Profesionalism sau amatorism în Spiritualitate?

Profesionalism sau amatorism în Spiritualitate?

 

Putem vorbi despre profesionalism în spiritualitate? Părerea noastră este că da.
O relație profesională într-o sesiune terapeutică sau de consiliere este una în care ambele părți sunt implicate în tranzacţionarea aptitudinilor şi competentelor terapeutului.

.
Termenii ca „tranzacţionare” la prima vedere poate părea a fi nepotrivit, dar gândiţi-vă pentru un moment. În cazul în care elementul financiar lipsește, ceea ce rămâne este munca caritabilă. Nu este absolut nimic în neregulă cu munca caritabilă. Mulţi terapeuţi în devenire apelează la această metodă de lucru pentru a obţine experienţa şi pentru a-şi exersa abilităţile pe diferite persoane. Cu toate acestea, chiar folosind termenul ” munca caritabilă ” sau „gratuit „, arată că există o diferență clară şi perceptibilă între ajutorul și sfaturile oferite, respectiv primite pentru care este plătit, și ajutorul și consilierea pentru care nu este. Această diferență perceptibilă este importantă și este la fel de valabilă atât pentru client, cât și pentru terapeut.

.
Cineva m-a întrebat de ce ar plăti o sumă de bani pentru o consultaţie la cabinet, când sunt suficiente materiale pe internet oferite gratis.:
Da, pe internet se găsesc foarte multe informaţii, cele mai multe dintre ele fiind gratuite. Totuşi, ceea ce clientul plăteşte în cadrul unei consultaţii este selectarea acelor informaţii care sunt CORECTE din noianul de informaţii disponibile, apoi din acele informaţii corecte, selectarea informaţiilor care îi sunt valabile LUI şi nu în ultimul rând, clientul plăteşte TIMPUL şi EFORTUL depus de consilier să selecteze şi să IMPLEMENTEZE toate acele informaţii în cazul concret al clientului.

consiliere

Aşa cum spuneam la începutul articolului, există şi persoane care fac voluntariat în acest domeniu. Este ok şi voluntariatul, bineînţeles. Dar întotdeauna va exista o diferenţă majoră între un voluntar şi un profesionist. Această diferenţă se numeşte IMPLICARE. O persoană care desfăşoară această activitate pro bono, va avea evident un grad de implicare emoţională şi profesională mult mai scăzut decât un profesionist care este răsplătit financiar pentru efortul depus. De asemenea şi interesul clientului este cu totul altul. Dacă are de-a face cu o acţiune care nu-l implica financiar în nici un fel, de cele mai multe ori va considera că ajutorul primit este corespunzător platii oferite, adică nul. Şi de multe ori aşa este. Din lipsă de timp şi până la urmă de motivare, prestatorul voluntar va aloca un număr limitat de resurse fiecăruia dintre cei (mulţi) care îi solicită ajutorul, lăsându-şi „clientul” cu vorba neterminată şi problema nerezolvată. Până la urmă, neimplicând nici o formă de plată financiară sau schimb energetic, niciunul dintre ei nu are nici un fel de obligaţie faţă de celălalt. Este pur şi simplu un schimb de informaţii.

.

 

Astfel, clientul care iniţial a căutat ajutorul, va veni în contact cu o cantitate de informaţii generale, aruncate repede şi fără multe explicaţii, urmând să-şi completeze singur puzzle-ul care i-ar putea rezolva problema. Din păcate sunt puţini cei care văzându-se cu un pumn de piese de puzzle în mâini au apoi timpul, răbdarea şi mai ales INTELEPCIUNEA să discearnă din multiplele informaţii care circulă în zilele noastre pe internet şi nu numai.

.
Din experienţa vă spunem că dacă o persoană nu este implicată într-un fel care să conteze pentru ea, într-un act terapeutic sau de consiliere, va avea şanse reduse de reuşită în rezolvarea situaţiei proprii. De ce? Din mai multe cauze. În primul rând, la nivel subtil, schimbul energetic necesar dislocării şi implicit schimbării, nu a fost făcut, iar una din legile universale stipulează foarte clar faptul că energiile sunt şi trebuie să fie mereu în echilibru. Iar dacă acest echilibru nu este îndeplinit, energia va căuta să se echilibreze singură.

.
Un alt motiv este mult mai concret decât cel prezentat anterior. Se poate rezuma în credinţă populară care spune „Cat dai, atâta face”. Bineînţeles, terapeutul îşi poate dedica tot interesul şi implicarea, dar convingerea din mintea subconştientă a clientul va ieşi la suprafaţă în cele din urmă. Clientul va şti că nu a recompensat terapeutul pentru munca şi efortul depus, şi implicit va considera că terapeutul a acţionat corespunzător. Acesta este un mecanism de gândire care nu poate fi oprit, Chiar dacă iniţial clientul va simţi efectele benefice ale tratamentului primit, ideea, gândul din mintea subconştientă este acolo şi va ieşi cu prima ocazie la suprafaţă stricând totul. Acest lucru se întâmplă în parte şi din cauza faptului că trăind în această societate, am fost cu toții pre-programați să gândim în termeni de „după faptă şi răsplata”, „nimic nu este gratuit” şi aşa mai departe.

aum spiritualitate

În cazul în care avem de-a face cu o relaţie profesionistă client-terapeut/consilier, atunci toate aceste motive dispar: profesionistul va avea timpul necesar alocării întregii atenţii clientului sau, fiind direct interesat să-i furnizeze acele informaţii care îi sunt necesare şi i se potrivesc în cazul particular. De cele mai multe ori, consilierul este cel care îl ajută pe client să vadă imaginea de ansamblu, poziţionare pieselor de puzzle despre care am discutat fiind o sarcină foarte uşoară atunci când ştii unde trebuie poziţionate fiecare.
La rândul său şi clientul va fi mulțumit de calitatea sedinței avute, fiind convins că a primit ajutor competent şi calificat, din punct de vedere energetic totul se află în echilibru, iar subconştientul său poate sta liniştit deoarece nu contravine nici unei convingeri sau valori inconstient asumate.

Deci DA, în aceste condiții este de dorit un climat de profesionalism, inclusiv în domeniul spiritualității din România!

 

Titlu articol: Profesionalism sau amatorism în Spiritualitate?

 

Autor: Catalin Bogdan