Hipnoza Terapeutica de Recalibrare & Restructurare

Hipnoza Terapeutica de Recalibrare & Restructurare

Recalibrare Energetica, Emotionala & Spirituala

 

 

Hipnoza de Recalibrare & Restructurare este una din modalitatatile prin care va propunem sa va eliberati de bagajul negativ de emotii din trecut, de frici, fobii, traume, suparari, neiertari, care va apasa si va controleaza prezentul si viitorul.

Prin modalitatea Recalibrarii & Restructurarii in stare hipnotica se pot rezolva probleme din cele mai diverse, spirituale, energetice, fizice, sociale, etc. Recalibrarea presupune reasamblarea si repararea convingerilor contrare si gresite din subconstient, actionand direct asupra acestuia, prin hipnoza. Convingerile sunt programe psihice ce actioneaza asupra noastra si produc efecte vizibile in comportamentul nostru, in modul de a relationa cu mediul inconjurator dpdv social si cultural, in corpul nostru si in viata noastra de zi cu zi. Calitatea vietii si oportunitatile ce vin inspre noi prin sincronicitate sunt dictate in proportie de 90% de noi insine, la nivel subconstient.

Programele din subconstient pot fi comparate cu sistemul de operare al unui calculator. Creierul este un computer extraordinar de complex, pe care stiinta inca nu l-a descifrat aproape deloc. Dar dupa cum stim, orice computer sau sistem de operare poate sa se strice, sa se viruseze sau sa functioneze mai greoi daca este incarcat cu prea multe programe si/sau daca sunt introdusi voluntar sau involuntar, virusi in sistem. De cele mai multe ori nu stim ca avem computerul virusat pana ce acesta nu incepe sa functioneze defectuos sau deloc. Dar acela nu este momentul in care computerul s-a virusat, in majoritatea cazurilor, ci acela este momentul in care virusul a actionat sau a devenit suficient de puternic pentru a pune stapanire pe comportamentul computerului si astfel, noi am observat ca ceva este in neregula cu acesta. Comparatia nu este intamplatoare, ba chiar este foarte nimerita si va da o idee foarte clara asupra mecanismelor creierului, memoriei si constiintei umane. Constiinta este operatorul din spatele calculatorului.

Dupa Recalibrare intervine procesul de Restructurare a convingerilor, adica dupa ce am curatat „mizeria” sau, ca sa mentinem comparatia cu calculatorul, dupa ce am curatat registrii, cache-ul si shortcut-urile intrerupte, urmeaza operatiunea de reboot, pentru ca tot ceea ce am curatat sa se stearga definitiv din sistem iar acesta sa porneasca iarasi, curat. Daca va ganditi la reinstalarea sistemului de operare, chiar si asta poate fi facut, dar necesita multe sedinte si nu este necesar decat extrem de rar. Aproape orice fel de schisma poate fi tratata fara a interveni pana intr-atat de adanc in subconstientul uman si in structurile sale energetice si spirituale.

MECANISMELE HIPNOZEI

Inca din cele mai îndepărtate timpuri au existat o serie de preocupări legate de hipnoza.

Hipnoza a fost practicata sub diverse nume, din timpuri imemoriabile. Vracii triburilor, vrajitoarele, doctori, liderii diferitelor religii au vindecat miraculos in diverse forme bolnavii. Egiptenii, cu 3000 de ani in urma, conform papirusurilor lui Ebers, utilizau hipnoza foarte apropiat de cum o aplicam acum.. Cu secole in urma oracolele grecesti, magii Perisei, fakirii hindusi, yoghinii Indiei utilizau si utilizeaza hipnoza (fara sa o denumeasca asa). Cele mai timpurii recorduri medicale descriu miraculoase vindecari realizate de preoti sau semizei care in Templele lui Aesculap, induceau un fel de somn.

Sint multe citate in Biblie si Talmud care se refera la vindecari prin atingeri cu mina, cu pase asupra corpului sau alte tehnici similare hipnozei.
Timp de multe secole, regii si printii se spuneau ca aveau puterea de a vindeca prin ‘’atingerea regala’’. De la Regele Clovis (466-511) al Frantei se cunoastea ca monarhii ar detine aceste puteri miraculoase. In Anglia se spune ca Regele Eduard a vindecat bolnavii de scrofuloza prin atingerea regala, in anul 1066.
In secolul al 17 aproape fiecare tara europeana are vindecatorul ei. In Italia Francisco Bagnone atingea bolnavii cu mina sau cu o relicva, producind vindecari nesperate. Cel mai faimos dintre ei a fost Johann Gassner (1727-1779), un preot catolic care credea ca cele mai multe boli sint produse de spirite diavolesti care puteau sa fie exorcizate prin rugaciuni.
Paracelsus (1493-1541) a fost printre primii care au punctat efectul de cura obtinut prin influentarea corpurilor astrale de catre magnet. Parerile sale despre ‘’magnetismul animal’’ au fost impartite de catre Glocenius, Burgrove, Helnotius, Kircher, van Helmont, Maxwell. Toti propagau aceiasi doctrina: magnetii pot sa vindece majoritatea bolilor.
In anul 1679, William Maxwell, declara existenta unui spirit universal si vital care influenteaza fiintele umane. El mai puncteaza de asemenea rolul imaginatiei si a sugestiei in obtinerea vindecarii.

In epoca Renaşterii, fenomenele hipnotismului sunt explicate cu ajutorul unei teorii numite „magnetismul animal”. Aceasta teorie a fost dezvoltata de medicul Mesmer (ce a practicat hipnotismul la curtea regelui Ludovic al XVI-lea) şi aplicata la oamenii bolnavi de nervi. După opinia sa, boala trebuia dusa, pana la punctul sau culminant pentru a putea fi vindecata. In consecinţă Mesmer ii ducea pe furioşi sau pe cei în stare de criza într-o încăpere în care se transmitea magnetismul pe baza paselor, a mişcărilor repetate, a mâinilor în fata şi de-a lungul corpului celui supus experientei, ceea ce provoca accentuarea crizei, manifestata prin plans sau ras nestăvilit, tremurături şi ţipete puternice.

Fenomenul hipnozei a fost reluat, desigur, pe alta baza şi făcut sa fie cunoscut în multe domenii de activitate datorita prestigiului unor personalităţi ştiinţifice cum sunt Charcot, Freud, Pavlov s.a. care l-au abordat din perspectiva teoriilor lor.

James Braid, un doctor scotian, devine interesat in hipnoza in anul 1841, in urma unei demonstratii facute de un magnetizator elvetian, La Fontaine, in Manchester. El observa ca speranta, credinta in fenomen creste puterea de vindecare. De asemenea el a punctat un lucru cunoscut de secole, dar neglijat si anume ca starea, transa hipnotica se putea realiza fara inductia formala.

Doctorii Ambroise Auguste Liebeault din Nancy si Hipolyte-Marie Bernheim (1840-1919) un renumit neurologist  au dezvoltat teoriile lui Braid si au tratat cu succes peste 12.000 de pacienti. Bernheim si Lieubeault legitimii inovatori ai psihologiei moderne, considerau hipnoza o functie a unui comportament normal si introduc conceptul de sugestie si sugestibilitate. Ei au triumfat asupra teoriei lui Charcot, care sustinea ca hipnoza este o forma a isteriei si de acea periculoasa.

Astfel, desi foarte greu acceptata, hipnoza devine stiinta in 1884, cind Bernheim a publicat cartea ’’ Sugestia in starea hipnotica si starea de veghe’’. Hipnoza isi capata locul binemeritat printre stiinte, fiind insusita ulterior de multi savanti printre care Pavlov, Broca, Babinski, Prince etc.

---

In ce consta hipnoza şi care este natura sa? Cuvântul hipnotism vine de la grecescul „hypnos” care înseamnă somn. Cercetările moderne de psihifiziologie (electrofiziologie) şi psihologie atesta ideea ca hipnoza se aseamănă mai mult cu starea de veghe decât cu cea de somn. Tehnica hipnozei se bazează, în toate cazurile, pe diferite procedee sugestive. Într-un fel sau altul, majoritatea oamenilor sunt sugestibili. Dar sugestibilitatea diferă de la un individ la altul în funcţie de: particularităţile psihice ale persoanei, vârstă, sex, experienta de viaţă, grad de cultura, putere de discernere, etc. Pentru creşterea forţei sugestibilităţii cuvântului se poate solicita subiectului sa privească un punct strălucitor, un obiect fix sau în ochii hipnotizatorului, ceea ce are darul de a grăbi fenomenul de inhibiţie la nivelul cuvântului.

Desi ştiinţa nu poate explica în întregime mecanismele hipnozei, efectul hipnotic se atribuie funcţiei reglatoare a limbajului, capacităţii de sugestibilitate a subiectului şi chiar particularităţilor deosebite pe care le poseda hipnotizorul.

Una dintre cele mai populare pareri gresite despre hipnoza este ca subiectul este adormit si este inconstient. Aceasta deriva in special datorita utilizarii termenilor de minte inconstienta sau cuvintului adormit cind se pune in transa subiectul. La aceasta au contribuit in foarte mare masura hipnotistii de scena, care ii prezinta ca in transa poti sa faci orice cu subiectii.

In hipnoza, activitatea psihica nu dispare, dar au loc fenomene de concentrare maxima asupra celor sugerate de hipnotizator. In aceste condiţii subiectul poate executa o serie de acţiuni automatizate şi chiar adopta poziţii mai putin confortabile asemănătoare cu starea de catalepsie. Fenomenul respectiv, ca şi ascultarea întocmai a hipnotizatorului se datoreşte inhibiţiei realizate la nivelul creierului şi menţinerea unei singure zone de excitabilitate prin intermediul căreia exercita influente asupra subiectului.
Fenomenul hipnotic se poate realiza şi la animale când se produce un tip de comunicare bazat pe mijloace extraverbale. Se ştie ca în anumite situaţii omul poate „comunica” chiar cu plantele. Atât în condiţiile descrise mai sus, cat şi în hipnotizarea omului, probabil ca acţionează un camp biopsihic a cărui taina ştiinţa nu a reuşit sa o descifreze inca pe deplin.

 

CE ESTE HIPNOLOGIA?

Aunci când se provoacă un somn hipnotic, el se poate transforma în somn natural daca se întrerupe sau slăbeşte legătura dintre hipnotizator şi hipnotizat. Se poate trece şi invers: de la somnul natural la somnul hipnotic. Un astfel de caz se poate manifesta şi atunci când omul vorbeşte în somn şi ii sunt adresate întrebări pe un ton potrivit şi legate de conţinutul visului. Daca cel care doarme raspunde, somnul natural se transforma în somn hipnotic şi se acţionează prin sugestie. In felul acesta se poate recurge la sugestia hipnotica în scopul înlăturării unor deprinderi şi înclinaţii negative din comportamentul al copiilor. Unii oameni pot fi învăţaţi sa se autohipnotizeze în aşa fel încât atunci când se apropie o criza să-şi provoace o stare de hipnoza. Spre exemplu, bolnavii de astm, când stiu ca se apropie criza îşi provoacă un somn hipnotic, iar în aceasta stare criza de sufocare nu mai are loc şi bolnavul se trezeşte automat (după circa un sfert de ora).

 

Hipnoza  este puternic susținută de dovezi experimentale. În linii mari, studiile au demonstrat că există zone neuro-cerebrale unde sunt proiectate și memorate experiențele noastre perceptive, emoționale, experiențele problematice și cele neobișnuite. Aceste zone cerebrale depozitare sunt accesate prin intermediul imaginilor naturale și a sensurilor metaforice transmise prin intermediul sugestiilor și poveștilor terapeutice, permițându-se în acest fel, producerea schimbării inconștiente. În acest sens, Milton H. Erickson menționa că „schimbarea terapeutică nu e doar posibilă, ci și inevitabilă”. Inconștientul este cel mai puternic sistem de învățare și organizare, iar Erickson a găsit o cale de a stabili legătura cu acest sistem prin intermediul metaforelor și poveștilor din timpul transei.
Apreciind utilitatea practica a hipnozei, o serie de specialişti o aplica cu succes în medicina, stomatologie, psihiatrie, chirurgie, logopedie. Astfel, hipnoza este folosita ca adjuvant în tratamentul nevrozei astenice, a obsesiilor, a ticurilor, a insomniei, a bâlbâielii, a alcoolismului. S-a creat o disciplina aplicativa numita hipnologie.

 

HIPNOZĂ SAU MESMERISM?

Trebuie să facem o diferenţă didactică între hipnotism şi mesmerism.

Cuvântul mesmerism provine de la Franz Mesmer, medic vienez, care folosea „magnetismul animal” în vindecările sale. În principiu, vindecătorul mesmerian scoate din corp sau respinge fluidul vital al pacientului şi îl înlocuieşte cu al său propriu.

Putem folosi, prin extensie, cuvântul mesmerism pentru efectele spectaculoase realizate de „hipnotizatorii de scenă”.  În cazul mesmerismului, subiectul are un rol secundar, efortul principal realizându-l operatorul.

În schimb, hipnotizatorul (de la grecesul hipno – somn) induce subiectului un fel de somn special (prin metode clasice de tipul focalizării pe un stimul până la inducerea relaxării mentale şi corporale) şi anumite sugestii. În hipnoză, în cadrul interacţiunii inductor-indus, cel din urmă, subiectul, este cel mai important factor.

Hipnoza are asemănări atât cu somnul, fără a fi somn, cât şi cu starea de veghe, fără a fi veghe, dar cele mai multe asemănări le are cu starea hipnagogică (dintre veghe şi somn), când în mod natural apar imagerii şi halucinaţii.

La ora actuală nu se foloseşte aproape deloc cuvântul mesmerism şi, de exemplu, în limba engleză, deşi există verbul to mesmerize, veţi găsi doar sintagma „stage hypnosis”.

Conform DEX, substantivul mesmerian provine din francezul mesmerien. Mesmerianul este un „adept al mesmerismului”. Mesmeristul a mai primit denumirea modernă de mentalist.

Nu suntem de acord cu aceasta tehnica, deoarece agreseaza campul etheric si astral al subiectului asupra caruia actioneaza prin smulgerea efectiva a acestuia. Dupa parerea noastra, aceasta tehnica incalca liberul arbitru, chiar daca, formal, acesta isi da acordul sa fie „mesmerizat”, deoarece oamenii nu cunosc faptul ca le vor fi inlocuite doua corpuri energetice VITALE, o perioada de timp, cu ale altui spirit, asta fiind, in esenta, definitia posesiei.

 

 TIPURI DE HIPNOZĂ

Analizând mecanismele psihice implicate în hipnoză, ne vom opri asupra celor principale: auto-hipnoza şi mesmerismul.

În funcţie de formele exterioare pe care le îmbracă, hipnoza poate fi de mai multe tipuri, dar în fiecare vom întâlni cele două mecanisme fundamentale amintite:

Autohipnoza automată sau involuntară

Este un fenomen comun, cotidian. Îl întâlnim, de exemplu, în starea de reverie sau când privim un film artistic interesant sau lecturăm captivaţi o carte. Atunci suntem „absorbiţi” – uităm că e vorba de o simplă ficţiune şi ne lăsăm purtaţi de sugestiile autorilor.

Unele persoane care practică anumite sporturi (de exemplu, jogging) intră spontan într-o stare de transă hipnotică, creierul lor eliberând endorfine. Ele mărturisesc faptul că au devenit dependente de respectivul sport, neştiind însă cauza psihică.

Pescuitul, prin fixarea ochilor pe firul undiţei, va duce la îngustarea atenţiei şi la o stare de transă, iar apoi la dependenţă de această ocupaţie autohipnotică.

Un alt exemplu nedorit este „hipnoza de autostradă”, care apare mai ales noaptea. Rulând pe şoseaua monotonă, şoferul, puţin obosit, fixează cu privirea becurile maşinii din faţă sau doar şoseaua – iată condiţiile în care şoferul poate aţipi, adică intra în stare hipnotică involuntară şi necontrolată, cu urmări posibil tragice.

Autohipnoza voluntară

Omul foloseşte diverse metode verificate pentru a intra într-o stare modificată de conştiinţă. De exemplu: metodele de autosugestie, trainingul autogen, sofrologia, procedee de yoga, tehnici şamanice etc.

Hipnoza formală

Necesită prezenţa unui operator care oferă ocazia şi stimulii potriviţi pentru ca subiectul să trăiască o intensă absorbire interioară, ce conduce la o stare de conştiinţă modificată (autohipnoza). E nevoie şi de colaborarea deplină a subiectului. Dacă operatorul posedă şi calităţi biomagnetice evidente, putem spune că se adaugă şi o doză de mesmerism.

Hipnoza (mesmerismul) de scenă

Poate avea uneori un caracter pronunţat mesmeric – de posesie astrala si etherica a corpului altei persoane.

Mesmerism ocult

Nu solicită acordul subiectului, care devine practic o „victimă”. Un exemplu pozitiv ar fi spectacolele de mentalism sau fachirism.

Din păcate, poate deveni şi o metodă de agresiune psihică utilizată de satanişti, traficanţii de carne vie şi alţi împătimiţi de putere fără scrupule morale! Este nelipsită din panoplia procedeelor folosite de sectele religioase pentru a-şi racola şi păstra adepţii.

 

Faptul că mai există un decident subconştient, altul decât conştientul, a fost dovedit empiric de către Hilgard, un cercetător contemporan al hipnozei. Întâmplător, acesta a remarcat existenţa unui „observator ascuns”, care intră în funcţiune când conştientul este sub sugestie hipnotică şi care este tot timpul atent şi perfect conştient. El este mereu acolo, ca un înger păzitor, privind tot ce se întâmplă printr-un fel de tunel. De fapt, cele două sisteme de control funcţionează permanent simultan, dar pe nivelele diferite specifice fiecăruia. În condiţii de hipnoză, putem intra în legătură şi pune în evidenţă „observatorul ascuns”, cel care supervizează întregul experiment hipnotic şi se asigură că subiectul nu face şi nu păţeşte nimic rău.

Marele hipnoterapeut Milton Erickson subliniază respectul fundamental datorat subconştientului clientului, care deţine toate resursele necesare vindecării, fiecare persoană atingându-şi obiectivele în modul său propriu, nu după schemele terapeutului. În hipnoza tradiţională, inconştientul este asemănat cu un computer, căruia terapeutul îi introduce diverse programe. În noua hipnoză ericksoniană, inconştientul este solicitat ca o entitate superioară, depozitară a tuturor programelor posibile. Rezolvarea problemelor există deja în inconştient şi, prin terapie, ea prinde formă la nivel conştient. Soluţiile nu au fost utilizate până acum din cauza limitelor puse de experienţele anterioare conştiente ale pacientului.

 

PROGRAMEAZA O SEDINTA CHIAR ACUM!