Terapia prin hipnoza
Mecanismele sale raman un mister. Dar eficacitatea sa nu mai trebuie demonstrata. Din ce in ce mai multi practicanti au recurs la ea pentru a lupta contra stresului, durerii, fumatului, kilogramelor in plus, fobiilor…
Uita de hipnoza spectaculoasa de varieteu. Aici nu intra in discutie decat hipnoza terapeutica. Nimeni nu te va forta sa spui ce nu vrei si nici nu te va face sa realizezi acte condamnabile. Conceputa si practicata ca instrument de vindecare, aceasta metoda are scopul de a te ajuta sa descoperi in adancul inconstientului cheile unei schimbari in bine.
Ce este hipnoza?
Irina Holdevici, psiholog si profesor universitar, autoare a volumului Hipnoza clinica (EdituraCeres, 2001) precizeaza acest lucru. Departe de a fi vreun fenomen supranatural, ci doar o „stare modificata de constiinta“, hipnoza „permite accesul la restructurarea unor continuturi psihice si ameliorarea sau vindecarea acestor simptome“.
Fenomene asemanatoare cu cel hipnotic se intalnesc frecvent in viata cotidiana. Astfel, cineva poate fi atat de absorbit de lectura unui roman sau de vizionarea unui film la televizor, incat nu mai aude soneria de la usa sau poate fi atat de cufundat in ganduri, incat nu mai aude persoana cu care tocmai discuta. Se apropie de hipnoza si fenomenele de reverie.
„Starea hipnotica se situeaza intre starea de veghe si somn – similara lunaticilor – care se caracterizeaza printr-o oprire partiala a vointei. Hipnoza traditionala se sprijina in mod esential pe tehnici de sugestie.“
Istoric
Desi pare a fi fost practicata si in Egiptul Antic si in Grecia Antica, primele fundamente stiintifice ale hipnozei sunt legate de descoperirea „magnetismului animal“ de catre psihologul austriac Franz-Anton Mesmer, la mijlocul secolului al XVIII-lea.
O suta de ani mai tarziu, James Braid, chirurg scotian, inventeaza termenul „hipnoza“ (din grecescul „hypnos“: „somn“) si mai ales tehnica ce-si va lasa amprenta in viziunea cinematografica a terapeutului: pentru a-si adormi pacientii, ii facea sa urmareasca cu privirea un deget sau un obiect stralucitor.
In acelasi timp, neurologul Jean-Martin Charcot studiaza si preda hipnoza la spitalul Salpetriere, laParis. Alaturi de el, tanarul Sigismund Freud se va initia in aceasta metoda si o va practica.
In secolul XX, Scoala Franceza va fi reprezentata mai ales de catre Leon Chertok care, din 1949, va face importante cercetari asupra acestui fenomen straniu al constiintei si va crea hipnoanaliza. In SUA, psihoterapeutul Milton Erickson pune la punct o tehnica diferita, care ii va purta numele.
Desfasurarea unei sedinte
„Dormi!“ Aceasta formula legendara face parte din repertoriul formulelor de spectacol…
Practicata de un psihoterapeut specializat, hipnoza traditionala este declansata intr-un mod progresiv si incepe „dupa ce s-a realizat un interviu clinic aprofundat, in urma caruia terapeutul identifica problema pacientului, dar si daca acest gen de terapie i se potriveste sau nu“, adauga Irina Holdevici.
Intins, pacientul inchide ochii sau se uita la un punct fix din incapere. Asezat pe un scaun langa el, terapeutul il invita sa se destinda. Este faza „preinductiei“. Unii profesionisti folosesc un echipament sonor care difuzeaza o muzica linistitoare si vorbesc la microfon cu o voce calma. Ii propun pacientului sa se concentreze asupra anumitor parti ale corpului: este faza inductiei, care ii permite pacientului sa-si fixeze atentia asupra lui insusi.
Se poate instala somnolenta. Terapeutul ii verifica starea, cerandu-i sa ridice o mana sau sa incruciseze degetele. Daca pacientul raspunde la ce i se cere, inseamna ca se afla in stare hipnotica. Dupa aceea, terapeutul repeta de mai multe ori sugestii directe („Durerea bratului dumneavoastra dispare“) sau indirecte („Va aflati intr-un loc placut“). La sfarsitul sedintei, pacientul se „trezeste“ usor in timpul unei numaratori inverse, isi regaseste controlul asupra corpului si revine la realitate fara o senzatie de rau.
Apoi, pacientul si terapeutul comenteaza sedinta. De exemplu: un barbat caruia ii displacea iesirea la pensie a regasit cu ajutorul hipnozei amintirea altor schimbari (intrarea la universitate, casatoria, mutatul…), care fusesera dificile. Cu terapeutul, isi va analiza rezistenta si va pune la punct beneficiile acestor schimbari, pentru a construi „un scenariu ideal“, permitand o transformare interioara pozitiva.
Una dintre particularitatile hipnozei este ca o poti practica singur, acasa. Cu ajutorul unei casete inregistrate sau a uneia cu muzica adaptata, poti sa te antrenezi pentru a plonja in tine insuti. Prin antrenament, vei capata siguranta si capacitatea de a-ti stapani concentrarea in orice situatie.
Indicatii si contraindicatii
Irina Holdevici recomanda hipnoza in „combaterea durerii din afectiunile cronice sau generate de proceduri medicale dureroase, in tratamentul tulburarilor anxioase, cum ar fi atacurile de panica sau fobiile simple, ale celor psihosomatice: tahicardie, hipertensiune arteriala, astm bronsic, colite, gastrite, afectiuni dermatologice.
De asemenea, poate vindeca ticuri sau poate ajuta la reducerea efectelor negative ale stresului si optimizarea performantelor umane.
Este folosita ca adjuvant in terapia alcoolismului si a dependentei de droguri, precum si in recuperarea unor afectiuni neurologice (traumatisme craniene) endocrinologice sau impotriva tulburarilor sexuale (frigiditate, ejacularea precoce)“.
Da rezultate si in cazuri de probleme scolare, pregatire pentru examene sau dupa doliu.
Hipnoza este contraindicata persoanelor suspectate de paranoia sau depresie melancolica, cu tentative sinucigase.
Pret si durata
„Durata terapiei este variabila si depinde de problematica subiectului, dar si de nivelul de sugestibilitate al acestuia“, spune Irina Holdevici. „In medie, putem vorbi despre 14-20 de sedinte. Costurile sunt, de asemenea, diferite, in functie de nivelul, experienta si notorietatea terapeutului.“
„Am invatat sa stau departe de mancare“
Laura, 36 ani, fizician
„Dupa o deceptie amoroasa, am cazut intr-o depresie grava. Eram, totodata, anorexica (la 1,62 m cantaream 45 kg) si bulimica. Cand am inceput sedintele, plangeam tot timpul. A fost primul lucru pe care l-am invatat: sa plang, sa ma eliberez.
La a treia consultatie, am facut o sedinta de hipnoza care mi-a permis sa imi relaxez corpul, sa redescopar starea de bine. Terapeutul meu mi-a vorbit despre o calatorie spre soare, langa malul marii. M-am simtit bine in corpul meu, desi, pana atunci, doar simplul fapt de a-l privi ma facea sa vomit. Nu am iesit vindecata de la acea sedinta, dar, usor-usor, am invatat sa iau distanta fata de mancare, sa nu mai am nevoie de ea pentru a-mi administra stresul.
Schimbarile au prins contur in viata mea. Intrebandu-ma despre alte lucruri din viata mea decat mancarea, terapeutul m-a facut sa scap de obsesiile alimentare si sa ma concentrez asupra altor lucruri. Mi-a spus adevaruri la care nu ma gandisem si pe care ai nevoie sa le auzi. M-a facut sa imi schimb vederile, am invatat sa dedramatizez, sa rad, sa merg la cinema sau sa calatoresc singura.
Am mai invatat sa primesc sfaturile altora, sa nu ma mai enervez, sa imi fixez o scara a valorilor. Astazi cantaresc 60 kg, sunt mai precauta, am o relatie de cuplu si ma gandesc sa fac un copil.”
„Imi pot privi problemele in fata“
Maria, 39 de ani, analist financiar
„Terapeutul meu foloseste des povestirile. Una dintre ele a avut un impact foarte mare: este intamplarea unui barbat care si-a pierdut cheile pe o strada intunecata, dar le cauta pe alta strada, doar pentru ca aceasta era luminata! In stare hipnotica, m-am regasit in acest comportament si am «revazut» mai multe situatii similare din viata mea.
Am inteles ca incercam mereu sa gasesc solutii la problemele mele in alta parte si nu in mine insami. Am putut atunci sa lucram pe increderea in sine si sa gasim mijloace de a nu fugi din fata greutatilor si a rezolva problemele care apar.”
Hipnoza ericksoniana
„Exista lucruri pe care le stiti, dar nu stiti ca le stiti. Cand veti sti ceea ce nu stiti ca stiti, atunci va veti schimba.“ Sunt cuvintele pe care Milton H. Erickson, inventatorul autohipnozei, le spunea pacientilor lui in timpul transei.
In cartea scrisa de Ion Dafinoiu , Hipnoza clinica. Tehnici de inductie. Strategii terapeutice (Polirom, 2007), se explica: „Relatia de parteneriat intre terapeut si pacient, fiecare individ este unic, personalizarea mesajului transmis pacientului, un comportament raspunde unui obiectiv, nu exista esec, exista feedback, pacientul este expertul, si adevarul lui este singurul care conteaza”.
In hipnoza ericksoniana, terapeutul nu da niciun ordin direct: el povesteste scurte intamplari, legende, un extras dintr-un roman sau dintr-un film. Acest exercitiu imaginativ ii va permite inconstientului sa se „recunoasca” intr-o anumita situatie. Astfel, de-a lungul povestirii, va putea sa aleaga solutii pentru a rezolva problema.
Puterea evocatoare a unei intamplari actioneaza si in profunzime: permite o noua intelegere de sine, ofera noi perspective asupra vietii. Cheia hipnozei ericksoniene este participarea activa a pacientului la starea sa hipnotica: el asculta si coopereaza.
Indicatii: angoase, anxietati sau depresii, dar si pentru controlul durerii, dezvoltarea facultatilor intelectuale sau a intuitiei, a creativitatii sau vindecarea traumatismelor.
Sursa: www.psychologies.ro
