Melchisedek – Adevaruri istorice: Preotia lui Aaron si Inteleptul din Salem – Partea I

Melhisedec sau Malchi-tzédek – “Regele meu este Zedek”, uneori scris Malchizedek, Melchisedec, Melhisedec, Melchisedek sau Melkisedek.

.

Despre Melchisedec
Melchisedec apare mentionat în Telos oraşul minunatei Lemurii, având o piramidă albă drept templu, apoi menţionat în Vechiul Testament, în Egipt făcându-se referire la Isis şi Ordinul lui Isis, şi de aici legătura cu Merkabah, floarea vieţii, Drunvalo Melkizedek…. apoi am găsit referiri la: Hermes Trismegistos, Orfeu, Pitagora, Moise, Platon, Zoroastru şi Buda, însă nedocumentate, aşa că am continuat propriile cercetări.
Am descoperit simbolurile care fac referire la Melchisedec dar şi punctul de vedere ortodox cu referire la Vechiul Testament… Acestea sunt simbolurile care fac referire la Melchisedec:

Simbolul celor trei cercuri concentrice pe care Melchisedec l-a purtat ca emblemă a misiunii sale, a fost interpretat de o mare parte dintre ucenicii săi ca fiind cele trei împăraţii: cea a oamenilor, cea a îngerilor şi apoi cea a lui Dumnezeu. Foarte puţini dintre ucenici au ştiut că aceste trei cercuri concentrice simbolizează infinitul, eternitatea şi unversialitatea Paradisului. Într-o învăţatura mai extinsă a lui Melchisedec conceptul trinităţii se regăseşte în acest simbol.

.
A fost văzut pentru întâia oară de Amdon, un păstor chaldean, descendent al sumerienilor, atunci când Melchisedec a intrat în cortul acestuia. El şi-a declarat în faţa acestui păstor identitatea. ‘’Eu sunt Melchisedec, preot al lui El Elyon, Cel Mai de Sus, unul şi singurul Dumnezeu” cu 1973 de ani înainte de naşterea lui Iisus.

Controversă sau atestare?
Mulţi creştini şi-au pus întrebarea de ce a fost numit Iisus Hristos mare preot “după rânduiala lui Melchisedec”, iar nu după aceea a lui Aaron (Evr. VII, 11). Controversa pare a se fi dus în termenii următori: dacă adevărata preoţie este cea care descinde din Aaron, cum afirmau cu încrâncenare iudeii, orice tentativa de a-L prezenta pe Iisus Hristos ca mare arhiereu, cum voiau creştinii, va fi în van, deoarece omul din Nazaret nu s-a născut din seminţia lui Levi, ci din aceea lui Iuda, deci fără nici o legătură cu neamul preoţilor Vechiului legământ; dacă, dimpotrivă, Iisus este marele arhiereu al Noului legământ, cum afirmau cu toată con¬vingerea creştinii, atunci El descinde dintr-o altă preoţie şi aceasta este preoţia lui Melchisedec.

.
Temeiul cel mai puternic al acestei învăţături este psalmul CX, pe care însuşi Mântuitorul l-a invocat la un moment dat în dis¬puta sa cu fariseii şi care spune următoarele: “Domnul a zis Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale. Domnul a jurat şi nu-i va părea rău: Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec” (Psalmul CX , 1,4). Mântuitorul a invocat prima parte (vezi Matei XXII, 41- 46); autorul epistolei către evrei pe cea de a doua (vezi Evrei V, 6, 10; 20; VII, 11, 17).

.
Sfântul Petru : “Voi sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt. Preaiubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători (prin lumea aceasta) să vă feriţi de poftele firii pământeşti care se războiesc cu sufle¬tul” (I Petru II, 9, 11; a se vedea si Apoc. I, 6; XX, 6).

.
Cele două preoţii, cea a apostolilor şi cea a laicilor, s-au aflat totdeauna solidare în apărarea adevărului de-a lungul sinuoasei istorii a Ortodoxiei în Orient. Ele formează împreuna Biserica şi numai împreună reuşesc în orice timp să păstreze adevărul revelat.

Preoţia lui Aaron
Pentru a înţelege semnificaţia corectă a preoţiei lui Melchisedec este necesară în prealabil o bună definire a preoţiei lui Aaron. Principala misiune a lui Aaron a fost aceea de a aduce jertfe la cor¬tul întâlnirii pentru păcatele sale şi ale poporului (Lev. VIII, 1-2; IX, 1-24). Înaintea să însă adusesera jertfe marii patriarhi ai poporului evreu ca Iacov (Gen. XXVIII, 18; XXXI, 13), Avraam (Gen. XII, 7; XIII, 4; XXI, 33), toţi aceştia fiind precedaţi, la rândul lor, de o tradiţie urcând adânc în timp prin Noe (Gen. VIII, 20-22) până la Abel (Gen. IV, 4).

.
Anterior momentului Moise israeliţii aduceau jertfele lor fiecare unde voia, adică pe câmp, în ţarine etc. Ispita idolatriei datorată convieţuirii cu popoare idolatre era însă prea mare şi multi s-au abătut de la credinţa stră¬moşului lor Avraam şi au început să jertfească idolilor locali. Pentru a preîntâmpina acest flagel Dumnezeu centralizează cultul, obligându-i pe toţi să aducă jertfele lor la “cortul întâlnirii”, la preoţii instituiţi special în acest scop. “Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui şi tuturor copiilor lui Israel şi spune-le: iată, cea poruncit Domnul.

.
Aşadar, preoţia aaronita a fost, o măsura menită să pună capat idola¬triei. Aducându-şi jertfele la “cortul întâlnirii”, la preoţii lui Aaron, israeliţii le aduceau din oficiu numai lui Yahve şi derapajul lor spre “alţi dumnezei” era astfel oprit. Principalul rol al preoţiei aaronite a fost deci acela de a direcţiona corect şi exclusiv jertfele spre adevăratul Dumnezeu, spre Yahve cel care a eliberat poporul evreu din robia egipteană pentru a-l conduce în ţara făgăduită lui Avraam şi urmaşilor săi.

.
Preoţia aaronită este astfel definitiv înlocuită de preoţia generală a poporului lui Dumnezeu. Alegerea leviţilor şi a lui Aaron în special încetează, căci în vremurile mesianice inaugurate de Iisus Hristos adevărata cunoaşterea a lui Dumnezeu şi închinarea către El o posedă şi o aduc până şi pruncii (Matei XXI, 15-16; XVIII, 6).

.
Preoţia lui Aaron este înlocuită în Noul legământ de preoţia lui Hristos, cea “după rânduiala lui Melchisedec”! De ce a fost declarată preoţia creştina ca fiind nu după rânduiala lui Aaron, ci după aceea a lui Melchisedec? Ce deosebeşte preoţia creştină de aceea aaronita?

.
În ce sens Melchisedec a fost o prefigurare a lui Hristos? În spiritul celor spuse mai sus preoţia lui Aaron a avut rolul de a menţine fidelitatea, credinţa fermă faţă de Yahve, adevăratul Dumnezeu. Ea a fost, deci, o preoţie a credinţei, a aşteptării neclintite pentru şi în numele între¬gului popor evreu în vederea împlinirii făgăduinţelor făcute de Yahve strămoşilor, în special lui Avraam, părintele tuturor celor credincioşi.

.
Aaron întruchipa în modul cel mai înalt preoţia avraamică a credinţei, a aşteptării făgăduinţei. “Când vei intra în ţara pe care ţi-o dă de moştenire Domnul, Dumnezeul tău, când o vei stăpâni şi te vei aşeza în ea, să iei cele dintâi roade, să te duci la preotul care va fi în zilele acelea, apoi să iei cuvân¬tul şi să spui înaintea Domnului Dumnezeului tău: Tatăl meu era un arameu pribeag” (Deut. XXVI, 1, 3, 5). Evreul, chiar ajuns în pământul făgăduinţei, nu trebuia să uite nici o clipă condiţia sa de pribeag prin această lume, asemenea părintelui său Avraam.

.
Mesia-Hristos, ca singurul cu adevărat neprihănit, se învredniceşte de odihna de-a dreapta lui Dumnezeu şi de aceea lui i se potriveşte cuvântul: “Domnul a zis Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale” (Ps. CX, 1). Autorul epistolei către evrei sugerează, aşadar, că, deşi Dumnezeu s-a odihnit de toate lucrurile sale în ziua a şaptea, El a promis, totuşi, evreilor odihna pe când aceştia se aflau pribegi în pustia Sinaiului; dar pentru că aceştia şi-au mani¬festat răzvrătirea, împlinirea promisiunii este amânată pentru vremuri ulte¬rioare şi consemnată ca atare de psalmistul David.

.
Acesta este rationamen¬tul în baza căruia autorul arată că adevărata odihnă a fiilor credinţei a sur-venit abia în Iisus Hristos, Marele Arhiereu al Noului legământ, care a ajuns în adevărata sfânta a sfintelor, în patria cerească a odihnei veşnice (Evr. III, 7-11; IV, 1-10).

Scriptura despre Melchisedec?

“Dupa ce Avraam s-a întors de la tăierea lui Kedarlaomer şi a regilor care erau cu acesta în Valea Save, adică în Câmpia Regelui, Melchisedec, regele Salemului, a adus pâini şi vin. El era preot al Dumnezeului cel Preaînalt. L-a binecuvântat pe Avraam şi i-a zis: Binecuvântat fie Avraam de către Dumnezeul cel Preaînalt, care a zidit cerul şi pământul. Vrednic de binecuvântare este Dumnezeul cel Preaînalt, pentru că i-a dat pe duşmani în mâinile tale. Şi Avraam i-a daruit o zecime din toate” (Gen. XIV, 17-20).

.
Din textul de mai sus este de reţinut faptul extrem de important că Melchisedec nu jertfeşte ceva Dumnezeului celui Preaînalt, Căruia îi era preot, ci-i aduce lui Avraam pâini şi vin! El îi aduce marelui patriarh daruri de pâine şi vin din oraşul păcii, al odihnei, Salem. Salemul apare aici ca un ţinut al păcii, al fericirii şi stabilităţii, la care Avraam, arameanul pribeag nu poate decât să viseze. Primind darurile regelui neprihănit, părintele credinţei capătă o prefigurare a ceea ce aveau să guste permanent urmaşii săi, când Dumnezeu avea să-şi împlinească promisiunea de a-i conduce în pă-mântul făgăduinţei. Pâinea şi vinul din Salem nu erau, de fapt, decât o umbră a celor viitoare, o prefigurare a bogăţiilor ţării promise în care aveau să se odihnească fiii credinţei.

.
O prefigurare similara aveau să primească vreii în pustiul Faram sub forma prepeliţelor şi a manei căzute din cer, dar mai ales sub aceea a strugurilor, a smochinelor şi a rodiilor aduse de tri¬mişii lui Moise din Canaan (Num. XI, 4-16; XIII, 1-27). Avraam a mulţumit regelui din oraşul odihnei, Salem, pentru darurile primite şi i-a dat lui Melcisedec zeciuala din toate, Israeliţii din pustiul Faran n-au dovedit aceeaşi recunoştinţă şi s-au revoltat împotriva lui Yahve şi a celor care adu¬sesera daruri din Canaan. Mânia lui Dumnezeu s-a aprins şi de aceea Canaanul istoric, deşi avea să fie cucerit ulterior, nu avea să mai fie ţara adevăratei odihne pentru evrei, ci doar o împlinire provizorie a unei făgă-duinţe făcute cândva marelui patriarh Avraam.

.
Evenimentul din pustiul Faran avea să devină paradigmatic pentru Iisus Hristos. Asemenea lui Moise de odinioară, Iisus anunţa apropierea împărăţiei cerurilor, a noului Canaan (Matei IV, 17; Marcu I, 14-15) în care, ca şi în vechiul, intrarea nu putea fi făcută decât prin forţă, prin cucerire (Matei XI, 12, Luca XVI, 16). Şi tot asemenea lui Moise (Num. XIII, 1-20), el alege 12 bărbaţi pe care-i trimite să anunţe vestea cea bună a apropierii împărăţiei şi să aducă în lume bogăţiile acesteia (Matei X, 1-8; Marcu III, 13-19; VI, 7-13; Luca IX, 1- 6). Şi tot asemenea lui Moise (Num. XI, 16) Iisus mai alege, alături de cei 12, alţi 70 de ucenici ca să-i ajute pe aceştia în conducerea poporului către împărăţie (Luca X, 1-6).

.
Atât cei 12 aleşi de Moise, cât şi cei aleşi de Iisus, poartă titulatura de trimişi, apostoli. Atât cei 70 aleşi de Moise, cât şi cei 70 aleşi de Iisus, poartă numele de bătrâni. Şi într-un caz şi în altul cei 12, ca şi ce 70, sunt trimişi în mijlocul poporului să anunţe apropierea pământului făgăduinţei, a noului Canaan, să facă demonstraţia bogăţiilor acestei ţări a “laptelui şi a mierii”, să anunţe că pacea, odihna acestui ţinut mirific, acestui nou Salem, va înlocui, în sfârşit, pribegia şi suferinţele de până atunci. Faptul că Iisus îşi modelează acţiunea după evenimentele din pustiul Faran apare cu şi mai multă evidenţă în episoadele înmulţirii pâinilor în pustie (Ioan VI, 1-14).

.
În aceeaşi logică Iisus oferă apostolilor Săi, şi prin ei poporului, pâinea şi vinul împărăţiei (Luca XXII, 17-20; Ioan VI, 30-51). De data acesta, chiar dacă nu apare nici o referire în text, modelul urmat aici nu mai este neapărat acela al evenimentelor din pustiul Faran, la graniţele ţării Canaan, ci acela al întâlnirii dintre Avraam şi Melchisedec. Ca şi misteriosul per¬sonaj din cartea Genezei, Iisus oferă apostolilor pâine şi vin, darurile împărăţiei păcii veşnice (Luca XXII, 16, 18).
Din acest motiv Hristos este numit de autorul epistolei către evrei “preot al bunurilor viitoare”: “într-adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevarată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe, care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie. Hristos a venit ca mare preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceas¬ta “ (Evr. X, 1; IX, 11). Iată, deci sensul adânc al expresiei “după rânduiala lui Melchisedec”. Iisus este noul rege al neprihănirii, Cel care aduce daruri de pâine şi vin din noul Salem, care este, de fapt, împăraţia cerurilor, a păcii veşnice (Ioan XIV, 27; XVI, 10).

.
Pe lângă toate acestea, cercetând Scriptura, doar Melchisedec vorbeşte de Dumnezeul cel Preaînalt, taină ce doar iniţiaţi o desluşesc.

.
Melchisedec: Legenda si adevaruri

Ordinul lui Melchisedec este cunoscut în lumea spirituală sub numele de ‘’Fiii care acţionează în situaţiile de criză’’. Acest ordin desfasoară o activitate extraordinară pe planetele care deţin viaţa în orice sistem solar. Când apare o problemă mai serioasă sau orice încercare neobişnuită, de obicei este rezolvată de un membru din Ordinul lui Melchisedec. Acesta îşi asumă o responsabilitate totală pentru a rezolva situaţia apărută. Această abilitate de a rezolva situaţiile de criză, precum şi capacitatea de a se întrupa şi de a acţiona într-un corp fizic le este specific doar lor.

.
Membrii Ordinului Melchisedec au fost extrem de activi pe Pamant. Un grup format din 12 membri în colaborare cu alte fiinţe superioare au ajutat mult această planeta. Imediat după ruptura făcuta de Caligastia (când a participat la rebeliunea lui Lucifer) un grup de 12 membri, din acest ordin, au devenit asistenţi pentru planeta noastră şi au deţinut această autoritate până la apariţia lui Adam şi Eva. Apoi cei 12 membri dinOrdinul lui Mechisedek s-au reîntors pe Pământ după căderea lui Adam şi Eva şi au continuat activitatea de asistenţi planetari până în momentul naşterii lui Iisus din Nazaret, Fiul Omului.

Întruparea lui Machiventa Melchisedec
După ce Adam şi-a ratat misiunea pe această planetă revelarea adevărului a fost încetinită în mileniile care au urmat. Cu toate că rasele umane au progresat intelectual, şi-au pierdut spiritualitatea, încetul cu încetul, în ciudă faptului că aceasta era foarte solidă. Aproximativ cu 3000 de ani înainte de Iisus ideea de Dumnezeu era foarte confuză în mintea omului. Cei 12 membri Melchisedec, activi pe pământ, ştiau că Mihail cel din Ordinul Fiului Etern se va naşte pe această planetă, dar nu ştiau exact când se va întâmpla asta. De aceea au convocat un consiliu, apoi au făcut o cerere către superiorii lor spirituli prin care cereau să se găseasca o modalitate de a face ca lumina adevărului să ardă din nou printre pământeni. Acest apel a fost trimis cu următoarea afirmaţie‘’ conducerea situaţiilor extreme în Satania (numele sistemului nostru solar), sistemul solar cu nr. 606 care se află pe deplin în mâinile membrilor din ordinul Melchisedec’’. Astfel asistenţii aflaţi pe această planetă cer ajutor Tatălui Melchisedec.

.
Concluzia a fost ca Machiventa Melchisedec, unul dintre cei 12 membri care asistau planeta, s-a oferit voluntar pentru a veni pe Pământ şi şi-a îndeplinit misiunea până la final prin propriile-i resurse. O astfel de misiune a mai avut loc doar de 6 ori în toata istoria sistemului noastru solar. El s-a întrupat pe Pământ temporar, ca fiinţă de rang superior, preot al planetei. Aceasta întrupare a lui Machiventa Melchisedec s-a desfăşurat lângă Salem (actualul Ierusalim), în Palestina.

Înţeleptul din Salem
Cu 1973 de ani înainte de naşterea lui Iisus, Melchisedec a primit misiunea de a se ocupa de rasele umane de pe Pământ. Întruparea sa nu a fost ceva spectaculos, materializarea sa nu s-a făcut în prezenţa nici unei fiinţe umane. A fost văzut pentru întâia oară de Amdon, un pastor chaldean, descendent al sumerienilor, atunci când Machiaventa Melchisedec a intrat în cortul acestuia. El şi-a declarat în faţa acestui păstor identitatea. ‘’Eu sunt Melchisedec, preot al lui El Elyon, Cel Mai de Sus, unul şi singurul Dumnezeu.

.
Păstorul dupa ce şi-a revenit din nedumerirea care l-a cuprins, i-a pus tot felul de întrebări şi apoi l-a invitat pe Melchisedec să ia cina împreună. Atunci a fost prima data în lunga sa carieră din univers când Machiventa a luat masa.

.
A gustat hrana care trebuia să-l susţina în cei 94 de ani câti avea de stat într-un trup fizic.
După aceea au stat de vorbă, afară, privind stelele iar, Melchisedec şi-a început misiunea vorbind despre adevărata realitate a lui Dumnezeu. El i-a spus lui Amdon: ‘’El Elyon, Cel Mai de Sus, este creatorul divin al stelelor de pe cer, este Dumnezeul suprem al raiului şi este de asemenea creatorul acestui pământ pe care locuim’’.

.
În câţiva ani Melchidesec a adunat în jurul său un grup format din copii, discipoli şi credincioşi care a constituit nucleul viitoarei comunităţi din cetatea Salem.

.
Într-un timp foarte scurt a fost cunoscut în Palestina ca preot al lui El Elyon, Cel Mai de Sus, şi ca înţeleptul din Salem.
Cateva triburi din împrejurimile cetăţii l-au numit chiar rege. Salem o fost cetatea care după materializare lui Melchisedec a devenit oraşul lui Iisus, fiind numit mai târziu Ierusalim.

.
Melchisedec în întruparea sa a trăit printre nodiţi şi sumerieni. Aceştia aveau 1,80 înălţime şi o prezenţă care se impunea. El a vorbit limba chaldeana şi încă şase limbi. Se îmbrăca asa cum se îmbrăcau preoţii canaanieni, iar pe piept purta o emblemă cu trei cercuri concentrice, simbolul sistemului nostru solar care se poartă în sferele superioare de guvernare. Această insignă a fost atât de sacră pentru toţi cei care l-au urmat încât ei n-au încercat să o folosească niciodată, iar la câteva generaţii după plecarea sa, aceasta a fost uitată.

.
Machiventa a trăit după manierele unei fiinţe regale; nu a fost căsătorit niciodată şi nici nu a putut lăsa urmaşi pe Pământ. Corpul său fizic, deşi a fost construit ca să semene cu cel al unui bărbat aflat în acel moment pe Pământ, era făcut dintr-o substanţă specială care nu avea nimic din ADN-ul rasei umane. Copacul vieţii (cel din grădina lui Adam şi Eva) nu mai era valabil pe Pământ şi de aceea în timpul şederii sale (94 de ani), trupul fizic al lui Melchisedec s-a deteriorat treptat, iar înainte de a-şi încheia misiunea acesta a început să se dezintegreze.

.
Cât timp a fost întrupat, Machiventa a păstrat permanent legătura cu toţi celilalţi 11 membri ai ordinului său, dar nu a putut comunica cu alte personalităţi celeste.

Învăţăturile lui Melchisedec
După zece ani de la venirea sa pe Pământ, Melchisedec a înfiinţat şcoli în Salem. S-a inspirat după modelul primilor preoţi setiţi care au trăit în a doua grădina a raiului.

.
Chiar şi taxa zeciuielii (a10-a parte din orice câştig) introdusă mai târziu de Avraam, unul dintre cei mai de seamă ucenici ai lui Melchisedec, a fost preluată tot din tradiţiile şi metodele vechilor setiţi.

.
Melchisedec a predicat despre conceptul unui singur Dumnezeu, o divinitate universală, dar a permis oamenilor să asocieze învăţătura cu Dumnezeul galaxiei din care făceau parte, pe care l-a numit El Elyon, Cel Mai de Sus. El nu le-a vorbit ucenicilor despre statutul lui Lucifer şi ce a făcut acesta. Pentru majoritatea ucenicilor săi capitala sistemului nostru solar era raiul iar, Cel Mai de Sus era considerat Dumnezeu.

.
Melchisedec a lăsat lucrurile aşa pentru că şi-a dat seama că nivelul de înţelegere al oamenilor era foarte redus.
Chiar şi simbolul celor trei cercuri concentrice pe care Melchisedec l-a purtat ca emblema a misiunii sale, a fost interpretat de o mare parte dintre ucenicii săi ca fiind cele trei împărăţii: cea a oamenilor, cea a îngerilor şi apoi cea a lui Dumnezeu. Foarte puţini dintrei ucenici au ştiut că aceste trei cercuri concentrice simbolizează infinitul, eternitatea şi universialitatea Paradisului. Într-o învăţatură mai extinsă a lui Melchisedec conceptul trinităţii se regăseşte în această insignă.

.
Membrii familiei Katro, cea cu care Melchisedec a locuit mai mult de 30 de ani, au ştiut multe din aceste adevăruri şi le-au transmis de-a lungul timpului în familie ajungând chiar până la Moise, Melchisedec şi-a initiat ucenicii în funcţie de capacitatea lor de a recepţiona, de a asimila şi de a înţelege.
O parte din ideile despre Dumnezeu, pământ, rai, om şi îngeri care se regăsesc în religiile moderne îşi au rădacina în aceste învăţături ale lui Melchisedec.

.
Acest învăţător mare a pus bazele unei doctrine care propăvăduia un singur Dumnezeu, al unui mare univers primordial, un Creator Divin, un Tată Divin. Accentele acestei învăţături aveau drept scop atragerea omului spre Adevărul Suprem şi pregătirea venirii lui Iisus, Fiul Tatălui Universal.

.
Melchisedec le-a spus discipolilor şi ucenicilor săi că în viitor un alt Fiu a lui Dumnezeu (şi el era tot un fiu al lui Dumnezeu dar dintr-un alt ordin) se va întrupa pe Pământ, dar el va fi născut de o femeie.

.
De aceea mai tarziu multi învăţatori îl vedeau pe Iisus ca pe un preot sau ca pe un conducător spiritual. Aşa a pregătit, Melchisedec omenirea pentru a urma o cale monoteistă şi pentru a-l accepta pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu când acesta va veni să-şi îndeplinească misiunea. Mihail a confirmat toată învăţătura lui Melchisedec cu privire la Tatăl Suprem.

Religia din Salem
În Salem se practica un ritual foarte simplu. Oricare persoană care lua la cunoştinţă sau învăţa cerinţele lui Melchisedec şi era de acord cu ele devenea un ucenic sau discipol al sau. Aceste cerinţe erau următoarele :

.
1) Cred în El Elyon, Dumnezeul Suprem, Tatăl şi Creatorul Universal al tuturor lucrurilor;

.
2) Îl accept pe Melchisedec, care are o înţelegere cu Cel Mai de Sus, pentru a-mi împărtăşi Voinţa Tatălui, nu cu sacrificiu ci cu o devoţiune plină de lumină;

.
3) Promit să respect cele şapte porunci ale lui Melchisedec şi să răspândesc tuturor vestea cea bună a acestei cooperări cu Cel Mai de Sus.

.
Aceste afirmaţii de credinţă, simple şi scurte, erau mult prea avansate pentru oamenii din acele timpuri. Pur şi simplu ei nu puteau înţelege că se poate avea o relaţie cu divinul, fără nici o pretenţie din partea lui Dumnezeu, având doar credinţă.

.
Era mult prea înrădăcinată, în convingerile lor, ideea că omul s-a născut sub incidenţa greşelii faţă de Dumnezeu. Sacrificiul şi ofrandele aduse lui Dumnezeu pentru a-i obţine iubirea şi iertarea se practica de prea mult timp, iar preoţii nu au încetat niciodată să le explice că lucrurile stau cu totul altfel. Cele şapte porunci prezentate de Melchidec se regăsesc şi în învăţaturile stravechi din Dalamaţia (prima mare perioadă de avânt spiritual a omenirii) precum şi în învăţăturile practicate în prima şi a doua Gradină a Edenului).

.
Aceste porunci ale religiei practicate in Salem erau:

.
1) Sa nu serveşti nici un Dumnezeu în afară de Cel Mai de Sus;
2) Să nu te îndoieşti de ideea că doar credinţa contează pentru salvarea eternă;
3) Să nu îmbratişezi idei false, să nu minţi;
4) Să nu omori;
5) Să nu furi;
6) Să nu comiti adulter;
7) Să nu-ţi dispretuieşti părintii şi pe cei mai în vârstă.

.
Cu toate că Melchisedec a interzis sacrificiul unei fiinţe în interiorul cetăţii, a ştiut că este foarte greu să oprească aceste obiceiuri vechi şi a înlocuit acest sacrificiu cu ritualul pâinii şi al vinului. El spunea: “Melchisedec rege al Salemului, am adus pâinea şi vinul”. Această inovaţie nu a avut un succes deplin, multe triburi care locuiau în afara cetăţii au continuat să practice obiceiurile cunoscute. Chiar şi Avraam s-a dedat la aceste practici primitive după victoria lui asupra unui alt conducător de trib.

.
La fel ca Iisus, Machiventa Melchisedec a căutat să-şi realizeze strict misiunea pentru care a venit. Nu a încercat să schimbe fundamental obiceiurile celor printre care a venit sau sa înlocuiască felul de a trăi a oamenilor cu altceva.
Misiunea lui trebuia să realizeze doua idealuri:

.
– Să menţină vie pe Pământ credinţa într-un singur Dumnezeu;
– Să pregătească calea pentru misiunea care urma să o aibă Fiul lui Dumnezeu.
Melchisedec a predat adevăruri fundamentale timp de 94 ani. În acest timp Avraam a urmat şcoala din Salem în trei perioade diferite. La final s-a convertit acestor învăţături şi a devenit unul dintre cei mai inteligenţi copii ai lui Machiventa şi un discipol înfocat.

Alegerea lui Avraam
Ideea de “popor ales” este un neadevăr, dar Avraam a fost cu adevărat ales de către Melchisedec. Acesta l-a investit pe Avraam cu responsabilitatea de a păstra vie credinţa unui singur Dumnezeu ca ceva distinct faţă de credinţa în mai mulţi zei.

.
A ales Palestina ca zona în care să-şi desfăşoare misiunea şi din dorinţa de a stabili un contact cu o familie de oameni care aveau în gena lor calităţi specifice de conducător. În perioada întrupării lui Melchisedec, pe Pamânt se aflau multe famili, care erau, foarte bine pregătite pentru a primi învăţătura înţeleptului din Salem. Erau familii care îndeplineau aceleaşi conditii şi printre rasa roşie, rasa galbenă, descendenţii andiţilor din vest şi nord, dar nici una din zonele în care trăiau aceste rase nu era favorabilă pentru viitoarea întrupare a lui Iisus aşa cum era zona de est a Mării Mediterane. Misiunea lui Melchisedec în Palestina, precum şi viitoarea întrupare a lui Iisus printre evrei, a fost determinată într-o mare măsură şi de situarea geografică.

.
Palestina se afla la confruntarea tuturor civilizaţiilor umane, comerţul, călătoriile şi interacţiunile între oameni se desfăşurau în această zonă.

.
Strămoşii lui Avram, au fost urmăriţi cu mult timp înainte de venirea lui Melchisedec. Se aştepta apariţia unei generaţii care trebuia să se distingă prin inteligenţă, discernământ şi sinceritate. Copiii lui Terah, tatal lui Avraam, îndeplineau aceste condiţii din toate punctele de vedere. Posibilitatea de a lua legătura cu aceşti copii capabili ai lui Terah explică foarte mult de ce Melchisedec a apărut în Salem şi nu în Egipt, China, India sau printre triburile din nord.

.
Terah cu întreaga lui familie au manifestat puţin etuziasm faţă de noua religie practicată în Salem. Au auzit pentru prima dată de învăţăturile lui Melchisedec de la Ovid, un învăţător fenician, care predica aceste învăţături în cetatea Ur unde trăia această familie.

.
Ei au părăsit, la un moment dat, cetatea Ur cu intenţia de a se stabili în cetatea Salem, dar Nahor, fratele lui Avraam,care nu-l văzuse pe Melchisedec, a fost indiferent de tot ceea ce se hotărâse şi i-a convins pe toti ceilalţi să se stabilească la Haran. Stabiliţi la Haran ei au continuat să venereze zeii aduşi din Mesopotamia şi foarte târziu au început să accepte un singur Dumnezeu aşa cum se propăvăduia în Salem.

.
După câteva săptămâni de la moartea lui Terah, tatăl lui Avraam şi Nahor, Melchisedec a trimis pe Jaram Ilititul, unul dintre discipolii săi, să-i cheme pe cei doi fraţi la Salem, spunându-le ,,Veniţi în Salem, unde veţi auzi învăţăturile noastre despre adevărul Creatorului Etern; Iar, prin iluminarea voastră întreaga omenire va fi binecuvântată”. Nahor nu a acceptatîn totalitate învăţăturile lui Melchisedec; s-a dezis de ceilalţi şi a construit un oraş–stat puternic care i-a purtat numele, dar Lot fiul său, a decis să-şi urmeze unchiul, pe Avraam, la Salem.

.
După ce au sosit la Salem, Avraam şi Lot au ales un loc strategic, printre dealuri, unde puteau să se apere de atacurile surpriză a triburilor din nord. În perioada aceea hitiţii, asirienii şi filistinii, precum şi alte grupuri făceau raiduri dese printre triburile din centrul şi sudul Palestinei.

.
Nu după mult timp de la stabilirea lor lângă Salem, Avraam şi Lot s-au dus în Valea Nilului ca să cumpere hrana deoarece era secetă în Palestina. În această călătorie scurta, Avraam a găsit o rudă, îndepărtată care se afla pe tronul ţării. L-a ajutat pe acest faraon în doua expediţii militare de mare succes, fiind comandantul acestora. Spre sfârşitul acestei călătorii, pe Nil el şi Sara, soţia sa, au locuit la palatul faraonului şi atunci când a părăsit Egiptul a luat cu el o parte din prada obţinută în cele două campanii militare.

.
Avraam a avut o motivaţie puternică atunci când a renunţat la onorurile de la curtea Egiptului şi s-a întors la munca spirituală începută de Machiventa Melchisedec. Fiind venerat chiar şi în Egipt, faraonul l-a încurajat pe Avraam să se întoarcă la Salem ca să-şi îndeplinească promisiunile făcute faţă de Melchisedec . Având ambiţii de conducător, pe drumul de întoarcere, Avraam i-a împărtăşit lui Lot planul său prin care dorea să cucerească şi să supună tot Canaanul regulior din Salem.

.
Lot era atras de afaceri, iar după o perioadă de gândire s-a stabilit în Sodoma, unde s-a apucat să crească şi să comercializeze animale. Lot a preferat viaţa de păstor celei de militar.

.
Reîntors la Salem împreună cu familia, Avraam a început să-şi perfecteze proiectele militare. În scurt timp a fost recunoscut ca şi conducător civil al Salemului şi a teritoriilor din jurul cetăţii şi a mai fost numit conducător pentru încă şapte triburi din apropriere. Într-adevăr, i-a fost greu lui Melchisedec să-i înfrângă lui Avraam zelul şi dorinţa de a cuceri triburile vecine cu sabia, obligându-le astfel să i-a cunoştinţă mai repede de învăţăturile predate în Salem.
Melchisedec a menţinut relaţii paşnice cu toate triburile vecine. Nu a avut un comportament militar şi nu a fost atacat niciodată de nici o armată. A dorit ca Avraam să ducă o politică defensivă pentru Salem şi nu i-a aprobat niciodată ambiţiile sale militare. Aceste motive au dus la o ruptură puternica între cei doi care a culminat cu plecarea lui Avraam din Salem. Acesta s-a mutat în Hebron unde şi-a stabilit cartierul general. Ceilalţi regi aveau o teamă excesiva faţă de Avraam deoarece ei ştiau că avea o relaţie apropiată cu Melchisedec .

.
Avraam ştia de această frică şi aştepta un moment prielnic ca să poată ataca. Această ocazie a apărut în momentul în care s-a presupus că o parte din vecini l-au atacat pe Lot şi proprietatea acestuia din cetatea Sodoma. Avraam în fruntea celor şapte triburi pe care le conducea a atacat duşmanul. S-a întors victorios din luptă şi a insistat pe lângă Melchisedec ca a zecea parte din prada luată să fie dusă în tezaurul din Salem. Cealaltă Parte din pradă, adică 90 %, a luat-o în Hebron.

.
După această victorie, Avraam a devenit liderul celei de-a doua alianţe formate din 11 triburi. Nu numai că-i plăteau a zecea parte din orice câştig, dar urmarea ca şi cei din aproprierea cetăţii să facă la fel. Avraam a fost pe punctul de a forma un stat puternic în Palestina prin alianţa cu regele Sodomei şi prin frica cu care îi controla pe ceilalţi.

Înţelegerea lui Melchisedec cu Avraam
Avraam intenţiona să cucerească întreg Canaanul. Decizia i-a fost diminuată de Melchisedec care s-a opus. Când Avraam a realizat că nu are un fiu care să-i succeadă şi-a dat seama că planul său nu va avea succes.

.
S-a întâlnit cu Melchisedec, iar preotul din Salem l-a convins să abandoneze planul său axat mai mult pe partea materială şi să devină temporar un conducător spiritual propăvăduind despre regatul lui Dumnezeu. Melchisedec i-a explicat lui Avraam frivolitatea care se afla în disputa cu alianţa amoriţior. I-a prezentat ce se va întâmpla cu aceştia în câteva generaţii, spunându-i că amoriţii sunt nişte triburi înapoiate, care se îndreaptă spre autodistrugere din cauza obiceiurilor prosteşti pe care le practica. Urmaşii lui Avraam vor creşte ca număr şi calitate şi astfel amoriţii vor fi asimilaţi cu usurinţă.

.
După această discuţie s-au întâlnit la Salem, unde Melchisedec a făcut o înţelegere formală cu Avraam, spunându-i“Priveşte cerul şi numără stelele dacă este posibil, şi să ştii că la fel de numeroasă va fi sămânţa ta” şi Avraam l-a crezut pe Melchisedec. Apoi Machiventa Melchisedec i-a spus lui Avraam cum urmaşii lui vor ocupa Canaanul după ce vor sta o vreme în Egipt.

.
Această înţelegere dintre Melchisedec şi Avraam reprezintă marele legământ (de pe Pământ) dintre divinitate şi omenire, prin care Dumnezeu permite omului să facă orice crede el de cunvinţă cu condiţia ca acesta să-i respecte poruncile şi să creadă în promisiunile sale.

.
Până atunci omul a crezut că se poate salva doar prin muncă, sacrificiu şi aducând ofrande.
Melchisedec a adus vestea cea buna: Omul se poate salva doar având credinţă. Dar această afirmaţie simplă, credinţa în Dumnezeu, a fost prea avansată pentru acele timpuri, iar triburile semite au preferat să revină la vechile ritualuri şi sacrificii, adică iertarea păcatului prin vărsare de sânge.

.
La puţin timp după această înţelegere, s-a născut Isaac, fiul lui Avraam, aşa cum i-a promis Melchisedec . După ce s-a născut Isaac, Avraam s-a dus în Salem şi a oficializat înţelegerea cu Melchisedec prin scris, apoi înţelegerea s-a făcut publică, iar numele de Avram a devenit Avraam..
Majoritatea discipolilor din Salem practicau circumcizia, dar ea n-a fost niciodată impusă de Melchisedec. Avraam care nu a fost de acord cu ea până la momentul înţelegerii, s-a decis să transforme aces ritual (circumcizia) într-un moment solemn ca o confirmare oficială a înţelegerii făcute cu Melchisedec.

.
După această oficializare şi prezentare publică a înţelegerii, care era un punct important din marele plan a lui Melchisedec, a urmat apariţia celor trei fiinţe celeste în câmpia din Mavri. Aceste apariţii au fost reale, l-au întâlnit pe Avraam şi nu au nici o legătură cu invenţiile relatate în episodul distrugerii Sodomei şi Gomorei, care au fost distruse din cauze naturale.

.
Aceasta înţelegere reprezintă reconcilierea completă dintre Melchisedec şi Avraam.
Avraam şi-a asumat din nou rolul de conducător civil şi militar al Salemului, care avea peste 100.000 de locuitori, toţi membri în frăţia lui Melchisedec. A făcut îmbunătăţiri majore templului din Salem şi a asigurat corturi noi pentru toată şcoala. A extins sistemul de taxe (zeciuiala), a impus metode eficiente care aduceau profituri bune şcolii şi a contribuit intens la perfecţionarea departamentului de propagandă misionară.

.
A mai fost un om de afaceri inteligent şi eficient, un om bogat pentru perioada sa, nu a fost doar un bărbat pios, ci şi un om într-adevăr sincer care a crezut cu toata fiinţa sa în Machiventa Melchisedec.

Misionarii lui Melchisedec
Melchisedec încă şi-a instruit elevii câţiva ani şi i-a pregătit pentru a deveni misionari. Aceştia au predicat la toate triburile din jur precum şi în Egipt, Mesopotamia şi Asia Mică. Odată cu trecerea deceniilor, aceşti învăţători au mers din ce în ce mai departe de Salem ducând cu ei învăţăturile lui Melchisedec. Aceşti misionari au ajuns în Europa, un grup a ajuns până aproape de insulele Feroe, în timp ce altul a traversat China şi a ajuns în partea de est a Japoniei. Viaţa şi experienţele femeilor şi bărbaţilor care s-au aventurat în Salem, Mesopotamia şi zona Lacului Vam ca să ducă lumina în Emisfera Estică reprezintă un capitol plin de eroism în analele rasei umane. Însă efortul a fost atât de mare, iar triburile erau aşa de înapoiate că rezultatele au fost vagi, fără nimic concret.

.
De la o generaţie la alta învăţăturile din Salem au fost acceptate temporar, excepţie făcând Palestina. Ideea unui singur Dumnezeu nu a fost susţinută niciodată cu devoţiune de întreaga omenire. Cu mult timp înainte de venirea lui Iisus, învăţăturile lui Melchisedec au fost detronate de vechile învăţături care erau universal acceptate. O învăţătură nouă întodeauna este contaminată de vechile credinţe.

Retragerea lui Melchisedec
Imediat după ce Sodoma şi Gomora au fost distruse, Machiventa Melchisedec s-a decis să încheie misiunea sa de pe Pământ. Decizia sa de a-şi termina acest sejur a fost influenţat de următorii factori:

.
1) Triburile din jurul cetăţii au început să-l privească ca pe un şef suprem; chiar şi cei foarte apropiaţi se uitau la el ca la un semizeu;

.
2) Într-adevăr era o fiinţă supranaturală, dar oamenii au început să-l venereze în exces;

.
3) Apoi a dorit să părăsească scena activităţilor sale pământeşti înainte de moartea lui Avraam, pentru a fi sigur că adevărul unui singur Dumnezeu va fi puternic stabilit în minţile discipolilor săi.

.
Plecarea sa a avut loc într-o noapte, din cortul său din Salem, când a fost luat, după cum a rămas în mintea discipolilor săi, care seara i-au urat noapte bună, iar dimineaţa nu l-au mai găsit.

După retragerea lui Melchisedec
Dispariţia bruscă a lui Melchisedec a fost un mare test pentru Avraam. A dat dovadă de mare înţelepciune când i-a încurajat pe discipoli spunându-le că într-o zi Melchisedec tot trebuia să se întoarcă de unde a venit. Discipolii nu au putut accepta că şi-au piedut acest învăţător minunat. Marea organizaţie, care se constituise în Salem, aproape că a dispărut. Obiceiurile acestora au fost reluate de Moise când i-a scos pe evrei din sclavia Egiptului.

.
Plecarea lui Melchisedec a lăsat o mare tristeţe în sufletul lui Avraam de care nu a scăpat complet niciodată. Odată a abandonat Hebronul, deoarece renunţase la ambiţia de a construi un regat bazat pe materialism, iar acum abandonase şi Salemul deoarece asociatul său plecase şi nu mai avea cu cine să construiască un regat spiritual.

.
A plecat spre sud şi s-a stabilit la Gherar. Avraam s-a închis în sine astfel că Abimelec, regele Gherarei, s-a apropiat de Sara, soţia sa (la scurt timp după ce s-a căsătorit cu Sara, Avraam a auzit într-o noapte cum Sara a pus la cale un complot împotriva sa. Această frică l-a terorizat toată viaţa pe acest conducător brav şi iscusit.) Pentru o perioadă scurtă de timp apropierea Sarei de Amibelec l-a transformat pe Avraam într-un laş.

.
Însă în scuri timp şi-a revenit şi şi-a continuat misiunea spirituală trasată de Melchisedec.
În scurt timp şi-a făcut adepţi printre filistini şi printre oamenii lui Abimelic, încheind cu ei tratate. Dar s-a lăsat contaminat de superstiţiile lor, în special de sacrificiul primului băiat născut. Cu toate acestea Avraam a devenit încă o dată un mare conducător în Palestina. A fost venerat de toate triburile din jurul său şi influenţa lui a continuat să fie prezentă mult timp după moartea sa. În ultimii ani de viaţă a făcut încă o călătorie la Hebron, locul în care şi-a început activitatea şi a lucrat alături de Melchisedec. Ultima sa acţiune a fost când a trimis nişte oameni de încredere la Nahor, fratele său, aflat la graniţa cu Mesopotamia, ca să aleagă o femeie din neamul său ca soţie pentru Isaac. În neamul lui Avraam era obiceiul ca verii să se căsătorească între ei.

.
Avraam a murit cu credinţa într-un singur Dumnezeu aşa cum l-a învăţat Melchisedec în şcolile din Salem, care dispăruseră cu timpul.

.
Noua generaţie a înţeles cu mare greutate povestea lui Melchisedec, iar în mai puţin de 500 de ani foarte mulţi au privit această poveste doar ca pe un mit. Isaac a îmbrăţisat din tot sufletul învăţăturile tatălui său şi s-a hrănit cu învăţăturile din Salem, dar Iacob a perceput mai greu semnificaţiile acestor tradiţii. Iosif a fost un credicios puternic a lui Melchisedec, iar drept urmare fraţii săi l-au tratat ca pe un visător.

.
Iosif a fost onorat în Egipt în amintirea străbunicului său, Avraam. Deşi i s-a oferit comanda armatei Egiptului, a preferat să fie administrator civil în Egipt, fiind un credincios fervent al lui Melchisedec şi un demn urmaş a lui Avraam şi Isaac.

.
Învăţătura lui Melchisedec a fost cât se poate de completă, dar preoţii evrei de mai târziu au privit documentele păstrate din acea vreme drept fanteziste şi imposibile.

.
Ceea ce s-a păstrat în Vechiul Testament este ceea ce au introdus preoţii evrei în timpul robiei din Balion. Scrierile evreieşti în care sunt prezentate vieţile şi activitatea lui Isaac, Iacob şi Iosif sunt mult mai apropiate de realitate decât cele referitoare la Avraam, cu toate că şi ele conţin multe abateri de la faptele care s-au întâmplat cu adevărat.
În schimb perioada lui Avraam a fost prezentată intenţionat altfel deoarece egoul naţional al evreilor a suferit cumplit în timpul sclaviei lor.

.
Chetura, cea care este prezentă drept a doua soţie a lui Avraam, nu a fost decât o concubină. Apoi, toată averea lui Avraam i-a revenit lui Isaac, fiul Sarei, soţia lui de drept. Avraam nu a fost aşa de bătrân, precum arată scrierile vechi, când l-a avut pe Isaac, iar Sara a fost cu mult mai tânără. Aceste varste au fost schimbate cu bună ştiinţă pentru a prezenta naşterea lui Isacc ca ceva miraculos.

.
Evreii au distorsionat şi pervetit propriile tradiţii ca să se ridice deasupra tuturor, considerându-se “poporul ales” a lui Dumnezeu. De aceea au eliminat cu mare atenţie aproape toate scrierile existente şi au păstrat doar pe cele care îl prezentau pe Avraam şi alţi lideri naţionali ca nişte fiinţe net superioare celorlalţi oameni. În aceste situaţii cronicarii evrei au distrus fiecare document care consemna întâlnirile şi convenţiile lui Melchisedec cu Avraam, şi au păstrat doar documentele în care se relatează întâlnirea dintre Avraam şi Melchisedec după bătălia de la Sichem, care în opinia cronicarilor prezintă marea onoare care i-a fost acordată lui Avraam.

.
Cu toate acestea unii dintre autorii Cărţii Sfinte au înţeles misiunea lui Melchisedec şi au scris: ,,Acest Melchisedec, preot a Celui Prea Înalt, a fost de asemenea rege al păcii, fără mamă, fără tată, fără genealogie, fără a avea zile care să se sfârşească vreodată, dar care a făcut totul ca fiu al lui Dumnezeu, El rămâne mereu un preot’’

Statutul actual a lui Machiventa Melchisedec
Toţi anii în care Machiventa a fost pe Pământ ceilalţi 11 membri ai grupului său au continuat să lucreze fără el. Când Machiventa a considerat că misiunea sa s-a încheiat a semnalat acest lucru şi celolalţi asociaţi ai săi.

.
Aceştia au pregătit imediat o metodă prin care să-i îndepărteze trupul fizic şi să-l aducă în siguranţă la forma sa iniţială. A treia zi după ce el a dispărut din Salem a apărut printre cei 11 camarazi ai săi, de unde şi-a continuat carierea de asistent planetar, pe planeta cu nr. 606 din Sistemul Solar Satania.

.
Machiventa şi-a încheiat misiunea de fiinţă în carne şi oase, la fel de brusc şi fără nici o ceremonie ca atunci când a început-o. Nici apariţia şi nici dispariţia sa nu au fost însoţite de nici un anunţ sau demonstraţie neobişnuită. A fost o misiune neaşteptatp. Machiventa nu şi-a încheiat sejurul pe Pământ până când nu a primit aprobarea superiorilor săi.

.
El a continuat să privească cu mare interes acţiunile descendenţilor acestor oameni, care au crezut în învăţăturile lui când a trăit în trup. Numai urmaşii lui Avraam, prin intermediul lui Isaac, au continuat linia şcolii din Salem.
Acelaşi Melchisedec a colaborat 19 secole la rând cu mulţi profeţi şi iniţiaţi, încercând astfel să menţină treze adevărurile învăţăturii din Salem, până când va sosi timpul lui Iisus.

.
Cu mai puţin de 1.000 de ani în urmă, acelaşi Machiventa Melchisedec, candva înţeleptul din Salem, a fost prezentat pe Pământ, în mod invizibil, pe o perioadă de 100 de ani, ca reprezentant al guvernatorului general al planetei.
Aceasta este povestea lui Machiventa Melchisedec, una dintre cele mai speciale fiinţe care a avut vreodată legătură cu istoria Pământului. A fost o personalitate destinată să joace un rol important în experienţa viitoare a acestei lumi asimetrice şi extraordinare.

Sursa: 3d-melchisedec.blogspot.ro https://www.evolutiespirituala.ro/melchisedec-adevaruri-istorice-preotia-lui-aaron-si-inteleptul-din-salem-partea-i/?feed_id=83958&_unique_id=651121016ab97