SARBATOAREA DE CRACIUN – inainte şi după Hristos
«De Crăciun sărbătorim Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos…»
Oamenii contemporani grăbiţi ignoră misterul care învăluie cele două sărbători îngemănate la 25 decembrie, în solstiţiul de iarnă, ca doi brazi într-o tulpină, ca doi ochi într-o lumină: – sărbătoarea gazdă a lumii vechi – ziua Moşului Crăciun /naşterea Soarelui nebiruit Mithra – sărbătoarea găzduită – ziua Naşterii Pruncului Sfânt al lumii creştine.
Sărbătorirea Crăciunului a fost prima oară consfinţită la Roma în 354 e.n. Cum în biblie nu exista o dată corespunzătoare naşterii lui Iisus Cristos iar Cultul soarelui – considerat păgân, era adânc înrădăcinat în conştiinţa maselor, Papa Liberius a decis ca la 25 decembrie, adică ziua naşterii lui Sol Invictus Mithras, să suprapună marea sărbătoare a creştinătăţii – Naşterea lui Iisus Christos.
.
1. Semnificaţia sărbătorii arhaice şi posibilele origini ale cuvântului Crăciun.
.
1.1. Moş Crăciun, bătrân ca Timpul însuşi, este o divinitate arhaică, reprezentarea folclorică a lui Saturn senex, numit şi Deus Daciae, supranumit şi Omul, Cronos, Zalmoxe, Zeul Moş. Saturnaliile – serbate la 25 decembrie şi având origine carpatică – au precedat cu multe secole fondarea Romei. In timpul Saturnaliilor, cei bogaţi făceau daruri celor săraci pentru a cinsti epoca de aur a libertăţii, când Saturn împărăţea peste toată lumea cunoscută.
Crăciun este masca milenară a unui cioban zeu-moş, creatorul a toate câte sunt, pe chipul căruia timpul a încremenit:«Şezi, Crăciun, sfînt bătrân şi ridică pe Sion», «E ziua lui Crăciun, lui Moş Crăciun cel Bătrân». El aducea daruri: caş, urdă, mere, nuci, colaci şi vin: «C-aşa-i legea din bătrâni,/ Din bătrâni, din oameni buni,/ Să se dea la sânt Crăciun/ Un colac şi-un vinaţ bun».
.
Nu există nici o legătură între Moş Crăciun multimilenar al tradiţiei şi Santa Claus, imaginea gazetărească sau cea de marketing lansată în anii ‘30 de compania Coca-Cola,moşul în tunică purpurie cu guler alb, simbolizând licoarea roşie cu spumă albă de larg succes.
.
1.2. Crăciunul era cea mai importantă sărbătoare a erei pre-creştine. După vechile calendare, creştinii au sărbătorit mai mult de un mileniu Anul Nou în ziua de Crăciun: la Roma în Cancelaria papală era folosit şi în secolele XIV-XVII, sub numele de stilus curiae Romanae, în Germania până în secolul al XVI-lea, în Anglia din secolul al VII-lea până în secolul al XIII-lea, în Franţa numai în 1564 s-a hotărât începerea Anului Nou la 1 ianuarie, în Rusia schimbarea s-a făcut sub Petru cel Mare, în Ţările Române până la sfârşitul secolului al XIX-lea.[5] La românii din Banat şi Transilvania, şi în prezent ziua de 1 ianuarie se numeşte Crăciunul Mic, nu Anul Nou.
.
1.3. Din ţinuturile acoperite de păduri şi nea, împânzite de sihăstrii, coborau an de an în satele din văi asceţi bătrâni în cojoace miţoase, cu desagii plini de crengi sfinte de vîsc, considerat panaceu, leac pentru toate bolile oamenilor (de inimă, de oase, epilepsie, astm, otrăvire, tumori, sterilitate) şi chiar pentru animale (contra viermilor în nas la miei şi mai ales a scorbutului, fiind bogat în vitamina C, ca vitele să nu-şi piardă dinţii şi să fie nevoiţi să le
taie). Vîscul conţine viscotoxină, viscoli, amine, aminoacizi, vitamina C şi E etc. Vîscul, planta miraculoasă veşnic verde, a cărui rădăcină nu atinge pământul, era atârnat sus la grindă, ca talisman care apără sănătatea şi casa. Când se usucă, vîscul devine ca aurul, de unde şi numele cărţii lui G.J. Frazer Creanga de aur . Poate cu aceste crengi verzi cu bobiţe albe colindătorii binecuvântau creştetul oamenilor de Anul Nou în obiceiul sorcovei.
.
Astfel, una din originile cuvântului Crăciun ar putea fi sărbătoarea « crăcilor de aur » sacre, iar Moşul cu crăci să fi primit de la săteni numele de Moş Crăciun, cum presupune cercetătorul Gabriel Gheorghe în studiul citat.
.
1.4. Crăciunul măsoară totodată rădăcinile adânci ale civilizaţiei europene, atingând perioada unui cult solar autohton (focul fiind simbolul soarelui, al luminii divine). Strămoşii românilor, consideraţi de Marija Gimbutas[7] (cercetătoare la U.C.L.A. – USA) drept cea mai veche civilizaţie europeană, Old European Civilisation -6.500-3.500 î.Hr., erau un popor stabil, care îşi construia aşezări şi trăia din agro-păstorit (când restul Europei zăcea
pentru încă trei milenii sub gheţurile glaciaţiei Riss-Wurm), ştiind să preţuiască soarele şi neavând nevoie să împrumute un cult solar din alte părţi ale lumii.
.
Prin urmare, în Europa solarismul este mai vechi decât cultul, presupus oriental, al lui Mithra, cum observă Petru Caraman. El aduce ca probe datini răspândite la aproape toate popoarele Europei (români, germani, sârbo-croaţi, bulgari, greci etc.): rostogolirea roţilor de foc din crăci aprinse pe costişă, colacii de Crăciun care imita forma soarelui, arderea butucului în noaptea de Crăciun (la sârbi : badnjak, badnje veče).
.La români în nopţile solstiţiului de iarnă roţi de car îmbrăcate în crengi şi paie erau aprinse şi se dădeau de-a dura de pe înălţimi la vale, împrăştiind scântei pe ogoare ca să le facă roditoare. Tinerii alergau pe lângă roţi, bătând din tălăngi şi chiuind: „Păzea că vine roata de foc/ cu belşug şi noroc;/ Păzea că vine soarele/ şi vă arde picioarele,/ păzea, păzea”. Era o sărbătoare a focului de iarnă, admirabil descrisă de James Frazer (capitolul „Sărbătorile focului”: Chapter 63. The Interpretation of the Fire-Festivals. Section 2. The Solar Theory of the Fire-festivals): „Buşteanul Crăciunului, care ocupă un loc atât de important în sărbătoarea populară, avea la origine rolul să ajute soarele aflat în chinurile renaşterii în miezul iernii să-şi reaprindă lumina ce părea că se stinge.”
.
Hora sacră în jurul rugului aprins la Crăciun se desfăşura în sensul mişcării soarelui pe cer. La români hora e un joc religios, relict heliolatric, prin care oamenii se rugau pentru cele trebuitoare. Ridicând mâinile în dans preamăreau soarele, iar bătând pământul cu picioarele cereau rod bun pe ogoare, în livezi şi grădini: „Bate hora din picioare/ să răsară iarăşi soare;/ bate hora tot pe loc/ să răsară busuioc”.
.
In albaneză crencia sau kercü,-ni este craca, butucul sau buturuga care se aprinde în noaptea de Crăciun, cum arată E. Çabej Julia Maria Cristea relevă datini similare. În Franţa cea mai semnificativă tradiţie, la sate, este cea a „buturugii de lemn”, care este arsă la foc mic, în căminul, soba, sau în curtea fiecărei case, iar după sărbătoarea Crăciunului, cenuşa rămasă este împrăştiată pe câmp, pentru a aduce noroc şi o recoltă bogată. La oraş se face doar o prăjitură specială cu aspect de buturugă, numită “buche de noel”.În Scandinavia şi în nordul Germaniei se aprinde, prin tradiţie, unui foc uriaş din lemn, în noaptea de Crăciun.
.
În Grecia o tradiţie veche, păstrată şi acum cu sfinţenie, este aprinderea în noaptea de Crăciun a celui mai masiv trunchi de copac, denumit Christoxylo. Timp de 12 nopţi (24 decembrie – 6 ianuarie) este ţinut aprins Focul de Crăciun, menit să ardă spiriduşii răi, numiţi Kalikanzari, care în acest interval de timp devin foarte activi.
.
In Italia timp de 12 zile între Crăciun şi Epiphania (Bobotează) în cămin trebuie să ardă un trunchi de frasin, simbolizând pomul de Crăciun. Sorin Paliga observă că paralela Crăciun-butuc este întâlnită şi în cazul formei italiene ceppo, care înseamnă atât „Crăciun”, cât şi „butuc, buturugă”, deci sărbătoarea Crăciunului
este de fapt sărbătoarea butucilor, a crăcilor aprinse de Crăciun.
.
Aceeaşi moştenire spirituală precreştină e atestată de Joan Sabin şi la britanici: cazanele cu catran arzând purtate pe creştet de englezi la Allandale în Northumberland, cu care e aprins un rug uriaş în noaptea dintre ani, sau mingile de foc făcute din sârma împletită, umplută cu aşchii şi rumeguş muiate în parafină (swinging fireballs), aprinse la miezul nopţii şi rotite deasupra capului de scoţieni în Stonehaven.
Iată alte ilustrări de la români: «In noaptea de Crăciun nu trebuie să se stingă focul. Se pune în această noapte un buştean în foc, numindu-se buşteanul Crăciunului»; «cenuşa buşteanului care arde în noaptea Crăciunului e împrăştiată prin grădini pentru rodirea lor»; «La Crăciun cerul este deschis». O altă credinţã spune cã anul care începe va fi luminos şi spornic pentru familiile care în noaptea Anului Nou vor ţine lampa aprinsã pânã la
ziuã.
.
1.5. Românii din Bucovina cred că Dumnezeu a lăsat colindele ca în fiecare an toţi oamenii să audă numele cel sfânt al Domnului şi să lase răutaţile. Când colindele nu vor mai răsuna pe pământ, lumea va încăpea pe mîna diavolilor.
Se cuvine o menţiune aparte despre datina umblatului în colindeţe în Transilvania: colindătorii, numiţi piţărăi, îşi pregătesc nişte ciomege din crăci de alun, «pe care le despoaie de coajă, le înfăşură cu tei, în formă de spirală, le udă şi le pun la fum, spre a ieşi pestriţe», apoi se adună în seara de Ajun, fac un foc, joacă hore, cântă şi spun poveşti până la miezul nopţii, când încep să colinde pe la gazde:
.
”Bunã sara lui ajun,/ Da-i mai bunã a lui Crãciun./ Dã-mi şi mie un pizărău,/ Cã-s pruncul lui Dumnezeu.” Stăpânul casei băga în traista fiecărui copil câte un pizărău, adică un colăcel făcut din făină de grâu, apoi arunca pe jos mere, nuci şi bani din metal, iar copiii se înghesuiau să le adune. «Când intră în casă răscolesc focul din vatră cu colindèţele lor, adică cu ciomegele, ca să arză astă noapte focul până la ziuă (…)
.
Colindătorii pleacă şi mulţămesc pentu darurile primite cu aceste cuvinte: Noi ieşim şi Dumnezeu intră. Săteanul nostru român ţine foarte mult la datina umblatului în colindeţe si fiecare îşi trimite odrasla în cel puţin trei ani de-a rândul, căci în popor se crede că a umblat în colindeţe şi Domnul Hristos.».
.
Tudor Pamfile menţionează acelaşi obicei şi în nordul Olteniei: “ se alege un vătav, care se chiamă vătrai, fiindcă el intră întâiu în casa omului şi bodicăie cu colinda în foc… Când piţărăii au venit la casa omului, omul îi bagă in curte pe toţi şi scoate o coţovaică, – coajă de dovleac, – cu seminţe de cânepă, in, porumb, grâu, seminţe de dovleac şi i le dă vătraiului. Vătraiul ia cu mâna, aruncă în toate părţile, pe casă, pimniţi şi zice :Să crească,/ Să înmulţească,/ La mulţi ani ca sa înflorească !/ Câte cuie pe casă,/ Atâţia galbeni pe masă, / La anul şi la mulţi ani! Atunci
iese cu desagii şi le dă la toţi pe rând piţărăi. Piţărăi se dă : covrigi, simigi, boabe fierte, pere, mere, colivă, ţuică fiartă, vin şi altele.”
.
Colindeţele – aceste toiege din beţe, nuiele sau crăci cu ornamente pirogravate, folosite pentru ritualul scormonitului în focul de Crăciun puteau de asemenea să contribuie la denumirea Crăciunului. Romulus Vulcănescu aminteşte şi bâtele magico-rituale cu cap de cal care simbolizau razele soarelui în dansul căluşarilor. El menţionează cultul cailor solari în Europa de vest sub formă de Pferd-Ritters la germani, cheval jupon la francezi şi hobby horse la englezi,[21]
precum şi dansul căiuţilor în solstiţiul de iarnă în România. Dansul căluşarilor a fost pus în legătură şi cu dansul antic al collisaliilor. In Oltenia se juca un «căluş de iarnă» la malul Dunării pe gheaţă. In dansul lor ritual, bărbaţii purtau toiege- mascoide din lemn cu capete de cai albi – cai solari, cu care alungau duhurile rele din pământ şi din văzduh.
.
1.6. Consacrarea rituală a bradului în sărbătorile solstiţiului de iarnă este anterioară erei creştine, aşa cum demonstrează cercetătorul Romulus Vulcănescu în studiul Mitologie română[22]: «In paleo-folclorul român bradul ca arbore cosmic e consemnat într-o descriere impresionantă: Sus în vârful muntelui / creşte bradu’ brazilor,/ de mare şi înfoiat / tot ceru’ l-a îmbrădat, / soarele în cetini,/ luna între ramuri / mii şi mii de stele, / între rămurele. (…)
.
Bradul a fost şi este prezent în ceremonii şi rituri proprii vieţii săteanului român ». Bradul este arbore de naştere, de înfrăţire simbolică între noul născut şi un brăduţ; este arbore de nuntă (stâlpul de nuntă pe care se leagă năframa, busuiocul şi plosca de vin care se înmânează miresei); arbore de judecată (bradul de jurământ şi bradul justiţiar); arbore funerar care ajută sufletul în marea trecere peste apa sâmbetei sau Marea Neagră, arbore de pomană de care atârnă colaci şi mere; arbore de bun augur în colinde şi coloana cerului, axis mundi, având coroana în ceruri şi rădăcinile în pământ. Creatorul lumii a izbit cu toiagul în apele primordiale şi ele s-au deschis în locul acela şi s-a ridicat falnic un brad fosforescent, picurând stropi de apă luminoasă.
.
Obiceiul de a împodobi la solstiţiul de iarnă, uşile, ferestrele şi casa cu crengi de brad sau pin, în credinţa că ele aduc noroc, viaţă lungă, prosperitate şi fertilitate, datează cu mult înaintea creştinismului. La popoarele nordice ramurile de brad cu care se împodobeau iarna casele, erau un mijloc de a lupta împotriva demonilor şi duhurilor rele, care, se credea că în perioada răscrucii dintre ani, umblau printre oameni. Totodată, faptul că rămâneau întotdeauna verzi, era o speranţă în renaşterea luminii şi venirea primăverii. Acelaşi rol îl are în Germania şi Austria tradiţia „Coroanei de Advent”, făcută din crengi de brad, cu lumânări care se aprind pe rând în decembrie, până în seara de ajun.
.
1.7. Cultul soarelui a fost asimilat în sărbătoarea creştină a Crăciunului. Grecii, egiptenii, sirienii serbau pe 25 decembrie naşterea Soarelui. In Egipt, fiul lui Isis, împărăteasa cerurilor, se naşte chiar în preajma solstiţiului de iarnă. Yule este numele caldeean pentru copil sau prunc. Însuşi numele popular al sărbătorii Crăciunului la britanici – Yule-day, îi dovedeşte originea păgână. Strămoşii anglo-saxonilor numeau data de 25 decembrie Yule-day sau Ziua-Pruncului, iar noaptea din ajun Noaptea-Mamei, cu mult înainte de a ajunge în contact cu creştinismul.
.
În Imperiul Roman în anul 274 e.n. împăratul Lucius Domitius Aurelianus a ridicat la Roma un templu dedicat lui Sol Invictus – Zeul Soare nebiruit, apărător al imperiului, şi a decis celebrarea cultului Soarelui ca un cult oficial de stat: dies natales Solis invicti. Pentru cinstirea soarelui învingător se aprindeau focuri enorme,ca reprezentări
pământene ale zeului celest. Noul născut era personificat la egipteni ca un prunc, care era arătat mulţimii la miezul nopţii, ca prilej de bucurie: «Fecioara a născut, lumina creşte!». Sărbătoarea solstiţiului de iarnă, denumită în spaţiul germanic Julfest, (la englezi Yule) era ţinută în toate ţările Europei de nord, în strânsă legătură cu fertilitatea şi cultul morţilor prin petreceri şi ospeţe cu mâncăruri abundente, cortegii de măşti etc.
.
1.8. Prin naşterea lui Mithra: “lumea cea veche sărbătorea creşterea luminii, care biruieşte forţele întunericului”[27]. Mithra era cunoscut drept Domn al Adevărului şi al Luminii Cereşti.. Ecouri ale mithraismului se găsesc în unele colinde româneşti, unde Iisus îmbracă toate atributele lui Mithra (venerat atât în Dacia, unde s-au găsit 280 monumente, cât şi în Moesia Inferior – 90 monumente): „şi pe faţa fiului/ scrisă-i raza soarelui”.[28] Ecouri apar şi în onomastica românilor: Mitra, Mitrea, Mitru, Mitre, Mitran, Mitrică, Mitrancă, Mitrofan, Mitroi, Mitruş, Mitrelea, Mitrescu, Mitrican, Mitrici, Mitrin, Mitriev, Mitrovici, Mitruţoiu (chiar tatăl meu se numea Mitruţă).
.
1.9. În studiul Geneza creştinismului popular al românilor, Nelu Zugravu afirmă că „Nemurirea şi postexistenţa propovăduite de Zalmoxe ar fi putut anticipa şi pregăti creştinismul” [30]. Dobândirea nemuririi însemna şi un cod de legi morale: pietate, abstinenţă, puritate, curaj. Geto-dacii foloseau incineraţia, ca sufletul să supravieţuiască
purificat în cer, lângă Cel Preaînalt, părintele luminilor, eliberat de învelişul trupului corupt.
.
2. Împrejurările în care a fost instituită Sărbătoarea Naşterii Domnului
Troparul zilei specifică sensul acestei sărbători a Natalităţii (Nascere Domini): Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru… Biserica a încercat să-şi apropie sărbătoarea Crăciunuluicu rădăcini milenare, «necreştină, dar prăznuită de o populaţie cu trăire creştină», dedicând-o Naşterii Mântuitorului, numit Soarele Dreptăţii.
.
2.1. Textul din Noul Testament (Matei 1, 18) este următorul: Cristi autem generatio sic erat (Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost). Cuvântul grec genesis (naştere) a fost tradus in latină, în Vulgata, cu generatio, – onis (generare, naştere din părinţi) sinonim cu “natalis”.După Ovid Densuşianu, Al. Graur şi Al.Rosetti, apelativul Crăciun derivă din latinescul creatio. Dar limba Bisericii nu a întrebuinţat şi pe creatio, pornindu-se de la sensul lui creare, de “faire naitre du neant”. Prin urmare este un nonsens să legi etimologic numele Crăciun de termenul creatio,-onis, fiindcă termenul “creare” nu are sensul de “naştere”. Iisus Hristos S-a născut din veci din Tatăl, fiind de o fiinţă cu Tatăl, şi “la plinirea vremii” s-a născut cu trupul, fără de păcat, din Fecioara Maria şi de la Duhul Sfânt, aşa cum se afirmă în Crez: “născut, nu făcut, cel de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut”.
.
2.2. Din latinul natalis avem însă în română cuvântul nat, de unde expresia: Tot satul îşi are natul, adică fiecare cu obârşia lui, cu generaţia ( generatio-onis) neamului său. Cuvântul nat ( natus) nu are legătură cu Crăciunul, ca în limbile romanice apusene.
.
2.3. Al. Graur mai derivă Crăciun şi din latinul calatio, care însemna “chemare”, şi anume chemarea pe care o lansau preoţii la zi întâi a fiecărei luni, de unde şi numele de kalendae, care se dădea primelor zile ale lunii (cu derivatul calendar, cărindar). Dar Crăciunul nu e la zi întâi şi nu presupune nici o chemare.
.
2.4. In textele bisericeşti româneşti numele Crăciun a fost eludat secole întregi (XVI, XVII, XVIII), datorită încărcăturii păgâne a sărbătorii, care asocia la Naşterea Domnului un alai de personaje de neînţeles cu măşti de Moşi, Cioban, Mut, Plugari, Ţigan, Căiuţi, Capră/Ţurcă, Urs. De exemplu în Cazania de la Govora – 1642 şi în Cazania lui Varlaam – 1643, numele sărbătorii Crăciunului a fost înlocuit cu “Sărbătoarea Născutului”. În schimb în
texte laice apare şi ca nume al sărbătorii: mitropolitul Sucevei, Ghedeon, şi mai mulţi boieri mulţumesc în scris craiului Gh. Racoţi pentru un ajutor în bani, “ pe care se îndatoreau a-i răspunde până în ziua Crăciunului”[35]. Gheorghe Mihăilă îl găseste atestat în sec. al XII-lea: crăciun (1198).
.
2.5. Datinile străvechi ale Crăciunului asociate la sărbătoarea împărătească a Naşterii Mântuitorului au persistat de-a lungul secolelor până în zilele noastre în ciuda interdicţiilor. Actul de martiraj al Sfântului Cračun, judeţul Constanţa) menţionează practicarea acestei sărbători de enoriaşi din toate categoriile sociale în secolul al IV-lea,« în ziua calendelor lui ianuarie…îmbrăcaţi în piei de capră… urmând obiceiul păgânilor, deşi se numesc creştini»[37].
Acelaşi lucru se semnala şi în vestul Europei. In 742 Sfântul Bonifaciu scria Papei Zaharia (pontif între 741-752), scandalizat că la Roma, de Anul Nou, creştinii, deghizaţi în animale după obiceiul păgânilor, cântau şi dansau ziua şi noaptea, chiar pe treptele bazilicii Sf. Petru, refuzau din superstiţie să împrumute vecinilor foc sau unelte din fier. În spaţiul germanic la carnavalul Julfest apare personajul Julbock. Acesta este un ţap confecţionat din paie, legat cu o fundă roşie. În mitologia ţărilor nordice, zeul tunetelor Thor – denumit şi Donner, alerga pe bolta cerului într-o şaretă trasă de ţapi, iar la solstiţiul de iarnă Thor se cobora printre oameni. Ţapul lui Thor a devenit în ţările scandinavice un simbol al Crăciunului. În Finlanda, Moş Crăciun este numit Joulupukki, cuvânt derivat de la
Julbock.
.
Conducătorii bisericii au luat poziţie şi împotriva obiceiului păgân de a face daruri pe 25 decembrie (obicei care îşi trage originea din Saturnalii, când cei bogaţi făceau daruri celor sărmani în cinstea vârstei de aur a libertăţii, când Saturn stăpânea toată lumea cunoscută).
.
2.6. Iată un exemplu cum la români sărbătoarea moştenită a fuzionat firesc cu creştinismul: «Se spune că Moş Crăciun a găzduit şi ospătat pe Ioan Sântioan. Cică Ioan Sântioan a călătorit cu Maica Domnului şi cu Hristos şi s-au abătut la casele lui Moş Crăciun. După ce s-au ospătat şi au băut, Ioan Sântioan a zis lui Moş Crăciun : Noi bem şi ospătăm şi nu ne întrebăm cine e mai mare dintre noi. Moş Crăciun i-a răspuns: Mare eşti, Doamne, de mărire, de când te-ai născut. Dar eu m-am pârlejit (am fost de faţă – cu acest prilej,n.n.) şi team sprijinit în poala de veşmânt şi n-ai dat de pământ». Parcă asistăm la Întâmpinarea Domnului de dreptul Simeon bătrânul (sărbătorită în calendar la data de 2 februarie), în ritualul punerii înaintea Celui Preaînalt a Pruncului Sfânt, Fiul Omului, întâi născut din Preacurata Fecioară Maria şi de la Duhul Sfânt.
.
2.7. «Creştinismul popular, afirmă Nelu Zugravu, s-a născut din convieţuirea religiilor în momentul de formare si ascensiune a religiei Mântuitorului în Imperiul Roman, din similitudinea practicilor, din supravieţuirea mitologiilor ancestrale, din revalorizarea simbolurilor preistorice şi din creştinarea unor divinităţi, credinţe şi cutume antice.». Întrucât sărbătoarea Crăciunului era prea adânc înrădăcinată în mentalitatea populară pentru a fi înlăturată, biserica a hotărât să o păstreze închinând-o Naşterii Mântuitorului. Ion Ghinoiu observă cum creştinismul a vehiculat numeroase practici precreştine pe care, fără să vrea şi fără să ştie, le poartă cu el. Fără creştinism multe credinţe şi superstiţii nu ar fi ajuns până în secolul XXI.
.
Practicile religioase au fost preluate prin tradiţie, fără să existe îndrumări scrise privind de exemplu închinatul spre răsărit, orientarea estică a mormintelor, a altarului bisericilor şi a icoanelor în casă, palma deschisă cu degetele răsfirate în chip de raze (simbol solar) cu care preoţii invocă duhul sfânt şi binecuvântează credincioşii, tămâiatul,
aprinsul lumânărilor şi candelei, primirea şi transmiterea luminii de Paşti, stropirea cu apa sfinţită, pomenile etc.
.
Istoricul Socrate Scolasticul, citat de cercetătorul Nelu Zugravu susmenţionat arată că nici apostolul Petru, nici evangheliştii nu au impus celor convertiţi cum să celebreze sărbătorile: «Căci nici Mântuitorul, nici Apostolii n-au impus pentru aceasta nici un precept şi n-au stabilit nici o pedeapsă contra celor ce le-ar comite… Apostolii n-au cugetat niciodată să prescrie sărbători. Ei n-au avut grijă decât să recomande pietatea».[44] Mântuitorul însuşi
a spus: «N-am venit să stric, ci să împlinesc».
.
2.8. La primele popoare creştinate, numele sărbătorii arată exclusiv evenimentul creştin al naşterii Domnului, fără trimitere la străvechea sărbătoare pre-creştină: latină- Natales, italiană– Natale, spaniolă– Navidad, portugheză– Natal, provensală– Nadal, franceză- Nativité/ Nöel, engleză- Nativity/Christmas, rusă- Rozdjestvó, ucraineană –
Rizdvò, polonă– Bože Narozdenie, sârbă-croată-slovenă– Bozic, bulgară –Bozik, cehă– Vanoce, slovacă – Vianoce.
Petru Caraman, studiind răspândirea geografică a cuvântului Crăciun îl găseşte numai la români şi la locuitorii din imediata vecinătate a graniţelor etnice româneşti: la ucrainienii carpatici Kerečunj večery, la slovaci tot Kračun (numai la cei din est), la unguri Karácson, cu acelaşi sens ca şi la români. Deci reiese că pretutindeni cuvântul e împrumutat de la români.
.
In concluzie constatăm că la toate popoarele Europei elementele asociate sărbătorii multimilenare a Crăciunului fac parte dintr-un sistem coerent de reprezentare mitico-rituală a lumii, care dovedeşte continuitatea a unei credinţe monoteiste în Dumnezeul Luminii şi al Dreptăţii. Pretutindeni apare aceeaşi dezvoltare spirituală: cultul solar al Crăciunului este absorbit organic în sărbătoarea creştină a Naşterii Domnului, o dovadă convingătoare despre
comunitatea de origine a popoarelor europene.
.
Această origine este autohtonă, strict europeană şi nu indo-europeană cum s-a susţinut în mod eronat. De ce? Deoarece cultul soarelui este axiomatic legat de agricultură, iar cercetări arheologice recente precum şi datările cu C14 au dovedit că agricultura îşi nu are originea în ţinutul arid al Indiei, ci în bazinul carpato-dunărean situat in inima Europei. Munţii Carpaţi au fost habitatul primitiv al arienilor care au populat India, aşa cum dovedesc cercetătorii britanici în The Cambridge History of India. Autohtonii carpato-dunăreni practicau agricultura încă din epoca pietrei (7800 î.Hr.), arând pământul cu plug din corn de cerb şlefuit şi placat cu silex. S-au descoperit semnificative depozite de graminee carbonizate în gospodăriile neolitice. Cercetările arheologice ale Grupului de lucru Schela Cladovei –Lepenski Vir efectuate între 1990-2000 au dus la concluzia că agricultura a
început la Porţile de Fier.
.
In acelaşi timp, cercetătorul italian Marco Merlini sesizează cu justeţe că recunoaşterea internaţională a primordialităţii civilizaţiei carpato-dunărene are repercusiuni culturale importante asupra identităţii spirituale comune a popoarelor care locuiesc bătrânul continent Europa: „Teorema clasică Ex Oriente lux este schimbată în Ex Occidente lux (…). Aceasta aduce o îmbogăţire şi expansiune a matricei istorice şi culturale pe care se bazează identitatea noastră europeană, pentru că civilizaţia Dunării este acum considerată ca una din „mamele” culturii europene moderne.”
.
In ceea ce priveşte tema prezentului studiu, sărbătoarea solară a Crăciunului este una din mărcile de străvechime ale neamului românesc şi ale spiritualităţii europene.
Autor: Prof. Dorina Şuhanea
https://www.evolutiespirituala.ro/sarbatoarea-de-craciun-inainte-si-dupa-hristos/?feed_id=57662&_unique_id=647fefee4c8e6
SARBATOAREA DE CRACIUN – inainte şi după Hristos
SARBATOAREA DE CRACIUN – inainte şi după Hristos
«De Crăciun sărbătorim Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos…»
Oamenii contemporani grăbiţi ignoră misterul care învăluie cele două sărbători îngemănate la 25 decembrie, în solstiţiul de iarnă, ca doi brazi într-o tulpină, ca doi ochi într-o lumină: – sărbătoarea gazdă a lumii vechi – ziua Moşului Crăciun /naşterea Soarelui nebiruit Mithra – sărbătoarea găzduită – ziua Naşterii Pruncului Sfânt al lumii creştine.
Sărbătorirea Crăciunului a fost prima oară consfinţită la Roma în 354 e.n. Cum în biblie nu exista o dată corespunzătoare naşterii lui Iisus Cristos iar Cultul soarelui – considerat păgân, era adânc înrădăcinat în conştiinţa maselor, Papa Liberius a decis ca la 25 decembrie, adică ziua naşterii lui Sol Invictus Mithras, să suprapună marea sărbătoare a creştinătăţii – Naşterea lui Iisus Christos.
.
1. Semnificaţia sărbătorii arhaice şi posibilele origini ale cuvântului Crăciun.
.
1.1. Moş Crăciun, bătrân ca Timpul însuşi, este o divinitate arhaică, reprezentarea folclorică a lui Saturn senex, numit şi Deus Daciae, supranumit şi Omul, Cronos, Zalmoxe, Zeul Moş. Saturnaliile – serbate la 25 decembrie şi având origine carpatică – au precedat cu multe secole fondarea Romei. In timpul Saturnaliilor, cei bogaţi făceau daruri celor săraci pentru a cinsti epoca de aur a libertăţii, când Saturn împărăţea peste toată lumea cunoscută.
Crăciun este masca milenară a unui cioban zeu-moş, creatorul a toate câte sunt, pe chipul căruia timpul a încremenit:«Şezi, Crăciun, sfînt bătrân şi ridică pe Sion», «E ziua lui Crăciun, lui Moş Crăciun cel Bătrân». El aducea daruri: caş, urdă, mere, nuci, colaci şi vin: «C-aşa-i legea din bătrâni,/ Din bătrâni, din oameni buni,/ Să se dea la sânt Crăciun/ Un colac şi-un vinaţ bun».
.
Nu există nici o legătură între Moş Crăciun multimilenar al tradiţiei şi Santa Claus, imaginea gazetărească sau cea de marketing lansată în anii ‘30 de compania Coca-Cola,moşul în tunică purpurie cu guler alb, simbolizând licoarea roşie cu spumă albă de larg succes.
.
1.2. Crăciunul era cea mai importantă sărbătoare a erei pre-creştine. După vechile calendare, creştinii au sărbătorit mai mult de un mileniu Anul Nou în ziua de Crăciun: la Roma în Cancelaria papală era folosit şi în secolele XIV-XVII, sub numele de stilus curiae Romanae, în Germania până în secolul al XVI-lea, în Anglia din secolul al VII-lea până în secolul al XIII-lea, în Franţa numai în 1564 s-a hotărât începerea Anului Nou la 1 ianuarie, în Rusia schimbarea s-a făcut sub Petru cel Mare, în Ţările Române până la sfârşitul secolului al XIX-lea.[5] La românii din Banat şi Transilvania, şi în prezent ziua de 1 ianuarie se numeşte Crăciunul Mic, nu Anul Nou.
.
1.3. Din ţinuturile acoperite de păduri şi nea, împânzite de sihăstrii, coborau an de an în satele din văi asceţi bătrâni în cojoace miţoase, cu desagii plini de crengi sfinte de vîsc, considerat panaceu, leac pentru toate bolile oamenilor (de inimă, de oase, epilepsie, astm, otrăvire, tumori, sterilitate) şi chiar pentru animale (contra viermilor în nas la miei şi mai ales a scorbutului, fiind bogat în vitamina C, ca vitele să nu-şi piardă dinţii şi să fie nevoiţi să le
taie). Vîscul conţine viscotoxină, viscoli, amine, aminoacizi, vitamina C şi E etc. Vîscul, planta miraculoasă veşnic verde, a cărui rădăcină nu atinge pământul, era atârnat sus la grindă, ca talisman care apără sănătatea şi casa. Când se usucă, vîscul devine ca aurul, de unde şi numele cărţii lui G.J. Frazer Creanga de aur . Poate cu aceste crengi verzi cu bobiţe albe colindătorii binecuvântau creştetul oamenilor de Anul Nou în obiceiul sorcovei.
.
Astfel, una din originile cuvântului Crăciun ar putea fi sărbătoarea « crăcilor de aur » sacre, iar Moşul cu crăci să fi primit de la săteni numele de Moş Crăciun, cum presupune cercetătorul Gabriel Gheorghe în studiul citat.
.
1.4. Crăciunul măsoară totodată rădăcinile adânci ale civilizaţiei europene, atingând perioada unui cult solar autohton (focul fiind simbolul soarelui, al luminii divine). Strămoşii românilor, consideraţi de Marija Gimbutas[7] (cercetătoare la U.C.L.A. – USA) drept cea mai veche civilizaţie europeană, Old European Civilisation -6.500-3.500 î.Hr., erau un popor stabil, care îşi construia aşezări şi trăia din agro-păstorit (când restul Europei zăcea
pentru încă trei milenii sub gheţurile glaciaţiei Riss-Wurm), ştiind să preţuiască soarele şi neavând nevoie să împrumute un cult solar din alte părţi ale lumii.
.
Prin urmare, în Europa solarismul este mai vechi decât cultul, presupus oriental, al lui Mithra, cum observă Petru Caraman. El aduce ca probe datini răspândite la aproape toate popoarele Europei (români, germani, sârbo-croaţi, bulgari, greci etc.): rostogolirea roţilor de foc din crăci aprinse pe costişă, colacii de Crăciun care imita forma soarelui, arderea butucului în noaptea de Crăciun (la sârbi : badnjak, badnje veče).
.La români în nopţile solstiţiului de iarnă roţi de car îmbrăcate în crengi şi paie erau aprinse şi se dădeau de-a dura de pe înălţimi la vale, împrăştiind scântei pe ogoare ca să le facă roditoare. Tinerii alergau pe lângă roţi, bătând din tălăngi şi chiuind: „Păzea că vine roata de foc/ cu belşug şi noroc;/ Păzea că vine soarele/ şi vă arde picioarele,/ păzea, păzea”. Era o sărbătoare a focului de iarnă, admirabil descrisă de James Frazer (capitolul „Sărbătorile focului”: Chapter 63. The Interpretation of the Fire-Festivals. Section 2. The Solar Theory of the Fire-festivals): „Buşteanul Crăciunului, care ocupă un loc atât de important în sărbătoarea populară, avea la origine rolul să ajute soarele aflat în chinurile renaşterii în miezul iernii să-şi reaprindă lumina ce părea că se stinge.”
.
Hora sacră în jurul rugului aprins la Crăciun se desfăşura în sensul mişcării soarelui pe cer. La români hora e un joc religios, relict heliolatric, prin care oamenii se rugau pentru cele trebuitoare. Ridicând mâinile în dans preamăreau soarele, iar bătând pământul cu picioarele cereau rod bun pe ogoare, în livezi şi grădini: „Bate hora din picioare/ să răsară iarăşi soare;/ bate hora tot pe loc/ să răsară busuioc”.
.
In albaneză crencia sau kercü,-ni este craca, butucul sau buturuga care se aprinde în noaptea de Crăciun, cum arată E. Çabej Julia Maria Cristea relevă datini similare. În Franţa cea mai semnificativă tradiţie, la sate, este cea a „buturugii de lemn”, care este arsă la foc mic, în căminul, soba, sau în curtea fiecărei case, iar după sărbătoarea Crăciunului, cenuşa rămasă este împrăştiată pe câmp, pentru a aduce noroc şi o recoltă bogată. La oraş se face doar o prăjitură specială cu aspect de buturugă, numită “buche de noel”.În Scandinavia şi în nordul Germaniei se aprinde, prin tradiţie, unui foc uriaş din lemn, în noaptea de Crăciun.
.
În Grecia o tradiţie veche, păstrată şi acum cu sfinţenie, este aprinderea în noaptea de Crăciun a celui mai masiv trunchi de copac, denumit Christoxylo. Timp de 12 nopţi (24 decembrie – 6 ianuarie) este ţinut aprins Focul de Crăciun, menit să ardă spiriduşii răi, numiţi Kalikanzari, care în acest interval de timp devin foarte activi.
.
In Italia timp de 12 zile între Crăciun şi Epiphania (Bobotează) în cămin trebuie să ardă un trunchi de frasin, simbolizând pomul de Crăciun. Sorin Paliga observă că paralela Crăciun-butuc este întâlnită şi în cazul formei italiene ceppo, care înseamnă atât „Crăciun”, cât şi „butuc, buturugă”, deci sărbătoarea Crăciunului
este de fapt sărbătoarea butucilor, a crăcilor aprinse de Crăciun.
.
Aceeaşi moştenire spirituală precreştină e atestată de Joan Sabin şi la britanici: cazanele cu catran arzând purtate pe creştet de englezi la Allandale în Northumberland, cu care e aprins un rug uriaş în noaptea dintre ani, sau mingile de foc făcute din sârma împletită, umplută cu aşchii şi rumeguş muiate în parafină (swinging fireballs), aprinse la miezul nopţii şi rotite deasupra capului de scoţieni în Stonehaven.
Iată alte ilustrări de la români: «In noaptea de Crăciun nu trebuie să se stingă focul. Se pune în această noapte un buştean în foc, numindu-se buşteanul Crăciunului»; «cenuşa buşteanului care arde în noaptea Crăciunului e împrăştiată prin grădini pentru rodirea lor»; «La Crăciun cerul este deschis». O altă credinţã spune cã anul care începe va fi luminos şi spornic pentru familiile care în noaptea Anului Nou vor ţine lampa aprinsã pânã la
ziuã.
.
1.5. Românii din Bucovina cred că Dumnezeu a lăsat colindele ca în fiecare an toţi oamenii să audă numele cel sfânt al Domnului şi să lase răutaţile. Când colindele nu vor mai răsuna pe pământ, lumea va încăpea pe mîna diavolilor.
Se cuvine o menţiune aparte despre datina umblatului în colindeţe în Transilvania: colindătorii, numiţi piţărăi, îşi pregătesc nişte ciomege din crăci de alun, «pe care le despoaie de coajă, le înfăşură cu tei, în formă de spirală, le udă şi le pun la fum, spre a ieşi pestriţe», apoi se adună în seara de Ajun, fac un foc, joacă hore, cântă şi spun poveşti până la miezul nopţii, când încep să colinde pe la gazde:
.
”Bunã sara lui ajun,/ Da-i mai bunã a lui Crãciun./ Dã-mi şi mie un pizărău,/ Cã-s pruncul lui Dumnezeu.” Stăpânul casei băga în traista fiecărui copil câte un pizărău, adică un colăcel făcut din făină de grâu, apoi arunca pe jos mere, nuci şi bani din metal, iar copiii se înghesuiau să le adune. «Când intră în casă răscolesc focul din vatră cu colindèţele lor, adică cu ciomegele, ca să arză astă noapte focul până la ziuă (…)
.
Colindătorii pleacă şi mulţămesc pentu darurile primite cu aceste cuvinte: Noi ieşim şi Dumnezeu intră. Săteanul nostru român ţine foarte mult la datina umblatului în colindeţe si fiecare îşi trimite odrasla în cel puţin trei ani de-a rândul, căci în popor se crede că a umblat în colindeţe şi Domnul Hristos.».
.
Tudor Pamfile menţionează acelaşi obicei şi în nordul Olteniei: “ se alege un vătav, care se chiamă vătrai, fiindcă el intră întâiu în casa omului şi bodicăie cu colinda în foc… Când piţărăii au venit la casa omului, omul îi bagă in curte pe toţi şi scoate o coţovaică, – coajă de dovleac, – cu seminţe de cânepă, in, porumb, grâu, seminţe de dovleac şi i le dă vătraiului. Vătraiul ia cu mâna, aruncă în toate părţile, pe casă, pimniţi şi zice :Să crească,/ Să înmulţească,/ La mulţi ani ca sa înflorească !/ Câte cuie pe casă,/ Atâţia galbeni pe masă, / La anul şi la mulţi ani! Atunci
iese cu desagii şi le dă la toţi pe rând piţărăi. Piţărăi se dă : covrigi, simigi, boabe fierte, pere, mere, colivă, ţuică fiartă, vin şi altele.”
.
Colindeţele – aceste toiege din beţe, nuiele sau crăci cu ornamente pirogravate, folosite pentru ritualul scormonitului în focul de Crăciun puteau de asemenea să contribuie la denumirea Crăciunului. Romulus Vulcănescu aminteşte şi bâtele magico-rituale cu cap de cal care simbolizau razele soarelui în dansul căluşarilor. El menţionează cultul cailor solari în Europa de vest sub formă de Pferd-Ritters la germani, cheval jupon la francezi şi hobby horse la englezi,[21]
precum şi dansul căiuţilor în solstiţiul de iarnă în România. Dansul căluşarilor a fost pus în legătură şi cu dansul antic al collisaliilor. In Oltenia se juca un «căluş de iarnă» la malul Dunării pe gheaţă. In dansul lor ritual, bărbaţii purtau toiege- mascoide din lemn cu capete de cai albi – cai solari, cu care alungau duhurile rele din pământ şi din văzduh.
.
1.6. Consacrarea rituală a bradului în sărbătorile solstiţiului de iarnă este anterioară erei creştine, aşa cum demonstrează cercetătorul Romulus Vulcănescu în studiul Mitologie română[22]: «In paleo-folclorul român bradul ca arbore cosmic e consemnat într-o descriere impresionantă: Sus în vârful muntelui / creşte bradu’ brazilor,/ de mare şi înfoiat / tot ceru’ l-a îmbrădat, / soarele în cetini,/ luna între ramuri / mii şi mii de stele, / între rămurele. (…)
.
Bradul a fost şi este prezent în ceremonii şi rituri proprii vieţii săteanului român ». Bradul este arbore de naştere, de înfrăţire simbolică între noul născut şi un brăduţ; este arbore de nuntă (stâlpul de nuntă pe care se leagă năframa, busuiocul şi plosca de vin care se înmânează miresei); arbore de judecată (bradul de jurământ şi bradul justiţiar); arbore funerar care ajută sufletul în marea trecere peste apa sâmbetei sau Marea Neagră, arbore de pomană de care atârnă colaci şi mere; arbore de bun augur în colinde şi coloana cerului, axis mundi, având coroana în ceruri şi rădăcinile în pământ. Creatorul lumii a izbit cu toiagul în apele primordiale şi ele s-au deschis în locul acela şi s-a ridicat falnic un brad fosforescent, picurând stropi de apă luminoasă.
.
Obiceiul de a împodobi la solstiţiul de iarnă, uşile, ferestrele şi casa cu crengi de brad sau pin, în credinţa că ele aduc noroc, viaţă lungă, prosperitate şi fertilitate, datează cu mult înaintea creştinismului. La popoarele nordice ramurile de brad cu care se împodobeau iarna casele, erau un mijloc de a lupta împotriva demonilor şi duhurilor rele, care, se credea că în perioada răscrucii dintre ani, umblau printre oameni. Totodată, faptul că rămâneau întotdeauna verzi, era o speranţă în renaşterea luminii şi venirea primăverii. Acelaşi rol îl are în Germania şi Austria tradiţia „Coroanei de Advent”, făcută din crengi de brad, cu lumânări care se aprind pe rând în decembrie, până în seara de ajun.
.
1.7. Cultul soarelui a fost asimilat în sărbătoarea creştină a Crăciunului. Grecii, egiptenii, sirienii serbau pe 25 decembrie naşterea Soarelui. In Egipt, fiul lui Isis, împărăteasa cerurilor, se naşte chiar în preajma solstiţiului de iarnă. Yule este numele caldeean pentru copil sau prunc. Însuşi numele popular al sărbătorii Crăciunului la britanici – Yule-day, îi dovedeşte originea păgână. Strămoşii anglo-saxonilor numeau data de 25 decembrie Yule-day sau Ziua-Pruncului, iar noaptea din ajun Noaptea-Mamei, cu mult înainte de a ajunge în contact cu creştinismul.
.
În Imperiul Roman în anul 274 e.n. împăratul Lucius Domitius Aurelianus a ridicat la Roma un templu dedicat lui Sol Invictus – Zeul Soare nebiruit, apărător al imperiului, şi a decis celebrarea cultului Soarelui ca un cult oficial de stat: dies natales Solis invicti. Pentru cinstirea soarelui învingător se aprindeau focuri enorme,ca reprezentări
pământene ale zeului celest. Noul născut era personificat la egipteni ca un prunc, care era arătat mulţimii la miezul nopţii, ca prilej de bucurie: «Fecioara a născut, lumina creşte!». Sărbătoarea solstiţiului de iarnă, denumită în spaţiul germanic Julfest, (la englezi Yule) era ţinută în toate ţările Europei de nord, în strânsă legătură cu fertilitatea şi cultul morţilor prin petreceri şi ospeţe cu mâncăruri abundente, cortegii de măşti etc.
.
1.8. Prin naşterea lui Mithra: “lumea cea veche sărbătorea creşterea luminii, care biruieşte forţele întunericului”[27]. Mithra era cunoscut drept Domn al Adevărului şi al Luminii Cereşti.. Ecouri ale mithraismului se găsesc în unele colinde româneşti, unde Iisus îmbracă toate atributele lui Mithra (venerat atât în Dacia, unde s-au găsit 280 monumente, cât şi în Moesia Inferior – 90 monumente): „şi pe faţa fiului/ scrisă-i raza soarelui”.[28] Ecouri apar şi în onomastica românilor: Mitra, Mitrea, Mitru, Mitre, Mitran, Mitrică, Mitrancă, Mitrofan, Mitroi, Mitruş, Mitrelea, Mitrescu, Mitrican, Mitrici, Mitrin, Mitriev, Mitrovici, Mitruţoiu (chiar tatăl meu se numea Mitruţă).
.
1.9. În studiul Geneza creştinismului popular al românilor, Nelu Zugravu afirmă că „Nemurirea şi postexistenţa propovăduite de Zalmoxe ar fi putut anticipa şi pregăti creştinismul” [30]. Dobândirea nemuririi însemna şi un cod de legi morale: pietate, abstinenţă, puritate, curaj. Geto-dacii foloseau incineraţia, ca sufletul să supravieţuiască
purificat în cer, lângă Cel Preaînalt, părintele luminilor, eliberat de învelişul trupului corupt.
.
2. Împrejurările în care a fost instituită Sărbătoarea Naşterii Domnului
Troparul zilei specifică sensul acestei sărbători a Natalităţii (Nascere Domini): Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru… Biserica a încercat să-şi apropie sărbătoarea Crăciunuluicu rădăcini milenare, «necreştină, dar prăznuită de o populaţie cu trăire creştină», dedicând-o Naşterii Mântuitorului, numit Soarele Dreptăţii.
.
2.1. Textul din Noul Testament (Matei 1, 18) este următorul: Cristi autem generatio sic erat (Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost). Cuvântul grec genesis (naştere) a fost tradus in latină, în Vulgata, cu generatio, – onis (generare, naştere din părinţi) sinonim cu “natalis”.După Ovid Densuşianu, Al. Graur şi Al.Rosetti, apelativul Crăciun derivă din latinescul creatio. Dar limba Bisericii nu a întrebuinţat şi pe creatio, pornindu-se de la sensul lui creare, de “faire naitre du neant”. Prin urmare este un nonsens să legi etimologic numele Crăciun de termenul creatio,-onis, fiindcă termenul “creare” nu are sensul de “naştere”. Iisus Hristos S-a născut din veci din Tatăl, fiind de o fiinţă cu Tatăl, şi “la plinirea vremii” s-a născut cu trupul, fără de păcat, din Fecioara Maria şi de la Duhul Sfânt, aşa cum se afirmă în Crez: “născut, nu făcut, cel de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut”.
.
2.2. Din latinul natalis avem însă în română cuvântul nat, de unde expresia: Tot satul îşi are natul, adică fiecare cu obârşia lui, cu generaţia ( generatio-onis) neamului său. Cuvântul nat ( natus) nu are legătură cu Crăciunul, ca în limbile romanice apusene.
.
2.3. Al. Graur mai derivă Crăciun şi din latinul calatio, care însemna “chemare”, şi anume chemarea pe care o lansau preoţii la zi întâi a fiecărei luni, de unde şi numele de kalendae, care se dădea primelor zile ale lunii (cu derivatul calendar, cărindar). Dar Crăciunul nu e la zi întâi şi nu presupune nici o chemare.
.
2.4. In textele bisericeşti româneşti numele Crăciun a fost eludat secole întregi (XVI, XVII, XVIII), datorită încărcăturii păgâne a sărbătorii, care asocia la Naşterea Domnului un alai de personaje de neînţeles cu măşti de Moşi, Cioban, Mut, Plugari, Ţigan, Căiuţi, Capră/Ţurcă, Urs. De exemplu în Cazania de la Govora – 1642 şi în Cazania lui Varlaam – 1643, numele sărbătorii Crăciunului a fost înlocuit cu “Sărbătoarea Născutului”. În schimb în
texte laice apare şi ca nume al sărbătorii: mitropolitul Sucevei, Ghedeon, şi mai mulţi boieri mulţumesc în scris craiului Gh. Racoţi pentru un ajutor în bani, “ pe care se îndatoreau a-i răspunde până în ziua Crăciunului”[35]. Gheorghe Mihăilă îl găseste atestat în sec. al XII-lea: crăciun (1198).
.
2.5. Datinile străvechi ale Crăciunului asociate la sărbătoarea împărătească a Naşterii Mântuitorului au persistat de-a lungul secolelor până în zilele noastre în ciuda interdicţiilor. Actul de martiraj al Sfântului Cračun, judeţul Constanţa) menţionează practicarea acestei sărbători de enoriaşi din toate categoriile sociale în secolul al IV-lea,« în ziua calendelor lui ianuarie…îmbrăcaţi în piei de capră… urmând obiceiul păgânilor, deşi se numesc creştini»[37].
Acelaşi lucru se semnala şi în vestul Europei. In 742 Sfântul Bonifaciu scria Papei Zaharia (pontif între 741-752), scandalizat că la Roma, de Anul Nou, creştinii, deghizaţi în animale după obiceiul păgânilor, cântau şi dansau ziua şi noaptea, chiar pe treptele bazilicii Sf. Petru, refuzau din superstiţie să împrumute vecinilor foc sau unelte din fier. În spaţiul germanic la carnavalul Julfest apare personajul Julbock. Acesta este un ţap confecţionat din paie, legat cu o fundă roşie. În mitologia ţărilor nordice, zeul tunetelor Thor – denumit şi Donner, alerga pe bolta cerului într-o şaretă trasă de ţapi, iar la solstiţiul de iarnă Thor se cobora printre oameni. Ţapul lui Thor a devenit în ţările scandinavice un simbol al Crăciunului. În Finlanda, Moş Crăciun este numit Joulupukki, cuvânt derivat de la
Julbock.
.
Conducătorii bisericii au luat poziţie şi împotriva obiceiului păgân de a face daruri pe 25 decembrie (obicei care îşi trage originea din Saturnalii, când cei bogaţi făceau daruri celor sărmani în cinstea vârstei de aur a libertăţii, când Saturn stăpânea toată lumea cunoscută).
.
2.6. Iată un exemplu cum la români sărbătoarea moştenită a fuzionat firesc cu creştinismul: «Se spune că Moş Crăciun a găzduit şi ospătat pe Ioan Sântioan. Cică Ioan Sântioan a călătorit cu Maica Domnului şi cu Hristos şi s-au abătut la casele lui Moş Crăciun. După ce s-au ospătat şi au băut, Ioan Sântioan a zis lui Moş Crăciun : Noi bem şi ospătăm şi nu ne întrebăm cine e mai mare dintre noi. Moş Crăciun i-a răspuns: Mare eşti, Doamne, de mărire, de când te-ai născut. Dar eu m-am pârlejit (am fost de faţă – cu acest prilej,n.n.) şi team sprijinit în poala de veşmânt şi n-ai dat de pământ». Parcă asistăm la Întâmpinarea Domnului de dreptul Simeon bătrânul (sărbătorită în calendar la data de 2 februarie), în ritualul punerii înaintea Celui Preaînalt a Pruncului Sfânt, Fiul Omului, întâi născut din Preacurata Fecioară Maria şi de la Duhul Sfânt.
.
2.7. «Creştinismul popular, afirmă Nelu Zugravu, s-a născut din convieţuirea religiilor în momentul de formare si ascensiune a religiei Mântuitorului în Imperiul Roman, din similitudinea practicilor, din supravieţuirea mitologiilor ancestrale, din revalorizarea simbolurilor preistorice şi din creştinarea unor divinităţi, credinţe şi cutume antice.». Întrucât sărbătoarea Crăciunului era prea adânc înrădăcinată în mentalitatea populară pentru a fi înlăturată, biserica a hotărât să o păstreze închinând-o Naşterii Mântuitorului. Ion Ghinoiu observă cum creştinismul a vehiculat numeroase practici precreştine pe care, fără să vrea şi fără să ştie, le poartă cu el. Fără creştinism multe credinţe şi superstiţii nu ar fi ajuns până în secolul XXI.
.
Practicile religioase au fost preluate prin tradiţie, fără să existe îndrumări scrise privind de exemplu închinatul spre răsărit, orientarea estică a mormintelor, a altarului bisericilor şi a icoanelor în casă, palma deschisă cu degetele răsfirate în chip de raze (simbol solar) cu care preoţii invocă duhul sfânt şi binecuvântează credincioşii, tămâiatul,
aprinsul lumânărilor şi candelei, primirea şi transmiterea luminii de Paşti, stropirea cu apa sfinţită, pomenile etc.
.
Istoricul Socrate Scolasticul, citat de cercetătorul Nelu Zugravu susmenţionat arată că nici apostolul Petru, nici evangheliştii nu au impus celor convertiţi cum să celebreze sărbătorile: «Căci nici Mântuitorul, nici Apostolii n-au impus pentru aceasta nici un precept şi n-au stabilit nici o pedeapsă contra celor ce le-ar comite… Apostolii n-au cugetat niciodată să prescrie sărbători. Ei n-au avut grijă decât să recomande pietatea».[44] Mântuitorul însuşi
a spus: «N-am venit să stric, ci să împlinesc».
.
2.8. La primele popoare creştinate, numele sărbătorii arată exclusiv evenimentul creştin al naşterii Domnului, fără trimitere la străvechea sărbătoare pre-creştină: latină- Natales, italiană– Natale, spaniolă– Navidad, portugheză– Natal, provensală– Nadal, franceză- Nativité/ Nöel, engleză- Nativity/Christmas, rusă- Rozdjestvó, ucraineană –
Rizdvò, polonă– Bože Narozdenie, sârbă-croată-slovenă– Bozic, bulgară –Bozik, cehă– Vanoce, slovacă – Vianoce.
Petru Caraman, studiind răspândirea geografică a cuvântului Crăciun îl găseşte numai la români şi la locuitorii din imediata vecinătate a graniţelor etnice româneşti: la ucrainienii carpatici Kerečunj večery, la slovaci tot Kračun (numai la cei din est), la unguri Karácson, cu acelaşi sens ca şi la români. Deci reiese că pretutindeni cuvântul e împrumutat de la români.
.
In concluzie constatăm că la toate popoarele Europei elementele asociate sărbătorii multimilenare a Crăciunului fac parte dintr-un sistem coerent de reprezentare mitico-rituală a lumii, care dovedeşte continuitatea a unei credinţe monoteiste în Dumnezeul Luminii şi al Dreptăţii. Pretutindeni apare aceeaşi dezvoltare spirituală: cultul solar al Crăciunului este absorbit organic în sărbătoarea creştină a Naşterii Domnului, o dovadă convingătoare despre
comunitatea de origine a popoarelor europene.
.
Această origine este autohtonă, strict europeană şi nu indo-europeană cum s-a susţinut în mod eronat. De ce? Deoarece cultul soarelui este axiomatic legat de agricultură, iar cercetări arheologice recente precum şi datările cu C14 au dovedit că agricultura îşi nu are originea în ţinutul arid al Indiei, ci în bazinul carpato-dunărean situat in inima Europei. Munţii Carpaţi au fost habitatul primitiv al arienilor care au populat India, aşa cum dovedesc cercetătorii britanici în The Cambridge History of India. Autohtonii carpato-dunăreni practicau agricultura încă din epoca pietrei (7800 î.Hr.), arând pământul cu plug din corn de cerb şlefuit şi placat cu silex. S-au descoperit semnificative depozite de graminee carbonizate în gospodăriile neolitice. Cercetările arheologice ale Grupului de lucru Schela Cladovei –Lepenski Vir efectuate între 1990-2000 au dus la concluzia că agricultura a
început la Porţile de Fier.
.
In acelaşi timp, cercetătorul italian Marco Merlini sesizează cu justeţe că recunoaşterea internaţională a primordialităţii civilizaţiei carpato-dunărene are repercusiuni culturale importante asupra identităţii spirituale comune a popoarelor care locuiesc bătrânul continent Europa: „Teorema clasică Ex Oriente lux este schimbată în Ex Occidente lux (…). Aceasta aduce o îmbogăţire şi expansiune a matricei istorice şi culturale pe care se bazează identitatea noastră europeană, pentru că civilizaţia Dunării este acum considerată ca una din „mamele” culturii europene moderne.”
.
In ceea ce priveşte tema prezentului studiu, sărbătoarea solară a Crăciunului este una din mărcile de străvechime ale neamului românesc şi ale spiritualităţii europene.
Autor: Prof. Dorina Şuhanea
https://www.evolutiespirituala.ro/sarbatoarea-de-craciun-inainte-si-dupa-hristos/?feed_id=57662&_unique_id=647fefee4c8e6
NIVELUL III – Curs Complet de Initiere in Hermetism
Curs Complet de Initiere in Hermetism – Magie Ezoterica – Abonament Integral – Nivelul III
TIP CURS – MASTERCLASS
CURS ACREDITAT INTERNATIONAL
UNDE? ONLINE – CURSURI VIDEO INREGISTRATE
CAND? INSTANT! VETI PRIMI ACCES INTEGRAL LA TOATE LECTIILE DE CURS.
NIVELUL III
DURATA CURS: 4 ANI
DURATA ANUL I DE CURS: 8 LUNI DE CURS
Cursul este structurat astfel: 8 luni de curs si 4 luni de vacanta. In total 12 luni, dintre care 8 luni de curs si 4 luni in care este vacanta de iarna si de vara.
CE PRIMESTI?
122 de Cursuri Video inregistrate, cu o durata de aprox 11.000 de MINUTE (184 de ORE) de inregistrari
Aproximativ 100 de materiale de curs in format electronic (PDF) downloadabile
6 initieri in Magia Inalta – toate initierile necesare pentru a deveni cu adevarat MAG
Acces la Platforma de E-Learning a Academiei Karanna© inclusiv in timpul vacantelor (4 luni)
Tutoring pe toata durata de desfasurare a cursului (puteti adresa intrebari in scris, prin mesaje, in cadrul platformei de curs, Instructorului)
Reducere 30% la sedintele de Consiliere privata cu Instructorul cursului, Anca Bogdan, pe toata perioada de desfasurare a cursului si atat timp cat abonamentul dvs la curs este activ.
ACADEMIA KARANNA© – CURSUL DE HERMETISM – are o structura formata din 4 Nivele.
https://www.evolutiespirituala.ro/curs/nivelul-iii-curs-complet-de-initiere-in-hermetism-2/?feed_id=57631&_unique_id=647fb7f7717b9
INITIERE – Violet Flame Reiki ™ Gr IV Master Teacher
https://www.evolutiespirituala.ro/produs/initiere-violet-flame-reiki-gr-iv-master-teacher/?feed_id=57615&_unique_id=647fb7dd07f08
Talismane si Amulete Magice
[vc_row][vc_column][vc_column_text]
Talismane si Amulete Magice
Conceptul de Talisman își are rădăcinile În vechile viziuni asupra lumii metafizice și cosmologice, în principal tradițiile ermetice și neoplatonice. Aceste filosofii servesc ca idei și principii care stau la baza aplicării în practicile Astrologiei, Magiei / Teuriei și Alchimiei.
Anticii credeau că lumea „superioară” se reflectă în cea „inferioară”, ceea ce este premisa de bază a astrologiei și magiei și că, cu anumite mijloace, se pot crea intenționat „imagini” care reflectă acele „idei” superioare și virtuțile lor corespunzătoare, sau esențele si principiile arhetipale.
Un talisman este un cuvânt generic pentru un astfel de obiect, este un recipient destinat să surprindă o anumită esență superioară sau „imagine”, întrucât sintagma biblică este „după chipul lui Dumnezeu (hebreu: צלם – tselem) pe care l-a creat”. Recipientul poate fi un obiect fizic specific, cum ar fi o bijuterie sau un bibelou, o bucata de metal panza sau hartie inscriptionate.
Gândirea magică și superstiția pot părea ridicole. Sunt lucruri care atrag ignoranții și impresionabilii. Paradoxal, iraționalul ne influențează de fapt creierul mai mult decât ar dori mulți să creadă.
Profesorul de psihologie, Bruce Hood, a demonstrat eficacitatea superstiției în timpul unei discuții la un târg științific. Hood a provocat publicul să încerce un sacou albastru în schimbul a zece lire sterline. Câțiva voluntari au fost de acord cu propunerea, dar înainte de a putea încerca sacoul, Hood le-a spus că îmbrăcămintea a aparținut criminalului în serie, Fred West. Cu aceste cunoștințe, majoritatea voluntarilor au refuzat pur și simplu. Ei s-au confruntat cu un act apotropaic, o respingere instinctivă a „răului” și un disconfort care stă la baza superstiției. Acest lucru apare chiar și la cei mai raționali oameni (la un târg științific). Interesant, experimentul s-a încheiat când Hood i-a informat pe voluntari că jacheta nu aparține cu adevărat niciun criminal în serie, arătând că mințile noastre determină cu putere atitudinile noastre față de obiectele de zi cu zi.
În plus față de „valoarea sentimentală” a obiectelor pe care le-am moștenit de la părinți, bunici sau de la cei prezenți în momentele istorice, obiectele au, de asemenea, de obicei multă energie psihică. Acestea nu trebuie explicate științific pentru a le recunoaște importanța. Gândiți-vă, de exemplu, la moaștele catolicismului și a crucifixelor.
Conceptul de Talisman își are rădăcinile În vechile viziuni asupra lumii metafizice și cosmologice, în principal tradițiile ermetice și neoplatonice. Aceste filosofii servesc ca idei și principii care stau la baza aplicării în practicile Astrologiei, Magiei / Teuriei și Alchimiei.
Anticii credeau că lumea „superioară” se reflectă în cea „inferioară”, ceea ce este premisa de bază a astrologiei și magiei și că, cu anumite mijloace, se pot crea intenționat „imagini” care reflectă acele „idei” superioare și virtuțile lor corespunzătoare, sau esențele si principiile arhetipale.
Un talisman este un cuvânt generic pentru un astfel de obiect, este un recipient destinat să surprindă o anumită esență superioară sau „imagine”, întrucât sintagma biblică este „după chipul lui Dumnezeu (hebreu: צלם – tselem) pe care l-a creat”. Recipientul poate fi un obiect fizic specific, cum ar fi o bijuterie sau un bibelou, o bucata de metal panza sau hartie inscriptionate.
Tselem
Cuvântul pentru IMAGINE din epoca veche este „Tselem” (צלם), care este o rădăcină tri-literă, folosită mai ales astăzi pentru cuvântul fotografie, care este „tsilom”, o fotografie este o imagine a ceva, dar nu lucrul în sine , reflectă o realitate 3D într-o imagine 2D mică. Un alt cuvânt corespunzător este „tsel” (צל), care este umbră, care are o simbologie foarte asemănătoare, întrucât planul pământesc este ca umbra luminii divine adevărate, la fel ca alegoria plato a peșterii, același lucru este valabil pentru tot. Este lumea fizică, potrivit filozofilor antici. Fizicul este o imagine, a unei realități eterice non-fizice, mai mari, a cărei mișcare este reflectată în „imaginea” cerului în mișcare.
După cum spune Platon „timpul este imaginea în mișcare a eternității”, iar planetele sunt roțile timpului, care se mișcă prin imaginile eterne (sau Ideile / formele lui Platon) sau semnele zodiacale, activând potențialele lor diferite, în multe moduri diverse pe pământ.
Cuvântul Talisman
Cuvântul Talisman este un cuvânt francez care provine probabil de la cuvântul ebraic „tselem” sau al omologului său cuvânt arab „tilsam” (figură magică), care este el însuși derivat din grecescul mijlociu „telesma”, „telesmos” (consacrare) și probabil din un cuvânt grecesc mai vechi „telein” care înseamnă inițiere și, de asemenea, finalizare (grecesc „telos”, ca în cuvântul „teleologie”, care este scopul final sau „cauza finală” aristotelică). Etimologia cuvântului ne dă impresia că un talisman este un obiect care este consacrat magic și este făcut pentru un scop specific.
Din această perspectivă, suntem cu toții talismane vii, create în imaginea unei ființe / esențe superioare sau a sinelui nostru superior, reflectând imaginea astrologică a timpului nostru de naștere, fiecare dintre noi este conceput individual pentru a anima diferite calități pentru un anumit scop sau experiență.
Magia talismanului
Ceea ce face magia talismanului este sa imite acest principiu, reflectă creația într-o scară foarte mică și specifică. Confecționarea talismanelor are o tradiție cu adevărat veche și lungă, de la Babilon și Egipt până în epoca elenistică, până la Renaștere și Evul Mediu. Se găsește sub diferite forme în multe culturi din întreaga lume, cum ar fi în India, de exemplu, unde este o măsură comună de remediere pentru multe boli și probleme.
Utilizarea tradițiilor magice
Utilizarea instrumentelor tradiției magice, ne ajută să folosim într-un mod mai conștient energiile sistemului nostru și ne ajută să navigăm și să controlăm mai bine acele energii în conformitate cu dorințele noastre.
Talismanul este o intenție născută în timp / spațiu, la fel ca o ființă umană. Are o hartă care prezintă calitățile, aspirațiile și circumstanțele sale. Desigur, talismanul nu este un corp viu în sine, ci este o intenție vie, cu propriul său spirit unic, sculptat din calitățile în mișcare ale timpului, și dat naștere de către artistul / Magul, care acționează ca un mediator și un amplificator al Intenției pentruTalisman.
Talismanul este considerat a avea un destin propriu (așa cum a fost ales în prealabil), este codat cu propriile „telos” sau intentia funcțională și esențială. Când o persoana poartă un talisman, cele două destine se amestecă, convingându-se delicat unul pe celălalt la o stare echilibrată, în conformitate cu nevoile din diagrama individului. Talismanul poartă calități care îl vor ajuta ușor pe purtător, pe măsură ce se sincronizeaza din ce în ce mai mult cu intenția si scopul talismanului si cu talismanul in sine.
NOTA : După ce a fost ales timpul favorabil pentru talisman, atunci vom efectua „ritualul” de consacrare, care este asamblarea și finalizarea Talismanului fizic, concentrându-ne în același timp pe intenția și puterile planetare invocate. Talismanele pot fi create pentru foarte multe scopuri, de la protectie pana la prosperitate, iubire, casatorie, succes, judecata dreapta, evolutie spirituala, conexiune cu Spirite Planetare si Universale, intuitie, putere, etc.
Talismanul poate avea diferite forme si poate fi creat din multe tipuri de materiale, in functie de obiectivul care se urmareste prin crearea respectivului talisman. Poate avea forma unei bijuterii magnetizate care poate fi purtata la vedere sau poate avea forme diverse (inscriptionari pe suport, obiecte) care pot fi expuse in anumite locatii la vedere sau dimpotriva. Aceste detalii vor fi stabilite dupa primirea comenzii si dupa o discutie prealabila cu clientul. Va rugam sa completati la rubrica „Mentiuni” detaliile pe care le considerati necesare pentru crearea talismanului. Va vom contacta prin email pentru detalii suplimentare daca este cazul. Multumim.
[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][/vc_column][/vc_row] https://www.evolutiespirituala.ro/talismane-si-amulete-magice/?feed_id=57599&_unique_id=647fb7af1d6ae
NIVELUL I – Curs Complet de Initiere in Hermetism
NIVELUL I – Curs Complet de Initiere in Hermetism – Magie Ezoterica – Acces Instant Integral
TIP CURS – MASTERCLASS
CURS ACREDITAT INTERNATIONAL
UNDE? ONLINE – CURSURI VIDEO INREGISTRATE
CAND? INSTANT! VETI AVEA ACCES INTEGRAL INSTANT LA TOATE LECTIILE DE CURS
NIVELUL I
DURATA CURS: 4 ANI
DURATA ANUL I DE CURS: 8 LUNI DE CURS
Cursul este structurat astfel: 8 luni de curs si 4 luni de vacanta. In total 12 luni, dintre care 8 luni de curs si 4 luni in care este vacanta de iarna si de vara.
CE PRIMESTI?
122 de Cursuri Video inregistrate, cu o durata de aprox 11.000 de MINUTE (184 de ORE) de inregistrari
Aproximativ 100 de materiale de curs in format electronic (PDF) downloadabile
6 initieri in Magia Inalta – toate initierile necesare pentru a deveni cu adevarat MAG
Acces la Platforma de E-Learning a Academiei Karanna© inclusiv in timpul vacantelor (4 luni)
Tutoring pe toata durata de desfasurare a cursului (puteti adresa intrebari in scris, prin mesaje, in cadrul platformei de curs, Instructorului)
Reducere 30% la sedintele de Consiliere privata cu Instructorul cursului, Anca Bogdan, pe toata perioada de desfasurare a cursului si atat timp cat abonamentul dvs la curs este activ.
ACADEMIA DE MAGIE – CURS HERMETISM – KARANNA© are o structura formata din 4 Nivele.
https://www.evolutiespirituala.ro/curs/curs-complet-de-initiere-in-hermetism-magie-ezoterica-2/?feed_id=57568&_unique_id=647f7fb08fe24
SCRIPT HIPNOZA -Frica de abandon
Fiecare are propriile lupte și temeri, iar teama de abandon poate fi deosebit de greu de depășit. Dar cu Script Hipnoza – „Frica de abandon”, intri in posesia instrumentelor de care ai nevoie pentru a câștiga controlul asupra vieții tale și pentru a începe să te simți împuternicit. Acest scenariu de hipnoză terapeutică nu numai că vă ajută să vă adresați fricii de abandon, ci și să vă dezvoltați spiritual și să vă urmăriți obiectivele cu încredere. Descoperiți potențialul din interiorul vostru și faceți modificările pe care trebuie să le faceți cu acest Script de Hipnoza.
.
Cum ma pregatesc pentru Hipnoză?
Puteti desena simbolul crucii (sau alte simboluri Reiki si nu numai, daca sunteti initiati) pe peretii camerei, pe tavan si pe podea pentru a crea un spatiu sacru si pentru a-l binecuvanta.
Stati intinsi pe spate – cine doreste poate sta in “lotus”, sau asezat, pe scaun, conditia ce trebuie respectata este coloana vertebrala sa fie cat mai dreapta, dar in acelasi timp relaxata, picioarele putin desfacute, bratele pe langa corp cu palmele in sus.
Alte Script-uri de Hipnoza
Vizitati-ne Pagina de Facebook https://www.evolutiespirituala.ro/produs/script-hinoza-frica-de-abandon/?feed_id=57552&_unique_id=647f7f887d78f
Manipulari in domeniul Spiritualitatii
Manipulari in domeniul Spiritualitatii
Mă gândeam azi la conceptul acesta de Lumina – întuneric, bine – rău, dualitatea de care știm cu toții și la cum s-a ajuns în etapa asta cu pasivitatea, iubirea, compasiunea, etc.
Am vrut să mă gândesc la toate acestea dpdv psihologic. Și uite ce am constatat:
Logic, gândind cu mentalul inferior, aceasta pare a fi calea corecta. Adică, am văzut cu toții oameni răi, brutali, agresivi, și cu toții am fost de acord la acel moment că acei oameni sunt RĂI, involuați dpdv spiritual, pentru că nu-i așa, nu este nimic sfânt, BUN, sau înălțător în a chinui un suflet. Până aici raționamentul este CORECT. Dar ce s-a întâmplat din acest punct a făcut posibil curentul general de opinie care acum este la mare moda.
Cineva s-a gândit că nu vrea să fie că acel barbar agresiv, RĂU, violent și lipsit de sclipire spirituala și evoluție. Așa că a hotărât să facă EXACT INVERS decât a văzut că făcuse bruta. Așa că a ales să spună, că pentru a fi evoluat și a fi o persoana spirituală, trebuie ca omul să fie pasiv (antiteza acțiunii pe care a văzut-o la primul), umil (antiteza mândriei), iubitor (antiteza nepăsării și/sau urii pe care a văzut-o în celălalt) și lista poate continua.
La prima vedere poate părea corect, dar daca vă gândiți mai bine veți vedea că nu este chiar așa. La fel cum se face o manipulare ca la carte, pentru a implementa o idee, aceasta (care poate fi de cele mai multe ori o minciuna) trebuie aranjată abil între adevăruri. Iar adevărul este că bruta NU este o persoană BUNĂ din toate punctele de vedere (spiritual, omenesc, social). Așa că s-au folosit anumite atribute în antiteza brutei pentru a evidenția anumite calități care în mod LOGIC ar duce spre o viată de OM BUN, EVOLUAT, SPIRITUAL. Și de aici au început să apară o sumedenie de teorii care mai de care mai abracadabrante, unele valabile, altele fiind doar frustrări aruncate de indivizi incapabili de ACȚIUNE, dar foarte buni ORATORI.
Ideea renunțării la Ego – nu ajută individul, dar ajută de minune lupii care stau paznici la oi. O masa uniformă poate fi controlată perfect. O societate lipsita de lideri (că doar renunțați la Ego-uri) este o societate amorfa, lipsită de viață și acțiune, dependentă de cei care s-au pus (de cele mai multe ori singuri) în capul trebii.
Ideea KARMEI – preluată din tradiția orientală s-a mulat perfect să mascheze anumite EȘECURI ale unor acțiuni desfășurate de vraci și tămăduitori ad-hoc. Când mambo-jumbo nu reușește, sau când expertul nu știe ce să facă, a venit atât de natural răspunsul „Îmi pare rău… E KARMA!!! Nu am ce-ți face.” Ba mai mult de atât, săracul om a ajuns să se simtă vinovat că a fost un om RĂU în alta viață, că cine știe ce păcate are și din cauza asta stă și PLĂTEȘTE acum cu boală, suferință, necazuri…
Vedeți cum merge treaba? Puteți să spuneți că nu este așa?…
O alta idee la moda este cea cu OGLINDA: Tu de fapt vezi la celălalt ceea ce nu-ti place la tine, sau în fine o aberație asemănătoare. Cum poți să spui așa ceva? Eu sunt o persoana și celălalt este o altă persoană. Cu defecte și calități. Atât eu cat și celălalt. Ajungem acum să ne simțim NOI vinovați pentru toate defectele celorlalți? Ar trebui să mă simt eu vinovat pentru ce face bruta de la începutul articolului? Atât de mult s-a întins manipularea și prosteala, ca un bulgare de zăpadă care pe măsura ce se rostogolește se face din ce în ce mai mare până ajunge să strivească tot în calea lui.
Cei care au început aceste idei, care le-au popularizat peste tot, deja au început să se contrazică singuri. La fel ca în multe alte cazuri, constată că nu acesta e răspunsul complet. Dar din prea mult EGO (cu toate că ei propovăduiau renunțarea la EGO) nu vor să recunoască că au greșit. Așa că au inventat scuze și alte scuze, explicații și para-explicații care au complicat atât de mult datele problemei încât nu mai știu nici ei ce și cum au apucat să spună și ce mai trebuie să facă… O minciună care a fost menită să ascundă un eșec sau o neștiința, a generat la rândul ei alte și alte minciuni care să o acopere pe prima și așa mai departe…
IUBIREA și COMPASIUNEA – sunt niște sentimente EXTRAORDINARE și înălțătoare. Dar nu a fost suficient să fi doar în iubire, a trebuit să fii în IUBIRE NECONDITIONATA. Sau COMPASIUNE pentru orice și oricine, pentru că nu-i așa, „toți suntem Unul”. Nu dragilor, nu suntem TOȚI UNUL. Ar vrea brutele să fie așa, dar nu e așa. De ce ne-a lăsat Dumnezeu tuturor Liber Arbitru? Ego? Viată? Acestea sunt DARURI care au fost date fiecărei ființe vii de pe planetă în parte. Nu sunt doi oameni la fel. Nici măcar gemenii identici sau plantele. Și noi suntem „toți UNUL”????
Mai gândiți-vă la treaba asta…
Și cel mai important cuvânt din acest mesaj este: GÂNDIȚI-VĂ !!!! Societatea așa cum a devenit ea ne-a anihilat exercițiul gândirii. De cele mai multe ori ii lăsăm pe alții să gândească pentru noi. E mai comod așa… Dar nu tot ce e comod e și bine pentru suflet.
O seara bună vă doresc, și în noaptea asta gândiți-vă la ce v-am spus. Poate mâine vă veți trezi… altfel. Poate că mâine dimineață VĂ VEȚI TREZI!
Doamne ajută!
Autor: Catalin Bogdan
https://www.evolutiespirituala.ro/manipulari-in-domeniul-spiritualitatii/?feed_id=57536&_unique_id=647f7f646480d
NIVELUL I – Curs Complet de Initiere in Hermetism
NIVELUL I – Curs Complet de Initiere in Hermetism – Magie Ezoterica – Abonament Lunar 4 Lectii / luna
TIP CURS – MASTERCLASS
CURS ACREDITAT INTERNATIONAL
UNDE? ONLINE – CURSURI VIDEO INREGISTRATE
CAND? IN FIECARE LUNA VETI AVEA ACCES LA 4 LECTII DE CURS
NIVELUL I
DURATA CURS: 4 ANI
DURATA ANUL I DE CURS: 8 LUNI DE CURS
Cursul este structurat astfel: 8 luni de curs si 4 luni de vacanta. In total 12 luni, dintre care 8 luni de curs si 4 luni in care este vacanta de iarna si de vara.
CE PRIMESTI?
122 de Cursuri Video inregistrate, cu o durata de aprox 11.000 de MINUTE (184 de ORE) de inregistrari
Aproximativ 100 de materiale de curs in format electronic (PDF) downloadabile
6 initieri in Magia Inalta – toate initierile necesare pentru a deveni cu adevarat MAG
Acces la Platforma de E-Learning a Academiei Karanna© inclusiv in timpul vacantelor (4 luni)
Tutoring pe toata durata de desfasurare a cursului (puteti adresa intrebari in scris, prin mesaje, in cadrul platformei de curs, Instructorului)
Reducere 30% la sedintele de Consiliere privata cu Instructorul cursului, Anca Bogdan, pe toata perioada de desfasurare a cursului si atat timp cat abonamentul dvs la curs este activ.
ACADEMIA DE MAGIE – CURS HERMETISM – KARANNA© are o structura formata din 4 Nivele.
Varianta cu acces integral instant a tuturor lectiilor din curs, mai jos:
https://www.evolutiespirituala.ro/curs/curs-complet-de-initiere-in-hermetism-magie-ezoterica/?feed_id=57505&_unique_id=647f4734cd875
Curs Protectie Psiho-Energetica – Abonament Acces Lunar
KARANNA ACADEMY© – Cursuri Acreditate International de Institutele IPHM si IAOTH
Participantii Cursurilor organizate de Academia KARANNA©, au posibilitatea sa primeasca la absolvire, in functie de evaluarea generala a activitatii acestora de catre traineri, pe toata durata cursurilor si a calificativelor primite la testele finale, Certificate Acreditate International de IPHM (International Practitioners of Holistic Medicine) si IAOTH (International Association of Therapists), inseriate Karanna©. In baza acestor Certificate, se poate contracta o asigurare profesionala iar studentul are dreptul sa practice sau sa se angajeze ca si Instructor sau Terapeut International. (valabil pentru persoanele care locuiesc in afara tarii).
https://www.evolutiespirituala.ro/produs/acces-o-luna-e-curs-video-protectie-psiho-energetica/?feed_id=57489&_unique_id=647f471913b59
PROTECTIA PSI: Calea Reconectarii Divine
„PROTECTIA PSI: Calea Reconectarii Divine”
COMANDA CARTEA AICI
Anca Bogdan
https://www.evolutiespirituala.ro/carte-protectia-psi-calea-reconectarii-divine/?feed_id=57473&_unique_id=647f46f288346
Curs Karma si Reîncarnarea – Terapia Karmei – Anul I
Curs Karma și Reîncarnarea
– Terapia & Vindecarea Karmei – Metode și exerciții practice –
TIP CURS – MASTERCLASS
ANUL I
CURS ACREDITAT INTERNATIONAL
Cursul se desfasoara online si va puteti inscrie oricand.
Abonament Lunar 4 Lectii / luna
CURSURI VIDEO INREGISTRATE SI PDF
DURATA CURS: 4 ANI
DURATA 1 AN DE CURS: 8 LUNI DE CURS
Cursul este structurat astfel: 8 luni de curs si 5 luni de vacanta. In total 13 luni, dintre care 8 luni de curs si 5 luni in care este vacanta de iarna, de Pasti si de vara.
CE PRIMESTI ?
Cursuri Video inregistrate, cu o durata de aprox 7.000 de MINUTE (116 de ORE) de inregistrari
128 de lectii
Aproximativ 100 de materiale de curs in format electronic (PDF) downloadabile
30 de Meditatii Ghidate si Script-uri de Hipnoza Inregistrate (Audio) – downloadabile
27 de exercitii pentru Terapia si Vindecarea Karmei
12 afirmatii / mantre pentru Terapia si Vindecarea Karmei
11 exercitii de dizolvare a karmei
4 initieri – rituri karmice pentru dizolvarea karmei
Tripla Certificare Internationala – IPHM – IAOTH & Karanna©.
3 BONUSURI!
Acces la Platforma de E-Learning a Academiei Karanna© inclusiv in timpul vacantelor (5 luni) cu posibilitatea de a revedea de cate ori doriți, toate lectiile de curs anterioare.
Tutoring pe toata durata de desfasurare a cursului (puteti adresa intrebari in scris, prin mesaje, in cadrul platformei de curs, Instructorului)
Reducere 30% la sedintele de Consiliere privata cu Instructorul cursului, Anca Bogdan, pe toata perioada de desfasurare a cursului si atat timp cat abonamentul dvs la curs este activ.
PENTRU CINE ESTE CURSUL?
Cursul poate fi urmat atat de incepatori cat si de persoane cu experienta in domeniul evolutiei spirituale, de ex. practicanti de yoga, meditatie, mindfulness, etc. Cursul este structurat astfel incat sa fie accesibil si util indiferent de nivelul actual al cursantului.
CE ESTE KARMA?
Despre karma si destin s-au spus multe si s-a scris multa maculatura. Este momentul sa se si FACA ceva in legatura cu acest subiect atat de important, chiar vital pentru dezvoltarea oricarei fiinte umane.
Ce este de fapt karma? Karma este un rezultat sau un efect cumulativ care este creat prin voința, gandurile și acțiunile individuale ale oamenilor de-a lungul multor vieți de pe Pământ. Cu alte cuvinte, karma este tendința Spiritului formată în timp si rezultata in procesul de reîncarnare. Se vorbeste despre „karma negativă”, dar noi suntem cei care ne creăm propria noastră karma prin alegerile și acțiunile pe care le întreprindem. Fiind conștienți de tendințele noastre și depunând eforturi deliberate pentru a lua decizii mai bune, ne putem schimba karma și ne putem schimba soarta.
În majoritatea cazurilor, cuvântul „Karma” are o conotație negativă, deoarece karma este conceptul care a fost folosit pentru a explica motivul nenorocirilor cu care se confruntă oamenii în viață. Cu toate acestea, cuvântul „karma” înseamnă „acțiune” și în conformitate cu „Legea cauzei și efectului” acțiunile pot duce la rezultate bune, precum și la rezultate negative.
Karma este formată din alegerile pe care le facem în funcție de tendințele sufletului nostru și de acțiunile pe care le facem ca urmare a propriei noastre judecăți. Tendințele sufletului sunt ca obiceiurile și tiparele de gândire pe care le-au urmat oamenii pe parcursul vieților lor anterioare. Când situațiile similare cu cele cu care s-au confruntat în viețile anterioare reapar, oamenii pot repeta aceleași tipare de acțiune și pot fi prinși în aceleași capcane mereu.
Cum este creată karma negativă
Trăirea vieții pe pământ cu un corp fizic ne orbeste de ceea ce este bine sau rău pentru sufletul nostru, făcându-ne susceptibili la greșeli. Durerea și suferința pe care o trăim sunt efectele naturale ale „Legilor cauzei și efectului” – trebuie să culegem ceea ce semănăm. Termenul general pentru amăgirile minții care provin din sufletul care locuiește într-un corp fizic este de „dorințe lumești”.
Dorințele lumești tipice includ lăcomia (dorința excesivă), furia, nebunia (ignoranța), mândria (îngâmfare), îndoiala (mintea suspicioasă) și viziunea falsă (părerile greșite). Acestea sunt cunoscute sub numele de „Cele șase iluzii lumești”. Conduși de iluzii lumești și neștiind nimic mai bun, adesea comitem greșeli, nu o dată, ci în mod repetat, creând tendințe negative cunoscute sub numele de karma negativă.
Cum dizolvăm karma
Ceea ce este cunoscut în mod obișnuit ca „dizolvarea karmei” înseamnă a ispăși în această viață pentru greșelile pe care le-am făcut în viețile anterioare. De exemplu, dacă o persoană a ucis pe cineva într-o viață anterioară, cel mai probabil este că va experimenta cum este să fii ucis în următoarea sa reîncarnare, conform Legilor Karmei. El va gusta angoasa de a-și întrerupe viața, devenind victima unei crime, a unui accident de trafic sau a unei calamități provocate de om.
Culegând karma în acest fel, el învață cât de prețioasă este viața. În schimb, cineva care a fost ucis de o altă persoană în viața sa anterioară va avea șansa de a riposta în următoarea sa viață. Dacă ar riposta cu același lucru, el și-ar crea karma negativă. Dar dacă se oprește din a-și ucide făptașul, atunci el va dizolva acea karma si va evolua spiritual.
De obicei, în fundalul încercării de a ucide pe cineva stă pofta de putere (lăcomie) – dorința de a face cealaltă persoană să facă exact așa cum vrem noi, mânia față de el pentru că nu a făcut acest lucru și ignoranța (prostia) care nu poate prevedea repercusiunea acelei fapte. Anume, mintea individului influențată de dorințele lumești este responsabilă de producerea acțiunilor greșite.
Chiar dacă situațiile nu pot fi toate la fel de extreme ca un caz de crimă, conflictele care apar în această viață în relațiile noastre cu alte persoane se datorează adesea unui fel de karma. În unele cazuri, putem fi plasați în poziția opusă vieții noastre anterioare, astfel încât să putem înțelege angoasa sau suferința celeilalte părți, în timp ce în alte cazuri suntem puși într-o situație similară cu cea din viața anterioară, pentru a testa dacă sau nu, vom comite aceeași greșeală.
În ambele cazuri, karma ne oferă șansa de a contesta încă o dată sarcinile de antrenament spiritual pe care nu le-am putut îndeplini cu succes în viețile noastre anterioare. Se așteaptă să ne confruntăm cu problemele noastre și să ne străduim să le depășim. În acest fel, nu numai că putem face lucrurile mai bune pentru oamenii din jurul nostru, ci putem crește și evolua.
CE INVETI? – Scopul acestui curs – Cum depasim karma negativa? Ce inseamna karma negativa?
Karma negativă se naște din dorințele lumii. Modalitatea de a o depăși este de a înțelege tiparul greșelilor pe care le repetăm și de a deveni conștienți de tendințele greșite ale sufletului care sunt sursa suferinței noastre. Nu ne putem schimba karma decât dacă facem eforturi continue pentru a ne confrunta cu propriile dorințe lumești negative.
Multe religii explică greșit karma negativă și recomandă austerități fizice, cumpărarea de icoane sau statuete; cu toate acestea, nu putem depăși karma decât dacă reflectăm asupra noastră, aflăm de ce continuăm să luăm decizii greșite, dobândim înțelepciunea de a cunoaște mai bine și facem efortul de a ne împiedica să cădem în vechile obiceiuri. Aceasta este disciplina spirituală și este o disciplină menita a ne transforma în cineva care nu este influențat de dorințele lumești brute. Aceasta nu inseamnă că trebuie să renunțăm să ne mai dorim orice, nici că trebuie să trăim in afara societatii, ca niste pustnici.
Nu aceasta este calea. Am fost născuți in lume pentru a trăi in lume. In fapt, este cel mai usor să te retragi in pustiu si să lucrezi in liniste la propria evolutie spirituală. Maestru este cel care iși stăpaneste pornirile trăind in lume, unde sunt toate tentațiile si provocările, nu in varful unui munte. Principiul autoreflexiei ne ajută să descoperim dorințele noastre lumești ce creeaza karma și să le contracarăm.
Prin punerea continuă în practică a metodelor din acest curs, putem deveni conștienți de partea din noi care este ușor controlată de dorințele lumești ce creeaza karma (lăcomie, furie și prostie, etc) și o putem „arde” prin eforturi repetate. Karma negativă este o parte a cărții vieții noastre – ne reîncarnăm în această lume pentru a ne îmbunătăți karma si astfel pentru a evolua spiritual.
Nu putem discuta despre evolutie spirituală fără sa discutăm despre Karma.
Karanna Academy© este un Centru de Studii dedicat evoluției spirituale si acest curs abordează problema karmei si dă toate soluțiile necesare dizolvării acesteia intr-o singură viața, cu Acord Divin.
CUM MA AJUTA ACEST CURS? CUM SE VA SCHIMBA VIATA MEA DACA URMEZ ACEST CURS?
Vei putea depasi anumite deficiente / predispozitii pe care le-ai capatat in alte vieti sau chiar si in aceasta viata si astfel, iti vei imbunatati karma si viata prezenta.
Vei intelege pattern-urile si vei invata sa le descifrezi, astfel incat sa intelegi care intamplari din viata ta actuala sunt datorate karmei si care nu si ce poti face pentru a intrerupe ciclul distrugerii si astfel, a-ti imbunatati viata actuala si urmatoarele.
Vei primi exercitii care te vor ajuta sa arzi karma negativa.
Vei invata cum sa te eliberezi de „ghinionul” care te urmareste si vei intelege originea acestui aspect in viata ta. Eliberandu-l, vei reusi sa ai o viata mai buna.
Iti vei imbunatati cariera, prin eliberarea karmei
Iti vei gasi un partener de viata compatibil sau vei intelege de ce esti impreuna cu actualul partener si daca acesta este un aspect karmic sau nu. Vei invata cum sa eliberezi legaturile karmice pe relatii, care iti otravesc viata familiala.
Iti vei imbunatati relatia cu copilul / copiii tai. Vei intelege ce legaturi karmice va leaga si cum sa eliberezi povara, invatand sa te bucuri de propriii copii din nou.
Vei obtine beneficii in absolut toate aspectele vietii, deoarece karma trecutului se adreseaza tuturor acestor aspecte si astfel, ne controleaza prezentul. Obtii astfel, 100% beneficii, din toate punctele de vedere si in toate aspectele si planurile vietii tale! :)
Vei înțelege de ce niciun program motivațional n-a funcționat până acum la tine, de ce nicio carte si niciun curs anterior nu a fost 100% util, de ce nu ai putut până acum să evoluezi și sa pui in aplicare tot ceea ce știi si de asemeni, vrei si vei înțelege de ce nicio „rețetă” nu funcționează dacă ingredientele sunt alterate. Tu vei „arunca” la gunoi tot ce este vechi si alterat in tine, tot ce te ține jos și te împiedica să ai o viata frumoasă si plină de realizări si fericire!
CE PIERZI DACA NU TE INSCRII LA CURS
Nu vei stii sa pui in practica metodele de a arde karma negativa.
Nu vei putea sa iti imbunatatesti cu adevarat viata, indiferent cate carti citesti si cata motivatie ai.
Pur si simplu karma te va trage inapoi de fiecare data, in punctul de la care ai plecat, pana o elimini si astfel lasi energia blocata sa curga liber catre tine.
Vei repeta incontinuu tipare vechi de comportament datorate karmei si vei trece mereu prin aceleasi drame, viata dupa viata.
Vei duce cu tine mai departe in urmatoarea viata, tot bagajul acumulat pana acum, plus ce vei acumula in aceasta viata, pana cand va fi prea mult si nu te vei mai putea întrupa, având prea multa karma negativă / energie negativă în câmpuri.
CONCLUZIE:
Urmând acest curs ai posibilitatea sa rezolvi toate aceste probleme si sa iti schimbi viata aceasta si pe cele viitoare, pentru totdeauna! Cum? Pentru ca, odata ce ai invatat ceva, chiar daca în urmatoarea intrupare pare ca ai uitat tot ce ai invatat in alte vieti, NU O IEI DE LA ZERO, pentru ca tot ce ai invatat vreodata este acolo cu tine, sub forma de intuitie si se manifesta in viata ta.
Asadar, daca pui bazele unei karme bune in prezent si in viitor, in vietile urmatoare te vei naste in niste imprejurari favorabile si in plus, vei stii instinctiv cum sa te feresti sa mai adaugi karme noi.
Participand la acest curs / program practic, beneficiezi pentru totdeauna de o realitate asa cum iti doresti si nu asa cum o ai si o traiesti acum! Namaste! :)
Varianta cu acces integral instant a tuturor lectiilor din curs, mai jos:
https://www.evolutiespirituala.ro/curs/karma-si-reincarnarea-terapia-karmei/?feed_id=57442&_unique_id=647f0ebb58922
INITIERE – Reiki Usui Shiki Ryoho Gr I-II-III
https://www.evolutiespirituala.ro/produs/initiere-reiki-usui-shiki-ryoho-gr-i-ii-iii/?feed_id=57426&_unique_id=647f0e9de0811
DOCUMENTAR TRADUS Bruce Lipton: NOUA BIOLOGIE – Unde Mintea Şi Materia Se Întâlnesc
DOCUMENTAR TRADUS Bruce Lipton: NOUA BIOLOGIE – Unde Mintea Şi Materia Se Întâlnesc
Am ajuns să înțeleg că tot ceea ce este, există în dimensiuni sau planuri structurate pe niveluri de vibrație specifice (asemănătoare foilor de ceapă), și nu trebuie în mod necesar să existe în dimensiunea fizică sau 3D. Aceasta din urmă este formată din lumea materială, al energiilor grosiere, ce poate fi percepută de către om sau animal prin cele cinci simțuri.
De aceea, vreau să postulez ideea că această dimensiune fizică, adică Pământul, Sistemul solar și o parte a Universului care poate fi văzut fie cu ochiul liber sau cu telescoape, este o proiecție holografică din afara universului multidimensional. Și pentru că este o proiecție aceasta nu este cu adevărat reală. Acest concept îl găsim enunțat și în spiritualitatea orientală sub denumirea de Maya sau ,,Marea Iluzie”.
Exemple de holograme
Holograma numită Pământ a fost inteligent proiectată de Sursa a Tot Ceea Ce Este – o proiecție construită ca o formațiune dodecaedru (două tetraedre – piramide – contopite și înscrise într-o sferă) în conformitate cu geometria sacră (matematica perfectă a Universului), adică Phi sau Raportul de Aur (1,618) care oferă un potențial infinit pentru fiecare formă de viață de a crește, dezvolta și prospera în tot ceea ce această proiecție holografică și creație multidimensională are de oferit.
Forma originală și structura acestei realități proiectate conține vibrațiile armonioase ale Sursei, care sunt prezente în toate lucrurile create de EL (Dumnezeu Tatăl).
Cu toate acestea, holograma Pământului nu a fost construită doar ca o formațiune hexagonală ci în așa fel încât cele șase laturi ale hexagonului formează o formă piramidală, în care vibrațiile armonioase ale Sursei, de asemenea, numită energie cosmică, sunt întotdeauna în spirală iar înafara piramidei conform secvenței sau șirului Fibonacci, un alt aspect al Raportului de Aur [șirul Fobonacci sunt numerele consecutive adunate cu suma celor dinainte, ex.: 1;1;2;3;5;8;13 (1+1=2 ; 1+2=3 ; 2+3=5 ; 3+5=8 ; 5+8=13, etc.), iar Raportul de Aur este raportul dintre nr. consecutive din sirul Fibonacci, ex: 5/3=1,66666…; 8/5=1,6 etc.].
Energia cosmică este primită din eter printr-o formă piramidală făcută în funcție de raportul phi, în interiorul căreia energia electromagnetică este dezvoltată și intensificată atunci când „focul din mijloc” este format și din nou se transmite spre exterior printr-o mișcare în spirală.
Această mișcare se repetă în cazul în care energia este primită de către o altă formă de piramidă Phi, fie Pământul însuși sau piramide reale de pe Pământ, sistemul nostru solar, o altă formă de viață, o altă dimensiune sau cosmos. Acest flux de energie are loc în funcție de matematica universului, care este armonie, armonie perfectă (deci viața nu ia naștere întâmplător, așa cum susțin materialiștii).
Raportul de Aur
De ce ar decide un suflet perfect fericit să locuiască în ,,irealul” tărâm fizic, o proiecție holografică cu toate limitările și dificultățile sale?
Aceasta nu decid sufletele, ci Sursa sau Creatorul – aceasta este pentru ca sufletele să poată experimenta starea de separare totală de Sursă și numai prin a intra în această formă fizică umană separată, poate un suflet afla cine este și cum este să devină tot ceea ce se presupune a fi.
Când un suflet este întrupat în formă umană, o fracțiune din conștiința sa intră cu el în realitatea proiectată, care este Pământul, în timp ce nucleul adevăratei esențe sau conștiința sa este lăsată în urmă, la locul său de origine. Creatorul cere de la orice formă de viață din orice dimensiune, indiferent dacă acestea sunt ființe perfecte pe care le numim avatari ce locuiesc în „ceruri sus”, locuitori ai altor planete și dimensiuni, sau mai jos de pământ ca spirite ale pământului, să fie supuse unei perioade de probă.
În această perioadă, care în mod normal este durata de viață a ființei în care s-a întrupat sufletul, creatura este dotată cu rațiune, precum și cu voință liberă sau liber arbitru. Astfel ,,liberul arbitru” va deveni un element constitutiv esențial al fiecărei naturi spirituale, indiferent dacă este divină, „angelică” sau umană. Energia esențială / conștiința pe care sufletul încarnat o păstrează, este de ajuns pentru el sau ea să rămână în contact cu Sursa, dimensiunile mai înalte sau cu locul lui / ei de origine, ca să-și amintească cine este și de unde vine.
Memoria multidimensională cosmică a sufletului întrupat devine pentru el sensul său, care rezultă din toate acțiunile avute vreodată de Sursă, în scopul de a reaminti sufletului misiunea sa în timpul perioadei de viață – această perioadă persistentă are menirea de a trage înapoi sufletul de la stările înalte de unitate și unicitate, ce se manifestă ca o dorință arzătoare de-a exprima pe deplin memoria stării originare a unității absolute cu creația și Universul, cu Sursa a Tot Ceea Ce Este.
Aceasta este ceea ce definește și modelează sufletul, un sentiment divin inerent al scopului, direcției și destinului.
Omul are în el, în afară de suflet, Raportul de Aur, care este cheia ce deschide pentru el ușa hologramei și îi permite să se elibereze de limitele constrângerii acesteia. Acest adevăr matematic este exprimat în compoziția fizică a fiecărei ființe umane.
Organismul uman abundă cu exemple al ,,raportului de aur” în componența structurii osoase, organe, sistemul său endocrin și mai ales așa cum vom vedea în glandele și forme lor, cum ar fi : glanda pituitară, ovarele la femei, care sunt în formă de con (o formă conică are aceleași proprietăți phi), tiroida, Timusul, pancreasul, testiculele masculine și glandele suprarenale care sunt toate în formă de piramidă.
Chiar dacă există și alte organe în aceste forme, menționez în special glandele endocrine pentru motivul că aceste șapte glande formează cei șapte centri energetici ai corpului uman.
În acest sens mă refer la punctul de mai sus, care ilustrează încă o dată că fluxul de
energie de la o formă piramidală la alta trece în secvența de spirală Fibonacci (tot acest flux energetic trece prin sushumna nadi sau coloana vertebrală energetică a corpului uman, din fiziologia ezoterică orientală). Cele șapte glande endocrine sunt numite chakre (Muladhara chakra ; Swadishtana chakra ; Manipura chakra ; Anahatha chakra ; Vishudha chakra ; Ajna chakra și Sahashrara chakra) ce acționează ca traductoare de conversie a energiei de la o chakră la alta și în calitate de transceivere continue de energie de la și spre Câmpul Energetic Universal ce ne înconjoară.
Câmpul energetic ce se găsește în jurul corpului uman se numește câmpul energetic
Merkaba, care este un câmp de forță de lumină (acesta are forma celor două piramide împreunate inversate). Chakrele sunt vortexuri de energie care funcționează în corpul eteric uman ce corespund cu glandele endocrine și organele corpului fizic. Cuvântul chakra înseamnă roată, ceea ce ne spune că energia în aceste vortexuri au o mișcare de rotație care împinge energia primită într-o vibrație spiralată în partea de sus a piramidei. Corpul fizic uman este la fel ca o piramidă, este înconjurat de un câmp energetic, format din patru corpuri suprapuse peste cel fizic: eteric, emoțional, mental și corpul cauzal. Fizic, această energie stimulează glandele endocrine care controlează echilibrul chimic al organismului, precum și stimularea sistemului nervos și organelor.
.
Totul vibrează la o anumită frecvență în diferite nivele ale conștiinței din realitatea holografică, inclusiv corpul uman și sistemele energetice. Conștiința și energia se mută de la o dimensiune la alta și de la o frecvență de vibrație la alta până când aceasta ajunge la Sursă și înapoi din nou prin dimensiunile și frecvențele omului în hologramă.
Corpul – propria noastră piramidă
Știu că unii dintre voi vor spune că, deși raportul phi se găsește în compoziția ființei umane, corpul nu este încă o piramidă în sine, dar poate deveni. Cum? Prin așezarea membrelor noastre împreună și stând în poziția lotus!
O parte din puterea și eficiența poziției lotus vine de la forma de piramidă a corpului. Multe culturi orientale cred că o formă, cum ar fi cele ale piramidelor din Egipt, captează energia vieții. Triunghiurile simbolizează, de asemenea, cunoaștere, voință și acțiune. Prin transformarea corpului într-o mini-piramidă, puteți atinge în acest fel energia mistică și rămâne împământat în același timp.
.
La fel cum o piramidă atrage magic și distribuie energiile rafinate, stând în poziția lotus vei atrage energiile stărilor înalte într-o formă densă. Această postură ajută la distribuirea câmpurilor bioenergetice provenind din centri macrocosmici al acelor energii rafinate și înalte prin intermediul celulelor, sângelui, inimii, creierului și minții și apoi împingându-le spre exterior din nou în mediul din jurul nostru care formează câmpul nostru electromagnetic exterior.
.
Stând în picioare, în poziția lotus sau pe un scaun șezut, se aliniază toate părțile corpului nostru. Zona noastră pelviană servește ca o bază în care întreaga ființă își are reședința, temelia ființei noastre. Această zonă a corpului este legată de prima chakra, numită chakra rădăcină (muladhara chakra).
Concentrându-ne pe inimă simțim chiar fizic că devine mai energică. Deoarece inima este centrul sistemului fiziologic, meditația, care se concentrează pe chakra inimii ne afectează în multe feluri, și anume o senzație tot mai mare de pace, calm, liniște și armonie, care, la rândul său aduce mai multă stabilitate și spațiu pentru minte și gânduri. Un om este o Ființă cu capacități și calități profunde și pentru că inima este non-personală, se îmbunătățește psiho-spiritual și susține capacitățile și calitățile ființei umane. Dealtfel, dacă nu știați inima este primul organ care se formează din multiplicarea celulară din urma contactului sexual. Iar multiplicarea celulară, de la un anumit moment (de ex.când ajunge la 8 celule) ia forma celor două piramide contopite (asta văzut la microscop, este uimitor, urmează principiile geometriei sacre).
.
Energia în forma umană devine, de asemenea, o forță dătătoare de viață, care permite meditatorului să devină un fel de antenă cosmică care se acordează cu surse de energie vaste, primește energie și se schimbă într-un câmp magnetic. În timp ce cea mai mare parte a energiei pozitive este axată înspre interior, o parte din ea este împrăștiată de la și de către centrele energetice, chakrele.
Cum se întâmplă acest lucru? Sistemele noastre de energie constau din energie conștientă și această energie este conectată cu toate energiile din Univers. Sistemele noastre energetice, prin urmare, acționează ca o legătură între lumea fizică și lumea metafizică sau spirituală (de-asta ni se spune mereu că suntem ființe multidimensionale, fiecare corp energetic si fiecare chakra este in rezonanță cu un anumit tip de vibrație din Univers). Aura noastră este un câmp de energie electromagnetică, format din diferite tipuri de vibrații sau frecvențe vii și inteligente care înconjoară, pătrund și se extind dincolo de corpul fizic. Chakrele sunt centre care transformă energia electrică în energie electromagnetică și invers, rezoneaza cu energiile imense din Univers (mai ales în starea de somn) când ne încarcă energetic (omul dacă nu doarme mai mult de 3 zile moare, această tehnică este folosită pentru spălarea creierelor si ca tehnici dure de interogare).
Transformatori de energie din cadrul piramidei interioare umane
.
Cristalul de cuarț este un traductor care transformă o formă de energie în alta. Traductoarele centralei electrice numită om, sunt o parte integrantă a construcției lui și este proiectată să rezoneze în armonie cu corpul în sine, precum și cu pământul.
.
Materialele de construcție ale corpului uman conțin proprietățile cristalului de cuarț, adică siliciu și oxigen. Unul dintre elementele cristalului de cuarț din care este compus, siliciul, este prezent în corpul uman aproximativ 7 grame, larg distribuite în țesuturi, cum ar fi în oase, unghii, tendoane și pereții aortei; aproximativ 44 mg / kg este prezent în celulele roșii din sânge sau ser și 20 mg / kg în plasma sanguină, ficat, splină și plămâni.
.
Cuarțul este un compus din o parte siliciu și două părți oxigen, (dioxid de siliciu – SiO2). Siliciul, al doilea cel mai abundent element de pe pământ, este o parte esențială a lumii minerale. Configurația stabilă tetraedrică îl face incredibil de versatil și este utilizat în diverse moduri, în viața noastră de zi cu zi, de la nave spațiale la părti sintetice ale corpului, siliciul poate fi găsit peste tot în jurul nostru și chiar în noi. Siliciul este o componentă integrantă în minerale: 27,6% din scoarța Pământului este formată din siliciu.
.
Deși este atât de abundent, aceasta nu este, de obicei găsit în stare pură, ci mai degrabă sub formă de dioxid și hidrați. SiO2 este oxid de siliciu stabil și se găsește în multe soiuri cristaline, cea mai pura formă fiind cuarțul.
Forma piramidală va crea un câmp sferic de vibrații armonice în jurul ei, sporit fie de prezența unei substanțe diamagnetice care respinge ambii poli magnetici din interiorul nostru, situat la fiecare dintre chakre – fiind respins, energia se mișcă spre dreapta prin exterior – fie printr-o substanță paramagnetică, care are capacitatea de a modifica câmpul magnetic în zona pe care o ocupă. Siliciul este diamagnetic, în timp ce oxigenul, celălalt element din cristalul de cuarț din care cea mai mare parte din masa corpului uman este format, este paramagnetic. Efectul vibrației, așa cum se întâmplă în chakre, pe care-l are cristalul de cuarț este că acesta produce un curent electric, numit piezoelectricitate.
.
Cristalul de cuarț nu creează energie; el convertește doar un tip de energie într-o alta radiind energie spre exterior din miezul ei. Incluziunile de cuarț din cercurile de piatră și Pira-mide le permite să acționeze ca dispozitive de stocare a energiei, construind un curent electric numit ,,curentul pământului”, o consecință naturală a unor combinații geologice și debitul de apă. Rezultatele ,,curentului pământului” are ambele cauze, naturale și activitatea umană. Și chiar așa se întâmplă și în cadrul corpului uman-piramidă.
.
SURSA ce ne-a dat ADN-ul nostru și SURSA ce a creat Holograma
De îndată ce un suflet intră în corpul uman la încarnare în holograma creată de Sursă, își poate aminti încă cine și ce este, de unde vine și unde va trebui să se întoarcă în cele din urmă. Cum persoana crește, se dezvoltă și este influențată de viața ei în general, cu toate încercările prin care trece și trăiește, împreună cu tot controlul și programarea care sunt aplicate asupra vieții sale, sufletul tinde, cel mai adesea, a uita ceea ce a fost imprimat original în ADN-ul său creat de Sursă.
.
Când ne-am născut, ADN-ul din corpul nostru conține planurile a ceea ce suntem și instrucțiunile a ceea ce vom deveni. De exemplu, poate spune ca ochii noștri să se întoarcă în cele din urmă de la albastru la naștere până la căprui mai târziu, lungimea noastră să crească de la 20 inch la 70 și conduce o multitudine de alte modificări pe parcursul vieții noastre. Mulți oameni au crezut în mod greșit că ADN-ul, cu care ne-am născut, este singurul factor determinant pentru care suntem și vom deveni, dar oamenii de știintă au înteles de zeci de ani că acest determinism genetic este o teorie eronată. S-a dovedit științific că codul nostru genetic și mediul în care ne dezvoltăm, determină cine și ce suntem și că alți factori epigenetici cum ar fi dieta, limba, etc., pot schimba ADN-ul unei ființe umane.
.
Tăcerea epigenetică este o modalitate de a transforma genele și poate contribui la diferențierea expresiei ADN-ului. Conform științei medicale, „… sunt necesare modificări epigenetice pentru dezvoltarea și sănătatea normală…”. Structura ADN-ului este determinată de secvența sa și, astfel, trebuie amintit că modificările epigenetice nu modifică secvența de ADN, dar ele pot provoca mutații.
Cercetatorii au demonstrat prin studii că epigenetica implică chiar mai mult decât ADN-ul și locurile în care trăim, climatul din jurul nostru și toate întorsăturile, ce transformă și bat tare viața noastră. Biologul și autorul cel mai bine vândut, Bruce Lipton, spune că distincția dintre determinismul genetic și epigenetică este important, deoarece această credință fundamentală numită determinism genetic înseamnă literalmente că viețile noastre, ce sunt definite ca trăsăturile noastre fizice, fiziologice și emoționale de comportament, sunt controlate de codul genetic.
.
Lipton spunea într-un interviu : „Acest tip de sistem de credință oferă o imagine oamenilor ca fiind victime: Dacă genele controlează funcția noastră vitală, atunci viețile noastre sunt controlate de lucruri dinafara capacității noastre de-a o modifica. Acest lucru conduce la victimizarea că afecțiunile și bolile care rulează în familii sunt propagate prin trecerea în genele asociate cu aceste atribute. Dovezi de laborator arată că acest lucru nu este adevărat. Alți factori, cum ar fi aprecierea și dragostea pe care le avem pentru cineva sau mânia și anxietatea pe care le simțim de asemenea influențează si pot modifica rezultatele planului AND al fiecărui individ. ”
Videoconferinta ,,Noua Biologie” a lui Bruce Lipton tradus de www.fymaaa.blogspot.com:
https://www.youtube.com/watch?list=PLH3XWoBwWI6iCcIu9KDRy_ecKHeD6SJnS&v=iRjVrQEYIKk
Aspectele fizice ale ADN-ului pot fi influențate de intenția umană. Datele cercetărilor indică faptul că, atunci când indivizii sunt într-o stare de iubire, concentrați în inimă și într-un mod mai coerent de funcționare fiziologică, au o capacitate mai mare de a modifica conformația ADN-ului lor – ceea ce înseamnă acest lucru este că, atunci când avem o zi proastă , trecem printr-o perioadă dură, cum ar fi boala unei persoane dragi sau pentru a face față problemelor financiare, putem influența, de fapt corpurile noastre – tot drumul până la nivelul celular – cu gândire în mod intenționat pozitivă și concentrându-ne pe emotii pozitive. Această influență sau control pe care indivizii îl pot avea asupra ADN-ul lor cu privire la cine sunt și ce vor deveni, este iluminată prin teoria Dr. Childre despre inteligența inimii. Childre postulează că are loc „o conexiune energetică sau de cuplare a informațiilor” între ADN-ul din celule și structurile dimensionale mai mari – Sinele Superior sau Spiritul.
.
Childre postulează de asemenea, că inima servește ca un punct de acces cheie, prin care informațiile provenite de la structurile dimensionale superioare, intră în sistemul fizic uman (inclusiv ADN) și stările de coerență ale inimii generate prin experimentarea emotiilor pozitive, crește această intrare în cunoașterea de la Sursă. Inima, care generează un câmp electromagnetic mult mai puternic decât creierul, prevede câmpul energetic care leagă împreună structurile dimensionale superioare, în mai multe sisteme ale corpului, precum și ADN-ul său. Teoria inteligenței inimii a lui Childre propune că : „persoanele care sunt capabile să mențină stări de coerență a inimii, au acces crescut și cuplare la structurile dimensionale mai mari și ar fi, astfel, mai capabili de a produce schimbări în ADN-ul lor.”
De ce avem nevoie de atât de multă energie în această realitate holografică?
.
Așa cum am spus mai sus, noi în mod constant, conștient sau inconștient, experimentăm o stare persistentă în psihicul nostru, care este menită să un tragă înapoi sufletul de la grade tot mai mari de unitate și unime. Această tragere se manifestă ca o dorință de a exprima pe deplin memoria condiției noastre originale de unitate absolută cu creația și Universul, cu Sursa a Tot Ceea Ce Este. Trebuie să înțelegem că toate lucrurile există ca energie chiar dincolo de dimensiunea fizică obișnuită pentru tărâmul în care instrumentele științifice actuale nu se poate măsura rata de vibrație. Toate lucrurile există ca energie de la cea mai mică rată de vibrație, cea mai densă condensare fizică a materiei, până la cea mai mare rată de vibrație din univers, Sursa a Tot Ceea Ce Este.
.
Întregul Univers este un singur superspectru universal de energie – această energie este de asemenea conștientă și infinită, prin urmare, este de fapt o Minte vie infinită, din care totul în Univers ia ființă. În cele din urmă toată materia este energie, toată energia este informație, toate informațiile sunt gânduri și toate gândurile sunt conștiință. Deși Sursa ne-a pus în această realitate holografică ireală și la încarnare ne-am distanțat astfel de noi înșine, a făcut acest lucru pentru ca noi să învățăm din această perioadă de probă a vieții noastre pământești, ce înseamnă să folosim liberul nostru arbitru și de-a alege ceea ce este bine și ce este rău după dorința și scopul vieții noastre.
.
Prin dezvăluirea adevărului prin cunoaștere și înțelegere, cere de la noi să ne trezim din somnul profund primordial de veacuri și să începem să utilizăm conștient conștiința noastră, în scopul de a începe drumul lung înapoi spre Sursă – de acolo fiind atrasă constant și persistent conștiința noastră. Cu alte cuvinte, EA ne spune că nu ne-a lăsat singuri în această existență haotică și că avem nevoie de-a nu fi sclavi sau prizonieri ai celor care se cred în mod greșit a fi controlorii noștri – spun greșit pentru că la fel ca și universul fizic, de asemenea, nu sunt reali, deoarece universul fizic este o hologramă proiectată.
.
Sursa ne spune să descoperim zilnic și să ajungem să înțelegem intuitiv, că ne-a oferit o cale de ieșire din această junglă și ne-a dat cheile foarte puternice cu care să deschidem ușile închisorii noastre. Aceste chei sunt ceea ce am descris mai sus, în corpul nostru și de aceea avem într-adevăr nevoie de toată această energie disponibilă pentru noi.
.
Sursa : http://humansarefree.com/ https://www.evolutiespirituala.ro/documentar-tradus-bruce-lipton-noua-biologie-unde-mintea-si-materia-se-intalnesc/?feed_id=57410&_unique_id=647f0e75f1cec