Sfantul Patrick

Deşi Sfântul Patrick a fost urmat de mulţi alţi misionari, el a rămas principalul campion al creştinării irlandeze.

Iniţial, culoarea asociată Sf. Patrick era albastru, dar ulterior a început să se foloseacă mai mult verdele, culoarea simbol a Irlandei. Obiceiul de a purta funde verzi şi trifoi pentru sărbătorirea zilei de 17 martie (ziua morţii lui) datează încă din secolul al XVII-lea.

Sărbătoarea Sfântului Patrick era celebrată de irlandezi ca un soi de zi naţională încă din secolele IX-X, dar ziua oficială a fost inclusă în calendarul catolic abia la începutul secolului al XVII-lea. În 1903, Ziua Sfântului Patrick a devenit sărbătoare naţională în Irlanda, iar în anii ’90 a apărut şi Festivalul Sf. Patrick.

S-a născut în Britania, în jurul anului 385. La 16 ani a fost prins de pirați și vândut rob în Irlanda, unde a fost trimis să pască oile. Recâștigându-și libertatea după 6 ani, s-a întors în Britania. A intrat în rândul clericilor, iar în 432 s-a întors în Irlanda, devenind marele apostol al acestei țări. Sfințit episcop al Irlandei, a evanghelizat poporul din acea insulă, i-a convertit pe mulți la credința creștină și a organizat Biserica locală, în ciuda unor mari dificultăți. În jurul anului 444 a întemeiat episcopia Armagh, în apropiere de Belfast. A murit lângă orașul Down în anul 461, în Irlanda de Nord. Este sfântul patron al Irlandei și Islandei.

Sărbătorit în Biserica Catolică la 17 martie.

Numele Patrick sau Patrichie insemna in limba latina om de neam mare. Din relatarea vietii sale, aflam ca la varsta de 16 ani ajunge sa uite de Dumnezeu. Cand a implinit aceasta varsta, satul in care se afla este jefuit de pirati, iar el este vandut ca sclav in Irlanda. Ajunge pastor de oi pe muntele Slemish, in Antrim County. Plecarea in robie i-a schimbat desavarsit viata. Din tanarul bogat si lipsit de griji, ajunge persoana care rostea cel putin o suta de rugaciuni noaptea si tot atatea ziua.

Druizii se vor arata nemultumiti de prezenta Sfantului Patrick si il vor trimite pe Dichu sa-l omoare. Acesta intepeneste in momentul in care ridica sabia sa-l omoare. Sfantul Patrick il dezleaga de puterea nevazuta care il tinea in loc. Drept raspuns pentru minunea savarsita, Dichiu ii va oferi sfantului un adapost in care acesta va savarsi Sfanta Liturghie. Dupa aceasta minune, multi irlandezi au primit credinta in Hristos. Mai tarziu, impreuna cu ucenicii sai a botezat intreaga tara.

Acest personaj din secolul V, a carui viata este inca invaluita in mister, care i-a crestinat pe druizii Irlandezi a inteles ca adoptia de catre credinta crestina ale unor simboluri pagane va fi facilitat convertirea: astfel – focul rugurilor a luminat sarbatorile Pastilor, iar soarele a devenit cercul in care este circumscris crucea crestina, cunoscuta sub apelativul de Irish Cross.

In mod curios si asa cum stim, crucea Irlandeza exista si in anume cimitire rurale Romanesti, nu cunoscuta ca atare, dar provenita, poate din aceasi dorinta de a ingloba un element solar in noua religie. Coincidenta nu este fortuita, Celtii reprezentand, o componenta etnica si culturala a spatiului Romanesc, asa cum se mai observa si astazi in arta decorativa Romaneasca, sau in unele obiecte arheologice; elemente astrale (soarele, luna, stelele) sunt nelipsite in arta noastra populara: pe cruci, pe smaltul strachinilor de lut din Oboga sau din Radauti, pe icoanele de sticla din Ardeal, pe scoartele Oltenesti, sau portile Maramuresene.

Viaţa plină de lipsuri şi de greutăţi i-a dat tânărului Patrick ocazia de a medita la lucrurile importante din viaţă, întorcându-se la credinţa în Hristos, după cum singur mărturiseşte, după ce până la vârsta de 16 ani îşi pierduse credinţa în Dumnezeu: „Încă din copilărie nu am crezut în Dumnezeul cel viu, ci am rămas în moarte şi în necredinţă până când am fost aspru pedepsit. Într-adevăr, am fost smerit cumplit de foame şi de goliciune, precum şi de faptul că în fiecare zi cât am fost în Irlanda a trebuit să umblu, împotriva voinţei mele, până cădeam jos de istovire. Din ce în ce mai mult dragostea mea pentru Dumnezeu şi cinstirea mea pentru El creşteau. Credinţa mea s-a întărit şi râvna mea a ajuns atât de mare, încât în timpul unei singure zile ziceam câte 100 de rugăciuni şi aproape tot atâtea şi noaptea. Stăteam prin păduri şi prin munţi, şi chiar şi când era zăpadă sau îngheţ sau ploaie, mă trezeam înainte de răsărit pentru a mă ruga” (Vieţile sfinţilor ortodocşi din Apus. Sfinţii Insulelor britanice, Cluj-Napoca 2006).

După scăparea din robie (care a durat vreo şase ani), sfântul ne oferă foarte puţine informaţii despre activitatea sa. Ştim doar că a poposit prin mai multe mănăstiri din Galia, ajungând şi la Mănăstirea Lerins, întemeiată de către Sfântul Ioan Casianul. De aici a plecat, probabil la Auxerre, devenind ucenic al episcopului Gherman, un om cu viaţă îmbunătăţită.

Viziunea lui Patrick şi începutul misiunii

Într-o noapte, Patrick a avut un vis care i-a schimbat viaţa. Un bărbat pe nume Victor venise din Irlanda cu mulţime nenumărată de scrisori, pe care i le-a dat lui Patrick să le citească. Patrick şi-a aruncat ochii pe prima scrisoare şi a citit următoarele cuvinte: „vocea irlandezilor”. Nedumerit de acest vis, Patrick îl va vizita pe episcopul Gherman.

Acesta propovăduise irlandezilor în mai multe călătorii şi-l hirotonise episcop pe Paladie, însă acesta, scârbit de cruzimea şi de sălbăticia lor, a părăsit insula după câteva luni de misiune. Dându-şi seama că Patrick era chemat să-i aducă pe irlandezi la Hristos, episcopul Gherman l-a hirotonit pe Patrick diacon, apoi preot şi episcop, dându-i sfaturile necesare pentru misiune. Altă tradiţie susţine că Patrick a fost hirotonit episcop la Roma de către papa Celestin (422-432).

În anul 432, Patrick a plecat de la Mănăstirea Auxerre şi s-a hotărât să treacă prin patria sa de origine, unde prietenii şi cunoscuţii l-au luat în râs văzându-l episcop şi ştiind că n-a beneficiat de o pregătire intelectuală foarte temeinică. De aceea, Patrick a şovăit ceva vreme înainte de a pleca în misiune.

După această perioadă de nesiguranţă, Patrick a plecat în acelaşi an (432) în Irlanda pentru misiune, însoţit de 24 de ucenici, unde va desfăşura o activitate remarcabilă timp de mai mulţi ani, mai ales în nordul insulei. Tradiţia ne prezintă şi modul minunat prin care un comandant al irlandezilor, Dichu, a rămas înţepenit pentru că a vrut să-l omoare pe Patrick, până când a crezut în Hristos. Aici a înfiinţat o mănăstire.

Mulţi irlandezi s-au convertit la Hristos. Se pare că pentru a explica taina Sfintei Treimi, Patrick a folosit în propovăduirea sa un fel de trifoi, care are o singură tulpină, dar trei frunze, la fel cum şi Dumnezeu este Unul în Fiinţă, dar întreit în Persoane.

După ce a propovăduit mai mult timp în ţinutul Saul, Patrick însoţit de ucenicii săi a slujit pe un deal din apropierea localităţii Tara (astăzi localitatea Slane) slujba Învierii. Pe acest deal, regele Leoghaire dorea să ţină o adunare. După ce a terminat slujba Învierii, însoţit de prietenii săi şi cântând imnul „Hristos a înviat”, Patrick s-a îndreptat spre Tara, ajungând să predice Evanghelia chiar în faţa regelui, cu toată oponenţa druizilor. Atunci s-a convertit la creştinism şi fratele regelui, Conall. Regele i-a permis atunci lui Patrick să predice şi să boteze pe întreg teritoriul său. Astfel, el a hirotonit preoţi şi a construit bisericile pentru comunităţile înfiinţate de pe întreg teritoriul Irlandei. Se pare că Patrick a ridicat nu mai puţin de 365 de biserici pe teritoriul irlandez.

În anul 444 sau 445 a fost ridicată şi biserica episcopală din Armagh, la sediul regelui, unde se află astăzi atât sediul arhiepiscopului catolic, cât şi al arhiepiscopului anglican, care este şi primat al Irlandei.

Cinstirea Sfântului Patrick din Canada până-n Africa de Sud

Un mare avantaj pentru Patrick a fost faptul că-n tinereţe învăţase limba irlandeză, ceea ce i-a permis să comunice cu localnicii în limba lor. Patrick este cel care a distrus un stâlp uriaş de sare din ţinutul Connaught şi unde propovăduind, nu mai puţin de 6.000 de oameni au primit cuvântul mântuirii. Nu numai biserici, ci şi mănăstiri a ridicat Patrick în timpul misiunii sale. Tradiţia spune că le-a convertit la creştinism şi pe fiicele regelui Leoghaire, Ethne şi Fedelm. Întregul succes s-a bazat în primul rând pe viaţa aspră de înfrânare şi sfinţenie pe care a trăit-o, petrecând mereu în post şi rugăciune.

Ucenicii Sfântului Patrick au continuat activitatea sa, convertindu-i pe toţi irlandezii la Ortodoxie. O tradiţie veche spune că înainte să moară, Patrick a binecuvântat insula, izgonind pentru totdeauna şerpii de pe ea. Cu câteva zile înainte de sfârşitul său, Patrick a trebuit să biruie o mare ultimă mare ispită din viaţa lui: un ultim atac al puterilor demonice.

După atâtea fapte minunate, Patrick a trecut în veşnicie în anul 480 după Hristos în ziua de 17 martie. Tradiţia ne spune că după ce s-a rugat din suflet pentru a nu se stinge flacăra credinţei pe insulă, s-a spovedit şi s-a împărtăşit cu Sfintele Taine, predându-şi sufletul în mâinile lui Hristos, pe care-L slujise cu atâta ardoare. Sfântul Patrick a fost înmormântat la Saul, iar veneraţia sa s-a răspândit în Evul Mediu în multe ţări din Europa. Focul lui Patrick de pe insula Sees Lough Derg este astăzi un loc foarte vizitat de către pelerini şi turişti. Ziua de pomenire a Sfântului Patrick este prăznuită şi ca zi naţională a Irlandei. În Dublin are loc o procesiune în cinstea Sfântului Patrick, iar timp de patru zile toată lumea este liberă. Atunci sunt purtaţi pe străzi şerpi din plastic cu limbile de culoare roşie, în amintirea minunilor săvârşite de sfântul ocrotitor al insulei. Sfântul Patrick este prăznuit nu numai de către irlandezii de pe insulă, ci în toate colţurile lumii unde există comunităţi puternice de irlandezi: din Canada şi SUA până-n Australia şi din Noua Zeelandă până-n Africa de Sud.

ZIUA SFÂNTULUI PATRICK. Tradiţii

Toate obiceiurile legate de această sărbătoare se învârt în jurul culorii verzi. Toată lumea poartă haine verzi, trifoi şi, pentru că este vorba de Irlanda, se bea bere. Cei de la Guiness au lansat chiar o ediţie specială a berii lor, ediţia Verde. Şi diaspora irlandeză din toată lumea sărbătoreşte aceastăzi, cele mai imoprtante activităţi având loc în America. De 40 de ani, oraşul Chicago – cu un important segment de populaţie de origine irlandeză – îşi manifestă spiritul de sărbătoare prin transformarea râului Chicago în verde (cu ajutorul unei vopsele vegetale).

În Irlanda, deşi de regulă această sărbătoare pică în Postul Paştelui, Biserica Catolică acceptă consumul de carne în ziua de 17 martie deoarece, conform tradiţiei, de ziua Sf. Patrick irlandezii merg de dimineaţă la biserică, apoi organizează un mare ospăţ în onoarea patronului lor spiritual.

  https://www.evolutiespirituala.ro/sfantul-patrick/?feed_id=44369&_unique_id=64518700056aa