Despre Initierea Oculta – Ezoterica

Iniţierea este gradul suprem al unei discipline oculte asupra căreia se pot da indicaţii accesibile încă tuturor. Ceea ce s-ar putea spune despre nivelurile de după iniţiere ar fi de neînţeles; dar drumul poate fi găsit dacă, trecînd prin pregătire, iluminare şi iniţiere, s-a ajuns pînă la misterele minore. şi priceperea oferită de aceasta.

Cel iniţiat experimentează astăzi ceea ce n-ar fi putut cunoaşte decît mult mai tîrziu şi în împrejurări cu totul diferite. Nimeni nu poate descoperi în misterele existenţei decît ceea ce corespunde nivelului său de maturitate; numai din această cauză apar tot felul de piedici pe măsură ce discipolul înaintează spre nivelurile superioare aie ştiinţei şi priceperii. Nu veţi pune o armă de foc în mîinile unui individ înainte ca acesta să aibă destulă experienţă pentru a o folosi fără a provoca vreun rău.

Dacă astăzi cineva ar fi iniţiat de la un capăt Ia altul, i-ar lipsi experienţa ce ar trebui să o dobîndească în decursul reîncarnărilor sale ulterioare, pînă în momentul în care misterele corespunzătoare evoluţiei sale normale îi vor fi dezvăluite. De aceea, în pragul iniţierii trebuie ca, aşteptînd această experienţă, altceva să-i ţină locul. Primele instrucţiuni pe care Ie primeşte candidatul Ia iniţiere sînt deci menite să compenseze provizoriu experienţa ce va urma; este vorba de depăşirea aşanumitelor „încercări de probă” – rezultatul normal al activităţii interioare, în cazul în care exerciţiile au urmat corect calea descrisă în capitolele precedente.

Bineînţeles, se întîlnesc deseori cărţi ce fac aluzie la aceste „încercări”, dar ele nu pot evoca decît o imagine falsă a realităţii; şi asta ca urmare a faptului că acel ce n-a trecut prin pregătire şi iluminare, şi nu a avut niciodată experienţa acestor încercări, este incapabil să le facă o descriere veridică.

In faţa sufletului candidatului se prezintă unele lucruri şi fenomene ce provin din lumile superioare; dar bineînţeles, nu le poate vedea şi auzi decît dacă este capabil să simtă figurile, culorile, sunetele, etc. despre care am vorbit atunci cînd ne-am referit la pregătire şi iluminare. viziuni mai exacte decît cele obişnuite. Nu este vorba de ceea ce numim astăzi cunoaştere ştiinţifică; nu ne referim Ia ştiinţă, ci la viziune. In general, candidatul la iniţiere învaţă să recunoască modul de manifestare a lucrurilor şi fiinţelor din natură faţă de ochiul şi urechea spirituală, astfel încît, într-o oarecare măsură, aceste fenomene se dezvăluie observatorului şi apar într-o stare nudă.

Ceea ce vede şi aude scapă ochiului şi urechii fizice. Pentru viziunea senzorială, aceste fenomene sînt acoperite cu un văl ce cade în faţa candidatului care urmează un proces ce poate fi numit fenomen spiritual de epuizare. De aceea, această primă probă este denumită „proba de foc”. Fără iniţiere omul nu ar putea dobîndi – decît într-un viitor îndepărtat, după numeroase reîncarnări, pe o cale şi sub o formă diferită – ştiinţa Prima „încercare” constă în a dobîndi – în legătură cu proprietăţile materiale ale corpurilor neînsufleţite, apoi aie plantelor, animalelor şi în sfîrşit ale omului.

Pentru mulţi oameni viaţa obişnuită constituie deja, prin ea însăşi, într-un fel mai mult sau mai puţin conştient, o probă de iniţiere prin foc. Aceşti oameni realizează experienţe datorită cărora văd cum le creşte – într-un mod sănătos şi normal -încrederea în ei, curajul şi fermitatea; ca urmare, ei suportă durerea, decepţiile şi eşecul acţiunilor lor cu o măreţie sufletească, un calm şi o forţă de neclintit.

Cel care a trecut prin asemenea experienţe este (deseori) – fără să o ştie – deja un iniţiat. Este de ajuns un fleac pentru a-i deschide ochii şi urechile spirituale şi să facă din el un clarvăzător. Şi asta deoarece o adevărată „probă de foc” nu are ca scop satisfacerea curiozităţii candidatului.

Bineînţeles, el descoperă fapte neobişnuite despre care, în mod normal, nu are nici o idee. Dar această descoperire nu constituie scopul; ea nu este decît modalitatea de a-i atinge. Scopul îl constituie dobîndirea – prin această cunoaştere a lumilor superioare – unei mai profunde şi mai bine fondate încrederi în sine, a unui curaj ferm, a unei măreţii sufleteşti şi unei perseverenţe diferite de cele ce pot fi atinse în general pe pămînt.

După „proba de foc” mai este încă posibilă – pentru orice candidat – întoarcerea din drum: îşi va continua existenţa şi nu-şi va relua calea iniţierii decît la următoarea reîncarnare: în prezenta va fi un membru mai util comunităţii umane decît înainte şi în orice situaţie s-ar afla, fermitatea, judecata şi îmbucurătoarea sa influenţă asupra semenilor săi, cît şi spiritul său de decizie vor fi făcut progrese însemnate. traduc – cat mai bine cu putinţă – în limbaj comun lecţiile înţelepciunii.

Scrierea ocultă se dezvăluie sufletului ce dobîndeşte percepţia spirituală; caracterele sînt întotdeauna gravate în lumea spiritului. Aceasta nu se învaţă ca o scriere artificială. S-ar putea întîmplă ca această forţă, împreună cu „proba” corespunzătoare, să se nască foarte natural în timpul dezvoltării interioare.

Adevăratele învăţături oculte sînt redactate în această scriere deoarece, ceea ce constituie caracterul „ascuns” (ocult) al lucrurilor nu poate – prin definiţie – fi exprimat nici prin cuvintele limbajului comun şi nici prin semnele scrierii obişnuite. Cei care au primit învăţăturile iniţiaţilor

Atunci cînd discipolul va fi învăţat limbajul semnelor, el va întîlni o altă „probă” ce trebuie să arate dacă acesta poate evolua în lumile superioare în libertate şi siguranţă.

In acest scop, candidatul trebuie să se simtă plasat – într-un moment al antrenamentului său – în faţa unei anumite obligaţii, să îndeplinească o acţiune inspirîndu-se din ceea ce a perceput în timpul perioadelor de pregătire şi iluminare. Şi însăşi această acţiune trebuie să o descifreze în limbajul semnelor. Dacă ştie să-şi recunoască îndatorirea şi să acţioneze în consecinţă, a trecut proba victorios. Succesul poate fi recunoscut prin schimbarea produsă de către acţiune în rindul figurilor, culorilor şi sunetelor percepute de urechea şi ochiul spiritual. Pe măsură ce se progresează în antrenamentul ocult, se vede perfect cum aceste figuri, etc. vă fac altă impresie după îndeplinirea acţiunii. Şi candidatul trebuie să ştie cum poate determina această schimbare.

Această încercare este denumită „proba de apă” deoarece se pierde terenul solid oferit de condiţiile exterioare, la fel cum celui care înoată într-o apă adîncă îi lipseşte orice sprijin. Încercarea trebuie refăcută pînă cînd candidatul dobîndeşte o siguranţă perfectă. al iniţierii.

Tot în această probă este vorba de obţinerea unei calităţi noi care – prin aceste experienţe în lumile superioare – este dusă în scurt timp pînă la un nivel ce n-ar fi fost atins, în mod normal, decît după numeroase reîncarnări.

Esenţialul constă în faptul că, pentru a dobîndi transformarea dorită în această zonă superioară a existenţei, candidatul nu trebuie să urmeze altă indicaţie în afara percepţiei sale spirituale şi a celor descifrate în limbajul secret.

De asemenea, prin această încercare omul are o ocazie excepţională de a-şi dezvolta stăpînirea de sine. Şi acest lucru este esenţial. Pe de altă parte, această probă va fi trecută mai uşor de către cei care, înaintea iniţierii, vor fi dus o existenţă capabilă să le ofere stăpînirea de sine. Cel care a dobîndit puterea de a-şi înlătura capriciile şi dorinţele personale pentru a sluji un ideal şi principii înalte, care ştie întotdeauna să-şi facă datoria chiar şi atunci cînd înclinaţiile şi simpatiile sale îi stau împotrivă, este – în mod inconştient • deja pătruns de viaţa obişnuită a unui iniţiat, încă puţin şi va triumfa în proba descrisă.

Lucrurile ce aparţin lumii fizice rămîn ceea ce sînt indiferent de dorinţele, exigenţele sau tendinţele noastre. Dar în lumile superioare, aceste dorinţe, pasiuni, tendinţe, modifică mediul înconjurător; deci, dacă vrem să obţinem – în aceste domenii – un rezultat sigur, trebuie să realizăm o dominare totală a propriei noastre persoane şi să urmăm numai regula de conduita perfectă, fară a ceda niciodată întîmplării.

O calitate esenţială a acestui nivel al iniţierii este, fără îndoială, judecata sigură şi sănătoasă – a cărei dezvoltare este necesară încă de la primii paşi, deoarece în acest moment candidatul trebuie să dovedească faptul că posedă această judecată pentru a putea pătrunde pe adevăratul drum al cunoaşterii.

El nu va putea progresa decît dacă poate distinge realitatea adevărată de tot ceea ce este iluzie, fantasmagorie, superstiţie sau himeră. Acest discernămînt este – la nivelurile superioare ale existenţei -mult mai dificil de realizat decît în lumea fizică. Orice prejudecată sau părere personală trebuie să dispară în faţa celui ce abordează această problemă; numai adevărul trebuie să fie folosit ca busolă.

Oamenii înclinaţi spre visare sau superstiţii nu pot progresa pe această cale.

In cazul în care candidatul a progresat suficient de mult în acest sens, îl aşteaptă a treia probă – în care nu mai percepe nici un ţel exterior: totul se află în manile sale, găsindu-se în situaţia în care nimic nu-l obligă să acţioneze. Este liber să-şi găsească drumul, neputlnd fi influenţat de nici o fiinţă sau lucru. Nimeni nu va şti să-i dea forţa de care are nevoie, numai el însuşi. Dacă nu va găsi această forţă în el, va reveni curind în locul de unde-a plecat. Dar trebuie menţionat că, dintre cei ce au depăşit încercările anterioare, puţini sînt cei care nu o găsesc. Esenţialul constă în a înţelege imediat că aici trebuie găsit Eul superior -în adevăratul înţeles al cuvîntului – să se ia în scurt timp hotărîrea de urmare permanentă a indicaţiilor spiritului, orice moment de ezitare dovedind o lipsă a maturităţii.

Ceea ce împiedică luarea în considerare a sfaturilor spiritului trebuie să fie depăşit cu curaj. Calitatea de care trebuie să dea dovadă candidatul în această situaţie este prezenţa de spirit, aceasta fiind de asemenea cea care duce, în această fază a evoluţiei, la perfecţiune. Tot ce îndemna la gîndire sau ia acţiune din obişnuinţă sau reflex va dispare. Pentru a nu vă simţi paralizat trebuie să nu vă pierdeţi pe sine, deoarece singurul sprijin se află în voi înşivă.

Visătorii şi fanteziştii nu sînt făcuţi pentru ocultism, nu mai mult decît superstiţioşii. Reveria, imaginaţia dereglată, superstiţia, sînt cei mai răi duşmani ce-l pîndesc pe discipol pe calea cunoaşterii spirituale.

Situaţiile favorabile sînt cele din care este imposibilă o ieşire fără o decizie imediată. Dacă într-un caz în care un minut de ezitare ar produce o nenorocire sînteţi puşi în situaţia de a hotărî pe loc şi dacă această rapiditate a deciziei a devenit parte integrantă a fiinţei dumneavoastră, aţi dobîndit deja, în mod inconştient, maturitatea necesară celei de-a treia încercări (destinată perfecţionării prezenţei de spirit).

In şcolile oculte ea este denumită „proba de aer”, deoarece candidatul este lipsit atît de sprijinul solid al impulsurilor venite din exterior, cît şi de ajutorul percepţiilor spirituale de forme, culori, etc, dobîndite în timpul pregătirii şi iluminării. Este numai el însuşi.

Dacă discipolul a trecut şi această ultimă încercare, atunci el are dreptul de a pătrunde în „templul cunoştinţelor superioare”.

Rudolf  Steiner

https://www.evolutiespirituala.ro/despre-initierea-oculta-ezoterica/?feed_id=33092&_unique_id=642a27f19575d