Orice organism viu, de la cel mai simplu la cel mai complex este animat de energie; orice expresie a vieţii, indiferent de formă schimbă energie cu mediul înconjurător; orice fel de materie este constituită din particule al căror fundament însuşi este energetic… Din microcosm în macrocosm se scurge un curent continuu căruia fiecare civilizaţie i­a dat un nume particular, deşi desemnează aceeaşi realitate.

Qi, pe care filozofia chineză îl numeşte „suflul Dragonului”, este această energie universală de viaţă ce impregnează lumea. Acest vast curent universal, acest suflu de viaţă este evocat de multe culturi şi religii care îi recunosc existenţa ca fundament al Creaţiei. Dar, indiferent că lui Qi i se atribuie o origine divină, cosmică sau „doar inteligentă”, acest curent universal viu este pus direct în practică de numeroase tehnici inducând respiraţia, circulaţia magnetismului, medicina chineză sau artele marţiale.

 

Răspândirea artelor marţiale şi a tehnicilor de circulaţie a energiei vieţii a cunoscut un asemenea avânt mondial, încât cuvântul „Qi” a devenit termenul de referinţă utilizat pentru a desemna acest curent: Reiki, Tai Ji, Qi Gong, Aikido canalizează această mişcare ce umple literalmente corpul nostru fizic şi psihic.

Cosmosul, cu furnicarul său de stele, şi sistemul nostru solar ne inundă continuu cu Qi. Îndeosebi planetele cele mai apropiate de Pământ implică numeroase reacţii biochimice în viaţa animală şi vegetală: de la fotosinteză şi ciclul lunar al mareelor şi până la influenţe de ordin mai subtil pe care le analizează astrologia. Fiecare planetă are, ca să spunem aşa, propriul ei Qi şi generează în spaţiul Pământului un câmp vital care îi este propriu, fiind compus in caracteristici unice.

Planeta noastră produce şi ea propriul ei Qi, ca o rezultantă a multiplelor surse de energie vitală ce se degajă din ea (vegetalele, mineralele, gazele şi lichidele îşi creează şi ele Qi­ul lor).

Ca orice fiinţă vie, oamenii generează şi ei o vibraţie distinctă. Expresii precum „nu pot să­l sufăr pe ăsta”, sau „coup de foudre” din limbajul cotidian dezvăluie că există anumite percepţii inconştiente ce par să ne devanseze în cadrul relaţiilor umane. Cum altfel am putea fi atraşi irezistibil de o persoană pe care nu am mai văzut­o niciodată şi pe care deci nu o cunoaştem deloc?

Când „umblă” pe pământ, Qi suferă variaţii de intensitate şi de calitate în fiecare loc de pe glob: aceste diferenţe energetice depind de relieful natural al fiecărui loc, de spaţiu, de vegetaţia existentă acolo.

Qi se deplasează în funcţie de formele spaţiului care îi sunt oferite; se scurge ca un fluid, luând forma locului respectiv, se cufundă în văi ca un pârâu coborând în albia sa din înălţimile muntelui, se loveşte de vreo stâncă şi îşi iuţeşte mersul ca un fluviu înainte de­a se răspândi în câmpiile vaste…

Cine nu a simţit măcar o dată, plimbându­se prin pădure sau străbătând peisaje încă neatinse de om, o pace firească, simplă şi extraordinară, eliberată de orice stres, de orice agresiune? Dacă natura oferă, la contactul cu ea, o „reîncărcare”, un echilibru şi o forţă calmă, aceasta se datorează faptului că Qi­ul născut din peisaj este pur şi armonios.

Aceste peisaje virgine sunt caracterizate prin mişcarea lor curbă, după exemplul formelor naturale care nu cunosc linia dreaptă. Cel care a sistematizat în mediul său înconjurător folosirea liniei drepte este mentalul uman, logic şi raţional.

Indiferent că e vorba de canale, drumuri, căi ferate, fire electrice sau de construcţia geometrică a oraşelor, formele rectilinii sunt generatoarele unei acceleraţii a lui Qi. Linia dreaptă vine în întâmpinarea interesului nostru de­a câştiga energie (un traseu rectiliniu care uneşte punctul A şi punctul B este mai scurt decât unul uşor curbat) şi rapiditate şi a devenit indispensabil în societăţile noastre moderne. Excesul său în amenajarea arhitecturală este totuşi o încărcătură de stres suplimentar pentru vieţile noastre deja epuizante.

Qi, accelerat de linia dreaptă, devine într­adevăr rapid, iritant, agresiv, ba chiar violent şi cu cât un drum este mai drept şi mai lung, cu atât dizarmonia e mai mare. Este o configuraţie negativă pe care Feng Shui o califică drept „săgeata lui Sha” (Sha fiind versiunea negativă a lui Qi).

Invers, zonele în care nu mai circulă nici un Qi generează altă formă de Sha, constituită din stagnare: e vorba, de exemplu, de ungherele întunecoase ale unei locuinţe pe unde nu există nici o trecere (îndărătul unei mobile puse pieziş într­un colţ), de „fundurile de sac” în care Qi pătrunde şi se imobilizează (lipsindu­i ieşirea pentru a circula). Sha stagnant este inferior din punct de vedere vibrator, după modelul elementelor care merg mână în mână cu un asemenea decor: praful, întunericul şi pânzele de păianjen…

Doar o mişcare a lui Qi nici prea rapidă, nici prea lentă, uşoară şi capabilă să cuprindă ansamblul unui loc definit poate genera armonia indispensabilă unui bun Feng Shui.

Între două materiale de densităţi inegale circulă un curent, aidoma diferenţei de potenţial existente între doi electrozi. O stradă mărginită de o parte şi de alta de case, de exemplu, va genera în spaţiul conţinut între ele un curent de energie canalizat de materiale (piatra, cărămizile, cimentul, sticla). Densitatea lor fiind mai mare decât a aerului, curentul va aluneca de­a lungul faţadelor, în timp ce forma rectilinie a străzii va accelera Qi­ul.

Pe lângă densitatea sa, materia se caracterizează printr­o serie de factori al căror rezultantă globală este un Qi distinct de cel al unei alte materii: astfel, o scândură de lemn nu va „vibra” la fel ca o placă de marmură. Materialele pe care le utilizăm în decoraţiunea interioară ne vor influenţa aşadar şi ele în permanenţă.

E uşor să ne dăm seama că un apartament de beton armat nu iradiază în acelaşi fel ca o cabană de lemn (Qi­ul lemnului este, într­adevăr, mai blând decât al betonului).

Qi depinde de forma obiectelor peste care trece şi, în arhitectura unei locuinţe, el parcurge fiecare spaţiu într­un mod diferit. În camerele aerisite şi spaţioase, se va scurge liber, în timp ce în încăperile strâmte, lipsite de ferestre, va avea tendinţa să se înăbuşe şi să dispară.

Am putea crede că e de ajuns să închidem uşa casei pentru a întrerupe curentul de Qi, dar nu e nici pe departe aşa. ne­am impregnat psihismul cu afirmaţia că intrarea în casă se face pe uşa principală. Astfel, nu numai locatarii acestei case, ci şi toate persoanele care vin ocazional (prietenii, poştaşul, rudele) nutresc continuu această certitudine. Faptul de­a fi programat inconştient în structura noastră mentală o dată arhitecturală face ca această dată să fie menţinută în astral. Qi­ul astral va acţiona astfel, indiferent că uşa e deschisă sau închisă.

Qi nu este totuşi o linie de forţă: el este „multivibrator”, adică se încarcă cu toate nuanţele pe care le întâlneşte în cale.

Atât lumina, cât şi vibraţia sunetului, culorile, elementele materiei, animalele, plantele şi oamenii vor contribui la îmbogăţirea lui Qi cu noi elemente vibratorii.

Dacă Qi, pătrunzând într­o casă, traversează în prealabil un pasaj plin cu pubele, el se va încărca cu emanaţia acestora şi va răspândi în toată casa, în afară de mirosul dezgustător, o vibraţie energetică foarte joasă.

Dacă, dimpotrivă, calea de acces la uşa principală este mărginită de plante aromatice şi de flori irizate de nenumărate culori, energia ce pătrunde în casă va fi încărcată de vibraţii subtile şi vii al căror efect pozitiv va ridica nivelul vibrator ambiant.

Într­o manieră similară, atmosfera unei case poate fi modificată de Qi­ul personal al celor ce intră în ea şi o ocupă. O persoană luminoasă şi pozitivă care trece pragul uşii poate transforma instantaneu casa într­un Qi al bucuriei. O alta, prost-dispusă, poate introduce un Qi de stres într­un birou unde domneşte de obicei o ambianţă agreabilă.

Fiecare oraş are un Qi diferit, care este rezultanta tuturor specificităţilor sale, conjugate cu un număr de locuitori proporţionat: Qi­ul Parisului şi al New York­ului sunt profund diferite de cele ale Bruxelles­ului şi Cannes­ului. Marile oraşe care au un număr foarte ridicat de persoane pe kilometru pătrat generează, şi ele, un Qi de tensiuni şi de exces Yang, care e dificil de gerat armonios de ansamblul populaţiei.

În asemenea contexte, utilizarea Feng Shui permite folosirea fiecărui spaţiu disponibil în scopul obţinerii confortului mental şi fizic atât individual, cât şi general.

Echilibrul subtil al unui Qi armonios este obţinut prin configuraţia judicioasă a numeroşi factori: de la spaţiu şi până la dispunerea mobilierului, fără a neglija culorile, materiile şi formele obiectelor decoraţiunii.

Nu există, fireşte, o configuraţie-tip care să convină tuturor. Amenajarea energetică a unei case unde trăieşte un cuplu de pensionari (care, după o viaţă trepidantă, aspiră la linişte şi odihnă) va fi diferită de cea a locuinţei unui cuplu tânăr, cu o viaţă socială tumultuoasă şi plină de proiecte de viitor. Din acest motiv, se cuvine să ţinem bine seama de Qi­ul locatarilor, pentru ca astfel să introducem în intimitatea pereţilor lor un confort energetic modelat după nevoile esenţiale ale vieţii lor interioare.

Majoritatea ştiinţelor chinezeşti ancestrale utilizează cunoaşterea celor cinci elemente pentru a­l ajuta pe om să­şi situeze cât mai bine locul său din univers: de la medicina elementelor şi până la acupunctură, de la astrologia chineză şi până la curentele fiolosofice cele mai răspândite.

Anumite persoane se plâng că nu au noroc. Orice ar face, ele au impresia că li se pun beţe în roate, în timp ce puţinul pe care îl obţin se cucereşte cu preţul unor lupte crâncene. Altele, invers, de îndată ce se lansează într­un proiect, văd cum toate uşile li se deschid în faţă şi succesul le zâmbeşte cu o bunăvoinţă inexplicabilă.

După decodificarea Feng Shui care se poate aplica locuinţei fiecăreia dintre aceste persoane, prima trăieşte în mod cert într­un ciclu de rezistenţă, în timp ce a doua într­unul de expansiune.

Practicarea Feng Shui are scopul de­a ne plasa într­o energie de expansiune care este cea a stării naturale a lucrurilor. Observaţia naturii ne face să înţelegem că aceasta este într­o expansiune constantă. Dacă nu suntem atenţi şi lăsăm natura să se extindă liber, toate drumurile, grădinile ordonate şi majoritatea infrastructurilor umane vor fi recucerite de vegetaţie.

Cum se explică faptul că multora dintre noi li se întâmplă să meargă în întâmpinarea acestui curent? S­ar putea explica în felul următor: printre toţi factorii de evoluţie individuală, amenajarea locuinţei nu respectă cu siguranţă ordinea constructivă a materiilor.

Qi, străbătând spaţiul, circulă printre toate mobilele şi obiectele din decor. În drum, energia sa este vitalizată, retransmisă de dispoziţia scaunelor, devine stresantă din cauza unui unghi, se îmblânzeşte la contactul cu canapeaua cu forme rotunjite etc. La fel stau lucrurile atunci când Qi întâlneşte în cale materiile din care este construit mobilierul: energia universală îşi va continua armonios drumul într­o cameră dacă cele cinci elemente sunt distribuite în interiorul ei într­o înlănţuire complementară.

Nici unul din cele cinci elemente în sine nu poate fi considerat mai bun decât altul. Calitatea unuia nu există decât prin comparaţie, din moment ce orice apreciere este întotdeauna relativă. Când un obiect de decoraţiune ne atrage atenţia, problema este mai curând să ne dăm seama în care ciclu al lanţului vital se situează el în raport cu cele din jurul său.

Cele cinci elemente ale Feng Shui se regăsesc deci în materialele din care este alcătuit habitatul. Acestea pot fi dispuse în mod constructiv, generând astfel o energie expansivă şi pozitivă, sau în mod distructiv, generând în acest caz o energie de contracţie, de rezistenţă.

Forţa sa stimulează spontaneitatea, pasiunea, creativitatea, reputaţia şi inspiraţia. El ajută la combaterea tuturor complexelor şi mai ales a timidităţii; susţine persoanele slăbite de depresie şi singurătate şi îi îndeamnă chiar şi pe cei mai interiorizaţi să­şi exprime emotivitatea.

Prea mult Foc, în schimb, poate provoca excese emoţionale, stres, şi ne poate cufunda în subiectivitate şi risipă.

Nu e necesar să avem un şemineu pentru a răspândi efectele focului în locuinţă: prezenţa lui poate fi introdusă la masă de un candelabru cu mai multe braţe, într­un birou de flacăra unei veioze sau a unei lămpi cu ulei, aşa cum lumina electrică este forma cea mai răspândită a elementului Foc în locuinţele noastre moderne.

Elementul Pământ ne conectează prin toată ponderea sa cu materia, însoţită de siguranţa şi stabilitatea pe care le inspiră, dar şi de raţionalitate, maternitate, forţa de subzistenţă şi prudenţă. Ea ne ajută să ne reîncărcăm, să combatem impulsivitatea şi aduce liniştea într­o locuinţă.

Invers, prea mult Pământ poate genera îngreunarea, împotmolirea, lentoarea şi plictisul.

Elementul Pământ se întâlneşte în piatra albastră, argila arsă şi în lespezi în general, în ciment, statui, marmură, granit şi, bineînţeles, în pământul din grădină sau în ghivecele cu plante de interior.

Acţiunea Metalului stimulează afacerile, conducerea şi gestiunea bugetului. Ordinea ce emană din el incită deopotrivă la organizarea lucrurilor.

Prea mult Metal poate totuşi să ducă la o lipsă de sociabilitate, de dinamism, de creativitate şi să frâneze proiectele. E important de remarcat că un mediu constituit în majoritate din metal este nerecomandabil pentru buna dezvoltare a copiilor.

Metalul se întâlneşte în mobilier (în principal etajerele şi bibliotecile din anii patruzeci), accesoriile de birou, din sălile de baie, aparatele electro-menajere şi maşinile.

Într­un mediu locuit, Apa corespunde întotdeauna liniştii, independenţei şi spiritualităţii. Prezenţa ei reconfortantă incită la somn şi combate stresul şi depresia (apa curentă, pârâul sau fântâna arteziană) prin producerea de ioni negativi pe care ea îi generează în atmosferă. Ea creează un mediu ideal pentru convalescenţi, propice eliberării psihice datorate concentrării.

Excesul de Apă poate, în schimb, să declanşeze un sentiment de melancolie şi de retragere în sine.

Acest element reprezintă înnoirea, avântul şi naşterea. După modelul vegetalelor din care provine, el reprezintă creşterea rapidă, stimulează proiectele şi concentrarea, dezvoltă noi activităţi şi simţul de iniţiativă. Mediul pe care îl creează e ideal pentru copii.

Invers, prezenţa sa excesivă în arhitectură nu favorizează stabilitatea şi achiziţiile (contrar pietrei).

Ciclul constructiv merge în sensul natural, generator de viaţă:

Apa hrăneşte Lemnul.

Lemnul alimentează Focul.

Focul hrăneşte Pământul.

Pământul produce Metalul.

Metalul hrăneşte Apa.

Ciclul distructiv merge în sensul distrugerii elementelor:

Apa stinge Focul.

Focul topeşte Metalul.

Metalul taie Lemnul.

Lemnul consumă Pământul.

Pământul reţine Apa.

Utilizarea celor cinci elemente în Feng Shui va consta în regăsirea corespondenţelor dintre mobilier, decoraţiune şi elemente în cadrul habitatului şi, în acest fel, în evitarea ciclului distructiv. De exemplu, maşina de gătit vehiculează Focul (chiar dacă este electrică), chiuvetele şi WC­ul sunt legate de Apă. Dacă un reşou şi o chiuvetă se juxtapun în bucătărie, punerea unei scânduri de lemn pe chiuvetă va despărţi Apa şi Focul şi va restabili ciclul constructiv în încăperea destinată sănătăţii familiale.