Imperiul Soarelui sau patria originara a umanitatii
Leaganul umanitatii s-a gasit nu in Orientul Apropiat, cum afirma invataturile biblice, si nici in Africa Rasariteana, cum presupune stiinta contemporana. El s-a gasit pe un continent disparut in zilele noastre, in Oceanul Pacific. Denumirea acestei regiuni foarte intinse – Mu – inseamna patrie. Aceasta este versiunea originii civilizatiei pe care a sustinut-o colonelul englez James Churchward si pe care se bazeaza si astazi foarte multi cercetatori. Descoperirile lui Churchward sint foarte interesante si convingatoare. Cu ele vom incepe si noi povestirea despre enigmatica patrie originara a tuturor oamenilor.
Scrijeliturile in piatra din templul indian
In timpul serviciului in India, colonelul s-a imprietenit cu un preot hindus in virsta, care l-a ajutat sa descifreze niste scrijelituri in piatra, pastrate de mai multe secole intr-un colt indepartat al unui templu. Scrierile acestea vechi vorbeau despre o civilizatie uitata, care a aparut, s-a dezvoltat si a disparut in apele Oceanului Pacific, cu mult inainte ca Atlantida sa fi avut aceeasi soarta. Churchward si-a dedicat toata viata cautarii dovezilor despre aceasta civilizatie. Dupa India, pe el l-au asteptat Birmania si Arizona, marile de sud si Alaska, Australia si Mexicul. Colonelul a trebuit sa studieze istoria maiasilor, geologia si religiile vechi, simbolismul literelor grecesti si sa scrie o istorie alternativa a lumii noastre – o istorie putin cam ciudata, astfel incit foarte multi nu au putut sa creada in ea.
Iata ce scrie colonelul: Eu am descoperit ca civilizatia grecilor antici, a caldeenilor, babilonenilor, persilor, egiptenilor si indienilor au aparut datorita unei civilizatii vechi, care se numea Mu. Continuindu-mi cercetarile, am aflat ca acest continent disparut se gasea in Oceanul Pacific si se intindea cu aproximatie de la Hawaii de astazi pina la Insulele Fidji si Insula Pastelui – aceasta a fost patria straveche a omului. Am aflat ca in aceasta tara minunata traia un popor care a colonizat tot pamintul, insa acest tinut foarte bogat a fost distrus de niste cutremure ingrozitoare si s-a scufundat in ocean cu aproximativ 12.000 de ani in urma.
Churchward a reconstruit religia tarii Mu – prima religie a umanitatii, simpla, dar inaltatoare in acelasi timp. El a recreat istoria pamintului – in timpul existentei continentului Mu si dupa disparitia lui. A cautat in toate culturile pamintului urme ale disparitiei patriei-mama in mod tragic in timpul infloririi sale. Churchward si-a expus teoria intre anii 1926-1931 in cartea Continentul disparut Mu. Toate materialele acestei lucrari se bazeaza pe tablitele indiene, dar si pe o colectie foarte numeroasa (aproximativ 2.500 de exemplare) de tablite din piatra, descoperite in Mexic. Ambele serii de tablite au origine comuna, pentru ca sint extrase din scrierile sfinte ale Mu.
Acest continent reprezenta o tara uriasa plina de dealuri, care se intindea de la Hawaii in nord si pina in partea cea mai de sud a oceanului – granita de sud era determinata de linia care uneste Insulele Fidji si Insula Pastelui. Intinderea continentului Mu era de aproximativ 5.000 de mile de la vest la est si aproximativ 3.000 de mile de la nord la sud. Continentul era alcatuit din trei zone de uscat, despartite una de alta de niste strimtori inguste sau de niste mari.
Era o zona de cimpie tropicala. Era acoperita cu pasuni bogate si cu cimpuri cultivate, iar paminturile dealurilor nu foarte inalte erau ascunse in tufisuri si plante tropicale. Orizontul plan al acestui rai pamintesc nu era tulburat nici de denivelari, nici de virfuri muntoase: din nucleul pamintului nu iesise nici un fel de munte. Pamintul acesta bogat era strabatut de numeroase fluvii largi si linistite. Vegetatia luxurianta ocupa tot pamintul. De-a lungul malurilor oceanului si fluviilor se gaseau cringuri dese si umbroase de palmieri, care patrundeau multe mile in interiorul continentului. Ferigi uriase acopereau cu frunzele lor asemanatoare penelor malurile riurilor. Pe cimpii, riurile se largeau si formau niste lacuri mai mici, la malul carora, deasupra suprafetei sclipitoare a apei, infloreau florile sfinte de lotus.
Oamenii credeau in nemurirea sufletului
Tot acest continent urias era plin de culoare si de viata; cel mai mare numar al populatiei a fost 64 de milioane de fiinte umane, isi continua povestirea Churchward. In toate directiile, asemenea unei pinze de paianjen se intindeau drumuri largi si netede, pe linga drumuri se gaseau niste pietre finisate, asezate una linga alta in asa fel incit iarba nu putea sa patrunda printre ele. In perioada despre care este vorba aici, cei 64 de milioane de oameni se imparteau in zece triburi, dar care se supuneau unei conduceri comune. Multe generatii, oamenii si-au ales un imparat si au adaugat numelui sau prefixul Ra. El devenea sacerdot suprem si imparat pe numele Ra-Mu. Insusi imperiul se numea Imperiul Soarelui.
Pe acest continent exista o religie unica. Toti oamenii credeau in nemurirea sufletului care dupa moarte se intorcea la izvorul maret din care a aparut.
In acea epoca, locuitorii continentului Mu erau foarte civilizati si educati. Pe paminturile lor domina rasa alba; acestia erau oameni uimitor de frumosi cu o piele alba sau maslinie curata, cu ochi mari, mingiietori si de culoare inchisa, cu parul drept si negru. In afara de rasa alba existau si altele – oameni cu pielea galbena, maronie si neagra. Cu toate acestea, cei din urma nu erau foarte numerosi. Oamenii de pe Mu erau niste marinari extraordinari: corabiile lor mergeau in toata lumea – de la oceanele de apus pina la cele de rasarit, de la marile de nord pina la cele de sud… Erau niste arhitecti foarte priceputi si construiau din piatra templeuriase si palate.
In patria Mu erau opt orase principale – centre ale religiei, stiintei si educatiei. Mu era patria si centrul civilizatiei umane, al educatiei si comertului; toate celelalte tari de pe pamint nu erau decit niste colonii ale sale. Orasele erau infrumusetate cu niste templeuriase din piatra sculptata, care nu avea acoperisuri – acestea erau denumite templenemascate. Acoperisurile lipseau pentru ca razele lui Ra, simbolul recunostintei divinitatii, sa poata patrunde fara sa intimpine vreo piedica in templu si sa lumineze capetele celor care se rugau.
Cataclismele au distrus continentul
In aceasta perioada de inflorire a avut loc primul cataclism distrugator. Regiunile de sud ale Mu au fost zguduite din cauza unui tunet care s-a auzit din nucleul pamintului, dupa care au urmat cutremure si eruptii vulcanice. De-a lungul litoralului de sud al continentului, valuri gigantice au acoperit pamintul si multe dintre orasele minunate au fost distruse.
Vulcanii eliminau foc, fum si lava. Pentru ca tara era o cimpie, lava nu s-a intins pe suprafata pamintului, ci s-a acumulat pe locul eruptiilor, formind conuri care s-au transformat mai tirziu in munti de origine vulcanica, care si astazi pot fi vazuti pe unele insule de sud. Cu timpul, activitatea vulcanica a incetat.
S-au schimbat multe generatii si, atunci cind evenimentele descrise mai sus au devenit istorie, totul s-a repetat intr-un mod si mai ingrozitor. Tot continentul, povesteste Churchward despre ceea ce este scris in tablite, se ridica si se legana, ca si cum s-ar fi aflat pe valurile oceanului. Pamintul se cutremura; castelele si templele, monumentele si statuile au fost distruse. Orasele s-au transformat in ruine la poalele muntilor. Din pamint a izbucnit focul, un val gros de fum negru a acoperit pamintul. Valurile uriase au depasit malurile si au inundat cimpiile.
Pe parcursul noptii, tot uscatul a fost impartit in bucatele. Continentul sectionat s-a scufundat in ocean cu un zgomot asemanator tunetului. Dupa aceea, din toate partile, valurile uriase au dus la capat catastrofa.
Coloniile Mu si-au pastrat pentru un timp nivelul de civilizatie al metropolelor lor, insa in absenta sustinerii lor au decazut treptat si apoi au disparut, iar in locul lor au aparut civilizatii noi.
Mu sau Lemuria – o noua ipoteza
Potrivit parerilor altor cercetatori, continentul Mu sau Lemuria trebuie cautat in Oceanul Indian. In ceea ce priveste pozitia exacta a acestui continent, exista numeroase dispute pina in zilele noastre. Majoritatea cercetatorilor sustin parerea profesorului Resetov, care in monografia sa, scrisa in anul 1966, afirma ca Lemuria trebuie cautata in regiunea lantului de munti meridionali din Oceanul Indian, incluzind aici arhipelagurile si, de asemenea, insulele Madagascar, Ceylon, Peninsula Indostan si o zona din Marea Arabiei. Aceasta ipoteza are numeroase explicatii. Potrivit cercetarilor geografice si analizei reliefului de pe fundul Oceanului Indian, continentul Lemuria a existat cu adevarat, dar a disparut in procesul de topire a ghetarilor, la sfirsitul perioadei glaciare.
Dupa cum considera antropologii, daca presupunem ca in Oceanul Indian a existat intr-adevar un continent, atunci se rezolva foarte usor toate lipsurile in teoria asezarii primilor oameni. Pentru ca prin Lemuria, oamenii au patruns in Indostan si Africa. Asemenea distante nu puteau fi acoperite decit pe uscat, in nici un caz pe plutele primitive. In timp ce Lemuria se cufunda incet in apa, locuitorii care ramasesera pe virfurile insulelor au plecat catre alte continente.
Majoritatea cercetatorilor considera ca pentru o evolutia favorabila a civilizatiei umane sint necesare un climat cald si dezvoltarea unor capacitati de munca deosebite. Potrivit teoriei lui Darwin, perfectionarea functiilor palmelor s-a facut de la maimuta la om. Cu toate acestea, un procent destul de mare de cercetatori presupun ca civilizatia fiintelor rationale a putut sa se dezvolte in strinsa legatura cu natura, fara sa o distruga, ci gasindu-se in armonie cu ea.
Cercetatorul Viktor Kandiba afirma ca civilizatia fiintelor rationale a putut sa urmeze doua drumuri diferite. Cei care au parasit copacii au inceput sa foloseasca focul si in alimentatie carnea mamiferelor puternice au devenit oameni. Altii care si-au dezvoltat palmele nu mai putin decit ceilalti si care aveau un intelect nu mai putin dezvoltat au ramas sa locuiasca in copaci. Astfel, in esenta, modul de viata nu joaca un rol mare in dezvoltarea intelectului, iar o civilizatie poate fi construita si de o comunitate care sa nu cunoasca focul. Cu atit mai mult cu cit climatul cald al Lemuriei era favorabil acestui lucru.
Lemurienii traiau fara sa transforme natura
In concluzie, fiintele rationale s-au impartit in doua ramuri. Stramosii nostri au plecat din paduri si au pus stapinire pe paminturi, in timp ce cealalta ramura a continuat sa traiasca in copaci, in desimea padurilor tropicale. Ei si-au construit locuintele printre coroanele copacilor. Mincare aveau din abundenta, aceasta nu trebuia obtinuta printr-o munca grea. Totusi, lemurienii se distingeau mult de oameni. Membrele lor erau in asa fel construite incit sa favorizeze miscare nu pe pamint, ci prin jungla.
Cavitatile ochilor erau mai largi, pentru ca lumina in coroanele dese din jungla era mai putina. Culoarea pielii in semiintuneric a ramas palida, iar uneori, in lumina, avea chiar o nuanta verzuie. Lemurienii aveau o inaltime mica, ceea ce le permitea sa se miste mai usor printre liane, dintr-un copac in altul.
Viata rationala pe Pamint a mers pe doua drumuri diferite: cel tehnologic si cel natural. Acest lucru este confirmat si de descoperirile arheologice din Madagascar.
Daca oamenii au ales drumul de cucerire a naturii, lemurienii au invatat sa traiasca fara sa iasa din mediul comun si fara sa transforme natura dupa necesitatile proprii, cum a facut omul. Drumul evolutiei acestei civilizatii nu a semanat cu al nostru. Este posibil ca lemurienii sa fi avut un numar de cunostinte unice despre natura, o magie naturala proprie numai lor.
O data cu topirea ghetarilor si cresterea nivelului oceanului, marele continent Lemuria a inceput sa se scufunde usor in ocean, transformindu-se in virfurile unor insulite. Ce s-a intimplat insa cu locuitorii lui – oamenii si lemurienii? Ambele rase au inceput sa se mute pe alte paminturi. Oamenii insa au avut o capacitate mai mare de a se adapta noilor conditii de viata. Omul este capabil sa traiasca pe cimpii si in paduri, intr-un climat cald sau intr-unul rece. Cu atit mai mult nu trebuie sa uitam ca oamenii atunci stiau deja sa isi confectioneze haine si sa foloseasca focul. In schimb, viata lemurienilor era legata de padurea tropicala, ei aveau nevoie de o anumita umiditate si de o mincare specifica. De aceea, foarte putini dintre ei au reusit sa se adapteze noilor conditii naturale. Cu toate acestea, si dupa disparitia patriei originare, civilizatia lemuriana a continuat sa existe o perioada.
Lupta lui Rama cu maimutele rationale
Numeroase confirmari ale acestui lucru pot fi gasite in cronicile vechi indiene, in Rigveda si in poemul Ramayana. Pe continentul lemurian, locurile si mincarea le ajungeau si oamenilor, si lemurienilor. Cu toate acestea, in Indostan aceste doua rase s-au luptat una cu alta pentru pamint. Despre aceasta lupta se vorbeste foarte amanuntit in Ramayana. Astfel, tarul Rama a dus un razboi de lunga durata cu un popor mic de inaltime, cu pielea inchisa la culoare, care la inceput a fost luat drept o comunitate de maimute rationale. Potrivit descrierii, semanau foarte mult cu locuitorii Lemuriei. Este interesant ca si cuvintul lemur in sensul sau propriu insemna omul-maimuta. In sprijinul afirmatiei ca Rama s-a luptat cu lemurienii vine si faptul ca acestia au venit din Sri Lanka – una dintre insulele care au ramas dupa scufundarea Lemuriei. Potrivit Ramayana, Sri Lanka era capitala acestui tinut, aici locuia si conducatorul. Fara indoiala ca oamenii era mai puternici din punct de vedere fizic si aveau arme mai bune decit lemurienii. In Ramayana se vorbeste despre victoria pe care a repurtat-o Rama. Este foarte posibil ca la sfirsitul acestui razboi majoritatea lemurienilor sa fi fost nimiciti, iar cei care au scapat s-au raspindit peste tot pe Pamint adaptindu-se vietii oamenilor.
Georgeta Licsandru
Orasul Kir-Ugli
Orasul Kir-Ugli sau mirajul de pe fluviu
Pe Volga exista urmatoarea legenda: Adesea, cind soarele se ridica la rasarit, deasupra riului Volga se vad castelele si peretii unui oras linistit. Acesta sta si asteapta ca locuitorii sai sa isi adune bogatiile… Orasul linistit este principalul castel al printesei Volga. Aici se gasesc depozitele sale, diferite locuinte. In aceste depozite printesa a pus cite ceva. Ea aduna tot ceea ce ii cade in mina si pastreaza…
In acest context este necesara o explicatie: printesa este aceea pe care Stenka Razin a inecat-o in Volga, iar orasul Kir-Ugli (in legendele rusesti este numit Orasul linistit) apare adesea deasupra riului ca un miraj deosebit de clar.
Dupa cum se stie, mirajul este un fenomen optic care arata intr-o forma mai mult sau mai putin deformata obiecte care se gasesc la foarte mare departare de locul in care se observa aceasta imagine. Este straniu, dar locul care este aratat in mirajele de pe Volga nu apare nicaieri in jurul apei, dar nici in alta parte pe globul pamintesc. Acest oras (unii dintre cei care l-au vazut il denumesc templu) reprezinta o cupola cu niste turnulete executate cu finete. Zona care il inconjoara se schimba – unii vad orasul la malul unei ape (lac sau mare), altii la marginea unei prapastii, iar altii – pe virful unui deal.
Din ceata s-a ridicat un oras…
Orasul Kir-Ugli a fost observat de foarte mult timp si destul de des: oamenii din partea locului afirma ca el apare nu mai rar de o data pe luna. Insa prima atestare documentara a ciudatului miraj apartine anilor ’60 ai secolului al XX-lea.
Iata cum a fost descrisa intimplarea de catre cei care au vazut-o: Din ceata s-a ridicat un oras. Stralucea in diferite culori, asemenea unui curcubeu de noapte, care acoperea pamintul. Deasupra riului s-au ridicat seara pereti si turnuri uimitoare si in multe culori diferite, ca si cum din cer ar fi fost aruncate pietre scumpe deasupra pamintului. Se vedea insa ca multe dintre turnurile uimitoare erau distruse, din multe palate nu ramasesera decit ruinele. O data cu aceasta viziune a aparut parca si un val de sentimente, o oarecare invidie oarba si fara pareri de rau. Parea ca aici imparatea timpul unei alte lumi. S-a auzit un sunet straniu, care pulsa parca – un fel de cintec de inmormintare care se raspindea deasupra apei si deasupra acestui oras vrajit. Sunetul era cind incet si placut, cind devenea razbunator si provoca durere. Sunetul a inceput sa scada in intensitate, a devenit abia perceptibil, apoi a murit. Dar senzatia de groaza nu a disparut. Si, in stralucirea acestui oras, tot ceea ce era legenda pentru lumea noastra obisnuita a devenit destul de real, nascind teama si groaza. Orasul a disparut la fel de neasteptat cum a aparut. Insa la noi, din aceasta noapte, au inceput neplacerile. Participantii la expeditie au inceput sa moara.
In zona Vasiliev a aparut un glob rosu
La data de 9 august 1990, la ora 22.20, la sud-est de insula Vasiliev s-a observat un glob urias de culoare rosie. Un martor al acestui fenomen povesteste: Un glob, apoi un cerc rosu, la fel ca un inel, au aparut pe cer. Alaturi se gasea un obiect care stralucea. Globul s-a intunecat si pe fondul sau au aparut niste imagini verzui. Acestea se inlocuiau foarte repede unul pe altul. Incercarile de a fixa acest fenomen pe un film foto s-au incheiat fara rezultat. Dupa aceea a aparut o farfurie zburatoare clasica cu o pereche de focuri, dispuse la distanta egala de mijloc. Dupa aceea, farfuria a disparut, iar apoi a aparut un fel de cristal care s-a transformat intr-un turn minunat. O cupola uriasa a aparut pe cer, iar deasupra ei a luat nastere inaltindu-se un fel de constructie. Acest turn avea o oglindire inversa pe suprafata riului verzui, a apei ceresti, care ocupa partea inferioara a acestui straniu glob. La ora 23.00, acest glob a disparut. Inainte de asta insa, noi am simtit ca asupra noastra era fixata o privire apasatoare, un fel de neliniste interioara, care parca venea din profunzimea secolelor.
La Samara, martorii vorbesc despre fiinte albe, ciudate
Mirajele din aceasta zona sint destul de clare si exacte, despre acest fapt vorbind si descrierile uimitoare: Pe drumul de intoarcere, cind am revenit la mal, deasupra noastra s-a pornit o furtuna… Deodata, in norii negri a aparut un orificiu in forma de patrat. In perimetrul lui se gasea o raza rosie, dupa cum am vazut, care se indrepta catre pamint. Dupa aceea, pe fereastra din cer, ca pe ecranul unui televizor, a aparut o imagine clara si colorata. Era peisajul unui golf marin, pe care se gaseau citeva dealuri mici din piatra si o padure stranie, de culoare violet intens. Deasupra marii se gasea un cer palid, aproape alb. Imaginea se rotea incet, ca si cum camera de luat vederi se invirtea dupa sensul acelor de ceasornic. Noi toti asteptam sa apara pe ecran turnurile lucrate cu finete, impodobite cu cupole. Dar ele nu s-au mai vazut. Tabloul acesta l-am observat aproximativ 15 minute, apoi a inceput sa se stearga incet.
Etnograful din Samara, Iakovlev, povestea in secolul al XIX-lea ca in muntii din aceasta zona apar din cind in cind niste fiinte stranii albe: Nu par a fi oameni, nu par a fi animale. Dumnezeu stie ce sint! Le-a vazut la un moment dat un om, dar s-a intors acasa fara memorie si dupa citva timp a murit. Locul este inconjurat de munti, acoperiti de padure si inainte pe acolo trecea un drum.
Zona pazita de luminari in care totul dispare
Ca in majoritatea zonelor de acest tip, este si aici un loc pe care daca in vizitezi intr-un anumit moment se poate sa dispari pentru totdeauna. Legendele vechi spun ca acest loc este strajuit de doua luminari aprinse. Observatori din trecut vorbesc despre niste trunchiuri de culoare alba care induc senzatia de groaza oricui. Ele apar intr-un grup compact, de la doua pina la cinci la numar, de diferite nuante si cu o claritate deosebita. Cel mai des se poate observa culoarea verde. Inaltimea trunchiurilor alterneaza intre un metru si 5 metri, iar diametrul este de aproximativ 2 metri.
In afara trunchilor luminate, aici apar si alte obiecte stralucitoare: globuri si semilune. Globurile apar cel mai adesea in grupuri de cite cinci. Patru dintre ele sint mari si clare, iar cel de-al cincilea este mic, mobil, cind apare, cind dispare. Potrivit datelor oferite de izvoarele documentare, globurile se observa cel mai des la sud de orasul Samara.
Daca Kir-Ugli este un miraj trebuie sa admitem ca undeva este si originalul. Unde se gaseste acesta – pe Pamint, in alta dimensiune sau, dupa cum afirma cercetatorii, pe alta planeta – nu se poate sti. Martorii vorbesc despre un cer palid, aproape alb deasupra orasului Kir-Ugli, care nu seamana deloc cu cerul pe care il vedem noi.
Documentar de Georgeta Licsandru
UMANOIZII ZBURATORI – INGERI, EXTRATERESTRII?
Ce sint umanoizii zburatori
De-a lungul secolelor au fost semnalate cazuri de monstri si de creaturi ciudate de tot felul. Incepind cu animalele asemanatoare dinozaurilor si pina la zine sau corcituri stranii ca diavolul din Jersey pare sa nu existe nici o limita a varietatii de creaturi misterioase pe care oamenii pretind ca le-au vazut în carne si oase. Una din cele mai misterioase aparitii (de altfel, destul de rare) este cea a umanoizilor zburatori. Umanoizi pentru ca, per ansamblu, in afara faptului ca au aripi, arata asemenea noua. De cele mai multe ori aceste creaturi ciudate nu sint considerate a fi nici îngeri, nici diavoli (asa cum au fost prezentate in trecut ca fiinte umane înzestrate cu aripi), ci altceva. Ceva destul de neobisnuit.
Omul paianjen din Brooklyn
Cu 100 de ani in urma, un barbat numit W.H. Smith a povestit ziaristilor de la NY Sun ca a vazut o creatura umana înaripata care zbura deasupra cartierului Brooklyn din New York pe 18 septembrie 1877. Dupa trei ani, în Coney Island Brooklyn, s-au înregistrat mai multe sesizari în legatura cu un barbat cu aripi de liliac care zbura la aproximativ 304 metri deasupra solului. Martorii au povestit ziarului New York Times ca barbatul zbura spre coasta orasului New Jersey, iar pe fata lui se citea cruzime si hotarire.
Îngerul fara aripi
Este usor sa respingi asemenea aparitii ca fiind pasari neidentificate sau himere provocate de consumul de alcool atunci cind o persoana sau doua le raporteaza. Dar, atunci cind circa 240 de persoane afirma ca au vazut acelasi lucru, este mult mai dificil sa le pui la îndoiala. O asemenea aparitie a avut loc timp de citeva zile din iunie in localitatea Voltana din Spania. Relatarile au descris o femeie îmbracata în alb care zbura prin aer fara aripi. Uneori femeia zbura împotriva vintului, iar o femeie a afirmat ca ar fi auzit-o cintind cind trecea pe deasupra capului ei.
Robotul zburator
Era iarna lui 1936, in regiunea Pavlodar din Kazakhstan, în fosta URSS, cind s-a produs aceasta aparitie. Doamna E.E. Loznaya avea 15 ani cind, într-o zi, în timp ce mergea spre scoala pe un drum linistit, i-a atras atentia o fiinta stranie de deasupra ei. Pe cer zbura repede o creatura asemanatoare unui om îmbracata în negru. În ciuda vitezei fata a putut sa-l vada si sa-l descrie in amanunt. Era de înaltime medie, iar hainele lui negre îl acopereau în întregime ca o salopeta, a povestit fata. Facea un zgomot asurzitor si i s-a parut ca poarta un fel de casca. In loc de fata avea o suprafata neagra, iar în spate avea un fel de rucsac.
Alte legende din fostul spatiu sovietic
Au existat legende despre omul zburator în Uniunea Sovietica, dar nu ca cea prezentata mai sus. Vinatorii din muntii Sikhote de linga Vladivostok pretind ca au dat peste urme ale unui om descult care sfirseau brusc ca si cum acesta si-ar fi luat zborul. O asemenea creatura a fost vazuta de scriitorul V.K. Arsenyev in iulie 1908. Am vazut urma pe carare care semana foarte mult cu urma lui. Apoi ceva a tisnit in apropiere, tropaind prin tufisuri. Imediat m-am oprit, am luat o piatra si am aruncat-o spre animal. Apoi ceva neasteptat s-a întimplat: am auzit filfiitul aripilor. Ceva mare si negru s-a ridicat din ceata si a zburat peste riu.
Oamenii-pasare brazilieni
La începutul anilor ’50 un cuplul facea plimbarea de seara in apropierea casei lor de linga mare, in orasul Pelotas din Brazilia, cind doua umbre care se deplasau rapid le-au taiat calea. Cei doi s-au uitat în sus sa vada creaturile pe care, la inceput, le-au crezut a fi doua pasari enorme ce zburau la 9,144 metri de pamint. Era evident ca nu erau pasari cind au coborit vertical si au aterizat in apropierea cuplului. Era limpede ca aratau ca niste oameni de aproximativ 1,82 metri. Dindu-si seama ca sint urmariti de catre cuplu, cei doi oameni-pasare s-au cuibarit strins la pamint ca si cum ar fi vrut sa se ascunda. La insistentele femeii cuplul a plecat de acolo cit de repede posibil.
Dana Ghitescu
LACUL FRICII – SIBERIA Buriazia
Lacul fricii care nu apare pe orice harta
LACUL FRICII – SIBERIA Buriazia
CONSTRUCTIILE MAYASE – Piramida Kukulcan SI Chichen Itza
Radarul poate dezvalui tainele constructiilor mayase
Din pacate, prospectiunile geofizice nu pot inlocui traditionalele excavatii. Daca vom dori sa stim o data exacta sau relatia exacta care exista intre ziduri, va trebui sa apelam tot la sapaturi. Si mai este o problema: cu ajutorul tehnicii radar nu vom putea niciodata sa scoatem la suprafata nici un vas ceramic, moneda sau orice alt obiect. Ele sint prea mici pentru a fi detectate in acest fel.
Ultimul trib apalas – Melungeon
Ultimul trib apalas
VECHII INDIENI AVEAU ARME NUCLEARE – OZN
Armele nucleare ale vechilor indieni
LEMURIA – IMPERIUL SOARELUI
Imperiul Soarelui sau patria originara a umanitatii
Imperiul Dian – China – Yunnan
Imperiul Dian – China – Yunnan
Fratii veniti din spatiu – EXTRATERESTRII, OZN
Fratii veniti din spatiu
Chupacabra
Chupacabra – animalul straniu din America de Sud
RUGACIUNEA LUMANARILOR APRINSE
RUGACIUNEA LUMANARILOR APRINSE
Doamne, da-ne painea cea de toate zilele si linistea ta cea sfanta! Doamne, sa se implineasca toate rugaciunile noastre! Doamne, ajuta-ne! Doamne, iarta-ne! Doamne, miluieste-ne! Doamne, fie-ti mila de noi! Doamne al puterilor fii cu noi! Amin! “
DAMANHUR – ORASUL SUBPAMANTEAN
Damanhur – o incredibila utopie subpamanteana
Existenta uriasului templu subteran Damanhur, supranumit Orasul Luminilor, a constituit multa vreme un secret pastrat cu strasnicie. Vastul complex de galerii si domuri subpamantene este cel mai mare din lume si, pana de curand, nici unui intrus nu i-a fost permis accesul aici…
Istoria Damanhurului mentioneaza: „Primul tarnacop a lovit stanca intr-o noapte calda de august. Era anul 1978: o stea stralucitoare a strabatut, incet, cerul, lasand in urma ei un praf auriu, care s-a asternut pe pamant. Era un semn bun, era momentul prielnic pentru a incepe sapaturile in munte, catre inima Pamantului, pentru a construi un templu cum nu s-a mai construit de mii de ani. Trebuia sa fie facut cu mainile si vointa oamenilor, si nimeni nu trebuia sa stie de asta.”
Existenta templului subteran a fost facuta publica abia in urma cu cativa ani, de catre un fost membru al comunitatii. De atunci, Damanhur si-a deschis portile si pentru vizitatori. Se poate patrunde in Damanhur printr-o intrare secreta, in spatele careia se afla un labirint de coridoare ce conduc spre o sala imensa, decorata cu simboluri oculte. Deasupra se afla cel mai mare dom de vitraliu din lume, cu un diametru de 10 metri si avand forma unei uriase roti de foc.
Pretutindeni, simbolurile evoca dualitatea existentei – barbat-femeie, bine-rau, Soare-Luna -, podelele sunt decorate cu mozaicuri iar peretii cu figuri in marime naturala, reprezentate dansand si luptandu-se. Toate acestea au fost lucrate exclusiv cu mana, asa cum au cerut intemeietorii. Fiecare incapere simbolizeaza un aspect al existentei: sala metalelor, unde viciul si virtutea duc o lupta fara sfarsit, sala pamantului, cu usile sale solara si selenara, sala oglinzilor si sala apei, unde peretii sunt decorati cu texte initiatice, scrise in limba secreta a comunitatii.
Serpii aurii care traverseaza peretii simbolizeaza „liniile” ce strabat Pamantul ca un urias sistem nervos – idee preluata din teoria meridianelor corpului uman, folosita in acupunctura. „Aceasta comunitate crede in frumusetea interactionarii creative – ne ocrotim si ne modelam reciproc, asemenea pietrelor dintr-un rau” – spun damanhurienii. Exprimarea convingerilor prin arta cantareste la fel de mult ca si credinta insasi.
Aici, femeile si barbatii sunt parteneri egali si isi unesc fortele completandu- se reciproc. Damanhurienii au un mod specific in care „se lupta cu fortele malefice”: calatoriile astrale. Nu numai ca exista cursuri de felul acesta la Universitatea Damanhur, dar exista si o incapere speciala rezervata calatoriilor in timp si spatiu.
Persoana care detine cele mai multe dintre secretele comunitatii damanhuriene este Oberto Airaudi, fondatorul Damanhurului, pentru care calatoriile astrale au devenit deja rutina. „Raul este in noi si el trebuie indepartat; din fericire, sta in puterea noastra s-o facem. Daca ne vom folosi in mod rational libertatea, inclusiv pe aceea de a alege, vom evolua spiritual si, o data cu noi, o data cu fiecare individ in parte, si umanitatea va evolua spiritual” – spune el.
Cum simtul responsabilitatii priveste si mediul inconjurator, la Damanhur se construieste o biosfera imensa, un ecosistem cu propriul microclimat, care sa protejeze copacii – „antenele templului subteran”. Damanhurienii lucreaza manual matasuri si tesaturi cautate de marii creatori de moda si picteaza tablouri care se bucura de o foarte buna cota pe piata de specialitate. Exista, de asemenea, o puternica linie de export pentru mancarurile si bauturile lor traditionale.
Povestile oamenilor care au renuntat la stilul propriu de viata si au venit la Damanhur pentru a duce aici o existenta spirituala, in comuniune cu natura si cu legile ei, sunt captivante. Sunt oameni care au vandut tot si au venit la Damanhur de departe, in speranta unui nou inceput. Unii au ramas, altii s-au intors dupa o vreme la viata „normala” – cu totii, insa, au avut parte de o aventura unica, au avut ceva de invatat din incercarea de a construi o lume in care conceptele-cheie sunt libertatea de expresie, respectul pentru natura, creativitatea si spiritualitatea.
INGERII PAMANTENI & COPIII INDIGO SI CRISTAL
Noul tip uman si centrii energetici
Copiii Indigo si de Cristal nu numai ca gandesc si se comporta diferit fata de predecesorii lor, dar sunt diferiti si spiritual. Corpurile lor subtile sunt mult mai dezvoltate si sunt conectati in mod diferit. Deoarece, ei reprezinta urmatorul pas in evolutia umana , ei poarta in aura lor semintele unei noi si importante energii care se naste pe planeta.
Este bine cunoscut de catre oamenii de stiinta ca fiecare om are o mare parte din creier si capacitatea ADNului nefolosita sau pentru care ei inca nu gasesc utilitate. Acest „surplus” de AND este chiar considerat lipsit de valoare. Totusi nu este o capacitate libera sau nevalorificata, ci este potentialul uman innascut care asteapta sa fie activate.
Fiecare fiiinta umana de pe planeta are aceasta capacitate innascuta de capata viata la potentialul complet. In metafizica, descriem aceasta capacitate Modelul Ingerului Uman. Oamenii la origine au fost desemnati sa aiba o constiienta completa a esentei lor divine si origini lor angelice. Insa, ca partea explorarii densitatii 3D, ei au fost de accord sa fie deconectati de la aceasta inalta constiinta pentru o vreme. Aceasta a avut ca effect faptul ca o parte a modelului sa fie decuplata, pentru a permite accesul acestei faze a evolutiei in aceasta densitate.
Acum insa, oamenii sunt gata sa se reconecteze , pentru ca au parcurs intreaga experienta a densitatii 3D. Suntem gata sa ducem aceasta experienta cu noi, „acasa” la sinele nostrum angelic. Suntem gata san e reconectam iar copiii Indigo si de Cristal sunt generatia de transfer. Ei sunt Podul curcubeului. S-au nascut cu modulul angelic complet conectat si sunt gata de drum!
Modelul Vechi si Nou
Modelul vechiului Om se baza pe un system energetic al corpului subtil format din 7 Chakre. Ele aveau urmatoarele culori:
-Chakra Crestetului: ALB
-Chakra Fruntii: INDIGO/VIOLET
-Chakra Gitului: ALBASTRU
-Chakra Inimii: VERDE/ROZ
-Chakra Plexului : GALBEN
-Chakra Sacrala: PROTOCALIU
-Chakra bazala: ROSU
Modelul Noului Om sau a Ingerului Uman, are 13 chakre si acestea au urmatoarele culori:
-Chakra Crestetului si a Capului: AURIU si ARGINTIU
-Chakra Pieptului superior-dreapta: ROSU
-Chakra Pieptului superior-stinga: ALBASTRU
-Chakra Inimii si a Abdomenului: VIOLET
-Chakra Minii Drepte: ROSU-VIOLET
-Chakra Minii Stingi: ALBASTRU-VIOLET
-Chakra Burtii si a organelor genitale: ROSU-PORTOCALIU
-Chakra soldului Drept si a pulpei superioare: PORTOCALIU
-Chakra Soldului Sting si a pulpei superioare: VERDE
-Chakra Genunchilor si a pulpei inferioare: GALBEN
-Chakra laba si glezna dreapta: PORTOCALIU-GALBEN
-Chakra laba si glezna stinga: GALBEN-VERDE
-Steaua pamintului: ALBASTRU ?VERDE
Deci! De aceea sunt atit de diferiti!!
In noul model energia curge in jos prin coloana vertebrala si apoi inapoi in sus prin prejur, formind niste ” aripi de energie” ca ale unui inger. Aceasta inseamna ca noul „inger uman ” se autosustine energetic si poarta energia la o viteza si vibratie mai mare. Copiii Indigo si de Cristal au de aceea mai multa energie si incearca sa si-o exprime in mod diferit.
Copii Indigo incearca sa-si canalizeaza energia in miscare si creativitate, ceea ce duce deseori la hiperactivitate si diagnosticarea cu ADD. De fapt, nu e nimic rau ( nici o problema ) cu acesti copii, ei doar incearca sa-si exprime simplu energetia care curge prin ei in anumite momente.
Copiii de Cristal , pe de alta parte, isi exprima energia prin incetinirea fizicului si concentrarea asupra aspectelor spirituale si multi-dimensionale.
Experienta Ingerului Uman Indigo
Copiii Indigo se nasc cu cele 13 chakre activate. Misiunea/Rolul lor este sa fie „bombe de sistem” , asa ca energia lor este centrata pe lumea exterioara. Ei se folosesc de curgerea intense a energiei kundalini pentru a simti /a experimenta lumea si modifica energiile dense si cristalizate. Acesti ingeri umani au nevoie de energia lor hiper-dinamica pentru a distruge si schimba vechile structuri si densitati ale experientei umane 3 D. ” Mania tipica” copiilor Indigo este expresia acestei energii centrate pe a distruge vechiul sstem si sa curete vechile energie.
Copiii Indigo au nevoie sa fie ajutati sa inteleaga sis a-si echilibreze curgerile de energie si nu sa fie „tariti” intr-o normalitate cu medicamente ca Ritalin si Prozac. Acest tip de medicatie doar ii face sa se „detaseze” de modelul lor „inger uman” si sa-i „intepeneasca” in modelul 3D.
Experienta Ingerului Uman de Cristal
Multi Indigo se transforma acum in starea de Cristal , pe masura ce munca lor se apropie de sfirsit . Ei devin acum noii Copii De Cristal.
„Ingerul Uman ” de Cristal a venit acum sa ne aduca experienta dragostei, a pacii si armoniei pe planeta, deci de aceea aceste fiinte nu au nevoie de acea focalizare puternic exterioara a Copiilor Indigo. Ei in schimb incearca sa echilibreze energiile inalte si joase ale structurilor.
Incetinirea in dezvolatare a multor copiii de Cristal este mai mult o expresie a nevoii de focalizarea a energiei lor kundalini intre constiinta 3D si 4D, si a starilor de constiinta angelica multidimensionala.
Adultii care desfasoara programe de activare si ascensiune invata de asemenea sa lucreze cu un tip diferit de energie kundalini care este mult mai intensa si puternica, si invata sa-si echilibreze energia intre cele 13 chakre. Toti oamenii au acum sansa de-si activeze cele 13 chakre ale modelului „ingerului uman”.
Sa ne intelegem proprii copiii
Pe masura ce cititi aceste rinduri, veti intelege ca Noii Copiii sunt diferiti. Energia lor este mult mai rafinata si mult mai intensa.
Ei sunt mult mai sensibili si simt mult mai profund. Ei stiu cine sunt si au o constiinta si o atentie multi-dimensionala.
Trebuie sa-i pretuim pentru cine si ceea ce sunt, si sa incetam sa-i fortam sa se conformeze paradigmei acestei dimensiuni 3D.
Sarbatoriti Noul Inger Uman care s-ar putea sa fie copilul vostru!