Itinerariul unui copil inclus într-un «Program Secret Negru» (Black Program) (I)

Am avut de curând ocazia să îl întâlnim pe unul dintre copiii ce au fost incluşi într-un Program Secret Negru (Black Program) care, după cum veţi putea observa, a avut o evoluţie pe cât de dificilă, pe atât de extraordinară. Astăzi, tocmai pentru că a venit timpul să ne asumăm anumite riscuri în ceea ce privește credibilitatea, mai ales că este vorba despre dezvăluirea unor aspecte uluitoare, care ne pot fi de un real folos în avansarea pe drumul cunoaşterii şi al explorării posibilităţilor adeseori nebănuite ale fiinţei umane, am insistat ca el să îndrăznească să ni se confeseze. Ferindu-se să dezvăluie aspecte legate de anumite proiecte secrete aflate în derulare, în care este încă angajat, acest om a acceptat să ne vorbească, pentru a ne ajuta să înţelegem care este de fapt realitatea ce ne este ocultată cu grijă, precum şi care sunt mizele puse în joc, mize care de cele mai multe ori sunt ascunse fiinţelor umane obişnuite. Mai mult decât nişte revelaţii detaliate, aceste confesiuni reprezintă totodată o atenţionare a cititorilor care sunt avizaţi şi care sunt pregătiţi să înţeleagă dezvăluirile ce ne sunt făcute.

Menţionăm încă de la început că în cadrul acestor confesiuni nu vor fi date informaţii precise, iar datele oferite nu vor fi exacte şi nu vor fi menţionate locurile în care se petrec toate aceste. Dorim ca în felul acesta să păstrăm anonimatul interlocutorului pentru a-i asigura securitatea, mai ales că această persoană este încă şi acum chemată să răspundă la apelul superiorilor săi, pentru a colabora în cadrul unor astfel de proiecte ce se desfăşoară în secret.

Reporter (R): Vă mulţumesc pentru că aţi acceptat să răspundeţi în premieră la întrebările noastre.

Copilul Programelor Secrete Negre (CPSN): Din respect pentru toţi aceia care vor citi aceste confesiuni, ţin să mărturisesc încă de la început că voi răspunde sincer, fără să depăşesc totuşi anumite limite ce se impun. Miza noastră fiind păstrarea secretului, subliniez că nu vreau să fac rău nimănui, şi cu atât mai puţin mie însumi. Intenţionez doar să-i informez pe aceia care sunt capabili să înţeleagă şi să creadă.

R: Ne puteţi spune cine sunteţi?

CPSN: Sunt un vechi agent PSI şi totodată sunt militar cu gradul de colonel. În prezent activez în cadrul unei structuri neconvenţionale speciale ce este integrată într-un program secret foarte avansat. Fiind încă parţial în activitate, subliniez că nu pot oferi detalii cu privire la conţinutul acestui program şi nici referitor la obiectivele sale.

R: Vă rugăm să ne spuneți cum aţi fost recrutat şi care sunt, la modul general, persoanele care lucrează în cadrul unor astfel de programe secrete? De unde provin ele?

CPSN: Astfel de persoane provin cel mai adesea din familii foarte sărace sau sunt orfane. Ele sunt luate pentru a fi formate încă de la o vârstă foarte fragedă (de la 3 până la 5 ani) şi ulterior sunt integrate în diverse programe secrete de cercetare, dar în 99% din cazuri este vorba despre anumite programe foarte secrete, a căror existenţă este întotdeauna negată în întregime de oficialităţi. Factorii decizionali acţionează în aşa fel încât orice persoană care îndrăzneşte vreodată să vorbească despre astfel de aspecte, care sunt cât se poate de reale, ajunge să fie considerată de ceilalţi dezechilibrată psihic sau paranoică. Tatăl meu natural era de origine americană și lucra în cadrul unei astfel de agenţii ultrasecrete foarte mari. În ceea ce o priveşte pe mama mea naturală, ea era de origine siciliană, și deoarece nu a putut să continue relația cu tatăl meu, nu a avut altă opţiune decât aceea de a mă abandona într-un orfelinat.

R: Vă rugăm să ne spuneţi ce doresc de fapt aceste persoane?

CPSN: Aceşti copii? Ei nici măcar nu ştiu ce se petrece şi de aceea nici nu vor nimic. Ei sunt în prealabil selecţionaţi, apoi sunt supuşi la unele teste, în urma cărora li se descoperă cu exactitate toate aptitudinile, în funcție de care sunt incluşi în astfel de programe secrete, care ulterior vor face din ei fiinţe umane ce sunt total diferite de celelalte, din anumite puncte de vedere.

R: Dar ce vor de fapt mentorii acestor copii?

CPSN: Aceasta ar putea fi de fapt adevărata problemă, căci ar trebui să putem defini cu precizie cine sunt de fapt aceşti mentori, care sunt intenţiile lor şi care sunt obiectivele sinistre la care ţintesc ei.
Ceea ce pot să vă mărturisesc este că după ce sunt selectați, aceşti copii sunt crescuţi în locuri confidenţiale, iar unii dintre ei trăiesc în familiile aşa zişilor „iluminaţi”. Acesta a fost cazul meu. Nu este deloc uşor atunci când trebuie să urmezi o educaţie foarte strictă, fiind obligat să asimilezi felurite cunoştinţe, fără să poți înţelege de la bun început pentru ce faci toate acestea.

Vă pot spune că nu este deloc uşor să fii menţinut într-o astfel de stare, fiind condiţionat să nu divulgi niciodată regulile dure în care sunt crescuţi şi instruiţi astfel de copii. Practic, acești copii nu au o copilărie normală, fiindu-le interzis cu desăvârșire să se joace cu copiii de vârsta lor.

Aş putea să mai adaug că în astfel de cazuri nu există decât foarte rar contacte cu exteriorul. Totul este atunci într-un mod riguros organizat, planificat şi condus, pentru a nu exista nicio altă preocupare cotidiană decât aceea de a deveni ceea ce ni s-a cerut să fim şi pentru care eram zilnic programaţi. Vă mărturisesc că mi-au trebuit ani de zile pentru a reuşi să înţeleg tot ceea ce s-a petrecut. A trebuit să trec peste anumite limite pentru a ajunge să înţeleg ce înseamnă în realitate aşa-numita programare MK sau alte procese de acest gen, ce sunt incluse în cadrul acelei formări… În general, am constatat că în marea lor majoritate, acești copii sunt atent programați şi pregătiți pentru a interveni la un moment dat atunci când sunt trimiși în misiune (de exemplu, un lunetist care primește ordin să asasineze un personaj important care deranjează) sau eventual să îndeplinească funcţii care vor rămâne totdeauna în umbră, ei fiind de fapt cei care trag sforile din culise, în situaţii în care este evident pentru fiinţele umane inteligente şi pline de bun-simţ că, în realitate, în spatele desfăşurării anumitor evenimente se ascunde cineva.

R: Cine sunteţi în aceste condiţii dvs.?

CPSN: Aş putea spune că sunt doar un individ care până la vârsta de 3 ani a fost într-un orfelinat, după care a fost crescut într-o familie a aşa zişilor „iluminaţi” şi căruia i s-a dat o anumită educaţie referitoare la multe aspecte pe care în acea vreme nu prea le înţelegea. În acelaşi timp, îmi amintesc că am fost obiectul a nenumărate teste, fiind inclus în programe de tip MK şi destinat să devin cineva care urma apoi să meargă într-o lume diferită, o lume secretă, ce este întotdeauna ocultată pentru marea majoritatea a oamenilor, o lume care face ca atunci când ieşi din ea (dacă vei mai putea vreodată să ieşi din ea) să te simţi complet singur, căci tot ceea ce trăieşti în acea lume ciudată nu poate fi în niciun caz povestit, pentru că dacă îndrăzneşti să faci aceasta, îţi rişti atât propria viaţă, cât şi pe cea a familiei şi a prietenilor. Având în vedere aceste aspecte, trebuie întotdeauna să fim cât se poate de prudenţi şi de subtili în tot ceea ce urmărim să spunem despre acea lume. Anumite teste secrete, care apoi au devenit de-a lungul timpului o veritabilă activitate pentru care am fost formaţi, aveau drept principal obiectiv de a face din noi nişte agenţi secreţi PSI. Unele dintre aceste teste constau în aceea că eram închis sub pământ (la o adâncime de peste 150 m) în nişte camere care nu aveau decât o uşă metalică şi nimic altceva. În acele camere nu exista niciun alt mijloc de comunicare, puteam eventual urla din toate puterile, dar cu toate acestea nimeni nu putea să ne audă şi nici nu era cu putinţă să pătrundă vreodată acolo. Scopul principal al acestor teste era să ne înveţe să căutăm şi apoi să descoperim, pe o cale paranormală, informaţii despre ceea ce se afla în exteriorul acelei camere, uneori chiar în exteriorul acelui edificiu şi apoi ajungeam treptat să devenim complet autonomi, reuşind astfel să devenim capabili să vedem cât se poate de precis într-un anumit punct ce ne era indicat ca ţintă şi care în anumite situaţii se putea afla chiar pe un alt continent.

Treptat, prin intermediul acestui antrenament dur şi intensiv, deveneam, uneori chiar fără voia noastră, spioni psihici înzestraţi cu puteri paranormale redutabile. Educaţia noastră, ce viza trezirea acestor capacităţi paranormale, era apoi împinsă la extrem, din aproape în aproape. În felul acesta, chiar şi atunci când eram aşezaţi la masă cu alte persoane obişnuite şi dădeam impresia că citim cu atenţie un ziar (sau cel puţin ne prefăceam că citim cu atenţie acel ziar) ne foloseam puterile paranormale ce se treziseră în noi pentru a căuta şi pentru a identifica anumite informaţii precise despre ceva anume care se afla fie într-o altă ţară, fie pe un alt continent. Mai precis, aş putea spune că în felul acesta, ne-am dezvoltat capacitatea ce ne permitea să părem nişte fiinţe umane obișnuite, care „se pierd în mulţime”, dar în acelaşi timp eram capabili să ne proiectăm psihic în altă parte, pentru a obţine în felul acesta anumite informaţii, care ne erau cerute. În cadrul acestui antrenament secret am învăţat, printre altele, să avem percepţia completă a două locaţii în acelaşi timp, stăpânind totodată cât se poate de bine prezenţa noastră simultană în fiecare loc. Atunci puteam să fim conştienţi de ambianţa fizică în care ne aflam şi totodată ne proiectam psihic într-o altă locaţie care se afla la mii de kilometri de locul în care noi ne aflam fizic cu trupul. Până la urmă, această perfectă bilocație a devenit modul nostru obişnuit de existenţă.

R: Consideraţi că trezirea acestei capacităţi paranormale a fost pentru dumneavoastră o şansă extraordinară sau o nefericire?

CPSN: Aş putea să vă spun că această situaţie ne permite să ne bucurăm de anumite avantaje. Spre exemplu, datorită trezirii depline a unor astfel de capacităţi paranormale, era cu uşurinţă posibil să pătrundem fără a da nimănui de bănuit în anumite locuri şi instituţii strict secrete, în anumite şcoli, urcând în felul acesta rapid treptele ierarhice în cadrul anumitor programe ultrasecrete în care eram incluşi.

La modul general vorbind, cam aşa s-au petrecut lucrurile în cazul meu. Totuşi, la vârsta de 18 ani am simţit imboldul să îi caut pe părinţii mei naturali şi, dat fiind faptul că am întâmpinat unele dificultăţi, toate acestea m-au determinat să urmez o școală de detectivi particulari. În acea perioadă, vă mărturisesc că nu doream să mă folosesc de această instruire paranormală decât pentru a avea acces la anumite informaţii ce existau în dosarul meu. Dar până la urmă, lucrurile au luat o cu totul altă turnură atunci când am efectuat ceea ce se numea „cele trei zile de selecţie” pentru a fi recrutat în armată.

După ce am trecut cu bine testul acelor trei zile de selecţie, am fost primit de către un colonel care mi-a propus o întâlnire cu un general. Acesta m-a orientat către o şcoală militară, ce urma să-mi deschidă porţile pentru a fi după aceea angajat în cadrul anumitor servicii secrete. Am avut în felul acesta oportunitatea să fiu admis în cadrul unei şcoli de tip neconvenţional. Diploma de detectiv particular a fost ulterior ştearsă din evidenţe de către armată, care a eliminat în felul acesta urma acestei mici „abateri” din viaţa mea, după cum s-a exprimat la un moment dat generalul care m-a angajat.

Am urmat apoi, sub o altă identitate, o instruire cu totul aparte în cadrul unui serviciu special, după ce m-am format ca pilot de vânătoare pe avioane de tip Mirage 3 şi Mirage 2000. Am plecat apoi în misiune, tot sub o identitate diferită, înainte de a mă integra undeva în Statele Unite, într-una din şcolile secrete de la Air Force, în care se formează piloți pentru nişte aparate de zbor neconvenţionale. Acestea sunt construite pe baza unor tehnologii foarte avansate, păstrarea secretului absolut fiind obligatorie atât în ceea ce priveşte existența lor, cât și în ce priveşte tehnologia utilizată pentru fabricarea lor și programele ultrasecrete în care sunt folosite.
Am rămas apoi mai mulţi ani într-un anume loc, foarte retras, din această lume, în compania unor fiinţe extraterestre ce sunt structurate într-un mod pe care l-aş putea defini succint ca non-uman şi care trăiesc totuşi împreună cu noi, oamenii, pe planeta Pământ. Vă spun drept că, până când nu am ajuns față în față cu acele creaturi extraterestre, nu am crezut nicio clipă că ele există şi tocmai de aceea, până în ultimul moment, existenţa unor astfel de creaturi extraterestre mi se părea a fi neverosimilă. Trebuie să ştiţi că astfel de fiinţe extraterestre lucrează de mai mulţi ani împreună cu noi, oamenii, folosind unele tehnologii sofisticate, pentru care calificativul de „tehnologii avansate” este insuficient ca să le descrie. În acea perioadă făceam parte dintr-o structură ultrasecretă, care oficial nici nu există, şi lucram alături de nişte ființe extraterestre care sunt structurate cu totul altfel decât noi, oamenii. Pot să vă spun că era pentru prima dată când aflam şi auzeam despre existenţa lor, ba mai mult, le întâlneam în fiecare zi în cadrul activităţilor mele secrete.

R: Ne puteţi spune în ce consta activitatea dumneavoastră pe atunci, precum şi ce activităţi realizau aceste ființe extraterestre pe care le-am putea numi „diferite”?

CPSN: Pe atunci, munca mea consta în a calcula de fiecare dată elementele anumitor manevre ce trebuiau realizate prompt, cu o mare rapiditate. Aceste manevre erau executate în timpul zborurilor de antrenament, punând în felul acesta la grea încercare anumite tehnologii de vârf ce existau şi care îmi fuseseră încredinţate spre testare. Altfel spus, trebuia să împing la extrem limita tuturor capacităţilor unor astfel de aparate sofisticate de zbor. Trebuia să analizez fiecare aspect al caracteristicilor acelor aparate şi apoi trebuia să fac astfel încât aparatelor să le fie aduse toate îmbunătăţirile necesare. În cadrul personalului ce activa acolo se aflau unii participanţi ce erau în realitate diferiţi de noi, chiar dacă la înfăţişarea exterioară ei se asemănau întru totul cu noi. Acele făpturi aveau o structură non-umană. Multe dintre activităţile lor ţineau de domeniul materialelor ce erau folosite pentru construcţia acelor aparate sau erau în legătură cu sistemele de comunicare ce se aflau la bordul lor. În astfel de cazuri era în mod evident vorba despre ceva cu totul ieşit din comun, dar nu voi putea oferi mai multe detalii despre aceste lucruri.

Pot să vă spun că aceste făpturi non-umane nu păreau să aibă aceleaşi origini ca şi noi. Acolo unde mă aflam, mai multe rase extraterestre lucrau împreună. Unii erau mari de statură, alţii erau mai mici. Înălţimile lor puteau chiar să varieze de la aproximativ 1,20 m până la 2,40 m, în medie. Aşa cum i-am cunoscut acolo, nu păreau să fie agresivi. Am observat un alt amănunt interesant: se putea spune că toţi erau înzestraţi cu telepatie. Se înţelegeau între ei chiar foarte bine, fără să vorbească. În momentul în care mă adresam unuia din ei, acela mă făcea să înţeleg că ştia deja ce gândeam şi ce vroiam. În cadrul unor astfel de echipe totul decurgea într-un mod cât se poate de organizat, toate activităţile se desfăşurau cu mult calm, în linişte, iar acele făpturi nu uitau niciodată ce aveau de făcut. Unele dintre aceste făpturi erau un fel de clone, nişte aşa-zişi roboţi vii, şi trebuie să recunosc că îmi era dificil să le deosebesc de fiinţele umane, cu toate că multe dintre aceste făpturi păreau că sunt complet lipsite de sentimente. Cu alte cuvinte, aş putea spune că acele făpturi ce erau roboţi vii nu aveau niciun fel de simţământ.

Sursa: www.centruldio.net