Tot Universul este tesut din particule energetice. Sursa principala de energie pentru noi este Soarele, care timp de miliarde de ani a acumulat energia cosmica si acum ne-o reflecta noua. Particulele energetice, strabatand tot Universul, se descompun in diferite particule mai mici. Ajungand pana la Pamant, ele energizeaza tot ce se afla in drumul lor. Aceasta energie a participat la formarea atmosferei, naturii si vietii pe Pamant. Tot ea ne mentine viata si echilibrul ecologic.
Orice corp si obiect are propriul camp energetic. Campul acesta contine mii de parametrii. Pe unii ii cunoastem deja din fizica, altii inca nu sunt descoperiti. Fizicienii din toata lumea cerceteaza campul energetic uman cu metodele cele mai moderne. Campul energetic sau aura noastra se poate fotografia, masura si poate fi vazuta in infrarosu. Pentru a avea o anumita imagine a valorilor pe care campul energetic le are, vom face apel la etaloanele de masuri cunoscute, neexistand inca un sistem specializat de masuratori
Corpul uman este inconjurat de particule energetice, numite leptoni. La omul obisnuit, volumul leptonilor este intre 3, 5-4 mc de aer, la cei cu capacitati asa-zise paranormale sunt 4, 5-5, 5 mc. Volumul acestora se masoara cu ansa. Campul energetic contine, de asemenea, specrul de lumina cu o anumita frecventa. La omul obisnuit frecventa consta in 70% unde milimetrice, 15% centimetrice si 15% decimetrice, cel cu capacitati paranormale are cca. 85-95% unde milimetrice, 8-3% centimetrice si 7-2% decimetrice.
Vectorii sunt intens aplicati si de organizatii oculte, existand si aparate specializate cu foarte bune performante (de exemplu tepafonul de care vorbesc Adolf Hemberger, cat si Franz Bardon in „Frabato Magicianul”), dar si de secte, de subunitati din armatele marilor puteri sau de servicii „selecte”, cu aparate mai putin performante.
Se regasesc sub diverse denumiri : vectori, sfere, sfere de energie, bile (sau bilute), spatii, forme-gand, idei-forma, egregori (emisiile psihicului colectiv necesita insa un suport energetic serios pentru a deveni vector; ori aroganta, de exemplu, nu poate genera un astfel de suport). Franz Bardon le numea elementali.
Agresiunea psihica – ATACUL PSI
Poate sa nu fie chiar o confuzie, mai ales ca Bardon atribuie vectorilor sai puteri si calitati de entitati dotate cu inteligenta si suflet, creaturi zamislite de catre spiritul uman. Iar acceptul general pentru elementali este acela de forte semi-inteligente din natura.
Meritul lui Franz Bardon, pe langa acela de a scoate aceasta tema din cartile destinate unor cercuri ultra restranse, consta in faptul ca a pus la dispozitia celor dornici de cunoastere o analiza serioasa la care a adaugat fantastica sa experienta. Cartea sa „Initiere in Hermetism sau Calea adevaratului Adept” este un document riguros stiintific si un drum deschis pentru toti cei ce cauta, dar nu doresc sa intre in contact secte, loji ori alti „proprietari ai Cunoasterii”.
Puterea energiei corpului depinde si de polaritate. Corpul energetic retine particule pozitive, negative si neutre si multe altele, carora noi inca nu le cunoastem denumirea. Cu cat volumul leptonic, procentul undelor milimetrice si polaritatea pozitiva este mai mare, cu atat puterea de vindecare a bioterapeutului este mai mare.
Toate particulele se gasesc in permanenta miscare. Dupa legile fizicii stim ca ele vibreaza, se atrag, se resping, se transforma in diferite tipuri de energie. Psihoparticulele sunt responsabile pentru planul psihoemotional. Toate particulele penetreaza corpul energetic si fizic.
Cel mai repede patrund particulele informationale aducindu-ne informatia despre tot ce ne inconjoara aici si in departare. Totodata ele duc informatia despre om in Univers, patrund in corpul nostru alte particule. Corpul nostru fizic capteaza toate particulele prin supafata pielii, prin puncte bioactive, care sunt cunoscute in acupunctura, prin crestet, prin maini, prin piciore, prin respiratie si alimentatie.
Creierul, ca o antena mare, concentreaza toata informatia si cu ajutorul unor mecanisme si a sistemului endocrin transforma leptonii in bioparticule de marime 10e-9 si le repartizeaza tuturor sistemelor, organelor, celulelor corpului fizic prin anumite canale si centre energetice mentinand functia normala a organismului.
Agresiunea psihica – ATACUL PSI
Pana cand structura parametrilor corpului energetic este echilibrata si corpul fizic este sanatos. In cazul dezechilibrului scade functia unor sisteme, organe, celule. Apar diferite afectiuni.
Toate particulele energetice vibreaza, transmit informatia de la una la alta. Asa cum toate campurile umane se intrepatrund si se intersecteaza, informatia se transmite de la un corp energetic la altul, dar creierul prelucrand informatia formeaza imagini despre tot ce ne inconjoara in natura si ce reprezentam noi ca fiinte umane.
Intotdeauna campul energetic lasa o urma pe tot ce am atins candva, cui i-am strans mana, pe cine am alintat sau l-am lovit, pe toate obiectele care ne-au fost dragi, ne mentine legatura intre noi si cei ce ne sunt apropiati. Fiecare fotografie este o urma energetica. Fiecare casa sau apartament au impregnat toata informatia despre cei ce au locuit sau locuiesc in casa, dar si despre bucuria sau necazurile, certurile acelora care au trait aici. De aceea, mutarea in casa noua, se impune refacerea zugraveala sau sfestanie casei.
Deseori se simte ca unele obiecte sau lucruri fac bine, bucura, altele aduc ghinion. Unii oameni atrag, altii resping, etc. Toate lucrurile acestea se petrec la nivel energetic, adica al subconstientului.
Se stie ca unii oameni au un instinct foarte dezvoltat si presimt unele lucruri dinainte. Asta inseamna ca subconstientul lor este puternic si daca il asculta se vor descurca mai bine in viata. Informatia se transmite de la om la om, de la om la obiecte si invers. Asa stau lucrurile pe planeta noastra si in tot Universul.
Agresiunea psihica – ATACUL PSI
Energiile cosmice influenteaza tot ce se gaseste in Univers si pe Terra. Toate campurile fiintelor vii si ale naturii se influienteaza reciproc. Pentru pastrarea armoniei campului bioenergetic ajutorul vine de la psihoparticulele care se transforma prin epifiza si echilibreaza planul psihoemotional. Cand functia epifizei este scazuta si campul energetic este dezechilibrat, apar diferite afectiuni ale sistemului nervos central si vegetativ.
Epilepsia si alte boli ale sistemului nervos sunt provocate de un dezechilibru energetic foarte profund. Exista rezolvate foarte multe cazuri de epilepsie si comportament neadecvat, prin echilibrarea campului energetic.
Puterea psihoenergiei depinde de gandirea omului. In ultimii 50 de ani s-a uitat de puterea gandirii care poate fi pozitiva, adica constructiva, sau negativa, adica distructiva. Fiecare gand, pune in miscare particule din biocampul. Le concentreaza, le tine in camp sau le trimite in afara lui. De aceea este foarte important ce gandim. Fiecare gand inca neformat, nepronuntat, deja a si ajuns la destinatie. Fiecare gand formeaza in campul eteric o forma energetica (forma-gand) de sine statatoare.
Gandurile de aceeasi polaritate si frecventa (fie pozitiva, fie negativa) se aduna, se maresc in volum.
Gandurile pozitive de pace, dragoste, bucurie, calmeaza, echilibreaza fizic si psihic, ajuta sa se comunice mai bine, sa se reuseasca in rezolvarea problemelor, sa fie vazut viitorul cu optimism, chiar si avand unele greutati in viata. Ajuta la a mentine structura campului energetic, primita prin nastere, intr-un echilibru armonios, la pastrarea sanatatii corpului fizic si la trecerea mai usoara prin toate incercarile vietii. Gandurile pozitive vibreaza la un nivel inalt si ridica in plan spiritual. Ajuta la realizarea ca om si in toate celelalte planuri: fizic, psihic, material si psiho-emotional.
Gandurile negative de invidie, gelozie, ura, manie, barfele, blestemele, farmecele, toate nemultumirile au vibratii de frecventa joasa. Acest camp concentreaza mai multa energie negativa din mediul inconjurator si si iradiaza toate particulele negative, incarcand negativ pe toti si tot ce il inconjoara. Ori de cate ori ne dorim un lucru foarte mult, noi il construim pe plan mental. Orice gand distrugator, adica negativ, incepe sa existe la acel nivel de vibratii joase.
Agresiunea psihica – ATACUL PSI
Toti suntem legati prin campuri energetice si gandurile noastre. Aceasta explica faptul ca agresiunile psihice deseori sunt facute incinstient. Oamenii inca nu si-au dat seama de puterea gandirii. Ei nu stiu, dar creeaza ceva ce are o viata proprie in natura. Ceva ce nu se distruge, ramane aici langa noi si influenteaza toate planurile vietii noastre.
Nu e bine sa emitem ganduri negative, caci ele se vor intoarce intr-un fel sau altul de unde au plecat si mult amplificate in puterea lor negativa, fiindca in calatoria sa gandul vostru negativ a mai captat si alte ganduri negative de vibratie joasa.
Stim proverbul . Cu cat se strange mai multa energie negativa in campul energetic, cu atat mai mult se va crea dezechilibru si energetic si fizic si psihic si spiritual.
Formele-gand, plutind prin spatiu, influenteaza alte fiinte vii, le poate afecta sau ingreuna starea celor ce ne inconjoara acasa, la serviciu, in mijloacele de transport si oriunde ne aflam noi.
CUM SE PETRECE ATACUL PSIHIC?
Constient din partea unor oameni si din rautate, inconstient din partea altora. Poate fi direct sau indirect. Poate fi ziua sau noaptea, cand omul este mai deschis energetic si nu se poate proteja constient.Poate fi provocat de una sau mai multe persoane, poate fi intentionat sau nu, organizat sau nu. Trimis de rude, vecini, dusmanii vostri sau de oameni straini (vrajitori). Poate fi indreptat asupra unei persoane, a unei colectivitati sau a unei comunitati.
CUM SE SIMTE ATACUL PSIHIC?
Atacul psihic provoaca dezechilibru pe toate planurile, acutizeaza afectiunile cronice, pot sa apara afectiuni noi, schimba comportamentul, duce la discomfort total. Daca omul nu iese repede de sub atacul energetic, starea lui se agraveaza mai profund, chiar poate duce la dezvoltarea tumorilor si la moarte.
Agresiunea psihica
In vremurile de astazi nu mai este elegant sa lovesti cu pumnul sau cu bata pentru a-ti satisface interesele. In schimb, a luat o amploare greu de controlat asa-numita agresiune psihica. Aceasta izvoraste din adancul sentimentelor de ura, invidie, razbunare sau, pur si simplu, din setea de a provoca raul cuiva, fara riscul ca agresorul sa fie descoperit si pedepsit.
Din punct de vedere spiritual, raul este o energie intunecata, care, provenind din anumite surse, are posibilitatea de a se raspandi rapid in atmosfera psihica, infestand-o. Dupa cum aerul este indispensabil plamanilor, atmosfera psiho-mentala hraneste mintea cu idei, emotii, intentii. Poluarea gandurilor, a sentimentelor, este un fenomen la fel de real si grav ca si poluarea aerului.
Agresiunea psihica – ATACUL PSI
Agresorul psihic preia din spatiu o mare cantitate de energie malefica, pe care o dirijeaza asupra victimei. Acest flux energetic otravitor invadeaza organismul fiintei agresate, tulburandu-i functiile vitale, psihice, mentale.
La baza atacurilor psihice pot sta motive diverse, unele de-a dreptul naive, altele ingrijorator de grave.
Printre acestea se afla: lipsa de loialitate intre concurenti; setea de parvenire prin distrugerea celor competenti; dorinta de a iesi in evidenta cu orice pret complexul culpabilitatii, persistand ca o obsesie periculoasa in mintea celui ce ataca; rautatea specific femeiasca, manifestata atunci cand apar rivale atragatoare; lupta barbatilor pentru a li se recunoaste inteligenta si farmecul viril;
tendinta de eliminare a adversarilor politici; razbunarea unor conducatori pe supusii recalcitranti; practica anihilarii celor considerati dusmani, pe fronturile vizibile si invizibile ale vesnicelor razboaie; lupta dintre diversele doctrine politice, filozofice, religioase, etnice; neobosita concurenta intre agentii secreti; setea de castiguri banesti a specialistilor in magie neagra; boala psihica, cu dorinte ucigase, unde as pune pe primul plan paranoia.
Magia neagra versus MAGIA INALTA
Agresiunea psihica prin magie neagra (vrajitoria) se aplica in mod direct sau indirect asupra oamenilor, folosindu-se ca arma principala emisia telepatica distructiva.Trebuie facuta aici o distrinctie intre Vrajitorie si Magie.
Vrajitorul este un individ care lucreaza cu energii de vibratie joasa, uneori lucreaza chiar cu entitati malefice, in scopul de a ataca, distruge, in general in scopuri malefice…vrajitoarele / vrajitorii sustin ca fac si bine…dar „binele” facut de un vrajitor prin energii joase este ori eficient doar pe termen scurt, ori malefic sub o poleiala de lumina…iar cel ce aeleaza la asemenea persoane, mai devreme sau mai tarziu vor constata ca au probleme mari, de natura spirituala sau materiala…totul pentru a determina respectivii nefericiti sa apeleze iar si iar la vrajitor…este un pact cu diavolul in fapt. Satana stie sa pacaleasca omul, nu-i asa?
Agresiunea psihica – ATACUL PSI
Pe de alta parte, Magicianul, iar aici ne referim la Magia Inalta, lucreaza cu Lumina, cu energii de vibratie inalta, cu entitati benefice, este ajutat in lucrarile sale de Ingeri, Arhangheli, Maestrii Spirituali Inaltati.Un Mag nu va va ataca niciodata pe nimeni, ei apara acest Pamant de Raul manifestat in toate formele lui extreme, sunt adusi la intrupare iar si iar ca aparatori ai Luminii…spun asta chiar daca se vor scandaliza cateva fete bisericesti…
Biserica are un rol similar, dar din pacate Biserica nu este in zilele noastre ceea ce ar fi trebuit sa fie, dupa voia lui Dumnezeu UNUL. Asta nu inseamna ca trebuie sa asimilam Biserica cu Preotii ei…exista si preoti insemnati, cu har, doar ca trebuie sa ii cauti atent, pentru ca atata timp cat se „produc” preoti pe banda rulanta….si puterea Bisericii se dilueaza.Nu este suficient sa fi hirotonisit pentru a fi Preot.Dar asta este un alt subiect…pentru altadata.In concluzie…Magia Inalta si Magii ei sunt, impreuna cu alte categorii de spirite, Lucratori in Lumina si aparatori ai acesteia.
Atacul PSI
Atacul psihic direct are loc atunci cand victima se afla in fata agresorului. Acesta actioneaza pur mental sau combinand influenta mentala cu manipularea unor obiecte si vietati, cum ar fi: lumanari colorate in negru, brun, cenusiu, verde murdar, rosu sangeriu spre brun, galben-bej inchis etc; animale vii sau moarte (soareci, sobolani, pisici, caini, broaste, soparle etc); crucifixe din lemn sau os, vopsite in culori inchise; scoici necuratate, cu interiorul putred; pasari (gaini, bufnite, pescarusi s.a. , in functie de zona geografica); obiecte de tortura pentru fiintele sortite sacrificarii (foarfeci, cutite, clesti folositi la scoaterea ochilor si a maruntaielor, nuiele pentru lovirea victimelor, topoare mici etc).
Prin sacrificarea vietatilor nevinovate se aduc ofrande unor entitati inferioare (slab dezvoltate informational), supranumite duhurile Iadului (demonii). Acestea, satisfacute prin cruzimea sacrificarii unor fiinte inocente si slab protejate, devin intelegatoare si oarecum docile, executand cererile vrajitorilor de a provoca suferinte oamenilor-tinta. Victima poate fi adusa in casa agresorului sau agresorul, in casa victimei, care, de obicei, se afla in stare de inconstienta (beata, drogata sau hipnotizata).
Agresiunea psihica – ATACUL PSI
Atacul psihic indirect se executa in absenta victimei, care, de obicei, nu are cunostinta despre ceea ce i se intampla. In majoritatea cazurilor, ea nu afla niciodata ca, intr-o anumita perioada a vietii sale, s-a aflat sub incidenta unor emisii energetice agresive si distructive. Metodele practice sunt aproape aceleasi ca la atacul direct. Lor li se adauga asa-zisele descantece ale departarii, care se deosebesc mult de cele folosite in fata victimei. Acestea din urma sunt ceva mai blande, pentru ca nu cumva persoana agresata sa moara in timpul ritualului, fapt ce le-ar aduce grave complicatii celor aflati de fata.
Rezultatele aplicarii acestor practici de influentare a biocampurilor umane sunt imprevizibile. Nici vrajitorul insusi nu poate garanta efectul optim al actiunilor sale. De la un caz la altul, acesta are o intensitate maxima, medie sau aproape nula. De multe ori, agresorului ii scapa actiunea de sub control, facand, in mod inutil, multe victime, fara a-si putea atinge scopul propus.
Majoritatea oamenilor rezista agresiunilor psihice, mai ales daca ele sunt programate pe termen relativ scurt (o luna, 3 luni, 6 luni). Atacurile programate pe termen lung ( ani de zile sau toata viata) si cele repetate la anumite intervale de timp (calculate dupa norme stiute numai de catre practicieni) pot avea consecinte deosebit de grave.
Oricare dintre aceste doua tipuri de agresiuni psihice ar fi folosit, daca agresorul are talentul Satanei, victima va suferi enorm din punct de vedere fizic si psihic.
Vrajitoria – Otravita portie de libertate
Raul de pe lumea aceasta nu se datoreaza doar prostiei si slabiciunilor omenesti. El este efectul energiilor vehiculate de entitatile malefice invizibile. Acestea ii indeamna pe oameni sa produca mult rau in ei insisi, dar si in jurul lor. Unele persoane sunt foarte receptive la intentiile negative care li se sugereaza pe nevazute si le pun in practica fara sa regrete. O problema arzatoare a demonilor este cum sa le domine vietile celor ce slujesc Binele si asculta vocile curate ale ingerilor lui Dumnezeu. Aici joaca un rol important vrajitoria.
Chiar si cei care nu cred in vraji pot sa le cada victime. Bravada si ignoranta in fata acestui fenomen pot alimenta sugestia primita pe cale telepatica – parte componenta a agresiunii prin vrajitorie – ca individul sa suporte pasiv fluxurile malefice napustite asupra sa. Daca omul nu crede in puterea farmecelor, nici nu intentioneaza sa lupte impotriva lor. Daca s-a intamplat ca a devenit victima acestora, ar putea avea necazuri mari.
Urmarile acestor practici necurate pot fi : moartea, mutilarea, accidentele, distrugerea psihica, ruinarea sanatatii trupului, pierderea de persoane dragi sau a unor bunuri materiale, ruperea relatiilor interumane s.a.
Agresiunea psihica – ATACUL PSI
Nu exista alta cale de a lupta cu fortele demonice decat prin Puterea lui Dumnezeu! Salvarea sta in forta si tenacitatea victimelor de a invoca personal ajutorul Dumnezeului cel Prea Puternic. Nu este suficient sa ai un suflet minunat si sa faci fapte bune, mai trebuie sa ai si mintea treaza, gata de lupta cu rautatea Necuratului.
Daca, spre norocul tau, constientizezi momentele in care esti supus unui asalt hipnotic malefic, fereste-te sa iei decizii importante pentru viata ta, odihneste-te si evita actiunile periculoase. Roaga-te la Bunul Dumnezeu sa-ti dea puterea de a rabda si a scapa cu bine din raul care incearca sa te copleseasca sau cauta ajutor specializat.
Infernul din familie
Persoanele atacate prin magie neagra prezinta simptome specifice : depresii, dureri de cap (mai ales in zona cervicala), stari de lesin, senzatii de intunecare a mintii si… nelipsita obsesie a mortii. Cand se intervine prin vraji pentru indepartarea sotului de sotie, unul dintre cei doi nu-l mai suporta pe celalalt in preajma sa ; are momente cand il vede cu un chip respingator, adeseori simtind nevoia sa o ia la fuga sau sa il omoare. Manifestarile pot fi reciproce.
Raul se intinde nestingherit in societatea noastra. Divorturile abunda, ca si violenta – intr-un cuvant, nefericirea. Pe cine sa dam vina ? Pe saracie, ignoranta, lipsa de civilizatie, lipsa de credinta in Dumnezeu sau pe infinita varietate a destinelor omenesti?
Vrăjitorii straniului şi masca extraterestră a răului
În era modernă a OZN-urilor, ce datează din anul 1947, când au avut loc faimoasa apariţie a unei farfurii zburătoare a lui Kenneth Arnold şi chiar mai renumitul incident Roswell, foarte mulţi cercetători de OZN-uri au privit dincolo de timpurile moderne şi au plasat ferm fenomenul în contextul istoric, datându-l încă de la începuturile omenirii.
OZN-urile şi locuitorii lor extratereştri nu sunt ceva nou, spun aceşti cercetători, şi pot reprezenta mai curând o mască tehnologizată pentru entităţi considerate multă vreme drept spirite rele sau demoni.
John Lear
John Lear este fiul inventatorului Lear Jet, William P. Lear. El este, de asemenea, un pilot cu experienţă, care are mii de ore de zbor la activ, dar şi presupuse contacte în cadrul CIA, adunate din misiunile efectuate pentru agenţie.
Conform celor spuse de Lear, primul contact dintre extratereştri şi guvern a avut loc în anul în 1964, iar un tratat formal a fost negociat între 1969-1971. Tratatul implica un schimb între tehnologia superioară extraterestră şi cooperarea guvernului prin acoperirea unor “cercetări” extraterestre pe planeta noastră, care includ şi faimoasele mutilări de vite şi răpirile de fiinţe umane.
Lear mai spune că extratereştrii şi guvernul nostru au un centru comun de cercetare în cunoscuta zonă Area 51 din Nevada. Lear a contribuit la dezvoltarea grupului Dark Side a Comunităţii OZN şi, deşi îşi avea denigratorii săi, nu a fost niciodată acuzat că ar şti că ceva diabolic se petrece, ceva care a atras guvernul nostru într-o cooperare fără speranţă.
Recipiente ale sufletului
Lear este foarte sincer cu privire la aspectele negative ale fenomenului OZN. De exemplu, poziţia lui cu privire la extratereştrii gri este cu siguranţă de partea sinistră a situaţiei. “Scopul celor gri”, spune Lear pe un forum online ce are ca subiect OZN-urile, “este să aibă grijă de recipiente – adică de noi. Noi suntem recipientele sufletelor..
Când un suflet ia naştere, este pentru totdeauna. Nu moare decât atunci când este salvat. Iar asta se întâmplă foarte rar. Viitorul este deja scris, iar data morţii tale este deja hotărâtă. Dacă te afli în situaţia unui accident sau într-o situaţie care îţi ameninţă viaţa, cei gri apar în secret şi te salvează”.
Probabil face asta pentru a menţine lucrurile conform schemei, astfel încât cineva să-şi întâlnească moartea la momentul corect, prestabilit. Interesul lor pentru sufletele noastre este, totuşi, unul de prădător, mânat de foame.
Cei gri sug sufletul în întregime pentru a hrăni energia mizeriei pe care ei înşişi au cauzat-o, precum setea de sânge a unui vampir. Cel mai adesea, cei gri sunt blestemaţi să sufere de foame în eternitate şi nu pot niciodată să-şi facă plinul din tortura umană.
Guvernul este aliatul lor.
Ca şi cum natura celor gri nu era suficient de rea, aceştia lucrează şi alături de propriul nostru guvern! Aceasta este una din temele principale ale lui Lear, că guvernul nostru a intrat într-un acord cu diferite forme extraterestre de viaţă şi a fost luat drept fraier o lungă perioadă de timp.
În rolul său de cercetător, Lear menţine o corespondenţă vivace cu mulţi alţi cercetători. Istoria cazului următor i-a fost raportată lui Lear de către un investigator, pe numele său Bill English, care a pretins că a obţinut informaţia în 1977, când i s-a permis să citească un document strict secret denumit PROJECT GRUDGE/BLUE BOOK REPORT NUMBER 13. Unul dintre rapoarte era intitulat “Darlington Farm Case,” Ohio, iar incidentul a avut loc în octombrie 1953.
„Un bărbat, soţia acestuia şi fiul lor de 13 ani stăteau la masă pentru a servi cina. Cum stăteau acolo, luminile din fermă au început să devină neclare, iar câinii şi celelalte animale au iscat o adevărată larmă afară. Băiatul de 13 ani s-a ridicat de la masă pentru a vedea ce se întâmplă acolo. Şi-a chemat apoi mama şi tatăl să privească luminile ciudate de pe cer”.
Au văzut o minge rotundă de foc pe cer, iar băiatul a început să alerge după ea pe câmp. În timp ce părinţii priveau, lumina a coborât din cer, iar băiatul a început să strige după ajutor. Tatăl şi-a înşfăcat puşca şi, când s-a întors, a văzut cum fiul lui era luat de ceea ce păreau a fi nişte omuleţi. Tatăl a tras câteva focuri înspre lumină, însă în zadar. Au găsit unul dintre câini cu capul sfărâmat, însă nici urmă de băiat sau amprente lăsate de omuleţi.
A fost chemată poliţia, dar raportul oficialilor a fost acela că băiatul a fugit şi s-a pierdut în pădure. În 48 de ore, Forţele Aeriene au ajuns la concluzia că familia a avut parte de o adevărată întâlnire „de gradul trei” şi a forţat părinţii să se mute într-o locuinţă secretă, undeva în nord-vestul Statelor Unite, care avea facilităţi medicale pentru a trata efectul radiaţiilor şi al altor maladii asemănătoare. Ambii părinţi erau în stare de şoc şi aveau nevoie de psihoterapie intensivă.
Fugiți cât vă țin picioarele
Un alt raport similar arată că guvernul este conştient de incidentele ce au ca subiect mutilarea umană chiar în rândurile propriilor angajaţi. Jonathan P. Lovette, un sergent Air Force, a fost văzut luat captiv de ceea ce părea a fi un OZN pe domeniul White Sands Missile Test, în New Mexico.
Incidentul a avut loc în martie 1956 şi l-a avut ca martor pe maiorul William Cunningham. Cei doi erau în câmp, în josul zonelor de lansare, căutând resturi de la o rachetă test, când Lovette a plecat peste creasta unei mici dune de nisip şi a ieşit o vreme din câmpul vizual.
Cunningham l-a auzit pe sg. Lovette ţipând într-un mod pe care el îl descrie drept „teroare sau agonie”. Maiorul a alergat peste creasta dunei şi l-a văzut pe sergent târât în ceea ce i-a părut a fi un obiect în formă de disc argintiu care levita în aer la înălţimea de 5-6 metri. În jurul picioarelor sergentului era înfăşurat un obiect lung, ca un şarpe, care îl târa în interiorul discului, după care obiectul zburător s-a înălţat repede spre cer.
Au fost trimise în câmp echipe de căutare. După ce a povestit ce a văzut, maiorul Cunningham a fost internat în dispensarul medical White Sands pentru observaţii. După trei zile de cercetări, trupul gol al sg. Lovette a fost găsit la aproximativ 15 km în josul câmpului. Trupul său fusese mutilat; limba i-a fost smulsă de la baza maxilarului. O incizie putea fi văzută chiar de sub vârful bărbiei, ce se întindea spre esofag şi laringe.
Fusese castrat, iar ochii i-au fost scoşi. De asemenea, i-a fost scos şi anusul şi au existat comentarii în raportul realizat legat de aparenta abilitate chirurgicală utilizată pentru îndepărtarea diferitelor organe şi ţesuturi. Mai multe păsări prădătoare au fost găsite moarte în preajma cadavrului, ucise, se pare, de bucăţile de carne ciugulite din trupul sg. Lovette.
Lear grupează cazul dispariţiei băiatului de 13 ani de la fermă şi pe cel al mutilării sergentului Air Force sub titlul „Oribilul adevăr”. „Cel mai bun sfat pe care vi-l pot da”, spune Lear, „este ca data viitoare când vedeţi o farfurie zburătoare şi sunteţi conştienţi de afişajul evident al tehnologiei şi de luminile extraordinare în culori pure: SĂ FUGIŢI CÂT VĂ ŢIN PICIOARELE!”.
Jacques Vallée
Jacques Vallee
Jacques Vallee este un cercetător faimos în lume, respectat nu numai de împătimiţii OZN-urilor, cât şi de cei din afara domeniului pentru înalta calitate a educaţiei sale şi a dedicării ştiinţifice riguroase. Vallee a fost modelul personajului „Lacombe” din filmul lui Steven Spielberg „Întâlnire de gradul trei”.
Are pregătire de astrofizician şi deţine o diplomă de doctorat în ştiinţele computerelor de la Universitatea Northwestern din Chicago. Este autorul unora din cele mai bune cărţi scrise despre subiectul OZN-urilor, printre care „Anatomia fenomenelor” (1966), „Provocarea ştiinţei” (1967), „Paşaport spre Magonia” (1970), ultima universal considerată a fi una clasică. Cartea era despre relaţia dintre contactele OZN şi basmele populare cu zâne şi cu oamenii pitici.
Cercetarea lui Vallee i-a condus atenţia spre aspectele sinistre ale fenomenelor inexplicabile, pe care le-a expus în cartea sa din 1979 „Mesagerii decepţiei”. A continuat cu „Dimensions” (1988), „Confruntations” (1990) şi „Revelations” (1991). Cea mai recentă carte a lui, intitulată „Minuni în cer” (2009), vorbeşte despre apariţiile OZN.
Îndrăznind să înfrunte paranormalul
Într-un interviu realizat de Daniel Blair Stewart şi publicat online cu titlul „Întâlniri stranii: un interviu cu Jacques Vallee”, Vallee spune că prea mulţi cercetători ai OZN-urilor încearcă să acopere aspectele paranormale ale acestui fenomen. „Aceasta se datorează în parte”, spune Vallee, „faptului că martorii spun unele lucruri numai după ce le-ai câştigat încrederea.
Foarte des însă aceştia reprezintă o adevărată provocare pentru ceea ce credem în mod obişnuit sau pentru viziunea celor care investighează. Aceştia ori nu sunt pregătiţi să audă, ori nu pot să publice declaraţiile, pentru a nu le fi afectată credibilitatea în faţa cititorilor. Şi, de vreme ce ei le acordă încredere martorilor, pur şi simplu nu dezvăluie aspectele paranormale ale istorisirii. Însă fiecare apariţie a unui OZN are câteva elemente care şochează imaginea «raţională» asupra lui, aceea de simplă navă spaţială din spaţiul cosmic”.
“În ultimele câteva zeci de ani”, îşi continuă Vallee declaraţia, „am învăţat o mulţime de lucruri noi despre acest fenomen care contrazice ideea că ar fi de origine extraterestră. Nu este un fenomen recent. Este un fenomen care a existat de când ne ştim, de-a lungul istoriei, într-o formă sau alta. Asta invalidează în mod sigur ideea că avem de-a face cu o civilizaţie care tocmai ne-a descoperit şi vine acum să ne viziteze. OZN-urile par să fi fost parte din mediul nostru de o lungă perioadă de timp, probabil de când există omenirea”.
Ostilitate OZN
Vallee a continuat să povestească o călătorie pe care a făcut-o în Brazilia, unde se pare că există evidenţe de ostilitate OZN. „Obiectele literalmente secerau oamenii cu raze”, a spus el. ”În câteva cazuri, se pare că i-au ucis. Cu siguranţă i-au rănit. Nu am putut realmente dovedi o relaţie cauză-efect în aceste situaţii de deces, dar a existat o relaţie cauză-efect în cazurile de răniri produse de aceste raze (fascicule)”.
„Fenomenul nu pare să afecteze deloc”, a continuat Vallee, „dacă este dovedit ca fiind bun sau rău. De fapt, poate fi dincolo de nivelul la care fiinţele ar defini bun sau diavolesc”. Oricare ar fi fenomenul, totuşi, Vallee consideră că se extinde la fiecare cultură, rasă, religie de pe Pământ. “Într-adevăr nu am găsit nici un singur loc care să nu aibă o tradiţie legată de acest fenomen”, a spus el.
Există dovezi de rea-voinţă?
Fenomenul însă întruneşte mai multe aspecte care susţin viziunea sinistră a lui Vallee, în pofida celor care cred că avem de-a face cu ceva pozitiv şi binevoitor. „Pot înţelege”, a spus acesta, „de ce aşteptările au condus la ideea că fasciculele ar putea fi de ajutor şi de natură binevoitoare. Este un fenomen foarte complex, neexplicat şi noi tindem întotdeauna să ne proiectăm fanteziile în orice astfel de lucru care ne vine în întâmpinare.
Ar fi bine ca cineva să vină din cer şi să ne spună cum să oprim războaiele şi să vindecăm cancerul. Din nefericire, fenomenul în sine, dacă privim obiectiv, nu pare să se intereseze de noi, chiar deloc. Intruşii par binevoitori în unele cazuri şi ostili, sau cel puţin dăunători, în alte cazuri”.
„Observaţi că am fi putut face acelaşi lucru în cazul electricităţii. N-am putea trăi fără electricitate, dar dacă îţi pui degetele în priză, te-ar putea ucide. Asta nu înseamnă că firma de electricitate îţi este ostilă, înseamnă doar că există o forţă puternică acolo şi este indiferentă la faptul că te ucide sau nu. Electricitatea în sine nu se implică în nici un fel şi, dacă te gândeşti bine, într-o anumită măsură, fenomenul OZN este acelaşi lucru. Totuşi, nu trebuie să fie conform unui şablon pe care nu l-am detectat. Când oamenii stau în cale, sunt măturaţi”.
Vallee recunoaşte că uneori există o schimbare psihologică pe termen lung care se manifestă la martorii întâlnirilor de gradul trei, o schimbare care poate fi în bine sau în rău. „Uneori întâlneşti oameni”, spune el, „care sunt foarte deschişi, care au o atitudine foarte pozitivă faţă de viaţă, care cred că au abilităţi fizice şi, când îi întrebi când au devenit conştienţi de asta, se întorc la momentul în care au văzut un OZN”.
„Există de asemenea cazuri în care se întâmplă reversul. Oamenii se confruntă cu un OZN şi viaţa lor se schimbă în rău. Când îşi spun povestea, localnicii nu îi cred. Sunt ostracizaţi, trec prin situaţii dure, uneori sfârşesc devenind vagabonzi”.
Vallee a menţionat un caz de acest gen pentrecut între anii 1960 şi 1970, în care au fost implicaţi câţiva americani, oameni ai legii. „Fenomenul tinde să se petreacă”, povesteşte el, „departe de oraşe, între, să zicem, 1 şi 4 dimineaţa.
Cine poate fi plecat din oraş între 1 şi 4 dimineaţa decât patrulele de poliţie! De multe ori, în locuri precum Nebraska, Dakota de Nord, Minnesota sunt cazuri de întâlniri de gradul trei noaptea, implicând patrulele de poliţie. În numeroase cazuri, vieţile le-au fost distruse; au trebuit să părăsească forţele de poliţie pentru că oamenii nu îi mai respectau. Erau suspectaţi că văd lucruri, că au devenit alcoolici”.
Oriunde pe Internet, Vallee este citat spunând, în mai mulţi termeni flagranţi: „Cred că există o maşinărie de manipulare a media în spatele fenomenului OZN. Oamenii din media ajută la crearea unui nou sistem de credinţe.
Mass-media sunt desemnate să ajute la schimbarea sistemului de credinţe, iar tehnologia pe care o observăm este numai suportul incidental pentru o întreprindere mondială de seducţie subliminală. Ce vedem nu este o invazie extraterestră. Este un sistem de control care acţionează asupra oamenilor şi care îi foloseşte pe aceştia. Fiinţele umane sunt sub controlul unei forţe stranii care îi îndoaie în moduri absurde, forţându-i să joace un rol într-un bizar joc al decepţiei”.
Factorul „Oz”
„Cred că OZN-urile sunt un caz special”, a adăugat Vallee, „care ne forţează să punem la îndoială ceea ce numim realitate. În cazul întâlnirilor de gradul trei, există un punct în care martorul se pare că intră într-o realitate diferită. Există un cercetător englez, pe numele său Jenny Randles, care denumeşte aceasta «factorul Oz».
Există un punct unde deodată realitatea observatorului se divide, fiind înlocuită de o altă realitate. Dacă am putea măsura asta, dacă am putea instrumenta martorul, am putea afla mai multe despre ceea ce numim realitatea fizică. Dar asta ridică o întrebare: cum ştim dacă această realitate este reală acum? Cum putem dovedi că este cea reală? Realitatea este pur şi simplu un consens uman”.
“Factorul Oz” a fost în mod alternativ explicat drept o intensificare subită a simţurilor care se petrece la un martor OZN în perioada experimentării unei întâlniri. Este comparabil cu starea în care se afla Dorothy, din filmul „Vrăjitorul din OZ”, în timp ce păşeşte din peisajul alb negru al Kansas-ului ei natal în lumea viu colorată din Oz. Dar, din nou, după cum întreabă Vallee, cum ştim care este realitatea reală? „Una dintre oportunităţile pe care OZN-urile ni la acordă este să privim realitatea într-un context mult mai larg”, spune Vallee. „Orice s-ar dovedi a fi OZN-ul oportunitatea este aici. Pur şi simplu prin întinderea minţii noastre şi forţându-ne să privim universul în alte moduri”.
John Keel
John Keel
Răposatul John Keel a fost unul dintre cei mai renumiţi cercetători ai OZN-urilor şi ai fenomenelor paranormale. În 1975, el a publicat „Profeţiile Mothman”, o poveste a investigaţiilor desfăşurate între 1966-1967 asupra apariţiilor lui Mothman, o creatură ciudată cu aripi, observată în Point Pleasant, Virginia de Vest. Cartea a fost vag adaptată în varianta cinematografică în 2002, cu protagonişti Richard Gere şi Alan Bates, care jucau cele două feţe ale personalităţii lui Keel în căutarea diabolicului Mothman.
Keel a publicat câteva cărţi despre OZN şi paranormal, inclusiv despre abominabilul om de zăpadă. Cea de a doua carte a lui Keelâ, „OZN-urile: Operaţiunea calul troian” (1970), dezbate faptul că multe OZN-uri adesea mergeau în paralel cu poveştile folclorice, cât şi cu întâlnirile istorice umanoide şi religioase.
Keel a murit în anul 2009 la Spitalul Mount Sinai din Manhattan, un oraş în care s-a stabilit încă din adolescenţă, fiind crescut în nordul statului şi intenţionând să-şi lărgească orizonturile vieţii. Într-adevăr un demonolog, Keel i-a mărturisit cercetătorului OZN George Filer că se consideră nu un ufolog, ci un demonolog.
„Nu simt că extratereştrii sunt de pe altă planetă”, spune Keel, „dar cred că avem de-a face cu Diavolul, îngeri căzuţi şi demonii săi. Aceste spirite rele au fost cu noi de când sunt înregistraţi în istorie şi folosesc minciuna, înşelătoria, cascadoria etc., pentru a ne face să credem că sunt extratereştri”.
Keel i-a mărturisit lui Filer că zânele, aeronavele misterioase, elicopterele misterioase, creaturile, poltergeist, mingile de foc şi OZN-urile sunt toate o acoperire a fenomenului real pentru a-şi ascunde operaţiunile diavoleşti.
În “Planetă noastră bântuită” (1971), el explică: Nu sunt vizitatori pe Pământ, ci sunt dispreţuitori şi ostili faţă de oameni. Ei încearcă să ne controleze şi să ne influenţeze credinţele. În menţionata „OZN-urile: Operaţiunea calul troian”, Keel şi-a expus credinţele în baza a mulţi ani de investigaţii.
„Datele statistice pe care le-am extras”, scrie el, „arată că farfuriile zburătoare nu sunt maşini stabile care necesită combustibil, întreţinere şi suport logistic. Sunt, după toate probabilităţile, transmodificări de energie şi nu există în acelaşi mod în care există aceste cărţi. Nu sunt construcţii permanente ale materiei”.
Mesajele primite de cei contactaţi nu sunt noi.
„Mesajele interminabile de la oamenii din spaţiu ar umple o bibliotecă”, conform celor spuse de Keel, „şi în timp ce comunicatorii pretind că reprezintă o altă lume, conţinutul acestor mesaje este identic cu mesajele primite de mediumi şi psihologi”. De asemenea, Keel ia în derâdere noţiunea de credinţă în entitatea extraterestră binevoitoare „Ashtar”.
„Mii de mediumi, psihologi şi oameni simpli contactaţi de OZN-uri”, scrie el, „au primit munţi de mesaje de la «Ashtar» în anii din urmă. Dl Ashtar se reprezintă ca lider în marile consilii intergalactice care ţineau întruniri pe Jupiter, Venus, Saturn şi multe alte planete necunoscute nouă.
Dar Ashtar nu este o nouă apariţie. Variaţii de nume cum ar fi Ashtaroth, Ashar, Asharoth etc. apar în literatura demonologică de-a lungul istoriei, atât în Orient, cât şi în Occident. Dl Ashtar a fost prin preajmă de foarte mult timp, pozând drept zeu şi demon, iar acum, în faza modernă, drept om modern al spaţiului.
Biblia ne avertizează că, în «ultimele zile», această planetă va fi aglomerată de minuni pe cer, false profeţii şi executanţi ai miracolelor. Ar fi putut altcineva să o spună mai bine?”.
Efectele extraterestre secundare
Poate experienţa întâlnirii OZN să ducă la nebunie? Keel nu consideră că adevărul este atât de simplu. „Nu cred că aceşti oameni suferă direct de nebunie clinică”, a spus el. „Mai degrabă mărturiile par să indice că minţile sunt manipulate de influenţa exterioară şi că, uneori, structura lor emoţională nu este în stare să reţină stabilitatea în faţa acestor experienţe.
Unii oameni clachează sub presiune. Fabulaţiile induse produc amintiri ale unor experienţe care sunt convingător de reale, iar un lanţ de reacţii ale răspunsurilor emoţionale creează fanatism iraţional. Aceşti oameni îşi abandonează slujbele”, a continuat el, „şi îşi dedică timpul şi gândirea propovăduind evanghelia oamenilor din spaţiu.
Relaţiile de familie se dezintegrează pentru că energiile lor sunt canalizate într-o singură direcţie. Ei devin martirii cauzei extraterestre, fie aceasta sosirea Marilor Fraţi sau a celei de a doua veniri a lui Hristos.”
„Toate acestea îndeamnă, de fapt, că cineva sau ceva are puterea de a poseda şi controla complet mintea umană. Fiinţele umane pot fi manipulate prin intermediul acestei puteri ce poate fi utilizată atât pentru scopuri bune, cât şi rele. Nu avem cum să ştim câţi oameni din întreaga lume au fost procesaţi în acest mod pentru că nu îşi amintesc să fi trecut prin această experienţă, deci nu avem cum să determinăm cine anume dintre noi are implantate «programe» sinistre, ce dormitează în colţurile adânci ale minţii.”
„Presupunând că planul este procesarea milioanelor de oameni… se poate specula că într-un anume punct din viitor va fi posibilă declanşarea datelor sădite în mintea tuturor, într-un singur moment? Am putea avea deodată o lume de sfinţi? Sau am avea o lume de maniaci înarmaţi care se împuşcă unul pe celălalt din turlele bisericii?”.
Karla Turner
Karla Turner
Karla Turner a fost un cercetător foarte apreciat în răpiri extraterestre; autor, lector, şi profesor a primit diploma de doctor (Ph. D) de la Universitatea North Texas din Denton. A fost autoarea a trei cărţi despre fenomenul răpirilor: „La graniţă”, „Luat” şi „Mascarada îngerilor”.
În 1995, Turner a contactat o foarte stranie formă de cancer mamar, imediat după o experienţă de răpire. A trecut în nefiinţă anul următor, la vârsta de 48 de ani. Era neclintită în credinţa că OZN-urile şi răpirile extraterestre sunt diabolice şi respingătoare, iar atitudinea ei curajoasă despre subiect continuă să fie şi azi în beneficiul celor răpiţi.
Ce fel de spirite sunt implicate?
„Înainte de a ne permite să credem în bunăvoinţa contactului extraterestru”, atenţionează Turner, „ne întrebăm: fiinţele luminate au nevoie de acoperire pentru a face fapte bune? E nevoie să ne paralizeze şi să ne facă neajutoraţi pentru a rezista? Trebuie să manipuleze organele genitale ale copiilor şi să ne sondeze rectul? Sunt frica, durerea şi înşelătoria consecvente cu înaltele motive spirituale?”.
Într-un articol scris pentru revista „UFO Universe” (publicaţia nu mai există), Turner şi-a exprimat argumentele pentru care numeşte răpirile extraterestre diabolice.
„Unii cercetători au indicat şabloane de evenimente în experienţa răpirilor, cum ar fi examinarea fizică, prelevarea de spermă şi ovare şi ultima prezentare de bebeluş hibrid răpiţilor. Alte şabloane includ pregătirea răpiţilor în vreun fel şi transmiterea unui avertisment legat de un dezastru global anunţat. Da, aceste evenimente sunt frecvent raportate şi este tentant să te gândeşti că explicaţiile pentru răpirile extraterestre pot zace în aceste şabloane.”
„Astfel cercetătorii anunţă că problema este rezolvată. Extratereştrii fac experimente cu încrucişări de specii, ne spun ufologii. Nu băgaţi în seamă dovada copleşitoare împotriva amalgamării viabile a diferite specii. Sau, ni se spune, extratereştrii sunt aici să ne salveze de la propria noastră distrugere şi a planetei noastre prin violenţă, droguri, boli epidemice, poluare şi epuizarea resurselor. Nu mai puneţi că aceste probleme nu s-au îmbunătăţit, ci s-au înrăutăţit de când ne-au vizitat extratereştrii”.
Turner a prezentat o lungă listă de evenimente şi experienţe tipice suferite de răpiţi. Vă vom prezenta numai o parte a aici:
Extratereştrii pot altera percepţia noastră asupra lumii înconjurătoare.
Extratereştrii pot controla ceea ce credem că vedem. Pot apărea în oricâte deghizări şi forme doresc.
Extratereştrii ne pot lua conştiinţa din corpul nostru fizic; pot să ne dezactiveze controlul asupra trupurilor, să ne instaleze una dintre entităţile lor şi să ne utilizeze trupurile drept vehicule pentru propriile lor activităţi, înainte de a ne reda conştiinţa.
Extratereştrii pot fi prezenţi cu noi într-o formă invizibilă şi pot să se facă numai parţial vizibili.
Un număr surprinzător de răpiţi suferă de boli serioase pe care nu le aveau înainte de întâlnire. Acestea au dus la operaţii, anemiere şi chiar moarte din cauze pe care doctorii nu le-au putut identifica.
Unii răpiţi experimentează o degenerare a bunăstării mentale, sociale şi spirituale. Uneori se declanşează un comportament excesiv, cum ar fi abuzul de droguri, supraponderabilitatea şi promiscuitatea. Se dezvoltă obsesii stranii şi cauze de întreruperi ale unei vieţi normale, distrugerea relaţiilor personale.
Unii răpiţi raportează că au fost duşi în baze subterane unde au văzut creaturi hibride groteşti, maternităţi de fetuşi umanoizi hibrizi şi cuve cu lichid colorat umplute cu părţi de trupuri umane.
Răpiţii raportează că au văzut alte fiinţe umane în aceste facilităţi cărora li se extrăgea sânge, erau mutilate, jupuite şi dezmembrate şi erau stivuite, fără viaţă, precum crengile de copac. Unii răpiţi au fost ameninţaţi că vor sfârşi la fel dacă nu cooperează cu răpitorii extratereştri.
Extratereştrii i-au forţat pe răpiţi să aibă relaţii sexuale cu extratereştri şi chiar şi cu alţi răpiţi, în timp ce grupurile de extratereştri observau aceste performanţe. În astfel de întâlniri, extratereştrii s-au deghizat uneori pentru a câştiga cooperarea răpiţilor, apărând sub forma lui Iisus, a Papei şi chiar a soţiei decedate a răpitului.
„Este clar din aceste detalii”, scrie Turner, „că fiinţele care fac astfel de lucruri nu pot fi văzute ca iluminate spiritual, spre bunul interes al rasei umane. Se petrec şi altele, experienţe mult mai dureroase şi înspăimântătoare la multe întâlniri de gradul trei.”
Învinovăţirea victimei
În articolul său, Turner ajunge să condamne anumiţi cercetători OZN pentru că învinovăţesc victima pentru atitudinea negativă asupra experienţei, spunând că răpiţii nu sunt suficient de avansaţi spiritual şi fizic pentru a percepe întâlnirea în termeni mai binevoitori,„lucrând cu atât de mulţi răpiţi decenţi, oneşti şi orientaţi pozitiv, cred, totuşi, că această teorie este greşită”, scrie Turner.
„Este mai mult decât greşit – este demn de dispreţ – să dai vina pe victimă pentru violenţele comise împotriva ei. Această atitudine lasă mulţi răpiţi să se îndoiască că au fost violaţi prima dată de extratereştrii care i-au luat şi apoi de cercetătorii OZN-urilor spre care se întorc pentru explicaţii şi ajutor”.
Există o nevoie de înţelegere, admite ea, pentru ca oameni să creadă în puterea binelui. „Trebuie să credem că extratereştrii sunt o forţă bună”, admite ea, „deoarece ne simţim atât de neajutoraţi în prezenţa lor. Şi ne trebuie o forţă superioară pentru a ne oferi speranţa salvării şi la nivel personal, şi global când luăm în considerare statusul lumii”.
Extratereştrii înţeleg că sperăm ca ei să fie creaturi binevoitoare, consideră ea, şi utilizează acea dorinţă de bunăvoinţă pentru a ne manipula. „Ce mod mai bun să ne câştige cooperarea decât să ne spună că lucrurile pe care le fac sunt pentru binele nostru? Privind acţiunile, rezultatele interferenţei extratereştrilor, cum ar fi cele de mai sus, există o discrepanţă între ce ne dorim de la ei şi ce ne fac ei nouă”.
Practicarea artei de a înşela
Turner detaliază, de asemenea, şabloanele consecvente ale decepţiei care completează experienţa răpirilor. Uneori, oamenii raportează că au fost trataţi cu bunătate de extratereştri şi li s-a spus că sunt „speciali” sau „aleşi” pentru a efectua vreo sarcină importantă în beneficiul umanităţii.
Primind un astfel de mesaj, răpiţii pot ignora frica şi durerea întâlnirilor şi îşi impun lor şi celorlalţi că experienţa răpirilor are la bază o înaltă motivaţie. În unele cazuri îşi pot aduce aminte doar detaliile unei întâlniri binevoitoare şi nu mai au minţirea nici unei acţiuni negative.
Cercetarea intensivă indică acum că miezul interacţiunii om-extraterestru este clar un şablon de înşelătorie. „Ştim, de exemplu, că «display-ul» memoriei este adesea folosit să mascheze o răpire extraterestră.
Astfel de poveşti abundă: o persoană vede un animal familiar şi totuşi nelalocul lui, cum ar fi o căprioară sau o bufniţă, o maimuţă sau un iepure, şi apoi experimentează o perioadă de timp lipsă. Persoana se trezeşte adesea mai târziu cu o cicatrice inexplicabilă pe trup.
„Neliniştea legată de întâlnire va persista totuşi şi diverse amintiri îndepărtate încep să iasă la suprafaţă în vise sau prin flashback-uri; apoi persoana caută ajutor pentru a-şi explica neliniştea. Adesea se foloseşte regresia hipnotică pentru a descoperi evenimente în spatele «display-ului de memorie» şi aceasta scoate la suprafaţă, de obicei, o întâlnire tipică extraterestră. Totuşi, din câteva cazuri recente reiese că aceste amintiri recuperate pot foarte bine să fie un alt display, care maschează evenimente care sunt mult mai condamnabile”.
Aşa că, în conformitate cu Turner, răpiţii nu pot avea încredere în display-ul lor de memorie şi nici nu pot avea încredere în memoria recuperată care poate veni mai târziu. Devine adesea un complex viclean de oglinzi, în care adevărul piere undeva în multele suprafeţe reflectate. Dacă lucruri cum ar fi relaţia sexuală şi toate celelalte forme de victimizare pot fi apărate în termeni morali, suntem la mare distanţă de a înţelege cum.
Vrăjitorii straniului şi masca extraterestră a răului
https://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2023/12/Vrajitorii-straniului-si-masca-extraterestra-a-raului2.jpg588736adminhttps://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2025/07/logo-transparent.pngadmin2023-12-02 15:53:202023-12-02 15:53:20Vrăjitorii straniului şi masca extraterestră a răului
Oamenii de știință ne spun că există anumite lucruri pe care le putem face pentru a ne îmbunătăți sanatatea mintală. Aceste tehnici vă vor ajuta să vă simțiți mai pozitivi și mai mulțumiți de voi înșivă.
În acest articol te vom învăța cum să treci prin momentele proaste din viață și cum să le folosești. Odată ce știi asta, nimic nu te poate opri să obții ceea ce îți dorești de la viață.
Astăzi, vă vom împărtăși cinci modalități de a vă stimula sănătatea mintală. Continuați să citiți pentru mai multe detalii.
1. Conectează-te cu alte persoane
Relațiile bune nu au nevoie întotdeauna de ani pentru a fi construite. Ele se pot forma într-o chestiune de luni, sau săptămâni chiar. În plus, nu trebuie să ai același tip de prietenie cu toți, tipul de relație – „cei mai buni prieteni pe viață”.
Doar să vorbești cu un vecin sau cu un cunoscut poate avea un impact mare asupra sănătății tale mintale. Înveți să asculți, să empatizezi și să construiești un puternic sentiment de valoare de sine și de mulțumire.
Ai vreun prieten cu care nu te-ai mai văzut de ceva vreme? Contactează-l și încercați să aranjați o întâlnire la o cafea, astfel încât să recuperați timpul pierdut.
Dar copiii tăi sau alți membri ai familiei? De ce să nu încerci să stabilești împreună cu ei o oră în timpul zilei sau o dată pe săptămâna, în care să vorbiți sau sa jucați jocuri online sau offline?
Știm cu toții cum social media a devenit o parte importantă a vieții noastre. Este mai ușor acum să păstrăm legătura cu oamenii importanți din viața noastră, mai ales dacă trăiesc departe.
Este bine să trimiteți mesaje text și să discutați în mod regulat. Doar asigurați-vă că tehnologia nu înlocuiește comunicațiile față în față, de fiecare dată.
2. Învățați lucruri noi sau abilități noi
Învățarea unei noi abilități sau hobby poate da un impuls semnificativ sănătății tale mintale. Este o modalitate excelentă de a cunoaște oameni noi și de a vă îmbunătăți stima de sine.
Este frumos să ai un sentiment de scop, altul decât munca ta. Acesta vă oferă ceva care să așteptați cu nerăbdare să faceți în fiecare zi sau regulat.
Problema însă, este că mulți oameni se plâng că nu au suficiente ore libere pe zi. Din fericire, însă, tehnologia a făcut învățarea mai accesibilă.
Iată câteva dintre modalitățile prin care puteți utiliza acele gadgeturi high-tech pe care practic le avem cu toții în prezent și să le puneți la treabă în mod corespunzător pentru sănătatea mintală:
Înscrieți-vă la un curs online, cum ar fi învățarea unei noi limbi străine sau a unei abilități practice, cum ar fi desenul sau vă puteți înscrie la un curs de dezvoltare personală și /sau spirituală
Vizionează tutoriale video online gratuite pe YouTube sau în alte platforme video, pentru a vă ajuta cu un proiect de bricolaj sau de orice altă natură, ceva ce să puteți face ulterior și dvs înșivă, manual, acasă
Dacă vă place să gătiți, găsiți rețete sănătoase și învățați cum să le preparați
Încercați un nou hobby care vă provoacă și vă distrează, cum ar fi pictura, scrisul sau grădinăritul
Învață să joci un nou sport sau începe o nouă activitate fizică
3. Acordați mai multă atenție
Cu toții suntem vinovați că nu acordăm atenție oamenilor și lucrurilor care se întâmplă în jurul nostru. Suntem mereu ocupați cu munca sau cu defilarea prin feed-ul nostru de social media.
A învăța să-ți concentrezi toate simțurile asupra momentului prezent îți poate îmbunătăți sănătatea mintală. De asemenea, stimulează starea de spirit și scade nivelul de stres. Experții numesc acest tip de focalizare „mindfulness„.
Când practici mindfulness, te bucuri de lucrurile mărunte din viață. Lucruri cum ar fi a privi o pasăre care zboară deasupra capului sau a privi culorile naturii din jur, sunt doar două exemple.
Când ești în ton cu micile detalii, te simți mai relaxat și mai împăcat. În plus, începi să înțelegi mai bine ceea ce te face fericit sau anxios și ce este un mod sănătos de a aborda provocările vieții.
4. Fii activ fizic
Când faci orice tip de activitate fizică, îți sporești condiția fizică, precum și sănătatea mintală. Ar putea fi o scurtă plimbare de 15 minute, o oră de ciclism în fiecare săptămână sau 30 de minute la sala de sport. Alegi activitățile care îți plac și care te fac să te simți bine.
Apoi, odată ce începi să observi diferența, începi să te simți bine în ceea ce privește aspectul tău. Atunci încrederea ta va crește proporțional.
În plus, creierul tău semnalează sistemului central nervos să elibereze hormoni „de stare de bine” cunoscuți sub numele de endorfine. Aceste substanțe chimice minune declanșează un răspuns pozitiv, care stimulează starea ta de spirit. De asemenea, reduc sentimentele de durere și anxietate.
Consultați următoarele sfaturi despre cum să vă mișcați pentru a vă stimula sănătatea mintală:
Caută online informații despre activități de fitness
Găsiți centre locale unde puteți dansa, înota sau cu să vă plimbați cu bicicleta
Încercați să rulați o aplicație sau un podcast „couch to 5K”
Dacă aveți o afecțiune cronică de sănătate sau un handicap, există multe exerciții și activități fizice care pot fi personalizate pentru a satisface nevoile dvs. Căutați pe internet si veți găsi metode si aplicații de fitness în acest sens.
5. Dăruiește altora
Potrivit cercetărilor, actele de bunătate și dăruire sunt modalități excelente de a vă îmbunătăți sănătatea mintală. Motivul este că atunci când îi ajutăm pe alții, creierul nostru declanșează eliberarea unui alt hormon „de stare de bine”, numit oxitocină.
Acest produs chimic promovează sentimente de empatie și încredere. De asemenea, ne face mai calmi, mai fericiți și mai inspirați să facem mai mult.
A da altora ar putea însemna voluntariatul la un adăpost local sau a ajuta pe cineva la nivel personal. Ideea este de a oferi timp și energie pentru a face ceva pentru alte persoane. În schimb, te vei simți bine cu tine însuți, știind că ești apreciat și că ajuți.
Acestea au fost cele 5 modalități pentru păstrarea si stimularea sănătății mintale. Speram ca v-au fost utile informațiile.
Daca doriți să știți mai multe despre noi și activitatea noastră, accesați pagina DESPRE NOI.
Bazat pe documente secrete din arhivele europene, inclusiv din cea a Vaticanului, „Dosarele secrete ale Inchiziţiei” arată povestea incredibilă a luptei de 500 de ani a Bisericii Catolice pentru a rămâne singura religie creştină din lume. În secolul al XII-lea, Biserica Catolică a înfiinţat Inchiziţia, un „serviciu” special care avea ca scop lupta împotriva tuturor celor care călcau în afara dogmelor şi regulilor stabilite de Biserică, într-un cuvânt ereticii. În scurt timp, Inchiziţia s-a transformat într-o instituţie poliţienească, aplicându-le torturi groaznice tuturor celor care erau etichetaţi drept eretici. Acest film documentar face o trecere în revistă a istoriei Inchiziţiei în Franţa, în Spania secolului alXV-lea, în Italia renascentistă şi chiar şi în secolul al XIX-lea.
Inchiziție (din latină inquirere, a cerceta; inquisitio, cercetare) este o formă a procesului penal din epoca Evului Mediu târziu, formă diferită de cea a dreptului roman, în vigoare în Europa Occidentală până în sec. al XIII-lea. Într-un proces intentat de inchiziție („ex officio“) erau prezentate metodele (procedurile) ca servind interesele obștești și salvării sufletului acuzatului.
Metodele de investigație ale inchiziției urmăreau descoperirea așa numitului „adevăr”; pentru obținerea acestei dovezi, se foloseau până și schingiuirea acuzatului în fața unor martori, recunoașterea vinii acuzatului fiind scopul principal al investigațiilor, dovezile obiective fiind neglijate. Acest proces lua în considerare numai declarațiile unor martori, care se bazau pe declarațiile altor martori, astfel procesul putând dura timp îndelungat, sfârșitul procesului se termina cu o sentință în care acuzatul putea fi numai nevinovat sau vinovat cu recunoașterea vinii.
Varianta tradusa in romana a disparut de pe internet, asa ca atasez varianta in engleza:
Prezentare Wikipedia
Inchiziția bisericească
În timpurile vechi ale creștinismului numai episcopii puteau să ia măsuri contra ereticilor. În perioada următoare când creștinismul devine religie de stat, cei care propovăduiau învățături străine, neacceptate de creștinism, au fost urmăriți și condamnați ca eretici. După edictul dat în anul 380 de împăratul roman Teodosiu I (Theodosius cel Mare (347-395), primul condamnat a fost teologul Prisciliano de Avila (340-385), care în anul 385 a fost executat în Trier ca eretic.
Punerea la încercare a lui Hiob de către: Satan care varsă asupra lui suferințele (William Blake)
Inchiziția începe să funcționeze mai eficient prin anii 1100, la apariția în Italia și sudul Franței a religiei dualiste antifeudale (care amenința scindarea bisericii catolice) propagată de misionarii bogomili, religie care stă la baza religiei lombarde din regiunea Milano, adepții acestei religii fiind urmăriți ca eretici.
Transformarea inchiziției într-o instituție se va petrece prin secolul XIII, folosindu-se interpretări din biblie cu citate vechi, cel mai des citat fiind teologul antic Augustin de Hipona (354-430) care susținea că ereticii numai cu forța pot fi aduși pe calea cea bună spre biserică.
Au avut loc în această perioadă diferite condamnări ale ereziilor, ca de exemplu excomunicarea și lăsarea sufletului păcătos în seama diavolului, ca apostolul Pavel[necesită citare] (în noul testament).
Alt pretext de condamnare cita spusele lui Isus: „Dacă nu rămîne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădița neroditoare, și se usucă; apoi mlădițele uscate sînt strînse, aruncate în foc, și ard” (Ioan: 15, 6). Inchiziția a aplicat aceste cuvinte din biblie cuvânt cu cuvânt, ca atare.
În perioada timpurie a creștinismului, existau învățături ca „Montanism” ce provenea de la Marcion din Asia Mică (85-160) sau „Maniheism”, întemeiată de persianul Mani (216-277) în care religia era impregnată de influența gnostică, învățături care au fost condamnate de biserica catolică drept eretice.
Deja prin secolul II și III exista un consens în creștinism ca o variantă de religie care va fi numită învățătura Sf. Ireneus din Smirna, Galia (135-202) dar va fi respinsă.[formulare evazivă]
În secolul IV la Primul conciliu de la Niceea (325) s-au întâlnit episcopii din lumea creștină pentru a hotărî care învățătură va fi definitiv acceptată, și după controverse intense, se despart unele grupări de învățătura religioasă general acceptată. Pe atunci în afară de excomunicare, biserica nu avea alte posibilități de sancționare.
Împăratul Constantin I (Constantin cel Mare) este cel care face legătura între religie și stat folosind metodele de represiune ale statului pentru extirparea ereziei, și printr-o astfel de măsură a împăratului va fi exilat Arius după Primul conciliu de la Niceea, considerat ca un pericol pentru biserică. Din motive asemănătoare a exilat episcopul Atanasiu din Alexandria, un dușman înverșunat al Arianismului, numeroși episcopi ortodocși.
La început teologul Augustin de Hipona, care a avut dispute înverșunate cu „donatiștii” (o fracțiune creștină nord-africană), a încercat metoda convingerii, mai târziu el va recomanda utilizarea forței prin maximele sale: „compelle intrare“ și „temperata severitas”, care va deveni treptat mai severă utilizând biciuirea și în cazurile extreme pedeapsa cu moartea. Aceste metode ale teologului din perioada antică târzie vor fi preluate de inchiziție. Dintre ele, două argumente ale lui Augustin vor fi mai frecvent utilizate:
unuia care s-a rătăcit, arată-i calea cea bună, dacă el refuză să o urmeze, atunci obligă-l ca o dovadă de iubire creștinească a aproapelui tău. Ereticii sunt oi rătăcite pe care păstorul creștin cu toiagul și ciomagul le aduce înapoi în turmă. Tortura este legitimă, pentru că ea nu strică sufletul, ci numai carnea păcătoasă. În consecință era mai bine ca un eretic să fie ars, decât să urmeze un drum greșit.
Ereticul are posibilitatea de a alege între: întoarcerea pe calea cea dreaptă, adevărată a bisericii cu dragoste și încredere în Dumnezeu sau cea de schingiuire cu pierderea vieții.
Inchiziția a trecut însă cu vederea o precizare a lui Augustin și anume „Corrigi eos volumus, non necari, nec disciplinam circa eos negligi volumus, nec suppliciis quibus digni sunt exerceri” – „noi vrem ca să-i corectăm, să-i avem îndreptați și nu omorâți, noi dorim izbânda educației creștine și nu moartea lor meritată” sau afirmația lui „Johannes Chrysostomos” (Ioan Gură de Aur) „Condamnarea la moarte a unui eretic este o greșeală ireparabilă” această părere este împărtășită și de Ambrosius din Milano și Martin din Tours.
Evul Mediu
În Evul Mediu a luat naștere, în paralel la Roma și în partea centrală a Franței, o biserică cu caracter organizat. Chiar după împărțirea Franței, regii sau împărații rămân legați de creștinism și biserică, iar grupările care se distanțau de aceasta erau privite ca un pericol pentru unitatea bisericii și în general a ordinii.
Astfel, Heinrich der Löwe (Henric Leul) se oferă în anul 1147 să întreprindă o cruciadă contra slavilor de Elba, creștinați parțial. De asemenea, până în 1150 are loc botezarea forțată a evreilor, care a fost ulterior interzisă prin „Decretum Gratiani”.
Prigonirea și executarea la moarte a ereticilor, de către autoritățile feudale a existat deja în Franța, Germania și Italia cu secole în urmă. Procesul ad-hoc al unui eretic fiind urmarea unei declarații a unui martor. În anul 1184 a fost alcătuită o comisie pentru cercetarea cazurilor de erezie, aceasta fiind o reacție a mișcării religioase a katharilor (curaților, între sec. XI-XIV, pornită din sudul Franței), împotriva cărora s-au întreprins câteva cruciade și care au fost prigoniți sau arși pe rug ca eretici.
La Conciliul din Tours, ținut în 1163 de Papa Alexandru III, s-a accentuat necesitatea unei pedepse adecvate celor care se abat de la calea adevărată arătată de biserică. Astfel, papa Lucius III (1181–1185) în colaborare cu Frederic I, Sfânt Împărat Roman (Barbarossa) la Conciliul din Verona (1183), prin Bula papală „Ad Abolendam” hotărăște modul în care va fi pedepsit un eretic (excomunicarea defiintivă, cu pierderea tuturor drepturilor și proprietăților).
În anul 1199, papa trimite doi călugări cistercieni cu o împuternicire deplină de a supune katharii din sudul Franței. În 1215, Conciliul al IV-lea Lateran a hotărât împotriva celor eretici, osândindu-i la pierderea avutului, excomunicare și interzicerea îngropării în pământ sfințit.
În Cruciada Albigensiană (1209–1229), organizată de Papa Inocențiu al III-lea, papa pretinde regelui Filip al II-lea al Franței (1180-1223) să întreprindă măsuri contra nobililor care au acceptat religia kathară. Regele Franței, având relații încordate cu Sfântul Imperiu Roman, refuză ducerea la îndeplinire a cererii papei. Astfel, papa solicită ajutorul grofului Raimund VI. von Toulouse, care prin refuzul lui provoacă excomunicarea papală. La 22 iulie 1209, trupele trimise în ajutorul cruciaților ocupă localitatea Béziers, urmând porunca „Caedite eos! Novit enim Dominus qui sunt eius” „Să fie toți omorâți, Dumnezeu cunoaște pe aleșii săi”. Locuitorii vor fi măcelăriți (20 000 de morți), după care urmează Carcassonne, care capitulează și cei rămași se refugiază în păduri (aproape 500 de bătrâni, bolnavi sau copii). 400 din ei sunt spânzurați și o sută sunt lăsați să părăsească orașul goi, despuiați de haine, („au luat cu ei numai păcatele lor”).
În anul 1224, împăratul Frederic a elaborat un edict de ardere a ereticilor, erezia fiind considerată ca o jignire adusă monarhului pentru care era prevăzută pedeapsa cu moartea. Acest edict fiind acceptat de papa Grigore al IX-lea (1167-1241) cu condiția ca numai biserica să poată hotărî care eretic este recidivant și nu mai poate fi convertit; astfel, papa refuză să accepte declararea ca eretic a orașului Milano care s-a răzvrătit împotriva împăratului.
La hotărârea Conciliului din Toulouse (1229) s-au înăsprit măsurile de pedepsire a ereticilor prin descoperirea locurilor unde aceștia s-au refugiat. Celor care le ofereau adăpost sau pomană, le erau dărâmate casele, confiscate bunurile, sau periclitate viețile. Pentru a obține informațiile necesare s-a recurs la încurajarea denunțurilor secrete.
„Chestionarea penibilă” Motivul însărcinării dominicanilor cu combaterea ereziei este explicat prin faptul că erezia apare mai ales în rândul populației sărace, unde dominicanii aveau cele mai bune contacte. Astfel, în anul 1235, inchiziția este considerată oficială de către papă.
Printre metodele de investigație a inchiziției era „chestionarea penibilă” care consta de fapt din diferite metode de tortură a acuzatului, prin care se căuta îndepărtarea influenței viciilor lumești și obținerea unei mărturisiri. Împăratul Frederic al II-lea ordonă în 1238 pedeapsa cu moartea prin arderea pe rug a ereticilor, iar în anul 1252 interogarea prin schingiuire pentru aflarea adevărului, metodă uzuală a justiției din aceea vreme. La sfârșitul secolului al XIII-lea, inchiziția funcționa ca instituție deja în mai multe regiuni din Europa apuseană.
Formarea inchiziției
Teologul italian Toma de Aquino (Tommaso d’Aquino) (1225-1274) a stabilit teoretic prin fraza „Accipere fidem est voluntatis, sed tenere fidem iam acceptam est necessitatis” – „pentru acceptarea și păstrarea credinței este necesară o hotărâre liberă și voluntară”, piatra de temelie a inchiziției din Evul Mediu. Pedeapsa aplicată pentru erezie cere teologul să fie excomunicarea sau pedeapsa cu moartea. În anul 1231, papa Grigore al IX-lea (1167-1241) formează o comisie permanentă pentru combaterea ereziei, formată mai ales din călugări ai ordinului dominican. Pedeapsa pe care o cere papa Grigore al IX-lea este închisoarea pe viață a ereticilor recidiviști.
Procesele intentate de inchiziție s-au extins și asupra vrăjitoarelor. Un acuzat avea, de exemplu, libertatea de a-și acuza la rândul lui unii dușmani, și dacă acuzarea lui se dovedea reală avea șanse de grațiere. Majoritatea cazurilor de erezie nu erau pedepsite cu moartea, ci prin pedepse ca: obligația de a lua parte la slujbe, pelerinaje, cruciade, pedepse financiare, sau legarea de stâlpul infamiei. Inchiziția din evul mediu s-a limitat geografic la Europa centrală și sud-vestică, în Anglia sau peninsula Scandinavă fiind numai cazuri izolate.
Inchiziții
Istoricii deosebesc patru manifestări diferite ale Inchiziției creștine:
Inchiziția medievală (1184–sec. XVI), care include Inchiziția episcopală (1184–anii 1230) Inchiziția papală (anii 1230) Inchiziția spaniolă (1478–1834) Inchiziția portugheză (1536–1821) Inchiziția romană (1542 – c. 1860)
Articole:
1. INCHIZITIA
Radu Cerghizan
Inchizitia a fost o instanta judecatoreasca instituita de biserica catolica, prin decretul Papei Gregor IX in anul 1231, in scopul depistarii si reprimarii sângeroase a asa-zisilor „eretici”. Sarcina interogatoriilor, persecutiilor, torturilor si arderilor pe rug a fost preluata de catre ordinele calugaresti ale Franciscanilor si Dominicanilor. In fruntea inchizitiei a stat un Mare Inchizitor. Inchizitia a constituit una din cele mai grave erori savârsite de Biserica Romano-Catolica, care a dus la crime pe scara de masa impotriva umanitatii. Dupa ce Romano-Catolicismul si-a consolidat puterea in Evul Mediu, cetatenii cu vederi liberale, care nu se aliniau cu dorintele, nu intotdeauna biblice, ale Bisericii oficiale, au inceput sa fie priviti ca „eretici”, ca inamici ai societatii. La doi ani dupa masacrarea ereticilor albigenzi, Papa Grigore IX publica documentul apostolic Excommunicamus (20 aprilie 1231) prin care anunta infiintarea unui tribunal supranational care sa judece cazurile de erezie. Intentia Papei Grigore IX stabilea ca obligatorie efectuarea unei anchete care sa confirme sau sa infirme temeinicia acuzatiei de erezie. Tribunalul a primit numele de inchizitie (l.lat. inquisitio = cercetare, ancheta). Inchizitia a functionat mai mult in tarile din sudul si vestul Europei, in special in Spania si a inceput a judeca pe toti aceia care au ncercat sa raspândeasca printre credinciosi invataturi asa-zise false in materie religioasa, in dauna credintei. Biserica a considerat firesc sa aiba si ea un for care sa ceara socoteala celor care se amestecau in probleme religioase fara a fi – dupa parerea ei – competenti; aceasta a fost Inchizitia. Ea a jucat un mare rol mai ales in istoria Evului Mediu. Condamnarile care s-au facut se datoreaza principiilor considerate optime pentru a apara ordinea publica lezata prin invataturile asa-zise eretice. Când era semnalata prezenta ereziei intr-o regiune, se anunta o ancheta: ori se deplasa tribunalul la fata locului, ori erau convocati suspectii, in corpore, la centru. Când era vorba de cazuri particulare, celui in cauza i se trimitea o citatie prin parohia teritoriala. Neprezentarea la locul stabilit in termen de 30 de zile atragea dupa sine excomunicarea, fapt care reducea sansele la proces. Adus in fata Tribunalului, suspectul era pus sa jure ca va spune adevarul, dupa care era interogat si un notar consemna intrebarile si raspunsurile. Mijloacele dure de constrângere fizica erau folosite in cazul in care cel anchetat refuza sa raspunda la intrebari. Asa-zisul eretic care isi retracta erorile primea o sanctiune ispasitoare, dupa gravitatea constatata arbitrar. Categorii de pedepse degradante date de Inchizitie inculpatilor: – posturi indelungate, opere de binefacere, zidirea unei biserici, pelerinaje la locurile sfinte. – participarea la celebrari liturgice comunitare stând intr-un colt al bisericii, descult si cu o lumânare aprinsa in mâna. – purtarea unui semn distinctiv, cusut pe haine, ori purtarea unor vesminte de culoare speciala. – amenzi, confiscarea bunurilor, interdictia indeplinirii anumitor functii publice. – inchisoarea pe un timp determinat sau pe viata. – condamnarea la moarte. Cei care aveau legaturi cu diferite secte ori cu eretici erau excomunicati. Când un eretic refuza sa retracteze sau când recidiva, Tribunalul inchizitorial il incredinta judecatorului civil, care, de regula, ii pregatea rugul. Majoritatea inchizitorilor au dat Inchizitiei o fata monstruoasa (Thomas de Torquemada, Conrad de Marbourg, Robert cel Mic, Pierre Cauchon, Jean le Maitre, Bernard Gui s.a.), compromitând masiv Biserica. Au existat si inchizitori ceva mai corecti, unii dintre ei fiind declarati ulterior de Biserica chiar sfinti (Sf. Petru din Verona, Sf. Fidelis de Sigmaringen, Sf. Ioan Capistran). Biserica a declarat sfinti si martiri si pe unii dintre cei pe care Inchizitia i-a chinuit, condamnat la ani grei de temnita sau i-a ars pe rug (Tereza de Avila, Ioana d’Arc, arhiepiscopul de Toledo s.a.). Oricât ar parea de straniu, Biserica Romano-Catolica nu a renuntat formal la Inchizitie decât in 1908, prin reorganizarea eclesiastica produsa sub papa Pius al X-lea. Dar nici pâna azi Biserica Romano-Catolica nu a condamnat Inchizitia ca institutie criminala.
2. 10 lucruri de ştiut despre… Inchiziţie
Inchiziţia a reprezentat unul dintre episoadele dure ale Evului Mediu şi ale istoriei Bisericii Catolice. Iată zece lucruri despre ce a reprezentat şi modul în care a acţionat ea.
Inchiziţia a fost tribunalul ecleziastic care avea în sarcină reprimarea ereziei.
Inchiziţia medievală a apărut între secolele al XII-lea şi al XIII-lea pentru a combate răspândirea ereziei catare şi valdenze, deci a oricărei forme de heterodoxie doctrinară sau morală.
În timpul Evului Mediu, în tribunalul diocezei, lângă episcop stătea inchizitorul, cu puteri justiţiare precise, stabilite direct de către Pontif.
Sancţiunile dictate de inchizitor erau puse în practică de către puterea civilă, „braţul secular” al Bisericii.
În 1478, o bulă pontificală autoriza în Spania, instituirea unui Consiliu pentru combaterea ereziei.
Mecanisemele inchiziţiei spaniole au fost create de Isabela I de Castilia şi Ferdinand de Aragon, în 1480, constituindu-se un organism independent de coroană, care utiliza procedee secrete şi tortură justiţiară, concentrându-se asupra aşa-numiţilor marranos şi moriscos – evrei convertiţi şi musulmani din teritoriile recucerite.
Dacă aceste categorii, marranos şi moriscos, erau recunoscute ca fiind vinovate, persoanele erau condamnate la închisoare sau expulzare, iar bunurile lor erau confiscate.
Ulterior, inchiziţia spaniolă a persecutat protestanţii şi toate formele de convertire religioasă între catolici.
Autoritatea inchiziţiei spaniole s-a extins în timpul inchizitorilor generali Torquemada (1483-1498) şi Jimenez (1507-1517) în toate teritoriile spaniole, fiind cuprinse şi coloniile din America şi statele europene supuse Madridului.
Până la abolirea ei, în 1834, inchiziţia spaniolă a devenit tot mai mult un instrument de eliminare a oricărui tip de deviere politică, socială şi culturală.
Asemănătoare celei spaniole, inchiziţia romană, a fost instituită împotriva protestanţilor de către Papa Paul al III-lea, în 1542, fiind încredinţată lui G.P. Carafa (viitorul Paul al IV-lea).
Reorganizată de Sixtus al V-lea, în 1588, inchiziţia romană a devenit un important instrument al Contrareformei, eliminând protestantismul din Italia şi condamnând gândirea filosofică şi ştiinţifică.
3. Începuturile inchizitiei – crestinişmul, de la martiri la tortură
Biserica creştină a fost fondată pe moartea pe Cruce şi Învierea lui Iisus Hristos. Orice biserică sau facţiune creştină va spune acest lucru ca primordial în definiţia sa. Diferenţele apar ulterior în formulări dogmatice, în tradiţie, în cult, în practici etc.
Totuşi cum s-a ajuns ca de la Cel care a propovăduit iubirea de aproape şi a preferat să moară răstignit în locul unei facile fugi sau a protecţiei venită pe fondul unei eventuale revolte populare, dar şi în numele Lui să se producă sute de ani atrocităţi fără margini în perioada Inchiziţie? Sfânta Scriptură (Biblia) vorbeşte în Noul Testament despre iubire, dragoste de aproape, iertare, dar şi despre atrocităţi care vor avea loc în Numele Lui. Scripturile le condamnă şi nu pomenesc nicăieri de necesitatea unui război sau a unor persecuţii pe care creştinii ar trebui să le facă. Cu toate acestea, sute şi mii de oameni au ars pe rug, au fost torturaţi în cele mai oribile moduri cu putinţă de personalul Bisericii catolice în perioada Inchiziţiei. Nici cealaltă Biserică, cea Ortodoxă, nu poate spune că nu a încuviinţat persecuţii: ale musulmanilor, evreilor şi schismaticilor de orice fel (chiar şi catolici uneori). Însă organizarea de care s-a dat dovadă în Occident este una macabru de exemplară. O modificare majoră în istoria creştinismului Până în secolul al IV-lea creştinismul era o religie urbană, răspândită pe tot cuprinsul Imperiului Roman, uneori tolerată de autorităţi, alteori persecutată. Începând cu împăratul Nero şi până la Diocleţian, predecesorul lui Constantin cel Mare, întâlnim destul de multe campanii generale de persecutare a creştinilor din imperiu. Aceştia erau de cele mai multe ori socotiţi drept ţapi ispăşitori pentru multe evenimente neplăcute. Cel mai cunoscut este arderea Romei, act săvârşit de fapt de Nero. Pe cei mai mulţi dintre aceşti martiri creştini morţi în secolele aminite îi întâlnim la loc de cinste în calendare. Ei sunt consideraţi sfinţi pentru că au avut curajul să îl mărturisească pe Hristos chiar şi cu preţul vieţii.
Venirea lui Constantin cel Mare la tron, reunificarea Imperiului separat de Dioclețian, legenda cu semnul crucii apărut în ziua de dinainte de confruntarea finală cu Maxențiu, rivalul său care domnea în Răsărit, dorința împăratului de a-și consolida Imperiul, toate acestea au dus, în anul 312, la edictul de la Milan, prin care creștinismul devine religie permisă în Imperiu. Ulterior, împăratul s-a implicat și mai mult în treburile Bisericii, încercând să pună capăt disputelor între creștinii arieni (subordonaționiști – Cele trei Persoane ale divinității Tatăl, Fiul și Sfântul Duh nu ar fi egale, Fiul fiind subordonat Tatălui) și ceilalți creștini, care considerau cele Trei Persoane egale. Din acest motiv a fost convocat primul Sinod Ecumenic, ținut la Niceea în 325. Împăratul Constantin I este cel care face legătura între religie și stat, folosind metodele de represiune ale statului pentru extirparea ereziei. Printr-o astfel de măsură a împăratului va fi exilat Arius, după Primul conciliu de la Niceea, considerat ca un pericol pentru biserică. Din motive asemănătoare a fost exilat episcopul Atanasiu din Alexandria, un dușman înverșunat al Arianismului, precum și alți numeroși episcopi ortodocși.
Implicarea tot mai mare a împăratului roman se vede o dată cu venirea pe tron a lui Teodosie cel Mare. Acesta, împreună cu împreună cu Sfântul Ambrozie al Milanului, face din creștinism unica religie a Imperiului. Devenind religie de stat, creștinismul are acces nelimitat și direct la foarte multă putere și la instrumentele deținute de stat, dar preluând pe deplin și modul acestuia de exprimare: persecuția până la anihilare a celor care nu sunt de acord cu edictele imperiale.
Astfel, ereticii, cei care nu propovăduiesc ceea ce biserica stat aprobă, sunt nu doar prigoniți, ci și uciși. Primul în istorie condamnat pentru părerile sale, altele decât cele oficiale, a fost teologul Prisciliano de Avila (340-385). Acesta, în anul 385, a fost executat în Trier ca eretic. Până la edictul din 380 a lui Teodosie cel Mare, cea mai severă pedeapsă a Bisericii era anatema – afurisirea, scoaterea în afara Bisericii. Comunitatea de creștini nu-l mai recunostea pe eretic ca aparținând de ea, acesta nu avea voie să intre în Biserică etc, dar sub nicio formă nu era ucis. Exemple de erezii sunt multiple până în secolul IV, în perioada timpurie a creștinismului: existau învățături ca „Montanismus” ce provenea de la Marcion din Asia Mică (85-160) sau „Maniheismus”, întemeiată de persianul Mani (216-277) în care religia era pregnată de influența gnostică, învățături care au fost condamnate de biserică drept eretice.
Ulterior anului 380, toate formele de exprimare religioasă diferite de cele ale Bisericii oficiale au fost interzise, iar practicanții lor persecutați. Unii își găsesc refugiu în teritoriile pe care popoarele migratoare le controlează. Cei mai mulți aleg convertirea în locul excluderii sociale sau chiar a morții. Pentru a înlesni oarecum trecerea și Biserica ”încreștinează” unele zile de sărbătoare păgâne (Crăciunul este exemplu cel mai cunoscut, dar și Boboteaza este continuatoarea unei tradiții romane mai vechi). În prima etapă vedem că acțiunile s-au îndreptat cu precădere spre convertirea păgânilor. Venirea valurilor de migratori păgâni până în secolul X a concentarat atenția clerului superior în această direcție. Ereticii din interior erau văzuți ca niște bolnavi spirituali, iar acțiunile de persecuție nu merg decât foarte rar până la lichidarea lor. După stabilizarea Europei, dar și după ruptura dintre cele două mari scaune patriarhale (Roma și Constantinopol, în 1054), lucrurile au început să intre pe o altă turnură. Dacă Biserica Ortodoxă patronată încă de împărat și-a menținut linia descrisă mai sus față de eretici, în Apus lucrurile devin mult mai fanatice.
Începuturile Inchiziției și argumentele acestora
Inchiziția începe să funcționeze prin anii 1100, la apariția în Italia și sudul Franței a religiei dualiste antifeudale (Bogomilism), care amenința scindarea bisericii catolice.
Deși transformarea Inchiziției într-o instituție se va petrece prin secolul XIII, folosindu-se interpretări din Biblie și citate din teologul antic Augustinus din Hippo (354-430) (care susținea că ereticii numai cu forța pot fi aduși pe calea cea bună spre biserică), constatăm că acțiunile de persecuție și violențele sunt mult mai timpurii.
Astfel, Heinrich der Löwe (Henric Leul) se oferă în anul 1147 să întreprindă o cruciadă contra slavilor de Elba creștinizați parțial. Alt exemplu din secolul al XII-lea este botezarea forțată a evreilor, care a fost ulterior interzisă prin „Decretum Gratiani”.
Exact ca în vreme prigoanei creștinilor, condamnarea la moarte a ereticilor de către autoritățile feudale din Franța, Germania și Italia se făcea printr-un proces ad hoc, urmare a unei declarației venite de la un martor. În anul 1184 a fost alcătuită o Comisie pentru cercetarea cazurilor de erezie, aceasta fiind o reacție a mișcării religioase a katharilor (curaților între sec. XI-XIV) pornită din sudul Franței, împotriva cărora s-au întreprins câteva cruciade. De asemenea, katharii au fost prigoniți și arși pe rug ca eretici.
La început, papalitatea a fost luată prin surprindere de zelul acestor acțiuni și a încercat să impună o parte din vechile măsuri. La Concilul din Tours (1163) ținut de Papa Alexandru III, s-a accentuat necesitatea unei pedepse adecvate pentru cei ce se abat de la calea adevărată arătată de biserică. Astfel, papa Lucius III (1181–1185), în colaborare cu Frederic I, Sfânt Împărat Roman (Barbarossa), la Concilul din Verona (1183), prin Bula papală „Ad Abolendam” se hotărăște modul în care va fi pedepsit un eretic (excomunicarea defintivă, cu pierderea tuturor drepturilor și proprietăților).
În anul 1199, Papa trimite doi călugări cistercieni cu o împuternicire deplină de a supune katharii din sudul Franței. Concilul al IV-lea Lateran a hotărât în 1215 împotriva celor osândiți de erezie de pierdere a avutului, excomunicare și interzicerea îngropării în pământ sfințit.
În paralel, Papa Inocențiu al III-lea, care origanizează cruciada Albigensiană (1209–1229), oferă și un model monstruos de persuasiune a ereticilor: la 22 iulie 1209 trupele catolice ocupă localitatea Béziers, urmând porunca „Caedite eos! Novit enim Dominus qui sunt eius” „Să fie toți omorâți, Dumnezeu cunoaște pe aleșii săi”. Locuitorii orașului vor fi așadar măcelăriți (20 000 de morți). La puțin timp urmează orașul Carcassonne ,care capitulează, locuitorii refugiindu-se în păduri. Din cei rămași aproape 500 de bătrâni, bolnavi sau copii, 400 sunt spânzurați și o sută sunt lăsați să părăsească orașul goi, despuiați de haine, luând cu ei „numai păcatele lor”.
Arderea pe rug
Intrigile politice și interesele suveranilor au folosit de multe ori în Evul Mediu limbajul și instrumentele ecleziastice pentru înlăturarea adversarilor. Decretul de ardere pe rug a ereticilor vine chiar în contextul disputelor între Frederic al II-lea, împăratul Sfântului Imperiul Roman, cu orașul Milano. Frederic a elaborat un edict de ardere a ereticilor, erezia fiind considerată ca o jignire adusă monarhului pentru care era prevăzută pedepsa cu moartea. Acest edict a fost acceptat de papa Gregor IX (1167-1241), cu condiția ca numai biserica să poată hotărî care eretic este recidivant și nu mai poate fi convertit. Papa va refuza să accepte declararea ca eretic a orașului Milano, care se răzvrătise împotriva împăratului.
La hotărârea Conciliui din Toulouse (1229), s-au înăsprit măsurile de pedepsire a ereticilor prin descoperirea locurilor unde s-au refugiat, a celor care le ofereau adăpost sau pomană. Casele le erau dărâmate, bunurile confiscate, iar oamenii puteau fi chiar uciși. Pentru a obține informațiile necesare, s-a recurs și la încurajarea denunțiilor secrete.
Motivul însărcinării dominicanilor cu combaterea ereziei este explicată prin faptul că erezia apare mai ales în rândul populației sărace, unde dominicanii aveau cele mai bune contacte. Astfel, în anul 1235 inchiziția este declarată oficială de către papă.
Printre metodele de investigație ale Inchiziției se număra „chestionarea penibilă”, care consta de fapt din diferite metode de tortură a acuzatului, prin care se căuta după cele spuse îndepărtarea influenței viciilor lumești și obținerea unei mărturisiri. Impăratul Friedrich II ordonă în 1238 pedeapsa cu moartea prin arderea pe rug a ereticilor, în anul 1252 cu interogarea prin schingiuire pentru aflarea adevărului, metodă uzuală a justiției din aceea vreme. La sfârșitul secolului XIII inchiziția funcționa ca instituție deja în mai multe regiuni din Europa apuseană.
Teologul italian Toma de Aquino (Tommaso d’Aquino) (1225-1274) a stabilit teoretic prin fraza „Accipere fidem est voluntatis, sed tenere fidem iam acceptam est necessitatis” – „pentru acceptarea și păstrarea credinței este necesară o hotărâre liberă și voluntară” piatra de temelie a inchiziției din Evul Mediu. Pedeapsa aplicată pentru erezie, cere teologul, să fie excomunicarea sau pedeapsa cu moartea. În anul 1231 formează papa Grigorie al IX lea o comisie permanentă pentru erezie, subordonată mai ales călugărilor din ordinul dominican. Pedeapsa pe care o cere papa Gregor pentru eretici este închisoarea pe viață, cu o pedeapsă maximă pentru eretici recidivanți.
„Noi vrem ca să-i corectăm, să-i avem îndreptați și nu omorâți, noi dorim izbânda educației creștine și nu moartea lor meritată”
Între argumentele folosite adesea în justificarea acțiunilor Inchiziției sunt acțiunile teologului antic Augustin de Hipona, care a avut dispute înveșunate cu „donatiștii” (o fracțiune creștină nord-africană). Acesta a încercat metoda convingerii, dar mai târziu el va recomanda utilizarea forței prin maximele sale: „compelle intrare“ și „temperata severitas”, care va deveni treptat mai severă utilizând biciuirea și în cazurile extreme pedeapsa cu moartea. Totuși Inchiziția a trecut cu vederea o precizare a lui Augustinus, și anume „Corrigi eos volumus, non necari, nec disciplinam circa eos negligi volumus, nec suppliciis quibus digni sunt exerceri” – „noi vrem ca să-i corectăm, să-i avem îndreptați și nu omorâți, noi dorim izbânda educației creștine și nu moartea lor meritată” sau afirmația lui Ioan Gură de Aur „Condamnarea la moarte a unui eretic este o greșeală ireparabilă”, această părere fiind împărtășită și de Ambrosius din Milano și Martin din Tours.
Procesele inchiziţiei s-au extins ajungând uneori să depăşească orice imaginaţie. Vânătoarea de vrăjitoare, denunţarea duşmanilor proprii drept eretici, interzicerea oricăror practici medicinale suspecte de vrăjitorie etc sunt câteva din zonele unde Inchiziţia a acţionat. În pofida atrocităţilor petrecute, cele mai multe dintre condamnarile ereticilor nu vizau decât mai rar moartea. Pedepsele constau în a lua parte la slujbe, pelerinaje, cruciade, pedepse financiare, sau legarea de stâlpul infamiei.
www.historia.ro
4. CRIME ÎN NUMELE CREDINŢEI. Cum a acţionat unul dintre CELE MAI SANGEROASE INSTRUMENTE de reprimare a SUTE DE MII de oameni
Un tribunal special, încredinţat călugărilor dominicani şi franciscani pentru a-i judeca pe ultimii eretici din Languedog…Organizat la „sugestia” Papei Grigore al IX-lea, în 1231.
Acesta era actul de naştere al Inchiziţiei, nume ce provenea de la Inquisitio, cuvânt din limba latină: înseamnă „cercetare” sau „anchetă”. Intenţia Papei era ca temeinicia acuzaţiilor să se stabilească pe baza unor anchete minuţioase care să confirme sau să infirme actele de erezie. Inchiziţia se va transformat, treptat, într-un instrument sângeros de reprimare a sute de mii de oameni, mai mult sau mai puţin vinovaţi de ceva anume, iar „înfiinţarea sa a constituit una dintre cele mai grave erori săvârşite de Biserica Romano- Catolică”, după cum notează unii dintre istorici. Diverse pedepse În prima parte a existenţei sale, Inchiziţia a început să judece pe toţi aceia care încercau să răspândească printre credincioşi învăţături aşa zise false în materie religioasă, în dauna credinţei. Când era semnalată prezenţa ereziei într- o regiune, se anunţa o anchetă: ori se deplasau inchizitorii la faţa locului, ori se trimiteau citaţii nominalizate. Adus în faţa Tribunalului, suspectul era pus să jure că va spune adevărul, după care era interogat, iar un notar consemna întrebările şi răspunsurile. Mijloacele de constrângere fizică erau folosite doar în cazul în care acuzatul refuza dialogul. În funcţie de gravitatea faptei, pedepsele erau diverse: posturi îndelungate, opere de binefacere, pelerinaje la locuri sfinte, purtarea unui semn distinctiv cusut pe haine, participarea la slujbe în colţul bisericii, desculţ şi cu o lumânare în mână, confiscarea averii, închisoarea şi condamnarea la moarte. Cei care aveau legături cu diferite secte erau excomunicaţi. Când un eretic refuza să retracteze, sau când recidiva, Tribunalul inchizitorial îl încredinţa judecătorului civil, care, de regulă, îi pregătea rugul sau spânzurătoarea. Torturi odioase La anchetă trebuiau să participe cel puţin doi martori, deşi judecătorii rareori ţineau cont de această chestiune. Principiul era ca mărturia să nu vină de la un excomunicat, însă acest lucru nu era respectat. Sfera de activitate a Inchiziţiei s-a lărgit odată cu trecerea timpului, focalizându- se pe vrăjitoare şi prostituatele. Începe o perioadă mai mult decât neagră: răzbunări perfide, interese, victime nevinovate, denunţuri mincinoase, poliţe politice sau economice. Nimeni nu cerceta dacă acuzaţiile erau sau nu calomnioase: cine denunţa primul, putea fi sigur că inamicul său va fi ucis. Tortura a fost introdusă la 20 de ani de la fondarea Inchiziţiei. La început tortura era considerată atât de odioasă, încât clericilor nu le era permis să asiste. Ea trebuia întreruptă pentru a permite inchizitorului să îşi continue ancheta. Regula generală spunea că la tortură se putea apela o singură dată, însă în realitate acest procedeu era repetat până ce nefericitul eretic spunea ce dorea să audă inchizitorul… Treptat, multe dintre reguli aveau să fie încălcate odată cu apariţia manualului Malleus Maleficarum, un ghid al inchizitorului, lucrare străbătută de un fanatism sinistru, care a introdus instrumente de tortură groaznice. Iată cum descria învăţatul teolog J. Weyer un asemenea episod: „Mulţimea stă şi priveşte cum sunt transportate vrăjitoarele cu căruţa jupuitorilor de vite spre locul execuţiei. Adeseori, toate membrele le sunt schilodite de cazne, sânii sfâşiaţi atârnă ca nişte zdrenţe, una are braţele rupte, alta are gambele zdrobite ca ale tâlharilor răstigniţi. Nu se pot ţine pe picioare, deoarece labele picioarelor le- au fost strivite de menghină. Acum, călăii le leagă de nişte stâlpi în jurul cărora sunt rânduite lemne ce vor fi aprinse pentru a le accentua chinurile morţii”… Peste 500.000 de oameni arşi pe rug Numărul victimelor Inchiziţiei a fost uriaş. Au fost arşi pe rug peste 500.000 de oameni. Dintre afacerile judiciare care au dus la pedeapsa capitală, unele au avut răsunet deosebit, aşa cum a fost cazul Ioanei D’Arc, judecată la Rouen, în 1431. Tribunalul inchizitorial a acuzat-o pe “Fecioara din Orleans” de “uneltire cu diavolul”, numai pentru faptul că purta haine bărbăteşti, avea părul tuns scurt şi prevestise viitorul strălucit al regelui Franţei. La fel s-a întâmplat şi cu mareşalul Gilles De Retz, care sub o groaznică tortură, a “recunoscut” că a necinstit şi ucis sute de fecioare şi copii – mărturisire de care şi inchizitorii s-au speriat, arzându- l pe rug pentru a nu se dovedi că îşi pierduse minţile din cauza chinurilor. Inchiziţia a fost suprimată în 1808 de către Napoleon Bonaparte, dar a rămas o pată neagră în istoria lumii, lista crimelor făcute în numele credinţei fiind neîncăpătoare.
5. Inchiziția spaniolă: lupta împotriva evreilor și musulmanilor
În regatul Aragonului, primul tribunal inchizitorial a fost înființat în secolul al XIII-lea, printr-un act al Papei Grigore al IX-lea. Se întâmpla în timpul ereziei albigense, care a dus la înflorirea Inchiziției în sudul Franței și zona Pirineilor. Însă Inchiziția nu a „prins” în Spania în această perioadă, așa cum a făcut-o în alte părți ale Europei catolice. Treptat, influența acestei instituții a scăzut și, până în secolul al XV-lea, ea nu mai însemna aproape nimic.
De aceea, istoria Inchiziției spaniole – cea mai cunoscută dintre toate – se desfășoară într-un alt cadru temporal decât în Franța, Germania sau Italia. Ea va cunoaște perioada de apogeu câteva secole mai târziu, și nu în Evul Mediu, ci în epoca modernă timpurie.
În regatul Castiliei, nu a existat niciodată un tribunal al Inchiziției papale; supravegherea comunității cădea în sarcina episcopilor. În perioada evului mediu, elita catolică castiliană nu a fost prea interesată de problemele ereziei. Evreii și musulmanii erau tolerați și puteau să-și urmeze legile și obiceiuril tradiționale în probleme domestice. Exista însă o anumită discriminare, la nivelul legii: potrivit legislației, evreii și musulmanii erau inferiori catolicilor.
Inchiziția spaniolă și fervoarea acesteia pot fi atribuite naturii multi-religioase a societății spaniole de după Reconquista. Maurii, cuceritori ai peninsulei iberice în 711, au stăpânit regiunea până în secolul al XIII-lea, când avansul creștinilor îi împinge în granițele restrânse ale Granadei. Ei vor rezista aici până în anul 1492, an ce marchează oficial sfârșitul Reconquistei. Practic însă, lupta spaniolilor împotriva maurilor nu se oprește aici. În ciuda promisiunilor inițiale, făcute de regii Spaniei și stabilite prin tratate oficiale, maurii vor fi în continuare persecutați.
Persecutarea evreilor
Spania post-Reconquista s-a vrut a fi o societate a coexistenței pașnice dintre creștini, evrei și musulmani. Realitatea era însă alta. Lungul război de recucerire a peninsulei a dus la apariția și dezvoltarea unei identități și unități naționale spaniole definite prin elementul religios. Cum lupta s-a purtat împotriva unui dușman de altă religie, ea a creat o coeziune socială în jurul religei creștine. Astfel, după sfârșitul Reconquistei, identificarea unui nou dușman de altă religie – Evreul – și apariția unui nou val de antisemitism nu a fost un fenomen neobișnuit.
Activitatea înfloritoare a Inchiziției începând cu secolul al XV-lea își are originea în câteva evenimente de la sfârșitul secolului al XIV-lea. În acea perioada, în unele zone ale Spaniei a izbuncit un val de antisemitism concretizat prin organizarea unor pogromuri. Spre exemplu, în iunie 1391, la Sevilia, sute de evrei au fost omorâți, iar sinagoga din oraș a fost distrusă. Mai mulți evrei au fost uciși și în alte orașe, precum Valencia și Barcelona.
Ca o consecință directă a acestor pogromouri, are loc o convertire în masă a populației evreiești din Spania. De cele mai multe ori, convertirea se făcea forțat, sub amenințările Bisericii Catolice.
Botezul forțat contravine legii catolice și, teoretic, orice persoană obligată la botez putea reveni la vechea credință. Această dispoziție a fost însă interpretată după bunul plac al clericilor: astfel, se considera că o persoană care accepta botezul sub amenințarea morții sau a violenței se convertea totuși voluntar, astfel că i se interzicea revenirea la credința inițială, în cazul de față la iudaism.
Oricum, mulți evrei convertiți au preferat să-și urmeze noua religie, crezând că așa vor fi în siguranță. Asta a dus la apariția, începând cu secolul XV, a unui nou grup social: conversos sau noii creștini. Aceștia, scăpând de restricțiile ce le fuseseră impuse din cauza apartenenței la iudaism, au putut primi poziții importante în administrație și guvern, câștigând din ce în ce mai multă influență la Curte. Spre exemplu, bancherul Gabriel Sanchez, cel care finanțează călătoria lui Columb către „Indii”, era un converso.
Renașterea Inchiziției spaniole începe în anii 1477-1478, când bigota regină Isabela a fost convinsă de un călugăr dominican că mulți din noii creștini păstrează, de fapt, religia iudaică. Monarhii spanioli vor decide introducerea Inchiziției în Castilia pentru descoperirea și pedepsirea acestor cripto-evrei și cer, în acest sens, sprijinul Papei. Regele Ferdinand a încercat să obțină de la Papa Sixtus al IV-lea înființarea unui Inchiziții controlate nu de Roma, ci de monarhia spaniolă, amenințând chiar cu retragerea sprijinului militar (în acea perioadă, Papalitatea se temea de pericolul otoman).
La început reticent, Papa a acceptat în cele din urmă o Inchiziție spaniolă aflată sub controlul regilor. Asta însemna, de fapt, că monarhii erau cei care numeau inchizitorii.
Primii inchizitori sunt desemnați în septembrie 1480. Este vorba de Miguel de Morillo și Juan de San Martín. Un an mai târziu, se organizează și prima ceremonie cunoscută sub numele de auto-da-fé, în urma căreia șase oameni vor și executați prin ardere pe rug. Începe, de aici, dezvoltarea Inchiziției spaniole. Până în anul sfârșitului Reconquistei, tribunale inchizitoriale vor fi înființate în toate marile orașe ale regatului castilian: Ávila, Córdoba, Jaén, Medina del Campo, Segovia, Sigüenza, Toledo, și Valladolid. Extinderea Inchiziției în Aragon a fost oprită, pentru scurtă vreme, printr-o bulă papală, dar în 1483 va fi numit și un Inchizitor al Aragonului. Este vorba de Tomás de Torquemada, Inchizitor General al Aragonului, Valenciei și Cataluniei, cel care va organiza, într-o manieră brutală, dar eficientă, Inchiziția spaniolă.
Începe, astfel, vânătoarea de cripto-evrei. Torquemada a stabilit o serie de proceduri prin care se ajungea de la descoperirea „vinovaților” la pedepsirea acestora. Procesul se desfășura astfel: Inchiziția acorda o perioadă de 30 de zile în care suspecții își puteau recunoaște vina. În același timp, inchizitorii trebuiau să adune dovezi și mărturii de la vecinii suspecților. În baza căror dovezi puteai fi acuzat că ești evreu: lipsa fumului în horn în zilele de sâmbătă (semn al respectării sabatului), refuzul de a consuma carne de porc sau achiziționarea cărnii de la un măcelar convertit etc.
Inchizitorii nu aveau nicio problemă în a folosi tortura pentru obținerea mărturiilor; cei care își mărturiseau vina (fictivă sau nu) puteau scăpa cu viață, dar cei care ulterior intrau din nou în vizorul inchizitorilor pentru aceeași „crimă” erau executați.
Inchiziția spaniolă a obținut, încă din primii ani, foarte multă autoritate. Confruntat cu elanul inchizitorilor iberici, pe care nu îi putea controla, Papa Inocențiu al VIII-lea a încercat, în 1484, să permită acuzaților să facă apel la Roma împotriva deciziilor Inchiziției. Regele spaniol a ripostat însă, în 1484 și apoi din nou, în 1509, printr-un decret prin care persoanele care făceau apel la aceste proceduri fără permisiunea monarhilor erau condamnate la moarte (și la confiscarea averii). Astfel, Inchiziția a ajuns să fie singura instituție a cărui autoritate se întindea în toate regatele monarhiei spaniole.
Inchiziția spaniolă a fost foarte activă mai ales pe o perioadă de cincizeci de ani, între 1480 și 1530. Istoricii propun, pentru această perioadă, diverse statistici ale proceselor, condamnărilor și execuțiilor. Henry Kamen, spre exemplu, vorbește de circa 2000 de persoane executate (în baza autos-da-fé înregistrate), majoritatea fiind conversos de origine evreiască. Mai mult, el spune că 91,6% din cei judecați în Valencia între 1484 și 1530, și 99,3% din cei judecați în Barcelona între 1484 și 1505 erau evrei la origini.
Istoricii au argumentat că represiunea împotriva acestor conversos nu a avut baze exclusiv religioase, ci și sociale. Dacă până la convertire evreii erau discriminați și nu puteau urca pe scara socială, după convertire aceștia au putut accede la funcții importante în stat și au putut strânge averi importante. Ar fi, așadar, vorba și de o anumită invidie a vechii aristocrații spaniole împotriva unor noi creștini considerați oportuniști. Aceeași aristocrație a avut și de câștigat de pe urma confiscării bunurilor tuturor celor condamnați de Inchiziție.
Expulzarea evreilor
Am văzut că Inchiziția spaniolă s-a născut din dorința de a-i depista pe evreii convertiți la creștinism care își păstrau, de fapt, vechea credință. Acest scop, de apărare a ortodoxiei noilor convertiți, își pierde însă sensul în momentul în care regii decid expulzarea evreilor din țară. Măsura este motivată ca fiind necesară din cauza suferințelor cauzate creștinilor (inclusiv a conversos) în urma contactului cu evreii, aceștia din urmă încercând, prin diferite metode, să-i abată pe creștini de credința lor.
Decretul de expulzare (cunoscut drept decretul de la Alhambra) e dat în ianuarie 1492. Cele mai recente estimări ale specialiștilor, bazate pe analiza atentă a documentelor oficiale și a estimărilor din epocă privind comunitățile evreiești, vorbesc de aproximativ 40.000 de emigranți (la o populație de 80.000).
Alți mii de evrei s-au botezat în lunile premergătoare expulzării. N-ar fi o exagerare să presupunem că cei ma mulți dintre ei au luat această decizie pentru a nu fi forțați să plece și nu din dorința sinceră de a se converti. Problema a fost că tocmai din acest motiv ei au intrat în vizorul Inchiziției, care îi suspecta că își continuă practicile iudaice, nerespectând noua credință.
Așadar, noii conversos vor fi victimele persecuțiilor intense de până la 1530. Până în 1560 însă, procentajul lor în procesele Inchiziției scade până la 3%. Pe parcursul următoarelor 2 secole vor mai exista câteva valuri mari de persecuții împotriva evreilor, iar ultimul proces a avut loc tocmai în… 1818, în plină epocă modernă.
Celălalt inamic: maurii
Cealaltă țintă importantă a Inchiziției a fost comunitatea de moriscos, musulmanii convertiți la creștinism după sfârșitul Reconquistei. Oficial, toți musulmanii aflați sub stăpânirea coroanei de Castilia au fost obligați să se convertească în 1502, iar cei din regatul Aragonului în 1526.
Inițial, în ciuda numeroaselor suspiciuni la adresa comunității de moriscos, Inchiziția nu a putut lua măsuri la fel de drastice ca în cazul cripto-evreilor. De ce? Cel puțin în regatele Valenciei și Aragonului, mulți moriscos se aflau sub jurisdicția nobililor, nu a Coroanei în mod direct, iar persecutarea lor putea fi considerată un afront adus nobilimii și, mai mult decât atât, ca lezând interesele economice ale acestei clase sociale.
A doua jumătate a secolului al XVI-lea, sau ultima perioadă a domniei lui Filip al II-lea, a adus o înrăutățire a relațiilor dintre (vechii) creștini și moriscos. După revolta din Granada din 1568-1570, Inchiziția a început să ia măsuri mult mai drastice. Din 1570, tribunalele inchizitoriale din Zaragoza, Valencia și Granada se ocupau mai mult de cazuri ale acestei comunități.
Fiecare aspect al vieții moriscilor – inclusiv limba, vestimentația și obiceiurile sociale – era condamnat ca fiind necivilizat și păgân. Cineva care refuza să bea vin sau să mănânce carne de porc putea fi denunțată Inchiziției. În ochii acestei instituții și ai opiniei populare, chiar și practicile precum consumarea cușcușului, folosirea hennei, aruncarea dulciurilor la nuntă sau dansul pe muzică berberă erau activități necreștine pentru care o persoană putea fi obligată să facă penitențe. Acei morisci care erau creștini sinceri nu puteau să urce pe scara socială și erau expuși criticilor venite și din partea musulmanilor, dar și din partea creștinilor.
La fel ca în cazul evreilor, Coroana a ajuns în cele din urmă la decizia că cea mai bună soluție pentru rezolvarea tuturor problemelor este expulzarea comunității morisce. Factorul demografic a fost unul din argumentele decisive în favoarea expulzării. Juan de Ribera, arhiepiscopul de Valencia, l-a avertizat pe regele Filip al III-lea că, dacă nu ia măsuri imediat, populația creștină va fi depășită numeric de musulmani, deoarece toți moriscii se căsătoreau și aveau mulți copii, în timp ce doar 1/3 sau ¼ in creștini rămâneau celibatari după ce intrau în serviciul militar sau în sânul Bisericii. Moriscii, a spus Ribera, se gândesc numai la reproducere și la supraviețuire, iar cumpătarea lor în materie de alimentație și băutură face ca speranța lor de viață să fie ridicată.
Decizia de expulzare a fost aprobată cu unanimitate de Consiliul de Stat pe 30 ianuarie 1608, deși decretul propriu-zis nu a fost semnat de rege decât pe 4 aprilie 1609. Navele flotei spaniole au fost pregătite în secret, iar lor li s-au alăturat ulterior mai multe nave comerciale străine, inclusiv unele engleze. Pe 11 septembrie, ordinul de expulzare a fost anunțat în orașele din Regatul Valenciei, iar primul convoi a plecat de la Denia pe 2 octombrie, pentru a ajunge la Oran doar trei zile mai târziu. Populația de morisci din Aragon, Castilia, Andaluzia și Extremadura a fost expulzată în următorul an. Majoritatea celor expulzați s-a stabilit în Maghreb sau pe Coasta Berberă, cu precădere în Oran, Tunis, Tlemcen, Rabat, Tetuán și Salé. Mulți au plecat spre Franța, dar după asasinarea lui Henric de Navarra din mai 1610, au fost forțați să emigreze în Italia, Sicilia sau Istanbul.
Trebuie reținut faptul că mai mulți morisci au rămas totuși în Spania și au rămas în continuare în atenția Inchiziției. Cu toate acestea, potrivit lui Kamen, între 1615 și 1700, doar 9% din cazurile judecate de Inchiziție erau împotriva acestei minorități.
Auto-da-fé, sau actul de credință, era ceremonia publică prin care celor aduși în fața tribunalelor inchizitoriale li se aducea la cunoștință sentința. Termenul propriu-zis se referă la ritualul de penitență publică al ereticilor condamnați. Această ceremonie era, în esență, un act religios și nu includea și executarea pedepselor; aceasta avea loc ulterior. Prima astfel de ceremonie a avut loc în 1242, în Franța lui Ludovic al IX-lea. În Spania, prima auto-da-fé are loc în 1481, iar șase din oamenii care au participat la ea au fost ulterior executați.
Tomas de Torquemada, „părintele” Inchiziției spaniole, făcea parte din ordinul dominicanilor. El i-a fost sfetnic și duhovnic reginei Isabela încă din copilărie, fapt ce explică influența sa asupra politicii religioase a cuplului Isabela-Ferdinand. Torquemada era convins că prezența comunităților de marranos (evrei convertiți),moriscos (musulmani convertiți), evrei și mauri era o amenințare la adresa vieții sociale și religioase a Spaniei. Astfel, el trebuie să fi jucat un rol important în decizia Coroanei de a-i expulza pe evrei din Spania.
www.historia.ro
6. Cât de brutală a fost Inchiziţia Spaniolă?
De la începuturile sale până în prezent, criticii instituţiei Inchiziţiei au caracterizat-o drept omnipotentă şi opresivă până la extrem, asociată cu un număr impresionant de execuţii. Din anii ’50 însă s-a adoptat o atitudine revizionistă faţă de clasica imagine infernală a Inchiziţiei, o analiză mai nepărtinitoare arătând că instituţia avea mai puţină putere decât altele.
Conversii forţate, torturi fără seamăn, orori de neimaginat, execuţii înspăimântătoare – cam aceasta era şi este în continuare imaginea generală când pomenim Inchiziţia. Protestanţii au înflorit însă mult realitatea pentru a căpăta un avantaj în timpul conflictelor cu catolicii din secolul al XVI-lea. În 2572, 1200 de protestanţi olandezi sunt măcelăriţi de trupele cattolice spaniole. În 1588 Filip al II-lea trimite Invincibila Armada asupra Angliei. Pentru a câştiga aderenţi protestanţii atrăgeau mereu atenţia asupra reuşitelor terifiante ale instituţiei căreia oricine îi putea cădea victimă.
A fi împotriva inchiziţiei însemna a fi împotriva papei şi regelui Spaniei. La 1820, când Spania plănuieşte recuperarea fostelor sale colonii, istoricii anglofoni insistă tot pe regimul terorii şi intoleranţa religiei catolice care a distrus mii de vieţi. Învăţaţii evrei insistă şi ei asupra aceleiaşi imagini oribile şi a unui plan de exterminare a tot ce contravenea ideologiei teologice şi politice a Inchiziţiei. Desigur, adevăr în toate acestea există. Inchiziţia era un organism persecutor, acuzatul nu era informat exact cu privire la natura ofensei, era torturat prin varii metode şi ars pe rug dacă tortura nu avea efect şi uneori chiar dacă avea.
Dar ceea ce lipseşte din critica oponenţilor o reprezintă acţiunea altor tribunale poate chiar mai brutale sau sadice decât Inchiziţia. Această instituţie nu era unicat la începuturile Europei moderne, când indivizii erau persecutaţi din cauza credinţelor religioase tot timpul. Lordul Burghley de exemplu justifica tortura catolicilor pentru că refuzau să se autoincrimineze. În vreme ce Inchiziţia spaniolă a condamnat la moarte în jur de 100 de oameni în perioada 1559-1566, perioadă invocată ca printre cele mai sângeroase, autorităţile engleze sub Regina Ana au executatde trei ori mai mulţi eretici, iar cele olandeze de zece ori mai mulţi. Rapoartele inchiziţionale nuanţează părerile opozanţilor.
Nu întotdeauna tribunalul confisca averea inculpatului. Lucrarea “Medieval Iberia: Readings from Christian, Muslim and Jewish (ed. Olivia Constable) prezintă mai multe cazuri în care inculpatului nu I se confisca proprietatea şi scăpa doar cu o amendă. Totodată, acuzatul avea uneori ocazia să se apere aducând martori care să-I probeze inocenţa. Rapoartele prezentate de Sara Tilghman în “Mad for God” oferă de asemenea o viziune nuanţată. De fapt, instituţia intervenea mult mai rar decât se credea în viata cotidiană. Adesea inchizitorii rămâneau ore în şir în birouri examinând cazuri nerezolvate, mai degrabă decât să dea buzna în casele oamenilor şi să-i asalteze cu acuzaţii. De pildă la tribunalul din Cuenca se aresta cam un eretic la şase luni şi rareori era executat, preferându-se pedepse cu incarcerarea (şi nu pe perioade lungi) sau internarea în azil de nebuni dacă inculpatul persista în credinţa eronată.
Înainte de atitudinea revizionistă cu privire la instituţie, istorici precum Cecil Roth sau Henry Charles Lea insistau asupra legendei unuei organizaţii monolitice nemiloase care teroriza complet umanitatea. Sunt desigur cazuri în rapoartele inchizitorii când inculpatul sfârşeşte ars pe rug sau deposedat de avere, dar în la fel de multe cazuri pedepsele erau infime. Dacă ne axăm doar pe execuţii ne facem o impresie lacunară despre Inchiziţia care nu a fost de fapt responsabilă de toate persecuţiile religioase din epocă. Nu neagă nimeni politica de discriminare şi metodele de intimidare ale acesteia, dar faptele au fost mult amplificate pentru a da conferi mult mai multă putere instituţiie decât era cazul.
Inchizitorii prezentaţi în literatură drept monştrii însetaţi de sânge achitau prizonierii mai des decât îi condamnau la moarte. Manualele Inchiziţiei permiteau folosirea torturii, dar asta nu înseamnă că ea era aplicată constant şi sistematic. Trebuie să facem diferenta între nişte situaţii prescriptive şi practicarea lor sistematică. Cercetătorii care s-au ocupat de problemă au descoperit că inchizitorii spanioli se foloseau mult mai rar de procedeele infernale invocate în literatură, ba mai mult, în secolul al XVII-lea unii dintre judecători renunţă complet la ele. La tribunalul din Valencia, între anii 1566-1609, dintre 3075 de acuzaţi numai 2 sunt arşi pe rug, ceilalţi fiind biciuiţi sau amendaţi. Alte statistici care analizează acţiunile a 19 tribunale în perioada 1540-1700 conchid că aproximativ 2% dintre acuzaţi au fost executaţi.
În plus, inchizitorii nici nu erau foarte numeroşi. Fiecare regiune aveau cam 2-3 inchizitori, alături de câţiva funcţionari subordonaţi. Devci pentru peninsula Iberică avem cam 30-40 de inchizitori. Un număr destul de mic pentru a instaura regimul terorii. Alt mit care tot circula, acela al oficialilor învăluiţi de mantia inviolabilităţii, este demontat de faptul că fără mărturiile şi susţinerea comunităţilor, acţiunile Inchiziţiei nu aveau niciun rezultat. Este vorba deci şi de o fervoare generală care facilita iniţiativele tribunalului inchizitor. Şi fiecare comunitate avea interese diferite. În vreme ce majoritatea locuitorilor din Toledo susţinea prezenţa inchizitorilor şi era dornică să-şi denunţe adversarii politici, în Catalonia judecătorii erau slab toleraţi şi nu rareori aruncaţi după gratii. În bună parte, comunităţile nu erau însă împotriva Inchiziţiei, poate pentru că intruziunea în viaţa personală nu era atât de mare precum se credea. Uneori Inchiziţia se pare că a fost chiar conciliantă, dacă ne referim la tribunalul din Valencia care îi proteja pe evreii care se converteau la creştinism sau la protestele unora dintre inchizitori precum Juan Roco Campofrio împotriva discriminării rasiale.
Prin urmare, natura Inchiziţiei Spaniole este unul dintre multele exemple de manevrare a istoriei în funcţie de interesele politice. Desigur că instituţia nu a fost arhetip al justiţiei. Dar nici nu a fost răul încarnat pe pământ. Criticii acesteia i-au amplificat mult aspectele negative pentru a discredita Spania şi catolicismul. Inchiziţia nu a fost mereu invincibilă şi exagerată în intoleranţă. Există o distanţă între ideologia instituţiei, care într-adevăr promovează anihilarea devierilor de la credinţă, şi practica concretă, care se baza mai mult pe amenzi şi incarcerare decât pe tortura sistematică şi execuţia la cea mai mică suspiciune.
Mai degrabă decât o instituţie omnipotentă care teroriza, poate că ar fi mai corect să considerăm Inchiziţia o versiune instituţionalizată a prejudecăţilor comune din societatea spaniolă, răsărită din aceeaşi societate care îi împărtăşea sau respingea valorile. Inchizitorii când exploatau mentalităţile sociale trimiţându-I în mizerie pe unii, când mai moderau atitudinile extreme. Mai mult decât să folosim instituţia pentru a condamna politicile spaniole, ar trebui să o înţelegem în termenii unui model care a formalizat fricile şi prejudecăţile cetăţenilor. Cum a ajuns Spania de la o societate cosmopolită în care coexistau creştini, musulmani şi evrei la una care prefera intoleranţa? De ce a devenit credinţa o crimă? Cu aceste întrebări în minte ar trebui privită Inchiziţia ca fenomen al bigotismului instituţionalizat.
www.historia.ro
7. Ereticii persecutaţi de Biserică: Inchiziţia împotriva creştinilor
“Biserica avea mare încredere în pedeapsa corporală ca remediu pentru revolta spirituală”. (W. Woods, “A History of the Devil”).
Unii dintre cei mai faimoşi eretici vizaţi de Inchiziţie erau catharii, de orientare gnostică şi dualistă, ducând la extrem opoziţia dintre bine şi rău. Ei considerau că toată lumea vizibilă este opera diavolului, considerând chiar naşterea şi viaţa rele. Lumea materială este o temniţă în care sunt aruncate sufletele (reîncarnate de mai multe ori) care aparţin lui Dumnezeu, care se pot mântui printr-un ascetism radical. Punctul de atracţie principal al credinţei îl constituie absenţa credinţei într-un infern după moarte. În ciuda practicilor extreme precum înfometarea, catharii se situau pe un dublu nivel de moralitate: o morală strictă pentru Perfecţi şi una mai laxă pentru Auditorii.
Catharii nu erau foarte numeroşi, în jur de 5-10% din populaţia din Languedoc, dar pentru că se ocupau cu precădere de comerţ şi cămătărie erau foarte bogaţi şi influenţi, în ciuda jurământului de sărăcie. Nu atât diferenţele doctinare îi supărau pe catolici, cât puterea sectei. I-am fi găsit răspândiţi prin sudul Spaniei, Italiei, pe valea Rhonului, prin Alpi, Germania de sud, Flandra şi chiar Anglia, Bulgaria sau Bosnia. Printre fundamentele credinţei catharilor, cunoscuţi şi sub numele de albigenzi, se află munca, asimilată unei adevărate rugăciuni. Catharismul a avut succes pentru că Biserica Catolică se opunea dezvoltării capitalismului, în sensul de relaţii economice deschise, condamnând cămătăria şi împrumuturile. Mai mult, catharii nu erau foarte dornici să plătească atâtea taxe Bisericii, o structură închisă şi lipsită de simţul realităţilor cotidiene.
Perfecţii cathari, cel puţin în teorie, se erijau în imitatori absoluţi ai lui Iisus şi ai moralei eseniene. Refuzau să depună jurăminte pentru a nu-l aduce pe Dumnezeu în chestiunile materiale, condamnau orice formă de avere, predicau atenţia faţă de săraci. Un sentiment de protest similar regăsim şi în sânul Bisericii Catolice, născându-se ordine monastice precum cistercienii, dominicanii, franciscanii, dar acestea păstrau totuşi legăturile cu catolicismul şi îi împărtăşeau multe dintre politici.
Încă din secolul al XI-lea, împărăteasa Theodora a II-a condamnă la moarte un mare număr de paulicieni, eretici tot dualişti, care fac o distincţie între Dumnezeul creator al cerului şi pământului şi Dumnezeul creator al sufletelor şi resping Vechiul Testament, pretinzând că nu a existat o întrupare a lui Iisus care ar fi doar un inger. În 1118 Alexios Comnenul tratează bogomilismul, paulicianismul combinat cu tendiţele reformatoare ale Bisericii slave, cu aceeaşi severitate. Probabil persecuţiile acestea au cauzat oarecum exodul ereziilor în Occident.
În 1022, regele Robert al II-lea cel Pios al Franţei, temându-se pentru siguranţa regatului şi al sufletelor din el, ordonă arderea pe rug a 13 cetăţeni de vază la Orleans, câştigând simpatia mulţimii. 10 dintre ei se declară fideli principiilor cathare şi sunt etichetaţi drept maniheişti. Maniheismul, una dintre cele mai importante religii din Orientul Mijlociu, apărut în secolul al III-lea, a avut o influenţă definitorie asupra multor erezii medievale. Cel mai important principiu maniheist este cel al dualității. Mani propovăduia că încă de la începuturile creației, au coexistat două naturi opuse – întunericul și lumina. Pacea și liniștea erau apanajul luminii, pe când în întuneric existau constante frământări. Universul este rezultatul temporar al unui atac al întunericului asupra luminii, din mixtura cărora a luat naștere Spiritul Viu, o emanație alcătuită din lumină și întuneric. Maniheismul a făcut eforturi însemnate pentru a include în sfera proprie, principiile tuturor religiilor cunoscute în epocă. Un element cheie îl reprezintă non-omnipotența puterii lui Dumnezeu, negarea perfecțiunii infinite a divinității, acesta având o natură duală, compusă din două părți egale dar opuse (Bine-Rău).
Crestini impotriva crestinilor
Persecuţiile împotriva ereticilor difereau cumva de vânătorile de vrăjitoare (interogare, tortură, pedepsire). Lucrurile trebuie nuanţate, pentru că nu întotdeauna era vorba de represiuni sistematice şi raţiunile erau şi religioase, şi politico-economice. În 1045, episcopul de Chalons, Roger, observă că secta se răspândeşte în dioceza sa şi îi cere sfatul lui Wazo, episcopul de Liege. Wazo îl îndeamnă să nu aplice forţa pentru că este contrar principiilor creştine. Un caz opus este acela din iarna lui 1051, când câţiva eretici îşi găsesc sfârşitul la spânzurătoare pentru că împăratul Henric al II-lea doreşte să prevină rebeliunile din Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană datorate şi propagării ‘leprei eretice’.
În 1076 un cathar este condamnat la ardere pe rug de către episcopul de Cambrai. Altora li se dă posibilitatea alternativei convertirii la catolicism. Majoritatea preferă să moară. Astfel de cazuri singulare puteau rezulta în revolte populare. De exemplu, în 1114, episcopul de Soissons arestează o multime de eretici, dar în vreme ce solicită sfatul unui sinod adunat la Beauvais, un grup de creştini dau năvală în temniţă, îi iau pe acuzaţi şi îi ard ei înşişi. În 1144 o altă mulţime creştină furioasă atacă pe catharii întemniţaţi la Liege, pe care episcopul spera să-I convertească. Acesta reuşeşte cu greu să-I salveze pe câţiva din mâinile plebei. Ceva similar se petrece şi la Köln, unde arhiepiscopul încearcă să-I aducă înapoi în Biserică şi creştinii furibunzi îi asaltează ei înşişi pe cathari. Mulţi reprezentanţi ai Bisericii se opuneau de altfel pedepsei cu moartea. Peter Canter susţinea că un om poate fi considerat eretic după a treia negare a credintei sale, după care acesta nu trebuie omorât, ci cel mult aruncat în temniţă. Bernard de Clairvaux spunea şi el că aceştia trebuie convinşi prin persuasiune, nu prin violenţă. Pentru apologeţii legilor ecleziastice nu Biserica este responsabilă pentru acţiunile împotriva sectanţilor, ci autorităţile civile. Unele rapoarte ne arată că pedepsele Bisericii nu erau într-adevăr atât de dure, altele în schimb dovedesc contrariul.
Oricum, din secolul al XII-lea creşte teama autorităţilor bisericeşti deoarece catharismul se răspândeşte în cote alarmante, ameninţând poziţia de putere a acestora. Credinţa că ereziile se combat cel mai bine tăindu-le din rădăcini prinde contur. În 1183 are loc o campanie vastă de masacrare condusă de ducele Filip de Flandra şi arhiepiscopul de Reims, care au condamnat în egală măsură oameni de rând, nobili, clerici, cavaleri, ţărani, femei, confiscând numeroase proprietăţi. Între 1183 şi 1206 episcopul Hugo de Auxerre se poartă similar cu neo-maniheiştii. Şi regele Filip August al Franţei execută cathari la Troyes în 1200 şi la Nevers în 1201, trei ani mai târziu mai mulţi la Paris. Raymond de Toulouse dă şi o lege prin care formalizează arderea ereticilor. În 1197, Petru Catolicul, rege al Aragonului, dă un edict prin care schismaticii sunt expulzaţi din regat sub ameninţarea cu moartea.
Legislaţia ecleziastică ocoleşte pedepsele capitale, dar prevederile sunt dure şi aici. Alexandru al III-lea cere la Conciliul de la Lateran din 1179 ca liderii seculari să le confişte proprietăţile şi să-I arunce în închisoare pe cei care tulbură ordinea publică. În 1148 un acord între Frederic Barbarossa şi papa Lucius al III-lea stipulează investigarea fiecărei comunităţi, depistarea schismaticilor şi aducerea lor la curtea episcopală în vederea excomunicării şi predării autorităţilor civile. Pedepsele includeau exilul, exproprierea, arderea casei inculpatului, excluderea sa din comunitate, dar rareori moartea.
Iniţial de investigarea ereziilor se ocupau episcopii. Alarmaţi de răspândirea rapidă a catharismului şi a influenţei albigenzilor, papii emit instrucţiuni tot mai stringente la adresa lor. Albigenzii erau o ramură mai radicală a catharilor, condamnau înavuțirea și averile, iar teologic negau patimile lui Isus Cristos, cele șapte sacramente creștine, crucea, Judecata de Apoi, Infernul, Purgatoriul și Paradisul, fiind și iconoclaști consecvenți. Refuzau cea mai mare parte a scrierilor Vechiului Testament. Biserica Catolică o identificau cu femeia stacojie care apare în Apocalipsa Sf. Ioan. Drept urmare, în 1209 papa Inocenţiu al III-lea işi pierde cumpătul şi începe să predice necesitatea unei cruciade împotriva albigenzilor. Ca şi în cazul cruciadelor anti-musulmane papa oferea indulgenţe participanţilor şi ameninţa conducătorii seculari cu excomunicarea dacă refuzau să-şi purifice teritoriile de erezii, dar şi cu pierderea vasalilor ale căror pământuri treceau în mâinile Bisericii. Instrucţiunile au fost confirmate la conciliul de la Lateran din 1215, la care participă 71 de arhiepiscopi şi 400 de episcopi. 20.000 de mii de creştini se arată nerăbdători să –şi salveze sufletele şi să se îmbogăţească în urma unor crime legalizate şi justificate moral.Era pentru prima dată când un papă sancţiona un război sfânt împotriva altor creştini.
Catharii deveniseră ţinta oricăror abominaţii. În 1211 castelul din Caberet e distrus şi toţi ocupanţii sunt ucişi. Când capitulează Marmaude sunt măcelăriţi 5000 de bărbaţi, femei şi copii. Secta apostolicilor, care reveniseră la obiceiuri simple eseniene dispare şi ea. Fondatorul, Gerhardt Sagarellus din Parma, e ars de viu în 1300. Succesorul său Dulcino de Navarra moare sfâşiat. În primele trei decenii ale secolului al XIII-lea inchiziţia papală nu există ca instituţie, dare există inchiziţia ca formă a procesului penal. Erezia era o crimă noţională, definită de autorităţile ecleziastice ca trădare a lui Dumnezeu, deci trebuia abordată aşa cum autorităţile laice o făceau cu trădătorii. Acuzaţiile împotriva cărora era greu să te aperi aduceau profituri considerabile Bisericii, care se înstăpânea asupra proprietăţilor inculpaţilor. Rescriptul lombard din 1224 este prima lege care formalizează arderea pe rug ca pedeapsă pentru erezie, folosită însă şi anterior dar nu ca practică-standard. Se instituţionalizează astfel şi inchiziţia ca sistem de persecuţie şi interpretare a legii.
www.historia.ro
8. Cruciada împotriva albigenzilor
Albigenzi = Sectă creştină rigoristă şi antiecleziastică, apărută în sudul Franţei, în oraşul Albi (lat. Albigenses), datând din sec. XII
Au trecut patru ani de când a fost cucerit Constantinopolul de către cruciaţi. Într-o predică rostită pe 10 martie 1208, papa Inocenţiu al III-lea declară că există într-o ţară creştină eretici „mai răi decât sarazinii“ şi lansează o chemare la arme şi la cruciadă. Cuvintele servesc la definirea unui nou duşman, furnizând o justificare pentru combaterea lui.
Erezia catară
Care este motivul acestei chemări la cruciadă? Acesta poartă un nume, catarism. Pământurile contelui de Toulouse, Raymond al VI-lea, vărul regelui Franţei, sunt, într-adevăr, din ce în ce mai mult câştigate de erezia catară [Sectă creştină din Europa apuseană (sec. XI-XIV), înrudită cu bogomilismul, care respingea ierarhia catolică şi considera proprietatea privată ca un păcat]. Pe 14 ianuarie 1208, legatul papei, fratele Pierre de Castelnau, a fost asasinat la Saint-Gilles de către un ofiţer al lui Raymond al VI-lea.
Acest pretext de cruciadă ascunde şi altele. Contele de Toulouse lasă impresia că guvernează o ţară în care puterea Bisericii se află într-un continuu declin, el fiind mulţumit de această stare de lucruri. Chiar înainte de asasinarea legatului, papa luase decizia de a întreprinde o operaţiune militară de mare anvergură pentru destituirea lui Raymond al VI-lea. Într-o scrisoare, Inocenţiu al III-lea atribuie regelui Franţei rolul de executor al cruciadei şi de apărător al adevăratei religii: “Tu eşti cel care trebuie să-l goneşti prin forţă pe contele de Toulouse de pe pământurile pe care le ocupă şi să-l smulgi din mâinile sectanţilor pentru a-l reda unor buni catolici care să fie capabili, sub fericita ta domnie, să servească cu credinţă Domnului“.
În realitate, catarismul, apărut în secolul al X-lea în Bulgaria sub numele de bogomilism, s-a dezvoltat mult pe teritoriul contelui de Toulouse, favorizat de altminteri şi de decadenţa clerului din Languedoc, potrivit însăşi constatărilor papei: „Nişte orbi, nişte câini care nu mai ştiu nici să latre, nişte simoniaci care scot la mezat dreptatea, îl declară nevinovat pe bogat şi îl condamnă pe sărac. Ei nu respectă nici măcar legile Bisericii: acumulează beneficii şi încredinţează demnităţile ecleziastice şi sacerdotale unor preoţi nedemni, unor copii analfabeţi. De aici şi insolenţa ereticilor, de aici şi dispreţul seniorilor şi al poporului faţă de Dumnezeu şi faţă de Biserică. În această regiune, prelaţii au ajuns bătaia de joc a laicilor. Dar cauza întregului rău sălăjluieşte în arhiepiscopul de Narbonne: acest om nu cunoaşte un alt Dumnezeu în afara banilor, are doar o pungă în locul inimii“ (Inocenţiu al III-lea, Epistole).
Începând cu secolul al XII-lea, catharismul a devenit o religie semioficială, deşi persecutată, care posedă tradiţiile sale, ierarhia sa. Este fondat pe un dualism care, pe linia maniheismului, proclamă separarea spiritului de materie, dând o altă semnificaţie opoziţiei dintre bine şi rău. Enunţă ideea, complet străinã unui creştin, că lumea materială nu a fost niciodată creată de Dumnezeu, ci de Satana. Din această cauzãă omul este o creatură a cărui înveliş carnal reprezintă opera Demonului, sufletul însă fiind insuflat de Dumnezeu. Fiecare suflet nu aspiră decât spre o reintegrare cu Spiritul, iar omul care duce o viaţă dreaptă se va reîncarna într-un corp mai capabil să-i favorizeze progresul spiritual. Iisus a coborât în lumea impură a creaţiei din milă pentru sufletele prinse în capcana materiei, dar Fiul lui Dumnezeu nu se încarnează, el nu este decât o viziune, el se „adumbreşte“, iar moartea lui pe cruce nu este, în consecinţă, decât un joc al aparenţelor. Demonul, care este prinţul acestei lumi, a distrus opera lui Iisus până într-atât încât o falsă biserică, Biserica de la Roma, s-a substituit Bisericii creştine autentice, care este catară. Biserica de la Roma este prostituata Babilonului, Fiara, ale cărei precepte sunt legate de rituri şi de sacramente pur materiale, eliminând Spiritul.
De asemenea, crucea este instrumentul Diavolului, imaginile sfinte, idolii şi relicvele, nişte bucăţi putrede de materie. Orice crimă, care lipseşte sufletul de posibilitatea reconcilierii cu Spiritul, fiind cel mai rău dintre acte, meseria armelor este prohibită şi trebuie ca fiecare om să renunţe la bunurile materiale. Nimeni nu poate fi mântuit, adică reconciliat cu Spiritul Sfânt, dacă nu face parte din Biserica catară şi nu a primit binecuvântarea din partea unuia dintre reprezentanţii ei, potrivit ritului consolamentum. Acest rit nu este pur simbolic; el reprezintă, pentru catari, o putere supranaturală, care face într-adevăr să coboare Spiritul Sfânt asupra persoanei beneficiare. Noul perfect este un „om în altă haină“, el poartă veşmântul negru al fraţilor săi (care se va limita la o funie înnodată de gât, când se vor dezlănţui persecuţiile) şi îşi cedează tot avutul comunităţii. De acum înainte va duce o viaţă rătăcitoare şi abstinentă, consacrată rugăciunii, predicilor şi operelor de caritate, în compania altui perfect care a fost desemnat de diaconul sau episcopul local. Aceşti perfecţi reprezintă în ochii poporului nişte „oameni buni“, atât de mare este autoritatea lor morală şi bunătatea. Contele de Toulouse, întâlnindu-l într-o zi pe unul dintre aceştia, mutilat şi prost îmbrăcat, va mărturisi: „Mi-ar plăcea mai mult să fiu ca acest om, decât rege sau împărat“.
Biserica de la Roma este atacată în mod direct de doctrina catară. Fiindcă ceea ce este ameninţat de religia „oamenilor buni“ nu reprezintă doar posesiunile materiale, privilegiile, structura intimă a Bisericii, ci însuşi ansamblul de doctrine formate în decursul secolelor.
Biserica de la Roma încearcă la început să-i convertească pe eretici. Dominique de Guzman este însărcinat de papă să realizeze convertiri cât mai multe. Însoţit de episcopul de Osma, porneşte pe drumurile prăfuite din Languedoc şi ia parte la numeroase conferinţe contradictorii cu catarii, la Servian, Béziers, Carcassonne, Verfeil, Montréal, Fanjeaux, Pamiers. Rezultatele lui Dominique sunt slabe, iar enervarea predicatorului creşte determinându-l să profereze ameninţări: „De atâţia ani v-am rostit doar cuvinte de pace. Am predicat, am implorat, am plâns. Dar, aşa cum se spune vulgar în Spania: acolo unde nu merge cu vorbă bună, merge cu bâta. Iată că acum îi ridicăm împotriva voastră pe prinţi şi pe prelaţi; aceştia, vai! vor mobiliza naţiuni şi popoare, şi multă lume va pieri de sabie. Turnurile vor fi distruse, zidurile dărâmate, iar voi veţi fi reduşi la servitute. Astfel va învinge forţa acolo unde blândeţea a dat greş.“
Dar aceste ameninţări îndepărtează şi mai mult populaţia din Languedoc de Biserica Romană. Eşecul misiunii lui Dominique face ca apelul la cruciadă să fie mai violent şi mai exaltat. Peste tot nu se găsesc decât predicatori ai noului război sfânt. Episcopii reiau cuvântul papei. Misionarii proclamă prin bisericile Franţei marea mizerie a unei ţări pradă ereziei. Propaganda funcţionează din plin, contaminează şi conferă legitimitate chemării la sânge şi crimă. „Răul progresează prin contagiere. El se transmite de la om la om şi se îmbogăţeşte cu precepte şi convingeri ale răului.“
În predicile cruciadei, Languedoc este prezentat ca o ţară străină care nu este un aliat fidel al coroanei Franţei ci, dimpotrivă, un vecin prea puţin sigur, ce nu s-ar da în lături să favorizeze politica regelui Angliei (Raymond al VI-lea fiind şi cumnatul acestuia) sau a împăratului. În ciuda declaraţiei de supunere a contelui de Toulouse, care se declară fiu supus al Bisericii şi gata să accepte toate condiţiile papei, în ciuda ceremoniei de recunoaştere publică a abaterilor care au avut loc la Saint-Gilles în 1209, pregătirile de cruciadă continuă.
Armata cruciaţilor se adună la Lyon. Plecarea este stabilită pentru 24 iunie, în ziua de Sfântul Ioan. La data respectivă, o armată importantă de mai multe mii de oameni călări şi pe jos, soldaţi şi cavaleri, pelerini se pune în mişcare şi coboară pe valea Rhonului. Prima ţintă a armatei cruciate este Raimond-Roger Trencavel, viconte de Béziers şi de Carcassonne. Asediul se desfăşoară în faţa oraşului Béziers, fapt care nu-i impresionează deloc pe locuitorii cetăţii.
Ziua de 22 iulie începe lipsită de griji: asediaţii, care au refuzat să-i predea pe concetăţenii lor eretici, contemplă de la înălţimea zidurilor nenumăratele corturi şi bivuacuri ale armatei cruciaţilor, agitaţia soldaþilor şi a pelerinilor în zdrenţe, dezordinea care pare să domnească în tabăra adversă. Dar sentimentul de invulnerabilitate este de o asemenea natură încât generează inconştienţă şi frică, ceea ce va fi suficient pentru a răsturna situaţia şi a pecetlui în câteva ore soarta unei bătălii care se anunţa totuşi de lungă durată. Mai mulţi soldaţi din garnizoană ieşiseră, într-adevăr, din oraş pentru a-i sfida mai uşor pe vrăjmaşi, dând dovadă de o imprudenţă fatală.
Un cruciat care le ieşise în întâmpinare a fost ucis şi aruncat în râul Orb, ceea ce i-a înfuriat pe asediatori şi i-a împins spontan spre răzbunare. Căpetenia mercenarilor francezi, profitând de situaţie, dă semnalul de luptă. Cruciaţii pornesc în goană, resping micul grup venit să-i sfideze, obligându-l să facă calea întoarsă. Urlând şi vociferând, dau năvală în urma lui şi pătrund în oraş, cucerind una dintre porţi, în vreme ce grosul armatei cruciate porneşte asediul. Lupta se generalizează. Combatanţii se bat pe metereze, în timp ce soldaţii francezi din diverse bande, care au de acum drumul liber, reuşesc să pătrundă în Béziers, ucigând, sfârtecând, jefuind.
În scurt timp, oraşul Béziers cade în mâinile cruciaţilor. Strigătele de groază se unesc cu dangătul de alarmă şi clopotele bisericilor, urletele înfrângerii răsună peste tot. Zadarnic locuitorii oraşului se refugiază în bisericile ale căror uşi sunt forţate de asediatori. Femei, copii, preoţi, bolnavi, sunt masacraţi fără milă. Curând cetatea ajunge o grămadă de cadavre, iar pe străzi se preling şuvoaie de sânge.
O frază, atribuită căpeteniei cruciadei, abatele de Câteaux Arnaud-Amaury, de către germanul Cesar de Heisterbach, fără îndoială apocrifă, a străbătut istoria şi rezumă intenţiile asediatorilor: „Omorâţi-i pe toţi! Domnul îi va recunoaşte pe ai săi!“ Masacrul este necruţător: într-o scrisoare adresată papei, abatele de Cateaux anunţă că „fără menajamente pentru sex şi pentru vârstă, aproape douăzeci de mii de oameni au fost trecuţi prin ascuţişul sabiei“.
Masacrului îi succede tâlhăria, fără ca toate acestea să impresioneze pe cineva. La scurt timp, infanteriştii, deposedaţi de prada lor de cavalerii cruciaţi, care îşi vor şi ei partea lor de victorie, dau foc oraşului, devenit rapid un uriaş incendiu. Chiar de la început, cruciada împotriva albigenzilor a căpătat gustul cenuşii.
Armata cruciaţilor îşi continuă drumul şi pe 1 august ajunge sub zidurile oraşului Carcassonne apărat de vicontele Raimond-Roger Trencavel. Cetatea rezistă, dar, în acele zile fierbinţi de august, setea îi devorează pe asediaţi. Deasupra oraşului domneşte o duhoare pestilenţială, răspândită de cadavrele care acoperă pământul. Vicontele angajează zadarnic tratative cu cruciaţii. Situaţia asediaţilor se înrăutăţeşte. Vicontele e luat prizonier şi cetatea trebuie să capituleze. Aceasta este rapid părăsită de locuitorii ei, care şi-au salvat viaţa, dar şi-au pierdut întregul avut. Suzeranitatea pământurilor casei Trencavel este oferită lui Simon de Montfort, conte de Leicester în Anglia. Cât despre Raimond-Roger Trencavel, acesta moare după trei luni de captivitate, pe 10 noiembrie 1209, de dizenterie.
Simon de Montfort, noul stăpân al domeniului Béziers, nu s-a oprit până nu şi-a consolidat puterea. Cucerirea continuã. Fortăreaţa Minerve, unde s-a refugiat cel mai mare număr de perfecţi, capitulează în faţa trupelor cruciate, în iunie 1210. Ereticii, care au refuzat să aleagă între abjurare şi viaţă, sunt arşi pe un rug imens, primul dintr-o listă lungă.
Alte măceluri, alte scene ale morţii şi ale apocalipsului jalonează cruciada împotriva albigenzilor. După Béziers, Carcassonne, Simon de Montfort ia cu asalt oraşul Lavaur care capitulează după două luni de lupte crâncene. Masacrul e necruţător. Aimery de Montréal, apărătorul cetăţii, este spânzurat ca trădător împreună cu optzeci dintre cavalerii lui, dintre care multora li se taie beregata, spânzurătoarea prăbuşindu-se. Patru sute de perfecţi, bărbaţi şi femei, după ce au fost scoşi pe o pajişte din faţa castelului, au fost arşi pe un rug imens, cel mai mare care va fi ridicat în timpul cruciadei.
Languedoc se clatină. Armata contelui de Toulouse, sprijinită de armata lui Pierre al II-lea, regele Aragonului, care îşi pierde viaţa în această luptă, este învinsă la Muret, de Simon de Montfort, pe 12 septembrie 1213. Dar, câţiva ani mai târziu, pe 25 iunie 1218, Simon de Montfort, căruia i-au fost atribuite toate pământurile contelui Raimond al VI-lea, va fi ucis, lovit de o piatră, în faţa oraşului Toulouse, asediat de el.
După cruciada lui Ludovic al VIII-lea, fiul lui Philippe Auguste, Raymond al VII-lea încetează orice rezistenţă în 1228. Comitatul Toulouse se reuneşte cu domeniul regal în 1271. Începând cu anul 1229, lupta Bisericii împotriva ereticilor a luat forma Inchiziţiei, încredinţate dominicanilor.
Rezistenţa catară se termină într-un final eroic devenit mit tragic: asediul castelului Montségur, din 13 mai 1243 până în 14 martie 1244. Decorul este grandios, castelul cathar pare să plutească în aer, prins în vârful unei stânci. La poalele muntelui stâncos, Hugues des Arcis a întins corturile armatei lui de cavaleri şi de sergenţi ai armelor franceze.
Garnizoana de la Montségur numără o sută cincizeci de oameni, la care se mai adaugă familiile seniorilor şi ale soldaţilor, precum şi numeroşi perfecţi, adică patru sute cincizeci de persoane. Nu duce lipsă de hrană şi primeşte cu regularitate sprijin şi întăriri, care străbat pe timp de noapte liniile inamice. E condusă de seniorul castelului, Raimond de Perella şi de ginerele său, Pierre-Roger de Mirepoix. În castel sunt refugiate mari personalităţi ale Bisericii catare: episcopul Bertrand Marty, Raimond Aiguilher, care a susţinut predici împotriva Sfântului Dominique cu patruzeci de ani în urmă, diaconii Raimond de Saint-Martin, Guillaume Johannis şi Pierre Bonnet, alături de novici sau de perfecţi, toţi ataşaţi profund de credinţa lor.
Cele două tabere rămân pe aceleaşi poziţii timp de mai multe luni şi rezultatul luptei părea să fie nesigur. Din când în când au loc lupte sporadice, hărţuieli în care, de o parte şi de alta, soldaţi şi cavaleri îşi găsesc moartea. În octombrie, sosesc trupele basce ale armatei asediatoare şi se stabilesc pe îngusta platformă situată la optzeci de metri mai jos de castel, ceea ce le permite să controleze cea mai mare parte a muntelui. În noiembrie, pe această platformã este ridicată o maşină de război care îşi scuipă ghiulelele asupra barbacanei din lemn ce apără castelul. Dar, datorită inginerului Bertrand de Baccalaria, care a reuşit să forţeze liniile, şi catharii dispun de o bombardă care răspunde la tirurile asediatorilor. Totuşi, asediaţii încep să fie răpuşi de oboseală, efectivele lor abia putând să se reînnoiască, fiind nevoiţi să lupte o sută contra zece mii.
În preajma Crăciunului, asediatorii, printr-o mişcare surpriză, pun stăpânire pe barbacană, ajungând la doar câţiva zeci de metri de castel. Apărătorii din Montségur ştiu că de acum înainte partida este pierdută. Matheus şi Pierre Bonnet reuşesc să fugă din fortăreaţă, luând cu ei aur, argint şi o mare cantitate de bani.
Lupta este disproporţionată, disperată. Pierre-Roger de Mirepoix face o încercare să ia cu asalt barbacana ocupată de cruciaţi şi să incendieze bombarda care aruncã, fără oprire, pietre asupra asediaţilor. Catarii sunt respinşi de cruciaţii care încearcă să profite de situaţie şi să forţeze ultimele puncte de rezistenţă ale castelului. Zădărnicie. În timpul acestui asalt fără vreun rezultat, soldaţi din ambele tabere cad în prăpastia stâncoasă. În tabăra catară, răniţii sunt îngrămădiţi în colibe, în timp ce episcopii şi diaconii administrează ultima împărtăşanie muribunzilor.
Raimond de Perella şi Pierre-Roger de Mirepoix, care nu-şi mai fac iluzii asupra sorţii apărătorilor din Montségur, pe 1 martie 1244 încep tratative cu asediatorii. Potrivit acordurilor, în cele din urmă încheiate, castelul urma să fie predat regelui şi Bisericii, iar apărătorii să-şi păstreze dreptul de a rămâne pe loc timp de cincisprezece zile suplimentare pentru schimbul de ostatici. Obţin iertarea pentru greşelile lor trecute. Soldaţii vor putea părăsi castelul, după ce îşi vor mărturisi rătăcirile în faţa inchizitorilor, riscând doar uşoare penitenţe. Cât despre ceilalţi ocupanţi din Montségur, perfecţii şi credincioşii catari, aceştia vor trebui să-şi renege erezia sub pedeapsa de a fi arşi pe rug.
Ultimele zile ale asediului rămân misterioase: episcopul Bertrand Marty şi însoţitorii lui să fi vrut să-şi celebreze pentru ultima oară credinţa? Acest din urmă răgaz să fi fost prin el însuşi un ritual tragic? Să dicteze oare un lent urcuş spre supliciu, care nu-i marcat de resemnare, ci de o elevaţie spirituală?
În fortăreaţa Montségur, într-un ritual ascetic de partaj, cei care vor muri îşi lasă avutul celor care vor supravieţui. Şaptesprezece persoane, şase femei şi unsprezece bărbaţi, cavaleri şi soldaţi, primescconsolamentum care îi trimite iremediabil la moarte. Doar trei perfecţi vor scăpa pentru a pune la adăpost ceea ce mai rămăsese din comoara catară, care va servi la continuarea rezistenţei.
Armistiţiul odată expirat, reprezentanţii armatei cruciate se prezintă la porţile castelului însoţiţi de episcopul de Albi şi de doi inchizitori, fraţii Ferrier şi Duranti. Refuzând să-şi renege credinţa, catari şi perfecţi merg cu bună ştiinţă spre pedeapsă. Familiile sunt separate, Raimond de Perella este obligat să-şi predea soţia şi fiica mai mică, Philippe de Mirepoix şi Arpais de Ravat îşi iau rămas-bun de la mama lor, care s-a ridicat la demnitatea de perfectă. În plânsete şi ţipete sfâşietoare, ereticii sunt târâţi cu brutalitate de-a lungul pantei care duce spre poalele muntelui stâncos. Un rug înconjurat de un gard şi de ţăruşi a fost ridicat în grabă, iar aici sunt aruncaţi două sute de catari.
Focul linge paiele, crengile pârâie, mii de scântei se învolburează în jurul trupurilor care se înghesuie unele în altele ca să se apere mai bine; din flăcări răzbat gemete şi ţipete, în timp ce episcopul Bertrand Marty rosteşte câteva rugăciuni. Rugul se aprinde brusc, răspândind o căldură imensă care îi obligă pe călăi şi pe soldaţi să se îndepărteze. Trupurile ard, devin cenuşă. Multă vreme în vale pluteşte un miros acru de ars, un fum negru care întunecă cerul, învârtejindu-se până la zidurile castelului care, totuşi, nu este atins, de parcă ar fi continuat să reprezinte credinţa intactă a perfecţilor.
Michel Faucheux, O istorie a răului. De la tragedii provocate la crime odioase, Bucureşti, Ed. Lider, 2007
UN ROMÂN S-A ÎNTÂLNIT CU DUMNEZEU ÎN RAI! Fostul ateu dezvăluie CUM ARATĂ EL şi ÎNGERII | VIDEO-MĂRTURIE
Gavril Bărnuţiu este din judeţul Satu Mare şi nu demult a trăit una dintre cele mai importante experienţe din viaţa sa. Fără să creadă în existenţa Sa, românul s-a convins că dincolo de această lume este, totuşi, Dumnezeu. Intrat în moarte clinică după ce s-a îmbolnăvit brusc, Gavril Bărnuţiu a găsit calea credinţei după ce a cunoscut lumea de dincolo de noi.
Într-un filmuleţ postat pe YouTube, românul povesteşte cum a trecut prin infern şi prin Rai, cum şi-a întâlnit părinţii morţi şi cum a fost salvat de către îngeri. De asemenea, acesta descrie cu amănunte senzaţionale felul în care arată Raiul, Dumnezeu şi îngerii.
„Şi de-odată uitându-mă aşa în stânga am văzut o poartă mare şi poarta aceea exact aşa era cum era corpul meu, toate culorile erau pe poarta aceea. Eu m-am uitat apoi în mormânt. Mă miram de corpul meu. Ştiam că acela a fost corpul meu şi acuma ce fel de corp am. Şi îmi zice îngerul din dreapta: vezi aşa se petrece cu oricine moare.
Corpul putrezeşte în pământ, iar sufletul primeşte un corp ca şi al nostru – au zis îngerii – sau ca şi a celora din iad, corpuri de demoni – aşa mi-au zis îngerii. Iar tu – au zis către mine – tu ai primit un corp de musafir al iadului şi-al raiului pentru necredinţa ta. Acum vino, nu te teme. Trebuie să vezi o părticică din Rai.
Mi-am îndreptat privirile spre poarta aceea mare care s-a descuiat în două părţi. Când am ajuns la poartă, ei trăgeau de mine să intru şi mie mi-era frică. Şi am zis: cum să mă duc eu acolo în strălucirea aceea mare, în frumuseţea aceea care o văd – o vedeam din poartă – cum să intru eu acolo, eu nu sunt vrednic.
Dar îngerii, îngerii mă trăgeau de mâini, vino nu te teme. Ei au văzut şi au ştiut că eu mă tem. Vino nu te teme, au zis către mine şi când am păşit pragul înăuntru la un moment dat, eu nu am mai simţit ca aici când păşeşti de-afară în casă tot materie sub picioare. Deja eu păşeam, dar păşeam în aer. Exact cum ai pune mâinile aşa în aer, aşa simţeam.
Deci nu simţeam materie sub picioare. Dar o bucurie ce-a pătruns în mine, nu se poate explica în cuvinte omeneşti exact cum scrie în Biblie. Acolo aşa este: cum ochiul omului n-a văzut, urechile n-a auzit la inima omului nu s-a suit. Deci la un moment dat cum am intrat curios acum, în strălucirea aceea mare, în frumuseţea aceea mare, acum curios să văd, curios să aud, acolo cum este, acolo în Raiul lui Dumnezeu.
Eu doar o părticică am văzut acolo. Eu n-am văzut tot Raiul lui Dumnezeu. Când voi primi corpul de moştenitor şi voi merge acolo, atunci voi vedea tot Raiul lui Dumnezeu, când voi fi moştenitor. Eu am fost musafir”, a spus bărbatul originar din judeţul Satu Mare.
.
„Şi îngerii mi-au zis: aici sunt toate faptele tale rele înregistrate. Adevărul este că dacă oamenii înregistrează, Dumnezeu cu atât mai mult înregistrează toate faptele bune şi rele. Şi-acuma după ce ei mi-au spus „aici sunt toate faptele tale rele”, după ce m-am gândit eu, că precis mă vor alunga în iad, va trebui să recunosc că eu nu sunt vrednic să fiu aici.
Ei au zis: nu aşa cum gândeşti tu. Deci ei ştiau gândul meu. Şi adevărul este, îngerii ştiu gândul nostru cât şi Domnul Iisus şi Dumnezeu. Dar acum, ei mi-au zis: aici sunt toate faptele tale rele înregistrate iar la uşa din faţă, că eu eram în holul acela mare, iar la uşa din faţă este lăcaşul pregătit pentru tine şi rudeniile tale”, a mai completat Bărnuţiu.
.
„La un moment dat tatăl meu era pe patul din stânga, mama pe dreapta, pe patul din dreapta. Aş fi vrut să vorbesc cu tata dar îngerii mi-au zis: lasă-l să se odihnească, nu ai voie să vorbeşti cu el. Atunci, l-am lăsat pe tata şi mi-am îndreptat privirea spre mama pe patul din dreapta, zic: „Dumneata ce faci aici, măicuţă?”
Ea mi-a zis: „Eu am venit să vă văd pe voi, dar mai ales pe tine, cum te vei naşte astăzi din nou””, a precizat cel care a trăit această experienţă spirituală.
.
Gavril Bărnuţiu şi-a amintit şi detalii legate de felul în care erau îmbrăcaţi cei din jurul său: „Îmbrăcămintea Domnului Iisus şi a îngerilor era perfect albă, părul alb, alb, aşa când s-au întors într-o parte părul era într-una cu îmbrăcămintea şi n-am văzut aripi – că m-au întrebat mulţi: n-ai văzut nu aveau aripi îngerii? Nu ştiu, mama a visat îngeri, dar cu aripi. Eu n-am văzut aripi la îngeri deşi i-am văzut. Şi din spate n-am văzut că aveau aripi.
I-am văzut haină albă de sus până jos şi părul acela alb, alb şi înfăţişarea aceea puţin galbenă foarte strălucitoare. Până la vârsta de 34 de ani jumătate a trebuit să-mi văd toate faptele rele. Vreau să spun că am trecut prin faţa fiecărei uşi şi-a trebuit să-mi văd corpul la vârsta de 16 ani, aşa cum în restaurant după ce am terminat profesionala în Lupeni, am fost repartizat în Petroşani şi-acolo inginerul a ţinut ziua lui şi ne-a chemat la restaurant.
Am văzut cum acolo cântam noi românii la o masă separat cântam bineînţeles melodii populare, iar la altă masă ungurii cântau ungureşte. Şi voiau să ne interzică să cântăm noi româneşte şi s-a iscat o bătaie şi eu decât să mă bat am ieşit afară şi-am fugit. Exact cum s-a petrecut, aşa am văzut acum primul caz, în timpul cât am fost declarat mort”.
.
„În iad am văzut tunelul acela care zic că avea 100 de metri adâncime şi-apoi am văzut lumea iadului şi flăcările acelea care se înălţau până sus la cer şi toţi aceia cu mâinile ridicate venind spre mine şi strigau după apă şi ajutor.
Toţi aceia veneau. Acum aici am văzut tunelul acela dar fără sfârşit, fără capăt şi deodată am văzut că din adâncime vine un nor la aproximativ 10-15 metri în faţa mea norul acela s-a desfăşurat şi-am văzut exact un bărbat – exact cum te văd pe dumneata în faţa mea. Aşa l-am văzut pe Dumnezeu. Cu deosebire că El avea 20 de metri înălţime.
Avea vreo 5-6 metri lăţime. Era un corp ce n-am văzut în viaţa mea aşa de mare. Acum am crezut că El v-a zbiera la mine: locul tău nu este aici, locul tău este în iad. Pleacă din faţa mea. Dar El n-a zbierat, El n-a strigat nici cu ton ridicat la mine. Aşa de blând şi îngerii vorbeau aşa de blând că nu m-aş fi săturat nicio dată şi în veci să-i aud.
Dar Dumnezeu când mi-a vorbit aşa de blând, mi-a zis „Vino, nu te teme, ai avut păcate cât nisipul mării dar acum prin sângele iubitului Meu fiu Iisus toate sunt şterse iar de Mine sunt iertate”. N-am ştiut ce să zic. De bucurie tot mă pregăteam să-i zic ceva sau să nu-i zic, tot m-am temut că dacă-i voi zice ceva poate va zbiera la mine.
„Nu te teme, am hotărât să mergi în lume”, mi-a spus, „pentru familia ta şi-atâtea suflete care doresc mântuirea”. „Du-te, spune la toţi aceea cu care vei avea ocazia să vorbeşti ce-ai văzut şi ce-ai auzit dar mai mult ca atât să le spui la toţi căci în curând harul se va lua şi lumea se va sfârşi. Du-te, nu te teme. Duhul Meu este mereu cu tine”.
Atunci, deodată am simţit că a venit peste mine un aer răcoritor şi imediat m-am văzut în corpul acesta”.
.
Şi-acum, îngerii au intrat în Rai, eu m-am trezit în morgă, m-am trezit acolo. Sigur că a venit soţia din oraş. Ea s-a dus să facă cumpărături, să pregătească pentru înmormântare şi-a venit înapoi. Şi când a venit acolo la uşa de la morgă, văzându-mă viu, m-a întrebat: „Tu eşti Gavrilă?” Am zis „Da””, a încheiat Bărnuţiu povestea vieţii sale.
Sursa: www.libertatea.ro
.
Fostul ateu dezvăluie CUM ARATĂ EL şi ÎNGERII | VIDEO-MĂRTURIE
https://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2023/11/Fostul-ateu-dezvaluie-CUM-ARATA-EL-si-INGERII-VIDEO-MARTURIE-1.jpg14402560adminhttps://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2025/07/logo-transparent.pngadmin2023-11-29 15:53:172023-11-29 15:53:17Fostul ateu dezvăluie CUM ARATĂ EL şi ÎNGERII | VIDEO-MĂRTURIE
Tot Universul este tesut din particule energetice. Sursa principala de energie pentru noi este Soarele, care timp de miliarde de ani a acumulat energia cosmica si acum ne-o reflecta noua. Particulele energetice, strabatand tot Universul, se descompun in diferite particule mai mici. Ajungand pana la Pamant, ele energizeaza tot ce se afla in drumul lor. Aceasta energie a participat la formarea atmosferei, naturii si vietii pe Pamant. Tot ea ne mentine viata si echilibrul ecologic.
Orice corp si obiect are propriul camp energetic. Campul acesta contine mii de parametrii. Pe unii ii cunoastem deja din fizica, altii inca nu sunt descoperiti. Fizicienii din toata lumea cerceteaza campul energetic uman cu metodele cele mai moderne. Campul energetic sau aura noastra se poate fotografia, masura si poate fi vazuta in infrarosu. Pentru a avea o anumita imagine a valorilor pe care campul energetic le are, vom face apel la etaloanele de masuri cunoscute, neexistand inca un sistem specializat de masuratori
Corpul uman este inconjurat de particule energetice, numite leptoni. La omul obisnuit, volumul leptonilor este intre 3, 5-4 mc de aer, la cei cu capacitati asa-zise paranormale sunt 4, 5-5, 5 mc. Volumul acestora se masoara cu ansa. Campul energetic contine, de asemenea, specrul de lumina cu o anumita frecventa. La omul obisnuit frecventa consta in 70% unde milimetrice, 15% centimetrice si 15% decimetrice, cel cu capacitati paranormale are cca. 85-95% unde milimetrice, 8-3% centimetrice si 7-2% decimetrice.
Vectorii sunt intens aplicati si de organizatii oculte, existand si aparate specializate cu foarte bune performante (de exemplu tepafonul de care vorbesc Adolf Hemberger, cat si Franz Bardon in „Frabato Magicianul”), dar si de secte, de subunitati din armatele marilor puteri sau de servicii „selecte”, cu aparate mai putin performante.
Se regasesc sub diverse denumiri : vectori, sfere, sfere de energie, bile (sau bilute), spatii, forme-gand, idei-forma, egregori (emisiile psihicului colectiv necesita insa un suport energetic serios pentru a deveni vector; ori aroganta, de exemplu, nu poate genera un astfel de suport). Franz Bardon le numea elementali.
Agresiunea psihica – ATACUL PSI
Poate sa nu fie chiar o confuzie, mai ales ca Bardon atribuie vectorilor sai puteri si calitati de entitati dotate cu inteligenta si suflet, creaturi zamislite de catre spiritul uman. Iar acceptul general pentru elementali este acela de forte semi-inteligente din natura.
Meritul lui Franz Bardon, pe langa acela de a scoate aceasta tema din cartile destinate unor cercuri ultra restranse, consta in faptul ca a pus la dispozitia celor dornici de cunoastere o analiza serioasa la care a adaugat fantastica sa experienta. Cartea sa „Initiere in Hermetism sau Calea adevaratului Adept” este un document riguros stiintific si un drum deschis pentru toti cei ce cauta, dar nu doresc sa intre in contact secte, loji ori alti „proprietari ai Cunoasterii”.
Puterea energiei corpului depinde si de polaritate. Corpul energetic retine particule pozitive, negative si neutre si multe altele, carora noi inca nu le cunoastem denumirea. Cu cat volumul leptonic, procentul undelor milimetrice si polaritatea pozitiva este mai mare, cu atat puterea de vindecare a bioterapeutului este mai mare.
Toate particulele se gasesc in permanenta miscare. Dupa legile fizicii stim ca ele vibreaza, se atrag, se resping, se transforma in diferite tipuri de energie. Psihoparticulele sunt responsabile pentru planul psihoemotional. Toate particulele penetreaza corpul energetic si fizic.
Cel mai repede patrund particulele informationale aducindu-ne informatia despre tot ce ne inconjoara aici si in departare. Totodata ele duc informatia despre om in Univers, patrund in corpul nostru alte particule. Corpul nostru fizic capteaza toate particulele prin supafata pielii, prin puncte bioactive, care sunt cunoscute in acupunctura, prin crestet, prin maini, prin piciore, prin respiratie si alimentatie.
Creierul, ca o antena mare, concentreaza toata informatia si cu ajutorul unor mecanisme si a sistemului endocrin transforma leptonii in bioparticule de marime 10e-9 si le repartizeaza tuturor sistemelor, organelor, celulelor corpului fizic prin anumite canale si centre energetice mentinand functia normala a organismului.
Agresiunea psihica – ATACUL PSI
Pana cand structura parametrilor corpului energetic este echilibrata si corpul fizic este sanatos. In cazul dezechilibrului scade functia unor sisteme, organe, celule. Apar diferite afectiuni.
Toate particulele energetice vibreaza, transmit informatia de la una la alta. Asa cum toate campurile umane se intrepatrund si se intersecteaza, informatia se transmite de la un corp energetic la altul, dar creierul prelucrand informatia formeaza imagini despre tot ce ne inconjoara in natura si ce reprezentam noi ca fiinte umane.
Intotdeauna campul energetic lasa o urma pe tot ce am atins candva, cui i-am strans mana, pe cine am alintat sau l-am lovit, pe toate obiectele care ne-au fost dragi, ne mentine legatura intre noi si cei ce ne sunt apropiati. Fiecare fotografie este o urma energetica. Fiecare casa sau apartament au impregnat toata informatia despre cei ce au locuit sau locuiesc in casa, dar si despre bucuria sau necazurile, certurile acelora care au trait aici. De aceea, mutarea in casa noua, se impune refacerea zugraveala sau sfestanie casei.
Deseori se simte ca unele obiecte sau lucruri fac bine, bucura, altele aduc ghinion. Unii oameni atrag, altii resping, etc. Toate lucrurile acestea se petrec la nivel energetic, adica al subconstientului.
Se stie ca unii oameni au un instinct foarte dezvoltat si presimt unele lucruri dinainte. Asta inseamna ca subconstientul lor este puternic si daca il asculta se vor descurca mai bine in viata. Informatia se transmite de la om la om, de la om la obiecte si invers. Asa stau lucrurile pe planeta noastra si in tot Universul.
Agresiunea psihica – ATACUL PSI
Energiile cosmice influenteaza tot ce se gaseste in Univers si pe Terra. Toate campurile fiintelor vii si ale naturii se influienteaza reciproc. Pentru pastrarea armoniei campului bioenergetic ajutorul vine de la psihoparticulele care se transforma prin epifiza si echilibreaza planul psihoemotional. Cand functia epifizei este scazuta si campul energetic este dezechilibrat, apar diferite afectiuni ale sistemului nervos central si vegetativ.
Epilepsia si alte boli ale sistemului nervos sunt provocate de un dezechilibru energetic foarte profund. Exista rezolvate foarte multe cazuri de epilepsie si comportament neadecvat, prin echilibrarea campului energetic.
Puterea psihoenergiei depinde de gandirea omului. In ultimii 50 de ani s-a uitat de puterea gandirii care poate fi pozitiva, adica constructiva, sau negativa, adica distructiva. Fiecare gand, pune in miscare particule din biocampul. Le concentreaza, le tine in camp sau le trimite in afara lui. De aceea este foarte important ce gandim. Fiecare gand inca neformat, nepronuntat, deja a si ajuns la destinatie. Fiecare gand formeaza in campul eteric o forma energetica (forma-gand) de sine statatoare.
Gandurile de aceeasi polaritate si frecventa (fie pozitiva, fie negativa) se aduna, se maresc in volum.
Gandurile pozitive de pace, dragoste, bucurie, calmeaza, echilibreaza fizic si psihic, ajuta sa se comunice mai bine, sa se reuseasca in rezolvarea problemelor, sa fie vazut viitorul cu optimism, chiar si avand unele greutati in viata. Ajuta la a mentine structura campului energetic, primita prin nastere, intr-un echilibru armonios, la pastrarea sanatatii corpului fizic si la trecerea mai usoara prin toate incercarile vietii. Gandurile pozitive vibreaza la un nivel inalt si ridica in plan spiritual. Ajuta la realizarea ca om si in toate celelalte planuri: fizic, psihic, material si psiho-emotional.
Gandurile negative de invidie, gelozie, ura, manie, barfele, blestemele, farmecele, toate nemultumirile au vibratii de frecventa joasa. Acest camp concentreaza mai multa energie negativa din mediul inconjurator si si iradiaza toate particulele negative, incarcand negativ pe toti si tot ce il inconjoara. Ori de cate ori ne dorim un lucru foarte mult, noi il construim pe plan mental. Orice gand distrugator, adica negativ, incepe sa existe la acel nivel de vibratii joase.
Agresiunea psihica – ATACUL PSI
Toti suntem legati prin campuri energetice si gandurile noastre. Aceasta explica faptul ca agresiunile psihice deseori sunt facute incinstient. Oamenii inca nu si-au dat seama de puterea gandirii. Ei nu stiu, dar creeaza ceva ce are o viata proprie in natura. Ceva ce nu se distruge, ramane aici langa noi si influenteaza toate planurile vietii noastre.
Nu e bine sa emitem ganduri negative, caci ele se vor intoarce intr-un fel sau altul de unde au plecat si mult amplificate in puterea lor negativa, fiindca in calatoria sa gandul vostru negativ a mai captat si alte ganduri negative de vibratie joasa.
Stim proverbul . Cu cat se strange mai multa energie negativa in campul energetic, cu atat mai mult se va crea dezechilibru si energetic si fizic si psihic si spiritual.
Formele-gand, plutind prin spatiu, influenteaza alte fiinte vii, le poate afecta sau ingreuna starea celor ce ne inconjoara acasa, la serviciu, in mijloacele de transport si oriunde ne aflam noi.
CUM SE PETRECE ATACUL PSIHIC?
Constient din partea unor oameni si din rautate, inconstient din partea altora. Poate fi direct sau indirect. Poate fi ziua sau noaptea, cand omul este mai deschis energetic si nu se poate proteja constient.Poate fi provocat de una sau mai multe persoane, poate fi intentionat sau nu, organizat sau nu. Trimis de rude, vecini, dusmanii vostri sau de oameni straini (vrajitori). Poate fi indreptat asupra unei persoane, a unei colectivitati sau a unei comunitati.
CUM SE SIMTE ATACUL PSIHIC?
Atacul psihic provoaca dezechilibru pe toate planurile, acutizeaza afectiunile cronice, pot sa apara afectiuni noi, schimba comportamentul, duce la discomfort total. Daca omul nu iese repede de sub atacul energetic, starea lui se agraveaza mai profund, chiar poate duce la dezvoltarea tumorilor si la moarte.
Agresiunea psihica
In vremurile de astazi nu mai este elegant sa lovesti cu pumnul sau cu bata pentru a-ti satisface interesele. In schimb, a luat o amploare greu de controlat asa-numita agresiune psihica. Aceasta izvoraste din adancul sentimentelor de ura, invidie, razbunare sau, pur si simplu, din setea de a provoca raul cuiva, fara riscul ca agresorul sa fie descoperit si pedepsit.
Din punct de vedere spiritual, raul este o energie intunecata, care, provenind din anumite surse, are posibilitatea de a se raspandi rapid in atmosfera psihica, infestand-o. Dupa cum aerul este indispensabil plamanilor, atmosfera psiho-mentala hraneste mintea cu idei, emotii, intentii. Poluarea gandurilor, a sentimentelor, este un fenomen la fel de real si grav ca si poluarea aerului.
Agresiunea psihica – ATACUL PSI
Agresorul psihic preia din spatiu o mare cantitate de energie malefica, pe care o dirijeaza asupra victimei. Acest flux energetic otravitor invadeaza organismul fiintei agresate, tulburandu-i functiile vitale, psihice, mentale.
La baza atacurilor psihice pot sta motive diverse, unele de-a dreptul naive, altele ingrijorator de grave.
Printre acestea se afla: lipsa de loialitate intre concurenti; setea de parvenire prin distrugerea celor competenti; dorinta de a iesi in evidenta cu orice pret complexul culpabilitatii, persistand ca o obsesie periculoasa in mintea celui ce ataca; rautatea specific femeiasca, manifestata atunci cand apar rivale atragatoare; lupta barbatilor pentru a li se recunoaste inteligenta si farmecul viril;
tendinta de eliminare a adversarilor politici; razbunarea unor conducatori pe supusii recalcitranti; practica anihilarii celor considerati dusmani, pe fronturile vizibile si invizibile ale vesnicelor razboaie; lupta dintre diversele doctrine politice, filozofice, religioase, etnice; neobosita concurenta intre agentii secreti; setea de castiguri banesti a specialistilor in magie neagra; boala psihica, cu dorinte ucigase, unde as pune pe primul plan paranoia.
Magia neagra versus MAGIA INALTA
Agresiunea psihica prin magie neagra (vrajitoria) se aplica in mod direct sau indirect asupra oamenilor, folosindu-se ca arma principala emisia telepatica distructiva.Trebuie facuta aici o distrinctie intre Vrajitorie si Magie.
Vrajitorul este un individ care lucreaza cu energii de vibratie joasa, uneori lucreaza chiar cu entitati malefice, in scopul de a ataca, distruge, in general in scopuri malefice…vrajitoarele / vrajitorii sustin ca fac si bine…dar „binele” facut de un vrajitor prin energii joase este ori eficient doar pe termen scurt, ori malefic sub o poleiala de lumina…iar cel ce aeleaza la asemenea persoane, mai devreme sau mai tarziu vor constata ca au probleme mari, de natura spirituala sau materiala…totul pentru a determina respectivii nefericiti sa apeleze iar si iar la vrajitor…este un pact cu diavolul in fapt. Satana stie sa pacaleasca omul, nu-i asa?
Agresiunea psihica – ATACUL PSI
Pe de alta parte, Magicianul, iar aici ne referim la Magia Inalta, lucreaza cu Lumina, cu energii de vibratie inalta, cu entitati benefice, este ajutat in lucrarile sale de Ingeri, Arhangheli, Maestrii Spirituali Inaltati.Un Mag nu va va ataca niciodata pe nimeni, ei apara acest Pamant de Raul manifestat in toate formele lui extreme, sunt adusi la intrupare iar si iar ca aparatori ai Luminii…spun asta chiar daca se vor scandaliza cateva fete bisericesti…
Biserica are un rol similar, dar din pacate Biserica nu este in zilele noastre ceea ce ar fi trebuit sa fie, dupa voia lui Dumnezeu UNUL. Asta nu inseamna ca trebuie sa asimilam Biserica cu Preotii ei…exista si preoti insemnati, cu har, doar ca trebuie sa ii cauti atent, pentru ca atata timp cat se „produc” preoti pe banda rulanta….si puterea Bisericii se dilueaza.Nu este suficient sa fi hirotonisit pentru a fi Preot.Dar asta este un alt subiect…pentru altadata.In concluzie…Magia Inalta si Magii ei sunt, impreuna cu alte categorii de spirite, Lucratori in Lumina si aparatori ai acesteia.
Atacul PSI
Atacul psihic direct are loc atunci cand victima se afla in fata agresorului. Acesta actioneaza pur mental sau combinand influenta mentala cu manipularea unor obiecte si vietati, cum ar fi: lumanari colorate in negru, brun, cenusiu, verde murdar, rosu sangeriu spre brun, galben-bej inchis etc; animale vii sau moarte (soareci, sobolani, pisici, caini, broaste, soparle etc); crucifixe din lemn sau os, vopsite in culori inchise; scoici necuratate, cu interiorul putred; pasari (gaini, bufnite, pescarusi s.a. , in functie de zona geografica); obiecte de tortura pentru fiintele sortite sacrificarii (foarfeci, cutite, clesti folositi la scoaterea ochilor si a maruntaielor, nuiele pentru lovirea victimelor, topoare mici etc).
Prin sacrificarea vietatilor nevinovate se aduc ofrande unor entitati inferioare (slab dezvoltate informational), supranumite duhurile Iadului (demonii). Acestea, satisfacute prin cruzimea sacrificarii unor fiinte inocente si slab protejate, devin intelegatoare si oarecum docile, executand cererile vrajitorilor de a provoca suferinte oamenilor-tinta. Victima poate fi adusa in casa agresorului sau agresorul, in casa victimei, care, de obicei, se afla in stare de inconstienta (beata, drogata sau hipnotizata).
Agresiunea psihica – ATACUL PSI
Atacul psihic indirect se executa in absenta victimei, care, de obicei, nu are cunostinta despre ceea ce i se intampla. In majoritatea cazurilor, ea nu afla niciodata ca, intr-o anumita perioada a vietii sale, s-a aflat sub incidenta unor emisii energetice agresive si distructive. Metodele practice sunt aproape aceleasi ca la atacul direct. Lor li se adauga asa-zisele descantece ale departarii, care se deosebesc mult de cele folosite in fata victimei. Acestea din urma sunt ceva mai blande, pentru ca nu cumva persoana agresata sa moara in timpul ritualului, fapt ce le-ar aduce grave complicatii celor aflati de fata.
Rezultatele aplicarii acestor practici de influentare a biocampurilor umane sunt imprevizibile. Nici vrajitorul insusi nu poate garanta efectul optim al actiunilor sale. De la un caz la altul, acesta are o intensitate maxima, medie sau aproape nula. De multe ori, agresorului ii scapa actiunea de sub control, facand, in mod inutil, multe victime, fara a-si putea atinge scopul propus.
Majoritatea oamenilor rezista agresiunilor psihice, mai ales daca ele sunt programate pe termen relativ scurt (o luna, 3 luni, 6 luni). Atacurile programate pe termen lung ( ani de zile sau toata viata) si cele repetate la anumite intervale de timp (calculate dupa norme stiute numai de catre practicieni) pot avea consecinte deosebit de grave.
Oricare dintre aceste doua tipuri de agresiuni psihice ar fi folosit, daca agresorul are talentul Satanei, victima va suferi enorm din punct de vedere fizic si psihic.
Vrajitoria – Otravita portie de libertate
Raul de pe lumea aceasta nu se datoreaza doar prostiei si slabiciunilor omenesti. El este efectul energiilor vehiculate de entitatile malefice invizibile. Acestea ii indeamna pe oameni sa produca mult rau in ei insisi, dar si in jurul lor. Unele persoane sunt foarte receptive la intentiile negative care li se sugereaza pe nevazute si le pun in practica fara sa regrete. O problema arzatoare a demonilor este cum sa le domine vietile celor ce slujesc Binele si asculta vocile curate ale ingerilor lui Dumnezeu. Aici joaca un rol important vrajitoria.
Chiar si cei care nu cred in vraji pot sa le cada victime. Bravada si ignoranta in fata acestui fenomen pot alimenta sugestia primita pe cale telepatica – parte componenta a agresiunii prin vrajitorie – ca individul sa suporte pasiv fluxurile malefice napustite asupra sa. Daca omul nu crede in puterea farmecelor, nici nu intentioneaza sa lupte impotriva lor. Daca s-a intamplat ca a devenit victima acestora, ar putea avea necazuri mari.
Urmarile acestor practici necurate pot fi : moartea, mutilarea, accidentele, distrugerea psihica, ruinarea sanatatii trupului, pierderea de persoane dragi sau a unor bunuri materiale, ruperea relatiilor interumane s.a.
Agresiunea psihica – ATACUL PSI
Nu exista alta cale de a lupta cu fortele demonice decat prin Puterea lui Dumnezeu! Salvarea sta in forta si tenacitatea victimelor de a invoca personal ajutorul Dumnezeului cel Prea Puternic. Nu este suficient sa ai un suflet minunat si sa faci fapte bune, mai trebuie sa ai si mintea treaza, gata de lupta cu rautatea Necuratului.
Daca, spre norocul tau, constientizezi momentele in care esti supus unui asalt hipnotic malefic, fereste-te sa iei decizii importante pentru viata ta, odihneste-te si evita actiunile periculoase. Roaga-te la Bunul Dumnezeu sa-ti dea puterea de a rabda si a scapa cu bine din raul care incearca sa te copleseasca sau cauta ajutor specializat.
Infernul din familie
Persoanele atacate prin magie neagra prezinta simptome specifice : depresii, dureri de cap (mai ales in zona cervicala), stari de lesin, senzatii de intunecare a mintii si… nelipsita obsesie a mortii. Cand se intervine prin vraji pentru indepartarea sotului de sotie, unul dintre cei doi nu-l mai suporta pe celalalt in preajma sa ; are momente cand il vede cu un chip respingator, adeseori simtind nevoia sa o ia la fuga sau sa il omoare. Manifestarile pot fi reciproce.
Raul se intinde nestingherit in societatea noastra. Divorturile abunda, ca si violenta – intr-un cuvant, nefericirea. Pe cine sa dam vina ? Pe saracie, ignoranta, lipsa de civilizatie, lipsa de credinta in Dumnezeu sau pe infinita varietate a destinelor omenesti?
UN ROMÂN S-A ÎNTÂLNIT CU DUMNEZEU ÎN RAI! Fostul ateu dezvăluie CUM ARATĂ EL şi ÎNGERII | VIDEO-MĂRTURIE
Gavril Bărnuţiu este din judeţul Satu Mare şi nu demult a trăit una dintre cele mai importante experienţe din viaţa sa. Fără să creadă în existenţa Sa, românul s-a convins că dincolo de această lume este, totuşi, Dumnezeu. Intrat în moarte clinică după ce s-a îmbolnăvit brusc, Gavril Bărnuţiu a găsit calea credinţei după ce a cunoscut lumea de dincolo de noi.
Într-un filmuleţ postat pe YouTube, românul povesteşte cum a trecut prin infern şi prin Rai, cum şi-a întâlnit părinţii morţi şi cum a fost salvat de către îngeri. De asemenea, acesta descrie cu amănunte senzaţionale felul în care arată Raiul, Dumnezeu şi îngerii.
„Şi de-odată uitându-mă aşa în stânga am văzut o poartă mare şi poarta aceea exact aşa era cum era corpul meu, toate culorile erau pe poarta aceea. Eu m-am uitat apoi în mormânt. Mă miram de corpul meu. Ştiam că acela a fost corpul meu şi acuma ce fel de corp am. Şi îmi zice îngerul din dreapta: vezi aşa se petrece cu oricine moare.
Corpul putrezeşte în pământ, iar sufletul primeşte un corp ca şi al nostru – au zis îngerii – sau ca şi a celora din iad, corpuri de demoni – aşa mi-au zis îngerii. Iar tu – au zis către mine – tu ai primit un corp de musafir al iadului şi-al raiului pentru necredinţa ta. Acum vino, nu te teme. Trebuie să vezi o părticică din Rai.
Mi-am îndreptat privirile spre poarta aceea mare care s-a descuiat în două părţi. Când am ajuns la poartă, ei trăgeau de mine să intru şi mie mi-era frică. Şi am zis: cum să mă duc eu acolo în strălucirea aceea mare, în frumuseţea aceea care o văd – o vedeam din poartă – cum să intru eu acolo, eu nu sunt vrednic.
Dar îngerii, îngerii mă trăgeau de mâini, vino nu te teme. Ei au văzut şi au ştiut că eu mă tem. Vino nu te teme, au zis către mine şi când am păşit pragul înăuntru la un moment dat, eu nu am mai simţit ca aici când păşeşti de-afară în casă tot materie sub picioare. Deja eu păşeam, dar păşeam în aer. Exact cum ai pune mâinile aşa în aer, aşa simţeam.
Deci nu simţeam materie sub picioare. Dar o bucurie ce-a pătruns în mine, nu se poate explica în cuvinte omeneşti exact cum scrie în Biblie. Acolo aşa este: cum ochiul omului n-a văzut, urechile n-a auzit la inima omului nu s-a suit. Deci la un moment dat cum am intrat curios acum, în strălucirea aceea mare, în frumuseţea aceea mare, acum curios să văd, curios să aud, acolo cum este, acolo în Raiul lui Dumnezeu.
Eu doar o părticică am văzut acolo. Eu n-am văzut tot Raiul lui Dumnezeu. Când voi primi corpul de moştenitor şi voi merge acolo, atunci voi vedea tot Raiul lui Dumnezeu, când voi fi moştenitor. Eu am fost musafir”, a spus bărbatul originar din judeţul Satu Mare.
.
„Şi îngerii mi-au zis: aici sunt toate faptele tale rele înregistrate. Adevărul este că dacă oamenii înregistrează, Dumnezeu cu atât mai mult înregistrează toate faptele bune şi rele. Şi-acuma după ce ei mi-au spus „aici sunt toate faptele tale rele”, după ce m-am gândit eu, că precis mă vor alunga în iad, va trebui să recunosc că eu nu sunt vrednic să fiu aici.
Ei au zis: nu aşa cum gândeşti tu. Deci ei ştiau gândul meu. Şi adevărul este, îngerii ştiu gândul nostru cât şi Domnul Iisus şi Dumnezeu. Dar acum, ei mi-au zis: aici sunt toate faptele tale rele înregistrate iar la uşa din faţă, că eu eram în holul acela mare, iar la uşa din faţă este lăcaşul pregătit pentru tine şi rudeniile tale”, a mai completat Bărnuţiu.
.
„La un moment dat tatăl meu era pe patul din stânga, mama pe dreapta, pe patul din dreapta. Aş fi vrut să vorbesc cu tata dar îngerii mi-au zis: lasă-l să se odihnească, nu ai voie să vorbeşti cu el. Atunci, l-am lăsat pe tata şi mi-am îndreptat privirea spre mama pe patul din dreapta, zic: „Dumneata ce faci aici, măicuţă?”
Ea mi-a zis: „Eu am venit să vă văd pe voi, dar mai ales pe tine, cum te vei naşte astăzi din nou””, a precizat cel care a trăit această experienţă spirituală.
.
Gavril Bărnuţiu şi-a amintit şi detalii legate de felul în care erau îmbrăcaţi cei din jurul său: „Îmbrăcămintea Domnului Iisus şi a îngerilor era perfect albă, părul alb, alb, aşa când s-au întors într-o parte părul era într-una cu îmbrăcămintea şi n-am văzut aripi – că m-au întrebat mulţi: n-ai văzut nu aveau aripi îngerii? Nu ştiu, mama a visat îngeri, dar cu aripi. Eu n-am văzut aripi la îngeri deşi i-am văzut. Şi din spate n-am văzut că aveau aripi.
I-am văzut haină albă de sus până jos şi părul acela alb, alb şi înfăţişarea aceea puţin galbenă foarte strălucitoare. Până la vârsta de 34 de ani jumătate a trebuit să-mi văd toate faptele rele. Vreau să spun că am trecut prin faţa fiecărei uşi şi-a trebuit să-mi văd corpul la vârsta de 16 ani, aşa cum în restaurant după ce am terminat profesionala în Lupeni, am fost repartizat în Petroşani şi-acolo inginerul a ţinut ziua lui şi ne-a chemat la restaurant.
Am văzut cum acolo cântam noi românii la o masă separat cântam bineînţeles melodii populare, iar la altă masă ungurii cântau ungureşte. Şi voiau să ne interzică să cântăm noi româneşte şi s-a iscat o bătaie şi eu decât să mă bat am ieşit afară şi-am fugit. Exact cum s-a petrecut, aşa am văzut acum primul caz, în timpul cât am fost declarat mort”.
.
„În iad am văzut tunelul acela care zic că avea 100 de metri adâncime şi-apoi am văzut lumea iadului şi flăcările acelea care se înălţau până sus la cer şi toţi aceia cu mâinile ridicate venind spre mine şi strigau după apă şi ajutor.
Toţi aceia veneau. Acum aici am văzut tunelul acela dar fără sfârşit, fără capăt şi deodată am văzut că din adâncime vine un nor la aproximativ 10-15 metri în faţa mea norul acela s-a desfăşurat şi-am văzut exact un bărbat – exact cum te văd pe dumneata în faţa mea. Aşa l-am văzut pe Dumnezeu. Cu deosebire că El avea 20 de metri înălţime.
Avea vreo 5-6 metri lăţime. Era un corp ce n-am văzut în viaţa mea aşa de mare. Acum am crezut că El v-a zbiera la mine: locul tău nu este aici, locul tău este în iad. Pleacă din faţa mea. Dar El n-a zbierat, El n-a strigat nici cu ton ridicat la mine. Aşa de blând şi îngerii vorbeau aşa de blând că nu m-aş fi săturat nicio dată şi în veci să-i aud.
Dar Dumnezeu când mi-a vorbit aşa de blând, mi-a zis „Vino, nu te teme, ai avut păcate cât nisipul mării dar acum prin sângele iubitului Meu fiu Iisus toate sunt şterse iar de Mine sunt iertate”. N-am ştiut ce să zic. De bucurie tot mă pregăteam să-i zic ceva sau să nu-i zic, tot m-am temut că dacă-i voi zice ceva poate va zbiera la mine.
„Nu te teme, am hotărât să mergi în lume”, mi-a spus, „pentru familia ta şi-atâtea suflete care doresc mântuirea”. „Du-te, spune la toţi aceea cu care vei avea ocazia să vorbeşti ce-ai văzut şi ce-ai auzit dar mai mult ca atât să le spui la toţi căci în curând harul se va lua şi lumea se va sfârşi. Du-te, nu te teme. Duhul Meu este mereu cu tine”.
Atunci, deodată am simţit că a venit peste mine un aer răcoritor şi imediat m-am văzut în corpul acesta”.
.
Şi-acum, îngerii au intrat în Rai, eu m-am trezit în morgă, m-am trezit acolo. Sigur că a venit soţia din oraş. Ea s-a dus să facă cumpărături, să pregătească pentru înmormântare şi-a venit înapoi. Şi când a venit acolo la uşa de la morgă, văzându-mă viu, m-a întrebat: „Tu eşti Gavrilă?” Am zis „Da””, a încheiat Bărnuţiu povestea vieţii sale.
Sursa: www.libertatea.ro
.
Fostul ateu dezvăluie CUM ARATĂ EL şi ÎNGERII | VIDEO-MĂRTURIE
https://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2023/11/Fostul-ateu-dezvaluie-CUM-ARATA-EL-si-INGERII-VIDEO-MARTURIE.jpg14402560adminhttps://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2025/07/logo-transparent.pngadmin2023-11-24 15:53:092023-11-24 15:53:09Fostul ateu dezvăluie CUM ARATĂ EL şi ÎNGERII | VIDEO-MĂRTURIE
6 Greseli de Evitat in Depresie si Atacuri de Panica
„Astazi sunteti acolo unde v-au adus gandurile; maine vei fi unde te vor duce gandurile. ” ~ James Allen
Cand aveam vreo optsprezece ani am trecut printr-o perioada foarte stresanta, care a dus la aparitia atacurilor de panica. Îmi amintesc adesea cum în pat într-o noapte am fost brusc coplesit de un sentiment de teroare. Nu mai experimentasem niciodata o asemenea frica.
Sigur, mi-a fost frica de multe lucruri, dar acest sentiment nou a fost unic. Cel mai precis mod în care îl pot descrie este un fel de groaza. Parea sa fi venit din cele mai adanci si mai întunecate adancituri ale subconstientului meu, cauzate de mecanisme primare, bestiale.
Sentimentul a fost atat de profund si cuprinzator încat a fost ca si cum nimic altceva nu ar exista, doar aceasta frica care mi-a strabatut corpul în timp ce ma zvarcoleam, transpirat si tensionat. Cel mai necunoscut si, prin urmare, terifiant aspect al fricii a fost ca nu avea un obiect: nu era clar de ce ma temeam de fapt.
Înca de la început, a fost pur si simplu frica – fara legatura cu orice lucru tangibil. Acea noapte a marcat intalnirea cu primul meu atac de panica. Alte cateva au urmat in timp dupa acela ceea ce m-a determinat sa caut discret o solutie sau un tratament impotriva atacurilor de panica.
La varsta de douazeci de ani, am început sa ma lupt; si cu ajutorul meditatiei am reusit sa trec peste depresie si atacuri de panica iar acum este deja destul timp de cand am trecut peste acea perioada. În timpul luptei mele am ajuns sa-mi dau seama ca ma împiedic in greselile pe care le faceam si abia cand le-am depasit am început sa fac progrese reale.
Cand simtim ca apare o stare proasta, depresie sau panica, prima noastra dorinta este sa scapam de ea cat mai repede posibil, sa schimbam starea „proasta” într-una „buna”. Acest lucru este firesc; asa suntem facuti. Dar de prea multe ori încercarile noastre înrautatesc totul. Creierul ne obliga sa ne gandim în permanenta la starea noastra, sa ne concentram toata atentia asupra ei, sa ne simtim rau pentru ca nu va disparea, sa asteptam încordati usurarea.
Adevarul simplu este ca nu poti controla totul. Încercarea de a avea totul „sub control” duce adesea la un stres suplimentar si la sentimente proaste nedorite. Uneori este mai bine sa renunti si sa încetezi sa depui rezistenta. Daca ne relaxam si lasam depresia sau panica sa vina fara a încerca sa controlam nimic, acceptand ca sunt doar sentimente temporare care vor trece în timp util, lucrurile devin mult mai usoare.
2. Sa nu te mai simti prost pentru ca te simti rau.
În acele momente începem sa avem ganduri precum „Am sa mor sau am sa înnebunesc”, „Acest lucru nu se va termina niciodata” si „Urasc ca nu ma pot bucura de viata ca alti oameni; Ma simt complet nenorocit. ” Mintea noastra începe sa adauge noi temeri si emotii negative la depresia pe care o avem deja.
Si, asa cum am vazut la mine, aceste temeri si sentimente ajung sa constituie partea principala a starii noastre. De fapt, mintea ta, nu depresia si panica, fac din fiecare episod unul atat de insuportabil. Daca nu ma credeti, încercati acest experiment: data viitoare cand sunteti coplesit de un atac, încercati pur si simplu sa-l observati fara sa va afundati in el sau sa-l evaluati în vreun fel.
Va fi destul de greu mai ales ca vine pe nepregatite si destul de intens, dar incercati. Pur si simplu urmariti-l în forma sa pura, fara ganduri. Încearca sa observi în ce parti ale corpului tau îl simti si cum vine si pleaca.
În acest fel, îti vei îndeparta mintea de la suferinta ta. Veti observa cat de slabe devin atacurile atunci cand nu mai sunt sustinute de procesele dvs. de gandire. Încercati, notand rezultatele, daca doriti. Ar fi adevarat sa spunem ca nu este atat de terifiant si de îngrozitor pe cat parea la început? Cand încetati sa va hraniti depresia cu frici si ganduri, devine mult mai usor de trecut peste.
3. Renunta la comparatii.
„Totul era atat de bun cand nu eram deprimat! Ce viata buna am avut si cat de groaznic este acum. De ce nu pot sa ma întorc?! ” Acestea sunt genurile de lucruri pe care multi le gandesc atunci, dar astfel de ganduri nu aduc altceva decat rau. Daca doriti sa învingeti depresia sau panica, trebuie sa nu mai comparati. Uitati ca exista un trecut si un viitor.
Ce s-a întamplat s-a întamplat. Nu analizati trecutul prea mult si, în schimb, traiti aici si acum.
Începeti cu ceea ce aveti si nu va ganditi la cum a fost totul înainte. Învatarea modului de a trai în momentul prezent va va face depresia sau panica mult mai suportabile.
4. Nu puneti întrebari inutile.
Multi oameni petrec ore întregi punandu-si tot felul de întrebari: „Cand se va termina acest lucru?” „De ce eu?” si „Ce am facut pentru a merita asta?” Pentru a folosi o bine-cunoscuta parabola budista, aceste întrebari sunt la fel de utile ca si încercarea de a afla sursa sagetii care v-a orbit: pur si simplu nu este atat de important. Ce trebuie sa stiti este cum sa scoateti sageata.
Întrebari despre „De ce eu?” de exemplu, va înrautateste starea, fortandu-va sa va plangeti si sa va suparati despre ceva care sa întamplat deja. Concentrati-va asupra a ceea ce va va ajuta sa treceti de depresie si nu va deranjati cu întrebari care nu servesc acestui scop.
5. Nu-ti mai crede temerile.
Credem ca, deoarece ne confruntam cu o teama oricare ar fi ea, înseamna ca se va întampla ceva rau. Nu este nimic surprinzator în asta, deoarece natura a facut frica pentru a ne avertiza de pericol. Suntem creati în asa fel încat sa credem instinctiv aceasta teama si sa raspundem la ea. Dar frica noastra nu apare in aceste situatii din cauza unei amenintari reale.
De exemplu, teama de a va pierde mintile sau de a va sufoca în timpul unui atac de panica este pur si simplu eronata. Nu mai credeti aceasta teama. Indiferent de ce va este frica în aceste momente, nu se va întampla.
Frica nu este altceva decat un sentiment, o reactie chimica în capul tau. Daca esti cuprins de teroare cand cobori în subteran, nu înseamna ca ceva oribil te asteapta acolo. Este ca o alarma de incendiu care nu functioneaza cum trebuie – doar faptul ca se declanseaza nu înseamna ca exista de fapt un incendiu.
Deci, nu mai asculta „alarma interioara” de fiecare data cand se declanseaza. Nu-i dati nicio atentie: iesiti, întalniti-va prietenii, plimbati-va si lasati alarma sa sune în continuare. Nici nu ar trebui sa încercati sa o „opriti”, deoarece acest lucru nu functioneaza întotdeauna. Doar ignorati-l. Cu alte cuvinte, nu mai credeti frica ca pe ceva real.
6. Cautarea motivelor depresiei dumneavoastraîn lumea exterioara este eronata.
Aceasta este o alta greseala pe care am facut-o eu însumi. Am crezut ca starea mea de rau era legata exclusiv de modul în care mergea viata si activitatea mea. Am crezut ca, daca as putea schimba asta, as fi fericit. Dar apoi, cu meditatie, mi-am dat seama ca tot ce aveam nevoie pentru a fi fericit se afla în mine si la fel, ceea ce ma determina sa sufar! Pentru a scapa de depresia mea, a trebuit sa scap de motivele interne care au provocat-o.
Asa ca nu va spuneti în continuare: „Daca voi obtine un nou loc de munca, totul va merge bine” sau „Daca voi scapa de tot ceea ce mi-e frica, nu va mai fi nimic de care sa-mi fie frica . ” Depresia si temerile tale locuiesc în interiorul tau, asa ca oriunde te-ai afla, vor fi si ele proiectate asupra lumii exterioare. Desigur, acest lucru nu înseamna ca nu trebuie sa te straduiesti sa-ti îmbunatatesti viata. În primul rand, totusi, trebuie sa va directionati eforturile spre interior.
Concluzie:
Acum, cand ma uit la aceste greseli si îmi amintesc ca le-am facut singur, pot vedea singurul lucru care le uneste. Motivul pentru care le facem este ca atunci cand depresia sau panica ne ataca, începem sa gandim si sa actionam în felul în care ne spun sentimentele si instinctele primare.
„Esti speriat, fugi, rezista, pericolul te asteapta peste tot, esti prins”, soptesc gandurile din cap. Acceptarea ca valide a acestor lucruri în timpul unei crize de depresie sau de atac de panica agraveaza situatia.
Acest lucru se datoreaza faptului ca mintea, emotiile si instinctele noastre sunt puternic conditionate de depresie, asa ca a le asculta este ca a asculta vocea unui demon rau intentionat si invizibil care vrea sa te conduca la ruina.
Paradoxal, pentru a te elibera de depresie odata pentru totdeauna trebuie sa renunti la toate notiunile de bun simt; abandonandu-ti simtul ratiunii, trebuie sa actionezi împotriva lor.
Nu te opune depresiei tale, accepta-ti fricile si lasa-le sa treaca pur si simplu; nu te lasa prins de ele si nu le crede; nu comparati situatia dvs. actuala fata de cum era înainte. Toate aceste lucruri se simt si par ilogice atunci cand va aflati într-o stare de teroare sau depresie intensa.
Ceea ce va sfatuiesc poate parea sa fie opusul a ceea ce va vine in mod normal sa faceti. Dar tocmai pentru ca oamenii continua sa creada si sa asculte aceste sentimente, depresia este o afectiune atat de raspandita. Trebuie sa actionezi asa cum spuneam oarecum paradoxal pentru a scapa de ea.
Propria mea experienta m-a convins de acest lucru. Întelegerea acestor lucruri mi-a permis sa trec prin situatia dificila din trecut si continua sa ma ajute sa fac fata provocarilor pe care le întampin în calatoria mea.
PS: Aceste sfaturi provenite din experienta nu tin locul unui consult de specialitate si pot fi folosite in cazul unei depresii cu o intensitate scazuta. Daca simtiti ca situatia dvs nu se amelioreaza, efectuati un consult de specialitate la un medic psiholog sau psihiatru care va poate prescrie inclusiv un tratament medicamentos.
https://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2023/11/sign-492992_640.jpg452640adminhttps://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2025/07/logo-transparent.pngadmin2023-11-20 09:53:062023-11-20 09:53:066 Greseli de Evitat in Depresie si Atacuri de Panica
1. INGROPARE IN PAMANT – Ingropati cristalul pentru cateva zile in pamant. ATENTIE: Nu e recomandabil pentru hematit sau alte minerale bogate in fier, care ar putea fi afectate.
2. ACOPERIRE CU SARE DE MARE – Lasati cristalul timp de o noapte intr-un recipient cu sare marina (uscata, in forma de praf). ATENTIE: Sarea poate afecta selenitul, azuritul, calcitul, deci nu folositi in acest caz varianta de purificare cu sare sau apa sarata.
3. CU AJUTORUL UNUI ALT CRISTAL – Lasati cristalul nou in apropierea unui cristal de cuart brut de dimensiuni mai mari, deja purificat. Metoda e recomandabila pentru pietrele delicate, care ar putea fi afectate de alte metode de purificare.
4. ILUMINARE CU AJUTORUL UNOR LAMPI PENTRU CROMOTERAPIE – Aplicati timp de cateva minute o lumina alba, aurie, violet, bleu asupra cristalului.
5. SUNET DE CLOPOTEI – Miscati indelung clopotei de vant (de forma tubulara, in 4, 6, 8 tonalitati) deasupra cristalului.
6. EXPUNERE IN LUMINA SOLARA SAU LUNARA – Lasati cristalul pentru cateva ore in lumina Soarelui (la apus sau la rasarit) sau in lumina lunii pline. Daca Soarele este prea intens, nu lasati piatra mai mult de 30 de minute.
ATENTIE: Lumina poate afecta ametistul, cuartul roz, celestitul albastru, citrinul, fluoritul, piatra lunii, acvamarinul (culoarea poate deveni usor mai fada) deci nu folositi metoda de purificare in lumina solara intensa si nu pentru timp indelungat.
purificarea cristalelor
7. PURIFICARE APA CURENTA – Lasati piatra cateva minute in valuri de mare (evident, asigurati-va ca nu o veti pierde) sau in curs de izvor sau de parau de munte.
8. ACOPERIRE CU PETALE DE FLORI – Lasati cristalul cateva ore intr-un cosulet cu petale de trandafir, de rozmarin, de levantica.
9. ACOPERIRE CU NISIP – Lasati cristalul cateva ore intr-un recipient cu nisip pur de scoica.
10. PURIFICARE IN PIRAMIDA – Lasati cristalul in centrul de greutate (1/3 de la baza, 2/3 de la varf) al unei piramide (din carton, din cadru de cupru sau orice alt material natural, dar nu din materiale artificiale: plastic etc).
11. Orice alta sursa naturala – orice element al naturii – de la care cristalul poate extrage energie pura este recomandata.
PURIFICAREA IN APA SARATA – Cea mai la indemana metoda de purificare este spalarea in apa curenta sau purificarea in apa sarata. Puteti insa adauga in plus si alte metode simple de mai sus, dar care nu se contrazic metodei alese. De exemplu, dupa spalarea in apa curenta, puteti lasa piatra la soare iar in final ii puteti aplica si metoda sonora, cu clopotei chinezesti. Rugaciunea cu piatra in mana ii confera o incarcatura spirituala in plus.
purificarea cristalelor
PROCEDURA DE PURIFICARE
1. ALEGEREA: Alegeti cristalul potrivit sau treceti in revista bijuteriile cu pietre pretioase pe care le aveti prin casa. Este posibil sa aveti deja o piatra pe care nu ati bagat-o in seama pana acum, desi ea va astepta sa o descoperiti de ani de zile. Invatati despre cristale in baza de date din acest site si puteti descoperi ce fel de piatra este. Daca nu aveti nici un cristal.
2. SPALAREA INITIALA: Spalati cristalul cu apa curenta cat mai bine posibil, chiar si cu o periuta moale, ca sa nu zgariati suprafata pietrei. Atentie: unele pietre au suprafata moale, deci nu trebuie agresate.
3. PURIFICAREA: Dupa ce toate impuritatile au fost indepartate, asezati piatra intr-un recipient de sticla sau de cristal, umplut cu apa curata, fiarta si racita sau apa din sursa naturala (apa de mare, apa de izvor, apa de ploaie, dar daca sunteti siguri ca sursa respectiva este complet pura) in care turnati o cantitate suficient de mare de sare gema (grunjoasa) astfel incat sa fiti siguri ca ati realizat o solutie salina de concentratie mare.
Atentie: nu folositi sare de bucatarie! Lasati cristalul timp de o saptamana – sau macar o noapte – in acel recipient (in cazul purificarii repetate, ajung si cateva ore) cat mai departe de aglomeratia casei. Puteti tine cont si de fazele lunare, cel mai bine ar fi sa purificati cristalul intr-o perioada in care luna e in crestere sau chiar la luna plina sau in preajma zilei de luna plina, pentru a amplifica energizarea.
4. CLATIREA CU APA CURATA: Rasturnati apa din recipient, apoi lasati sa curga apa curenta abundenta peste cristal pana ce apa ramane complet curata. Nu stergeti cristalul cu nici un material textil, ci lasati-l sa se usuce in lumina naturala, daca se poate la apus sau la rasarit, in sursa naturala de uscare, pe balcon, pe un pervaz, dar fara a-l murdari iar de impuritati.
5. PERSONALIZAREA: Odata purificat nu mai lasati pe absolut nimeni in afara de dv. sa mai atinga acest cristal. Din acel moment el preia amprenta dv. energetica deci orice atingere straina trebuie imediat inlaturata, repetand procedeul de mai sus (ajunge doar spalarea cu apa curenta de cateva minute). De fapt, tot acest ritual trebuie repetat periodic, mai ales dupa perioade de stress, de boala, dupa perioade aglomerate sau cand simtiti ca energia sa – si deci si a dv. – a scazut.
purificarea cristalelor
6. INCARCAREA: Dupa ce s-a uscat cristalul, tineti-l in mana cateva minute si incarcati-l mental de energie pozitiva, transmiteti-i ganduri si intentii bune, eventual va puteti pune o dorinta care doriti sa vi se implineasca din momentul in care veti purta acest cristal.
In timpul energizarii, puteti asculta o muzica aleasa, cu tonalitati spirituale, o muzica linistita, clasica sau electronica, in nici un caz o muzica de consum sau fara valoare spirituala. Puteti face in acest timp aromoterapie, meloterapie sau sa aprindeti betisoare parfumate si sa meditati.
7. IZOLAREA: Dupa ce ati „transmis” cristalului tot ce aveati de transmis, asezati-l intr-o punguta special confectionata: din piele, din catifea, din bumbac, crosetata, impletita etc.
Incercati sa fie cat mai bine realizata, pentru a nu se deschide si a pierde cristalul, dar si pentru a umbla din cand in cand usor la cristal pentru a-l purifica sau a-l lua in mana cand simtiti nevoia de energizare in momentele de relaxare.
Puteti de asemenea sa atasati cristalului un lant – de piele, de aur, de argint – dar preferabil ca piatra sa nu fie folosita ca bijuterie, ci sa o purtati pe sub haine, cat mai aproape de trup. Nu trebuie sa spuneti nimanui ca purtati acest cristal.
purificarea cristalelor
Daca totusi cineva il atinge, sau daca aratati cuiva acest cristal, e bine sa-l purificati din nou. Gandurile acelei persoane – chiar si gandurile de indiferenta sau suspiciune, nu neaparat negative – pot incarca negativ piatra dv. Campul energetic al unui cristal este destul de mare in jurul dv. ca interventia cuiva sa il influenteze.
8. PURTAREA: Purtati acest cristal permanent cu dv. La gat, in geanta, in buzunar, sub perna cand dormiti, nu il uitati acasa, pentru ca schimbul de energie e reciproc si permanent.
El trebuie sa devina parte integranta din fiinta dv, deci nu-l tratati cu indiferenta, ca pe o jucarie uitata in pod sau ca pe un tamaguchi care trebuie hranit la ore fixe.
Trebuie sa-l tratati ca si cum ar fi o parte din dv, deci trebuie sa se bucure de aceeasi atentie pe care ati acorda-o mainilor sau parului dv., ba chiar mai mult, ca si cum ar fi inima dv, pentru ca va va oferi aceeasi energie pe care inima vi-o asigura in fiecare zi
9. In momentele dificile, la boala, la oboseala, la stress, la emotii, tineti cristalul in mana. In stanga pentru a primi energie pozitiva, in dreapta pentru a elibera energie negativa.
purificarea cristalelor
Daca cineva drag din jurul dv. are nevoie de ajutorul dv. – un copil bolnav, un prieten obosit etc – ajunge sa tineti cristalul in mana si sa ii transmiteti prin mana ramasa libera putin din energia dv. (preferabil prin dreapta). Nu le dati lor cristalul, ci doar le transmiteti energia prin intermediul dv. Eventual oferiti-le cadou un cristal, dar procedeul de purificare trebuie facut de ei personal, ca mai sus.
10. REPETAREA PURIFICARII: Nu uitati sa purificati din cand in cand cristalul. E nevoie de acest ritual ori de cate ori simtiti ca protectia sa energetica a scazut sau incepeti sa dati semne de boala sau aveti de trecut piedici mai mari. Inseamna ca s-a incarcat negativ, prin absorbtia energiilor din jurul dv. Acesta este de fapt rolul cristalului, de a absoarbe energiile negative, chiar si pe ale dv., nu numai pe ale celorlalti.
11. Puteti cauta un cristal de dimensiuni mari sau un copacel din cristale, sa-l supuneti tratamentului descris mai sus si sa-l asezati intr-un loc central al casei dv., dar unde sa nu aiba prea multa lume acces: intr-o vitrina, pe un raft, pe masa, la vedere, dar totusi inaccesibil. El trebuie sa devina cristalul casei dv, care sa protejeze caminul si familia. L-ati putea pune cat mai aproape de usa de la intrare, de exemplu, pentru a absoarbe energiile negative ale celor care va calca pragul.
12. Ganditi pozitiv cand purtati cristalul, ganditi-va ca sunteti protejat si ca problemele va vor ocoli.
13. Nu transmiteti nici dv. energii negative altora – ura, invidie, blestem, gelozie – pentru ca efectul ar putea fi mai mare decat va asteptati.
purificarea cristalelor
Daca doriți să știți mai multe despre noi și activitatea noastră, accesați pagina DESPRE NOI.
– Planul Buddhic este dimensiunea spirituală care există dincolo de planul Cauzal unde se găsește Spiritul. Conține niveluri ridicate de beatitudine și unitate, o energie de nivel superior care purifică densitățile inferioare.
– În plus, Flacăra Violet și Flacăra Albastru – Aurie sunt invocate pentru a purifica fiecare destinatar. Una din Legile Universale statueaza faptul că energia de vibrație superioară curăță vibrațiile inferioare.
– Sinele Superior al beneficiarului este implicat activ în procesul de vindecare. Sinele/Spiritul Superior al primitorului îl cunoaște cel mai bine pe cel care primește și este cel mai bine poziționat pentru a furniza perfect energiile de vindecare.
– Sesiunea de vindecare este deja pregătită pentru tine și gata să fie primită instantaneu. Poate fi primită atunci când dorești să o primești.
– Nu este nevoie ca vindecatorul să cunoască numele destinatarului sau locația acestuia.
– Sesiunea de vindecare este emisă prin chiball și nu necesită prezența vindecătorului. Sesiunea de vindecare este deja pregătită în trecut pentru a fi primită în viitor.
– Sesiunea de vindecare poate fi primită de oricine din întreaga lume. Este gata să fie primită de oricine, oriunde, în orice moment.
– Această sesiune de vindecare poate fi primită pentru totdeauna și pentru un număr nelimitat de ori. A fost programată la nivelul Spiritului pentru a fi primită de câte ori cere fiecare destinatar. Dacă aveți nevoie de vindecare suplimentară, pur și simplu citiți sau spuneți cuvintele pentru a o primi din nou.
– Această sesiune de purificare de vindecare este adesea o experiență care schimbă vieți, permițând vindecarea corpului, minții și spiritului. Aceste energii resimțite în mod concret sunt inițiate la începutul sesiunii și continuă să lucreze cu tine mult după terminarea sesiunii de vindecare.
– Datorita puterii sedintei de vindecare, se recomandă să bei apă si sa te odihnesti după primirea energiilor vindecătoare.
NOTĂ 1: Dacă accesezi accidental sesiunea de vindecare la momentul nepotrivit, spune pur și simplu „Stop” și sesiunea de vindecare se va opri. Apoi accesează ședința de vindecare când ești gata.
NOTĂ 2: După prima vizualizare, dacă dorești, poți să stai în meditație cu ochii închiși pentru următoarele sesiuni de purificare. Nu mai este nevoie sa vizualizezi videoclipul, dar este necesar în continuare să îl asculți.
Antahkarana – Simbol stravechi de vindecare si ascensiune spirituala
În filozofia hindusă , Antahkarana ( in sanscrită : cauza interioara, primordiala ) se referă la totalitatea celor două nivele ale minții , și anume Buddhi , intelectul sau mentalul superior și Manas , nivelul inferior care include corpul mental inferior sau mentalul inferior.
Antahkarana a fost , de asemenea, numita legătura între cele doua corpuri mentale si este partea ce se reîncarnează, a minții .
În literatura de specialitate vedanta , Antahkarana este organizata în patru părți :
.
Ahamkara ( ego ) – care il identifică pe Atman ( sinele ), cu corpul fizic si cu conceptul de „Eu” Buddhi ( intelect ) – care controleaza luarea deciziilor Manas ( minte ) – controleaza sankalpa ( vointa, decizia ) Chitta ( memorie ) – se ocupa cu procesul de amintire și de uitare
Se considera că ” Antahkarana ” se referă la întregul proces psihologic , inclusiv mintea si emotiile , care compun nivele ale mintii , așa cum este descris mai sus si care functioneaza ca o unitate in cadrul careia toate părțile lucrează împreună ca un întreg .
Mai mult decât atât , având în vedere că nivelele mintii sunt corpuri energetice, acestea sunt : manomayakosha – legate de manas – o parte a minții în legătură cu cele cinci simțuri, ce tanjeste dupa emotii si senzatii de placere, în timp ce buddhi ( intelect , inteligență , capacitate de a raționa ) , este legat de vijnanamayakosha – corpul conștiinței , cunoasterii , al intuiției și al experienței de viata .
Antahkarana, vechi simbol de vindecare
Alice Bailey și alti autori ai filosofiei tibetane au cunoștințe de Antahkarana pe care le puteți găsi într-un număr de cărți. Ei descriu Antahkarana ca o parte a anatomiei spirituale. E
ste legătura dintre creierul fizic și Sinele Superior. Este ceea care trebuie să se vindece și să dezvolte, dacă vrem să creștem spiritual.
Simbolul Antahkarana descris aici reprezintă această conexiune și o activează ori de câte ori vă aflați în prezența sa.
Știința radionica indică faptul că liniile desenate pe hârtie creează un efect psihic asupra spațiului din jurul desenului și influența aura umană și chakrele în diferite moduri, în funcție de modelul creat. Aceasta validează practica veche de meditație cu Yantre care face uz de imagini vizuale pentru a purifica și evolua conștiința.
Antahkarana este un simbol stravechi de vindecare și meditație care a fost folosit in Tibet si China de mii de ani. Este un simbol puternic și pur și simplu având-l langa dumneavoastră, acesta va crea un efect pozitiv asupra chakrelor și aurei. Când faci munca de vindecare, concentrează și adâncește acțiunile energiilor de vindecare implicate.
Când meditezi cu simbolul pe persoana ta sau în apropierea lui, se creează în mod automat ceea ce Taoistii numesc marea orbita microcosmica în care energiile spirituale călătoresc la nivelul coloanei vertebrale, spre chakra coroanei, apoi în jos prin partea din față a corpului la chakra rădăcină și înapoi din nou sus continuu se deplasează în jurul coloanei. Această acțiune echilibrează chakrele și împiedică dezechilibrul în una sau mai multe chakre .
Simbolul Anthakarana va neutraliza, de asemenea, energia negativa, care este colectata, în obiecte, cum ar fi bijuterii sau cristale pur și simplu prin plasarea obiectului între două simboluri.
În plus, va îmbunătăți toate lucrările de vindecare, inclusiv Reiki, Mahikari, Jin Shin, terapia polaritatii, Chiropraxia, hipnoterapie, și regresia in vieti trecute. Aceste efecte pozitive au fost confirmate de rezultatele îmbunătățite observate de cei care folosesc simbolul și de observatiile clarvazatorilor instruiți în detectarea modificărilor în aura si chakre.
Acest simbol este multi-dimensional. De la un punct de vedere, pare să aiba două dimensiuni, fiind confecționat din trei șeptari pe o suprafață plană.
Cei trei șeptari reprezintă cele șapte chakre, cele șapte culori și cele șapte tonuri ale scarii muzicale. Acesti trei șeptari sunt menționati în cartea Apocalipsa ca cele șapte lumânări, cele șapte trâmbițe și cele șapte peceți.
Dintr-o altă perspectivă acest simbol apare ca un cub tridimensional. Energia se mișcă tridimensional, care pot fi văzute și continuă tot drumul in dimensiunile nevăzute până la cea inalta dimensiune – dimensiunea Sinelui Superior.
Practica de meditație tibetană, care foloseste Antahkarana are loc într-o cameră luminată cu lumânări. În mijlocul camerei era un vas mare, din faianță în formă ovala care simboliza oul cosmic al universului. Vasul este umplut cu câțiva centimetri de apă și la mijloc este un scaun.
Pe scaun, încrustat în argint este simbolul Antahkarana. Un perete a fost acoperit cu cupru, care a fost lustruit pana la un finisaj de oglindă. Tapiserii care afișate simbolurile Reiki sunt agățate pe peretele opus.
Meditatorul, un Lama tibetan ar sta pe scaun și să privească în mod constant imaginea simbolurilor Reiki reflectate în oglinda de cupru lustruit.
Această meditație Yantra ar crea o concentrare în mintea meditatorului, unind constiinta cu energiile transcendentale ale simbolului Reiki în timp ce Symbol Antahkarana de pe scaun ar concentra energiile generate și le-ar provoca să curgă uniform prin toate chakrele și sa faca conexia cu Pamantul.
Este conexiunea directa cu Sinele Superior, care creează și ghidează beneficiile simbolului și de aceea nu poate fi folosit niciodata pentru a face rău.
Instructiuni de utilizare
Antahkarana este un simbol special care are propria sa conștiință. Ea nu are nevoie de o initiere pentru a funcționa. Este imaginea de simbol imprimat care creează efectul.
Se lucrează direct cu aura și chakrele dvs.și efectul de vindecare variază , în funcție de ceea ce ai nevoie in momentul utilizării.
Deoarece este coordonata de către Sinele Superior, ea are întotdeauna un efect benefic și nu pot fi utilizata în mod abuziv sau utilizata pentru a provoca daune.
Simbolurile pot fi plasate sub o masă de masaj, sau în partea de jos a unui scaun sau ati putea sta pe ele. Ele pot fi, de asemenea, plasate pe perete sau pot fi asezate fata de sau purtate pe corpul tău, spre zona care are nevoie de vindecare.
Antahkarana în Tratamente Reiki
Simbolurile pe pânză funcționează cel mai bine, pentru a fi utilizate atunci când se oferă tratamente Reiki ; acestea vă permit a le plasa pe corpul clienților pe zonele care au nevoie de vindecare. Atunci când este utilizat în acest mod, puteți plasa apoi mâinile pe partea de sus a simbolului și a aduce Reiki prin simbolul în client.
Acest lucru va face tratamentele mai eficiente, iar persoana se va vindeca mai repede. Simbolul multiple este potrivit pentru eliberarea de energie blocata. Dacă simți un blocaj, puneți simbolul multiplu peste , cu imaginea în jos și pune-ti mainile deasupra simbolului.
Veți descoperi că blocajul se destramă și este eliberat mult mai repede. Simbolurile masculin, feminin și crucea cosmica au fiecare propria lor vibrație și vor adăuga un anumit tip de beneficiu in tratament. Folositi intuiția pentru a determina care simbol se poate utiliza intr-o situatie data..
Simbolurile antahkarana pot fi, de asemenea, plasate pe podea sub masă Reiki sau sub patul de tratament , cu imaginea în sus. Amintiți-vă, ca doar avandu-le în prezența dumneavoastră vor avea un efect benefic.
Antahkarana în Meditație
Puteți medita direct pe Antahkarana privind-o în mod constant , cu ochii relaxati, indepartand ușor orice gânduri care ar putea veni.
Continuand practica imaginea poate incepe sa se schimbe si modifice sau să se estompeze sau poate dispărea complet. Acest lucru este bun, deoarece indică faptul că ați ajuns la un nivel mai profund de meditație și primiti beneficii mai mari.
Nu permiteti ca acest lucru să vă deranjeze. Continuați privirea relaxata constant.
Chiar s-ar putea sa începeti să vedeți imagini în fața antahkranei, care sunt foarte plăcute și relaxante. Chiar si o singura meditație cu simbolul va fi benefică în timpul perioadelor de stres.
Utilizarea regulată este cea mai buna, 10 la 30 de minute in fiecare zi pentru meditație asupra Antahkaranei. Va va dezvolta, împreună cu claritatea mentală și un sentiment de pace și securitate pe tot parcursul zilei.
Utilizările Fiecarui simbol Antahkarana
Există mai multe variante ale simbolului. Simbol unic mare este mai feminin și creează vindecare într-un mod blând, vindecand energiile feminine pentru bărbați și femei deopotriva. Simbolul unic mai mic este mai masculin și mai direct, concentrat și pătrunzător și va vindeca energia masculină pentru bărbați și femei. Folosesti intuitia în a decide pe care să il utilizati.
Crucea Cosmica este constituita din șapte simboluri . Aceasta reprezintă cele șapte chakre majore. Acest simbol va purifica energia si poate fi folosit pentru a deschide inima.
Simbolul pătrat multiplu din șaisprezece simboluri va rupe blocajele și energia congestionat a, repunand în mișcare. Acest simbol poate, de asemenea, risipi energia dvs., astfel încât se recomandă să urmați utilizarea acestuia cu simbol unic masculin pentru a crea centrare și împământare.
Simbolurile antahkarana se pretează ușor la experimentare, astfel permiteți-vă să fiti ghidat spre noi utilizări. Unii oameni le folosesc pe tricouri, alții le-au plasat mici, in portofel (pentru a i ajuta să ruleze mai rapid și mai mult).
Puteți, de asemenea folosi o bandă de dimensiunea portofelului pe o chakra sau pe o suprafață care are nevoie de vindecare și va consolida imediat zona.
Universul este plin de mister , avand încredere doar în lumina hristica și explorand cu îndrăzneală adevarata noastra natura, nepretuite comori vor fi relevate pentru noi.
Tibet
Pentru vindecare, tibetanii au amenajat camere, la lumina lumânărilor, în care au plasat un bol oval, mare, umplut cu câţiva centimetri de apă, reprezentând apele vieţii. În centrul apei este plasat simbolul Antahkarana, de obicei realizat din argint.
Un perete este din aramă lustruită și va crea o oglindă de vindecare; un alt perete este decorat cu picturi reprezentând alte simboluri de vindecare.
Vindecătorul meditează cu acest simbol folosind concentrarea, ca să se unească energiile din simbol cu cele ale persoanei care solicită vindecare.
Simbolul Antahkarana creează o energie care are efect direct asupra aurei umane, ajungând direct în chakre.
Imaginile unor simboluri puternice nu sunt, desigur, nimic nou. E o practică străveche, care apare in multe culturi. Meditaţia Yantra, de exemplu, folosește imagini vizuale pentru a ajunge la constiință. Antahkarana este un foarte vechi simbol şi o meditaţie, care au fost folosite în China şi Tibet, de mii de ani. Astăzi, este un simbol cunoscut, atât de puternic încât se poate lucra independent de energia din afara.
Cum funcţionează?
Pentru că interacţionează direct cu aura şi chakrele, ştie cum să varieze efectul de vindecare în funcţie de ceea ce aveţi nevoie în momentul utilizării.
Ca instrument de vindecare, ajută la eliberarea de energie în cadrul unei orbite microcosmice, la procesul de creare a unui flux de energie până la canalul principal al corpului şi în jos, pe canalul funcţionale. Acest flux de energie are un efect de impământare si de curățare a organismului; şi, deoarece activeaza chakrele, se vindecă organele asociate cu fiecare din chakre.
Energiile spirituale călătoresc până la nivelul coloanei vertebrale, peste chakra coroanei, şi în jos, prin partea din faţă a corpului, la chakra rădăcină, şi înapoi, continuu. Acest flux de energie previne acumularea excesivă de energie în oricare dintre chakre. Efectul este adesea revigorant, adăugând un impuls vizibil pentru vitalitate.
Pentru cei care nu stiu, chakrele sunt ca niște baterii esenţiale în organismul nostru, fiecare baterie fiind responsabilă pentru încărcarea unui întreg departament. Chakrele sunt centre uimitoare de energii de vindecare.
Pur şi simplu concentrându-se atenţia asupra chakre, acesta este în sine un exerciţiu de puternic. Vindecarea organelor asociate sau aspectelor emotionale indicate are loc imediat.
Variaţiile Simbolului Antahkarana
Antahkarana este un simbol multi-dimensional care arata ca un hexagon în interiorul unui cerc. Acestea semnifică sapte culori ale curcubeului şi cele şapte chakre.
Ca un cub tri-dimensional, eficacitatea sa este îmbunătăţită considerabil și ajută constiinta pentru a accesa sinele superior.
Când se contempla simbolul pentru ceva timp, parecă se roteşte în jurul său şi în jurul omului! Este o adevarata calatorie!
Efecte
Antahkarana actioneaza direct asupra vortexurile de energie subtilă a organelor umanei. Pur şi simplu plasarea simbolului, în orice cameră sau spaţiu, este, de obicei suficient, pentru a genera un mediu sănătos. Simbolul nu poate provoca daune, deoarece lucrează direct prin sinele superior.
Obiecte plasate între două simboluri Antahkarana vor fi curăţate de energia negativă.
Simbolul Antahkarana va neutraliza, de asemenea, energie negativa care ar putea fi colectată în bijuterii sau cristale, pur şi simplu prin plasarea obiectelor între două simboluri.
Simboluri plasate sub saltele, scaune sau mese de masaj au un efect foarte pozitiv asupra somnului.
Apa poate fi purificata în nouă minute, prin plasarea sa pe simbolul Antahkarana.
În cazul în care energia trebuie să fie concentrată pe un loc mic, utilizaţi una dintre colţurile simbolului şi apăsaţi-l pe zonă, trei minute.
Ideal pentru meditaţie
Antahkarana este un instrument valoros pentru meditaţie, datorită calităţilor sale tridimensionale. Folosirea regulata a simbolului genereaza o mare claritate interioară.
El ajută mintea să meargă în subconştient, şi, prin urmare, îmbunătăţirea mult rezultatele la meditatii, afirmatii si vizualizari.
Meditaţia se face uitîndu-te direct, dar uşor, pe simbol. Ca să vă relaxaţi, aţi putea să aveţi mai multe tipuri de viziuni în interiorul sau în jurul simbolului. Acest lucru are un efect puternic asupra mintii, sporind claritatea, dar, de asemenea, determinând-o să se relaxeze foarte mult.
Dacă păstrăm zece minute pe zi pentru a medita asupra Antahkarana, psihicul va dezvolta în curând o conduită de calm, un sentiment de pace şi securitate. În cazul în care simţiţi o senzaţie de zbor, care vă deranjează, deschide instantaneu ochii si intoarce-i la pământ.
Antahkarana nu ar trebui să fie văzută ca o modalitate de relaxare, ar trebui să fie utilizată pentru terapie si evolutie spirituala.
https://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2023/11/Antahkarana_by_Cha0sCat.jpg597600adminhttps://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2025/07/logo-transparent.pngadmin2023-11-16 21:53:122023-11-16 21:53:12Antahkarana – Simbol stravechi de vindecare si ascensiune spirituala
Inchipuiti-va ca v-ati trezi intr-o dimineata si ca ati realiza ca aveti capacitati supraomenesti in stare latenta care asteaptau sa fie descoperite. Ca odata ce v-ati activat aceste capacitati, ati putea obtine tot ce ati dorit in viata, ati putea trai o viata fara momente dramatice, ati putea avea corpul ideal din punct de vedere fizic, ati deveni imuni in fata oricarei boli si ati putea inversa procesul de imbatranire.
Imaginati-va cum ar fi daca ati realiza ca v-ati putea schimba de fapt amprenta vietii, ADN-ul, care sa va permita marirea potentialului creativ, sa puteti accesa subconstientul devenind intuitiv, clarvazator si sa descoperiti instantaneu scopul vietii dumneavoastra. Exista acum o metoda care va va permite sa faceti toate aceste lucruri si chiar mai mult de atat, proces numit Activarea ADN.
Ce inseamna de fapt Activarea ADN?
Majoritatea stiu ca ADN reprezinta o “amprenta a vietii” care se afla in fiecare celula din corp. In plus la fiecare helix dublu cu 2 catene ale ADN din cromozom, mai sunt adaugate 10 catene eterice de ADN pentru fiecare om, care au fost dezactivate si in stare latenta inca de la inceputul istoriei.
Fiecare catena adaugata are capacitatea de a permite persoanei sa aiba realizari mai mari. Oamenii de stiinta au admis faptul ca in momentul de fata folosim doar 3% din ADN-ul cu 2 catene pe care il avem. Astfel, traim intr-o societate in care oamenii sunt bolnavi, nefericiti, stresati, provoaca razboaie, se indeparteaza de sentimentul iubirii si au interupt legatura cu universul.
Cei mai multi trebuie sa mediteze timp indelungat pentru a putea trai experienta mistica – atat de grava este ruptura in momentul de fata. Imaginati-va ca activati 100% ADN-ul cu 2 catene si inca 10 catene suplimentare.
Veti ajunge sa folositi 10% din creierul dumneavoastra, devenind o fiinta cu multiple capacitate psihice, telepatice si cu putere de manifestare dincolo de imaginatie. In plus, veti opri procesul de imbatranire si veti arata si va veti simti mai tineri. Aceasta este amprenta divina initiala, ceea ce omul ERA inainte. S-a scris referitor la faptul ca Iisus a avut 12 catene din ADN activate.
De-a lungul intregii istorii a umanitatii s-au nascut copii care au marit vibratia planetei si care au mai mult de 2 catene din AND active – ei sunt cunoscuti sub numele de copiii Indigo. Acestia sunt copii incredibil de inteligenti, iubitori si uimitori care sunt gresit diagnosticati cu A.D.D. deoarece au dificultati de atentie in timpul orelor.
ADN-ul dumneavoastra este amprenta vietii si cel care controleaza fiecare functie din fiecare celula. Daca va schimbati ADN-ul, va veti schimba de fapt viata.
Sunt sceptic – toti cei care au facut cursuri de biologie in liceu stiu ca ADN-ul are o structura cu helix dublu. Cum este posibil sa existe catene din ADN suplimentare si cum arata acestea?
Portiuni din lantul ADN pe care stiinta l-a identificat ca fiind “helix dublu” reprezinta doar portiunile de suprafata din componentele chimice, elementale si electrice ale catenelor ADN active.
Totusi, stiinta trebuie sa identifice spectrul multidimensional al comportarii ADN si sa fie constienta de faptul ca in structurile ADN detectabile exista nivele de structura si functie care coordoneaza functionarea intregii amprente genetice care in momentul de fata nu sunt depistabile prin metoda stiintifica moderna.
Amprenta umana de ADN se va infatisa intotdeauna analizei din exterior ca fiind o configuratie cu helix dublu alcatuita din 2 catene. Dar ceea ce scapa intelegerii este faptul ca in interiorul helixului dublu exista si se vor mai dezvolta treptat catene suplimentare cu helix dublu care se unesc si vor adauga codul lor de functionare in structura amprentei ADN active.
Pe masura ce stiinta inainteaza in intelegerea spectrului multidimensional, intelegerea structurii arborelui si a functiei ADN se vor dezvolta treptat.
Cum si de ce a fost ADN-ul nostru “deconectat”?
Daca studiati istoria veche a omenirii, veti vedea cum predecesorii nu erau “primitivi” asa cum v-ar face sa credeti anumiti istorici si anumite guverne. De fapt, ei erau mult mai avansati decat noi in ziua de azi. Acestia comunicau telepatic si erau de fapt zei.
Deci, dupa cum banuiti, ar fi destul de greu sa controlati o astfel de persoana. Imaginati-va cum ar fi daca cineva de la locul de munca ar avea capacitati telepatice. Nu credeti ca acest lucru l-ar face pe seful dumneavoastra sa nu se simta in largul sau?
La un moment dat, de-a lungul istoriei, cateva fiinte care s-au autodenumit “zei” nu si-au putut invinge natura umana, prin urmare au decis sa faca o manipulare genetica care a dus la separarea creierului. Acest lucru a insemnat separarea partii analitice din ratiunea persoanei de cea intuitiva si emotionala, iar problemele legate de aceasta intamplare pot fi inca observate si in zilele noastre.
Apoi au deconectat 10 din 12 catene ale ADN, dar le-au lasat acolo. Unele din acestea o reprezinta substanta ADN pe care stiinta o numeste ADN-ul “blocat”, acel ADN care se afla acolo in celule dumneavoastra, celalalt este ADN-ul eteric care exista in vibratii mai inalte, armonioase pe care nu le puteti vedea cu ochiul liber.
Imediat ce acele 10 catene eterice de ADN au fost deconectate, oamenii care urmau sa se nasca dupa acest moment descifrau cu greu gandurile. Apoi, aceste fiinte care s-au autonumit zei au introdus limbajul.
Limba separa triburile si popoarele. Ganditi-va cat de simpla ar fi viata daca ar exista doar o singura limba universala! Si astfel, oamenii au inceput sa dea comenzi verbale pentru a intelege si a executa anumite sarcini, iar acest lucru exista si in ziua de azi.
Priviti cum militarii din lume fac acest lucru prin intermediul “comenzilor”. Urmatoarea decizie consta in modificarea structurii ADN a oamenilor pentru a elimina capacitatile psihice si pentru a bloca mintea inconstienta aproape complet.
Prin urmare, cele 10 catene ale ADN au fost descurcate, iar implanturile au fost puse in corpurile eterice pentru a le impiedica sa se contopeasca din nou.
Catenele au fost de asemenea deconectate de la sistemul endocrin din corpul fizic, ceea ce impiedica crearea unei substante chimice care activeaza glanda pituitara, pineala si hipotalamusul.
Astfel, aceste glande s-au micsorat din cauza neintrebuintarii lor, iar oamenii de stiinta nu isi dau seama pentru ce sunt folosite. Din acest motiv, majoritatea oamenilor folosesc in prezent mai putin de 10% din creier.
Doar cateva persone au pastrat folosirea acestor glande in generatiile viitoare – acestia poarta in ei acele genele speciale care ii transforma in adevarati mediumi, mistici sau shamani. Cea mai mare parte a omenirii a fost lasata cu capacitatea de a activa glandele si 10 catene ale ADN, dar doar daca ei s-ar ocupa de acest lucru si daca ar sti cum sa o faca.
Si asta este ceea ce face Perfectiunea ADN – reactiveaza aceste catene de ADN, astfel incat persoana respectiva sa isi poata da seama de adevaratul potential genetic si de amprenta originala. Iar activarea ADN-ului va va permite de asemenea sa va intrebuintati in cele din urma creierul in proportie de 100%.
Istoria umanitatii este interesanta si va incurajez sa experimentati aceste cunostinte prin cercetarea dumneavoastra plina de sarg. Rasa noastra nu a fost afectata doar de falsificarea genetica si de experimentare, dar a fost aproape in totalitate exterminata datorita distorsiunilor din reteaua planetara. Pamantul este si el un organism viu si capteaza energie de la Sursa la fel ca orice organism viu sau ca orice structura planetara.
Noi, in calitate de fiinte care traim pe Pamant, nu putem decat sa captam in corpurile noastre vibratiile pe care le atrage Pamantul de la Sursa. Daca retelele Pamantului sunt deteriorate, atunci fiecare forma de viata de pe Pamant va avea un sablon ADN deteriorat.
Distorsiunile retelei planetare din anul 3470 IH in Masacrul din Babel a cauzat mutatii in sablonul uman ADN, ceea ce a dus la scurtarea perioadei de viata a omului, a blocat perceptia senzoriala superioara, a provocat pierderea memoriei rasei si a amestecat tiparele originale ale limbii care sunt formate pe corespondenta literelor de foc ale ADN.
Rasa noastra a suferit de amnezie, a murit tanara si se afla in continuu conflict babilonic inca de atunci. Acest eveniment istoric a fost notat in istorie ca povestea biblica “Turnul Babel”.
Care sunt beneficiile cunoscute si rezultatele activarii ADN?
Activarea ADN indeparteaza blocajele energetice, invaluind Sinele Suprem, constiinta sufletului, Avatarul insusi si Rishi – partea din dumneavoastra care se afla cel mai aproape de Sursa sau de Dumnezeu.
Prin urmare, extinderea constiintei este una din principalele avantaje si dupa sedinte, veti fi mai constienti de tot, in special de scopul vostru si motivul pentru care v-ati incarnat aici, in acest moment din aceasta “perioada”.
Veti deveni constienti sau veti vedea lucruri pe care altii nu le pot vedea – cateva din problemele ascunse care au loc si modalitatea de a lua decizii care sa va ajute pe dumneavoastra si familia dumneavoastra in cel mai bun mod.
Functiile creierului dumneavoastra aflate in stare latenta vor incepe sa devina active, in special glanda pineala. Acest lucru va ajuta la atingerea celor 7 simturi superioare, iar apoi le veti putea folosi zilnic prin practica. Unele din beneficiile fizice enumerate de catre clienti sunt urmatoarele: cresterea parului cu firul mai gros, pierderea greutatii si stabilizarea greutatii dorite, energie crescuta si reintinerirea diferitilor muschi.
Veti incepe sa observati cum si corpul este o forma a gandului si va puteti schimba corpul mult mai usor prin concentrare, asa ca nu va trebui sa va obositi atat de mult. Din punct de vedere emotional, veti trece peste problemele dramatice, peste agravarea zilnica a vietii.
Corpul dumneavoastra va suferi o detoxificare care va aduce in prim plan la suprafata probleme emotionale mai vechi pentru a putea fi vindecate pentru totdeauna, pentru a nu mai fi cauza bolii si impuritatilor din organism. De asemenea veti experimenta un nou sentiment de incredere si siguranta si veti transmite acest lucru si celorlalti, lucru care va permite intocmirea unor relatii complete, incredere accentuata si discernamant si atragerea sufletelor pereche. Aproape toti afirma, de asemenea si materializarea mai rapida a ceea ce doresc.
Ce fel de vindecari au loc dupa activarile ADN?
La momentul activarilor au loc vindecari spontane. De obicei au legatura cu problemele fizice grave sau cu cele emotionale. Dupa aceste activari, are loc un proces de purificare care incepe sa detoxifieze corpul fizic, emotional si mental. Au fost multi pacienti care s-au autovindecat de cancer si de alte boli grave dupa activarile ADN.
Cat timp dureaza pana la aparitia efectelor ca urmare a sedintelor de activare?
Acest lucru depinde de persoana. Toti suntem diferiti si ne aflam din punctul de vedere al evolutiei la nivele spirituale diferite. Dupa efectuarea a peste 2000 de sedinte, am observat urmatoarele: unii oameni observa efectele imediat dupa sedinta, se vindeca instantaneu, iar realizarile miraculoase se intampla spontan, in timp ce altii au afirmat ca au constientizat rezultatele pe o scala cuprinsa intre 1 si 5 zile dupa sedinta.
Totusi schimbarile nu au loc peste noapte. Ele au loc timp de saptamani intregi si chiar luni dupa fiecare sedinta. Asta se datoreaza faptului ca lucram asupra corpurilor subtile, asupra acelora care se afla la vibratii mai inalte.
De fapt aveti 12 nivele in campul aurei. Astfel, blocajele energetice pe care le indepartam din aceste dimensiuni mai inalte ale sinelui dumneavoastra dureaza de obicei cateva zile pentru a cobori in constiinta persoanei si in realitatea holografica.
Natura multidimensionalitatii
Pana nu de mult, toti oamenii nascuti pe Pamant erau nascuti ca fiinte tridimensionale. Ceea ce inseamna ca erau cu totul in planul sau taramul material, si constiinta lor era „blocata” in Dimensiunea a Treia. Ei functionau prin primele trei chakre, cea materiala, cea emotionala si cea mentala. Acolo unde se gasea spiritualitate, era de obicei vazuta ca ceva din afara sau altceva decat functionarea normala de zi cu zi. Fiinta Dimensiunii a Treia este constienta de el sau de ea ca un individ unic, separat.
Nu exista simt real al unitatii sau unimii de constiinta care este un factor al constiintei dimensiunilor mai inalte. Din cauza acestui simt al separarii, oamenii au construit o societate care isi da seama prea putin de interconectarea dintre fiinte si dintre actiuni. Si datorita acestei lipse de constientizare, oamenii au creat o planeta de necazuri si suferinta, unde indivizii nu vad necesitatea de a fi responsabili pentru gandurile, sentimentele si actiunile lor.
Frica de a nu supravietui la nivel individual, din cauza lipsei de resurse, a dus la lacomie si dezechilibru care trebuie sa fie adresate pentru a crea o casa planetara stabila pentru toti oamenii. Copiii Indigo au ajuns aici cu cheia catre multi-dimensionalitate. Ei au fost nascuti in corpuri ale Dimensiunii a Treia, dar constiinta lor era efectiv in Dimensiunea a Patra si capabila de a se muta in cea de-a Cincea.
Cand acest „val” de constiinta Indigo a ajuns pe planeta la inceputul anilor `70, s-a deschis calea pentru toti oamenii si pentru planeta insasi sa se mute in Dimensiunea a Patra. La nivelul Constiintei din a Patra Dimensiune, oamenii devin constienti de Legea Universala a Unitatii, altfel stiuta ca ”Constiinta Unitatii”.
Aceasta lege afirma ca toti suntem Unul, toti suntem conectati si ca orice afecteaza pe unul ne afecteaza pe toti. Copiii Indigo poarta aceasta constientizare in constiinta lor, si asta ii conduce catre a fi razboinici pentru multe cauze care vor vindeca Pamantul si ii vor opri pe oameni de la distrugerea si poluarea mediului lor inconjurator si de la vatamarea altor oameni.
Legea lui Unu sprijina (hraneste) de asemenea intelegerea in fiintele Indigo ca toti suntem egali, si nimeni nu este mai bun decat oricare altul. Aceasta constiinta si constienta de grup este calea catre viitor pentru oameni.
Vom invata sa functionam in mod cooperant si pentru binele tuturor daca vrem sa cream Noul Pamant pe care ni-l dorim.
Oamenii Indigo respecta talentele si abilitatile fiecarui individ, dar aceste talente nu fac pe nimeni superior altuia. Jocul ego-ului si importantei de sinenu-si gaseste locul in viata unui Indigo.
Cand constienta unui Indigo se deschide in Dimensiunea a Cincea, el devine constient de el insusi ca un Creator. Constienta Dimensiunii a Cincea iubeste sa creeze. Toate sistemele de credinte religioase si sistemele economice de astazi de pe Pamant sunt creatii ale Formei Gandirii Dimensiunii A Cincea pe care le pastram prin suportul nostru continuu ale acestor forme de ganduri.
Ele formeaza o grila a Dimensiunii a Cincea in jurul Pamantului. Fiintele din dimensiunile cele mai joase sunt complet in necunoasterea faptului ca modelele lor de gandire si comportament sunt controlate de la acest nivel.
Cand constienta Indigo se deschide spre acest nivel, apare adesea o respingere a tuturor sistemelor de credinta si o constiinta a libertatii de a crea cai noi si alternative de gandire si fiintare. Persoana Indigo preia misiunea planetara de a crea si a aduce noi moduri de gandire si existenta pentru Planeta Pamant.
Dar, la acest nivel de constiinta ea este inca preocupata de dualitatile „bine” si „rau”, care determina ce fel de sistem este cel mai bun pentru Pamant. Urmatorul past in constiinta este trecerea dincolo de dualitate intr-un taram in care totul este vazut ca parte a binelui superior si pentru binele marelui intreg.
Acest stadiu avansat este cunoscut ca si Constiinta a Dimensiunii a Sasea, si este taramul Copilului Christic sau al Copilului Magic. Toti copiii de Cristal sunt nascuti in acest nivel de constiinta. Ei au acces imediat la aspectele magice si spirituale a ceea ce sunt, si sunt capabili sa mixeze imaginatia si creatia in moduri fantastice si pline de bucurie.
Daca ar fi lasati sa se descurce singuri, ar crea imediat o planeta magica. Dar, ei au inca de a face cu o constiinta largita a Dimensiunii A Treia, si ei se lupta cu modelele si comportamentele pe care le gasesc aici.
Cand constiinta unui adult Indigo face trecerea in stadiul de constienta de Cristal, el intra in constienta Dimensiunii a sasea si in semintia Constiintei Christice. Ei sunt renascuti, in constiinta, ca si copii Christici sau Magici.
Odata cu aceasta apare o constienta a veseliei vietii, si a jocului Spiritului prin fiintele umane de pe aceasta planeta. Atunci toata viata este vazuta ca magica si binecuvantata, si toata viata este directionata si avansata prin lucrarea spiritului.
In acest moment, fiinta intelege principiul capitularii in fata cursului undei evolutionare superioare, in timp ce-si exercita dreptul de a fi cocreator la nivel individual. Constiinta de Cristal, atunci cand s-a maturizat suficient la acest nivel, poate sa se mute la nivelul Dimensiunii a Saptea, unde constienta se deschide spre natura misiunii spirituale a fiintei.
Un adult de Cristal sau Christic la acest nivel este gata sa preia misiunea planetara ca pe o un purtator al constiintei dimensiunilor mai inalte catre ceilalti. Aceasta munca poate introduce invatarea si vindecarea la o scara majora, sau poate fi simpla, de a purta energia in campul auric astfel incat ceilalti sa poata accesa vibratiile mai inalte pe propria lor carare ascensionala.
Copilul si adultul de Cristal poarta acum potentialul de deschidere completa catre nivelul al Noualea de Constiinta Christica Completa. Aceasta incorporeaza al Optulea nivel, sau nivelul Arhetipal, unde fiinta are control total asupra „povestii” vietii ei pe Pamant, si nivelul al Noualea, unde fiinta isi asuma responsabilitatea completa pentru administrarea Planetei.
Exista atunci potentialul pentru fiinta sa-si continue calatoria la al Zecelea nivel, unde fiinta acceseaza responsabilitatile ei sau ale lui pentru Sistemul Solar; al Unsprezecelea nivel, unde este accesat nivelul Galactic de constiinta si in final al Doisprezecelea nivel, unde Raza Aurie a Constiintei Universale inaugureaza fiinta ca pe o Fiinta Universala Completa.
Al Treisprezecelea nivel reprezinta Maestrul, care patrunde in Misterul Divin ca o scanteie deplin constienta a Esentei Divine Creatoare.
Daca doriți să știți mai multe despre noi și activitatea noastră, accesați pagina DESPRE NOI.
4 BENEFICII ALE ULEIULUI ESENȚIAL DE HELICHRYSUM ȘI DE CE ESTE NUMIT FÂNTÂNA TINEREȚII
Denumit „Imortelle” din motive întemeiate, beneficiile uleiului esențial de Helichrysum pentru piele au fost promovate din generație în generație.
Cu toate acestea, această „fântână a tinereții” poate face mult mai mult decât a ajuta la netezirea ridurilor și la eliminarea petelor.
Există mai multe beneficii ale uleiului esențial de Helichrysum care vă pot uimi.
TOTUL DESPRE HELICHRYSUM
O floare anuală frumoasă, helichrysum este din familia margaretelor și este numită pentru aspectul său – nu spre deosebire de o explozie de soare!
Helichrysum este de fapt un întreg gen, cu multe varietăți sub el. Multe sunt cultivate în SUA pentru frumusețea lor ornamentală, dar sunt originare din regiunea mediteraneană.
Alte helichrysum sunt din sudul Africii de Sud.
Utilizările uleiului esențial de Helichrysum sunt bine stabilite ca parte a medicinei tradiționale din acea regiune.
În termeni istorici, helichrysum a fost selectat de secole, uneori indicat ca un dar zeilor greci sub formă de capete de flori uscate.
Acum, utilizările uleiului esențial de helichrysum sunt considerate mai bine un cadou pentru noi, cu capacități de inversare a vârstei și factori de vindecare ambalate într-o floare încântătoare și strălucitoare.
Când nu era oferit locuitorilor din Muntele Olimp, helichrysum avea aplicații tradiționale pentru o serie de condiții: afecțiuni respiratorii, probleme ale pielii, probleme ale ficatului și vezicii biliare, inflamații, insomnie și infecții, toate au venit cu o „rețetă” pentru helichrysum.
Nu toate aceste utilizări au fost încă confirmate, dar una câte una comunitatea științifică descoperă că anticii erau înțelepți când era vorba de alegerea remediului.
Helichrysum italicum și H. angustifolium sunt denumirile interschimbabile pentru uleiul esențial folosit în mod obișnuit, deși ne putem uita la întregul gen atunci când înțelegem componentele generale pe care le poartă.
În cadrul uleiului esențial, cetonele și terpenele prezintă efecte puternice și, în timp ce aceste componente sunt de obicei indicatori că ar trebui să se folosească precauție, helichrysum este un ulei incredibil de sigur și versatil în ceea ce privește aplicarea.
4 BENEFICII ALE ULEIULUI ESENȚIAL DE HELICHRYSUM
Pe măsură ce cercetătorii cercetează efectele și beneficiile plantelor antice, găsim în mod repetat confirmarea că remediile tradiționale sunt adesea urmăribile în știință.
Iată câteva dintre utilizările istorice ale helichrysum care încep să se nască în cercetarea modernă și vedem multe dintre aceste beneficii în uleiul esențial de helichrysum:
1. SOLUȚIE DE REZISTENȚĂ LA ANTIBIOTICE
Substanțele antimicrobiene au fost folosite de secole, dar apariția antibioticelor moderne și utilizarea excesivă ulterioară a creat superbacterii rezistente la medicamente.
Acum, produsele naturiste recapătă în centrul atenției ca tratamente eficiente.
În 2009, oamenii de știință francezi au evaluat uleiul esențial de helichrysum pentru potențialul său antibacterian și nu au fost dezamăgiți. Ei au remarcat că uleiul esențial de helichrysm ( H. italicum , mai exact), „reduce semnificativ rezistența la mai multe medicamente” a mai multor bacterii.
2. ACTIVITATE ANTIMICROBIANĂ
În regiunile sale native, helichrysum este cunoscut ca antiinflamator și antimicrobian.
Pentru a începe să exploreze validitatea acestor afirmații, cercetătorii iranieni au testat compoziția uleiului esențial de helichrysum atât pe bacterii Gram negative și Gram pozitive, cât și pe contaminanți fungici.
Echipa a descoperit că uleiul esențial de helichrysum a avut un efect moderat atât asupra bacteriilor gram pozitive, cât și asupra bacteriilor gram negative, precum și „un efect fungicid substanțial asupra ciupercilor studiate”.
3. STRES ȘI EPUIZARE
Ca parte a unui articol din 2013 din Journal for Alternative and Complementary Medicine , uleiul esențial de helichrysum a fost amestecat cu uleiuri de mentă și busuioc pentru a forma un amestec potențial relaxant.
Indivizii au participat la un studiu dublu orb, randomizat, placebo pentru a determina dacă aromaterapia prezintă într-adevăr efecte relaxante.
Persoanele din studiu s-au descris ca având de-a face cu epuizare și epuizare mentală.
Întrucât să ne acordăm timp pentru a avea grijă de noi înșine este o parte importantă a reducerii oboselii și a stresului, atât placebo, cât și uleiurile au redus oarecum oboseala.
Cu toate acestea, amestecul de uleiuri esențiale a fost mult mai mare, confirmând capacitatea lor de a ne afecta cu adevărat creierul și sistemele corpului dincolo de placebo sau efectele generale de auto-îngrijire.
4. ANTIINFLAMATOR
Când funcțiile normale ale sistemului imunitar intră în exces, inflamația dureroasă și uneori care pune viața în pericol se poate instala oriunde, de la afecțiuni ale pielii la artrită la boli de inimă.
Acest lucru plasează substanțele antiinflamatorii drept unul dintre cele mai importante remedii și stimulente de sănătate pe care ne putem pune mâna.
Uleiul esențial de Helichrysum se încadrează în această categorie, prezentând efecte antiinflamatorii într-un articol din 2004 din Jurnalul de Etnofarmacologie.
CEL MAI BUN ULEI ESENȚIAL ANTI-ÎMBĂTRÂNIRE
Oricât de interesante sunt aceste remedii și beneficii, beneficiile uleiului esențial de helichrysum și efecte aproape legendare se găsesc în capacitățile sale anti-îmbătrânire.
După cum am menționat, uneori este cunoscut sub numele de nemuritor sau etern , demonstrând cunoștințele populare că poate fi un secret pentru a îmbătrâni bine – sau poate inversarea taxei pe care a avut-o deja vârsta! :)
Anti-îmbătrânirea este un proces întreg și orice proces poate fi încetinit sau inversat, indiferent de ceea ce spune calendarul.
Cheia, aproape fără îndoială, constă în combinația dintre capacitățile antiinflamatorii și antioxidante ale plantei și uleiului, helichrysum fiind găsit ca unul dintre cele șaptesprezece uleiuri esențiale care rămân antioxidanți foarte activi chiar și la concentrații mai mici.
Stresul oxidativ este o componentă majoră a îmbătrânirii, care este un factor de risc principal pentru bolile de inimă.
Însăși definiția stresului oxidativ este degradarea celulară, cu radicalii liberi care fac ravagii în țesuturi – de aici pierderea de colagen, rigiditate și dureri și așa mai departe.
Când organismul poate produce suficienți antioxidanți și este susținut prin dietă și antioxidanți suplimentari, nu numai că îmbătrânirea este oprită, dar și celulele în sine pot fi de fapt reparate și restaurate.
Helichrysum, ca remediu cu plante, este unul dintre astfel de antioxidanti, iar uleiul esențial îmbină capacitatea de ameliorare a stresului cu capacitatea antioxidantă și puterea antiinflamatoare pentru a oferi exact ceea ce are nevoie pielea pentru a începe să repare daunele de ani de zile!
Recomandare: Includeți uleiul esențial de helichrysum în amestecurile topice, precum și cu sare Epsom pentru băi aromatice relaxante, pentru ameliorarea stresului, îmbătrânirii și îngrijirii pielii în același timp.
https://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2023/11/EU-Helichrysum-5-ml-scaled-1.jpg17092560adminhttps://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2025/07/logo-transparent.pngadmin2023-11-06 21:53:062023-11-06 21:53:064 BENEFICII ALE ULEIULUI ESENȚIAL DE HELICHRYSUM ȘI DE CE ESTE NUMIT FÂNTÂNA TINEREȚII
We may request cookies to be set on your device. We use cookies to let us know when you visit our websites, how you interact with us, to enrich your user experience, and to customize your relationship with our website.
Click on the different category headings to find out more. You can also change some of your preferences. Note that blocking some types of cookies may impact your experience on our websites and the services we are able to offer.
Essential Website Cookies
These cookies are strictly necessary to provide you with services available through our website and to use some of its features.
Because these cookies are strictly necessary to deliver the website, refuseing them will have impact how our site functions. You always can block or delete cookies by changing your browser settings and force blocking all cookies on this website. But this will always prompt you to accept/refuse cookies when revisiting our site.
We fully respect if you want to refuse cookies but to avoid asking you again and again kindly allow us to store a cookie for that. You are free to opt out any time or opt in for other cookies to get a better experience. If you refuse cookies we will remove all set cookies in our domain.
We provide you with a list of stored cookies on your computer in our domain so you can check what we stored. Due to security reasons we are not able to show or modify cookies from other domains. You can check these in your browser security settings.
Other external services
We also use different external services like Google Webfonts, Google Maps, and external Video providers. Since these providers may collect personal data like your IP address we allow you to block them here. Please be aware that this might heavily reduce the functionality and appearance of our site. Changes will take effect once you reload the page.
Google Webfont Settings:
Google Map Settings:
Google reCaptcha Settings:
Vimeo and Youtube video embeds:
Privacy Policy
You can read about our cookies and privacy settings in detail on our Privacy Policy Page.