VOCEA TĂCERII – Blavatsky (HPB)
-FRAGMENTE-
Helena Petrovna Blavatsky (HPB) (1831, Ekaterinoslav – 1891, Londra), teozof rus. Este fondatoarea, în 1875, a Societăţii Teosofice. Născută Hahn, în noaptea dintre 11 şi 12 august 1831, la Ekaterinoslav, Ucraina,, era descendentă a unor cruciaţi, tatăl său coborând din ramura Conţilor de Hahn Mecklenburg, iar mama fiind fiica Consilierului Regal Andrey Fadeieff şi a Prinţesei Helena Dolgorouky, aceasta la rândul ei descendentă a primului conducător al Rusiei, Ducele Rurik.
De origine rusă, cosmopolită, călătoreşte din America de Sud până în Japonia şi Indonezia, în Egipt, Grecia şi India, traducând din 16 limbi, inclusiv ebraică, sanscrită, latină şi greacă. Elena a venit în contact cu un număr mare de popoare şi culturi diferite.
Ea a avut o pasiune pentru tot felul de legende şi înţelepciunea tradiţională. Intenţia ei a fost de a reînvia vechile Şcoli de Mistere, a acelor centre din vremea lui Pitagora, Platon sau Plotin în care se învăţa că în om şi în natură există legi de o profunzime şi simplitate inimaginabile, care se pot cunoaşte şi care, prin studiul lor, duc la descoperirea identităţii reale, la intuirea adevărului. Doctrina secretă, este capodopera ei. În 1888 Doctrina Secretă a fost publicată şi, în acelaşi an a format secţiunea Ezoterice a Societăţii Teozofice. La scurt timp după aceea ea a scris-cheie la teosofie şi Voice of the Silence. Operele ei fundamentale sunt „Doctrina Secretă” (carte monumentală conţinând o istorie universală a simbolurilor, filosofiilor şi credinţelor, a ezoterismului şi a Marilor Adepţi şi Iniţiaţi), „Isis dezvăluită” (studiu consacrat depăşirii graniţelor aparente dintre ştiinţă şi religie), „Cheia teosofiei” (prezentare a ideilor teosofice fundamentale), „Glosarul teosofic” şi „Glasul liniştii” (traducere a unui vechi text iniţiatic tibetan).
Cartea Vocea Tăcerii – o mică bijuterie -reprezintă, prin conţinutul ei, un îndrumător lăuntric pentru toţi acei „puţini” care aspiră la o viaţă spirituală.
Aceste instrucţiuni sunt pentru cei ce ignoră pericolele facultăţilor inferioare, denumite Iddhi. Acela care vrea să audă vocea Nadei , Sunetul fără sunet, şi s-o înţeleagă, trebuie să înveţe natura Dharanei.
Cuvântul pali Iddhi este echivalentul sanscritului Siddhi, adică facultăţi psihice, puterile paranormale ale omului. Există două feluri de Siddhi – un grup care cuprinde energiile inferioare, grosiere, psihice şi mentale, pe când celelalte cer cel mai înalt antrenament al puterilor spirituale.
Spune Krishna în Shrîmud Bhagavat:
„Acela care este angajat în îndeplinirea sistemului Yoga, care şi-a supus simţurile şi care şi-a concentrat mintea în mine (Krishna), pe un atare yoghin toate Siddhis-urile stau gata să-l servească.”
1. Glasul fără sunet, sau „vocea tăcerii”. Literal ar trebui poate să se citească: „vocea în sunetul spiritual”, căci cuvântul Nada este
echivalentul în sanscrită al termenului scris în limba Senzar.
2. Dharana este concentrarea intensă şi perfectă a minţii asupra vreunui obiect interior, însoţit de abstragerea completă de la tot ce
aparţine universului extern, sau lumea simţurilor.
Înainte ca Sufletul să poată vedea, el trebuie să fi obţinut armonia lăuntrică şi ochii carnali să fie făcuţi orbi la toată iluzia.
Înainte ca Sufletul să poată înţelege şi să-şi aducă aminte, el trebuie să fie intim unit cu Vorbitorul Tăcut, întocmai cum forma, după care e modelat lutul, este mai întâi unită cu mintea olarului.
Atunci Sufletul va auzi şi îşi va aduce aminte. Şi atunci la urechea interioară va vorbi VOCEA TĂCERII.
Când, devenind mai puternic, Sufletul tău alunecă afară din locul său sigur de retragere; şi scăpând din paraclisul ocrotitor, îşi desfăşoară firul de argint şi se avântă; când, zărindu-şi imaginea pe undele spaţiului murmură: „Aceasta sunt eu” – mărturiseşte, O, discipole, că Sufletul tău este prins în ţesătura amăgirii.
Acest pământ, discipole, este sala durerii, unde sunt aşezate, de-a lungul cărării cumplitelor probaţiuni, capcane pentru a prinde Egoul tău în amăgirea numită „marea erezie”.
Acest pământ, O, discipole ignorant, nu este decât intrarea sinistră ducând la crepusculul ce precede valea adevăratei lumini – acea lumină pe care nici un vânt nu o poate stinge, acea lumină care arde fără fitil sau combustibil.
Spune marea Lege: „Ca să devii cunoscătorul Întregului-Eu, trebuie mai întâi să fii cunoscătorul Eului.” Pentru a ajunge la cunoaşterea acelui Eu, trebuie să abandonezi eul non-eului, fiinţa nefiinţei şi atunci vei putea să le odihneşti între aripile Marii Păsări. Da, dulce este odihna între aripile a ceea ce nu s-a născut, nici nu moare, ci este AUM răsunând mereu de-a lungul veacurilor eterne.
Trei săli, O, pelerin obosit, duc la capătul trudelor. Trei săli, O, cuceritor al lui Mara, te vor aduce prin trei stări în cea de a patra, şi, de acolo, în cele şapte lumi, lumile odihnei eterne.
NOTA: Se aminteste despre 11 sali in total. A 12-a este Sala Tronului. Cerul 12, cerul lui D-zeu UNUL, acolo unde numai el si cei 12 / 24 de Batraini de Zile, pot accede. Vezi detalii pe acest subiect in cartea Protectia Psi: Calea Reconectarii Divine.
Luptă cu gândurile tale necurate înainte ca ele să te copleşească. Poartă-te cu ele aşa cum ar face-o ele cu tine, căci dacă le cruţi şi ele prind rădăcină şi cresc, să ştii bine, aceste gânduri te vor copleşi şi omorî. Ia seama, discipole, să nu îngădui nici măcar ca umbra lor să se aproprie. Căci ea va creşte, va spori în mărime şi putere şi atunci acest aspect al întunericului va absorbi fiinţa ta înainte de a-ţi fi dat bine seama de prezenţa neagră a monstrului necurat.
Kundalini, puterea şarpe sau focul mistic; este numită puterea serpentină sau inelară din cauza manifestării sau progresului său în spirală în corpul ascetului care dezvoltă şi trezeşte această putere în el însuşi. Este o putere electrică, înfocată, ocultă sau fohatică, marea forţă primitivă ce stă la baza întregii materii organice şi anorganice.
Înainte ca puterea spirituală să poată face din tine un Dumnezeu, Lanu, trebuie să fi câştigat facultatea de a ucide după voie forma ta lunară.
Eul materiei şi Eul Spiritului nu se pot niciodată întâlni. Unul din ele trebuie să dispară; nu este loc pentru amândouă.
Înainte ca mintea Sufletului tău să poată înţelege, mugurul personalităţii trebuie să fie zdrobit, viermele simţului distrus fără a-i permite o reînviere posibilă.
Trandafirul trebuie să redevină mugurul născut din tulpina mamă, înainte ca parazitul să fi ros până la inima sa şi să-i fi supt seva vieţii.
Pomul de aur îşi produce mugurii-giuvaere înainte ca trunchiul său să fie vestejit de furtună.
Elevul trebuie să recâştige starea de copil pe care a pierdut-o înainte ca primul sunet să-i poată izbi urechea.
Lumina care vine de la Maestrul unic, lumina de aur, nepieritoare, unică, a Spiritului, îşi aruncă chiar de la început undele strălucitoare asupra discipolului.
Razele sale străpung norii groşi şi negri ai materiei. Când ici, când dincolo, aceste raze o luminează, precum scânteile soarelui luminează pământul prin frunzişul des al junglei. Dar, O discipole, până ce carnea nu va fi pasivă, capul rece, Sufletul tot atât de ferm şi pur ca diamantul
sclipitor, strălucirea nu va atinge camera, lumina sa solară nu va încălzi inima, nici sunetele subtile ale înălţimilor akashice nu vor atinge urechea, oricât de atentă ar fi ea, în stadiul iniţial.
Sunetele mistice, sau melodia auzită de ascet la începutul ciclului său de meditaţie, sînt numite de către yoghini Anahatashabda Anahata este cea de a patra chakră.
De nu auzi, nu poţi vedea.
De nu vezi, nu poţi auzi.
A auzi şi a vedea, acesta este al doilea stadiu.
Dhyana (meditaţia profundă) este ultimul stadiu înaintea celui final pe acest pământ, doar dacă cineva nu devine un Mahatma deplin. După cum s-a mai spus, în această stare Raja Yoghinut este încă spiritual conştient de sine şi de acţiunile principiilor sale superioare. Un pas mai mult şi el va fi pe planul ce se află dincolo de al şaptelea, al patrulea, după unele şcoli. Acesta, după practica Pratyaharei – un antrenament preliminar efectuat în scopul de a-şi controla mintea şi gândurile sale – număra Dharana, Dhyana şi Samadhi şi cuprinde pe cele trei sub numele generic de Samyama.
Samadhi este starea în care ascetul pierde conştiinţa oricărei individualităţi, inclusiv pe a sa proprie. El devine Totul.
Cele patru moduri ale adevărului sunt, în budismul din Nord: Ku, suferinţa sau mizeria; Tu, adunarea ispitelor; Mu, distrugerea lor, şi Tau, Cărarea. Cele „cinci piedici” sunt cunoaşterea mizeriei, adevărul asupra slăbiciunii umane, restricţiile opresive şi necesitatea absolută a separării de toate legăturile pasiunii şi chiar ale dorinţelor. „Cărarea mântuirii” este cea din urmă. La portalul adunării, regele Mara-ilor. Mana Mara, stă încercând să orbească pe candidat prin strălucirea giuvaerului său.
Şi acum, odihneşte sub arborele Bodhi, care este perfecţiunea întregii cunoaşteri, căci, să ştii, eşti maestrul lui Samadhi – starea viziunii fără de
greşeală.
Priveşte! Ai devenit lumina, ai devenit sunetul, eşti Maestrul tău şi Dumnezeul tău. Eşti însuţi obiectul căutării tale: vocea necurmată, care răsună de-a lungul eternităţilor, lipsită de schimbare, de păcat lipsită, cele şapte sunete sunt unul, AUM TATSAT.
#Ascensiune #EVOLUTIESPIRITUALA #AUM #Blavatsky #KARMA #kundalini #MEDITATIE #Samadhi
