, , , , ,

Romania necunoscuta

muntii bucegi

 

Parcul-National-Piatra-Craiului

Semnificația Carpaților este asemănătoare în mai multe scrieri vechi. Astfel în sumeriană KUR-PAT înseamnă Muntele Prinților și amintește că înainte de Potop, au domnit opt regi în cinci orașe, timp de 241200 de ani. Apoi tăblițele sumeriene spun că a sosit Potopul, după care la domnie au venit regii popoarelor din munți. În sanscrită KARPATA înseamnă Locul Guvernatorului iar în latină CARPE înseamnă Muntele Tău.

Mai mulți istorici români și străini consideră că muntele mistic, Caucaz, nu are nicio legătură cu actualul Caucaz, ci cu munții care se întindeau de la Porțile de Fier și până în zona Buzăului. Aici ar fi fost Prometeu înlănțuit de Zeus. Cunoscând toate aceste legende dar și fapte istorice putem înțelege valoarea spirituală a sfincșilor românești.

 

Sfinxul_Bratocei_in_the_Ciucaş_Mountains

Energiile inteligente

În munții Bratocea, la capătul uneia dintre culmi se află o stâncă ciudată. Localnicii îi spun Faunul. Măsurile energetice efectuate aici au arătat un flux deosebit de energie. Bătrânii spun că însuși Zeus, rănit în lupta cu titanii s-ar fi adăpostit acolo, îngrijit fiind de un faun. Drept răsplată, Zeus, cu o mână de fulgere a sculptat această stâncă. Uneori sfinxul pare că a luat foc. Se spune că flăcările ascund comorile din interiorul stâncii.

Radiesteziștii afirmă că zona este încărcată energetic și că dacă nu ar fi controlată ar putea arde toată România pe o adâncime de doi metri.

Cercetătorul Pavel Codrescu a efectuat un experiment. A îngropat trei obiecte, unul de aur, altul din argint și un altul dintr-un aliaj. După un an de zile le-a dezgropat și a constatat că aurul nu pățise nimic, argintul căpătase culoarea verde iar aliajul se topise. În Topleț argintul a căpătat culoarea albastră iar în Bucegi roșu. Nu au putut fi explicate aceste anomalii.

Paznicul de seară

Această stâncă se află în apropierea cabanei Ciucaș. Persoanele care s-au apropiat de ea au avut stări de somnolență, furnicături.

În 1992, Georgescu Aurel, specialist în mistică a susținut că are o hartă foarte veche a acestei zone și care prezintă că aici s-ar afla porți de trecere spre alte dimensiuni. El și alte șase persoane au dispărut misterios în această zonă.

Echipa venise în zonă să o cerceteze. Au purtat discuții cu călugărul Teofil, care locuia în zonă, explicându-i că au găsit în peșterile din zonă niște obiecte stranii din argint și că sunt foarte aproape să descopere acele porți către altă dimensiune. La scurt timp toată echipa a dispărut. Au mai fost și alte dispariții dar s-au pus pe seama urșilor sau a unor accidente. Nu au fost găsite probe că urșii au atacat sau că au fost accidente montane.

Spiritologii susțin că sub Sfinxul din Bucegi se găsesc comorile spirituale ale lumii. Ele nu au fost descoperite pentru că acest văl de energie este greu de penetrat. Tot ei susțin că aici sunt porți către civilizații decalate temporar.

Cercetătorul finlandez Frederik Hanunssen consideră că această zonă este leagănul spiritual al omenirii.

Pentru cei care sunt inițiați în mistică, cuvântul Akasha înseamnă memoria universală, cea care înmagazinează tot ce s-a întâmplat de-a lungul timpului. Se pare că toți sfincșii din lume sunt zone în care aceste arhive pot fi accesate. Aceste stânci ciudate acționează ca niște porți într-un program sofisticat în care acestea sunt lăsate deschise atunci când lucrurile nu merg cum trebuie.

 

0035 12 Apostoli Calimani Toprural 201103009 e1425309744372

Punct de reper pentru călătoriile spațiale

În Munții Călimani, în rezerva 12 Apostoli, în 1987, un student a descoperit un megalit straniu care reprezintă o figură bizară însoțită de simboluri solare. În apropiere se află o stâncă înaltă de 20 de metri care se numește Dochia. La baza ei există un izvor cu puteri curative. Se spune că cele mai multe OZN uri au fost văzute în acea zonă. Se susține că aici ar fi o gaură de vierme care ar scurta călătoriile în timp. Orice aparat cu baterii funcționează mult mai mult în acea zonă.

Cea mai importantă alcătuire stâncoasă de tip sfinx se află în Munții Retezat, unde nu mai puțin de șase formațiuni de tip antropomorf sunt dispuse pe un arc de cerc. Cei care analizează solul masivului vor constata asemănarea cu cel de pe Lună.

În Masivul Zăganu există un sfinx denumit Ciobănașul. Aici se aud niște voci ciudate în altă limbă. Energia emisă lângă sfincși a dus la crearea unei faune deosebite, vezi viperele de la Topleț dar și producerea unor fenomene naturale deosebite.

În zona Retezat – Godeanu se întâmplă foarte des accidente montane, fapt care i-a făcut pe turiști să evite această zonă.

 

In zona Olteniei se inregistreaza cea mai veche locuire in bordeie din lume(18,000 ani inainte de Christos), cea mai veche activitate de minerit, cel mai vechi tarnacop de miner descoperit vreo data, cea mai veche activitate metalurgica a aramei din lume (8,000 ani inainte de Christos).

Tot aici s-a inventat arcul, au aparut primele furnale din Europa, si tot de aici au plecat si s-au format celelalte popoare indo-europene si nu numai cum ar fi: iranienii, carienii, italicii, frygienii, scitii, cimmerienii, triburile iberice, bascii, sarmatii, elenii(ahei si dorieni), fenicienii, etc.

Traco-dacii reprezinta cea mai veche si mai inalta cultura de pe Pamant, anterioara civilizatiei Sumeriene, si totodata cea mai numeroasa (180 – 200 de triburi). Ei puteau fi gasiti in intreaga Europa (Balcani, Ucraina, Ungaria, Austria, germania, Cehoslovacia, Polonia, Italia, Franta, Spania, Turcia europeana, Asia Mica, Africa, chiar si Burii din Africa de Sud sunt tot un neam Dac, din care facea parte insusi Burebista.

Scrisul si odata cu el istoria, au aparut mai intai in spatiul tracic si abia mai tarziu in spatiul greco-roman, dus probabil acolo tot de triburile care au migrat de aici. Traco-dacii au avut cea mai veche agricultura din Europa, (neolitic) si printre cele mai vechi din lume. La vremea lor erau singurul popor din lume care foloseau cercul la dispozitivele de masurare a timpului.

Incepand cu anul 1995, dupa studii indelungate, insa intentionat tinute la subsol, o serie de savanti americani de prestigiu au ajuns la concluzia ca Potopul descris in Biblie a avut loc pe malul vestic al Marii Negre, unde locuia o populatie neasteptat de dezvoltata, (oare cine?). De altfel Olimpul, legendarul munte din mitologia greaca (ULIMP- Lumina sau Splendoare, in limba traco-daca), nu era altceva decat muntele Bucegi pe care nu intamplator dainuie al doilea Sfinx de pe Pamant. Istoricul Homer spunea ca numai tracii stiau sa lupte calare si cu arcul incepand cu mileniul cinci inainte de Christos.

Traco-dacii se remarcau printr-o corectitudine desavarsita, toate conventiile fiind incheiate verbal si apoi pastrate cu sfintenie. Lipsa de acasa era semnalata printr-un bat lasat la poarta, fiind mai mult decat suficient.

Traco-dacii erau singura civilizatie din lume care nu a folosit sclavagismul sub nici o forma a sa.

In jurul anului 1400 I.C, se construieste in Tracia nord-Dunareana, cea dintai scoala cu local de sine statator de pe Terra, numita Androniconul, unde preotii Zamolxieni predau toate disciplinele universitare incepand cu teologia (cultul Zeului Soare si al celor 12 constelatii).

Confom marturiilor ramase posteritatii ale lui Platon si Socrate, insusi Pitagora si-a completat studiile la scoala Zamolxiana, si tot ei afirmau ca in acea vreme in Dacia existau cei mai de seama medici ai timpului.

Istoricul Herodot, ii considera pe Cimerieni originari de pe versantul Nord-Estic al Carpatilor,(Moldova de astazi). Apoi o parte din ei s-au deplasat spre Sud, in Anatolia, unde au fost cunoscuti ca Cimiry. Migrati ulterior catre Italia, Spania, Anglia si Irlanda au fost cunoscuti sub denumirea de celti.

Zona Nord-Dunareana (Romania de astazi), a fost considerata din vechime drept un paradis terestru. Un teren bogat in aproape toate bogatiile pamantului, cu terenuri agricole(Granarul Europei de mai tarziu), pasuni intinse, toate formele de relief, un incredibil sistem hidrografic natural, o zona bine aparata contra majoritatii dezastrelor naturale…..etc. Ca un miracol unic al istoriei, locuitorii acestei zone n-au putut fi alungati din vatra stramoseasca si nici deznationalizati.

Romanii pastreaza in continuare limba, portul, obiceiurile, traditiile stramosilor de acum 7.000 de ani. Analizele minutioase de sange, demonstreaza un alt miracol : in ciuda numeroaselor invazii, inclusiv mult distorsionata ocupatie romana, ne-am pastrat puritatea genetica, specifica stramosilor nostri.

Romania ramane un miracol, caruia i s-a prevazut un viitor mesianic. Profetul indian Sundhar Singh scria in 1922, ca romanii vor deveni un popor indragit si respectat de toate popoarele lumii.

Sursa: obiectiv.info

/de
, , , , , , , , ,

Legendele Babei Dochia

legenda babei dochia

Romanii sarbatoresc pe 1 Martie, nu numai prima zi de primavera ci si Ziua Babei Dochia. In mitologia romana, Baba Dochia era asociata cu zeita Junona. In alte culturi, Baba Dochia a fost cunoscuta drept o zeita agrara, care isi gaseste sfarsitul de 1 martie, odata cu venirea primaverii si renaste de Sfintii Mucenici, pe 9 martie.

 

RTEmagicC_babele_01.jpg

Exista mai multe legende despre Baba Dochia si multe dintre ele au legatura cu rocile mari de pe Masivul Ceahlau. “… asemenea stanci antropomorfe ca stanca Dochiei si oile, sunt simbolul unui idol pagan care dainuia de veacuri la Carpati, la dacii liberi din Carpatii orientali…” Vasile Parvan

legenda babei dochiaUna dintre legende porneste de la etnogeneza poporului roman. Criticul literar George Calinescu, considera ca mitul “Traian si Dochia” este “rezultatul unei intregi experiente de viata a poporului roman”. Mitul i-a fermecat pe romancierii romani, Gheorghe Asachi fiind cel care in 1838, a scris o balada special dedicata Dochiei. Legenda relateaza despre formarea poporului roman, despre unirea dacilor cu romanii. Despre Dochia, o fata extraordinar de frumoasa, se credea ca a fost fiica regelui geto-dac Decebal. Dupa cucerirea Daciei, asezandu-se pe meleagurile dacice, Traian a fost vrajit de farmecul Dochiei si si-a dorit sa o ia de nevasta. Aceasta casatorie ar fi trebuit sa fie un exemplu pentru ceilalti romani, asigurandu-se in felul acesta asimilarea populatiei dacice. Dochia era insa o fata foarte mandra si hotarata, decisa sa nu raspunda sentimentelor falnicului cuceritor. Astfel, ea decide sa fuga si sa se ascunda printre stancile sacre ale muntelui Ceahlau. Traian impreuna cu trupele acestuia o urmareste si o ajunge din urma. In acest moment, Dochia cere ajutorul zeului Zamolxis (zeul suprem al dacilor )si ii cere sa o prefaca in stana de piatra decat sa capituleze in fata cuceritorului poporului dac. Ascultandu-i ruga, zeul o transforma impreuna cu oile sale in stane de piatra. Legenda continua si in zilele de azi … daca stanca este alba, atunci ciobanii vor avea parte de o zi insorita, iar daca este cenusie, vor veni ploi si furtuni.

 

fata iarna

Alte legende ne introduc in atmosfera pastorala a satului romanesc. Cu mult timp in urma o femeie batrana care se numea Dochia avea o fiica vitrega pe care o ura. Intr-o zi de iarna cumplita Dochia i-a dat o haina foarte murdara cerandu-i sa o spele la rau pana devine alba ca zapada. Tanara fata a spalat-o mult timp, dar cu cat o spala ea mai tare, cu atat devenea haina mai neagra. Atunci a aparut un fecior care se numea Martisor si a intrebat-o de ce plange. Ea i-a povestit ce i s-a intamplat. Atunci Martisor i-a spus ca poseda o putere magica si i-a oferit o floare rosie cu alb si a indemnat-o sa mai spele inca o data vesmantul si apoi sa se intoarca acasa. Cand a ajuns fata acasa panza era alba ca si neaua. Batranei Dochia nu i-a venit sa isi creada ochilor. Ea nu a crezut ca fiica sa vitrega va reusi sa indeplineasca sarcina. Deodata a vazut floarea prinsa in pieptul fetei. Batrana a crezut ca primavara a venit si a plecat cu turma de oi pe munte, luandu-so pe ea noua cojoace. Pe drum vremea era frumoasa, asa ca a renuntat rand pe rand la cojoacele pe care le purta, ramanand doar in ie. Atunci insa vremea rea s-a intors, aducand viscol si ger mare. Cand a ajuns in varf i s-a aratat Martisor care i-a spus: “Vezi cat de rau este sa stai in frig si umezeala? Tu, cea care ti-ai obligat fiica sa spele iarna hainele la rau.” Apoi a disparut. Batrana a ramas singura pe munte, a venit gerul si impreuna cu oile, a fost transformata in stana de piatra. De la legenda celor noua cojoace (in unele variante 12 cojoace) a pornit credinta ca, incepand cu 1 martie, urmatoarele noua zile sunt ale Babei Dochia. In aceste zile, cei care doresc sa cunoasca cum le va fi viitorul apropiat, isi aleg o anumita data si observa cu atentie cum va fi ziua respectiva. Daca este cald si soare, vor fi tot anul sanatosi si voiosi iar daca va fi urat, vor fi tristi, posomorati, bolnavi, vor avea necazuri.

O alta legenda ne spune ca in acele vremuri cand inca umblau Dumnezeu cu Sfantul Petre pe pamant, traia baba Dochia, vaduva, cu fiul si cu nora ei. Harnica foc era Dochia, dar si nora ei, mai harnica era. Numai ca, dupa cum se spune, ca nurorile cu soacrele greu se impaca, asa era si in gospodaria lor. Orice facea nora, soacra o certa si nu era multumita. Intr-o zi foarte friguroasa de februar, babei Dochia ii trece prin minte sa-si trimita nora in padure, ca are pofta de fragi. Dar fragii – cine nu stie – nu se coc in februarie cand padurea este acoperita de zapada… Vrand, nevrand, fata cea harnica s-a dus in padure, dupa fragi. A cautat pe sub zapada, desi stia ca n-are cum afla… Cuprinsa de frig si deznadejde fata s-a pornit pe plans. Cum insa Dumnezeu nu lasa oamenii buni nemangaiati, s-a gandit cum sa o ajute. Fata a ajuns la o poiana unde a vazut fum de foc. S-a dus acolo, sa se incalzeasca. La foc sedeau Dumnezeu si Sfantul Petre, care au imbiat-o sa-si traga sufletul. Fata le-a povestit necazul ei si atunci mosnegii i-au zis sa ia jaratic din foc, sa-l puna in ulcica pentru fragi si sa-i duca babei, fara a se uita inauntru, si sa aiba credinta. Nora a facut intocmai. Cand i-a intins babei cofa, in loc de jaratic, avea fragi proaspeti, inmiresmati. Bucuroasa, baba i-a mancat pe toti, cu mamaliga. A doua zi, a pornit si baba in padure, cu 12 cojoace pe ea si cu cele 12 capre cate avea, sa gaseasca si ea fragi. A scormonit ea prin zapada, dar nu a aflat. Ajungand la aceeasi poiana unde sedeau la foc Dumnezeu cu Sfantul Petru, ea a cerut de la ei paine calda si vin vechi…, si a primit. Dupa aceea, i-a venit gand pacatos in minte, dar de cum i-a venit, Dumnezeu nu a ingaduit asta, si a transformat-o pe Dochia in stanca mai mare, iar pe caprele ei, in stanci mai mici. Dumnezeu si Sfantul Petru s-au facut nevazuti, iar focul s-a transformat intr-un izvor rece si limpede. In zadar a cautat-o nora pe baba, ca nu a mai aflat-o. A gasit, in schimb, stancile care aveau forma babei si a caprelor, si a inteles ca s-a intamplat ceva. A gasit si izvorul, dar pe cei doi mosnegi, nu i-a mai aflat. Asa patesc cei care nu se multumesc cu ce au, iar pietrele au ramas ca marturie si luare-aminte si pentru altii!

O alta varianta ne spune ca Baba Dochia era personificarea anului vechi si mama lui Dragobete. Dragobete s-a casatorit impotriva dorintei ei. Pentru a-si necaji nora, intr-o zi rece de iarna, i-a dat acesteia un ghem de lana neagra si a trimis-o la rau sa-l spele, spunandu-i sa nu se mai intoarca pana cand lana nu devine alba. Fata a incercat sa spele lana, dar chiar daca degetele sale au inceput sa sangereze, culoarea acesteia ramanea tot neagra. De disperare, pentru ca nu se putea intoarce acasa la sotul iubit, a inceput sa planga. Impresionat de durerea fetei, Domnul Iisus Hristos i-a aparut in cale si i-a dat o floare rosie, spunandu-i sa spele lana cu ea. Acesta nu este un fapt neobisnuit, pentru ca, in legendele romanilor, Iisus insotit de Sfantul Petre apar des in vietile oamenilor pentru a-i ajuta la nevoie. Multumindu-i, fata a pus floarea in apa, a spalat-o si a constatat cu uimire ca lana s-a albit. Fericita ca a reusit sa duca la bun sfarsit aceasta sarcina grea, si-a indreptat pasii spre casa, unde nu a fost primita cu bucurie de soacra sa, din contra, auzind povestea fetei aceasta a acuzat-o ca Martisor (asa ii spunea fata, deoarece nu-l recunoscuse pe Isus) era iubitul ei. Dupa aceasta intamplare, Dochia a pornit impreuna cu turma sa spre munte, fiind convinsa ca primavara venise deja, altfel de unde ar fi putut Martisor sa aiba floarea? Pe parcursul calatoriei sale, si-a scos, rand pe rand, cele doisprezece cojoace pe care le purta, pana cand a ramas fara nici unul. Dar vremea s-a schimbat. Pe cat de frumos fusese la inceputul zilei, pe atat de urat se facuse acum. Ningea si totul incepuse sa inghete. Fara alte vesminte cu care sa se incalzeasca, Dochia a inghetat impreuna cu oile sale, transformandu-se, conform legendei, in stana de piatra ca urmare a gerului naprasnic trimis de catre Martie, care l-a imprumutat de la fratele lui mai mic, Februarie. De atunci rosul si albul simbolizeaza lupta dintre iarna si primavara, bine si rau. Rocile se pot observa si astazi pe muntele Ceahlau si sunt o marturie vie a acestui mit romanesc.

 

Sursa: crestinortodox.ro

/de
, , , , , , , ,

Originea martisorului

martisor 1

martisor1

In vechime, pe data de 1 martie, martisorul se daruia inainte de rasaritul soarelui, copiilor si tinerilor – fete si baieti deopotriva. Snurul de martisor, alcatuit din doua fire de lana rasucite, colorate in alb si rosu, sau in alb si negru, reprezinta unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-intuneric. Snurul era fie legat la mana, fie purtat in piept. El se purta de la 1 martie pana cand se aratau semnele de biruinta ale primaverii: se aude cucul cantand, infloresc ciresii, vin berzele sau randunelele. Atunci, martisorul fie se lega de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa ne aduca noroc, fie era aruncat in directia de unde veneau pasarile calatoare, rostindu-se: „Ia-mi negretele si da-mi albetele„.

Unele legende populare spun ca martisorul ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte.

Cu timpul, la acest snur s-a adaugat o moneda de argint. Moneda era asociata soarelui. Martisorul ajunge sa fie un simbol al focului si al luminii, deci si al soarelui.

 

martisor 1

Poetul George Cosbuc intr-un studiu dedicat martisorului afirma:

„Scopul purtarii lui este sa-ti apropii soarele, purtandu-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet… Taranii pun copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca.”

Cu banul de la snur se cumparau vin rosu, paine si cas proaspat pentru ca purtatorii simbolului de primavara sa aiba fata alba precum casul si rumena precum vinul rosul.

Despre istoricul martisorului, Tudor Arghezi afirma in volumul „Cu bastonul prin Bucuresti”:

„…La inceput, atunci cand va fi fost acest inceput, martisorul nu era martisor si poate ca nici nu se chema, dar fetele si nevestele, care tineau la nevinovatia obrazului inca inainte de acest inceput, au bagat de seama ca vantul de primavara le pateaza pielea si nu era nici un leac. Carturaresele de pe vremuri, dupa care au venit carturarii, facand „farmece” si facand si de dragoste, au invatat fetele cu pistrui sa-si incinga grumazul cu un fir de matase rasucit. Firul a fost atat de bun incat toate cucoanele din mahala si centru ieseau in martie cu firul la gat.

…Vantul usurel de martie, care impestrita pleoapele, nasul si barbia, se numea martisor si, ca sa fie luat raul in pripa, snurul de matase era pus la zintii de mart. Daca mai spunem ca firul era si rosu, intelegem ca el ferea si de vant, dar si de deochi.”

Mentionam ca la geto-daci anul nou incepea la 1 martie. Astfel, luna Martie era prima luna a anului. Calendarul popular la geto-daci avea doua anotimpuri: vara si iarna. Martisorul era un fel de talisman menit sa poarte noroc, oferit de anul nou impreuna cu urarile de bine, sanatate, dragoste si bucurie.

Surse: CrestinOrtodox.ro

/de
, , , , ,

Ajutorul vine de unde nu te astepti

Thinking Man

Ajutorul vine de unde nu te astepti

 

barbat ganditor 2

Toata lumea a avut in viata macar un moment de cotitura daca nu chiar mai multe. Am sa va povestesc cum a fost al meu, de fapt primul dintre ele.

Era in vara ultimului an de liceu. Eram obosit de scoala si de necesitatea de a invata ceva abstract, de neinteles (ca sa nu zic chiar inutil) pregatindu-ma pentru a da BAC-ul. La copiat nu am fost niciodata bun (ma faceam rosu-rosu si ma blocam, iar pana la urma tot ce invatasem acasa scriam) asa ca facusem eforturile de rigoare si acum reusisem sa bag toate informatii acelea in mine pentru a trece cu bine de Bacalaureat. Acum luasem BAC-ul cu o nota buna si tot ce vroiam era sa ma relaxez…

Ai mei ma intrebau la inceput discret, apoi din ce in ce mai insistent unde vreau sa dau mai departe la facultate, dar mie nici nu-mi trecea prin cap sa fac asa ceva. Eram obosit psihic, tot ce vroiam era sa ma relaxez, sa uit de tot sau ziceam eu „sa-mi incep viata”, cand am intalnit un tip pe nume Edy.

Nici acum nu stiu cine era de fapt tipul asta. Era un tip cu cativa ani mai mare ca mine, blondut, slab dar totusi destul de vanjos. A aparut de nicaieri in anturajul meu si ma uitam la el ca nu prea imi placea. De fapt ce sa-mi placa? Ii cam placea bautura, eu nu beau alcool nici azi, era mereu imbracat ponosit si se baga in toate discutiile neinvitat…

Nimanui nu-i placea de el in mod deosebit, dar cu toate astea isi facuse loc in grup. Asta si din cauza ca era mereu calm si avea o energie placuta si o licarire deosebita in ochi.

Timpul trecea, vara se apropia de final, asa ca presat de ai mei cu raspunsul la intrebarea ce vreau sa fac in viata, le-am zis intr-o doara ca sa scap de ei: „Constructii„. Bucurie mare! In sfarsit iesisem din letargie, ziceau ai mei. Asa ca, cu vreo 3 saptamani inainte de admitere, stateam asezat pe un gardulet si ma gandeam cu groaza ca nu am chef sa dau la facultate, ca poate intru si n-am chef sa mai invat. Asa ca imi cautam curajul si argumentele cum sa le spun eu alor mei parinti ca nu mai dau la nici o facultate ca m-am saturat de invatat…

ganditor barbat

Asa m-a gasit Edy pe gardul de metal din fata blocului. Imi aduc aminte ca ieri toata conversatia.

– Ce faci aici?

– Hmm, nimic…

-Te-a suparat cineva? Spune-mi mie si rezolv imediat!

– Nu. Nu e asta…

Si nu stiu de ce, dar am inceput sa-i spun toata tarasenia. Cu liceul, ca am obosit sa învăț, ca ar trebui sa dau la facultate si ca nu am nici un chef, ca ce parinti am ca ma obliga sa fac ceva ce nu vreau si ca as vrea sa ma duc sa ma angajez undeva si sa incep sa castig niste bani.

M-a ascultat cu atentie pret de vreo jumatate de ora. Nu-mi aduc aminte sa ma fi intrerupt. Nici nu stiu cum de a avut atata rabdare si nici de ce ma destainuiam lui, un necunoscut pe care il mai vazusem de vreo 2-3 ori pana atunci, cu hainele cam jerpelite si aproape alcoolic, cu care nu aveam absolut nimic in comun.

In fine, dupa ce am terminat de vorbit mi-a povestit si el povestea lui.

Mi-a povestit cum are 3 frati mai mici, ca tatal lor este in puscarie pentru nu stiu ce si ca mama lor i-a parasit cu multi ani in urma. Acum el avea grija de toti. Se ducea si mai lucra din cand in cand pe unde apuca, mai des prin constructii.

In timp ce povestea, ma uitam la el si vedeam cum fata parca i se lumina pe masura ce vorbea. Asta cu toate problemele lui.

Nu mai stiu acum toate detaliile vietii lui, dar urmatoarele  replici le-am tinut minte toata viata:

  • „Eu lucrez acum pe un santier si e al dracului de greu sa car cu cârca. Si mai am si un maistru care isi bate joc de mine mereu. Tu poti sa fi INGINER. Ce vrei sa faci, sa cari saci in cârcă, sau sa stai cu mainile in buzunar si sa ma pui pe mine sa car in locul tau?”

Exact astea au fost cuvintele lui. Le tin minte ca si cum ar fi vorbit cu mine acum o ora.

 

Poate ca nu inseamna mult si poate ca este exagerat, dar aceasta fraza spusa de el m-a facut sa merg mai departe si sa dau la facultate. Eram atat de ingrozit de ceea ce mi-a spus, empatizasem atat de mult cu situatia lui incat mi-am dat seama ca nu am unde sa ma angajez in alta parte decat pe un santier, iar acolo pe de-o parte nu as rezista fizic in locul lui, si pe de alta nici nu as vrea sa fiu in locul lui daca as avea de ales. Si din fericire pentru mine, aveam de ales. Am avut norocul asta, spre deosebire de el. Asa ca in mintea mea am decis imediat: „Ma duc la facultate.”

I-am zis ca am inteles si ca o sa dau pana la urma la facultate si mi-a zambit: „Acum hai sa-mi iei ceva de baut dom’ inginer.”

In saptamanile urmatoare nu l-am mai vazut pe Edy. Am vrut sa-i multumesc pentru discutie, sa-i spun ca m-a ajutat si ca pana la urma am intrat la Facultatea de Constructii. Stiam cam pe unde sta, l-am cautat, dar nu l-am gasit. Unii ziceau ca s-a mutat, altii nu-l cunosteau deloc. Brusc a aparut, brusc a disparut.

 

ninge noaptea

Dupa cativa ani, intr-o iarna, era noapte si ma intorceam acasa grabit si enervat ca ma apucase ninsoarea pe drum, cand m-am intalnit din nou cu Edy. Care erau sansele? I-am recunoscut fata chiar si acoperita de caciula groasa indesata pe cap. L-am oprit, s-a uitat la mine si parea ca nu ma recunoaste. I-am spus cine sunt si si-a amintit de mine imediat. I-am spus ca am intrat la facultate si acum sunt in ultimul an, si i-am MULTUMIT pentru discutia aceea care mie mi-a schimbat viata. L-am intrebat ce face si i-am povestit in doua cuvinte cum l-am cautat atunci ca as fi vrut sa vorbesc cu el dar nu l-am mai gasit. Mi-a spus ca s-a mutat la o matusa de-a lui in alta parte a orasului, ca lucreaza tot in constructii (de data asta ca muncitor calificat) si a terminat spunand: „As vrea sa lucrez pe santierul tau dupa ce termini facultatea!” I-am spus ca si eu, apoi m-a salutat si si-a continuat drumul.

Am vrut in acel moment sa-l ajut cumva, sa ma revansez fata de el pentru ajutorul pe care mi l-a dat poate fara sa stie. La un moment imi venise gandul stupid sa ma duc dupa el si sa-i dau lui toti banii pe care ii aveam prin buzunar in momentul ala (nu erau prea multi, ca doar eram si eu student), dar nu am putut. Ramasesem pironit in loc si ma uitam dupa el cum se pierde printre fulgii de zapada in noapte. Ceva din atitudinea lui nu ma lasa sa fac asta. Avea o demnitate cum nu am vazut la multi oameni si am stiut ca l-as fi jignit profund daca as fi vrut sa-i dau bani, iar acesta era ultimul lucru pe care as fi vrut sa-l fac. M-am gandit atunci sa ma intorc si sa-i mai zic ceva, dar mi se parea cam deplasat, asa ca mi-am vazut si eu de drum, gandindu-ma ca ma voi mai intalni cu el si alta data si ca de data aceea voi fi mai pregatit. Dar nu a fost asa.

Atunci a fost ultima data cand l-am vazut pe omul care m-a convins sa dau la facultate si care fara sa stie m-a ajutat sa iau o decizie buna pentru mine.

Poate ca as fi dat pana la urma la facultate si fara sa vorbesc cu el, nu stiu, dar ce stiu sigur este impactul vorbelor lui m-a determinat cu adevarat sa urmez acel drum. Ma gandesc acum la momentul acela la cat de incapatanat eram si imi dau seama ca daca mi-ar fi vorbit trei traineri de dezvoltare personala care sa-mi explice ei din carti, tot nu m-ar fi convins. Nici chiar argumentele logice sau cele moralizatoare ale alor mei cand ma vedeau lipsit de interes nu au contat prea mult in comparatie cu cuvintele baiatului ala. De ce? Pentru ca el a vorbit din inima si din experienta lui. Si pentru ca simt ca parca a fost trimis de Dumnezeu sa-mi spuna exact acel lucru care m-ar fi facut sa merg mai departe.

M-am intrebat de multe ori ce as fi facut daca nu mergeam la facultate. Probabil ca nu prea multe, apoi dupa ce ma dadeam cu capul de pragul de sus si ma loveam de greutatile vietii, m-as fi convins singur sa dau la facultate. Sau poate ca nu, habar nu am cum ar fi fost viata mea. Dar stiu ce a fost si ce este. Am facut o facultate, apoi pe cea de-a doua, am devenit inginer si am lucrat inclusiv pe santier. Mereu am respectat oamenii cu care am lucrat indiferent de studiile lor, spre deosebire de inginerii mai batrani sau de maistrii care ii priveau de sus fara sa se gandeasca ca in spatele salopetelor de lucru erau in primul rand oameni. Iar respectul oamenilor mei a fost cea mai frumoasa rasplata pentru mine. Nu am povestit nimanui cine m-a convins sa devin inginer, dar nu am uitat asta niciodată.

Din acea noapte nu l-am mai intalnit, dar mergand spre casa am stiut ca daca vreau sa fac ceva cu adevarat important, nu este nevoie sa ridic o cladire care sa reziste in timp, ci sa fac pentru altcineva ce a facut Edy pentru mine…

 

Articol scris de Catalin Bogdan

Puteti distribui acest articol pe retelele de socializare. Preluarea acestuia pe alte siteuri se face doar cu acordul scris al autorului.

/de
, , ,

Obiceiurile care menţin fericirea în cuplu

cuplu plimbare padure

Obiceiurile care menţin fericirea în cuplu

Par lucruri mărunte la prima vedere, dar psihologii sunt de părere că anumite obişnuinţe formate într-un cuplu contribuie la starea de bine a ambilor parteneri şi consolidează o relaţie.
Care sunt ingredientele unei relaţii fericite şi de durată? Răspunsurile diferă de la caz la caz, dar există mici secrete care aduc echilibru şi armonie într-o relaţie, consideră psihiatrul american Mark Gluston, care oferă în cartea sa, „Just Listen: Discover the Secret to getting Through to Absolutely Anyone“, câteva exemple de obiceiuri care menţin fericirea într-un cuplu şi ajută la depăşirea unor probleme inevitabile.

cuplu dormind

Mergeţi la culcare împreună

Partenerii care se iubesc şi se respectă nu aleg să se retragă seara în dormitor la ore diferite. Încercaţi să nu renunţaţi la acest ritual, chiar dacă sunteţi împreună de ani de zile şi sunteţi tentaţi să nu mai acordaţi aceeaşi atenţie unor lucruri care vi se păreau extrem de importante la început. Viaţa sexuală este prima care are de suferit atunci când preferaţi să mai staţi două ore în faţa televizorului şi să adormiţi pe canapea. Fiţi siguri că şi atunci când veţi fi epuizaţi după o zi de muncă, simpla atingere a trupurilor va acţiona ca un afordisiac sau măcar vă veţi relaxa.

 

cuplu dansand

Cultivaţi interesele comune

După anii de pasiune nebună de la început, este normal să realizaţi că poate nu aveţi în comun atât de multe lucruri cum v-aţi imaginat. Dar nu subestimaţi importanţa activităţilor făcute în echipă. Nu contează dacă nu aveţi interese similare, încercaţi să descoperiţi ceva ce vă atrage pe amândoi şi găsiţi plăcerea de a face lucruri distractive împreună. Pe de altă parte, există cupluri în care interesele comune se traduc în dependenţa de celălalt, caz în care relaţia va avea de suferit mai devreme sau mai târziu. Este la fel de important să păstraţi o anumită doză de independenţă faţă de partener.

 

cuplu plimbare padure

Mergeţi unul lângă celălalt şi ţineţi-vă de mână

Cuplurile fericite se observă de la distanţă. Partenerii se ţin de mână sau măcar nu o ia unul în faţa celuilalt atunci când merg pe stradă, o formă de respect care atârnă mai greu decât avem impresia în balanţa unei relaţii armonioase.

 

cuplu pozitiv 2

Concentraţi-vă pe aspectele pozitive

Dacă avem mereu tendinţa să căutăm greşelile pe care le face partenerul, cu siguranţă vom găsi atâtea defecte câte ne dorim să descoperim. Cuplurile fericite învaţă să se accepte aşa cum sunt şi să accentueze părţile pozitive ale relaţiei.

cuplu 1

Rostiţi „Te iubesc!“ şi „Să ai o zi bună!“ în fiecare zi

Acestea sunt cuvinte care „cumpără“ toleranţă şi răbdare din partea partenerului, oricât de supărat ar fi dintr-un motiv sau altul. Nu este nevoie de gesturi mari de iubire, ci doar de aceste forme de salut care ar trebui să facă parte din vocabularul zilnic al fiecărui cuplu. Regula se aplică şi în ceea ce priveşte un zâmbet, o îmbrăţişare sau un sărut fugar.

 

cuplu dormind 2

„Noapte bună“ lasă „uşa“ deschisă pentru a doua zi 

Chiar dacă v-aţi ciondănit şi vă întoarceţi spatele unul altuia după ce vă băgaţi în pat, nu uitaţi să spuneţi banalul „Noapte bună!“. Este un semnal că aţi lăsat uşa deschisă pentru rezolvarea oricăror probleme ar putea interveni.
Sursa: adevarul.ro

/de
, , , , ,

Adevaruri necunoscute despre România

little romania

Adevaruri necunoscute despre România

Romania peisaj

De ce nu se vorbeste despre Romania asa cum s-ar cuveni? Aceasta este o intrebare pe care ne-am pus-o deseori, fara a putea sa ne dam un raspuns cu adevarat multumitor. In randurile urmatoare, o sa va prezentam cateva elemente despre Romania care nu sunt atat de cunoscute publicului larg.

Stiati ca, in Romania se gaseste…

– Cel mai vechi schelet de humanoid cunoscut la ora actuala? El a fost gasit in Valcea, supranumit „pescarul de la lacul Getic”, acesta fiind datat la 1 milion de ani.

– O civilizatie straveche, mai veche cu 1000 de ani decat cea sumeriana, este localizata in estul tarii, la Cucuteni?

– Tablitele cu scrierea de la Tartaria (reale si autentificate ca atare) sunt cu 1000 de ani mai vechi decat cele sumeriene?

– Tablitele din Muntii Neamtului, de asemenea, sunt mai vechi decat tablitele sumeriene cu 1000 de ani?

– in Masivul Sureanu un munte ticsit cu filoane de aur pur, de un metru lungime? Acest lucru este unic pe planeta, deoarece aurul se gaseste numai in forma de minereu combinat cu alte nemetale, nu si in forma pura desavarsita. Se crede ca dacii cunoasteau taina spirituala a aurului, care este de fapt o lumina condensata.

– O descoperire in Masivul Bucegi, din anul 2003 – 11 august: americanii si romanii patrund sub masivul Bucegi si descopera o asa-zisa sala a proiectiilor cu holograme care au aratat istoria adevarata a Terrei, si de asemenea descopera „amfora cu aur monoatomic”, care duce la o inimaginabila longevitate (o persoana poate trai mii de ani in acelasi corp fizic, daca ar consuma asa ceva in anumite perioade precis stabilite).

– Cel mai vechi cuptor de pe aceasta planeta, pentru topit metale, s-a gasit la Campeni; a fost atestat si varsta evaluata la aproximativ 6000 de ani i.e.n.

Sarmizegetusa

– La Sarmizegetusa – alt loc special, conform celor de la BBC – s-ar afla niste artefacte fabuloase sub amplasamentul cetatii (arhiva atlantilor!?).

– Artefactul de sub Masivul Ceahlau. Conform autorului Radu Cinamar, sub Ceahlau s-ar afla un artefact similar celui din Bucegi.

– Padurea Baciu, de langa Cluj-Napoca, este considerata „cea mai paranormala”, de altfel despre ea cunoscandu-se pretutindeni in lume multe detalii socante.

Spuneam ca exista si puncte de vedere legate de astfel de descoperiri uluitoare, care apartin unor oameni de stiinta straini cunoscuti in intreaga lume. Iata doua citate din aprecierile unor personalitati straine din lumea cercetarii istorice, despre neamul romanesc!

– „Civilizatia s-a nascut acolo unde traieste astazi poporul roman… raspandindu-se apoi atat spre Rasarit, cat si spre Apus(…) acum 13-15 mii de ani!” – William Schiller, arheolog american.

– „Carpatii se afla intr-o regiune a lumii unde este situat centrul european al celei mai vechi culturi cunoscute la ora actuala.” – dr. Daniel Ruzo, arheolog peruan.

Potrivit revistamagazin.ro incet, incet, se pare ca totusi cercetatorii istorici mondiali incep sa recunoasca deja, multi chiar in mod explicit, ca primele fiinte umane au existat in Transilvania, cum sustine un document aflat in Biblioteca din Viena, despre trecutul fabulos al acestui teritoriu din spatiul numit si carpato-danubiano-pontic.

Speram ca aceste lucruri aratate in articol vor deveni de notorietate si astfel Romania isi va schimba macar putin locul in lume.

Sursa: obiectiv.info

/de
, , ,

Ceahlaul, muntele străbătut de cea mai puternică axă energetică a Pământului

RO2000 1164

Ceahlaul, muntele străbătut de cea mai puternică axă energetică a Pământului

Imagini-muntele-ceahlau-32

Ceahlăul se numără printre cele mai misterioase masive muntoase din România. În primele ore ale dimineţii, la răsăritul soarelui, deasupra masivului apar, în mod inexplicabil, nişte jocuri de lumini.

În trecut, se spunea despre acest masiv muntos că ar fi fost casa zeului dac Zalmoxis. În prezent, mulţi susţin că Ceahlăul ar fi străbătut de cea mai puternică axă energetică existentă pe Terra.

Sătenii care îşi duc traiul de zi cu zi în aşezările de la poalele muntelui declară că au fost martorii unor apariţii misterioase pe cer, în timp ce, în alte cazuri, găsesc pe păşunile de pe dealuri cercuri perfect rotunde, despre care susţin că ar fi opera unor fiinţe supranaturale sau a unor fiinţe venite de pe alte planete.

Imagini-muntele-ceahlau-29
Deşi nu se numără prin­tre cele mai înalte vâr­furi muntoase din România, Ceahlăul are o ampla­sare care îi permite să fie văzut de la kilometri depărtare şi, în anu­mite zile, cu lumi­nozitate şi vizi­bi­litate foarte bună, el poate fi ză­rit chiar de la malul Mării Negre. De asemenea, în fie­care an, în zona Ceahlăului au loc două fenomene optice care nu au putut fi explicate.

La răsăritul soa­relui, în prima decadă a lunii august, o hologramă naturală uriaşă, în formă de piramidă perfectă, denu­mită de localnici „Umbra Piramidei”, este for­mată timp de o oră şi jumătate de vârfurile Piatra Cio­ba­nului şi Toaca.

Tot la răsărit şi în aceeaşi perioadă, timp de câteva minute, are loc fenomenul denumit „Calea Cerului”. Este un fenomen optic care constă în apa­riţia unui stâlp înalt, format dintr-o lu­mină foar­te intensă şi stranie, mărginit în laturi de două benzi întunecate.

Stâlpul luminos lasă impresia că se pierde în înălţimea spaţiului ceresc. Explicaţia – necon­fir­mată – oferită acestor două fe­no­mene face referire la faptul că Ceahlăul ar fi ampla­sat exact pe una din axele energe­tice ale planetei.

Sursa: antena3.ro

/de
, , , , , , ,

„OMENIREA CA SPECIE NU ISI VA ATINGE OBIECTIVUL DORIT”

Portals Connecting Universes

„OMENIREA CA SPECIE NU ISI VA ATINGE OBIECTIVUL DORIT”

edgarmitchell

Edgar Mitchell, a facut parte din echipajul misiunii Apollo 14, fiind al saselea om care a pasit pe Luna. Viziunile sale despre omenire nu sunt deloc optimiste, spunand ca specia umana nu isi va atinge obiectivul dorit daca nu isi schimba actualul mod gandire.

 

Edgar Mitchell, impreuna cu Alan Shepard si Stuart Roosa, a facut parte din echipajul misiunii Apollo 14, care a decolat de la Cape Kennedy pe 31 ianuarie 1971 si a aterizat în Pacificul de Sud pe 9 februarie 1971.

Azi, Mitchell, trecut bine de 80 de ani, a ramas ultimul membru in viata, al echipajului. Ceea ce este un lucru bun pentru omenire, deoarece in anii post-Apollo el si-a dedicat viata unei calatorii mult mai complexe. In iunie 2011, Edgar Mitchell a devenit cea de-a saptea persoana acceptata in prestigioasa Societate Leonardo da Vinci pentru studiul gandirii, in timpul unei ceremonii desfasurate la Universitatea de Tehnologie Avansata din Tempe, Arizona. Din aceasta societate mai fac parte fizicianul Dr. Michio Kaku, futuristul tehnolog Ray Kurzweil, psihologul Dr. Edward de Bono, Dr. Fritjof Capra, autorul unei carti despre taoism si fizica, Dr. Lynn Margulis, un exponent al teoriei Gaia si Dr. Margaret J. Wheatley, care investigheaza viteza schimbarilor in societatea noastra.

Motivul alegerii lui Edgar Mitchell nu este doar faptul ca este posesor al unui doctorat in aeronautica si astronautica la MIT sau ca a fondat, dupa ce a parasit NASA in 1972, Institutul de Stiinte Noetice si, mai recent, Institutul Quantrek, orientat spre exploatarea energiei de punct zero. Cel mai semnificativ, Mitchell a dezvoltat o noua cosmologie si a propus principii pentru a ne schimba modul in care ne vedem in raport cu realitatea din jurul nostru.

Scopul lui Edgar Mitchell este sa corecteze ceea ce el considera a fi un defect, indus in secolul al 17-lea, care a plasat gandirea stiintifica occidentala intr-o cutie materialista, oprind-o astfel sa inteleaga mai complet legile Universului. Edgar Mitchell este convins ca cele mai stralucite minti ale civilizatiei noastre nu gandesc cuprinzator. Cat timp va fi asa, omenirea, ca specie, nu va merge spre telul catre care ne indruma evolutia.

Un pact faustian

O serie de fenomene umane fundamentale observabile, intre care si constiinta, au fost ocolite de catre „marea stiinta”, neavand nici azi o descriere stiintifica riguroasa. Acest lucru s-a intamplat nu din cauza dovezilor insuficiente privind existenta fenomenului, ci mai degraba din lipsa unor constructii teoretice care ar putea-o incadra in paradigmele dominante ale stiintei actuale. Cosmologia lui Edgar Mitchell, pe care el o numeste „modelul diadic al constiintei”, are drept una dintre componentele-cheie conceptul de „holograma cuantica”, propus in 1992 de catre matematicianul german Dr. Walter Schempp.

Holograma cuantica – scria Edgar Mitchell – este primul fenomen energetic care leaga direct toata materia aflata la scara macro cu lumea cuantica. In cea mai mare parte a secolului trecut, non-localizarea cuantica a fost considerata un artefact suparator al interactiunii particulelor, fara insa vreo influenta asupra lumii la scara macro. Nu s-a considerat ca informatiile non-locale ar putea avea vreo utilizare. Acum este clar ca, in circumstante potrivite, aceasta informatie cuantica este si disponibila, si utilizabila.

Potrivit lui Mitchell, in secolul al 17-lea, in civilizatia europeana occidentala a avut loc o sciziune a gandirii intre stiinta si biserica. Pana atunci religia a fost principiul de organizare fundamentala a societatii. Intelectualii care ar fi sustinut idei in contradictie cu doctrina religioasa ar fi fost supusi persecutiilor. Cand Galileo a folosit telescopul sau pentru a obtine dovezi de observatie care sprijineau teza heliocentrica a lui Copernic, nu numai ca oficialii bisericii au refuzat sa se uite prin telescop la aceste dovezi, dar l-au si condamnat pentru erezie. In aceste imprejurari, solutia oamenilor de stiinta a fost un pact faustian cu biserica. O linie de demarcatie filosofica lasa constiinta exclusiv la religie, in schimb stiinta obtinea libertatea de a investiga orice altceva. Stiinta a capatat astfel acces la chimie, fizica, matematica, geologie, biologie si la alte discipline care au modelat civilizatia tehnologica occidentala. Bisericii ii ramaneau spiritul, minunile, rugaciunea si prezenta nevazuta care supravegheaza totul.

Aceasta politica de demarcatie, care a ajuns sa fie cunoscuta sub numele de „dualitate carteziana”, postula ca mintea si materia nu interactioneaza si, prin urmare, ar putea fi luate in considerare separat. A fost un reductionism fatal, care a pus stavila unei intelegeri holistice a realitatii timp de secole. De peste 400 de ani, constiinta, un aspect fundamental al Universului, a ramas astfel intangibil, in afara limitelor marii stiinte. Pro-blema este deci ca realitatea, in intregul sau, nu poate fi inteleasa in mod stiintific, pana cand nu este luata in considerare si constiinta, or, daca esti un om de stiinta, nu ai voie sa iei in considerare constiinta.

Datorita separarii bisericii de stiinta de-a lungul granitei dintre spirit si materie, fenomene observabile „normale”, care deriva in mod rezonabil dintr-un model holografic cuantic, au fost in mod eronat etichetate drept „paranormale”. Iar stigmatul implicit, asociat cu tot ce e „paranormal”, a descurajat mintile stiintifice sa investigheze o multime semnificativa de fenomene din realitate. Distinctia dintre minte si materie a durat pana in secolul al XX-lea, atunci cand a aparut mecanica cuantica. Dar chiar si atunci, marea stiinta a continuat sa se agate de ideea de dualitate carteziana. Constiinta ramanea inca exclusa in cea mai mare parte din abordarile stiintifice serioase. In acest context, ceea ce cauta Edgar Mitchell s-ar putea numi reunificarea spiritului cu materia.

Natura interdisciplinara a investigatiilor lui Mitchell si ale echipei sale o face vulnerabila la atacurile unor sceptici, care ar putea considera ideile sale ca absurde. La fel ca un orb care incearca sa descrie un elefant doar pipaindu-i un picior, multi nu au o intelegere suficient de larga pentru a cuprinde acea intreaga complexitate pe care Mitchell se straduieste sa o puna cap la cap.

Weili Lou PhD, un membru al echipei stiintifice din Institutul Quantrek, scria intr-o lucrare: „Constiinta intrinseca, pe care o avem noi toti, este un fenomen universal in randul tuturor fiintelor vii. Ea este starea de baza a experientelor noastre constiente, fiind atemporala si ireductibila. Reductionismul nu poate fi aplicat la studiul constiintei intrinseci, ceea ce reprezinta o provocare la adresa actualelor «teorii despre tot» in care constiinta este ignorata”.

Informatia, radacina perceptiilor

Modelul diadic al lui Mitchell presupune ca orice experienta umana, inclusiv experienta mistica, are o baza informationala valida, deci ca informatia (configuratii de energie, conform lui) este radacina tuturor perceptiilor. El accep-ta ca toate stiintele, de la mecanica cuantica la paleontologie, au produs corpuri valide de informatii. Dar in modelul diadic, stiinta si experienta religioasa sunt doar doua moduri diferite de a cunoaste, care utilizeaza functii diferite ale creierului si sunt „cuplate diadic”.

Jurnalistul Larry D. Lowe argumenta intr-un articol din 2012 ca activitatea lui Mitchell ar putea avea o relevanta in intelegerea fenomenului OZN, cel putin pe doua cai. Una dintre ele este perspectiva ispititoare ca intelegerea modului in care constiinta interactioneaza cu fizica clasica si cuantica sa conduca la o explicatie a comportamentului fantastic si incredibil raportat in unele observatii OZN. Evolutiile recente sugereaza faptul ca electromagnetismul ar putea juca un rol in manifestarea fenomenului, dincolo de ideea ca sistemele de propulsie si de control ar putea sa se bazeze pe o interactiune inca nedescoperita dintre electromagnetism si gravitatie.

O alta conexiune, mai pragmatica, este ca Edgar Mitchell face parte dintr-o populatie in crestere: persoane inteligente, care au citit literatura de specialitate valabila, au trecut-o prin propria gandire si au ajuns la concluzia ca omenirea se confrunta cu un fenomen enigmatic care – ilustrand spusele lui Arthur C. Clarke – reprezinta o constiinta atat de avansata incat, de multe ori, manifestarile sale sunt „imposibil de distins de magie”. Actiunile observate si raportate ale acestei constiinte superioare sunt adesea respinse de oamenii de stiinta prea limitati de principiile stabilite la inceputul „veacului ratiunii” si prea increzatori in priceperile lor intelectuale pentru a recunoaste implicatiile dovezilor pe care fie nu vor sa le ia in considerare, fie nu le pot rationaliza.

Exista indicii ca o gama larga de constiinte cosmice interactioneaza cu umanitatea, prin variate metode si din diverse motive. Interactiunea se face intr-un mod ascuns si enigmatic si, prin urmare, este usor de negat de cei multi, care nu se obosesc sa se uite prea atent la dovezile existente. Civilizatia tehnologica occidentala, sau cel putin institutiile sale politice, mass-media, academice, stiintifice si militare sunt multumite sa ignore sau sa nege aceste fapte, desi ele sunt parte din viata noastra de zi cu zi.

Cu prilejul acceptarii sale in Societatea Leonardo da Vinci, Dr. Mitchell a declarat inca odata ca el crede ca in vastul Univers exista o inteligenta avansata si ea interactioneaza deja cu umanitatea. Anumite persoane din guvernul si industria SUA sunt constiente de acest lucru, a spus el, dar nu dezvaluie marelui public ceea ce stiu, controland mass-media si refuzand constant sa discute sau sa admita situatia. Motivele sunt diverse si unele dintre ele nu sunt foarte simple.

 

Sursa: DAN D. FARCAS (revistamagazin.ro)

/de
, , , , ,

Oameni cu puteri supranaturale

Telepathy

Oameni cu puteri supranaturale

 

OMUL PLUTĂ

Pe 13 august 1931, în America a murit Omul Plută. Angelo Faticoni avea 71 de ani și putea să plutească 15 ore, cu greutăți legate de picioare, de peste zece kilograme. Putea dormi în apă, putea să se rostogolească în apă, fără să aibă probleme. Odată a fost cusut într-un sac cu o ghiulea de 10 kilograme. A ieșit la suprafața apei, unde a rămas în picioare peste 10 ore. Medicii au făcut investigații medicale, crezând că această capacitate a sa se datorează faptului că organele sale interne sunt deosebite de cele normale. Acest lucru nu s-a confirmat și misterul dăinuie și astăzi.

 

PREDICȚIILE LUI SWEDENBORG

swedenborg

Swedenborg, om de știință și filosof, în timp ce se afla în vizită la un prieten, în alt oraș , îi spune acestuia că în orașul său de domiciliu a izbucnit un incendiu și că în acel moment arde tocmai casa unui prieten. Menționăm faptul că în secolul al XVIII lea nu existau mijloace de transmitere a comunicațiilor foarte rapid, iar între cele două orașe era o distanță de 500 kilometri.

O altă întâmplare cel puțin la fel de ciudată este cea legată de faptul că Swedenberg a scris o scrisoare unei personalități a vremii, un important om al bisericii. În scrisoare acesta îi spunea că știe că-și dorește să-l cunoască și i-a făcut o invitație la reședința sa.

Înaltul prelat a rămas surprins că acesta cunoștea această dorință secretă a sa, de a-l întâlni, povestind acest lucru unui grup de prieteni.

Prelatul îi răspunde că peste 6 luni, va fi în țară ca să se poată întâlni cu el. Swedenborg îi răspunde că peste o lună, pe 29, va muri. Lucru care s-a și întâmplat.

 

POLGAR, OMUL CARE CITEȘTE GÂNDURILE

În 1917, la sfârșitul primului Război Mondial, doctorul Polgar a fost însărcinat să interogheze niște militari luați prizonieri. În timpul războiului, acest medic maghiar fusese victima unui accident în care un obuz la accidentat grav. A fost inconștient un timp iar când și-a revenit a constatat că poate citi gândurile altor persoane. El a fost racolat de către serviciile secrete germane. Ulterior a plecat în America.

A fost elev al lui Freud și executa toate comenzile pe care Freud i le dădea, prin intermediul gândurilor. Specialiștii americani au declarat că și scepticii trebuie să fie de acord că există posibilitatea de a fi transferate gândurile.

 

TAINA APELOR DEȘERTULUI

În 1917, trupele engleze atacă pe turci, în apropierea Ierusalimului. Armata se confrunta cu o problemă foarte grea, lipsa apei. Un ofițer a solicitat unui militar australian Kelly, care se lăudase că poate descoperi ușor apă, să-i ajute. Acesta a privit întinderea deșertului și a localizat un loc, unde s-a săpat și a fost descoperită apă. Astfel englezii au putut cucerii Ierusalimul.

 

TESTE TELEPATICE LA UNIVERSITATEA DIN CALIFORNIA

telepatie

Luther Burbank, horticultor din SUA, California avea mama bolnavă și prin telepatie o chema acasă pe sora sa, ori de câte ori era nevoie. Și el și sora sa aveau această capacitate de a comunica telepatic.

 

EXPERIMENTUL LUI EDISON

În 1915, Edison a făcut un test prin care a măsurat capacitatea de clarvăzător al unui renumit ghicitor al vremii. Edison a fost dus într-o încăpere îndepărtată față de cea în care se afla ghicitorul și i-a scris acestuia o întrebare. La câteva secunde, ghicitorul i-a răspuns foarte corect la întrebarea adresată. Edison care era un sceptic în ceea ce privește citirea gândurilor, nu a putut explica acest fenomen și a spus că este exclusă ideea de coincidență.

 

MESSING, CLARVĂZĂTORUL COMUNIȘTILOR

De origine polonez, Messing a impresionat întreaga lume prin previziunile sale foarte corecte. A trăit în Germania o perioadă. Acolo l-a întâlnit pe Hitler. L-a avertizat să nu înainteze înspre frontul de est, pentru că va pierde războiul și va muri. Hitler nu l-a ascultat, mai mult, a pus un premiu de 200000 de mărci pe capul său. S-a refugiat în Rusia, unde a devenit un apropiat al lui Stalin, acesta folosindu-i toate capacitățile paranormale, pentru a câștiga războiul.

Messing a declarat că gândurile celorlalți deveneau imagini pentru el. Tot el spunea că îi era mai ușor să ghicească gândurile celor cu o inteligență medie și nu pe cele ale supradotaților. Medicii au observat că o parte a capului genera o căldură neobișnuită. Nu au putut explica științific acest lucru.

 

BĂIATUL CARE CITEȘTE CĂRȚILE FĂRĂ SĂ LE DESCHIDĂ

În 1936, 150 de fizicieni s-au adunat pentru a testa un băiat de 12 ani. Acesta a fost legat la ochi și a reprodus pagini întregi din cărți luate aleatoriu din rafturi, de către fizicieni.

 

Sursa: efemeride.ro

/de
, , , , , ,

Triunghiul Bermudelor

triunghiul bermudelor

Triunghiul Bermudelor

triunghiul bermudelor

triunghiul bermudelor

 

Bermudele, sau Triunghiul Diavolului este o zonă din Oceanul Atlantic, în sud-estul Statelor Unite, o zonă asociată cu misterioasele dispariții ale navelor – percepția populară este aceea că nenumărate vapoare și avioane și-au găsit inexplicabil sfârșitul. Triunghiul se întinde de la insula Bermuda până la Miami și mai apoi Puerto Rico și se spune că ascunde un secret supranatural. După ce s-au semnalat câteva dispariții mai importante mass-media a transformat zona într-un fel de mit al lumii moderne. Chiar și termenul de „Triunghiul Bermudelor” a fost lansat într-o revistă SF. Este oare adevărat că oceanul dispune în acea zonă de puteri necunoscute care influențează în rău destinul marinarilor și al aviatorilor, sau acest mister doar rodul imaginației?

Cea mai faimoasă dispariție în triunghi este aceea a Zborului 19, din ziua de 5 decembrie 1945. Un escadron alcătuit din cinci aparate de zbor – bombardiere torpiloare Avenger, a plecat de pe baza Lauderdale, Florida, pentru a efectua o misiune de rutină deasupra insulei Bimini. În total zburau 14 oameni, toţi studenţi, în afara comandantului, locotenentul Charles Taylor. După aproximativ o oră şi jumătate de la începerea misiunii operatorii radio au receptat un mesaj din partea comandantului Taylor care spunea că, deşi nu-i funcţionează radarul, este convins că se află deasupra localităţii Florida Keys. A fost sfătuit să vireze spre nord, aşa încât să ajungă din nou deasupra continentului. În realitate el era deasupra insulelor Bahamas, iar încercarea lui de a se îndrepta spre nord-nord-est l-a îndepărtat şi mai mult de continent. O furtună puternică a provocat defecţiuni severe la sistemul de comunicare al aparatului în care se afla locotenentului, care se pare că a fost nevoit să cedeze conducerea escadronului unui alt pilot.

Contactul radio cu escadronul s-a întrerupt şi imediat a fost trimis un avion de căutare care să-i ghideze pentru a-i putea readuce acasă. Dintre cele trei aparate trimise să salveze şi să recupereze Zborul 19, unuia i s-a defectat sistemul de comunicare din cauza gheţii depusă pe antenă, unul pur şi simplu nu a avut noroc să-i găsească, iar cel de al treilea a se pare că a explodat la scurt timp după decolare. Escadronul 19 nu a mai fost niciodată recuperat. Se presupune că s-au prăbusit în apele învolburate ale oceanului după ce li s-a consumat tot combustibilul, după care, având în vedere că aparatele erau destul de grele, s-au scufundat imediat. Iniţial, în rapoartele Marinei Statelor Unite dezastrul a fost provocat de confuzia comandantului, însă în urma apelului familiei locotenentului Charles Taylor concluzia a fost schimbată, verdictul final fiind acela de „cauze necunoscute”. Zborul 19 nu este singura dispariţie semnificativă. Nava rusească Cyclops si nava comercială Sulphur Queen au dispărut si ele fără urmă în apele din Triunghiul Bermudelor.

Legenda Zborului 19 a stat la baza filmului lui Steven Spilberg „Close Encounters of the Third Kind” (Întâlnire de gradul trei). Într-adevăr, unele teorii acreditează ideea că în apele din zona Bermudelor se află o navă spaţială extraterestră, care este cauza acestor dispariţii. De asemenea, au mai fost luate în considerare si alte idei fanteziste potrivit cărora în acea zonă ar exista tehnologia extrem de avanstă și necunoscută a atlanţilor, sau că ar fi vorba de o creatură marină demonică. Unii autori au afirmat că este posibil ca acea zonă în formă de triunghi să fie o poartă către o altă dimensiune. Misterioasele dispariţii au mai fost puse si pe seama unor fenomene ciudate pentru o zonă oceanografică, cum ar fi un imens nor de metan care îşi avea originea într-o pungă de pe fundul oceanului.

În realitate, zona are o calitate care poate explica aceste dispariţii. Spre deosebire de oricare altă parte a lumii – separat de Triunghiul Dragonului aflat în apropierea Japoniei – aici, radarele se dereglează si nu mai indică Nordul magnetic. Acesta poate fi factorul care contribuie la legenda Triunghiului. Paza de coastă a Marinei SUA este însă de părere că dispariţiile sunt provocate de un amestec de cauze naturale si greseli umane. În această zonă există un trafic intens, atât pe apă, cât și aerian, la care participă mulţi amatori de senzaţii tari. Curenţii foarte puternici, precum și condiţiile meteo extrem de imprevizibile pot contribui la avarierea ambarcaţiunilor, fie ele mai mari sau mai mici, favorizînd îndepărtarea urmelor de îndată ce acestea au fost distruse.

Totodată este interesant de remarcat faptul că paza de coastă nu consideră că zona care are probleme deosebite în ceea ce priveste incidentele si accidentele. Un cercetător care a examinat toate dispariţiile survenite în zonă a ajuns la concluzia că zvonurile si înfloriturile au denaturat realitatea, îngreunând înţelegerea adevăratelor cauze din spatele evenimentelor. De asemenea, companiile de asigurări, cum este Lloyd din Londra, au dovezi care atestă faptul că zona numită Triunghiul Bermudelor nu este mai periculoasă decât oricare altă cale maritimă din alt colţ al palnetei. Cu toate acestea, mitul Triunghiului Bermudelor a pătruns atât de adânc în conștiința publică încât cu siguranță va dăinui veșnic, atâta vreme cât autorii de literatură SF îl folosesc drept sursă de inspirație pentru tot felul de întâmplări misterioase.

Sursa: ziare.com

/de