Avortul și Agenda Globalistă – Războiul pentru Autodeterminarea Femeii
Precizare: în cadrul acestui articol luăm în discuție dreptul femeii de a avorta până la 3 luni de sarcină și nu după această perioadă.
1. Dreptul câștigat cu sânge
Dreptul femeii de a decide asupra propriei sarcini nu a venit „cadou” de la vreo instituție sau guvern. A fost câștigat cu sânge, cu vieți sacrificate, cu generații de femei care au refuzat să mai fie simple incubatoare. În Occident, libertatea de a alege avortul a devenit un pilon al emancipării feminine. Să iei înapoi acest drept prin legi, ideologii sau presiune religioasă este o trădare a istoriei și o agresiune directă la adresa libertății umane.
2. Femeia nu este proprietatea nimănui
O femeie este o ființă umană, nu un vas al statului, al bisericii sau al familiei. Autodeterminarea ei este inviolabilă. Nicio lege și nicio altă persoană nu au dreptul să decidă pentru corpul ei. Decizia de a aduce sau nu pe lume un copil trebuie să fie 100% a ei, pentru că ea este cea care își asumă întreaga consecință biologică, psihologică și socială.
3. Între embrion și copil
Până la trei luni, vorbim despre un embrion, nu despre un copil. Din punct de vedere biologic, este o formă incipientă de viață, dar nu o persoană. Din punct de vedere spiritual, Spiritul nu se fixează efectiv pentru întrupare decât după acest prag. Așadar, în primele trei luni, avortul nu este crimă. Este o decizie. Este un act de suveranitate.
4. Agenda globalistă: de ce interzic avortul?
De ce vedem acest trend globalist de interzicere sau limitare a avortului? Răspunsul este simplu și cinic: pentru că elita are nevoie de mase mari de populație ușor controlabile. Au nevoie de „fabrici de NPC-uri” – oameni născuți fără o chemare reală a sufletului, crescuți în lipsă de iubire și sens, transformați în rotițe ale mașinii.
NPC-urile (Non-Player Characters) nu au Suflet activ. Sunt simple carcase biologice, programabile prin televiziune, dogme și tehnologii psihotronice. Ochi goi, priviri plate, lipsiți de strălucirea interioară. Fără discernământ, fără libertate interioară. Iar dacă nu se poate infiltra cineva în corpul lor, rămân cel puțin ca „oi cuminți” care trag turma în direcția dictată de păpușari.
5. Controlul populației prin reproducere forțată
Când femeia este obligată să nască împotriva voinței ei, produsul acelui act nu este un copil dorit, ci un instrument al sistemului. Se multiplică astfel masele de oameni lipsiți de conștiință, pe care elita îi poate manipula ca pe pioni. E o strategie rece de inginerie socială: mai mulți supuși, mai puțină libertate.
6. Dimensiunea spirituală a manipulării
Dincolo de politic și ideologic, această agendă ascunde un plan spiritual de subjugare. NPC-urile funcționează ca vectori de distorsiune. Ei ocupă spațiul, uniformizează vibrațiile, diluează vocea sufletelor reale. Cu cât sunt mai mulți, cu atât rețeaua subtilă a Pământului se umple de „zgomot” și se blochează accesul la adevărata cunoaștere.
7. Mitul „dreptului copilului la viață”
Un alt argument folosit pentru a restricționa avortul este așa-zisul „drept al copilului la viață”. Dar aici este o falsificare semantică. Până la 3 luni, NU există copil. Există un embrion — o potențialitate, o formă incipientă, fără conștiință și fără individualitate.
Chiar și dacă am admite ipotetic ideea că embrionul ar avea un „drept la viață”, acesta nu poate prevala niciodată în fața dreptului femeii, care este deja un individ viu, conștient, cu personalitate, cu spirit și cu un parcurs existențial propriu. A subordona femeia unui embrion înseamnă a-i anula umanitatea și a o reduce la statut de incubator.
Dreptul la viață al femeii, dreptul ei de a decide, de a trăi așa cum alege, nu poate fi pus niciodată sub cel al unei potențialități biologice. A încerca să inversezi această ordine este o aberație morală, un abuz juridic și o crimă spirituală împotriva libertății umane.
Avortul nu este crimă, ci un drept fundamental al femeii. „Dreptul copilului la viață” nu există, pentru că până la 3 luni nu este copil, ci un embrion. Chiar dacă am accepta ipotetic că ar exista un astfel de drept, el nu poate, în nicio circumstanță, să prevaleze asupra dreptului femeii, care este deja o ființă vie, conștientă și suverană. A obliga femeia să nască înseamnă a-i anula umanitatea și libertatea. Femeia nu este incubator pentru agenda altora. Este ființă vie, suverană, și doar ea decide asupra propriei vieți.
8. Concluzie
Avortul nu este o crimă. Este un drept sacru al femeii. Este o barieră de protecție împotriva încercării elitelor de a transforma planeta într-o uzină de NPC-uri. Este linia de demarcație între libertate și sclavie, între suveranitate și subjugare.
A încerca să iei acest drept înseamnă a declara război împotriva spiritului viu al umanității.
Și de aceea, răspunsul trebuie să fie clar:
Nicio lege, nicio dogmă și niciun păpușar nu are dreptul să decidă ce face o femeie cu propriul ei corp.
