Frica ajunge chiar si la cei mai buni sau curajosi dintre noi, indiferent dacă este frica de eșec, frica de succes sau chiar frica de frică. Cu toții am experimentat frica la un moment dat în viața noastră și poate fi un adevărat obstacol care ne împiedică să avem cu adevărat succes.
Frica nu te poate reține pentru totdeauna sub influenta ei nefasta, dacă nu o lași. Există mai multe modalități de a depăși frica, iată cele mai importante 9 modalitati de a combate frica:
9 Moduri De A Scapa De Frica
Separa realitatea de perceptie
De cele mai multe ori creierul nostru interpreteaza cu totul special informatiile pe care le primeste, punandu-le intr-o lumina mai aproape sau nu de adevarul obiectiv. De aceea, atunci cand frica incepe sa iti dea tarcoale sau chiar sa se instaleze in tine, primul lucru pe care trebuie sa il faci este sa te intrebi ce se întâmplă cu adevărat, localizează faptele și plasează-le deasupra sentimentelor tale.
Identifica factorul declansator
Afla care este situația care o declanșează. Învățand sa identifici factorul declansator te va ajuta să inveti să combați frica cu succes.
Afla unde trăiește frica în corpul tău
De multe ori, frica preia controlul asupra corpului tau fizic. Ea afectează persoane diferite in moduri diferite. Identifica dacă si cum iti afectează corpul fizic și fa ce trebuie facut pentru a iti îngriji si proteja corpul. Ex: dacă stresul tau este pozitionat în spate, poți face miscari de întindere a spatelui si de relaxare a musculaturii din zona respectiva, poti incerca un masaj sau alte metode care iti sunt la indemana pentru a evita acumularea tensiunii in zona respectiva sau chiar pentru a scapa de durere daca ea s-a instalat deja acolo.
9 Moduri De A Scapa De Frica
Practica recunostinta
În fiecare zi, enumeră 1-3 lucruri pentru care ești recunoscător. Nu contează cât de mare sau de mică este, recunoștința ajută la mutarea mintii într-o lumină pozitivă, care, în plus, depășește frica.
Asculta-ti vocea interioara
Monitorizează-ți conversațiile interioare. Dacă exista ceva ce nu i-ai spune unui prieten, atunci nu ti-l spune nici ție. Tu esti sau ar trebui sa fii cel mai bun prieten al tau, indiferent de orice s-ar intampla in viata ta, asa ca respecta-te si iubeste-te pentru ca nu exista o persoana pe lume care sa te cunoasca mai bine decat te cunosti tu. Vorbește-ți pozitiv și amintește-ți punctele tale forte.
Creează o asociere noua
In viata totul trece. La fel si senzatia de frica, indiferent cat de puternica ar fi ea, sau cat ar putea dura, pana la urma acest sentiment va trece, la fel cum toate lucrurile trec. Reaminteste-ti că si sentimentul și momentul tau de frica vor trece. Concentreaza-te pe rezultatul pozitiv al situației, linistea pe care o ai dupa ce aceste senzatii vor ramane in urma, mai degrabă decât pe sentimentele negative care te despart de acel moment.
9 Moduri De A Scapa De Frica
Uită-te la jumătatea PLINĂ a paharului
Percepția este un lucru foarte puternic și modul în care te simți în legătură cu situația ta dictează modul în care răspunzi. Așadar, gândește-te pozitiv și îți vei oferi șanse mult mai mari de succes. Acest lucru nu se va întâmpla peste noapte; exersează cu un singur gând. Exista un gând negativ / înfricoșător recurent pe care îl ai? Lucreaza la inversarea acestui gând. In timp acest lucru va deveni un obicei.
Fa exercitii de respiratie
Respirația te ajută să iti echilibrezi corpul; când încetezi să respiri, inima nu mai bate atâtde tare. Poți face un exercițiu de împământare sau chiar poți face 5 respirații adânci și lungi în orice moment pentru a te calma și a te echilibra. Daca esti o persoana anxioasa cel mai bine este să iti începi ziua cu asta, dar nu ezita să exersezi si in timpul zilei.
9 Moduri De A Scapa De Frica
Creează-ti un spatiu sigur
Când te simți protejat și în siguranță, nu există loc pentru frică. Găseste un loc sigur în care te poți retrage atunci când încep senzatiile neplacute – indiferent dacă acesta este un loc real, cum ar fi dormitorul tau sau un loc în mintea ta, cum ar fi de exemplu o plaja sau o poteca de munte. Acest sentiment de confort te va liniști și îți va permite să faci față fricii.
Reține ca acestea sunt doar 9 modalitati de a scapa de frica sau mai bine spus 9 strategii pe care le poti utiliza atunci cand te intalnesti cu o senzatie de frica si ca nu totul funcționează la fel pentru toată lumea. Dar acesta este un punct de plecare pentru a contracara sentimentul de frica. Începe să implementezi aceste tehnici în viața ta și nu lăsa frica să te împiedice să iti atingi obiectivele și sa te tina la distanta de cea mai buna versiune a ta. Retine, ca la fel ca toate celelalte lucruri, chiar si frica TRECE. De cele mai multe ori ca si cum nu ar fi fost niciodata.
https://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2023/01/hand-g25a864d93_1280.jpg8501280adminhttps://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2025/07/logo-transparent.pngadmin2023-01-12 18:15:162023-01-12 18:15:169 moduri de a scapa de frica
Iniţierea este gradul suprem al unei discipline oculte asupra căreia se pot da indicaţii accesibile încă tuturor. Ceea ce s-ar putea spune despre nivelurile de după iniţiere ar fi de neînţeles; dar drumul poate fi găsit dacă, trecînd prin pregătire, iluminare şi iniţiere, s-a ajuns pînă la misterele minore. şi priceperea oferită de aceasta.
Cel iniţiat experimentează astăzi ceea ce n-ar fi putut cunoaşte decît mult mai tîrziu şi în împrejurări cu totul diferite. Nimeni nu poate descoperi în misterele existenţei decît ceea ce corespunde nivelului său de maturitate; numai din această cauză apar tot felul de piedici pe măsură ce discipolul înaintează spre nivelurile superioare aie ştiinţei şi priceperii. Nu veţi pune o armă de foc în mîinile unui individ înainte ca acesta să aibă destulă experienţă pentru a o folosi fără a provoca vreun rău.
Dacă astăzi cineva ar fi iniţiat de la un capăt Ia altul, i-ar lipsi experienţa ce ar trebui să o dobîndească în decursul reîncarnărilor sale ulterioare, pînă în momentul în care misterele corespunzătoare evoluţiei sale normale îi vor fi dezvăluite. De aceea, în pragul iniţierii trebuie ca, aşteptînd această experienţă, altceva să-i ţină locul. Primele instrucţiuni pe care Ie primeşte candidatul Ia iniţiere sînt deci menite să compenseze provizoriu experienţa ce va urma; este vorba de depăşirea aşanumitelor „încercări de probă” – rezultatul normal al activităţii interioare, în cazul în care exerciţiile au urmat corect calea descrisă în capitolele precedente.
Bineînţeles, se întîlnesc deseori cărţi ce fac aluzie la aceste „încercări”, dar ele nu pot evoca decît o imagine falsă a realităţii; şi asta ca urmare a faptului că acel ce n-a trecut prin pregătire şi iluminare, şi nu a avut niciodată experienţa acestor încercări, este incapabil să le facă o descriere veridică.
In faţa sufletului candidatului se prezintă unele lucruri şi fenomene ce provin din lumile superioare; dar bineînţeles, nu le poate vedea şi auzi decît dacă este capabil să simtă figurile, culorile, sunetele, etc. despre care am vorbit atunci cînd ne-am referit la pregătire şi iluminare. viziuni mai exacte decît cele obişnuite. Nu este vorba de ceea ce numim astăzi cunoaştere ştiinţifică; nu ne referim Ia ştiinţă, ci la viziune. In general, candidatul la iniţiere învaţă să recunoască modul de manifestare a lucrurilor şi fiinţelor din natură faţă de ochiul şi urechea spirituală, astfel încît, într-o oarecare măsură, aceste fenomene se dezvăluie observatorului şi apar într-o stare nudă.
Ceea ce vede şi aude scapă ochiului şi urechii fizice. Pentru viziunea senzorială, aceste fenomene sînt acoperite cu un văl ce cade în faţa candidatului care urmează un proces ce poate fi numit fenomen spiritual de epuizare. De aceea, această primă probă este denumită „proba de foc”. Fără iniţiere omul nu ar putea dobîndi – decît într-un viitor îndepărtat, după numeroase reîncarnări, pe o cale şi sub o formă diferită – ştiinţa Prima „încercare” constă în a dobîndi – în legătură cu proprietăţile materiale ale corpurilor neînsufleţite, apoi aie plantelor, animalelor şi în sfîrşit ale omului.
Pentru mulţi oameni viaţa obişnuită constituie deja, prin ea însăşi, într-un fel mai mult sau mai puţin conştient, o probă de iniţiere prin foc. Aceşti oameni realizează experienţe datorită cărora văd cum le creşte – într-un mod sănătos şi normal -încrederea în ei, curajul şi fermitatea; ca urmare, ei suportă durerea, decepţiile şi eşecul acţiunilor lor cu o măreţie sufletească, un calm şi o forţă de neclintit.
Cel care a trecut prin asemenea experienţe este (deseori) – fără să o ştie – deja un iniţiat. Este de ajuns un fleac pentru a-i deschide ochii şi urechile spirituale şi să facă din el un clarvăzător. Şi asta deoarece o adevărată „probă de foc” nu are ca scop satisfacerea curiozităţii candidatului.
Bineînţeles, el descoperă fapte neobişnuite despre care, în mod normal, nu are nici o idee. Dar această descoperire nu constituie scopul; ea nu este decît modalitatea de a-i atinge. Scopul îl constituie dobîndirea – prin această cunoaştere a lumilor superioare – unei mai profunde şi mai bine fondate încrederi în sine, a unui curaj ferm, a unei măreţii sufleteşti şi unei perseverenţe diferite de cele ce pot fi atinse în general pe pămînt.
După „proba de foc” mai este încă posibilă – pentru orice candidat – întoarcerea din drum: îşi va continua existenţa şi nu-şi va relua calea iniţierii decît la următoarea reîncarnare: în prezenta va fi un membru mai util comunităţii umane decît înainte şi în orice situaţie s-ar afla, fermitatea, judecata şi îmbucurătoarea sa influenţă asupra semenilor săi, cît şi spiritul său de decizie vor fi făcut progrese însemnate. traduc – cat mai bine cu putinţă – în limbaj comun lecţiile înţelepciunii.
Scrierea ocultă se dezvăluie sufletului ce dobîndeşte percepţia spirituală; caracterele sînt întotdeauna gravate în lumea spiritului. Aceasta nu se învaţă ca o scriere artificială. S-ar putea întîmplă ca această forţă, împreună cu „proba” corespunzătoare, să se nască foarte natural în timpul dezvoltării interioare.
Adevăratele învăţături oculte sînt redactate în această scriere deoarece, ceea ce constituie caracterul „ascuns” (ocult) al lucrurilor nu poate – prin definiţie – fi exprimat nici prin cuvintele limbajului comun şi nici prin semnele scrierii obişnuite. Cei care au primit învăţăturile iniţiaţilor
Atunci cînd discipolul va fi învăţat limbajul semnelor, el va întîlni o altă „probă” ce trebuie să arate dacă acesta poate evolua în lumile superioare în libertate şi siguranţă.
In acest scop, candidatul trebuie să se simtă plasat – într-un moment al antrenamentului său – în faţa unei anumite obligaţii, să îndeplinească o acţiune inspirîndu-se din ceea ce a perceput în timpul perioadelor de pregătire şi iluminare. Şi însăşi această acţiune trebuie să o descifreze în limbajul semnelor. Dacă ştie să-şi recunoască îndatorirea şi să acţioneze în consecinţă, a trecut proba victorios. Succesul poate fi recunoscut prin schimbarea produsă de către acţiune în rindul figurilor, culorilor şi sunetelor percepute de urechea şi ochiul spiritual. Pe măsură ce se progresează în antrenamentul ocult, se vede perfect cum aceste figuri, etc. vă fac altă impresie după îndeplinirea acţiunii. Şi candidatul trebuie să ştie cum poate determina această schimbare.
Această încercare este denumită „proba de apă” deoarece se pierde terenul solid oferit de condiţiile exterioare, la fel cum celui care înoată într-o apă adîncă îi lipseşte orice sprijin. Încercarea trebuie refăcută pînă cînd candidatul dobîndeşte o siguranţă perfectă. al iniţierii.
Tot în această probă este vorba de obţinerea unei calităţi noi care – prin aceste experienţe în lumile superioare – este dusă în scurt timp pînă la un nivel ce n-ar fi fost atins, în mod normal, decît după numeroase reîncarnări.
Esenţialul constă în faptul că, pentru a dobîndi transformarea dorită în această zonă superioară a existenţei, candidatul nu trebuie să urmeze altă indicaţie în afara percepţiei sale spirituale şi a celor descifrate în limbajul secret.
De asemenea, prin această încercare omul are o ocazie excepţională de a-şi dezvolta stăpînirea de sine. Şi acest lucru este esenţial. Pe de altă parte, această probă va fi trecută mai uşor de către cei care, înaintea iniţierii, vor fi dus o existenţă capabilă să le ofere stăpînirea de sine. Cel care a dobîndit puterea de a-şi înlătura capriciile şi dorinţele personale pentru a sluji un ideal şi principii înalte, care ştie întotdeauna să-şi facă datoria chiar şi atunci cînd înclinaţiile şi simpatiile sale îi stau împotrivă, este – în mod inconştient • deja pătruns de viaţa obişnuită a unui iniţiat, încă puţin şi va triumfa în proba descrisă.
Lucrurile ce aparţin lumii fizice rămîn ceea ce sînt indiferent de dorinţele, exigenţele sau tendinţele noastre. Dar în lumile superioare, aceste dorinţe, pasiuni, tendinţe, modifică mediul înconjurător; deci, dacă vrem să obţinem – în aceste domenii – un rezultat sigur, trebuie să realizăm o dominare totală a propriei noastre persoane şi să urmăm numai regula de conduita perfectă, fară a ceda niciodată întîmplării.
O calitate esenţială a acestui nivel al iniţierii este, fără îndoială, judecata sigură şi sănătoasă – a cărei dezvoltare este necesară încă de la primii paşi, deoarece în acest moment candidatul trebuie să dovedească faptul că posedă această judecată pentru a putea pătrunde pe adevăratul drum al cunoaşterii.
El nu va putea progresa decît dacă poate distinge realitatea adevărată de tot ceea ce este iluzie, fantasmagorie, superstiţie sau himeră. Acest discernămînt este – la nivelurile superioare ale existenţei -mult mai dificil de realizat decît în lumea fizică. Orice prejudecată sau părere personală trebuie să dispară în faţa celui ce abordează această problemă; numai adevărul trebuie să fie folosit ca busolă.
Oamenii înclinaţi spre visare sau superstiţii nu pot progresa pe această cale.
In cazul în care candidatul a progresat suficient de mult în acest sens, îl aşteaptă a treia probă – în care nu mai percepe nici un ţel exterior: totul se află în manile sale, găsindu-se în situaţia în care nimic nu-l obligă să acţioneze. Este liber să-şi găsească drumul, neputlnd fi influenţat de nici o fiinţă sau lucru. Nimeni nu va şti să-i dea forţa de care are nevoie, numai el însuşi. Dacă nu va găsi această forţă în el, va reveni curind în locul de unde-a plecat. Dar trebuie menţionat că, dintre cei ce au depăşit încercările anterioare, puţini sînt cei care nu o găsesc. Esenţialul constă în a înţelege imediat că aici trebuie găsit Eul superior -în adevăratul înţeles al cuvîntului – să se ia în scurt timp hotărîrea de urmare permanentă a indicaţiilor spiritului, orice moment de ezitare dovedind o lipsă a maturităţii.
Ceea ce împiedică luarea în considerare a sfaturilor spiritului trebuie să fie depăşit cu curaj. Calitatea de care trebuie să dea dovadă candidatul în această situaţie este prezenţa de spirit, aceasta fiind de asemenea cea care duce, în această fază a evoluţiei, la perfecţiune. Tot ce îndemna la gîndire sau ia acţiune din obişnuinţă sau reflex va dispare. Pentru a nu vă simţi paralizat trebuie să nu vă pierdeţi pe sine, deoarece singurul sprijin se află în voi înşivă.
Visătorii şi fanteziştii nu sînt făcuţi pentru ocultism, nu mai mult decît superstiţioşii. Reveria, imaginaţia dereglată, superstiţia, sînt cei mai răi duşmani ce-l pîndesc pe discipol pe calea cunoaşterii spirituale.
Situaţiile favorabile sînt cele din care este imposibilă o ieşire fără o decizie imediată. Dacă într-un caz în care un minut de ezitare ar produce o nenorocire sînteţi puşi în situaţia de a hotărî pe loc şi dacă această rapiditate a deciziei a devenit parte integrantă a fiinţei dumneavoastră, aţi dobîndit deja, în mod inconştient, maturitatea necesară celei de-a treia încercări (destinată perfecţionării prezenţei de spirit).
In şcolile oculte ea este denumită „proba de aer”, deoarece candidatul este lipsit atît de sprijinul solid al impulsurilor venite din exterior, cît şi de ajutorul percepţiilor spirituale de forme, culori, etc, dobîndite în timpul pregătirii şi iluminării. Este numai el însuşi.
Dacă discipolul a trecut şi această ultimă încercare, atunci el are dreptul de a pătrunde în „templul cunoştinţelor superioare”.
În această perioadă în care oamenii se îndepărtează tot mai mult de spiritualitate, România are foarte mare nevoie de un puternic aflux de energie spirituală, divină. Dacă suficient de multe fiinţe umane vor urmări ca în această perioadă să invoce lumea Shambalei şi să trăiască stări de comuniune cu Shambala, destinul ţării noastre poate fi în mod miraculos mult modificat în bine. Acum, mai mult ca oricând, avem nevoie de ajutorul şi susţinerea lumii Shambalei şi a Regelui Lumii din Shambala.
Pentru că, deşi există profeţii celebre (precum cele ale lui Sundar Singh şi Serafim de Sarov) care afirmă că România va deveni în viitor focarul spiritual principal al planetei noastre, aceleaşi profeţii afirmă şi faptul că “aici, pe teritoriul României, va fi dusă (în plan subtil) bătălia cea mai aprigă”, bătălia finală dintre forţele binelui şi ale răului. Şi trebuie să înţelegem faptul că este vorba, de fapt, de acelaşi “război final” care este descris elocvent de tradiţionalele profeţii tibetane şi mongole ale Shambalei. În acest război final (pentru că nu este vorba de o singură luptă), Regele Shambalei, care este totodată şi Regele spiritual al planetei noastre, se va afla în fruntea armatei forţelor binelui. Regăsim această imagine eroică a Regelui Shambalei, călare în fruntea armatei sale, în picturile religioase tibetane şi mongole. Încă de la jumătatea secolului XX, Nicholas Roerich afirma că “generalii” armatei Shambalei au început să se nască în planul fizic pentru a participa la confruntarea finală cu forţele demoniace şi satanice.
Putem înţelege din perspectiva profeţiilor Shambalei, corelate cu cele legate de viitorul spiritual măreţ al României, că într-un anume mod tainic fiecare dintre noi putem lua parte la această luptă cu forţele răului şi ale întunericului, sau altfel spus putem fi adevăraţi luptători ai luminii divine.
Profeţiile Shambalei în tradiţia tibetană şi mongolă
Este scris că manifestarea lui Maitreya va avea loc după războaie. Dar războiul final va fi acela pentru adevărata spiritualitate. Oricine se va ridica împotriva Shambalei nu va reuşi să realizeze nimic în această lume. Apele îi vor spăla locuinţa de pe faţa pământului şi nici măcar un câine nu va răspunde chemării sale. Fulgere va vedea el pe cerul ultimei sale nopţi. Şi mesagerul Shambalei, a cărui simplă vedere provoacă teama celor răi şi perverşi, se va ridica deasupra unei coloane de lumină. Fiecare dintre luptătorii Shambalei se va numi “Invincibilul”. Stăpânul Shambalei însuşi va veni în curând. Steagul său flutură deja deasupra munţilor.
Atunci când, în cel de-al cincilea an, vor apărea heralzii luptătorilor din Shambala, va trebui să aveţi înţelepciunea de a-i reunoaşte şi de a-i întâmpina ca pe salvatori ai voştri. Astfel veţi fi părtaşi la măreţia şi triumful lor. Atunci voi manifesta şi Eu (Regele Shambalei) ca Semn al Meu, Fulgerul.
Tezaurul cunoaşterii spirituale revine din Vest (Occident). Pe crestele munţilor sunt aprinse focuri de sărbătoare. Priviţi către drum – pe acolo vin purtătorii Pietrei. Deasupra altarului sunt simbolurile lui Maitreya. Din Regatul Sfânt ni se va transmite momentul exact când trebuie să întindem covorul de întâmpinare. Atunci când se va manifesta semnul celor şapte stele vor fi deschise Porţile. Prin Foc îmi voi manifesta Eu mesagerii. Primiţi aceste profeţii ale fericirii voastre!
Eu (Regele Shambalei) am multe comori, dar numai în ziua sorocită le voi revărsa asupra poporului meu. Atunci când armatele Shambalei vor aduce cu ele Lancea salvării, atunci voi deschide adâncurile munţilor şi vă voi arăta comorile mele, care vor fi împărţite în mod egal între voi şi luptătorii Shambalei pentru ca să trăiţi în armonie şi dreptate. Curând va veni momentul când eu voi da ordinul de a traversa toate deşerturile. Încă de pe vremea când toate comorile mele erau împrăştiate în cele patru vânturi eu am hotărât momentul în care fiinţele din Shambala vor aduna toate aceste valori. Astfel voi, oameni ai poporului Meu, pregătiţi-vă sacii, căci eu îi voi da fiecăruia măsura sa în mod just.
Poate că unii oameni găsesc aur, iar alţii găsesc pietre preţioase. Dar bogăţia cea adevărată va veni numai odată cu manifestarea fiinţelor din Shambala. Atunci când va veni vremea şi ele vor fi trimise aici. Aşa este scris să fie. Şi astfel păşunile voastre se vor întinde până în Ţara Făgăduinţei. Atunci când vă vegheaţi turmele, nu auziţi vocile pietrelor? Aceia sunt de fapt făurarii Regelui Shambalei care pregătesc pentru voi comorile care vi se cuvin. Şi când vântul murmură printre creste, oare înţelegeţi voi că, de fapt, auziţi săgeţile Regelui Shambalei, care vă protejează de pericole? Când fulgerul vă luminează tabăra, nu ştiţi că el este lumina Regelui Shambalei, atât de dorit şi aşteptat de voi toţi? Cui îi revine datoria de a veghea în prima noapte? Vouă. Cui îi vor fi trimişi mesagerii Mei? Vouă. Cine va trebui să îi întâmpine? Voi.
Dinspre vest, din munţi, vor veni oamenii poporului meu. Cine îi va primi cu ospitalitate? Voi. Imploraţi-o pe Marea Zeiţă Tara să fie alături de voi. Hotărâţi-vă să vă purificaţi inimile înainte de venirea Mea. Oricine ascultă de dorinţele mele îşi va pregăti coiful de luptă şi va împleti harnaşamentul cailor. Priviţi cu atenţie inelele pe care le poartă cei care sunt nou veniţi printre voi. Acolo unde se află Potirul meu – acolo este salvarea şi mântuirea voastră. Focuri de avertizare sunt aprinse pe munţi. Iată că vine un Nou An. Aceia care îl vor petrece cufundaţi în somnul inconştienţei nu se vor mai trezi niciodată. Iată că Shambala se revelează. Noi nu cunoaştem teama. Noi nu cunoaştem deznădejdea. Dukkar, zeul cel cu mulţi ochi şi multe braţe, ne susţine cu gândurile sale luminoase. Chibzuiţi aupra cuvintelor mele cu mintea purificată. Gândiţi numai gânduri de lumină!
Afirm acum că învăţătura care a pornit de la Bodh-Gaya se va întoarce acolo (este vorba aici de învăţătura Kalachakra, care într-adevăr s-a “întors” acolo prin iniţierea acordată de Dalai Lama, care a venit din Vest). Atunci când procesiunea care poartă imaginea Shambalei va traversa pământurile Indiei şi se va întoarce la sursa sa, atunci veţi şti că a venit timpul când putem rosti cu voce tare cuvântul sacru Shambala. Atunci chiar şi gândul îndreptat către Shambala va oferi susţinere. Atunci afirmarea Shambalei va deveni începutul tuturor lucrurilor, iar recunoştinţa faţă de Shambala, încheierea lor (aceasta este o referire la consacrarea fructelor acţiunilor noastre către Shambala, sau la apelarea ajutorului Shambalei, precum şi la meditaţia de recunoştinţă pe care este bine să o facem la finalul acţiunilor noastre benefice). Toate fiinţele umane, de la cele mai simple până la cele mai importante, vor fi pătrunse de înţelegerea învăţăturilor spirituale.
Shambala cea sfântă este reprezentată înconjurată de săbii şi lănci. Declar acum în mod solemn că Shambala este de neînvins. Cercul Imaginii sale se va închide (proiecţia Shambalei pe Pământ va reveni pe teritoriul României, acolo unde ea s-a aflat în trecutul îndepărtat). Cuvântul kalagiya va fi rostit. Stindardul Imaginii Shambalei va fi desfăcut. Cei care îl acceptă pe Stăpânul Shambalei ca Rege se vor bucura, iar cei care îl desfid vor tremura de teamă. Toţi cei care se vor ridica împotriva Shambalei vor fi seceraţi. Pentru cei aflaţi în întuneric, flamura sa va fi simbolul şuvoaielor de sânge care le vor îneca pământurile. Pentru cei care înţeleg, ea va fi ca un soare arzător.
Manetho, cunoscut și ca Manethon din Sicyon, a fost un istoric și preot Egiptean din Sebennytos (Egiptul Antic: Tjebnutjer), care a trăit în timpul dinastiei Ptolemeice, secolul III î.Hr.. Manetho a scris Aegyptiaca (Istoria Egiptului). Lucrarea sa este una de referință pentru egiptologi și este adesea folosită ca dovadă a cronologiei domniilor faraonilor. Sursa despre Manetho este textul „Contra Apion” scrisă de Iosephus Flavius.
El a spus următoarele referitor la dinastiile conducătorilor egipteni:
1) Au existat în total 5 dinastii de conducători ai Egiptului: 2 dinastii de zei, una de semizei, una tranzitorie şi una de oameni.
Faraonul Menes – Man – Manes
2) Men a fost primul faraon-om al Egiptului; acelaşi lucru îl spune şi istoricul grec Herodot, dar şi Tăbliţa lui Abydos, în care faraonul Seti I, însoţit de fiul său, Ramses al II-lea, înşiră numele a 75 de predecesori ai săi. Primul nominalizat este Mena. Aşadar, dacă Herodot şi Manetho au avut dreptate în legătura cu dinastia faraonilor-oameni, de ce n-ar fi avut dreptate şi cu cele 4 dinastii anterioare?
3) Prima dinastie a zeilor – cuprinde 7 mari zei care au domnit peste Egipt, pe o perioadă totală de 12.300 de ani.
Zeul Thoth
4) A doua dinastie a zeilor a constat din 12 conducători divini, dintre care primul a fost zeul Thoth; aceştia au domnit 1.570 de ani. Deci, în total au fost 19 zei.
5) A treia dinastie de 30 de semizei, care au domnit 3.650 de ani; în total, au fost 49 de conducători divini şi semidivini ai Egiptului, domnind în total 17.520 de ani.
6) Apoi, vreme de 350 de ani, nu a existat niciun conducător al întregului Egipt; a fost o perioadă haotică, în care 10 conducători umani au continuat domnia la This. Numai după aceea a înfiinţat Men prima dinastie umană a faraonilor şi a construit o nouă capitală, închinată zeului Ptah – „Vulcan” al lui Herodot.
Papirusul Din Torino
Un document arheologic major, având de-a face cu regalitatea egipteană, aşa-numitul Papirus din Torino, începe cu o dinastie de zei care îi enumera pe Ra, Geb, Osiris, Seth şi Horus, urmaţi de Thoth, Maat şi alţii, atribuindu-i lui Horus – la fel cum a făcut şi Manetho – o domnie de 300 de ani. Acest papirus, care datează de pe vremea lui Ramses al II-lea, înşiră, după conducătorii divini, treizeci şi opt de conducători semidivini: „Nouăsprezece Căpetenii ale Zidului Alb şi nouăsprezece Venerabili de la Miazănoapte”. Între ei şi Menes, declară Papirusul din Torino, au domnit regi umani sub patronajul lui Horus.
Egiptenii credeau că în ţară a sosit „un foarte mare zeu care a apărut în cele mai vechi timpuri” şi care a găsit-o scufundată sub apă şi noroi. Acesta a întreprins mari lucrări de zăgăzuire şi asanare, literalmente ridicând Egiptul din ape – astfel explicându-se supranumele Egiptului, „Ţara înălţată”. Acest zeu vechi se numea Ptah – un „Zeu al Cerului şi al Pământului” (Zeul Ea mesopotamian). A fost considerat un mare inginer şi meşter artificier.
Zei Egipteni
Ra era fiul lui Ptah (Zeul Marduk in Mesopotamia); egiptenii credeau că şi Ra venise pe Pământ de pe „Planeta Milioanelor de Ani”, cu o Barjă Cerească, a cărei parte superioară conică, numită Ben-Ben („Pasărea Piramidală”), urma să se conserve ulterior într-un altar construit anume în oraşul sacru Anu (Heliopolis).
Ptah a avut ca moştenitori 2 copii (frate-soră) – Shu şi Tefnut, care s-au împreunat şi au dat naştere unui nou cuplu frate-soră: Geb şi Nut. Şi aceştia doi s-au împreunat şi au avut 4 copii: Osiris, Isis, Seth şi Nephtys.
CURS „CONECTAREA CU RASA SPIRITELOR NATURII SI RASA ANGELICA”
ACREDITAT INTERNATIONAL IPHM & IAOTH
IN CURAND!
Credinţa în existenţa de Zâne, Elfi si Gnomi a apărut cel mai proeminent în scrierile din perioada medievala si in folclorul din Europa de Vest.
Multe canale notabile, cum ar fi Edgar Cayce, Jane Roberts (Seth material), Charles Leadbeater (Societatea Teozofică) a vorbit de existenta Regatului Devas-ilor (FAE sau ZANE). Gaia si Arhanghelul Metatron, de asemenea, au vorbit pe acest subiect.
Spiritele Elementalilor (Devas) sau Spiritele Naturii, mai sunt denumite şi Devaşi, dar Devaşii sunt ierarhiile superioare ale Spiritelor Naturii. Fac parte din prima creaţie de Spirite cu formă a lui D-zeu Unul şi sunt cele mai „vârstnice” spirite din Creaţie, în afara Spiritelor fără Formă. Au liber arbitru. Ei sunt responsabili de protejarea naturii, a formelor de manifestare din ceea ce numim natură în cadrul Creaţiei lui D-zeu. (minerale, plante, animale). Au aspect umanoid în vibraţiile mai înalte, având corpurile energetice similare cu ale oamenilor, deşi se observă anumite diferenţe. Se pot camufla în esenţa substanţei din care sunt formaţi şi astfel pot apărea sub formă de mingi de foc, forme de apă, mici vortex-uri de aer sau apă, etc… sau pot lua forme animalice. Se pot întrupa cu un aspect al lor sau cu mai multe. Ca şi nivel vibraţional, spiritele naturii se găsesc în palierele vibraţionale 7 -12. Există şi o categorie primară a acestor elementali, categorie ce cuprinde elementali fără formă, esenţa conştiinţei elementului din care sunt alcătuiţi. Acest tip de elemental poate fi polarizat în ambele sensuri, atât negativ cât şi pozitiv.
Există şi o ierarhie a Elementalilor, dar este suficient să menţionăm cele mai importante 3 categorii:
Elementalii fără formă (nu au corp energetic, sunt esenţa elementului din care sunt formaţi, în stare brută)
Devaşi (Îngeri ai elementelor, Ordinele superioare ale Elementalilor, pot lua orice formă, dar forma lor de origine este corpul umanoid de esenţă elementală)
Edgar Cayce a explicat Regatului Devic, ca fiind unul foarte real, o forma de constiinta a naturii, conectate direct la elementele de aer, apă, pământ şi foc.
Spiritele Angelice: Rasa a doua creată de D-zeu. Din această categorie de Spirite cu Forma fac parte Ierarhiile Cereşti, adică Îngerii, Arhanghelii, Arheii, Stăpânirile, Virtuţiile, Domniile, Tronurile, Heruvimii şi Serafimii.
Ele îşi coboară densitatea (nivelul de vibraţie) pentru a intra în contact cu noi sau pentru a ne proteja. Astfel, avem îngeri veghetori, îngeri păzitori, îngeri luptători, Arhangheli, etc. Aceştia au liber arbitru şi se pot întrupa cu un aspect al lor sau cu mai multe. Forma lor de origine este formă umanoidă, de esenţă divină. Ei, împreună cu Spiritele Naturii şi cu Maeştri Ascensionaţi, sunt responsabili de evoluţia rasei umanoide către potenţialul maxim.
Spiritele angelice pot fi clasificate în funcţie de elementul lor dominant: apă, aer, foc, pământ, ether.
Sunt foarte multe erori în ceea ce priveşte ierarhia aparţinătoare şi rangul entităţilor angelice, sau a numărului lor. Astfel, sunt 12 entităţi angelice, denumite Elohimi, dintre care 7 Elohimi principali ai Pământului. Aceste entităţi angelice sunt direct răspunzătoare de această planetă şi de spiritele ce se întrupează aici. Pe lângă aceştia, pentru Pământ mai lucrează miliarde de îngeri din toate Ierarhiile Cereşti, mulţi dintre ei fiind confundaţi şi asimilaţi cu cele 7 entităţi angelice principale.
Pe parcursul Cursului „CONECTAREA CU RASA SPIRITELOR NATURII SI RASA ANGELICA” vom detalia aceste Ierarhii Ceresti si Rase de Spirite, vom discuta despre Creatie si D-zeu UNUL si vom prezenta metode de conectare si re-conectare cu aceste entitati de Lumina, pentru evolutie spirituala, pentru protectie si pentru a intelege mai clar Creatia si rolul nostru ca rasa Umanoida, in cadrul Creatiei lui D-zeu UNUL, astfel incat sa putem contribui intr-un mod pozitiv pentru noi insine si pentru Planeta – Univers – Multivers, la evolutia acestora deoarece, la un anumit nivel, Toti suntem UNUL.
PREZENTARE CURS
„CONECTAREA CU RASA SPIRITELOR NATURII SI RASA ANGELICA”
Ielele sunt fapturi feminine supranaturale intilnite in mitologia romaneasca, foarte raspindite in superstitii, carora nu li se poate stabili insa un profil precis, din cauza marii diversitati a variantelor folclorice. Totusi, cel mai frecvent, Ielele sunt descrise ca niste fecioare zanatice, cu o mare putere de seductie si cu puteri magice, avind aceleasi atribute ca Nimfele, Naiadele, Dryadele, sau chiar si ca Sirenele.
Ielele locuiesc in vazduh, in paduri sau in pesteri, in munti, pe stinci sau pe maluri de ape, in balarii sau la raspintii, scaldindu-se adesea in izvoare.
Se crede despre ele ca apar in special noaptea la lumina lunii, rotindu-se in hora, in locuri retrase (poieni silvestre, iazuri, maluri de riuri, rascruci, vetre parasite sau chiar in vazduh, dansind goale, numai cu sinii goi, cu parul despletit, mai rar cu vestmint de zale sau infasurate in valuri transparente si cu clopotei la picioare); dansul lor specific este hora; locul pe care au dansat ramine ars ca de foc, iarba nemaiputind creste pe locul batatorit, iar crengile copacilor din jur fiind pirlite; mai tirziu, cind iarba rasare din nou, culoarea acesteia este verde-intunecata, nu e pascuta de vite, iar terenul devine prielnic inmultirii ciupercilor din specia „lingura zinei”.
Ielele apar uneori cu trup, alteori sint doar naluci imateriale, cu aspect iluzoriu de tinere femei vesele; de obicei, folclorul le reprezinta tinere si frumoase, voluptuoase si seducatoare, nemuritoare, zburdalnice pina la delir, vindicative si rele, fara a fi totusi structural malefice.
Ielele vin fie in numar nelimitat, fie umbla in cete de sapte, uneori chiar 3, in acest ultim caz (raspindit in Oltenia), legenda le considera fiicele lui Alexandru Machedon si le numeste Catrina, Zalina si Marina.
Nu sint considerate, in general, genii rele; ele se rabuna doar atunci cind sint provocate, ofensate sau vazute in timpul dansului (in mod obisnuit sint invizibile, putind fi zarite rareori si numai noaptea), insa atunci pedepsesc pe cel vinovat pocindu-l, dupa ce l-au adormit cu cintecul si cu virtejul horei jucate in jurul acestuia de trei ori.
Principalele lor insusiri sint coregrafia si cintecul vocal cu care, ca si Sirenele, isi vrajesc ascultatorii. O traditie din Prahova, pomenita de B.P.Hasdeu, spune ca „ielele beau noaptea apa de prin fintini si oricine va bea dupa dinsele, il pocesc”. Ielele nu duc o viata individuala: cetele lor se aduna in aer, ele pot zbura, cu sau fara aripi, si se pot deplasa cu viteze fabuloase, parcurgind „noua mari si noua tari” intr-o singura noapte, uneori folosind trasuri cu cai de foc.
Ielele apar pe stinci singuratice, in poieni sau in anumiti copaci ca paltinul si nucul, rareori la rascruci de drumuri. In aproape toate descrierile care li se fac, Ielele apar acorporale. Foarte importanta in sistemul lor de seductie este imbracamintea.
Vesmintele lor cel mai adesea sint vaporoase, de matase ori din in, de obicei translucide sau chiar stravezii, prin care li se zaresc sinii. Intilnirea cu Ielele este in asemenea conditii extrem de periculoasa pentru oameni. Ielele sint considerate uneori razbunatoare, menire pe care le-a dat-o Dumnezeu sau Diavolul, in aceasta ipostaza fiind identice cu Eriniile din mitologia greaca (la romani, Furii).
Se spune ca barbatii si femeile care lucreaza de Rusalii sint ridicati in virtejuri de pe pamint, chinuiti si ismintitii.
Multi gospodari de la sate ne-au povestit cum, in zi senina ca si cristalul, s-au trezit cu finul abia strans in claie dintr-o data luat si dus de Vintoase – un fel de vartej format din curenti turbionari care se formeaza istantaneu si dispar undeva prin paduri.
Obiectele prinse in acele virtejuri sint risipite pe distante foarte mari. Se spune totodata ca oamenii ori vitele care au calcat locul batatorit de Hora Ielelor mor in mod misterios.
Grindina, inundatiile catastrofale, uscarea pomilor din aceasta perioada a anului sunt atribuite tot puterilor malefice ale acestor fapturi.
La tara spre exemplu, daca un barbat ramine olog dupa ce s-a culcat pe cimp, satenii considera ca a fost pedepsit de Iele.
Nici cei care dorm sub arborii considerati de Iele proprietate intangibila sau beau din izvoarele, din fantanile sau din iazurile lor ori din vasele de gospodarie care au fost uitate afara peste noapte, descoperite, nu scapa de razbunarea Ielelor.
Pedepse cumplite primesc cei care refuza invitatia la hora sau care le imita gesturile ridiculizindu-le. Cine, din intimplare, le aude cintecul, ramane mut.
Rusaliile
La 50 de zile dupa Pasti poporul roman serbeaza, timp de trei zile sau o saptamina (diferentieri zonale), Rusaliile. Acestea sint personaje feminine cvasimalefice a caror existenta se petrece mai ales in vazduh, vara si in padure.
Similar Ielelor, cu care uneori sint confundate, una dintre calitatile lor principale este dansul deosebit de frumos. Danseaza in aer sau pe pamint, noaptea, asezate in cerc, dar, daca sint zarite de un muritor sau daca, din greseala cineva calca pe locul pe care au dansat (acolo iarba este arsa), acesta se imbolnaveste foarte grav de o boala numita, in limbaj popular, „luat de Rusalii”.
Remediul magic-ritual impotriva acestor boli il ofereau, in sudul tarii si in Moldova,Calusarii. Rusalii, latina Rosalia = sarbatoarea trandafirilor, constind in depunerea de trandafiri – rosae – pe morminte; rusaliile – femei fabuloase din categoria Ielelor, in mitologia romaneasca, fiicele lui Rusalim imparat; potrivit credintei populare, Rusaliile le iau oamenilor mintile.
Acest mit – sarbatoare pagina – , a fost suprapusa ulterior peste sarbatoarea crestina postpascala (Pascha rosata sau Domenica rosarum) a Cincizecimii si devenita Duminica Rusaliilor cind casele sint imbodobite cu ramuri verzi. Sarbatoarea este legata de abundenta vegetala a verii.
Caderea Rusaliilor este un dans frenetic cu prabusiri in somn hipnotic, practicat in Duminica Rusaliilor de femeile romance din zona Timoc, insa acesta este considerat mai degraba un caz izolat de datina locala. In Dobrogea romanizata, era obiceiul trandafirilor Rosalia de la sfirsitul primaverii, sarbatoare tinuta de credinciosi in relatie directa cu pomenirile din cultul mortilor.
Poporul a inventat si remedii impotriva actiunilor negative ale Ielelor, fie preventive – pelinul si usturoiul purtate la briu, in san ori la palarie – fie medical-exorciste: jocul caluseresc dansat pe trupul unui bolnav ide Ielei.
Tot pentru a evita rabunarea Ielelor, se infige un craniu de cal in parul portii. Coregrafia este cel mai semnificativ atribut al Ielelor. Horele Ielelor par sa mosteneasca dansul Baccantelor. Aceasta forma de superstitie este de altfel atestata la multe popoare.
Tacitus, in „Anale”, vorbeste despre un grup de romani care „cuprinsi de delir, se napustesc cu sabiile scoase asupra centurionilor”, dupa ce au vazut o Nimfa a unui izvor, goala, care „le-a dat sminteala si delir”.
Un gen de Iele exista si in mitologia germanica, cu origine daneza: Elfii locuiesc in paduri si danseaza. Arborele lor preferat este arinul, ei avind insa si un rege, pe Erlkonig.
Dimitrie Cantemir despre iele
In „Descriptio Moldaviae”, Dimitrie Cantemir numea Ielele „nimfe ale aerului, indragostite cel mai des de tinerii mai frumosi”.
Nu se cunoaste originea acestui mit. „Iele” nu este un nume, ci pronumele personal feminin „ele”, rostit popular. Numele lor real, tainic si inaccesibil este inlocuit cu simboluri atributive clasificate de obicei in doua categorii: epitete impartiale – Iele, Dinse, Dragaice, Vilve, Iezme, Irodite, Rusalii, Nagode, Vintoase si epitete flatante, cum sint Domnite, Maiestre, Frumoase, Musate, Fetele Codrului, Imparatesele Vazduhului, etc.
In folclor, apar insa si nume individuale pentru iele, ca Ana, Bugiana, Dumernica, Foiofia, Lacargia, Magdalina, Ruxanda, Tiranda, Trandafira, rar Cosinziana. Aceste nume nu pot fi rostite intimplator, deoarece pot deveni invocatii periculoase.
Fiecare vrajitoare cunoaste 9 dintre aceste pseudonime, pe care le poate utiliza in vraji. Poporul a consacrat si citeva sarbatori pentru Iele – Rusaliile, Stratul, Sfredelul sau Bulciul Rusaliilor, cele 9 joi de dupa Pasti, Marina, sf. Foca – ce trebuie respectate; cei care ignora aceste sarbatori vor avea de-a face cu minia Ielelor: barbatii si femeile care lucreaza in timpul acestor sarbatori sint ridicati in virtejuri de pe pamint, chinuiti si „smintiti”, la fel ca oamenii care au calcat locul batatorit de Hora Ielelor (in aceasta situatie cei vinovati sint prinsi in hora, intr-un dans demential care ii duce la nebunie), oameni si vite mor in mod misterios, apare grindina, se produc inundatii catastrofale, se usuca pomi, casele iau foc, alti oameni sint paralizati sau schiloditi.
Toti cei care au reusit sa invete si sa cinte cintecele Ielelor sint rapiti si dispar fara urma. Nici cei care dorm sub arborii considerati de Iele proprietate intangibila, sau beau din izvoarele, din fintinile sau din iazurile lor ori din vasele de gospodarie care au fost uitate afara peste noapte, descoperite, nu scapa de razbunarea Ielelor.
Pedepse cumplite primesc cei care refuza invitatia la hora sau care le imita gesturile ridiculizindu-le. Cine, din intimplare, le aude cintecul, ramine mut.
Sfintele. Frumoasele. Fata Padurii
Sanzienele sunt niste flori de camp, galbene-aurii, cu inflorescente marunte, pline de polen aromind puternic a fan si a miere.
La cea mai mica atingere, din ele se scutura o ploaie fina de aur, pentru ca sunt florile solstitiului de vara, iubitoare de soare, iar viata lor este scurta, de numai doua-trei saptamani, atata vreme cat astrul zilei se afla in taria lui.
Imaginea lor suava le-a facut Doamnele Florilor, Sant-zianele (Sfintele zeite sau zane), poate si pentru ca parfumul lor nu seamana cu al nici unei alte flori si, totusi, il inglobeaza pe al tuturora. Dar in traditia populara, Sanzienele sunt si niste fapturi ireale, fantastice, numite Sfintele, Frumoasele, fapturi luminoase de aer, albe, frumoase, binefacatoare. Din cauza acestei denumiri, sunt adesea confundate cu Ielele, Maiastrele sau Vantoasele, care de regula sunt zane rele. Parerile specialistilor, dar si ale taranilor sunt extrem de amestecate cand este vorba despre Sanziene, incat, pana la urma, totul ramane cat se poate de neclar. Ca sunt diferite de Iele este absolut sigur, pentru ca au numai insusiri bune: fuioare de vant usoare in timpul zilei, noaptea se transforma in zane cu parul galben si rochii albe de abur, ce danseaza sub razele lunii (astrul celor nascuti in aceasta zi) prin gradini, mutandu-se de la un loc la altul, cantand pe sus, cu glasuri nemaiauzit de armonioase.
Pentru ca sunt din alta lume si sunt atat de frumoase, cine le vede nu le crede si cine le-aude nu le raspunde.
Despre ele se stie ca iau glasul cucului, pentru ca incepand de pe 24 iunie, cucul amuteste, pleaca in munte si se transforma in uliu pasaresc, razbunandu-se pe toate celelalte pasari cantatoare. In realitate, ziua exacta cand, cu adevarat, cucul pleaca, pierzandu-si orice speranta de recapatare a glasului, nimeni din lumea oamenilor n-o stie existand si exista o spusa foarte subtila in acest sens: Atunci va sti femeia gandul barbatului, cand va sti ziua cand pleaca cucul.
Uneori, din mila, Sanzienele ii mai dezleaga limba sa cante o data sau de doua ori si dupa 24 iunie, dar bine ar fi daca nimeni nu l-ar auzi, fiindca numai de rau canta atunci, pentru cine-l aude.
Sanziene
La trei zile dupa solstitiul de vara, ziua incepe deja sa scada; orice inceput presupunand si existenta unui sfarsit. Intreaga vegetatie isi pierde cate putin sevele si aromele.
De aceea, ultima zi de culegere a plantelor vindecatoare este ziua de Sanziene, fiind socotita pana la urma si cea mai buna zi din an, florile potentandu-si puterile si mirosurile inainte sa le inceapa declinul. Se spune ca din noaptea zilei de Sanziene, Fata Padurii rupe varfurile florilor, adica le ia puterea si se pisa pe ele, luandu-le mirosurile, ea fiind stapana absoluta a florilor de leac, a florilor rare, a celor magice, a apelor minerale si termale, a vanturilor, a muntilor, a codrilor, putand sa apara fie singura, fie multiplicata. Sanzienele sau sfintele zane ar putea fi ipostaza benefica a Fetii Padurii, Marea Zeita a vegetatiei – fiindca florile de Sanziene intra tot in patrimoniul ei.
Dupa cum se vede, acest cult precrestin a fost foarte puternic din moment ce supravietuieste chiar si in zilele noastre.
Achim, da din mana si-mi povesteste cum era copil normal pana la 11 ani si atunci, deodata, fara sa stie de ce, a ramas asa, fara sa se mai poata misca, fara sa mai creasca. De-asta are inaltimea unui copil si de-asta oasele au inceput sa i se deformeze, si nici un doctor n-a putut spune ce s-a intamplat de fapt.
Bietul Achim a fost paralizat timp de 19 ani, imobil ca un lemn urcat in pat. Abia putea vorbi, durerile ii strabateau trupul ca niste fulgere fara leac, dar atunci, in 1988, dupa ce s-a petrecut minunea, el s-a dat jos si a mers.
Aveam sa aflu ceva mai tarziu ca paralizia inexplicabila a lui Achim s-ar fi declansat intr-o noapte de primavara, cand, copil neastamparat, ar fi deranjat ielele, frumoasele noptii care danseaza in clar de luna, care impletesc coamele cailor si innoada crengile inflorite ale pomilor, si ielele l-ar fi pocit pentru ca le-ar fi vazut dansand. Nici un muritor nu le poate vedea fara a plati pret greu.
Misterele padurii Drocaia
Dincolo de Jiu, intre dealurile din vestul Olteniei, exista o padure plina de arbori seculari si legende stravechi. Iele, clopote care se aud din pamant, izvoare cu puteri fermecate, stejari care cresc intr-un an cat altii in sapte infioara si azi lumea crepusculara a unui sat ingropat in saracie si in uitare.
La granita dintre Campia Bailestilor si-a Blahnitei, pamantul incepe sa creasca si sa dospeasca, transformandu-se in spinari rotunde de deal. Indesite si insirate sub lumina seaca a iernii, par o turma de animale matusalemice, asteptand Judecata de Apoi.
Locul pare fara timp si fara istorie: doar vanturi iuti si vartejuri usturatoare de praf, sate agatate pe sfori de vai, case pipernicite si cateva sperietori mancate pana la ultimul pai, de stolurile flamande de ciori.
Blestemul (copilul crescut de Muma Padurii)
Cand copilul avea doar cativa ani, o parte dintre osteni, condusi de un raufacator, s-au rasculat impotriva parintilor sai, pentru a pune stapanire pe locuri si pe averi. Spre groaza baiatului, care a reusit sa fuga in padure, nelegiuitii i-au omorat parintii chiar langa izvorul Tutur, aproape de mormantul bunicilor. Inainte de a inchide ochii pe veci, nefericita mama a blestemat acele meleaguri ce nu cunoscusera pana atunci rautatea si crima, astfel ca nimeni sa nu se mai bucure de bogatia si frumusetea lor.
Legenda spune ca izvorul a secat vreme de sapte ani, iar pe locul crimei a crescut un gorun care exista si acum. Marimea sa, ce se apropie de inaltimea unui bloc cu mai multe etaje, este de-a dreptul fantastica.
Deschiderea ramurilor face de jur imprejur un cerc cat o poiana, in care pe timpul verii nu creste nimic, nici macar iarba, iar toamna si iarna rasare muschi.
In cei sapte ani cat izvorul a fost secat, aceeasi legenda spune ca baietelul ar fi fost crescut de Muma Padurii, iar ielele au devenit surorile lui. De la el s-au tras, pana in secolul al XIX-lea, cele sapte generatii de haiduci din padurea Drocaia, ale caror sapte capetenii au purtat cu nestramutare acelasi nume: Cretu – in amintirea orfanului salbaticit.
Calauza noastra ofteaza: �Asa s-au amestecat binele si raul pe aceste meleaguri, iar de atunci inainte, parca se da o lupta pe viata si pe moarte intre iubirea intemeietoare si blestemul ce i-a urmat.
Barbatul furat de iele
Satul de astazi imbatraneste si moare vazand cu ochii, desi mai sunt vreo trei sute si ceva de fumuri – cum se spune cand se face numaratoarea familiilor.
Singura legatura cu lumea mare e rata care merge si vine o data pe zi, la si de la Craiova. Aici e capatul liniei. Cand ajunge in Gogosu, rata e insa goala. Nimeni nu pleaca si nu se intoarce de la oras. Iar cand pleaca, pleaca definitiv…
In sat exista doar doua televizoare si tot atatea aparate de radio. Unele case nici nu sunt racordate la curentul electric! De aceea, in bezna noptilor de aici, se vad foarte bine luminile enigmatice care umbla prin padurea Drocaia, din cand in cand.
Oamenii n-au nici macar moara. Se duc sa macine in satul vecin. Trec dealul prin marginea padurii, pe care o ocolesc cu teama, si ajung la Cernatesti, de unde au grija sa se intoarca inainte de lasarea intunericului.
La biserica se fac doar cateva botezuri pe an. In schimb, in fiecare luna au loc trei-patru inmormantari. Sunt sateni care n-au mai iesit din comuna de peste douazeci de ani… In acest loc pierdut si uitat al Olteniei, imparateste o saracie rupta parca din alt veac. Si peste toate, se mai astern si misterele padurii Drocaia, tesand o atmosfera halucinanta, crepusculara, caci satul se invecineaza cu supranaturalul, in fiece zi…
Maria Barbu are 80 de ani si este vaduva de aproape doua decenii. Locuieste in cea mai veche casa din comuna, aflata la final de viata, ca si stapana ei. Femeia are o pensie de 150.000 de lei pe luna… De la mijlocul verii pana spre toamna, se hraneste cu poame salbatice, culese din padure, de unde isi aduna si vreascuri, ca sa nu moara iarna de frig.
Se considera norocoasa atunci cand gaseste prin vreun tufis un iepure mort de batranete sau un fazan degerat. Ii aduce acasa si ii gateste. Acelea sunt singurele zile din an cand se infrupta din carne! In timp ce vorbeste, batrana plange intruna, cu lacrimile siroind pe obraz. Vorbele i se ineaca in suspine cand povesteste ca barbatul ei a disparut in padure, acum aproape douazeci de ani…
L-au furat ielele lui Cretu, ca n-aveam copii, si el era om in putere, tare chipes. L-am visat de mai multe ori, legat de un gorun, cu femei despuiate, care jucau in jurul sau. I-am facut parastase, cu toate ca militia nu mi-a dat hartie ca e mort. L-am rugat pe fostu popa sa facem o slujba de dezlegare in padure, dar mi-a spus ca i-e frica de secretaru de partid si de militian, sa nu ne bage la vrajitorie.
Au facut ancheta lunga si ziceau ca l-or fi omoratara tiganii veniti la furat lemne. Dac-o fi asa, nimeni nu stie unde l-or fi ingropat. Io cred ca l-au furat ielele, ca nu-l dovedeau pe el tiganii la lupta.
Abia dupa Revolutie imi dadura certificatu ca sa pot lua pensie de urmas, da mor de foame, maica. De ce-o fi nimerit omu meu in padure, taman intr-o zi cand stapanea raul?
Povestile Dadei Anica
– Rotita de la carucioara ielelor –
Dada Anica are mai bine de 90 de ani si nu sufera de nici o boala. Ii e ciuda, doar, ca oamenii nu o mai iau in serios cand spune ca ar vrea si ea sa mearga la sapat porumbul sau la pescuit in baltile dintre Borcea si Dunare, asa cum facea in tinerete: „Pe vremea mea, injunghiam campurile, nu alta!” – spune privind cu tristete pe fereastra blocului urias din Capitala, unde locuieste acum, la o nepoata.
Dada Anica s-a nascut in satul de langa Crucea de leac, la Roseti, si a fost botezata de un cioban ardelean care iernase cu turma in satul lor. De cand s-a pomenit copila, Dada Anica isi aminteste ca in fiecare an, de ziua Izvorului Tamaduirii, tot satul, in par, si oameni veniti de aiurea, umpleau campul din jurul Crucii de leac, cautand tamaduirea trupului si a sufletului.
<< Spunea mama mea, care a fost doftoroaia satului, cum se face, de Izvorul Tamaduirii, un mestesug pentru dezlegarea farmecelor si a bolilor, cu rotitele de la "carucioara ielelor".
Mama mea a vazut carucioara ielelor. Intr-o seara, tarziu, de frica tatei, care venise beat acasa, mama s-a ascuns in cotlon, ca era rece, de-acuma, pana ce tata s-ar fi astamparat si ar fi adormit.
Cotlonul era o vatra de caramizi puse in mijlocul tindei, peste care se punea ceaunul in care fierbea mancarea. Deasupra cotlonului era un cos urias, ca o hota, care se ingusta pe masura ce urca spre acoperis. Asa ca mama, ascunsa acolo, vedea pe horn cerul cu stelele. Si, cum sta ea acolo si se uita, a auzit un cantec subtirel si neasemuit de frumos.
Cand, ce crezi? Pe marnea hornului a vazut trei zane mici, ca niste papusi, asa, de-un cot de inalte, care cantau si se roteau intr-o hora, plutind, fara sa atinga cosul.
Femeile batrane din sat spuneau ca acelea sunt ielele si vin in noptile cu luna plina si se rotesc pe deasupra acoperisurilor caselor, cantand asa de frumos, ca un cor de ingeri. Si cine le aude, primeste un dar lecuitor: o rotita de la carucioara ielelor.
Si cand mama s-a dezmeticit din cantecele acelea ce-o fermecasera, s-a pomenit ca ii cade in poala, pe horn, o rotita de lemn, ceva mai mare ca o moneda de 100 de lei, bombata pe ambele parti.
Aceea era o rotita de la carucioara ielelor si cine mai avea in sat asemenea rotite, puneau patru la un loc, intr-un vas cu apa neinceputa, si le lasau noaptea la lumina stelelor, in noaptea dinspre ziua Izvorului Tamaduirii.
Si a doua zi dimineata, scoteau rotitele, isi lua fiecare inapoi rotita lui, si se spalau animalele si oamenii bolnavi, sau care aveau farmece, cu apa aceea, si ei se vindecau. Iar mama mea a zis ca n-a mai auzit niciodata asa cantece frumoase cum cantau ielele acelea.” >>
In mod ciudat, pe masura ce imbatraneste si mai mult, Dadei Anica amintirile din copilarie ii vin mai navalnic si cu tot mai multa claritate, mai clare chiar decat cele ce s-au intamplat cu doar 20 sau 30 de ani in urma.
Daca ai avea timp s-o asculti, ti-ar povesti ore intregi, fara sa se opreasca, despre nazbatiile ei din copilarie, despre lumea fascinanta dintre baltile Dunarii si Baragan, despre oamenii din satul sau.
Chiar daca trupul slab si uscat n-o mai asculta ca in tinerete, cu ochii albastri si iscoditori tot cata sa prinda firul vremii, convinsa fiind ca va trece de suta de ani, asa cum au facut si bunicele si strabunicele sale.
Babu, inteleptul din Gura Raului
La 81 de ani, dupa o viata petrecuta pe varful muntelui, langa oi, Nitu Stef stie randuielile vazute si nevazute ale lumii, de parca ar sta de-a dreapta lui Dumnezeu.
In satele din Marginimea Sibiului, Babu inseamna mos, al batran, un om intelept, credincios, trecut prin toate ale vietii, respectat si stimat. Babu este cel care intelege vremea si timpurile. Cel care stie. Babu este o institutie.
Despre Maiestre
Si eu am auzit odata Maiestrele, numai ca nu le-am vazut. Ca daca le vedeam, nu mai eram aicea sa povestesc. Ba eram pocit sau paralizat. Eram acolo, aproape de sat, cu oile la strunga. Erea pa toamna. Dormeam pa o cojoaca aproape de zorii zilei, cand canta cocosii. Se-mpreuna zorile.
Atunci am auzit ca prin vis un cantec ceresc si cand deschid ochii, vad miscand pe sus ceva, ca un fum. Ca o frunza pe boare mergea de lin. Si-am zis: Astea-s Maiestrele!. Erau sus, cat biserica. Am inchis ochii sa nu le vad. Stiam bine ce-i, din batrani. Si cantaau, cantau cantec ce nu s-o auzit pe asta lume. Cantau de deasupra si eu sedeam asa, cu ochii stransi, in cojoaca, si ascultam. Or cantat pe deasupra, poate jumate de ceas, poate mai mult, pana or rasarit zorile.
Si dupa ce-or rasarit, numa atuncea am deschis si eu ochii. Acuma s-o rait lumea. Duhurile ceresti nu-s ca in alte vremi. S-or dus si nu s-or mai inturna pana-i veac.
La capatul nordic al tarii, in Maramuresul invelit in paduri si in pajisti inmiresmate, traieste un om care a fost in Rai. E prieten cu ingerii, vorbeste cu mortii si aduce mesaje de pe lumea cealalta, fiind rapit in duh de pe vremea cand era doar copil. Astazi, IOAN SURDUC are 68 de ani si o familie numeroasa.
Modest, retras, accepta foarte greu sa vorbeasca, pentru ca nu vrea sa-l manie pe Dumnezeu cu trufia lui. Dorinta lui cea mai mare este sa traiasca in pace, ferit de curiozitatea si zarva lumii, care il asupresc. In casa lui vecina cu cerul, asezata pe-un varf de deal, Ioan Surduc isi asteapta cu seninatate sorocul, pentru a se putea intoarce pentru totdeauna in Rai.
Hora de ingerite
Pe la 12 ani, Ioan Surduc incepea sa semene a „flacaias” si mergea cu vitele la pascut prin poienile inalte de pe dealul Pitpoghirului.
Uneori se auzeau bubuituri indepartate, de la tunuri, dar razboiul nu prea se simtea pe acea vale, izolata la capatul lumii. Intr-o zi tarzie de toamna, cand padurile incepusera sa fie arse de brume, Ionica Surduc a trait minunea vietii sale. Pe neasteptate, el a fost „rapit in duh”, aidoma apostolului biblic!
„Eram pe un plai moale si mangaiam vitele. Soarele ardea bland. Dintr-o data, tot seninul s-a tulburat… A venit peste mine un vartej, plin cu frunze ruginii, care m-a cuprins ca un fior. Dupa cateva clipe, m-am trezit intr-o poiana unde nu mai era toamna. Totul stralucea si am vazut in jurul meu o hora de ingerite! Nici nu stiu cum sa le zic… Erau, parca, pe jumatate zane, pe jumatate ingeri.
Cantau asa de dulce si se leganau in jurul meu, ca nu-mi venea sa cred! Apoi, am vazut in fata mea pe „Fata Padurii”, cum ii ziceam noi, in copilarie, celei mai frumoase zane din povesti, dar Ea semana cu Maicuta Domnului.
Nu stiu daca era asa… Numai mie mi s-a parut, dar asa simteam! Chipul acela avea atata iubire, ca nu l-am uitat toata viata. Apoi, la marginea poienii, in spatele horei de ingerite, l-am vazut pe Nicolae Taficiuc, un consatean, mult mai tanar decat tata, care tinea in mana o firimitura de lumanare, arsa pana la capat. Nu stiu cat a durat totul, dar m-am trezit culcat pe iarba, pe plaiul tomnatic, fara vite!”.
Ionica Surduc a fugit acasa, ingrijorat de soarta vitelor, dar si emotionat de ceea ce se petrecuse cu el. Parca fusese un vis de cateva clipe… Cand a ajuns in batatura, mama-sa a izbucnit in plans si si-a facut sapte cruci, imbratisand flacaiasul.
Atunci a aflat, de-a dreptul uluit, ca fusese dat disparut in sat, de aproape doua zile!! Toti ceilalti trei frati – Petre, Mihai si Nicolae – plecasera sa-l caute, cand au vazut ca se intorc vitele singure acasa, pe inserat, dar nu ii dadusera de urma pe nicaieri, desi colindasera toate dealurile si poienile.
„Primul lucru pe care l-am spus, cu glas tare, de fata cu toti, mi-l amintesc si astazi: „Inseamna ca am fost plecat de pe lumea asta pe lumea cealalta, dar acolo cateva clipe fac cat doua zile…”
Dupa ce le-a povestit mamei si fratilor sai ceea ce i se intamplase, acestia au ramas cu gurile cascate si s-au crucit, caci nu mai era de gluma. In aceeasi seara a venit la ei, plansa si cu o broboada neagra, batrana mama a lui Nicolae Taficiuc, sa-i roage pe baieti sa traga clopotele, fiindca fiul ei murise cu cateva ceasuri mai devreme… De atunci, lui Ioan Surduc i s-a spus „proorocul” si vestea s-a raspandit in tot satul!
Am ajuns la concluzia că majoritatea dintre noi nu ne permitem să simțim sentimente de bucurie în majoritatea zilelor. Sigur, poate într-o ocazie deosebita, atunci cand mergem la o petrecere sau se intampla ceva cu adevarat rarisim si bun, da sentimentul de bucurie ne cuprinde, dar in mod uzual, cotidian… nu. Acest sentiment este aproape necunoscut multora dintre noi.
Gândește-te la tine săptămâna trecută: ai fost vesel și te-ai simtit minunaț? Sau ai fost ca de obicei ingropat in rutină, ocupat pana peste cap și stresat?
Dacă ați simțit zilnic sentimentul de bucurie și incantare, probabil că sunteți excepția. Majoritatea oamenilor nu par să simtă bucurie în mod uzual sau nici macar nu realizează că li se intampla asta.
Hai să schimbăm acest lucru!
Simte Bucuria In Fiecare Zi
Bucuria și mirarea sunt două emoții pe care le suprimam, din atâtea motive: suntem stresați, “nu se cade ca adult sa faci asa ceva”, suntem îngrijorați de viitor, etc. Dar nu ti-ar plăcea să duci o viață in care sa simti bucurie în fiecare zi? Sa te simti mirat de incredibilitatea acestei lumi și de bogăția de senzatii si sentimente pe care ti-o ofera viata?
Putem să funcționăm în continuare în societate, în timp ce avem un grad mai mare de bucurie și de mirare. De fapt, aș argumenta că oamenii din jurul nostru vor beneficia si ei de aceasta transformare, munca noastră va beneficia, lumea va beneficia, dacă ne permitem sa lasam bucuria sa intre în viața noastră. Dacă începem să vedem totul cu mirare, cel puțin o dată. Ca să nu mai vorbim de beneficiile personale ale acestui lucru – viața poate începe să prindă din nou culoare.
Cum permitem bucuriei sa intre în viețile noastre?
Începe prin a recunoaște pur și simplu că vrei acest lucru. Că iti este permis sa fi bucuros. Fa-ti chiar acum un mic cadou care sa-ti aduca sentimentul de bucurie in viata ta. Nu trebuie sa fie ceva mare, important. Vei vedea ca bucuriile vin din lucrurile mici, lucruri pe care nu le-ai mai bagat in seama sau pe care ti le-ai interzis.
De exemplu, asculta melodia ta preferata din liceu sau de acum. Inca ceva: iti place ciocolata? Du-te si mananca o tableta intreaga de ciocolata. Stati linistiti cu sau fara tableta asta de ciocolata nu va dati peste cap dieta urmata si care interzice sa va bucurati de anumite placeri. Dă-ti niște permisiuni ciudate pentru a te simți viu și vesel!
Apoi daca nu interactioneaza cu alte obiective ale tale poti face din asta o practică zilnică (nu si partea aceea cu tableta de ciocolata, dar sunt sigur ca ati prins ideea). Nu este o corvoadă zilnică de adăugat la listele tale de sarcini, un alt lucru pe care ar trebui să-l faci. NU! Acest lucru este făcut cu placere, cu bucurie!
Iată două practici pe care le-ai putea încerca ca sa simti bucuria in fiecare zi:
Ieși afară și vezi minunea reprezentata de lumea din jurul tău.
Lasă-te să te simți în viață! Simțe bucuria că esti în viață în această lume uimitoare și ciudată. Fugi sau danseaza sau sări ca un copil, cu bucurie. Priveste natura deschisă și vibrantă a universului. Când vezi alți oameni, încântă-te de umanitatea lor! Dacă ți-e poftă, hohotește cu bucurie, urcă-te într-un copac, fă semne din mâini. Orice ai avea chef, orice iti aduce bucurie.
Simte Bucuria In Fiecare Zi
In fiecare zi, puneți-vă o întrebare simplă: „Unde l-am văzut pe Dumnezeu astăzi?”
Dacă nu crezi în Dumnezeu, poți să intrebi asta: „Unde am văzut astăzi divinul sau sacrul?” sau „Unde am văzut minunea din lume?” Această practică pur și simplu te va face să te gândești la acele lucruri care iti pot adduce bucurie in viata si te fac să vezi minunea și divinul din jurul tau. Poate vei gasi aceste bucurii în fața unei persoane dragi sau a unui lucru minunat vazut afară. Minunea, divinul poate fi în bucuria pe care ai simțit-o câștigând un joc sau urmărind ceva ce iti place.
Acestea pot fi practici zilnice. Pot fi practicate oricând!
Doriți să simțiți bucurie și mirare astăzi? „Unde l-ai văzut pe Dumnezeu astăzi?”
https://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2022/12/freedom-2940655_640.jpg426640adminhttps://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2025/07/logo-transparent.pngadmin2022-12-23 18:07:472022-12-23 18:07:47Simte Bucuria in Fiecare Zi
– Cunoasterea este doar aceea pe care ti-o dezvaluie inima ta –
Pe parcursul a cinci ani, un grup de 17 cercetatori si profesori neurocardiologi, psihocardiologi si cerebrocardiologi, de la diverse institute de cercetari si universitati internationale, impreuna cu clarvazatori cuantici de renume mondial, reuniti in cadrul Institutului de Cerebrocardiologie din Lhasa, au intreprins un studiu amplu pe 400 de voluntari selectionati dintre calugari budisti tibetani, calugari ortodocsi isihasti si spiritualisti si ezoteristi specializati in tehnica gandirii cu inima.
Creierul inimii
Ei au pornit acest studiu de la descoperirea epocala a doctorului neurocardiolog J. Andrew Armour de la Institutul HeartMath (Boulder Creek, California) care, in 1991 a ajuns la concluzia ca inima are un sistem nervos propriu si contine neurotransmitatori, o retea de 40.000 de neuroni si anumite, tipuri de proteine asemanatoare celor existente in creierul constient.
El a denumit acest sistem nervos, pe buna dreptate, creierul inimii, desi marea majoritate a oamenilor de stiinta din lumea medicala nu a fost de acord cu aceasta denumire, intrucat, daca creierul omului care are 1300-1400 de grame si 86 de miliarde (86.000.000.000) de neuroni, iar creierul unui sobolan care are doar 2 grame si detine nici mai mult nici mai putin de o suta de milioane (100.000.000) de neuroni, cum ar putea ca un conglomerat ganglionar de 40.000 de neuroni sa fie numit creier si sa mai aiba si capacitatea de a fi sediul constiintei, asa cum sustineau spiritualistii, budistii si isihastii? Ba inca omul, pe baza proceselor cognitive aferente creierului inimii sa mai aiba si acces la Constiinta Universala (sau la Duhul Sfant – parte a Sfintei Treimi – in acceptiunea isihastilor) si sa se mai si unifice cu ea (El)…!?
Faptul ca multi ani mai tarziu a fost posibil ca dr. Suzana Herculano-Houzel, o cercetatoare braziliana, sa numere 86 de miliarde de neuroni, spulberand astfel paradigma celor 100 de miliarde de neuroni, cum se credea pana atunci ca ar detine creierul uman – adica cu mai putin de 14 miliarde decat se credea, i-a determinat pe cercetologi sa verifice numarul 40.000 de neuroni, avansat de neurocardiologul J. Andrew Armour, pe care i-ar contine creierul inimii. Iar aceasta verificare a avut loc, deoarece la data estimarii numarului de neuroni ai inimii, metoda dupa care ei puteau fi estimati in mod corect, inca nu aparuse. Nu mica le-a fost mirarea cerebrocardiologilor, atunci cand au constatat ca sunt exact 40.000 de neuroni, niciunul mai putin si ca denumirea de “creierul inimii” nu este catusi de putin o metafora, asa cum o percepeau scepticii, ci, este purul adevar.
Creierul cuantic, budic sau Christic?
Si iata de ce: utilizand electronoholografia, o nanotehnica de ultima generatie, derivata din electronografie – tehnica ceva mai veche, bazata, la randul ei, pe efectul Kirlian – cercetatorii au pus in evidenta un creier compus din trei emisfere, localizat in dreptul inimii si situat in corpul budic. Creierul holografic astfel detectat, de o marime neasteptata, format din ganglioni cuantici, trece cu mult peste limitele corpului budic, inglobandu-l practic pe acesta si nu poate fi vazut cu ochii fizici. Cercetatorii au oscilat intre a-l denumi creier cuantic, asa cum s-au pronuntat de indata fizicienii cuantici, cerebrocardiologii, neorocardiologii si psihofiziologii, creier budic, cum au solicitat calugarii budisti tibetani si spiritualistii atei si creier Christic, cum au dorit sa-l denumeasca calugarii isihasti si spiritualistii mistici. Pana la urma insa, in literatura de specialitate s-a impus termenul stiintific de creier cuantic, chiar daca in spiritualitate il intalnim frecvent si cu denumirea de creier Christic.
Cercetatorii cerebrocardiaci au mai constatat un lucru surprinzator – si anume, acela ca cele doua tipuri de cuante, respectiv cardionii si psihonii pe baza carora functioneaza creierul intracranian, precum si cel al inimii, identificat de neurocardiologul J. Andrew Armour, vibrand din momentul nasterii individului, la unison, au generat in creierul cuantic un nou tip de cuante si anume, cardiopsihonii, un “hibrid” cuantic specific numai omului.
Cardiopsihonii
Potrivit BBC-Medical, descoperirea noilor cuante a fost certificata dupa lungi dezbateri si de catre alti fizicienii subatomici cuantici, de renume international. Cardiopsihonii, au confirmat ei, constituie materia prima din care este plamadita, la randul ei, constiinta. Clarvazatorii cuantici, impartiti in trei echipe si utilizand tehnica numararii fractalice, din mie in mie, au reusit sa numere, in cele trei emisfere ale creierului, nu mai putin de 174 de miliarde de cardiopsihoni (aproape dublu fata de numarul de neuroni ai creierului intracranian).
Cercetatorii cerebrocardiologi, impreuna cu fizicienii cuantici, au descoperit ca aceste particule subatomice, numite cardiopsihoni, vibreaza doar pe doua tipuri de lungimi de unda si anume:
– a) pe propria lor lungime de unda, acordata ritmului batailor inimii si frecventei Shumann, generand un camp de iubire cerebro-cardiac, identificat in prima analiza cu campul enisic si mai apoi cu constiinta individuala, camp circumsferic, ale carui unde se intind de la 4 m, pana la 400 de km. Peste aceasta lungime de unda a campului, constiinta individuala se ajuta de Constiinta Universala. Masurate in unde Hertziene, s-a constat ca cele doua creiere ale omului, creierul intracranian si creierul cuantic, rezoneaza permanent, ele generand binecunoscutele stari de constiinta modificata Alpha, Theta si Delta, care variaza de la 2 Hz (Delta), pana la 30 de Hz (Alpha). In aceste stari de constiinta modificata apar si se manifesta pregnant, cea mai mare parte a capacitatilor asa zis paranormale.
– b) pe lungimea de unda a campului de iubire cosmic, specific Constiintei Universale, dupa cum ii spun budistii si spiritualistii atei, sau altfel spus a Duhului Sfant, dupa cum o mai numesc isihastii si spiritualistii religiosi. Pe principiul rezonantei, pe aceeasi lungime de unda a campului de iubire cosmic la care se accede din creierul intracranian, din starea de constiinta modificata Gamma (cuprinsa, dupa cum se stie, intre 30 de Hz si 100 de Hz) apar si se manifesta capacitatile paranormale de exceptie si starile de constiinta extinsa. Ele conduc, intr-un final, la dizolvarea constiintei individuale in Constiinta Universala, dupa parerea budistilor tibetani – sau la indumnezeire, dupa parerea isihastilor.
https://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2022/12/406201_10150987843138303_1528232097_n.jpg960720adminhttps://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2025/07/logo-transparent.pngadmin2022-12-21 18:07:102022-12-21 18:07:10CREIERUL CHRISTIC – Cunoasterea este doar aceea pe care ti-o dezvaluie inima ta
6 intrebari care te ajuta sa iti indeplinesti toate visele
De multe ori ai vazut sloganul „Follow your dream”, dar de cate ori te-ai gandit cu adevarat sa iti indeplinesti toate visele? Ai aflat pana acum care este visul tau? Vrei să dai un impuls viziunii tale? Notează-ți obiectivele și folosește aceste întrebări pentru a accelera realizarea visului tău.
1. Care este cea mai mare prioritate din această viață?
Ce este cel mai important pentru tine să experimentezi, să explorezi sau să îmbrățișezi de data aceasta? Până nu răspunzi la această întrebare, obiectivele tale in viață vor fi oarecum aleatoare si urmeaza-ti visele este doar o idee aflata la mii de kilometri distanta. Nealiniate cu pasiunea ta interioară, intențiilor tale va lipsi puterea de a atrage oamenii și situațiile necesare pentru a deveni realitate.
Fi implicat și găsește-ti adevărata bucurie. Ce activități ți-au plăcut în copilărie? Care sunt hobby-urile tale acum? Când obiectivele tale sunt aliniate cu sufletul tău, sincronicitatea începe să te ghideze către țintă.
Acesta este visul tău sau al altcuiva?
Obiectivele tale sunt alegerea ta sau ceea ce alții cred că ar trebui să faci? Vrei să te uiți în urmă când vei ajunge la bătrânețe și sa regreti ca nu ti-ai urmat pasiunea? Cel mai probabil, la final de drum vei regreta că ai „jucat în siguranță” mai ales daca acest lucru nu ți-a adus nicio satisfacție.
Este egoist să mergi după propriul tău vis? Nu, deloc.
Ce bucurie poți să le oferi altora dacă nu ți-ai oferit-o ție mai întâi?
Te mulțumești cu puțin?
Ești resemnat si accepți mai puțin decât consideri ca meriți, mai putină dragoste, mai putină sănătate sau chiar mai puțin succes decât consideri că meriți? Cate compromisuri ai facut renuntand la ceea ce iti place cu adevarat sa faci, doar pentru a-i multumi pe cei de langa tine sau pentru a fi „in siguranta”?
Orice altceva în afară de a-ți trăi adevăratele pasiuni nu te va face niciodată fericit.
Cum te vei simți când îți vei atinge visul?
Pasiunea personală alimentează o viziune. Pătrunde în fiorul și exaltarea sentimentului de a iti trăi visul.
Kahuna din Hawaii spune: „Acolo unde curge atenția ta creativă, acolo se duce si viața ta”.
Ce pași poți face astăzi spre visul tău?
Nu amâna visul tău. Fa pasii premergatori necesari pentru a-ti intruni conditiile necesare indeplinirii visului tau. Fie ca este vorba despre viata personala sau profesionala, incepe prin a-ti stabili exact care este tinta ta, care este visul tau din totdeauna. Dupa ce ai facut asta si sti exact ce iti doresti, profita de orice oportunitate pentru a ajunge mai aproape de telul tau.
Vei constata ca uneori mici proiecte sau activitti te aproprie mai mult de destinatie decat un salt major direct catre tinta. Daca visul tau este sa faci un sport anume, te poti inscrie la un club de profil din orasul tau. Asa vei fi mai aproape de ceea ce-ti place sa faci si asta fara a-ti schimba radical viata. Dar la nivel personal… ce satisfactie infinita vei avea la nivel personal daca vei face ce-ti place chiar si 2 ore pe saptamana.
Îți spui: „Nu pot avea ce imi doresc” ?
Majoritatea oamenilor nu cred că își pot trăi visul. Fie că sistemul lor de credințe îi face să creadă că nu își pot câștiga existența făcând ceea ce le place, fie simt că nu își merită visul. Pentru a evita durerea de a simți că nu își pot implini visul, oamenii își păstrează adesea dorinta atât de bine îngropata încât aproape ca nu își pot aminti că au avut vreodată un vis.
Toata lumea are un vis! Și toată lumea este menită să-si îndeplinească acest scop. De ce să mai aștepți? Astazi este o zi la fel de buna ca oricare alta, daca nu chiar mai buna!
https://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2022/12/Whats-Your-Dream-Idea-House-Instagram-Post.png10801080adminhttps://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2025/07/logo-transparent.pngadmin2022-12-17 18:06:162022-12-17 18:06:166 intrebari care te ajuta sa iti indeplinesti toate visele
Viktor Schauberger: Apa care curge prin forme spiralate devine apa vie
Toţi cei interesaţi de propria sănătate, de ecologie, de agricultură şi chiar de viitorul planetei pe care trăim au multe de învăţat din studiile şi invenţiile genialului Viktor Schauberger, un silvicultor austriac care a trăit între anii 1885 şi 1958. Supranumit Vrăjitorul apei, datorită unui dispozitiv de purificare a apei pe care l-a proiectat şi realizat, Schauberger ne revelează, precum un adevărat magician, secretele lichidului dătător de viaţă – APA.
Viktor Schauberger a fost o personalitate aparte în lumea ştiinţei secolului trecut. Unul dintre acele personaje incomode, ale cărui descoperiri i-au deranjat pe mai-marii industriei vremii, care dobândeau câştiguri imense din utilizarea surselor convenţionale de energie. Ori, Schauberger propunea, ca surse neconvenţionale de energie, apa şi aerul, care sunt la îndemâna oricui…
Cu toate că nu avea studii superioare, cunoştinţele sale de biologie, fizică şi chimie se ridicau la nivel universitar. Încă din copilărie a fost fascinat de modul de curgere al apei izvoarelor şi a căutat să-i înţeleagă misterul.
Deviza inventatorului austriac Viktor Schauberger era „să înţeleagă natura, apoi să o copieze”. În anii ’30, observând vârtejurile de apă din râuri, i-a venit ideea unor maşinării al căror principiu l-a definit astfel: „Dacă aerul sau apa se învârtesc într-o formă ondulată numită coloidală, rezultă o acumulare de energie care poate să provoace levitaţia.”
Mişcarea implozivă condensează energia
Plecând de aici, el a enunţat un principiu conform căruia energia se obţine în mod natural prin implozie, şi nu prin explozie, precumîn motoarele actuale.
Această teorie se bazează pe un principiu universal al mişcării, ce include două aspecte – pe de o parte, mişcarea implozivă, unificatoare, cea care susţine viaţa, iar pe de altă parte, mişcarea explozivă, cea care conduce la epuizarea resurselor vitale. Primul tip de mişcare, imploziv, generează răcire, creşterea puterii de absorbţie şi sănătate sau altfel spus sistemul să meargă în direcţia scăderii entropiei, adică a creşterii ordinii. Al doilea tip de mişcare, cel exploziv, generează căldură, presiune, fragmentare, boală şi chiar moarte.
Toate motoarele cunoscute se bazează pe explozie, deci conduc inevitabil la distrugerea naturii. De aceea, unul din scopurile principale ale lui Schauberger a fost studierea şi reproducerea, prin anumite mecanisme, a mişcării pe care natura o foloseşte pentru a condensa energie, implozia. În principal, această mişcare descrie o formă spiralată în sens anti-orar, precum un vortex rotitor. Pornind de la această formă, el a conceput, în timpul celui de-al doilea război mondial, mai multe discuri zburătoare pentru nazişti, care funcţionau pe un mod de „propulsare cu vortex lichid” (o tehnologie care ar anula gravitaţia), submarine, sisteme de purificare a aerului şi aparate de producere neconvenţională a energiei electrice. Toate acestea se bazau pe deplasarea apei sau aerului prin „ţevi răsucite” sau „ţevi cu filet” care nu erau altceva decât forme spiralate.
Maşina cu implozie
Schauberger explică principiul de funcţionare al maşinii cu implozie:
„Combustibilul maşinii cu implozie (apă sau aer) se află în strânsă legătură cu proprietăţile caracteristice ale oxigenului care, răcindu-se în cazul procesului de reducere, generează o tendinţă de contracţie şi implicit de restrângere a volumului, aspect care reprezintă în realitate forţa determinatoare a imploziei.”
„Dacă mişcăm apa sau aerul într-un sens centripet sau, cu alte cuvinte, radial-axial, adică din afară spre înspre înăuntru, atunci nu numai că nu va mai fi nicio opoziţie faţă de frecare a acestui mediu prin care circulă ţevi, dar totodată rezultatul este că energia rezultantă creşte cu pătratul vitezei.”
„Motorul cu implozie nu este de fapt o invenţie în sensul obişnuit al cuvântului, pentru că în realitate el marchează renaşterea unor metode şi realizări străvechi care, datorită ignoranţei s-au pierdut în decursul timpului.”
Vortexul spiralat
Vortex-Spiralat
El a observat că, atât din punct de vedere biologic, cât şi din punct de vedere simbolic, mişcarea în spirală pare a fi forma de mişcare
cea mai naturală. În timp ce – în viziunea sa – cercul reprezintă un sistem de închis, care izolează interiorul cercului de restul universului, spirala este un sistem deschis, ascensional şi evolutiv.
Pentru Schauberger, spirala YANG (în sens anti-orar) constituie o formaţiune „aspirantă implozivă” care ne apare ca o curbură spaţială infinită în toate modurile ei diferite de manifestare.
Implozia are la bază un vortex autoîntreţinut care evoluează în mediu fluid şi are un efect ordonator, concentrator şi de reducere a temperaturii mediului. Când fluidul (apa, aerul) trece printr-un tub cu diametru progresiv mai mic, are tendinţa de a curge în spirală, într-o turbulenţă cicloidă. Când iese din tub, după ce toate subsistemele turbionare sunt sincronizate, are loc o eliberare gigantică de energie.
Turbina lui Schauberger se constituie din nişte tuburi spiralate în jurul unei forme conice. Cu ajutorul unui mic motor electric se rotesc forţat tuburile, care aspiră apa la capetele mari şi o expulzează cu o forţă imensă la capetele mici în palele unei turbine conectate la un generator electric.
Dificultatea constă în a găsi curba spiralată optimă în care fluidul (apa sau aerul) să se desprindă în mod natural de peretele de ghidare lăsându-se „densificat”. Doar în aceste condiţii speciale fluidul este angrenat într-o mişcare centripetă (mişcare spiralată în sens anti-orar), ce generează o anumită formă de energie. Masa de fluid ce se deplasează astfel devine un veritabil piston de absorbţie.
Viteza fluidul creşte şi totodată acesta se densifică de la o răsucire la alta, ceea ce demonstrează funcţia energizantă a spiralei YANG (sens anti-orar). Astfel, masa fizică se condensează până la un punct critic dincolo de care ea se „dizolvă” în forma ei energetică (matricea ei). Apare astfel un vid biologic (vacuum) care măreşte absorbţia, iar acest proces conduce la fenomenul de diamagnetism şi levitaţie.
Iată ce declara Viktor Schauberger despre gravitaţie: „…în momentul în care toate subsistemele turbionare sunt sincronizate, are loc o eliberare imensă de energie. Forţele implicate sunt capabile să creeze sisteme complexe şi să genereze DIAMAGNETISM. Diamagnetismul este opusul „gravitaţiei” şi explică modul în care fiinţele se pot ridica pe suprafaţa terestră…”
„Vrăjitorul apei” transformă „apa moartă” în „apă vie”
Fără apă, acest veritabil „sânge” al planetei noastre, viaţa organică nu ar putea exista. Însă atunci când apa pe care o bem este foarte impură, ea devine o ameninţare pentru sănătatea noastră, din cauza lipsei calităţilor nutritive şi vitalizante ale apei pure.
Folosirea abuzivă şi nechibzuită a apelor planetare ne-a adus în pragul unei catastrofe ecologice, datorită poluării. Mulţi cred că prin consumul apei minerale îmbuteliate sau al apei plate rezolvă problema sănătăţii personale. În cele ce urmează, vom prezenta concluziile lui Viktor Schauberger în ceea ce priveşte puritatea diferitelor tipuri de apă.
Apa distilată
Apa distilată se obţine prin evaporare, ce are ca scop disocierea ei de impurităţi şi apoi condensarea ei ca un lichid pur. Ea devine astfel chimic pură. În această stare, apa va rămâne atât timp cât nu va întâlni substanţe solubile. Acţiunea ei purgativă poate sărăci organismul de anumite elemente şi minerale. De aceea, consumul
zilnic de apă distilată nu este recomandat pentru perioade lungi de timp.
Apa de ploaie
Într-o atmosferă nepoluată, apa de ploaie este cea mai pură apă pe care ne-o oferă natura. Din păcate, la ora actuală, pericolul ploilor acide pune sub semnul întrebării chiar şi această apă.
Apa de suprafaţă
Are contact cu pământul, astfel că poate dizolva diverse substanţe, inclusiv poluanţi. Contactul direct cu lumina solară poate energiza acest tip de apă.
Apa freatică
Extrasă de la adâncime, această apă este mai bună datorită conţinutului ridicat de minerale. În călătoria sa prin straturile impermeabile ale pământului ea poate apărea ca o infiltraţie în puţurile de scurgere sau ca izvor de suprafaţă.
Apa de izvor
Este cea mai bună apă revitalizantă. Este bogată în minerale, oligoelemente şi carbonaţi dizolvaţi. Vitalitatea sa poate fi observată în aspectul strălucitor care o diferenţiază de orice alt tip de apă.
Aceste izvoare, dacă nu sunt contaminate de substanţe folosite în agricultură sau de habitatul uman, rămân cele mai preţioase surse de apă potabilă.
Viktor Schauberger a inventat un dispozitiv care putea folosi orice apă nepoluată (pentru că nu acţiona chimic) pentru a o transforma într-o apă asemănătoare celei de izvor. Datorită acestei invenţii el a fost supranumit Vrăjitorul apei, pentru că apa pe care o obţinea avea puternice calităţi curative. Astfel, el a reuşit, numai cu această apă, în mai multe cazuri, remisiunea tumorilor canceroase.Autorităţile l-au acuzat însă de înşelătorie, pentru că nu avea calificarea necesară practicilor terapeutice. Maşina de purificat apa a fost apoi confiscată şi distrusă…
Rezultate ale cercetărilor actuale
În ultimul deceniu, tot mai mulţi oameni de ştiinţă şi-au îndreptat cercetările în direcţia descrisă de descoperirile geniale ale lui Schauberger.
Încă din iunie 1974, revista „Implosion” făcuse cunoscut faptul că firma „Schauberger Biotechnik AG” a început deja producerea de aparatură pentru purificarea aerului, care lucrează bineînţeles după principiul turbionar al deplasării aerului printr-o spirală în sens anti -orar. Dar aceste aparate nu au fost comercializate niciodată.
Alte aplicaţii practice ale ideilor lui Schauberger, vizate de cercetători în ultimii ani sunt: - obţinerea apei vii ca medicament; -creşterea mult accelerată a sistemelor vii prin utilizarea turbinelor cu sens anti-orar şi a generatoarelor de apă speciale; - realizarea apei prin fuziune nucleară la rece, pornind de la oxigen eteric şi hidrogen, prin intermediul generatorului cu apă; - obţinere de energie liberă din apa care este deplasată cicloidal printr-o ţeavă spiralată în sens anti-orar.
Pentru cei care au avut curiozitatea să cerceteze cu obiectivitate acest domeniu al sistemelor energetice neconvenţionale, validitatea principiului imploziei unei structuri spiralate apare ca fiind incontestabilă. Rămâne însă întrebarea dacă forţa socială, politică şi economică necesară pentru a susţine renunţarea la sursele de energie convenţionale (inclusiv energia nucleară) va fi suficient de puternică pentru a pune cât mai repede în practică conceptele naturiste şi biologice de genul celor structurate de descoperirile lui Viktor Schauberger.
https://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2022/12/Viktor-Schauberger.jpg10241638adminhttps://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2025/07/logo-transparent.pngadmin2022-12-16 18:06:162022-12-16 18:06:16Viktor Schauberger: Apa care curge prin forme spiralate devine apa vie
Care este scopul vietii este poate una dintre cele mai dificile întrebări la care noi, ca oameni, trebuie să încercăm să răspundem. Desi scopul vietii in general este un subiect mult prea amplu si este complicat de dat un raspuns in doar cateva cuvinte, gasirea scopului vietii personale reprezinta in sine o reusita nesperata pe calea trairii unei vieti implinite. În acest articol vom trece pas cu pas printr-un proces, explorând sentimentele și opțiunile dvs. și, până la urmă, ar trebui să aveți un instrument destul de solid pe care îl puteți folosi imediat în viața dvs., pentru a-i oferi o direcție semnificativă!
Există trei pași în procesul de descoperire a scopului vieții tale:
Înțelegerea principiului alegerii
Crearea „principiului de bază”
Alinierea vieții tale cu acest principiu de bază
Înțelegerea principiului alegerii
Norman Vincent Peale are de spus despre puterea de a alege: „Cea mai mare putere pe care o avem este puterea de a alege. Este un fapt real, că, dacă ai bâjbâit in nefericire, poți alege să fii bucuros, în schimb. Și, prin efort, ridică-te în bucurie. Dacă ai tendința de a te teme, poți depăși acea nenorocire alegând să ai curaj. Întreaga tendință și calitatea vieții oricui sunt determinate de alegerile care se fac ”.
Descopera Scopul Vietii Tale In Doar 3 Pași
„Alegerea” este cea mai importantă activitate a minții voastre, deoarece făcând o alegere, vă proclamați si trimiteți dorințele către subconștient. Odată ce mintea subconștientă cunoaște dorințele voastre, va face orice pentru a le manifesta în viața voastră. Alegerile pe care le faci în viața ta devin obiectivul tău. Și, dacă sunteți sinceri în urmărirea lor, nu există niciun motiv pentru care nu ar trebui să le realizați.
Pe de altă parte, indecizia nu numai că creează frustrare și anxietate, dar poate confuziona și mintea subconștientă cu privire la ceea ce vrei. Dar este important ca alegerile pe care le faceți, să le faceți în conformitate cu dorințele, scopurile și aptitudinile voastre adevărate. Mulți dintre noi îi lăsăm pe alții să facă alegeri pentru noi sau ne facem alegerile în funcție de ceea ce credem că este „corect”, chiar dacă asta înseamnă că mergem împotriva dorințelor noastre. Ce este potrivit pentru cineva s-ar putea să nu fie potrivit si pentru tine, iar modalitatea de a face lucrul corect pentru tine este sa asculți ce-ti spune inima.
Deci, pentru început, faceți o listă de lucruri care vă interesează; lucruri de care v-ați bucurat întotdeauna, care vă fac să vă simțiți mai bine, care vă inspiră să mergeți mai departe, indiferent de obstacolele cu care vă confruntați. Îți place să faci ceva creativ sau ceva artistic? Îți place natura? Iti place marea? Îți place să îi ajuți pe ceilalți? Îți face plăcere să faci diferența în viața altora?
Indiferent ce vă interesează, scrieți-l și răspundeți la aceste întrebări:
Ce lucru îți place să faci?
Ce iubești la acest lucru și de ce?
Cum ai putea face acest lucru pentru a obține bani și pentru a putea sa-ti câștigi existența din asta?
Crearea principiului dvs. de bază
Următorul pas este să examinați lista pe care tocmai ați făcut-o și să aflați dacă există vreo temă recurentă. Poate că destul de des veti regasi in aceasta lista dorinta de a-i ajuta pe ceilalti, sau de a-ți ajuta părinții să facă față bătrâneții. Orice ar fi, încercați să identificați tema centrală a lucrurilor pe care vă place să le faceți și încercați să o puneți într-o propozitie scurtă și precisă.
Aceasta va fi „declarația dvs. privind misiunea”. Poate fi chiar un citat al unei persoane celebre sau o fraza filozofica care te-a influențat. Desigur, pe măsură ce crești, această afirmație ar putea evolua, dar esența ei va rămâne aceeași. Acum, scrieți aceasta declarație privind misiunea ta si ceea ce ti-ar place sa faci.
Descopera Scopul Vietii Tale In Doar 3 Pași
Alinierea VIEȚII tale cu principiul de bază
Ultimul pas în această călătorie este să îți trasezi drumul către scopul tău final și să începi să implementezi schimbări care sa te ajute să îți aliniezi viața de zi cu zi cu scopul tău de bază. Făcând aceste mici schimbări în stilul tău de viață, vei putea sa începi să trăiești acest principiu în fiecare zi. S-ar putea să dureze câteva zile, dar, devenind conștient de acest principiu care stă la baza vieții tale și gandindu-te la el intenționat, cu siguranță vei începe să simți diferența.
Dacă îți dai seama că îți place să fi în mijlocul naturii, planifică-ți o vacanța. Poate că o ieșire cu copiii tăi ar putea fi suficientă pentru a-ți recupera energia. Dacă descoperi că îți place să-i ajuți pe cei care au nevoie, începe să cauți oportunități de voluntariat. Pe de altă parte, s-ar putea să doriți chiar să vă schimbați locul de muncă sau să începeți o nouă afacere care să fie mai potrivită cu misiunea dvs.
Descopera Scopul Vietii Tale In Doar 3 Pași
Deci, iată-l! Urmând pașii descriși mai sus, veți fi pe drumul către găsirea și trăirea scopului dvs. Și, pe măsură ce parcurgeți acest proces, amintiți-vă cuvintele lui Steve Maraboli:
„Ai fost pus pe acest pământ pentru a-ți atinge cea mai buna versiune, pentru a-ți trăi scopul și pentru a face asta intr-un mod curajos”.
https://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2022/12/water-lily-g46a51d039_1280.jpg8231280adminhttps://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2025/07/logo-transparent.pngadmin2022-12-15 18:06:132022-12-15 18:06:13Descopera scopul vietii tale in doar 3 pași
Vrem să facem cunoștință cu trei noțiuni. Trebuie să ne reprezentăm că fiecare ființă din Univers constă din trei componente, ca și omul. Totuși nu avem nevoie să cunoaștem toate cele trei componente ale unei alte ființe. Ele
există însă pentru fiecare ființă:
1. Conștiență
2. Viață
3. Formă
Dacă privim ființele de pe Pământul nostru, atunci găsim că ele au formă din ceea ce numim regnul mineral. În lumea pământească nu există nicio altă formă pentru om. Această formă a regnului mineral poate fi înălțată la un nivel superior numai prin aceea că ea devine vie, și fiecare ființă poate dobândi un centru numai prin aceea că viața devine conștientă. De aceea forma, viața și conștiența sunt cele trei principii ale fiecărei ființe.
În conformitate cu aceasta, omul constă din corp, suflet și spirit. Noi știm că sufletul se înalță în corp și plăsmuiește așa corpul sufletesc. Acesta este umplut oarecum cu viață de simțire. Principiul superior se organizează de fiecare dată în cel inferior; principiul inferior are viață prin aceea că principiul superior se organizează în el. Sufletul are conștiență prin aceea că spiritul se organizează în sufletul conștienței. Prin aceasta este omul tripartit în ființa sa – ca formă, viață și conștiență.
Dacă ne reprezentăm diferitele ființe din lume, atunci le putem structura conform acestei definiții, în trei feluri:
1. Ființe la care predomină forma în defavoarea celorlalte două, viață și conștiență;
2. Ființe la care predomină conștiența în defavoarea vieții și a formei;
3. Ființe la care toate cele trei sunt în echilibru.
Astfel, pentru ciclul nostru evolutiv:
1. Ființe la care predomină conștiența: Dhyanis. Ele au o conștiență puternică.
2. Ființe la care conștiența, viața și forma sunt în echilibru, numite esoteric substanțe;
3. Ființe la care predomină forma, sunt ființe elementale, elementali
La „substanțe” domină o anumită legătură între Dhyanis și elementali. Omul a fost în starea de substanță pe când el a ajuns din starea de ființă elementală și s-a unit cu sufletul. Pe atunci oamenii erau oarecum doar modele, doar forme.
Oamenii erau pe atunci ca niște sfere care luminau frumos,care erau înconjurate de sufletele lor. La mijlocul perioadei lemuriene, omul era „substanță”. Acum omul a ieșit deasupra simplului grad de substanță. El este pe calea evoluției dhyanice. În limbaj esoteric, ceea ce era matur în perioada lemuriană pentru a lua în posesie acele corpuri, se numește „om”.
Noi întrebăm acum: Ce pot cele trei feluri de ființe? Mai întâi: Să le luăm pe cele la care predomină conștiența. Ele au o conștiență cuprinzătoare, mai cuprinzătoare decât viața lor proprie și decât forma lor proprie. Prin aceasta ele își pot exercita puterea asupra altei vieți și asupra altei forme. În creștinismul esoteric astfel de ființe se numesc Îngeri ai perioadelor de revoluție. Cum se poate roti o planetă în jurul Soarelui? Prin aceea că ea este pusă în mișcare de un Înger al perioadei de revoluție. Aceștia sunt ființele Dhyanis planetare sau Spiritele planetare. Așadar și Pământul nostru are un Înger propriu al perioadei de revoluție, o ființă Dhyan pământească.
Menționez aici Spiritul planetei din opera „Faust” de Goethe; corpul său este întreaga materie astrală a Pământului.
Omul este pe cale de a deveni un spirit planetar. Acum el este însă doar din punct de vedere mineral o imagine a Divinității, fiindcă el trebuie să-și formeze încă ființa sa astrală, rupa-mentală și arupa-mentală. Apoi el poate deveni, al sfârșitul celui de-al șaptelea rond, un Înger al perioadei de revoluție.
Atunci cel mai mare Dhyan-Chohan îi spune: Toate animalele și plantele îți sunt înmânate. – Acest lucru se întâmplă așadar în cea de-a șaptea zi a Creației.
Atunci omul a devenit un Dhyan-Chohan, un Spirit cosmic dhyanic. (Chohan = Spirit cosmic).
În al doilea rând: Ființele la care forma, viața și conștiența sunt în echilibru, își exercită puterea asupra formei și sunt conduse de către însăși conștiența lor. Ființele de acest fel, pe care noi le cunoaștem, sunt oamenii până la o anumită treaptă. Ei evoluează, se eliberează din ce în ce mai mult de faptul că ei sunt dominați de forma lor, de natura lor inferioară. Ei se străduiesc către
ceea ce este superior, către conștiență.
În al treilea rând: Spiritele elementale sunt ființe la care forma este mai puternică decât viața și decât conștiența, a căror formă trebuie să fie dominată de către conștiență și de către viață. Ele sunt contrapartea ființelor dhyanice.
Acestea din urmă pot domina mai mult decât forma lor și decât viața lor. La spiritele elementale forma este mai cuprinzătoare decât viața și conștiența. De aceea ele necesită altă viață și altă conștiență pentru dominarea formei lor.
Aceasta înseamnă că spiritul elemental trebuie să se transpună în altă viață și în altă conștiență pentru a le folosi pentru sine. De aceea el este retardatul care ține pe loc altă viață și altă conștiență. De aceea sunt spiritele elementale ființe care
frânează efectiv evoluția.
Toate ființele parazite sunt dominate de astfel de spirite elementale. Ele sunt acele entități pentru noi oamenii, care deja în epoca lunară erau încheiate în felul lor, de aceea la ele predomină forma. Ele se scufundă acum, sunt în evoluție descendentă.
Împinse în afara evoluției sunt de exemplu animalele care poartă un schelet exterior, care sunt învelite cu scheletul lor. Evoluția lor interioară s-a dezintegrat iar ele sunt înconjurate la exterior cu un strat cornos (gândaci, insecte). Ele se pregătesc pentru scufundarea în a opta sferă. Vechea Lună a avut de asemenea o a opta sferă, un satelit. Aceste ființe au fost încheiate pe vremea aceea, ele au trecut dincolo de evoluția lor și sunt acum asemenea unui fruct
trecut de copt. De a opta sferă aparțin de exemplu păianjenii, iar dintre plante vâscul. De aceea regnul păianjenilor și al muștelor este atribuit de către Goethe lui Mefisto. Tot ce este parazitar este o expresie exterioară a ființelor elementale care trăiesc pe planul astral.
Mai înainte, omul însuși era o ființă elementală. Nu tot fizicul omului este destinat să fie salvat. Din om rămâne în urmă o zgură. Această zgură care rămâne în urmă atunci, există neîncetat în om, de aceea el se află sub influența ființelor elementale astrale; ființa elementală corespunzătoare este atașată de el.
De aceea omul se află în legătură neîncetată cu ceea ce este un dușman care îl frânează în evoluția sa, cu un factor perturbator al evoluției sale. Entitățile care se atașează de om erau numite în mitologia germană elfi. Ei apar într-o formă nedefinită în așa-numitele vise cu elfi. Aceste vise se exprimă cam așa, că omul crede că o ființă i se așează pe piept.
Când omul devine văzător în plan astral, el vede mai întâi această ființă. (Păzitorul Pragului din romanul „Zanoni” al lui Bulwer). Este reflectarea cunoștinței pe care o face omul în plan astral cu elful său, o autoapărare a omului împotriva dușmanului său. Ființa este proiecția unei ființe astrale a omului în noi înșine. Este Micul Păzitor al Pragului. Omul care nu-și poate depăși teama în fața dușmanului interior, se întoarce de obicei la poarta inițierii.
În regiunea superioară a planului astral se află Sfinxul, care trebuie să fie prăbușit în abis înainte ca omul să poată păși mai departe. Omul care trebuie să evolueze merge în întâmpinarea acestui moment. Dar nu fiecare om trebuie să parcurgă în același fel aceste trepte evolutive. Este posibil ca el să fie condus ca și cum ar fi legat la ochi. Prin faptul că noi ne dezvoltăm natura morală, putem
învinge. Dacă omul își poate înălța natura morală mai înainte ca el să devină văzător în lumea astrală, apariția Păzitorului Pragului îi devine mai puțin înspăimântătoare.
În rasa atlanteană în principal turanienii au fost cei care s-au dedat magiei negre și au fost familiarizați în cea mai mare măsură cu lumea elementală.
Pentru a se echipa mai bine pentru luptă, în școlile oculte un accent principal se pune acum pe exersarea virtuții devoțiunii, a altruismului, pe educația morală. Toți ocultiștii care rămân ambițioși, vanitoși, egoiști, fac cunoștință într-un mod teribil cu această forță retrogradă a evoluției, forță care acționează cu atât mai puternic asupra lor. Omul trebuie să iubească învățătura, să fie modest, devotat, pentru a fi sigur că poate câștiga această luptă. Evoluția este ținută pe loc prin ființele elementale retrograde, în timp ce prin ființele dhyanice ea este accelerată.
https://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2022/12/1426702_760926357256967_1760674122_n.jpg215234adminhttps://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2025/07/logo-transparent.pngadmin2022-12-14 18:05:122022-12-14 18:05:12CONȘTIENȚĂ – VIAȚĂ – FORMĂ
We may request cookies to be set on your device. We use cookies to let us know when you visit our websites, how you interact with us, to enrich your user experience, and to customize your relationship with our website.
Click on the different category headings to find out more. You can also change some of your preferences. Note that blocking some types of cookies may impact your experience on our websites and the services we are able to offer.
Essential Website Cookies
These cookies are strictly necessary to provide you with services available through our website and to use some of its features.
Because these cookies are strictly necessary to deliver the website, refuseing them will have impact how our site functions. You always can block or delete cookies by changing your browser settings and force blocking all cookies on this website. But this will always prompt you to accept/refuse cookies when revisiting our site.
We fully respect if you want to refuse cookies but to avoid asking you again and again kindly allow us to store a cookie for that. You are free to opt out any time or opt in for other cookies to get a better experience. If you refuse cookies we will remove all set cookies in our domain.
We provide you with a list of stored cookies on your computer in our domain so you can check what we stored. Due to security reasons we are not able to show or modify cookies from other domains. You can check these in your browser security settings.
Other external services
We also use different external services like Google Webfonts, Google Maps, and external Video providers. Since these providers may collect personal data like your IP address we allow you to block them here. Please be aware that this might heavily reduce the functionality and appearance of our site. Changes will take effect once you reload the page.
Google Webfont Settings:
Google Map Settings:
Google reCaptcha Settings:
Vimeo and Youtube video embeds:
Privacy Policy
You can read about our cookies and privacy settings in detail on our Privacy Policy Page.
.gif "CURS CONECTARE INGERI 22")
