Steaua Sufletului







Orice gând care porneşte de la voi este o vibraţie ce nu va muri niciodată. El va continua să treacă prin vibraţia sa toate particulele universului, şi dacă este un gând nobil, sfânt şi plin de forţă, el va activa în mod similar toate minţile ce rezonează cu el.
Acest mecanism va permite tuturor celor care vă seamănă să preia gândurile voastre în mod inconştient şi să înceapă să emită gânduri asemănătoare, în funcţie de propria lor capacitate lăuntrică.
Rezultatul va fi că, chiar fără să cunoaşteţi consecinţele propriilor voastre acţiuni, voi veţi fi pus în mişcare forţe uriaşe, amplificate prin puterea rezonanţei, care vor înfrânge gândurile malefice emanate de cei egoişti sau răi.
Fiecare om îşi are propria sa lume mentală, modul său de a gândi, propriile căi de înţelegere a lucrurilor şi căile sale de acţiune.
Aşa cum faţa şi vocea unui om diferă de ale celorlalţi, la fel diferă şi modurile de a gândi şi de a înţelege.
Aceasta este motivul pentru care apar atât de des neânţelegerile între oameni, chiar şi între cei apropiaţi sau prieteni.
De regulă, noi nu putem înţelege corect viziunea celuilalt. De aici, fricţiuni, rupturi şi certuri ce se produc într-un minut, chiar între prietenii vechi. Aceasta explică de ce pe pământ prieteniile nu durează niciodată prea mult.
Ca să ne putem înţelege empatic unii pe alţii, ar trebui mai întâi să ne acordăm pe frecvenţa vibraţiilor mentale ale celuilalt,renunţând pe moment la propria noastră frecvenţă.
Dacă ne blocăm accesul la modul “lui” de gândire (la frecvenţa sa de emitere mentală), nu îl vom putea înţelege niciodată, percepându-l doar într- un mod critic, în funcţie de propriul nostru filtru mental (care distorsionează realitatea gândirii celuilalt).
Unde nu există empatie, cu greu putem vorbi de o prietenie autentică.
Gândurile de ură, gelozie, egoism ;produc imagini distorsionate în minte, determinând întunecarea înţelegerii, pervertirea intelectului, pierderea memoriei şi confuzia mentală.
În fizică există termenul de “putere de orientare”. Deşi masa de energie există, curentul nu va trece prin ea. Mai întâi trebuie să conectăm masa la un magnet, pentru ca apoi curentul electric să înceapă să curgă prin intermediul puterii sale de orientare.
În mod similar, energia mentală care este direcţionată greşit prin diferite gânduri lumeşti lipsite de valoare, ar trebui focalizată pentru a putea fi direcţionată corect prin canalele spirituale.
De aceea, nu stocaţi în creier informaţii nefolositoare. Învaţaţi să decondiţionaţi mintea. Uitaţi tot ceea ce aţi învaţat şi care nu vă mai este de nici un folos. Atunci veţi avea rezerve enorme ce vor putea fi umplute cu gânduri bune.
Celula este o masă de protoplasmă ce conţine un nucleu şi este înzestrată cu inteligenţă. Unele celule secretă anumite produse în interior, în timp ce altele le excretă în exterior.
Celulele îşi îndeplinesc activitatea fără aportul volitiv conştient. Munca lor este controlată de sistemul nervos simpatic. Pe această cale, ele se află într-un contact direct cu mintea şi creierul.
Orice impuls al minţii, orice gând, este transmis celulelor.Astfel, ele sunt mult influenţate de diferitele condiţii sau stări ale minţii.
Dacă mintea este deprimată, confuză, sau conţine alte emoţii şi gânduri negative, acestea sunt transmise telegrafic prin nervi,fiecărei celule a corpului.
Celulele-soldaţi intră atunci în panică. Agitaţia le slăbeşte puterea, ele nu îşi mai pot îndeplini corect funcţiile, iar eficienţa lor scade.
Unii oameni au o conştiinţă corporală foarte puternică, dar nu au nici o idee despre Sine. Ei duc o viaţă neregulată, nedisciplinată, umplîndu-şi stomacul cu dulciuri, aluaturi, ş.a.m.d.
Organele lor digestive şi cele eliminatorii nu mai ştiu ce este odihna. În consecinţă, ei suferă de slăbiciuni şi boli fizice.
Atomii, moleculele şi celulele corpului lor produc vibraţii discordante sau dizarmonioase. Ei nu cunosc speranţa, încrederea, credinţa, seninătatea şi buna dispiziţie. Dimpotrivă, ei sunt nefericiţi. Forţa-viaţă nu mai operează corect în ei.
Vitalitatea lor scade, iar mintea le este constant umplută de teamă, disperare, îngrijorare şi anxietate.
Sursa : Puterea Gandului-Swani Silvana

Auzim cu siguranţă din ce în ce mai des despre puterile şi energiile gândului. Personal, nu mă satur să citesc despre subiectul ăsta pentru că de fiecare dată mai aflu ceva nou şi la un moment dat îmi dau seama că îmi apar tot felul de conexiuni interesante şi înţelegeri profunde.
De curând, am citit cartea lui Omraam Mickhael Aivanhov, Puterile gândului. Îmi place foarte mult cum abordează acest înţelept aspectele spirituale şi subtile ale vieţii, corelându-le cu planul fizic, cel material.
Cei care nu înţeleg bine în ce condiţii gândul este o forţă creatoare, se chinuie o vreme să-şi concentreze energia psihică în vederea materializării unor rezultate concrete, după care, dezamăgiţi, renunţă.
Gândul este atotputernic, iar forţa lui este reală. Totuşi, pentru a avea succes garantat în împlinirea gândurilor, trebuie să ştim câteva lucruri fundamentale despre energia psihică.
Aşa cum spune Omraam Aivanhov, gândul este o forţă subtilă care lucrează într-un plan îndepărtat de cel fizic. Chiar dacă nu vedem imediat rezultate aici, pe Pământ, putem fi siguri că în planul subtil se produc schimbări datorită puterii gândurilor pe care le emitem. La fel se întâmplă şi cu antenele de radio sau televizor. Ele servesc atât la captarea, cât şi la transmiterea unor unde pe care deşi nu le vedem, există şi produc rezultate concrete.
Într-o primă fază, gândurile şi emoţiile noastre nu ating materia densă, vizibilă. Apoi, ele nu fac să vibreze şi să se apropie decât energii similare lor. Uneori, schimbările în planul fizic se produc foarte repede, alteori mai încet. Atunci când se spune că un gând se poate materializa este complet adevărat. Cine se îndoieşte de acest lucru, nici nu ştie ce pierde…
Când gândul se îmbogăţeşte cu energia unor emoţii puternice, el produce rezultate mult mai uşor şi mai rapid. Putem spune că sentimentele reprezintă podul de comunicare între gânduri şi planul material. Omraam explică aşa: gândul, prin natura sa, este foarte înalt, în mental, iar ca să se manifeste în realitatea fizică el trebuie să coboare. Acest lucru se întâmplă prin intermediul emoţiilor şi sentimentelor corelate acelui gând. Iată mai exact cum se exprimă Omraam în cartea sa:
„Aveţi idei minunate, divine chiar, dar unde sunt rezultatele? Acest fapt dovedeşte că trebuie să mai munciţi încă, pentru a permite coborârea acestor idei în planul fizic. Ei da, asta este! Ele trebuie să coboare. Nu este suficient să aveţi idei. Trebuie un intermediar, un pod. Acest intermediar este sentimentul.
Sentimentul este deci pârghia capabilă să acţioneze asupra materiei. Gândirea prea îndepărtată, prea subtilă, trece fără să poată atinge ceva şi nimic nu va vibra. Ea nu poate atinge decât antenele noastre, aparatele personale cele mai subtile, situate foarte sus, în domeniul spiritului. Spiritul trebuie să treacă prin suflet ca să atingă materia.”
Wow!! Deci numai puterea gândului nu este totuşi suficientă. Aici este secretul! Forţa emoţiilor şi a sentimentul este de fapt cea care pune în mişcare Universul! Dar gândul, aşa cum explică şi Omraam, poate activa sentimente pozitive sau negative, de aceea puterea lui nu trebuie subestimată sub niciun chip! Gândurile sunt cele care ne pot deschide porţile Raiului sau ale iadului, iar noi suntem cei care avem control asupra lor.
Gândul este activ, el poate acţiona, dar are nevoie de intermediari. Când tu îţi doreşti un lucru foarte mult şi emiţi acest gând, rezultatele dorite se manifestă deja într-o parte a Universului. La un moment dat, ele se manifestă şi în plan fizic.
Ai încredere în puterea gândurilor şi a sentimentelor! Nimic nu este mai puternic decât aceste energii. Chiar dacă nu vezi efectele imediat, ai răbdare. Toate visurile vor deveni realitate dacă ŞTII asta, dacă ŞTII că dorinţele tale sunt pe cale să se materializeze!
NOTA: Cum am explicat si in cartea „Protectia Psi”, nu ORICE gand materializeaza, indiferent daca urmati instructiunile de mai sus, pentru ca trebuie tinut cont si de multi alti factori, cum ar fi misiunea personala, coeficientul de Lumina in Spirit / Cerul intruparii, accesul in spirit, etc. DAR nu este mai putin adevarat ca gandul este o forta materializatoare, de altfel Universul si Multiversul / Creatia este mental(a) si astfel, ne putem aduce in viata noastra o serie de mici materializari, atat timp cat acestea sunt conforme cu Planul Divin.
Materileizarile pe care le puteti „produce” vor tine intotdeauna si vor putea influenta doar persoana dvs in mod direct si doar intr-o oarecare masura, dupa cum am explicat si nu, intreaga planeta, etc, afara de situatia in care sunteti magicieni sau initiati in trup sau spirit in anumite invataturi ezoterice, ceea ce iarasi nu se permite tuturor.
Forta mentala a unui singur om nu se poate opune eficient fortei mentale a 7 miliarde de oameni, daca luam doar exemplul Terrei. Inafara situatiei in care Constiinta Universala, D-zeu UNUL, doreste si lucreaza printr-un om sau un grup de oameni, pentru asta, dar si aici este discutabil….cat de „pamanteni” vor fi acei „oameni”. Un exemplu edificator ar fi IISUS, care in niciun caz nu a apartinut acestei planete si rasei 3 create, rasa umanoida, ci unei cu totul alte „specializari” in Spirit.
Anca Bogdan
Academia Karanna
www.evolutiespirituala.ro
[vc_row][vc_column][vc_column_text]
Cursul se desfasoara la distanta, pe o platforma software dedicata, online. Este necesar sa aveti conexiune internet, computer, sau smartphone.
Cursantii KARANNA ACADEMY © primesc la absolvire Certificate Acreditate International de IPHM (International Practitioners of Holistic Medicine). In baza acestor Certificate, se poate contracta o asigurare profesionala si se poate practica / va puteti angaja ca si Instructor sau Terapeut International.
CONDITII MINIME OBLIGATORII DE PARTICIPARE LA CURSURI:
Participantii trebuie sa indeplineasca minim urmatoarele cerinte, pentru a se putea inscrie in cadrul programului KARANNA LIGHTWORKERS ACADEMY ©:
– Sa aiba minim 18 ani impliniti
– Sa nu sufere de boli emotionale diagnosticate
TERMENI SI CONDITII DE ABSOLVIRE A CURSURILOR
La finalul cursului de PROTECTIE PSIHO-ENERGETICA, va avea loc o evaluare si un test individual, iar in urma punctajului obtinut la test, se va elibera un Certificat acreditat international IPHM.
Obtinerea Certificarii Intrenationale depinde de punctajul obtinut la evaluarea finala. Pentru certificare, cursantul trebuie sa obtina minim 85 de puncte din 100.
MODUL I – durata 2 saptamani:
Legile Universale si Creatia
MODUL II – durata 3 saptamani:
Legile Meudului (Intruparii)
MODUL III – durata 9 saptamani:
Protecţia Psihoenergetica (PSI) – Teorie si Practica
.
Sferele Creatiei
Categorii de Entităţi existente în Univers
Reîncarnarea
Akasha
Vârsta Astrală
Razele Intruparii
Ingeri, Devasi, Zei & Maeştri Ascensionaţi
Categorii şi Tipuri de Atac Psi
Metode de Protecţie Psi:
Tehnici şi Procedee Energeticede de protectie si riposta psiho-energetica
DURATA: 3 luni
SE ACHITA LUNAR, IN AVANS SAU INTEGRAL LA INCEPUTUL CURSULUI.
[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_btn title=”VREAU SA MA INSCRIU ” color=”orange” size=”lg” align=”center” link=”url:https%3A%2F%2Fwww.evolutiespirituala.ro%2Fcurs%2Fcurs-protectie-psi-psiho-energetica%2F|target:_blank”][/vc_column][/vc_row] https://www.evolutiespirituala.ro/curs-protectie-psi-2/?feed_id=21002&_unique_id=638f67ba648e0
Iniţierea este gradul suprem al unei discipline oculte asupra căreia se pot da indicaţii accesibile încă tuturor. Ceea ce s-ar putea spune despre nivelurile de după iniţiere ar fi de neînţeles; dar drumul poate fi găsit dacă, trecînd prin pregătire, iluminare şi iniţiere, s-a ajuns pînă la misterele minore. şi priceperea oferită de aceasta.
Cel iniţiat experimentează astăzi ceea ce n-ar fi putut cunoaşte decît mult mai tîrziu şi în împrejurări cu totul diferite. Nimeni nu poate descoperi în misterele existenţei decît ceea ce corespunde nivelului său de maturitate; numai din această cauză apar tot felul de piedici pe măsură ce discipolul înaintează spre nivelurile superioare aie ştiinţei şi priceperii. Nu veţi pune o armă de foc în mîinile unui individ înainte ca acesta să aibă destulă experienţă pentru a o folosi fără a provoca vreun rău.
Dacă astăzi cineva ar fi iniţiat de la un capăt Ia altul, i-ar lipsi experienţa ce ar trebui să o dobîndească în decursul reîncarnărilor sale ulterioare, pînă în momentul în care misterele corespunzătoare evoluţiei sale normale îi vor fi dezvăluite. De aceea, în pragul iniţierii trebuie ca, aşteptînd această experienţă, altceva să-i ţină locul. Primele instrucţiuni pe care Ie primeşte candidatul Ia iniţiere sînt deci menite să compenseze provizoriu experienţa ce va urma; este vorba de depăşirea aşanumitelor „încercări de probă” – rezultatul normal al activităţii interioare, în cazul în care exerciţiile au urmat corect calea descrisă în capitolele precedente.
Bineînţeles, se întîlnesc deseori cărţi ce fac aluzie la aceste „încercări”, dar ele nu pot evoca decît o imagine falsă a realităţii; şi asta ca urmare a faptului că acel ce n-a trecut prin pregătire şi iluminare, şi nu a avut niciodată experienţa acestor încercări, este incapabil să le facă o descriere veridică.
In faţa sufletului candidatului se prezintă unele lucruri şi fenomene ce provin din lumile superioare; dar bineînţeles, nu le poate vedea şi auzi decît dacă este capabil să simtă figurile, culorile, sunetele, etc. despre care am vorbit atunci cînd ne-am referit la pregătire şi iluminare. viziuni mai exacte decît cele obişnuite. Nu este vorba de ceea ce numim astăzi cunoaştere ştiinţifică; nu ne referim Ia ştiinţă, ci la viziune. In general, candidatul la iniţiere învaţă să recunoască modul de manifestare a lucrurilor şi fiinţelor din natură faţă de ochiul şi urechea spirituală, astfel încît, într-o oarecare măsură, aceste fenomene se dezvăluie observatorului şi apar într-o stare nudă.
Ceea ce vede şi aude scapă ochiului şi urechii fizice. Pentru viziunea senzorială, aceste fenomene sînt acoperite cu un văl ce cade în faţa candidatului care urmează un proces ce poate fi numit fenomen spiritual de epuizare. De aceea, această primă probă este denumită „proba de foc”. Fără iniţiere omul nu ar putea dobîndi – decît într-un viitor îndepărtat, după numeroase reîncarnări, pe o cale şi sub o formă diferită – ştiinţa Prima „încercare” constă în a dobîndi – în legătură cu proprietăţile materiale ale corpurilor neînsufleţite, apoi aie plantelor, animalelor şi în sfîrşit ale omului.
Pentru mulţi oameni viaţa obişnuită constituie deja, prin ea însăşi, într-un fel mai mult sau mai puţin conştient, o probă de iniţiere prin foc. Aceşti oameni realizează experienţe datorită cărora văd cum le creşte – într-un mod sănătos şi normal -încrederea în ei, curajul şi fermitatea; ca urmare, ei suportă durerea, decepţiile şi eşecul acţiunilor lor cu o măreţie sufletească, un calm şi o forţă de neclintit.
Cel care a trecut prin asemenea experienţe este (deseori) – fără să o ştie – deja un iniţiat. Este de ajuns un fleac pentru a-i deschide ochii şi urechile spirituale şi să facă din el un clarvăzător. Şi asta deoarece o adevărată „probă de foc” nu are ca scop satisfacerea curiozităţii candidatului.
Bineînţeles, el descoperă fapte neobişnuite despre care, în mod normal, nu are nici o idee. Dar această descoperire nu constituie scopul; ea nu este decît modalitatea de a-i atinge. Scopul îl constituie dobîndirea – prin această cunoaştere a lumilor superioare – unei mai profunde şi mai bine fondate încrederi în sine, a unui curaj ferm, a unei măreţii sufleteşti şi unei perseverenţe diferite de cele ce pot fi atinse în general pe pămînt.
După „proba de foc” mai este încă posibilă – pentru orice candidat – întoarcerea din drum: îşi va continua existenţa şi nu-şi va relua calea iniţierii decît la următoarea reîncarnare: în prezenta va fi un membru mai util comunităţii umane decît înainte şi în orice situaţie s-ar afla, fermitatea, judecata şi îmbucurătoarea sa influenţă asupra semenilor săi, cît şi spiritul său de decizie vor fi făcut progrese însemnate. traduc – cat mai bine cu putinţă – în limbaj comun lecţiile înţelepciunii.
Scrierea ocultă se dezvăluie sufletului ce dobîndeşte percepţia spirituală; caracterele sînt întotdeauna gravate în lumea spiritului. Aceasta nu se învaţă ca o scriere artificială. S-ar putea întîmplă ca această forţă, împreună cu „proba” corespunzătoare, să se nască foarte natural în timpul dezvoltării interioare.
Adevăratele învăţături oculte sînt redactate în această scriere deoarece, ceea ce constituie caracterul „ascuns” (ocult) al lucrurilor nu poate – prin definiţie – fi exprimat nici prin cuvintele limbajului comun şi nici prin semnele scrierii obişnuite. Cei care au primit învăţăturile iniţiaţilor
Atunci cînd discipolul va fi învăţat limbajul semnelor, el va întîlni o altă „probă” ce trebuie să arate dacă acesta poate evolua în lumile superioare în libertate şi siguranţă.
In acest scop, candidatul trebuie să se simtă plasat – într-un moment al antrenamentului său – în faţa unei anumite obligaţii, să îndeplinească o acţiune inspirîndu-se din ceea ce a perceput în timpul perioadelor de pregătire şi iluminare. Şi însăşi această acţiune trebuie să o descifreze în limbajul semnelor. Dacă ştie să-şi recunoască îndatorirea şi să acţioneze în consecinţă, a trecut proba victorios. Succesul poate fi recunoscut prin schimbarea produsă de către acţiune în rindul figurilor, culorilor şi sunetelor percepute de urechea şi ochiul spiritual. Pe măsură ce se progresează în antrenamentul ocult, se vede perfect cum aceste figuri, etc. vă fac altă impresie după îndeplinirea acţiunii. Şi candidatul trebuie să ştie cum poate determina această schimbare.
Această încercare este denumită „proba de apă” deoarece se pierde terenul solid oferit de condiţiile exterioare, la fel cum celui care înoată într-o apă adîncă îi lipseşte orice sprijin. Încercarea trebuie refăcută pînă cînd candidatul dobîndeşte o siguranţă perfectă. al iniţierii.
Tot în această probă este vorba de obţinerea unei calităţi noi care – prin aceste experienţe în lumile superioare – este dusă în scurt timp pînă la un nivel ce n-ar fi fost atins, în mod normal, decît după numeroase reîncarnări.
Esenţialul constă în faptul că, pentru a dobîndi transformarea dorită în această zonă superioară a existenţei, candidatul nu trebuie să urmeze altă indicaţie în afara percepţiei sale spirituale şi a celor descifrate în limbajul secret.
De asemenea, prin această încercare omul are o ocazie excepţională de a-şi dezvolta stăpînirea de sine. Şi acest lucru este esenţial. Pe de altă parte, această probă va fi trecută mai uşor de către cei care, înaintea iniţierii, vor fi dus o existenţă capabilă să le ofere stăpînirea de sine. Cel care a dobîndit puterea de a-şi înlătura capriciile şi dorinţele personale pentru a sluji un ideal şi principii înalte, care ştie întotdeauna să-şi facă datoria chiar şi atunci cînd înclinaţiile şi simpatiile sale îi stau împotrivă, este – în mod inconştient • deja pătruns de viaţa obişnuită a unui iniţiat, încă puţin şi va triumfa în proba descrisă.
Lucrurile ce aparţin lumii fizice rămîn ceea ce sînt indiferent de dorinţele, exigenţele sau tendinţele noastre. Dar în lumile superioare, aceste dorinţe, pasiuni, tendinţe, modifică mediul înconjurător; deci, dacă vrem să obţinem – în aceste domenii – un rezultat sigur, trebuie să realizăm o dominare totală a propriei noastre persoane şi să urmăm numai regula de conduita perfectă, fară a ceda niciodată întîmplării.
O calitate esenţială a acestui nivel al iniţierii este, fără îndoială, judecata sigură şi sănătoasă – a cărei dezvoltare este necesară încă de la primii paşi, deoarece în acest moment candidatul trebuie să dovedească faptul că posedă această judecată pentru a putea pătrunde pe adevăratul drum al cunoaşterii.
El nu va putea progresa decît dacă poate distinge realitatea adevărată de tot ceea ce este iluzie, fantasmagorie, superstiţie sau himeră. Acest discernămînt este – la nivelurile superioare ale existenţei -mult mai dificil de realizat decît în lumea fizică. Orice prejudecată sau părere personală trebuie să dispară în faţa celui ce abordează această problemă; numai adevărul trebuie să fie folosit ca busolă.
Oamenii înclinaţi spre visare sau superstiţii nu pot progresa pe această cale.
In cazul în care candidatul a progresat suficient de mult în acest sens, îl aşteaptă a treia probă – în care nu mai percepe nici un ţel exterior: totul se află în manile sale, găsindu-se în situaţia în care nimic nu-l obligă să acţioneze. Este liber să-şi găsească drumul, neputlnd fi influenţat de nici o fiinţă sau lucru. Nimeni nu va şti să-i dea forţa de care are nevoie, numai el însuşi. Dacă nu va găsi această forţă în el, va reveni curind în locul de unde-a plecat. Dar trebuie menţionat că, dintre cei ce au depăşit încercările anterioare, puţini sînt cei care nu o găsesc. Esenţialul constă în a înţelege imediat că aici trebuie găsit Eul superior -în adevăratul înţeles al cuvîntului – să se ia în scurt timp hotărîrea de urmare permanentă a indicaţiilor spiritului, orice moment de ezitare dovedind o lipsă a maturităţii.
Ceea ce împiedică luarea în considerare a sfaturilor spiritului trebuie să fie depăşit cu curaj. Calitatea de care trebuie să dea dovadă candidatul în această situaţie este prezenţa de spirit, aceasta fiind de asemenea cea care duce, în această fază a evoluţiei, la perfecţiune. Tot ce îndemna la gîndire sau ia acţiune din obişnuinţă sau reflex va dispare. Pentru a nu vă simţi paralizat trebuie să nu vă pierdeţi pe sine, deoarece singurul sprijin se află în voi înşivă.
Visătorii şi fanteziştii nu sînt făcuţi pentru ocultism, nu mai mult decît superstiţioşii. Reveria, imaginaţia dereglată, superstiţia, sînt cei mai răi duşmani ce-l pîndesc pe discipol pe calea cunoaşterii spirituale.
Situaţiile favorabile sînt cele din care este imposibilă o ieşire fără o decizie imediată. Dacă într-un caz în care un minut de ezitare ar produce o nenorocire sînteţi puşi în situaţia de a hotărî pe loc şi dacă această rapiditate a deciziei a devenit parte integrantă a fiinţei dumneavoastră, aţi dobîndit deja, în mod inconştient, maturitatea necesară celei de-a treia încercări (destinată perfecţionării prezenţei de spirit).
In şcolile oculte ea este denumită „proba de aer”, deoarece candidatul este lipsit atît de sprijinul solid al impulsurilor venite din exterior, cît şi de ajutorul percepţiilor spirituale de forme, culori, etc, dobîndite în timpul pregătirii şi iluminării. Este numai el însuşi.
Dacă discipolul a trecut şi această ultimă încercare, atunci el are dreptul de a pătrunde în „templul cunoştinţelor superioare”.
Rudolf Steiner
„Următoarele comunicări se referă la trecerea de la a patra rasă-rădăcină (atlanteană) la cea de a cincea (ariană), căreia îi aparţine omenirea civilizată de astăzi.
[…]
Ceea ce am spus în paginile precedente despre a patra rasără-dăcină, a atlanteenilor, se referă la marea majoritate a umanităţii. Aceasta se afla încă sub comanda unor conducători mult mai evoluaţi decât omul obişnuit, prin capacităţile lor. Înţelepciunea şi puterea de care dispuneau aceşti conducători nu ar fi putut fi atinse prin nici un sistem terestru de educaţie. Ele erau conferite de entităţi superioare care nu făceau parte din lumea pământească. Era ceva cu totul natural ca marea majoritate a oamenilor să vadă în aceşti conducători fiinţe superioare, mesageri ai zeilor. Şi pe bună dreptate, căci nici prin organele de simţ şi nici prin inteligenţa omului nu ar fi putut fi atinse ştiinţa şi dibăcia acestor conducători. Ei erau veneraţi ca trimişi ai lui Dumnezeu şi oamenii primeau de la ei porunci, îndrumări şi învăţături. Fiinţe de asemenea natură au instruit omenirea să deprindă ştiinţa, artele şi fabricarea uneltelor. Aceşti „mesageri ai zeilor” conduceau uneori ei înşişi comunităţile, iar alteori prin oameni mai evoluaţi, pe care îi instruiau în arta de a guverna. Se spune despre aceşti conducători că „erau în relaţie directă cu zeii”, care le revelau legile după care trebuia să se dezvolte omenirea. Aceasta era realitatea. Această legătură cu zeii era, de fapt, o adevărată iniţiere şi se realiza în locuri ascunse cu străşnicie celorlalţi oameni. Erau adevărate centre de iniţiere şi se numeau „temple ale misteriilor”. De aici emana întreaga conducere a umanităţii.
Ceea ce se petrecea în templele de misterii era, prin urmare, de neînţeles pentru popor, ca şi intenţiile marilor săi conducători. Poporul nu putea, cu ajutorul simţurilor, să înţeleagă decât ceea ce era legat nemijlocit de Pământ şi nicidecum ceea ce se revela din lumile superioare pentru salvarea lui. Din aceasfă cauză învăţăturile pe care le dădeau conducătorii trebuiau să fie înfăţişate într-o formă care nu semăna cu nimic din cele ce se refereau la evenimente strict terestre. Limbajul de care se slujeau zeii în relaţia cu „mesagerii” lor, în centrele de misterii, nu era unul pământesc, iar forma sub care aceşti zei se revelau era, cu atât mai puţin, una terestră… „În nori de foc” apăreau aceste înalte spirite în faţa mesagerilor lor, pentru a le transmite cum să conducă pe oameni. Doar omul avea putinţa să îmbrace o formă umană; entităţile ale căror facultăţi depăşeau nivelul uman nu se puteau manifesta decât sub o formă care nu avea nimic asemănător ce ceea ce era pe pământ.
„Mesagerii zeilor” puteau să primească revelaţiile transmise de entităţile superioare pentru că ei înşişi erau cei mai evoluaţi în cadrul comunităţilor în care trăiau. În cursul perioadelor anterioare de evoluţie, ei dobândiseră facultăţile pe care majoritatea celorlalţi oameni abia de acum înainte urmau să le obţină. Ei erau oameni propriu-zis numai dintr-un anumit punct de vedere; puteau lua o formă umană, dar facultăţile lor spirituale şi sufleteşti aveau dimensiuni supraumane. Cu alte cuvinte, erau înzestraţi cu o dublă natură, atât divină, cât şi umană. Trebuie să vedem aceşti mesageri ca pe nişte spirite superioare, care însă puteau să îmbrace o formă umană, spre a fi în mijlocul oamenilor, să-i ajute să progreseze în evoluţia lor terestră. Adevărata lor patrie nu se afla pe Pământ. – Aceste fiinţe îndrumau pe oameni, dar nu le puteau dezvălui principiile după care îi conduceau; până în epoca celei de a cincea subrase atlanteene, a protosemiţilor, oamenii erau cu totul incapabili să înţeleagă aceste principii. Era necesar ca, mai întâi, în timpul acestei subrase, să se dezvolte facultatea de judecată, forţa gândirii. Iar această forţă nu s-a dezvoltat decât foarte lent şi în mod progresiv. Chiar şi ultimele subrase atlanteene nu puteau înţelege decât foarte puţin principiile după care acţionau conducătorii lor dumnezeieşti. Ei începuseră să presimtă aceste principii. De aceea, ideile pe care le aveau, ca şi legile care guvernau instituţiile lor de stat, erau mai curând presimţite, decât gândite clar.
[…]
Către sfârşitul perioadei atlanteene, existau trei grupuri de entităţi de tip uman. 1. Primul grup era alcătuit din acele fiinţe pe care le-am numit „mesageri ai zeilor”; aceştia se aflau pe o treaptă de evoluţie ce depăşea cu mult pe aceea a celorlalţi oameni; ei propovăduiau înţelepciunea divină şi făceau fapte dumnezeieşti. 2. Al doilea grup, mai restrâns, era format din marea masă a populaţiei, la care forţa de gândire era încă într-un stadiu latent, dar care dispunea totuşi de unele facultăţi elementare pe care omenirea de azi le-a pierdut. 3. Un al treilea grup dispunea de o putere de gândire mai evoluată, dar pierduse complet vechile facultăţi elementare atlanteene. În schimb, deveneau capabili să asimileze, cu ajutorul gândirii, principiile directoare transmise de „mesageri”. – Al doilea grup de fiinţe umane urma să dispară treptat. Dimpotrivă, al treilea grup a fost pregătit şi educat de fiinţele superioare din primul grup pentru a putea prelua în mâinile lor propriul destin.
Din rândul celor care alcătuiau acest al treilea grup, marele Conducător, pe care literatura ocultă îl numeşte Manu*, a ales pe cei mai apţi şi i-a pregătit să pună bazele unei noi umanităţi. Cei aleşi, fiinţele cele mai dotate, se aflau din a cincea subrasă. Gândirea oamenilor care făceau parte din subrasele a şasea şi a şaptea căpătase o anumită tentă negativă şi nu mai erau apte să evolueze. – Venise acum timpul să se dezvolte la maximum cele mai bune calităţi ale celor mai buni. Alegerea s-a făcut de către acel mare Conducător, care a izolat pe cei aleşi într-o zonă specială a Pământului – undeva în interiorul Asiei –, punându-i la adăpost de toate influenţele negative care ar fi putut veni de la cei rămaşi în urma evoluţiei sau care decăzuseră. – Sarcina pe care Conducătorul şi-o luase era ca acest grup de aleşi să progreseze până într-atât, încât aceştia să reuşească să sesizeze în sufletul lor, cu ajutorul gândirii, principiile după care fuseseră conduşi până atunci, principii pe care mai înainte abia le presimţeau, fără a le putea înţelege. De acum înainte trebuia ca oamenii să cunoască forţele divine pe care mai înainte le-au urmat în mod inconştient. Până atunci, zeii conduseseră omenriea prin „mesagerii” lor; acum trebuia ca oamenii să ştie entităţile divine. Trebuia să se deprindă să se considere ei înşişi ca fiind organele de execuţie ale Providenţei.
„Constientizarea este cel mai mare agent al schimbarii” – Eckhart Tolle
Exista doua moduri de a trai viata. Unul este o abordare mai reactiva, in care va luptati atunci cand intampinati provocari in viata personala sau profesionala. Celalalt este unul mai proactiv, in care esti constient de tendintele din interiorul tau si din jurul tau si iti iei placa de surf ori de cate ori loveste un val mare! Singura diferenta dintre cele doua este constientizarea de sine.
Constientizarea va imputerniceste sa faceti alegeri constiente bazate pe o intelegere a dvs. si a situatiei, sa observati ce a creat alegerea dvs. si apoi sa alegeti din nou. Acesta este motivul pentru care constientizarea este puternica. Devenind constient, preluati controlul. Simpla observare a gandurilor si comportamentului dvs. poate stimula actiunea pozitiva.
Doar facand un lucru simplu cum ar fi sa-ti urmaresti somnul poti reusi sa obtii informatii despre ceea ce te ajuta sa dormi sau dimpotriva iti intrerupe somnul. La fel si cu mancarea, daca iti supraveghezi mesele vei vedea ca nu atat caloriile sunt importante cat cantitatea alimentelor si felul in care mananci. Constientizeaza asta si iti poti schimba modul in care mananci.
Vorbaria mentala, acel zgomot de fond format din ganduri te poate invata foarte multe lucruri iar pentru asta vei avea nevoie de un jurnal.

Constientizarea este cunoastere. Cunoasterea iti da putere. Puterea faciliteaza schimbarea. In absenta constientizarii, reactionezi la ce ti se intampla. Reactia ta va depinde apoi de experientele si conditionarile tale din trecut. Daca in trecut ai depasit stresul mancand, vei ajunge la gustarea ta preferata.
Daca experienta ta din trecut te-a invatat sa ridici vocea pentru a fi auzit, vei striga cu usurinta atunci cand esti ignorat. Incepi sa crezi ca ceea ce experimentezi este realitate atunci cand de fapt experimentezi naratiunea creata de mintea ta ca o reactie la ceea ce se intampla in jurul tau sau chiar mai mult, la ceea ce s-a intamplat in jurul tau.
Fara constientizare, confundati ceea ce se intampla in mintea voastra cu realitatea. Esti la mila mintii conditionate. „Constientizarea se refera la restabilirea libertatii de a alege ceea ce vrei, in loc de ceea ce iti impune trecutul” a spus Deepak Chopra.
Cei mai multi dintre noi suntem lipsiti de idei de ce facem ceea ce facem, cum ne prezentam si cum ne percep altii. Si, prin urmare, ne blocam in tipare negative. Iata cateva modalitati prin care va puteti imbunatati constientizarea, astfel incat sa va puteti imbunatati viata.
Acest lucru va permite sa faceti un pas inapoi si sa va adresati intrebari de sondare. Asa cum a spus Ferris Bueller, „Viata se misca destul de repede. Daca nu te opresti si te uiti din cand in cand, ai putea sa o ratezi.” Intrebati-va: De ce am reactionat asa? De ce ma intristeaza asta? De ce sunt atat de impotriva acestui punct de vedere? De unde a venit aceasta credinta? Acest lucru va va permite sa faceti conexiuni mai puternice. Va va face convingerile mai puternice si va va oferi combustibilul pentru a va argumenta punctul de vedere in mod civilizat.
De asemenea, te va face constient de obiceiurile tale proaste si de modelele de gandire. Auto-reflectarea iti poate arata ca ai tendinta de a manca alimente nesanatoase atunci cand nu ai dormit suficient de exemplu. De asemenea, ca ai tendinta de a te indeprta de oameni atunci cand esti suparat in loc sa vorbesti cu ei calm. Stiind aceste lucru despre tine, vei fi capabil sa identifici acele obiceiuri nesanatoase si sa alegi variante mai sanatoase.

Jurnalul este un instrument excelent pentru auto-reflectare, deoarece va ajuta sa va intelegeti si sa va provocati gandurile si convingerile si este, de asemenea, un calmant incredibil. Ganditi-va la aceasta ca la o parcare pentru gandurile voastre. La fel ca spatele tau care se simte mai usor atunci cand iti dai jos un rucsac greu, mintea ta se va simti mai usoara si mai putin stresanta odata ce iti vei arunca gandurile pe o bucata de hartie.
Puteti face acest lucru o data pe saptamana, o data pe zi sau chiar o data la doua saptamani. Tot ce aveti nevoie este un jurnal si un pix pentru a incepe. Crede-ma, nimeni nu este atat de ocupat incat nu poate aloca cinci minute intr-o zi pentru a scrie cateva ganduri intr-un jurnal.
Exista asa cum ai observat, un asterisc la acest punct. Trebuie sa fii dispus sa primesti feedbackul pe care ti-l da cineva fara sa fii jignit sau sa te certi. Daca le puteti pune intrebari de sondare pentru a sapa mai adanc, chiar mai bine! Daca nu va simtiti confortabil cu oamenii care va arata greselile si neajunsurile in fata, puteti intreba prin e-mail. In acest fel, aveti timp sa digerati ceea ce scriu oamenii inainte de a raspunde si va fi mai putin probabil sa reactionezi ofensiv.
Odata ce devii constient de limitarile tale, urmatorul pas este sa le impingi si sa-ti faci fata temerilor. Acest lucru ar putea insemna sa stabilesti o limita in interactiunea cu cineva dupa ce recunosti ca ai obiceiul de a permite oamenilor sa profite de tine, sau sa soliciti o slujba de care ai fost interesat, dupa ce ai recunoscut ca te retine frica de a nu fi suficient de bun.
Acesta este modul in care constientizarea de sine iti schimba viata: cand nu numai ca recunosti ceea ce faci si de ce, dar in mod constient alegi sa faci ceva diferit.

Constientizarea de sine te face mai puternic. Cu constientizarea, puteti sa va reveniti mai repede dupa o confruntare sau o lovitura in viata. Esti constient de temerile si neajunsurile tale. Ai parcurs ciclul de suficiente ori pentru a intelege ce le declanseaza si cum poti scapa de ele. De exemplu, in cazul meu, cand ma simt trist sau deprimat, stiu ca imi revin daca ascult muzica de relaxare urmata apoi de ceva muzica din ce in ce mai antrenanta. E ca si cum as trage de par afara din mine starea aceea neplacuta.
Constientizarea va permite sa empatizati cu oamenii. Va puteti raporta la cealalta persoana pentru ca acum cunoasteti semnele, dupa ce le-ati experimentat chiar dumneavoastra. Devine foarte usor sa intrati in pielea celuilalt in loc sa-l judecati. De fapt, acest lucru va veni natural dupa un timp.
Agilitatea ta creste din cauza constientizarii tale. Va puteti detasa in orice situatie atunci cand doriti si va puteti adapta dupa cum este necesar intr-un timp mult mai scurt. Cu alte cuvinte, esti capabil sa te misti, sa gandesti sau sa actionezi rapid.
Cautarea constientizarii descopera necunoscutul si il face cunoscut, deci chiar daca nu poti actiona imediat asupra lui cel putin esti constient de el ceea ce este un mare plus.
Chiar daca aceste schimbari nu se fac peste noapte ci pot dura zile sau chiar luni, important este sa faci primul pas, iar constientizarea iti arata directia de urmat. Dupa aceea vei afla pe parcurs ce trebuie sa faci, dar pentru inceput trebuie sa mergi in directia corecta.
Karanna Academy©
Alte articole din categoria Spiritualitate
Vizitati-ne Pagina de Facebook https://www.evolutiespirituala.ro/constientizarea-cheia-schimbarii-din-viata-ta/?feed_id=19751&_unique_id=637264d99f931
-FRAGMENTE-
Helena Petrovna Blavatsky (HPB) (1831, Ekaterinoslav – 1891, Londra), teozof rus. Este fondatoarea, în 1875, a Societăţii Teosofice. Născută Hahn, în noaptea dintre 11 şi 12 august 1831, la Ekaterinoslav, Ucraina,, era descendentă a unor cruciaţi, tatăl său coborând din ramura Conţilor de Hahn Mecklenburg, iar mama fiind fiica Consilierului Regal Andrey Fadeieff şi a Prinţesei Helena Dolgorouky, aceasta la rândul ei descendentă a primului conducător al Rusiei, Ducele Rurik.
De origine rusă, cosmopolită, călătoreşte din America de Sud până în Japonia şi Indonezia, în Egipt, Grecia şi India, traducând din 16 limbi, inclusiv ebraică, sanscrită, latină şi greacă. Elena a venit în contact cu un număr mare de popoare şi culturi diferite.

Ea a avut o pasiune pentru tot felul de legende şi înţelepciunea tradiţională. Intenţia ei a fost de a reînvia vechile Şcoli de Mistere, a acelor centre din vremea lui Pitagora, Platon sau Plotin în care se învăţa că în om şi în natură există legi de o profunzime şi simplitate inimaginabile, care se pot cunoaşte şi care, prin studiul lor, duc la descoperirea identităţii reale, la intuirea adevărului. Doctrina secretă, este capodopera ei. În 1888 Doctrina Secretă a fost publicată şi, în acelaşi an a format secţiunea Ezoterice a Societăţii Teozofice. La scurt timp după aceea ea a scris-cheie la teosofie şi Voice of the Silence. Operele ei fundamentale sunt „Doctrina Secretă” (carte monumentală conţinând o istorie universală a simbolurilor, filosofiilor şi credinţelor, a ezoterismului şi a Marilor Adepţi şi Iniţiaţi), „Isis dezvăluită” (studiu consacrat depăşirii graniţelor aparente dintre ştiinţă şi religie), „Cheia teosofiei” (prezentare a ideilor teosofice fundamentale), „Glosarul teosofic” şi „Glasul liniştii” (traducere a unui vechi text iniţiatic tibetan).
Cartea Vocea Tăcerii – o mică bijuterie -reprezintă, prin conţinutul ei, un îndrumător lăuntric pentru toţi acei „puţini” care aspiră la o viaţă spirituală.
Aceste instrucţiuni sunt pentru cei ce ignoră pericolele facultăţilor inferioare, denumite Iddhi. Acela care vrea să audă vocea Nadei , Sunetul fără sunet, şi s-o înţeleagă, trebuie să înveţe natura Dharanei.
Cuvântul pali Iddhi este echivalentul sanscritului Siddhi, adică facultăţi psihice, puterile paranormale ale omului. Există două feluri de Siddhi – un grup care cuprinde energiile inferioare, grosiere, psihice şi mentale, pe când celelalte cer cel mai înalt antrenament al puterilor spirituale.
Spune Krishna în Shrîmud Bhagavat:
„Acela care este angajat în îndeplinirea sistemului Yoga, care şi-a supus simţurile şi care şi-a concentrat mintea în mine (Krishna), pe un atare yoghin toate Siddhis-urile stau gata să-l servească.”
1. Glasul fără sunet, sau „vocea tăcerii”. Literal ar trebui poate să se citească: „vocea în sunetul spiritual”, căci cuvântul Nada este
echivalentul în sanscrită al termenului scris în limba Senzar.
2. Dharana este concentrarea intensă şi perfectă a minţii asupra vreunui obiect interior, însoţit de abstragerea completă de la tot ce
aparţine universului extern, sau lumea simţurilor.

Înainte ca Sufletul să poată vedea, el trebuie să fi obţinut armonia lăuntrică şi ochii carnali să fie făcuţi orbi la toată iluzia.
Înainte ca Sufletul să poată înţelege şi să-şi aducă aminte, el trebuie să fie intim unit cu Vorbitorul Tăcut, întocmai cum forma, după care e modelat lutul, este mai întâi unită cu mintea olarului.
Atunci Sufletul va auzi şi îşi va aduce aminte. Şi atunci la urechea interioară va vorbi VOCEA TĂCERII.
Când, devenind mai puternic, Sufletul tău alunecă afară din locul său sigur de retragere; şi scăpând din paraclisul ocrotitor, îşi desfăşoară firul de argint şi se avântă; când, zărindu-şi imaginea pe undele spaţiului murmură: „Aceasta sunt eu” – mărturiseşte, O, discipole, că Sufletul tău este prins în ţesătura amăgirii.
Acest pământ, discipole, este sala durerii, unde sunt aşezate, de-a lungul cărării cumplitelor probaţiuni, capcane pentru a prinde Egoul tău în amăgirea numită „marea erezie”.
Acest pământ, O, discipole ignorant, nu este decât intrarea sinistră ducând la crepusculul ce precede valea adevăratei lumini – acea lumină pe care nici un vânt nu o poate stinge, acea lumină care arde fără fitil sau combustibil.
Spune marea Lege: „Ca să devii cunoscătorul Întregului-Eu, trebuie mai întâi să fii cunoscătorul Eului.” Pentru a ajunge la cunoaşterea acelui Eu, trebuie să abandonezi eul non-eului, fiinţa nefiinţei şi atunci vei putea să le odihneşti între aripile Marii Păsări. Da, dulce este odihna între aripile a ceea ce nu s-a născut, nici nu moare, ci este AUM răsunând mereu de-a lungul veacurilor eterne.
Trei săli, O, pelerin obosit, duc la capătul trudelor. Trei săli, O, cuceritor al lui Mara, te vor aduce prin trei stări în cea de a patra, şi, de acolo, în cele şapte lumi, lumile odihnei eterne.
NOTA: Se aminteste despre 11 sali in total. A 12-a este Sala Tronului. Cerul 12, cerul lui D-zeu UNUL, acolo unde numai el si cei 12 / 24 de Batraini de Zile, pot accede. Vezi detalii pe acest subiect in cartea Protectia Psi: Calea Reconectarii Divine.

Luptă cu gândurile tale necurate înainte ca ele să te copleşească. Poartă-te cu ele aşa cum ar face-o ele cu tine, căci dacă le cruţi şi ele prind rădăcină şi cresc, să ştii bine, aceste gânduri te vor copleşi şi omorî. Ia seama, discipole, să nu îngădui nici măcar ca umbra lor să se aproprie. Căci ea va creşte, va spori în mărime şi putere şi atunci acest aspect al întunericului va absorbi fiinţa ta înainte de a-ţi fi dat bine seama de prezenţa neagră a monstrului necurat.
Kundalini, puterea şarpe sau focul mistic; este numită puterea serpentină sau inelară din cauza manifestării sau progresului său în spirală în corpul ascetului care dezvoltă şi trezeşte această putere în el însuşi. Este o putere electrică, înfocată, ocultă sau fohatică, marea forţă primitivă ce stă la baza întregii materii organice şi anorganice.
Înainte ca puterea spirituală să poată face din tine un Dumnezeu, Lanu, trebuie să fi câştigat facultatea de a ucide după voie forma ta lunară.
Eul materiei şi Eul Spiritului nu se pot niciodată întâlni. Unul din ele trebuie să dispară; nu este loc pentru amândouă.
Înainte ca mintea Sufletului tău să poată înţelege, mugurul personalităţii trebuie să fie zdrobit, viermele simţului distrus fără a-i permite o reînviere posibilă.
Trandafirul trebuie să redevină mugurul născut din tulpina mamă, înainte ca parazitul să fi ros până la inima sa şi să-i fi supt seva vieţii.
Pomul de aur îşi produce mugurii-giuvaere înainte ca trunchiul său să fie vestejit de furtună.
Elevul trebuie să recâştige starea de copil pe care a pierdut-o înainte ca primul sunet să-i poată izbi urechea.
Lumina care vine de la Maestrul unic, lumina de aur, nepieritoare, unică, a Spiritului, îşi aruncă chiar de la început undele strălucitoare asupra discipolului.
Razele sale străpung norii groşi şi negri ai materiei. Când ici, când dincolo, aceste raze o luminează, precum scânteile soarelui luminează pământul prin frunzişul des al junglei. Dar, O discipole, până ce carnea nu va fi pasivă, capul rece, Sufletul tot atât de ferm şi pur ca diamantul
sclipitor, strălucirea nu va atinge camera, lumina sa solară nu va încălzi inima, nici sunetele subtile ale înălţimilor akashice nu vor atinge urechea, oricât de atentă ar fi ea, în stadiul iniţial.

Sunetele mistice, sau melodia auzită de ascet la începutul ciclului său de meditaţie, sînt numite de către yoghini Anahatashabda Anahata este cea de a patra chakră.
De nu auzi, nu poţi vedea.
De nu vezi, nu poţi auzi.
A auzi şi a vedea, acesta este al doilea stadiu.
Dhyana (meditaţia profundă) este ultimul stadiu înaintea celui final pe acest pământ, doar dacă cineva nu devine un Mahatma deplin. După cum s-a mai spus, în această stare Raja Yoghinut este încă spiritual conştient de sine şi de acţiunile principiilor sale superioare. Un pas mai mult şi el va fi pe planul ce se află dincolo de al şaptelea, al patrulea, după unele şcoli. Acesta, după practica Pratyaharei – un antrenament preliminar efectuat în scopul de a-şi controla mintea şi gândurile sale – număra Dharana, Dhyana şi Samadhi şi cuprinde pe cele trei sub numele generic de Samyama.
Samadhi este starea în care ascetul pierde conştiinţa oricărei individualităţi, inclusiv pe a sa proprie. El devine Totul.
Cele patru moduri ale adevărului sunt, în budismul din Nord: Ku, suferinţa sau mizeria; Tu, adunarea ispitelor; Mu, distrugerea lor, şi Tau, Cărarea. Cele „cinci piedici” sunt cunoaşterea mizeriei, adevărul asupra slăbiciunii umane, restricţiile opresive şi necesitatea absolută a separării de toate legăturile pasiunii şi chiar ale dorinţelor. „Cărarea mântuirii” este cea din urmă. La portalul adunării, regele Mara-ilor. Mana Mara, stă încercând să orbească pe candidat prin strălucirea giuvaerului său.
Şi acum, odihneşte sub arborele Bodhi, care este perfecţiunea întregii cunoaşteri, căci, să ştii, eşti maestrul lui Samadhi – starea viziunii fără de
greşeală.
Priveşte! Ai devenit lumina, ai devenit sunetul, eşti Maestrul tău şi Dumnezeul tău. Eşti însuţi obiectul căutării tale: vocea necurmată, care răsună de-a lungul eternităţilor, lipsită de schimbare, de păcat lipsită, cele şapte sunete sunt unul, AUM TATSAT.
https://www.evolutiespirituala.ro/vocea-tacerii-blavatsky/?feed_id=19700&_unique_id=637113597cc9c
Shakti este forța divină care, manifestându-se distruge forțele demonice și restabilesc echilibrul. Fiecare zeu în hinduism are energia sa Shakti și fără aceasta energie nu au nici o putere. Lakshmi este energia lui Vishnu. Parvati este energia lui Shiva. Shakti este, de asemenea, numita Devi sau Mahadevi, presupunând roluri diferite ca Sati, Parvati, Durga și Kali.
Deci, Shakti este zeița mamă, sursa a toate, a principiului feminin universal de energie, putere sau creativitate. Shakti este inseparabilă de principiul masculinShakti, adica de Tatălui Universal, Creatorul Divin. Shakti–principiul masculin este numit Brahman de scriitorii Upanishadelor. Pincipiul masculin al lui Shakti însăși este Shiva.
Maha Vidya înseamnă Marea Înţelepciune (maha – înseamnă mare în sanscrită, iar vidya – înţelepciune sau cunoaştere ). Este vorba despre uniunea divină exprimată prin zece aspecte – Dasha Maha Vidya (dasha – zece).
Cele Zece Mari Înţelepciuni sau Căi ale Înţelepciunii sunt tot atâtea aspecte fundamentale, ideale, pe care fiecare om le are mai mult sau mai puţin trezite în el însuşi. Întotdeauna realizarea spirituală este însoţită şi de trăirea deplină a Înţelepciunii, în toate cele zece aspecte ale sale.
Inţelepţii Indiei au atribuit calităţi umane acestor forme ale intelepciunii, vorbind despre ele ca despre Mame divine, binevoitoare, ce îţi deschid calea spre Dumnezeu. Ele sunt totodată energii fundamentale ale manifestării pe toate planurile sale, sunt adevărate matrici energetice care constituie însuşi Universul fizic şi subtil.
Indiferent dacă ştii sau nu Cele Zece Maha Vidya există în tine şi exişti prin ele. Iată câte idei despre fiecare:
| Name | KALI (Time) | |
| Mahavidya | Eternity of time | |
| Worship means | To die daily, detach from body consciousness and the impermanence of all things, transforming into the eternal unborn being. | |
| Mantra | KRING KRING KRING HING HRING DAKSHINE KALIKE KRING KRING KRING HRING HRING HUNG HUNG SWAHA | |
| Enhances | Kumbaka, self-knowledge, samadhi. |
| Name | CHINNAMASTA (chopped off head) | |
| Mahavidya | To stop mind is liberation | |
| Worship means | To liberate yourself from the desire for sensory input, cutting off the source of the movements of mind and reaching deep meditation (samadhi). | |
| Mantra | SHRING HRING KLING AING VAJRAVAIROCHNIYE HUNG HUNG PHAT SWAHA |
|
| Enhances | Willpower, vision, meditation, sexual abstinence, kundalini yoga, samadhi |
Pentru fiecare dintre acestea există modalităţi specifice pentru a le trezi în propria fiinţă, pentru a folosi conştient energia lor în evoluţia spirituală, dar şi în viaţa de zi cu zi.
Înţelepciunea este revelată prin zece căi. Ceea ce este specific tuturor acestor a este atât exaltarea dorului de Sublim, cât şi chemarea mistică profundă.
Unde, dacă nu în Misterul lui Kali, poţi să intuieşti eternitatea? Unde, dacă nu în lumina ei, găseşti alinarea, în iubirea din Sundari – esenţa vieţii, în expansiunea lui Bhuvaneshwri – cunoaşterea nelimitată, în focul lui Bhairavi – concentrarea perfectă, în discernământul si Chinnamasta – transcenderea minţii, în inefabila Dhumavati – pacea absolută, în forţa lui Bagalamukhi – fascinaţia divină, în armonia lui Matangi – desăvârşirea, în splendoarea lui Kamaka – încununarea fericirii?
Ele nu sunt diferite înţelepciuni, ci sunt 10 manifestări ale lui Kali. Dasha Maha Vidya începe cu Kali, care nu este prima dintre ele, ci este câmpul energiei prin care toate se desfăşoară.
Kali însăşi este considerată Shakti Yoga. Energia lui Kali este Kriya Shakti, energia de acţiune a oricărui proces interior care ne conduce de la nefiinţă spre fiinţă, de la multiplicitate spre unicitate. Aceasta se produce prin trezirea lui Kundalini Shakti. Kriya shakti a lui Kali din yoga inversează procesul creaţiei, ducându-ne de la multiplicitate spre unicitate. Fiecare dintra Dasha Maha Vidya reprezintă o parte din Kali.
Tara cuprinde Tarana shakti sau capacitatea sau puterea de a ne salva, de a ne scoate din ignoranţă şi de a ne duce spre iluminare. Tara ne dăruieşte cunoaşterea fiecărui plan al existenţei. Ea este ghidul interior şi marea preoteasă a ascensiunii spirituale.
Tara ne ajută să depăşim obstacolele, să trecem de oceanul de ignoranţă.
Maha Vidya cunoscută sub numele de Sundari este expresia frumuseţii şi a încântării.
Ea este Sundari a lui Kali, frumuseţea şi încântarea inerente în Kali, inerente procesului Odată ce am trecut prin Kali şi am fost conduşi de Tara către în sus, descoperim frumuseţea şi încântarea ca forţe interioare prin Sundari. Calea spirituală nu vorbeşte numai despre renunţare, austeritate sau moarte. Sundari este Akarshana shakti, forţa atracţiei Divinului, care ne conduce în iubire, în aspiraţia de a ne reîntoarce spre Inima noastră. Sundari este puterea atracţiei lui Kali şi ea este energia vieţii eterne.
Bhuvaneshvari este aspectul divin al mamei care guvernează întregul univers, mişcarea timpului şi orientarea obiectelor în spaţiu. Puterea sa este Vikasana shakti, puterea de a face totul clar sau evident. Aceasta duce la manifestarea întregii creaţii. Ducându-ne spre interior, trecem dincolo de tărâmul uman, dincolo de forţele naturii şi ajungem în contact cu această putere guvernatoare, măreaţă a mamei divine. Doar prin această putere toate lucrurile pot să existe, să acţioneze. Sub această putere a lui Bhuvaneswari, a viziunii ei, ea restructurează perspectiva noastră asupra vieţii în conformitate cu înţelepciunea ei, cu graţia ei, dăruindu-ne un simţ al libertăţii, al expansiunii, al bucuriei în toate acţiunile, amplificând influenţa lui Sundari. Ea creează spaţiul şi libertatea noastră interioară.
Bhairavi este forma cea mai aprigă a lui Kali. Ea reprezintă focul lui Kali ascuns în lumea materială, în natură şi în cele mai ascunse locuri ale corpului şi ale minţii noastre. O dată ce este trezită, ea iniţiază şi propulsează procesul înălţător în interior. Pavitra karana shakti este puterea purificatoare. Acţiunile ei le preced pe cele ale lui Kamala. Focul lui Bhairavi poate să distrugă toate forţele ostile. Focul lui Bhairavi duce la transmutarea energiilor, elanurilor în Inima fiinţei.
Kali devine Bhairavi pentru a proteja, pentru a purifica, pentru a ne transforma.
Chinnamasta este o formă şi mai puternică a lui Kali. Ea este o dezvoltare mai amplă a e nergiilor lui Bhairavi. Este focul din al treilea ochi care deschide Sahashrara, prin tăierea simbolică a capului. Aceasta permite sângelui devoţiunii inimii spirituale să se reveleze şi să devină soma, fluviu de beatitudine şi de încântare. Lumina lui Chinnamata îndepărtează ignoranţa. Ea este Chhedana shakti sau puterea de a tăia, care, la cel mai înalt nivel, este puterea unei percepţii adânci, discriminarea, discernământul sau viveka.
Dhumavati este cunoscută ca jiestha sau forma mai în vârstă a lui Kali. În cazul ei, este vorba despre avarana shakti, puterea de a ascunde, de a tăinui. Este deseori simbolizată ca o forţă care însoţeşte sărăcirea, suferinţa, dezamăgirea, tristeţea. Dar acesta este doar un aspect al naturii sale. Dhuma este fumul. Fumul lui Dhumavati este de asemenea parfumul de tămâie, fumul de tămâie care ne inspiră. Ea este noaptea primordială în care descoperim originile luminii eterne.
Bagalamukhi este un alt aspect plin de forţă al lui Kali. Este puterea stopării, a neutralizării, este Stambhana shakti. Este energia lui Kali cunoscută ca arma sa. Arma sa este aceea a mantrei şi a luminii. Această armă nu este doar caracterizată de putere, ci şi de frumuseţe. Ea ne hipnotizează cu frumuseţea ei, ne copleşeşte. Se consideră că Shak este arma lui Shiva. Kali, ca fiind această armă, este Bagalamukhi, focul radiind galben sau forţa lipsită de frică a purei conştiinţe. Prin Bagalamukhi, energia lui Kali ne poate opri mişcarea în timp şi spaţiu şi ne poate duce în infinit, în eternitate.
Matangi este forma lui Kali care guvernează forţele naturii în lumea exterioară şi ne dăruieşte ajutorul ei, ghidarea ei. Ea ne ajută inclusiv prin animale, păsări, plante, flori.
Ea este Kali ca Natura care ne înconjoară. Ea este puterea de seducţie a lui Kali sau Mohana shakti, farmecul interior care ne duce în profunzimile fiinţei. În felul acesta, ea este un alt aspect al lui Sundari sau Sundari în plină acţiune pe pământ, prin natură.
Cu toate acestea, Matangi are şi ea aspectele ei de forţă. Ea ne aduce toate forţele naturii în ajutor în sprijinul sadhanei noastre. Ea este totodată farmecul lumii interioare. Ea este cea prin care acţionează puterea creatoare şi vindecătoare a întregii naturi.
Kamala este aspectul de abundenţă al lui Kali. Prin aspectul prosperităţii, Kamalatmika ne ajută să intrăm în interior, unde găsim o abundenţă de bucurie, frumuseţe, fericire, încântare si reprezintă abundenţa interioară. Acesta este rezultatul cel mai înalt al dansului lui Kali prin cele 10 Maha Vidya. Kamala cuprinde Pusthikarana shakti sau energia hrănirii, ultimul aspect care se revelează al lui Sundari, totodată şi ca expansiune a lui Sahashrara. Ea este frumuseţea percepţiei renăscute din experienţa infinitului şi a eternităţii prin graţia lui Kali cea neagră.
Kali este Dasha Vidya Atmika, întruchiparea celor 10 forme ale înţelepciunii.
Samharakali
”Fără gânduri, infinită, matrice universală, ea închide ochii resorbind lucrurile pentru a le face să apară din nou, existând plenar, ea este etern născătoarea. O omagiez pe Kali cea care resoarbe, ea care este cu totul vidă şi în întregime plină de bucurie.” – Abhinavagupta
”Vidă, pentru că este lipsită de gândirea dualizantă, dar înzestrată cu plenitudinea existenţelor deoarece ea conţine esenţa lucrurilor. Ea debordează de bucuria faptului că, diferenţierea dispărând, Conştiinţa înfloreşte plenar. Această energie se naşte etern, căci dacă ea închide ochii, absorbindu-se în ea însăşi, este numai pentru a se naşte din nou sub forma unei adevărate Cunoaşteri, aceea a lucrurilor clar percepute, însă numai în ea.
Străluceşte de puritate, îndoielile capabile să o umbrească fiind eliminate. Deoarece ea transcende gândirea mentală (manas) toate modalităţile de cunoaştere acced la conştiinţa non-mentală (unmani) lipsită de construcţiile dualizante; de aceea a fost numită vidă.
Energia resorbitoare prezintă două aspecte: o succesiune gradată (krama) când, îndoielile evaporându-se, diferenţierea dispărând, ea bea nectarul lumii şi, căutând să integreze mijloace de cunoaştere, ea le înţelege în unitatea lor. Dar dacă această succesiune nu mai are loc (akrama), această Kali se dezvăluie în natura sa infinită. Ea se odihneşte în etapa celei mai înalte cunoaşteri şi face să crească bucuria, căci Conştiinţa înfloreşte în ea plenar. Ea are acelaşi extaz atât în activităţile sale lumeşti cât şi în culmea vieţii mistice: gloria actului cunoaşterii îi aparţine”. Abhinavagupta
Tara descrisă de Frawley
În forma, culoarea și aparen a lui Tara putem găsi multe simboluri și în elesuri, în special prin prisma faptelor prin care ea este binecunoscută. Există în traditia budistă multe înfătișări pe cara le poate lua, așa cum se poate vedea din cele 21 de forme, cele 8 Tara-e care ne salvează din cele 8 pericole și rugăciunile respective către ele. Tara este, totuși, ce l mai adesea cunoscută în 2 forme: Tara cea albă și Tara cea verde. (GREEN TARA SI WHTE TARA)
Tara cea verde e văzută ca aducând pacea, salvând fiintele din pericole și temeri. Ea este, așa cum și numele o sugerează, de culoare verde, simbol al actiunii și al compasiunii active; în corelatie cu aceasta este legătura ei cu Amoghasiddhi care domnește asupra familiei de Buddha-și ai actiunii. Astfel, Tara actionează doar pentru binele adoratorilor ei și este rapidă în ceea ce face.
Tara cea albă este caracterizată de cei 7 ochi ai săi, trei pe faţă, câte unul pe fiecare palmă și câte unul pe talpa fiecărui picior. Ochii aflati pe fata ei semnifică puritatea corpului, vorbirii și mintii. Cei de pe mâini și picioare reprezintă cele patru calităti nelimitate le unui bodhisattva: compasiunea, bunătatea iubitoare, bucuria și egalitatea.
Tara cea albă este populară pentru că este cunoscută ca oferind binecuvântarea pentru o viaţă lungă.
Tara cea albă este cunoscută ca fiind Chintamattra Cakra, ”Roata care împlinește toate dorintele” , nume care vine de la mantra rădăcină aflată în inima ei.
Frawley despre Tripura Sundari
Tripura Sundari, înţelepciunea existenţei în frumuseţe şi iubire :
Sundari înseamnă în sanscrită – frumuseţe. A te orienta spre ea înseamnă a căuta frumuseţea divina.
Frumuseţea provine din lumina Conştiinţei care străluceşte în obiecte. Lumina frumuseţii pe care o vedem în obiecte este lumina conştiinţei. Descoperind aceasta cand pătrundem în izvorul încântarii infinite din noi înşine. Aceasta este o revelare a lui Sundari.
Sundari reprezintă frumuseţea ultimă a purei percepţii care apare în noi când vedem întregul Univers în noi înşine, când vedem toată natura ca fiind o reflectare a conştiinţei. Sundari este astfel frumuseţea naturii dar văzută prin prisma unităţii. Când ajungem la o astfel de conştienţă vom descoperi încântarea în tot ceea ce vedem. Percepţia devine bucurie, chiar dacă e vorba de obiecte obişnuite.
Înţelepciunea lui Sundari oferă cunoaşterea adevărului că Tu eşti Acela… Ea ne învaţă că totul este Brahman. Din perspectiva ei, samsara este unită cu nirvana. Lumea iluziei se topeşte în Inima. Ea reprezintă cunoaşterea lui Atman şi este cel mai mult iubită de maeştrii vedantici.
Cea mai înaltă formă de adorare a lui Sundari este să te abandonezi în Sine, să fii cine eşti in realitate, Sinele întregului Univers.
Shankaranarayanan despre Tripura Sundari
Tantra concepe Supremul în dubla sa postură de prakăsa şi vimarsa. Supremul ca Transcendent Absolut este strălucirea esenţială, prakăsa. Când se mişcă pe sine pentru a manifesta ceva din el, există o reflectare, vimarsa, asupra sieşi. Această reflectare ia forma unui impuls, un imbold, o dorinţă, kăma. Dorinţa se produce printr-o scindare în fiinţă şi este o cuantă, kala. Această cuantă a dorinţei Supremului, kămakală, este marea Zeiţă Tripu Sundari, cea de-a treia dintre Dasa Maha Vidyas.
„S-a mişcat la început ca dorinţă înăuntru, care a fost sămânţa originară a minţii”, spune Riorit ca eu să mă multiplic, pentru naşterea neamurilor” este exprimarea din Upanişade. ”Dorinţa este secretul creaţiei. Dorinţa este rădăcina manifestării. Dorinţa este fundamentul existenţei. Dorinţa Divinului de a se extinde pe Sine în manifestare este transmisă în fiinţa individuală care încearcă să se perpetueze pe sine, să crească printr-un proces de posesie, absorbţie, asimilare şi stăpânire.
Dorinţa ia mai întâi, forma unei fragmentări, apoi încearcă să unească toate părţile într-unul, doreşte să se dăruiască pe sine prin creaţie şi apoi doreşte să primească înapoi creaţia. Această dublă dorinţă este la baza Iubirii, legătura dătătoare de viaţă care îl leagă pe Creator de Creatură.” (Sri Aurobindo)
Potrivit profeţilor vedici, Iubirea este o revărsare a divinei Desfătări, Beatitudinea fundamentală care se află la baza tuturor lucrurilor. Iar când fericirea se manifestă în formă, ea se exprimă ca Frumuseţe.
Tronând în Transcendent, Iubirea este suverană peste întreaga manifestare. Sentimente de bunăvoinţă, bunătate, consideraţie, afecţiune, camaraderie, apropiere, unitate – toate acestea sunt anemicele expresii pe pământ ale Divinei Iubiri care îl impregnează şi îl susţine.
Ea este cunoscută ca Tripura Sundari.
BHUVANESHWARI – Marea Intelepciune Cosmică a Spaţiului
Cea de-a patra Mare Intelepciune Cosmică în panteonul tantric hindus este Bhuvaneshwari – Marea Zeiţă care protejează toate lumile în Manifestare.
De altfel, acest atribut al zeiţei este simbolizat chiar de numele ei, care înseamnă Regina Glorioasă sau Guvernatoarea (Ishvari) întregului domeniu al Creaţiei, cu toate lumile (Bhuvana) pe care Creaţia le conţine. Bhuvaneshwari este creatoarea Pământului, Apei, Focului, Aerului, Eterului, a întregii Naturi (Prakriti), a Soarelui şi a Lunii.
Cu alte cuvinte, ea este Mama Divină care protejează toate lumile.
Bhuvaneshwari reprezintă puterea deschiderii şi a expansiunii nesfârşite, a egalităţii în spirit şi a păcii profunde care conţine şi susţine toate lucrurile. Zeiţa este spaţiul originar din care se obiectivează mai apoi orice lucru sau fiinţă.
Intelegerea lui Bhuvaneshwari face cu putinţă transcenderea limitărilor fiinţei umane, revelându-ne faptul că adevărata iubire universală, liberă şi complet neataşată, nu are formă, cu alte cuvinte, ea nu se „contractă” şi nu se focalizează doar asupra uneia sau alteia dintre formele obiectivate (fiinţă, animal etc.), dar cu toate acestea, ea înglobează toate formele. O astfel de iubire sublimă nu limitează şi nici nu urmăreşte să ţină ceva doar pentru ea însăşi, aspect care o face să se manifeste mereu într-un mod profund altruist. Pe de altă parte, spaţiul inefabil al iubirii reprezintă un spaţiu care permanent „hrăneşte” tot ceea provine din el, conferind în acest fel posibilitatea de creştere şi dezvoltare.
Deoarece reprezintă spaţiul, Bhuvaneshwari este complementara lui Kali , care după cum ştim reprezintă timpul: cele două zeiţe semnifică astfel cele două faţete principale ale Zeitatii Supreme (Shakti), respectiv infinitatea şi eternitatea. Cu alte cuvinte, putem spune că Bhuvaneshwari creează într-un anumit fel „scena” pe care, mai apoi, Kali îşi desfăşoara dansul teribil al vieţii şi al morţii. Această analogie ne permite totodată să remarcăm faptul că zeitatea supremă reprezintă în acelaşi timp atât martorul (sau cel care observă), cât şi principiul activ, dansul cosmic a lui Kali.
Legenda despre apariţia Marii Puteri Cosmice Bhuvaneshwari în manifestare spune că la Începuturi, doar Soarele (sub forma Creatorului întregului Univers) era stăpânul cerului. Înţelepţii (rishis) au implorat Soarele (Surya) să creeze mai multe lumi, oferindu-i ca ofrandă soma. Atunci, Surya a folosit Energia sa Supremă pentru a manifesta lumile (lokas sau bhuvanas). Astfel, această Energie Supremă a luat o formă proprie sub înfăţişarea plină de splendoare a Marii Puteri Cosmice Bhuvaneshwari.
Spre Inima Spirituală cu Tripura Bhairavi
Upanişadele vorbesc despre trei aspecte ale Absolutului Divin Transcendent, aspecte care sunt precursoare creaţiei. „El a dorit, so ‘kămayata, să devină multiplu, divers”. Acestă dorinţă, voinţă primordială este icchă sakti, forţa-voinţă, Tripura Sundari din Dasha Mah. Apoi este a doua ipostază: „Care a văzut, tadaikşata”. Această percepţie determină ceea ce este cunoscut ca Spaţiu şi are drept rezultat forţa-cunoaştere, jnăna sakti. Bhuvaneshwari este numele ei. Cel de al treilea aspect este tapas. „El şi-a insuflat energie sieşi: sa tapo’ tapyata”, spun Upanişadele. Acest tapas este forţa-acţiune kriyă sakti şi este desemnata de marele nume Tripura Bhairavi.”( Shankaranarayanan)Tripura Bhairavi este forţa Divinului de a acţiona, înţelepciunea focului purificator şi a concentrării perfecte. Ea este totodată perseverenţa, focul aspiraţiei, ardoarea ce însoţeşt drumul nostru spre idealurile propuse precum şi patosul din toate acţiunile pe care le săvârşim cu tot sufletul. Pasiunea unei vieţi trăite profund, perseverenţa, cufundarea totală în miezul oricărui lucru sau fenomen pe care îl studiem, puritatea deplină ce o trezim prin sadhana, toate acestea sunt urmarea trezirii înţelepciunii lui Tripura Bhair avi în noi.
Chinnamasta
Chinnamasta face ca înţelegerea limitată să poată fi depăşită şi să se reveleze astfel realitea condiţionată.
Înţelepciunea sa te duce dincolo de dualitate, dincolo de mintea legată de efemeritate. Prin ea se transcende lumea obişnuită sau se conştientizează extraordinarul acestei lumi.
Shankaranarayanan spune: ”Chinnamasta este tunetul care distruge toate fortele antidivine; ea este strălucirea ascunsă în inima norului. Stăpânind peste Divina Minte, ea actionează prin mintea umană și este simtul de dincolo de simturi. Există cinci simturi ale actiunii armendriyas și cinci simturi ale cunoașterii – jnănendriyas; mintea este considerată de către gânditorii indieni ca fiind al unsprezecelea simt . De fapt, ea este cunoscută ca antahkarana, prin care ochiul vede, urechea aude și celelalte sim uri își îndeplinesc functiile. Omul devine stăpân peste simturile lui gratie fortei lui Chinnamasta.
Chinnamasta reprezintă forta neîmblânzită, puterea extraordinară a Supremului.
Chinnamasta își are sediul în cap, în locul dintre sprâncene, în ajna cakra; este puterea vointei superioare și a viziunii supramentale.”
Despre Chinnamasta, Machig si Chod
Prajna Paramita ne învaţă că odată ce am renunţat la gândirea conceptuală, vidul este revelat fiind plin. El nu este o pustietate moartă ci un pântece vibrant al conştiinţei din care totul se naşte. Învăţătura oferirii propriului corp ca nectar tuturor fiinţelor vii (chod) ne arată că acesta nu este doar un simplu sacrificiu de sine care conduce la moarte, ci o generozitate care provine dintr-o inimă deschisă, bazată pe înţelegerea faptului că totul este impermanent în dualitate şi că nu există o existenţă separată, individuală.
Dhumavati – a şaptea rază a Înţelepciunii
Cele Zece mari Înţelepciuni – Dasha Maha Vidya – descriu Fiinţa divină prin atributele care îi conturează perfecţiunea. Analog, la nivel uman ele încununează viaţa împlintă, trăită fericită. Fiecare Maha Vidya reprezintă un aspect ideal al fiinţei umane ca şi al Divinului. De aici se poate înţelege necesitatea trezirii acestora în fiecare dintre noi. Fie că o vom face în această viaţă, fie că mai aşteptăm câteva zeci de existenţe, atunci când vom atinge cele mai înalte nivele spirituale, vom constata şi înflorirea acestor mari înţelepciuni în noi. Ele caracterizează desăvârşirea pe care orice om o va atinge.
Înţelepciunea lui Dhumavati este Vidul care există înaintea şi în urma Creaţiei.
Forma urâtă prin care e descrisă îl învaţă pe aspirant să privească dincolo de ceea ce e suprareal, să privească în profunzime şi să caute adevărurile înalte ale vieţii.
Dhumavati este cea care dăruieşte puteri paranormale, cea care te salvează din necazuri, cea care oferă daruri, inclusiv spirituale, cum ar fi cunoaşterea ultimă sau eliberarea.
Faţă în faţă cu minunea prin Bagalamukhi
Bagalamukhi e un alt aspect al formei teribile a lui Kali, fiind puterea de a opri, paraliza sau neutraliza, Sthambhana Shakti. Ea este energia lui Kali care se manifestă ca o armă invincibilă. Dar această armă işi are forţa într-o mantra şi în lumina desi nu este doar o armă a puterii, ci una a frumuseţii.
Prin Bagalamukhi, este posibil să ne oprim mişcarea în timp şi spaţiu şi să intrăm în infinitul etern.
Bagalamukhi mai e numită Pitambaradevi sau Brahmastra Rupini pentru că ea transformă fiecare lucru în opusul lui. În momentul liniştit dintre dualităţi, ea ne permite să le transcendem. Bagalamukhi e prezenţa secretă a opuşilor în care fiecare lucru e dizolvat înapoi în Nefiinţă.
Bagalamukhi este una din Dasha Maha Vidya, una din cele Zece Mari Înţelepciuni divine.
Locul ei în corp e indra-yoni, palatul moale, punctul aflat la mijloc între simţurile ochilor, urechilor, nasului şi limbii.
Bagalamukhi e vizualizată ca fiind aşezată pe un tron de aur şi înconjurată de lotuşi galbeni. Ea este uimirea, minunarea, fascinaţia pe care o trăim deseori în faţa frumuseţii. Dorinţa oamenilor de a vedea minuni este o manifestare directă a lui Bagala. Simţim, inutim că viaţa ne este mult mai intensă dacă suntem în preajma miracolelor.
Matangi – Armonia şi sensul vieţii
Înţelepciunea armoniei divine a totului este reprezentata in Tantra Shastra de Matangi.
Prin trezirea acesteia toţi cei care se confruntă cu haosul, dezordinea, incoerenţa, existenţa fără rost vor putea să depăşească aceste situaţii.
Ordinea cauzală şi acauzală, forţele naturii şi energia vindecătoare a plantelor, puterea cuvântului rostit şi redarea valorii limabjului sunt câteva din caracteristicile lui Matangi.
Matangi este totodată şi expresia fundamentală a tendinţei de unificare într-un tot coerent şi unitar a întregului univers şi de aceea cunoaşterea ei deschide calea spre trăirea un ităţii şi unicităţii divine, principiu fundamental în hridaya yoga.
Kamalatmika – Intelepciunea Splendorii Divine
Kamalatmika este „Cea precum esenta lotusului” – zeita bogatiei, a frumusetii, a fertilitatii, a iubirii si devotiunii.
Kamalatmika reprezinta dansul Sinelui prin cele Zece Maha Vidya. Intelepciunea eternitatii, puterea compasiunii divine, iubirea si frumusetea in esenta lor, cunoasterea suprema ca spatiu nesfarsit, focul purificator, curajul si discernamantul, vidul beatific, fascinatia divina si armonia naturii dau nastere splendorii
divine.
Kamalatmika este energia prin care putem atinge prosperitatea materiala si spirituala, abundenta in toate formele ei.
Ea este adeseori vizualizata sub forma unei zeite de o frumusete orbitoare, ce straluceste extatic la nivelul inimii si trezeste gratia divina in toate fiintele
din Univers.
Kamalatmika este splendoarea divina in manifestare.
Articol preluat partial: tantra-mahavidya.com
Sursa imagini: sanatansociety.org https://www.evolutiespirituala.ro/dasha-maha-vidya-cele-zece-mari-intelepciuni-cosmice/?feed_id=19483&_unique_id=636bcd598b95a

Vã asezati pe un scaun, având fata orientatã cãtre nordul magnetic, cu spatele drept, tãlpile pe sol, paralele între ele, fãrã sã se atingã, palmele pe genunchi. Închideti ochii, vã relaxati global, îndepãrtati orice fel de gânduri si vã linistiti cât mai mult.
Împreunati apoi mâinile în fata pieptului, ca pentru rugãciune si, cu multã sinceritate si iubire, spuneti rugãciunea “Tatãl nostru” de trei ori, cu voce tare. Dupã aceasta, rugati-L pe Dumnezeu sã vã ajute sã contactati telepatic lumea angelicã prin imaginea pe care o aveti acum în fatã.
Deschideti ochii si priviti cu atentie imaginea îngerului. Nu neglijati nici un detaliu, admirati-i frumusetea si urmãriti sã simtiti efluviile de energie beneficã ce vã cuprind, gradat, întreaga fiintã. Rostiti, totodatã si ideea-fortã ce caracterizeazã Îngerul respectiv si cu ajutorul cãreia veti atrage gratia respectivei fiinte angelice asupra voastrã.
Pe mãsurã ce simtiti prezenta divinã a îngerului, puteti sã treceti la urmãtoarea etapã.
Închideti din nou ochii si, trãind cât mai intens starea specificã ce v-a fost transmisã, cereti acelui înger sã vã ajute în situatia concretã de viatã pe care doriti sã o rezolvati. Gânditi-vã apoi cã sunteti deja în momentul în care ati obtinut ceea ce ati cerut. Bucurati-vã cã totul este asa cum ati dorit.
Multumiti, în final, plini de recunostintã, lui Dumnezeu si îngerului cu care ati comunicat, deschideti usor ochii si treceti, gradat, la alte activitãti.
Fiti atenti la inspiratiile care vor apãrea ca urmare a rugãciunilor voastre, la conjuncturile de viatã care pot fi, de multe ori, rãspunsuri la întrebãrile pe care le-ati pus.
Dacã, în timp ce vã rugati, constatati cã primiti chiar atunci rãspunsuri concrete, este bine sã le notati într-un caiet, pe care va trebui sã-l aveti la îndemânã. Acest exercitiu simplu trebuie reluat zilnic, pânã când observati cã ati obtinut ceea ce v-ati propus. În afara atingerii acestui scop, puteti fi sigur cã aveti, de acum înainte, un nou si minunat prieten divin, care va fi mereu alãturi de voi atunci când îl veti chema.
Vã prezentãm mai jos rugãciunea folositã pentru contactarea Îngerului pãzitor:
“Îngerul lui Dumnezeu, tu esti pãzitorul meu
Lumineazã-mã în noaptea aceasta,
Pãzeste-mã, sfãtuieste-mã si cârmuieste-mã pe mine, care-ti sunt încredintat prin grija si îndurarea lui Dumnezeu
Înger, îngerasul meu, roagã-te lui Dumnezeu, pentru sufletelul meu
si oriunde m-as afla
Tu sã fii în preajma mea
Din zi, din noapte, pânã-n ceasul cel de moarte.
Eu sunt mic, tu fã-mã mare,
Eu sunt slab, tu fã-mã tare,
Si-n tot locul mã-nsoteste
Si de rele mã fereste
Si cu bine mã-ngrijeste. Amin.”
ÎNGERII ARMONIEI
În reprezentarea simbolicã, Îngerii Armoniei sunt înconjurati de cele mai frumoase pãsãri ale aerului, care se unesc cu spiritul lor sfânt si plin de pace, ele simbolizând buna înþelegere, armonia si ghidarea cãtre relatiile care ne sunt cele mai favorabile.
Functia îngerilor: ajutã sufletele noastre sã trãiascã în armonie.
Misiunea lor pe Pãmânt: sã vegheze ca noi sã trãim în armonie, sã cãutãm compania oamenilor si sã ne exprimãm într-un mod cât mai plãcut.
Când Îngerii Armoniei îsi împart binecuvântãrile cu noi, atunci optãm pentru o viatã armonioasã, care vizeazã si planul psihic si planul emotional, care oglindeste deschiderea si sinceritatea noastrã fatã de lume. Dacã acordãm sentimentelor atentia cuvenitã, atunci trãim nu numai într-o armonie exterioarã, ci si în armonie cu noi însine. si, a trãi astfel, înseamnã sã ne respectãm talentele, sã le exersãm, rezonând cu Armonia cosmicã si dând nastere operelor de artã.
Sã ne gândim, în fiecare clipã, la Îngerii Armoniei, rugându-i sã ne îndrepte pe calea cea bunã, spre un mod de viatã creator si sã ne ajute sã evoluãm spiritual prin iubire, îngãduintã, dãruire. Cãci nimeni nu trãieste pentru sine, ci pentru gloria lui Dumnezeu pe Pãmânt si în Ceruri.
IDEEA FORTÃ: “Trãiesc în armonie cu întreaga Naturã, deoarece sunt una cu Sursa Divinã a Totului.”

ÎNGERII PÃZITORI AI COPIILOR
Acesti minunati îngeri protejeazã si mentin tot ce apare nou în viatã, în special pe nou-nãscuti. Ei vegheazã asupra a tot ce are legãturã cu cresterea, asupra a tot ce are nevoie de cãldurã si ocrotire.
Functia îngerilor: vegheazã si ocrotesc copiii.
Misiunea lor pe Pãmânt: ne ajutã sã redescoperim copilul din noi; se îngrijesc de orice nou început în viatã.
Ei sunt îngerii care vegheazã sufletele ce se încarneazã; ajutã mamele si bebelusii la nastere. Fiecare nou-nãscut este binecuvântat si ocrotit de îngerul sãu pãzitor. Ei hrãnesc, sustin, ocrotesc tot ceea ce este nou si fragil, pentru ca acesti copii sã devinã puternici si fermi. Acesti îngeri înlesnesc toate începuturile, sustin noile proiecte sau noile relatii.
Tot ceea ce este nou în viata noastrã va fi binecuvântat si ocrotit cu grijã de cãtre Îngerii Pãzitori ai Copiilor. Ei ne ajutã, de asemenea, sã ne pãstrãm puritatea si inocenta. Copilul din noi, care aspirã sã fie acceptat si iubit, va fi recunoscut de cãtre acesti îngeri pãzitori.
Îngerii Pãzitori ai Copiilor ne pot vindeca rãnile sufletului. Putem cere binecuvântarea lor atât pentru noi, cât si pentru toti cei cu care venim zilnic în contact.
IDEEA FORTÃ: “Preacinstesc pretiosul copil din sufletul meu, încurajez si ocrotesc fiecare nou început”.
ÎNGERII LIBERTÃTII
Îngerii Libertãtii sunt reprezentati cu o frumoasã esarfã care fluturã în vânt, simbol al energiei continue a vietii. Ei vegheazã asupra lumii, protejeazã libertatea interioarã si onestitatea sufletului, ca noi sã putem trãi independenti si creativi.
Misiunea lor cereascã: netezesc calea spre libertate.
Misiunea lor pe Pãmânt: ne ajutã sã întelegem libertatea în toate aspectele ei semnificative, sã ne pretuim constientizând propria noastrã valoare, dar si legãturile cu lumea.
Binecuvântând permanent Îngerii Libertãtii, noi primim Libertatea Divinã în noi si, odatã cu ea, toate nepretuitele daruri ale acestor îngeri.
Îngerii Libertãtii nu urmãresc sã ne dãruiascã o simplã libertate exterioarã, terestrã ci, prin experimentarea formelor de libertate interioarã – independenta în gândire, discernãmânt, încredere în fortele proprii, iubire detasatã fatã de fiinta iubitã, identificare cu Maestrul spiritual si comuniune permanentã cu Divinul – ne conduc cãtre dobândirea libertãtii de constiintã. Trebuie sã întelegem cã libertatea presupune si o optiune: sã pãstrãm vechile obiceiuri sau sã privim deschis cãtre nenumãratele posibilitãti de înnoire, de schimbare, de deschidere mentalã si de expansiune a constiintei.
Îi rugãm pe Îngerii Libertãtii sã ne ofere, atât nouã, cât si celorlalti oameni, darul spiritual de a trãi plenitudinea libertãtii si sã îndepãrteze din calea noastrã obstacolele care ne împiedicã evolutia spiritualã. De asemenea, îi rugãm sã ne ajute sã nu transformãm libertatea în capcane sau pericole ale propriei noastre existente. Ei ne dãruiesc lumina si curajul de a ne împlini benefic si armonios setea de libertate, gratie cãreia destinul nostru individual este pus în slujba destinului unic al omenirii, al planetei Pãmânt, al întregului Univers. Ei ne ajutã sã gãsim, în profunzimile fiintei noastre, libertatea ca stare superioarã de constiintã.
IDEEA FORTÃ: “Aleg întotdeauna iubirea, independenta si creativitatea”.

ÎNGERII CREATIVITÃTII
Acesti îngeri, protectori ai celor mai subtile si mai elevate disponibilitãti creatoare ale fiintei umane, ne ajutã sã contactãm spontan sursa Creativitãtii Universale. Ei ne inspirã si ne deschid cele mai fine canale de receptie, pentru a putea sã vibrãm la unison cu forta creatoare divinã. Aceasta înseamnã cã, prin intermediul acestor minunate fiinte angelice, suntem sustinuti si impulsionati sã transpunem puterea creatoare, prezentã în orice fiintã umanã, în actiuni si realizãri concrete, efective.
Îngerii Creativitãtii, îmbrãcati cu un vesmânt lucrat cu mãiestrie si purtând în mânã o tamburinã, ne ajutã sã aducem mereu culoare, ritm si originalitate în toate aspectele vietii noastre. Ei ne deschid porti nebãnuite cãtre adâncurile propriei noastre fiinte, unde se aflã cele mai ascunse talente cu care am fost înzestrati, ajutându-ne sã le descoperim si sã le manifestãm.
Misiunea lor cereascã: vegheazã la înflorirea deplinã a creativitãtii noastre.
Misiunea lor pe Pãmânt: ne ajutã sã fim creativi, originali, sã înfãptuim ceea ce ne propunem si sã ne valorificãm talentele cu care suntem înzestrati.
Acesti îngeri ne sustin, de asemenea, sã ne dezvoltãm si sã ne armonizãm exprimarea de sine. Toate calitãþile si aspectele minunate ale sufletului nostru trebuie sã fie scoase la luminã si manifestate cât mai plenar, spre binele acestei lumi. Aceste fiinte angelice ne încurajeazã permanent sã creãm o lume mai frumoasã, armonioasã si fericitã. Totodatã, ne impulsioneazã, stimulându-ne simturile si mintea, în asa fel încât sã vedem, întotdeauna, aspectele bune, minunate si divine din orice lucru, fiintã sau fenomen.
Îngerii Creativitãtii sunt cei care ne ajutã sã trãim plenar stãrile de rezonantã cu aspectele sublime ale artei autentice, fie în postura de creatori ai acesteia, fie în cea de spectatori. Ei ne ajutã sã ne expansionãm permanent propriul orizont de cunoastere si simtire, ferindu-ne de rutinã si de rigiditate sufleteascã. Astfel, putem fi creativi în fiecare sector al vietii noastre, de la modul cum ne îmbrãcãm, cum ne aranjãm locuinta, pânã la rafinatele si elevatele manifestãri artistice, de genul picturii, muzicii sau poeziei, fiind capabili sã oglindim permanent Frumusetea si Binele Divin în toate actiunile, gesturile si atitudinile pe care ni le asumãm. Îngerii Creativitãtii binecuvânteazã, plini de bucurie, toate formele noastre proprii de exprimare, toate actiunile noastre bune si doresc sã transmitã prin noi – în orice domeniu – lumina divinã dãtãtoare de bucurie si fericire.
Îi rugãm pe acesti îngeri sã ne ghideze permanent astfel încât, atunci când ne exprimãm, acest lucru sã fie întotdeauna o contributie la binele si armonia acestei lumi, la bunãstarea si fericirea tuturor.
IDEEA FORTÃ: “Creativitatea mea se manifestã liber si spontan; de aceea, sunt mereu capabil sã exprim plenar ceea ce simt”.

ÎNGERII SÃNÃTÃTII
Functia îngerilor: acesti îngeri vegheazã asupra sãnãtãtii noastre.
Misiunea lor pe Pãmânt: ne ajutã sã avem energia necesarã pentru actiunile pe care dorim sã le întreprindem. Ocrotesc sãnãtatea noastrã si ne inspirã sã ne folosim energiile cât mai bine, asa încât sã nu ne epuizãm, sã nu ne îmbolnãvim. Îi putem ruga sã ne ocroteascã sãnãtatea, sã ne fereascã de boli, sã ne amplifice energia vitalã, astfel încât sã facem fatã cu succes cerintelor vietii. Acesti îngeri ne sustin nu numai sãnãtatea fizicã, ci si pe cea spiritualã si emotionalã. Adevãrata sãnãtate se dobândeste prin echilibrul dintre toate planurile fiintei noastre, atât cele fizice, cât si cele subtile, energetice, Îngerii Sãnãtãtii ajutându-ne sã ajungem la acest echilibru armonios. Când cineva este bolnav, acesti îngeri îl vegheazã si binecuvânteazã remediile care sunt necesare pentru vindecare; ei ne inspirã, dacã sunt rugati, sã ne asumãm numai acele responsabilitãti pe care le putem îndeplini.
Îi rugãm pe Îngerii Sãnãtãtii sã ne binecuvânteze cu sãnãtate si le cerem ajutorul pentru a atinge si mentine echilibrul dintre structurile noastre fizicã, psihicã, mentalã si spiritualã.
IDEEA FORTÃ: “Îngerii Sãnãtãtii mã ajutã sã fiu sãnãtos si împãcat cu mine însumi”.
ÎNGERII COMPASIUNII
Cu îndemânarea lor deosebitã, acesti îngeri ne cãlãuzesc întotdeauna cu compasiune atunci când ne simtim slabi si neputinciosi. Tuturor acelora care luptã în numele lui Dumnezeu, ei le aduc sperantã si încredere si reînnoiesc credinta lor în atotputernicia Gratiei Divine. Crinul este simbolul universal al Puritãtii si Adevãrului.
Functia îngerilor: aduc compasiunea în viata noastrã.
Misiunea lor pe Pãmânt: ne ajutã sã întelegem cã dragostea lui Dumnezeu se revarsã în orice moment asupra noastrã, sã constientizãm faptul cã suntem în permanentã protejati si îndrumati.
Virtutea principalã, care determinã orice actiune a acestor îngeri, este compasiunea. Unii oameni cred cã aceastã calitate, compasiunea, este sinonimã cu sentimentul de milã. Din punct de vedere ezoteric însã, compasiunea implicã, pe lângã milã, puterea desãvârsitã de a empatiza cu suferinta celorlalti, cât si capacitatea de a prelua suferinta cuiva si a o neutraliza. Îngerii Compasiunii ne oferã dragostea lui Dumnezeu ca o realitate a vietii. Atunci când, aflându-ne într-o situatie neplãcutã, ne îndreptãm cu toatã aspiratia cãtre Divin, suntem ajutati de Îngerii Compasiunii. Ei ne îndeamnã sã lãsãm loc, în permanentã, în gândurile noastre, pentru îndurare si milostenie divinã.
Îngerii Compasiunii sunt cei care usureazã si asigurã depãsirea evenimentelor dramatice din viata noastrã, fãcând posibilã orientarea acestora cãtre un deznodãmânt fericit. Compasiunea lor se manifestã printr-o fortã miraculoasã, care provine direct de la Dumnezeu si care le permite sã ne ajute prompt dacã îi invocãm atunci când ne aflãm în pericol. Tot ceea ce trebuie sã facem pentru a-i simti este sã ne deschidem inima spre infinita lor splendoare. Atunci când nu suntem constienti de puterea compasiunii, suntem condusi de ego-ul nostru, de conflictele noastre interioare. Compasiunea ne cãlãuzeste spre lumina si dragostea eternã a lui Dumnezeu.
IDEEA FORTÃ: “Gratie compasiunii Divine, privesc cu detasare si plin de iubire toate situatiile care apar în viata mea”.

ÎNGERII EVOLUTIEI SPIRITUALE
Acesti îngeri ne binecuvânteazã sã trãim în lumina propriei noastre naturi divine. În mâna ridicatã ei tin lumânarea cu flacãra iluminãrii si ne aratã lectia vietii, al cãrei drum duce cãtre inimã. Ei ne ajutã, totodatã, sã fim fericiti si liberi.
Functia îngerilor: ocrotesc evolutia noastrã spiritualã.
Misiunea lor pe Pãmânt: ne ajutã ca spiritualitatea sã ne ilumineze, sã putem recunoaste sursa vietii si sã putem vedea lumina în fiecare dintre semenii nostri. Telul cel mai important al reîncarnãrii noastre pãmântesti este evolutia spiritualã. Acesti îngeri ne vegheazã o viatã întreagã si ne apãrã sufletele. Ei binecuvânteazã toate activitãtile care ne fac sã ajungem la o stare de armonie interioarã. Ei ne ajutã sã simtim cã suntem, cu adevãrat, iubiti si ocrotiti. Când avem nevoie de bunã dispozitie, acesti îngeri ne ajutã sã gãsim, spre exemplu, compania unui prieten bun si sã petrecem împreunã clipe agreabile. Totodatã, ne conduce cãtre o stare de împlinire, care ne ajutã sã ne întelegem unii pe altii. Ei ne ghideazã sã pãsim pe calea cea bunã si sã gãsim posibilitãtile potrivite pentru a ne sustine fiinta. Acesti îngeri au grijã ca noi sã gãsim acele activitãti si compania acelor fiinte care ne stimuleazã în cresterea spiritualã. Ei ne binecuvânteazã cu iubire, astfel încât sã ne putem simti profunzimile sufletului si sã lãsãm soarele sã strãluceascã în inima noastrã. Acesti îngeri ne trezesc fiorul credintei si ne încurajeazã sã ne pãstrãm încrederea în tot ceea ce este benefic în viatã. Ei ne ghideazã constant pe calea Iubirii Infinite cãtre Dumnezeu.
IDEEA FORTÃ: “Evoluez spiritual prin faptul cã devin cu adevãrat eu însumi”.
ÎNGERII DEVOTAMENTULUI SI AI IERTÃRII
Misiunea lor cereascã: ne oferã ajutor divin când dorim sã uitãm resentimentele fatã de suferintele trecute si ne ghideazã sã întelegem lectia la care am fost supusi în momentele în care aceasta s-a manifestat, pentru ca noi sã putem trãi constructiv si liber prezentul.
Misiunea lor pe Pãmânt: ne învatã sã-i respectãm pe ceilalti si sã gãsim toate resursele de care avem nevoie atunci când ne dãruim, divin inspirati, altei persoane, pãstrând în atentie din trecut, doar experienta de viatã necesarã trãirii prezentului cu cea mai mare intensitate. Ei ne ajutã, de asemenea, sã ne orientãm calea cãtre sursa divinã a tot ceea ce existã.
Îngerii Iertãrii sunt reprezentati iconografic cu flori de crin în mânã, simbol al puritãtii. Ei se roagã ca fiecare dintre noi sã dobândim puterea de a ne dãrui neconditionat si deplin lui Dumnezeu. Iertarea nu înseamnã uitare si nu acesta este scopul ei. Pentru a ierta într-adevãr corect, Îngerii Devotamentului si ai Iertãrii ne ajutã sã vedem rãnile si suferintele noastre din trecut într-o altã luminã. Dacã îi vom ruga sã ne inspire cum sã lãsãm mai usor si mai repede, în urma noastrã, suferinta si rãnile vechi, vom declansa astfel (si vom accelera direct proportional cu intensitatea si durata rugãciunii) procesul de vindecare spiritualã. Manifestarea deplinã a devotamentului implicã si iertarea tuturor acelora care ne-au pricinuit suferinte si lacrimi. Numai asa putem ajunge sã trãim, aici si acum, iubirea divinã pe care îngerii o manifestã si o exemplificã neîncetat. Altfel, vom rãmâne prizonierii propriilor noastre orgolii si resentimente crezând, în continuare, cã ceilalti sunt cauza (si nu doar instrumentul) manifestãrii necazurilor si durerilor noastre. Iertarea ne ajutã sã ne eliberãm de aceste trãiri si sã ne ridicãm pe un alt nivel superior de constiintã. Cei care sunt orgoliosi sau ranchiunosi nu iartã usor, dar Îngerii Iertãrii si ai Devotamentului, prin gratia lor, îi ajutã sã gãseascã resursele interioare si curajul necesar pentru a o putea face.
IDEEA FORTÃ: “Îi iert pe toþi cei care mi-au fãcut rãu în trecut, pentru cã, în esentã, suntem uniti în aceeasi sursã Divinã: Sinele”.

ÎNGERII DRAGOSTEI ETERNE
Ochiul atotcuprinzãtor dovedeste faptul cã acesti îngeri sunt îngeri ai Cerului Paradisurilor. Delfinul este simbolul bucuriei si al constiintei iubirii eterne, asemenea valurilor de sub el. Rotile înaripate constituie simbolul serafimilor. Sarpele care îsi muscã propria coadã reprezintã simbolul Întregului si al Eternitãtii, atunci când am transcens ciclicitatea vietii si a mortii.
Misiunea lor cereascã: înlesnesc si vestesc dragostea eternã a lui Dumnezeu.
Misiunea lor pe Pãmânt: ne aduc aminte cã iubirea este eternã, ne ajutã sã ne eliberãm de spaima cã dragostea ar fi limitatã si ne deschid, cu rãbdare, sufletul cãtre sursa divinã a acestei iubiri fãrã sfârsit.
Îngerii Dragostei Eterne dãruiesc fiecãruia dintre noi, atunci când iubim, fericirea cã sufletul va pãstra vesnic aceastã iubire. Atunci când am pierdut o fiintã apropiatã, iubirea cu care noi am înconjurat-o nu moare, ci se pãstreazã pentru eternitate în sufletul nostru, purificându-se de atasamente si lãsându-ne esenta si puterea sa infinitã. Tot ei ne ajutã sã constientizãm si sã pãstrãm în inima noastrã iubirea mereu vie, întrucât încrederea si iubirea nu se pierd niciodatã.
Noi ne rugãm Îngerilor Dragostei Eterne ca ei sã îndepãrteze de pe constiinta noastrã vãlul care stã între noi si iubirea eternã. Atunci când suntem singuri sau când am pierdut ceva, noi ne rugãm acestor îngeri sã ne redea încrederea si sã ne învete cum sã deschidem drum cãtre inima noastrã tuturor îngerilor cerurilor. Aceasta este o infinitã Gratie ce se manifestã în special în relatiile interumane, în armonia vietii cotidiene, în aspiratia cãtre Divinitate si ne rugãm Îngerilor Minunii Iubirii sã o coboare si asupra noastrã. Atunci când ne pãstrãm puritatea, când actionãm transfigurator asupra propriei fiinte, când avem puterea de a rãspunde de faptele noastre si de a rãmâne orientati pozitiv, atunci suntem deschisi pentru cea mai minunatã experientã pe care spiritul uman o poate avea, aceea a iubirii infinite de Dumnezeu.
În clipa în care vom simti în inima noastrã dragostea, o vom regãsi si în tot ceea ce ne înconjoarã. Iubirea lui Dumnezeu nu cunoaste limite sau încorsetãri. Ea pãtrunde în fiecare substantã, în fiecare element al creatiei, fiind energia cea mai rapidã care ne duce cãtre El.
IDEEA FORTÃ: “Primesc mereu dragostea Divinã, iar ea înfloreste etern în inima mea”.
ÎNGERII PÃZITORI AI ECHILIBRULUI SI ARMONIEI MENTALE (AI NORDULUI)
Acesti îngeri domnesc asupra elementului aer si asupra functiei psihologice mentale. Ei tin în mânã Soarele constiintei, cel care sustine toate eforturile omului de a dobândi o minte clarã si limpede. Acesti îngeri ne stimuleazã si ne ajutã sã realizãm echilibrul între functia suprasolicitatã a mentalului si celelalte functii ale psihicului uman.
Planul îngeresc: cerul formator
Functia îngerilor: sustin activitatea mentalã rationalã a maselor de oameni si ajutã conducãtorii lumii sã gândeascã în conformitate cu Ordinea Divinã.
Misiunea lor pe Pãmânt: contribuie la dinamizarea gândirii pozitive, afirmative, care determinã sustinerea binelui în lume. Dãruiesc omului claritate si precizie mentalã, astfel încât el sã poatã atrage în viata lui tot ceea ce este benefic si sublim.
Puterea gândirii pozitive este extrem de mare. Cu ajutorul unei astfel de atitudini mentale, precum si prin întelegere justã, fiinta umanã îsi poate exprima în mod armonios individualitatea, într-o stare de mare libertate interioarã. Acesti îngeri protectori ne ajutã sã ne împãrtãsim cu claritate ideile fatã de ceilalti si sã ne formãm un plan de viatã rational, bazat pe principii sãnãtoase. Prin aceastã claritate superioarã a gândirii, putem sã folosim în mod inteligent energia de care dispunem si, mai mult chiar sã actionãm întelept.
Îngerii Nordului sunt cei care ne ajutã sã întelegem si sã asimilãm aspectele mai abstracte si mai greu de înteles, cum ar fi cele clasificabile de cãtre minte sau cele ale cãror sisteme de referintã ne sunt strãine.
Acesti îngeri ne sustin permanent sã rãmânem într-o atitudine de deschidere mentalã si sã ne îmbunãtãtim permanent viziunea despre viatã si Univers. Ei ne ajutã sã gãsim mereu solutiile optime ale problemelor cu care ne confruntãm sau ale situatiilor care ne par fãrã iesire.
Actiunea acestor îngeri poate fi resimtitã adesea în ceea ce priveste deschiderea “celui de-al treilea ochi”, care conferã discernãmântul spiritual perfect si viziunea totalizatoare si divin integratã asupra realitãtii.
Acesti îngeri sustin asadar, în mod ireprosabil, functionarea si armonizarea planului mental al fiintei umane, dezvoltarea inteligentei si a puterii de pãtrundere mentalã. Ei mentin mintea într-o stare de receptivitate elevatã fatã de ideile noi si minunate, oferind omului capacitatea de a lua mereu decizii întelepte.
Îi rugãm pe Îngerii Pãzitori ai Nordului sã ne sustinã si sã ne binecuvânteze cu puterea imensã a gândirii pozitive pentru integrarea noastrã divinã în Marele Tot Universal.
IDEEA FORTÃ: “Într-o stare de fericire profundã celebrez unicitatea oricãrei fiinte”.

ÎNGERII MATURITÃTII
Acesti îngeri ne ajutã sã ne apropiem de fiinte întelepte, care stiu sã-si asume responsabilitãti si sã ia hotãrâri adecvate chiar dacã, la prima vedere, par riscante, stiind cã astfel se va ajunge la o stare de bine interior si de bucurie. Atunci când ne lãsãm inspirati de ei, putem sã îmbãtrânim cu decentã. Purtând în mâini lampa cunoasterii si o trompetã, simbol al pretuirii muzicii, una dintre cele mai mari si mai frumoase bucurii ale vietii, ei sunt vestitorii stãrilor elevate de armonie lãuntricã.
Misiunea lor cereascã: asistã cresterea noastrã interioarã.
Misiunea lor pe Pãmânt: ne ajutã sã întelegem procesul maturizãrii, sã putem fi capabili sã ne asumãm responsabilitãtile inerente lui si sã avem curajul de a face acele actiuni pe care ni le-am dorit întotdeauna.
Acesti îngeri ne inspirã sã luãm hotãrâri chibzuite si inteligente, atât pentru binele nostru, cât si pentru binele fiintelor care cresc sub îndrumarea noastrã, fie cã suntem educatori, persoane cu atributii în domeniul ajutorului social, tutori sau pãrinti. Îngerii Maturitãtii ne conduc, ajutându-ne “sã o scoatem la capãt” în marea misiune pe care o avem, aceea de a afla cine suntem si cum este cel mai folositor si mai în acord cu vointa divinã sã ne planificãm viata. Sunt alãturi de noi atunci când greutatea deciziilor devine mai mare decât cea pe care eram obisnuiti sã ne-o asumãm si ne sustin în gãsirea rãspunsurilor potrivite la întrebãrile complexe cu care ne confruntãm, în general, în viatã. Îi implorãm ca toate hotãrârile noastre sã le luãm cu inima si nu din mândrie si sã ne ajute sã gãsim pacea si întelepciunea care apar o datã cu maturitatea. Meditatia asupra imaginii Îngerului Maturitãtii ne conferã îndrãznealã, curaj, întelepciune, discernãmânt si dezvoltarea capacitãtii de a fi mereu în putere. Prin forta lor divinã, primim darul de face posibil ca fiintele care ne sunt încredintate pentru a le ajuta în anumite directii sã se simtã în sigurantã lângã noi. Acesti îngeri ne binecuvânteazã cu dobândirea respectului de sine si a tãriei de caracter, asa încât testele si greutãtile vietii sã ni se parã usor de suportat. Astfel, întãrindu-ne cu aceste calitãti, avem toate sansele sã devenim fiinte strãlucitoare, ce emanã tot mai multã spiritualitate purã si aspiratie cãtre Dumnezeu.
IDEEA FORTÃ: “Îmi asum pe deplin responsabilitatea existentei mele si devin astfel din ce în ce mai puternic”.
ÎNGERII INTUITIEI (VESTULUI)
Acesti îngeri guverneazã elementul foc si functia psihologicã a intuitiei. Ei tin în mânã o tortã, simbol al iluminãrii intuitive si ne deschid calea cãtre latura cea mai profundã a constiintei.
Planul îngeresc: cerul formator
Functia îngerilor: fac posibilã intrarea oamenilor în Împãrãtia Cerurilor.
Misiunea lor pe Pãmânt: ei ne ajutã sã întelegem adevãrata noastrã esentã, precum si pe cea a situatiilor în care ne aflãm, ne ajutã sã ne amplificãm intuitia, încrederea în sine si perceperea lumii dintr-o perspectivã mai înaltã.
Îngerii Intuitiei ne ajutã sã aflãm informatii utile pentru cresterea si dezvoltarea noastrã spiritualã. Noi folosim intuitia chiar inconstient pentru a simti dacã anumite fiinte sau obiecte sunt sau nu benefice, ori dacã ne aflãm în sigurantã. Putem amplifica rezonanta cu acesi îngeri dacã devenim mai atent la vocea noastrã interioarã.
Îi rugãm pe Îngerii Intuitei sã ne ajute în dezvoltarea intuitei si a cunoasterii interioare, precum si la realizarea cât mai rapidã a menirii noastre în aceastã viatã. Îi putem ruga pe Îngerii Intuitiei sã ne ajute sã percepem realitatea cât mai clar si mai exact. Acesti îngeri ne ajutã sã ne constientizãm calitãtile native, sã le amplificãm în fiinta noastrã si sã le folosim într-un sens superior, benefic.
IDEEA FORTÃ: “Manifest mereu în jurul meu iubire si bunãtate”.

ÎNGERII PÃZITORI AI ECHILIBRULUI AFECTIV SI EMOTIONAL (AI ESTULUI)
Acesti îngeri domnesc asupra elementului apã si a functiei sentimentelor. Ei tin în mânã un potir cu apa vietii si plutesc deasupra mãrii, care este aici simbolul emotiei nediferentiate. Acesti îngeri ajutã oamenii sã îsi exprime sentimentele si sã îsi controleze emotiile.
Planul îngeresc: cerul formator
Functia îngerilor: Ajutã fiintele sã se deschidã afectiv si sã îsi exprime sentimentele într-un mod armonios.
Misiunea lor pe Pãmânt: ajutã oamenii sã îsi înteleagã sentimentele, sã îsi deschidã inimile si sã aibã încredere în trãirile proprii si în împãrtãsirea lor.
Sentimentele au o fortã foarte mare si, de aceea, dacã nu sunt pozitive sau scapã de sub control, pot dezlãntui mari furtuni emotionale. Când nu sunt exteriorizate, datoritã refulãrii, ele “fermenteazã”, acumulând o mare energie, care la un moment dat trebuie sã se manifeste într-un anumit mod. Atunci, însã, când suntem deschisi sã întelegem aceste sentimente ascunse, ele pot fi transformate într-un mod superior, astfel încât sã ne pãstrãm mereu o stare de echilibru psihic.
Este foarte important sã privim adevãrul în fatã, sã ne recunoastem stãrile si sã nu le negãm. Supãrãrile, durerile sau temerile duc uneori, atunci când nu le controlãm, cãtre situatii inevitabile, care pot actiona ca un magnet care va propulsa emotiile la suprafatã. Atunci când suntem inconstienti, când închipuirile noastre mentale ne guverneazã si când nu lãsãm loc obiectivitãtii, ne considerãm imediat “victime”.
Acesti îngeri ne ajutã sã constientizãm aceste trãiri, sã le putem controla si transforma pe cele negative chiar în opusul lor, îndrumându-ne sã gãsim solutii. Ei ne ghideazã cãtre maturizarea emotionalã, deschizându-ne cãi directe si creative pentru a o atinge. Ei ne binecuvânteazã de fiecare datã când dorim sã recunoastem stãrile care ne dominã si ne ajutã sã le transformãm în forme de exprimare creatoare.
Îngerii Protectori ai Estului oferã celor care îi invocã, sustinerea si ajutorul necesare pentru a se putea exprima si a-si trãi cu adevãrat sentimentele. Prin aceastã stare de libertate interioarã, oamenii devin un adevãrat izvor viu al vietii. Atunci când ne dãruim nouã însine libertate, devenim mai puternici, trãim din plin adevãratul nostru Eu. Cu fiecare depãsire a problemelor pe care reusim sã le întelegem si sã le constientizãm, “crestem” spiritual. Cu orice revãrsare a bucuriilor devenim mai umani, mai comunicativi si mai apropiati de starea noastrã fireascã de fericire.
Adevãrata putere interioarã constã în sansa oferitã sentimentelor noastre de a se manifesta într-un mod cât mai armonios. Ele sunt, de fapt, o parte componentã a sufletului nostru, iar Îngerii Estului ne inspirã sã fim siguri pe trãirile noastre.
IDEEA FORTÃ: “Îmi purific mintea si îmi deschid sufletul.”
ÎNGERII PROTECTORI AI TINERILOR
Planul îngeresc: cerul formator
Functia îngerilor: vegheazã si ocrotesc tot ceea ce este de-a pururi tânãr în noi.
Misiunea lor pe Pãmânt: ajutã fiintele umane sã trãiascã starea de candoare a copilului, sã-si mentinã sufletul deschis fatã de tot ce e frumos si pur si sã stimuleze tot ceea ce este “viu” în ele.
Îngerii Pãzitori ai Tinerilor, ale cãror arcuri si sãgeti indicã o atitudine dinamicã si plinã de elan, iradiazã energie beneficã si entuziasm. Ei iubesc jucãusenia si ghidusiile nevinovate si vegheazã ca toti cei care au sufletul de copil sã se bucure de ele. Acesti îngeri ocrotesc nu numai tinerii, ci tot ceea ce este pur si candid în sufletele oamenilor. Ei ne ajutã sã trecem cu îngãduintã peste anumite greseli pe care le putem face din imaturitate si, de asemenea, ne ajutã sã învãtãm chiar si din aceste greseli. Ei ne îndrumã sã luãm decizii corecte, ferindu-ne de esecuri si impulsionându-ne sã evoluãm spiritual. Îi rugãm pe Îngerii Pãzitori ai Tineretii sã ne binecuvânteze si sã ne ajute sã devenim constienti de tineretea vesnicã a sufletelor noastre. Îi rugãm sã renascã în noi emotia bucuriilor sincere si entuziasmul pentru începerea unor noi proiecte si sã ne dãruiascã puterea de adaptabilitate armonioasã în fata vietii; sã fim precum tinerii – victoriosi în toate momentele vietii. Ne rugãm ca sufletele noastre sã rãmânã mereu deschise fatã de tot ce este sublim si viata noastrã sã fie plinã de bucurii pe care sã le trãim din plin. Elanul tineretii ne ajutã sã credem în bine si sã avem totodatã încredere în ceilalti, sã ne pãstrãm puritatea mintii si sã avem curajul de a ne exprima trãirile în mod sincer, cu toatã inima. Îngerii ne ajutã, de asemenea, sã ne manifestãm creativitatea si sã alegem un drum ferit de incertitudini – drumul inimii.
IDEEA FORTÃ: “Împãrtãsesc tuturor entuziasmul, starea mea de euforie si bucuria de a avea simtul umorului.”

ÎNGERII PROTECTORI AI VIETII PE PÃMÂNT (AI SUDULUI)
Acesti îngeri guverneazã elementul pãmânt si functia psihologicã a simturilor. Ei tin în mânã un spic de grâu, care evidentiazã legãtura subtilã dintre aceste entitãti angelice si fructele pãmântului. Îngerii Sudului ne inspirã si ne îndeamnã sã fim prevãzãtori si constienti atât de necesitãtile corpului nostru fizic, cât si de cele ale planetei pe care locuim.
Planul îngeresc: cerul formator
Functia îngerilor: ghideazã si ocrotesc oamenii si viata lor pe aceastã planetã
Misiunea lor pe Pãmânt: ei au rolul de a ne ajuta sã ne simtim bine, sã ne bucurãm, sã ne trezim capacitatea de întelegere si tolerantã, sã dinamizãm în noi însine energiile pãmântului, astfel încât sã putem concretiza în planul fizic toate ideile si aspiratiile noastre.
Acestia sunt îngerii care ne ghideazã prin lumea realitãtii materiale, palpabile. Binecuvântarea lor ne face sã putem simti si trãi plenar experientele corpului nostru fizic si sã reusim sã fim în armonie cu mediul înconjurãtor. Ei fac legãtura între materialitatea corpului fizic (pãmânt) si aspectele subtile spirituale din creatie. Astfel, Îngerii Pãzitori ai Sudului ne ajutã întotdeauna sã ducem la îndeplinire cele mai mari sperante ale noastre si sã ne transformãm visele în realitate.
Pentru ca gândurile noastre sã fie puse în practicã, este necesar în primul rând sã fim constienti si sã întelegem profund implicatiile si consecintele care ar putea apãrea ca urmare a materializãrii acestor gânduri si intentii ale noastre. Dacã toate acestea au o naturã eminamente beneficã si pozitivã, Îngerii Sudului ne vor ajuta sã le realizãm concret, prin angrenarea capacitãtilor si resurselor noastre lãuntrice. În aceastã misiune, ei actioneazã împreunã cu Îngerii Creativitãtii.
Energia teluricã emanatã de planeta pe care o locuim este modulatã de acesti îngeri astfel încât ea sã ofere structurii noastre fizice acea stabilitate si sigurantã care stau la baza eficientei în tot ceea ce întreprindem.
Îngerii Pãzitori ai Sudului ne învatã sã fim atenti si receptivi la necesitãtile corpului nostru fizic si sã-l respectãm. Aceasta înseamnã cã atitudinea noastrã fatã de corpul fizic, care este „templul spiritului”, trebuie sã fie cea corectã: sã-l hrãnim într-un mod adecvat, sã-l mentinem într-o bunã stare de sãnãtate, curat si odihnit. Astfel, sub îndrumarea acestor îngeri, toti cei care au obiceiuri nesãnãtoase si alte vicii sunt ajutati si impulsionati sã renunte la ele. Fiinta umanã este în cea mai bunã formã atunci când se alimenteazã corect, se îmbracã adecvat si natural, se odihneste când simte nevoia si pãstreazã comuniunea cu natura pentru a se reîncãrca energetic.
Formându-ne corect pe noi însine, aducem implicit un omagiu acestor îngeri, iar ei, pe de altã parte, ne binecuvânteazã pentru aceasta. Ei sustin plini de bunãvointã strãdaniile si eforturile noastre realizate în plan fizic, în scopul evolutiei noastre spirituale.
Îi rugãm pe Îngerii Protectori ai Sudului sã ne dãruiascã binecuvântarea lor, pentru a obtine si mentine o stare de perfectã sãnãtate si vitalitate a fiintei noastre, pentru a îndepãrta orice stres si tensiune si pentru a fi mereu optimisti si armoniosi. Îi rugãm sã ne ajute sã emanãm permanent în jurul nostru energie beneficã, pozitivã, care sã cuprindã si sã purifice întregul spatiu din jurul nostru. Planeta pe care o locuim poate deveni astfel minunatã numai dacã noi suntem fericiti.
Ideea fortã: “În oceanul iubirii divine topesc toatã durerea si întristarea.”
ÎNGERII PROTECTORI AI ADOLESCENTILOR
Planul îngeresc: Acesti îngeri tin în mânã cheia cu ajutorul cãreia, în mod simbolic, devenim adolescenti, fericiti si stabili, capabili sã gãsim echilibrul între efort si odihnã.
Functia îngerilor: Ei ne ajutã sã distingem între bine si rãu si sã alegem binele.
Misiunea lor pe pãmânt: Ne binecuvânteazã atunci când ne luãm responsabilitatea vietii si ne ajutã sã fim capabili sã ne asumãm începutul maturitãtii.
Acesti îngeri ne ajutã sã luãm hotãrâri chibzuite si inteligente, atât pentru binele nostru, cât si pentru al celor din jur.
Îngerii Pãzitori ai Adolescentilor ne îndrumã sã ne planificãm viata, sã luãm decizii si ne ghideazã atunci când greutatea responsabilitãþilor noastre devine prea mare. Ei rãspund prompt atunci când îi apelãm pentru a gãsi niste rãspunsuri potrivite la întrebãrile dificile cu care ne confruntãm în orice plan al activitãtii noastre.
Rugãm acesti îngeri sã ne binecuvânteze si sã ne conducã spre atingerea întelepciunii, învãtându-ne cum sã rezolvãm cu întelegere si rãbdare problemele care apar în decursul vietii. De aceea îi putem ruga ca toate hotãrârile noastre sã fie luate cu inima si sã nu ne umbreascã mândria în relatiile cu ceilalti.
Îi rugãm pentru îndrãznealã, curaj, discernãmânt si întelepciune.
Îi rugãm, totodatã, sã ne ajute sã conferim încredere în noi, fiintelor cãrora le suntem încredintati sau le avem noi însine în grijã. Îngerii Adolescentilor ne inspirã sã gãsim cel mai adecvat comportament pentru a ne asuma responsabilitatea ocrotirii tinerilor.
Ei ne ajutã de asemenea sã ne rafinãm calitãtile pe care le avem si sã atingem nivelul de fiinte spirituale.
Ideea fortã: „Sunt condus si ocrotit pe drumul vietii mele”

ÎNGERII AJUTORÃRII SI DÃRUIRII
Acesti îngeri aduc binecuvântarea lui Dumnezeu tuturor celor care si-au pus viata în slujba semenilor lor. Ei sunt reprezentati tinând în mânã un porumbel, simbol al dorintei permanente de a ajuta toate fiintele. Îngerii ajutorãrii sunt întotdeauna alãturi de toti cei care au înteles profund necesitatea fundamentalã a fiintei umane de a manifesta altruismul. Toti cei care îsi oferã plini de dãruire serviciile pentru ca aceastã planetã sã devinã mai fericitã, iar viata sã fie mai bunã, sunt puternic impulsionati si mereu ocrotiti de acesti îngeri.
Planul îngeresc: Cerul formator
Functia îngerilor: Ne învatã cum sã dãruim ajutorul nostru cu toatã inima celor care meritã.
Misiunea lor pe Pãmânt: Ne ajutã sã întelegem semnificatia majorã a actului de a dãrui si a primi, sã putem aprecia cu discernãmânt însemnãtatea spiritualã a ajutorului dat si primit.
Acesti îngeri pãzitori oferã protectie tuturor celor care fac bine oricãrei fiinte, binecuvântându-i pe toti cei care au inima deschisã si care sunt oricând pregãtiti sã facã tot ce le stã în putintã pentru ca viata pe aceastã planetã sã fie rodnicã si fericitã. Tuturor celor care cred cu toatã fiinta lor cã este foarte important sã-i ajuti pe altii, acesti îngeri le oferã energie, inspiratie, le faciliteazã accesul la resurse infinite din macrocosmos, astfel încât ceea ce ei fac sã poatã fi dus la capãt cât se poate de bine. Multi dintre noi am avut ocazia sã simtim ajutorul nepretuit al acestor îngeri si am remarcat cã, atunci când dorim din toatã inima sã ne ajutãm semenii si sã facem ceva pentru ceilalti, suntem mult mai intens sustinuti, iar calea ne este netezitã mai usor decât atunci când lucrãm doar pentru noi însine.
Actul dãruirii se poate manifesta foarte clar în munca celor implicati în viata politicã si socialã. De asemenea, el poate fi evident si în cazul minunatelor fiinte care, având mai multe posibilitãti decât ceilalti, ajutã dezinteresat pe toti cei care au nevoie. Tot aici pot fi inclusi vindecãtorii si terapeutii altruisti, ca si orice altã fiintã umanã care ajutã oamenii, fãrã sã aibã vreun interes personal.
Acesti oameni sunt binecuvântati, deoarece îsi pun viata în slujba altora. Lumea nu ar fi atât de minunatã fãrã ajutorul celor care au dãruit din energia si resursele lor pentru a schimba în bine viata celorlalti.
Rugãm Îngerii Pãzitori ai ajutorãrii sã ne sprijine pentru trezirea si amplificarea resurselor noastre lãuntrice si pentru obtinerea lucrurilor necesare pentru a-i putea ajuta pe toti cei care meritã si au nevoie de aceasta. Pentru ajutorul dãruit în mod neconditionat, devenim parte activã a lumii în care trãim si ne intregrãm în armonia Vietii Universale. Contributia noastrã la Binele general este directã, adevãratã si durabilã.
Ne rugãm acestor îngeri sã-i binecuvânteze pe toti aceia care, în orice colt din aceastã lume, fac ca viata noastrã sã fie din ce în ce mai bunã.
Ideea fortã: „Manifest plin de iubire tot ceea ce este mai bun în mine si, plin de bunãvointã, mã integrez armonios în Univers.”
ÎNGERII PÃZITORI AI PRIMEI IUBIRI
Acesti îngeri tin în mânã o pereche de turturele. Ei ocrotesc prima iubire si ne binecuvânteazã ca prima noastrã experientã amoroasã sã fie deosebit de frumoasã. Cu ajutorul lor putem sã ne raportãm permanent la starea de îndrãgostire.
Functia îngerilor: ocrotesc toti îndrãgostitii
Misiunea lor pe pãmânt: ne ajutã sã pretuim si sã omagiem sexualitatea, sã avem inima deschisã mereu, sã ne bucurãm de minunea iubirii, sã fim iubiti si sã respectãm sentimentele frumoase.
Acestia sunt îngerii pãzitori care vegheazã atunci când ne îndrãgostim, conferind cuplului nostru frumusete si drãgãlãsenie. Ei ne ajutã sã ne simtim siguri în relatia noastrã si ne dau încrederea cã ne putem exprima deschis gândurile si sentimentele. De asemenea, ne încurajeazã sã ne îndreptãm spre fiintele care ne pretuiesc si care pot vedea lumina si frumusetea din noi. Sã rugãm acesti îngeri sã ne sustinã atunci când întâlnim pe cineva cu care am vrea sã începem o relatie de dragoste. Ei ne ajutã sã ne revãrsãm iubirea spre persoana care ne iubeste. Ne inspirã sã gãsim modalitatea prin care putem sã determinãm persoana iubitã sã se deschidã fatã de noi si sã îsi exprime sentimentele chiar dacã este emotivã si rezervatã. Acesti îngeri ne conduc spre fiinta care ne iubeste asa cum suntem si fatã de care ne putem împãrtãsi fãrã retinere orice trãire. Sã ne rugãm la Îngerii Pãzitori ai Primei Iubiri atunci când începem o nouã relatie si avem nevoie de ajutor si încredere pentru ca totul sã fie asa cum dorim. De asemenea, putem sã ne rugãm la acesti îngeri si atunci când relatia actualã a devenit anostã sau s-a „împotmolit” si are nevoie de un nou impuls pentru a reînvia. Acestia sunt îngerii care ne îmbogãtesc sufletul cu iubire si ne ajutã sã transfigurãm sexualitatea si sã încãrcãm actul erotic cu dragoste divinã, detasatã, înãltãtoare.
Sã îi rugãm sã ocroteascã cele mai intime relatii ale noastre si sã ne îndepãrteze de fortele negative care ne-ar putea influenta si conduce la despãrtiri. Ne rugãm sã ne vegheze si sã ne conducã cãtre prieteniile favorabile, aducãtoare de o fericire profundã si eternã.

ÎNGERII PÃZITORI AI ÎNCREDERII
Îngerii pãzitori ai încrederii sunt reprezentati purtând pe brate o etolã. Aceasta simbolizeazã faptul cã, desi ochii ne sunt legati, în sensul cã nu avem o viziune de ansamblu asupra lucrurilor care ni se petrec, trebuie sã avem întotdeauna încredere în Dumnezeu. Îngerii Pãzitori ai Încrederii ne ocrotesc si ne inspirã în permanentã si, în orice situatie de viatã, atunci când îi apelãm, ne oferã, dacã meritãm, ajutorul lor, plini de iubire.
Planul îngeresc: Cerul creatiei
Functia îngerilor: ne deschid inima si mintea pentru a avea încredere în tot ceea ce este bun în viatã
Misiunea pentru pãmânt: ne ajutã sã trezim si sã ne amplificãm încrederea în noi însine, în ceilalti si, mai presus de toate, în Dumnezeu.
Acesti îngeri ne deschid inima si mintea pentru a putea primi cu adevãrat tot ceea ce viata ne oferã.
Starea de încredere determinã si influenteazã cursul vietii. A fi încrezãtor înseamnã a avea constant o atitudine optimistã si a depãsi astfel, cu usurintã, obstacolele generatoare de suferintã. Încrederea ne conferã curajul de a realiza acele actiuni benefice de care nu ne credeam capabili si, de asemenea, curajul de a ne ridica si de a merge mai departe atunci când ne simtim amenintati de greutãti.
Acesti îngeri pãzitori ne ajutã sã apreciem si sã avem încredere în propriile noastre sentimente. Urmând vocea interioarã a inimii, amplificãm cu usurintã în fiinta noastrã starea de încredere, atât de necesarã unei vieti armonioase si fericite. Când învãtãm sã ne deschidem fiinta si sã avem încredere în tot ceea ce viata ne oferã, relatiile cu cei din jurul nostru vor fi din ce în ce mai profunde, calde si afectuoase.
Starea de încredere se reflectã în toate deciziile noastre. Dacã aceastã încredere lipseste, vom alege întotdeauna calea neutrã si care nu implicã nici un risc, doar din teama de a nu fi rãniti sau de a nu gresi. Însã atunci când avem deplinã încredere în sentimentele noastre si ne lãsãm ghidati de vocea interioarã a inimii, care ne spune ce este bine si ce nu, putem sã alegem si sã urmãm, cu adevãrat, un mod de viatã armonios si minunat.
Îi rugãm pe îngerii Pãzitori ai Încrederii sã ne ajute sã avem încredere în noi însine, în semenii nostri si în primul rând în Dumnezeu. Îi rugãm, de asemenea, sã ne ajute sã ne exprimãm liber si armonios sentimentele fatã de ceilalti oameni.
IDEEA FORTÃ – Am deplinã încredere în Iubirea si în Binele divin, care mã ocrotesc, mã inspirã si mã ghideazã în permanentã.
https://www.evolutiespirituala.ro/ingerii-si-contactarea-lor/?feed_id=19368&_unique_id=636929e149cdb
Acela în care se află toate fiinţele şi care se află în toate fiinţele, care este dăruitorul graţiei tuturor, Sufletul Suprem al Universului, fiinţa fără de limită – Acela sunt Eu
Amritbindu Upanishad
Acela care pătrunde totul, pe care nimic nu-l transcende şi care, ca şi spaţiul universal din jurul nostru, umple complet toate lucrurile din interior şi din afară, acel non-dual Brahman Suprem – Acela eşti tu.
Sankaracharya
Căutătorul este acela care se află în căutare de sine însuşi. Renunţă la toate întrebările, cu o singură excepţie: „Cine sunt eu?” La urma urmei, singurul fapt de care eşti sigur este că tu eşti. „Eu sunt” este cert. „Eu sunt aceasta”‘ nu este. Luptă-te să descoperi ceea ce eşti tu în realitate. Ca să cunoşti ceea ce eşti, trebuie ca mai întâi să investighezi şi să cunoşti ceea ce nu eşti. Descoperă tot ceea ce nu eşti – corp, sentimente, gânduri, timp, spaţiu, aceasta sau aceea – nimic, concret ori abstract, din ceea ce percepi nu poţi fi tu. Chiar actul perceperii arată că tu nu eşti ceea ce
percepi. Cu cât înţelegi mai clar că la nivelul minţii poţi fi descris numai în termeni negativi, cu atât mai repede vei ajunge la sfârşitul căutării tale şi vei realiza că tu eşti fiinţa fără de limită.Sri Nisargadatta Maharaj
Întrebare: Occidentalii care vin ocazional să te vadă sunt confruntaţi cu o dificultate specifică.Chiar şi noţiunea de om eliberat, un om realizat, un cunoscător de sine, un cunoscător de Dumnezeu, un om de dincolo de lume, este necunoscută pentru el – Tot ce au ei, în cultura lor creştină, este ideea de sfânt: un om pios, supus legilor, temător de Dumnezeu, iubitor al semenului, evlavios, uneori predispus la extaze şi a cărui sfinţenie este confirmată prin câteva miracole. Chiar ideea de jnanin este străină culturii occidentale, este ceva exotic şi mai degrabă incredibil Chiar şi atunci când existenţa lui este acceptată, el este privit cu suspiciune, ca un caz de euforie auto-indusă cauzată de ciudate posturi fizice şi atitudini mentale, însăşi ideea de nouă dimensiune a conştiinţei li se pare neplauzibilă şi improbabilă.Ceea ce îi va ajuta va fi oportunitatea de a auzi un jnanin relatându-şi propria experienţă a realizării,cauzele şi începuturile ei, progresele şi împlinirile ei precum şi practica sa efectivă în viaţa zilnică. Mult din ceea ce spune el poate să pară straniu, chiar lipsit de înţeles, dar va rămâne totuşi un sentiment al realităţii, o atmosferă de experimentare efectivă, inefabilă, totuşi foarte reală, un centru din care poate fi trăită o viaţă exemplară.
Maharaj: Experienţa poate fi incomunicabilă. Poate cineva să comunice o experienţă?
Î: Desigur, dacă eşti un artist. Esenţa artei este comunicarea simţirii, a experienţei.
M: Pentru a recepţiona comunicarea, trebuie să fii receptiv.
Î: Fireşte. Trebuie să existe o persoană care recepţionează. Dar dacă transmiţătorul nu transmite, la ce mai serveşte receptorul?
M: Jnaninul aparţine lumii întregi. El se dăruieşte pe sine neobosit şi complet tuturor celor care vin la el. Dacă el nu este un dăruitor, atunci nu este un jnanin. Tot ceea ce are, el împărtăşeşte şi altora.
Î: Dar poate el să împărtăşească ceea ce este el?
M: întrebi cumva dacă el poate să-i transforme pe alţii în jnanini? Da şi nu. Nu, întrucât jnaninii nu sunt făcuţi de un altul, ei se realizează pe ei înşişi ca jnanini, atunci când se reîntorc la sursa lor, la natura lor reală. Eu nu pot să te prefac în ceea ce eşti deja. Tot ceea ce pot este să-ţi indic drumul pe care am apucat eu şi să te invit să faci la fel.
Î: Aceasta nu răspunde la întrebarea mea. II am în minte pe occidentalul critic şi sceptic care neagă chiar şi posibilitatea stărilor mai înalte de conştiinţă, în ultima vreme, drogurile au făcut o breşă în necredinţa sa, dar fără să afecteze perspectiva lui materialistă. Cu droguri sau fără droguri, corpul rămâne faptul primar, iar mintea este secundară. Dincolo de minte, ei nu vad nimic. De la Buddha încoace starea de realizare de sine a fost descrisă în termeni negativi: „nu aceasta, nu aceea”. Să fie
oare inevitabil? Nu este posibil să o ilustrezi, dacă nu poţi s-o descrii? Admit, nici o descriere verbală nu o va ilustra, din moment ce starea descrisă este dincolo de cuvinte. Totuşi ea este şi înlăuntrul cuvintelor. Poezia este arta de a reda inexpimabilul în cuvinte.
M: Poeţii religioşi nu lipsesc defel, întoarce-te spre ei pentru a obţine ceea ce doreşti, în ceea ce mă priveşte, învăţătura mea este simplă: ai încredere în mine pentru o vreme şi fă ce îţi spun. Dacă perseverezi, vei găsi că încrederea ta a fost justificată.
Î: Şi ce este de făcut cu oamenii care sunt interesaţi, dar nu pot avea încredere?
M: Dacă ar putea să stea cu mine, ei ar ajunge să aibă încredere în mine. Odată ce vor avea încredere în mine, ei vor urma sfaturile mele şi vor descoperi prin ei înşişi.
Î: Nu pregătirea o cer eu chiar acum, ci rezultatele sale. Tu le ai pe amândouă. Tu eşti dispus să ne spui totul despre pregătire, dar atunci când se ajunge la rezultate, tu refuzi să împărtăşeşti. Fie că ne spui că starea ta este dincolo de cuvinte, fie că nu există nici o deosebire; că acolo unde noi vedem o deosebire, tu nu vezi nici una. În ambele cazuri suntem lipsiţi de puterea de a pătrunde direct şi revelator în starea ta.
M: Cum vrei tu să pătrunzi direct în starea mea, câtă vreme iţi lipseşte pătrunderea directă în propria ta stare? Când însăşi instrumentul penetrării directe lipseşte, nu este important să-l găsim mai întâi? Tu eşti precum un orb care vrea să înveţe să picteze înainte de a-şi recăpăta vederea. Tu vrei să cunoşti starea mea, însă nu cunoşti starea soţiei tale sau a servitorului tău.
Î: Eu cer doar nişte indicii.
M: Bine, îţi dau un punct de reper foarte semnificativ – acolo tu vezi deosebiri, eu nu văd. Pentru mine asta-i de ajuns. Dacă gândeşti că nu e de ajuns, eu nu pot decât să repet: este de ajuns.Chibzuieşte adânc la asta şi vei ajunge să vezi ceea ce văd eu. Se pare că tu vrei să te bucuri de o pătrundere imediată, uitând că imediatul este întotdeauna precedat de o lungă pregătire. Fructul cade brusc, dar coacerea ia timp.La urma urmei, când îţi cer să ai încrederea în mine, este numai pentru o scurtă perioadă de timp,suficient însă pentru a te pune în mişcare. Cu cât eşti mai serios, cu atât mai puţină credinţă îţi trebuie,căci curând vei găsi justificată încrederea în mine. Tu vrei să-ţi dovedesc că sunt demn de încredere!Cum aş putea să o fac, şi la ce bun? în definitiv, ceea ce îţi ofer eu este o abordare operaţională, atât de curentă în ştiinţa Occidentului. Când un om de ştiinţă descrie un experiment şi rezultatele sale, tu accepţi
de regulă afirmaţiile lui pe încredere şi repeţi experimentul aşa cum îl descrie el. Odată ce obţii aceleaşi rezultate, sau unele asemănătoare, nu mai este nevoie să ai încredere în el, ci te încrezi în propria ta experienţă, încurajat, mergi mai departe şi ajungi în final la rezultate substanţial identice.
Î: Mintea indiană a fost pregătită pentru experimentele metafizice prin cultură şi prin educaţie.Pentru un indian, cuvinte precum „percepţia directă a Realităţii Ultime” au înţeles şi scot la iveală răspunsuri din profunzimile fiinţei lui. Ele înseamnă puţin pentru un occidental; chiar atunci când a fost
crescut întruna din variantele creştinismului, gândirea sa nu merge dincolo de conformarea la poruncile lui Dumnezeu şi la îndemnurile lui Christos. Cunoaşterea de primă mână a realităţii este nu numai dincolo de orice ambiţie, ci şi dincolo de orice concepere. Unii indieni îmi spun: „Fără speranţă.Occidentalul nu va înţelege, căci nu poate. Nu-i spune nimic despre realizarea de sine lasă-l să trăiască o viaţă utilă şi să-şi câştige dreptul de a renaşte în India. Numai atunci va avea o şansă”. Alţii spun:
„Realitate; este aceeaşi pentru toţi, dar nu toţi sunt la fel de înzestraţi cu capacitatea de a o percepe. Capacitatea vine odată cu dorinţa, care se va transforma în devoţiune şi în ultimă instanţă într-o totală dăruire de sine. Cu integritate şi seriozitate şi cu hotărârea de fier de a învinge toate obstacolele,occidentalul are aceeaşi şansă ca şi omul oriental. Tot ce-i trebuie, este stârnirea interesului”. Pentru ca interesul său privitor la cunoaşterea de sine să fie stârnit, el trebuie să fie convins de avantajele ei.
M: Crezi că este cu putinţă ca o experienţă personală să fie transmisă?
Î: Nu ştiu. Tu vorbeşti de unitatea, de identitatea celui care vede cu ceea ce este văzut. Când toate sunt una, comunicarea ar trebui să fie realizabilă.
M: Ca să ai experienţa directă a unei ţări, trebuie să mergi şi să trăieşti acolo. Nu cere imposibilul.Fără îndoială, victoria spirituală a unui om va aduce foloase omenirii, dar pentru a aduce foloase unui alt individ este nevoie de o strânsă relaţie personală. O astfel de relaţie nu este accidentală şi nu poate fi pretinsă de oricine. Pe de altă parte, abordarea ştiinţifică este pentru toţi. „Ai încredere-probează-gustă”.Ce-ţi trebuie mai mult? De ce să vâri Adevărul cu forţa pe gâtleje nedoritoare, lipsite de poftă? Asta oricum nu se poate face. Fără cel care primeşte, ce poate să facă cel care dă?
Î: Esenţa artei constă în a folosi forma exterioară pentru a comunica o experienţă interioară.Fireşte, trebuie să fii sensibil la lumea interioară mai înainte ca exteriorul să aibă un sens. Cum se poate creşte în sensibilitate?
M: Oricum ai lua-o, se ajunge la acelaşi lucru. Cei care dau sunt mulţi; unde sunt cei care primesc?
Î: Nu poţi tu să-ti împărtăşeşti propria sensibilitate?
M: Ba da, pot, dar împărtăşirea este o stradă cu două sensuri. Pentru o împărtăşire este nevoie de doi. Cine este dispus să ia ceea ce eu sunt dispus să dau?
Î: Tu zici că noi suntem una. Nu-i de ajuns?
M: Eu sunt una cu tine. Eşti tu una cu mine? Dacă eşti, n-ai mai pune întrebări. Dacă nu eşti, dacă nu vezi ceea ce văd eu ce pot să fee dincolo de a-ţi arăta calea să-ţi îmbunătăţeşti viziunea?
Î: Ceea ce nu poţi să dai nu-ţi aparţine.
M: Eu nu pretind nimic ca fiind al meu personal. Când nu este „eu”, unde este „al meu”? Doi oameni se uită la un copac. Unul vede fructele ascunse printre frunze şi celălalt nu le vede. Altminteri, nu există nici o deosebire între cei doi. Cel care vede ştie că având puţină atenţie şi celălalt va vedea
fructele, dar chestiunea împărtăşirii nu se pune. Crede-mă, eu nu ţin pumnii strânşi, păstrând pentru mine partea ta de realitate. Din contră, eu sunt al tău cu totul, mănâncă-mă şi bea-mă. Dar în timp ce repeţi verbaÎ: „dă-mi, dă-mi”, tu nu faci nimic pentru a lua ceea ce este oferit. Eu îţi arăt o cale scurtă şi uşoară ca să fii în stare să vezi ceea ce văd eu, dar tu te agăţi de vechile tale obişnuinţe de gândire, simţire şi acţiune şi dai toată vina pe mine. Eu nu am nimic din care să nu ai şi tu. Cunoaşterea de sine
nu este o bucată de proprietate care să fie oferită şi acceptată. Ea este o dimensiune cu totul nouă, unde nu există nimic de dat sau de luat.
Î: Dă-mi cel puţin o oarecare putere de a înţelege conţinutul minţii tale în vreme ce îţi trăieşti viaţa de zi cu zi. A mânca, a bea, a vorbi, a dormi – cum se simte asta la capătul unde te afli tu?
M: Lucrurile obişnuite ale vieţii – eu le experimentez întocmai cum faci şi tu. Deosebirea se află în ceea ce nu experimentez. Eu nu experimentez frică sau lăcomie, ură sau mânie. Eu nu cer nimic, nu refuz nimic, nu păstrez nimic. În aceste chestiuni nu fac nici un compromis. Poate că aici se află diferenţa fundamentală dintre noi. Eu nu fac compromisuri, eu sunt sincer cu mine însumi, pe câtă vreme tu te temi de realitate.
Î: Din punctul de vedere al occidentalilor există ceva tulburător în căile tale. Să şezi într-un colţ, de unul singur, şi să tot repeţi: „Eu sunt Dumnezeu, Eu sunt Dumnezeu”, pare curată nebunie Cum să
convingi un occidental că astfel de practici conduc la suprema sănătate psihică?
M: Omul care pretinde că este Dumnezeu şi omul care se îndoieşte de acest lucru – amândoi se amăgesc. Ei vorbesc în visul lor.
Î: Dacă totul este visare, ce este trezia?
M: Cum să descriu starea de trezie în limbajul tărâmului de vis? Cuvintele nu descriu, ele sunt doar simboluri.
Î: Iarăşi aceeaşi scuză că vorbele nu sunt în stare să comunice realitatea.
M: Dacă tu vrei cuvinte, am să-ţi dau câteva din străvechile cuvinte de putere. Repetă-le pe oricare fără încetare: ele pot face minuni.
Î: Vorbeşti serios? I-ai cere tu unui occidental să repete „Om” ori „Ram” ori „Hare Krishna” fără încetare, cu toate că îi lipsesc în totalitate credinţa şi convingerea născute din fundalul religios şi cultural corespunzător? Fără credinţă şi fervoare, repetând mecanic aceleaşi sunete, va realiza el vreodată ceva?
M: De ce nu? Imboldul, motivul ascuns este ceea ce contează, nu forma pe care o ia. Indiferent ce va face, dacă el o va face de dragul descoperirii propriului său sine real, asta îl va aduce cu siguranţă la el însuşi.
Î: Nu este nevoie de credinţă în eficacitatea mijloacelor?
M: Nu este nevoie de credinţa care înseamnă doar aşteptarea de rezultate. Aici numai acţiunea contează. Orice faci de dragul adevărului, te va duce la adevăr. Numai să fii serios şi onest. Forma pe care o ia contează prea puţin.
Î: Dar atunci, unde este nevoia de a da expresie năzuinţei cuiva?
M: Nici o nevoie. A nu face nimic este tot atât de bine. Simpla năzuinţă, nediluată de gândire şi acţiune, năzuinţă concentrată şi pură, te va duce fără întârziere la scopul tău. Adevăratul motiv este cel care contează, nu maniera.
Î: Incredibil! Cum poate o repetare rigidă, făcută într-o stare fă plictiseală care frizează disperarea, să fie eficace?
M: Chiar faptul repetării, al luptei neîncetate, al rezistenţei şi al perseverenţei, în ciuda plictiselii, a disperării şi a lipsei totale de convingere, este realmente crucial. Toate acestea nu sunt importante prin
ele însele, ci sinceritatea dindărătul lor este importantă. Trebuie să existe o împingere din interior şi o tragere din afară.
Î: întrebările mele sunt tipice Occidentului. Oamenii gândesc în termeni de cauză şi efect, de mijloace şi scopuri. Ei nu văd ce legătură cauzală poate să existe între un anumit cuvânt şi Realitatea Absolută.
M: Nici un fel de legătură, însă există o legătură între cuvânt şi înţelesul lui, între acţiune şi motivul ei. Practica spirituală este voinţă afirmată şi reafirmată cu putere. Cine nu are îndrăzneală, nu va accepta realul nici chiar atunci când îi este oferit. Caracterul refractar, el însuşi născut din frică, este singurul obstacol.
Î: Ce anume este acolo ca să-mi provoace teamă?
M: Ne-cunoscutul. Ne-fiinţa, ne-cunoaşterea, ne-facerea. Lumea de dincolo.
Î: Vrei să spui că în vreme ce împărtăşeşti maniera realizării tale, tu nu poţi împărtăşi roadele?
M: Fireşte că pot împărtăşi roadele şi asta fac tot timpul, însă limbajul meu este un limbaj tăcut, învaţă să asculţi şi să înţelegi.
Î: Nu înţeleg cum se poate începe fără convingere.
M: Stai cu mine un timp, sau concentrează-ţi mintea pe ceea ce spun şi fac eu şi convingerea se va ivi.
Î: Nu toţi au şansa de a te întâlni.
M: întâlneşte-ţi propriul tău sine. Fii cu propriul tău sine, ascultă-l, supune-te lui, nutreşte-l, păstrează-l în minte fără încetare. Nu ai nevoie de o altă călăuză. Atâta timp cât imboldul tău pentru adevăr îţi afectează viaţa de zi cu zi, totul este bine pentru tine. Trăieşte-ţi viaţa fără a răni pe nimeni.Caracterul inofensiv şi lipsa de nocivitate sunt cea mai puternică formă de yoga şi ea te va duce fără întârziere la scopul tău. Asta este ceea ce numesc eu nisarga yoga, Yoga Naturală. Ea este arta de a
trăi în pace şi armonie, în prietenie şi iubire. Rodul ei este fericirea fără de cauză şi fără de sfârşit.
Î: Toate astea presupun totuşi o oarecare credinţă.
M: Întoarce-te spre interior şi vei ajunge să ai încredere în ţine însuţi, încredinţarea vine odată cu experienţa.
Î: Când un om îmi spune că el ştie ceva ce eu nu ştiu, am dreptul să-l întreb: „ce este ceea ce tu ştii şi eu nu ştiu?”
M: Şi dacă el îţi spune că acest lucru nu poate fi transmis în cuvinte?
Î: Atunci îl privesc îndeaproape şi încerc să înţeleg.
M: Exact asta vreau să faci! Fii interesat, acordă atenţie până când se stabileşte un curent de înţelegere reciprocă. Atunci împărtăşirea va fi uşoară. La drept vorbind, întreaga realizare este numai împărtăşire. Tu intri într-o conştiinţă mai întinsă şi te împărtăşeşti din ea. Caracterul refractar şi rezistenţa la a intra şi a împărtăşi este singura piedică. Eu, nu vorbesc niciodată de deosebiri, căci pentru mine nu există nici una. Tu vorbeşti despre ele, aşa că este de datoria ta să mi le arăţi. Te rog,
arată-mi deosebirile. Pentru asta va trebui să mă înţelegi, dar atunci nu vei mai vorbi de deosebiri,înţelege bine un singur lucru, şi ai ajuns. Ceea ce te împiedică să cunoşti nu este lipsa de ocazie, ci lipsa de abilitate în a focaliza în mintea ta ceea ce vrei să înţelegi. Dacă ai putea să păstrezi în minte ceea ce nu cunoşti, lucrul necunoscut şi-ar revela secretele. Dar dacă eşti superficial şi nerăbdător, şi nu îndeajuns de serios ca să priveşti şi să aştepţi, atunci tu eşti ca un copil care plânge după lună.
Nisargadatta Maharaj https://www.evolutiespirituala.ro/practica-spirituala-inseamna-vointa-afirmata-si-reafirmata-cu-putere-nisargadatta-maharaj/?feed_id=19253&_unique_id=636686cc3d736
Se vorbeste destul de mult de tablitele Sumeriene, dar foarte putini au citit traducerea acestora. Ele prezinta istoria in varianta Sumeriana.
Tablitele de la Tartaria, mai vechi cu cca. 1000 ani decat cele Sumeriene, inca nu sunt complet descifrate, iar cele descifrate prezinta calcule matematice intr-un alt sistem. Deci pana la definitivarea descifrarii placutelor de la Tartaria, cand e posibil sa aflam o completare sau o schimbare radicala a istoriei, e bine sa cunoastem varianta „traducerii” (sub rezerva unei posibile dezinformari) tablitelor Sumeriene. Asemanarea multor aspecte cu scrierile biblice e covarsitoare.
Zecharia Sitchin, cunoscut datorita traducerii (descifrarii) tablitelor Sumeriene, a caror inteles schimba radical istoria omenirii, catalogat si ca fiind un manipulator, de catre unii, dar si fiindui apreciata traducerea de catre altii.
In cartea ” An.unnak.ki Versus An.unnak.ki ” , Aryana Havak prezinta pe scurt istoria tablitelor Sumeriene, dar si traducerea catorva dintre tablite. In continuare aveti acest pasaj :
Aceasta ar fi istoria oficială, prezentată succint, a Sumerului.
În urma unor ample săpături arheologice, printre care cele din 1850, din zona Mosulului, efectuate de Sir Layard şi cele nu mai puţin faimoase din Telloh, care au fost începute de nişte arheologi francezi în anul 1877 şi au fost continuate de alte echipe până în anul 1913, s-a reuşit aducerea la lumină a unor uriaşe vestigii arheologice care atestă rolul civilizator pe care l-au avut sumerienii. Cu ocazia acestor şantiere s-au găsit aprox. 250.000 de tăbliţe şi cilindri, preponderent din lut şi piatră, pe care se afla întreaga istorie a Sumerului. Din păcate nu s-au tradus decât foarte puţine. Ele sunt considerate ca fiind una din cele mai mari descoperiri arheologice din istoria umanităţii, dar deşi au trecut peste 150 de ani de la aceste evenimente, ele continuă să fie ignorate şi excluse din istoria oficială. Acest lucru se datorează faptului că ele contravin versiunii oficiale, atât din punct de vedere istoric, cât şi religios. Majoritatea acestora fac referire la situaţia economică, socială, religioasă şi politică din acea perioadă. Cel mai important apărător şi traducător al acestor scrieri este reputatul savant Zecharia Sitchin, istoric şi poliglot, care a studiat ani la rând aceste texte şi care, în urma unor argumente coerente, a ajuns la concluzia că această civilizaţie sumeriană a fost un «dar al zeilor».
Ceea ce este însă important şi interesant de aprofundat este Lista Sumeriană a Zeilor şi Zeiţelor. Această listă se află gravată pe o multitudine de tăbliţe de lut şi sigilii de piatră şi cuprinde o perioadă de aproximativ 400.000 de ani. Cu toate că anumite voci au afirmat că ele sunt reale şi trebuiesc acceptate, datorită lungii perioade pe care o acoperă, comunitatea ştiinţifică a respins aceste informaţii considerându-le neverosimile. Ei îşi bazează argumentaţia şi pe faptul că conducătorii sunt descrişi ca fiind zei sau nemuritori.

În aceste înscrisuri sumeriene zeii sunt numiţi An.unnak.ki – în traducere, cei care au venit din cer pe pământ. Nu putem să nu facem o corelaţie cu religia oficială şi anume cu faptul că în Geneză apar nişte personaje ce sunt numite Nefilimi, cuvânt a cărui traducere uzuală este cea de uriaşi, dar a cărui interpretare corectă ar fi: cei care au venit jos.
Mitologia sumeriană afirmă că au existat o serie de zei şi zeiţe, buni sau răi, care au venit pe pământ şi au creat rasa umană. Sitchin spune că aceşti zei au sosit de pe o planetă numită Nibiru sau Planeta încrucişării, pe care asirienii şi babilonienii o numeau Marduk. Sumerienii credeau că această planetă are o orbită eliptică de 3.600 de ani pământeni şi că orbita acestui astru ar începe undeva între Jupiter şi Marte şi s-ar extinde departe în spaţiul cosmic. În prezent s-a identificat un corp ceresc, numit Planeta X, care este situat dincolo de Pluto şi care se pare că face parte din sistemul nostru solar. În traducerea lui Sitchin, planeta Nibiru ar fi cauzat, la începutul formării sistemului solar, distrugerea unei planete numită Tiamat. Se pare că centura de asteroizi dintre Marte şi Jupiter a apărut ca urmare a ciocnirii dintre Tiamat şi una din Lunile planetei Nibiru. Acest cataclism este descris în amănunt pe câteva tăbliţe, însă nu mai există nicio o altă dovadă care să susţină această ipoteză. Singurul argument care se poate aduce este faptul că sumerienii aveau ample, dar totodată neobişnuite cunoştinţe de astronomie, nefireşti pentru acea perioadă, ei având tăbliţe cu reprezentări ale sistemului solar şi al planetelor, reprezentări în care sunt desenate corect poziţiile, mărimea şi orbitele acestora.
Conform calculelor acestora Nibiru trece prin sistemul nostru solar odată la 3.600 de ani, iar sumerienii au numit această perioadă un SAR. Pe tăbliţe găsim afirmaţia că anunnakki au ajuns pe pământ cu 120 de SAR înaintea potopului. Asta ar însemna aproximativ 432.000 ani. Sitchin crede că aceşti zei aveau viaţa foarte lungă, de până la 500.000 de ani pământeni. Tot el spune ca aceştia au venit pe Terra cu scopul de a căuta aur. Se pare că aurul le era necesar la refacerea atmosferei de pe planeta lor, întrucât aceasta se deteriorase. De aceea au venit aici. au construit mine situate în principal în actualul Zimbabwe, zonă numită de sumerieni AB.ZU, au făcut baze între actualele Iran şi Irak. Însă după o perioadă, dându-şi seama că nu pot face munca, au combinat ADN-ul lor cu cel al lui Homo Erectus, creând astfel Homo Sapiens.
Tăbliţele descriu modul în care au fost combinate genele Anunnakki cu cele ale băştinaşilor, ba mai mult, fac referire la anumite recipiente în care au fost creaţi embrionii. Se pare că în misiunea lor de a căuta aur ei au mai aterizat şi pe alte corpuri cereşti cum ar fi Lahmu (Marte) şi Luna. Iniţial au fost 900 de colonizatori, dar doar 600 s-au stabilit pe Terra.
Locuitorii de atunci ai zonei sumeriene au fost primii care au interacţionat cu ei şi tot ei au fost cei cărora de-a lungul timpului le-au fost dezvăluite informaţii privind sistemul solar, astronomia, construcţia de oraşe, agricultura, canalizare, etc.
Anunnakki aveau ca şi conducători pe Enlil şi Enki, care erau fiii conducătorului suprem al celor de pe Nibiru, numit Anu. Enki împreună cu Ninhursag sau Ninti se pare că au fost cei care i-au creat pe oameni, deşi Enlil s-a opus cu vehemenţă. Ninhursag, Ninti sau Ninkharsag este descrisă ca având vaste cunoştinţe medicale şi apare deseori în reprezentările sumeriene sub forma unei potcoave cu ajutorul căreia se tăia cordonul ombilical. În anumite reprezentări ea apare ca fiind o femeie însărcinată.
Ulterior aceasta devine zeiţa mamă şi o regăsim în diverse religii sub felurite nume ca: regina Semiramida, Isis, Barati, etc.
Tăbliţele ne spun că în fazele iniţiale s-a încercat combinarea ADN-ului zeilor cu feluritele vietăţi existente pe Terra la acel moment. Aşa se face că au apărut creaturi cu diverse defecte sau hibrizi, inapţi în a munci.
Într-un final, după multe combinaţii şi încercări eşuate, au descoperit formula corectă şi astfel s-a născut LU.LU, primul Homo Sapiens. În conformitate cu textele sumeriene Lulu a avut ca mamă o femeie din Africa, iar descoperiri recente arată că Homo Sapiens a apărut pentru prima oară acolo. Ştiinţa confirmă că noi am avut acelaşi strămoş feminin care a trăit în Africa acum 150.000–300.000 de ani. Tot ştiinţa demonstrează că acum 35.000 de ani s-a produs o nouă intervenţie, la fel de bruscă ca prima, asupra ADN-ului uman, în urma căreia a apărut Homo Sapiens Sapiens.
Pe tăbliţele sumeriene apar numele şi ierarhia zeilor anunnakki. Astfel: tatăl zeilor se numea AN (cer) iar mama lor ANTU. Aceştia stăteau în cerul lor şi veneau în vizită pe E.RI.DU doar rareori.

Se pare că aceşti doi au fost cei care i-au trimis pe Enlil şi Enki, care erau fraţi vitregi, să guverneze pământul. Ulterior aceştia au devenit din fraţi, rivali. Tăbliţele mai descriu faptul că oamenii au primit posibilitatea procreerii, iar acest lucru a dus la o explozie demografică. Se pare că acesta a fost declanşatorul unui conflict major între Enlil şi Enki, conflict în care Enki a ţinut partea rasei nou create. De altfel atât legendele sumeriene cât şi textele Vedice povestesc despre conflicte permanente în rândul zeilor, iar dacă ne gândim şi la mitologia greacă observăm aceeaşi stare conflictuală la nivelul zeilor, care exploda la cel mai mic incident.
Zeii sumerieni sunt descrişi ca având mai multe înfăţişări. Uneori sunt umanoizi, alteori au cap şi aripi de păsări şi adesea au aspect de reptilă. Această ultimă reprezentare apare în special în imaginile în care aceştia sunt descrişi ca fiind războinici. Aceste tipare sunt repetitive şi se regăsesc pretutindeni. Interesant este faptul că în texul tăbliţelor, pe parcursul a mai multe sute de mii de ani, se regăsesc numele aceloraşi zeităţi.
Cel mai important zeu era Anu, dumnezeu din cer, stăpânul constelaţiilor, rege al zeilor, spiritelor şi demonilor şi care locuia în cele mai înalte zone din cer. El avea puterea creaţiei şi puterea distrugerii, pedepsindu-i astfel pe cei răi. El a fost tatăl lui Anunnku, în traducere, cel venit din cer.
Pe una din tăbliţe apare Enmeduranki, un prinţ din Sippar, care a fost îndrăgit de Anu, Enlil şi Enki. El a fost adus de Shamas la adunarea zeilor. Ei i-au arătat cum «să vadă uleiul pe apă» şi multe alte secrete. Apoi i-au dat Tăbliţa Divină care conţinea secretele Cerului şi ale Pământului. Tot ei l-au învăţat cum să facă calcule matematice.
Sumerienii nu i-au numit dumnezei pe anunnakki, ci DIN.GIR, adică cei puri, strălucitori. Nu are sens să intrăm în amănunt în aceste descrieri. Informaţiile se găsesc şi pot fi accesate. Este important de menţionat că textele sumeriene împart istoria în două părţi: înainte şi după Potop. Se pare că a existat un potop care a venit şi a distrus ceea ce creaseră anunnakki. Ei spun că după ce apele s-au retras, anunnakki au decis că au fost prea măreţi (în sensul de buni) pentru umanitate. Termenul folosit este ELU, care se traduce din acadiană ca măreţ.
Dacă suprapunem informaţiile tăbliţelor peste cele din Biblie vedem că anumite idei corespund, regăsindu-se în ambele scrieri.
Iar după ce au început a se înmulţi oamenii pe pământ şi li s-au născut fiice, Fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au ales dintre ele soţii, care pe cine a voit.
Dar Domnul Dumnezeu a zis: „Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceştia, pentru că sunt numai trup. Deci zilele lor să mai fie o sută douăzeci de ani!”
În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi (nefilimi), mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii: aceştia sunt vestirii viteji din vechime.
Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ şi că toate cugetele şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele,
I-a părul rău şi s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ.
Şi a zis Domnul: „Pierde-voi de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci îmi pare rău că le-am făcut.”

Potopul a ţinut pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi s-a înmulţit apa şi a ridicat corabia şi aceasta s-a înălţat deasupra pământului.
Şi a crescut apa mereu şi s-a înmulţit foarte tare pe pământ şi corabia se purta pe deasupra apei.
Şi a sporit apa pe pământ atât de mult, încât a acoperit toţi munţii cei înalţi, care erau sub cer.
Şi a acoperit apa toţi munţii cei înalţi, ridicându-se cu cincisprezece coţi mai sus de ei. Şi a murit tot trupul ce se mişca pe pământ: păsările, animalele, fiarele, toate vietăţile ce mişunau pe pământ şi toţi oamenii.
Toate cele de pe uscat, câte aveau suflare de viaţă în nările lor, au murit
Şi aşa s-a stins toată fiinţa care se alia pe faţa a tot pământul, de la om până la dobitoc şi până la târâtoare şi până la păsările cerului, roate s-au stins de pe pământ, şi a rămas numai Noe şi ce era cu el în corabie.
Iar apa a crescut mereu pe pământ, o sută cincizeci de zile.
Geneza
De altfel dacă ar fi să cercetăm legendele şi miturile existente pe întreg pământul am realiza că pretutindeni apare ideea de potop. În tăbliţele sumeriene se povesteşte cum anunnakki au părăsit pământul în navele lor în timp ce întreg teritoriul era acoperit de apă. Există în prezent dovezi geologice care confirmă că acum aproximativ 11.000 î.Hr. pe Terra s-a produs o catastrofă care a distrus toate aşezările existente. Ici colo apar noi descoperiri, dovezi ale unor civilizaţii avansate, dar care nu sunt luate în seamă.
Tot pe aceste tăbliţe găsim informaţii cu privire la faptul că sumerienii îşi vedeau zeii ca fiind buni şi puternici şi de aceea atribuiau eşecurile şi nereuşitele personale ca fiind răsplata propriilor fapte. Astfel s-a născut credinţa că dacă îţi dispreţuiai sau judecai dumnezeul acesta îţi aducea boli, suferinţă, dezastre. Din scrieri aflăm că în acea zonă geografică ploile erau rare şi că atunci când ploua şi apăreau inundaţii acestea erau puse pe seama unui demon care trăia în Golful Persic şi care se răzbuna pe ei. Tot la sumerieni apare ideea că un copil se naşte deja păcătos şi că orice suferinţă este dată pe merit şi că trebuie mulţumit pentru ea.

Sumerienii atribuiau calităţi umane zeilor şi astfel avem informaţii despre tot felul de conflicte cum ar fi cel apărut între zeul bovinelor Lahar şi sora lui, zeiţa cerealelor, Ashnar. Apare apoi o ceartă între Emesh, zeul verii, răspunzător de floră, construcţii, oraşe şi temple şi Eten, zeul iernii, care era responsabil cu naşterile şi roditul. Se pare că aceşti zei erau geloşi şi voiau să fie lăudaţi în permanenţă. De asemenea a existat un conflict şi între Enki şi Ninhursag (doamna care dă viaţă). Acesta se pare că ar fi mâncat opt plante crescute într-un loc special, numit grădina divină şi ar fi declanşat astfel furia zeiţei. Aceasta l-a blestemat, dorindu-i ca opt părţi din corpul lui să se îmbolnăvească, iar Enki s-a îmbolnăvit. Una din zonele afectate a fost o coastă.
Într-un final lui Ninhursag i s-a făcut mila şi s-a întors să îl însănătoşească. Ea a creat opt divinităţi care să îl vindece, din care una a fost făcută special pentru coasta bolnavă. Ea se numea Nin-Ti, în traducere doamna coastă. Să fie acesta oare o asemănare cu biblica Eva?
Despre Ninhursag se ştie că a avut o fiică şi un fiu cu Enki. Aceasta a devenit ulterior zeiţa păşunilor, iar fratele ei pe nume Ninurta a fost văzut ca fiind răspunzător de fântâni. Ninhursag este numită şi Niniti-doamna vieţii sau Mammi şi răspundea de facilităţile medicale.
Enki iese din apă la îndemnul mesagerului său Isimud care este uşor de identificat prin cele două feţe care privesc în părţi opuse (dualitate).
În reprezentări, Enki apare adesea reprezentat de doi şerpi care se încolăcesc, imagine foarte asemănătoare cu cea a AND-ului uman şi cu cea a caduceului, simbol folosit şi în prezent de medicină. Pe tăbliţe se află consemnat faptul că el a sfidat Consiliul Conducător al Anunnakkilor, care hotărâse să distrugă umanitatea, pentru că o vedea ca fiind o creaţie imperfectă, şi l-a învăţat pe Ziusudra (Noe sumerian) cum să îşi construiască o barcă spre a se salva pe el şi familia lui.
Perioada domniei lui Enki se întinde pe 120 SAR. Templul lui principal se numea E-ENGUR-RA, în traducere, casa din străfundul apei şi se alia în Eridu, o localitate situată în zona văii Eufratului. Se mai ştie despre Enki că a avut un copil cu fiica sa care a dat naştere unei fete pe nume Nikurra. Enki s-a împreunat şi cu aceasta şi astfel s-a născut Uttu. Important este faptul că Enki apare întotdeauna ca protector şi învăţător al omenirii şi este văzut ca fiind creatorul omului.
Spre deosebire de fratele său Enki, Enlil este descris ca fiind un zeu al vântului sau al dominaţiei. Tăbliţele spun despre el că ar fi fost aruncat din DILMUN, casa zeilor, pentru că ar fi violat o fată pe nume Ninlil. Aceasta însă l-a urmat în pribegie şi i-a născut patru copii. Enlil este văzut ca fiind stăpânul pământului şi este cunoscut ca fiind inventatorul târnăcopului.
În afara acestor principali zei, în tăbliţele sumeriene mai găsim relatări şi despre alte zeităţi, fiecare având un rol binestabilit în ierarhia existentă.
Consider că este important să amintim cronologia evenimentelor, stabilită de Sitchin, în urma traduceri tăbliţelor.
Evenimente înainte de Potop
450.000 Î.Hr.
Atmosfera planetei Nibiru începe să se deterioreze şi devine astfel ostilă vieţii. Anu îl detronează pe Alalu şi ajunge cu ajutorul unei nave pe Terra. Aici găseşte zăcăminte de aur şi realizează că acestea pot fi folosite spre a salva atmosfera planetei sale.
445.000
Anunnakki aterizează pe Terra şi îşi stabilesc baza la Eridu, cu intenţia de a extrage aur din Golful Persic. Ei sunt conduşi de Enki, care este fiul lui Anu.
430.000
Pământul începe să devină ospitalier datorită climei care devenise mai blândă. Anunnakki sosesc pe Pământ în număr mare. Ei sunt conduşi de sora vitregă a lui Enki. Ea era doctor şi avea şi rang conducător.
416. 000
Producţia de aur începe să scadă, iar acest lucru îl determină pe Anu să vină pe Pământ. Împreună cu el soseşte şi fiul lui, Enlil. Odată ajuns aici, Anu hotărăşte ca exploatarea minieră să aibă loc în Africa. Totodată îl numeşte pe Enlil coordonator al misiunii Terra. Enki este trimis în Africa. În momentul în care voia să părăsească Terra, Anu este atacat de nepotul lui Alalu.
400. 000
În sudul Mesopotamiei existau şapte localităţi dezvoltate. Cele mai importante erau: un port spaţial în Sippar, Centrul de Control al Misiunii din Nippur şi Centrul Metalurgic din Shurrupak. Minereurile erau transportate din Africa cu ajutorul unor nave. Metalul era rafinat şi apoi trimis în sus, pe orbită. De aici era încărcat în navele care soseau regulat de pe Nibiru. Igigi era răspunzător de trimiterea produsului finit.
380.000
Igigi îl sprijină pe nepotul lui Alalu iar acesta încearcă să ia Pământul în stăpânire.
Enliliţii câştigă într-un final războiul împotriva zeilor.
300. 000
Anunnakki se răzvrătesc deoarece nu le convenea munca grea pe care o depuneau în mine. Enki şi Ninhursag se văd puşi în situaţia de a găsi alţi muncitori. De aceea se gândesc să creeze lucrători. Primi lucrători obţinuţi prin manipulare genetică au avut la bază ADN-ul unei femele de maimuţă. Aceştia au fost primii Homo Sapiens. Ei sunt puşi la muncă în locul anunnakki lor. În acelaşi timp Enlil aduce lucrători primitivi în Edin din Mesopotamia. Homo Sapiens a fost creat având posibilitatea procreerii şi de aceea a început să se înmulţească.
200.000
O nouă eră glaciară se abate asupra Pământului. Acest lucru face ca viaţa să regreseze.
100.000
Clima începe să îşi revină, încălzindu-se. Fiicele oamenilor care erau deosebit de frumoase sunt râvnite de către anunnakki. Aceştia încep să se cupleze cu ele. Acest lucru îl enervează pe Enlil.
75. 000
Asupra Pământului se abate o nouă eră glaciară. Pe Pământ este atât de frig încât doar omul Cro-Magnon supravieţuieşte.
49. 000
Enki şi Ninhursag se decid să pună noi conducători în Shuruuppak. Ei îi aleg din rândul oamenilor, dar din categoria celor ce aveau părinţi anunnakki. Acest lucru îl înfurie pe Enlil, care se hotărăşte să distrugă întreaga populaţie.
13. 000
Enlil îşi dă seama că se va produce o catastrofa globală odată cu trecerea planetei Nibiru prin apropierea Pământului. Valul uriaş ce urma să se propage pe Terra avea să îi ducă planul la bun sfârşit. El îi pune pe anunnakki să jure că nu vor divulga oamenilor această informaţie.
Evenimente după Potop
11.000 î.Hr.
Enki nu poate respecta promisiunea şi îl învaţă pe Ziusudra cum să îşi construiască o barcă sigură. Apele se revarsă asupra pământului. Anunnakki urmăresc întreaga scenă de la bordul navei lor. După ce apele au început să se retragă, Enlil acceptă ca populaţia rămasă să primească unelte şi seminţe. Oamenii încep să cultive mai întâi în zonele înalte. Enki îi învaţă cum să domesticească animalele.
10.500
Descendenţii lui Ziusudra primesc trei ţinuturi unde să îşi desfăşoare activitatea. Ninurta, fiul lui Enki, îi ajută făcând stăvilare şi secând râurile spre a le oferi teren fertil.
Enki intervine şi el, făcând valea Nilului cultivabilă. Peninsula Sinai este transformată în port pentru navele spaţiale. Anunnakki construiesc un Centru de Control pe muntele Monah, viitorul Ierusalim.
9.780
Primul născut al lui Enki, pe nume Ra/Marduck, împarte domnia Egiptului între Osiris şi Seth.
9.330
Seth îl capturează pe Osiris, după care îl omoară tăindu-l în bucăţi. Preia apoi rolul de conducător al Nilului.
8.970
Fiul lui Osiris, pe nume Horus, îşi răzbună tatăl iniţiind primul război al piramidelor. Seth reuşeşte să scape refugiindu-se în Asia. El ia peninsula Sinai şi Canaan-ul.
8.670
Urmaşii lui Enlil nu sunt de acord cu faptul că descendenţii lui Enki controlau toate zonele de zbor şi de aceea iniţiază un al doilea război al piramidelor. Ninurta câştigă bătălia şi goleşte piramidele de echipament. Ninhursag organizează o conferinţă de pace. Conducerea Egiptului este preluată de urmaşii lui Thoth. Dinastia Ra/Marduk îşi pierde puterea. Se construieşte Heliopolisul.
8.500
La porţile facilităţilor spaţiale sunt construite turnuri de veghe. Unul dintre acestea se afla în Jericho.
7. 400
Este o perioadă a păcii. Anunnakki dezvăluie oamenilor noi cunoştinţe. Este momentul în care începe perioada neolitică. Egiptul este condus de semi-zei.
3.800
Anunnakki se hotărăsc să înfiinţeze din nou oraşele zeilor în Sumer. Este momentul în care apare civilizaţia. Primele oraşe construite sunt Eridu şi Nippur. Anu vine în vizită pe Terra. Cu această ocazie se construieşte oraşul Uruk, iar templul acestui oraş este închinat zeiţei Inanna, care era nepoata lui Anu.
Regi pe Pământ
3.760
Oamenilor le-a fost dată conducerea. Ninurta face prima capitală la Kish. În Nippur apare calendarul. Civilizaţia începe să se răspândească şi în afara Sumerului.
3.450
Nannar/Sin preia conducerea în Sumer. Babilonul este proclamat de către Marduk ca fiind „poarta zeilor”. Acum are loc cunoscutul incident de la turnul din Babel, iar anunnakki reuşesc să amestece limbile oamenilor. Thoth a fost dat jos de pe tron de către Ra/Marduk. Dumuzi, fratele lui Thoth, cel care o trădase pe Inanna este arestat şi apoi ucis din greşeală. Marduk este zidit de viu în marea piramidă, dar reuşeşte să scape printr-un tunel. Pleacă apoi în exil.
3.100-3.350
Sunt ani de haos, care se sfârşesc odată cu instalarea unui faraon. Civilizaţia înaintează ajungând în a doua regiune.
2.900
Conducerea Sumerului este preluată de Erech, căruia Inanna îi dă putere peste a treia regiune. Acesta este momentul în care valea Indus începe să se civilizeze.
2.650
Regatul Sumerului începe să se destrame, ocazie cu care capitala se mută. Enlil îşi dă seama că oamenii sunt din ce în ce mai greu de condus.
2.371
Inanna se îndrăgosteşte de Sharru-Kin (Sargon). Acesta îşi stabileşte capitala la Agade. Acesta este momentul naşterii imperiului akkadian.
2.316
Sargon, vrând să stăpânească cele patru regiuni, desacralizează pământul Babilonului. Conflictul dintre Inanna şi Marduk capătă amploare şi ia sfârşit doar în momentul în care Nergal, fratele lui Marduk, pleacă din Africa, spre a-l convinge să părăsească Mesopotamia.
2.291
Tronul din Akkad este ocupat de Naram-Sin. Acesta reuşeşte cu ajutorul Inannei să intre în Egipt prin peninsula Sinai.
2.255
Inanna preia puterea în Mesopotamia. Narram-Sin sfidează Nippurul. Marii anunnakki atacă Agade, ştergându-l de pe faţa pământului. Inanna reuşeşte să scape. Grupări loiale lui Enlil şi Ninurta ocupă Sumerul şi Akkad.
2.220
Civilizaţia Sumerului explodează graţie unor conducători abili din Lagash. Gudea este ajutat de Thoth să construiască un ziggurat în onoarea Ninurtei.
2.193
Este anul în care Terah, tatăl lui Abraham se naşte într-o familie de înalţi preoţi.
2.180
Egiptul se împarte în două. Urmaşii lui Ra/Marduk rămân cu sudul iar faraonii obţin tronul Egiptului de Jos.
2.130
Autoritatea începe să se deterioreze în Mesopotamia. Inanna nu reuşeşte să reziste la conducerea Erechului.

Era decisivă
2.123
În Nippur se naşte Abraham.
2.113
Enlil îi încredinţează lui Nannar, pământul din Shem. Se decide ca Ur să fie capitala noului imperiu. Ur-Nammu se urcă pe tron şi devine protectorul Nippurului. Tatăl lui Abraham, Terah, vine în Ur spre a încheia o alianţă cu curtea regală.
2.096
Ur-Nammu este ucis în război. Oamenii sunt convinşi că omorârea lui a fost aranjată de Anu şi Enlil. Terah pleacă împreună cu familia sa în Harran.
2.095
Shulgi vine la tron în Ur. Imperiul începe să prospere. El se îndrăgosteşte de Inanna şi devine iubitul acesteia. Dă Larsa elamiţilor în schimbul promisiunii că vor servi ca legiune străină.
2.080
Prinţii din Theba, care îi erau loiali lui Ra/Marduk au început să facă presiuni asupra nordului ce se afla sub Mentuhotep I. Nabu. Fiul lui Marduk obţine adepţi, pentru tatăl său, din Asia de Vest.
2.055
Nannar îi ordonă lui Shulgi să trimită trupe elamite pentru a stopa revolta din oraşele canaanite. Elamiţii ajung la intrarea în peninsula Sinai şi la portul spaţial.
2.048
Moare Slugi. Marduk se mută în ţinutul hitiţilor. Abraham stăpâneşte peste sudul Canaanului, fiind ajutat de o trupă de elită.
2.047
Amar-Sin, cunoscut din Biblie ca Amraphel, devine regele Urului. Abraham pleacă în Egipt, de unde revine după cinci ani, însoţit de mai multe trupe.
2.041
Amar-Sin, ghidat de Inanna, formează coaliţia regilor din est şi organizează o expediţie militară în Canaan şi Sinai. Conducătorul acesteia este elamitul Khedor-la’omer. Abraham le blochează accesul la intrarea în portul spaţial.
2. 038
În timp ce imperiul se destramă, Shu-Sin îl înlocuieşte pe Amar-Sin la tronul din Ur.
2.029
Ibbi-Sin îl înlocuieşte pe Shu-Sin. Provinciile vestice sunt din ce în ce mai mult orientate către Marduk.
2.024
Marduk intră în Sumer şi se înscăunează în Babilon. Lupta se extinde către centrul Mesopotamiei. Pământul sfânt al Nipurului este întinat. Enlil ordonă pedepsirea lui Marduk şi Nabu, însă Enki se opune. Cu toate acestea fiul lui Enki, Nergal îi ţine partea lui Enlil. Nabu împreună cu ajutoarele lui încearcă să captureze portul spaţial, moment în care marele anunnakki aprobă folosirea armelor nucleare. Nergal şi Ninuria distrug atât portul spaţial cât şt oraşe canaanite.
2.023
Vântul poartă deşeuri radioactive către Sumer. Oameni şi animale mor răpuşi. Apa este otrăvită şi pământul devine sterp. Sumerul şi întreaga sa civilizaţie zac în ruine. Abraham moare la vârsta de 100 de ani, iar moştenitorul lui devine Isaac.
După cum am mai spus, aceasta este cronologia evenimentelor, cronologie stabilită de Sitchin în urma analizării tăbliţelor sumeriene. Trebuie menţionat că există multe voci, mai mult sau mai puţin autorizate, care contestă aceste evenimente. Este însă izbitoare similitudinea şi cronologia unor evenimente înşiruite aici, cu cele descrise de alte surse din antichitate şi în primul rând cu cele din Biblie. Peste tot apare un dumnezeu/forţă supremă care a făcut omul, l-a învăţat, i-a dat pereche, l-a izgonit atunci când a încălcat o lege, etc. În toate tradiţiile se vorbeşte despre un potop care a venit să şteargă păcătoşii de pe suprafaţa pământului şi despre un singur om, care avertizat fiind, şi-a luat măsurile necesare. Dacă este să luam în calcul că majoritatea munţilor sunt tineri, atunci nu putem să nu acceptăm ideea unor convulsii, apărute nu departe în trecut, la nivelul scoarţei terestre. Până şi Platon menţionează într-una din lucrările sale că agricultura a început întâi în regiunile înalte, deoarece un val uriaş distrusese toate aşezările de la şes.
Nu vreau să spun mai multe, vă las să trageţi concluziile singuri. Vă recomand însă înainte de a accepta o versiune, oficiala sau neoficială a istoriei, să analizaţi cât mai multe surse. Numai aşa vă veţi putea forma o opinie corectă asupra trecutului nostru.
În jurul datei de 12 iunie 2006, un batalion de infanterie, care avea ca sarcină supravegherea zonei petroliere de la Baza aviatică din Talil, situată în sud-estul Bagdadului, a descoperit accidental o cutie de cupru în interiorul căreia se aflau mai multe tăbliţe de lapis-lazuli ce aveau gravate în ele simboluri ale scrierii cuneiforme. Fără să ştie exact despre ce este vorba, Agenţia Naţională de Securitate, împreună cu guvernul american şi britanic, au restaurat o tăbliţă. Pentru a vedea despre ce descoperire era vorba aceasta a fost dusă la British Museum. Membrii au fost asiguraţi că rezultatul va fi făcut public, dar se pare că forţe guvernamentale au interzis acest lucru. Enervaţi aceştia au plecat către British Museum spre a lua parte la proiect. În acest mod, au apărut simultan în mai multe oraşe, transcrieri ale textului străvechi. Probabil că asta a fost marea noastră şansă de a afla de această descoperire.
După dorinţele lor, tronul regal a fost coborât din ceruri
Drepturile au fost perfecţionate, ordonanţele divine au fost exaltate.
În locuri pure, cinci oraşe au fost construite: primul fiind Eridu, al doilea Badtibira. Larak a fost al treilea şi Sippar al patrulea. Al cincilea oraş a fost Shuruppak al cărui rege am fost eu, Ziusudra.
Acestea au fost centrele cultului. Aceste cinci oraşe au fost desemnate centrele cultului.
Un vuiet a ieşit din aceste centre de cult. Un vuiet perturbat de zei.
După ce oraşele au fost distruse, centrele cultului au fost distruse de asemenea.
După dezastru, inundaţia trimisă să acopere tot pământul, distrugătoarea vieţii.
Iar eu Ziusudra, pe vârful înalt al muntelui Nimush, am aranjat şapte şi şapte bărci, pline cu trestie, pini şi liliac şi am dus ofranda pentru a răspândi tămâia în toate direcţiile, iar zeii au mirosit mireasma.
Au mirosit mireasma, şi s-au adunat în jurul ofrandei precum muştele.
Belet-ili a venit. Ea ţinea în aer un ornament în formă de muscă pe care Anu îl făcuse în focul său interior.
„Jur că pe acest medalion albastru,
Că nu o să uit niciodată aceste zile, niciodată!”
Când Enlil a ajuns, m-am adunat cu soţia mea în jurul zeilor.
Ne-a atins sprâncenele şi ne-a spus „Hithero, Ziusudra a fost o fiinţă umană, acum va fi cunoscut ca şi Utnapishtim, şi el împreună cu soţia vor fi zei, ca şi noi.”
Şi am fost duşi departe.
Am fost duşi la locul de unde izvorăsc mari râuri.
La Gihon, Pishon, Tigris şi Euphrates.
În acel loc îndepărtat trăim.
Acolo, la sursa marilor râuri trăim.
Când am ajuns în acel loc de peste lumi,
Enlil mi-a spus, către Utnapishtim, a spus
„Tu”, „cel de departe” vei face munca conducătorului tău EA.
Cândva înţelepciunea venea dintr-un zid de trestie, aşa vei face şi tu.
Vei lua decizii pentru alta, o cu totul altă corabie. Scrie-le în tabletele din lapis-lazuli
Scrie-le în tabletele alese.
Apoi pune-le într-o cutie de bronz, pusă pe o trestie şi pe crengi de pin şi liliac.
Împarte înţelepciunea. Împarte bogăţia. Ascunde-le, departe
În oraşul celui mai puternic erou, care a văzut ce a fost ascuns.
Inspectează fundaţiile, puse de către cei 7 maeştri zidari (masoni) pe cărămizile arzătoare. Vezi cum străluceşte precum bronzul în soare?
Urcă-te pe scări. Uită-te la pământul pe care îl întrupează.
Admiră grădinile, templele şi magazinele, toate locurile magnifice.
Caută piatra din mijloc
Uită-te sub.
Acum, în acele timpuri, în acele zile, lumea era încă nouă.
Când Enlil a adus în faţă tăbliţele, pământul abia se uscase.
Coliba roşie, coliba roşie. Zid, Zid.
Coliba roşie ascultă, zid reflectă
Dă jos coliba, construieşte o barcă
Lasă posesiunile. Caută viaţa.
Renunţă la bunurile lumeşti. Ţine sufletul în viaţă.
O nouă furtună se apropie, dar ploile nu urlă. Altă inundaţie vine. Din nou peste pământuri.
Fii pregătit şi pregăteşte-ţi crucile familiei
Schimbă bucuria din sufletele oamenilor.
Ascunde-te în îmbrăţişarea lui Nibiru, întoarcerea luminii în permanentul cerului. A fost (ilizibil)
Sfârşitul tăbliţei
Din prima băutură
Când a intrat pentru prima oară sub manta
Pentru nectarul negru al „raqiya” acesta a fost predestinat
Peste mii de ani, ei au venit
În cea mai violentă formă, au venit
Şi au întrerupt căile vechi
(ilizibil)
Şi oamenii pământului au fost ţinuţi prizonieri în propriile case
Invadatorii s-au luptat între ei pentru bogăţiile pământului
Pentru nectarul negru
Zeii se uitau trişti la ce se întâmplă
Şi s-au consiliat între ei
Pentru un remediu
(ilizibil)
(ilizibil)
În acest timp invadatorii au continuat
Spre oripilarea martorilor, invadatorii au continuat
(ilizibil)
(ilizibil)
Când a apărut urâtul semn în deşert
Uzurpatorii nu au luat de seamă (ilizibil)
Acolo în Dilmun
(ilizibil)
(ilizibil)
Marii zei s-au adunat
Marii zei s-au adunat în Dilmun
(ilizibil)
Ninhursag a adus schimbarea înaintea lui Enki
(ilizibil)
Şi soarta oamenilor a fost pecetluită
Sfârşitul fragmentului
S-a stabilit că naţiunile se vor întoarce
(ilizibil)
(ilizibil)
Naţiunile oamenilor se vor întoarce în pântec
În Nibiru, eterna mamă creatoare
(ilizibil)
(ilizibil)
(Ilizibil)
Annuaki au fost trimişi în faţă
Din ceruri Annuaki au fost trimişi către creaţia lor
(ilizibl)
An, Enlil, Enki şi Ninhursag creatorii oamenilor cu capete negre
Fondatorii Eidu, Bad-tibira, Larsa, Sippar şi Shuruppak
(ilizibil)
Primele oraşe au fost fondate
(ilizibil)
Acestea au fost păstrătoarele naţiunilor
Puternicii oameni cunoscuţi care au dat afară Nephilimul
Şi au construit temple divine, ordine, ritualuri şi ceremonii
(ilizibil)
Acestea au fost generaţiile, naţiunile multitudinii.
Această multitudine de naţiuni a curs din ceruri
(ilizibil)
Annuaki, An, Enil şi Ninhursag au trimis înainte mesajele divine
(ilizibil)
Aşteptând întoarcerea lor, întoarcerea copiilor, creatorii oamenilor au aşteptat
(ilizibil)
Cu inimile grele, dar pline de bucurie au aşteptat
Un nou potop a venit
Din ceruri un nou potop a venit
Cu Dilmun pe dreapta şi sacrul Eridu pe stânga
Annuaki s-au adunat
Între două locuri pure, locul de apă pură
De unde Gihonul şi Pish-onul, Tibru şi Eufrat au curs
Ungând pământul şi oamenii într-o baie purificatoare.
Aceste ape limpezi, cele ce susţineau viaţa au secat
Marile râuri au secat
Acum praful suflă în acele locuri.
Unde marile râuri curgeau cândva
Praful domneşte în acel loc.
Marduk a deschis uşa şi fiii lui Dilmun au mers înainte
Fiii lui Dilmun
Tinerii bravi ai acelui oraş pur
Cel mai luminat dintre oraşe
Au venit în timp ce fiii lui Eridu pregăteau masa
Recitau incantaţia, uitata ceremonie veche
Radiant cu mâinile curate stă Ninhursag
În faţa Annunaki
Cu mâinile curate se pregătea. Supraveghea pregătirile incantaţiilor potrivite, ofrandele şi ceremoniile.
Copiii, zeii creatori, consiliul, Annuaki, pentru ei
Se pregătea
(ilizibil)
Naţiunile, triburile de pe pământ s-au pregătit în timp ce patru oameni puternici ţineau şi focurile şi vânturile
Ca nimic să nu se întâmple pe pământ.
Nici noapte, nici zi, întuneric sau lumină, monotonia dăinuia.
Până când naţiunile, triburile şi-au luat zborul
De pe pământ, naţiunile alese şi triburile au zburat,
În timp ce un munte de foc a ieşit din mare
Curăţând pe cei necuraţi, înghiţind cerul.
Sfârşitul Tăbliţei
Sfânta migraţie peste ceruri
Annunaki
Zeii din apus s-au adunat în locurile sacre vechi şi noi
Ea, Ninki, Inanna şi Utu
Enlil lângă Ninlil, Adad lângă Ninhursag
Zeiţa mamă, (ilizibil) înţeleapta Mammi
A administrat drepturile divine în lumina focurilor consacrate
În timp ce zeiţa pântec, Belet-ili era prezentă
Focurile veşnice, făcute din trestii pure, liliac şi pin ardeau în locurile predestinate
Sub grija oamenilor cunoscuţi, progeniturile antice
Progeniturile antice ale lui Umal au administrat focurile
La trei şi două puncte (ilizibil) au făcut (ilizibil) oamenii înţelepţi fac o ofrandă pe pământ
După ritualul cerc, Umal, naţiunile şi triburile s-au refugiat
La trei şi două puncte, locurile de (ilizibil) pe calea spre ceruri
Naţiunile lui Umal şi triburile s-au spălat pe mâini
Au învăţat ceremoniile şi ritualurile în acele locuri (ilizibil) prin migraţia sfântă
În acele locuri, Umal, naţiunile pământului şi triburile
Au fost făcuţi curaţi din nou
În acele locuri Umal a fost făcut curat într-o baie purificatoare
Scufundat total, acesta a ieşit curat
Ca şi tinerii din Dilmun (ilizibil)
Au pregătit nava nouă, noile nave, planificatele nave.
Inscripţionate de Ut Napishtim după sfaturile lui Enlil din partea lui Ea,
Au fost pregătite în acele locuri predestinate.
La două, trei puncte (ilizibil)
Bravii tineri din Dilmun au pregătit navele.
Pentru (ilizibil) drum prin ceruri, migraţia sfântă
Bravii tineri din Dilmun au administrat (ilizibil)
Al doilea (ilizibil) următoarea (ilizibil), locul chinului lui Umal a fost pregătit
Abundenţa a fost dăruită pământului
Seminţe, cereale, pomi fructiferi şi peşti de tot felul mării
Sub îndrumarea lui Umal se va (ilizibil… ilizibil… ilizibil) nu va merge.
Zeii din Apsu, consiliul şi annunaki au spus:
Spre ceruri îşi va căuta Umal pâinea
Şi în ordonanţele divine îşi va găsi Umal dreptatea
Umal nu va mai (ilizibil) în locurile desemnate, locurile sacre.
Traducere tablitelor din engleză de Cristian David Isăilă

LINK TABLITELE SUMERIENE TRADUSE IN ENGLEZA:
http://www.youtube.com/playlist?list=PLEF46697CFC133577
PRIMA TABLITA, CAPITOLUL 1/6
https://www.evolutiespirituala.ro/tablitele-sumeriene/?feed_id=19202&_unique_id=63653524dbd5b
Există numeroase scrieri nebiblice aparținând unor istorici, oameni politici și laici care confirmă existența lui Jesus Christus (numele latin al lui Isus Hristos).
Seria Pro Jesus a mărturiilor istorice despre existența, caracterul și influența lui Isus Hristos începe cu scrisoarea antică a soției lui Ponțiu Pilat, Claudia Procula, adresată prietenei ei, Fulvia Romelia. Conform datelor disponibile, originalul acestei scrisori se află în bibliotecile Vaticanului de unde, pe la 1643, a fost copiată și trimisă episcopului Dionisie al Constantinopolului.
„Claudia Procula,
Ție Fulvia Romelia,
Salutare!
O, tu a mea credincioasă tovarăşă, mă întrebi şi mă rogi a-ţi descrie evenimentele care s-au petrecut după ziua despărţirii noastre. Ştirile unora din ele au ajuns şi până la tine, însă taina în care sunt învăluite trezeşte în tine neliniştea şi voința de a şti starea mea. Dând atenţie apelului tău mă voi strădui să refac inelele lanţului de amintiri împrăştiate ale vieţii mele şi, dacă vei întâlni astfel de împrejurări, care ar uimi mintea ta, atunci adu-ţi aminte că Puterile Creatoare sunt nepătrunse şi înconjurate de întuneric pentru priceperea noastră neputincioasă şi muritoare, şi că este cu neputinţă pentru fiinţele muritoare de a schimba soarta vieţii lor.
Eu nu o să-ţi amintesc primele zile ale vieţuirii mele, care au zburat aşa repede în pace, în Narbona, sub paza şi grija părinţilor mei şi sub ocrotirea divină a prezenţei lor …
Tu ştii că odată cu sosirea celei de-a şaisprezecea primăveri a fecioriei mele, m-am unit prin legătură conjugală cu romanul Ponţiu, nepot al unei renumite familii, care ocupa pe atunci, în Italia, un post de guvernator… Imediat după ieşirea noastră din templu a trebuit să merg cu Ponţiu în provincia care i-a fost încredinţată.
Am plecat fără bucurie, dar nici cu o deplină îndoială, după soţul meu care, după anii săi, putea fi socotit ca tatăl meu. Eu v-am regretat mult… fiindcă locuinţa liniştită a părinţilor mei, fericitul cer al Narbonei, frumoasele monumente, gingaşele dumbrăvi ale patriei mele au rămas ceva sublim în sufletul meu. Eu vă salut, copleşită de dor, cu ochii plini de lacrimi!…
Primii ani ai vieţii mele conjugale au trecut liniştiţi. Cerul mi-a dăruit un fiu. El mi-a fost mai drag decât lumina zilei, am împărţit cu el ceasurile mele de îndeletniciri, de tristeţe, de bucurie.
Fiul meu era de numai cinci ani când Ponţiu, după mila Împăratului, a fost numit Procurator peste Iudeea. Atunci noi am plecat cu oamenii noştri reangajaţi ca servitori, pe un drum foarte greu de descris… Cu timpul, m-am îndrăgostit de acea provincie bogată şi fructiferă pe care soţul meu trebuia să o cârmuiască în numele Romei, stăpâna popoarelor. În Ierusalim de multe ori am fost înconjurată de aplauze şi cinste, dar totuşi am trăit în deplină singurătate şi izolată, din cauza mândriei şi dispreţului cu care evreii ne întâmpinau pe noi, “străinii” şi “păgânii” – după cum ei ne numeau pe noi. Ei susţineau că noi spurcăm cu prezenţa noastră pământul sfânt, pe care Dumnezeul lor l-a făgăduit strămoşilor lor. Eu mi-am petrecut deseori timpul plimbându-mă cu copilaşul meu prin pădurile mele liniştite, unde mistreţul se hrănea cu ramurile măslinilor, unde palmieri cu frunzele lor delicate, mai frumoase ca cele din Delosa, se ridicau deasupra portocalilor sălbatici care înfloreau, ori printre narvii fructiferi. Acolo, sub acea umbră răcoroasă, am cusut învelitori pentru altarele zeilor, sau citeam versurile lui Virgiliu care sunt foarte plăcute auzului şi tot atât de răcoritoare inimii.
Soţul meu, numai puţine momente îşi putea rezerva pentru mine. El era întunecat şi trist, pentru că oricât de tare era mâna lui, ea era totuşi prea slabă pentru a ţine în frâu acest popor care a fost mult timp independent şi pornit din fire către răscoală. Deşi am observat că sunt despărţiţi în mii de secte furtunoase, totuşi ei se unesc într-un singur punct: ura turbată contra romanilor.
Numai o singură familie din înalta clasă din Ierusalim îmi arătă o prietenie relativă. Aceasta era familia şefului sinagogii, iar eu am găsit o mare plăcere în vizitarea soţiei lui, Salomeea, un exemplu de bunătate şi blândeţe, şi îndeosebi în faptul că am făcut cunoştinţă cu fiica ei, ce avea vârsta de doisprezece ani, Semida cea iubită şi preafrumoasă, ca zarea Saronului care înfrumuseţează părul ei…
Câteodată ele îmi vorbeau despre Dumnezeul părinţilor lor şi îmi citeau pasaje din sfintele lor cărţi. Şi ce să-ţi spun, Fulvia, îmi amintesc despre cunoscutele cântări de laudă compuse de Solomon pentru Dumnezeul lui Iacob – acel singur Dumnezeu, veşnic şi nepătruns de obiceiurile şi proverbele cărora noi le dăm ascultare la altarele noastre numindu-le dumnezeieşti, Atotputernicul şi Milostivul, care uneşte în Sine bunătatea, curăţia şi mărirea. Amintindu-mi de glasul Semidei care răsuna ca sunetul de harfă când cânta sfântul imn Binefăcătorului şi Marelui Împărat al lui Israel, la rândul meu încercam să-l cânt la instrumentul meu, aşa de des folosit pe atunci. În singurătatea mea, lângă leagănul băiatului meu, mă aruncam în genunchi, Îl chemam de multe ori, chiar împotriva voinţei mele, rugam pe acel Dumnezeu, pentru smerenia şi liniştea inimii mele, îi supuneam soarta şi judecata mea mâinii Lui tari de fier, ca o roabă unui domnitor, şi să vezi minune! Eu totdeauna mă ridicam ajutată şi mângâiată.
După un timp oarecare, Semida se îmbolnăvi. Într-o dimineaţă, când m-am deşteptat, mi s-a spus că ea a murit în braţele mamei sale şi fără prea mare suferinţă. Cuprinsă de întristare, auzind această ştire, eu l-am luat pe copilaşul meu pentru a merge la ele, ca să o plâng împreună cu plângătoarele şi cu maica ei, Salomeea. Sosind în strada unde era casa lor, servitorii mei doar cu mare greutate au putut face drum prin mulţime, pentru mine şi însoţitoarele mele, pentru că plângâtoarele şi cântăreţele, împreună cu o imensă mulţime de oameni, se îngrămădiseră în jurul casei…
Deodată, am văzut că mulţimea se retrage, făcând loc de trecere unui grup de oameni ce veneau şi la care mulţimea privea cu mare interes şi respect. În primul om, eu am recunoscut pe tatăl Semidei; dar în loc a-l vedea întristat, după cum mă aşteptam să-l văd, pe strălucitoarea lui faţă am văzut semnele unei ferme convingeri şi nădejdi, ce nu putea fi înţeleasă de mine. Cu el mai mergeau trei inşi, îmbrăcaţi cu haine aspre şi cam sărăcăcioase, ce dădeau impresia că sunt nişte oameni simpli şi neştiutori. Dar după ei mergea Unul îmbrăcat, un bărbat în anii de plină frăgezie a tinereţii Lui.
Eu mi-am ridicat ochii ca să-L privesc, dar a trebuit imediat să-mi retrag privirea de la El spre pământ, ca dinaintea Soarelui strălucitor. Mi se părea că fruntea Lui era luminată, iar în jurul capului se forma o strălucire care părea ca o coroană, iar părul Lui se lăsa pe umeri, potrivit cu obiceiul locuitorilor din Nazaret.
Îmi este imposibil a-ţi explica ce am simţit eu când L-am privit! Aceasta a fost cea mai puternică emoţie pe care am simţit-o vreodată, pentru că în fiecare trăsătură se descoperea o nepătrunsă frumuseţe, dar totodată El insufla şi o teamă tainică prin privirea ochilor Săi, ce păreau că ne prefac în ţărână. Eu plecai după El fără să ştiu unde merge.
Uşa se deschise şi eu am putut vedea pe Semida, care zăcea în pat înconjurată de sfeşnice şi miresme! Era încă frumoasă, în acea linişte cerească ce se cobora peste ea, dar fruntea îi era palidă, precum culoarea crinilor ce erau îngrămădiţi la picioarele ei. Degetul morţii lăsase urme în jurul ochilor ei, peste buzele ei uscate. Salomeea stătea lângă ea, amuţită şi aproape lipsită de orice simţire. Mi s-a părut că ea nici nu mă vedea.
Iar tatăl Semidei s-a aruncat la picioarele Aceluia, necunoscut de mine, care se apropie de aşternutul celei moarte, şi după ce i-a arătat-o, a strigat: “Domnul meu, fiica mea este în mâinile morţii: dar dacă voieşti, ea va învia!”
Am tremurat când am auzit aceste cuvinte. Inima mea a încetat să mai bată din cauza măreţiei Aceluia pe care eu nu-L cunoşteam. El a prins mâinile Semidei, aţintindu-şi puternica-i privire la ea şi i-a zis: “Fetiţo, scoală-te!”
Semida s-a ridicat de pe patul ei, ca şi cum ar fi fost ajutată de o mână nevăzută. Ochii i se deschiseră, elanul cel fin al vieţii înflori iarăşi pe buzele ei, apoi şi-a întins mâinile şi a strigat: “Mamă!”. La acest strigăt se trezi Salomeea. Mama şi fiica ei, tremurând, s-au îmbrăţişat una pe alta. Iar Iair a îngenunchiat în faţa Aceluia căruia îi zicea Domn, sărutându-i ciucurii de la poala veşmântului, zicând: “Ce trebuie să fac pentru a avea viaţă veşnică?”. “Să iubeşti pe Dumnezeu şi pe oameni”, a spus El şi S-a făcut nevăzut, ca o fantomă în umbra luminii. Eu eram în genunchi, fără să-mi dau seama. După ce m-am sculat, ca într-o deşteptare din somn, am plecat acasă lăsând fericita familie în culmea bucuriei – o bucurie pe care nici o pană nu o poate descrie.
În timpul când luam masa de seară, i-am istorisit lui Ponţiu tot ce-am văzut şi auzit. El plecă capul şi zise: “Tu ai văzut pe Iisus Nazarineanul, care e obiectul de ură şi de dispreţ al fariseilor şi al saducheilor, al partidului lui Irod şi al leviţilor îngâmfaţi din Templu. Această ură creşte zi de zi, tot mai mult şi unicul lor gând este ca să-i ia viaţa, dar cuvintele Nazarineanului sunt ale unui înţelept şi minunile Lui, sunt ale adevăratului Dumnezeu”.
“Dar pentru ce-L urăsc ei aşa de mult?” zisei eu. “Pentru că El mustră obiceiurile şi făţărnicia lor. Eu L-am auzit odată zicând fariseilor: “Morminte văruite! Pui de năpârci otrăvitoare! Voi puneţi fraţilor voştri sarcini grele pe umeri, pe care nu voiţi să le atingeţi nici cu degetul mic al vostru! Voi plătiţi zeciuiala din chimen, dar foarte puţin vă interesaţi de împlinirea legii, de credinţă, dreptate şi milă!” Înţelesul acestor cuvinte este adânc şi adevărat… El a supărat pe aceşti oameni îngâmfaţi şi mândri şi atmosfera e foarte nefavorabilă pentru viitorul Nazarineanului”.
“Dar tu o să-L aperi, nu-i aşa?” am strigat eu, plină de indignare.
“Puterea mea este foarte slabă în faţa acestui popor răsculător şi stricat; de altfel, aş suferi şi eu foarte mult, sufleteşte, dacă ar trebui să vărs sângele acestui înţelept”. După aceste cuvinte, Ponţiu se sculă şi intră în altă cameră, adânc îngândurat. Eu am rămas într-o durere şi întristare de nedescris…
Ziua Paştelor se apropia. La această mare sărbătoare, atât de importantă pentru evrei, se îngrămădea în Ierusalim o mare mulţime de oameni, din toate părţile Iudeii, pentru a aduce, în Templu, jertfa divină legată de solemnitatea sărbătorilor care aveau loc. Joi, înainte de această sărbătoare, Ponţiu mi-a spus întristat că viitorul Nazarineanului e foarte neliniştitor. Asupra capului Lui s-a făcut deja o conjuraţie şi se poate ca încă în aceasta seară El să fie predat în mâinile Arhiereilor. Eu mă cutremurai la auzirea acestor cuvinte şi îl întrebai: “Tu o să-L aperi, nu-i aşa?”. “Voi putea face eu aceasta?” răspunse Ponţiu, cu o privire întunecată. “Soarta pe care Platon o prezicea pentru unii neprihăniţi, mi se pare că o să-L lovească pe Iisus. El va fi persecutat, dispreţuit şi predat spre a fi osândit la moarte crudă”.
Veni timpul pentru culcare şi pe dată ce aşezai capul pe pernă, nişte puteri tainice parcă au pus stăpânire pe mintea mea.
Eu L-am văzut pe Iisus, aşa după cum Salomeea îl descria pe Dumnezeul ei. Faţa Lui strălucea ca un soare de atâta mărire. El zbura undeva deasupra aripilor heruvimilor şi din fiinţa Sa izvorau flăcările ce împlineau voinţa Lui. Mi se părea că El era oricând gata de a judeca popoarele adunate în faţa Sa, doar prin întinderea dreptei Sale puternice. El a despărţit pe drepţi de nedrepţi. Cei dintâi se urcau către El plini de mărirea tinereţii veşnice şi mărirea Dumnezeiască; dar cei din urmă au fost aruncaţi în lacul focului, un foc pe lângă care Ereba şi Plegetona sunt nimic. Atunci judecătorul divin, arătând mulţimii rănile ce-I împestriţau corpul Său, a zis cu un glas de tunet puternic:”Daţi-Mi înapoi sângele pe care Eu l-am vărsat pentru voi!”. Atunci aceşti nenorociţi rugau munţii şi peşterile pământului ca să-i înghită, acoperindu-i. În zadar s-au simţit ei fără suferinţe, în zadar s-au simţit nemuritori şi nesupuşi disperării cât timp au fost pe pământ! Ei pieriră! O! Ce fel de vis, sau mai bine i s-ar zice prevestire!
Îndată ce zorile începură să se ivească şi să lumineze auriu turnurile templului, eu m-am sculat cu inima apăsată de groază de cele văzute, m-am aşezat la fereastră pentru a lua aer proaspăt. Mi se părea însă că din centrul oraşului se aude, din ce în ce mai tare, un şuier zgomotos; strigătele, ţipetele, blestemele, care erau mai înspăimântătoare decăt valurile înfuriate ale oceanului, ajungeau la urechile mele. Eu am continuat să ascult; inima mea bătea înspăimântată, iar fruntea mi se umplu de sudoare rece.
Nu peste mult timp am auzit acel zgomot apropiindu-se, tot mai mult, până ce treptele care conduceau la Palatul Justiţiei s-au cutremurat sub greutatea gloatei ce venise într-un număr foarte mare.
Adânc îngrijorată de cele ce vor urma, pe neaşteptate, mi-am luat pe fiul meu în braţe, acoperindu-l cu o învelitoare subţire şi am alergat la soţul meu… Ajungând la uşa din interior, care conduce la sala de judecată şi auzind acel zgomot mare de glasuri, n-am mai îndrăznit să intru înăuntru, ci am rămas să privesc prin perdeaua de purpură.
Ce privelişte, Fulvio! Ponţiu stătea pe tronul său, făcut din oase de elefant, în toată mărirea cu care Roma înconjură pe reprezentanţii săi; şi, deşi în aparenţă fără teamă, cum voia el să apară, arătând prin expresia feţei lui că nu se teme, totuşi, eu mărturisesc că am putut pricepe grozăvia chinului său.
În faţa lui, cu mâinile legate, cu hainele rupte de maltratările suferite, cu fruntea plină de sânge stătea Iisus Nazarineanul, liniştit şi neclintit. În trăsăturile feţei Lui nu se putea vedea nici mândrie, nici frică. El era liniştit ca un nevinovat, supus ca un miel; blândeţea Lui m-a umplut de frică şi groază, pentru că în urechile mele încă mai răsunau cuvintele din vis: “Daţi-mi sângele ce am vărsat pentru voi!”
În jurul Lui, plină de furie şi turbată, stătea mulţimea, care Îl adusese la judecată; la această gloată se mai adăuga şi o mare mulţime de gardieni şi servitori, de leviţi şi de farisei, cu privirile încruntate şi mânioase. Aceştia din urmă se puteau deosebi după tăbliţele de pergament, însemnate cu diferite texte din Lege pe care le aveau legate pe frunţi. Toate aceste feţe fierbeau de egoism şi erau pline de ură; pot spune că mi se părea că pe faţa lor strălucesc flăcările infernului şi că spiritele lui Nemera amestecă glasurile lor cu strigăte sălbatice, întocmai ca acelea ale fiarelor turbate. În cele din urmă, după ce se făcu un semn din partea lui Ponţiu, se lăsă tăcere.
– “Ce vreţi voi de la mine?” – întrebă el.
– “Noi vrem moartea acestui om, Iisus Nazarineanul” – răspunse unul din preoţi, în numele întregului popor. “Irod Îl trimite la tine, pentru ca tu să-i pronunţi osânda”.
– “Cu ce Îl învinuiţi voi? În ce constă gravitatea vinei Lui?”
După aceste întrebări a început din nou să se audă ecoul ţipetelor lor.
– “El a prezis distrugerea Templului; El se intitulează Rege al Iudeilor, Hristos, Fiul lui Dumnezeu; El a supărat pe preoţii seminţiei lui Aaron”, strigau leviţii.
– “Să fie răstignit!” ţipa mulţimea înfuriată. Acest strigăt îşi păstrează şi acum ecoul în urechile mele, iar chipul jertfei Sale neprihănite se perindă adeseori prin faţa ochilor mei.
Atunci Pilat, întorcându-se către Iisus, i se adresă cu cuvintele lor prefăcute:
– “Aşadar, Tu eşti Împăratul Iudeilor?”
– “Tu zici aceasta”, răspunse Iisus.
– “Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu?” Îl întrebă iarăşi Pilat.
Dar Iisus nu i-a răspuns nici un cuvânt. Țipetele se reînnoiră atunci şi mai accentuat ca înainte şi acum, întocmai ca urletele unui tigru flămând, ei începură să strige:
– “Daţi-ni-L nouă, ca să moară pe cruce!”
Ponţiu îi făcu din nou să tacă, zicându-le:
– “Eu nu găsesc nici o vină acestui om şi am să-L eliberez”.
– “Dă-ni-L nouă! Răstigneşte-L!” se repetă strigătul mulţimii. Eu n-am putut asculta mai departe; am chemat un rob al meu şi l-am trimis la soţul meu, să-l cheme pentru a vorbi puţin cu el.
Ponţiu părăsi sala judecăţii fără întârziere şi veni la mine. Eu m-am aruncat la picioarele lui zicând:
– “Pentru tot ce ţi-e mai drag şi mai scump, pentru copilul acesta, arvuna aceasta sfântă a unirii noastre, să nu te faci părtaş la vărsarea sângelui Acestui Neprihănit, care este asemenea lui Dumnezeu celui nemuritor! Eu L-am văzut într-un vis în astă noapte, înconjurat de mărire dumnezeiască. El judeca omenirea, care tremura în faţa Lui şi printre nefericiţii aceia, care au fost aruncaţi în flăcările gheenei, eu am recunoscut faţa acestora, care cer moartea Lui… Păzeşte-te a nu ridica preaputernica ta mână împotriva Lui! O! Crede-mă, că numai o singură picătură a acestui sânge, va cauza în veşnicie osândirea ta!”
– “Tot ce se petrece acum mă înfricoşează şi pe mine, îmi răspunse Ponţiu, dar ce pot face eu? Scutul gărzii romane e alcătuit dintr-un număr foarte redus de soldaţi şi ca atare, o asemenea apărare este neînsemnată, faţă de acest popor înţesat de demoni. Nenorocirea ne ameninţă şi asemenea judecată e întocmai ca a eumendiţilor, de unde aşteaptă nu dreptate, ci răzbunare. Linişteşte-te, Claudio! Mergi cu copilul în grădină; ochii tăi nu sunt creaţi pentru a privi această scenă dureroasă”.
După aceste cuvinte, el a ieşit şi m-a lăsat singură, iar eu m-am prăbuşit într-o adâncă descurajare şi jale. Iisus era încă ţinta tuturor batjocurilor şi al maltratărilor din partea mulţimii şi a soldaţilor brutali; patimile lor se aprindeau şi mai mult, din cauza răbdării Lui nemărginite.
Ponţiu se întoarse îngrozit la tronul său. Când gloatele văzură aceasta, ţipetele: “La moarte, la moarte”, răsunau mai asurzitor decât înainte.
După o veche tradiţie, guvernatorul elibera totdeauna de Paşte câte unul din condamnaţii la moarte, ca un semn al binefacerii romane, acesta fiind şi graţiat. În această faptă dumnezeiască, el se adresa întotdeauna poporului. Văzând în acest obicei un mijloc de a-L elibera pe Iisus, Ponţiu întrebă poporul cu glas tare:
– “Pe cine să vă eliberez de sărbători, pe Baraba sau pe Iisus, numit Hristos?”
“Eliberează pe Baraba”, strigă mulţimea. Baraba era un tâlhar şi criminal cunoscut bine prin împrejurimi din cauza cruzimilor săvâşite de el. Ponţiu întrebă din nou: “Dar ce să fac acestui Iisus Nazarineanul?”
– “Să fie răstignit!” strigară ei.
– “Dar ce rău v-a făcut El?”
Cu şi mai multă furie ei strigară:
– “Să fie răstignit!”
Ponţiu plecă capul descurajat. Îndrăzneala gloatei creştea mereu şi lui i se părea că este ameninţată autoritatea sa şi autoritatea romană pe care el o apăra aşa de mult. În Ierusalim el nu avea altă apărare decât escorta lui, fiindcă numai puţini dintre militarii localnici depuseseră jurământul semnului nostru de vultur. Tulburarea creştea cu fiecare minut ce trecea. Niciodată n-am putut vedea o furtună atât de zgomotoasă ce agita mulţimea, niciodată încăierările în forum nu au avut atâta influenţă chinuitoare asupra auzului meu. Nicăieri eu nu mai puteam găsi linişte. Liniştea deplină se găsea numai pe fruntea victimei.
Maltratările, batjocurile, dispreţul general şi chiar moartea chinuitoare, nimic dintre acestea nu puteau întuneca acea privire cerească şi luminată. Acei ochi care dăduseră viaţă fiicei lui Iair priveau la chinuitorii Săi cu un reflex nedescris de pace şi iubire. El suferea, fără îndoială, dar suferea cu bucurie şi spiritul Lui, mi se părea mie, se înălţa către tronul cel nevăzut, ca o flacără curată ce se oferea pentru arderea de tot a păcatelor lumii.
Judecătoria era plină de mulţime care dădea aspectul unui râu înfuriat, ale cărui ape se îngrămădeau începând de la muntele Sion, unde era ridicat templul şi până în faţa Pretoriului şi în fiecare minut se adăugau glasuri noi acestui cor al infernului. Bărbatul meu, obosit şi ameninţat, a fost silit să cedeze în cele din urmă.
O! Fatal ceas al pierzării!!!…
Ponţiu se ridică. Pe faţa lui se citea îndoiala şi groaza morţii. Îşi spălă mâinile în mod simbolic, în ligheanul plin cu apă, zicând:
– “Eu să ştiţi că mă consider nevinovat de sângele acestui drept ce urmează a fi vărsat”.
– “Să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri!” zbiera nefericitul şi nebunul de popor, care se îngrămădea în jurul lui Iisus. Călăii, ca turbaţi, Îl răpuseră. Eu am urmărit cu ochii mei Jertfa, care era condusă la înjunghiere…
Deodată, ochii mi se întunecară ca din cauza unor bătăi accelerate de inimă: mi se părea că viaţa mea a atins marginile ei. Eu am fost luată de mâinile femeilor mele servitoare şi condusă la o fereastră care dădea în curtea tribunalului. Eu m-am aplecat şi am văzut urmele de sânge vărsat. “Aici au bătut cu biciul pe Nazarinean!” îmi spunea una din roabele mele. “Acolo L-au încoronat cu spini” spunea o altă roabă. “Soldaţii L-au batjocorit, zicându-I Regele Iudeilor, lovindu-L peste faţă”. “Acuma El îşi dă sufletul!” răspunse a treia roabă.
Fiecare cuvânt din acestea străpungea inima mea întocmai ca un cuţit. Amănuntele acestei grozave fărădelegi înmulţeau întristările mele şi suferinţele ce le simţeam atunci în pieptul meu. Am simţit, îţi spun, că s-au întâmplat evenimente cu totul supranaturale în acea nenorocită zi. Mi se părea că cerul se asemăna cu jalea inimii mele. Nori mari, negri şi înfricoşători, de diferite forme, pluteau asupra pământului şi din atingerea norilor se descărcau fulgere, care aduceau ecoul tunetelor…
Astfel, oraşul plin de zgomot se linişti ca pus pe gânduri, în tăcere, ca şi când moartea ar fi întins peste el aripile ei negre. O groază de nedescris îmi răpi privirea spre un punct. Când mi-am strâns la piept copilaşul meu, eu aşteptam ceva, fără ca să ştiu ce; pe la ceasul al nouălea al zilei, întunericul se îngroşă şi avu loc un puternic cutremur de pământ, care zgudui totul. Putea să creadă omul că a venit pustiirea lumii şi că stihiile se prefăcuseră în haosul primitiv. Eu mă lăsai pe pământ, iar în acel timp una din femeile mele, născută evreică, intră în camera mea; palidă, disperată şi cu ochii speriaţi, striga:
– “A venit ziua de apoi! Dumnezeu anunţă aceasta prin minuni. Catapeteasma care desparte Sfânta de Sfânta Sfintelor s-a despicat în două de sus până jos. Vai este pentru sfântul locaş! Se spune că multe morminte s-au deschis şi mulţi au văzut pe cei drepţi înviaţi, care fuseseră dispăruţi demult din Ierusalim: profeţi şi preoţi din timpul lui Zaharia, care a fost ucis în templu, şi până la Ieremia, care a prezis căderea Sionului. Morţii ne prevestesc mânia lui Dumnezeu. Pedeapsa Celui Atotputernic se răspândeşte ca o flacără”.
Când auzeam aceste cuvinte, mi se părea că îmi pierd raţiunea! M-am ridicat şi abia îmi târâiam picioarele; am ieşit la scări, unde l-am întâlnit pe sutaşul care luase parte la maltratarea lui Iisus. El era un viteaz încărunţit şi prea oţelit în luptele cu germanii şi alte popoare. Niciodată nu a bătut în piept o inimă aşa de îndrăzneaţă ca a acestuia. Dar în această clipă el era indispus şi istovit de chinuri, căindu-se. Eu am vrut să-l întreb mai amănunţit despre cele întâmplate, însă el trecu pe lângă mine repetând în urmă: “Acela pe care noi L-am omorât a fost cu adevărat Fiul lui Dumnezeu!”
Eu intrai în marea sală. Acolo stătea Ponţiu care îşi acoperea faţa cu mâinile. Când şi-a ridicat capul, la intrarea mea, mi-a zis disperat: “Ah! Pentru ce nu te-am ascultat, Claudio! Inima mea întunecată nu va mai gusta niciodată liniştea. Pentru ce nu am putut apăra pe acest înţelept cu viaţa mea?!”.
Eu nu mai avui îndrăzneala de a-i mai răspunde. Nu puteam găsi nici cuvinte spre a-l întări sau înviora şi de a-l abate de la acea nefericire, care ne pecetluia în veci pierzania. Tăcerea noastră de mormânt era întreruptă numai prin ecourile tunetelor, care răsunau prin toate coridoarele palatului.
Fără a ţine seama de furtună, un om bătrân s-a prezentat în faţa locuinţei noastre. El a fost condus în faţa noastră şi, cu lacrimi în ochi, se aruncă la picioarele bărbatului meu, zicând: “Mă numesc Iosif din Arimateea şi am venit să te rog a-mi permite ca să iau de pe cruce corpul lui Iisus şi să-L înmormântez în mormântul meu”. “Du-te şi ia-L!” răspunse Ponţiu, fără a ridica ochii să-l privească. Bătrânul ieşi; am văzut că se uni cu un grup de femei, îmbrăcate în haine lungi, cu care se acopereau, şi-l aşteptau la poartă.
Astfel s-a terminat acea zi fatală! Iisus a fost înmormântat într-un mormânt, într-o peşteră săpată în piatră, iar la uşa peşterii s-au pus santinele de pază.
Dar acum află, Fulvio!
A treia zi, plin de strălucire, mărire şi triumfător, El se arătă deasupra acestui oraş. El a înviat. Împlinind prezicerile ce s-au făcut cu privire la El şi triumfând prin biruinţa asupra morţii, El S-a arătat ucenicilor şi prietenilor Săi şi mai pe urmă El a apărut la o mare mulţime de oameni din popor. În felul acesta mărturiseau despre El ucenicii Lui – confirmându-şi mărturia cu sângele lor şi ducând vestea despre Domnul lor Iisus, atât în faţa tronurilor, cât şi în faţa mai marilor şi judecătorilor. Dar, ca o dovadă şi mai autentică cu privire la acestea, învăţătura Lui a fost încredinţată câtorva pescari. Această învăţătură se răspândeşte în întreg imperiul.Aceşti neştiutori au devenit pe dată oameni cu renume şi vestiţi, cu cuvintele lor dulci, spuse în toate limbile şi pline de putere. Noua credinţă creşte ca o sămânţă de muştar, căci ea este o adevărată rădăcină roditoare, căreia urmează să i se supună orice rădăcină.
De la această dată, soţului meu a început să-i meargă din ce în ce mai rău. Învinuit fiind pentru procedura sa de către Senat şi de către Tiberiu însuşi, care era stăpânit de ură contra iudeilor, şi bănuit fiind chiar de acei a căror patimă şi dorinţă o împlinise, viaţa lui se transformă în chinuri şi otravă. Salomeea şi Semida mă priveau cu frică; ele vedeau în mine soţia prigonitorului şi o cursă pentru Domnul lor, pentru că ele deveniseră urmaşele Sale, ale Aceluia care dăruise mamei pe fiica ei, iar fiicei pe mama sa. Eu am văzut în locul blândeţii şi bunătăţii lor o neîncredere, care le făcea să le tremure faţa când le priveam şi îndată am încetat a le mai vizita.
În acest timp al singurătăţii mele m-am dedicat cercetării neîntrerupte a unor învăţături morale ale lui Iisus, ce îmi fuseseră predate de Salomeea şi păstrate cu sfinţenie de mine.
O, scumpă prietenă! Cât de neînsemnată şi deşartă este înţelepciunea mai marilor noştri, în comparaţie cu învăţătura aceea, pe care numai singur Dumnezeu a inspirat-o şi a împrăştiat-o pe Pământ! O! Cât de adânci sunt aceste cuvinte înţelepte! Ce pace şi bunătate inspiră ele! Unica mea mângâiere constă în a le citi şi reciti mereu.
După trecerea câtorva luni, Ponţiu a fost obligat să demisioneze din postul care-i oferea atâta autoritate. Noi a trebuit să ne întoarcem în Europa, peregrinând din oraş în oraş. El purta cu sine în toată împărăţia greutatea umilirii şi întristării sale şi a chinurilor descurajării lui sufleteşti. Eu am mers împreună cu el, dar cum era vieţuirea mea cu el? Prietenia familială a vieţii conjugale nu mai este între noi; el vede în persoana mea martorul viu al amintirii despre crima lui; eu, de asemenea, văd în el chipul şi crucea plină de sângele Aceluia pe care el – nefericitul şi nelegiuitul judecător – L-a osândit. Nu mai am îndrăzneala să-mi ridic ochii ca să-l privesc în faţă. Sunetul cuvintelor lui, acel glas car e a pronunţat osânda, îmi străpunge şi răneşte inima. Iar când, după luarea mesei, îşi spală mâinile, mi se pare că nu le înmoaie în apă curată, ci în acel sânge cald, ale cărui urme nu se mai pot şterge.
Într-un timp, eu am vrut să-i vorbesc de pocăinţă şi de expierea păcatului, dar îţi spun că niciodată nu voi uita privirea lui sălbatică şi cuvintele lui pline de furie şi fără nădejde.
Nu peste mult timp, copilul meu muri în braţele mele, dar eu nu l-am plâns. Fericitul! El a murit ca fericit, scăpând de blestemul care ne urmăreşte, el a descărcat din spatele lui uriaşa povară a numelui tatălui său. Nefericirea ne urmărea întruna, din cauză că în toate părţile existau creştini; chiar aici, în această sălbatică patrie, unde noi ne rugăm a ni se acorda ocrotirea, lângă valurile mării şi stâncile ciudate, chiar şi aici pot auzi cu câtă indignare se pronunţă numele bărbatului meu! Cei care erau trimişi să predice învăţăturile Lui Iisus au scris între îndrumările lor şi cuvintele: “El a fost răstignit din ordinul lui Ponţiu Pilat”. Grozav blestem, care în toate veacurile va fi repetat.
Iartă Fulvio! Şi te rog să plângi şi tu, care mă doreşti. Să-ţi ajute dreptul judecător Dumnezeu şi să-ţi dea, cât mai repede, toată fericirea pe care noi o dorim una alteia.
Scuză-mă!
Claudia”
Claudia Procula a fost cea de-a doua soție a lui Ponțiu Pilat, guvernatorul roman al Iudeii între anii 26-36. Aceasta a fost nepoata împăratului Augustus Cezar și fiica nelegitimă a celei a treia soții a lui Tiberius, numită Julia (care a murit nu după mult timp de la nașterea Claudiei). Tiberius a înfiat-o însă pe Claudia iar căsătoria ei cu Ponțiu Pilat se spune că a fost aranjată de Sejanus, prietenul și confidentul lui Tiberius.
Dacă în mod normal soțiile guvernatorilor nu obișnuiau să își însoțească soții în diversele teritorii ale Imperiului Roman (preferând confortul și siguranța Romei), Claudia Procula se remarcă drept o soție care are o relație aparte cu Ponțiu Pilat și acceptă pericolelele provinciilor romane îndepărtate.
Claudia Procula a fost menționată fără nume în Evanghelia după Matei în contextul judecării lui Isus Hristos: „Pe când sta Pilat pe scaun la judecată, nevastă-sa a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic a face cu neprihănitul acesta, căci azi am suferit mult în vis din pricina lui.”” (Matei 27:19).
De asemenea, în arhiva Vaticanului există scrieri istorice aparținând lui Pilat în care acesta a menționat că în timpul judecării lui Isus Hristos i-a atenționat pe acuzatorii lui Isus: „”Știți că soția mea vă simpatizează în ceea ce privește iudaismul”. „Da, știm Pilat”. „Ei bine, soția mea a trimis să mi se spună: să nu faci nimic acestui om drept în această noapte”” (Ravasi G., „Il canto del gallo arrostito e la conversione di Ponzio Pilato”, L’Osservatore Romano).
Unii cercetători ai istoriei afirmă că în Iudeea, Claudia Procula avea o cameristă feniciană care credea în evanghelia împărăţiei propovăduită de Isus Hristos iar aceasta îi transmisese Claudiei tot ceea ce știa și credea. Spre deosebire de Pilat, care s-ar fi sinucis, Origene – unul dintre cei mai reprezentativi teologi creștini din secolul al III-lea -, a sugerat în lucrarea „Omiliile după Matei” că soția sa, Claudia Procula, a murit ca și creștină. Acest aspect este confirmat și de Sinaxarul grecesc unde scrie: „Procula s-a făcut uceniță (…) și a primit sfântul botez”.
Scrisoarea de mai sus, scrisă în original în latină, se presupune că a fost scrisă într-un mic oraș galic din zona montană (zona Rennes-les-Bains din sudul Franței, în apropiere de locul natal al Claudiei, actualul Narbonne), la câțiva ani după ce Pilat plecase din Ierusalim. Claudia Procula a scris în total trei scrisori către Fulvia. Manuscrisul scrisorii de față a fost găsită înițial într-o veche mănăstire din Bruges (Belgia) iar apoi transferată în arhivele Vaticanului. În arhivele ultimului țar al Rusiei s-a găsit de asemenea o copie a traducerii acestei scrisori, probabil aceasta fiind procurată de la Constntinopul unde ajunsese de altfel prima copie a scrisorii ei în jurul anului 1643.
În 1865, jurnalul catolic Novice din Slovenia a publicat scrisoarea lui Claudia Procula în limba slovenă. Însă adevărata popularizare a scrisorii s-a făcut atunci când Pictorial Review Magazine a publicat traducerea în limba engleză a scrisorii Claudiei Procula în aprilie 1929.
În prezent, în unele comunități catolice mai vechi din Europa, citirea acestei scrisori precede spălarea picioarelor săracilor în Joia Mare, înainte de Paștele care comemorează moartea și învierea lui Isus Hristos.
We may request cookies to be set on your device. We use cookies to let us know when you visit our websites, how you interact with us, to enrich your user experience, and to customize your relationship with our website.
Click on the different category headings to find out more. You can also change some of your preferences. Note that blocking some types of cookies may impact your experience on our websites and the services we are able to offer.
These cookies are strictly necessary to provide you with services available through our website and to use some of its features.
Because these cookies are strictly necessary to deliver the website, refuseing them will have impact how our site functions. You always can block or delete cookies by changing your browser settings and force blocking all cookies on this website. But this will always prompt you to accept/refuse cookies when revisiting our site.
We fully respect if you want to refuse cookies but to avoid asking you again and again kindly allow us to store a cookie for that. You are free to opt out any time or opt in for other cookies to get a better experience. If you refuse cookies we will remove all set cookies in our domain.
We provide you with a list of stored cookies on your computer in our domain so you can check what we stored. Due to security reasons we are not able to show or modify cookies from other domains. You can check these in your browser security settings.
We also use different external services like Google Webfonts, Google Maps, and external Video providers. Since these providers may collect personal data like your IP address we allow you to block them here. Please be aware that this might heavily reduce the functionality and appearance of our site. Changes will take effect once you reload the page.
Google Webfont Settings:
Google Map Settings:
Google reCaptcha Settings:
Vimeo and Youtube video embeds:
You can read about our cookies and privacy settings in detail on our Privacy Policy Page.
Termeni si Conditii