604044678 9b99da07ae866cfe4deaaf0eb11030fe7c8295864f9f2dfe30284c08f5d210bc d 640

GRATUIT! Seminar Live Academia Karanna – Despre Atlantida, Monade si crearea primelor corpuri fizice pentru intruparea spiritelor – anul 2016

 

atlantida

 

Acest seminar a fost predat in anul 2016, in cadrul Cursului Intensiv de Dezvoltare Spirituala al Academiei Karanna. Seminarul s-a desfasurat live si puteti urmări gratuit acum inregistrarea video.

Găsiți seminarul pe site, aici:

SEMINAR LIVE

 

Academia Karanna© include Scoala de Dezvoltare Personala, Spirituala & Terapii Complementare / Alternative Karanna – Acreditata International de Institutul IPHM & IAOTH si care isi desfasoara activitatea prin cursuri, initieri, meditatii, conferinte si seminarii / workshop-uri.
 .
Academia Karanna dispune de o platforma de E-Learning prin intermediul careia puteti participa la cursuri si conferinte video online-live si cursuri video inregistrate. Cursurile se pot accesa in linistea si confortul casei dvs, fara deplasari, fara alte impedimente de ordin practic. De asemeni, periodic sustinem workshopuri, seminarii si cursuri la sediul nostru din Craiova.

Scoala, Cursurile si Trainerii Karanna, sunt inregistrati / acreditati de Institutele Internationale IPHM, IAOTH, NSA, CoE, CIT, Reiki Rays Institute, ZUR Institute si ANC / CNFPA (Romania).

Logos Despre Noi - Karanna

 

 

Seminar Live Atlantida

 

Karanna Academy©

 

Alte articole din categoria Spiritualitate

 

Vizitati-ne Pagina de Facebook 

  https://www.evolutiespirituala.ro/gratuit-seminar-live-academia-karanna-despre-atlantida-monade-si-crearea-primelor-corpuri-fizice-pentru-intruparea-spiritelor-anul-2016/?feed_id=8823&_unique_id=62487c9deace6

craciun

Prinde Ofertele de Sărbători! Originea Crăciunului 🤶 🎄

 

VEZI OFERTELE PE CARE TI LE-AM PREGATIT ANUL ACESTA DE SARBATORI! ;)

VEZI OFERTELE

 

Originea Craciunului – Relatarea biblica

Originea Craciunului este prezentata in binecunoscuta relatarea biblica a lui Luca:

„In vremea aceea a iesit o porunca de la Cezar August sa se inscrie toata lumea. Inscrierea aceasta s-a facut intaia data cand era dregator in Siria Quirinius. Toti se duceau sa se inscrie, fiecare in cetatea lui.

Iosif s-a suit si el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca sa se duca in Iudea, in cetatea lui David, numita Betleem, pentru ca era din casa si semintia lui David, sa se inscrie impreuna cu Maria, logodnica lui, care era insarcinata.

Pe cand erau ei acolo, s-a implinit vremea cand trebuia sa nasca Maria. Si a nascut pe Fiul ei cel intai nascut, L-a infasat in scutece, si L-a culcat intr-o iesle, pentru ca in casa de poposire nu era loc pentru ei.

In tinutul acela erau niste pastori, care stateau afara in camp, si faceau de straja noaptea imprejurul turmei lor. Si iata ca un inger al Domnului s-a infatisat inaintea lor, si slava Domnului a stralucit imprejurul lor.

Ei s-au infricosat foarte tare. Dar ingerul le-a zis: „Nu va temeti, caci va aduc o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astazi in cetatea lui David, vi s-a nascut un Mantuitor, care este Hristos Domnul.” (Luca 2:1-11)

.

Originea Craciunului – Traditii si Controverse

Pentru crestinii de astazi, originea Craciunului este, sau ar trebui sa fie – nasterea lui Isus Cristos, asa cum este descrisa ea in Biblie. Nimic mai mult si nimic mai putin.

Totusi, cele mai multe lucruri la care suntem martori de 25 Decembrie in fiecare an, nu au absolut nimic de a face cu acea zi, care probabil a avut loc vara sau la inceput de toamna, cu aproximativ 2000 de ani in urma.

In realitate, cele mai multe obiceiuri si traditii de Craciun, de fapt, preced nasterea lui Isus, iar multe din ele sunt de-a dreptul insealatoare in semnificatia si originea lor. Iata cateva exemple:

Data de 25 Decembrie provine probabil din „ziua de nastere” antica a zeului soarelui Mitra, o zeitate pagana a carei influente religioase s-au raspandit in Imperiul Roman in primele doua secole d.Cr.

Mitra este legat de zeul soarelui semitic, Shamash, iar venerarea lui s-a raspandit din Asia pana in Europa, unde era numit Zeul Mitra – Soarele Invincibil –  (Deus Sol Invictus Mithras).

Roma era foarte cunoscuta pentru absorbirea religiilor si a ritualurilor pagane din intregul imperiu largit. Ca atare, Roma a transformat aceasta mostenire pagana in celebrarea zeului Saturn si renasterea zeului soare in timpul perioadei solstitiului de iarna.

Sarbatoarea de iarna a devenit cunoscuta ca si Saturnalia si incepea in saptamana dinaintea lui 25 Decembrie. Festivalul era caracterizat de cadouri, cantece si desfrau total, iar preotii lui Saturn purtau ghirlande din crengute verzi in timpul procesiunilor din templele romane.

Variatiile acestei sarbatori pagane au inflorit in primele secole dupa nasterea lui Isus Cristos, insa probabil nu au existat pana in anul 336 d.Cr., cand Imperiul Roman a transformat oficial aceasta traditie in sarbatoarea crestina a Craciunului.

 

 

Alte articole din categoria Spiritualitate

 

Vizitati-ne Pagina de Facebook 

 

  https://www.evolutiespirituala.ro/oferte-de-sarbatori-originea-craciunului-%f0%9f%a4%b6-%f0%9f%8e%84/?feed_id=8695&_unique_id=6243362708e28

sfintii constantin si elena social

CONSTANTIN şi CRUCEA

 

          Viziunea crucii de la Podul Milvian. „Convertirea” lui Constantin pusă la îndoială. Este discutată istoria găsirii de către Elena a „adevăratei” cruci.

          UN FACTOR IMPORTANT CARE a contribuit la adorarea simbolului crucii în cadrul bisericii romano-catolice a fost renumita „viziune a crucii” şi ulterioara „convertire” a lui Constantin.

          În timp ce Constantin şi soldaţii săi s-au apropiat de Roma, s-au aflat în faţa a ceea ce este cunoscut drept Bătălia de la Podul Milvian. Potrivit obiceiului acelei vremi, haruspicii (ghicitori ce foloseau mijloace precum citirea din măruntaiele animalelor aduse ca jertfă) au fost solicitaţi să-şi dea sfatul. (Biblia relatează cum regele Babilonului a urmat aceeaşi practică: „Căci regele Babilonului a stat la răscruce, la capătul celor două drumuri, ca să folosească ghicirea: el şi-a scuturat săgeţile, şi-a consultat idolii, s-a uitat la ficat” – Ezechiel 21:21). În cazul lui Constantin, i s-a spus că zeii nu-i vor veni în ajutor, că va suferi o înfrângere în acea bătălie. Dar atunci, într-o viziune sau într-un vis, după cum a istorisit el mai târziu, i-a apărut o cruce şi cuvintele: „învinge în numele acestui semn”.

          În următoarea zi – 28 octombrie 312 – el a mers la luptă în spatele unui stindard care înfăţişa crucea. A fost victorios în acea bătălie, şi-a înfrânt rivalul şi şi-a mărturisit convertirea.

          Se recunoaşte totuşi la modul general că viziunea despre cruce a lui Constantin s-ar putea să nu fie adevărată din punct de vedere istoric. Singura sursă de unde au preluat istoricii această relatare este Eusebiu. Dar chiar dacă Constantin a avut într-adevăr această viziune, oare trebuie să presupunem că Isus Cristos a fost Iniţiatorul ei? Oare Prinţul Păcii 1-ar fi însărcinat pe un împărat păgân să-şi facă un stindard militar cu o cruce pe el, pentru ca să cucerească şi să ucidă în numele acelui semn?

          Imperiul Roman (al cărui Cezar a devenit Constantin) a fost descris în Scriptură ca o „fiară”. Daniel a văzut patru fiare mari care reprezentau patru imperii modiale – Babilonul (un leu), Medo-Persia (un urs), Grecia (un leopard) şi Roma. Cea de-a patra fiară, Imperiul Roman, a fost atât de groaznică, încât a fost simbolizată de o fiară diferită de celelalte (Dan.7:l-8). Nu avem nici un motiv să presupunem că i-ar fi spus Cristos lui Constantin să cucerească în semnul crucii pentru a duce mai departe sistemul fiarei de la Roma.

          Dar dacă viziunea nu a fost de la Dumnezeu, cum putem explica convertirea lui Constantin? De fapt, convertirea sa este pusă sub semnul întrebării. Chiar dacă el a avut de a face cu instituirea anumitor învăţături şi obiceiuri în Biserica din acea vreme, realitatea arată limpede că nu a fost convertit cu adevărat – nu în sensul biblic al cuvântului. Istoricii admit că, „după înseşi standardele din vremea aceea, convertirea lui a fost numai cu numele”.

          Cel mai limpede indiciu că el n-a fost convertit cu adevărat este faptul că după convertirea lui a comis câteva crime – inclusiv uciderea propriei sale soţii şi a propriului său fiu! Conform Bibliei, „nici un ucigaş nu are viaţă eternă rămânând în el” (l Ioan 3:15).

          Prima căsătorie a lui Constantin a fost cu Minervina, cu care a avut un fiu numit Crispus. A doua lui soţie, Fausta, i-a născut trei fiice şi trei fii. Crispus a devenit un remarcabil soldat şi ajutor pentru tatăl său. Cu toate acestea, în anul 326 – la foarte scurt timp după ce a condus conciliul din Niceea – a dat ordin ca fiul său să fie omorât. Potrivit tradiţiei, Crispus a făcut dragoste cu Fausta. Cel puţin aceasta a fost acuzaţia Faustei. Dar aceasta putea să fi fost metoda ei de a-l înlătura din cale, pentru ca unul dintre fiii ei să poată avea pretenţia la tron! Mama lui Constantin l-a convins totuşi că soţia lui „a cedat fiului său”. Constantin a dat ordin ca Fausta să fie înecată într-o baie supraîncăzită. Cam în acelaşi timp a pus să-1 ciomăgească până la moarte pe fiul surorii sale şi să-l sugrume pe soţul ei – cu toate că promisese că-i va cruţa viaţa.

          Aceste lucruri sunt rezumate în următoarele cuvinte din The Catholic Encyclopedia: „Chiar şi după convertirea sa, el a provocat executarea cumnatului său Licinius şi a fiului acestuia, precum şi a lui Crispus, propriul său fiu din prima căsătorie, şi a soţiei sale, Fausta. După citirea acestor fapte de cruzime este greu de crezut că acelaşi împărat putea să fi avut uneori simţăminte blânde şi tandre; dar natura umană este plină de contradicţii”.

          Constantin a arătat într-adevăr creştinilor numeroase dovezi ale favorii sale, a abolit moartea prin crucificare, şi persecuţia care devenise atât de crudă la Roma a încetat. Dar a luat el oare aceste decizii doar din convingeri creştine, ori a avut motive politice? Cităm din nou The Catholic Encyclopedia: „Unii episcopi, orbiţi de splendoarea de la curte, au mers până acolo încât să-l preamărească pe împărat ca pe îngerul lui Dumnezeu, ca pe o fiinţă sacră, şi să profeţească că el, asemenea Fiului lui Dumnezeu, va domni în cer. Prin urmare, s-a susţinut faptul că numai din motive politice a favorizat Constantin creştinismul, iar el a fost considerat ca un despot,iluminat’ care s-a folosit de religie doar ca să-şi impună politica”.

          Aceasta a fost concluzia binecunoscutului istoric Will Durant în privinţa lui Constantin. „A fost oare convertirea lui sinceră – a fost oare un act de convingere religioasă, sau o lovitură perfectă a oportunismului politic? Probabil cea din urmă. Rareori s-a conformat el cerinţelor ceremoniale ale închinării creştine. Scrisorile sale adresate unor episcopi creştini arată limpede că puţin i-a păsat de diferenţele teologice care agitau creştinătatea – deşi dorea să suprime controversele în interesul unităţii imperiului. De-a lungul domniei sale i-a tratat pe episcopi ca pe ajutoarele sale politice; i-a convocat, le-a prezidat conciliile şi a fost de acord să impună acea opinie aleasă de majoritate. Un adevărat credincios ar fi fost mai întâi creştin şi după aceea om de stat; în cazul lui Constantin a fost exact invers. Creştinismul era pentru el un mijloc, nu un scop”.

          Persecuţiile nu distruseseră credinţa creştină. Constantin ştia aceasta. În loc ca imperiul să fie permanent divizat – păgânii fiind în conflict cu creştinii – de ce să nu facă paşii necesari ca să amestece elemente din ambele religii, se gândea el, şi prin aceasta să aducă o forţă unită imperiului? Existau asemănări între cele două sisteme religioase. Nici măcar crucea nu era un factor de dezbinare, căci în acea vreme era folosită de creştini; dar nici „pentru cei din armata lui Constantin care se închinau lui Mitra nu putea crucea să fie o jignire, căci ei luptaseră mult timp sub un stindard care purta o cruce mitraică de lumină”.

          Creştinismul lui Constantin a fost un amestec (sincretism – n.tr.). Deşi a dat ordin ca statuia sa să fie îndepărtată din templele păgâne şi a renunţat să i se aducă jertfe, totuşi oamenii au continuat să vorbească despre divinitatea împăratului. În calitatea lui de pontifex maximus, el a continuat să protejeze închinarea păgână şi să-i apere drepturile. Când a inaugurat Constantinopolul în anul 330, a avut loc o ceremonie pe jumătate păgână şi pe jumătate creştină. Carul de luptă al zeului soare a fost pus în piaţă, iar deasupra lui o cruce. Pe monede făcute de Constantin se putea vedea crucea, dar şi reprezentări ale lui Marte sau Apolo. Deşi mărturisea că este creştin, continua să creadă în formule magice păgâne pentru protecţia recoltelor şi pentru vindecarea bolilor. Toate aceste lucruri sunt subliniate în The Catholic Encyclopedia. Cu toate acestea, practica lui Constantin – noţiunea de amestec – a fost în mod clar metoda prin care Biserica catolică s-a dezvoltat, s-a îmbogăţit şi a dobândit bunuri.

          Mama lui Constantin, Elena, când a avut aproape optzeci de ani, a făcut un pelerinaj la Ierusalim. Legenda ne spune că a găsit acolo trei cruci îngropate – una, crucea lui Cristos, şi celelalte două, cele pe care au fost crucificaţi tâlharii. Crucea lui Cristos a fost identificată prin faptul că făcea minuni de vindecare la indicaţia lui Macarie, episcopul Ierusalimului, în timp ce celelalte două nu făceau.

          Un articol din The Catholic Encyclopedia spune: „O bucată din Adevărata Cruce a rămas la Ierusalim închisă într-o raclă de argint; restul, împreună cu cuiele, trebuie să i se fi trimis lui Constantin. Unul din cuie a fost prins în coiful împăratului, şi unul în frâul calului său, făcând să se împlinească, conform spuselor multor Părinţi, ceea ce fusese scris de profetul Zaharia:Ceea ce este pe frâul calului va fi sfânt Domnului’ (Zah.14:20)!8 Acelaşi articol, cu toate că încearcă să susţină învăţăturile generale ale Bisericii cu privire la cruce, admite că relatările despre descoperirea crucii variază şi că această tradiţie (care de fapt a apărut mulţi ani mai târziu) s-a bazat în mare parte pe legendă.

          Faptul că Elena a vizitat Ierusalimul în anul 326 pare să fie corect din punct de vedere istoric. Dar istoria descoperirii de către ea a crucii n-a apărut decât în 440 – cu 114 ani mai târziu!9 Ideea că crucea originară mai era încă la Ierusalim după aproape 300 de ani de la crucificare pare foarte îndoielnică. Pe lângă aceasta, legile evreieşti cereau ca, după crucificare, crucile să fie arse.

          Să presupunem că cineva ar găsi adevărata cruce. Acest fapt ar fi foarte interesant, desigur; dar acea bucată de lemn ar avea oare vreo valoare? Nu, căci crucea şi-a împlinit deja scopul. Ne amintim că „Moise a făcut un şarpe de aramă şi l-a pus pe o prăjină, şi s-a întâmplat că dacă un şarpe a muşcat pe un om, dacă el privea şarpele de aramă, trăia” (Num.21:9). Acesta era o prefigurare, o imagine (tip) a felului în care a fost înălţat Cristos prin moarte (Ioan 3:14). Dar după ce şarpele de aramă şi-a împlinit menirea, israeliţii l-au păstrat şi au făcut un idol din el! Astfel că, după secole, Ezechia „a făcut ceea ce era corect. a distrus idolii şi a zdrobit în bucăţi şarpele de aramă pe care-l făcuse Moise: căci în zilele acelea copiii lui Israel ardeau tămâie înaintea lui” (2. Re. 18:1-4). Ezechia a acţionat „corect” – nu numai prin distrugerea idolilor păgâni – ci şi prin distrugerea a ceea ce rânduise Dumnezeu, căci acum ajunsese să fie folosit într-un mod superstiţios şi idolatru. Pe aceeaşi bază, dacă ar mai exista crucea originală, nu ar fi nici un motiv pentru a face din ea un obiect de închinare. Iar dacă n-ar mai exista putere în crucea originară, cu cât mai puţin ar exista putere într-o simplă bucată de lemn care are forma acesteia?

          La fel cum egiptenii păgâni au înălţat obeliscuri, nu numai ca simbol al zeului lor, ci pentru că în unele cazuri se credea că însăşi imaginea lui posedă puteri supranaturale, tot aşa au ajuns unii să considere crucea. Nu-l ajutase ea oare pe Constantin în lupta de la Podul Milvian? Nu făcuse crucea minuni pentru Elena? Ea a ajuns să fie considerată ca o imagine care era în stare să sperie duhurile rele. Era purtată ca talisman. Era pusă pe vârful turlelor bisericilor pentru a opri trăsnetele – şi totuşi, datorită poziţiei ei înalte, tocmai ea era cea care atrăgea trăsnetele! Folosirea crucii în casele particulare se presupunea că păzeşte de necaz şi boală. Multe bucăţi de lemn – chipurile bucăţi din crucea „originală” – au fost vândute şi schimbate ca protectoare şi talismane.

Ralph Edward Woodrow

https://www.evolutiespirituala.ro/constantin-si-crucea/?feed_id=5732&_unique_id=61f0305462c15

Shri Mataji Nirmala Devi

India – Simbolistica oului, a pasarilor si gesturile lui Iisus

 

Oul are multe semnificaţii şi într-una din scrierile străvechi din India se menţionează de ce trebuie să avem un ou când sărbătorim Paştele. Este foarte surprinzător. Reiese foarte clar de acolo, pentru cel ce înţelege, că Iisus Christos este reprezentat simbolic drept un ou. Dar ce este un ou? În limba sanskrită, un Brahman este numit dwijaha. „Dwihi jayeti” înseamnă „cel care s-a născut de două ori”.

De asemenea, orice pasăre este numită dwija, adică născută de două ori, pentru că pasărea se naşte mai întâi ca ou şi apoi se naşte din nou, ca pasăre. În acelaşi fel, fiinţa umană se naşte ca ou şi apoi se naşte ca suflet realizat. Faptul că cele două sunt denumite la fel este plin de semnificaţii. Niciun animal nu este numit dwijaha, decât dacă are mai întâi formă de ou. Niciunul dintre mamifere nu este numit dwijaha, în afară de fiinţele umane.

Cum ar putea crede oamenii că pot fi dwijaha, că se pot naşte din nou? Acest lucru a fost spus de fiecare religie, de fiecare profet, şi anume că trebuie să vă naşteţi din nou. Până când nu vă naşteţi din nou – asta reprezintă botezul real – până când această coajă de ou nu este spartă în zona fontanelei, nu puteţi să deveniţi dwijaha. Stă scris în toate cărţile sacre, a fost spus de toţi profeţii. Cineva a trebuit să vă arate că acest lucru se poate înfăptui: El, puterea Divină însăşi, Pranava, El, Brahma însuşi. Renaşterea Lui a fost învierea, învierea în corp, pe când la oameni este o înviere care are loc în conştiinţă. Aceasta este semnificaţia Paştelui.

Mesajul lui Christos este învierea Sa. El a venit pe acest pământ ca fiinţă umană. Şi misiunea pe care o avea de îndeplinit era aceea de a ilumina în conştiinţa umană capacitatea de a înţelege, sau, putem spune, de a transforma în realitate – în conştiinţa fiinţelor umane – faptul că nu sunt acest corp, ci Spiritul. Conștiința divină nu dispare niciodată, ea nu poate fi distrusă sau stăpânită. Și aceasta trebuia dovedit în timpul vieții Lui, prin învierea Sa.

Ce reprezintă si ce semnificaţie au gesturile lui Iisus Christos?
În creier, în dreptul chiasmei optice, se găseşte centrul subtil unde se află amplasată această mare Zeitate, graţie răstignirii şi învierii lui. El a creat acest spaţiu, ca noi să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu, situată în interiorul nostru. Nu se află în exterior, ci în zona limbică ce înconjoară egoul şi superegoul vostru. În Purane, străvechile scrieri sacre din India, Christos a fost descris foarte limpede. De fapt, în Biblie s-a consemnat ceea ce au văzut la El, pe când a fost pe acest pământ, dar nimic despre ceea ce L-a creat, despre cum a venit pe pământ, despre spiritul lui Christos, despre locul unde stă Christos, despre modul în care a venit şi nici despre scopul pentru carea a venit, sau locul unde se află în noi. Aceste lucruri nu sunt menţionate în Biblie. În acele vremuri, oamenii nu au fost deloc conştienţi de măreţia Lui, de întruparea lui deosebită. Citind unele dintre cărţile străvechi, se poate constata că El era numit Mahavishnu în Devi Purana – Purana Zeiţei – scrierea sacră străveche, a Zeiţei. Mahavishnu a fost creat într-un mod imaculat. Când afirmăm despre Christos că El a indicat mereu acest vârf de deget, este ceva cu semnificaţie deosebită.

Cum se petrece Învierea promisa de Iisus Christos?
În creier, există un centru foarte subtil, situat între glandele pituitară și pineală. El a venit în acest centru pentru ca noi să ne înălțăm, ca să ne dea cunoașterea vieții eterne, ca să ne facă să ştim că nimic din ce vedem pe acest Pamânt nu e veșnic. Există ceva dincolo de toate acestea, și, prin învierea Lui, ne-a arătat modalitatea prin care putem fi reînviați cu toții. Aceasta este poarta din zona limbică, care are o mie de petale. Aceste petale seamănă cu un lotus, care se află efectiv în noi, dar într-o stare latentă. Așa cum e o lumânare. Deşi ea are fitil, nu vedeţi forma fitilului. Numai când este aprinsă, îi vedeți forma. Când puneți laolaltă o mie de nervi, ei seamănă cu un lotus. Dar dacă nu sunt iluminaţi, veți spune doar că sunt o mie de nervi, dar când acești nervi sunt iluminați, puteți vedea lumini.
Christos a ieşit din materie, a ieşit din acel mormânt ce simbolizează materia care ne-a închis în interiorul ei şi care trebuie deschis complet, prin puterea noastră spirituală. Aruncaţi deoparte piatra ce acoperă acest mormânt! Ieşiţi de acolo şi staţi în afara lui! Acesta este mesajul reînvierii lui Christos. Mormântul ni l-am creat singuri, pentru că le-am permis oamenilor să ne domine. Le-am permis să ne construiască aceste morminte, le-am permis să-l îngroape pe Christos din interiorul nostru, pentru că ne-a fost frică. Dar Christos trebuie să se înalţe. Noi ne creăm propria materie prin intermediul condiţionărilor noastre, al spaimelor, al ideilor noastre total greşite despre bunătate, amabilitate şi compasiune. În lumina Spiritului se poate vedea că, ceea ce considerăm a fi compasiune, nu este decât un fel de simpatie, care nu ne duce nicăieri. Totul ar trebui văzut prin lumina Spiritului.

„Bucuria cea mai mare, este contactul dintre esența noastră și esența eternă.”
„Cine nu iese din Eu, nu atinge Absolutul şi nu descifrează nici viaţa.” Constantin Brâncuși

„Păsărilor care s-au născut în colivie, le este cel mai frică de cer.” Rabindranath Tagore

„Poate fi greu pentru un ou să se transforme într-o pasăre: ar fi o priveliște puțin mai greu de imaginat pentru o pasăre să învețe să zboare în timp ce ramâne un ou. Noi suntem în prezent precum ouăle. Și nu putem merge la infinit prin a fi doar un ou decent, obișnuit. Trebuie să eclozăm sau ne vom strica.” C.S. Lewis

„De milenii, iniţiaţii propovăduiesc naşterea din spirit şi, în mod ciudat, omul uită tot mereu să înţeleagă procrearea divină. Asta nu dovedeşte o tărie deosebită a spiritului, iar consecinţele înţelegerii greşite se manifestă ca degenerare nevrotică, înveninare, îngustime şi pustiire. Uşor este de izgonit spiritul, dar din supă lipseşte sarea, „sarea pământului”. Însă spiritul dovedeşte tot mereu tărie prin faptul că învăţătura esenţială a vechilor iniţieri este purtată mai departe din generaţie în generaţie. Tot mereu au existat şi oameni care au înţeles ce înseamnă că Dumnezeu este tatăl lor. Echilibrul dintre carne şi spirit rămâne rezervat acestei sfere.” Carl Gustav Jung

„Situația noastră aici pe pământ este ciudată. Fiecare venim pentru o scurtă vizită, neştiind de ce, totuşi părând a tinde catre un scop divin.” Albert Einstein

Culegere din textele sacre ale Shri Mataji Nirmala Devi

  https://www.evolutiespirituala.ro/india-simbolistica-oului-a-pasarilor-si-gesturile-lui-iisus/?feed_id=5372&_unique_id=61e5a3a05de39

descarcare1

Documentare & Articole: Lumea de Dincolo – Intre Stiinta si Mit

sigla

Experienţe de moarte clinică (EMC):

Ce este o EMC? Este o experienţă a vieţii după moarte, care are loc, atunci când persoana este moartă din punct de vedere clinic. Este vorba de o detaşare de trup, şi de o existenţă în afara trupului în mod conştient.

Nu trebuie să confundăm aceste experienţe, cu cele în stare de comă, în stări excepţionale la graniţa dintre moarte şi viaţă, sau cu cele sub influenţa unor substanţe, sau cu cei ce au experimentată răpiri sufleteşti, după cum spune Pavel: „Cunosc un om în Hristos, care, acum patrusprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer(dacă a fost în trup nu ştiu; dacă a fost fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie). Şi ştiu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie), a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte, care nu se pot spune şi pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească.” (2Corinteni 12:2-4; vezi şi 1Corinteni 5:3,4).

Atunci când vorbesc de EMC, mă refer la oamenii declaraţi morţi de medici sau personal medical competent, şi care după un timp mai lung sau mai scurt, au revenit la viaţă.

lgtrfd

Atât cei ce au avut experienţe pozitive, sau negative, descriu: detaşarea de trup, începutul unei existenţe în afara corpului, de multe ori ei privesc corpul neînsufleţit, cât şi personalul medical care încercă reanimarea persoanei. Mai târziu persoana dacă a fost bună se simte că pluteşte / se ridică, trece printr-un tunel, şi se întâlneşte cu o fiinţă de lumină: Isus sau un înger, sau chiar din clipa detaşării de trup este întâmpinat şi înconjurat de îngeri (comp. cu Luca 16:22), aceea persoană apoi, e posibil să vadă anumite secvenţe din paradis, sau se întâlneşte cu fiinţe dragi sau cunoscute decedate. Comunicarea cu fiinţa de lumină sau cu sufletele celor cunoscuţi este fie verbală, fie non-verbală, printr-un fel de telepatie.

Cei ce au experienţe negative declară, cum sunt preluaţi de demoni, din clipa morţii, sau simt că sunt traşi sau alunecă în jos, simt un întuneric dens şi înfricoşător (Matei 8:12; 22:13; 25:30); alţii ajung la o poartă a iadului şi sunt preluaţi de o fiinţă oribilă, sau văd un loc al torturii, al flăcărilor, al ţipetelor sau durerilor, unii văd anumite persoane cunoscute, necredincioase, chinuindu-se în foc, sau fiind chinuiţi de fiinţe demonice, sau experimentează chinul de a fi sfâşiaţi, zgâriaţi de mii de fiinţe care parcă îi străpung fiinţa cu ghearele lor. Experienţe pot fi de la caz la caz diferite, însă păstrează acelaşi tipar, cei buni, un loc frumos, de unde nu mai doresc să plece, o fiinţă de lumină sau mai multe, iar cei răi chinul în forme mai grave sau mai puţin grave.

În general Fiinţa de lumină care este prezentă lângă cei drepţi, sau vine ulterior şi îi scapă din ghearele demonilor, din întuneric sau din flăcări pe cei ce au ajuns în acel loc, le arată viaţa de pe pământ, sau secvenţe cu faptele făptuite în trup, după care îi spune că trebuie să se întoarcă pe pământ, i se mai acordă astfel o şansă, ca cei drepţi să devină şi mai drepţi, şi cei nedrepţi să se pocăiască, unii dintre ei primesc chiar un mesaj pentru omenire sau pentru biserică.

Toţi cei care au revenit înapoi, şi au descris raiul sau iadul, au simţit un sentiment al veşniciei, nu au simţit trecerea timpului ca pe pământ.

Ei revin în corp, şi când se trezesc (învie) în lumea aceasta, află că au fost declaraţi morţi, dar că din fericire au revenit la viaţă. Unii au revenit la viaţă şi după câteva zile nu doar după ore. Am auzit de un caz ce a revenit la viaţă după nouă zile, altul după trei sau patru, altul după o zi, etc.

Trebuie amintit faptul că unii dintre cei ce au experimentat moartea clinică, nu au o asemenea experienţă a raiului sau a iadului. O posibilă explicaţie ar fi, că nu-şi amintesc, ca şi situaţia cu visurile. Toţi oamenii visează în fiecare noapte, acest lucru este demonstrat ştiinţific, însă nu toţi îşi amintesc visul dimineaţa, decât o mică parte.

O altă explicaţie ar fi că Dumnezeu nu a dorit ca acei oamenii să aibă, detaşarea de trup, ştiind că vor reveni la viaţă în scurtă vreme.

Scepticii, materialiştii, necredincioşii, anihiliştii, care neagă viaţa după moarte, au încercat să explice acest fenomen, dând tot felul de explicaţii, şi născocindu-se multe teorii care încearcă se explice aceste experienţe.

În general se dau următoarele explicaţii la experienţele de moarte clinică, cu continuarea vieţii după moarte, ele sunt: 1) halucinaţii induse de durere sau medicamente; 2) resturi de amintiri din experienţa naşterii; 3) reacţia creierului la nivele modificate de dioxid de carbon; 4) împlinirea psihologică a unor dorinţe, speranţa unui cer; 5) autosugestie; 6)experienţe induse de droguri sau de diferite anestezice; 6) atacuri de apoplexie în lobii temporali; 7) pierderi senzoriale.

Near-Death-Experience-Wallpaper-650x454

Sunt aceste explicaţii satisfăcătoare? Dacă cercetăm acest fenomen experimentat de mii de persoane, ne dăm seama că aceste explicaţii nu satisfac, ele nu dau răspunsuri la anumite cazuri reale concludente, ca de pildă:

De exemplu, ele nu pot explica cum ar putea nişte oameni cu creierul mort, să descrie ulterior cu amănunte exacte şi amănunţite încercările personalului medical de a-i reanima. Astfel dintr-un studiu pe 25 de pacienţi cu cunoştinţe medicale, care au fost rugaţi să descrie manevrele ce se fac atunci când un medic încearcă să reanimeze un pacient care este în comă sau mort clinic, aproape toate persoanele (23 din 25) au făcut greşeli mari de descriere a procedurilor de reanimare. Pe de altă parte, nici unul din pacienţi morţi clinic n-au făcut greşeli în descrierea a ceea ce s-a petrecut cu ocazia reanimării lor. Asemenea studii dovedesc că oamenii aceştia au fost cumva în afara trupurilor lor, aşa cum au pretins, şi au privit ce se întâmplă.

Există probe care arată şi mai bine existenţa după moarte, desprinderea sau ieşirea din trup şi deplasarea la o anumită distanţă de trup. Astfel o mamă, după ce a intrat în moarte clinică, a ieşit din trup, şi a plutit spre coridor, unde şi-a văzut fetiţa adusă de o cunoştinţă pe holul spitalului, şi a văzut că fusta ei nu era asortată cu bluza. După câteva minute, mama a revenit trup, şi a revenit la viaţă. După ce şi-a recăpătat conştiinţa, ea a spus personalului medical de ce fetiţa ei este aşa prost asortată ca îmbrăcăminte. Medicul a apostrofat asistenta că a lăsat fetiţa să fie văzută de mama ei. Însă aceasta s-a scuzat şi a spus că fetiţa nu a intrat la mama ei. Iar mama a precizat că a văzut-o din postura de suflet. Ne întrebăm ce halucinaţii putea să-i arate mamei cu ce este îmbrăcată fetiţa ei? Sau mai degrabă cu adevărat această mamă a experimentat viaţa după moarte şi ieşirea din trup.

Un alt caz, a unei femei aduse de urgenţă la spital, unde a venit pentru prima oară, a simţit că fiind în sala de operaţie, că s-a detaşat de trup, a început să se ridice în sus, prin ziduri, şi a ajuns pe acoperişul spitalului, unde zăcea aruncat un tenis (pantof) de culoare roşie. După ce şi-a revenit din moarte clinică, a spus personalului medical că pe acoperişul spitalului este un pantof roşu. Lucru confirmat ulterior, când o persoană din cadru spitalului a mers pe acoperiş şi a găsit pantoful roşu.  Întrebare pentru sceptici: Cum putea, halucinaţiile, inconştientul, sau sedativele, sau anestezicul să-i permită să vadă o realitate fizică, şi nu anumite imagini ireale? Cum de a văzut femeia pantoful roşu fiind prima oră în acel spital, decât doar dacă a experimentat o ieşire din trup cu adevărat?

outofbody

Alte cazuri indică o întâlnire cu fiinţe dragi care au decedat, însă curios, ele au decedat după ce a decedat cei cu experienţa cu moartea clinică, deci nu avea de unde să ştie că au decedat, deoarece când au intrat în comă, acele persoane erau în viaţă. Când se trezesc la viaţă abia atunci află, că persoanele cu care s-a întâlnit au decedat imediat după ei. Cum ar fi putut să ştie de decesul rudelor lor, decât că s-a întâlnit cu ele, având în vedere că ele au decedat după ce persoana în cauză a intrat în comă?!

Unii chiar descriu cu lux de amănunte împrejurările în care au decedat rudele lor, sau anumite evenimente la sute de kilometri distanţă. Cu siguranţă că nu anestezicul sau halucinaţiile sau dereglările unor substanţe din creier au putut face ca aceştia să aibă acces la aceste informaţii din timpul morţii lor, ci doar dacă au experimentat cu adevărat, ieşirea din trup de după moarte clinică.

Cu siguranţă că nu aceste mărturii sunt fundamentul credinţei noastre, ci Cuvântul lui Dumnezeu, însă aceste experienţe întăresc Cuvântul lui Dumnezeu, fiind asemănătoare cu anumite descrieri ale Bibliei, deoarece oamenii care au experimentat moartea clinică, au descris asemănător cu Biblia: paradisul, Noul Ierusalim, îngerii, etc. Iar cei necredincioşi, au descris asemănător, iadul, flăcările, demonii, întunericul, chinul, etc.

Textul intergal al cartii :
http://exm.uv.ro/documente/iad.html

10079814

UN ROMÂN S-A ÎNTÂLNIT CU DUMNEZEU ÎN RAI! Fostul ateu dezvăluie CUM ARATĂ EL şi ÎNGERII | VIDEO-MĂRTURIE

Gavril Bărnuţiu este din judeţul Satu Mare şi nu demult a trăit una dintre cele mai importante experienţe din viaţa sa. Fără să creadă în existenţa Sa, românul s-a convins că dincolo de această lume este, totuşi, Dumnezeu. Intrat în moarte clinică după ce s-a îmbolnăvit brusc, Gavril Bărnuţiu a găsit calea credinţei după ce a cunoscut lumea de dincolo de noi.

Într-un filmuleţ postat pe YouTube, românul povesteşte cum a trecut prin infern şi prin Rai, cum şi-a întâlnit părinţii morţi şi cum a fost salvat de către îngeri. De asemenea, acesta descrie cu amănunte senzaţionale felul în care arată Raiul, Dumnezeu şi îngerii.
„Şi de-odată uitându-mă aşa în stânga am văzut o poartă mare şi poarta aceea exact aşa era cum era corpul meu, toate culorile erau pe poarta aceea. Eu m-am uitat apoi în mormânt. Mă miram de corpul meu. Ştiam că acela a fost corpul meu şi acuma ce fel de corp am. Şi îmi zice îngerul din dreapta: vezi aşa se petrece cu oricine moare. Corpul putrezeşte în pământ, iar sufletul primeşte un corp ca şi al nostru – au zis îngerii – sau ca şi a celora din iad, corpuri de demoni – aşa mi-au zis îngerii. Iar tu – au zis către mine – tu ai primit un corp de musafir al iadului şi-al raiului pentru necredinţa ta. Acum vino, nu te teme. Trebuie să vezi o părticică din Rai. Mi-am îndreptat privirile spre poarta aceea mare care s-a descuiat în două părţi. Când am ajuns la poartă, ei trăgeau de mine să intru şi mie mi-era frică. Şi am zis: cum să mă duc eu acolo în strălucirea aceea mare, în frumuseţea aceea care o văd – o vedeam din poartă – cum să intru eu acolo, eu nu sunt vrednic. Dar îngerii, îngerii mă trăgeau de mâini, vino nu te teme. Ei au văzut şi au ştiut că eu mă tem. Vino nu te teme, au zis către mine şi când am păşit pragul înăuntru la un moment dat, eu nu am mai simţit ca aici când păşeşti de-afară în casă tot materie sub picioare. Deja eu păşeam, dar păşeam în aer. Exact cum ai pune mâinile aşa în aer, aşa simţeam. Deci nu simţeam materie sub picioare. Dar o bucurie ce-a pătruns în mine, nu se poate explica în cuvinte omeneşti exact cum scrie în Biblie. Acolo aşa este: cum ochiul omului n-a văzut, urechile n-a auzit la inima omului nu s-a suit. Deci la un moment dat cum am intrat curios acum, în strălucirea aceea mare, în frumuseţea aceea mare, acum curios să văd, curios să aud, acolo cum este, acolo în Raiul lui Dumnezeu. Eu doar o părticică am văzut acolo. Eu n-am văzut tot Raiul lui Dumnezeu. Când voi primi corpul de moştenitor şi voi merge acolo, atunci voi vedea tot Raiul lui Dumnezeu, când voi fi moştenitor. Eu am fost musafir”, a spus bărbatul originar din judeţul Satu Mare.

.

„Şi îngerii mi-au zis: aici sunt toate faptele tale rele înregistrate. Adevărul este că dacă oamenii înregistrează, Dumnezeu cu atât mai mult înregistrează toate faptele bune şi rele. Şi-acuma după ce ei mi-au spus „aici sunt toate faptele tale rele”, după ce m-am gândit eu, că precis mă vor alunga în iad, va trebui să recunosc că eu nu sunt vrednic să fiu aici. Ei au zis: nu aşa cum gândeşti tu. Deci ei ştiau gândul meu. Şi adevărul este, îngerii ştiu gândul nostru cât şi Domnul Iisus şi Dumnezeu. Dar acum, ei mi-au zis: aici sunt toate faptele tale rele înregistrate iar la uşa din faţă, că eu eram în holul acela mare, iar la uşa din faţă este lăcaşul pregătit pentru tine şi rudeniile tale”, a mai completat Bărnuţiu.

.

„La un moment dat tatăl meu era pe patul din stânga, mama pe dreapta, pe patul din dreapta. Aş fi vrut să vorbesc cu tata dar îngerii mi-au zis: lasă-l să se odihnească, nu ai voie să vorbeşti cu el. Atunci, l-am lăsat pe tata şi mi-am îndreptat privirea spre mama pe patul din dreapta, zic: „Dumneata ce faci aici, măicuţă?” Ea mi-a zis: „Eu am venit să vă văd pe voi, dar mai ales pe tine, cum te vei naşte astăzi din nou””, a precizat cel care a trăit această experienţă spirituală.

.
Gavril Bărnuţiu şi-a amintit şi detalii legate de felul în care erau îmbrăcaţi cei din jurul său: „Îmbrăcămintea Domnului Iisus şi a îngerilor era perfect albă, părul alb, alb, aşa când s-au întors într-o parte părul era într-una cu îmbrăcămintea şi n-am văzut aripi – că m-au întrebat mulţi: n-ai văzut nu aveau aripi îngerii? Nu ştiu, mama a visat îngeri, dar cu aripi. Eu n-am văzut aripi la îngeri deşi i-am văzut. Şi din spate n-am văzut că aveau aripi. I-am văzut haină albă de sus până jos şi părul acela alb, alb şi înfăţişarea aceea puţin galbenă foarte strălucitoare. Până la vârsta de 34 de ani jumătate a trebuit să-mi văd toate faptele rele. Vreau să spun că am trecut prin faţa fiecărei uşi şi-a trebuit să-mi văd corpul la vârsta de 16 ani, aşa cum în restaurant după ce am terminat profesionala în Lupeni, am fost repartizat în Petroşani şi-acolo inginerul a ţinut ziua lui şi ne-a chemat la restaurant. Am văzut cum acolo cântam noi românii la o masă separat cântam bineînţeles melodii populare, iar la altă masă ungurii cântau ungureşte. Şi voiau să ne interzică să cântăm noi româneşte şi s-a iscat o bătaie şi eu decât să mă bat am ieşit afară şi-am fugit. Exact cum s-a petrecut, aşa am văzut acum primul caz, în timpul cât am fost declarat mort”.

.

„În iad am văzut tunelul acela care zic că avea 100 de metri adâncime şi-apoi am văzut lumea iadului şi flăcările acelea care se înălţau până sus la cer şi toţi aceia cu mâinile ridicate venind spre mine şi strigau după apă şi ajutor. Toţi aceia veneau. Acum aici am văzut tunelul acela dar fără sfârşit, fără capăt şi deodată am văzut că din adâncime vine un nor la aproximativ 10-15 metri în faţa mea norul acela s-a desfăşurat şi-am văzut exact un bărbat – exact cum te văd pe dumneata în faţa mea. Aşa l-am văzut pe Dumnezeu. Cu deosebire că El avea 20 de metri înălţime. Avea vreo 5-6 metri lăţime. Era un corp ce n-am văzut în viaţa mea aşa de mare. Acum am crezut că El v-a zbiera la mine: locul tău nu este aici, locul tău este în iad. Pleacă din faţa mea. Dar El n-a zbierat, El n-a strigat nici cu ton ridicat la mine. Aşa de blând şi îngerii vorbeau aşa de blând că nu m-aş fi săturat nicio dată şi în veci să-i aud. Dar Dumnezeu când mi-a vorbit aşa de blând, mi-a zis „Vino, nu te teme, ai avut păcate cât nisipul mării dar acum prin sângele iubitului Meu fiu Iisus toate sunt şterse iar de Mine sunt iertate”. N-am ştiut ce să zic. De bucurie tot mă pregăteam să-i zic ceva sau să nu-i zic, tot m-am temut că dacă-i voi zice ceva poate va zbiera la mine. „Nu te teme, am hotărât să mergi în lume”, mi-a spus, „pentru familia ta şi-atâtea suflete care doresc mântuirea”. „Du-te, spune la toţi aceea cu care vei avea ocazia să vorbeşti ce-ai văzut şi ce-ai auzit dar mai mult ca atât să le spui la toţi căci în curând harul se va lua şi lumea se va sfârşi. Du-te, nu te teme. Duhul Meu este mereu cu tine”. Atunci, deodată am simţit că a venit peste mine un aer răcoritor şi imediat m-am văzut în corpul acesta”.

.

Şi-acum, îngerii au intrat în Rai, eu m-am trezit în morgă, m-am trezit acolo. Sigur că a venit soţia din oraş. Ea s-a dus să facă cumpărături, să pregătească pentru înmormântare şi-a venit înapoi. Şi când a venit acolo la uşa de la morgă, văzându-mă viu, m-a întrebat: „Tu eşti Gavrilă?” Am zis „Da””, a încheiat Bărnuţiu povestea vieţii sale.

Sursa: www.libertatea.ro

.

  https://www.evolutiespirituala.ro/documentar-articole-lumea-de-dincolo-intre-stiinta-si-mit/?feed_id=5237&_unique_id=61e1aea87220e

iisus hristos 01710800

Anii necunoscuti din viata lui Iisus

 

iisus_hristos_01710800

 

Conform lui Cayce, Iisus a devenit Maestru in legea iudaica inainte de a implini 12 ani. Intre varsta de 12 si 14 – 16 ani a invatat profetiile de la ”Judy” in casa ei din Carmel. Conform lui Edgar Cayce, el a fost trimis apoi in Egipt, apoi in India pentru trei ani si apoi in Persia pentru pregatiri ulterioare. Din Persia a fost chemat inapoi la moartea lui Iosif. Apoi s-a intors in Egipt pentru a incheia pregatirea sa ca profesor.

Conform lui Cayce, invataturile sale primite in India au fost “acele curatari ale corpului necesare pentru pregatirea si intarirea fizica si mental”.

Conform lui Cayce, Iisus a fost inregistrat cu numele Jeshua. Numele grec este de fapt Iisus. Ambele nume sunt prescurtari ale numelui Jehoshua, care inseamna ajutorul lui Jehovah sau Savior.

Ion Baptistul a fost aparent cu Iisus in perioada petrecuta in Egipt, doar ca la o clasa diferita. Ion a ajuns acolo la varsta de 17 ani.
Iisus si Ion Baptisul au fost in Heliopolis, Egipt pentru obtinere preotiei, pentru examinare si testare.

In cartea “Evanghelia Varsatorului a lui Iisus Hristos” de Levi, este o descriere a celor 7 nivele de initiere pe care Iisus le-a primit.

Marea piramida a fost construita ca Templu al initierii pentru Marele conducator al Fratiei Luminii. Iisus a primit ultima initiere in aceasta piramida. In Evanghelie este o referire la cele trei zile si trei nopti in mormant. Conform “Evangheliei Varsatorului a lui Iisus Hristos”, Iisus a studiat religia Brahmica si Vedele in India. A calatorit de asemenea in Nepal, Tibet, Siria si Grecia.

In India, Cayce afirma ca a studiat sub numele unui profesor spiritual “Kahjian”. In

Persia a studiat sub numele “Junner”. In Egipt a studiat sub numele “Zar”.

Prin channeling-ul lui Cayce, Levi si Djwhal Khul s-au primit informatiile referitoare la calatoria de 17 ani lui Iisus in Est.

Este fascinant ca s-au descoperit documente stravechi in Tibet si India provenind din timpul calatoriei lui Iisus acolo.

La sfarsitul anilor 1800, Nicholas Notovutch, un jurnalist rus, a aflat de la un lama de arhivele de la Lhasa, capitala Tibetului, unde au fost gasite sute de suluri stravechi care contin informatii despre viata profetului Iisus.

In est a fost numit profetul “Issa”. El a calatorit la o conventie importanta din Himis, unde este cea mai mare si cea mai cunoscuta manastire din Ladakh. El a gasit aceste documente si in 1894 a publicat versetele pretinzand ca au fost traduse de catre un alt traducator.

In aceste documente au fost gasite descrieri din viata lui Buddha Issa, care a predicat doctrine sfinte in India, alaturi de  copiii Israelului”.

In aceste transcrieri se vorbeste de cum Iisus a devenit discipol Brahnim, a locuit trei ani alaturi de calugari budisti si a studiat scripturile budiste. Se spune ca a calatorit prin Nepalsi Himalaya si pe urma a mers in Persia unde a studiat doctrinele lui Zarathustra sau Zoroaster.

In 1922, Swami Abhedananda a mers la Himis, in Tibet la fel ca Notovitch si a
confirmat povestea. Swami Abhedananda, cu ajutorului unui lama, a tradus cateva
versete, pe care mai tarziu le-a publicat, alaturi de interpretarea in limba engleza a lui
Notovitch.

In 1925 Nicholas Roerich a vizitat Himis. El a publicat scrierile, pe care le-a gasit la manastiri, care au completat informatiile publicate de Notovitch si Swami Abhedananca.

De asemenea a raportat gasirea in timpul calatoriei si a altor informatii, pe care orala sau scrisa, despre calatoria lui Iisus in est.

El a publicat cartea “Altai-Himalaya, Inima Asiei si Himalayei”.

In 1939, fara cunostinte anterioare despre legendele lui Issa, Elisabethei Caspari i-au fost aratate trei carti de catre un bibliotecar din Himis, care i-a spus ca “aceste carti spun ca Iisus a fost aici!”. Sunt coplesitoare dovezile prin channeling si stiintifice ca arata ca Iisus a calatorit in est pentru a invata si studia. Este interesant ca perioada intre 12 si 30 de ani este exclusa din Biblie. Este important sa intelegem ca Biblia nu a fost scrisa de Dumnezeu, chiar daca unii asta incearca sa va spuna. Biblia a fost scrisa de persoane, iar Biblia este interpretarea omului si nu relatarea directa a lui Dumnezeu.

De aceea trebuie citita cu discernamant.

Un alt aspect il reprezinta Consiliul Ecumenic din 505 d.H. unde s-a decretat ca toate referintele legate de reincarnare trebuie scoate din Biblie pentru ca nu au fost de acord cu acest concept. Acest eveniment poate fi observat in notitele luate de la intalnirea respectiva, specificata in cartile de istorie.

Intelesul este evident. Biblia nu este doar interpretarea omului asupra conceptului despre Dumnezeu, dar este dovada ca omul sterge ceea ce nu ii convine. Este parerea mea personala ca este si cazul celor 18 ani care nu sunt mentionati din viata lui Iisus in Biblie. Nu cred ca prea inaltii bisericii erau deranjati de ideea ca oamenii comuni sa cunoasca faptul ca Iisus a studiat budismul, religiile orientale, Zoroastrianismul si misterele egiptene.

Cateva informatii fascinante pe care le-am gasit in documentele lui Cayce sunt legate de faptul ca Iisus a mai avut trei frati si surori. Aceasta este ceea ce mintea universala a spus prin Edgar Cayce. Iisus s-a nascut in neprihanie inainte ca Maria si Iosif sa se casatoreasca. Iosif si Maria, dupa casatorie, au mai avut trei copii, conform lui Cayce. Doi baieti si o fata. Numele baietilor erau James si Jude, dar numele fetei nu am fost capabil sa il gasesc.

Maria avea patru ani cand a fost aleasa sa devina una dintre cele 12 fecioare posibile sa devina Mama viitorului Mesia (Iisus). Nu ii era ingaduit vin sau bautura fermentata si a fost tinuta cu o dieta stricta.

Cand a fost aleasa de Arhanghelul Gabriel au fost tunete si fulgere pe cer, conform lui Edgar Cayce.

In templul esenienilor de care povestesc, unde era si o scoala, unul dintre lucrurile pe care ei le invatau

era abilitatea de a face channeling.

Judy, conducatoarea Esenienilor, l-a invatat pe Iisus in casa ei de la varsta de 12 ani pana la varsta de 15 –

16 ani. L-a invatat profetia, astrologia si calatoria sufletului unde Judy avea experienta.

Cayce spune ca cei trei intelepti reprezinta sau simbolizeaza cele trei faze ale experientei lumii materiale. Aurul reprezinta materialul, tamaia reprezinta eterul si mirul forta vindecatoare, asadar corp, minte si suflet. Ei au deservit ca incurajare care era necesara pentru Maria si Iosif.

Conform lui Edgard, Iisus s-a nascut la miezul noptii. Esenienii, datorita darurilor de channeling si profetie, aveau cunostinte despre venirea lui Iisus iar venirea Sa a reprezentat principalul motiv pentru unirea lor. O ultima informatie interesanta pe care Djwhal Khul mi-a spus-o este ca Maria s-a inaltat la sfarsitul vietii ei pe Pamant.

In capitolul urmator am facut cercetari extinse despre viata si invataturile comunitatii eseniene.

In opinia mea, ei sunt una dintre cele mai fascinante comunitati spirituale care au existat pe aceasta planeta.

Mai multe informatii fascinante

Pe parcursul cautarilor mele, mai multe informatii fascinante mi-au fost relevate. Una este ca Enoch (Omul care a mers cu Dumnezeu) care este implicat in “Cartea lui Enoch si Cheile lui Enoch”, este una dintre reincarnarile lui Iisus, conform lui Djwhal Khul. Enoch si-a realizat ascensiunea si in timpul acelei vieti a fost eclipsat de o fiinta care se afla in Consiliul Galactic, numit Melchizedek.

A doua informatie fascinanta este de la Brian Grattan si confirmata de Vywamus. Dupa ce Lord Maitreya a resurcitat corpul lui Iisus, el a mai trait pe aceasta planeta inca 31 de ani. In acest timp el a mers in India si de asemenea a fost teleportat in America.

O alta informatie interesanta este ca intr-o viata anterioara a lui “Mohammed”, fondatorul religiei Islamice, el a fost discipolul lui Bartholomew. In incarnarea sa ca Mohammed, Arhanghelul Gabriel si Iisus au fost doi dintre principalii lui profesori din Planul interior.

Intr-o viata ulterioara el si-a luat cea de-a 15-a initiere ca yogin in India. A revenit de mai multe ori ca Patrick Henry, unul dintre cei mai mari patrioti a Statelor Unite. Nu cred ca fundamentalistii arabi sunt foarte fericiti sa afle aceasta informatie fascinanta.

Lordul Maitreya, Hristosul Planetar, este cea mai evoluata fiinta din lantul evolutiei Pamantesti. Conform lui Paramahansa Yogananda, Maria Magdalena a fost stigmata catolica Therese Neuman.

Krishna, reincarnarea lui Lord Maitreya, a venit sa invete umanitatea cea de-a doua initiere. Daca nu ma insel, cred ca el a obtinut cea de-a cincea initiere pe parcursul acelei vieti.

 Joshua David Stone

 

DOCUMENTAR DEEP DECEPTIONS

Science and Spirit – Vol. 1
The Great Questions in the Hamburger Universe – Știință și Spirit – Marile Întrebări în Universul Hamburgher

 

DOCUMENTAR DEEP DECEPTIONS

Science and Spirit – Vol. 2

HOW JESUS BECAME A CHRIST: The Hidden Years – Anii Pierduti

 

  https://www.evolutiespirituala.ro/documentar-si-articol-anii-necunoscuti-din-viata-lui-iisus/?feed_id=4296&_unique_id=61c74f7c83a0e

6 reincarnation is not being born again1

O PILDA ROSTITA DE IISUS CATRE DISCIPOLI

 

 

«Iată, stau la uşă şi bat, de va auzi cineva glasul meu si va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el.» 

Ceea ce poate ca revelează Biblia este tocmai ceea ce nu ne-am aştepta. Nu există speranţă daca ştii ce te aşteaptă. Nu există adevărată lectură a Bibliei dacă ştim dinainte ce vom găsi în ea. Ştiinţa nu întâlneşte Credinţa decât în această incertitudine, a ce va veni, spune ştiinţa, a celui care vine, spune Credinţa.”

Meditaţia creştină este în primul rând împărtăşire, frăţie, dragoste. Este însuşi mesajul lui Hristos. Iar lectura Bibliei este în sine însăşi reculegere şi rugăciune. Cuvânt al adevărului.

„Ascultaţi: fată, iesit-a semănătorul să semene.

Şi pe când semăna el, o sămânţă a căzut lângă cale şi păsările cerului au venit şi au mâncat-o.

Şi alta a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, şi îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ mult.

Şi când s-a ridicat soarele, s-a veştejit şi, neavând rădăcină, s-a uscat.

Altă sămânţă a căzut în spini, a crescut, dar spinii au înăbuşit-o şi rod n-a dat.

Şi altele au căzut pe pământul cel bun şi, înălţându-se şi crescând, au dat roade si au adus: una treizeci, alta şaizeci, alta o sută.

Şi zicea: Cine are urechi de auzit să audă.

Iar când a fost singur, cei ce erau pe lângă El, împreună cu cei doisprezece, îl întrebau despre pilde.

Şi le-a răspuns: Vouă vă e dat să cunoaşteţi taina împărăţiei Iui Dumnezeu, dar pentru cei de afara totul se preface în pilde,

Ca, uitându-se, să privească şi să nu vadă, si, auzind, să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă şi să fie iertaţi.

Şi le-a zis: Nu pricepeţi pilda aceasta? Dar cum veţi înţelege toate pildele?

Semănătorul seamănă cuvântul.

Seminţele de lângă cale sunt aceia în care se seamănă cuvântul, şi, când îl aud, îndată vine Satana şi ia cuvântul cel semănat în inimile lor.

Cele semănate pe loc pietros sunt aceia care, când aud cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie.

Dar n-au rădăcina în ei, ci ţin până la un timp; apoi, când se întâmplă strâmtoare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se smintesc.

Si cele semănate între spini sunt cei ce ascultă cuvântul.

Dar grijile veacului si înşelăciunea bogăţiei şi poftele după celelalte, pătrunzând în ei, înăbuşă cuvântul şi îl fac neroditor.

Iar cele semănate pe pământul cel bun sunt cei ce aud cuvântul şî-l primesc si aduc roade: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută” (Marcu, IV, 2-30).

 

https://www.evolutiespirituala.ro/o-pilda-rostita-de-iisus-catre-discipoli/?feed_id=3633&_unique_id=61b62ad0c5310

showimg

GAMALA, SECRETUL ORIGINII LUI ISUS

Gamla32s

 

În acest eseu, autorul analizeazăcu limbajul sau divulgativ o problemă care pentru mult timp a rămas întăceredescoperirea și identificarea rămășițelor asezarii Gamlaun oraș aflat în apropierea  malului de nord-est al lacului Tiberiade și al portului  Betsaida.

Descoperirea sa este la fel de importanță ca descoperirea Manuscriselor de la Marea Moartă și aEvangheliilor gnosticecare în secolul al XX-lea au îmbogățit studiile despre figura istorică a lui Isus. Astăziîn arena internaționalăun număr tot mai mare de oameni de știință se apropie de ideea  Gamla a fost locul de naștere și de reședința a lui Isusrelevata in povestirea evanghelică cu  termenul Nazaret.

De faptcuvântul Nazareno” nu a avutinițialnici o referință la vreo localitate geograficăci a  indicat osectă mesianică care dorea restaurarea dinastiei lui David pe tronul Ierusalimului.

Cunoasterea acestui lucru a fost pastrata in linistea absoluta a societatilor secrete si ale creștinismulezoteric al gnosticilor, ai catarilor, ai cavalerilor templieri, ai rozicrucienilor, a teozofilor mereu asprucontraparati de catre Biserica Romei.

Darașa cum a spus Isus însuși“nu poate fi ascuns un oraș asejat pe un deal“, iar pentru Gamla  a venit timpul să fie cunoscuta de toată lumea.

 

ORASUL LUI CRISTOS

(SEMNIFICATIA REALA A TERMENULUI „NAZARENO”

DE DAVID DONNINI

300px-Gamla_–_Round_tower_and_wall_(5)

Termenul Nazarineanul  este de obicei înțeles ca locuitor al orasului Nazaret, iar expresia  Isus din Nazaret înseamnăîn mod automat,  Isus care vine din orasul Nazaret saupe scurtIsus din Nazaret.

Din păcatefoarte puțini sunt conștienți de existența unei probleme grave legata de  această atribuțieprecum și de faptul că adjectivul  a avut inițialun sens complet diferit.

În versiunile grecești ale Evangheliilor canonice citim IhsouV sau NazoraioV (Iesous sau Nazoraios), care este otranscriere in greaca din ebraica  antica a  termenului Yehoshua ha notzrì,  sau din  aramaică a termenului Yeshunazorai.

Adevarul este în trecutnici una dintre aceste expresii nu au avut  vreo legătură cu orasul Nazaretși nu au indicat în nici un fel naționalitatea sau originea lui Isus din acele locuri.

Avem o prima proba foarte veche  într-un  text apocrif intitulat:  “Evanghelia lui Filip”, un text gnostic, a carei elaborare dateaza  de la începutul secolului  II D.C., care a fost descoperit în secolul trecut la  Naj Hammadi in Egipt:

Apostolii care au fost inaintea noastra l-au numitIsus  Nazareno Cristo ” Nazara ” si  “Adevărul Deci, atunci a fost numit “Nazareno” si  “Acela al adevarului” … “(Vang. de Philip, punctul 47).

 Au existat discuții cu privire la faptul că radacina  “NZR”  poate însemna “adevăr”, dar este o realitate faptul că fraza se refera la un termen care nu are nimic de-a face cu orasul Nazaret.

 

GAMALA

descărcare

În secolul al XVIII-lea Elia Benamozegh (1823/1900),  filosof evreumembru al colegiului rabinic din Livornoa scrisEste foarte probabil ca primii creștini sa fi fost chemați mai degraba Nazarineni în sensul de cetateni originali din orasul Nazaretetimologie într-adevăr foarte putin credibila, care a inlocuit probabil  prima expresie, numai atunci când antica  origine a esenilor începuse  să fie uitata (Esenienii si Cabala1979).

Această interpretare creează o legătură între adjectivul în cauză și termenul nazireo , care în Biblie se referă la osituatie importanta în care nazireii își asumă jurăminte permanente sau temporarenu beau bauturi amețitoarenu isi taie părulnu au nici un contact cu impurități printre care  sangele, mancau doar produsevegetariene. Cei mai celebri nazirei au fost Samson și profetul Samuelcare a sărbătorit ungerea regală a lui David.

Desigurcreștinii au ignorat această observație într-o maniera abasoluta  cel puțin pana in momentul in careAlfred Loisy (1857/1940)un preot catolicprofesor de Scriere ebraică și erudit in scrierile sacre la InstitutulCatolic din Parisa îndrăznit să scrie:

Aceeași tradiție a stabilit resedinta  familiei lui Iisus in Nazaret, în scopul de a explica in acest fel  porecla sa deNazireo,  inițial alipita mereu numelui lui Isus și care a ramas ca nume al creștinilor în literatura rabinica și înțările din EstNazirean este cu siguranță un nume al unei secte care nu are legătură cu orasul Nazaret  (LaNaissance du Christianisme).

Gamla32s

O astfel de idee exprimata in acest fel a dus la demiterea luiDar ceea ce spune el este adevărat pentru caNazarineni sau Nazireii sunt termeni cu care creștinii au fost numiti in timpuri antice de către evrei, nume care erau considerate nume de sectă și nu nume dupa vreo indicație geografica.

Aproximativ în același timp, aceste opinii au fost exprimate, de asemenea, si de savantul laic Charles Guignebert(1867/1939)profesor de istorie a Creștinismului la Universitatea Sorbona din Pariscare a scris: “Micul orașcare poarta  numele de  [Nazaret], unde naivii pelerinii  pot vizita atelierul lui Iosifa fost identificat ca orașul lui Hristos numai în Evul Mediu ” (Manuel d’Histoire du Christianisme Ancienne).

Astăziacest concept a devenit certitudinemai ales pentru un grup mare de oameni de știință laiciitalieni și străiniVom cita doar câteva: “fost Matei primul care  a generat neînțelegerea  expresiei” Isus Nazarinean ” pentru care ar fi trebui ca acesta să aibă o relație cu Nazaretcitând din profeția“, va fi chemat Nazarinean(Nazoraios) “, carela încheierea povestirii sale despre Nașterea Domnului, a concluzionat acest lucru  asociindu-l cu pasul “, a parasit Galileea și a plecat să trăiască într-un oraș numit Nazaret.” Aceasta expresie nu poate fiderivarea  termenuluipentru că în greaca, ortografia termenului Nazareth si nazoreo diferă în mod substanțial(R.H.Eisenman, „Iacov, fratele lui IsusCasale Monferrato2007).

Și din nou… nici un text păgân sau  evreiesc nu face vreo mențiune la Nazaretacest nume nu apare niciîn Biblie și nici în vasta literatură talmudicănici în lucrările detaliate ale lui Giuseppe, Flavio; doar Eusebiuvorbește, citându-l pe Julius Africanul (între 170 și 240), care avea o bună cunoaștere a acelei zonei.

Perplexitatile rămân și sunt alimentate de dificultatea de a conecta in limba aramaică termenele Nazaret, Nazarinean, Nazoreno, trei forme luate în considerare în Evanghelii, toate  interschimbabile cu Nazaret.Unii cercetători au sugerat  semnificatia originala a termenului aramaic  Nazarenogreu de înțelespentru crestinii elenizati,  a fost pierduta, fiind înlocuita cu o simpla si imediata indicație geografică.

Gamla48s

 Considerații filologice și lingvistice au condus la ipoteza ca Nazareno ar putea insemna Sfântul lui Dumnezeumai ales în lumina faptului  urmașii lui Isuscare au continuat în patria lor originala sa fie numiti Nazarinenipe pamantul greac au fost inițial numit sfinții și numai dupa aceea li s-a dat numele de  creștinde catre păgânii din Antiohia.

 

Nazarenos si Nazoraios  sunt probabil, nume legate de o rădăcină lingvistică ebraica natzìr  ( in aramaicănatzirà), care ii lega de nazirei, separatii” sau consacrații”, un grup care a făcut un legământ special de consacrare Domnului și care  constituiau o sectă în sine  (R. Calimani „ Isus evreul” Milano1990).

Dincolo de multe alte citate pe care le-am putea aduce, ce putem spune despre acest subiectExistă cu siguranță aspecte importante pentru a face consideratii istoriceliterarearheologice și geografice. Prima se referă la faptul  numele orasului Nazaretapare pentru prima dată doar în literatura neotestamentara deoarece nici Vechiul Testament, nici istoricii evrei contemporani cu  Isus (ca Filone Alessandrino și Giuseppe Flavius), nici Talmudul, nici istoricii romani nu au amintit vreodata de acest oraș.

Nu il cunosc delocCu toate acestea, Giuseppe Flavio, care a fost comandant general al trupelor  evreiesti in Galileea  în anii dramatici ai războiului din anii 66/70a  furnizat in scrierile sale contururile detaliate ale fiecăruioraș din regiune, dar nu a mentionat deloc existenta vreunui oras numit NazaretPrin urmare, putem vorbi de o lipsă totală de literaturăîn afara surselor religioase (Noul Testament) despre existenta sa.  

În ceea ce privește aspectul arheologicNazaret apare ca un oraș bizantin. Nu există resturi de ziduricase,strazisinagogiceramică, monede  care sa poata fi colocate in perioada celui de-al doilea Templu. Mi-aconfirmat personal acest lucru drDanny Syon, membru al “Israel Antiquities Authority”… sunt foarte putine resturi ale civilizatiei evreilor din perioada celui de al doilea Templu din Nazaret. Exista doar câteva cripte săpate în stâncăiar noi  nu putem ști care a fost numele acelui loc in acele timpuri  Cu toate acestea, astăzi putemadmira destule resturidatând din perioada în cauza ale altor orașe galileeneSepphorisIotapata, Capernaume,KorazimBeth ZaidaGamla  Ce sa întâmplat cu Nazaret? De ce orasul este din punct de vedere fizic disparut?

Gamla51s

Citind Evangheliile canonice ne dăm seama  numele Nazaret apare uneori în titlurile paragrafelor de inceput care nu există în textele originale si care a fost adăugat mai târziuPrima Evangheliecea dupa Marcuciteazanumele acestui oraș numai în primele câteva rânduriÎn acele zile, Isus a venit din Nazaret, in Galileea și a fost botezat de Ioan în Iordan” (Mk I9). În altă parte preferă să-l numeasca in acest fel„A plecat de acolo, catrepropria sa țarăși ucenicii Lui L-au urmat. Cand a venit sambata a început să-i învețe în sinagogă (Marcu VI1-2).De patru ori Marcu vorbește despre Isus Nazareno,” dar am spus deja  acest adjectiv nu se referă la orasul Nazaret.

În ceea ce privește Evanghelia lui Lucatrebuie să observăm că acesta poate fi împărțita în două părți distincte:nașterea și intamplarile din viața  adulta a lui Isus. Este vorba de două părți  incompatibile una cu cealalta  și este ușor să arătăm că nașterea aparține unei tradiții cu siguranță mai târzie decât cea referitoare  la viața de adultpovestita in toate cele patru EvangheliiOrașul Nazaret este menționat pe larg de către Luca numai la nașterea lui Isusunde el spune ca au locuit Iosif și Maria inca din peroada in care erau doar logodniciîn timp ce Matei ne spune ca au trait în Betleem  de unde se muta in Nazaret, după întoarcerea lor din exilul din Egipt .

În Evanghelia lui Luca este folosita frecvent  expresia anonima  țara sa”, și doar o singura data este nominat orasul  Nazaretîntr-un episod care ridică o serie de probleme:

S-a dus în Nazaretunde fusese crescutși a mers după obiceiul săuîn ziua Sabatului în sinagogă și Sa sculat să citeascăI s-a dat cartea proorocului Isaiaa deschis-o și a găsit pasajul unde era scrisDuhul Domnului este peste Minepentru că el m-a unsși m-a trimis să vestesc veste bună săracilorpentru a proclama eliberareacelor captivi și vederea orbilorpentru a pune în libertate pe cei care sunt oprimați , și  proclama un an de iertareal DomnulApoi a închis carteaa dat-o înapoi îngrijitorului, și a șezut josOchii tuturor din sinagoga s-au fixat peelApoi a început să spunăAstăzi, această Scriptură a fost îndeplinita,  ați auzit cu urechile voastre.” Toti erau martori  și au fost uimiți de […]“

“Când au auzit acest lucrutoti cei din sinagogă s-au umplut de mânie;  s-au sculatl-au dus afară din oraspână în varful muntelui pe care orașul lor a fost construitca să-L arunce jos în prăpastieDar el trecu prin mijlocul lor și a plecat (Luca IV16-30).

Gamla56s

 Mai întâi de toateeste încă o data confirmat faptul ca  Nazaret ar fi putut fi mai degraba o sinagogadin careastăzi nu există nici o urmă. Pe de alta parte, se intelege în mod clar că acest oras Nazaret ar fi  trebuit să fiesituat in varful  unui munte, in vecinatatea caruia se afla o prăpastieDar orașul de astazi nu are aceste caracteristicipentru ca se afla  în adâncitura dintre dealurile line ale Galileei unde nu există nici o prăpastie înîmprejurimile sale.

 In realitatecitind acest pasaj nu poate sa nu iti vina in minte orasul  Gamalacare este situat pe cocoasa imensa a unei coline inalte care are langa ea o prăpastie si o sinagogă ale carei superbe ramasite  pot fi vazute astazi.

 

SINAGOGA DIN GAMALA

De fapt,  Evangheliile vorbesc insistent de un munte și de un oraș care se gaseste pe un munte nu poate fi ascuns un oraș care se gaseste asezat pe un munte” (Mat. V14). De reținutîn acest sensun pas din Evangheliacopta a lui  Toma:… Isus a spusNici un  profet nu este binevenit în orasul săumedicii nu-i trateaza pe prietenii lor … un oraș construit pe un deal înalt și fortificat nu pot fi cuceritnici ascuns  ” (Vang. coptă Thomas31-32).

Ceva similar poate fi gasit în Evanghelia canonicade exempluîn MateiDar Isus le-a zis lor: ” Un profet nu estedispretuit decât în ​​patria sa și în casa sa (Matei XIII57), cu diferența că in  această frază a Evangheliei lui Matei a fost indepartat  pasajul unde se spune  orașul care se afla pe un munte nu poate fi ascunspentru a nu sugera era vorba de orasul  lui Isus, la fel cum a fost inlaturat si detaliul care se referea la  adjectivul fortificat.”

 Gamala a fost “un oras construit pe un deal înalt și fortificat,” așa cum am avut privilegiul sa constat atunci când,în 1997am vizitat inălțimile Golan, la o scurtă distanță fata de lacul TiberiadeiÎn timpul lui Isus, Gamala a avut o economie bazată pe producția de ulei de măslinecare a fost exportat peste totCu siguranță borcanele de luterau duse  printr-o vale traversata de un rau pe o distanta de aproximativ 8 kmpână la Betsaidacare se ridica pe malurile nord-estice al laculuiBetsaida și Gamala au fost strâns legate una de cealalta datorita faptul că una servea celeilalte  ca port comercialTimpul necesar pentru a ajunge de la un oras la altul era foarte scurt iar diferenta de nivel era modesta.

Gamla59s

Acumtrebuie să observăm  orasul Betsaidachiar și în literatura canonică, are o importanță mare pentru Isus, care de prea multe ori a fost subestimată:

El a ordonat ucenicilor să sara în corabie și să-l preceadă pe cealaltă parte a laculuicatre Betsaidaîn timp ce elrespingea mulțimeaDe îndată ce i-a respinsSa suit pe munte să se roage. Când a venit searacorabia era înmijlocul măriiiar el era singur pe tarm (Marcu VI45-46);

Au ajuns la Betsaidaunde i-au adus un orb implorandu-l să-l atingă” (Marcu VIII22); Apoi el a început mustre cetățile în care a făcut cele mai multe minunipentru că nu s-au pocăitVai de tine, CorazineVai de tineBetsida, căci dacă în Tir și Sidon s-ar fi făcut minunile care au fost făcute în mijlocul tau, acestea deja s-ar fi pocăit, cu sac și cenușă (Matei XI20-21);

Apoi le-a luat cu el și s-a retras în afară într-un oraș numit Betsaidadar mulțimile au aflat și l-au urmatEl le-aprimit și le-a vorbit lor de Împărăția lui Dumnezeu (Luca IX10-11),

” Vai de tineCorazinevai de voiBetasidaCăci dacă în Tir și Sidon s-ar fi făcut minunile făcute la voi, de mult timp s-ar fi pocăit si s-ar fi acoperit cu sacul si s-ar fi umplut de cenușăPrin urmarela judecata  Tirul și Sidonul vor fi tratate mai puțin aspru decât voi. Și tuCapernaumevei fi înălțata pana la cerIn adancul iadului vei cadea!(Lc X, 13-15);

Filip era din Betsaidaorasul lui Andrei și a lui Petru” (Ioan I44); “Printre cei care au mers să se închine la praznic se aflau si cativa greci. Acestia s-au alaturat lui Filipcare era din Betsaida Galileiiși l-am întrebat: “Domnule, am vrea să-l vedem pe Isus” (Ioan XII20-21).

Cele trei oraseBetsaidaCapernaum  si Corazimcare reprezintă în mod evident locurile unde Isus se gasea de cele mai multe ori, demonstreaza o asidua frecventare a versantului de nord și nordest al laculul Tiberiade, mai ales ca apostolii săi (și, dintre ei  unii chiar  frații săi) erau  din Betsaida.

Gamla65s

Este aici locul unde Isus a realizat cel mai mare număr de minuni.”  Impotriva acestor orașe a inceput sa predice, manat de  furie,  blesteme întunecate. Nu s-a infuriat împotriva Nazaretului sau Cana, sau Magdala care erau locuri cunoscute, comune, din Galileea centrala. Nu  avem cum sa nu înțelegem  acea zona, care se gasea intreGalileea de nord și  Golanse afla zona in care el se plimba si se misca in fiecare ziÎn schimbaccesul natural al Nazaretului la lacținând cont de distanța considerabilăeste pe versantul sud occidental.

Betsaida a fost portul din Gamalaiar acest lucru ne arată că Isus trebuie să fi avut ceva de-a face cu fatidicul orașfortificat de pe munte, de care romanii isi aminteau ca de unul dintre cele mai blestemate locuri ale activitatii lor politice și militare din Palestina.

Desigur, trebuie să existe un motiv bun pentru a înțelege nevoia evangheliștilor de a ascunde legătura dintreIsus și Gamala și pentru a localiza reședința sa într-un loc fictiv ca Nazaret.

La această întrebare vom obține cu ușurință două răspunsuriîn primul rând, utilizarea de termeni geograficipentru a masca sensuri nedorite sunt comune în redactarea EvanghelieiO vedem cu adjectivele  Canaaneu șiGalileancare sunt în general înțelese ca indicații geograficecând de fapt erau expresii utilizate (respectiv înebraică și latină), pentru a indica zeloții, gherilierii yahwisti care au luptat împotriva romanilor pentru a restabiliun Mesia demn pe tronul Israelului și un preot vrednic în fruntea templului.

Al doilea răspuns este  Gamala a fost un oras bine cunoscut de romani ca patria  zeloțilordintre care s-au născut figuri proeminente ale luptei  mesianiceca Ezechia (ucis de Irod în persoană) si fiul său Iudanumit IudaGalileanulfondatorul miscarii zelote.

În timpul  războiului din anii  66/70 Gamala a fost asediat de legiunile lui Vespasian șidupă lungi  și dificile luni,în care insasi viitorul împărat a participat la luptea fost cuceritaAcestui  fapt, i-a urmat episodul dramatic desinucidere în masă a locuitorilor orașului (un comportament tipic al zelotilor), care s-au sinucis aruncandu-se in varfurile propriilor sabii sau s-au aruncat de pe marginea prăpastieipentru a nu ajunge prizonieri în mâinileinvadatorilorEditorii  Evangheliilor au ascuns intentionat orice legătură posibilă între Isus și impresionanta miscare zeloticapăstrand in mod riguros instrainarea acestei miscari de ideologia de natura mesianica.

Cercetarea originilor primitive ale creștinismului nu pot fi separate de martutii de acest fel și nu este posibil sa nu fie luate in considerare, pentru ca se risca in continuarie ca istoria sa fie scimbata cu legenda. Cele doua orase importante ale vietii lui Isus, cel al  nașterii și cel al  reședinței saleBetleem și Nazaretau fost introduse în mod artificial de către evangheliști în intenția lor de a picta un Isus Hristos teologic, foarte indepartat de personajulcareîn timpul domniei lui Tiberius, a trait cu adevarat zilele sale în țara martirizata a Palestinei.

 

AUTOR: David Donnini   Traducere din limba italiana: Gabriela Dobrescu

 

Gamalaorașul care a inspirat povestea adevărată a lui Isus
Nazareth creat trei sute de ani după Hristos .. Unde este muntele și unde este stânca?

Gamla71s

 

Despre Sinagoga menționata de Luca, putem spune că nu există nici o descoperire arheologică, documente sau hărți, nici orice alta sursa istorica scrisa  care se referă la Nazaret, a carei descoperire si datare  nu poate fi facuta înainte de secolul al treilea d. Hr., dar, mai presus de toate,  nu s-au găsit rămășițele nici unei sinagogi datând din primul secol dinainte sau dupa Cristos.

Singurele obiecte gasite, datând din această perioadă sunt doar câteva epitafuri și artefacte de mormintecare atestă ca în primul secol după Hristos, în locul în care astăzi se află Nazaret nu a fost construit nici un  orașpentru  legea evreiască interzice  constructia de sate și orașe, în apropierea de morminte și cimitire.

Din pacatechiar dacă nu este atestată de nici o sursă istorică din primul secol d. Hr., in acele locuri nu a existat nici o asezare identificata cu numele de Nazaret. Cel mult, acolo ar fi putut exista un sat locuit decâteva zeci de oamenidar care ar fi fost complet diferit de concepția pe care o aveau romanii și evreiidespre termenul de orașpentru că un oraș, ca  să se diferențieze de un sat ar fi trebuit sa aiba:

1)Mult mai multi locuitori decat ar avea un sat, iar in acest caz numarul lor ar fi trebuit sa fie cel putin o mie.
2.Un oraș ar fi fost înconjurat de fortificații și ziduri de aparare.

Gamla75s

Pe scurt, astăzi, orasul Nazaret nu corespunde nici pe departe orasului Nazaret descris de Evanghelii, ba mai mult  în  Evanghelia lui Marcu citim:

[7] Între timp, sa retras de la mare (Lacul Tiberiada) cu ucenicii Săi și o mare mulțime de oameni l-au urmat cu […]

[13] El a urcat pe munte și a chemat pe cei pe care el a vrut si ei au venit cu el 
[20] El a intrat în casă și s-au adunat in jurul sau mulțimi mari……
[21] Atunci ai lui, când au auzitau ieșit să de duca sa il ia […]
[31] Au ajuns mama lui și frații luiși, stând afară, au trimis de i-au chiemat […]
[4.1] Apoi, din nou, a început să ii învețe lângă mare (Lacul Tiberiada) și s-a adunat în jurul lui o mulțime uriașă  (Marcu 37-41).


Deci, din acest pasaj din Evanghelia lui Marcu aflam că Isus pleca de obicei  în fiecare zi din Nazaret,orașul său natalcatre malul lacului Tiberiadeși apoi se intorcea din nou pe munte”, unde  avea casa,adica în Nazaret, unde era reședința sa. Deci  pe munte se intorace  acasă  unde erau mama și frații săișide pe munte pleca din nou catre malurile Lacului Tiberiade pentru a invata oamenii de unde se reintorcea din nou acasa seara.

Dar Nazaret este situat pe linie dreaptă la o distanta de peste 40 de kilometri de lacul Tiberiade numit Marea Galileii !

Practic, în fiecare zi  Hristos pentru a se duce la lacapoi înapoi acasăapoi înapoi la lac și în cele din urmă acasăa fi trebuit să parcurga cam  160 km pe zi!

Gamla77s

Inutil să spun că ar fi ceva imposibilDe faptfacand un mic calcul, al rezulta că într-un an, IsusnumitHristos, singurul Fiu al lui Dumnezeuar fi parcurs nu mai puțin de 58.400 kmcare corespund aproximativcu o data si jumatate inconjurul Pământului,  iar  în zece ani ar fi parcurs traseul Terra-Luna dus si intors.

Mai jos este o hartă care arată întreg teritoriul palestinian în care Nazaret este marcat printr-un punctalbastru:

Din imaginea de mai sus se poate vedea cu ușurință având în vedere distanța care il  separa de  LaculTiberiadaorasul Nazaret nu  poate corespunde în nici un fel  locului de nastere al lui Hristoscasa lui și afraților sai zeloțiiÎn plusîn Evanghelia după Luca putem  cunoaște un alt detaliu interesant:

[39] În acele zile (după concepție în NazaretMaria a plecat in călătorie  catre  munte si a ajuns in graba orasul lui Iuda” (Luca 139).
În primul secol nu este atestată existența nici unui oras  “al lui Iuda” situat pe un munteCare ar fi trebuit sa fie acest munte”, pe care Maria ar trebui să ajungă în grabă”, pentru a merge in orasul lui Iuda”?

SimpluGamalaorasul  lui Iuda Galileanulsituat pe un munteIncep sa suspectez tot mai mult un lucru:ca orasul Nazareth al Evangheliilorlocul de nastere al lui Isusa fost  Gamalalocul de nastere al Ioan,SimonIacov, Iuda și Iosiffratii lui Isusși toți fiii lui Iuda Galileanul.

Gamalaorasul lui Iuda

images (2)

Din „ Antichități giudee” de Giuseppe Flavio  cartea  XVIII:
[4] Iuda Galileanul a fost un Gaulanit din orașul Gamala” (Ant. Giud.  XVIII:. 4)

Orașul Gamala a fost fondat de regele  Alessandro Ianneo în 81 î.Hr. Din acest oraș erau originali  Ezechia din Gamala și fiul său Iuda Galileanul, care s-au numit descendentii dinastiei Asmonea. Orasul a fostfortificat de Giuseppe Flaviocomandant al Galileei în timpul revoltei evreilor împotriva Romei în anul 66,care ne descrie  cucerirea sa in 67 de catre viitorul împărat Vespasiancomandant al legiunii X Fretensis.Despre orasul  Gamala istoricul Giuseppe Flavio ne vorbeste  în lucrarea sa „Razboaie Giudee” in cap IV:


[5] Dintr-un munte înalt iese un pinten in mijlocul caruia se inalta un fel de cocoasa care de la varf merge in declin atat in fata cat si in spate, în așa fel încât  semene cu profilul unei cămile; de aici i se  trage acest numelechiar dacă sătenii nu respecta pronunția sa exactă  (numind-o Gamlà).
[6] Pe părțile laterale și din față se termină cu prapastii de netrecut dar este un pic mai accesibil din spateleunde pare ca este agățat pe muntedar chiar și aici locuitorii săpand o groapă transversala au  blocat trecerea.

[7] Casele construite pe pantele abrupte sant dispuse una deasupra celeilalte: ti se pare că orașul estespânzurat și este mereu pe punctul de a cădea de sus pe el însăși.

[8] Dinspre  sud se vede partea sa meridionala care se ridica la o  înălțime imensaformand baza orasuluisub care se gaseste o prapastie fara ziduri care este foarte profunda: in interiorul zidurilor e o rapa si acolo se termina orasul.

[9] Orasul are aparatori naturale si din acesta cauza este de necucerit, (Giuseppe Flavio, se referă la el însuși numindu-se la persoana a treia) este inconjurat de ziduri și întăriat cu tuneluri și tranșee (RaboiulGiudeilorIV , 15-8).

In alto la ciittà di Gamala, situata su una montagna con un ripido precipizio..

Gamla80s

După cum se poate observa, atât din descrierea facuta de Giuseppe Flavio cat si din imaginea de mai sus,Gamala este un oraș mare, înconjurat de ziduri de aparare situat pe piscul unui munte “, sub care un povarnis fără ziduri se transforma într-o prăpastie adâncă,” deci se termina cu o brusca prăpastie, de pe care daca se arunca un om este posibil sa fie ucis.  

În 1967, în urma săpăturilor arheologice s-au descoperit în apropierea  zidurilor ramasitele unei clădiriimportanteidentificata ca fiind sinagoga orașului, de forma dreptunghiulară (25,5 x 17 m.) si orientată spre nordest  sudvest, catre Ierusalim.

In plus,orașul Gamala se afla la o distanta de doar 5-6 km fata de Lacul Tiberiada (vezi harta de pe paginaanterioara unde Gamala este marcat cu un punct roșu), spre deosebire de Nazaret care se afla la 40 km distanta,  asa cum ne-a mărturisit si Giuseppe Flavius:

[2] …cu acestea era de asemenea si orașul Gamalasituat vizavi de Tarichee  pe partea cealaltă a Mării Galileii” (lacul Tiberiade)  (Razboaie Giudee. IV12)

Dar aceasta  nu este suficient.  Potrivit unor studii geografice facute dupa Evanghelii, orasul  Nazaret, “patria lui Isus” era situat la est de lac, în timp ce Nazaretul de astazi este situat la sud-vest fata de acelasi lac.  Spre deosebire de Nazaret,  Gamala se află exact la Est, la fel ca și Nazaretul descris in Evanghelii. Prin urmare, putem rezuma ceea ce am spus prin intermediul unui tabel comparativ întreNazaret și Gamla:


Dar tot nu este încă  suficientSavantul inzestrat cu spirit critic bun care ar avea intenția de a analiza cu atenție Evangheliile nu ar putea să nu observe că textul Noului Testament este plin de referințe geograficecare nu corespund Nazaretului de astăzici mai degrabă vechiului oras  Gamalasediul mișcarii zelote.

images (1)

Din Evanghelia lui Ion:

[38] În Nazaretîn acea ziucenicii au rămas cu El

[43] A doua zi Isus a decis să plece catre Galileea (Ioan 138-43).

Din descrierile facute de Evanghelii,  Nazaretul a fost in trecut, dar este si astazi, un oras  aflat  înregiunea numită Galileea. Daca aceste scrieri nu mint, cum este posibil ca  Isusîntruparea divină a lui Dumnezeu pe Pamant in regiunea Galileiiunde el avea resedinta,  sa plece pentru a merge pe teritoriul Galileei!

Este evidentprin urmarecă Hristossau oricine altul in locul sau, ar fi plecat dintr-in oras aflat in afara Galileii,  de pe un teritoriu limitrof, pentru a merge in Galileea. Acest teritoriu era de fapt  Gaulanitiscare  găzduia importantul oras  Gamala sediul miscarii zelote.

 

Din evanghelia lui Luca

[16] Și a plecat în Nazaretunde fusese crescut […]

[30] Și a coborât la Capernaumo cetate din Galileea (Luca 416-30).

 

În cazul în care se pleaca din  Nazaret nu are sens expresia “cobora la Capernaum“, deoarece Nazaret esteîn partea de sudnu la nord de Capernaum. Este posibil  sa cobori la Capernaum” numai în cazul în care se pleca din Gamalaorașul lui Ioan Galileul și a fraților saicare este situat la nord de orasul menționat în Evanghelii

 

Și din nou din Evanghelia după Matei:

[1] Cand a terminat aceste cuvinteIsus a plecat din Galilea și s-a dus în regiunea Iudeii, dincolo de Iordan” (Mt 191).

Pornind din Galileea pentru a călători în Iudeea nu trebuie să se treacă râul IordanPe de altă parte, esti forțați să faci acest lucru numai în cazul în care pleci din Gamalasituat în regiunea Gaulanitisdincolo de Iordan (în acest sens, a se vedea harta).

neotest4.gamala3

Același lucru este valabil pentru un alt pasaj citat în Evanghelia lui Marcu:


[15] Părăsind Nazaretul, a venit sa locuiasca in Capernaum, lângă mareîn teritoriul lui Zabulon si Neftali,dincolo de Iordan” (Mt 413-15).

Si aici la fel. Pentru a merge de la Nazaret la Capernaum nu trebuie să se treacă râul Iordandar dacă plecarea este din orasul Gamala din regiunea Gaulanitisesti  forțat să-l traverseziCu alte cuvinte, locul de nastere al lui Isus descris in  Evanghelii nu este Nazaret, oras care in acea perioada nu a existatci Gamalaorașul lui Ezechia, al lui Iuda și al fiilor sai IoanSimonIacov, Iudași Iosifcare corespund din toate punctele de vedere cu frații lui Isus descrisi în Evanghelii.

Care  a fost atunci motivul real care a condus editorii pseudo-evanghelici, sau mai degrabă diferitele școli de gândire care se  ascundeau  în spatele acestor nume falsesă cenzureze din  Evanghelii orașul Gamala,locul de nastere al lui Isusca sa-l inlocuiasca cu falsul si  inexistentul, la acea vreme,  Nazaret?

Răspunsul general acceptat printre oamenii de știință se bazează pe ideea că adjectivul sau titlul deNazarinean”, a fost inventat cu măiestrie de către scriitorii Evangheliei pentru a ascunde corelația dintre personajul istoric” Isus și orasul sau natal, care nu trebuia sa se  identifice din punct de vedere istoric  cufigura lui Ioan Galileulfiul celebrului revoluționar Iuda, cat si  pentru a cenzura porecla infama de „Nazireo” atribuita Mântuitorului” evreu în versiunea originală a Evangheliilor.

Ruins_of_the_city_of_Gamla_Gamala_525

Nazireat sau Nazoreua fost o porecla care se referea la conducatorii ESENO – ZELOTI si era prin urmare,contrara doctrinei noii, pacifiste descrisa de Evanghelii. Mai mult decat atat, insasi Ioanfiul lui IudaGalileanulera un Nazireuși acest lucru ar permite încă o dată combinația dintre cele două personaje.Deci, in acest mod  titlul a fost schimbat din Nazireo in Nazareul, facandu-l sa devina un apelativ allocuitorilor  din orasul Nazaret.

A fi Nazireo, insemna a face o consacrare pentru Dumnezeu care sa mentinea cu jurământul de a urma anumite reguli stricte de viataUn lider al miscarii zelote trebuia prin urmare, sa fie un nazireudar dacaIsus ar  fi fost un Nazireu  ar fi fost mult mai usor sa realizezi ca ar fi fost un lider Zelotmai degrabă decâtun predicator pașnic. Acesta a fost motivul pentru care a devenit necesara o  cenzura a acestui adjectiv.În plusdin cauza jurământului făcut lui Dumnezeu de a nu bea nici vin, nici băutură tare,  Isus nu mai putea practica cultul Euharistiei din timpul Cinei cea de Taină din pricina  jurământului de a  nu bea vin sauorice tip  de băuturi alcoolice.

synogogue-1


Putem spune, ca datorită studierii acestor nepotriviri grosolane descrise in Evanghelii,  falsificarea  a fostdescoperita cu probe de catre multi oameni de stiinta onesti, dar si pentru ca in anumite locuri,  cum ar fiîn Ioan 1818 și Ioan 57 Hristos este încă  definit în mod explicit Ναζωραίον (Nazoràion), care poate fi tradus ca “Nazireu sau” Nazoreu (cei doi termeni sunt interschimbabili), în timp ce Biserica a falsificattraducerea  reportand Nazaraénum” în latină și Nazareno”, în italiană, dar care în greacă ar trebui  fie Ναζαρηνός (Nazarenos).

In  unele versiuni mai noi,  preoții si-au permis sa traduca „Nazoreo” cu  Nazariteanul”, înțelegand pana la urama  că termenul Nazariteanul” nu existăla fel cum nu a existat înainte de secolul al treilea d.Hr  orașul  imaginar, fictiv  Nazaret.

 

AUTOR:  Alessio De Angelis
Traducere din cartea  “Oltre la mente di Dio” de GABRIELA DOBRESCU