sfintii constantin si elena social

CONSTANTIN şi CRUCEA

 

          Viziunea crucii de la Podul Milvian. „Convertirea” lui Constantin pusă la îndoială. Este discutată istoria găsirii de către Elena a „adevăratei” cruci.

          UN FACTOR IMPORTANT CARE a contribuit la adorarea simbolului crucii în cadrul bisericii romano-catolice a fost renumita „viziune a crucii” şi ulterioara „convertire” a lui Constantin.

          În timp ce Constantin şi soldaţii săi s-au apropiat de Roma, s-au aflat în faţa a ceea ce este cunoscut drept Bătălia de la Podul Milvian. Potrivit obiceiului acelei vremi, haruspicii (ghicitori ce foloseau mijloace precum citirea din măruntaiele animalelor aduse ca jertfă) au fost solicitaţi să-şi dea sfatul. (Biblia relatează cum regele Babilonului a urmat aceeaşi practică: „Căci regele Babilonului a stat la răscruce, la capătul celor două drumuri, ca să folosească ghicirea: el şi-a scuturat săgeţile, şi-a consultat idolii, s-a uitat la ficat” – Ezechiel 21:21). În cazul lui Constantin, i s-a spus că zeii nu-i vor veni în ajutor, că va suferi o înfrângere în acea bătălie. Dar atunci, într-o viziune sau într-un vis, după cum a istorisit el mai târziu, i-a apărut o cruce şi cuvintele: „învinge în numele acestui semn”.

          În următoarea zi – 28 octombrie 312 – el a mers la luptă în spatele unui stindard care înfăţişa crucea. A fost victorios în acea bătălie, şi-a înfrânt rivalul şi şi-a mărturisit convertirea.

          Se recunoaşte totuşi la modul general că viziunea despre cruce a lui Constantin s-ar putea să nu fie adevărată din punct de vedere istoric. Singura sursă de unde au preluat istoricii această relatare este Eusebiu. Dar chiar dacă Constantin a avut într-adevăr această viziune, oare trebuie să presupunem că Isus Cristos a fost Iniţiatorul ei? Oare Prinţul Păcii 1-ar fi însărcinat pe un împărat păgân să-şi facă un stindard militar cu o cruce pe el, pentru ca să cucerească şi să ucidă în numele acelui semn?

          Imperiul Roman (al cărui Cezar a devenit Constantin) a fost descris în Scriptură ca o „fiară”. Daniel a văzut patru fiare mari care reprezentau patru imperii modiale – Babilonul (un leu), Medo-Persia (un urs), Grecia (un leopard) şi Roma. Cea de-a patra fiară, Imperiul Roman, a fost atât de groaznică, încât a fost simbolizată de o fiară diferită de celelalte (Dan.7:l-8). Nu avem nici un motiv să presupunem că i-ar fi spus Cristos lui Constantin să cucerească în semnul crucii pentru a duce mai departe sistemul fiarei de la Roma.

          Dar dacă viziunea nu a fost de la Dumnezeu, cum putem explica convertirea lui Constantin? De fapt, convertirea sa este pusă sub semnul întrebării. Chiar dacă el a avut de a face cu instituirea anumitor învăţături şi obiceiuri în Biserica din acea vreme, realitatea arată limpede că nu a fost convertit cu adevărat – nu în sensul biblic al cuvântului. Istoricii admit că, „după înseşi standardele din vremea aceea, convertirea lui a fost numai cu numele”.

          Cel mai limpede indiciu că el n-a fost convertit cu adevărat este faptul că după convertirea lui a comis câteva crime – inclusiv uciderea propriei sale soţii şi a propriului său fiu! Conform Bibliei, „nici un ucigaş nu are viaţă eternă rămânând în el” (l Ioan 3:15).

          Prima căsătorie a lui Constantin a fost cu Minervina, cu care a avut un fiu numit Crispus. A doua lui soţie, Fausta, i-a născut trei fiice şi trei fii. Crispus a devenit un remarcabil soldat şi ajutor pentru tatăl său. Cu toate acestea, în anul 326 – la foarte scurt timp după ce a condus conciliul din Niceea – a dat ordin ca fiul său să fie omorât. Potrivit tradiţiei, Crispus a făcut dragoste cu Fausta. Cel puţin aceasta a fost acuzaţia Faustei. Dar aceasta putea să fi fost metoda ei de a-l înlătura din cale, pentru ca unul dintre fiii ei să poată avea pretenţia la tron! Mama lui Constantin l-a convins totuşi că soţia lui „a cedat fiului său”. Constantin a dat ordin ca Fausta să fie înecată într-o baie supraîncăzită. Cam în acelaşi timp a pus să-1 ciomăgească până la moarte pe fiul surorii sale şi să-l sugrume pe soţul ei – cu toate că promisese că-i va cruţa viaţa.

          Aceste lucruri sunt rezumate în următoarele cuvinte din The Catholic Encyclopedia: „Chiar şi după convertirea sa, el a provocat executarea cumnatului său Licinius şi a fiului acestuia, precum şi a lui Crispus, propriul său fiu din prima căsătorie, şi a soţiei sale, Fausta. După citirea acestor fapte de cruzime este greu de crezut că acelaşi împărat putea să fi avut uneori simţăminte blânde şi tandre; dar natura umană este plină de contradicţii”.

          Constantin a arătat într-adevăr creştinilor numeroase dovezi ale favorii sale, a abolit moartea prin crucificare, şi persecuţia care devenise atât de crudă la Roma a încetat. Dar a luat el oare aceste decizii doar din convingeri creştine, ori a avut motive politice? Cităm din nou The Catholic Encyclopedia: „Unii episcopi, orbiţi de splendoarea de la curte, au mers până acolo încât să-l preamărească pe împărat ca pe îngerul lui Dumnezeu, ca pe o fiinţă sacră, şi să profeţească că el, asemenea Fiului lui Dumnezeu, va domni în cer. Prin urmare, s-a susţinut faptul că numai din motive politice a favorizat Constantin creştinismul, iar el a fost considerat ca un despot,iluminat’ care s-a folosit de religie doar ca să-şi impună politica”.

          Aceasta a fost concluzia binecunoscutului istoric Will Durant în privinţa lui Constantin. „A fost oare convertirea lui sinceră – a fost oare un act de convingere religioasă, sau o lovitură perfectă a oportunismului politic? Probabil cea din urmă. Rareori s-a conformat el cerinţelor ceremoniale ale închinării creştine. Scrisorile sale adresate unor episcopi creştini arată limpede că puţin i-a păsat de diferenţele teologice care agitau creştinătatea – deşi dorea să suprime controversele în interesul unităţii imperiului. De-a lungul domniei sale i-a tratat pe episcopi ca pe ajutoarele sale politice; i-a convocat, le-a prezidat conciliile şi a fost de acord să impună acea opinie aleasă de majoritate. Un adevărat credincios ar fi fost mai întâi creştin şi după aceea om de stat; în cazul lui Constantin a fost exact invers. Creştinismul era pentru el un mijloc, nu un scop”.

          Persecuţiile nu distruseseră credinţa creştină. Constantin ştia aceasta. În loc ca imperiul să fie permanent divizat – păgânii fiind în conflict cu creştinii – de ce să nu facă paşii necesari ca să amestece elemente din ambele religii, se gândea el, şi prin aceasta să aducă o forţă unită imperiului? Existau asemănări între cele două sisteme religioase. Nici măcar crucea nu era un factor de dezbinare, căci în acea vreme era folosită de creştini; dar nici „pentru cei din armata lui Constantin care se închinau lui Mitra nu putea crucea să fie o jignire, căci ei luptaseră mult timp sub un stindard care purta o cruce mitraică de lumină”.

          Creştinismul lui Constantin a fost un amestec (sincretism – n.tr.). Deşi a dat ordin ca statuia sa să fie îndepărtată din templele păgâne şi a renunţat să i se aducă jertfe, totuşi oamenii au continuat să vorbească despre divinitatea împăratului. În calitatea lui de pontifex maximus, el a continuat să protejeze închinarea păgână şi să-i apere drepturile. Când a inaugurat Constantinopolul în anul 330, a avut loc o ceremonie pe jumătate păgână şi pe jumătate creştină. Carul de luptă al zeului soare a fost pus în piaţă, iar deasupra lui o cruce. Pe monede făcute de Constantin se putea vedea crucea, dar şi reprezentări ale lui Marte sau Apolo. Deşi mărturisea că este creştin, continua să creadă în formule magice păgâne pentru protecţia recoltelor şi pentru vindecarea bolilor. Toate aceste lucruri sunt subliniate în The Catholic Encyclopedia. Cu toate acestea, practica lui Constantin – noţiunea de amestec – a fost în mod clar metoda prin care Biserica catolică s-a dezvoltat, s-a îmbogăţit şi a dobândit bunuri.

          Mama lui Constantin, Elena, când a avut aproape optzeci de ani, a făcut un pelerinaj la Ierusalim. Legenda ne spune că a găsit acolo trei cruci îngropate – una, crucea lui Cristos, şi celelalte două, cele pe care au fost crucificaţi tâlharii. Crucea lui Cristos a fost identificată prin faptul că făcea minuni de vindecare la indicaţia lui Macarie, episcopul Ierusalimului, în timp ce celelalte două nu făceau.

          Un articol din The Catholic Encyclopedia spune: „O bucată din Adevărata Cruce a rămas la Ierusalim închisă într-o raclă de argint; restul, împreună cu cuiele, trebuie să i se fi trimis lui Constantin. Unul din cuie a fost prins în coiful împăratului, şi unul în frâul calului său, făcând să se împlinească, conform spuselor multor Părinţi, ceea ce fusese scris de profetul Zaharia:Ceea ce este pe frâul calului va fi sfânt Domnului’ (Zah.14:20)!8 Acelaşi articol, cu toate că încearcă să susţină învăţăturile generale ale Bisericii cu privire la cruce, admite că relatările despre descoperirea crucii variază şi că această tradiţie (care de fapt a apărut mulţi ani mai târziu) s-a bazat în mare parte pe legendă.

          Faptul că Elena a vizitat Ierusalimul în anul 326 pare să fie corect din punct de vedere istoric. Dar istoria descoperirii de către ea a crucii n-a apărut decât în 440 – cu 114 ani mai târziu!9 Ideea că crucea originară mai era încă la Ierusalim după aproape 300 de ani de la crucificare pare foarte îndoielnică. Pe lângă aceasta, legile evreieşti cereau ca, după crucificare, crucile să fie arse.

          Să presupunem că cineva ar găsi adevărata cruce. Acest fapt ar fi foarte interesant, desigur; dar acea bucată de lemn ar avea oare vreo valoare? Nu, căci crucea şi-a împlinit deja scopul. Ne amintim că „Moise a făcut un şarpe de aramă şi l-a pus pe o prăjină, şi s-a întâmplat că dacă un şarpe a muşcat pe un om, dacă el privea şarpele de aramă, trăia” (Num.21:9). Acesta era o prefigurare, o imagine (tip) a felului în care a fost înălţat Cristos prin moarte (Ioan 3:14). Dar după ce şarpele de aramă şi-a împlinit menirea, israeliţii l-au păstrat şi au făcut un idol din el! Astfel că, după secole, Ezechia „a făcut ceea ce era corect. a distrus idolii şi a zdrobit în bucăţi şarpele de aramă pe care-l făcuse Moise: căci în zilele acelea copiii lui Israel ardeau tămâie înaintea lui” (2. Re. 18:1-4). Ezechia a acţionat „corect” – nu numai prin distrugerea idolilor păgâni – ci şi prin distrugerea a ceea ce rânduise Dumnezeu, căci acum ajunsese să fie folosit într-un mod superstiţios şi idolatru. Pe aceeaşi bază, dacă ar mai exista crucea originală, nu ar fi nici un motiv pentru a face din ea un obiect de închinare. Iar dacă n-ar mai exista putere în crucea originară, cu cât mai puţin ar exista putere într-o simplă bucată de lemn care are forma acesteia?

          La fel cum egiptenii păgâni au înălţat obeliscuri, nu numai ca simbol al zeului lor, ci pentru că în unele cazuri se credea că însăşi imaginea lui posedă puteri supranaturale, tot aşa au ajuns unii să considere crucea. Nu-l ajutase ea oare pe Constantin în lupta de la Podul Milvian? Nu făcuse crucea minuni pentru Elena? Ea a ajuns să fie considerată ca o imagine care era în stare să sperie duhurile rele. Era purtată ca talisman. Era pusă pe vârful turlelor bisericilor pentru a opri trăsnetele – şi totuşi, datorită poziţiei ei înalte, tocmai ea era cea care atrăgea trăsnetele! Folosirea crucii în casele particulare se presupunea că păzeşte de necaz şi boală. Multe bucăţi de lemn – chipurile bucăţi din crucea „originală” – au fost vândute şi schimbate ca protectoare şi talismane.

Ralph Edward Woodrow

https://www.evolutiespirituala.ro/constantin-si-crucea/?feed_id=5732&_unique_id=61f0305462c15

Shri Mataji Nirmala Devi

India – Simbolistica oului, a pasarilor si gesturile lui Iisus

 

Oul are multe semnificaţii şi într-una din scrierile străvechi din India se menţionează de ce trebuie să avem un ou când sărbătorim Paştele. Este foarte surprinzător. Reiese foarte clar de acolo, pentru cel ce înţelege, că Iisus Christos este reprezentat simbolic drept un ou. Dar ce este un ou? În limba sanskrită, un Brahman este numit dwijaha. „Dwihi jayeti” înseamnă „cel care s-a născut de două ori”.

De asemenea, orice pasăre este numită dwija, adică născută de două ori, pentru că pasărea se naşte mai întâi ca ou şi apoi se naşte din nou, ca pasăre. În acelaşi fel, fiinţa umană se naşte ca ou şi apoi se naşte ca suflet realizat. Faptul că cele două sunt denumite la fel este plin de semnificaţii. Niciun animal nu este numit dwijaha, decât dacă are mai întâi formă de ou. Niciunul dintre mamifere nu este numit dwijaha, în afară de fiinţele umane.

Cum ar putea crede oamenii că pot fi dwijaha, că se pot naşte din nou? Acest lucru a fost spus de fiecare religie, de fiecare profet, şi anume că trebuie să vă naşteţi din nou. Până când nu vă naşteţi din nou – asta reprezintă botezul real – până când această coajă de ou nu este spartă în zona fontanelei, nu puteţi să deveniţi dwijaha. Stă scris în toate cărţile sacre, a fost spus de toţi profeţii. Cineva a trebuit să vă arate că acest lucru se poate înfăptui: El, puterea Divină însăşi, Pranava, El, Brahma însuşi. Renaşterea Lui a fost învierea, învierea în corp, pe când la oameni este o înviere care are loc în conştiinţă. Aceasta este semnificaţia Paştelui.

Mesajul lui Christos este învierea Sa. El a venit pe acest pământ ca fiinţă umană. Şi misiunea pe care o avea de îndeplinit era aceea de a ilumina în conştiinţa umană capacitatea de a înţelege, sau, putem spune, de a transforma în realitate – în conştiinţa fiinţelor umane – faptul că nu sunt acest corp, ci Spiritul. Conștiința divină nu dispare niciodată, ea nu poate fi distrusă sau stăpânită. Și aceasta trebuia dovedit în timpul vieții Lui, prin învierea Sa.

Ce reprezintă si ce semnificaţie au gesturile lui Iisus Christos?
În creier, în dreptul chiasmei optice, se găseşte centrul subtil unde se află amplasată această mare Zeitate, graţie răstignirii şi învierii lui. El a creat acest spaţiu, ca noi să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu, situată în interiorul nostru. Nu se află în exterior, ci în zona limbică ce înconjoară egoul şi superegoul vostru. În Purane, străvechile scrieri sacre din India, Christos a fost descris foarte limpede. De fapt, în Biblie s-a consemnat ceea ce au văzut la El, pe când a fost pe acest pământ, dar nimic despre ceea ce L-a creat, despre cum a venit pe pământ, despre spiritul lui Christos, despre locul unde stă Christos, despre modul în care a venit şi nici despre scopul pentru carea a venit, sau locul unde se află în noi. Aceste lucruri nu sunt menţionate în Biblie. În acele vremuri, oamenii nu au fost deloc conştienţi de măreţia Lui, de întruparea lui deosebită. Citind unele dintre cărţile străvechi, se poate constata că El era numit Mahavishnu în Devi Purana – Purana Zeiţei – scrierea sacră străveche, a Zeiţei. Mahavishnu a fost creat într-un mod imaculat. Când afirmăm despre Christos că El a indicat mereu acest vârf de deget, este ceva cu semnificaţie deosebită.

Cum se petrece Învierea promisa de Iisus Christos?
În creier, există un centru foarte subtil, situat între glandele pituitară și pineală. El a venit în acest centru pentru ca noi să ne înălțăm, ca să ne dea cunoașterea vieții eterne, ca să ne facă să ştim că nimic din ce vedem pe acest Pamânt nu e veșnic. Există ceva dincolo de toate acestea, și, prin învierea Lui, ne-a arătat modalitatea prin care putem fi reînviați cu toții. Aceasta este poarta din zona limbică, care are o mie de petale. Aceste petale seamănă cu un lotus, care se află efectiv în noi, dar într-o stare latentă. Așa cum e o lumânare. Deşi ea are fitil, nu vedeţi forma fitilului. Numai când este aprinsă, îi vedeți forma. Când puneți laolaltă o mie de nervi, ei seamănă cu un lotus. Dar dacă nu sunt iluminaţi, veți spune doar că sunt o mie de nervi, dar când acești nervi sunt iluminați, puteți vedea lumini.
Christos a ieşit din materie, a ieşit din acel mormânt ce simbolizează materia care ne-a închis în interiorul ei şi care trebuie deschis complet, prin puterea noastră spirituală. Aruncaţi deoparte piatra ce acoperă acest mormânt! Ieşiţi de acolo şi staţi în afara lui! Acesta este mesajul reînvierii lui Christos. Mormântul ni l-am creat singuri, pentru că le-am permis oamenilor să ne domine. Le-am permis să ne construiască aceste morminte, le-am permis să-l îngroape pe Christos din interiorul nostru, pentru că ne-a fost frică. Dar Christos trebuie să se înalţe. Noi ne creăm propria materie prin intermediul condiţionărilor noastre, al spaimelor, al ideilor noastre total greşite despre bunătate, amabilitate şi compasiune. În lumina Spiritului se poate vedea că, ceea ce considerăm a fi compasiune, nu este decât un fel de simpatie, care nu ne duce nicăieri. Totul ar trebui văzut prin lumina Spiritului.

„Bucuria cea mai mare, este contactul dintre esența noastră și esența eternă.”
„Cine nu iese din Eu, nu atinge Absolutul şi nu descifrează nici viaţa.” Constantin Brâncuși

„Păsărilor care s-au născut în colivie, le este cel mai frică de cer.” Rabindranath Tagore

„Poate fi greu pentru un ou să se transforme într-o pasăre: ar fi o priveliște puțin mai greu de imaginat pentru o pasăre să învețe să zboare în timp ce ramâne un ou. Noi suntem în prezent precum ouăle. Și nu putem merge la infinit prin a fi doar un ou decent, obișnuit. Trebuie să eclozăm sau ne vom strica.” C.S. Lewis

„De milenii, iniţiaţii propovăduiesc naşterea din spirit şi, în mod ciudat, omul uită tot mereu să înţeleagă procrearea divină. Asta nu dovedeşte o tărie deosebită a spiritului, iar consecinţele înţelegerii greşite se manifestă ca degenerare nevrotică, înveninare, îngustime şi pustiire. Uşor este de izgonit spiritul, dar din supă lipseşte sarea, „sarea pământului”. Însă spiritul dovedeşte tot mereu tărie prin faptul că învăţătura esenţială a vechilor iniţieri este purtată mai departe din generaţie în generaţie. Tot mereu au existat şi oameni care au înţeles ce înseamnă că Dumnezeu este tatăl lor. Echilibrul dintre carne şi spirit rămâne rezervat acestei sfere.” Carl Gustav Jung

„Situația noastră aici pe pământ este ciudată. Fiecare venim pentru o scurtă vizită, neştiind de ce, totuşi părând a tinde catre un scop divin.” Albert Einstein

Culegere din textele sacre ale Shri Mataji Nirmala Devi

  https://www.evolutiespirituala.ro/india-simbolistica-oului-a-pasarilor-si-gesturile-lui-iisus/?feed_id=5372&_unique_id=61e5a3a05de39

chakras1 e1402671783931

INITIERE KUNDALINI REIKI GR. I – 27 IULIE 2013

 

Acest sistem energetic este probabil cea mai simplă formă de vindecare şi de auto-dezvoltare care există!

Prin deschiderea şi consolidarea canalelor energetice ale corpului, este posibilă canalizarea energiei Reiki de vindecare pentru tine si pentru alte persoane, doar cu ajutorul intenției si a energiei Kundalini.

Sistemul Kundalini Reiki a fost adus pe Pamant de Maestrul Ascensionat Kuthumi, care este Chohan de Raza a doua.

kuthumi

În cadrul procedurii de inițiere pentru gradul I în Kundalini Reiki, toate nodurile / blocajele din chakre sunt eliminate (cu excepţia chakrei rădăcină).

Canalul energetic principal, din chakra coroanei la chakra rădăcină, este curăţat si pregătit pentru trezirea lui Kundalini pe care le vei experimenta în Kundalini Reiki 2.

Chakra inimii devine extinsă şi canalul de energie din mâini până la ceakra Coroanei este deschis, astfel încât energia Reiki poate curge liber.

Detalii despre modalitatea de pregatire in vederea initierii la distanta, gasiti aici: http://www.evolutiespirituala.ro/despre-noi/metode-de-initiere/

 

Mai multe detalii despre sistemul Kundalinii Reiki gasiti aici: http://www.evolutiespirituala.ro/sisteme-reiki/kundalini-reiki/

Plata initiere: 150 – 100 lei

Dupa initiere veti primi Manualul Kundalini Reiki in format electronic, tradus in limba romana.

Daca doriti Certificat, costul initierii este fara reducere, respectiv 150 lei. Certificatul se transmite electronic, prin e-mail. Certificatele in format fizic se acorda doar la obtinerea gradului Master Teacher (gradul III).

[vfb id=12]

https://www.evolutiespirituala.ro/initiere-kundalini-reiki-gr-i/?feed_id=4877&_unique_id=61d721f494774

ishtar

PEŞTE, VINERI ŞI PAŞTELE LUI ISHTAR

 

          Peştele, simbol al fertilităţii – asocierea lui cu zeiţa-mamă şi cu ziua de vineri. Festivalul Paştelui – ouă, iepuri şi servicii religioase dis-de-dimineaţă – „jale pentru Tamuz” -Postul Paştelui

 

Cuvântul „vineri” vine de la numele „Freya„, care era considerată zeiţa păcii, bucuriei şi fertilităţii’, simbolul fertilităţii ei fiind peştele. Încă din timpuri străvechi, peştele era un simbol al fertilităţii printre chinezi, asirieni, fenicieni, babilonieni şi alţii.

freya

Cuvântul „peşte” vine de la dag ceea ce implică creştere sau fertilitate şi pe bună dreptate: un singur cod depune anual până la 9.000.000 de ouă, plătica 1.000.000, morunul 700.000, bibanul 400.000, scrumbia 500.000, heringul 10.000, etc.

Zeiţa fertilităţii sexuale la romani era numită Venus. De la numele ei vine cuvântul nostru „veneric” (ca în boli venerice). Ziua de vineri era considerată a fi ziua ei sacră, pentru că se credea că planeta Venus domina prima oră a zilei de vineri şi astfel s-a numit dies Veneris? Şi, pentru a face semnificaţia completă, peştele era şi el considerat a fi sacru pentru ea. Peştele a fost de asemenea considerat a fi sacru pentru Aştoret, numele sub care israeliţii se închinau zeiţei păgâne.

venus

În Egiptul antic, Isis era uneori reprezentată cu un peşte pe cap. Luând în considerare faptul că ziua de vineri a fost numită după zeiţa fertilităţii sexuale, vineri fiind ziua ei sacră, iar peştele simbolul ei, pare a fi mai mult decât o simplă coincidenţă faptul că li s-a spus catolicilor că vineri este o zi de abstinenţă de la carne, o zi în care să mănânce peşte!

isis

 

Cuvântul „Easter” (Paşte în engleză – n.tr.) apare odată în versiunea King James: „Intenţionând ca după Paşte (Easter) să-l aducă în faţa poporului” (Fap.12:4). Cuvântul tradus aici „Easter” este pascha care este -după cum ştiu toţi învăţaţii – cuvântul grec pentru Paşte (Passover în engleză). Este binecunoscut faptul că acest cuvânt Easter nu este o expresie creştină – nu în sensul lui iniţial. Cuvântul vine de la numele unei zeiţe păgâne – zeiţa răsăritului luminii în zi şi a primăverii. „Easter” este doar o formă mai modernă a lui Eostre, Ostera, Astarte sau Iştar, cea din urmă, potrivit lui Hislop, fiind pronunţată aşa cum pronunţăm noi „Easter” (Iştar) astăzi.

ishtar2

Numeroase obiceiuri de Paşte şi-au avut începutul printre religiile necreştine. Ouăle de Paşte, de exemplu, sunt colorate, ascunse, căutate şi mâncate – un obicei practicat astăzi cu nevinovăţie şi deseori legat cu un timp de distracţie şi de joacă pentru copii. Dar, în antichitate, lucrurile au stat cu totul altfel.

Oul era un simbol sacru printre babilonieni, care credeau o legendă veche despre un ou de o mărime uimitoare, care a căzut din Cer în râul Eufrat. Din acest ou minunat – potrivit mitului antic – a ieşit zeiţa Astarte (Easter), şi oul a devenit simbolul ei.

Druizii antici purtau un ou ca simbol sacru al ordinului lor.

Procesiunea lui Ceres în Roma era precedată de un ou.

În tainele lui Bacchus se consacra un ou.

În China se foloseau ouă vopsite sau colorate în sărbătorile lor sacre.

În Japonia, un obicei antic era acela de a da o culoare arămie oului sacru.

În Europa de nord, în vremurile păgâne, ouăle erau colorate şi folosite ca simboluri ale zeiţei primăverii.

Avem Oul lui Heliopolis, Oul lui Tifon.

Printre egipteni, oul era asociat cu soarele – „oul de aur”.” Ouăle lor vopsite erau folosite ca jertfe sacre în timpul Paştelui.

The Encyclopedia Britannica spune: „Oul ca simbol al fertilităţii şi al vieţii reînnoite apare la egiptenii şi perşii antici, care aveau şi obiceiul de a vopsi şi de a mânca ouă în timpul sărbătorii lor de primăvară”. Cum a ajuns atunci acest obicei să fie asociat cu creştinismul? Se pare că unii au căutat să creştinizeze oul sugerând că aşa cum puiul iese din ou, tot aşa Cristos a ieşit din mormânt. Papa Paul V (1605-1621) a desemnat o rugăciune: „Binecuvântează, O Doamne, Te implorăm, această creatură a Ta, oul, ca să devină hrană folositoare pentru slujitorii Tăi, mâncându-l în amintirea Domnului nostru Isus Cristos”.

Următoarele citate din The Catholic Encyclopedia sunt semnificative: „Din cauză că folosirea ouălor era interzisă în timpul postului Paştelui, ele erau aduse la masă în ziua de Paşte, erau vopsite în roşu pentru a simboliza bucuria de Paşte. Este posibil ca obiceiul să-şi aibă originea în păgânism, pentru că multe obiceiuri păgâne importante care sărbătoreau întoarcerea primăverii au fost preluate pentru sărbătoarea noastră de Paşte”!

Aşa a fost cazul cu un obicei popular în Europa. „Focul de Paşte este aprins pe vârful munţilor dintr-un foc nou, obţinut prin frecarea a două bucăţi de lemn; acesta este un obicei de origine păgână la modă în toată Europa, semnificând victoria primăverii asupra iernii. Episcopii au emis edicte aspre împotriva focurilor profanatoare de Paşte, dar n-au reuşit să le desfiinţeze pretutindeni”. Şi atunci ce s-a întâmplat? Observaţi cu atenţie. „Biserica a adoptat practica în cadrul sărbătorii Paştelui, raportând-o la stâlpul de foc din pustie şi la învierea lui Cristos”! Au fost oare adoptate obiceiuri păgâne în biserica romano-catolică, dându-le o înfăţişare creştină? Lucrul acesta este recunoscut în mod limpede.

ishtar paste iepurasul oua de pasti
Reprezentare Uruk, Orasul Lui Ishtar – Orasul Cu 7 Porti

 

Un alt citat din The Catholic Encyclopedia priveşte iepurele de Paşte: „Iepurele este un simbol păgân şi a fost totdeauna un semn de fertilitate”.” The Encyclopedia Britannica spune: „Ca şi oul de Paşte, iepurele de Paşte a ajuns în creştinism din antichitate. Iepurele este asociat cu luna în legendele Egiptului antic şi ale altor popoare. Prin faptul că um, cuvântul egiptean pentru iepure, înseamnă şi,deschis’ şi,perioadă’, iepurele a ajuns să fie asociat cu ideea de periodicitate, atât lunară, cât şi omenească, şi cu începutul unei vieţi noi atât în cazul tânărului, cât şi al tinerei, şi deci un simbol al fertilităţii şi al renaşterii vieţii. În această calitate, iepurele a ajuns să fie asociat cu ouăle de. Paşte”. Aşadar, atât iepurele de Paşte, cât şi ouăle de Paşte erau simboluri cu semnificaţie sexuală, simboluri ale fertilităţii.

În perioada Paştelui nu este ceva neobişnuit pentru creştini să participe la slujbe ţinute în zorii zilei. Se presupune că în felul acesta Cristos este onorat, pentru că a înviat dintre cei morţi în dimineaţa duminicii de Paşte chiar în timp ce se înălţa soarele pe cer. Dar învierea n-a avut loc la răsăritul soarelui. Când Maria Magdalena a venit la mormânt era încă întuneric – iar mormântul era deja gol! Pe de altă parte, exista un fel de serviciu religios ţinut în zorii zilei care făcea parte din închinarea antică adusă soarelui. Astfel de practici, neavând vreun exemplu scriptural, indică faptul că s-au făcut într-adevăr amestecuri.

Ritualuri legate de răsăritul soarelui – într-o formă sau alta – erau cunoscute în multe naţiuni antice. Sfinxul din Egipt a fost plasat în aşa fel, încât să fie îndreptat spre răsărit.

De pe muntele Fujiyama din Japonia, se fac rugăciuni soarelui care răsare. „Pelerinii se roagă la soarele lor ce răsare, în timp ce urcă pe coama muntelui. uneori se pot vedea mai multe sute de pelerini Şinto în hainele lor albe ieşind din adăposturi şi unindu-şi cântările spre soarele ce răsare”.

Păgânii din Roma care se închinau lui Mithra se întâlneau în zori în cinstea zeului-soare.

Zeiţa primăverii, de la al cărei nume vine cuvântul Easter, a fost asociată cu soarele răsărind la est – după cum pare să implice chiar cuvântul „East-er”. Astfel că răsăritul soarelui în est, numele de Easter şi anotimpul primăverii sunt toate legate între ele.

Potrivit vechilor legende, după ce a fost ucis Tamuz, el a coborât în lumea subterană, dar Iştar (Easter) a coborat in Lumea de Jos si, dupa ce aproape a fost omorata in incercarea de a il scoate de acolo pe Tamuz (Dummuzi), care era fratele vitreg si sotul ei, a reusit, cu ajutorul lui Enki, un zeu primordial din panteonul Sumerian, sa il invie, dar numai 6 luni pe an. Astfel, el a fost înviat într-un mod mistic în timpul primăverii. „Învierea lui Tamuz din cauza demersului lui Iştar care, ca si IIsus dupa aceea, a coborat in Iad si a urcat iar spre inviere (Inaltare, Ascensiune Spirituala si fizica), era reprezentată anual pe scenă pentru a asigura succesul recoltei şi fertilitatea oamenilor. În fiecare an bărbaţii şi femeile comemorau acest eveniment împreună cu Iştar al moartii lui Tamuz şi sărbătoreau întoarcerea zeului, pentru a câştiga din nou favoarea şi ajutorul ei!”

Când noua vegetaţie începea să încolţească, acei oameni din antichitate credeau că „mântuitorul” venise din lumea subterană, pusese capăt iernii şi făcuse să înceapă primăvara.Chiar şi israeliţii au adoptat doctrinele şi ritualurile sărbătorilor păgâne de primăvară ţinute anual, pentru că Ezechiel vorbeşte despre „nişte femei care îl plângeau pe Tamuz” (Ez.8:14).

Isus Cristos a înviat dintre cei morţi în realitate – nu doar în natură sau noua vegetaţie a primăverii. Totuşi, datorită faptului că învierea Sa a avut loc primăvara, n-a fost prea dificil pentru biserica din secolul 4 să unească sărbătoarea păgână de primăvară cu creştinismul. Vorbind despre această unire, The Encychpedia Britannica spune: „Creştinismul. a încorporat în sărbătorirea marii zile de sărbătoare creştină multe din ritualurile şi obiceiurile păgâne ale sărbătorii de primăvară”.

S-au gasit tablite sumeriene care prezinta povestea mortii lui Tamuz in detaliu. Astfel, Tamuz a fost ucis de soldati trimisi de zeul Marduk, fratele lui Ishtar, sa il prinda pe acesta si sa il inchida pentru ca se temea ca Ishtar impreuna cu Tammuz ii vor lua locul la succesiunea, fiind un cuplu mult mai bine vazut decat al sau cu sotia sa, Ṣarpanitum.

Tamuz (sau Dummuzi) a fost ucis din greseala in acea urmarire ce a avut loc. Marduk nu ordonase uciderea lui, probabil din teama de repercursiuni din partea celorlalti zei. Tamuz avea pe atunci patruzeci de ani. Atentie…nu ani terrestri…ci 40 x 3600 ani terrestri = 144.000 ani terrestri(orbita lui Nibiru).

Hislop subliniază faptul că patruzeci de zile – câte o zi pentru fiecare an în care a trăit Tamuz pe pământ – erau puse deoparte pentru „a-l plânge pe Tamuz”. În vremurile străvechi, aceste patruzeci de zile erau ţinute cu plâns, post şi auto-pedepsire – pentru a-i câştiga din nou favoarea – aşa încât el să iasă din lumea subterană şi să facă să înceapă primăvara. Această practică n-a fost cunoscută numai în Babilon, ci şi printre fenicieni, egipteni, mexicani, şi, pentru o vreme, chiar printre israeliţi. „Printre păgâni”, spune Hislop, „acest post al Paştelui pare să fi fost o condiţie indispensabilă marii sărbători anuale pentru comemorarea morţii şi învierii lui Tamuz”.

După ce biserica a adoptat alte credinţe legate de sărbătoarea primăverii, n-a mai fost decât un singur pas până la adoptarea şi a vechiului „post” ce preceda sărbătoarea. The Catholic Encyclopedia subliniază foarte onest faptul că „scriitorii din secolul 4 erau înclinaţi să descrie multe practici (de ex. postul mare de patruzeci de zile) ca fiind instituite de apostoli, care cu siguranţă că n-aveau nimic în ele care să pretindă a fi privite în felul acesta”. Doar în secolul 6 a poruncit papa în mod oficial ţinerea postului Paştelui, numindu-l „post sacru”, în timpul căruia oamenii trebuiau să se abţină de la carne şi de la alte câteva mâncăruri.

Învăţaţii catolici ştiu şi recunosc că există obiceiuri în cadrul bisericii lor care au fost împrumutate din păgânism. Dar ei consideră că multe lucruri, deşi iniţial păgâne, pot fi creştinizate. Dacă vreun trib păgân a ţinut patruzeci de zile în onoarea unui zeu păgân, de ce n-am face şi noi la fel, numai că în onoarea lui Cristos? Deşi păgânii s-au închinat soarelui spre răsărit, nu putem avea noi oare slujbe în zorii zilei pentru a onora învierea lui Cristos, chiar dacă nu acesta a fost momentul zilei în care a înviat El? Chiar dacă oul a fost folosit de păgâni, nu putem noi oare să continuăm folosirea lui şi să pretindem că simbolizează piatra mare care a stat înaintea mormântului? Cu alte cuvinte, de ce să nu adoptăm tot felul de obiceiuri populare, dar în loc să le folosim pentru a onora nişte zei păgâni, aşa cum au făcut păgânii, le folosim pentru a-L onora pe Cristos?

N-ar fi nimic neaparat in neregula cu aceste preluari de traditii populare si religioase, dar crestinismul a preluat dupa care a incercat sa anuleze pur si simplu celelalte religii de la care a preluat, pretinzand pur si simplu ca ei au inventat acele datini, in baza a nu stiu ce scamatorii de explicatii…Si daca paganii se inchinau la demoni, cum pretind in mod fals crestinii, este moral si normal sa le preiei datinile dupa care se ii arati cu degetul si sa creezi Inchizitia ca sa ii extermini fizic si din istorie (prin arderea cartilor si mauscriselor pe care au putut pune mana) ? Acesta a fost adevaratul motiv ocult al arderilor pe rug, al schingiuirii asa-zisilor pagani…instituirea crestinismului, noua inventie a unor minti elucubrate si pline de venin si sete de putere si de sange. Aceasta este biserica lui Christos? A lui IIsus?? A propovaduit IIsus cucerirea altor natii si distrugerea altor religii? Cum ar fi putut, cand chiar el a fost initiat (exista dovezi si documente clare si nu mai este un secret demult) in aceste Scoli de Mistere din Egipt, Tibet, India??  La noi in popor este o vorba: „tiganul(pardon, romanul) cand s-a vazut imparat…pe tac’su primul l-a taiat”…sau „saracului sa ii dai cu piciorul in oala de lapte, cand i se umple, ca saracu’ se face al dracu’…si la propriu si la figurat…zic…

Fiecare poate sa inteleaga ce doreste din acest articol..fiecare este liber sa creada in ce doreste, inclusiv in Mos Craciun. In mare parte articolul este preluat dar am adaugat la el informatii suplimentare despre zei si am scos pasajele in care se incerca o cosmetizare a crestinismului si o maleficizare a paganismului, lucru cu care nu suntem de acord. Am dorit sa ramanem la fapte, la prezentarea mai multor religii si atat. Concluziile sunt evidente si logice, dar nu obligatorii, pentru orice persoana care vrea sa le vada si sa iasa din marasme si programe – tipare mentale.

 

Partial preluat Ralph Woodrow

thoth 008

TABLITELE DE SMARALD ALE LUI THOTH, ATLANTUL

PREFATA

thoth-in-the-path-of-tav-rebecca-steelman

Istoria tablitelor tradusa in urmatoarele pagini pare ciudata si trece
dincolo de credintele oamenilor de stiinta moderni. Vechimea lor este
incredibila (36 000 ani i.H.). Cel care a scris-o este THOTH, un
preot-rege atlant care a fondat o colonie in Egiptul antic dupa
scufundarea tarii-mama, Atlantida.
El este cel care a construit Marea Piramida din Giza, in mod eronat
atribuita lui Keops. In aceasta el a incorporat cunostintele intelepciunii
antice si tot acolo a pus la pastrare in siguranta inscrisuri si
instrumente din vechea Atlantida.
Vreme de aproape 16 000 de ani el a condus stravechea rasa a Egiptului,
intre 52 000 i.H. pana in 36 000 i.H. La acea vreme, stravechea rasa
barbara din care faceau parte el si adeptii lui, se ridicase la un inalt
grad de civilizatie.
Thoth era nemuritor deoarece invinsese moartea, trecand in celelalte
planuri de existenta la dorinta, prin dematerializare. Intelepciunea lui
imensa l-a facut conducator peste diferite colonii atlante, inclusiv peste
cele din America de Sud si Centrala.
Cand a sosit timpul sa paraseasca Egiptul, a ridicat Marea Piramida
deasupra Marii Sali din Amenti. Acolo a depozitat documentele si a
desemnat pe cei mai de incredere oameni ai sai sa le pazeasca.
Mai tarziu, descendentii acelor paznici au devenit preotii Piramidei, cei
care l-au zeificat pe Toth declarandu-l Zeul Intelepciunii. Conform
legendei, Sala din Amenti a devenit „lumea de dincolo”, sala zeilor, pe
unde trecea sufletul pentru judecata de dupa moarte.
In ultimele secole, spiritul lui Thoth a trecut in corpurile oamenilor in
maniera descrisa de tablite. Ca atare el s-a incarnat de trei ori, ultima
oara fiind cunoscut ca HERMES – de trei ori nascutul.
In timpul acestei incarnari a lasat documentele cunoscute de catre
ocultistii moderni sub numele de „Tablitele de Smarald”, o prezentare mai
tarzie si cu mult mai saraca a enigmelor lumii antice.
Tablitele traduse in aceasta lucrare sunt zece la numar si au fost lasate
in Marea Piramida in grija preotilor. Cele zece tablite sunt impartite in
13 parti, de dragul conventiei.
Ultimele doua sunt atat de importante, incat este interzisa prezentarea
lor publicului larg in prezent. Totusi continutul celorlalte dezvaluie
secrete care se vor dovedi de o inestimabila valoare pentru cei care le
vor cerceta cu seriozitate.
Ele ar trebui citite nu o data ci de o suta de ori pentru ca doar asa ar
putea fi dezvaluit adevaratul inteles. O citire superficiala ar oferi
cateva sclipiri de frumusete dar un studiu atent va deschide caile
intelepciunii celui ce cauta.
In continuare cateva cuvinte despre modul in care aceste secrete au fost
dezvaluite omului modern, dupa ce au stat indelung timp ascunse.
Cu aproximativ 1 300 de ani i.H. Egiptul, vechiul KHEM, era in mare
fierbere iar multe delegatii de preoti au fost trimise in diferite parti
ale lumii. Printre acestea s-au numarat si preotii Piramidei care au
purtat cu ei tablitele de smarald ca pe un talisman. Cu ajutorul
tablitelor ei puteau exercita o anumita autoritate asupra preotilor din
celelalte colonii atlante.
Legenda spune ca aceste tablite imputerniceau pe purtator cu autoritatea
lui Thoth.
Grupul de preoti care detineau tablitele au emigrat in America de Sud.
Aici i-au gasit pe Mayasi, un popor infloritor, care isi aminteau mult din
intelepciunea straveche.
Preotii s-au statornicit in acele locuri. In secolul X mayasii
colonizasera peninsula Yucatan iar tablitele au fost asezate sub altarul
unuia din templele inchinate zeului Soare. Dupa cucerirea mayasilor de
catre spanioli, orasele au fost abandonate iar comorile au ramas ascunse
si uitate in temple.
Trebuie sa se inteleaga ca Marea Piramida a fost si este inca un Templu de
initiere. Isus, Solomon, Apolonius si multi altii s-au numarat printre cei
initiati aici. Scriitorul (care este in continua legatura cu Marea Camera
Alba din Piramida) a primit instructiuni sa recupereze si sa aduca inapoi
in Marea Piramida tablitele stravechi.
Acest lucru s-a realizat. Inainte de a le inapoia i s-a acordat
permisiunea sa le traduca si sa pastreze o copie a intelepciunii inscrisa
pe tablite. Evenimentul a fost posibil in 1925 si abia acum s-a acordat
permisiunea de a fi publicate. E posibil ca unii sa zambeasca ironic.
Totusi cercetatorul atent va citi printre randuri si va descoperi
intelepciunea ascunsa in ele.
Daca Lumina se afla in interiorul tau, informatia cuprinsa in tablite va
gasi in tine un ecou.
In continuare este descrisa infatisarea tablitelor:
Sunt 12 tablite din smarald verde, facute dintr-o substanta transmutata
alchimic. Sunt foarte rezistente la orice element si substanta. Mai exact
structura atomica si celulara fiind fixa ea nu permite nici o schimbare.
Din aceasta cauza tablitele contrazic legea ionizarii referitoare la
corpurile fizice. Pe ele sunt gravate caractere din vechea limba atlanta.
Acestea reactioneaza la undele cerebrale emise de creierul celui ce
citeste, eliberand vibratia mentala asociata in mintea cititorului.
Tablitele sunt prinse intre ele cu inele facute dintr-un aliaj de culoarea
aurului, suspendate de o tija din acelasi material.
Pe intelepciunea continuta in aceste tablite se bazeaza misterele
stravechi. Pentru cel ce citeste cu mintea si ochii deschisi,
intelepciunea personala se va multiplica de 100 de ori.
Citeste! Crezi sau nu, citeste iar vibratia tablitelor va trezi „ceva” in
tine.
In paginile urmatoare voi dezvalui cateva enigme putin cunoscute chiar de
catre slujitorii adevarului.
Cautarea omului in dorinta de a intelege legile care-i guverneaza viata
este nesfarsita. Cu toate acestea el nu a reusit sa treaca de valul care
apara planurile superioare de viziunea lui materiala asupra vietii si
adevarului. Adevarul este gata sa fie asimilat de catre cei care-si
largesc propria viziune intorcandu-se catre ei insisi si nu cautand in
afara lor adevarul.
In linistea simturilor materiale se gaseste cheia intelepciunii. Cel ce
vorbeste nu stie; cel ce stie nu vorbeste!
Legile supreme nu pot fi rostite. Ele exista ca o entitate pe caile care
transced toate simbolurile sau cuvintele din lumea materiala. Simbolurile
nu sunt decat niste Chei cu care se deschid usi ce conduc spre adevaruri.
De multe ori usa nu poate fi deschisa deoarece cheia pare atat de mareata
incat lucrurile care se afla in spatele ei nu pot fi vazute.
Daca reusim sa intelegem ca toate cheile, toate simbolurile materiale sunt
manifestari, prelungiri ale unei Legi Supreme si a Adevarului, ne vom
dezvolta o viziune ce ne va permite sa trecem dincolo de val.
Toate lucrurile din toate Universurile se misca conform unei Legi. Legea
care guverneaza miscarea Planetelor nu este mai imuabila decat Legea care
guverneaza manifestarea omului in aceasta lume. Una dintre cele mai
importante Legi este Legea responsabila de de formarea omului ca fiinta
materiala.
Maretul scop al scolilor initiatice din toate timpurile a fost sa
dezvaluie functionalitatile Legii care leaga omul material de omul
spiritual. Legatura dintre omul material si omul spiritual este omul
intelectual deoarece mintea are atat calitati materiale cat si spirituale.
Cel care aspira la cunostinte elevate trebuie sa-si dezvolte latura
intelectuala a firii lui pentru a-si intari credinta ca poate sa-si
concentreze toate fortele fiintei lui catre si in planul pe care-l
doreste.
Marea cautare a Luminii, a Vietii si a Iubirii incepe in primul rand din
planul material. Condusa catre planul ultim, scopul ei final este fuziunea
completa cu Constiinta Universala. Asezarea fundatiei in planul material
este primul pas. Abia apoi vine si scopul suprem al realizarii spirituale.
In paginile urmatoare se ofera o interpretare a tablitelor de smarald si a
intelesurilor lor secrete. In mesajul lui Thoth sunt ascunse multe sensuri
care nu transpar la suprafata cu usurinta. Lumina invataturii va deschide
noi perspective de intelegere.
„Citeste si Fii intelept” doar daca Lumina constiintei tale trezeste in
tine intelegerea care este o calitate innascuta a sufletului!
Profesorul Doreal

TABLITELE DE SMARALD ale lui THOTH

 

TABLITA 1

Istoria lui Thoth, Atlantul
Eu, THOTH, atlantul, maestrul secretelor
paznicul documentelor, atotputernic rege, magician
traind din generatie in generatie,
pregatindu-ma sa cobor in salile din Amenti,
am scris spre a-i indruma
pe cei care vor veni dupa mine,
aceste documente ale atotputernicei intelepciuni a Marii Atlantide.
In marele oras din KEOR, pe insula UNDAL,
intr-un timp foarte indepartat, am inceput aceasta incarnare.
Preaputernicii atlanti au trait si au murit altfel
decat o fac oamenii din epoca de acum,
din eon in eon si-au reinnoit viata
in Salile din Amenti unde raul vietii curge etern.
De o suta de ori cate zece
am coborat pe intunecatul drum ce duce spre lumina,
si de tot atatea ori am urcat din
intuneric spre lumina cu forte si puteri reinnoite.
Acum inca o data voi cobori
iar cei din KHEM (Egiptul antic, n.tr.)
nu vor mai sti de mine.
Dar intr-un timp ce nu s-a nascut inca ma voi ridica din nou,
preaputernic, cerand socoteala
celor ramasi in urma.
Atunci sa va feriti, voi cei din KHEM,
invatatura de mi-ati fi tradat,
caci arunca-va-voi
in intunericul cavernelor de unde ati venit.
Sa nu-mi tradati secretele
oamenilor nordului
oamenilor sudului
ori blestemul meu se va abate asupra voastra.
Nu uitati sa luati aminte la cuvintele mele
pentru ca sigur ma voi reintoarce
si voi cere de la voi ceea ce paziti.
Da, chiar si de dincolo de timp
si de moarte ma voi intoarce,
rasplatind sau pedepsind
dupa loialitatea fiecaruia.
Maret fost-a poporul meu in timpuri apuse,
maret dincolo de intelegerea
oamenilor ce-s acum in jurul meu;
avand stiinta intelepciunii celor de demult,
cautand departe in inima infinitatii
cunostinte ce apartineau tineretii Pamantului.
Intelepti eram datorita intelepciunii
Copiilor Luminii care traiau printre noi.
Puternici eram datorita puterii ce venea
din focul etern.
Iar mai presus de toate, cel mai important intre
copii omului era tatal meu, THOTME,
paznicul marelui templu,
punte intre Copii Luminii
care locuiau in templu si
rasele de oameni care populau cele zece insule.
Sol, dupa Trei,
al Locuitorului din UNAL,
vorbind Regilor
cu o voce careia trebuia sa i te supui.
Crescut-am acolo pana la maturitate,
fiind invatat de tatal meu misterele stravechi,
pana cand, in timp, crescu in mine focul intelepciunii,
iar acesta se transforma intr-o flacara ce ma consuma.
N-am dorit altceva decat atingerea intelepciunii.
Pana cand intr-o mareata zi porunca veni de la
Locuitorul Templului, sa fiu adus in fata lui.
Putini erau aceia intre copiii omului
ce privisera acea fata si traisera apoi,
caci Copii Luminii nu sunt precum fii omului
cand nu sunt incarnati intr-un corp fizic.
Ales fost-am dintre fii omului,
educat de catre Locuitor astfel ca
telurile lui sa fie indeplinite,
teluri nenascute inca in pantecul timpului.
Epoci intregi am locuit in Templu,
acumuland din ce in ce mai multa intelepciune,
pana cand si eu m-am apropiat de lumina trimisa de marele foc.
Mi-a aratat calea spre Amenti,
lumea de dincolo unde sta marele rege pe tronul sau.
Adanc m-am plecat in semn de respect in fata Maestrilor Vietii
si a Maestrilor Mortii, primind in dar Cheia Vietii.
Eliberat eram de Salile din Amenti, alungand moartea din cercul vietii.
Departe spre stele calatorit-am pana cand spatiul si timpul au disparut.
Dupa ce sorbit-am cu nesat din cupa intelepciunii,
am privit in sufletele oamenilor unde-am descoperit
mistere si mai mari si m-am bucurat.
Caci doar in Cautarea Adevarului putea Sufletul meu
sa se linisteasca si flacara din mine sa se stinga.
De-a lungul epocilor am trait,
urmarindu-i pe cei din jurul meu gustand din cupa mortii
si intorcandu-se apoi in lumina vietii.
Treptat, din Regatele Atlantidei se raspandira valuri
de constiinta contopite cu mine,
pentru ca apoi ele sa fie inlocuite de semintele unei stele inferioare.
Supunandu-se legii, cuvantul Maestrului crescu ca o floare.
Inspre intunericul din strafunduri se indreptara gandurile Atlantilor,
Pana cand, in sfarsit in aceasta manie sosi din AGWANTI,
Locuitorul, (cuvantul Agwanti nu are un echivalent in limba engleza;
inseamna o stare de detasare. n.tr.) rostind Cuvantul, chemand puterea.
Adanc in inima Pamantului, fii din Amenti auzira,
si auzind produsera preschimbarea florii focului
care arde etern, il transformara folosind LOGOS-ul,
pana cand marele foc isi schimba directia.
Peste lume se napustira atunci marile ape,
innecand si scufundand,
schimband echilibrul Pamantului
pana cand doar Templul Luminii mai ramase
intreg pe marele munte de pe insula UNDAL
care se ridica dintre ape,
doar cativa mai traiau
salvati de furia apelor.
Ma chema apoi Maestrul, zicand:
Aduna-mi poporul.
Du-i departe peste ape cu ajutorul celor ce te-am invatat,
pana vei ajunge pe pamantul barbarilor parosi,
ce locuiesc in pesteri, in desert.
Acolo urmeaza planul pe care il stii deja.
Adunatu-mi-am atunci poporul si
am intrat in marea nava a Maestrului.
In sus ne-am ridicat dimineata.
Intunecat sub noi se vedea Templul.
Brusc peste el napustitu-s-au apele.
Disparut de pe suprafata Pamantului,
pana cand vremea va sosi, era maretul Templu.
Foarte repede ne-am indreptat spre soarele diminetii,
pana cand sub noi se intinse taramul copiilor din KHEM.
Maniosi, ne-au intampinat cu maciuci si suliti,
pe care le agitau in aer, dorind sa injunghie si chiar sa-i distruga
pe fii Atlantidei.
Atunci ridicatu-mi-am toiagul indreptand spre ei o raza vibratorie
care ii facu sa ramana nemiscati ca niste bucati de piatra de pe munte.
Apoi vorbitu-le-am cu o voce calma si pasnica, povestindu-le despre
puterea Atlantidei,
afirmand ca suntem copii Soarelui si mesagerii lui.
Intimidatu-i-am apoi aratandu-le puterile mele magice
pana cand au ajuns sa se tarasca la picioarele mele cand s-au putut misca
din nou.
Mult timp am locuit pe taramul numit KHEM, mult, mult timp.
Ascultand poruncile Maestrului, care desi doarme traieste de-a pururi,
am trimis de la mine pe Fii Atlantidei, i-am trimis in toate zarile,
sperand ca din pantecul timpului intelepciunea poate reaparea in copii ei.
Mult timp petrecut-am in KHEM,
facand lucruri marete cu ajutorul intelepciunii din mine.
In sus crescura spre lumina cunoasterii copii din KHEM,
udati de ploile intelepciunii mele.
Deschis-am atunci drum spre Amenti ca sa-mi pot pastra puterile,
traind din epoca in epoca ca Soare al Atlantidei,
pazind intelepciunea, pastrand documentele.
Cativa dintre fii KHEM-ului,
atragandu-i pe ceilalti in jurul lor,
crescura incet in forta Sufletului.
Acum, inca o data, cobor dintre ei in intunecatele sali din Amenti,
adanc in salile subterane, inaintea Maestrilor puterilor,
fata in fata inca o data cu Locuitorul.
Ridicatu-m-am sus deasupra intrarii, o trecatoare, o poarta ce duce spre
Amenti.
Putini ar avea curajul sa indrazneasca, putini trec poarta spre
intunericul din Amenti.
Ridicat-am deasupra intrarii, o puternica piramida,
folosind puterea ce intrece forta Pamantului (gravitatia, n.tr.).
Adanc, foarte adanc am asezat casa-de-forta sau camera,
din care am sculptat o trecatoare circulara ce ajunge apropae de mareata
adunare.
Acolo in varf, am asezat cristalul, ce trimite raze spre „Timp-Spatiu”,
atragand forta din eter, si concentrand-o catre trecatoarea spre Amenti.
Construit-am si alte camere care par a fi goale,
totusi ascuns
e in ele se afla cheile spre Amenti.
Cel ce cu curaj va porni spre taramurile intunecate
sa se purifice mai intai prin post indelungat.
Sa se intinda in sarcofagul de piatra din camera mea.
Apoi ii voi dezvalui marile mistere.
Curand se va indrepta spre locul unde il voi intampina,
chiar si in intunericul Pamantului il voi intampina, eu,
Thoth, Maestrul Intelepciunii, il voi intampina
si voi trai alaturi de el de-a pururi.
Construit-am Marea Piramida,
dupa modelul piramidei fortei Pamantului,
arzand etern astfel ca, si ea,
sa ramana de-a lungul secolelor.
In interiorul ei, am asezat cunoasterea despre „Stiinta-Magiei”
astfel ca sa pot fi aici cand ma reintorc din Amenti,
da, in timp ce dorm in Salile din Amenti,
Sufletul meu ce hoinareste liber se va reincarna,
va locui intre oameni in aceasta forma sau in alta. (Hermes-de trei ori
nascutul)
Trimis pe Pamant al Locuitorului sunt,
indeplinindu-i poruncile astfel ca multi sa fie ridicati.
Acum ma intorc in Salile din Amenti,
lasand in urma ceva din intelepciunea mea.
Pastrati-o si urmati porunca Locuitorului:
Ridicati intotdeauna ochii spre lumina.
Cu siguranta, in timp, veti deveni una cu Maestrul,
Cu siguranta si pe buna dreptate sunteti una cu Maestrul,
Cu siguranta si pe buna dreptate sunteti una cu TOTUL.
Acum, plec de la voi.
Nu uitati poruncile mele,
pastrati-le si respectati-le,
iar eu voi fi cu voi,
ajutandu-va si indrumandu-va spre Lumina.
In fata mea se deschide poarta.
Cobor in intunericul noptii.

 

TABLITA 2

Salile din Amenti
Adanc in inima pamantului se gasesc Salile din Amenti,
cu mult sub insulele scufundatei Atlantida,
Salile Mortilor si ale celor vii,
scaldate in focul infinitului TOT.
Intr-un timp foarte indepartat, pierdut in spatiu-timp,
Copii Luminii au privit in jos catre lume.
Vazand copii omului in sclavie legati de forta care venea de dedesupt
Au stiut ca doar eliberindu-se din aceasta sclavie
va putea omul sa se ridice de pe Pamant spre Soare.
Pe Pamant coborat-au si si-au creat corpuri,
asemanatoare cele ale oamenilor.
Maestrii au spus dupa aceasta transformare:
„Suntem cei formati din praf din spatiu, luand parte la viata din
infinitul TOT;
traim in lume ca si copiii omului, la fel ca si copii omului si totusi
diferit.”
Apoi pentru a locui, adanc sub scoarta Pamantului,
au sapat spatii mari cu ajutorul puterii lor,
spatii diferite de cele ale copiilor omului.
Le-au inconjurat apoi cu forte si puteri, pentru a apara Salile Mortilor.
Unul langa altul au asezat apoi alte spatii, le-au umplut cu Viata si cu
lumina de deasupra.
Construit-au apoi Salile din Amenti, pentru a putea locui acolo de-a pururi
sa traiasca plini de viata pana la sfarsitul eternitatii.
Treizeci si doi de coipii erau,
Fii ai Luminilor care coborasera intre oameni,
Cautand sa elibereze din sclavia intunericului
Pe cei tintuiti de forta ce venea de dedesupt.
Adanc in Salile din Amenti crescu o floare, arzatoare, ce se marea,
alungand noaptea.
Asezata in centru, o raza puternica, datatoare
de Viata, de Lumina, umplandu-i de putere pe cei ce se apropiau de ea.
Asezat-au tronuri in jurul ei, treizeci si doua,
locuri pentru fiecare Copil al Luminii,
asezate astfel ca sa fie scaldati de ceea ce radia din floare, Viata din
eterna Lumina.
Acolo isi asezau de fiecare data primele corpuri create
pentru ca acestea sa fie umplute cu Spiritul Vietii.
O suta de ani din fiecare o mie trebuia
ca Lumina datatoare de Viata sa le lumineze corpurile.
Grabind, trezind Spiritul Vietii.
Acolo in acel cerc, din eon in eon, stau Marii Maestri,
ducand o viata necunoscuta oamenilor.
Acolo in Salile Vietii dorm ei,
liber curge Sufletul lor prin corpurile oamenilor.
La diferite intervale, in timp ce corpurile lor raman adormite,
ei se incarneaza in corpurile oamenilor.
Ii invata cum sa iasa din intuneric si ii indruma spre lumina.
Acolo in Sala Vietii, plina de intelepciunea lor,
necunoscuti raselor de oameni, traind dintotdeauna sub recele
foc al vietii, stau Copii Luminii.
Exista momente cand se trezesc,
si se ridica din adancuri pentru a fi lumini calauzitoare intre oameni,
infiniti printre oamenii limitati.
Cel ce progresand a iesit din intuneric, s-a ridicat din noapte spre lumina,
este eliberat de Salile din Amenti, este eliberat de Floarea Luminii si a
Vietii.
Indrumat atunci de intelepciune si cunostintele acumulate,
va trece dintre oameni intre Maestrii Vietii.
Acolo poate locui la fel ca si ceilalti Maestri, eliberat din sclavia
intunericului noptii.
Asezati in interiorul florii ce radiaza stau sapte
Maestri din Spatiu-Timpurile de deasupra noastra,
ajutind si calauzind prin infinita Intelepciune, calea prin timp a
copiilor omului.
Preaputernici si stranii sunt, invaluiti in puterea lor,
tacuti, atoatestiutori, atragand spre ei forta Vietii,
diferiti si totusi una cu copiii omului.
Da, diferiti, si totusi Una cu Copiii Luminii.
Pastratori si pazitori ai fortei ce inrobeste omul,
pregatiti sa o slabeasca daca lumina a fost atinsa.
Primul si cel mai puternic, este Entitatea Ascunsa, Maestrul Maestrilor,
infinitul Noua, deasupra celorlalti de la fiecare Maestru al Ciclurilor;
Trei, Patru, Cinci si Sase, Sapte, Opt,
fiecare avand o misiune, fiecare cu fortele proprii,
calauzind, indrumand destinul omului.
Acolo stau, preaputernici, eliberati de orice timp si spatiu.
Nu apartin acestei lumi si totusi inruditi cu ea,
Frati Mai Mari, ai copiilor omului.
Judecand si cantarind, cu ajutorul intelepciunii lor,
urmaresc inaintarea Luminii printre oameni.
Acolo, inaintea lor, am fost condus de catre Locuitor,
si l-am privit cum devine Una cu cel de deasupra.
Apoi din EL se auzi o voce spunand:
„Maret esti tu, Thoth, intre copii omului.
liber esti de-acum de Salile din Amenti,
Maestru al Vietii intre copii omului.
Nu vei mai gusta moartea decat daca vei voi,
vei sorbi doar Viata pana la capatul eternitatii,
De-acum ti-e Viata
de-a pururi la indemana.
De-acum veni-va Moartea doar la chemarea ta.
Poti locui sau pleca de aici dupa cum ti-e vrerea,
Liber este Amenti pentru Soarele omului.
Bucura-te de Viata in orice forma voiesti,
Copil al Luminii crescut intre oameni.
Alege ce vrei sa faci, caci toti trebuie sa trudeasca,
Sa nu te eliberezi niciodata de calea Luminii.
Un pas doar ai facut pe lungul drum spre inaltimi,
infinit este acum muntele Luminii.
Cu fiecare pas pe care-l faci muntele se-nalta;
inaintarea ta nu face decat sa-ndeparteze scopul.
Apropie-te intotdeauna de infinita Intelepciune,
si ca-nainte scopul se va indeparta.
Eliberat esti acum de Salile din Amenti
spre a merge alaturi de Maestrii lumii,
catre acelasi scop, lucrand impreuna,
pentru a aduce Lumina copiilor omului.”
Apoi dinspre tronul sau veni unul dintre Maestri,
ma lua de mana si ma conduse inainte,
prin toate Salile adanc ascunsului taram.
Ma conduse prin Salile din Amenti,
dezvaluindu-mi secretele necunoscute omului.
Prin coridoru-ntunecat, ma conduse in jos,
spre Sala unde sta intunecata Moarte.
Uriasa se-ntindea in fata mea mareata Sala,
inconjurata de-ntuneric dar totusi plina de Lumina.
In fata mea se ridica un tron intunecat,
Invaluita sedea pe el o silueta a noptii.
Mai neagra decat noaptea statea acolo,
De-un negru ce-al noptii nu era.
In fata ei s-opri Maestrul, rostind
Cuvantul ce produce Viata:
„o, maestre al intunericului,
calauza pe drumul ce duce dinspre Viata spre Viata,
in fata ta aduc un Soare al diminetii.
Sa-l nu-l atingi vreodata cu puterea noptii.
Sa nu-i chemi flacara spre intunericul noptii.
Cunoaste-l si priveste-l, e fratele nostru
ce s-a ridicat din intuneric spre Lumina.
Elibereaza-i flacara din robie,
Ca libera sa arda in intunericul noptii.”
O mana ridica atunci silueta,
si o flacara aparu, devenind din ce in ce mai stralucitoare.
cu repeziciune dand cortina de-ntuneric la o parte,
scotand Sala din bezna noptii.
In spatiul mare din fata mea aparura,
luminite dupa luminite, de dupa valul noptii.
Nenumarate milioane topaiau in fata mea
unele arzand ca niste flori de foc.
Altele aruncau o lumina slaba ce abia se zarea din noapte.
Lumina unora scadea cu repeziciune;
a altora crestea doar dintr-o scanteie de lumina.
Fiecare era inconjurata de un palid val de intuneric,
dar totusi ardea cu o flacara ce nu putea fi niciodata stinsa.
Zburand de colo-colo precum licuricii primavara,
umpleau spatiul cu Lumina si cu Viata.
Atunci se auzi o voce, puternica si solemna, zicand:
„Acestea sunt lumini ce suflete sunt intre oameni,
crescand sau slabind in intensitate, existand de-a pururi,
schimbandu-se dar fiind vii, in moarte spre viata.
Dupa ce imbobocesc ca niste flori,
si ating punctul final al cresterii in viata,
repede trimit atunci valul intunericului
invaluindu-le si schimbandu-le in noi forme de viata.
Constant de-a lungul epocilor, crescand, devenind o alta flacara,
luminand intunericul cu si mai mare forta,
stinsa si totusi nestinsa de catre valul noptii.
Astfel creste sufletul omului de-a pururi
distrus dar totusi nedistrus de intunericul noptii.
Eu, Moartea, vin dar nu raman,
Caci viata exista dintotdeauna in TOTUL;
Doar un obstacol, sunt eu, pe drum,
Obstacol trecut cu repeziciune cu ajutorul luminii infinite.
Trezeste-te, O flacara ce arzi de-a pururi in interior,
Straluce si infrange valul noptii.”
Apoi in mijlocul vapailor in intuneric, crescu una ce
alunga noaptea, crescand, marindu-se
devenind si mai stralucitoare pana cand nu mai fu decat lumina.
Atunci vorbi calauza mea, vocea maestrului:
Priveste-ti propriul suflet cum creste in lumina,
eliberat acum de-a pururi de Maestrul noptii.
Prin multe spatii ma duse-apoi spatii unde se aflau secretele Copiilor
Luminii;
secrete pe care omul nu le va afla poate niciodata pana cand
nu va deveni si el un Soare al Luminii.
Ma conduse inapoi spre Lumina
Din Sala Luminii.
Ingenuncheat-am acolo in fata marilor Maestri,
Maestri a TOATE.
Atunci vorbi EL, rostind cuvinte impresionante:
Ai fost eliberat de Salile din Amenti.
Alege ce vrei sa faci intre copii omului.
Am vorbit si eu apoi:
O, mare maestru, permite-mi sa fiu invatator de oameni,
sa le arat calea pana vor deveni si ei lumini intre oameni;
eliberati de valul noptii care ii inconjura, arzand si luminand intre oameni.
Imi vorbi apoi vocea:
Mergi si asa sa fie dupa cum ti-e voia.
Stapan al propriului destin iti esti acum,
liber sa accepti sau sa refuzi.
Preia-ti puterea, preia-ti intelepciunea.
Ca o lumina straluce intre copii omului.
In sus ma conduse apoi Locuitorul.
Si am trait din nou intre copii omului,
invatandu-i si aratandu-le cate ceva din intelepciunea mea;
Soare al Luminii, un foc intre oameni.
Acum pasesc din nou pe calea ce duce in jos, cautand lumina in intunericul
noptii.
Pastrati-mi documentele caci calauza vor fi pentru copii omului.

 

TABLITA 3

Cheia Intelepciunii
Eu, THOTH, atlantul,
ofer intelepciunea mea,
ofer cunostintele mele,
ofer puterea mea.
De buna voie le ofer copiilor omului.
Ofer in speranta ca si ei ar putea avea intelepciune
care sa straluceasca in lume din spatele valului noptii.
Intelepciunea este putere iar puterea este intelepciune,
impreuna completand intregul.
Omule, sa nu fii mandru de intelepciunea ta.
Discuta atat cu nestiutorul cat si cu inteleptul.
Daca vine la tine cineva plin de invatatura,
asculta-l cu mare atentie caci intelepciunea e totul.
Sa nu taci cand se vorbeste despre rau caci Adevarul ca si razele de soare
lumineaza totul.
Cel ce nu respecta legea va fi pedepsit, caci doar prin Lege se elibereaza
oamenii.
Nu trebuie sa te temi pentru ca frica este ceea ce leaga omul de intuneric.
Urmeaza-ti indemnul inimii in timpul vietii.
Fa mai mult decat ti se cere.
Cand ai acumulat bogatii,
Urmeaza-ti indemnul inimii
Caci toate acestea nu sunt de nici un folos daca inima ti-e istovita .
Asculta-ti inima cat mai mult.
Si sufletul se va bucura.
Cei ce sunt calauziti nu se ratacesc,
Dar cei ce s-au ratacit nu mai pot gasi calea cea dreapta.
Daca traiesti intre oameni, fa ca Iubirea sa fie totul pentru inima ta.
Daca va veni cineva sa-ti ceara sfatul, lasa-l sa vorbeasca liber,
caci astfel lucrul pentru care a venit la tine poate fi infaptuit.
Daca se codeste sa-si deschida inima catre tine,
e pentru ca tu, cel ce judeca situtia, esti de vina.
Nu rosti vorbe nechibzuite si nici nu le asculta,
pentru ca acestea sunt spuse de cel ce nu este in armonie.
Nu le rosti nici tu, astfel ca cel din fata ta sa poata afla intelepciunea.
Tacerea e un mare castig.
Nu castigi nimic vorbind foarte mult.
Nu-ti ridica inima mai presus de cea a copiilor omului,
pentru ca sa nu ajunga mai jos decat praful chiar.
Daca vei ajunge mare intre oameni,
sa fii respectat pentru ceea ce stii si pentru blandete.
Daca vrei sa cunosti firea unui prieten, nu-i intreba tovarasii,
ci petrece catva timp doar cu el.
Discuta cu el, pune-i la incercare inima prin cuvintele lui si prin
purtarea lui.
Caci ce intra in magazie trebuie sa si iasa,
iar lucrurile ce-ti apartin trebuie impartasite si prietenului tau.
Invatatura e considerata de prost drept ignoranta,
iar lucrurile profitabile ii sunt daunatoare.
El traieste in moarte.
Si-aceasta-i este hrana.
Secrete exista in Cosmos ce odata dezvaluite umplu lumea cu lumina lor.
Cel ce-ar vrea sa se elibereze din sclavia intunericului
sa desparta mai intai materialul de imaterial, focul de pamant;
pentru ca se stie ca asa cum pamantul coboara spre pamant,
la fel si focul urca spre foc si devine una cu focul.
Cel ce cunoaste focul din sine va urca spre focul etern si va trai in el
de-a pururi.
Focul, focul interior, este cea mai puternica forta dintre toate,
pentru ca biruie totul si trece prin toate lucrurile de pe Pamant.
Omul se sprijina doar pe ceea ce rezista.
Pamantul trebuie sa-I reziste omului altfel acesta nu ar exista.
Nu toti ochii vad la fel, unul vede un obiect de o anume forma si culoare
iar altul, de o alta forma si culoare.
La fel si infinitul foc, ce-si schimba culorile, nu e la fel de la o zi la
alta.
Asa vorbesc eu, THOTH, despre intelepciunea mea,
caci un om e un foc ce arde stralucind in noapte;
nu e stins niciodata de valul intunericului, nu e niciodata stins de valul
noptii.
In inimile oamenilor am privit cu ajutorul intelepciunii mele,
si am aflat ca nu s-au eliberat inca de lupta.
Elibereaza-ti focul, O frate al meu sau el va fi ingropat in umbra noptii!
Asculta omule aceasta intelepciune: unde inceteaza numele si forma?
Doar in constiinta, invizibila, o forta infinita ce radiaza stralucitor.
Formele pe care le creezi luminandu-ti
felul de a privi lumea sunt cu adevarat efecte ce urmeaza cauza ta.
Omul este o stea incatusata intr-un corp, pana cand, la sfarsit
se elibereaza prin propria lupta.
Doar prin efort si truda steaua din tine
va inflori intr-o noua viata.
Cel ce stie inceputul tuturor lucrurilor,
isi elibereaza steaua din taramul noptii.
Aminteste-ti, omule, ca tot ce exista e doar o alta forma a ceea ce nu
exista.
Orice forma de viata trece in alta forma de viata
iar tu nu faci exceptie de la aceasta lege.
Respecta Legea, caci totul e Lege.
Nu cauta ce nu tine de Lege, caci asa ceva exista doar in iluzia simturilor.
Intelepciunea vine in intampinarea tuturor copiii ei
asa cum ei vin in intampinarea ei.
De-a lungul epocilor, lumina a fost ascunsa.
Trezeste-te, omule, si fii intelept.
Adanc in misterele vietii am calatorit, cautand cele ascunse.
Asculta, omule, si fii intelept.
Departe, sub scoarta pamantului, in Salile din Amenti,
Secrete ascunse oamenilor am vazut.
Ades am trecut prin coridorul bine ascuns,
si am privit Lumina care este Viata pentru oameni.
Acolo, sub florile Vietii nesfarsite, cautat-am in inimile si secretele
oamenilor.
Aflat-am ca omul nu face decat sa traiasca in intuneric,
lumina marelui foc fiindu-i ascunsa in sine.
Inaintea Maestrilor din ascunsul Amenti
am acumulat intelepciunea pe care o dau oamenilor.
Maestri sunt ei, ai Intelepciunii Secrete,
adusa din viitorul sfarsitului infinitatii.
Sapte sunt, Maestrii din Amenti,
mai presus de Copiii Diminetii,
Sori ai ciclurilor, Maestri ai Intelepciunii.
Nu sunt la fel ca si copii omului?
TREI, PATRU, CINCI SI SASE, SAPTE
OPT, NOUA sunt titlurile Maestrilor oamenilor.
Departe de viitor, fara forma si totusi in formare
au venit ei ca invatatori ai copiilor omului.
Traiesc de-a pururi, fara sa faca parte totusi dintre cei vii,
nelegati de viata si liberi de moarte.
Conduc dintotdeauna cu infinita-ntelepciune,
legati si totusi nelegati de intunecatele Sali ale Mortii.
Au viata-n ei dar care nu este viata,
eliberati de toate sunt Maestrii TOTULUI.
De la ei a venit Logos-ul, instrumente ei ale puterii nemasurate.
Mareata este infatisarea lor, si totusi ascunsa in micime,
formata de ceea ce se formeaza, cunoscuta si totusi nestiuta.
TREI pastreaza cheile tuturor magiilor ascunse,
creator este el al Salilor Mortilor;
trimitand putere, invaluit in intuneric,
legand sufletele copiilor omului;
trimitand intunericul, legand forta sufletului;
conducator al negativului pentru copii omului.
PATRU e cel ce sloboade puterea.
Maestru al Vietii este pentru copii omului.
Lumina ii e corpul, flacara ii este infatisarea,
eliberator de suflete pentru copii omului.
CINCI este stapanul, Maestrul tuturor magiilor –
Cheia Cuvantului ce rasuna printre oameni.
SASE este Maestrul Luminii, drumul ascuns,
Cararea sufletelor copiilor oamenilor.
SAPTE este Maestrul vastitatii,
Stapanul Spatiului si cheia Timpurilor.
OPT este cel ce comanda progresul;
Cantareste si echilibreaza calatoria omului.
NOUA este tatal, maret la randu-i in infatisare,
Formandu-se si schimbandu-se din ceea ce nu are forma.
Gandeste-te cu mare atentie la simbolurile pe care ti le-am dat.
Chei sunt ele, desi sunt ascunse oamenilor.
Nazuieste oricand spre inalt, Suflet al diminetii,
Intoarce-ti gandurile spre Lumina si Viata.
Descopera in simbolurile pe care ti le-am dat,
lumina pe drumul ce porneste din viata si se termina in viata.
Cauta cu intelepciune.
Intoarce-ti gandurile spre interiorul tau.
Nu-ti inchide mintea florii Luminii.
Asaza-ti in corp o imagine faurita din ganduri.
Gandeste-te la numerele care te conduc spre Viata.
Curata este cararea pentru cel ce are intelepciune.
Deschide usa Imparatiei Luminii.
Revarsa-ti flacara ca un Soare al diminetii ce esti,
Indeparteaza intunericul si traieste in lumina zilei.
Priveste-te, omule! Ca parte a fiintei tale
Cei Sapte care sunt dar nu sunt ce par a fi.
Deschisu-mi-am, omule, intelepciunea,.
Urmeaza drumul pe care primul am pasit.
Maestri ai Intelepciunii,
SOARE al LUMINII MATINALE si al VIETII pentru copii omului.

Tablita 4

Cel Nascut in Spatiu
Asculta, omule, vocea intelepciunii,
Asculta vocea lui THOTH, atlantul.
De buna voie iti ofer intelepciunea mea,
Adunata din spatiul si timpul acestui ciclu;
Stapan al misterelor, SOARE al diminetii,
Traind de-a pururi, un copil al LUMINII,
Stralucind ca o stea a diminetii.
THOTH invatatorul de oameni, invatator al TOTULUI.
Cu mult timp in urma, in copilaria mea,
Priveam stelele din de mult ingropata Atlantida,
Si visam la misterele ce se ascundeau departe, deasupra oamenilor.
Atunci crescu in inima mea o mare dorinta de a cuceri drumul ce ducea
catre stele.
An dupa an, am cautat intelepciunea, cunostinte noi, urmand calea,
Pana cand SUFLETUL meu, trudit, s-a eliberat din stransoare si a plecat
departe.
Eliberat eram de legatura pamant-om.
Eliberat de corp, am tasnit in noapte.
Deschis era, in sfarsit, si pentru mine spatiul stelar.
Eliberat din stransoarea noptii eram.
Acum puteam cauta intelepciune la marginile spatiului,
Departe de cunoasterea omului limitat.
Departe, in spatiu, calatori liber SUFLETUL meu
In infinitatea cercului luminii.
Ciudate, dincolo de intelegere, erau unele planete,
Gigantice, cum omul nici nu poate visa.
Totusi gasit-am Legea, in toata frumusetea ei, ce se facea simtita
Pe si printre acele planete asa cum se face simtita printre oameni.
Prin frumusetea infinitatii calatori sufletul meu,
Departe in spatiu am zburat cu gandul.
M-am odihnit pe o planeta frumoasa
Al carei aer era plin de sunete armonioase.
Forme erau acolo, miscandu-se in Ordine,
Marete si maiestuoase precum stelele noptii;
Urcand in armonie, echilibru ordonat,
Simboluri ale Cosmicului, si ale Legii.
Pe langa multe stele trecut-am in calatoria mea,
Si pe langa multe rase de oameni
Unii urcand ca stele ale diminetii
Altii cazand spre intunericul noptii.
Fiecare din ei se luptau sa se ridice,
Urcand spre inaltimi si sondand abisurile,
Ajungand uneori pe taramuri luminoase,
Trecand prin intuneric ca sa iasa la Lumina.
Sa stii, omule, ca Lumina este mostenirea ta.
Intunericul e doar un val.
Inchisa in inima ta se afla lumina eterna,
Asteptand sa fie eliberata pentru a cuceri,
Asteptand sa rupa valul noptii.
Am descoperit cativa din cei ce cucerisera eterul.
Eliberati de spatiu dar totusi oameni erau.
Folosind forta care sta la baza TUTUROR lucrurilor,
Departe in spatiu construit-au o planeta,
Condusa de forta ce curge prin TOT;
Concentrand, transformand eterul in forme
Care cresteau dupa vrerea lor.
Depasisera in stiinta toate rasele,
Aveau o intelepciune nemasurata, erau fii ai stelelor.
Indelung am stat si le-am admirat intelepciunea.
Au creat din eter orase
Marete din trandafiri si aur.
Ci mult timp in urma, ei cucerisera eterul,
Se eliberasera din stransoare
Se gandeau doar la o imagine iar aceasta era rapid creata.
Mai departe pleca sufletul meu prin Cosmos,
Vazand lucruri si noi dar si vechi;
Invatand ca omul este cu adevarat un fiu al spatiului,
Un Soare intre Sori, un copil al stelelor.
Sa stii, omule, ca tot ce ai, este una cu stelele.
Corpul tau nu e decat o planeta
Invartindu-se in jurul stelei din centrul sistemului planetar.
Dupa ce vei obtine lumina intelepciunii totale,
Liber vei fi sa stralucesti in eter
Vei fi unul din Sorii ce lumineaza intunericul exterior
Unul din copii spatiului ce creste in Lumina.
Asa precum stelele isi pierd cu timpul stralucirea,
Lumina lor revenind la mareata sursa,
La fel, omule, trece sufletul
Lasand in urma intunericul noptii.
Format din eterul primordial, plin de stralucirea ce curge dinspre sursa,
Legat de eterul ce il inconjoara
Straluce de-a pururi pana cand se elibereaza in sfarsit.
Ridica-ti flacara din intuneric, lasa-n urma noaptea si liber vei fi.
Calatorit-am prin spatiu-timp,
Stiind ca in sfarsit sufletul meu era liber,
Stiind ca in sfarsit pot urma intelepciunea.
Pana cand, in cele din urma am trecut intr-un plan,
Ascuns cunoasterii, necunoscut intelepciunii,
O prelungire dincolo de tot ceea ce stim noi.
Avand aceasta cunoastere, omule,
Sufletul meu a fost si mai fericit,
Pentru ca acum eram liber.
Asculta, fiu al spatiului,
Asculta-mi intelepciunea:
Afla ca si tu vei fi liber.
Asculta-mi inca o data intelepciunea, omule,
Caci ascultand si tu poti trai si fi liber.
Nu esti ceva pamantean ci fiu al Infinitei Lumini Cosmice.
Nu mai stii de unde vii, omule?
Nu stii ca esti cu adevarat Lumina?
Soare al Maretului Soare, dobandind intelepciune
Vei constientiza legatura ta cu Lumina.
Tie iti ofer acum cunoastere,
Libertatea de a pasi pe aceeasi cale pe care am mers si eu,
Aratandu-ti cum prin zbuciumul meu
Am pasit pe calea ce duce spre stele.
Asculta, omule, si constientizeaza-ti legaturile,
Afla cum sa te eliberezi.
Din mijlocul intunericului te vei ridica, vei fi una cu Lumina si cu stelele.
Urmeaza intotdeauna calea intelepciunii.
Doar asa te poti ridica.
Destinul omului il conduce dintotdeauna inainte
Spre Curbele Infinitului TOT.
Afla, omule, ca tot spatiul este supus ordinii.
Doar prin Ordine poti fi Una cu TOTUL.
Ordinea si echilibrul sunt Legile Cosmosului.
Respecta-le si vei fi Una cu TOTUL.
Cel ce va urma cararea intelepciunii,
Trebuie sa fie deschis florii vietii,
Sa-si extinda constiinta dincolo de intuneric,
Sa curga prin timp si spatiu spre TOT.
Profund, in liniste trebuie sa ramai pana cand, in sfarsit
Te vei elibera de dorinte,
De dorinta de a vorbi in tacerea in care te afli.
Elibereaza-te prin tacere de legatura cuvintelor.
Abstinenta de la mancare pana cand am invins
Dorinta de a manca, aceasta subjuga sufletul.
Atunci asaza-te in intuneric.
Inchide ochii ca sa nu mai vezi razele Luminii.
Centreaza-ti forta sufletului in locul constiintei,
Si elibereaza-l de robia noptii.
Asaza-ti in minte imaginea pe care o doresti.
Imagineaza-ti locul pe care ai vrea sa-l vezi.
Vibreaza inainte si inapoi cu forta ta.
Desfa-ti sufletul din legaturile noptii.
Cu toata puterea trebuie sa scuturi
Pana cand sufletul tau va fi eliberat in sfarsit.
Atotputernica mai presus de cuvinte este flacara Cosmica,
Ce sade in planuri necunoscute omului;
Atotputernica si echilibrata, miscandu-se in Ordine,
Muzica plina de armonie, dincolo de om.
Vorbind prin muzica, cantand prin intermediul culorilor,
Flacara ce arde de la inceputul TOTULUI Etern.
Scanteie din aceasta flacara sunteti, copii mei,
Arzand in culori vii si traind prin muzica.
Asculta vocea si vei vi liber.
Constiinta eliberata fuzioneaza cu cea Cosmica,
Cu Ordinea si Legea TOTULUI.
Sa nu te indoiesti, omule, ca din intuneric,
Lumina va straluci in continuare ca un simbol al TOTULUI.
Spune aceasta rugaciune daca vrei sa obtii intelepciunea.
Roaga-te ca Lumina sa inunde TOTUL.
Atotputernice Spirit al Luminii ce straluci in
Cosmos, atrage-mi flacara, in armonie, spre tine.
Ridica-mi focul din intuneric,
Atractie a focului care este Una cu TOTUL.
Ridica-mi sufletul, tu preaputernice.
Copil al Luminii, nu-ti intoarce fata de la mine.
Fa-ma sa ma topesc in cuptorul tau;
Cel ce esti una cu toate lucrurile si toate lucrurile
Una cu tine, foc al vietii si Una cu Mintea.
Cand ti-ai eliberat sufletul din robie, sa stii ca pentru tine nu mai
exista intuneric.
Prin spatiu vei putea cauta intelepciune descatusat de trup.
Liber zboara in lumina diminetii,
Sufletule, spre taramurile Luminii. Misca-te in Ordine,
In Armonie, eliberat vei fi impreuna cu Copii Luminii.
Cauta si cunoaste, Cheia mea spre Intelepciune.
Astfel, omule, vei fi liber cu siguranta.

TABLITA 5

Locuitorul din Unal
Ades visez la ingropata Atlantida, pierduta in epoci ce-au disparut in
noapte.
Eon dupa eon ai fiintat in frumusete, lumina stralucind in intunericul
noptii.
Atotputernic, domnind peste cei nascuti pe pamint,
Stapan al Pamantului in vremea Atlantidei.
Rege al natiilor, stapan al intelepciunii,
LUMINA deasupra orasului SUNTAL,
Pastrator al caii,
Traia in TEMPLUL sau,
MAESTRUL din UNAL,
LUMINA a Pamantului in zilele Atlantidei.
Maestru venit dintr-un ciclu de dincolo de noi,
Traind in corpuri ca si printre oameni.
Nenascut pe Pamant,
EL, venit de dincolo de noi,
SOARE a unui ciclu, mai presus de oameni.
Sa stii, omule, ca Maestrul HORLET,
Nu a fost niciodata una cu copii oamenilor.
In vremuri de demult cand Atlantida s-a aratat ca o putere
A aparut cineva cu Cheia Intelepciunii,
Aratand tuturor calea spre LUMINA.
Aratatu-le-a tuturor oamenilor calea spre desavarsire,
Calea Luminii ce curge printre oameni.
Stapanind intunericul, conducand Sufletul-Omului,
Spre inaltimi ce erau Una cu Lumina.
Imparti el Regatele in parti.
Zece erau la numar, conduse de copii oamenilor.
Intr-unul construi un TEMPLU,
Dar construit nu de copii oamenilor.
Din ETER a chemat substanta, modelata si cu forma data de puterea lui YTOLAN
in formele pe care EL le-a construit cu mintea Lui.
Kilometru dupa kilometru subtanta a acoperit insula,
spatiu dupa spatiu a crescut in putere.
Neagra, si totusi nu, dar intunecata ca si spatiul-timp,
adanc in interiorul ei ESENTA LUMINII.
Cu repeziciune aparu Templul
modelat si cu forma data de CUVANTUL LOCUITORULUI,
chemat sa se formeze din ceea ce n-are forma.
Construi apoi EL, in interior, camere marete,
le umplu cu forme chemate din ETER,
si cu intelepciune facuta sa apara din mintea Lui.
Fara forma era EL in TEMPLUL sau,
si in acelasi timp era format in imaginea oamenilor.
Traind printre ei si totusi nefiind de-al lor, ciudat si foarte diferit
era EL de copii oamenilor.
Alese apoi dintre oameni TREI care sa fie poarta spre el.
Ii alese pe cei TREI dintre cei MAI MARI ca sa devina legatura lui cu
Atlantida.
Mesageri care sa-i duca sfatul regilor copiilor oamenilor.
A ales si pe altii si I-a invatat despre intelepciune;
ca invatatori sa fie ei pentru copii oamenilor.
Apoi i-a asezat pe insula UNDAL pentru a fi
invatatori ai Luminii pentru oameni.
Fiecare din cei astfel alesi, a trebuit sa fie invatat intre cinci si zece
ani.
Doar astfel putea sa inteleaga cum sa aduca LUMINA copiilor oamenilor.
Astfel aparu Templul, locul unde statea Invatatorul oamenilor.
Eu, THOTH, am cautat dintotdeauna intelepciunea,
In intuneric si in Lumina.
Inca din tinerete am mers pe cale, cautand sa capat si mai multa invatatura.
Dupa multe straduinte, unul din cei TREI, mi-a adus LUMINA.
Mi-a facut cunoscute poruncile LOCUITORULUI, m-a adus din intuneric la
LUMINA.
m-a dus in fata LOCUITORULUI, in Templu, in fata marelui FOC.
Acolo, pe maretul tron, L-am vazut,
pe LOCUITOR, invesmantat in LUMINA
si stralucind ca focul.
Am ingenuncheat in fata maretei intelepciuni,
simtind LUMINA curgand in valuri prin corpul meu.
Auzit-am apoi vocea LOCUITORULUI:
„Intuneric, vino spre Lumina.
De mult tot cauti calea spre LUMINA.
Fiecare suflet de pe pamant care isi slabeste lanturile,
va fi curand eliberat din robia noptii.
Adanc din intuneric te-ai ridicat, si te-ai apropiat mai mult de Lumina
telului tau.
Aici vei locui ca si copil al meu, pastrator al intelepciunii,
unealta a LUMINII de departe.
Aparator al intelepciunii in epocile intunericului,
ce curand se vor abate asupra copiilor oamenilor.
Locuieste aici si soarbe din toata intelepciunea.
Secrete si mistere ti se vor dezvalui.”
Raspunsu-i-am apoi MAESTRULUI CICLURILOR, zicand:
„Lumina ce te scobori asupra oamenilor,
da-mi din intelepciunea ta
ca sa pot fi invatator de oameni.
Da-mi din LUMINA ta ca sa ma pot elibera.”
Imi vorbi apoi, din nou, MAESTRUL:
„Epoca dupa epoca vei trai prin
intelepciunea ta, da, cand peste Atlantida
se vor rostogoli valurile oceanului,
vei avea Lumina, desi ascunsa in intuneric,
pregatita sa apara oricand o vei chema.
Mergi acum si invata si mai mult din intelepciune.
Dezvolta-te in LUMINA catre TOTUL infinitului.”
Mult timp locuit-am in templul
LOCUITORULUI pana cand in sfarsit m-am contopit cu LUMINA.
Urmat-am apoi calea spre planurile stelare, urmat-am apoi calea LUMINII.
Am urmat calea ce ducea adanc in inima Pamantului,
invatand deopotriva secretele de deasupra si de dedesubt;
invatand calea spre SALILE DIN AMENTI;
invatand despre LEGEA ce tine lumea in echilibru.
Intelepciunea mea purtatu-m-a spre camerele ascunse ale Pamantului,
adanc sub scoarta Pamantului, pe calea ascunsa de epoci copiilor oamenilor.
Mi s-a revelat chiar si mai multa intelepciune inainte de a capata o noua
invatatura:
aflat-am ca orice e parte a unui TOT, maret si totusi mai maret
decat tot ceea ce cunoastem.
Cautat-am centrul Infinitului de-a lungul epocilor.
Pe masura ce inaintam, din ce in ce mai multe secrete aflam.
Acum, privind in urma prin epocile trecute, stiu ca intelepciunea nu
cunoaste limite,
ca ea creste odata cu epocile, ca e Una cu cea a Infinitului.
Lumina era in vechea Atlantida.
Si totusi si intunericul se ascundea acolo.
Din Lumina in intuneric au cazut, cei care se ridicasera dintre oameni.
Orgoliosi devenisera din cauza a ceea ce stiau,
Mandri erau de locul lor intre oameni.
Adanc au cercetat in ce le era interzis,
Si au deschis poarta ce ducea dedesubt.
Cautat-au sa obtina si mai multa cunoastere dar
Si sa o aduca la suprafata.
Cel ce coboara dedesubt trebuie sa fie echilibrat,
Altfel va fi limitat de lipsa luminii.
Deschis-au ei apoi,
Prin cunoasterea lor,
Cai interzise omului.
Dar, in Templul Sau, cel ce vede tot, LOCUITORUL,
sade in AGWANTI, in timp ce prin Atlantida, sufletul lui hoinareste liber.
I-a vazut pe atlanti, cu magia lor,
Deschizand poarta ce urma sa aduca pe Pamant mare necaz.
Cu repeziciune se-ntoarse sufletul sau atunci in corpul sau.
Din al sau AGWANTI se ridica
Si isi chema cei TREI preaputernici mesageri.
Dadu porunci ce zguduira lumea.
Adanc sub scoarta Pamantului, spre Salile din Amenti,
Repede cobori LOCUITORUL.
Chema apoi fortele stapanite de cei Sapte Maestri;
Schimba echilibrul Pamantului.
Adanc scufunda Atlantida sub valurile-ntunecate.
Sfarama poarta ce fusese deschisa;
Distruse intrarea ce ducea dedesubt.
Toate insulele fura distruse cu exceptia insulei UNAL,
Si o parte a insulei fiilor LOCUITORULUI.
Pe acestia ii pastra ca sa fie invatatori,
Lumini pe calea celor ce vor veni
Lumini pentru copii mai mici ai oamenilor.
Ma chema apoi pe mine, THOTH, in fata lui,
Si-mi dadu porunci pentru ce trebuia sa fac, zicandu-mi:
„Tu THOTH, ia-ti toata intelepciunea.
Toate cunostintele, toata magia ta.
Mergi si fii invatator de oameni.
Mergi si pastreaza cunostintele
Pana cand, cu timpul, LUMINA va spori in oameni.
LUMINA fi-vei de-a lungul epocilor,
Ascunsa dar de gasit pentru cei luminati.
Peste tot Pamantul, iti dam putere,
Te eliberam s-o oferi sau s-o iei.
Aduna-i acum pe fii Atlantidei.
Ia-i si fugiti la oamenii din pesteri.
Zburati spre taramul Copiilor lui KHEM.”
Adunatu-i-am apoi pe fii Atlantidei.
In nava am adus toate documentele mele,
Cele ale scufundatei Atlantide.
Adunatu-mi-am toate fortele,
Unelte multe ale magiei atotputernice.
Ridicatu-ne-am apoi pe aripile diminetii.
Deasupra Templului ne-am ridicat
Lasand in urma pe cei Trei si pe LOCUITOR,
Ce sedeau in SALILE de sub Templu,
Inchizand calea spre Maestrii Ciclurilor.
Cu toate acestea, celui care are cunoastere,
Deschisa ii va fi calea spre AMENTI.
Cu repeziciune zburat-am noi pe aripile diminetii,
Spre taramul copiilor lui KHEM.
Acolo, prin puterea mea,
I-am cucerit si i-am condus.
Ridicat-am spre LUMINA, pe copii lui KHEM.
Adanc sub stanci mi-am ingropat nava, asteptand vremea cand omul va fi liber.
Deasupra navei, am ridicat un semn sub forma unui leu cu cap de om.
Acolo sub acel chip se odihneste nava mea,
Spre a fi scoasa cand nevoia o va cere.
Afla, omule, ca departe, in viitor, invadatori vor veni din adancul
spatiului.
Atunci sa va treziti voi, cei ce aveti intelepciune.
Scoateti nava mea si invingeti-i cu usurinta.
Adanc ingropat sub acel chip se afla secretul meu.
Cautati si descoperiti in piramida pe care am construit-o.
Fiecare e pentru ceilalti cheia de bolta;
Fiecare e poarta ce duce spre VIATA.
Urmeaza CHEIA pe care am lasat-o in urma mea.
Cauta iar poarta spre VIATA iti va apartine.
Cauta in piramida mea, adanc in coridorul ce se termina intr-un perete.
Foloseste CHEIA celor SAPTE, si deschide calea.
Acum tie ti-am incredintat intelepciunea mea.
Acum tie ti-am incredintat calea mea.
Urmeaza calea.
Afla tu secretele mele.
Caci tie ti-am aratat drumul.

TABLITA 6

Cheia Magiei
Asculta, omule, la intelepciunea magiei,
Ia aminte la uitata invatatura a puterilor.
Acum mult timp, pe vremea primului om,
O lupta a inceput intre intuneric si lumina.
Atunci, oamenii, ca si acum,
Aveau in ei deopotriva lumina si intuneric;
In timp ce in unii, intunericul iadului domnea,
Altora lumina le umplea sufletul.
Da, o lupta dusa in vremuri de demult,
Eterna batalie dintre intuneric si lumina.
Cu violenta purtata de-a lungul epocilor,
Folosind forte ciudate, necunoscute omului.
Initiati au fost invaluiti in intuneric,
Luptand intotdeauna impotriva luminii;
Dar sunt si altii care, plini de lumina,
Au infrant intotdeauna intunericul noptii.
Oriunde te-ai afla in epoci si planuri,
Cu siguranta vei afla de lupta cu noaptea.
Cu multe epoci in urma, SORII Diminetii
Au coborat si au descoperit lumea acoperita de noapte.
Acolo, in trecut, a inceput lupta, eterna lupta dintre Intuneric si Lumina.
Multi erau atunci cuprinsi atat de mult de intuneric
Incat abia mai licarea in ei lumina prin noapte.
Uneii dintre ei erau maestri ai intunericului, ce cautau
Sa umple tot cu intunericul lor:
Cautatu sa ii atraga si pe altii in noaptea lor.
Cu violenta se impotriveau maestrilor luminii:
Luptau cu indarjire din intunericul noptii
Cautand sa stranga si mai mult catusele,
Lanturile ce-i legau pe oameni de intunericul noptii.
Se foloseau intotdeauna de magia intunericului,
Adusa de forta intunericului.
Magie ce invaluia sufletul omului in intuneric.
Uniti si ascultand porunca, FRATII INTUNERICULUI,
De-a lungul epocilor, opusi copiilor oamenilor.
Umbland intotdeauna in secret, pe ascuns,
Cunoscuti si totusi nedescoperiti de copii omului.
Dintotdeauna, au mers si au lucrat in intuneric,
Ascunzandu-se de lumina in bezna noptii.
In tacere si in secret isi foloseau puterea,
Inrobind si legand sufletele oamenilor.
Nevazuti veneau si tot asa plecau.
Omul, in ignoranta lui, II cheama de dedesubt.
Intunecata e calea pe care merg FRATII INTUNERICULUI,
Neagra precum intunericul nu precum noaptea,
Calatorind pe Pamant vin in visele oamenilor.
Au capatat putere din intunericul ce-i inconjoara
Sa cheme alti locuitori din afara planului lor,
Prin modalitati ce sunt ascunse omului.
FRATII INTUNERICULUI ajung pana in mintea omului.
In jur ei isi tes valul noptii lor.
Astfel, atat cat vietuieste,
Acel suflet traieste inlantuit,
Legat de catusele VALULUI noptii.
Puternici sunt in cunoasterea interzisa
Interzisa deoarece e una cu noaptea.
Asculta, batrane, si ia aminte la avertismentul meu:
Elibereaza-te de robia noptii.
Nu-ti ceda sufletul FRATILOR INTUNERICULUI.
Indreapta-ti fata intotdeauna spre Lumina.
Nu stii, omule, ca durerea ta,
Se datoreaza doar Valului noptii.
Da, omule, ia aminte la avertismentul meu:
Priveste intotdeauna inspre sus,
Intoarceti sufletul spre LUMINA.
FRATII INTUNERICULUI isi cauta fratii
Cei care au mers pe calea LUMINII.
Caci stiu prea bine ca cei ce-au calatorit
Departe spre Soare pasind pe calea LUMINII
Au si mai mare putere
Sa aduca intunericul asupra copiilor LUMINII.
Asculta, omule, pe cel ce vine la tine.
Dar cantareste cu grija daca vorbele lui sunt din LUMINA.
Caci multi sunt cei ce merg in LUMINA INTUNECATA
Si care nu sunt totusi copiii LUMINII.
E usor sa le urmezi calea,
Usor sa urmezi calea pe care te conduc ei.
Dar asculta, omule, avertismentul meu:
Lumina vine doar la cel ce cauta.
Dificila e calea ce duce la INTELEPCIUNE,
Dificila e calea ce duce spre LUMINA.
Piedici multe vei gasi in calea ta
Si multi munti de catarat spre LUMINA.
Sa stii, omule, ca cel ce va razbi, se va elibera de calea Luminii.
Caci trebuie sa stii, omule, ca in cele din urma lumina trebuie sa razbata
Iar intunericul si noaptea sa fie izgonite de Lumina.
Asculta, omule, si ia aminte la aceasta intelepciune;
Ca si intunericul, la fel e si LUMINA.
Cand intunericul va fi izgonit iar toate Valurile vor fi rupte,
Din intuneric va straluci LUMINA.
Asa cum printre oameni exista FRATII INTUNERICULUI
Tot asa exista si FRATII LUMINII.
Opusi FRATILOR INTUNERICULUI,
Cautand sa elibereze oamenii din noapte.
Puteri au ei, preaputernici.
Cunosc LEGEA iar planetele li se supun.
Intotdeauna lucreaza in armonie si ordine,
Eliberand sufletul omului din robia noptii.
Secreti si ascunsi, umbla si ei.
Necunoscuti sunt copiilor oamenilor.
Au luptat dintotdeauna cu FRATII INTUNECATI,
Au invins si inving si timpul fara sfarsit.
LUMINA va fi intotdeauna stapana,
Gonind intunericul noptii.
Omule, asculta ce-ti spun:
Copii Luminii vor fi intotdeauna alaturi de tine.
Stapani ai puterii SOARELUI,
Nevazuti dar paznici ai oamenilor.
Deschisa tuturor e calea lor,
Deschisa tie, cel ce vei pasi in LUMINA.
Eliberati sunt EI din INTUNECATUL AMENTI,
Eliberati din toate SALILE, unde VIATA domneste suprem.
SORI sunt ei si MAESTRI ai diminetii,
Copii ai Luminii care stralucesc printre oameni.
Seamana cu omenii dar nu sunt ca ei,
Pentru ca in trecut nu au fost niciodata despartiti.
Au fost UNUL in eterna UNICITATE,
In tot spatiul de la inceputul timpului.
Au daruit omului secrete
Care sa-l pazeasca si sa-l protejeze de orice rau.
Cel ce va dori sa mearga pe calea maestrului,
Trebuie sa se elibereze din robia intunericului.
Trebuie sa cucereasca ceea ce nu are forma,
Si sa cucereasca iluzia fricii.
Cunoscand trebuie sa afle toate secretele
Calatorind pe calea ce duce spre intuneric,
Si cu toate acestea trebuie sa aibe inaintea lui lumina telului sau.
Mari piedici va intampina in drumul lui,
Dar el sa se indrepte cu hotarare spre LUMINA SOARELUI.
Asculta, Omule, SOARELE este simbolul
LUMINII ce straluceste la capatul drumului tau.
Acum tie iti daruiesc secretele:
Acum pentru a infrunta forta intunericului,
Pentru a o infrunta si a infrange teama de noapte.
Doar stiind poti infrange,
Doar stiind poti avea LUMINA.
Acum iti transmit aceasta invatatura,
Stiuta de MAESTRI,
Stiinta ce infrange toate temerile de intuneric.
Foloseste intelepciunea pe care ti-am daruit-o.
Si STAPAN al FRATILOR NOPTII vei fi.
Cand vei simti ceva,
Ce te atrage mai aproape de poarta mai intunecata,
Priveste-ti sufletul si afla daca ceea ce simti vine din interiorul tau.
Daca vei descoperi intunericul in propriile-ti ganduri,
Izgoneste-le cat mai departe de mintea ta.
Trimite-ti prin corp un val de vibratie,
Neregulata la inceput si regulata apoi,
Pana cand te vei elibera.
Porneste VALUL DE FORTA in CENTRUL CREIERULUI tau.
Directioneaza-l sub forma de unde din cap spre picioare.
Dar daca vei descoperi ca sufletul tau nu e intunecat,
Asigura-te ca o forta e indreptata spre tine.
Doar prin cunoastere poti razbate.
Doar prin intelepciune poti spera sa te eliberezi.
Cunoasterea aduce intelepciune iar intelepciunea, putere.
Desavarseste-te si vei avea putere asupra tuturor lucrurilor.
Cauta mai intai un loc legat de intuneric.
Deseneaza un cerc in jurul tau.
Stai in picioare, drept, in mijlocul cercului.
Foloseste aceasta formula si vei fi liber.
Ridica-ti mainile spre spatiul intunecat de deasupra ta.
Inchide ochii si aduna LUMINA.
Cheama SPIRITUL LUMINII prin Spatiu-Timp
Folosind aceste cuvinte si vei fi liber:
„Umple-mi corpul, SPIRIT AL VIETII,
umple-mi corpul cu SPIRITUL LUMINII.
Vino din FLOAREA
Ce straluce in intuneric.
Vino din SALILE unde domnesc cei SAPTE MAESTRI.
Pe nume le spun, eu, CELOR SAPTE:
TREI, PATRU, CINCI,
Si SASE, SAPTE, OPT – Noua.
Pe nume ii chem sa ma ajute,
Sa ma elibereze si sa ma salveze din intunericul noptii:
UNTANAS, QUERTAS, CHIETAL,
Si GOYANA, HUERTAL, SEMVETA – ARDAL.
Pe nume ii implor,
Sa ma elibereze din intuneric
Si sa ma umple cu LUMINA.”
Sa stii, omule, ca dupa ce vei face asta,
Vei fi eliberat din catusele ce te leaga,
De fratii noptii.
Nu intelegi ca numele lor au puterea sa elibereze prin vibratie lanturile
ce te leaga?
Foloseste-le la nevoie sa te eliberezi pe tine si pe fratele tau
Astfel ca si el sa iasa din intuneric.
Tu, omule, esti ajutorul fratelui tau.
Nu-l lasa in robia intunericului.
Tie iti daruiesc acum magia mea.
Ia-o si mergi pe calea LUMINII.
LUMINA tie, VIATA tie,
Fie ca SOARE sa fii in ciclurile ce urmeaza.

TABLITA 7  – Cei Sapte Maestri

Ia aminte omule si asculta-mi Vocea.
Deschide-ti mintea-spatiu si soarbe din intelepciunea mea.
Intunecata e calea VIETII pe care pasesti.
Multe sunt capcanele care iti apar in cale.
Cauta intotdeauna sa capeti si mai multa intelepciune.
Gaseste-o iar ea iti va lumina drumul.
Omule, deschide-ti SUFLETUL COSMOSULUI,
Si lasa-l sa curga prin tine, una cu SUFLETUL tau.
LUMINA este vesnica iar intunericul este efemer.
Cauta de-a pururi, omule, LUMINA.
De fiecare data cand Lumina iti va umple fiinta
Intunericul va disparea curand din tine.
Deschide-ti-va sufletele FRATILOR LUMINII.
Dati-le voie sa intre si sa va umple cu LUMINA.
Ridicati-va ochii spre LUMINA cosmosului.
Indreptati-va intotdeauna fata spre tel.
Doar capatand lumina intregii intelepciuni,
Veti deveni una cu telul Infinitului.
Cautati intotdeauna Unicitatea eterna.
Cautati intotdeauna Lumina din Unu.
Asculta-mi Vocea, omule
Cantand cantecul Luminii si al Vietii
In orice spatiul, Lumina este predominanta,
Inconjurandu-i pe toti cu flamuri de foc.
Cautand intotdeauna in valul intunericului
Undeva vei gasi cu siguranta Lumina.
Ascunsa si ingropata, ratacita de cunoasterea omului,
Adanc in finit exista Infinitul.
Pierduta, dar prezenta, curgand prin orice,
Vietuind in TOT este CREIERUL INFINIT.
In toate spatiile, exista doar o SINGURA intelepcine.
Fara indoiala este UNA din UNUL.
Tot ceea ce exista apare din LUMINA, iar LUMINA apare din TOT.
Toata creatia se sprijina pe ORDINE:
LEGEA guverneaza spatiul unde exista INFINITUL.
Din echilibru provin marile cicluri,
Deplasandu-se in armonie spre sfarsitul Infinitului.
Sa stii, omule, ca departe in spatiu-timp,
Insusi INFINITUL se va transforma.
Ia aminte si asculta Vocea Intelepciunii:
Afla ca TOTUL se creaza din TOT in permanenta.
Afla ca prin timp poti urma intelepciunea
Si sa descoperi si mai multa lumina in calea ta.
Da, vei descoperi ca necautand telul tau te va ocoli din zi in zi.
Cu mult timp in urma, in SALILE DIN AMENTI
Eu, Thoth, am stat in fata Maestrilor ciclurilor.
Preaputernici, atat ca forta cat si ca intelepciune nedezvaluita.
Condus de Locuitor, I-am vazut pentru prima data.
Mai apoi insa eliberat fiind, puteam sa intru in conclavul lor cand doream.
Ades am mers pe calea intunecoasa spre SALA unde LUMINA straluce de-a pururi.
Am aflat despre Maestrii ciclurilor, ce aduceau intelepciune din ciclurile
trecute.
In acel ciclu EI se manifestau ca ghizi ai oamenilor catre cunoasterea
TOTULUI.
Sapte sunt la numar, atotputernici, transmitand prin mine aceste cuvinte
oamenilor.
Epoci la rand, am stat in fata lor ascultandu-le cuvintele ce nu rasunau.
Odata mi-au spus:
Omule, vrei sa capeti intelepciune?
Cauta in inima flacarii.
Vrei sa capeti cunostinte despre putere?
Cauta in inima flacarii.
Vrei sa fii una cu inima flacarii?
Cauta atunci in propria-ti flacara ascunsa in interiorul tau.
De multe ori vorbitu-mi-au,
Impartasindu-mi intelepciunea nu a acestei lumi;
Aratandu-mi noi cai spre lumina;
Impartasindu-mi intelepciunea adusa de deasupra.
Oferindu-mi cunoastere,
Invatandu-ma despre LEGE, despre ordinea TOTULUI.
Vorbitu-mi-au din nou, cei SAPTE, SPUNAND:
„De dincolo de timp venim, omule,
Calatorit-am de dincolo de SPATIU-TIMP,
Da, din locul unde se termina Infinitul.
Cand tu si fratii tai erati fara de forma,
Noi aveam deja forma din ordinea TOTULUI.
Nu suntem precum oamenii,
Desi odata fost-am oameni si noi.
Din Marele Vid ne-am nascut
In conformitate cu LEGEA.
Caci trebuie sa stii ca ceea ce e format
Cu adevarat, nu are forma, decat in ochii tai.
Iar apoi imi vorbira din nou cei SAPTE, zicand:
Copil al LUMINII, THOTH, esti liber, sa calatoresti pe calea luminoasa
Pana cand TOATE vor deveni UNU.”
Ne-am nascut in ordinea noastra:
TREI, PATRU, CINCI, SASE, SAPTE, OPT – NOUA.
Afla ca acestea sunt numerele ciclurilor din care em coborat catre oameni.
Fiecare avem aici o datorie de implinit;
Fiecare avem aici o forta de controlat.
Cu toate acestea suntem UNA cu SUFLETUL ciclului nostru.
Totusi si NOI cautam un tel.
Dincolo de intelegerea omului, Infinitul se intinde in ceva mai maret
decat TOTUL.
Acolo, intr-un timp care nu e totusi timp, cu TOTI vom deveni UNUL
Cu ceva mai maret decat TOTUL.
Timpul si spatiul se misca in cercuri.
Cunoaste-le legea si vei fi si tu liber.
Da, liber fi-vei sa treci prin cicluri-
Sa treci de cei e pazesc usa.
Apoi imi vorbi al NOUALEA spunand:
Eon dupa eon am existat, necunoscand VIATA si negustand din moarte.
Caci afla, omule, ca departe in viitor, Viata si moartea se vor contopi cu
TOTUL.
Fiecare atat de perfect echilibrand pe celalalt
Niciunul neexistand in Unicitatea TOTULUI.
In oamenii acestui ciclu, forta vietii este raspandita,
Dar viata in dezvoltarea ei devine una cu TOTUL.
Aici, ma manifest in acest ciclu al vostru,
Dar in acelasi timp sunt si in viitorul timpului vostru.
Pentru mine timpul nu exista, caci in lumea mea timpul nu exista,
Caci fara forma suntem NOI.
Viata nu avem NOI dar totusi existam, mai deplin, mai maret si mai liberi
decat tine.
Omul e ca o flacara legata de un munte,
Dar NOI vom fi intotdeauna liberi in ciclul nostru.
Afla, omule, ca pe masura ce vei inainta in ciclul ce ti se intinde
inainte-ti
Viata insati va trece in intuneric si doar esenta Sufletului va ramane.
Apoi imi vorbi Maestrul OPT, zicand:
Tot ce cunosti nu e decat o parte din putin.
Inca nu ai ajuns la Maretie.
Departe in spatiu unde LUMINA domneste
Venit-am si eu in LUMINA.
Forma capatat-am dar totusi nu ca tine.
Un corp de Lumina era forma mea fara de forma.
Nu cunosc VIATA si nici MOARTEA, dar sunt tousi Maestru a tot ce exista.
Cauta sa gasesti calea printre piedici.
Calatoreste pe drumul ce duce spre LUMINA.
Imi vorbi din nou NOUA, zicand:
Cauta sa gasesti calea spre infinit.
Nu e imposibil sa-ti dezvolti o constiinta superioara.
Caci atunci cand DOI va deveni UNUL Iar UNUL se va transforma in TOT,
Atunci vei sti ca bariera s-a ridicat, si ca te-ai eliberat de cale.
Dezvolta-te de la forma la fara de forma.
Si liber vei putea fi de cale.
Astfel, de-a lungul secolelor ascultat-am, invatand calea spre TOT.
Acum imi indrept gandurile spre TOT CE EXISTA.
Asculta si auzi cand te cheama.
LUMINA, atottriumfatoare, Una cu TOTUL si TOTUL cu UNUL,
Curgi spre mine prin canal.
Intra in mine ca sa ma pot elibera.
Contopste-ma cu TOTUL, stralucind din intunecimea noptii.
Elibereaza-ma de tot spatiu-timp, elibereaza-ma de Valul noptii.
Eu, copilul LUMINII, poruncesc: eliberat din intuneric sa fiu.
Fara de forma sunt pentru Sufletul-Lumina, fara forma dar stralucind
totusi luminos.
Stiu ca lanturiel intunericului trebuie sa fie sfaramate si sa cada in
fata luminii.
Acum intelepciune iti ofer.
Liber poti fi, omule, traind in lumina si in stralucire.
Nu-ti intoarce fata de la Lumina.
Sufletul tau locuieste pe taramuri luminoase.
Esti copilul Luminii.
Indreapta-ti gandurile spre interior nu spre exterior.
Gaseste-ti Sufletul-Lumina din interiorul tau.
Afla ca tu esti MAESTRUL.
Totul vine din interior.
Indreapta-te spre taramurile luminii.
Indreapta-ti gandul spre Lumina.
Afla ca esti una cu Cosmosul, o flacara si un Copil al Luminii.
Acum insa te previn:
Nu-ti lasa gandul sa se indeparteze.
Sa stii ca lumina curge de-a pururi prin corpul tau.
Nu te indrepta spe FRATII INTUNECATI ce vin de la FRATII INTUNERICULUI.
Tine mereu ochii larg deschisi, si sufletul in acord cu Lumina.
Preia aceasta intelepciune si apleaca-te asupra ei cu atentie.
Asculta-mi Vocea si conformeaza-te.
Urmeaza calea spre lumina, si vei deveni UNA cu calea.

 

TABLITA 8

Cheia Secretului
Tie, omule, ti-am oferit invatatura mea.
Tie ti-am oferit Lumina.
Asculta si primeste-mi intelepciunea
Adusa din spatiu, din planuri de dincoace si de dincolo.
Om nu sunt caci m-am eliberat de dimensiuni si planuri.
In fiecare din acestea am alta corp.
In fiecare, imi schimb forma.
Acum stiu ca ce e fara forma e tot ce e din forma.
Mareata e intelepciunea celor Sapte.
Atotputernici sunt EI,
Se manifesta prin puterea lor,
Plini de forta de dincolo de timp si spatiu.
Asculta aceste cuvinte intelepte.
Asculta-le si transforma-le in ale tale.
Descopera in ele ce e fara forma.
Misterul nu e decat invatatura ascunsa.
Cunoaste-o si te vei desavarsi.
Gaseste intelepciunea adanc ingropata
Si devino stapanul intunericului si al Luminii.
Profunde sunt tainele ce te inconjoara,
Ascunse sunt secretele Celor Batrani.
Cauta printre CHEILE INTELEPCIUNII mele.
Vei gasi cu siguranta calea.
Poarta spre putere e tainica, dar cel care se desavarsesete o va primi.
Priveste spre LUMINA! Frate al meu.
Fii deschis si vei primi.
Grabeste pasul prin valea intunericului.
Triumfa asupra locuitorului noptii.
Indreapta-ti mereu ochii spre PLANUL LUMINII, si vei deveni UNA cu LUMINA.
Omul e in proces de transformare spre forme care nu sunt din aceasta lume.
Se dezvolta catre timpul fara de forma, un plan din ciclul superior.
Afla ca trebuie sa devii fara de forma inainte de a deveni LUMINA.
Asculta, omule, vocea mea, care iti povesteste despre caile Luminii,
Aratandu-ti calea spre desavarsire cand te vei contopi cu Lumina.
Cauta tainele din centrul Pamantului.
Invata LEGEA care exista, care tine stelele in echilibru
Prin forta cetii primordiale.
Cauta flacara VIETII PAMANTULUI.
Scalda-te in flacara ei.
Urmeaza calea pana cand si tu vei deveni o flacara.
Spune cuvinte fara sa le rostesti celor care locuiesc dedesubt.
Intra in templul luminat in albastru si scalda-te in focul vietii.
Afla, omule, ca esti o fiinta complexa, De pamant si foc.
Permite-i flacarii tale sa straluce cu putere.
Fii doar foc.
Intelepciune e ascunsa in intuneric.
Cand vei fi luminat de flacara Sufletului,
Descopera intelepciunea si fii NASCUT DIN LUMINA,
Un Soare al Luminii fara forma.
Cauta si mai multa intelepciune.
Gaseste-o in inima flacarii.
Descopera asta doar prin truda iar Lumina se va revarsa in creierul tau.
Asculta-mi vocea si conformeaza-te.
Rupe Valurile intunericului.
Straluce ca o LUMINA pe CALE.
Povestesc despre Stravechea Atlantida,
Povestesc despre zilele Regatului Umbrelor,
Povestesc despre venirea Copiilor umbrelor.
De foarte departe au fost ei chemati de catre intelepciunea pamantenilor,
Chemati cu scopul de a castiga mare putere.
Inainte ca Atlantida sa existe,
Erau oameni care explorau intunericul,
Folosind magia neagra pentru a chema fiinte din lumea de sub noi.
Au sosit astfel ele in acest ciclu.
Fara nici o alta vibratie, existand nevazute de catre copii pamantenilor.
Puteau exista in forma doar prin sange.
Si puteau trai in lume doar prin om.
In epocile trecute au fost cucerite de catre Maestri,
Si conduse dedesubt in locul de unde venisera.
Dar cateva au reusit sa ramana, ascunse in spatii si planuri necunoscute
omului.
Au locuit in Atlantida ca umbre, aparand din cand in cand printre oameni.
Cand sange se oferea veneau sa locuiasca printre oameni.
Sub forma de oameni au aparut printre noi, dar doar la infatisare erau
oameni.
Cap de sarpe aveau de fapt dar oamenii ii vedeau la fel ca pe oameni.
S-au insinuat in Consilii, luand forme asemanatoare oamenilor.
Omorand prin puterea lor Stapanii regatelor,
Preluandu-le infatisarea si domnind peste oameni.
Doar prin magie pueau fi descoperiti.
Doar prin sunet li se putea vedea fata.
Cautat-au ei din Regatul umbrelor
Sa distruga omul si sa domneasca in locul lui.
Dar, afla omule, ca Maestrii erau atotputernici in magie,
In stare sa ridice Valul de pe chipul sarpelui, in stare sa-l trimita la
locul lui.
Venit-au la om si invatatu-l-au secretul, CUVANTUL pe care doar un om il
poate pronunta.
Repede apoi au ridicat Valul de pe fata sarpelui si l-au alungat dintre
oameni.
Totusi, ai grija, sarpele traieste inca intr-un loc care se deschide
uneori spre lume.
Nevazuti merg printre noi in locuri unde ritualurile au fost rostite.
Pe masura ce timpul se scurge, din nou vor lua infatisarea omului.
Chemati pot fi ei de maestrul care stie albul si negrul,
Doar maestrul alb insa ii poate controla
Si lega cat sunt sub forma de om.
Nu cauta regatul umbrelor, caci raul va aparea cu siguranta.
Caci doar maestrul luminii va trumfa asupra umbrei fricii.
Afla, fratele meu, ca tema e un mare obstacol.
Fii maestru al luminii intru toate, si umbra va disparea.
Asculta si ia aminte la intelepciunea mea, glasul LUMINII e limpede.
Nu cauta valea umbrei, iar LUMINA va aparea de la sine.
Asculta, omule, intelepciunea mea profunda.
Iti vorbesc de invataturi ascunse omului.
Departe fost-am in calatoria mea prin spatiu-timp,
Pana la capatul spatiului acestui ciclu.
Da, am aruncat o privire la PAZITORII Barierei,
Care il asteptau pe cel ce urma sa treaca de ei
In acel spatiu unde timpul nu exista,
Abia I-am simtit pe pazitorii ciclurilor.
Ei se misca doar in unghiuri.
Nu sunt eliberati de dimensiunile curbe.
Ciudati si inspaimantatori sunt PAZITORII Barierei.
Urmaresc constiinta pana la marginile spatiului.
Sa nu crezi ca vei scapa intrand in corp,
Caci ei urmaresc cu repeziciune Sufletul in unghiuri.
Doar cercul iti va oferi protectie, te va salva din ghearele
LOCUITORILOR IN UNGHIURI.
Odata, intr-un timp apus, m-am apropiat de mareata Bariera,
Si am vazut pe tarmurile unde timpul nu exista,
Formele fara de forma ale PAZITORILOR barierei.
Ascunsi dincolo de timp i-am descoperit;
Iar EI, simtindu-ma de la distanta, s-au ridicat, au scos un sunet ca de
clopot
care a putut fi auzit din ciclu in ciclu si s-au deplasat prin spatiu
catre sufletul meu.
Fugit-am atunci repede din calea lor, inapoi de la capatul de neimaginat
al timpului.
Dar ei m-au urmarit continuu, miscandu-se in unghiuri ciudate necunoscute
omului.
Pe tarmurile gri al capatului TIMPULUI-SPATIU am gasit PAZITORII Barierei,
Atacand Sufletul care incearca sa treaca dincolo de timp.
Am fugit in cercuri inapoi in corp.
Am fugit dar cu repeziciune m-au urmarit si ei.
Devoratorii m-au urmarit, cautand prin unghiuri sa-mi mistuie Sufletul.
Afla, omule, ca Sufletul care provoaca Bariera poate fi inrobit
De catre PAZITORII de dincolo de timp, tinut in robie pana cand acest
ciclu se incheie
Si lasat in urma cand constiinta pleaca.
Intrat-am in corp.
Am creat cercuri ce nu au unghiuri,
Am creat forma care din forma mea a fost creata.
mi-am transformat corpul intr-un cerc
iar urmaritorii s-au pierdut in cercurile timpului.
Cu toate acestea, cand ies din corp, trebuie sa fiu prudent oricand
Sa nu ma misc in unghiuri caci altfel sufletul meu poate sa nu mai fie
nicodata liber.
Sa stii ca PAZITORII Barierei se misca doar in unghiuri
Si niciodata pe curbele spatiului.
Doar miscandu-te si tu in curbe poti scapa de ei,
Caci in unghiuri te vor putea urmari.
Omule, ia aminte la ce-ti spun:
Nu cauta sa deschizi poarta ce da dincolo de timp.
Putini sunt cei care au reusit sa treaca de Bariera
Catre LUMINA mai mare ce straluce dincolo.
Caci trebuie sa stii ca de-a pururi locuitorii
Cauta astfel de Suflete pentru a le inrobi.
Asculta si ia aminte, omule:
Cauta sa te misti nu in unghiuri ci in curbe,
Iar daca, in timp ce esti in afara corpului,
Auzi un sunet ca un latrat de caine de vanatoare
Rasunand clar, ca un clopot in fiinta ta, fugi inapoi in corp in cercuri.
Dupa ce ai intrat in forma in care locuiesti, foloseste crucea si cercul
combinandu-le.
Deschide gura si foloseste-ti Vocea.
Rosteste CUVANTUL si vei fi eliberat.
Doar cel care are LUMINA pe deplin poate spera sa treaca de pazitorii caii.
Iar apoi trebuie sa se miste in curbe si unghiuri ciudate
Care sunt formate in directii necunoscute omului.
Asculta si ia aminte, omule:
Nu incerca sa treci de pazitorii caii.
Mai degraba cauta sa-ti sporesti Lumina si pregateste-te sa-ti continui
drumul.
LUMINA este telul tau suprem, fratele meu.
Cauta si gaseste de-a pururi Lumina pe calea ta.

TABLITA 9

Cheia Libertatii Spatiului
Asculta-mi vocea, omule,
Ce te invata despre Intelepciunea si Lumina acestui ciclu;
Ce te invata cum sa alungi intunericul,
Ce te invata cum sa aduci Lumina in viata ta.
Cauta, omule, sa descoperi calea ce te duce spre VIATA eterna ca un SOARE.
Iesi de sub valul intunericului.
Cauta sa devii o Lumina in lume.
Fa din tine un vas pentru Lumina, o tinta pentru Soarele acestui spatiu.
Ridica-ti ochii catre Cosmos.
Ridica-ti ochii spre Lumina.
Rosteste cuvintele Locuitorului, cantul ce cheama Lumina.
Canta cantecul libertatii.
Canta cantecul Sufletului.
Creaza inalta vibratie care te va face UNA cu Intregul.
Fii una cu cosmosul.
Contopeste-te cu Lumina.
Fii un instrument al ordinii, o cale a LEGII pentru lume.
Omule, LUMINA ta este marea LUMINA, care straluce prin umbra carnii.
Trebuie sa te eliberezi de intuneric inainte de a te contopi cu LUMINA.
Umbrele intunericului te inconjoara.
Viata curge ca un suvoi prin tine.
Omule, trebuie sa te ridici iar corpul tau va pleca departe
Spre planurile care te inconjoara si care sunt totusi Una cu tine.
Priveste in jurul tau, omule.
Vezi-ti propria lumina reflectata.
Chiar si in intunericul din jurul tau
Lumina ta continua sa curga prin val.
Cauta de-a pururi intelepciunea.
Nu-i permite corpului tau sa te tradeze.
Stai in calea Luminii.
Alunga intunericul cu stralucirea ta.
Sa stii ca intelepciunea e vesnica.
Ea exista de cand a inceput TOTUL, faurind armonie din
Legea ce exista pe CALE.
Asculta, omule, la invatatura intelepciunii.
Asculta vocea ce vorbeste despre timpul trecut.
Iti voi dezvalui invataturi uitate, iti voi poveti despre intelepciunea
ascunsa in trecut,
Pierduta in mijlocul intunericului din jurul meu.
Sa stii, omule, ca tu esti intruchiparea tuturor lucrurilor.
Doar ca acest lucru a fost uitat, pierdut cand omul a fost inrobit,
Legat si ferecat in lanturile intunericului.
Cu foarte mult timp in urma, am renuntat la trup.
Am cutreierat liber prin imensitatea eterului,
Inconjurand unghiurile ce-l tineau pe om in robie.
Afla, omule, ca tu esti doar spirit.
Corpul nu inseamna nimic.
Sufletul e TOTUL.
Nu-i permite corpului tau sa fie o inchisoare.
Alunga intunericul si calatoreste in Lumina.
Renunta la trup, omule, si elibereaza-te, fii cu adevarat o Lumina ce e
UNA cu Lumina.
Cand te vei fi eliberat din robia intunericului
Si vei calatori in spatiu ca SOARE al LUMINII,
Atunci vei afla ca spatiul nu e nelimitat
Ci ca are granite sub forma de unghiuri si linii curbe.
Afla, omule, ca tot ceea ce exista
E doar o reprezentare a lucrurilor si mai marete care vor veni.
Materia este fluida si curge ca un fluviu,
Transformandu-se constant dintr-un lucru in altul.
Invatatura a existat de-a lungul epocilor;
Nu a fost niciodata schimbata, desi a fost ingropata in intuneric;
Nu s-a pierdut niciodata, desi a fost uitata de om.
Sa stii ca in spatiul in care locuiesti
Se afla alte spatii la fel de maret ca cel al tau,
Impletite prin centrul materiei tale
Dar totusi despartite in spatiile lor proprii.
Intr-un timp demult uitat, eu THOTH, am deschis poarta,
Am intrat in alte spatii si am aflat secretele ascunse.
Adanc in esenta materiei se afla ascunse multe secrete.
Noua sunt la numar dimensiunile ce se intrepatrund,
Si Noua sunt ciclurile spatiului.
Noua sunt difuziunile constiintei
Si Noua sunt lumile dintre lumi.
Da, Noua la numar sunt Maestrii ciclurilor
Care vin si de deasupra si de dedesubt.
Spatiul e plin de lucruri ascunse, caci spatiul e impartit de timp.
Cauta cheia catre timp-spatiu, si vei deschide poarta.
Sa stii ca prin spatiu-timp Constiinta exista cu siguranta.
Desi e ascunsa invataturii noastre ea exista totusi de-a pururi.
Cheia catre lumile din interiorul tau se gaseste doar in interiorul tau.
Caci omul e poarta misterelor si cheia care este Una cu Unul.
Cauta in interiorul cercului.
Foloseste CUVANTUL pe care ti l-am dezvaluit.
Deschide poarta din interiorul tau, iar atunci cu siguranta vei trai si tu.
Omule, tu crezi ca traiesti, dar sa stii ca e doar viata in moarte.
Caci atata vreme cat esti legat de corpul tau, pentru tine nu exista nici
un fel de viata.
Doar Sufletul e liber sa calatoreasca prin spatiu, si are o viata care e
cu adevarat viata.
Restul nu e decat robie, o incatusare din care trebuie sa te eliberezi.
Nu gandi ca omul e nascut pe pamant, desi s-ar putea sa vina de pe pamant.
Omul e un spirit nascut in lumina.
Dar, daca nu stie acest lucru, nu poate fi liber niciodata.
Intunericul in inconjoara pe cel nascut in lumina.
Intunericul inrobeste Sufletul.
Doar cel ce cauta poate spera sa se elibereze.
Umbre te inconjoara intunericul umple tot spatiul
Straluce, LUMINA a omului-suflet.
Umple intunericul spatiului.
Esti copilul MARII LUMINI amintesteti asta si vei fi liber.
Nu adasta in umbra.
Iesi din intunericul noptii Lumina, lasa-ti sufletul, tu SOARE NASCUT,
Sa se umple cu maretia Luminii, eliberat din lanturile intunericului,
Un Suflet care e UNU cu Lumina.
Tu esti cheia intregii intelepciunii.
In tine se afla tot timpul si spatiul.
Nu trai incatusat in intuneric.
Elibereaza-ti forma de Lumina din noapte.
Mareata Lumina ce umpli tot Cosmosul, curgi deplin catre om.
Fa din corpul lui o torta de lumina care sa nu se stinga niciodata printre
oameni.
Departe in trecut, cautat-am intelepciune, invataturi necunoscute omului.
Departe in trecut, am calatorit in spatiu acolo unde s-a nascut timpul.
Cautat-am intotdeauna si mai multa intelepciune
Pentru a o adauga la cea pe care o aveam deja.
Descoperit-am ca doar viitorul Detinea intelepciunea pe care o cautam.
In jos, spre SALILE DIN AMENTI am calatorit, intelepciune si mai multa
cautand.
Inrebat-am MAESTRII CICLURILOR despre calea spre intelepciunea pe care o
cautam.
Le-am adresat aceasta intrebare:
Unde se afla sursa TOTULUI?
Raspunsu-mi-a in tonuri preaputernice Vocea MAESTRULUI NOUA:
Elibereaza-ti sufletul de corp si vino cu mine in LUMINA.
Iesit-am din corpul meu, O flacara palpaind in noapte.
Stat-am in fata MAESTRULUI, scaldat in focul VIETII.
Cuprins fost-am apoi de o forta, mai puternica de intelegerea omului.
Aruncat fost-am in Abis prin spatii necunoscute omului.
Vazut-am matritele Ordinii din haos si unghiurile noptii.
Vazut-am LUMINA, rasarind din Ordine si auzit-am vocea Luminii.
Vazut-am flacara Abisului, producand Ordine si Lumina.
Am vazut Ordinea nascandu-se din haos.
Am vazut Lumina raspandind Viata.
Apoi auzit-am vocea.
Asculta si intelege.
Flacara este sursa tuturor lucrurilor, cea care contine toate lucrurile in
stare latenta.
Ordinea care a emis Lumina este CUVANTUL iar din CUVANT,
SE NASTE VIATA si existenta tuturor lucrurilor.
Vocea vorbi din nou, spunand:
VIATA din tine este CUVANTUL.
Gaseste VIATA din tine si vei avea puterea sa folosesti CUVANTUL.
Indelung privit-am flacara-Lumina, revarsandu-se din Esenta Focului,
Realizand ca VIATA e ORDINE si ca omul e una cu focul.
M-am intors in trup si am stat din nou in fata celo Noua,
Ascultand vocea Ciclurilor, vibrand de putere au vorbit ei:
Afla, tu THOTH, ca VIATA nu e decat CUVANTUL FOCULUI.
VIATA pe care o tot cauti nu e decat CUVANTUL din Lume ca un foc.
Cauta calea spre CUVANT iar Puterile vor fi cu siguranta ale tale.
Intrebatu-l-am apoi pe Noua:
Maestre, arata-mi calea.
Calea spre intelepciune.
Arata-mi calea spre CUVANT.
Imi raspunse el, MAESTRUL NOUA:
Prin ORDINE vei gasi calea.
Nu ai vazut ca CUVANTUL se naste din Haos?
Nu ai vazut ca LUMINA se naste din FOC?
Cauta si in viata ta aceasta ordine.
Echilibreaza-ti si ordoneaza-ti viata.
Potoleste-ti Haosul emotiilor si vei avea ordine in VIATA.
ORDINEA nascuta din haos
Iti va aduce CUVANTUL SURSEI,
Iti va aduce puterea CICLURILOR,
Si va face din Sufletul tau o forta ce va traversa epocile,
Un SOARE perfect din Sursa.
Ascultat-am vocea iar cuvintele mi-au intrat adanc in suflet.
Dintotdeauna cautat-am ordinea care sa ma poata apropia de CUVANT.
Afla ca cel ce ajunge la el trebuie sa fie mereu in ORDINE pentru a putea
Folosi CUVANTUL desi aceasta ordine nu a fost si nici nu poate fi vreodata.
Asculta aceste cuvinte, omule.
Fa-le parte din viata ta.
Cauta sa cuceresti aceasta ordine
Si Unul cu CUVANTUL vei deveni.
Straduieste-te sa obtii LUMINA pe calea Vietii.
Cauta sa fii Unul cu SOARELE/starea.
Cauta sa nu fii decat LUMINA.
Gandeste-te doar la Unicitatea Luminii cu corpul omului.
Afla ca totul e Ordine nascuta din Haosul nascut in lumina.

 

TABLITA 10

Cheia Timpului
Asculta, omule. Invata din intelepciunea mea.
Afla despre misterele adanc ascunse ale spatiului.
Afla despre GANDUL ce creste in abis,
Aducand Ordinea si Armonia in spatiu.
Afla, omule, ca tot ce exista fiinteaza doar datorita LEGII.
Cunoaste LEGEA si vei fi liber, nu vei mai fi niciodata inrobit de noapte.
Departe, in spatii ciudate, calatorit-am in adancul abisului timpului,
Pana cand mi s-a revelat totul.
Sa stii ca misterul e mister doar cand el e invatatura necunoscuta omului.
Dupa ce vei fi explorat toate misterele sufletului,
Invatatura si intelepciunea iti vor apartine cu siguranta.
Cauta sa inveti ca TIMPUL este secretul prin care te poti elibera din
acest spatiu.
Indelung cautat-am eu, INTELEPCIUNE, intelepciunea;
Si voi continua sa caut pana la sfarsitul eternitatii
Caci stiu ca de-a pururi, se va indeparta de mine telul pe care doresc
sa-l ating.
Chiar si MAESTRII CILCURILOR stiu ca nu si-au atins scopul inca,
Caci cin intelepciunea lor ei stiu ca ADEVARUL se dezvolta neincetat.
Odata, intr-un timp trecut, m-am adresat Locuitorului.
L-am intreabt despre misterele timpului si spatiului.
I-am adresat intrebarea care clocotea in mine:
Maestre, ce e timpul?
Imi raspunse apoi, Maestrul:
Afla, Thoth, ca la inceput Exista VID si nefiinta, o nefiinta fara spatiu
si timp.
In aceea nefiinta a aparut un gand, semnificativ, atottriumfator,
Care a umplut VIDUL.
Nu exista materie ci doar forta, o miscare, un vartej sau vibratie
A gandului semnificatv care a umplut VIDUL.
L-am intrebat pe Maestru:
Acest gand era etern?
Imi raspunse LOCUITOTUL, zicand:
La inceput, gandul era etern
Iar pentru ca gandul sa poata fi etern, trebuia sa existe si timp.
Astfel ca in gandul atottriumfator aparu LEGEA TIMPULUI.
Da, timpul care exista in toate spatiile, care pluteste lin si ritmic
Care se afla de-a pururi intr-o stare fixa.
Timpul nu se schimba dar toate lucrurile se schimba in timp.
Pentru ca timpul e forta ce separa evenimentele.
Timpul nu se afla in miscare dar tu te misti in timp
Asa cum constiinta ta se misca intre evenimente.
Da, prin timp exista o existenta UNICA eterna.
Sa stii ca desi in timp esti despartit, esti totusi UNUL in toate
timpurile existente.
Inceta atunci vocea LOCUITORULUI,
Iar eu plecat-am sa meditez asupra timpului.
Caci stiam ca acele cuvinte erau pline de intelepciune
Si ca ele erau o cale de a explora misterele timpului.
Ades am reflectat la cuvintele LOCUITORULUI.
Apoi cautat-am sa aflu secretul timpului.
Descoperit-am ca timpul se misca in unghiuri ciudate.
Totusi doar prin linii curbe puteam sa sper ca voi afla cheia
Ce-mi va prmite sa am acces la timp-spatiu.
Descoperit-am ca doar miscandu-ma in sus iar apoi spre dreapta
Puteam sa ma eliberez din timpul miscarii.
Iesit-am din corp, si m-am deplasat cu miscari ce m-au schimbat in timp.
Ciudate privelisti am mai vazut in timpul calatoriilor mele,
Multe secrete mi s-au infatisat.
Da, vazut-am inceputul omului, am aflat din trecut ca nimic nu e nou.
Cauta, omule, sa afli calea ce duce prin spatii
Care sunt formate in timpul ce va veni.
Nu uita, omule, in timp ce cauti ca Lumina este telul pe care doresti sa-l
atingi.
Cauta Lumina pe calea ta iar telul tau va dura de-a pururi.
Nu-ti lasa sufletul sa se intoarca spre intuneric.
Sufletul sa-ti straluce, sa fii un Soare pe cale.
Afla stralucirea nemuritoare, iti vei gasi intotdeauna Sufletul ascuns in
Lumina,
Niciodata inrobit de intuneric, stralucind de-a pururi ca un Soare al
Luminii.
Da, chiar daca e ascuns in intuneric sufletul tau, o scanteie a flacarii
adevarate exista.
Fii Unu cu cea mai mareata Lumina.
Descopera in SURSA, SFARSITUL telului tau.
Lumina e viata, caci fara mareata Lumina nimic nu poate exista vreodata.
Afla ca in toata materia formata, sufletul Luminii exista intotdeauna.
Da, chiar daca e ascunsa in intuneric lumina primordiala exista intotdeauna.
O data am stat in SALILE DIN AMENTI
Si am ascultat vocea MAESTRILOR DIN AMENTI,
Rostind in tonuri ce rasunau in linistea de acolo, cuvinte atotputernice.
Au cantat cantecul ciclurilor, cuvintele ce deschid calea catre dincolo.
Da, am vazut marea cale deschisa si am privit un moment catre dincolo.
Vazut-am miscarea ciclurilor, la fel de imense pe cat putea transmite si
gandul SURSEI.
Stiut-am atunci ca pana si Infinitul se misca catre acelasi final de
negandit.
Vazut-am ca Cosmosul e Ordine si o parte a unei miscari care se intinde in
tot spatiul,
O parte a unei Ordini a Ordinilor, miscandu-se constant intr-o armonie a
spatiului.
Vazut-am rotirea ciclurilor ca niste cercuri uriase pe cer.
Stiut-am atunci ca tot ceea ce are fiinta creste pentru a intalni o alta
fiinta
Intr-o indepartata grupare a spatiului si timpului.
Stiut-am atunci ca in Cuvinte se afla puteri ce deschid planuri ascunse
omului.
Ca chiar in cuvinte sta ascunsa cheia ce va deschide calea spre ce e sus
si jos.
Asculta, omule, acest cuvant pe care ti-l incredintez.
Foloseste-l si vei descoperi puterea din el cand il vei rosti.
Spune cuvantul: „ZIN-URU” si putere vei descoperi in el.
Totusi trebuie sa intelegi ca omul este din Lumina si ca Lumina este a
omului.
Asculta, omule, despre un mister mai ciudat decat toate cate se afla sub
Soare.
Afla, omule, ca tot spatiul e plin de lumi incluse in alte lumi;
Da, una intr-alta dar totusi despartite de Lege.
Pe cand ma aflam in cautarea intelepciunii, am deschis poarta ce LE
desparte de om.
Chemat-am din alte planuri ale existentei,
Una care era mai frumoasa decat fiicele oamenilor.
Da, am chemat-o din spatiu, sa straluce ca Lumina in lumea oamenilor.
Folosit-am toba Sarpelui.
Purtat-am roba rosie-aurie.
Pusu-mi-am pe cap coroana de Argint.
In jurul meu un cerc de cinabru stralucea.
Ridicatu-mi-am bratele si rostit invocatia
Ce deschide calea spre planurile de dincolo,
Strigat-am la MAESTRII SEMNELOR ce se aflau in caminele lor:
Maestri ai celor doua orizonturi, cei ce paziti cele trei porti,
Ce stati Unul la dreapta si Unul la stanga in timp ce STEAUA urca pe
tronul sau
Si domneste peste semnul lui.
Da, print intunecat din ARULU, deschide portile taramului intunecat, ascuns
Si elibereaz-o pe cea pe care o tii captiva.
Asculta-ti la mine, Maestri intunecati si Maestri Luminati,
Pe numele voastre secrete va numesc, nume pe care le stiu si le pot pronunta,
Ascultati-ma si supuneti-va dorintei mele.
Aprins-am apoi cu flacara cercul din jurul meu si am strigat-O
In planurile-spatiu de dincolo.
Fiica a Luminii intoarce-te din ARULU.
De sapte ori cate sapte ori trecut-am prin foc.
Mancare nu am mancat.
Apa nu am baut.
Te chem din ARULU, din taramurile din EKERSHEGAL,
Te chem, doamna a Luminii.
Eliberata era acum de MAESTRII noptii,
Libera sa traiasca in Lumina Soarelui pamantean,
Libera sa traiasca ca si copil al Luminii.
Ascultati, copii mei.
Magia este invatatura si nu e decat Lege.
Nu va temeti de puterea din voi caci ea se supune Legii ca si stelele de
pe cer.
Sa stiti ca fara invatatura intelepciunea este magica si nu vine din Lege.
Dar sa stiti ca prin invatatura va puteti apropia si mai mult de un loc in
Soare.
Ascultati, copii mei si urmati-mi invatatura.
Cautati continuu Lumina.
Straluciti in lumea oamenilor, fiti o Lumina ce va straluci printre oameni.
Urmati-mi si insusiti-va magia mea.
Sa stiti ca toata forta e a voastra daca doriti asta.
Nu va temeti de calea ce va duce spre invatatura,
Ci, dimpotriva, luminati calea intunecata.
Lumina iti apartine, omule, e la indemana ta.
Descatuseaza-te si vei fi liber.
Afla ca Sufletul tau traieste in sclavie
Incatusat de temeri care te fac rob.
Deschide ochii si priveste mareata LUMINA-SOLARA.
Nu te teme caci totul iti apartine.
Teama este precum MAESTRUL intunecatului ARULU
Pentru cel ce nu a infruntat niciodata teama intunericului.
Da, sa stii ca teama are o existenta
Creata de cei care sunt sclavii propriilor temeri.
Eliberati-va din sclavie, copii mei, si pasiti in Lumina glorioasei zile.
Nu va indreptati niciodata gandurile spre intuneric
Si veti deveni cu siguranta UNA cu Lumina.
Omul nu e decat ce crede el ca e, un frate al intunericlui sau un copil al
Luminii.
Pasiti in Lumina, Copii mei.
Pasiti pe calea ce duce spre Soare.
Asculta intelepciunea mea.
Foloseste cuvantul pe care ti l-am incredintat.
Foloseste-l si vei gasi cu siguranta putere si intelepciune si Lumina
pentru a pasi pe cale.
Cauta si descopera cheia pe care ti-am incredintat-o
Si vei fi de-a pururi un Copil al Luminii.

TABLITA 11

Cheia catre ce e Sus si Jos
Ascultati si luati aminte, copii ai lui Khem,
La cuvintele pe care vi le incredintez si care va vor aduce Lumina.
Sa stiti, oamenilor, ca I-am cunoscut pe parintii vostri,
Da, parintii vostri de acum mult timp.
Fara sa cunosc moartea am trecut prin toate epocile,
Traind printre voi inca de la inceputuri.
M-am straduit intotdeauna sa va conduc spre Lumina Marelui Suflet,
Sa va scot din intunericul noptii.
Aflati voi, oameni in mijlocul carora pasesc,
Ca eu, Thoth, detin toata invatatura
Si toata intelepciunea cunoscute de oameni din cele mai vechi timpuri.
Pastrator fost-am al secretelor marelui popor, posesorul cheii ce duce
spre viata.
V-am crescut, copii mei, de cand va aflati in intunericul Zilelor de Demult.
Asculatti acum cuvintele mele pline de intelepciune.
Ascultati mesajul pe care vi-l aduc.
Ascultati cuvintele pe care vi le incredintez, si va veti ridica din
intuneric spre Lumina.
Departe, in trecut, cand am venit prima data la voi, v-am gasit ascunsi in
pesteri.
Ridicatu-v-am prin puterea si intelepciunea mea
Pana cand ati inceput sa straluciti ca oameni intre oameni.
Da, v-am gasit fara de stiinta.
Doar cativa erati mai presus de animale.
V-am cultivat continuu scanteia constiintei voastre
Pana cand intr-un tarziu ati luminat ca oameni.
Va voi impartasi acum invatatura straveche ce depaseste gandirea rasei
voastre.
Aflati ca noi, cei din Marea Rasa
Am detinut si detinem inca cunostinte mai presus de cele ale omului.
Intelepciune pe care am primit-o de la popoarele nascute printre stele,
Intelepciune si invatatura dincolo de puterea de intelegere a omului.
Catre noi coborat-au maestrii intelepciunii
La el de indepartati de noi precum sunt eu de voi.
Ascultati acum intelepciunea pe care vreau sa v-o impartasesc.
Folositi-o si liberi veti fi.
Sa stiti ca in piramida pe care am construit-o sunt Cheile ce va vor arata
Calea spre viata.
Da, trageti o linie de la marele chip pe care l-am construit,
Catre varful piramidei, construita ca o poarta.
Trageti inca o linie, opusa la acelati unghi si directie.
Sapati si veti gasi ce am ascuns.
Acolo veti gasi intrarea subpamanteana
Catre secretele ascunse ininte ca voi sa deveniti oameni.
Va voi spune acum despre misterul ciclurilor
care se deplaseaza cu miscari ciudate pentru ce e finit,
caci infinite sunt ele dincolo de intelegerea omului.
Aflati ca sunt noua cicluri;
Da, noua deasupra si paisprezece dedesubt,
Deplasandu-se in armonie catre locul de contopire care va exista intr-un
timp viitor.
Sa stiti ca Maestrii Ciclurilor sunt unitati de constiinta trimise sa
uneasca Asta cu Totul.
Au cel mai inalt nivel de constiinta dintre toate Ciclurile, lucrand in
armonie cu Legea.
EI stiu ca in timp totul va atinge perfectiunea,
Neamiexistand nimic deasupra si dedesubt, ci totul va fi Unu
Intr-un Infinit perfect, o armonie a tuturor in Unicitatea Totului.
Departe sub scoarta Pamantului in Salile din Amenti stau cei Sapte,
Maestri ai Ciclurilor,
Da, si inca unul, Maestrul de dedesubt.
Sa stiti totusi ca in Infinit nu exista nici sus nici jos.
Dar intotdeauna exista si va exista Unicitatea Tuturor cant totil va fi
incheiat.
Ades am sta inaintea Maestrilor Totului.
Ades din fantana intelepciunii lor am baut si
Mi-am umplut atat corpul cat si Sufletul cu Lumina lor.
Povestitu-mi-au despre cicluri si despre Legea care le ofera ce trebuie
pentru a exista.
Da, mi-a vorbit Maestrul Noua, zicand:
Thot, maret esti printre copii Pamanrului, dar exista secrete pe care nici
tu nu le cunosti.
Stii ca ai venit dintr-un spatiu-timp inferior acestuia
Si stii ca vei calatori catre un spatiu-timp superior.
Dar putine stii despre secretele ce se ascund in ele,
Putine stii despre intelepciunea de dincolo.
Sa stii ca tu, ca intreg, in aceasta constiinta nu esti decat o celula in
proces de dezvoltare.
Constiinta de sub tine se dezvolta continuu in sensuri diferite de cele pe
care le cunosti.
Da, desi intr-un spatiu-timp inferior tie,
Ea se extinde in directii ce sunt diferite
De cele ale tale.
Caci trebuie sa stii ca ea se evolueaza ca rezultat al dezvoltarii tale
Dar nu in acelasi fel in care te-ai dezvoltat tu.
Evolutia ta trecuta si prezenta au produs o cauza si un efect.
Nici o constiinta nu urmeaza calea celor dinaintea ei,
Caci astfel totul ar fi doar o repetitie, de prisos.
Fiecare constiinta, in ciclul in care exista isi urmeaza propria cale spre
telul suprem.
Fiecare joaca un rol in Planul Cosmosului.
Fiecare joaca un rol catre telul suprem.
Cu cat e mai indepartat ciclul, cu atat e mai mare
invatatura lui si capacitatea de a ingloba Legea in tot.
Afla ca in ciclurile inferioare noua tu te ocupi de partile mai mici ale
Legii
In timp ce noi, cei din ciclul care se intinde la Infinit
Ne straduim sa construim o Lege mai mareata.
Fiecare are un rol de jucat in cicluri.
Fiecare trebuie sa-si desavarseasca opera.
Ciclul inferior tie nu ti-e inferior totusi ci e format doar pentru o
nevoie ce exista.
Caci trebuie sa stii ca fantana intelepciunii ce produce ciclurile cauta
continuu
Sa afle noi puteri.
Sa stii ca invatatura se castiga doar prin practica,
Iar intelepciunea provine doar din invatatura
Si astfel sunt create cilurile de catre Lege.
Sunt unelte cu ajutorul carora se obtine invatatura
Pentru Planul Legii care este Sursa Totului.
Ciclul inferior nu e cu adevarat inferior ci doar diferit in spatiu si timp.
Constiinta de acolo lucreaza si testeaza lucruri mai mici decat cele ce
esti tu.
Si asa cum tu cultivi lucruri mai marete, la fel deasupra ta sunt cei ce
cultiva si ei
Ca si tine, alte legi.
Diferenta ce exista intre cicluri rezida doar in capacitatea de a lucra cu
Legea.
Noi, cei care existam in cicluri superioare celui al tau, suntem cei ce au
aparut primii
Din Sursa si care au castigat, in trecerea prin Timp-spatiu, capacitatea
de a folosi
Legile Mai Marelui ce sunt mai presus de intelegerea omului.
Nimic nu e cu adevarat inferior tie ci doar se afla intr-o operatie
diferita a Legii.
Priveste in sus sau in jos, vei gasi acelasi lucru.
Caci totul nu e decat o parte a Unicitatii care sta la baza Sursei Legii.
Constiinta care se afla sub tine este o parte a ta asa cum si noi suntem o
parte din tine.
Tu, ca si copil nu ai avut invatatura pe care ai acumulat-o crescand.
Compara ciclurile cu omul in calatoria lui de la nastere la moarte
Si vei vedea in ciclul inferior tie copilul cu invatatura pe care o are;
Apoi priveste-te adult, avansand in invatatura pe masura ce timpul trece.
Priveste-ne si pe noi, copii ajunsi la maturiate
Cu invatatura si intelepciunea acumulate odata cu trecerea anilor.
La fel, Thoth, sunt si ciclurile constiintei, copii in diferite momente
ale dezvoltarii,
Totusi toate provenind de la aceasi Sursa, Intelepciunea,
Si toate la Intelepciune reintorcandu-se.
Inceta apoi sa-mi vorbeasca El si se aseza in linistea obisnuita Maestrilor.
Apoi imi vorbi din nou, zicand:
„Thoth, mult timp am petrecut Noi in Amenti, pazind flacara vietii din Sali.
Afla totusi ca suntem parte a Ciclurilor noastre cu Vederea noastra
ajungand la ele si mai departe.
Da, stim ca din toate, nimic nu conteaza cu exceptia evolutiei
Datorate Sufletului nostru.
Stim ca carnea e efemera.
Lucrurile pe care oamenii le respecta nu inseamna nimic pentru noi.
Nu cautam nimic ce are legatura cu corpul ci doar cu starea de perfectiune
a Sufletului.
Cand voi, oamenii, veti invata ca nimic in afara evolutiei Sufletului nu
conteaza,
Abia atunci veti fi liberi cu adevarat din robie, liberi sa lucrati in
armonie cu Legea.
Afla, omule, ca trebuie sa tintesti spre perfectiune, caci doar asa iti
vei atinge scopul.
Desi ar trebui sa stii ca nimic nu e perfect, totusi ar trebui sa fie
tinta si scopul tau.
Inceta din nou vocea lui Noua, iar cuvintele se scufundara in constiinta mea.
Acum, caut si mai multa intelepciune ca sa pot fi perfect in Lege cu Totul.
Curand cobor in Salile din Amenti pentru a trai sub recea floare a vietii.
Tu, cel ai primit invatatura, nu ma vei mai vedea.
Totusi trai-voi de-a pururi in intelepciunea pe care ti-am oferit-o.
Tot ceea ce e omul, exista datorita intelepciunii lui.
Tot ceea ce va fi omul, e rezultatul cauzei lui.
Asculta-mi acum vocea si devino mai maret decat omul obisnuit.
Ridica-ti ochii, lasa Lumina sa-ti inunde fiinta,
Fii de-a pururi un Copil al Luminii.
Doar prin stradanii vei evolua catre Planul unde Lumina e Totul.
Fii maestrul tuturor celo ce te inconjoara.
Nu te lasa niciodata condus de efectele vietii tale.
Creaza apoi cauze si mai perfecte iar in timp vei deveni un Soare al Luminii.
Liber, lasa-ti sufletul sa se inalte de-a pururi, eliberat din robia si
lanturile noptii.
Ridica-ti ochii spre Soarele de pe cerul-spatiu.
Permite-i sa fie un simbol al vietii.
Aminteste-ti ca esti Lumina Mareata, perfect in sfera ta proprie,
Unde esti liber.
Nu cauta niciodata inspre intuneric.
Ridica-ti ochii spre spatiul de deasupra.
Libera lasa-ti flacara sa arda si vei fi un Copil al Luminii.

 

TABLITA 12

Legea Cauzei si a Efectului si Cheia Profetiei
Asculta, omule, cuvintele intelepciunii mele,
Asculta vocea lui Thoth, atlantul.
Stapanit-am Legea spatiului si timpului.
Cunostinte am acumulat despre timpul viitor.
Astfel stiu ca omul in miscarea lui prin spatiu-timp va fi de-a pururi Una
cu Totul.
Sa stii, omule, ca viitorul e ca o carte deschisa pentru cel ce stie sa
citeasca.
Fiecare efect va aduce cu sine si cauza lui
Caci fiecare efect provine din cauza primordiala.
Afla ca viitorul nu e fix sau stabil ci variaza pe masura ce cauza produce
efectul.
Cerceteaza cauza pe care o creezi, si vei descoperi cu siguranta ca totul
e efect.
Asa ca omule, fii sigur ca efectele pe care le produci
Sunt intotdeauna cauzele unor efecte si mai perfecte.
Afla ca viitorul nu e fix ci ca el urmeaza vointa omului pe masura ce
acesta se misca
Prin miscarile spatiului-timp catre telul unde incepe un timp nou.
Omul poate citi viitorul doar prin intermediul cauzelor care produc efecte.
Cauta in interiorul a ceea ce a produs cauza si vei descoperi cu siguranta
efectele.
Asculta, omule, cand iti vorbesc despre viitor, despre efectul ce urmeaza
cauza.
Sa stii ca omul in calatoria lui spre lumina
Cauta de-a pururi sa se elibereze din noaptea ce-l inconjoara,
Precum umbrele ce inconjoara stelele pe cer si, la fel ca si stelele de pe
cerul-spatiu, si el
Va straluci din umbra noptii.
Destinul sau il va conduce mereu spre inainte pana va deveni Una cu Lumina.
Da, desi calea pe care o are de strabatut se afla in mijlocul umbrelor,
Inaintea lui straluce de-a pururi Marea Lumina.
Chiar daca intunecat ii va fi drumul va infrange
Umbrele ce zboara in jurul lui precum noaptea.
Departe in viitor, vad omul ca nascut din Lumina,
Eliberat de intunericul ce inrobeste Sufletul,
Traind in Lumina fara lanturile intunericului
Care sa acopere Lumina care e de fapt Lumina Sufletului sau.
Afla, omule, ca inainte de a realiza acest lucru
Multe umbre ale intunericului vor cadea asupra Luminii tale
Incercand sa stinga Lumina Sufletului care se zbate sa fie libera.
Mareata e lupta dintre Lumina si intuneric, veche de epoci si totusi noua
intotdeauna.
Totusi, intr-un timp departe in viitor Lumina va fi Totul iar intunericul
va fi invins.
Asculta, omule, cuvintele mele pline de intelepciune.
Pregateste-te iar Lumina ta nu va fi umbrita.
Omul s-a ridicat si a decazut la fel cum noile valuri de constiinta curg
dinspre marele
Abis de sub noi spre Soarele telului sau.
Voi, copii mei, v-ati ridicat de unde va aflati, adica cu putin deasupra
animalelor,
Iar acum sunteti cei mai mareti dintre oameni.
Totusi inaintea voastra au fost altii mai mareti decat voi.
Si, la fel cum altii, inaintea voastra au decazut, si voi veti ajunge la
un sfarsit.
Iar peste taramul unde locuiti acum, barbarii vor veni iar Lumina se va
ridica.
Uitata va fi intelepciunea-straveche, dar va trai totusi ascunsa oamenilor.
Da, pe pamantul pe care il numiti Khem, rase vor aparea si vor disparea.
Uitati veti fi de copii omului.
Voi va veti fi mutat intr-un spatiu-stelar dincolo de voi
Lasand in urma acest loc in care ati locuit.
Sufletul omului se misca mereu spre inainte, nefiind legat de nici o stea.
Ci indreptandu-se de-a pururi spre maretul tel unde se va contopi cu
Lumina Totului.
Sa stiti ca veti merge mereu inainte, impinsi de Legea cauzei si a efectului
Pana cand, in cele din urma, ambele vor deveni Unu.
Da, omule, dupa ce vei fi disparut, vor veni altii in locul unde ai trait tu.
Invatatura si intelepciunea vor fi uitate cu totul si doar amintirea
Zeilor va supravietui.
Asa cum eu sunt pentru voi un Zeu datorita invataturii mele,
La fel si voi veti fi Zeii viitorului
Datorita invataturii voastre care va fi cu mult deasupra celei pe care o
vor avea ei.
Aflati totusi ca in toate epocile omul va avea acces la Lege oricand doreste.
Epocile viitoare vor fi martorele reinvierii intelepciunii
Pentru cei care vor mosteni locul tau pe aceasta stea.
Ei, la randul lor, vor capata intelepciune
Si vor invata sa alunge intunericul cu ajutorul Luminii.
Mult vor trebui sa se zbata totusi de-a lungul epocilor
Pentru a se bucura de libertatea Luminii.
Apoi asupra omului se va abate marele razboi
Ce va cutremura Pamantul si il va indeparta de la drumul sau.
Da, iar apoi Fratii Intunecati vor incepe razboiul dintre Lumina si
intuneric.
Cand omul va fi cucerit din nou oceanul si va zbura in aer cu aripi
asemeni pasarilor;
Cand va fi invatat sa struneasca fulgerul, atunci va incepe timpul
razboiului.
Mare va fi batalia, mare razboiul dintre intuneric si Lumina.
Natii se vor ridica impotriva natiilor
Folosind fortele intunericului ca sa distruga Pamantul.
Arme puternice vor nimici pamantenii pana cand jumatate din popoare vor
disparea.
Atunci vor veni fii Diminetii si vor decreta pentru copii oamenilor:
Oameni, incetati lupta impotriva fratilor vostri.
Doar asa veti putea ajunge la Lumina.
Incetati cu neincrederea, fratii nostri, si urmati calea stiind ca e cea
dreapta.
Atunci oamenii vor inceta lupta, frate contra frate si tata contra fiu.
Atunci se va ridica stravechea casa a poporului meu
Din locul ei, de sub undele intunecate ale oceanului.
Din acel moment va incepe Epoca Luminii iar toti oamenii vor cauta Lumina
telului.
Atunci Fratii Luminii vor conduce oamenii.
Alungat fi-va intunericul noptii.
Da, copiii omului vor inainta spre marele tel.
Copii ai Luminii vor deveni.
Flacara flacarii vor fi de-a pururi Sufletele lor.
Invatatura si intelepciunea vor fi ale omului
In marea epoca caci el se va apropia de flacara nemuritoare,
Sursa intregii intelepciuni, locul inceputului care e Una cu sfarsitul
tuturor lucrurilor.
Da, intr-un timp nenascut inca, toate vor deveni Una si Una va fi Totul.
Omul, o flacara perfecta a acestui Cosmos, va ajunge intr-un loc printre
stele.
Da, va pleca chiar din acest spatiu-timp in altul aflat dincolo de stele.
Indelung m-ati ascultat, Copiii mei,
Indelung ati ascultat intelepciunea lui Thoth.
Acum plec dintre voi spre intuneric.
Acum ma indrept spre Salile din Amenti, ca sa locuiesc acolo in viitor
cand Lumina
Va veni din nou la oameni.
Sa stiti totusi ca spiritul meu va fi de-a pururi cu voi,
Calauzindu-va pasii pe calea Luminii.
Pastrati cu grija secretele pe care vi le incredintez
Iar spiritul meu va va pazi cu siguranta de-a lungul vietii voastre.
Priviti tot timpul calea ce duce spre intelepciune.
Pastrati Lumina drept tel de-a pururi.
Nu va inlantuiti Sufletul in robia intunericului;
Lasati-l sa zboare liber spre stele.
Acum va las pentru a merge sa locuiesc in Amenti.
Fiti copiii mei in aceasta viata si in urmatoarea.
Va veni timpul cand si voi nu veti mai cunoaste moartea,
Traind de-a pururi ca o Lumina intre oameni.
Paziti intrarea in Salile din Amenti.
Paziti secretele pe care le-am ascuns printre voi.
Nu lasati intelepciunea sa ajunga la barbari.
Secreta sa o pastrati pentru cei ce cauta Lumina.
Acum plec.
Primiti binecuvantarea mea.
Urmati-mi calea si veti urma Lumina.
Armonizati-va Sufletul cu Marea Esenta.
Constiinta voastra sa fie Una cu Marea Lumina.
Chemati-ma atunci cand aveti cu adevarat nevoie de mine.
Rostiti-mi numele de trei ori la rand:
Chequetet, Arelich, Volmalites.

TABLITA 13

Cheile Vietii si Mortii
Asculta, omule, intelepciunea.
Asculta Cuvantul care te va umple de Viata.
Asculta Cuvantul care va alunga intunericul.
Asculta vocea care va alunga noaptea.
Secrete si intelepciune am oferit copiilor mei;
Invatatura si putere venite din vechime.
Nu stii ca totul se va deschide
Cand vei descoperi unicitatea tuturor lucrurilor?
Una vei deveni cu Maestrii Secretelor,
Cuceritori ai Mortii si Maestri ai Vietii.
Da, vei afla despre floarea din Amenti
Despre floarea vietii ce straluceste in Sali.
In Spirit vei ajunge in Salile din Amenti
Si vei aduce inapoi intelepciunea ce traieste in Lumina.
Sa stii ca poarta spre putere e secreta.
Sa stii ca poarta spre viata trece prin moarte.
Da, prin moarte dar nu asa cum stii tu moartea
Ci o moarte care e viata si care e foc si Lumina.
Doresti sa cunosti secretul adanc ascuns?
Priveste in sufletul tau unde se afla invatatura.
Afla ca in tine e ascuns secretul, Sursa vietii si a mortii.
Asculta omule, in timp ce-ti impartasesc secretul,
In timp ce iti revelez secretul celor vechi.
Adanc in inima Pamantului se afla floarea, Sursa Spiritului
Care tine totul in forma proprie.
Afla ca Pamantul e viu asa cum tu esti viu in propria-ti forma formata.
Floarea Vietii este precum propriul tau loc al Spiritului si curge prin
Pamant
Asa precum al tau curge prin forma ta;
Daruind viata Pamantului si copiilor lui, reinnoind Spiritul din forma in
forma.
Acesta este Spiritul care este forma corpului tau, modelandu-se in propria
lui forma.
Afla, omule, ca forma ta e duala, echilibrata in polaritate desi formata
in propria forma.
Afla ca atunci cand Moartea se apropie cu repeziciune de tine,
Acest lucru se intampla doar pentru ca echilibrul tau este zdruncinat.
Se intampla doar pentru ca un pol s-a pierdut.
Sa stii ca secretul vietii din Amenti este secretul refacerii echilibrului
polilor.
Tot ceea ce exista are forma si traieste datorita Spiritului vietii din poli.
Nu intelegi ca in sufletul Pamantului se afla echilibrul tuturor
lucrurilor care exista
Si au fiinta pe suprafata lui?
Sursa Spirirului tau este atrasa din centrul pamantului
Caci in forma pe care o ai tu esti una cu Pamantul.
Cand vei fi invatat sa-ti pastrezi echilibrul propriu
Atunci vei atrage echilibrul Pamantului.
Vei exista atunci in acelasi timp cu Pamantul,
Schimbandu-ti forma doar cand se va schimba si Pamantul.
Nu vei mai cunoaste moartea ci vei fi una cu aceasta planeta,
Pastrandu-ti forma pana totul va disparea.
Asculta, omule, secretul pe care ti-l incredintez
Astfel incat nici tu sa nu mai cunosti schimbarea.
Asaza-te o ora in fiecare zi cu capul orientat spre locul unde se afla
polul pozitiv (nord).
In fiecare zi timp de o ora capul tau trebuie sa fie indreptat spre polul
negativ (sud).
In timp ce capul e indreptat spre nord pastreaza-ti mintea intre piept si
cap.
Iar cand capul este indreptat spre sud, pastreaza-ti gandurile intre piept
si picioare.
Pastreaza-te in echilibru odata la sapte zile iar echilibrul tau va fi mai
puternic ca oricand.
Da, daca esti batran, corpul tau se va simti revigorat
Iar puterea ta va deveni ca cea a unui tanar.
Acesta este secretul stiut de Maestri prin care tin la distanta Moartea.
Nu uita sa urmezi calea pe care ti-am aratat-o, caci atunci cand vei fi
trecut de 100 de ani
Neglijand-o, vei atrage Moartea.
Asculta-mi cuvintele si urmeaza calea.
Pastreaza-ti echilibrul si traieste in viata.
Asculta-mi vocea, omule.
Asculta intelepciunea care te fereste de Moarte.
Cand la sfarsitul sarcinii incredintate vei dori sa pleci din aceasta viata,
Treci in planul unde Sorii Diminetii traiesc si fiinteaza ca si Copii ai
Luminii.
Treci fara durere si fara regrete in planul unde exista Lumina eterna.
Mai intai intinde-te cu capul spre est.
Asaza-ti mainile suprapuse peste Sursa vietii tale (plexul solar).
Asaza-ti constiinta in centrul vietii.
Rasuceste-o si desparte-o spre nord si spre sud.
Trimite jumatate spre nord.
Iar cealalta jumatate spre sud.
Desfa-te din stransoarea fiintei tale
Iar din forma ta scanteia argintie isi va lua zborul in sus spre Soarele
diminetii,
Pentru a se uni cu Lumina de unde a izvorat.
Acolo va straluci pana cand dorinta se va crea.
Apoi se va intoarce intr-un loc si intr-o forma.
Afla omule ca astfel trec marile Suflete dupa voia lor, dintr-o viata in
alta.
La fel se intampla si cu Avatarul
Care moare atunci cand doreste si traieste atunci cand doreste.
Asculta omule si soarbe din intelepciunea mea.
Invata secretul care e Stapanul Timpului.
Invata cum cei pe care ii nu,esti Maestri sunt capabili sa-ti aminteasca
vietile trecute.
Maret e secretul dar totusi usor de stapanit,
Dandu-ti astfel posibilitatea de a stapani timpul.
Cand moartea se va apropia de tine nu te teme, amintesteti ca esti
stapanul Mortii.
Relaxeaza-ti corpul, elimina orice tensiune.
Asaza-ti in inima flacara Sufletului tau.
Repede apoi indreapta-l spre resedinta triunghiului.
Asteapta un moment apoi indreapta-te spre tel.
Acesta, telul tau, este locul dintre sprancene,
Locul unde memoria vietii trebuie sa fie pastrata.
Pastreaza aici flacara, in lacasul creierului
Pana cand degetele mortii iti vor cuprinde Sufletul.
Astfel cand te vei petrece din viata,
Amintirile din acea viata vor trece si ele.
Atunci trecutul va fi unua cu prezentul.
Astfel toate amintirile vor putea fi pastrate.
Vei fi liber de orice regres.
Lucrurile din trecut vor trai si in prezent.

TABLITA 14

Suplimentar
Ia aminte omule la profunda intelepciune ascunsa,
Pierduta pentru oameni inca in timpul Locuitorilor,
Pierduta si uitata de oamenii acestei epoci.
Afla ca acest Pamant nu e decat un portal, pazit de puteri necunoscute
omului.
Maestrii Intunericului ascund intrarea ce duce spre taramul Paradisului.
Afla ca drumul spre sfera din Arulu
E presarat cu bariere ce se deschid doar celor nascuti din Lumina.
Pe Pamant, eu sunt pastratorul cheilor ce deschid portile catre Taramul
Sacru.
Prin puterile ce sunt mai presus de mine, hotarasc sa las aceste chei
lumii omului.
Inainte sa plec, va ofer Secretele prin care va puteti elibera din sclavia
intunericului,
Prin care puteti scapa din incatusarea carnii ce v-a legat,
Si prin care puteti sa va ridicati din intuneric spre Lumina.
Afla ca sufletul trebuie sa fie curatat de tot ce e intunecat
Inainte de a putea intra pe portile ce duc spre Lumina.
Astfel, va las toate Secretele pentru ca ele sa poata fi oricand descoperite.
Da, desi omul poate cadea in intuneric, Lumina va straluci de-a pururi ca
o calauza.
Ascunsa in intuneric, invaluita in simboluri,
Calea spre portal va fi intotdeauna descoperita.
In viitor, omul va refuza sa accepte aceste secrete
Dar cel ce va cauta va gasi intotdeauna calea.
Ascultati cum va dezvalui Secretul,
Ascultati simbolurile Secretului pe care vi le-am incredintat.
Faceti din el o religie caci doar astfel esenta lui va dainui.
Exista doua zone intre aceasta viata si Suprema Viata,
Prin care calatoresc Sufletele care pleaca de pe acest Pamant;
Duat, caminul puterilor iluziei;
Sekhet Hetspet, Caminul Zeilor.
Osiris, simbolul pazitorului portalului,
Cel care intoarce din drum sufletele celor nedemni.
Dincolo se intinde sferaputerilor nascute din paradis,
Arulu, taramul unde au ajuns Inteleptii.
Acolo, cand imi voi incheia menirea printre oameni,
Voi merge sa ma alatur Inteleptilor din stravechiul meu camin.
Sapte sunt la numar casele celor Atotputernici;
Trei pazesc portile fiecarei case din intuneric;
Cincisprezece sunt caile ce duc spre Duat.
Doisprezece sunt caminele Maestrilor Iluziei,
Indreptate in patru directii, fiecare diferita.
Patruzeci si doua sunt marile puteri, care judeca Moartea ce cauta poarta.
Patru sunt Fii lui Horus,
Doi sunt paznicii Estului si Vestului lui Isis, mama care isi apara copii,
Regina lunii, reflectand Soarele.
Ba este esenta care traieste de-a pururi.
Ka este Umbra pe care omul o cunoaste drept viata.
Ba nu apare pana cand Ka nu se incarneaza.
Acestea sunt secretele ce trebuie pastrate de-a lungul epocilor.
Sunt chei catre viata si Moarte.
Ascultati acum secretul secretelor:
Aflati de cercul fara de inceput si fara de sfarsit,
Forma Celui ce e Una si in acelasi timp se afla in toate.
Ascultati-l, faceti ce va spune si astfel veti merge pe aceeasi cale pe
care merg si eu.
Secret in Secret, si totusi fara de secret pentru cel nascut din Lumina,
Secretul tuturor lucrurilor vi-l voi dezvalui acum.
Voi infatisa un secret pentru initiat
Dar usa intelegerii lui va fi complet inchisa pentru profan.
Trei este secretul si vine din marele unu.
Ascultati iar Lumina va va scalda.
In preistorie, existau trei unitati.
In afara lor, nimic nu exista.
Acestea reprezinta echilibrul, sursa creatiei:
Un Dumnezeu, un Adevar, un punct al libertatii.
Cele trei provin din ceea ce formeaza echilibrul:
Toata viata, toata bunatatea, toata puterea.
Trei sunt calitatile lui Dumnezeu in caminul lui de Lumina:
Putere infinita, Intelepciune Infinita, Iubire Infinita.
Trei sunt puterile date Maestrilor:
De a transforma raul, de a sustine bunatatea, de a folosi discernamantul.
Trei lucrui trebuie sa faca oricand Dumnezeu:
Sa-si manifeste puterea, intelepciunea si iubirea.
Trei sunt puterile ce creaza toate lucrurile:
Iubire Divina ce contine invatatura perfecta,
Intelepciune Divina ce cunoaste toate mijloacele posibile,
Putere Divina detinuta prin vointa unita a Iubirii si Intelepciunii Divine.
Trei sunt starile existentei:
Starea Luminii unde nu se afla decat Dumnezeu,
Si doar Dumnezeu poate sa o traverseze;
Starea de Haos in care toate lucrurile apar prin excelenta din moarte;
Starea de Constiinta in care toate lucrurile izvorasc din viata.
Toate lucrurile ce au viata se afla in trei stadii de existenta:
Haos sau moarte, libertate in omenie si fericire Paradisiaca.
Trei nevoi controleaza toate lucrurile:
Inceputul in Marea Profunzime, starea de haos, desavarsire cereasca.
Trei sunt caile sufletului:
Om, Libertate, Lumina.
Trei sunt obstacolele:
Lipsa stradaniei pentru a obtine invatatura;
Non atasamentul fata de Dumnezeu;
Atasamentul fata de rau.
Si in om se manifesta trei.
Trei sunt Regii puterilor din interior.
Trei sunt camerele secretelor,
Gasite si totusi nedescoperite in corpul omului.
Asculta acum despre cel ce s-a eliberat,
Liber e din stransoarea vietii sa mearga spre Lumina.
Cunoscand izvorul primordial, lumi i se vor deschide.
Da, nici maca rPortile din Arulu nu-i vor fi inchise.
Ai grija insa, omule ce vrei sa intri in Paradis.
Daca vei fi nedemn de acest lucru ar fi mai bine sa cazi in foc.
Afla ca cei curati trec prin flacara pura.
La fiecare rotatie a cerurilor ei se imbaiaza in fantanile Luminii.
Asculta omule acest secret:
Cu mult timp in urma, am locuit in Vechea Atlantida.
Acolo in Templu, am sorbit din Intelepciune,
Ce curgea ca dintr-o fantana de Lumina.
Locuitorul mi-a oferit cheia pentru a accede la Lumina din Marea lume.
Am stat in fata Celui Sfant ce sedea in mijlocul florii de foc.
Ascuns era de fulgere intunecate, caci altfel Sufletul meu ar fi fost
spulberat de Glorie.
De la picioarele Tronului sau precum diamantul
Se rostogoleau patru rauri de foc din scaunelul pentru picioare,
Se rostogoleau prin canalele norilor spre lumea Omului.
Plin era locul cu Spirite Ceresti.
Minune a minunilor era palatul Instelat.
Deasupra cerului, precum un curcubeu de Foc si Raze de Lumina,
Erau formate spiritele.
Cantau gloriile Celui sfant.
Apoi din mijlocul Focului se auzi o voce:
Priveste Gloria Cauzei primordiale.
Am privit acea Lumina, ce era mai presus de orice intuneric,
Reflectata in propria-mi fiinta.
Am ajuns, asa cum se cuvenea, la Dumenzeul Dumnezeilor,
Spiritul-Soare, Suveranul sferelor Soarelui.
Exista unul, chiar Primul,
Ce nu are inceput,
Ce nu are sfarsit;
Care a creat toate lucrurile,
Care guverneaza totul,
Care e bun,
Care e drept,
Care ilumineaza,
Care sprijina.
Atunci dinspre tron, aparu o mare stralucire,
Inconjurandu-mi si ridicandu-mi sufletul prin puterea ei.
Cu repeziciune m-am miscat apoi prin spatiile Ceresti,
Mi s-a aratat secretul secretelor,
Mi s-a aratat inima Secreta a cosmosului.
Fost-am purtat spre taramul din Arulu,
Ajungand in fata Maestrilor din Caminele lor.
Deschis-au ei Usa pentru ca eu sa pot arunca o privire la haosul primordial.
S-anfiorat sufletul meu la vederea ororii, si s-a intors din oceanul de
intuneric.
Apoi am inteles menirea barierelor, am inteles existenta Maestrilor din
Arulu.
Doar ei cu echilibrul lor Infinit puteau sta in calea haosului.
Doar ei puteau pazi creatia lui Dumnezeu.
Apoi trecut-am de cercul celor opt.
Vazut-am toate sufletele care au invins intunericul.
Am vazut splendoarea Luminii in care locuiau.
Tanjit-am sa am si eu un loc in acel cerc dar tanjit-am si dupa calea pe
care am ales-o,
Atunci cand am ajuns in Salile din Amenti si mi-am ales menirea.
Trecut-am apoi din Salile din Arulu spre spatiul pamantesc unde se afla
corpul meu.
M-am ridicat din pamantul in care ma odihneam.
Am stat in fata Locuitorului.
Am confirmat ca voi renunta la Dreptul meu
Pana cand imi voi incheia sarcina pe Pamant,
Pana cand Epoca intunericului va fi de domeniul trecutului.
Asculta omule, cuvintele pe care ti le incredintez.
In ele vei descoperi Esenta Vietii.
Inainte de a ma intoarce in Salile din Amenti, trebuie sa te invat
Secretul secretelor
Cum si tu te poti ridica spre Lumina.
Pastreaza-le si pazeste-le,
Ascunde-le in simboluri,
Astfel incat profanul sa rada si sa renunte.
In orice zona, da forma secretelor.
Fa calea sa fie dificil de parcurs.
Astfel cei slabi si nehotarati vor fi respinsi.
Astfel secretele vor fi ascunse si pazite,
Pastrate pana cand roata se va intoarce.
Prin epoci intunecate, asteptand si veghind, spiritul meu va ramane in
taramul ascuns.
Cand cineva va trece toate incercarile din exterior,
Cheama-ma cu ajutorul cheii pe care o detii.
Atunci eu, Initiatorul, voi raspunde, si voi veni din Salile Zeilor din
Amenti.
Atunci il voi primi pe cel initiat si ii voi dezvalui cuvinte pline de
putere.
Asculta si ia aminte la ce-ti spun:
Sa nu-mi aduci pe nimeni lipsit de intelepciune,
Cu inima impura sau care nu are un scop bine definit.
Altfel iti voi lua inapoi puterea de a ma chema din locul unde ma odihnesc.
Acum mergi si cheama-ti fratii
Ca sa pot astfel impartasi intelepciunea care sa-ti lumineze Calea
cand eu nu voi mai fi aici.
Vino in camera de sub templul meu.
Nu manca timp de trei zile.
Acolo iti voi oferi esenta intelepciunii astfel incat cu putere sa
stralucesti intre oameni.
Acolo iti voi impartasi secretele astfel incat si tu sa te ridici catre
Ceruri
Om-Zeu in Adevar ca si in esenta sa fii.
Pleaca acum si lasa-ma sa-i chem pe cei pe care ii stii dar totusi nu ii
cunosti.

TABLITA 15

Secretul Secretelor
Adunati-va acum, copiii mei,
Si ascultati Secretul Secretelor
Care va va da puterea de a descoperi omul-Zeu din voi
Care va va oferi calea spre viata Vesnica.
Deschis vorbi-voi despre Secretele Dezvaluite.
Nu va voi oferi vorbe cu mai multe intelesuri.
Ascultati cu atentie acum, copiii mei.
Ascultati si urmati cuvintele pe care vi le ofer.
Mai intai voi vorbi despre lanturile intunericului
Care va leaga de sfera Pamantului.
Intunericul si lumina sunt de acelasi fel, difera doar in aparenta.
Caci amandoua provin din sursa primordiala.
Intunericul inseamna dezordine.
Lumina inseamna Ordine.
Intunericul transformat e lumina Luminii.
Acesta este, copiii mei, scopul vostru ca fiinte:
Transformarea intunericului in lumina.
Ascultati acum secretele naturii,
Relatiile pe care le stabileste viata cu Pamantul unde locuieste.
Aflati ca in stare normala sunteti tripartiti, Fizic, astral si mental la
un loc.
Trei sunt calitatile fiecarei stari;
Noua cu totul, precum sus asa si jos.
In partea fizica sunt aceste canale, sangele care se misca sub forma de
vartej,
Obligand inima sa bata continuu.
Magnetismul care se deplaseaza prin nervi
Poarta energiile catre toate celulele si tesuturile.
Akasa ce curge prin canale, subtila dar totusi fizica, completeaza canalele.
Fiecare din cele trei stari este in acord cu celelalte
Fiecare in parte influentand viata corpului.
Ele formeaza cadrul scheletal prin care curge eterul subtil.
A le stapani inseamna sa detii Secretul Vietii din corp.
Corp care poate fi parasit doar prin vointa detinatorului
Atunci cand scopul sau in viata a fost atins.
Trei sunt starile Astralului,
Mijlocitor intre sus si jos;
Nu tine de fizic, nu tine de Spiritual,
Dar capabil sa se deplaseze in sus si in jos.
Trei sunt starile Mintii,
Purtatoare a Vointei Celui Maret.
Judecator al Cauzei si Efectului in viata ta.
Astfel este alcatuita fiinta tripartita
Condusa de sus de catre puterea lui patru.
Deasupra si dincolo de starea tripartita a omului
Se afla taramul Sinelui Spiritual.
Patru sunt starile lui
Stralucind in fiecare plan de existenta,
Dar treisprezece cu totul,
Numarul mistic.
Pe baza calitatilor omului sunt Fratii:
Fiecare dirijeaza dezvoltarea fiintei,
Fiecare e un canal al Celui Maret.
Pe Pamant omul este sclav, legat de spatiul si timpul planului pamantesc.
Inconjurand fiecare planeta, o unda vibratorie, il leaga de planul sau de
existenta.
Cu toate acestea in interiorul sau se afla cheia eliberarii,
In el poate fi descoperita libertatea.
Dupa ce ti-ai eliberat sinele din corp,
Ridica-te spre cele mai indepartate margini ale planului tau pamantesc.
Rosteste cuvantul Dor-E-Lil-La.
Apoi, pentru o vreme, Lumina ta va fi ridicata,
liber vei fi ca sa treci de barierele spatiului.
Timp de jumatate de soare (6 ore), liber vei putea trece de barierele
planului pamantesc,
Vei putea vedea si afla pe cei ce se afla dincolo de tine.
Intr-adevar spre lumi superioare vei putea trece.
Descopera-ti propriile posibilitati de dezvoltare,
Afla toate vietile viitoare ale Sufletului pe Pamant.
Incatusat esti in corpul tau dar prin putere poti fi liber.
Acesta este Secretul prin care sclavia va fi inlocuita de libertatea ta.
Linisteste-ti mintea.
Relaxeaza-ti corpul:
Constientizeaza doar eliberarea din carne.
Centreaza-ti fiinta catre scopul spre care tanjesti.
Gandeste tot timpul ca vei fi liber.
Gandeste acest cuvant La-Um-I-L-Ganoover
Si permite-i sa-ti rasune in minte.
Lasa-te purtat de sunet spre locul unde tanjesti sa ajungi.
Elibereaza-te din incatusarea carnii dupa propria vointa.
Ascultati cel mai mare dintre secrete:
Cum puteti intra in Salile din Amenti,
In locul unde sunt cei nemuritori, asa cum am facut si eu, si sa stati in
fata Maestrilor.
Intindeti-va corpul la orizontala.
Calmati-va mintea astfel incat nici un gand sa nu va deranjeze.
Puri trebuie sa fiti in minte cat si in scop caci altfel veti da gres.
Aduceti in minte imaginea Salilor din Amenti asa cum am descris-o in
Tablitele mele.
Doriti-va din tot sufletul sa fiti acolo.
Vizualizati-va stand in fata Maestrilor.
Pronuntati, mental, urmatoarele cuvinte pline de putere:
Mekut-El-Shab-El Hale-Sur-Ben-El-Zabrut Zin-Efrim-Quar-El.
Relaxati-va mintea si corpul.
Apoi fiti siguri ca sufletul vostru va fi chemat.
Acum va voi da Cheia spre Shamballa, locul unde Fratii mei locuiesc in
intuneric:
Dar un intuneric plin cu Lumina Soarelui,
Intunericul Pamantului dar Lumina a Spiritului, calauze pentru voi dupa ce
eu voi pleca.
Asezati-va corpul asa cum v-am invatat.
Indreptati-va spre barierele locului ascuns si indepartat.
Stati in fata portilor si a paznicilor lor.
Ridicati barierele pronuntand aceste cuvinte:
Eu sunt Lumina. Intuneric nu e deloc in mine.
Eliberat sunt din sclavia noptii.
Deschideti-mi calea celor Doisprezece si Unu, ca sa pot trece catre
taramul intelepciunii.
Iar cand va vor refuza, caci cu siguranta va vor refuza,
Porunciti-le sa va deschida calea rostind cuvintele:
Eu sunt Lumina. Pentru mine nu exista bariere.
Deschideti, va poruncesc, prin Secretul Secretelor
Edom-El-Ahim-Sabbert-Zur Adom.
Atunci, daca ale voastre cuvinte au fost numai si numai Adevarul,
Barierele vor cadea in fata voastra.
Acum va las, copiii mei.
In jos, si totusi in sus, spre Salile din Amenti voi merge.
Straduiti-va sa gasiti calea catre mine, copiii mei
Si cu adevarat fratii mei veti deveni.
Astfel imi inchei scrierile. Chei fie ele pentru cei ce vor veni dupa mine.
Dar doar pentru cei ce cauta intelepciunea mea,
Caci doar pentru acestia mi-s Cheia si Calea.
Toate drepturile aupra traducerii sunt rezervate ©Robertino Bezman 2003

schitul sfantul andrei athos 10

Noaptea de Sfantul Andrei

– traditii si obiceiuri romanesti –

sfantul andrei
Sfantul Andrei

INSCRIE-TE LA RITUAL

Pentru noaptea dinaintea Sfantului Andrei, romanii traditii unice care s-au transmis inca de la daci. Si pentru ca traditiile poporului roman sunt frumoase si mistice, merita sa le cunoastem si sa le povestim copiilor nostri. In noaptea de 29 noiembrie lupii se aduna, iar Sfantul Andrei imparte prada, pentru iarna care incepe, fiecarui lup… Noaptea Sfantului Andrei ar trebui sa fie Halloween-ul romanilor.

 

Noaptea Sfântului Andrei, traditie romaneasca

Romani au o traditie frumoasa pentru noaptea de Sfantul Andrei care s-a transmis inca de la daci. Si pentru ca traditiile poporului roman sunt frumoase si mistice, merita sa le cunoastem si sa le povestim copiilor nostri despre ele.
Ziua Sfantului Andrei se cheama si Ziua lupului sau Gadinetul schiop. Se stie ce a simbolizat lupul pentru daci, daca insusi steagul lor avea infatisarea unui balaur cu cap de lup. Se credea si inca se mai crede si acum ca in ziua de 29 noiembrie, lupul devine mai sprinten, isi poate indoi gatul teapan si nimic nu scapa dinaintea lui. De aici si credinta ca „isi vede lupul coada”. Ziua se serbeaza prin nelucru in casa, ca sa nu strice lupii vitele. Primejdia nu este numai pentru vite, ci si pentru oamenii care indraznesc sa plece la drum, in ziua cand porneste si luparia.

 

In noaptea de 29 noiembrie lupii se aduna

In noaptea de 29 noiembrie lupii se aduna, iar Sfantul Andrei imparte prada, pentru iarna care incepe, fiecarui lup. Ca sa-si apere gospodaria de lupi, se obisnuieste si astazi la tara sa se unga tarusii de la poarta, ferestrele si pragul usilor cu usturoi. In unele parti se ung cu usturoi chiar si fantanile. Alti gospodari fac o cruce de ceara si o lipesc la vite, insa numai la cele de parte barbateasca: boi, berbeci, armasari, tapi, si anume pe cornul din dreapta.

Tot din cauza lupilor nu se matura toata ziua, nu se da gunoiul afara, nu se ranesc grajdurile, nu se piaptana, nu se fac zgarieturi, nu se face pomana si nu se da nimic cu imprumut. Daca stapanii casei nu muncesc, lupul nu se poate apropia. Totusi, cand soarta scrie altfel, primejdia nu se poate indeparta, caci peste cele hotarate de Sfantul Andrei, nimeni nu poate trece.
În acea noapte vorbesc toate animalele, dar cine le asculta ce spun, moare. La miezul noptii de Sfantul Andrei se deschid cerurile.

 

lupi sfantul andrei

Noaptea strigoilor

In credintele poporului roman de pretutindeni, in noaptea de catre Sfantul Andrei, pe 29 noiembrie, ies sau umbla strigoii. Cine sunt strigoii? Sunt spirite ale mortilor, care nu ajung in lumea de „dincolo” dupa inmormantare, sau refuza sa se mai intoarca „acolo” dupa ce isi viziteaza rudele, la marile sarbatori calendaristice.

Strigoii morti devin foarte periculosi pentru cei vii: iau viata rudelor apropiate, aduc boli, grindina si alte suferinte. Dupa relele provocate si locul unde activeaza, ei pot fi de apa si de uscat, de vite si de stupi, de ploi si de foc. Ei calatoresc pe Pamant si pe ape, strigand si miorlaind, calare pe melita, pe coada de matura, pe butoi sau in butoi.

Prin unele parti, se crede ca acesti strigoi iau coasele si limbile de melita pe care le gasesc pe afara, prin curtile oamenilor si se duc la hotare, unde se bat cu ele. Femeile au grija ca asemenea obiecte sa nu fie lasate afara. Se mai spune ca ei danseaza pe la raspantiile drumurilor, pana la cantatul cocosilor. Ei se bat cu strigoii vii, adica cu strigoii-oameni. A doua zi, acestia se cunosc dupa zgarieturile ce le au pe fata.

Babele sau oamenii-strigoi, inainte de a iesi din casa pe horn, se ung pe talpi cu untura. Adeseori ei trag si clopotele pe la biserica. Cand nu au cu cine sa se razboiasca, se duc pe la casele oamenilor, dar toate gospodinele au luat masuri de aparare: au mancat usturoi, s-au uns pe frunte, pe piept, pe spate si la incheieturile trupului. Au uns ferestrele, usile, hornurile, scarile, clantele usilor, boii si vacile la coarne, clestele, lada si toporul. Pe alocuri, usturoiul este tavalit mai intai prin funingine. Unii astupa si hornul sobei. Daca strigoii nu gasesc nici un loc pe unde sa intre in casa, atunci cauta sa-i cheme afara pe cei dinauntru. Strigoiul vine si striga la fereastra: „Ai mancat usturoi?”. Daca omul raspunde, il muteste; iar daca tace, se duce in treaba sa si incearca pe la cei care n-au mancat usturoi.

strigoi
Strigoi

Noaptea vrajilor si a farmecelor

Noaptea Sfantul Andrei este una dintre cele mai importante din an, pentru vraji si farmece. Fetele masoara noua cescute cu apa pline, si le toarna intr-o strachina, care se pune sub icoana. A doua zi, in zori, se masoara din nou, cu aceeasi cescuta, apa din strachina. Daca va mai ramane pe fundul strachinii apa, fie si cateva picaturi, atunci vor avea noroc; dimpotriva, daca ultima cescuta va ramane neumpluta cum trebuie, atunci nu vor avea noroc si nu se vor marita. In noaptea de Sfantul Andrei, ca sa-si viziteze ursitul, fata isi pune sub cap 41 de boabe de grau si daca viseaza ca-i ia cineva graul, se va marita.

Unele fete isi pregatesc turta, pentru ea aducand apa cu gura. Pentru acest colac aduc apa neinceputa, iar produsele din care se prepara turta (faina si sare) sunt masurate cu o coaja de nuca. Dupa ce au fost coapte pe vatra, fetele isi mananca turtitele preparate, convinse fiind ca ursitii vor veni, in vis, cu apa sa le potoleasca setea.

Fetele mai fac un colac din paine dospita, punand in mijlocul lui cate un catel de usturoi. Dus acasa, colacul este asezat intr-un loc calduros, unde este lasat vreme de o saptamana. Daca rasare usturoiul din mijlocul colacului, fata cunoaste ca va fi cu noroc. Daca nu rasare, fata se intristeaza si spune ca va fi lipsita de noroc. Unele fete merg in aceasta noapte la fantana, aprind acolo o lumanare de la Pasti si o afunda cu ajutorul galetii. Cand fata apei este luminata bine, fata zice:
„Sfinte Andrei,
Scoate-i chipul in fata apei,
Ca in vis sa-l visez,
C-aievea sa-l vaz!”

Atunci, apa din fantana se tulbura si fata isi vede, se spune, chipul ursitului. Unele isi fac de ursita cu 9 potcoave, 9 fuse, 9 ace, 3 cutite si o coasa, toate infierbantate in foc. Dupa ce s-au inrosit, se scot afara, se sting in apa si apoi se descanta.
In seara Sfantului Andrei, toti ai casei, mai ales fetele mari si baietii, seamana grau in cate o strachina sau glastra cu pamant. Aceluia ii va merge mai bine, va fi mai sanatos si mai norocos, caruia i-o rasari graul mai bine si o creste mai frumos.

 

Usturoi miraculos

Tot in seara de 29 noiembrie, se aduna la o casa mai multi flacai si fete. Pe o masa, ei pun mai multe caciuli de usturoi, imprejmuite cu tamaie, smirna si cateva lumanari de la Pasti aprinse. Pun apoi pe masa diferite feluri de mancare, mananca, vorbesc si rad in toata voia buna, pana cand apar zorii zilei. Fetele isi impart intre ele usturoiul, pe care il duc a doua zi la biserica, pentru a-l sfinti preotul.

Acest usturoi se pune pe policioara la icoane, fiind bun de facut de dragoste.
In alte zone din tara noastra, pazitul usturoiului se face in felul urmator: intr-o casa de gospodar se strang 10-12 fete, avand fiecare fata cate o paine, trei capatani de usturoi, un fir de busuioc, legate cu o ata rosie si o sticla de rachiu. Aceste lucruri se pun pe o masa, intr-un colt al casei, si se acopera cu o broboada rosie. Langa lucruri, pe masa, sta un sfesnic c-o lumanare aprinsa, care arde de cu seara si pana in ziua. Langa masa, una in dreapta si una in stanga, stau de straja doua babe, care baga bine de seama ca sa nu se fure din lucruri, ori sa nu puna cineva mana pe ele. Ele stau acolo neclintite pana dimineata. La aceasta petrecere, vin si baieti cu lautari. Se canta si se petrece pana in zori.

Cand s-a facut ziua, hora este jucata afara. Un flacau joaca in mijlocul horei toate lucrurile fetelor, pazite de batrane. Dupa joc, fetele isi iau lucrurile si le impart flacailor. Painea se mananca, rachiul se bea, usturoiul se pastreaza de leac. Cand vitele-s bolnave, li se da mujdei in bors ori vin si le trece. Daca se fura din usturoi, nu-i bine deloc: fetei nu-i va mai merge bine. Usturoiul pazit este semanat primavara. Daca pleci la drum lung, sa iei putin usturoi cu tine.

usturoi sfantul andrei

De la pazitul acestui usturoi s-a nascut zicala: „Parca a pazit usturoiul”, care se da celui ce se cunoaste ca a petrecut o noapte fara somn.
Tot in aceasta noapte se fac observatii meteorologice: daca luna va fi plina si cerul senin, se zice ca iarna va fi cu moina. Daca luna va fi plina si daca cerul va fi intunecat, daca va ninge sau va ploua, peste iarna vor fi zapezi mari si grele.

De la aceasta zi si pana la Craciun, gospodinele nu mai tes in razboi si nu torc, de frica sa nu se supere Maica Domnului pe dansele.
Sfantul Andrei este socotit inceput de iarna, numindu-se din aceasta cauza „Andrei-de-iarna”.

 

Aflarea ursitului in noaptea Sfantului Andrei

Ajunul de Sfantul Andrei aduce multă forfotă pentru fetele şi femeile din Maramureş. Pe Valea Marei fetele de măritat abia aşteaptă venirea serii ca să-şi poată afla ursitul în timp ce femeile se ocupă de protecţia casei şi a gospodăriei pentru tot anul ce va urma. Ca să şi reuşească aceste lucruri atât fetele cât şi femeile trebuie să parcurgă ritualuri tradiţionale a căror vechime încă nu a fost stabilită cu exactitate de către specialiştii în folclor şi etnologie.

Pentru a şti cine le va fi soţ, fetele apelează la celebra turtă din aluat foarte sărat, care după ce este gata de frământat sfârşeşte coaptă pe cărbuni încinşi. Jumătate este mâncată înainte de culcare pentru a face sete, iar cealaltă jumătat pusă în ştergar sub pernă până dimineaţa. Visul în care un tânăr vine să-i aducă apă de băut tinerei fete, va fi visat numai dacă măritişul va avea loc în perioada ce urmează postului. Dacă viitorul soţ refuză să apară în vis cu apa de băut, atunci fata respectivă va trebui să mai aştepte. Pe cât de nerăbdătoare sunt fetele să pună în practică acest obicei, pe atât de ocupate sunt mamele şi bunicile lor, cu alte îndeletniciri ce trebuiesc făcute numai în ajun de Sfantul Andrei .

În ajunul sărbătorii de Sfantul Andrei este momentul propice în care găzdoaiele pot proteja  gospodăria şi animalele în faţa fiarelor de pădure. Pentru a reuşi acest lucru tradiţia spune că toate obiectele tăioase trebuie legate cu sfoară şi puse bine, să nu poată fi găsite în ziua sărbătorii. Toate muncile bucătăriei începînd de la tăiatul pâinii şi până la gătitul mâncăurilor trebuie terminate înainte de miezul nopţii. Pieptenele vine de asemenea ca obiect interzis de Sfantul Andrei, aşa că toate coafurile vor fi făcute în ajun.
pieptene andrei

sursa foto: Transilvania TV

Timpul este limitat, iar femeile trebuie să fie pieptănate pentru a doua zi înainte de miezul nopţii. Dinţii pieptenelui are echivalent simbolistic cu ghearele sălbăticiunilor şi de aceea trebuie pus sub sfoară, bine legat lângă celelalte obiecte casnice tăioase. Toate aceste obiceiuri funcţionează cu folos în satele din Maramures iar oamenii spun că au fost şi verificate de-a lungul  sutelor de ani.

 

INSCRIE-TE LA RITUAL

angel 4

Existenţa lumilor invizibile

Existenţa lumilor invizibile

 

În timpurile îndepărtate, marii iniţiaţi comunicau discipolilor Adevărul.

Azi, marile Lumini ale lumii spirituale comunică celor chemaţi Adevărul. Astfel aflăm că în natura înconjurătoare există o diversitate de materii eterice, de diferite grade, a căror fineţe este atât de mare, încât simţurile fizice nu sunt în stare să ni le reveleze. Aceste materii sunt animate deunde vibratorii , diferite de cele care animă materia vizibilă, tangibilă, în sânul lor existând o infinitate de vieţuitoare, de aceeaşi compoziţie cu mediul unde trăiesc.

Aceste afirmaţii, ca şi multe altele, sunt primite azi de lumea savantă cu neîncredere, ba chiar cu ironie, invocând întrebarea: „De ce nu se poate proba existenţa acestor materii şi forţe, de ce nu pot fi văzute, auzite şi pipăite de toţi oamenii?”

Răspunsul la această întrebare este următorul: Lumile hiperfizice, cu materiile şi forţele lor, nu pot fi văzute şi simţite, nu se poate lua cunoştinţă de existenţa lor, pentru că oamenii nu dispun deocamdată decât de organele de simţ necesare perceperii lumii fizice.

Este adevărat că omul are în fiinţa sa – pe lîngă organele de simţ fizice – şi organe de simţ impresionabile de prezenţa materiilor invizibile şi a entităţilor spirituale vieţuitoare în mediile hiperfizice, dar aceste simţuri dorm, stau latente în fiinţa noastră. Numai când aceste simţuri superioare vor fi puse în activitate, când vor fi chemate la viaţă, omul va deveni un medium între Cer şi pământ. Din acel moment el va auzi, simţi şi vedea materii şi fiinţe animate de alte forţe decât cele fizice.

Cu alte cuvinte, lumea hiperfizică este pentru om la fel cum este lumea culorilor pentru omul născut orb. El va auzi sunetele, va simţi cald sau rece, va pipăi lucrurile moi sau tari din lumea fizică, dar nu va avea nici o idee despre ceea ce înseamnă roşu, albastru sau verde. Mintea sa nu are posibilitatea să definească peisajele, perspectivele şi culorile, deoarece nu a avut niciodată un organ capabil de a primi vibraţiile luminii, care, sosind pe scoarţa cerebrală, se transformă în noţiuni de culori şi forme. In mintea orbului din naştere, lumea vizibilă de către un om sănătos nu provoacă nici o noţiune corespunzătoare; însă cu toate că nu o vede, ea există.

Faptul că cea mai mare parte din omenire nu vede fiinţele, materiile din lumile hiperfizice, nu este im argument că ele nu există. Dacă printr-o„minune” sau operaţie, orbul din naştere ar dobândi vederea, la început n-ar pricepe nimic, ar rămâne uluit, dar treptat, făcându-şi educaţia vizuală a imaginilor sosite pe cortex, ajunge să ia pe deplin cunoştinţă şi de acest domeniu necunoscut lui până atunci.

La fel s-ar întâmpla cu oricare dintre oamenii care dobândesc vederea spirituală. Dacă graţie unor evenimente neprevăzute, unei educaţii sau practici speciale, omul ajunge să-şi dezvolte simţurile superioare ale lumilor suprafizice, ar vedea forme şi ar auzi sunete neinteligibile la început, dar încetul cu încetul, obişnuindu-se cu ele, le va înţelege şi distinge unele de altele.

Pentru cunoaşterea acestei lumi invizibile se cer ani de zile de observaţii şi o continuă educaţie. Se petrece acelaşi fenomen ca în lumea fizică. Toţi oamenii au ochi; cei sănătoşi văd lucrurile şi fiinţele, dar oare toţi cunosc natura, funcţia şi rostul lor în angrenajul universului? Sunt necesari ani de studii pentru a le cunoaşte, deosebi şi afla rostul în decorul vast al naturii.

Unii oameni afirmă: „Deoarece noi, deocamdată, nu simţim, auzim sau vedem aceste lumi invizibile, înseamnă că nu a sosit timpul să le cunoaştem. Când va veni vremea, se vor dezvolta treptat şi simţurile superfizice din noi şi atunci le vom cunoaşte. La ce bun să ne batem capul cu ele de pe acum? Să terminăm cu deplina cunoaştere a lumii fizice, şi apoi omenirea va trece şi la cunoaşterea lumilor necunoscute”.

Argumentul este puternic în aparenţă, însă greşit în fond, şi iată de ce. Să presupunem că suntem chemaţi neapărat într-o ţară îndepărtată, unde va trebui să trăim mulţi ani. Ei bine, se cade să cunoaştem din vreme condiţiile în care vom trăi acolo, mediul şi influenţa lui asupra noastră. Bineînţeles că ajungând acolo, ne vom adapta, vrând-nevrând, acelui mediu, dar oare nu este mai bine să cunoaştem din vreme noile condiţii şi să ne pregătim pentru ele? Evident că da.

Aşa fiind, nu numai că nu este de prisos, dar chiar se impune să cunoaştem lumile invizibile, deoarece cunoscându-le din timp vom şti cum să ne comportăm atunci când dezbrăcând haina carnală, trupul, vom pătrunde în aceste lumi, unde ne vom desfăşura existenţa în forme noi de viaţă. Pregătiţi ca atare vom fi scutiţi să rătăcim ani şi ani în neştiinţă şi să pierdem astfel o vreme îndelungată până să ne obişnuim iarăşi cu „noua” noastră patrie spirituală, veche din veşnicia veacurilor fără număr.
În afara acestui motiv esenţial, se cade să luăm cunoştinţă de aceste lumi şi pentru faptul că ceea ce vedem pe pământ nu este decât efectul unor cauze aflate în lumea invizibilă. Aşa de exemplu: un om simplu constată cum telefonul transmite voci de la un loc la altul, vede cum tramvaiul circulă pe străzi, vede efectul, dar cauza care le pune în funcţiune – electricitatea – nu o vede, nu o cunoaşte. Acelaşi raport există şi între lumea fizică şi cea hiperfizică . Noi nu vom ajunge să cunoaştem pe deplin lumea fizică, lumea efectelor, până nu vom avea cunoştinţe despre lumea invizibilă, hiperfizică – domeniul cauzelor tuturor fenomenelor, lucrurilor şi fiinţelor vizibile pe pământ.

Ori de câte ori o problemă este complexă prin natura ei, se cade să se vină cu exemple cât mai numeroase. Iată un arhitect decis să proiecteze o casă . Acest om nu va îngrămădi material peste material, fără nici o ordine, fără necesitate şi în cantităţi de prisos. Mai întâi se foloseşte de gândirea şi imaginaţia sa,îşi croieşte în minte o formă de casă, cu o anumită distribuţie, cu un anumit aspect şi dimensiuni. După aceea aşterne pe hârtie ceea ce croise mental, şi încetul cu încetul, urmărindu-şi imaginaţia, face pe hârtie un plan. După acest plan, începe construcţia – realizarea fizică a unei concepţii. Cu alte cuvinte, întâi a fost o creaţie mentală, ideală, apoi a urmat realizarea ei într-o imagine, într- o formă aşternută pe hârtie, într-un proiect, şi în fine – realizarea ei în lumea fizică, cu material fizic. Ideea aparţine Lumii divine; imaginea, planul, aparţine lumii astrale; iar construcţia fizică aparţine lumii fizice.

Casa, opera fizică este trecătoare, pieritoare. Un foc, un cutremur o poate rade de pe suprafaţa pământului. Proiectul aşternut pe hârtie se poate distruge şi el, dar arhitectul are în minte imaginea casei, care nu se va distruge niciodată . Omul fizic, personalitatea creatoare va pieri şi ea, dar imaginea, creaţia sa mentală, va dura în vecii vecilor în lumea invizibilă, unde s-a imprimat ca pe o placă fotografică.

într-adevăr, universul este plin de o sumă de materii extraeterate, numite fluide. Aceste fluide au, printre alte însuşiri, calitatea de a fixa pe ele imaginile, ideile emise de oameni, îngeri, supraîngeri şi alte entităţi spirituale. Cu alte cuvinte, în spaţiile infinite se găsesc arhivele naturii, unde se imprimă toate gândurile, evenimentele şi sentimentele omenirii, fie întrupate, fie destrupate.

Tot ce există pe pământ – aer, apă, munţi şi câmpii, flora şi fauna, totul are influenţă asupra omului. Dar în afară de influenţele lumii vizibile, asupra fiecăruia din noi se exercită influenţe şi mai mari, şi mai puternice – influenţele lumilor invizibile. Noi suntem, la un moment dat, rezultatul influenţei mediului vizibil şi invizibil asupra noastră, şi al muncii depuse de spirit – stăpânul trupului – potrivit evoluţiei sale.

Să nu credem că ştim tot ce ne înconjoară. Chiar în lumea fizică – tangibilă, vizibilă şi cercetată cu simţurile noastre – se petrec o mulţime de fenomene de care rămânem neştiutori, pentru că simţurile noastre mărginite nu ni le fac cunoscute. De exemplu, se află înaintea noastră o statuie. Undele luminoase căzute pe această formă se reflectă şi vin la ochii noştri, de unde sunt transmise la centrul văzului aflat pe cortex, de aici la suflet, şi prin intermediul sufletului conştiinţa noastră, spiritul, traduce aceste vibraţii în culoare şi formă .

Dar oare cunoaştem noi totul despre această lumină? Nu, şi iată de ce. Se ştie că lumina ce scaldă cu vibraţiile ei suprafaţa pământului, vine de la soare. Dacă facem să treacă printr-o prismă o rază de lumină, vom vedea că ea se descompune în mai multe fâşii colorate, care întâlnind un ecran, ne dau spectrul solar, compus din şapte culori: roşu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo şi violet. Noi atât vedem cu ochii. Cu toate acestea, adevărul este că fâşia de lumină mai dă naştere, trecând prin prismă, şi altor culori, unele înaintea roşului – infraroşu, şi altele dincolo de violet – ultraviolet. Într-adevăr, dacă punem o lentilă în dreptul spaţiului gol dinaintea roşului şi aşezăm în focarul acestei lentile o bucată de fosfor, vom vedea că fosforul se aprinde, deoarece razele obscure, invizibile ochiului nostru, trecând prin lentilă, s-au concentrat, s-au manifestat sub formă de căldură, aprinzând fosforul. Prin urmare, înaintea roşului există unde vibratorii producătoare de căldură.

Dacă punem la finele spectrului un paravan şi alături de el o placă unsă cu o soluţie de cianură de potasiu, vom vedea cum această placă se va lumina sub acţiunea razelor ultraviolete.
Aşadar, există în razele soarelui culori infraroşii şi ultraviolete, invizibile ochilor noştri, dar sesizabile prin efectele lor.
După cum ochiul nostru nu vede decât între anumite limite, urechea noastră nu aude decât sunetele produse în aer cu o frecvenţă între 32-36.000 de vibraţii pe secundă. Or în natura fizică înconjurătoare se produc vibraţii de o frecvenţă mai înaltă de 36.000 Hz şi mai joase de 32 Hz; dar urechea noastră nu le percepe, nu le aude, ca şi cum n-ar exista.

De aici tragem concluzia că suntem scăldaţi din toate părţile de vibraţii – unele transmise prin aer, altele transmise prin eter – de care însă nu avem cunoştinţă, pentru că nu deţinem organe potrivite recepţionării lor.

Aşa de exemplu electricitatea – ale cărei unde se transmit prin eter – are de la 1.046.000 până la 35.000 milioane vibraţii pe secundă. Fluidul electric ce se scurge pe firele electrice nu este văzut de ochiul nostru, pentru că vibraţiile sale au o frecvenţă foarte mare. Dar imediat ce curentul electric întâmpină o rezistenţă în drumul său – un filament de bec electric – numărul vibraţiilor prin eter scade între 350 milioane şi 760 milioane de vibraţii pe secundă, filamentul devine luminos şi ochiul nostru vede lumina.

Până în prezent se cunosc 63 categorii de vibraţii, din care fac parte undele hertziene, undele nancy, undele x, y etc. Din acestea, noi nu percepem decât opt categorii, prin urmare avem cunoştinţă de prea puţin.

Să presupunem că nervul optic n-ar dispune de sensibilitatea dobândită până în prezent; desigur n-am avea nici o cunoştinţă de lumina soarelui, atmosfera din jurul nostru fiind întunecată. Să presupunem acum că nervul ochiului ar fi impresionabil de undele electrice; în acest caz noi am vedea totul în jurul nostru, graţie luminii emise de electronii care ne înconjoară din toate părţile. Astfel n-ar mai fi pentru noi, nici noapte, nici zi, ci o lumină continuă, atâta vreme cât electronii vor fi mânaţi mereu în vârtejul infinit de rapid al mişcării lor de rotaţie şi revoluţie.

Având în vedere acest principiu, înţelegem facultatea văzului şi auzului spiritual a unor persoane numite clarvăzătoare sau lucide.

Cu toţii primim vibraţii din lumea hiperfizică, dar rămânem nesimţitori la acţiunea lor, deoarece conştiinţa noastră nu răspunde la influenţa lor, nu sesizează sosirea lor. Clarvăzătorii, lucizii, primind aceste vibraţii, le înţeleg, conştiinţa lor ia act de prezenţa lor, şi ei văd fenomene, fiinţe, materii şi forţe la a căror descriere rămânem pe gânduri.

Evident că şi între lucizi există diferite grade: unii văd binişor, alţii bine şi alţii foarte bine, la fel ca în cazul văzului fizic comun. Pentru aceşti oameni, vederea în lumea invizibilă este un act involuntar – privesc şi văd. Ei pot vedea şi cu ochii deschişi şi cu ochii închişi, ceea ce denotă o independenţă între vederea fizică şi cea spirituală . Ei văd cartea pe care o au în mână, dar în jurul ei, prin ea şi dincolo de ea văd lumea invizibilă.

În această lume, luminoasă prin ea însăşi, prin care circulă valuri de materii subtile, se vede o mişcare deosebit de rapidă în toate direcţiile. Prin urmare lumea invizibilă este şi ea materială, animată de numeroase forţe, desfăşurate conform unor anumite legi. Aceste materii sunt de diferite densităţi, formate fiecare din particule eterice de anumite dimensiuni şi constituţii, materii dispuse unele deasupra altora, conform fineţii lor, dar în acelaşi timp pătrunzându-se rând pe rând, cele mai fine pe cele mai grosolane, sau cu particule mai mari.
În peregrinarea lui pe calea evoluţiei, timp de mii şi milioane de ani, omul abia a ajuns să-şi dezvolte inteligenţa. Graţie acestei inteligenţe, el face azi descoperiri din ce în ce mai numeroase şi mai uimitoare. După scurgerea a mii şi mii de ani şi veacuri, omul va deveni mai bun şi mai înţelept, iubind tot ceea ce-l înconjoară. În fine, când evoluţia omenească va fi spre sfârşit, pe lângă o înaltă inteligenţă şi o bunătate îngerească , omul va dobândi puteri deosebite, forţe divine. Atunci se va termina evoluţia omenirii pe această planetă. Masa umanităţii înaintată astfel, ridicată până la termenul final al existenţei sale terestre, va trece pe un alt corp ceresc, pentru a -şi continua diurnul evolutiv infinit, iar cei înapoiaţi, întârziaţii, vor fi trecuţi prin întrupări, pe un alt glob, de aceeaşi natură cu Pământul, ca să-şi continue drumul neterminat.

Constatăm că evoluţia omului necesită multe secole, şi totuşi fiecare dintre noi poate grăbi sau scurta durata acestei evoluţii. Aceasta presupune o metodă specială, o hotărâre nestrămutată, sacrificii mari, adică viaţa sfinţilor, a marilor mistici sau a yoghinilor. Prin alimentaţie şi meditaţie, prin retragerea departe de vâltoarea lumii, prin sfinţenia, iubirea şi jertfa manifestată pentru tot ce a creat Tatăl şi prin rugăciunile lor nesfârşite, aceşti oameni ajung să-şi activeze spiritul, dezvoltă forţele latente ascunse în adâncul lor, se iluminează şi dobândesc puteri divine şi cunoştinţe ignorate de omenire. Din rândul acestor oameni ieşeau savanţii de altădată, întemeietorii unei ştiinţe vaste, din care s-a oferit omenirii numai atât cât putea pricepe şi avea nevoie pentru avansarea ei.

Bietul savant de azi se străduieşte să ştie ce este eterul, cum este constituit atomul. Se zbate în ipoteze asupra vieţii, a constituţiei lui, dar nu va cunoaşte tainele vieţii decât în ziua în care îşi va ilumina fiinţa printr-o viaţă morală, corectă, conformă legilor divine – de blândeţe şi iubire pentru tot ce există în jurul său. Numai atunci spiritul său va lucra puternic prin cuirasa, prin învelişul său trupesc, şi va vedea cu ochii spiritului atomul mare cât roata plugului, îi va vedea constituţia, va înţelege viaţa şi evoluţia ei. Numai atunci când trupul său, când sistemul său cerebral va ajunge să vibreze ca şi atomul, savantul modern va ajunge să cunoască mai mult. Atunci nu va mai exista pentru el nici un mister privitor la atom. Va cunoaşte rând pe rând toate materiile invizibile, toate foiţele ce lucrează asupra lor şi toate cauzele fenomenelor petrecute în natură.

Reducând totul la materia fizică şi la legile ce o stăpânesc, savantul de azi nu poate, tocmai datorită acestui materialism feroce, să se înalţe în sfere mai înalte, să cunoască materii, legi, forţe şi fiinţe mai subtile, decât cele cunoscute în jurul său din copilărie.

In antichitate, cei dotaţi cu inteligenţă, cei pregătiţi de natură, se puneau sub conducerea unui mare preot, sfânt în conduita lui şi versat în cunoştinţe oculte şi ale naturii. Acesta, timp de 20-30 de ani, îi povăţuia pe discipoli, le descria şi arăta experimental tot ceea ce se referă Ia om şi natură. In tot acest timp discipolii, erau ţinuţi în locuri retrase, în plină natură, feriţi de influenţele lumii, de gândurile ei josnice, de pornirile ei pătimaşe, de influenţele ei magnetice. Somnul, alimentaţia, băile şi exerciţiile fizice, antrenamentele mentale şi rugăciunile, toate erau reprezentate şi executate cu scrupulozitate. An de an, se dezvolta în ei vederea în lumea invizibilă şi auzul în lumea tăcerii, a celor fără glas.

Când discipolul dobândea aceste două instrumente de cercetare a naturii, dincolo de materia tangibilă şi analizabilă, marele guru, iniţiat sau preot, începea să-i descrie lumea fizică şi lumea hiperfizică. Ii făcea cunoscută matematica, biologia, chimia şi aşa, rând pe rând, tot ce înconjoară pe om, natura întreagă. Odată intrat în stăpânirea lor, trecea la studiul foiţelor şi materiilor superfizice, a materiilor eteriforme, a fiinţelor invizibile ochilor fizici. Când – după ani de zile – îşi însuşea întreg acest domeniu, trecea la cunoaşterea originii şi a creaţiei universurilor, a vieţii şi a tuturor fiinţelor.

După aceea îşi încheia cariera de discipol cu aflarea celor mai înalte cunoştinţe îngăduite unui muritor – noţiuni referitoare la Creatorul lumilor şi atributele Sale.

Din ziua când a reuşit să-şi înfrâneze simţurile şi dorinţele, să-şi ordoneze gândurile, să respingă influenţele semenilor săi, el ieşea în lume, păşea în mijlocul omenirii, devenea la rândul său o mare lumină spirituală.

De acum înainte, cunoscător a ceea ce există pe pământ şi în Ceruri, el poate să -şi lase trupul pe pat, la umbra unui copac, într-un loc retras, iar împreună cu o parte din sufletul său să iasă şi să se îndepărteze de trup, să se ridice în spaţiu, ca un nor nevăzut, şi acolo să vadă, să cerceteze, să audă şi să primească sfaturile marilor Lumini spirituale, înaltele entităţi spirituale diriguitoare ale evoluţiei lucrurilor şi fiinţelor de pe planeta noastră.

În această fază, iniţiatul posedă puteri deosebite; poate face ceea ce omul numeşte „minuni”. El se ridică în aer, merge pe suprafaţa apei, stă în mijlocul flăcărilor, se face invizibil, vindecă boli şi face o serie nesfârşită de fapte, pentru că ştie să mânuiască toate materiile, cunoaşte secretul legilor ce le guvernează, realizând — asemenea unui mic creator — orice doreşte. Vai lui dacă o va face din vanitate sau împotriva semenilor săi!

Un asemenea om era privit – cum ar fi privit şi azi – ca un supraom, respectat de toţi. De la aceşti iniţiaţi au rămas până în zilele de azi ceea ce se mai cunoaşte, ca tradiţie, despre lumea superfizică.

fragment DIN TAINELE VIEŢII ŞI ALE UNIVERSULUI”

prof. SCARLAT DEMETRESCU