, , , , , , , , ,

Ritual la trecerea dintre ani

ritual anul nou

ritual anul nou2

Ritualul de trecere intre ani este unul din cele 3 ritualuri importante ale anului, pe langa Ritualul de Sfantul Andrei si Ritualul de Sanziene.

Este obligatoriu ca cel putin aceste 3 ritualuri sa le aveti facute intr-un an, pentru a va proteja de energii, entitati si spirite malefice, de ghinion, de saracie, boala, etc.

Ritualul de Sanziene apara impotriva vrajilor facute pe casa si neam, protejeaza impotriva afectiunilor nervoase si curata casa de energii malefice acumulate pana la jumatatea anului.

Ritualul de Sfantul Andrei dezleaga toate farmecele, vrajile, aruncaturile trimise, picate, cazute sau atrase pe capul dvs si al familiei dvs in anul in curs sau, in general (daca este primul dvs ritual).

Ritualul la trecerea dintre ani, meneste anul, adica il „farmeca” sa fie mai fericit, mai bogat, mai „sanatos”, etc…Este important si cum ne proiectam anul, nu doar sa curatam si sa dezlegam mizeriile acumulate inerent pe vreme ce trece timpul si interactionam in viata cu diverse persoane si situatii, pe parcursul unui an. Pe langa menire se face si o dezlegare scurta si o protectie generala pentru anul ce vine. Dezlegarile nu sunt complexe dar pot fi un mare ajutor in orice situatie, iar protectia generala de multe ori nici nu stim cand anume a functionat….pentru ca daca nu am avut „ghinion” uneori nici nu stim ca l-am fi putut avea. :)

 

Va asteptam la Ritual ca in fiecare an, la trecerea dintre ani!

 

Dvs nu trebuie sa faceti nimic, va puteti vedea de programul de sarbatori linistiti, dar noi, putin inainte si dupa miezul noptii la cumpana dintre ani, vom face acest ritual pentru toti cei ce vor dori sa participe, prin inscriere. 

 

Va puteti inscrie la ritual, facand comanda pe site. Plata se poate efectua cu cardul, online sau prin transfer bancar.

 

Doamne Ajuta!

Anca & Catalin Bogdan https://www.evolutiespirituala.ro/ritual-la-trecerea-dintre-ani/?feed_id=81306&_unique_id=64fdc59b754e5

/de
,

Druizii (partea a doua)

druizi1

Druizii (partea a doua)

 

Citeste prima parte AICI.

Autor articol: Catalin Bogdan

Druizii, preoți precreștini localizați tradițional şi cu preponderenţă în teritoriile Galiei şi ai insulei britanice, nu au lăsat însemnări scrise din care să întrevedem foarte clar viaţa şi obiceiurile acestora, dar acest lucru nu din cauza faptului că aceştia nu ar fi cunoscut scrierea (deoarece cunoşteau alfabetul grecesc), ci din cauza faptului că ei nu au dorit să-şi “permanentizeze” cunoştinţele în scris, în locul acestei metode preferând o variantă mult mai progresivă. Ei lăsau loc pentru descoperiri viitoare şi transmiterea acestora se făcea aproape în timp real în cadrul numeroaselor lor întâlniri.

Primele înregistrări scrise ale existenţei druizilor le avem din jurul anului 200 i.e.n. de la scriitori ca Cicero, Tacitus sau Plinius cel Bătrân care a descris un ritual druid în care erau folosite stejarul şi vâscul. O importantă sursă de informații privind viața druizilor provine chiar de la Julius Cezar, care in timpul campaniei sale de cucerire a barbarilor, a consemnat despre aceștia in „Commentarii de Bello Gallico” (50 i.e.n.).

druizii22

Etimologia cuvântului „druid” este oarecum învăluită în mister, lingviştii fiind de părere că la originea acestui cuvânt stă cuvântul latin „druides”, un termen preluat de către vechii scriitori romani direct din limba celtă, cuvânt care desemna in mod direct aceste personaje. Un cuvânt asemănător era folosit inclusiv de scriitorii greci ai acelor timpuri, de asemenea preluat din limba celtă. În irlandeza veche, termenul „drui” este asociat vrăjitorilor, şi druizilor în particular.

Alte sensuri care derivă din etimologia cuvântului, îl traduc pe acesta ca fiind „vizionarul dintre stejari” sau „înţeleptul din stejari”.

Dacă a venit vorba despre stejari, ca făcând parte din rădăcina/originea druizilor, trebuie amintit faptul că în mitologia slavă, stejarul era considerat arborele adevărului. Se credea că primul bărbat a apărut din acest arbore. Din carnea mistreților, care se hrănesc cu ghindă, ar fi luat naștere preoții, liderii spirituali ai vechilor slavi.

Limbile slave în ziua de azi (Sursă: http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier: Slavic_languages.png)

23

Religia druizilor

De-a lungul timpul, dar mai ales după declararea creştinismului ca religie oficială în lumea cunoscută (Europa), druizii au fost prezentaţi ca fiind magicieni, vrăjitori, chiar oponenţi făţişi ai implementării creştinismului. Puţini sunt totuşi cei care cunosc faptul că religia (dacă putem vorbi de o religie în cazul lor) druizilor era monoteista, aceştia crezând într-un Creator Universal, în timp ce marea majoritate a populaţiei servea unui panteon de zeităţi multiple. Ceea ce a făcut diferenţierea între creştinism (de asemenea o religie monoteistă) si credințele druizilor, este tocmai înţelegerea superioară a celor din urma a faptului că Natura urmează aceleaşi reguli şi legi dictate de către Creatorul Divin (Universal). Ei vedeau Natura ca fiind un ansamblu de entităţi de sine stătătoare, dar care urmau îndeaproape regulile Universale, putând spune că acestea într-un fel „făceau voia Domnului” dacă este să ne raportăm la credinţa creştină, dar având în acelaşi timp cunoştinţe care o puteau influenţa. Din punctul lor de vedere, oamenii, animalele, plantele, fenomenele naturale erau parte componentă a aceluiaşi tot unitar numit Natura, parte a creaţiei Creatorului Universal. Ceea ce a deranjat foarte mult la momentul respectiv a fost exact puterea lor de manipulare a elementelor naturii, precum şi cunoştinţele evoluate care nu puteau fi folosite de potentaţii acelor timpuri. Şi cum istoria este scrisă de învingători, ne putem da seama cu uşurinţă cum au ajuns cei mai înţelepţi oameni ai acelor timpuri să devină (poate peste noapte) vrăjitori, păgâni şi în general persoane „ne-frecventabile”.

În urma invaziei romane din Galia, Druidismul a fost suprimat de către Imperiul Roman în secolul 1 în timpul domniilor împăraților Tiberius și Claudius, urmând să dispară orice înregistrare scrisă despre aceştia în secolul al doilea era noastră. Reamintesc faptul că religia creştină a devenit religie oficială a Imperiului Roman, în anul 313 în timpul domniei Împăratului Constantin.

 Druizii55

Dintre credinţele vechilor druizi, pot aminti câteva linii generale ale acestora:

  • Fiecare fiinţă, fie om, animal sau plantă, este egală ca importanţă în faţa Creatorului Universal
  • Fii în armonie cu Natura şi Natura va fi în armonie cu tine
  • Stelele şi planetele influenţează viaţa tuturor fiinţelor de pe pământ.
  • Întregul este compus atât din aspectul feminin cât şi din aspectul masculin în egală masură. Doar o comuniune între acestea două pot forma un întreg. (Un dicton asemănător credintelor orientale şi simbolurilor Ying şi Yang de la chinezi)
  • Nu există moarte, ci doar Renaştere a sufletului.
  • După moartea fizică, sufletul îşi caută o nouă „carcasă” mutându-se într-un nou trup de carne.

Ca şi doctrină filozofică, druizii erau preocupaţi de nemurirea sufletului, reîncarnare şi conceptele pitagoreice, aşa după cum scria Alexander Cornelius Polyhistor

„Doctrina lui Pitagora predomină printre gali, la fel ca şi învățătura că sufletele oamenilor sunt nemuritoare, și că după un număr fix de ani, ei vor intra într-un alt corp. „

Julius Cezar a scris:

„Principalul punct al doctrinei lor este că sufletul nu moare și că, după moarte se trece de la un corp în altul” (vezi metempsihoza). „În ceea ce privește studiile şi cursurile lor actuale, principalul obiect de educație este, în opinia lor, să impregneze învățații lor cu o credință fermă în indestructibilitatea sufletului uman, care, conform credinței lor, pur și simplu trece la moarte de la o locuință la alta, prin o astfel de doctrină singur, spun ei, ceea ce privează moartea de toate spaimele sale, putând fi dezvoltată astfel cea mai înaltă formă de curaj uman. În subsidiar faţă de aceste principale principii (învăţături) ei ţin nenumărate prelegeri şi discuţii cu privire la astronomie, mărimea şi distribuţia geografică a globului, despre diferite ramuri ale filozofiei naturale, și în multe probleme legate de religie.” -Julius Caesar, De Bello Gallico, VI, 13

fff

Un alt împărat roman, pe numele sau Traian, a mai întâlnit astfel de concepţii filozofice despre viaţă, moarte şi curaj în 101 e.n. atunci când a trecut Dunărea invadând frumoasa Dacie.

Şi dacă tot vorbeam de coincidenţe şi de amplasarea druizilor pe mapamond, o altă „coincidenţă” o constituie secta druzilor, de asemenea adepţi ai filozofiei privind transmigraţia sufletului după moarte, gnosticism şi elemente comune filozofiei lui Pitagora.

druizii227

Secta druzilor îşi are originea în Egipt în anul 1014, provenind în mare măsură din religia islamică, atunci când Muhammad bin Ismail Nashtakin ad-Darazī un predicator de origine arabă a pus bazele acestei credinţe în acel colţ de lume. Lingviştii afirmă că numele sectei „druz” provine din numele fondatorului acesteia (Darazi), dar personal consider că sunt mult mai multe asemănări intre vechii druizi (conceptele spirituale şi religioase, forma numelui acestora, rădăcinile filozofice, sau chiar semnul distinctiv steaua în cinci colţuri) decât numele fondatorului. În prezent, druzii au religie proprie oficial recunoscută în Liban, Siria, Palestina, un număr cuprins între 1.000.000 şi 2.500.000 persoane fiind astfel recunoscute oficial ca fiind adepţi ai acestei religii, mulţi dintre aceştia fiind persoane publice de mare importanţă din domenii diferite că artă, diplomaţie, literatură, medii academice, politică, mass-media.

Druzii evită strict iconografia, dar le este permis să afişeze un singur simbol religios: steaua în cinci colţuri, fiecare braţ având o culoare distinctă astfel: verde pentru „Mintea Universală/Nous”, roșu pentru „Sufletul Universal/Anima Mundi”, galben pentru „Cuvânt/Logos”, albastru pentru „Potențialitate/Cauză/Precedent „, și alb pentru ” Viitor/Efect/Imanența „.

Steaua druzica (simbol religios al druzilor)

 druizii225

Steaua în 5 colţuri (simbol magic, al vechilor druizi)

 druizii2255

Rolul druizilor în societate

Julius Caesar în ale sale însemnări din timpul campaniei militare „Commentarii de Bello Gallico” (50 i.e.n.) povesteşte că tânărul care dorea să devină druid, trebuia să urmeze o formă de şcoală care dura până la 20 ani pentru a obţine statutul de druid. 20 ani de învăţături predate prin viu grai, menite să formeze viitorul stâlp al societăţii celtice sau galice. Legat de acest aspect, despre druizi s-a spus că erau barzi (cântau şi povesteau la petreceri, ştiind toată istoria triburilor şi genealogii complicate), medici (fiind capabili să vindece răni sau chiar „afecţiuni ale sufletului”) sau magi (putând controla elementele naturii şi cunoscând mişcarea astrelor cereşti).

Având în vedere aceste trei aspecte ale druizilor, este de bun simţ şi chiar logic, ca acestea să fie de fapt trepte iniţiatice în calea tânărului viitor druid. La început de drum, tânărul după ce a învăţat genealogii complexe şi cântece cu caracter istoric (cântecele celţilor şi galilor preamăreau eroismul în luptă şi aminteau de fapte deosebite ale înaintaşilor) va practica ceea ce a învăţat, popularizând şi întreţinând istoria locurilor şi a urbei din care face parte, asigurând astfel continuitatea orală a legendelor şi întărind legăturile dintre membrii societăţii. Deşi în contextul civilizaţiei moderne, acest rol este oarecum desuet, această etapă era foarte importantă, ea constituind baza viitorului druid. Acum tânărul învăţăcel ia contact pentru prima dată cu istoria poporului său, cu obiceiurile acestuia şi cu faptele de vitejie care au făcut posibilă continuitatea tribului din care face parte. Este o perioadă extrem de importantă în viaţa tânărului, acesta învăţând din istoriile şi legendele locale şi nu numai, pregătindu-se astfel pentru a fi un bun judecător şi mediator în cadrul societăţii.

 Druizii66

După o perioadă de timp de câțiva ani, dacă tânărul druid arăta vocaţie şi interes pentru arta vindecării, el era instruit în această direcţie, învăţând plantele, proprietăţile acestora şi modul în care acestea pot ajuta la vindecarea organismului uman. Druidul în această etapă a iniţierii sale avea funcţia vraciului în cadrul societăţii din care făcea parte, ajutând la menţinerea stării de sănătate fizică, psihică şi morală a membrilor acesteia.

Ultima treaptă a iniţierii o constituia accesul la informaţiile cele mai secrete ale druizilor. Este vorba despre arta magiei, studierea astrelor cereşti, înţelegerea Universului şi a forţelor care îl guvernează precum şi modul în care aceste forţe pot fi concentrate şi direcţionate în scop precis, magic.

Astfel, perioada de pregătire a viitorului druid descrisă de Julius Caesar ca având 20 ani, într-adevăr îşi are un rost foarte precis, deoarece puţini erau cei care ajungeau la finalul ciclului de pregătire, iar aceştia trebuiau să fie dintre cei mai buni, deoarece nu îi era permis oricui să acceadă la informaţii atât de subtile şi chiar periculoase.

Rolul druidului în societate era deci de mare importanţă, societatea fiind împărţită în două clase conducătoare formată din druizi (preoți) şi equites (nobili luptători). Această orânduire socială am regăsit-o în multe scrieri vechi, dar nicăieri nu este atât de evidentă similitudinea dintre acestea ca în vechile scrieri din Mahabharata unde de asemenea societatea elitistă era împărţită între brahmani („brahmana”) şi războinici („ksatriya”). La fel ca şi în vechea Indie, clasa nobililor războinici („ksatriya” în India şi „equites” (călăreţi) în Galia) erau profund şi direct influenţaţi în luarea deciziilor de către brahmani sau după caz, în Galia druizi. Diodorus Siculus şi Strabo au povestit despre rolul druizilor în societate, spunând că dacă situaţia o impunea, druizii se bucurau de atâta respect şi influenţă încât puteau opri două oşti combatante direct pe câmpul de luptă. Rolul important al druidului în societatea din care făcea parte, răzbate şi din faptul că nici un rege nu ar fi îndrăznit să refuze un ordin venit din partea unui druid, rostit pe tonul cel mai calm sub forma unei profeţii sau a unui sfat.

 Druizii890

  https://www.evolutiespirituala.ro/druizii-partea-a-doua/?feed_id=81079&_unique_id=64fc3bd95d183

/de
, , , , , , , , , ,

TABLITELE SUMERIENE – Adevarul despre istoria partiala a Terrei

tablitele sumeriene2

TABLITELE SUMERIENE

– Adevarul despre istoria partiala a Terrei –

Se vorbeste destul de mult de tablitele Sumeriene, dar foarte putini au citit traducerea acestora. Ele prezinta istoria in varianta Sumeriana.
Tablitele de la Tartaria, mai vechi cu cca. 1000 ani decat cele Sumeriene, inca nu sunt complet descifrate, iar cele descifrate prezinta calcule matematice intr-un alt sistem. Deci pana la definitivarea descifrarii placutelor de la Tartaria, cand e posibil sa aflam o completare sau o schimbare radicala a istoriei, e bine sa cunoastem varianta „traducerii” (sub rezerva unei posibile dezinformari) tablitelor Sumeriene. Asemanarea multor aspecte cu scrierile biblice e covarsitoare.

Zecharia Sitchin, cunoscut datorita traducerii (descifrarii) tablitelor Sumeriene, a caror inteles schimba radical istoria omenirii, catalogat si ca fiind un manipulator, de catre unii, dar si fiindui apreciata traducerea de catre altii.
In cartea ” An.unnak.ki Versus An.unnak.ki ” , Aryana Havak prezinta pe scurt istoria tablitelor Sumeriene, dar si traducerea catorva dintre tablite. In continuare aveti acest pasaj :

Aceasta ar fi istoria oficială, prezentată succint, a Sumerului.

În urma unor ample săpături arheologice, printre care cele din 1850, din zona Mosulului, efectuate de Sir Layard şi cele nu mai puţin faimoase din Telloh, care au fost începute de nişte arheologi francezi în anul 1877 şi au fost continuate de alte echipe până în anul 1913, s-a reuşit aducerea la lumină a unor uriaşe vestigii arheologice care atestă rolul civilizator pe care l-au avut sumerienii. Cu ocazia acestor şantiere s-au găsit aprox. 250.000 de tăbliţe şi cilindri, preponderent din lut şi piatră, pe care se afla întreaga istorie a Sumerului. Din păcate nu s-au tradus decât foarte puţine. Ele sunt considerate ca fiind una din cele mai mari descoperiri arheologice din istoria umanităţii, dar deşi au trecut peste 150 de ani de la aceste evenimente, ele continuă să fie ignorate şi excluse din istoria oficială. Acest lucru se datorează faptului că ele contravin versiunii oficiale, atât din punct de vedere istoric, cât şi religios. Majoritatea acestora fac referire la situaţia economică, socială, religioasă şi politică din acea perioadă. Cel mai important apărător şi traducător al acestor scrieri este reputatul savant Zecharia Sitchin, istoric şi poliglot, care a studiat ani la rând aceste texte şi care, în urma unor argumente coerente, a ajuns la concluzia că această civilizaţie sumeriană a fost un «dar al zeilor».
Ceea ce este însă important şi interesant de aprofundat este Lista Sumeriană a Zeilor şi Zeiţelor. Această listă se află gravată pe o multitudine de tăbliţe de lut şi sigilii de piatră şi cuprinde o perioadă de aproximativ 400.000 de ani. Cu toate că anumite voci au afirmat că ele sunt reale şi trebuiesc acceptate, datorită lungii perioade pe care o acoperă, comunitatea ştiinţifică a respins aceste informaţii considerându-le neverosimile. Ei îşi bazează argumentaţia şi pe faptul că conducătorii sunt descrişi ca fiind zei sau nemuritori.

anunnaki-god-utu-isaac-alexandre
În aceste înscrisuri sumeriene zeii sunt numiţi An.unnak.ki – în traducere, cei care au venit din cer pe pământ. Nu putem să nu facem o corelaţie cu religia oficială şi anume cu faptul că în Geneză apar nişte personaje ce sunt numite Nefilimi, cuvânt a cărui traducere uzuală este cea de uriaşi, dar a cărui interpretare corectă ar fi: cei care au venit jos.
Mitologia sumeriană afirmă că au existat o serie de zei şi zeiţe, buni sau răi, care au venit pe pământ şi au creat rasa umană. Sitchin spune că aceşti zei au sosit de pe o planetă numită Nibiru sau Planeta încrucişării, pe care asirienii şi babilonienii o numeau Marduk. Sumerienii credeau că această planetă are o orbită eliptică de 3.600 de ani pământeni şi că orbita acestui astru ar începe undeva între Jupiter şi Marte şi s-ar extinde departe în spaţiul cosmic. În prezent s-a identificat un corp ceresc, numit Planeta X, care este situat dincolo de Pluto şi care se pare că face parte din sistemul nostru solar. În traducerea lui Sitchin, planeta Nibiru ar fi cauzat, la începutul formării sistemului solar, distrugerea unei planete numită Tiamat. Se pare că centura de asteroizi dintre Marte şi Jupiter a apărut ca urmare a ciocnirii dintre Tiamat şi una din Lunile planetei Nibiru. Acest cataclism este descris în amănunt pe câteva tăbliţe, însă nu mai există nicio o altă dovadă care să susţină această ipoteză. Singurul argument care se poate aduce este faptul că sumerienii aveau ample, dar totodată neobişnuite cunoştinţe de astronomie, nefireşti pentru acea perioadă, ei având tăbliţe cu reprezentări ale sistemului solar şi al planetelor, reprezentări în care sunt desenate corect poziţiile, mărimea şi orbitele acestora.
Conform calculelor acestora Nibiru trece prin sistemul nostru solar odată la 3.600 de ani, iar sumerienii au numit această perioadă un SAR. Pe tăbliţe găsim afirmaţia că anunnakki au ajuns pe pământ cu 120 de SAR înaintea potopului. Asta ar însemna aproximativ 432.000 ani. Sitchin crede că aceşti zei aveau viaţa foarte lungă, de până la 500.000 de ani pământeni. Tot el spune ca aceştia au venit pe Terra cu scopul de a căuta aur. Se pare că aurul le era necesar la refacerea atmosferei de pe planeta lor, întrucât aceasta se deteriorase. De aceea au venit aici. au construit mine situate în principal în actualul Zimbabwe, zonă numită de sumerieni AB.ZU, au făcut baze între actualele Iran şi Irak. Însă după o perioadă, dându-şi seama că nu pot face munca, au combinat ADN-ul lor cu cel al lui Homo Erectus, creând astfel Homo Sapiens.
Tăbliţele descriu modul în care au fost combinate genele Anunnakki cu cele ale băştinaşilor, ba mai mult, fac referire la anumite recipiente în care au fost creaţi embrionii. Se pare că în misiunea lor de a căuta aur ei au mai aterizat şi pe alte corpuri cereşti cum ar fi Lahmu (Marte) şi Luna. Iniţial au fost 900 de colonizatori, dar doar 600 s-au stabilit pe Terra.
Locuitorii de atunci ai zonei sumeriene au fost primii care au interacţionat cu ei şi tot ei au fost cei cărora de-a lungul timpului le-au fost dezvăluite informaţii privind sistemul solar, astronomia, construcţia de oraşe, agricultura, canalizare, etc.
Anunnakki aveau ca şi conducători pe Enlil şi Enki, care erau fiii conducătorului suprem al celor de pe Nibiru, numit Anu. Enki împreună cu Ninhursag sau Ninti se pare că au fost cei care i-au creat pe oameni, deşi Enlil s-a opus cu vehemenţă. Ninhursag, Ninti sau Ninkharsag este descrisă ca având vaste cunoştinţe medicale şi apare deseori în reprezentările sumeriene sub forma unei potcoave cu ajutorul căreia se tăia cordonul ombilical. În anumite reprezentări ea apare ca fiind o femeie însărcinată.
Ulterior aceasta devine zeiţa mamă şi o regăsim în diverse religii sub felurite nume ca: regina Semiramida, Isis, Barati, etc.
Tăbliţele ne spun că în fazele iniţiale s-a încercat combinarea ADN-ului zeilor cu feluritele vietăţi existente pe Terra la acel moment. Aşa se face că au apărut creaturi cu diverse defecte sau hibrizi, inapţi în a munci.
Într-un final, după multe combinaţii şi încercări eşuate, au descoperit formula corectă şi astfel s-a născut LU.LU, primul Homo Sapiens. În conformitate cu textele sumeriene Lulu a avut ca mamă o femeie din Africa, iar descoperiri recente arată că Homo Sapiens a apărut pentru prima oară acolo. Ştiinţa confirmă că noi am avut acelaşi strămoş feminin care a trăit în Africa acum 150.000–300.000 de ani. Tot ştiinţa demonstrează că acum 35.000 de ani s-a produs o nouă intervenţie, la fel de bruscă ca prima, asupra ADN-ului uman, în urma căreia a apărut Homo Sapiens Sapiens.
Pe tăbliţele sumeriene apar numele şi ierarhia zeilor anunnakki. Astfel: tatăl zeilor se numea AN (cer) iar mama lor ANTU. Aceştia stăteau în cerul lor şi veneau în vizită pe E.RI.DU doar rareori.

Se pare că aceşti doi au fost cei care i-au trimis pe Enlil şi Enki, care erau fraţi vitregi, să guverneze pământul. Ulterior aceştia au devenit din fraţi, rivali. Tăbliţele mai descriu faptul că oamenii au primit posibilitatea procreerii, iar acest lucru a dus la o explozie demografică. Se pare că acesta a fost declanşatorul unui conflict major între Enlil şi Enki, conflict în care Enki a ţinut partea rasei nou create. De altfel atât legendele sumeriene cât şi textele Vedice povestesc despre conflicte permanente în rândul zeilor, iar dacă ne gândim şi la mitologia greacă observăm aceeaşi stare conflictuală la nivelul zeilor, care exploda la cel mai mic incident.

Zeii sumerieni sunt descrişi ca având mai multe înfăţişări. Uneori sunt umanoizi, alteori au cap şi aripi de păsări şi adesea au aspect de reptilă. Această ultimă reprezentare apare în special în imaginile în care aceştia sunt descrişi ca fiind războinici. Aceste tipare sunt repetitive şi se regăsesc pretutindeni. Interesant este faptul că în texul tăbliţelor, pe parcursul a mai multe sute de mii de ani, se regăsesc numele aceloraşi zeităţi.

Cel mai important zeu era Anu, dumnezeu din cer, stăpânul constelaţiilor, rege al zeilor, spiritelor şi demonilor şi care locuia în cele mai înalte zone din cer. El avea puterea creaţiei şi puterea distrugerii, pedepsindu-i astfel pe cei răi. El a fost tatăl lui Anunnku, în traducere, cel venit din cer.
Pe una din tăbliţe apare Enmeduranki, un prinţ din Sippar, care a fost îndrăgit de Anu, Enlil şi Enki. El a fost adus de Shamas la adunarea zeilor. Ei i-au arătat cum «să vadă uleiul pe apă» şi multe alte secrete. Apoi i-au dat Tăbliţa Divină care conţinea secretele Cerului şi ale Pământului. Tot ei l-au învăţat cum să facă calcule matematice.
Sumerienii nu i-au numit dumnezei pe anunnakki, ci DIN.GIR, adică cei puri, strălucitori. Nu are sens să intrăm în amănunt în aceste descrieri. Informaţiile se găsesc şi pot fi accesate. Este important de menţionat că textele sumeriene împart istoria în două părţi: înainte şi după Potop. Se pare că a existat un potop care a venit şi a distrus ceea ce creaseră anunnakki. Ei spun că după ce apele s-au retras, anunnakki au decis că au fost prea măreţi (în sensul de buni) pentru umanitate. Termenul folosit este ELU, care se traduce din acadiană ca măreţ.
Dacă suprapunem informaţiile tăbliţelor peste cele din Biblie vedem că anumite idei corespund, regăsindu-se în ambele scrieri.

Iar după ce au început a se înmulţi oamenii pe pământ şi li s-au născut fiice, Fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au ales dintre ele soţii, care pe cine a voit.
Dar Domnul Dumnezeu a zis: „Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceştia, pentru că sunt numai trup. Deci zilele lor să mai fie o sută douăzeci de ani!”
În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi (nefilimi), mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii: aceştia sunt vestirii viteji din vechime.
Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ şi că toate cugetele şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele,
I-a părul rău şi s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ.
Şi a zis Domnul: „Pierde-voi de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci îmi pare rău că le-am făcut.”

Potopul a ţinut pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi s-a înmulţit apa şi a ridicat corabia şi aceasta s-a înălţat deasupra pământului.
Şi a crescut apa mereu şi s-a înmulţit foarte tare pe pământ şi corabia se purta pe deasupra apei.
Şi a sporit apa pe pământ atât de mult, încât a acoperit toţi munţii cei înalţi, care erau sub cer.
Şi a acoperit apa toţi munţii cei înalţi, ridicându-se cu cincisprezece coţi mai sus de ei. Şi a murit tot trupul ce se mişca pe pământ: păsările, animalele, fiarele, toate vietăţile ce mişunau pe pământ şi toţi oamenii.
Toate cele de pe uscat, câte aveau suflare de viaţă în nările lor, au murit
Şi aşa s-a stins toată fiinţa care se alia pe faţa a tot pământul, de la om până la dobitoc şi până la târâtoare şi până la păsările cerului, roate s-au stins de pe pământ, şi a rămas numai Noe şi ce era cu el în corabie.
Iar apa a crescut mereu pe pământ, o sută cincizeci de zile.
Geneza

De altfel dacă ar fi să cercetăm legendele şi miturile existente pe întreg pământul am realiza că pretutindeni apare ideea de potop. În tăbliţele sumeriene se povesteşte cum anunnakki au părăsit pământul în navele lor în timp ce întreg teritoriul era acoperit de apă. Există în prezent dovezi geologice care confirmă că acum aproximativ 11.000 î.Hr. pe Terra s-a produs o catastrofă care a distrus toate aşezările existente. Ici colo apar noi descoperiri, dovezi ale unor civilizaţii avansate, dar care nu sunt luate în seamă.
Tot pe aceste tăbliţe găsim informaţii cu privire la faptul că sumerienii îşi vedeau zeii ca fiind buni şi puternici şi de aceea atribuiau eşecurile şi nereuşitele personale ca fiind răsplata propriilor fapte. Astfel s-a născut credinţa că dacă îţi dispreţuiai sau judecai dumnezeul acesta îţi aducea boli, suferinţă, dezastre. Din scrieri aflăm că în acea zonă geografică ploile erau rare şi că atunci când ploua şi apăreau inundaţii acestea erau puse pe seama unui demon care trăia în Golful Persic şi care se răzbuna pe ei. Tot la sumerieni apare ideea că un copil se naşte deja păcătos şi că orice suferinţă este dată pe merit şi că trebuie mulţumit pentru ea.

Sumerienii atribuiau calităţi umane zeilor şi astfel avem informaţii despre tot felul de conflicte cum ar fi cel apărut între zeul bovinelor Lahar şi sora lui, zeiţa cerealelor, Ashnar. Apare apoi o ceartă între Emesh, zeul verii, răspunzător de floră, construcţii, oraşe şi temple şi Eten, zeul iernii, care era responsabil cu naşterile şi roditul. Se pare că aceşti zei erau geloşi şi voiau să fie lăudaţi în permanenţă. De asemenea a existat un conflict şi între Enki şi Ninhursag (doamna care dă viaţă). Acesta se pare că ar fi mâncat opt plante crescute într-un loc special, numit grădina divină şi ar fi declanşat astfel furia zeiţei. Aceasta l-a blestemat, dorindu-i ca opt părţi din corpul lui să se îmbolnăvească, iar Enki s-a îmbolnăvit. Una din zonele afectate a fost o coastă.
Într-un final lui Ninhursag i s-a făcut mila şi s-a întors să îl însănătoşească. Ea a creat opt divinităţi care să îl vindece, din care una a fost făcută special pentru coasta bolnavă. Ea se numea Nin-Ti, în traducere doamna coastă. Să fie acesta oare o asemănare cu biblica Eva?

Despre Ninhursag se ştie că a avut o fiică şi un fiu cu Enki. Aceasta a devenit ulterior zeiţa păşunilor, iar fratele ei pe nume Ninurta a fost văzut ca fiind răspunzător de fântâni. Ninhursag este numită şi Niniti-doamna vieţii sau Mammi şi răspundea de facilităţile medicale.

Enki iese din apă la îndemnul mesagerului său Isimud care este uşor de identificat prin cele două feţe care privesc în părţi opuse (dualitate).

În reprezentări, Enki apare adesea reprezentat de doi şerpi care se încolăcesc, imagine foarte asemănătoare cu cea a AND-ului uman şi cu cea a caduceului, simbol folosit şi în prezent de medicină. Pe tăbliţe se află consemnat faptul că el a sfidat Consiliul Conducător al Anunnakkilor, care hotărâse să distrugă umanitatea, pentru că o vedea ca fiind o creaţie imperfectă, şi l-a învăţat pe Ziusudra (Noe sumerian) cum să îşi construiască o barcă spre a se salva pe el şi familia lui.
Perioada domniei lui Enki se întinde pe 120 SAR. Templul lui principal se numea E-ENGUR-RA, în traducere, casa din străfundul apei şi se alia în Eridu, o localitate situată în zona văii Eufratului. Se mai ştie despre Enki că a avut un copil cu fiica sa care a dat naştere unei fete pe nume Nikurra. Enki s-a împreunat şi cu aceasta şi astfel s-a născut Uttu. Important este faptul că Enki apare întotdeauna ca protector şi învăţător al omenirii şi este văzut ca fiind creatorul omului.
Spre deosebire de fratele său Enki, Enlil este descris ca fiind un zeu al vântului sau al dominaţiei. Tăbliţele spun despre el că ar fi fost aruncat din DILMUN, casa zeilor, pentru că ar fi violat o fată pe nume Ninlil. Aceasta însă l-a urmat în pribegie şi i-a născut patru copii. Enlil este văzut ca fiind stăpânul pământului şi este cunoscut ca fiind inventatorul târnăcopului.

În afara acestor principali zei, în tăbliţele sumeriene mai găsim relatări şi despre alte zeităţi, fiecare având un rol binestabilit în ierarhia existentă.
Consider că este important să amintim cronologia evenimentelor, stabilită de Sitchin, în urma traduceri tăbliţelor.

3190324_f520Evenimente înainte de Potop

450.000 Î.Hr.
Atmosfera planetei Nibiru începe să se deterioreze şi devine astfel ostilă vieţii. Anu îl detronează pe Alalu şi ajunge cu ajutorul unei nave pe Terra. Aici găseşte zăcăminte de aur şi realizează că acestea pot fi folosite spre a salva atmosfera planetei sale.

445.000
Anunnakki aterizează pe Terra şi îşi stabilesc baza la Eridu, cu intenţia de a extrage aur din Golful Persic. Ei sunt conduşi de Enki, care este fiul lui Anu.

430.000
Pământul începe să devină ospitalier datorită climei care devenise mai blândă. Anunnakki sosesc pe Pământ în număr mare. Ei sunt conduşi de sora vitregă a lui Enki. Ea era doctor şi avea şi rang conducător.

416. 000
Producţia de aur începe să scadă, iar acest lucru îl determină pe Anu să vină pe Pământ. Împreună cu el soseşte şi fiul lui, Enlil. Odată ajuns aici, Anu hotărăşte ca exploatarea minieră să aibă loc în Africa. Totodată îl numeşte pe Enlil coordonator al misiunii Terra. Enki este trimis în Africa. În momentul în care voia să părăsească Terra, Anu este atacat de nepotul lui Alalu.

400. 000
În sudul Mesopotamiei existau şapte localităţi dezvoltate. Cele mai importante erau: un port spaţial în Sippar, Centrul de Control al Misiunii din Nippur şi Centrul Metalurgic din Shurrupak. Minereurile erau transportate din Africa cu ajutorul unor nave. Metalul era rafinat şi apoi trimis în sus, pe orbită. De aici era încărcat în navele care soseau regulat de pe Nibiru. Igigi era răspunzător de trimiterea produsului finit.

380.000
Igigi îl sprijină pe nepotul lui Alalu iar acesta încearcă să ia Pământul în stăpânire.
Enliliţii câştigă într-un final războiul împotriva zeilor.

300. 000
Anunnakki se răzvrătesc deoarece nu le convenea munca grea pe care o depuneau în mine. Enki şi Ninhursag se văd puşi în situaţia de a găsi alţi muncitori. De aceea se gândesc să creeze lucrători. Primi lucrători obţinuţi prin manipulare genetică au avut la bază ADN-ul unei femele de maimuţă. Aceştia au fost primii Homo Sapiens. Ei sunt puşi la muncă în locul anunnakki lor. În acelaşi timp Enlil aduce lucrători primitivi în Edin din Mesopotamia. Homo Sapiens a fost creat având posibilitatea procreerii şi de aceea a început să se înmulţească.

200.000
O nouă eră glaciară se abate asupra Pământului. Acest lucru face ca viaţa să regreseze.

100.000
Clima începe să îşi revină, încălzindu-se. Fiicele oamenilor care erau deosebit de frumoase sunt râvnite de către anunnakki. Aceştia încep să se cupleze cu ele. Acest lucru îl enervează pe Enlil.

75. 000
Asupra Pământului se abate o nouă eră glaciară. Pe Pământ este atât de frig încât doar omul Cro-Magnon supravieţuieşte.

49. 000
Enki şi Ninhursag se decid să pună noi conducători în Shuruuppak. Ei îi aleg din rândul oamenilor, dar din categoria celor ce aveau părinţi anunnakki. Acest lucru îl înfurie pe Enlil, care se hotărăşte să distrugă întreaga populaţie.

13. 000
Enlil îşi dă seama că se va produce o catastrofa globală odată cu trecerea planetei Nibiru prin apropierea Pământului. Valul uriaş ce urma să se propage pe Terra avea să îi ducă planul la bun sfârşit. El îi pune pe anunnakki să jure că nu vor divulga oamenilor această informaţie.

 

Evenimente după Potop

11.000 î.Hr.
Enki nu poate respecta promisiunea şi îl învaţă pe Ziusudra cum să îşi construiască o barcă sigură. Apele se revarsă asupra pământului. Anunnakki urmăresc întreaga scenă de la bordul navei lor. După ce apele au început să se retragă, Enlil acceptă ca populaţia rămasă să primească unelte şi seminţe. Oamenii încep să cultive mai întâi în zonele înalte. Enki îi învaţă cum să domesticească animalele.

10.500
Descendenţii lui Ziusudra primesc trei ţinuturi unde să îşi desfăşoare activitatea. Ninurta, fiul lui Enki, îi ajută făcând stăvilare şi secând râurile spre a le oferi teren fertil.
Enki intervine şi el, făcând valea Nilului cultivabilă. Peninsula Sinai este transformată în port pentru navele spaţiale. Anunnakki construiesc un Centru de Control pe muntele Monah, viitorul Ierusalim.

9.780
Primul născut al lui Enki, pe nume Ra/Marduck, împarte domnia Egiptului între Osiris şi Seth.

9.330
Seth îl capturează pe Osiris, după care îl omoară tăindu-l în bucăţi. Preia apoi rolul de conducător al Nilului.

8.970
Fiul lui Osiris, pe nume Horus, îşi răzbună tatăl iniţiind primul război al piramidelor. Seth reuşeşte să scape refugiindu-se în Asia. El ia peninsula Sinai şi Canaan-ul.

8.670
Urmaşii lui Enlil nu sunt de acord cu faptul că descendenţii lui Enki controlau toate zonele de zbor şi de aceea iniţiază un al doilea război al piramidelor. Ninurta câştigă bătălia şi goleşte piramidele de echipament. Ninhursag organizează o conferinţă de pace. Conducerea Egiptului este preluată de urmaşii lui Thoth. Dinastia Ra/Marduk îşi pierde puterea. Se construieşte Heliopolisul.

8.500
La porţile facilităţilor spaţiale sunt construite turnuri de veghe. Unul dintre acestea se afla în Jericho.

7. 400
Este o perioadă a păcii. Anunnakki dezvăluie oamenilor noi cunoştinţe. Este momentul în care începe perioada neolitică. Egiptul este condus de semi-zei.

3.800
Anunnakki se hotărăsc să înfiinţeze din nou oraşele zeilor în Sumer. Este momentul în care apare civilizaţia. Primele oraşe construite sunt Eridu şi Nippur. Anu vine în vizită pe Terra. Cu această ocazie se construieşte oraşul Uruk, iar templul acestui oraş este închinat zeiţei Inanna, care era nepoata lui Anu.

 

egipt regiRegi pe Pământ

3.760
Oamenilor le-a fost dată conducerea. Ninurta face prima capitală la Kish. În Nippur apare calendarul. Civilizaţia începe să se răspândească şi în afara Sumerului.

3.450
Nannar/Sin preia conducerea în Sumer. Babilonul este proclamat de către Marduk ca fiind „poarta zeilor”. Acum are loc cunoscutul incident de la turnul din Babel, iar anunnakki reuşesc să amestece limbile oamenilor. Thoth a fost dat jos de pe tron de către Ra/Marduk. Dumuzi, fratele lui Thoth, cel care o trădase pe Inanna este arestat şi apoi ucis din greşeală. Marduk este zidit de viu în marea piramidă, dar reuşeşte să scape printr-un tunel. Pleacă apoi în exil.

3.100-3.350
Sunt ani de haos, care se sfârşesc odată cu instalarea unui faraon. Civilizaţia înaintează ajungând în a doua regiune.

2.900
Conducerea Sumerului este preluată de Erech, căruia Inanna îi dă putere peste a treia regiune. Acesta este momentul în care valea Indus începe să se civilizeze.

2.650
Regatul Sumerului începe să se destrame, ocazie cu care capitala se mută. Enlil îşi dă seama că oamenii sunt din ce în ce mai greu de condus.

2.371
Inanna se îndrăgosteşte de Sharru-Kin (Sargon). Acesta îşi stabileşte capitala la Agade. Acesta este momentul naşterii imperiului akkadian.

2.316
Sargon, vrând să stăpânească cele patru regiuni, desacralizează pământul Babilonului. Conflictul dintre Inanna şi Marduk capătă amploare şi ia sfârşit doar în momentul în care Nergal, fratele lui Marduk, pleacă din Africa, spre a-l convinge să părăsească Mesopotamia.

2.291
Tronul din Akkad este ocupat de Naram-Sin. Acesta reuşeşte cu ajutorul Inannei să intre în Egipt prin peninsula Sinai.

2.255
Inanna preia puterea în Mesopotamia. Narram-Sin sfidează Nippurul. Marii anunnakki atacă Agade, ştergându-l de pe faţa pământului. Inanna reuşeşte să scape. Grupări loiale lui Enlil şi Ninurta ocupă Sumerul şi Akkad.

2.220
Civilizaţia Sumerului explodează graţie unor conducători abili din Lagash. Gudea este ajutat de Thoth să construiască un ziggurat în onoarea Ninurtei.

2.193
Este anul în care Terah, tatăl lui Abraham se naşte într-o familie de înalţi preoţi.

2.180
Egiptul se împarte în două. Urmaşii lui Ra/Marduk rămân cu sudul iar faraonii obţin tronul Egiptului de Jos.

2.130
Autoritatea începe să se deterioreze în Mesopotamia. Inanna nu reuşeşte să reziste la conducerea Erechului.

3683149_com_meso2milen

 

Era decisivă

2.123
În Nippur se naşte Abraham.

2.113
Enlil îi încredinţează lui Nannar, pământul din Shem. Se decide ca Ur să fie capitala noului imperiu. Ur-Nammu se urcă pe tron şi devine protectorul Nippurului. Tatăl lui Abraham, Terah, vine în Ur spre a încheia o alianţă cu curtea regală.

2.096
Ur-Nammu este ucis în război. Oamenii sunt convinşi că omorârea lui a fost aranjată de Anu şi Enlil. Terah pleacă împreună cu familia sa în Harran.

2.095
Shulgi vine la tron în Ur. Imperiul începe să prospere. El se îndrăgosteşte de Inanna şi devine iubitul acesteia. Dă Larsa elamiţilor în schimbul promisiunii că vor servi ca legiune străină.

2.080
Prinţii din Theba, care îi erau loiali lui Ra/Marduk au început să facă presiuni asupra nordului ce se afla sub Mentuhotep I. Nabu. Fiul lui Marduk obţine adepţi, pentru tatăl său, din Asia de Vest.

2.055
Nannar îi ordonă lui Shulgi să trimită trupe elamite pentru a stopa revolta din oraşele canaanite. Elamiţii ajung la intrarea în peninsula Sinai şi la portul spaţial.

2.048
Moare Slugi. Marduk se mută în ţinutul hitiţilor. Abraham stăpâneşte peste sudul Canaanului, fiind ajutat de o trupă de elită.

2.047
Amar-Sin, cunoscut din Biblie ca Amraphel, devine regele Urului. Abraham pleacă în Egipt, de unde revine după cinci ani, însoţit de mai multe trupe.

2.041
Amar-Sin, ghidat de Inanna, formează coaliţia regilor din est şi organizează o expediţie militară în Canaan şi Sinai. Conducătorul acesteia este elamitul Khedor-la’omer. Abraham le blochează accesul la intrarea în portul spaţial.

2. 038
În timp ce imperiul se destramă, Shu-Sin îl înlocuieşte pe Amar-Sin la tronul din Ur.

2.029
Ibbi-Sin îl înlocuieşte pe Shu-Sin. Provinciile vestice sunt din ce în ce mai mult orientate către Marduk.

2.024
Marduk intră în Sumer şi se înscăunează în Babilon. Lupta se extinde către centrul Mesopotamiei. Pământul sfânt al Nipurului este întinat. Enlil ordonă pedepsirea lui Marduk şi Nabu, însă Enki se opune. Cu toate acestea fiul lui Enki, Nergal îi ţine partea lui Enlil. Nabu împreună cu ajutoarele lui încearcă să captureze portul spaţial, moment în care marele anunnakki aprobă folosirea armelor nucleare. Nergal şi Ninuria distrug atât portul spaţial cât şt oraşe canaanite.

2.023
Vântul poartă deşeuri radioactive către Sumer. Oameni şi animale mor răpuşi. Apa este otrăvită şi pământul devine sterp. Sumerul şi întreaga sa civilizaţie zac în ruine. Abraham moare la vârsta de 100 de ani, iar moştenitorul lui devine Isaac.

După cum am mai spus, aceasta este cronologia evenimentelor, cronologie stabilită de Sitchin în urma analizării tăbliţelor sumeriene. Trebuie menţionat că există multe voci, mai mult sau mai puţin autorizate, care contestă aceste evenimente. Este însă izbitoare similitudinea şi cronologia unor evenimente înşiruite aici, cu cele descrise de alte surse din antichitate şi în primul rând cu cele din Biblie. Peste tot apare un dumnezeu/forţă supremă care a făcut omul, l-a învăţat, i-a dat pereche, l-a izgonit atunci când a încălcat o lege, etc. În toate tradiţiile se vorbeşte despre un potop care a venit să şteargă păcătoşii de pe suprafaţa pământului şi despre un singur om, care avertizat fiind, şi-a luat măsurile necesare. Dacă este să luam în calcul că majoritatea munţilor sunt tineri, atunci nu putem să nu acceptăm ideea unor convulsii, apărute nu departe în trecut, la nivelul scoarţei terestre. Până şi Platon menţionează într-una din lucrările sale că agricultura a început întâi în regiunile înalte, deoarece un val uriaş distrusese toate aşezările de la şes.

Nu vreau să spun mai multe, vă las să trageţi concluziile singuri. Vă recomand însă înainte de a accepta o versiune, oficiala sau neoficială a istoriei, să analizaţi cât mai multe surse. Numai aşa vă veţi putea forma o opinie corectă asupra trecutului nostru.

În jurul datei de 12 iunie 2006, un batalion de infanterie, care avea ca sarcină supravegherea zonei petroliere de la Baza aviatică din Talil, situată în sud-estul Bagdadului, a descoperit accidental o cutie de cupru în interiorul căreia se aflau mai multe tăbliţe de lapis-lazuli ce aveau gravate în ele simboluri ale scrierii cuneiforme. Fără să ştie exact despre ce este vorba, Agenţia Naţională de Securitate, împreună cu guvernul american şi britanic, au restaurat o tăbliţă. Pentru a vedea despre ce descoperire era vorba aceasta a fost dusă la British Museum. Membrii au fost asiguraţi că rezultatul va fi făcut public, dar se pare că forţe guvernamentale au interzis acest lucru. Enervaţi aceştia au plecat către British Museum spre a lua parte la proiect. În acest mod, au apărut simultan în mai multe oraşe, transcrieri ale textului străvechi. Probabil că asta a fost marea noastră şansă de a afla de această descoperire.

 

 

 

Tăbliţa I

După dorinţele lor, tronul regal a fost coborât din ceruri
Drepturile au fost perfecţionate, ordonanţele divine au fost exaltate.
În locuri pure, cinci oraşe au fost construite: primul fiind Eridu, al doilea Badtibira. Larak a fost al treilea şi Sippar al patrulea. Al cincilea oraş a fost Shuruppak al cărui rege am fost eu, Ziusudra.
Acestea au fost centrele cultului. Aceste cinci oraşe au fost desemnate centrele cultului.
Un vuiet a ieşit din aceste centre de cult. Un vuiet perturbat de zei.
După ce oraşele au fost distruse, centrele cultului au fost distruse de asemenea.
După dezastru, inundaţia trimisă să acopere tot pământul, distrugătoarea vieţii.

Iar eu Ziusudra, pe vârful înalt al muntelui Nimush, am aranjat şapte şi şapte bărci, pline cu trestie, pini şi liliac şi am dus ofranda pentru a răspândi tămâia în toate direcţiile, iar zeii au mirosit mireasma.
Au mirosit mireasma, şi s-au adunat în jurul ofrandei precum muştele.
Belet-ili a venit. Ea ţinea în aer un ornament în formă de muscă pe care Anu îl făcuse în focul său interior.
„Jur că pe acest medalion albastru,
Că nu o să uit niciodată aceste zile, niciodată!”
Când Enlil a ajuns, m-am adunat cu soţia mea în jurul zeilor.
Ne-a atins sprâncenele şi ne-a spus „Hithero, Ziusudra a fost o fiinţă umană, acum va fi cunoscut ca şi Utnapishtim, şi el împreună cu soţia vor fi zei, ca şi noi.”
Şi am fost duşi departe.
Am fost duşi la locul de unde izvorăsc mari râuri.
La Gihon, Pishon, Tigris şi Euphrates.
În acel loc îndepărtat trăim.
Acolo, la sursa marilor râuri trăim.
Când am ajuns în acel loc de peste lumi,
Enlil mi-a spus, către Utnapishtim, a spus
„Tu”, „cel de departe” vei face munca conducătorului tău EA.
Cândva înţelepciunea venea dintr-un zid de trestie, aşa vei face şi tu.
Vei lua decizii pentru alta, o cu totul altă corabie. Scrie-le în tabletele din lapis-lazuli
Scrie-le în tabletele alese.
Apoi pune-le într-o cutie de bronz, pusă pe o trestie şi pe crengi de pin şi liliac.
Împarte înţelepciunea. Împarte bogăţia. Ascunde-le, departe
În oraşul celui mai puternic erou, care a văzut ce a fost ascuns.
Inspectează fundaţiile, puse de către cei 7 maeştri zidari (masoni) pe cărămizile arzătoare. Vezi cum străluceşte precum bronzul în soare?
Urcă-te pe scări. Uită-te la pământul pe care îl întrupează.
Admiră grădinile, templele şi magazinele, toate locurile magnifice.
Caută piatra din mijloc
Uită-te sub.
Acum, în acele timpuri, în acele zile, lumea era încă nouă.
Când Enlil a adus în faţă tăbliţele, pământul abia se uscase.
Coliba roşie, coliba roşie. Zid, Zid.
Coliba roşie ascultă, zid reflectă
Dă jos coliba, construieşte o barcă
Lasă posesiunile. Caută viaţa.
Renunţă la bunurile lumeşti. Ţine sufletul în viaţă.
O nouă furtună se apropie, dar ploile nu urlă. Altă inundaţie vine. Din nou peste pământuri.
Fii pregătit şi pregăteşte-ţi crucile familiei
Schimbă bucuria din sufletele oamenilor.
Ascunde-te în îmbrăţişarea lui Nibiru, întoarcerea luminii în permanentul cerului. A fost (ilizibil)
Sfârşitul tăbliţei

 

Tăbliţa II

Din prima băutură
Când a intrat pentru prima oară sub manta
Pentru nectarul negru al „raqiya” acesta a fost predestinat
Peste mii de ani, ei au venit
În cea mai violentă formă, au venit
Şi au întrerupt căile vechi
(ilizibil)
Şi oamenii pământului au fost ţinuţi prizonieri în propriile case
Invadatorii s-au luptat între ei pentru bogăţiile pământului
Pentru nectarul negru
Zeii se uitau trişti la ce se întâmplă
Şi s-au consiliat între ei
Pentru un remediu
(ilizibil)
(ilizibil)
În acest timp invadatorii au continuat
Spre oripilarea martorilor, invadatorii au continuat
(ilizibil)
(ilizibil)
Când a apărut urâtul semn în deşert
Uzurpatorii nu au luat de seamă (ilizibil)
Acolo în Dilmun
(ilizibil)
(ilizibil)
Marii zei s-au adunat
Marii zei s-au adunat în Dilmun
(ilizibil)
Ninhursag a adus schimbarea înaintea lui Enki
(ilizibil)
Şi soarta oamenilor a fost pecetluită
Sfârşitul fragmentului

 

Tăbliţa III

S-a stabilit că naţiunile se vor întoarce
(ilizibil)
(ilizibil)
Naţiunile oamenilor se vor întoarce în pântec
În Nibiru, eterna mamă creatoare
(ilizibil)
(ilizibil)
(Ilizibil)
Annuaki au fost trimişi în faţă
Din ceruri Annuaki au fost trimişi către creaţia lor
(ilizibl)
An, Enlil, Enki şi Ninhursag creatorii oamenilor cu capete negre
Fondatorii Eidu, Bad-tibira, Larsa, Sippar şi Shuruppak
(ilizibil)
Primele oraşe au fost fondate
(ilizibil)
Acestea au fost păstrătoarele naţiunilor
Puternicii oameni cunoscuţi care au dat afară Nephilimul
Şi au construit temple divine, ordine, ritualuri şi ceremonii
(ilizibil)
Acestea au fost generaţiile, naţiunile multitudinii.
Această multitudine de naţiuni a curs din ceruri
(ilizibil)
Annuaki, An, Enil şi Ninhursag au trimis înainte mesajele divine
(ilizibil)
Aşteptând întoarcerea lor, întoarcerea copiilor, creatorii oamenilor au aşteptat
(ilizibil)
Cu inimile grele, dar pline de bucurie au aşteptat

Tăbliţa IV

Un nou potop a venit
Din ceruri un nou potop a venit
Cu Dilmun pe dreapta şi sacrul Eridu pe stânga
Annuaki s-au adunat
Între două locuri pure, locul de apă pură
De unde Gihonul şi Pish-onul, Tibru şi Eufrat au curs
Ungând pământul şi oamenii într-o baie purificatoare.
Aceste ape limpezi, cele ce susţineau viaţa au secat
Marile râuri au secat
Acum praful suflă în acele locuri.
Unde marile râuri curgeau cândva
Praful domneşte în acel loc.
Marduk a deschis uşa şi fiii lui Dilmun au mers înainte
Fiii lui Dilmun
Tinerii bravi ai acelui oraş pur
Cel mai luminat dintre oraşe
Au venit în timp ce fiii lui Eridu pregăteau masa
Recitau incantaţia, uitata ceremonie veche
Radiant cu mâinile curate stă Ninhursag
În faţa Annunaki
Cu mâinile curate se pregătea. Supraveghea pregătirile incantaţiilor potrivite, ofrandele şi ceremoniile.
Copiii, zeii creatori, consiliul, Annuaki, pentru ei
Se pregătea
(ilizibil)
Naţiunile, triburile de pe pământ s-au pregătit în timp ce patru oameni puternici ţineau şi focurile şi vânturile
Ca nimic să nu se întâmple pe pământ.
Nici noapte, nici zi, întuneric sau lumină, monotonia dăinuia.
Până când naţiunile, triburile şi-au luat zborul
De pe pământ, naţiunile alese şi triburile au zburat,
În timp ce un munte de foc a ieşit din mare
Curăţând pe cei necuraţi, înghiţind cerul.
Sfârşitul Tăbliţei

 

Tăbliţa V

Sfânta migraţie peste ceruri
Annunaki
Zeii din apus s-au adunat în locurile sacre vechi şi noi
Ea, Ninki, Inanna şi Utu
Enlil lângă Ninlil, Adad lângă Ninhursag
Zeiţa mamă, (ilizibil) înţeleapta Mammi
A administrat drepturile divine în lumina focurilor consacrate
În timp ce zeiţa pântec, Belet-ili era prezentă
Focurile veşnice, făcute din trestii pure, liliac şi pin ardeau în locurile predestinate
Sub grija oamenilor cunoscuţi, progeniturile antice
Progeniturile antice ale lui Umal au administrat focurile
La trei şi două puncte (ilizibil) au făcut (ilizibil) oamenii înţelepţi fac o ofrandă pe pământ
După ritualul cerc, Umal, naţiunile şi triburile s-au refugiat
La trei şi două puncte, locurile de (ilizibil) pe calea spre ceruri
Naţiunile lui Umal şi triburile s-au spălat pe mâini
Au învăţat ceremoniile şi ritualurile în acele locuri (ilizibil) prin migraţia sfântă
În acele locuri, Umal, naţiunile pământului şi triburile
Au fost făcuţi curaţi din nou
În acele locuri Umal a fost făcut curat într-o baie purificatoare
Scufundat total, acesta a ieşit curat
Ca şi tinerii din Dilmun (ilizibil)
Au pregătit nava nouă, noile nave, planificatele nave.
Inscripţionate de Ut Napishtim după sfaturile lui Enlil din partea lui Ea,
Au fost pregătite în acele locuri predestinate.
La două, trei puncte (ilizibil)
Bravii tineri din Dilmun au pregătit navele.
Pentru (ilizibil) drum prin ceruri, migraţia sfântă
Bravii tineri din Dilmun au administrat (ilizibil)
Al doilea (ilizibil) următoarea (ilizibil), locul chinului lui Umal a fost pregătit
Abundenţa a fost dăruită pământului
Seminţe, cereale, pomi fructiferi şi peşti de tot felul mării
Sub îndrumarea lui Umal se va (ilizibil… ilizibil… ilizibil) nu va merge.
Zeii din Apsu, consiliul şi annunaki au spus:
Spre ceruri îşi va căuta Umal pâinea
Şi în ordonanţele divine îşi va găsi Umal dreptatea
Umal nu va mai (ilizibil) în locurile desemnate, locurile sacre.

Traducere tablitelor din engleză de Cristian David Isăilă

 

sumerian

 

LINK TABLITELE SUMERIENE TRADUSE IN ENGLEZA:

http://www.youtube.com/playlist?list=PLEF46697CFC133577

PRIMA TABLITA, CAPITOLUL 1/6

  https://www.evolutiespirituala.ro/tablitele-sumeriene/?feed_id=79811&_unique_id=64f337f659cc7

/de
, , , , , , , , , , , , , , ,

Existenţa lumilor invizibile

angel 4 1

Existenţa lumilor invizibile

Existenţa lumilor invizibile

 

În timpurile îndepărtate, marii iniţiaţi comunicau discipolilor Adevărul.

Azi, marile Lumini ale lumii spirituale comunică celor chemaţi Adevărul. Astfel aflăm că în natura înconjurătoare există o diversitate de materii eterice, de diferite grade, a căror fineţe este atât de mare, încât simţurile fizice nu sunt în stare să ni le reveleze. Aceste materii sunt animate deunde vibratorii , diferite de cele care animă materia vizibilă, tangibilă, în sânul lor existând o infinitate de vieţuitoare, de aceeaşi compoziţie cu mediul unde trăiesc.

Aceste afirmaţii, ca şi multe altele, sunt primite azi de lumea savantă cu neîncredere, ba chiar cu ironie, invocând întrebarea: „De ce nu se poate proba existenţa acestor materii şi forţe, de ce nu pot fi văzute, auzite şi pipăite de toţi oamenii?”

Răspunsul la această întrebare este următorul: Lumile hiperfizice, cu materiile şi forţele lor, nu pot fi văzute şi simţite, nu se poate lua cunoştinţă de existenţa lor, pentru că oamenii nu dispun deocamdată decât de organele de simţ necesare perceperii lumii fizice.

Este adevărat că omul are în fiinţa sa – pe lîngă organele de simţ fizice – şi organe de simţ impresionabile de prezenţa materiilor invizibile şi a entităţilor spirituale vieţuitoare în mediile hiperfizice, dar aceste simţuri dorm, stau latente în fiinţa noastră. Numai când aceste simţuri superioare vor fi puse în activitate, când vor fi chemate la viaţă, omul va deveni un medium între Cer şi pământ. Din acel moment el va auzi, simţi şi vedea materii şi fiinţe animate de alte forţe decât cele fizice.

Cu alte cuvinte, lumea hiperfizică este pentru om la fel cum este lumea culorilor pentru omul născut orb. El va auzi sunetele, va simţi cald sau rece, va pipăi lucrurile moi sau tari din lumea fizică, dar nu va avea nici o idee despre ceea ce înseamnă roşu, albastru sau verde. Mintea sa nu are posibilitatea să definească peisajele, perspectivele şi culorile, deoarece nu a avut niciodată un organ capabil de a primi vibraţiile luminii, care, sosind pe scoarţa cerebrală, se transformă în noţiuni de culori şi forme. In mintea orbului din naştere, lumea vizibilă de către un om sănătos nu provoacă nici o noţiune corespunzătoare; însă cu toate că nu o vede, ea există.

Faptul că cea mai mare parte din omenire nu vede fiinţele, materiile din lumile hiperfizice, nu este im argument că ele nu există. Dacă printr-o„minune” sau operaţie, orbul din naştere ar dobândi vederea, la început n-ar pricepe nimic, ar rămâne uluit, dar treptat, făcându-şi educaţia vizuală a imaginilor sosite pe cortex, ajunge să ia pe deplin cunoştinţă şi de acest domeniu necunoscut lui până atunci.

La fel s-ar întâmpla cu oricare dintre oamenii care dobândesc vederea spirituală. Dacă graţie unor evenimente neprevăzute, unei educaţii sau practici speciale, omul ajunge să-şi dezvolte simţurile superioare ale lumilor suprafizice, ar vedea forme şi ar auzi sunete neinteligibile la început, dar încetul cu încetul, obişnuindu-se cu ele, le va înţelege şi distinge unele de altele.

Pentru cunoaşterea acestei lumi invizibile se cer ani de zile de observaţii şi o continuă educaţie. Se petrece acelaşi fenomen ca în lumea fizică. Toţi oamenii au ochi; cei sănătoşi văd lucrurile şi fiinţele, dar oare toţi cunosc natura, funcţia şi rostul lor în angrenajul universului? Sunt necesari ani de studii pentru a le cunoaşte, deosebi şi afla rostul în decorul vast al naturii.

Unii oameni afirmă: „Deoarece noi, deocamdată, nu simţim, auzim sau vedem aceste lumi invizibile, înseamnă că nu a sosit timpul să le cunoaştem. Când va veni vremea, se vor dezvolta treptat şi simţurile superfizice din noi şi atunci le vom cunoaşte. La ce bun să ne batem capul cu ele de pe acum? Să terminăm cu deplina cunoaştere a lumii fizice, şi apoi omenirea va trece şi la cunoaşterea lumilor necunoscute”.

Argumentul este puternic în aparenţă, însă greşit în fond, şi iată de ce. Să presupunem că suntem chemaţi neapărat într-o ţară îndepărtată, unde va trebui să trăim mulţi ani. Ei bine, se cade să cunoaştem din vreme condiţiile în care vom trăi acolo, mediul şi influenţa lui asupra noastră. Bineînţeles că ajungând acolo, ne vom adapta, vrând-nevrând, acelui mediu, dar oare nu este mai bine să cunoaştem din vreme noile condiţii şi să ne pregătim pentru ele? Evident că da.

Aşa fiind, nu numai că nu este de prisos, dar chiar se impune să cunoaştem lumile invizibile, deoarece cunoscându-le din timp vom şti cum să ne comportăm atunci când dezbrăcând haina carnală, trupul, vom pătrunde în aceste lumi, unde ne vom desfăşura existenţa în forme noi de viaţă. Pregătiţi ca atare vom fi scutiţi să rătăcim ani şi ani în neştiinţă şi să pierdem astfel o vreme îndelungată până să ne obişnuim iarăşi cu „noua” noastră patrie spirituală, veche din veşnicia veacurilor fără număr.
În afara acestui motiv esenţial, se cade să luăm cunoştinţă de aceste lumi şi pentru faptul că ceea ce vedem pe pământ nu este decât efectul unor cauze aflate în lumea invizibilă. Aşa de exemplu: un om simplu constată cum telefonul transmite voci de la un loc la altul, vede cum tramvaiul circulă pe străzi, vede efectul, dar cauza care le pune în funcţiune – electricitatea – nu o vede, nu o cunoaşte. Acelaşi raport există şi între lumea fizică şi cea hiperfizică . Noi nu vom ajunge să cunoaştem pe deplin lumea fizică, lumea efectelor, până nu vom avea cunoştinţe despre lumea invizibilă, hiperfizică – domeniul cauzelor tuturor fenomenelor, lucrurilor şi fiinţelor vizibile pe pământ.

Ori de câte ori o problemă este complexă prin natura ei, se cade să se vină cu exemple cât mai numeroase. Iată un arhitect decis să proiecteze o casă . Acest om nu va îngrămădi material peste material, fără nici o ordine, fără necesitate şi în cantităţi de prisos. Mai întâi se foloseşte de gândirea şi imaginaţia sa,îşi croieşte în minte o formă de casă, cu o anumită distribuţie, cu un anumit aspect şi dimensiuni. După aceea aşterne pe hârtie ceea ce croise mental, şi încetul cu încetul, urmărindu-şi imaginaţia, face pe hârtie un plan. După acest plan, începe construcţia – realizarea fizică a unei concepţii. Cu alte cuvinte, întâi a fost o creaţie mentală, ideală, apoi a urmat realizarea ei într-o imagine, într- o formă aşternută pe hârtie, într-un proiect, şi în fine – realizarea ei în lumea fizică, cu material fizic. Ideea aparţine Lumii divine; imaginea, planul, aparţine lumii astrale; iar construcţia fizică aparţine lumii fizice.

Casa, opera fizică este trecătoare, pieritoare. Un foc, un cutremur o poate rade de pe suprafaţa pământului. Proiectul aşternut pe hârtie se poate distruge şi el, dar arhitectul are în minte imaginea casei, care nu se va distruge niciodată . Omul fizic, personalitatea creatoare va pieri şi ea, dar imaginea, creaţia sa mentală, va dura în vecii vecilor în lumea invizibilă, unde s-a imprimat ca pe o placă fotografică.

într-adevăr, universul este plin de o sumă de materii extraeterate, numite fluide. Aceste fluide au, printre alte însuşiri, calitatea de a fixa pe ele imaginile, ideile emise de oameni, îngeri, supraîngeri şi alte entităţi spirituale. Cu alte cuvinte, în spaţiile infinite se găsesc arhivele naturii, unde se imprimă toate gândurile, evenimentele şi sentimentele omenirii, fie întrupate, fie destrupate.

Tot ce există pe pământ – aer, apă, munţi şi câmpii, flora şi fauna, totul are influenţă asupra omului. Dar în afară de influenţele lumii vizibile, asupra fiecăruia din noi se exercită influenţe şi mai mari, şi mai puternice – influenţele lumilor invizibile. Noi suntem, la un moment dat, rezultatul influenţei mediului vizibil şi invizibil asupra noastră, şi al muncii depuse de spirit – stăpânul trupului – potrivit evoluţiei sale.

Să nu credem că ştim tot ce ne înconjoară. Chiar în lumea fizică – tangibilă, vizibilă şi cercetată cu simţurile noastre – se petrec o mulţime de fenomene de care rămânem neştiutori, pentru că simţurile noastre mărginite nu ni le fac cunoscute. De exemplu, se află înaintea noastră o statuie. Undele luminoase căzute pe această formă se reflectă şi vin la ochii noştri, de unde sunt transmise la centrul văzului aflat pe cortex, de aici la suflet, şi prin intermediul sufletului conştiinţa noastră, spiritul, traduce aceste vibraţii în culoare şi formă .

Dar oare cunoaştem noi totul despre această lumină? Nu, şi iată de ce. Se ştie că lumina ce scaldă cu vibraţiile ei suprafaţa pământului, vine de la soare. Dacă facem să treacă printr-o prismă o rază de lumină, vom vedea că ea se descompune în mai multe fâşii colorate, care întâlnind un ecran, ne dau spectrul solar, compus din şapte culori: roşu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo şi violet. Noi atât vedem cu ochii. Cu toate acestea, adevărul este că fâşia de lumină mai dă naştere, trecând prin prismă, şi altor culori, unele înaintea roşului – infraroşu, şi altele dincolo de violet – ultraviolet. Într-adevăr, dacă punem o lentilă în dreptul spaţiului gol dinaintea roşului şi aşezăm în focarul acestei lentile o bucată de fosfor, vom vedea că fosforul se aprinde, deoarece razele obscure, invizibile ochiului nostru, trecând prin lentilă, s-au concentrat, s-au manifestat sub formă de căldură, aprinzând fosforul. Prin urmare, înaintea roşului există unde vibratorii producătoare de căldură.

Dacă punem la finele spectrului un paravan şi alături de el o placă unsă cu o soluţie de cianură de potasiu, vom vedea cum această placă se va lumina sub acţiunea razelor ultraviolete.
Aşadar, există în razele soarelui culori infraroşii şi ultraviolete, invizibile ochilor noştri, dar sesizabile prin efectele lor.
După cum ochiul nostru nu vede decât între anumite limite, urechea noastră nu aude decât sunetele produse în aer cu o frecvenţă între 32-36.000 de vibraţii pe secundă. Or în natura fizică înconjurătoare se produc vibraţii de o frecvenţă mai înaltă de 36.000 Hz şi mai joase de 32 Hz; dar urechea noastră nu le percepe, nu le aude, ca şi cum n-ar exista.

De aici tragem concluzia că suntem scăldaţi din toate părţile de vibraţii – unele transmise prin aer, altele transmise prin eter – de care însă nu avem cunoştinţă, pentru că nu deţinem organe potrivite recepţionării lor.

Aşa de exemplu electricitatea – ale cărei unde se transmit prin eter – are de la 1.046.000 până la 35.000 milioane vibraţii pe secundă. Fluidul electric ce se scurge pe firele electrice nu este văzut de ochiul nostru, pentru că vibraţiile sale au o frecvenţă foarte mare. Dar imediat ce curentul electric întâmpină o rezistenţă în drumul său – un filament de bec electric – numărul vibraţiilor prin eter scade între 350 milioane şi 760 milioane de vibraţii pe secundă, filamentul devine luminos şi ochiul nostru vede lumina.

Până în prezent se cunosc 63 categorii de vibraţii, din care fac parte undele hertziene, undele nancy, undele x, y etc. Din acestea, noi nu percepem decât opt categorii, prin urmare avem cunoştinţă de prea puţin.

Să presupunem că nervul optic n-ar dispune de sensibilitatea dobândită până în prezent; desigur n-am avea nici o cunoştinţă de lumina soarelui, atmosfera din jurul nostru fiind întunecată. Să presupunem acum că nervul ochiului ar fi impresionabil de undele electrice; în acest caz noi am vedea totul în jurul nostru, graţie luminii emise de electronii care ne înconjoară din toate părţile. Astfel n-ar mai fi pentru noi, nici noapte, nici zi, ci o lumină continuă, atâta vreme cât electronii vor fi mânaţi mereu în vârtejul infinit de rapid al mişcării lor de rotaţie şi revoluţie.

Având în vedere acest principiu, înţelegem facultatea văzului şi auzului spiritual a unor persoane numite clarvăzătoare sau lucide.

Cu toţii primim vibraţii din lumea hiperfizică, dar rămânem nesimţitori la acţiunea lor, deoarece conştiinţa noastră nu răspunde la influenţa lor, nu sesizează sosirea lor. Clarvăzătorii, lucizii, primind aceste vibraţii, le înţeleg, conştiinţa lor ia act de prezenţa lor, şi ei văd fenomene, fiinţe, materii şi forţe la a căror descriere rămânem pe gânduri.

Evident că şi între lucizi există diferite grade: unii văd binişor, alţii bine şi alţii foarte bine, la fel ca în cazul văzului fizic comun. Pentru aceşti oameni, vederea în lumea invizibilă este un act involuntar – privesc şi văd. Ei pot vedea şi cu ochii deschişi şi cu ochii închişi, ceea ce denotă o independenţă între vederea fizică şi cea spirituală . Ei văd cartea pe care o au în mână, dar în jurul ei, prin ea şi dincolo de ea văd lumea invizibilă.

În această lume, luminoasă prin ea însăşi, prin care circulă valuri de materii subtile, se vede o mişcare deosebit de rapidă în toate direcţiile. Prin urmare lumea invizibilă este şi ea materială, animată de numeroase forţe, desfăşurate conform unor anumite legi. Aceste materii sunt de diferite densităţi, formate fiecare din particule eterice de anumite dimensiuni şi constituţii, materii dispuse unele deasupra altora, conform fineţii lor, dar în acelaşi timp pătrunzându-se rând pe rând, cele mai fine pe cele mai grosolane, sau cu particule mai mari.
În peregrinarea lui pe calea evoluţiei, timp de mii şi milioane de ani, omul abia a ajuns să-şi dezvolte inteligenţa. Graţie acestei inteligenţe, el face azi descoperiri din ce în ce mai numeroase şi mai uimitoare. După scurgerea a mii şi mii de ani şi veacuri, omul va deveni mai bun şi mai înţelept, iubind tot ceea ce-l înconjoară. În fine, când evoluţia omenească va fi spre sfârşit, pe lângă o înaltă inteligenţă şi o bunătate îngerească , omul va dobândi puteri deosebite, forţe divine. Atunci se va termina evoluţia omenirii pe această planetă. Masa umanităţii înaintată astfel, ridicată până la termenul final al existenţei sale terestre, va trece pe un alt corp ceresc, pentru a -şi continua diurnul evolutiv infinit, iar cei înapoiaţi, întârziaţii, vor fi trecuţi prin întrupări, pe un alt glob, de aceeaşi natură cu Pământul, ca să-şi continue drumul neterminat.

Constatăm că evoluţia omului necesită multe secole, şi totuşi fiecare dintre noi poate grăbi sau scurta durata acestei evoluţii. Aceasta presupune o metodă specială, o hotărâre nestrămutată, sacrificii mari, adică viaţa sfinţilor, a marilor mistici sau a yoghinilor. Prin alimentaţie şi meditaţie, prin retragerea departe de vâltoarea lumii, prin sfinţenia, iubirea şi jertfa manifestată pentru tot ce a creat Tatăl şi prin rugăciunile lor nesfârşite, aceşti oameni ajung să-şi activeze spiritul, dezvoltă forţele latente ascunse în adâncul lor, se iluminează şi dobândesc puteri divine şi cunoştinţe ignorate de omenire. Din rândul acestor oameni ieşeau savanţii de altădată, întemeietorii unei ştiinţe vaste, din care s-a oferit omenirii numai atât cât putea pricepe şi avea nevoie pentru avansarea ei.

Bietul savant de azi se străduieşte să ştie ce este eterul, cum este constituit atomul. Se zbate în ipoteze asupra vieţii, a constituţiei lui, dar nu va cunoaşte tainele vieţii decât în ziua în care îşi va ilumina fiinţa printr-o viaţă morală, corectă, conformă legilor divine – de blândeţe şi iubire pentru tot ce există în jurul său. Numai atunci spiritul său va lucra puternic prin cuirasa, prin învelişul său trupesc, şi va vedea cu ochii spiritului atomul mare cât roata plugului, îi va vedea constituţia, va înţelege viaţa şi evoluţia ei. Numai atunci când trupul său, când sistemul său cerebral va ajunge să vibreze ca şi atomul, savantul modern va ajunge să cunoască mai mult. Atunci nu va mai exista pentru el nici un mister privitor la atom. Va cunoaşte rând pe rând toate materiile invizibile, toate foiţele ce lucrează asupra lor şi toate cauzele fenomenelor petrecute în natură.

Reducând totul la materia fizică şi la legile ce o stăpânesc, savantul de azi nu poate, tocmai datorită acestui materialism feroce, să se înalţe în sfere mai înalte, să cunoască materii, legi, forţe şi fiinţe mai subtile, decât cele cunoscute în jurul său din copilărie.

In antichitate, cei dotaţi cu inteligenţă, cei pregătiţi de natură, se puneau sub conducerea unui mare preot, sfânt în conduita lui şi versat în cunoştinţe oculte şi ale naturii. Acesta, timp de 20-30 de ani, îi povăţuia pe discipoli, le descria şi arăta experimental tot ceea ce se referă Ia om şi natură. In tot acest timp discipolii, erau ţinuţi în locuri retrase, în plină natură, feriţi de influenţele lumii, de gândurile ei josnice, de pornirile ei pătimaşe, de influenţele ei magnetice. Somnul, alimentaţia, băile şi exerciţiile fizice, antrenamentele mentale şi rugăciunile, toate erau reprezentate şi executate cu scrupulozitate. An de an, se dezvolta în ei vederea în lumea invizibilă şi auzul în lumea tăcerii, a celor fără glas.

Când discipolul dobândea aceste două instrumente de cercetare a naturii, dincolo de materia tangibilă şi analizabilă, marele guru, iniţiat sau preot, începea să-i descrie lumea fizică şi lumea hiperfizică. Ii făcea cunoscută matematica, biologia, chimia şi aşa, rând pe rând, tot ce înconjoară pe om, natura întreagă. Odată intrat în stăpânirea lor, trecea la studiul foiţelor şi materiilor superfizice, a materiilor eteriforme, a fiinţelor invizibile ochilor fizici. Când – după ani de zile – îşi însuşea întreg acest domeniu, trecea la cunoaşterea originii şi a creaţiei universurilor, a vieţii şi a tuturor fiinţelor.

După aceea îşi încheia cariera de discipol cu aflarea celor mai înalte cunoştinţe îngăduite unui muritor – noţiuni referitoare la Creatorul lumilor şi atributele Sale.

Din ziua când a reuşit să-şi înfrâneze simţurile şi dorinţele, să-şi ordoneze gândurile, să respingă influenţele semenilor săi, el ieşea în lume, păşea în mijlocul omenirii, devenea la rândul său o mare lumină spirituală.

De acum înainte, cunoscător a ceea ce există pe pământ şi în Ceruri, el poate să -şi lase trupul pe pat, la umbra unui copac, într-un loc retras, iar împreună cu o parte din sufletul său să iasă şi să se îndepărteze de trup, să se ridice în spaţiu, ca un nor nevăzut, şi acolo să vadă, să cerceteze, să audă şi să primească sfaturile marilor Lumini spirituale, înaltele entităţi spirituale diriguitoare ale evoluţiei lucrurilor şi fiinţelor de pe planeta noastră.

În această fază, iniţiatul posedă puteri deosebite; poate face ceea ce omul numeşte „minuni”. El se ridică în aer, merge pe suprafaţa apei, stă în mijlocul flăcărilor, se face invizibil, vindecă boli şi face o serie nesfârşită de fapte, pentru că ştie să mânuiască toate materiile, cunoaşte secretul legilor ce le guvernează, realizând — asemenea unui mic creator — orice doreşte. Vai lui dacă o va face din vanitate sau împotriva semenilor săi!

Un asemenea om era privit – cum ar fi privit şi azi – ca un supraom, respectat de toţi. De la aceşti iniţiaţi au rămas până în zilele de azi ceea ce se mai cunoaşte, ca tradiţie, despre lumea superfizică.

fragment “DIN TAINELE VIEŢII ŞI ALE UNIVERSULUI”

prof. SCARLAT DEMETRESCU

https://www.evolutiespirituala.ro/existenta-lumilor-invizibile/?feed_id=79103&_unique_id=64ef091c60cdd

/de
, , , , , , , , , , , , , , ,

Existenţa lumilor invizibile

angel 4

Existenţa lumilor invizibile

Existenţa lumilor invizibile

 

În timpurile îndepărtate, marii iniţiaţi comunicau discipolilor Adevărul.

Azi, marile Lumini ale lumii spirituale comunică celor chemaţi Adevărul. Astfel aflăm că în natura înconjurătoare există o diversitate de materii eterice, de diferite grade, a căror fineţe este atât de mare, încât simţurile fizice nu sunt în stare să ni le reveleze. Aceste materii sunt animate deunde vibratorii , diferite de cele care animă materia vizibilă, tangibilă, în sânul lor existând o infinitate de vieţuitoare, de aceeaşi compoziţie cu mediul unde trăiesc.

Aceste afirmaţii, ca şi multe altele, sunt primite azi de lumea savantă cu neîncredere, ba chiar cu ironie, invocând întrebarea: „De ce nu se poate proba existenţa acestor materii şi forţe, de ce nu pot fi văzute, auzite şi pipăite de toţi oamenii?”

Răspunsul la această întrebare este următorul: Lumile hiperfizice, cu materiile şi forţele lor, nu pot fi văzute şi simţite, nu se poate lua cunoştinţă de existenţa lor, pentru că oamenii nu dispun deocamdată decât de organele de simţ necesare perceperii lumii fizice.

Este adevărat că omul are în fiinţa sa – pe lîngă organele de simţ fizice – şi organe de simţ impresionabile de prezenţa materiilor invizibile şi a entităţilor spirituale vieţuitoare în mediile hiperfizice, dar aceste simţuri dorm, stau latente în fiinţa noastră. Numai când aceste simţuri superioare vor fi puse în activitate, când vor fi chemate la viaţă, omul va deveni un medium între Cer şi pământ. Din acel moment el va auzi, simţi şi vedea materii şi fiinţe animate de alte forţe decât cele fizice.

Cu alte cuvinte, lumea hiperfizică este pentru om la fel cum este lumea culorilor pentru omul născut orb. El va auzi sunetele, va simţi cald sau rece, va pipăi lucrurile moi sau tari din lumea fizică, dar nu va avea nici o idee despre ceea ce înseamnă roşu, albastru sau verde. Mintea sa nu are posibilitatea să definească peisajele, perspectivele şi culorile, deoarece nu a avut niciodată un organ capabil de a primi vibraţiile luminii, care, sosind pe scoarţa cerebrală, se transformă în noţiuni de culori şi forme. In mintea orbului din naştere, lumea vizibilă de către un om sănătos nu provoacă nici o noţiune corespunzătoare; însă cu toate că nu o vede, ea există.

Faptul că cea mai mare parte din omenire nu vede fiinţele, materiile din lumile hiperfizice, nu este im argument că ele nu există. Dacă printr-o„minune” sau operaţie, orbul din naştere ar dobândi vederea, la început n-ar pricepe nimic, ar rămâne uluit, dar treptat, făcându-şi educaţia vizuală a imaginilor sosite pe cortex, ajunge să ia pe deplin cunoştinţă şi de acest domeniu necunoscut lui până atunci.

La fel s-ar întâmpla cu oricare dintre oamenii care dobândesc vederea spirituală. Dacă graţie unor evenimente neprevăzute, unei educaţii sau practici speciale, omul ajunge să-şi dezvolte simţurile superioare ale lumilor suprafizice, ar vedea forme şi ar auzi sunete neinteligibile la început, dar încetul cu încetul, obişnuindu-se cu ele, le va înţelege şi distinge unele de altele.

Pentru cunoaşterea acestei lumi invizibile se cer ani de zile de observaţii şi o continuă educaţie. Se petrece acelaşi fenomen ca în lumea fizică. Toţi oamenii au ochi; cei sănătoşi văd lucrurile şi fiinţele, dar oare toţi cunosc natura, funcţia şi rostul lor în angrenajul universului? Sunt necesari ani de studii pentru a le cunoaşte, deosebi şi afla rostul în decorul vast al naturii.

Unii oameni afirmă: „Deoarece noi, deocamdată, nu simţim, auzim sau vedem aceste lumi invizibile, înseamnă că nu a sosit timpul să le cunoaştem. Când va veni vremea, se vor dezvolta treptat şi simţurile superfizice din noi şi atunci le vom cunoaşte. La ce bun să ne batem capul cu ele de pe acum? Să terminăm cu deplina cunoaştere a lumii fizice, şi apoi omenirea va trece şi la cunoaşterea lumilor necunoscute”.

Argumentul este puternic în aparenţă, însă greşit în fond, şi iată de ce. Să presupunem că suntem chemaţi neapărat într-o ţară îndepărtată, unde va trebui să trăim mulţi ani. Ei bine, se cade să cunoaştem din vreme condiţiile în care vom trăi acolo, mediul şi influenţa lui asupra noastră. Bineînţeles că ajungând acolo, ne vom adapta, vrând-nevrând, acelui mediu, dar oare nu este mai bine să cunoaştem din vreme noile condiţii şi să ne pregătim pentru ele? Evident că da.

Aşa fiind, nu numai că nu este de prisos, dar chiar se impune să cunoaştem lumile invizibile, deoarece cunoscându-le din timp vom şti cum să ne comportăm atunci când dezbrăcând haina carnală, trupul, vom pătrunde în aceste lumi, unde ne vom desfăşura existenţa în forme noi de viaţă. Pregătiţi ca atare vom fi scutiţi să rătăcim ani şi ani în neştiinţă şi să pierdem astfel o vreme îndelungată până să ne obişnuim iarăşi cu „noua” noastră patrie spirituală, veche din veşnicia veacurilor fără număr.
În afara acestui motiv esenţial, se cade să luăm cunoştinţă de aceste lumi şi pentru faptul că ceea ce vedem pe pământ nu este decât efectul unor cauze aflate în lumea invizibilă. Aşa de exemplu: un om simplu constată cum telefonul transmite voci de la un loc la altul, vede cum tramvaiul circulă pe străzi, vede efectul, dar cauza care le pune în funcţiune – electricitatea – nu o vede, nu o cunoaşte. Acelaşi raport există şi între lumea fizică şi cea hiperfizică . Noi nu vom ajunge să cunoaştem pe deplin lumea fizică, lumea efectelor, până nu vom avea cunoştinţe despre lumea invizibilă, hiperfizică – domeniul cauzelor tuturor fenomenelor, lucrurilor şi fiinţelor vizibile pe pământ.

Ori de câte ori o problemă este complexă prin natura ei, se cade să se vină cu exemple cât mai numeroase. Iată un arhitect decis să proiecteze o casă . Acest om nu va îngrămădi material peste material, fără nici o ordine, fără necesitate şi în cantităţi de prisos. Mai întâi se foloseşte de gândirea şi imaginaţia sa,îşi croieşte în minte o formă de casă, cu o anumită distribuţie, cu un anumit aspect şi dimensiuni. După aceea aşterne pe hârtie ceea ce croise mental, şi încetul cu încetul, urmărindu-şi imaginaţia, face pe hârtie un plan. După acest plan, începe construcţia – realizarea fizică a unei concepţii. Cu alte cuvinte, întâi a fost o creaţie mentală, ideală, apoi a urmat realizarea ei într-o imagine, într- o formă aşternută pe hârtie, într-un proiect, şi în fine – realizarea ei în lumea fizică, cu material fizic. Ideea aparţine Lumii divine; imaginea, planul, aparţine lumii astrale; iar construcţia fizică aparţine lumii fizice.

Casa, opera fizică este trecătoare, pieritoare. Un foc, un cutremur o poate rade de pe suprafaţa pământului. Proiectul aşternut pe hârtie se poate distruge şi el, dar arhitectul are în minte imaginea casei, care nu se va distruge niciodată . Omul fizic, personalitatea creatoare va pieri şi ea, dar imaginea, creaţia sa mentală, va dura în vecii vecilor în lumea invizibilă, unde s-a imprimat ca pe o placă fotografică.

într-adevăr, universul este plin de o sumă de materii extraeterate, numite fluide. Aceste fluide au, printre alte însuşiri, calitatea de a fixa pe ele imaginile, ideile emise de oameni, îngeri, supraîngeri şi alte entităţi spirituale. Cu alte cuvinte, în spaţiile infinite se găsesc arhivele naturii, unde se imprimă toate gândurile, evenimentele şi sentimentele omenirii, fie întrupate, fie destrupate.

Tot ce există pe pământ – aer, apă, munţi şi câmpii, flora şi fauna, totul are influenţă asupra omului. Dar în afară de influenţele lumii vizibile, asupra fiecăruia din noi se exercită influenţe şi mai mari, şi mai puternice – influenţele lumilor invizibile. Noi suntem, la un moment dat, rezultatul influenţei mediului vizibil şi invizibil asupra noastră, şi al muncii depuse de spirit – stăpânul trupului – potrivit evoluţiei sale.

Să nu credem că ştim tot ce ne înconjoară. Chiar în lumea fizică – tangibilă, vizibilă şi cercetată cu simţurile noastre – se petrec o mulţime de fenomene de care rămânem neştiutori, pentru că simţurile noastre mărginite nu ni le fac cunoscute. De exemplu, se află înaintea noastră o statuie. Undele luminoase căzute pe această formă se reflectă şi vin la ochii noştri, de unde sunt transmise la centrul văzului aflat pe cortex, de aici la suflet, şi prin intermediul sufletului conştiinţa noastră, spiritul, traduce aceste vibraţii în culoare şi formă .

Dar oare cunoaştem noi totul despre această lumină? Nu, şi iată de ce. Se ştie că lumina ce scaldă cu vibraţiile ei suprafaţa pământului, vine de la soare. Dacă facem să treacă printr-o prismă o rază de lumină, vom vedea că ea se descompune în mai multe fâşii colorate, care întâlnind un ecran, ne dau spectrul solar, compus din şapte culori: roşu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo şi violet. Noi atât vedem cu ochii. Cu toate acestea, adevărul este că fâşia de lumină mai dă naştere, trecând prin prismă, şi altor culori, unele înaintea roşului – infraroşu, şi altele dincolo de violet – ultraviolet. Într-adevăr, dacă punem o lentilă în dreptul spaţiului gol dinaintea roşului şi aşezăm în focarul acestei lentile o bucată de fosfor, vom vedea că fosforul se aprinde, deoarece razele obscure, invizibile ochiului nostru, trecând prin lentilă, s-au concentrat, s-au manifestat sub formă de căldură, aprinzând fosforul. Prin urmare, înaintea roşului există unde vibratorii producătoare de căldură.

Dacă punem la finele spectrului un paravan şi alături de el o placă unsă cu o soluţie de cianură de potasiu, vom vedea cum această placă se va lumina sub acţiunea razelor ultraviolete.
Aşadar, există în razele soarelui culori infraroşii şi ultraviolete, invizibile ochilor noştri, dar sesizabile prin efectele lor.
După cum ochiul nostru nu vede decât între anumite limite, urechea noastră nu aude decât sunetele produse în aer cu o frecvenţă între 32-36.000 de vibraţii pe secundă. Or în natura fizică înconjurătoare se produc vibraţii de o frecvenţă mai înaltă de 36.000 Hz şi mai joase de 32 Hz; dar urechea noastră nu le percepe, nu le aude, ca şi cum n-ar exista.

De aici tragem concluzia că suntem scăldaţi din toate părţile de vibraţii – unele transmise prin aer, altele transmise prin eter – de care însă nu avem cunoştinţă, pentru că nu deţinem organe potrivite recepţionării lor.

Aşa de exemplu electricitatea – ale cărei unde se transmit prin eter – are de la 1.046.000 până la 35.000 milioane vibraţii pe secundă. Fluidul electric ce se scurge pe firele electrice nu este văzut de ochiul nostru, pentru că vibraţiile sale au o frecvenţă foarte mare. Dar imediat ce curentul electric întâmpină o rezistenţă în drumul său – un filament de bec electric – numărul vibraţiilor prin eter scade între 350 milioane şi 760 milioane de vibraţii pe secundă, filamentul devine luminos şi ochiul nostru vede lumina.

Până în prezent se cunosc 63 categorii de vibraţii, din care fac parte undele hertziene, undele nancy, undele x, y etc. Din acestea, noi nu percepem decât opt categorii, prin urmare avem cunoştinţă de prea puţin.

Să presupunem că nervul optic n-ar dispune de sensibilitatea dobândită până în prezent; desigur n-am avea nici o cunoştinţă de lumina soarelui, atmosfera din jurul nostru fiind întunecată. Să presupunem acum că nervul ochiului ar fi impresionabil de undele electrice; în acest caz noi am vedea totul în jurul nostru, graţie luminii emise de electronii care ne înconjoară din toate părţile. Astfel n-ar mai fi pentru noi, nici noapte, nici zi, ci o lumină continuă, atâta vreme cât electronii vor fi mânaţi mereu în vârtejul infinit de rapid al mişcării lor de rotaţie şi revoluţie.

Având în vedere acest principiu, înţelegem facultatea văzului şi auzului spiritual a unor persoane numite clarvăzătoare sau lucide.

Cu toţii primim vibraţii din lumea hiperfizică, dar rămânem nesimţitori la acţiunea lor, deoarece conştiinţa noastră nu răspunde la influenţa lor, nu sesizează sosirea lor. Clarvăzătorii, lucizii, primind aceste vibraţii, le înţeleg, conştiinţa lor ia act de prezenţa lor, şi ei văd fenomene, fiinţe, materii şi forţe la a căror descriere rămânem pe gânduri.

Evident că şi între lucizi există diferite grade: unii văd binişor, alţii bine şi alţii foarte bine, la fel ca în cazul văzului fizic comun. Pentru aceşti oameni, vederea în lumea invizibilă este un act involuntar – privesc şi văd. Ei pot vedea şi cu ochii deschişi şi cu ochii închişi, ceea ce denotă o independenţă între vederea fizică şi cea spirituală . Ei văd cartea pe care o au în mână, dar în jurul ei, prin ea şi dincolo de ea văd lumea invizibilă.

În această lume, luminoasă prin ea însăşi, prin care circulă valuri de materii subtile, se vede o mişcare deosebit de rapidă în toate direcţiile. Prin urmare lumea invizibilă este şi ea materială, animată de numeroase forţe, desfăşurate conform unor anumite legi. Aceste materii sunt de diferite densităţi, formate fiecare din particule eterice de anumite dimensiuni şi constituţii, materii dispuse unele deasupra altora, conform fineţii lor, dar în acelaşi timp pătrunzându-se rând pe rând, cele mai fine pe cele mai grosolane, sau cu particule mai mari.
În peregrinarea lui pe calea evoluţiei, timp de mii şi milioane de ani, omul abia a ajuns să-şi dezvolte inteligenţa. Graţie acestei inteligenţe, el face azi descoperiri din ce în ce mai numeroase şi mai uimitoare. După scurgerea a mii şi mii de ani şi veacuri, omul va deveni mai bun şi mai înţelept, iubind tot ceea ce-l înconjoară. În fine, când evoluţia omenească va fi spre sfârşit, pe lângă o înaltă inteligenţă şi o bunătate îngerească , omul va dobândi puteri deosebite, forţe divine. Atunci se va termina evoluţia omenirii pe această planetă. Masa umanităţii înaintată astfel, ridicată până la termenul final al existenţei sale terestre, va trece pe un alt corp ceresc, pentru a -şi continua diurnul evolutiv infinit, iar cei înapoiaţi, întârziaţii, vor fi trecuţi prin întrupări, pe un alt glob, de aceeaşi natură cu Pământul, ca să-şi continue drumul neterminat.

Constatăm că evoluţia omului necesită multe secole, şi totuşi fiecare dintre noi poate grăbi sau scurta durata acestei evoluţii. Aceasta presupune o metodă specială, o hotărâre nestrămutată, sacrificii mari, adică viaţa sfinţilor, a marilor mistici sau a yoghinilor. Prin alimentaţie şi meditaţie, prin retragerea departe de vâltoarea lumii, prin sfinţenia, iubirea şi jertfa manifestată pentru tot ce a creat Tatăl şi prin rugăciunile lor nesfârşite, aceşti oameni ajung să-şi activeze spiritul, dezvoltă forţele latente ascunse în adâncul lor, se iluminează şi dobândesc puteri divine şi cunoştinţe ignorate de omenire. Din rândul acestor oameni ieşeau savanţii de altădată, întemeietorii unei ştiinţe vaste, din care s-a oferit omenirii numai atât cât putea pricepe şi avea nevoie pentru avansarea ei.

Bietul savant de azi se străduieşte să ştie ce este eterul, cum este constituit atomul. Se zbate în ipoteze asupra vieţii, a constituţiei lui, dar nu va cunoaşte tainele vieţii decât în ziua în care îşi va ilumina fiinţa printr-o viaţă morală, corectă, conformă legilor divine – de blândeţe şi iubire pentru tot ce există în jurul său. Numai atunci spiritul său va lucra puternic prin cuirasa, prin învelişul său trupesc, şi va vedea cu ochii spiritului atomul mare cât roata plugului, îi va vedea constituţia, va înţelege viaţa şi evoluţia ei. Numai atunci când trupul său, când sistemul său cerebral va ajunge să vibreze ca şi atomul, savantul modern va ajunge să cunoască mai mult. Atunci nu va mai exista pentru el nici un mister privitor la atom. Va cunoaşte rând pe rând toate materiile invizibile, toate foiţele ce lucrează asupra lor şi toate cauzele fenomenelor petrecute în natură.

Reducând totul la materia fizică şi la legile ce o stăpânesc, savantul de azi nu poate, tocmai datorită acestui materialism feroce, să se înalţe în sfere mai înalte, să cunoască materii, legi, forţe şi fiinţe mai subtile, decât cele cunoscute în jurul său din copilărie.

In antichitate, cei dotaţi cu inteligenţă, cei pregătiţi de natură, se puneau sub conducerea unui mare preot, sfânt în conduita lui şi versat în cunoştinţe oculte şi ale naturii. Acesta, timp de 20-30 de ani, îi povăţuia pe discipoli, le descria şi arăta experimental tot ceea ce se referă Ia om şi natură. In tot acest timp discipolii, erau ţinuţi în locuri retrase, în plină natură, feriţi de influenţele lumii, de gândurile ei josnice, de pornirile ei pătimaşe, de influenţele ei magnetice. Somnul, alimentaţia, băile şi exerciţiile fizice, antrenamentele mentale şi rugăciunile, toate erau reprezentate şi executate cu scrupulozitate. An de an, se dezvolta în ei vederea în lumea invizibilă şi auzul în lumea tăcerii, a celor fără glas.

Când discipolul dobândea aceste două instrumente de cercetare a naturii, dincolo de materia tangibilă şi analizabilă, marele guru, iniţiat sau preot, începea să-i descrie lumea fizică şi lumea hiperfizică. Ii făcea cunoscută matematica, biologia, chimia şi aşa, rând pe rând, tot ce înconjoară pe om, natura întreagă. Odată intrat în stăpânirea lor, trecea la studiul foiţelor şi materiilor superfizice, a materiilor eteriforme, a fiinţelor invizibile ochilor fizici. Când – după ani de zile – îşi însuşea întreg acest domeniu, trecea la cunoaşterea originii şi a creaţiei universurilor, a vieţii şi a tuturor fiinţelor.

După aceea îşi încheia cariera de discipol cu aflarea celor mai înalte cunoştinţe îngăduite unui muritor – noţiuni referitoare la Creatorul lumilor şi atributele Sale.

Din ziua când a reuşit să-şi înfrâneze simţurile şi dorinţele, să-şi ordoneze gândurile, să respingă influenţele semenilor săi, el ieşea în lume, păşea în mijlocul omenirii, devenea la rândul său o mare lumină spirituală.

De acum înainte, cunoscător a ceea ce există pe pământ şi în Ceruri, el poate să -şi lase trupul pe pat, la umbra unui copac, într-un loc retras, iar împreună cu o parte din sufletul său să iasă şi să se îndepărteze de trup, să se ridice în spaţiu, ca un nor nevăzut, şi acolo să vadă, să cerceteze, să audă şi să primească sfaturile marilor Lumini spirituale, înaltele entităţi spirituale diriguitoare ale evoluţiei lucrurilor şi fiinţelor de pe planeta noastră.

În această fază, iniţiatul posedă puteri deosebite; poate face ceea ce omul numeşte „minuni”. El se ridică în aer, merge pe suprafaţa apei, stă în mijlocul flăcărilor, se face invizibil, vindecă boli şi face o serie nesfârşită de fapte, pentru că ştie să mânuiască toate materiile, cunoaşte secretul legilor ce le guvernează, realizând — asemenea unui mic creator — orice doreşte. Vai lui dacă o va face din vanitate sau împotriva semenilor săi!

Un asemenea om era privit – cum ar fi privit şi azi – ca un supraom, respectat de toţi. De la aceşti iniţiaţi au rămas până în zilele de azi ceea ce se mai cunoaşte, ca tradiţie, despre lumea superfizică.

fragment “DIN TAINELE VIEŢII ŞI ALE UNIVERSULUI”

prof. SCARLAT DEMETRESCU

https://www.evolutiespirituala.ro/existenta-lumilor-invizibile/?feed_id=78972&_unique_id=64ee27e04bcc8

/de
, ,

DESPRE RITUALURI, DEZLEGARI, MAGI, VRAJITORI SI MAGIA INALTA

1456585 543916452350332 1462516340 n 2

DESPRE RITUALURI, DEZLEGARI, MAGI, VRAJITORI SI MAGIA INALTA

phelan cleita
„Marturiile unanime ale antichitatii grecesti si latine, cat si traditiile evreiesti si arabe desemneaza Chaldeea si Egiptul ca fiind cele doua leagane ale magiei si astrologiei constituite ca stiinte, cu reguli fixe, rationale si formulate sistematic, asa cum s-au substituit acestea, incepand dintr-o anumita epoca, practicilor mai putin rafinate si poate mai putin savante ale goetiei si divinatiei primitive.

Istoria anumitor credinte si superstitii constituie unul din capitolele cele mai stranii, dar nu mai putin importante, ale istoriei spiritului uman si al evolutiei acestuia. Oricat de ciudate ar fi fost reveriile magiei si ale astrologiei, oricat de departe suntem noi acum, datorita progresului stiintelor, de ideile pe care le-au inspirat, aceste conceptii au exercitat asupra oamenilor, vreme de multe secole, si pana intr-o epoca destul de apropiata de a noastra, o influenta prea adanca si decisiva pentru a fi neglijate de cel care incearca sa delimiteze etapele intelectuale de evolutie a umanitatii.”

Francois Lenormant

Hristos nu a practicat niciodată iertarea în masă, căci legea efortului ar fi fost contrazisă, iar Hristos prin esenţă respectă legea potrivit căreia fiecare om răspunde de propriile sale acţiuni. Ţinând seama de acestea şi revenind la textul nostru citat mai sus, cel ce a tradus acel cuvânt vechi prin „iertare” a comis o gravă eroare de fond, o adevărată rătăcire. Putem afirma că: A CREDE ÎN IERTARE ESTE CEA MAI CRUNTĂ EREZIE, care ar fi trebuit dintr-un început scoasă în relief. A crede în iertare este expresia unei concepţii greşite despre ceea ce este esenţial în existenţa noastră: EFORTUL.

Credinţa în iertare este opiriul leneşilor spirituali, a celor care speră să se mântuiască, să fie primiţi în rai din milă, din marea milostivire a lui Dumnezeu, care se îndură, îi iartă de potlogării şi-i primeşte în împărăţia Cerurilor pe cei ce fac cruci şi aprind lumânări în biserici.

A crede în iertare este expresia celei mai grave stări spirituale: LENEA MINŢII lipsa MEDITAŢIEI, lipsa untului-de-lemn a CANDELEI DUHULUI.
Revenind la textul nostru citat mai sus, expresia de a „dezlega” poate fi expresia unui fenomen care s-ar putea produce în anumite condiţiuni. Aceste condiţiuni implică existenţa unui preot puternic în radiaţii luminice şi mensonice, precum şi a unui credincios plin de râvnă, dornic realmente de a pune stavilă păcatului. în cazul în care un astfel de preot realizează o apropiere de cel dornic de curăţire, preotul, prin puterea câmpului său magnetic şi luminic, poate produce un câmp inductor, care să genereze un fior sacru in cel dornic de curăţire, fior, care să-1 determine să se „dezlege” starea de păcat, să pună stavilă păcatului, să iasă din cercul vicios al abaterii. într-adevăr, un astfel de preot poate „să dezlege”. în acest sens există DEZLEGARE.

Intră astfel în discuţie pe de o parte puterea câmpului luminic şi moensonic al preotului, care reprezintă câmpul inductor, pe de altă parte capacitatea celui în stare de păcat de a recepţiona de a fi sensibil la câmpul inductor al preotului. Zadarnic există un preot plin de Putere magnetică inductoare, dacă omul este leneş şi insensibil la apropierea preotului. El nu se va putea ridica, nu se va putea curaţi. Dar daca culoarea păcatului său nu este gravă, atunci el este sensibil la puterea mensonico-luminică a preotului se naşte în el un curent indus şi în felul acesta dezlegarea primita poate constitui o primă treaptă în dificilul urcuş care implicit urmează dezlegării.

Cel mai eficace mod de curăţire este schimbarea opticii. Modificarea concepţiei omului asupra vieţii şi a faptelor, a distinctiei dintre ceea ce este bine şi ceea ce este rău în acţiuni. Dezlegarea împlica, cere, necesită schimbarea opticii. Schimbarea opticii necesită reculegerea, introspecţia, întoarcerea omului către sine. Acesta însă este un fenomen, este un proces care acţionează acţiunea urcuşului pentru că: a te curaţi înseamnă A ÎNCEPE URCUŞUL, iar urcuşul atrage noţiunea de timp.
Curăţire’.’ Da! Dar în timp şi nu în timp gol, ci plin de râvnă, strădanii şi eforturi. Curăţire? Da! Dar prin lupta cu sine, cu pornirile, cu intenţiile, cu gândurile…

DIN TAINELE UNIVERSULUI SPIRITUAL – George Vasai

flower+of+life+%25282%2529

Asa cum vrajile si farmecele se fac pentru a interveni pe cai magice in viata, gandurile si dorintele cuiva,silindu-l sau rugandu-l sa actioneze dupa voia altuia, desfacerile reprezinta acea arma magica cu care fiecare este liber sa se apere de agresiunea exercitata asupra sa in diferite moduri si cu diverse scopuri.

De-a lungul istoriei, practicile magice si vrajitoresti au fost folosite pe scara larga de absolut toate popoarele si civilizatiile. Putem afirma fara a gresi prea mult, ca insusi samanismul, religia primordiala prin definitie, avea numeroase practici din care au derivat mai apoi primele crampeie de magie si vrajitorie. Din punct de vedere strict istoric, magia isi trage numele de la Magi, o casta de preoti de rang inalt zoroastrieni a caror reputatie o depasea chiar pe cea a initiatilor egipteni.

264598 346222965460410 1942065052 n

Cele mai vechi formule si incantatii oculte au fost descoperite atat in Vedele indiene, cat si pe zidurile primelor piramide din Egipt. Preotii zoroastrieni au descoperit si introdus in ritualurile stiintei magiei de mai tarziu, elementele de baza ale acestei indeletniciri neconventionale. „Stalpii”magiei si vrajitoriei au fost consolidati prin retetele formulelor magice, obiectelor rituale, simbolurilor si sigiliilor de nelipsit atunci cand este invocat sau evocat un spirit si nu in ultimului rand prin prezenta protectoare a cercului magic care prin rolul sau de protectie, ofera adapost magicianului care invoca spiritele periculoase.

Practicile magice si vrajitoresti s-au diversificat odata cu evolutia civilizatiilor si populatiilor umane. In functie de schimburile culturale, zonele geografice si traditile istorico-religioase, absolut toate popoarele lumii au avut, si unele inca mai au traditii oculte, in cadrul carora vrajitoria detine primul loc. Situatia in sine a fost favorizata de credintele stravechi conform carora oamenii predestinati din nastere sau initiati de un mag veritabil, ajung in cele din urma sa influenteze sortii potrivnici printr-o serie de rugaciuni, sacrificii si invocatii. In acest amalgam exista si un important element etnic, unele popoare avand o karma colectiva care le face mai predispuse tehnicilor de magie. Astfel exista magie cu specific national sau religios, cum este de exemplu, magia tiganeasca, magia rusa, magia hindusa, magia islamica, magia evreiasca.

Aici intervine un aspect deosebit de interesant deoarece cele trei mari religii monoteiste interzic practicile vrajitoresti si condamna sever orice forma de vrajitorie. In ciuda reprimarilor oficiale, o mare parte a tehnicilor si metodelor de magie si vrajitorie au supravietuit pana in zilele noastre. Perioada Antichitatii abunda in relatari cu privire la practicile magice care faceau pe atunci parte din cotidian. Nici macar prigoanele si campaniile intreprinse de Biserica Catolica in decursul anilor intunecati ai Evului Mediu, nu au reusit sa suprime definitiv fascinatia oamenilor pentru vrajitorie.

Substratul magiei europene medievale consta in mostenirea magico-religioasa ramasa de la grecii antici, romani si celti. Un moment de maxima cotitura care a schimbat pentru totdeauna stiinta magiei, s-a produs spre finele secolului al XIII-lea.Atunci, cabalistii evrei au intrat pentru prima oara in contact direct cu ocultistii europeni, impartasindu-le celor din urma multe taine care s-au adaugat cunostintelor trasmise inca din perioada Egiptului faraonilor, via Grecia si Roma Antica. Din melanjul periculos „clocit” in atelierele ascunse ale magilor, au luat nastere primele manuale practice de magie, temutele grimoire, cunoscute si in Tarile Romane sub denumire de gromovnice. Aceste adevarate tratate de demonologie si angelism avertizeaza in fiecare pagina asupra pericolului cate il pandeste pe orice profan indejuns de nechibzuit incat sa foloseasca formulele si schemele ascuse in paginile lor.

154754 278015762287117 1583962347 n

Vrajile, adica ritualurile prin care viata si vointa oamenilor ajung precum o coca moale in mainile vrajitorului, sunt foarte puternice, si nu se poate scapa usor din influenta lor. Ori cat de imposibil ar parea acum in plina epoca tehnologica, vrajile pot inca desparti doi tineri care se iubesc, pot destrama cea mai solida casnicie, pot lua somnul si linistea copiilor, pot trimite boli si nenorociri, si in ultima instanta pot chiar ucide…vrajile nu sunt afectate de trecerea timpului!

https://www.evolutiespirituala.ro/despre-ritualuri-dezlegari-magi-vrajitori-si-magia-inalta/?feed_id=78354&_unique_id=64ea6b2b80a1a

/de
, , , , , , , , ,

Noaptea de Sfantul Andrei, traditii si obiceiuri romanesti

schitul sfantul andrei athos 10

Noaptea de Sfantul Andrei

– traditii si obiceiuri romanesti –

Pentru noaptea dinaintea Sfantului Andrei, romanii traditii unice care s-au transmis inca de la daci. Si pentru ca traditiile poporului roman sunt frumoase si mistice, merita sa le cunoastem si sa le povestim copiilor nostri. In noaptea de 29 noiembrie lupii se aduna, iar Sfantul Andrei imparte prada, pentru iarna care incepe, fiecarui lup… Noaptea Sfantului Andrei ar trebui sa fie Halloween-ul romanilor.

 

Noaptea Sfântului Andrei, traditie romaneasca

Romani au o traditie frumoasa pentru noaptea de Sfantul Andrei care s-a transmis inca de la daci. Si pentru ca traditiile poporului roman sunt frumoase si mistice, merita sa le cunoastem si sa le povestim copiilor nostri despre ele.
Ziua Sfantului Andrei se cheama si Ziua lupului sau Gadinetul schiop. Se stie ce a simbolizat lupul pentru daci, daca insusi steagul lor avea infatisarea unui balaur cu cap de lup. Se credea si inca se mai crede si acum ca in ziua de 29 noiembrie, lupul devine mai sprinten, isi poate indoi gatul teapan si nimic nu scapa dinaintea lui. De aici si credinta ca „isi vede lupul coada”. Ziua se serbeaza prin nelucru in casa, ca sa nu strice lupii vitele. Primejdia nu este numai pentru vite, ci si pentru oamenii care indraznesc sa plece la drum, in ziua cand porneste si luparia.

 

In noaptea de 29 noiembrie lupii se aduna

In noaptea de 29 noiembrie lupii se aduna, iar Sfantul Andrei imparte prada, pentru iarna care incepe, fiecarui lup. Ca sa-si apere gospodaria de lupi, se obisnuieste si astazi la tara sa se unga tarusii de la poarta, ferestrele si pragul usilor cu usturoi. In unele parti se ung cu usturoi chiar si fantanile. Alti gospodari fac o cruce de ceara si o lipesc la vite, insa numai la cele de parte barbateasca: boi, berbeci, armasari, tapi, si anume pe cornul din dreapta.

Tot din cauza lupilor nu se matura toata ziua, nu se da gunoiul afara, nu se ranesc grajdurile, nu se piaptana, nu se fac zgarieturi, nu se face pomana si nu se da nimic cu imprumut. Daca stapanii casei nu muncesc, lupul nu se poate apropia. Totusi, cand soarta scrie altfel, primejdia nu se poate indeparta, caci peste cele hotarate de Sfantul Andrei, nimeni nu poate trece.
În acea noapte vorbesc toate animalele, dar cine le asculta ce spun, moare. La miezul noptii de Sfantul Andrei se deschid cerurile.

 

lupi sfantul andrei

Noaptea strigoilor

In credintele poporului roman de pretutindeni, in noaptea de catre Sfantul Andrei, pe 29 noiembrie, ies sau umbla strigoii. Cine sunt strigoii? Sunt spirite ale mortilor, care nu ajung in lumea de „dincolo” dupa inmormantare, sau refuza sa se mai intoarca „acolo” dupa ce isi viziteaza rudele, la marile sarbatori calendaristice.

Strigoii morti devin foarte periculosi pentru cei vii: iau viata rudelor apropiate, aduc boli, grindina si alte suferinte. Dupa relele provocate si locul unde activeaza, ei pot fi de apa si de uscat, de vite si de stupi, de ploi si de foc. Ei calatoresc pe Pamant si pe ape, strigand si miorlaind, calare pe melita, pe coada de matura, pe butoi sau in butoi.

Prin unele parti, se crede ca acesti strigoi iau coasele si limbile de melita pe care le gasesc pe afara, prin curtile oamenilor si se duc la hotare, unde se bat cu ele. Femeile au grija ca asemenea obiecte sa nu fie lasate afara. Se mai spune ca ei danseaza pe la raspantiile drumurilor, pana la cantatul cocosilor. Ei se bat cu strigoii vii, adica cu strigoii-oameni. A doua zi, acestia se cunosc dupa zgarieturile ce le au pe fata.

Babele sau oamenii-strigoi, inainte de a iesi din casa pe horn, se ung pe talpi cu untura. Adeseori ei trag si clopotele pe la biserica. Cand nu au cu cine sa se razboiasca, se duc pe la casele oamenilor, dar toate gospodinele au luat masuri de aparare: au mancat usturoi, s-au uns pe frunte, pe piept, pe spate si la incheieturile trupului. Au uns ferestrele, usile, hornurile, scarile, clantele usilor, boii si vacile la coarne, clestele, lada si toporul. Pe alocuri, usturoiul este tavalit mai intai prin funingine. Unii astupa si hornul sobei. Daca strigoii nu gasesc nici un loc pe unde sa intre in casa, atunci cauta sa-i cheme afara pe cei dinauntru. Strigoiul vine si striga la fereastra: „Ai mancat usturoi?”. Daca omul raspunde, il muteste; iar daca tace, se duce in treaba sa si incearca pe la cei care n-au mancat usturoi.

Noaptea vrajilor si a farmecelor

Noaptea Sfantul Andrei este una dintre cele mai importante din an, pentru vraji si farmece. Fetele masoara noua cescute cu apa pline, si le toarna intr-o strachina, care se pune sub icoana. A doua zi, in zori, se masoara din nou, cu aceeasi cescuta, apa din strachina. Daca va mai ramane pe fundul strachinii apa, fie si cateva picaturi, atunci vor avea noroc; dimpotriva, daca ultima cescuta va ramane neumpluta cum trebuie, atunci nu vor avea noroc si nu se vor marita. In noaptea de Sfantul Andrei, ca sa-si viziteze ursitul, fata isi pune sub cap 41 de boabe de grau si daca viseaza ca-i ia cineva graul, se va marita.

Unele fete isi pregatesc turta, pentru ea aducand apa cu gura. Pentru acest colac aduc apa neinceputa, iar produsele din care se prepara turta (faina si sare) sunt masurate cu o coaja de nuca. Dupa ce au fost coapte pe vatra, fetele isi mananca turtitele preparate, convinse fiind ca ursitii vor veni, in vis, cu apa sa le potoleasca setea.

Fetele mai fac un colac din paine dospita, punand in mijlocul lui cate un catel de usturoi. Dus acasa, colacul este asezat intr-un loc calduros, unde este lasat vreme de o saptamana. Daca rasare usturoiul din mijlocul colacului, fata cunoaste ca va fi cu noroc. Daca nu rasare, fata se intristeaza si spune ca va fi lipsita de noroc. Unele fete merg in aceasta noapte la fantana, aprind acolo o lumanare de la Pasti si o afunda cu ajutorul galetii. Cand fata apei este luminata bine, fata zice:
„Sfinte Andrei,
Scoate-i chipul in fata apei,
Ca in vis sa-l visez,
C-aievea sa-l vaz!”

Atunci, apa din fantana se tulbura si fata isi vede, se spune, chipul ursitului. Unele isi fac de ursita cu 9 potcoave, 9 fuse, 9 ace, 3 cutite si o coasa, toate infierbantate in foc. Dupa ce s-au inrosit, se scot afara, se sting in apa si apoi se descanta.
In seara Sfantului Andrei, toti ai casei, mai ales fetele mari si baietii, seamana grau in cate o strachina sau glastra cu pamant. Aceluia ii va merge mai bine, va fi mai sanatos si mai norocos, caruia i-o rasari graul mai bine si o creste mai frumos.

 

Usturoi miraculos

Tot in seara de 29 noiembrie, se aduna la o casa mai multi flacai si fete. Pe o masa, ei pun mai multe caciuli de usturoi, imprejmuite cu tamaie, smirna si cateva lumanari de la Pasti aprinse. Pun apoi pe masa diferite feluri de mancare, mananca, vorbesc si rad in toata voia buna, pana cand apar zorii zilei. Fetele isi impart intre ele usturoiul, pe care il duc a doua zi la biserica, pentru a-l sfinti preotul.

Acest usturoi se pune pe policioara la icoane, fiind bun de facut de dragoste.
In alte zone din tara noastra, pazitul usturoiului se face in felul urmator: intr-o casa de gospodar se strang 10-12 fete, avand fiecare fata cate o paine, trei capatani de usturoi, un fir de busuioc, legate cu o ata rosie si o sticla de rachiu. Aceste lucruri se pun pe o masa, intr-un colt al casei, si se acopera cu o broboada rosie. Langa lucruri, pe masa, sta un sfesnic c-o lumanare aprinsa, care arde de cu seara si pana in ziua. Langa masa, una in dreapta si una in stanga, stau de straja doua babe, care baga bine de seama ca sa nu se fure din lucruri, ori sa nu puna cineva mana pe ele. Ele stau acolo neclintite pana dimineata. La aceasta petrecere, vin si baieti cu lautari. Se canta si se petrece pana in zori.

Cand s-a facut ziua, hora este jucata afara. Un flacau joaca in mijlocul horei toate lucrurile fetelor, pazite de batrane. Dupa joc, fetele isi iau lucrurile si le impart flacailor. Painea se mananca, rachiul se bea, usturoiul se pastreaza de leac. Cand vitele-s bolnave, li se da mujdei in bors ori vin si le trece. Daca se fura din usturoi, nu-i bine deloc: fetei nu-i va mai merge bine. Usturoiul pazit este semanat primavara. Daca pleci la drum lung, sa iei putin usturoi cu tine.

usturoi sfantul andrei

De la pazitul acestui usturoi s-a nascut zicala: „Parca a pazit usturoiul”, care se da celui ce se cunoaste ca a petrecut o noapte fara somn.
Tot in aceasta noapte se fac observatii meteorologice: daca luna va fi plina si cerul senin, se zice ca iarna va fi cu moina. Daca luna va fi plina si daca cerul va fi intunecat, daca va ninge sau va ploua, peste iarna vor fi zapezi mari si grele.

De la aceasta zi si pana la Craciun, gospodinele nu mai tes in razboi si nu torc, de frica sa nu se supere Maica Domnului pe dansele.
Sfantul Andrei este socotit inceput de iarna, numindu-se din aceasta cauza „Andrei-de-iarna”.

 

Aflarea ursitului in noaptea Sfantului Andrei

Ajunul de Sfantul Andrei aduce multă forfotă pentru fetele şi femeile din Maramureş. Pe Valea Marei fetele de măritat abia aşteaptă venirea serii ca să-şi poată afla ursitul în timp ce femeile se ocupă de protecţia casei şi a gospodăriei pentru tot anul ce va urma. Ca să şi reuşească aceste lucruri atât fetele cât şi femeile trebuie să parcurgă ritualuri tradiţionale a căror vechime încă nu a fost stabilită cu exactitate de către specialiştii în folclor şi etnologie.

Pentru a şti cine le va fi soţ, fetele apelează la celebra turtă din aluat foarte sărat, care după ce este gata de frământat sfârşeşte coaptă pe cărbuni încinşi. Jumătate este mâncată înainte de culcare pentru a face sete, iar cealaltă jumătat pusă în ştergar sub pernă până dimineaţa. Visul în care un tânăr vine să-i aducă apă de băut tinerei fete, va fi visat numai dacă măritişul va avea loc în perioada ce urmează postului. Dacă viitorul soţ refuză să apară în vis cu apa de băut, atunci fata respectivă va trebui să mai aştepte. Pe cât de nerăbdătoare sunt fetele să pună în practică acest obicei, pe atât de ocupate sunt mamele şi bunicile lor, cu alte îndeletniciri ce trebuiesc făcute numai în ajun de Sfantul Andrei .

În ajunul sărbătorii de Sfantul Andrei este momentul propice în care găzdoaiele pot proteja  gospodăria şi animalele în faţa fiarelor de pădure. Pentru a reuşi acest lucru tradiţia spune că toate obiectele tăioase trebuie legate cu sfoară şi puse bine, să nu poată fi găsite în ziua sărbătorii. Toate muncile bucătăriei începînd de la tăiatul pâinii şi până la gătitul mâncăurilor trebuie terminate înainte de miezul nopţii. Pieptenele vine de asemenea ca obiect interzis de Sfantul Andrei, aşa că toate coafurile vor fi făcute în ajun.
pieptene andrei

sursa foto: Transilvania TV

Timpul este limitat, iar femeile trebuie să fie pieptănate pentru a doua zi înainte de miezul nopţii. Dinţii pieptenelui are echivalent simbolistic cu ghearele sălbăticiunilor şi de aceea trebuie pus sub sfoară, bine legat lângă celelalte obiecte casnice tăioase. Toate aceste obiceiuri funcţionează cu folos în satele din Maramures iar oamenii spun că au fost şi verificate de-a lungul  sutelor de ani.

 

https://www.evolutiespirituala.ro/noaptea-sfantului-andrei-traditii-si-obiceiuri-romanesti/?feed_id=77822&_unique_id=64e756f2ba95f

/de
, , , , , , , , , , , ,

Lemuria

27Atlantis20The20Lost20Continent272

Lemuria

(channeling Sferele de Lumina)

 

Prima perioada semnificativa a Lemuriei a inceput in jurul anului 200.000 BC, la putin timp dupa un ciclu precesional de 25.920 de ani. Acel ciclu precesional a determinat disparitia a mai mult de jumatate din populatia Pamantului, datorita cutremurelor masive si a schimbarilor climatice.
Perturbatiile electromagnetice au determinat fragmentarea si desprinderea unor suprafete de uscat, creand terenuri fertile pentru etape incipiente de dezvoltare a unor noi civilizatii. Sufletele atrase de taramul Lemuriei erau in general oameni pasnici, unii originari din Pleiade si unii din Sirius sau Orion.
Continentul Lemuriei a devenit de o suprafata aproximativ echivalenta cu a Australiei, fiind localizat la aproximativ aceeasi longitudine dar ceva mai la nord. Ceea ce multi istorici nu realizeaza este faptul ca diverse civilizatii au continuat sa existe pe celelalte continente in aceasta prima perioada a Lemuriei, chiar daca vibratia lor nu era asa de elevata ca a civilizatiei Lemuriei.

Lemuria a fost numita ulterior Tara Mu. Era locuita de aproximativ o jumatate de miliard de oameni, aproximativ jumatate din populatia planetei la acea vreme.Dupa aproximativ 3 cicluri precesionale, fluctuatiile electromagnetice au fost iarasi foarte puternice, astfel incat, toate continentele exceptand Lemuria au fost inundate.
Cele mai multe suflete care si-au parasit corpurile fizice in acea catastrofa s-au reincarnat in Lemuria, astfel incat, populatia acesteia s-a marit intr-un ritm ametitor. Aceasta a determinat inceputul celei de a doua perioade a Lemuriei, aproximativ intre anii 122.000 BC si 100.000 B.C. In zona de varf a acestei perioade, populatia Lemuriei a atins nivelul de 1 miliard de oameni.
Acesti oameni nu erau orientati tehnologic, avand o natura tribala, bucurandu-se de muzica si ritmuri, traind in orase mari pe linia coastei.
 

Aproximativ in anul 100.000 B.C. (anii sunt usor rotunjiti pentru a fi mai usor de retinut), cometa Annanhutak (mentionata in scrierile vechi sub diverse nume. Conform Sferelor de Lumina, aceasta cometa va trece din nou prin sistemul solar in jurul anului 2017 – vezi mesajele mai vechi. Va provoca fluctuatii EM puternice, folosibile in procesul ascensiunii.

Nivelul de cataclisme geofizice si schimbari climatice depinde de liberul arbitru uman si a unor actori mai putin vizibili) a trecut foarte aproape de planeta, coada ei maturand atmosfera Pamantului, ceea ce a provocat o racire dramatica a climei. Oamenii din Lemuria erau obisnuiti cu climatul cald, tropical, cand, deodata, temperatura a scazut cu aproximativ 30 grade celsius in cateva ore. Cei mai multi au murit inghetati. Cei care au intuit ce urmeaza, au incercat sa fuga pe mare.

Multi s-au inecat. Putini care au scapat au incercat sa construiasca orase submarine dar nu au reusit. Exista multe legende ale marii provenind din acea perioada. Continentul Lemurian s-a scufundat in cele din urma in mare datorita furtunilor electromagnetice ce au urmat trecerii cometei.

Au fost foarte putini supravietuitori care au migrat spre ceea ce acum numim India, Indonezia, Australia si mai tarziu Hawai si Filipine.La nivel de suflet, lectia Lemuriei a fost urmatoarea: aspectul emotional, foarte dezvoltat in Lemuria, trebuia echilibrat cu intelectul (care lipsea de la majoritatea locuitorilor din Mu).

Daca oamenii din Lemuria ar fi dezvoltat stiinta, logica si rationamentul, ar fi avut tehnologia necesara sa supravietuiasca racirii accentuate a climei.Ceea ce nu a fost relevat inainte si a fost blocat ca informatie catre pamanteni, este faptul ca civilizatia Draco (originara din Alfa Draconis) a provocat traiectoria foarte apropiata de pamant a cometei. Printr-o serie de explozii nucleare in spatiu, ei au fortat trecerea cometei prin imediata vecinatate a planetei, urmarind distrugerea civilizatiilor pamantesti. Planul era sa puna stapanire pe Pamant ca fiind noua lor planeta (pe langa lacomie si temperament razboinic, alt factor al venirii lor aici a fost distrugerea lumilor din care ei isi trageau originea..).

Draco au avut un succes partial. Cu toate acestea, aterizarea pe planeta in corpurile lor native a fost o incercare deosebit de grea, mult mai grea decat daca s-ar fi incarnat ca si suflete in formele umane nascute aici. Este de ajuns sa stim ca gravitatia si compozitia atmosferei Pamantului le-a facut viata foarte grea in corpurile lor reptiliene. Astfel, au suferit mutatii si corpurile s-au marit, iar ei au ramas in numar mic.

Aceasta a fost ultima perioada care a dat nastere la legendele noastre cu dragoni.. (Draco au mai incercat sa preia Pamantul cu cateva milioane de ani inainte dar nu au reusit din aceleasi motive evocate aici).

Draconienii, genul care nu se da batut cu una cu doua, au petrecut muti ani in laboratoarele din navele lor spatiale manipuland mostre de ADN pana cand au reusit sa creeze un hibrid draco-uman. Secretul hibridului consta in injectarea de ADN reptilian in cerebelul uman, ceea ce crea mutatii rapide in intregul corp.Aceasta parte a anatomiei umane se numeste si astazi creier reptilian.

Caracteristicile implantului au fost comportamentul agresiv si competitiv precum si sindromul lupta sau fugi. Mutatia Draco impreuna cu combinatii de ADN din Orion au dat mare potenta caracteristicilor mentionate mai sus, dominand intregul organism.Astazi, aproximativ 80% din ADN-ul uman este de origine din Orion, sau, sa spunem hibrid Draco/Orion.

Ceea ce numesc unii „natura umana” este rezultatul manipularilor ADN-ului uman originar (pleiadean) de catre Draco si a incarnarilor subsecvente de suflete din Orion. ADN-ul Pleiadean, de care Sferele de Lumina erau atat de mandre (in termenii dimensiunilor inalte) a fost redus ca pondere in cele din urma la 20%. (cu toate acestea, exista o minoritate de oameni care a pastrat caracteristici ADN pleiadeene majoritare. Acei oameni nu agreeaza competitia si razboiul, ci cooperarea si buna intelegere).

Mult timp dupa ce razboaiele din constelatia Orion au luat sfarsit (mai mult de 100.000 de ani in urma), majoritatea factiunilor ce au migrat spre Pamant au ramas in mentalitate razboinica (lumea de astazi).

Daca ne uitam in jurul nostru, vedem nuantele acestui comportament in militarismul „civilizat”, patriotismul nationalist, tendinta de ostilitate precum si in obiceiurile barbare.Sferele de Lumina doresc sa adauge unele detalii despre oamenii din Lemuria. Exista date cum ca acestia traiau numai cu lumina solara, fara a avea nevoie de hrana. Informatia nu este corecta.

Oamenii din Lemuria depindeau major de mari si oceane pentru a-si asigura hrana. Au fost numai cateva suflete din acea perioada care au invatat sa traiasca numai cu lumina (asa cum exista si acum, dar au o viata foarte grea datorita poluarii fizice si energetice).Exista de asemenea informatii cum ca oamenii din Lemuria s-au incrucisat cu creaturi marine. Informatia este de asemenea eronata.

Oamenii din Mu procreau in modul pe care il cunoastem foarte bine. Legendele cu Sirene provin din perioada Pangeei (ulterior Pangeei, datorita rezultatelor dezastruase ale incrucisarilor intre specii, a fost dat un Pact Divin care interzicea acest fapt. Multe creaturi ciudate au luat nastere in Pangeea).

Pentru a trage concluziile finale despre Lemuria, sa rezumam :Civilizatia a inceput sa se organizeze incapand cu aprox. 200.000 B.C. si a continuat pana aproximativ 100.000 B.C. Nu a fost o societate tehnologica, ci una mai degraba tribala. Cu toate acestea, oamenii din Lemuria s-au elevat foarte mult in domeniul artistic.

Ei au fost ceea ce am numi o societate bazata pe emisfera dreapta a creierului, oameni spontani. Au avut ritualuri, tobe, instrumente muzicale. Dansau si se concentrau mult pe arta. Erau in general oameni pasnici si iubitori, dar, foarte naivi in multe privinte. Din acest motiv nu au vazut semnele prevestitoare ale disparitiei civilizatiei lor.

Grupuri din Orion si Alfa Draconis au invadat societatea din Lemuria, contribuind la distrugerea ei. Astfel, acestia au blocat evolutia Lemuriei, care ar fi putut duce la o eventuala salvare a ei. Trecerea cometei a produs racirea extrem de rapida a vremii, cei mai multi oameni din Lemuria murind inghetati.

In perioada Lemuriei, oamenii erau 3D si 4D. In unele cazuri, ei au fost calauziti de ghizi din 5,6 si 7D, care le-au transmis invataturi deosebite. Cu toate acestea, bariera de frecvente joase din jurul Pamantului nu a favorizat obtinerea unei adevarate iluminari.

Lemuria a fost distrusa din motivul ignorantei locuitorilor sai, la care s-a adaugat manipularea fortelor intunecate din sistemele stelare mentionate. Daca cei din Lemuria ar fi fost echilibrati in interior (emotie si intelect, Inima si Minte), nu ar fi atras forte externe, la randul lor dezechilibrate..

LEMURIA

 

Cand Lemuria s-a scufundat, a avut loc o inversare a polilor si Atlantida s-a ridicat din mare. Cei 1.000 de maestrii nemuritori ai Scolii de Mistere din Naacal din Lemuria s-au indreptat spre Atlantida, mai precis catre una din insulele Atlantidei, numita Undal.
Primul lucru pe care l-au facut cand au ajuns pe insula Undal, a fost construirea unui zid care strabatea mijlocul insulei de la nord spre sud. Acest zid care avea o inaltime de circa 12 metri si o latime de sase metri impartea insula in doua zone astfel incat sa nu poti trece dintr-o parte in alta.
Apoi, acesti maestri nemuritori au ridicat un zid mai mic de la est catre vest, divizand astfel insula in patru parti. Aceasta structura este o replica a mintii omenesti, care se divide in doua emisfere despartite de corpus callosum. Emisfera stanga, masculina, este bazata pe logica.
Cea dreapta, feminina, este bazata pe experienta sau intuitie. Dar partea masculina are dealtfel un aspect feminin sau experimental asociat cu el, iar partea feminina are un aspect masculin, logic, asociata cu ea. Acestea sunt cele patru cvadrante ale mintii oemnesti.

Cand maestrii au terminat munca de divizare a insulei, jumatate din ei s-au asezat in partea masculina, jumatate in cea feminina. Maestrii care erau pe partea stanga au devenit ganditori logici, iar cei de pe partea dreapta au devenit ganditori intuitivi. Apoi ei au proiectat pe insula principala cele 10 tipare ale Copacului Vietii, astfel ca vortexuri de energie au inceput sa se roteasca spre zece locuri si i-au adus pe lemurieni in Atlantida.
Fiecare persoana a fost atrasa catre un anumit vortex asociat cu natura interioara a persoanei respective. Lemurienii care s-au asezat in zona care se intinde de la Lacul Titica pana la Muntele Shasta au simtit nevoia de a emigra catre Atlantida. Ei au fost atrasi spre Atlantida de catre vortexurile de energie create de catre maestrii nemuritori.

Din nefereicire, tiparul evolutionar al Lemuriei era construit astfel incat lemurienii si-au dezvoltat doar natura interioara asociata doar cu 8 vortexuri din cele 10 ale Copacului Vietii. Lemurienii au migrat spre opt din cele zece locuri, care au devenit orase mari, dar cele doua vortexuri ramase au devenit vacante. De aici a aparut o mare problema la inceput.

Vortexurile de energie vacante au sfarsit prin a atrage doua rase de extraterestri nepoftiti care s-au unit cu constiinta noastra umana si au devenit o parte a tiparului nostru evolutionar. Prima rasa extraterestra au fost evreii, ale caror origini erau necunoscute, dar ei nu constituiau o problema.
De fapt, in multe aspecte ei ne-au ajutat pentru ca au adus informatii avansate pe care noi nu le detineam. Problema a fost cu cea de-a doua rasa extraterestra. Aceasta rasa a venit de pe Marte, nu de pe planeta Marte pe care noi o stim sau care a existat atunci, ci de pe planeta Marte din urma cu 1 milion de ani. In acel timp Marte era o frumoasa planeta, cu viata pe toata suprafata ei si nu moarta, asa cum a devenit mai tarziu.
Dar locuitorii martieni sufereau de pe urma efectelor rebeliunii luciferiene, iar lumea lor a fost distrusa de aceasta rebeliune. Dar problema martiana nu a fost creata de Lucifer insusi ci mai degraba de un tip similar de trasatura morala. Ii spun acestei probleme „Rebeliunea luciferiana”, chiar daca Lucifer nu a fost implicat decat in revolta recenta, cunoscuta de noi.
Datorita ratei mici de supravietuire a Draco dupa distrugerea Lemuriei, procentajul de oameni care are ADN pur reptilian majoritar a ramas foarte mic. Cele mai multe colonizari ce s-au facut dupa anul 100.000 B.C si inainte de Atlantida au fost realizate de Consiliile din Rigel si Betelguese din constelatia Orion.

https://www.evolutiespirituala.ro/lemuria-2/?feed_id=77691&_unique_id=64e675b8b98bc

/de
, , , , ,

PROTECŢIA MAGICĂ

564095 363122983769115 2060016058 n 1

PROTECTIA MAGICA

firewoman+(4)
 
Introducere
     Înainte de a citi acest document, vă rugăm să înţelegeţi că a fost  scris pentru o varietate de oameni curioşi şi foarte interesaţi, începători şi moderaţi, precum şi pentru unii mai avansaţi în cunoaşterea tainelor magiei.
    Câteva din tehnicile descrise de noi nu trebuie încercate de persoanele neiniţiate sau începătoare .
     Nu spunem asta pentru a face pe cineva să se simtă inferior, dar trebuie să vă prevenim, spre binele vostru, că o parte dintre ele sunt tehnici care cer îndrumare din partea unui iniţiat sau a unei fundaţii specializate în aceste proceduri fundamentale şi practici deosebite.
     Includem acest avertisment deoarece ştim că mulţi începători nu vor fi pregătiţi pentru a parcurge aceste proceduri, dar cum tentaţia lor va fi mare nu putem spune decât că îşi asumă deplina responsabilitate .
     Protecţia energetico-informaţională este o disciplină care trebuie studiată, practicată şi învăţată.
     Atâta timp cât o veţi învăţa corect şi veţi acumula noi cunoştinţe veţi progresa voi înşivă şi vă veţi dezvolta abilităţile şi capacităţile paranormale, veţi reuşi să faceţi mai multe lucruri minunate în viaţă.
     Ceea ce considerăm noi ca tehici mai avansate ale protecţiei magice sunt cele care necesită multă practică în manipularea energiilor şi în lucrul cu Astralul .
Ce este protecţia magică
 
     Protecţia magică este ştiinţa de a ne proteja pe noi înşine şi spaţiul înconjurător de infestările şi atacurile malefice, este matricea energetică a forţelor universale acordate la dorinţa proprie, rezultând astfel un scut etheric pe toată suprafaţa şi în Canalul energetic din jurul nostrum.
     Protecţia energetică biofotonică şi electromagnetică se aseamănă cu sistemul electronic de securitate şi supraveghere pus în case şi în jurul curţilor voastre.
     Protecţia defensivă vă poate preveni de apropierea primejdiei, vă poate ajuta să intensificaţi apărarea şi să ţineţi pericolul  cât mai departe.
     Protecţia energetică poate îmbrăca mai multe forme: pur-mentală, ritualistică specializată, fizică sau orice alte combinaţii ale acestora.
     Fiecare formă de protecţie are avantaje şi dezavantaje în funcţie de mijloacele folosite şi timpul necesar pentru procedură .
      Aceste forme ale protecţiei energetice sunt numai câteva posibilităţi pe care le puteţi alege şi reprezintă o selecţie din scrierile despre acest subiect .
 
De ce avem nevoie de protecţie
 
     Protecţia energetico-informaţională este esenţială pentru oricine aspiră la practica magiei şi radisteziei şi la subiectele raportate la acestea.
     Oricare practicant al Magiei, ca slujitor al Luminii, poate avea potenţialul să atragă influenţele negative, care vor încerca să-i oprească munca sau progresul.
     Datorită potenţialului său energetic crescut, a investigaţiilor şi cercetărilor pe care le face, Magicianul declanşează impulsuri generatoare de evenimente uneori, şi poate determina redirecţionarea unor energii negative spre el, provocând entităţile  malefice.
    El poate, să-şi orienteze, fără să ştie, propriul potenţial către un spaţiu cu o puternică încărcătură negativă .
     Numai cu gândul ar putea face o asemenea imprudenţă.
     Sărăcia de care se lovesc oamenii, lăsându-se influenţaţi de emoţiile lor negative, inducţia acestora asupra lor, generând teamă, frică, spaimă, îngrijorare, face ca spaţii întinse din jurul lor să capete o vibraţie negativă .
     Şi dacă, în deplasările voastre, un spaţiu cu energii negative vă cuprinde, iar din interiorul acestuia vă atacă entităţile malefice, starea de frică se instalează automat, fără să vă daţi seama .
     Emoţiile şi trăirile negative atrag entităţi care se hrănesc cu asemenea energii şi apoi vor promova condiţiile dominaţiei lor asupra simţurilor celor atacaţi, inducându-le stări similare în continuare.
      Construcţii şi imobile ridicate în vecinătatea unor zone intens negative, numite şi spaţii maleficizate, se pot întâlni oriunde în preajma închisorilor, a locurilor unde s-au săvârşit crime, accidente, catastrofe, lângă cimitire, spitale şi ospicii de nebuni etc.
      Este de aceea imperativ să cunoaşteţi cum să vă autoprotejaţi de influenţa unor forţe atât de negativ-malefice .
     Potenţialul de opoziţie la forţele negative este la un iniţiat mult mai puternic decât la celelalte persoane, acest potenţial putând să crească la ei odată cu dorinţa ca aceasta să se întâmple.
     Este important să cunoaşteţi că prin protecţia magică veţi deveni şi voi mai acordaţi cu Universul şi energiile benefice care vă înconjoară, care vor deveni tot mai puternice şi vor determina o creştere a vibraţiei straturilor energetice ale spiritului, sufletului şi trupului vostru fizic .
     Forma voastră astrală va începe să strălucească mai puternic odată cu accesarea porţilor de vibraţie astrale şi posibilitatea de a fi văzuţi şi atacaţi de spiritele malefice va descreşte .
     Un spirit luminos care-şi creşte vibraţia nu poate fi văzut şi atacat de un spirit inferior .
     Dacă nu cade în patima beţiei, drogurilor sau nebuniei, un om raţional nu poate fi atacat chiar aşa de uşor de forţele malefice .
     Dacă vom pătrunde în tainele radiesteziei, vom afla mai multe despre entităţile din jur, atât cele benefice şi luminoase,cât şi cele întunecate şi malefice.
     Entităţile pot fi împărţite în trei categorii după intenţia lor : bune (pozitive, luminoase), neutre şi rele (negative, malefice).
     În viaţa de fiecare zi întâlnim diferiţi oameni, în drumurile noastre, unii cu spirit pozitiv alţii cu spirit malefic, de aceea, posibilitatea de a întâlni ceea ce e rău ar trebui să ne îngrijoreze .
    Entităţile din trupurile omeneşti se împart la rândul lor în bune şi rele, şi stratificările şi ierarhiile există în ambele tabere, în sus şi în jos.
    Pentru ca răul să nu ne afecteze, este bine să cunoaştem cum anume să reacţionăm pentru a fi mult mai bine pregătiţi în stările de necesitate.
     De-a lungul activităţii  învăţăm să depistăm şi să recunoaştem aceste categorii de forţe şi cum anume să le evităm pe cele dăunătoare.
     Atunci când veţi întâlni o entitate negativă, chiar dacă veţi putea comunica cu ea, să nu o faceţi, să mergeţi înainte, pe drumul vostru, să o ignoraţi, iar dacă vă veţi simţi ameninţaţi, să luaţi o poziţie de apărare, să faceţi o analiză rapidă şi să aflaţi cu ce anume vă confruntaţi, ca mai apoi să chemaţi rapid ajutoare din Astral .
     În cele mai multe cazuri nu trebuie să atacaţi, să agresaţi aceste entităţi, mai ales în situaţia în care lucraţi pentru alte persoane, deoarece contraatacul lor poate fi deosebit de periculos, iar loviturile întoarse să vă afecteze clienţii.
     Protecţia magică poate fi considerată ca o artă marţială , despre care învăţând, puteţi afla cum să vă apăraţi la nevoie, în orice situaţii, folosind chiar şi formele ofensive cele mai  potrivitec : există tactici şi strategii mai multe de a ataca, apoi de a te retrage pentru a contraataca şi a învinge .
     Tehnicile de apărare prezentate aici vă vor ajuta să păstraţi la distanţă forţele negative şi chiar să scăpaţi de ele .
FORMELE SI INSTRUMENTELE
PROTECTIEI MAGICE ANTIMALEFICE
                   
Formele protecţiei antimalefice
 
     Protecţia Magică poate fi aspectată şi împărţită în două : fizică şi non-fizică .
     Protecţia non-fizică implică modelarea şi transformarea energiilor într-un scut şi a le aduna în jurul nostru, a obiectelor şi a locuinţei noastre sau a altor persoane, într-o sferă de protecţie .
     Protecţia fizică implică folosirea cristalelor, ierburilor, simbolurilor, talismanelor, pantaclelor cu pentagramă şi hexagramă, obiectelor consacrate etc. pentru asigurarea energiilor protectoare persoanei respective şi spaţiului său locuibil .
Protecţia non fizică 
 
     Această formă de protecţie vă ia cel mai puţin timp pentru pregătire şi include mai multe forme instant pe care le puteţi utiliza dacă aţi fost prinşi cu garda descoperită.
     Vă ia cel mai puţin timp pentru a vă proteja la nevoie, dar foarte multe antrenamente atunci când veţi avea timp.
     Câteva dintre aceste tehnici pot fi folosite ca arme ofensive dacă nu aveţi altă cale
     Este bine întotdeauna să evitaţi o confruntare şi în cele mai multe cazuri, dacă aveţi scutul energetic de protecţie activat, multe entităţi vă vor lăsa în pace .
      Dacă nu este momentul să luptaţi, treceţi mai bine în apărare .
Cum să ne rugăm
 
     Unul dintre corifeii pozitivismului francez Emile Coue` a înfiinţat o clinică la începutul sec. XX  şi i-a învăţat pe pacienţii săi să se autotrateze prin pozitivarea gândirii şi trăirilor proprii cunoscându-se bine  rolul deosebit al subconştientului în înregistrarea, şi transformarea programelor individuale .
     Autoprogramarea se referea la o mantră simplă, repetată de mai multe ori la nevoie :
 
     ,, Sunt tânăr/ă, puternic/ă, optimist/ă, armonios/ă, fericit/ă, sănătos/ă, benefic/ă . Mintea mea este limpede, puternică şi clară .
       De la o zi la alta sănătatea mea este tot mai bună – sunt perfect sănătos/ă ”.
                                                                                           Emile Coue`
 
    Iată cum se produc minunile prin autopozitivare !
 
   Citind cu atenţie psalmul 133 sau 134 din Biblie , depinde ce ediţie este aceasta, învăţăm cum anume să ne rugăm :
 
 ,,  1 . Iată acum binecuvântaţi pe Domnul…
    2. Noaptea ridicaţi mâinile voastre spre cele sfinte şi binecuvântaţi pe Domnul.
   3. Te va binecuvânta Domnul din Sion. Cel ce a făcut cerul şi pământul ”.
   ,,Şi cum anume să ne rugăm Doamne ? ”, L– a întrebat unul dintre apostolii săi pe Iisus Hristos într-una din zile .
     ,,Aşa să vă rugaţi, prinTatăl nostru “…a fost răspunsul .
Sfera de Lumină
     Sfera de Lumină este una dintre metodele de bază rapide între tehnicile de realizare a scutului energetic de protecţie, care implică doar efortul de gândire.
     Sfera de lumină se face pe structura biocâmpului vostru şi va fi atât de puternică după cât veţi reuşi voi să o creaţi cu puterea gândului vostru, şi va depinde şi de calitatea energiilor puse în ea .
     Sfera de lumină aurie, roşie, verde, indigo, albastră, albă, neagră sau invizibilă este o extensie a formei voastre aurice iar metoda ei de creare şi de activare este foarte simplă .
      Vizualizaţi-vă propria persoană şi imaginaţi-vă, dacă nu vedeţi culori, un punct de lumină alb în centrul imaginii, gândiţi-vă cum acest punct luminos creşte şi vă depăşeşte corpul fizic, pe care apoi îl înconjoară şi se transformă într-un impenetrabil scut/sferă prin care nimic nu poate trece sau intra fără acceptul şi voinţa voastră.
     Mulţi iniţiaţi poziţionează pe această sferă de lumină oglinzi către exterior .
     Cei mai experimentaţi iniţiaţi se leagă de înalturie astrale cu un canal de lumină asemănător unui con subţire, din vârful căruia coboară o rază de lumină care amplifică sfera în care s-au izolat, invocând Lumina :
 Invoc Lumina Cristului lăuntric
Sunt un canal curat şi perfect
Lumina-mi este călăuză
     ,,Nors tane ramn lon pur sanor lon si sor nor ! “ – este invocaţia spiritului întrupat la adresa călăuzei sale şi a spiritelor luminoase din Astral, ca acestea să vină să-l salveze de la necaz .
     Este extraordinar şi minunat, nu-i aşa !
     Pur şi simplu, cu mintea voastră aţi reuşit asemenea performanţă.
     Atunci când vă rugaţi la Dumnezeu, voi înşivă deschideţi prin credinţa voastră un canal de lumină care vă activează spiritul şi sufletul .
     Când veţi experimenta această tehnică, să aveţi răbdare pentru a construi forma sferei de lumină, apoi s-o amplificaţi ca să devină tot mai strălucitoare, şi să fiţi siguri că vă înconjoară proporţional în faţă-spate, la cap şi la picioare .
     Să vă faceţi Sfera de protecţie cam la 2 m în jurul corpului fizic, iar la nevoie cât de întinde Aura,  până la 4 m. în jurul său .
     Să vă antrenaţi ca să vă adunaţi aura cât mai aproape de trupul fizic în caz de pericol, densitatea ei să fie maximă şi puterea concentrată în ea să fie cea mai mare.
     Comprimaţi-o cu puterea gândului, aşa cum vă sugeţi burta şi pieptul atunci când vreţi .
     Având toate cele ale voastre adunate mai aproape de trup, le veţi apăra mai lesne de vampiri şi ucigaşi .Veţi învăţa cu timpul să vă aprindeţi instantaneu spiritul iar trupul fizic se va aprinde şi el eliberând  brusc o cantitate de energie denoinică foarte mare şi necesară acoperirii corpului vostru astral într-o sferă .
        Aceasta este forma de bază a Sferei de Lumină şi ea este întotdeuna cu voi ; să invocaţi aşadar Lumina şi veţi vedea ce bine va fi .
            
Canalul de lumină
     Această metodă constă în înconjurarea voastră cu Lumina adevărului, Lumina universală, Lumina pură .
     Forţele şi entităţile malefice nu pot străpunge această lumină .
     Această metodă de obicei nu este mobilă, fixându-se asupra locaţiei voastre cu o eficienţă foarte mare, întărind puterea şi energia scutului protector cât şi pe a voastră.
     Relaxaţi-vă inspirând şi expirând profund, cu braţele întinse lateral, cu palmele cu faţa-n sus, stând vertical, cu picioarele depărtate pentru asigurarea stabilităţii corpului vostru fizic şi invocaţi Lumina :
Invoc Lumina Cristului lăuntric
Sunt un canal curat şi perfect
Lumina-mi este călăuză
     Faceţi-vă cruce cu mintea pe centrii energetici pornind de la cap către picioare şi apoi din nou către cap unind cele două polarităţi ale emisferelor cerebrale prin ramura orizontală a crucii .
     Imaginaţi-vă şi vizualizaţi aceasta, deschizând deasupra capului vostru un canal de lumină care să unească Sfera Celestă cu  trupul vostru .
     Coborâţi de acolo, din înalturile astrale, o rază de Lumină care să străbată creştetul capului vostru şi coloana vertebrală în jos, spre nesfârşit iar ramura orizontală a crucii să o faceţi la cap, la nivelul urechilor, concomitent cu invocaţia  Luminii.
     Vizualizaţi cum intră lumina astrală în voi şi deveniţi tot mai strălucitori .
     Dacă aţi început să aveţi comunicare în clarauz cu ghizii sau călăuza voastră, să întrebaţi ce aveţi de făcut şi dacă vă este permis să folosiţi energia pe care tocmai aţi descoperit-o.
     Marginile canalului vostru de lumină trebuie să fie clare şi să nu îndrăzniţi să faceţi scanări în locuri despre care nu ştiţi încă nimic, pentru că veţi fi sancţionaţi şi vi se va închide legătura.
       Susţineţi acest canal de legătură numai cât aveţi nevoie.
       La terminarea legăturii să vizualizaţi cum se disipează încet iar voi rămâneţi în sfera voastră de protecţie din biocâmpul vostru, foarte energizată şi puternic transparentă în exterior iar în straturile interioare să fie foarte strălucitoare.
Scutul de protecţie şi canalul de lumină
Metoda rapidă
     Înainte de investigarea unui obiectiv putem apela la o măsură de protecţie rapidă, mai ales dacă am fost sau suntem atacaţi.
     Metoda rapidă este necesară deoarce nu vă puteţi permite întotdeauna ,,luxul” de a construi mereu scuturi de protecţie, care iau mult timp şi veţi rămâne descoperiţi în faţa atacurilor externe .
     Metoda rapidă nu necesită pregătiri deosebite :
– Invocaţi Lumina şi spiritul vostru se va aprinde în arealul Sferei lui de protecţie.
– Invocaţi forţele astrale şi cereţi-le ajutorul .
– Vizualizaţi canalul de lumină care vă supraenergizează sfera voastră de protecţie .
– Supervizaţi, dacă sunteţi în stare, agresorul .
– Faceţi cu puterea minţii un scut de protecţie pe direcţia agresiunii aceluia, dar la limita Sferei voastre de protecţie .
– Prin ochii voştri forţele exorcizatoare din Astral, care vă vin în ajutor, la invocaţia voastră, vor şti cu ce se confruntă .
 – Când aţi terminat şi aţi scăpat, lăsaţi canalul cu energii astrale să se închidă şi mulţumiţi-le prietenilor  care v-au ajutat .
– Invocaţi Lumina .
Extensia aurică
      Aceasta nu este o tehnică a scutului protector dar este o aplicaţie a Sferei de lumină, un procedeu ofensiv care va înfricoşa şi va face să plece cele mai multe dintre forţele care doresc să vă provoace rănirea .
     Notaţi că extensia aurică foloseşte energie care are o viteză foarte mare şi este eficientă pentru a scăpa de spiritele inferioare, care se ascund în întuneric şi se hrănesc cu energii de joasă vibraţie, dar nu vă pot face rău dacă vă creşteţi strălucirea aurică .
     Poate fi folosită ca un blindaj temporar astfel încât pe moment să puteţi scăpa de atacatori .
     Pentru o strălucire mai mare este necesară o vibraţia mai înaltă .
      Se concentrează o cantitate mai mare de energie în Sfera voastră de protecţie.
      Creşterea vibraţiei se realizează prin Invocaţia Luminii !
Tehnicile fizice de protecţie
     Aceste tehnici implică direcţionarea energiilor astrale prin consacrări asupra obiectelor materiale şi folosirea simbolurilor în ajutorul protecţiei .
     Aceste forme ale protecţiei necesită mai mult timp pentru a le realiza dar nu necesită consumul energiilor noastre .
Cercul protector de lumină, sare şi cărbune
     Această tehnică creează o barieră de forţă pentru a proteja un spaţiu.
     Forţele negative vor fi astfel incapabile să treacă prin el.
     Desigur că această metodă necesită timpul necesar pregătirii, de aceea nu este o procedură de urgenţă .
     Cercul Protector, denumit adesea Cercul Magic, creează un spaţiu de protecţie în care vă puteţi desfăşura activitatea.
     El însuşi circumscrie un teritoriu şi deschide o poartă de vibraţie cu Astralul Superior.
     Este întotdeauna necesar şi vital să se folosească Cercul protector înaintea oricărei acţiuni magice, în special atunci când se intră în comunicare cu Astralul prin anumite căi cum ar fi : ritualurile divinatorii, meditaţia şi rugăciunea, transmisiile distale, investigaţiile cu pendulul, tarotul şi altele .
                                                                  Apa sfinţită
     Apa sfinţită este apa consacrată şi binecuvântată de Divinitate şi magnetizată de acele Genii ale Astralului Superior care capătă putere exorcizatoare şi de tămâduire a unor boli, pentru creşterea vibraţiilor în spiritul, sufletul şi trupul credincioşilor .
     Nu se poate da sub formă de placebo pentru că realmente are puteri de vindecare şi exorcizare însă condiţia folosirii ei este credinţa .
     Puterea apei sfinţite este şi homeopatică .
     Forţele negative nu tolerează apa sfinţită, numită şi aghiazmă .
     Apa sfinţită se obţine numai de către iniţiaţi şi magicieni utlizându-se apa de izvor, apa distilată şi cea de ploaie.
     Pentru a o sfinţi, apei obişnuite i se adaugă : sare, vin, tămâie arsă şi busuioc .
     Amstecul se face într-un recipient transparent, ca să se poată vizualiza lucrarea respectivă ; la 2 l. de apă adăugându-se o lingură de sare consacrată şi o crenguţă de busuioc, tămâie arsă şi un pahar mic cu vin roşu .
     Ceremonialul de consacrare (sfinţire) se face în zilele cu energii benefice prin Ritualuri speciale, al căror conţinut l-am mai publicat în lucrarea ,,Divinaţii”.
 Ierburile magice
     Multe ierburi pot fi folosite pentru protecţie într-un fel sau altul, ele putând fi împrăştiate pe o anumită suprafaţă, puse într-un săculeţ, arse pe cărbuni, distilate etc .
     În amănunt veţi găsi informaţiile necesare şi algoritmii magici de obţinere la Leacuri , Elixire , Fitoterapia .
      Noi vă dăm doar câteva exemple, care să vă incite ca să citiţi şi capitolele la care ne refeream mai înainte :
     Ulmul Lucios – protejează împotriva blestemelor şi gândurilor rele .
     Piperul şi ardeiul iute – reprezintă o pază puternică împotriva maleficului . Cu cât acestea sunt de mai mare efect (mai piperate şi mai iuţi) cu atât puterea lor de protecţie creşte. Ardeii chili şi ardeii roşii de obicei se pun la ferestre şi la uşi, pentru protecţie .
     Usturoiul : se ştie dintotdeauna că diavolul nu poate suferi mirosul de usturoi şi de aceea acesta este folosit în protecţia împotriva forţelor diavoleşti .
     În anumite ţări nu este nimic neobişnuit să vedeţi cununi de usturoi puse la geam, uşi şi chiar în magazine pentru a ţine răul cât mai departe.
    Seminţele de muştar-protejează împotriva forţelor negative .
Sarea consacrată
     În toate tradiţiile sarea reprezintă o mare nenorocire pentru forţele malefice care nu pot atinge sarea din cauza proprietăţilor ei cristaline, asemănătoare cu a cristalelor .
     De aceea, un pic de ,,sare pe coadă”, utilizând cercul cu sare şi sarea consacrată pusă în alimentaţie şi chiar purtată într-un săculeţ mic asupra persoanelor atacate reprezintă tratamentul cel mai bun împotriva diavolilor neastâmpăraţi.
  
Tămâia. 
Tipurile de tămâie
     Tămâia este la origine răşina produsă de arborele etiopian nuit Boswallia Carteri
     Ceea ce astăzi se numeşte tămâie nu este decât un amestec consacrat prin folosirea sa în scopuri magice de secole întregi : Oliban, la care se adaugă ambră gri şi mir .
     Tehnic vorbind, tămâia este compusă dintr-un smestec de răşini şi uleiuri .
     Amestecul se calcinează şi astfel se obţin acele granule colorate, care atunci când sunt arse pe cărbune încins degajă un parfum dulceag, foarte pătrunzător şi, adesea, înţepător .
     Bisericile Orientului folosesc din plin tămâia deoarece preoţii cunosc puterea purificatoare a fumului de tămâie.
     Din păcate, bisericile din occident nu utilizează acest instrument cu puteri magice
    În ceea ce priveşte Extremul Orient, mult mai apropiat de ocultism (tămâia nu trebuie confundată cu beţişoarele aromate) este folosită în toate ceremonialurile .
     În lumea musulmană, ceea ce numim noi smirnă înlocuieşte tămâia .
     Se prezintă sub formă solidă şi se poate sfărâma, iar bucăţelele rezultate sunt arse pe cărbune încins
     Efectul smirnei este remarcabil, mirosul său dulce-înţepător, cu acţiune directă asupra mentalului, producând o intensă purificare .
     Tămâia este de mai multe tipuri, pe care le vom enumera în continuare : tămâia de Arabia, de Lourdes, de Bethleem, de Nazaret, de Ierusalim, pontificală, smirna, mirul, tămâia de Oliban,  .
     Modul de utilizare explicit se găseşte în Manualul de biotratamente şi terapii complementare.
   
Lumânările
     Forţele negativ-malefice fug întotdeauna de lumină .
     Lumânările pot fi consacrate, amprentate, magnetizate cu energiile Geniilor exorcizatoare şi Spiritelor elementale, aşa că lumina lor este înalt vibratorie – de asta se sfinţesc lumânările în altarele bisericilor şi prin Ritualuri de consacrare de către magicieni .
 
Cercul magic de protecţie antimalefică
     Cercul magic este un spaţiu Sacru folosit în mod special pentru protecţia persoanei.
     În interiorul acestui cerc puteţi depăşi lumea fizică şi orienta mintea tot mai profund în înaltele nivele ale supraconştiinţei .
     El acţionează ca o barieră protectoare către toate entităţile diavoleşti şi celor elementare nedorite .
     Din interiorul acestui Cerc Magic, Magicianul poate invoca sau conjura orice spirite angelice dacă are puterea aceasta.
 
Cristalele şi rolul lor în protecţia antimalefică
     Daruri ale divinităţii, create de Inteligenţa Supremă, cristalele nu sunt doar simple minerale .
     Menirea lor în planul material este să susţină vibraţia şi energetica sistemelor planetare şi a vieţii în toată complexitatea ei .
     Cristalele purifică şi amplifică nu numai energia corpului uman ci şi gândurile omului, conferindu-le forţă şi claritate, ele fiind în legătură informaţional-energetică între dimensile fizică şi cea mentală.
     Cristalele reprezentă mijlocul de comunicare al omului cu lumea spirituală şi calea de pătrundere a energiilor induse de fiinţele angelice din astral în straturile spiritului întrupat pe timpul acţiunilor exorcizatoare şi a transmutaţiilor.
     Cristalele reacţionează împotriva atacurilor care vor să distrugă viaţa deoarece pentru apărarea şi menţinerea acesteia au fost create .
     Cristalele sunt dotate cu spirit şi în acesta este înscris modul de acţiune şi reacţiune faţă de malefic.
      Purificându-le şi înregistrând propriile noastre programe de protecţie în ele, cristalele ne vor apăra mai bine de lumea invizibilului malefic.
     Scopul protecţiei antimalefice este apărarea Luminii, a Vieţii.
     Important pentru oameni este să înveţe să se protejeze singuri.
     Activitatea cu cristalele se învaţă sub îndrumarea unor Maeştri Magicieni.
     Cristalele trebuie decodificate pentru a lucra şi trebuie acordate cu utilizatorii lor.
     Cine foloseşte cristalele în interes personal trebuie să-şi crească vibraţia prin purificare.    
     Pentru a vă feri de atacurile malefice şi a vă întări cercul protecţiei voastre este bine să folosiţi cristalele de cuarţ organizate levogir sau dextrogir, sarea consacrată, cărbunele şi creta, tămâia, lumânările.
      Pentru informaţi amănunţite vă sugerăm să citiţi cartea lui Da El Walker,,Cristalul, această fiinţă vie”.
     Cristalele au abilitatea de a transforma şi pozitiva energiile, a purifica spaţiile în care se află omul , a magnetiza energetic animalele şi lucrurile conferindu-le o aură pozitivă şi protejându-le de impregnarea cu fluidele grele şi malefice ale demonilor ; de aceea ele nu pot fi tolerate de forţele negative.
     Cristalele se activează prin Invocaţia Luminii :
Invoc Lumina Cristului lăuntric
Sunt un canal curat şi perfect
Lumina-mi este călăuză !
     Periodic cristalele trebuie purificate câteva ore la Soare.
Sursa: www.biomagikstar.ro
 

https://www.evolutiespirituala.ro/protectia-magica/?feed_id=77159&_unique_id=64e3610ddcddd

/de
, ,

DESPRE RITUALURI, DEZLEGARI, MAGI, VRAJITORI SI MAGIA INALTA

1456585 543916452350332 1462516340 n 1

DESPRE RITUALURI, DEZLEGARI, MAGI, VRAJITORI SI MAGIA INALTA

phelan cleita
„Marturiile unanime ale antichitatii grecesti si latine, cat si traditiile evreiesti si arabe desemneaza Chaldeea si Egiptul ca fiind cele doua leagane ale magiei si astrologiei constituite ca stiinte, cu reguli fixe, rationale si formulate sistematic, asa cum s-au substituit acestea, incepand dintr-o anumita epoca, practicilor mai putin rafinate si poate mai putin savante ale goetiei si divinatiei primitive.

Istoria anumitor credinte si superstitii constituie unul din capitolele cele mai stranii, dar nu mai putin importante, ale istoriei spiritului uman si al evolutiei acestuia. Oricat de ciudate ar fi fost reveriile magiei si ale astrologiei, oricat de departe suntem noi acum, datorita progresului stiintelor, de ideile pe care le-au inspirat, aceste conceptii au exercitat asupra oamenilor, vreme de multe secole, si pana intr-o epoca destul de apropiata de a noastra, o influenta prea adanca si decisiva pentru a fi neglijate de cel care incearca sa delimiteze etapele intelectuale de evolutie a umanitatii.”

Francois Lenormant

Hristos nu a practicat niciodată iertarea în masă, căci legea efortului ar fi fost contrazisă, iar Hristos prin esenţă respectă legea potrivit căreia fiecare om răspunde de propriile sale acţiuni. Ţinând seama de acestea şi revenind la textul nostru citat mai sus, cel ce a tradus acel cuvânt vechi prin „iertare” a comis o gravă eroare de fond, o adevărată rătăcire. Putem afirma că: A CREDE ÎN IERTARE ESTE CEA MAI CRUNTĂ EREZIE, care ar fi trebuit dintr-un început scoasă în relief. A crede în iertare este expresia unei concepţii greşite despre ceea ce este esenţial în existenţa noastră: EFORTUL.

Credinţa în iertare este opiriul leneşilor spirituali, a celor care speră să se mântuiască, să fie primiţi în rai din milă, din marea milostivire a lui Dumnezeu, care se îndură, îi iartă de potlogării şi-i primeşte în împărăţia Cerurilor pe cei ce fac cruci şi aprind lumânări în biserici.

A crede în iertare este expresia celei mai grave stări spirituale: LENEA MINŢII lipsa MEDITAŢIEI, lipsa untului-de-lemn a CANDELEI DUHULUI.
Revenind la textul nostru citat mai sus, expresia de a „dezlega” poate fi expresia unui fenomen care s-ar putea produce în anumite condiţiuni. Aceste condiţiuni implică existenţa unui preot puternic în radiaţii luminice şi mensonice, precum şi a unui credincios plin de râvnă, dornic realmente de a pune stavilă păcatului. în cazul în care un astfel de preot realizează o apropiere de cel dornic de curăţire, preotul, prin puterea câmpului său magnetic şi luminic, poate produce un câmp inductor, care să genereze un fior sacru in cel dornic de curăţire, fior, care să-1 determine să se „dezlege” starea de păcat, să pună stavilă păcatului, să iasă din cercul vicios al abaterii. într-adevăr, un astfel de preot poate „să dezlege”. în acest sens există DEZLEGARE.

Intră astfel în discuţie pe de o parte puterea câmpului luminic şi moensonic al preotului, care reprezintă câmpul inductor, pe de altă parte capacitatea celui în stare de păcat de a recepţiona de a fi sensibil la câmpul inductor al preotului. Zadarnic există un preot plin de Putere magnetică inductoare, dacă omul este leneş şi insensibil la apropierea preotului. El nu se va putea ridica, nu se va putea curaţi. Dar daca culoarea păcatului său nu este gravă, atunci el este sensibil la puterea mensonico-luminică a preotului se naşte în el un curent indus şi în felul acesta dezlegarea primita poate constitui o primă treaptă în dificilul urcuş care implicit urmează dezlegării.

Cel mai eficace mod de curăţire este schimbarea opticii. Modificarea concepţiei omului asupra vieţii şi a faptelor, a distinctiei dintre ceea ce este bine şi ceea ce este rău în acţiuni. Dezlegarea împlica, cere, necesită schimbarea opticii. Schimbarea opticii necesită reculegerea, introspecţia, întoarcerea omului către sine. Acesta însă este un fenomen, este un proces care acţionează acţiunea urcuşului pentru că: a te curaţi înseamnă A ÎNCEPE URCUŞUL, iar urcuşul atrage noţiunea de timp.
Curăţire’.’ Da! Dar în timp şi nu în timp gol, ci plin de râvnă, strădanii şi eforturi. Curăţire? Da! Dar prin lupta cu sine, cu pornirile, cu intenţiile, cu gândurile…

DIN TAINELE UNIVERSULUI SPIRITUAL – George Vasai

flower+of+life+%25282%2529

Asa cum vrajile si farmecele se fac pentru a interveni pe cai magice in viata, gandurile si dorintele cuiva,silindu-l sau rugandu-l sa actioneze dupa voia altuia, desfacerile reprezinta acea arma magica cu care fiecare este liber sa se apere de agresiunea exercitata asupra sa in diferite moduri si cu diverse scopuri.

De-a lungul istoriei, practicile magice si vrajitoresti au fost folosite pe scara larga de absolut toate popoarele si civilizatiile. Putem afirma fara a gresi prea mult, ca insusi samanismul, religia primordiala prin definitie, avea numeroase practici din care au derivat mai apoi primele crampeie de magie si vrajitorie. Din punct de vedere strict istoric, magia isi trage numele de la Magi, o casta de preoti de rang inalt zoroastrieni a caror reputatie o depasea chiar pe cea a initiatilor egipteni.

264598 346222965460410 1942065052 n

Cele mai vechi formule si incantatii oculte au fost descoperite atat in Vedele indiene, cat si pe zidurile primelor piramide din Egipt. Preotii zoroastrieni au descoperit si introdus in ritualurile stiintei magiei de mai tarziu, elementele de baza ale acestei indeletniciri neconventionale. „Stalpii”magiei si vrajitoriei au fost consolidati prin retetele formulelor magice, obiectelor rituale, simbolurilor si sigiliilor de nelipsit atunci cand este invocat sau evocat un spirit si nu in ultimului rand prin prezenta protectoare a cercului magic care prin rolul sau de protectie, ofera adapost magicianului care invoca spiritele periculoase.

Practicile magice si vrajitoresti s-au diversificat odata cu evolutia civilizatiilor si populatiilor umane. In functie de schimburile culturale, zonele geografice si traditile istorico-religioase, absolut toate popoarele lumii au avut, si unele inca mai au traditii oculte, in cadrul carora vrajitoria detine primul loc. Situatia in sine a fost favorizata de credintele stravechi conform carora oamenii predestinati din nastere sau initiati de un mag veritabil, ajung in cele din urma sa influenteze sortii potrivnici printr-o serie de rugaciuni, sacrificii si invocatii. In acest amalgam exista si un important element etnic, unele popoare avand o karma colectiva care le face mai predispuse tehnicilor de magie. Astfel exista magie cu specific national sau religios, cum este de exemplu, magia tiganeasca, magia rusa, magia hindusa, magia islamica, magia evreiasca.

Aici intervine un aspect deosebit de interesant deoarece cele trei mari religii monoteiste interzic practicile vrajitoresti si condamna sever orice forma de vrajitorie. In ciuda reprimarilor oficiale, o mare parte a tehnicilor si metodelor de magie si vrajitorie au supravietuit pana in zilele noastre. Perioada Antichitatii abunda in relatari cu privire la practicile magice care faceau pe atunci parte din cotidian. Nici macar prigoanele si campaniile intreprinse de Biserica Catolica in decursul anilor intunecati ai Evului Mediu, nu au reusit sa suprime definitiv fascinatia oamenilor pentru vrajitorie.

Substratul magiei europene medievale consta in mostenirea magico-religioasa ramasa de la grecii antici, romani si celti. Un moment de maxima cotitura care a schimbat pentru totdeauna stiinta magiei, s-a produs spre finele secolului al XIII-lea.Atunci, cabalistii evrei au intrat pentru prima oara in contact direct cu ocultistii europeni, impartasindu-le celor din urma multe taine care s-au adaugat cunostintelor trasmise inca din perioada Egiptului faraonilor, via Grecia si Roma Antica. Din melanjul periculos „clocit” in atelierele ascunse ale magilor, au luat nastere primele manuale practice de magie, temutele grimoire, cunoscute si in Tarile Romane sub denumire de gromovnice. Aceste adevarate tratate de demonologie si angelism avertizeaza in fiecare pagina asupra pericolului cate il pandeste pe orice profan indejuns de nechibzuit incat sa foloseasca formulele si schemele ascuse in paginile lor.

154754 278015762287117 1583962347 n

Vrajile, adica ritualurile prin care viata si vointa oamenilor ajung precum o coca moale in mainile vrajitorului, sunt foarte puternice, si nu se poate scapa usor din influenta lor. Ori cat de imposibil ar parea acum in plina epoca tehnologica, vrajile pot inca desparti doi tineri care se iubesc, pot destrama cea mai solida casnicie, pot lua somnul si linistea copiilor, pot trimite boli si nenorociri, si in ultima instanta pot chiar ucide…vrajile nu sunt afectate de trecerea timpului!

https://www.evolutiespirituala.ro/despre-ritualuri-dezlegari-magi-vrajitori-si-magia-inalta/?feed_id=76983&_unique_id=64e24753b2401

/de
, , , , , , , , , , , , ,

INTALNIRI CU IELELE – RUSALIILE

ielele333

IELELE – RUSALIILE

Dansul ielelor dezbracate

 

 

Ielele sunt fapturi feminine supranaturale intilnite in mitologia romaneasca, foarte raspindite in superstitii, carora nu li se poate stabili insa un profil precis, din cauza marii diversitati a variantelor folclorice. Totusi, cel mai frecvent, Ielele sunt descrise ca niste fecioare zanatice, cu o mare putere de seductie si cu puteri magice, avind aceleasi atribute ca Nimfele, Naiadele, Dryadele, sau chiar si ca Sirenele.

Ielele locuiesc in vazduh, in paduri sau in pesteri, in munti, pe stinci sau pe maluri de ape, in balarii sau la raspintii, scaldindu-se adesea in izvoare.

Se crede despre ele ca apar in special noaptea la lumina lunii, rotindu-se in hora, in locuri retrase (poieni silvestre, iazuri, maluri de riuri, rascruci, vetre parasite sau chiar in vazduh, dansind goale, numai cu sinii goi, cu parul despletit, mai rar cu vestmint de zale sau infasurate in valuri transparente si cu clopotei la picioare); dansul lor specific este hora; locul pe care au dansat ramine ars ca de foc, iarba nemaiputind creste pe locul batatorit, iar crengile copacilor din jur fiind pirlite; mai tirziu, cind iarba rasare din nou, culoarea acesteia este verde-intunecata, nu e pascuta de vite, iar terenul devine prielnic inmultirii ciupercilor din specia „lingura zinei”.

Ielele apar uneori cu trup, alteori sint doar naluci imateriale, cu aspect iluzoriu de tinere femei vesele; de obicei, folclorul le reprezinta tinere si frumoase, voluptuoase si seducatoare, nemuritoare, zburdalnice pina la delir, vindicative si rele, fara a fi totusi structural malefice.

ielele3

Ielele vin fie in numar nelimitat, fie umbla in cete de sapte, uneori chiar 3, in acest ultim caz (raspindit in Oltenia), legenda le considera fiicele lui Alexandru Machedon si le numeste Catrina, Zalina si Marina.

Nu sint considerate, in general, genii rele; ele se rabuna doar atunci cind sint provocate, ofensate sau vazute in timpul dansului (in mod obisnuit sint invizibile, putind fi zarite rareori si numai noaptea), insa atunci pedepsesc pe cel vinovat pocindu-l, dupa ce l-au adormit cu cintecul si cu virtejul horei jucate in jurul acestuia de trei ori.

Principalele lor insusiri sint coregrafia si cintecul vocal cu care, ca si Sirenele, isi vrajesc ascultatorii. O traditie din Prahova, pomenita de B.P.Hasdeu, spune ca „ielele beau noaptea apa de prin fintini si oricine va bea dupa dinsele, il pocesc”. Ielele nu duc o viata individuala: cetele lor se aduna in aer, ele pot zbura, cu sau fara aripi, si se pot deplasa cu viteze fabuloase, parcurgind „noua mari si noua tari” intr-o singura noapte, uneori folosind trasuri cu cai de foc.

Ielele apar pe stinci singuratice, in poieni sau in anumiti copaci ca paltinul si nucul, rareori la rascruci de drumuri. In aproape toate descrierile care li se fac, Ielele apar acorporale. Foarte importanta in sistemul lor de seductie este imbracamintea.

Vesmintele lor cel mai adesea sint vaporoase, de matase ori din in, de obicei translucide sau chiar stravezii, prin care li se zaresc sinii. Intilnirea cu Ielele este in asemenea conditii extrem de periculoasa pentru oameni. Ielele sint considerate uneori razbunatoare, menire pe care le-a dat-o Dumnezeu sau Diavolul, in aceasta ipostaza fiind identice cu Eriniile din mitologia greaca (la romani, Furii).

Chinuri si sminteli, pedepsele Vintoaselor

Se spune ca barbatii si femeile care lucreaza de Rusalii sint ridicati in virtejuri de pe pamint, chinuiti si ismintitii.

Multi gospodari de la sate ne-au povestit cum, in zi senina ca si cristalul, s-au trezit cu finul abia strans in claie dintr-o data luat si dus de Vintoase – un fel de vartej format din curenti turbionari care se formeaza istantaneu si dispar undeva prin paduri.

Obiectele prinse in acele virtejuri sint risipite pe distante foarte mari. Se spune totodata ca oamenii ori vitele care au calcat locul batatorit de Hora Ielelor mor in mod misterios.

Grindina, inundatiile catastrofale, uscarea pomilor din aceasta perioada a anului sunt atribuite tot puterilor malefice ale acestor fapturi.

La tara spre exemplu, daca un barbat ramine olog dupa ce s-a culcat pe cimp, satenii considera ca a fost pedepsit de Iele.

Nici cei care dorm sub arborii considerati de Iele proprietate intangibila sau beau din izvoarele, din fantanile sau din iazurile lor ori din vasele de gospodarie care au fost uitate afara peste noapte, descoperite, nu scapa de razbunarea Ielelor.

Pedepse cumplite primesc cei care refuza invitatia la hora sau care le imita gesturile ridiculizindu-le. Cine, din intimplare, le aude cintecul, ramane mut.

dsc-1008-2

 

 

 

Rusaliile

La 50 de zile dupa Pasti poporul roman serbeaza, timp de trei zile sau o saptamina (diferentieri zonale), Rusaliile. Acestea sint personaje feminine cvasimalefice a caror existenta se petrece mai ales in vazduh, vara si in padure.

Similar Ielelor, cu care uneori sint confundate, una dintre calitatile lor principale este dansul deosebit de frumos. Danseaza in aer sau pe pamint, noaptea, asezate in cerc, dar, daca sint zarite de un muritor sau daca, din greseala cineva calca pe locul pe care au dansat (acolo iarba este arsa), acesta se imbolnaveste foarte grav de o boala numita, in limbaj popular, „luat de Rusalii”.

Remedii magice

Remediul magic-ritual impotriva acestor boli il ofereau, in sudul tarii si in Moldova,Calusarii. Rusalii, latina Rosalia = sarbatoarea trandafirilor, constind in depunerea de trandafiri – rosae – pe morminte; rusaliile – femei fabuloase din categoria Ielelor, in mitologia romaneasca, fiicele lui Rusalim imparat; potrivit credintei populare, Rusaliile le iau oamenilor mintile.

Acest mit – sarbatoare pagina – , a fost suprapusa ulterior peste sarbatoarea crestina postpascala (Pascha rosata sau Domenica rosarum) a Cincizecimii si devenita Duminica Rusaliilor cind casele sint imbodobite cu ramuri verzi. Sarbatoarea este legata de abundenta vegetala a verii.

Caderea Rusaliilor este un dans frenetic cu prabusiri in somn hipnotic, practicat in Duminica Rusaliilor de femeile romance din zona Timoc, insa acesta este considerat mai degraba un caz izolat de datina locala. In Dobrogea romanizata, era obiceiul trandafirilor Rosalia de la sfirsitul primaverii, sarbatoare tinuta de credinciosi in relatie directa cu pomenirile din cultul mortilor.

Poporul a inventat si remedii impotriva actiunilor negative ale Ielelor, fie preventive – pelinul si usturoiul purtate la briu, in san ori la palarie – fie medical-exorciste: jocul caluseresc dansat pe trupul unui bolnav ide Ielei.

Tot pentru a evita rabunarea Ielelor, se infige un craniu de cal in parul portii. Coregrafia este cel mai semnificativ atribut al Ielelor. Horele Ielelor par sa mosteneasca dansul Baccantelor. Aceasta forma de superstitie este de altfel atestata la multe popoare.

Tacitus, in „Anale”, vorbeste despre un grup de romani care „cuprinsi de delir, se napustesc cu sabiile scoase asupra centurionilor”, dupa ce au vazut o Nimfa a unui izvor, goala, care „le-a dat sminteala si delir”.

Un gen de Iele exista si in mitologia germanica, cu origine daneza: Elfii locuiesc in paduri si danseaza. Arborele lor preferat este arinul, ei avind insa si un rege, pe Erlkonig.

iele

Dimitrie Cantemir despre iele

In „Descriptio Moldaviae”, Dimitrie Cantemir numea Ielele „nimfe ale aerului, indragostite cel mai des de tinerii mai frumosi”.

Nu se cunoaste originea acestui mit. „Iele” nu este un nume, ci pronumele personal feminin „ele”, rostit popular. Numele lor real, tainic si inaccesibil este inlocuit cu simboluri atributive clasificate de obicei in doua categorii: epitete impartiale – Iele, Dinse, Dragaice, Vilve, Iezme, Irodite, Rusalii, Nagode, Vintoase si epitete flatante, cum sint Domnite, Maiestre, Frumoase, Musate, Fetele Codrului, Imparatesele Vazduhului, etc.

In folclor, apar insa si nume individuale pentru iele, ca Ana, Bugiana, Dumernica, Foiofia, Lacargia, Magdalina, Ruxanda, Tiranda, Trandafira, rar Cosinziana. Aceste nume nu pot fi rostite intimplator, deoarece pot deveni invocatii periculoase.

Fiecare vrajitoare cunoaste 9 dintre aceste pseudonime, pe care le poate utiliza in vraji. Poporul a consacrat si citeva sarbatori pentru Iele – Rusaliile, Stratul, Sfredelul sau Bulciul Rusaliilor, cele 9 joi de dupa Pasti, Marina, sf. Foca – ce trebuie respectate; cei care ignora aceste sarbatori vor avea de-a face cu minia Ielelor: barbatii si femeile care lucreaza in timpul acestor sarbatori sint ridicati in virtejuri de pe pamint, chinuiti si „smintiti”, la fel ca oamenii care au calcat locul batatorit de Hora Ielelor (in aceasta situatie cei vinovati sint prinsi in hora, intr-un dans demential care ii duce la nebunie), oameni si vite mor in mod misterios, apare grindina, se produc inundatii catastrofale, se usuca pomi, casele iau foc, alti oameni sint paralizati sau schiloditi.

Toti cei care au reusit sa invete si sa cinte cintecele Ielelor sint rapiti si dispar fara urma. Nici cei care dorm sub arborii considerati de Iele proprietate intangibila, sau beau din izvoarele, din fintinile sau din iazurile lor ori din vasele de gospodarie care au fost uitate afara peste noapte, descoperite, nu scapa de razbunarea Ielelor.

Pedepse cumplite primesc cei care refuza invitatia la hora sau care le imita gesturile ridiculizindu-le. Cine, din intimplare, le aude cintecul, ramine mut.

iele44

Sfintele. Frumoasele. Fata Padurii

Sanzienele sunt niste flori de camp, galbene-aurii, cu inflorescente marunte, pline de polen aromind puternic a fan si a miere.

La cea mai mica atingere, din ele se scutura o ploaie fina de aur, pentru ca sunt florile solstitiului de vara, iubitoare de soare, iar viata lor este scurta, de numai doua-trei saptamani, atata vreme cat astrul zilei se afla in taria lui.

Imaginea lor suava le-a facut Doamnele Florilor, Sant-zianele (Sfintele zeite sau zane), poate si pentru ca parfumul lor nu seamana cu al nici unei alte flori si, totusi, il inglobeaza pe al tuturora. Dar in traditia populara, Sanzienele sunt si niste fapturi ireale, fantastice, numite Sfintele, Frumoasele, fapturi luminoase de aer, albe, frumoase, binefacatoare. Din cauza acestei denumiri, sunt adesea confundate cu Ielele, Maiastrele sau Vantoasele, care de regula sunt zane rele. Parerile specialistilor, dar si ale taranilor sunt extrem de amestecate cand este vorba despre Sanziene, incat, pana la urma, totul ramane cat se poate de neclar. Ca sunt diferite de Iele este absolut sigur, pentru ca au numai insusiri bune: fuioare de vant usoare in timpul zilei, noaptea se transforma in zane cu parul galben si rochii albe de abur, ce danseaza sub razele lunii (astrul celor nascuti in aceasta zi) prin gradini, mutandu-se de la un loc la altul, cantand pe sus, cu glasuri nemaiauzit de armonioase.

Pentru ca sunt din alta lume si sunt atat de frumoase, cine le vede nu le crede si cine le-aude nu le raspunde.

Despre ele se stie ca iau glasul cucului, pentru ca incepand de pe 24 iunie, cucul amuteste, pleaca in munte si se transforma in uliu pasaresc, razbunandu-se pe toate celelalte pasari cantatoare. In realitate, ziua exacta cand, cu adevarat, cucul pleaca, pierzandu-si orice speranta de recapatare a glasului, nimeni din lumea oamenilor n-o stie existand si exista o spusa foarte subtila in acest sens: Atunci va sti femeia gandul barbatului, cand va sti ziua cand pleaca cucul.

Uneori, din mila, Sanzienele ii mai dezleaga limba sa cante o data sau de doua ori si dupa 24 iunie, dar bine ar fi daca nimeni nu l-ar auzi, fiindca numai de rau canta atunci, pentru cine-l aude.

La trei zile dupa solstitiul de vara, ziua incepe deja sa scada; orice inceput presupunand si existenta unui sfarsit. Intreaga vegetatie isi pierde cate putin sevele si aromele.

De aceea, ultima zi de culegere a plantelor vindecatoare este ziua de Sanziene, fiind socotita pana la urma si cea mai buna zi din an, florile potentandu-si puterile si mirosurile inainte sa le inceapa declinul. Se spune ca din noaptea zilei de Sanziene, Fata Padurii rupe varfurile florilor, adica le ia puterea si se pisa pe ele, luandu-le mirosurile, ea fiind stapana absoluta a florilor de leac, a florilor rare, a celor magice, a apelor minerale si termale, a vanturilor, a muntilor, a codrilor, putand sa apara fie singura, fie multiplicata. Sanzienele sau sfintele zane ar putea fi ipostaza benefica a Fetii Padurii, Marea Zeita a vegetatiei – fiindca florile de Sanziene intra tot in patrimoniul ei.

Dupa cum se vede, acest cult precrestin a fost foarte puternic din moment ce supravietuieste chiar si in zilele noastre.

iele666

Alte denumiri: ielele, sanzienele, frumoasele, sfintele, maiestrele, maiastrele, mandrele, soimanele, soimaritele, vantoasele, dansele, milostivele, milostivnicele, miluitele, zanele, rusaliile, dragaicele, domnitele, puternicele, nagodele, samovilele, valvele, iezmele, iroditele, musatele, fetele codrului, imparatesele vazduhului.

INTALNIRI CU IELELE

Relatarea despre Achim Roman

Achim, da din mana si-mi povesteste cum era copil normal pana la 11 ani si atunci, deodata, fara sa stie de ce, a ramas asa, fara sa se mai poata misca, fara sa mai creasca. De-asta are inaltimea unui copil si de-asta oasele au inceput sa i se deformeze, si nici un doctor n-a putut spune ce s-a intamplat de fapt.

Bietul Achim a fost paralizat timp de 19 ani, imobil ca un lemn urcat in pat. Abia putea vorbi, durerile ii strabateau trupul ca niste fulgere fara leac, dar atunci, in 1988, dupa ce s-a petrecut minunea, el s-a dat jos si a mers.

Aveam sa aflu ceva mai tarziu ca paralizia inexplicabila a lui Achim s-ar fi declansat intr-o noapte de primavara, cand, copil neastamparat, ar fi deranjat ielele, frumoasele noptii care danseaza in clar de luna, care impletesc coamele cailor si innoada crengile inflorite ale pomilor, si ielele l-ar fi pocit pentru ca le-ar fi vazut dansand. Nici un muritor nu le poate vedea fara a plati pret greu.

sanzienele

Misterele padurii Drocaia

Dincolo de Jiu, intre dealurile din vestul Olteniei, exista o padure plina de arbori seculari si legende stravechi. Iele, clopote care se aud din pamant, izvoare cu puteri fermecate, stejari care cresc intr-un an cat altii in sapte infioara si azi lumea crepusculara a unui sat ingropat in saracie si in uitare.

La granita dintre Campia Bailestilor si-a Blahnitei, pamantul incepe sa creasca si sa dospeasca, transformandu-se in spinari rotunde de deal. Indesite si insirate sub lumina seaca a iernii, par o turma de animale matusalemice, asteptand Judecata de Apoi.

Locul pare fara timp si fara istorie: doar vanturi iuti si vartejuri usturatoare de praf, sate agatate pe sfori de vai, case pipernicite si cateva sperietori mancate pana la ultimul pai, de stolurile flamande de ciori.

Blestemul (copilul crescut de Muma Padurii)

Cand copilul avea doar cativa ani, o parte dintre osteni, condusi de un raufacator, s-au rasculat impotriva parintilor sai, pentru a pune stapanire pe locuri si pe averi. Spre groaza baiatului, care a reusit sa fuga in padure, nelegiuitii i-au omorat parintii chiar langa izvorul Tutur, aproape de mormantul bunicilor. Inainte de a inchide ochii pe veci, nefericita mama a blestemat acele meleaguri ce nu cunoscusera pana atunci rautatea si crima, astfel ca nimeni sa nu se mai bucure de bogatia si frumusetea lor.

Legenda spune ca izvorul a secat vreme de sapte ani, iar pe locul crimei a crescut un gorun care exista si acum. Marimea sa, ce se apropie de inaltimea unui bloc cu mai multe etaje, este de-a dreptul fantastica.

Deschiderea ramurilor face de jur imprejur un cerc cat o poiana, in care pe timpul verii nu creste nimic, nici macar iarba, iar toamna si iarna rasare muschi.

In cei sapte ani cat izvorul a fost secat, aceeasi legenda spune ca baietelul ar fi fost crescut de Muma Padurii, iar ielele au devenit surorile lui. De la el s-au tras, pana in secolul al XIX-lea, cele sapte generatii de haiduci din padurea Drocaia, ale caror sapte capetenii au purtat cu nestramutare acelasi nume: Cretu – in amintirea orfanului salbaticit.

Calauza noastra ofteaza: �Asa s-au amestecat binele si raul pe aceste meleaguri, iar de atunci inainte, parca se da o lupta pe viata si pe moarte intre iubirea intemeietoare si blestemul ce i-a urmat.

jocul_ielelor1

Barbatul furat de iele

Satul de astazi imbatraneste si moare vazand cu ochii, desi mai sunt vreo trei sute si ceva de fumuri – cum se spune cand se face numaratoarea familiilor.

Singura legatura cu lumea mare e rata care merge si vine o data pe zi, la si de la Craiova. Aici e capatul liniei. Cand ajunge in Gogosu, rata e insa goala. Nimeni nu pleaca si nu se intoarce de la oras. Iar cand pleaca, pleaca definitiv…

In sat exista doar doua televizoare si tot atatea aparate de radio. Unele case nici nu sunt racordate la curentul electric! De aceea, in bezna noptilor de aici, se vad foarte bine luminile enigmatice care umbla prin padurea Drocaia, din cand in cand.

Oamenii n-au nici macar moara. Se duc sa macine in satul vecin. Trec dealul prin marginea padurii, pe care o ocolesc cu teama, si ajung la Cernatesti, de unde au grija sa se intoarca inainte de lasarea intunericului.

La biserica se fac doar cateva botezuri pe an. In schimb, in fiecare luna au loc trei-patru inmormantari. Sunt sateni care n-au mai iesit din comuna de peste douazeci de ani… In acest loc pierdut si uitat al Olteniei, imparateste o saracie rupta parca din alt veac. Si peste toate, se mai astern si misterele padurii Drocaia, tesand o atmosfera halucinanta, crepusculara, caci satul se invecineaza cu supranaturalul, in fiece zi…

Maria Barbu are 80 de ani si este vaduva de aproape doua decenii. Locuieste in cea mai veche casa din comuna, aflata la final de viata, ca si stapana ei. Femeia are o pensie de 150.000 de lei pe luna… De la mijlocul verii pana spre toamna, se hraneste cu poame salbatice, culese din padure, de unde isi aduna si vreascuri, ca sa nu moara iarna de frig.

Se considera norocoasa atunci cand gaseste prin vreun tufis un iepure mort de batranete sau un fazan degerat. Ii aduce acasa si ii gateste. Acelea sunt singurele zile din an cand se infrupta din carne! In timp ce vorbeste, batrana plange intruna, cu lacrimile siroind pe obraz. Vorbele i se ineaca in suspine cand povesteste ca barbatul ei a disparut in padure, acum aproape douazeci de ani…

L-au furat ielele lui Cretu, ca n-aveam copii, si el era om in putere, tare chipes. L-am visat de mai multe ori, legat de un gorun, cu femei despuiate, care jucau in jurul sau. I-am facut parastase, cu toate ca militia nu mi-a dat hartie ca e mort. L-am rugat pe fostu popa sa facem o slujba de dezlegare in padure, dar mi-a spus ca i-e frica de secretaru de partid si de militian, sa nu ne bage la vrajitorie.

Au facut ancheta lunga si ziceau ca l-or fi omoratara tiganii veniti la furat lemne. Dac-o fi asa, nimeni nu stie unde l-or fi ingropat. Io cred ca l-au furat ielele, ca nu-l dovedeau pe el tiganii la lupta.

Abia dupa Revolutie imi dadura certificatu ca sa pot lua pensie de urmas, da mor de foame, maica. De ce-o fi nimerit omu meu in padure, taman intr-o zi cand stapanea raul?

 

Povestile Dadei Anica
– Rotita de la carucioara ielelor –

Dada Anica are mai bine de 90 de ani si nu sufera de nici o boala. Ii e ciuda, doar, ca oamenii nu o mai iau in serios cand spune ca ar vrea si ea sa mearga la sapat porumbul sau la pescuit in baltile dintre Borcea si Dunare, asa cum facea in tinerete: „Pe vremea mea, injunghiam campurile, nu alta!” – spune privind cu tristete pe fereastra blocului urias din Capitala, unde locuieste acum, la o nepoata.

Dada Anica s-a nascut in satul de langa Crucea de leac, la Roseti, si a fost botezata de un cioban ardelean care iernase cu turma in satul lor. De cand s-a pomenit copila, Dada Anica isi aminteste ca in fiecare an, de ziua Izvorului Tamaduirii, tot satul, in par, si oameni veniti de aiurea, umpleau campul din jurul Crucii de leac, cautand tamaduirea trupului si a sufletului.

iele44

<< Spunea mama mea, care a fost doftoroaia satului, cum se face, de Izvorul Tamaduirii, un mestesug pentru dezlegarea farmecelor si a bolilor, cu rotitele de la "carucioara ielelor".

Mama mea a vazut carucioara ielelor. Intr-o seara, tarziu, de frica tatei, care venise beat acasa, mama s-a ascuns in cotlon, ca era rece, de-acuma, pana ce tata s-ar fi astamparat si ar fi adormit.

Cotlonul era o vatra de caramizi puse in mijlocul tindei, peste care se punea ceaunul in care fierbea mancarea. Deasupra cotlonului era un cos urias, ca o hota, care se ingusta pe masura ce urca spre acoperis. Asa ca mama, ascunsa acolo, vedea pe horn cerul cu stelele. Si, cum sta ea acolo si se uita, a auzit un cantec subtirel si neasemuit de frumos.

Cand, ce crezi? Pe marnea hornului a vazut trei zane mici, ca niste papusi, asa, de-un cot de inalte, care cantau si se roteau intr-o hora, plutind, fara sa atinga cosul.

Femeile batrane din sat spuneau ca acelea sunt ielele si vin in noptile cu luna plina si se rotesc pe deasupra acoperisurilor caselor, cantand asa de frumos, ca un cor de ingeri. Si cine le aude, primeste un dar lecuitor: o rotita de la carucioara ielelor.

Si cand mama s-a dezmeticit din cantecele acelea ce-o fermecasera, s-a pomenit ca ii cade in poala, pe horn, o rotita de lemn, ceva mai mare ca o moneda de 100 de lei, bombata pe ambele parti.

Aceea era o rotita de la carucioara ielelor si cine mai avea in sat asemenea rotite, puneau patru la un loc, intr-un vas cu apa neinceputa, si le lasau noaptea la lumina stelelor, in noaptea dinspre ziua Izvorului Tamaduirii.

Si a doua zi dimineata, scoteau rotitele, isi lua fiecare inapoi rotita lui, si se spalau animalele si oamenii bolnavi, sau care aveau farmece, cu apa aceea, si ei se vindecau. Iar mama mea a zis ca n-a mai auzit niciodata asa cantece frumoase cum cantau ielele acelea.” >>

In mod ciudat, pe masura ce imbatraneste si mai mult, Dadei Anica amintirile din copilarie ii vin mai navalnic si cu tot mai multa claritate, mai clare chiar decat cele ce s-au intamplat cu doar 20 sau 30 de ani in urma.

Daca ai avea timp s-o asculti, ti-ar povesti ore intregi, fara sa se opreasca, despre nazbatiile ei din copilarie, despre lumea fascinanta dintre baltile Dunarii si Baragan, despre oamenii din satul sau.

Chiar daca trupul slab si uscat n-o mai asculta ca in tinerete, cu ochii albastri si iscoditori tot cata sa prinda firul vremii, convinsa fiind ca va trece de suta de ani, asa cum au facut si bunicele si strabunicele sale.

Babu, inteleptul din Gura Raului

La 81 de ani, dupa o viata petrecuta pe varful muntelui, langa oi, Nitu Stef stie randuielile vazute si nevazute ale lumii, de parca ar sta de-a dreapta lui Dumnezeu.

In satele din Marginimea Sibiului, Babu inseamna mos, al batran, un om intelept, credincios, trecut prin toate ale vietii, respectat si stimat. Babu este cel care intelege vremea si timpurile. Cel care stie. Babu este o institutie.

Despre Maiestre

Si eu am auzit odata Maiestrele, numai ca nu le-am vazut. Ca daca le vedeam, nu mai eram aicea sa povestesc. Ba eram pocit sau paralizat. Eram acolo, aproape de sat, cu oile la strunga. Erea pa toamna. Dormeam pa o cojoaca aproape de zorii zilei, cand canta cocosii. Se-mpreuna zorile.

Atunci am auzit ca prin vis un cantec ceresc si cand deschid ochii, vad miscand pe sus ceva, ca un fum. Ca o frunza pe boare mergea de lin. Si-am zis: Astea-s Maiestrele!. Erau sus, cat biserica. Am inchis ochii sa nu le vad. Stiam bine ce-i, din batrani. Si cantaau, cantau cantec ce nu s-o auzit pe asta lume. Cantau de deasupra si eu sedeam asa, cu ochii stransi, in cojoaca, si ascultam. Or cantat pe deasupra, poate jumate de ceas, poate mai mult, pana or rasarit zorile.

Si dupa ce-or rasarit, numa atuncea am deschis si eu ochii. Acuma s-o rait lumea. Duhurile ceresti nu-s ca in alte vremi. S-or dus si nu s-or mai inturna pana-i veac.

 sanzienele33

 

Proorocul din varful dealului

La capatul nordic al tarii, in Maramuresul invelit in paduri si in pajisti inmiresmate, traieste un om care a fost in Rai. E prieten cu ingerii, vorbeste cu mortii si aduce mesaje de pe lumea cealalta, fiind rapit in duh de pe vremea cand era doar copil. Astazi, IOAN SURDUC are 68 de ani si o familie numeroasa.

Modest, retras, accepta foarte greu sa vorbeasca, pentru ca nu vrea sa-l manie pe Dumnezeu cu trufia lui. Dorinta lui cea mai mare este sa traiasca in pace, ferit de curiozitatea si zarva lumii, care il asupresc. In casa lui vecina cu cerul, asezata pe-un varf de deal, Ioan Surduc isi asteapta cu seninatate sorocul, pentru a se putea intoarce pentru totdeauna in Rai.

Hora de ingerite

Pe la 12 ani, Ioan Surduc incepea sa semene a „flacaias” si mergea cu vitele la pascut prin poienile inalte de pe dealul Pitpoghirului.

Uneori se auzeau bubuituri indepartate, de la tunuri, dar razboiul nu prea se simtea pe acea vale, izolata la capatul lumii. Intr-o zi tarzie de toamna, cand padurile incepusera sa fie arse de brume, Ionica Surduc a trait minunea vietii sale. Pe neasteptate, el a fost „rapit in duh”, aidoma apostolului biblic!

„Eram pe un plai moale si mangaiam vitele. Soarele ardea bland. Dintr-o data, tot seninul s-a tulburat… A venit peste mine un vartej, plin cu frunze ruginii, care m-a cuprins ca un fior. Dupa cateva clipe, m-am trezit intr-o poiana unde nu mai era toamna. Totul stralucea si am vazut in jurul meu o hora de ingerite! Nici nu stiu cum sa le zic… Erau, parca, pe jumatate zane, pe jumatate ingeri.

Cantau asa de dulce si se leganau in jurul meu, ca nu-mi venea sa cred! Apoi, am vazut in fata mea pe „Fata Padurii”, cum ii ziceam noi, in copilarie, celei mai frumoase zane din povesti, dar Ea semana cu Maicuta Domnului.

Nu stiu daca era asa… Numai mie mi s-a parut, dar asa simteam! Chipul acela avea atata iubire, ca nu l-am uitat toata viata. Apoi, la marginea poienii, in spatele horei de ingerite, l-am vazut pe Nicolae Taficiuc, un consatean, mult mai tanar decat tata, care tinea in mana o firimitura de lumanare, arsa pana la capat. Nu stiu cat a durat totul, dar m-am trezit culcat pe iarba, pe plaiul tomnatic, fara vite!”.

Ionica Surduc a fugit acasa, ingrijorat de soarta vitelor, dar si emotionat de ceea ce se petrecuse cu el. Parca fusese un vis de cateva clipe… Cand a ajuns in batatura, mama-sa a izbucnit in plans si si-a facut sapte cruci, imbratisand flacaiasul.

Atunci a aflat, de-a dreptul uluit, ca fusese dat disparut in sat, de aproape doua zile!! Toti ceilalti trei frati – Petre, Mihai si Nicolae – plecasera sa-l caute, cand au vazut ca se intorc vitele singure acasa, pe inserat, dar nu ii dadusera de urma pe nicaieri, desi colindasera toate dealurile si poienile.

„Primul lucru pe care l-am spus, cu glas tare, de fata cu toti, mi-l amintesc si astazi: „Inseamna ca am fost plecat de pe lumea asta pe lumea cealalta, dar acolo cateva clipe fac cat doua zile…”

Dupa ce le-a povestit mamei si fratilor sai ceea ce i se intamplase, acestia au ramas cu gurile cascate si s-au crucit, caci nu mai era de gluma. In aceeasi seara a venit la ei, plansa si cu o broboada neagra, batrana mama a lui Nicolae Taficiuc, sa-i roage pe baieti sa traga clopotele, fiindca fiul ei murise cu cateva ceasuri mai devreme… De atunci, lui Ioan Surduc i s-a spus „proorocul” si vestea s-a raspandit in tot satul!

 

  https://www.evolutiespirituala.ro/intalniri-cu-ielele/?feed_id=76230&_unique_id=64dde168645ca

/de
, , , , , , , , , , , , ,

Vibratiile Culorilor – Elementele Culorilor Subtile si Vibratiile Acestora

stiati ca aurora boreala

Vibratiile Culorilor

ELEMENTELE CULORILOR SUBTILE SI VIBRATIILE ACESTORA

Cu 2000 de ani in urma, Isus spunea: Iubiti-i pe dusmanii vostri. Acest percept i-a intrigat pe foarte multi discipoli, care nu au inteles ratiunea. Cu toate acestea, avem de-a face cu o realitate obiectiva. Din punctul de vedere al vibratiilor subtile, iubirea nu este un sentiment vag, ci o realitate obiectiva si reprezinta cel mai inalt dinamism pe aceasta planeta; se manifesta distinct pe toate planurile, la diferite frecvente de vibratii. Acest dinamism poate fi simtit chiar si in planul efectelor materiale, iar daca suntem suficient de dezvoltati, le putem sesiza si pe plan mental.

 

ASPECTE LEGATE DE FORTELE UNIVERSALE SAU CURENTII SUBTILI COSMICI

Stiinta actuala recunoaste ca globul pamantesc nu este deloc izolat in spatiu. El face parte din cosmos, mai bine zis din macrocosmos, de care se gaseste legat prin curentii cosmici, mai mult sau mai putin subtili, care vehiculeaza forte cunoscute de noi (sau necunoscute, in parte) sub numele de electricitate, lumina, caldura, magnetism, etc.

Astfel, deci, exista si circula in jurul pamantului (si prin pamant) considerabili curenti magnetici, mergand de la nord spre sud si care patrund invizibil toate lucrurile si fiintele. Acesti curenti magnetici sunt, in marea lor majoritate, invizibili. Ei se manifesta intr-o forma suigeneris, materiala sau perceptibila sub forma aurorei boreale sau a luminii.

Alte forte devin perceptibile vederii noastre, in anumite conditii speciale, unele dintre ele chiar in experientele de laborator, realizate cu ajutorul unor tuburi speciale in care s-a creat vid. In cazul lor, particule extrem de fine (de forta) se misca acolo cu o viteza foarte mare, realizand unde de o luminozitate considerabila. Astfel, pot rezulta acele culori catifelate; razele x, radiumul si toate radiatiile luminoase sunt o manifestare, sau altfel spus, o dovada a fortei lor cosmice subtile si curentilor de forta eterica.

Curentii eterului merg de la polul Nord la polul Sud in benzi mari, subtile, de lumina, atat deasupra cat si prin pamint. Aceasta forta unica a spatiului este atrasa apoi in centrul magnetic al pamantului. Ea se manifesta prin straturi, sub forma vibratiilor specifice, diferind unele de altele dupa frecventa, acestea fiind in raport cu diferitele densitati ale substantei unice pe care ele le traverseaza, astfel punandu-le in miscare.

Pamantul este, deci, inconjurat de mai multe straturi de substanta eterica extrem de pura si invizibila vederii obisnuite, desi lumina formeaza straturi inferioare. Atunci cand diferitele regiuni ale acestei substante subtile sunt puse in miscare de catre o forta unica, ele actioneaza sincron, ca mai multe forte.

Straturile inferioare fiind de o densitate diferita, elementele lor componente vibreaza la grade diferite, ceea ce face ca curentii subtili alcatuiti din elemente specifice sa vibreze inegal, neavand numai o miscare uniforma inainte, ci si o vibratie interioara, care produce culori la fel de luminoase, numeroase si variate ca si diferitele grade de vibratii care le caracterizeaza.

La suprafata pamantului, toti curentii subtili ai eterului se gasesc impreuna si se interdetermina, intretaindu-se atat de bine, incat fiinta umana, care este de fapt un univers in miniatura, atrage la sine, prin rezonanta sau punere la unison, extrem de precisa, aceste forte subtile care patrund in structura sa prin partea stanga si antreneaza astfel aura.

Atunci cand ele i-au parcurs corpul, aceste forte ies in general prin partea sa dreapta, dupa ce au magnetizat fiecare aspect al corpului si al
diferitelor structuri subtile, prin intermediul vibratiilor lor. Fiecare aspect al materiei sau substantei manifestate, care vibreaza la grade diferite, trebuie sa produca (in mod necesar) si chiar produce culori subtile diferite.

Culorile celor cinci forte principale sunt, dupa cum stim, percepute de simtul interior spiritual sau de perceptia mentala superioara. Ochiul nostru fizic, care (de exemplu) percepe lumina alba, stim ca are nevoie de o prisma pentru a sesiza diferitele culori din care se compune aceasta lumina alba. Numai astfel ochiul poate sa sesizeze banda spectrului luminii albe. La fel, ochiul nostru interior (sau perceptia mentala superioara) are nevoie de o anumita rafinare specifica pentru a percepe, in mod distinct si direct, diferitele culori subtile ale fortelor cosmice, in mod normal invizibile.

Anumiti subiecti, predispusi (prin evolutia lor anterioara) sau (uneori) antrenati prin procedee yoga (sau tehnici spirituale) au ajuns la o sfera de constiinta care le-a dezvoltat in mod adecvat perceptia spirituala (mentala – superioara) si aceasta le permite sa vada in mod direct curentii cosmici subtili atunci cand acestia vin in contact cu aura fiintei umane.

Dupa descrierile lor (si dupa invataturile traditionale ale anumitor grupari yoghine), s-a condensat astfel intr-o sinteza unica descrierea acestor forte subtile colorate. In trecere, este important sa retinem ca aceste culori subtile nu se confunda niciodata cu culorile percepute de ochiul nostru fizic.

Oricine ajunge sa le sesizeze, realizeaza ca intre aceste culori subtile si culorile fizice propriu-zise deosebirile sunt nete, neputand fi vorba de o confundare. Am vazut ca aceste vibratii sunt (incepand de la cel mai infim grad, care este de asemenea si cel mai elevat): galbenul, albastrul, verdele, portocaliul si rosul. In fiecare dintre acesti principali curenti, exista mai multe feluri de subdiviziuni, fiecare dintre ele avand nuante specifice, care se integreaza in banda subtila a culorilor percepute.

Fiecare dintre aceste subdiviziuni sunt net aparate prin diferenta de amplitudine si prin inaltimea vibratiilor (lor) specifice; in consecinta, au nuante distincte, care le fac sa fie intotdeauna sesizabile si determinate de catre un clarvazator antrenat. In cazul unei structuri, ele prezinta o dominanta, in cadrul acesteia distingandu-se predominanta unui curent.

Aceasta dominanta produce, in plan subtil, la nivelul aurei, nivelul de evolutiei al fiintei analizate. Deci, curentii subtili ai eterului, la suprafata pamantului, perceputi sub forma unor imagini mentale, prezinta aspectul a mai multor benzi de lumina subtila, distinct colorata, rasucindu-se in toate directiile si chiar izbindu-se de aurele fiecarei persoane. A trai sau a exista inseamna, deci, a face sau nu apel constient la acesti curenti subtili; sensul consta in a-i utiliza constient, implicind o accelerare a evolutiei, o avansare mult mai rapida in plan spiritual. In multe cazuri, unele fiinte pot utiliza inconstient anumiti curenti subtili in scopuri inferioare, in general putini fiind de acord ca (in functie de curentii utilizati) noi realizam o optiune si ne orientam existenta constient sau nu.

Este important sa retinem ca, desi exista in spatiu curenti subtili de forte simple, atunci cand ei intra in rezonanta cu fiinta (aura) noastra, fiecare culoare produce un grad corespunzator sau o frecventa identica de vibratii in aura noastra si, in general, in sfera noastra mentala; astfel, se creeaza o dorinta intensa, o stare anume sau un anumit mod de reflectare, care va corespunde in mod identic acelei culori care reprezinta un anumit tip de energie subtila cosmica.

SEMNIFICATIA CULORILOR SUBTILE SAU A FRECVENTEI VIBRATIILOR VALULUI VIETII

Atunci cand subconstientul devine stapan asupra dorintelor inferioare (sau de indata ce valul vietii interioare este net purificat, transmutat in aspectele sale sublime), culoarea vibratiilor sale subtile este albastru(l). Mentalitatea obiectiva (fiind de un grad inferior al vibratiilor) trebuie sa fie elevata (sublimata) pentru a se putea uni in mod armonios cu subiectivul (superiorul). Constientul sau subconstientul formeaza astfel ansamblul individualitatii. Acesta este telul evolutiei noastre permanente, de a ne uni intr-un singur constient (sau in asa zisul supraconstient), cu alte cuvinte, starea de contact cu Sinele Suprem (sau Samadhi).

Daca vibratiile mentalitatii obiective sunt antrenate de vibratiile rosii (subtile) ale naturii animale (care exista in fondul vital al fiecarei fiinte umane), apare separarea permanenta a celor doua mentalitati; are loc asa-zisa moarte spirituala. In aceasta situatie, fiinta continua sa existe ca robot, fiind definitiv separata de aspectul subiectiv sau de natura (sa) superioara, natura in care exista Sinele Suprem, Esenta sau Atma. Acest lucru trebuie sa fie evitat (cu cea mai mare grija).

Exista situatii mentionate in traditia spirituala a planetei, situatie in care Sinele Superior (sau mentalitatea subiectiva) se separa si se reincarneaza in alt vehicol, in alta fiinta, in timp ce vehicolul fizic care a murit continua sa traiasca (sa existe) in mod automat, genul zombi, fiind antrenat numai de mentalitatea obiectiva, altfel spus, de natura inferioara vitala.

Vibratia albastru – verzui – subtil indica, in schimb, spiritul subiectiv care incepe sa domine individualitatea, la aceasta faza vibratiile albastru fiind chiar dezirabile, aceasta fiind baza restabilirii echilibrului spiritual al fiintei, al realizarii armoniei prin elevarea vibratiilor aurei. In concluzie, albastrul subtil este culoarea specifica inaltelor calitati mentale. Influenta sa se exercita, in special, asupra domeniilor legate de
literatura, muzica, aspecte sublime (superioare) ale educatiei, armonia fiintei si echilibrul acesteia. Aceasta forta exista la animal in forma latenta, ne-aparand (aproape) deloc la acesta. Ca operare sau dinamism, ca exercitare efectiva, ca utilizare, ea apartine spiritului subiectiv al fiintei umane.

Orice inspiratie, de orice natura ar fi, este datorata influxului curentului albastru. Chiar in situatiile in care fiinta este inconstienta de energia subtila, asimileaza in aura sa aceasta forta specifica, forta care opereaza ulterior unisonul cu aceasta stare specifica, stare in care va descoperi elementele de care ea are nevoie. Altfel, adevarata sursa a inspiratiei nu ar putea fi (niciodata) explicata sau inteleasa.

Realizand acest mecanism, putem intelege perfect procesul inspirativ. Marea majoritate a artistilor opereaza (in mod inconstient) datorita starii aspiratiei frenetic realizate pe fundalul de concentrare specific, ei fiind pusi in conexiune (rezonanta) cu curentul subtil cosmic albastru, avand astfel acces direct la informatiile si sferele pe care acesta le contine.

Curentul albastru – indigo este caracteristic muzicii superioare. Toti marii compozitori (ramasi celebri la nivel planetar) si-au extras inconstient inspiratia, unii dintre ei, reusind sa sesizeze fenomenul care se numeste muzica sferelor. Curentul literaturii este albastru – deschis, culoarea asemanatoare cu cea a cerului de toamna.

In lumina celor spuse, realizam ca fiecare fiinta umana are posibilitati latente nelimitate, de a invata orice arta sau stiinta facand parte dintre cele controlate de curentul subtil albastru, cu ajutorul energiei specifice; se vor realiza progrese remarcabile, prin cuplarea la curentii cosmici secundari. Singura conditie este perseverenta.

Curentul albastru serveste la restabilirea armoniei spirituale a fiintelor al caror verde subtil incepe sa fie nuantat cu albastru. Vibratia subtila cuprinsa intre verde si albastru indica (intotdeauna) ca spiritul obiectiv incepe sa nu mai controleze (in intregime si exclusiv) corpul, impartind aceasta onoare cu spiritul subiectiv.

CURENTUL VERDE SUBTIL (AL INDIVIDUALIZARII)

Dupa cum reiese din sub-titlu, curentul verde subtil este culoarea subtila a individualizarii. In manifestarile sale cele mai elevate nu exista (nici un fel de) egoism. In schimb, egoismul se afla (in totalitate) in nuantele inferioare. Toate dorintele personale, tot ceea ce vine de la ideile de posesiune personala, sunt perceptibile in astfel de momente. Aici descoperim dorinta de distingere neaparata, aspiratie catre renume, bogatie, toate fiind manifestari ale curentilor verzi cu nuantele corespunzatoare.

Totusi, curentul verde subtil este curentul intelectualizarii pure, rationale, atunci cand intuitia subiectiva nu poate inca sa actioneze anumite cunostinte. Astfel, in asemenea situatie, o persoana poate sa aiba (o) memorie neobisnuita a faptelor, fara ca prin aceasta sa realizeze starea de reala intelepciune a puterii intuitive pe care o confera spiritul elevat.

MANIFESTAREA EGOISMULUI SI ASPECTELE SALE IN VIBRATIILE VERDE INCHIS SUBTIL

Subcurentul amintit este curentul egoismului pur in aspectele sale inferioare. Iarba verde a unei cascade este analog reprezentata culorii curentului in care se afla toate dorintele de posesiune personala si tot ce tine de aspiratia catre renume, distinctii onorifice, pozitii sociale sau politice, succes financiar, etc.

Gandurile pure si rationale se afla in nuanta verde luminos, mult stralucitoare (grad mult mai inalt decit cel prezentat anterior). Pura individualizare, in aspectul sau cel mai rafinat, se manifesta in vibratiile superioare ale curentului verde palid.

In general, verdele este culoarea individualizarii in intregul univers, fiind, de asemenea, dominanta in planul subtil al vibratiilor terestre. Planurile individualitatii verzi vibreaza astfel cu aceasta rezonanta.

Aceasta culoare (particulara) trebuie sa fie atribuita gradului vibratiilor care o particularizeaza si care o fac sa-si merite locul ce-i este consacrat in asa-zisa armonie a sferelor.

Toate celelalte corpuri ceresti care emit vibratie specifica verde sunt corpuri in care constiinta cosmica incepe sa-si faca simtita influenta. Pe pământ, regnul vegetal este particularizat prin frunzele sale verzi, in timp ce omul care are la nivelul aurei dominanta acestei culori, trebuind, prin intermediul ei, sa-si cunoasca nemurirea inainte de a trece la vibratia albastra.

Deci, planetele ale caror vibratii sunt verzi, de la sine trebuie sa fie considerate planete ale individualizarii.

CURENTUL FINANCIAR (VERDELE DE TOAMNA)

In momentul in care fiinta umana atrage la sine in aura subcurentul verde de toamna, acea fiinta concentreaza aceasta forta specifica in ea. Astfel, daca ea doreste cu putere bani, dorinta poate fi intensificata considerabil daca se va servi de acest curent financiar, pentru ca in aceasta situatie ea se uneste cu marele forte subtile ale naturii, in loc sa actioneze opus in raport cu acestea. Daca o fiinta doreste realizarea in acest domeniu, regulile obisnuite in acest domeniu indica a se face o imagine definitiva, mentala, in curentul verde. Astfel, dorinta se va materializa.

Daca va veti concentra asupra acestei imagini foarte clar realizata de intreaga gandire, aceasta dorinta se va realiza cu mult mai repede decit daca am apela in afara curentului fluidic, caci spiritul individual poate ajunge la plenara dezvoltare si realizare a dorintelor sau a necesitatilor sale, cu ajutorul Spiritului Universal, cu conditia de a nu se abuza de acesta si a nu perturba armonia Totului, facand sa predomine in intreaga aura.

In general, intreaga lume este guvernata de legea dorintelor si a realizarilor mentale – materiale. Utilizind aceasta nuanta a verdelui
subtil, veti fi in stare sa realizati ajutorul financiar de care aveti nevoie in situatiile critice. Este important sa retinem ca, pentru a pune aceasta regula in actiune, anumite conditii sunt absolut necesare, cea mai importanta fiind aceea de a nu ne lasa niciodata influentati de vibratiile subtile rosii. Vom utiliza energia lui verde, dar vom respinge dorintele inferioare ale planului animal si aceasta intr-o maniera permanenta, reusind astfel sa ne dezvoltam aceasta stare sufleteasca speciala care ne permite sa facem intotdeauna ceea ce este bun la momentul oportun. In acest fel, ajutorul financiar realizat ne va permite sa facem cat mai mult bine in jurul nostru.

VINDECAREA CANCERULUI CU AJUTORUL CURENTULUI SUBTIL VERDE

In traditia yoghina se stie de foarte mult timp (aceasta informatie fiind in general tinuta secreta) ca folosirea curentului subtil verde este de mare ajutor in restabilirea echilibrului fizic si psihic prin curentii fluidici ai gandirii. Aceasta forta aduce in fiinta energii specifice binefacatoare care vor reconstitui intreaga structura afectata, cand aceste energii sunt dirijate prin intregul sistem organic, fie prin apel, fie prin proiectie mentala directa, in functie de dorinta celui care utilizeaza aceste energii, acest lucru putandu-se face chiar in afara fiintei noastre, permitandu-ne sa emitem sau sa transmitem, aceasta energie specifica la distanta, facand o alta fiinta umana (in suferinta) sa beneficieze de aceste avantaje.

Aceste vibratii fortifiante si regeneratoare magnetizeaza sui-generis aspectele componente specifice ale fiintei, curatind-o de fluidele demagnetizate, consumate, formand altele in locul lor. Astfel, prin aportul aceste energii, la nivel fizic se realizeaza o regenerare si redinamizare a nervilor care sunt fortificati si individualizati datorita acestei vibratii sau acestei culori specifice care are importanta considerabila in eliminarea bolilor nervoase.

Verdele subtil re-intareste, de asemenea, nervul optic, in cazurile de slabiciune ale vederii sau, in general, in toate afectiunile oculare. In aceasta discutie este demn de retinut ca asa-zisele raze X cunoscute de stiinta si utilizate actualmente pe scara larga fac parte din curentul verde. Ele sunt insa partiale, nu cuprind toate aspectele specifice ale verdelui (sau nuanta specifica cu toate nuantele sale componente) ce produce vindecarea in cazul in care se foloseste subtil. Ele pot fi facute vizibile (pentru ochi) cu ajutorul unui instrument special.

Ele sunt de un ajutor considerabil pentru vindecarea cancerului, dar nu ajung sa vindece total aceasta boala cumplita, pentru ca nu distrug decat microbii ranii si nu pe cei care circula in sange si care se pot fixa din nou in alta parte. In cazul in care curentul subtil este dirijat, in intregime, de-a lungul intregii fiinte (afectind intregul organism, prin proiectii mentale sistematice), acesti germeni sunt distrusi complet si astfel maladia poate fi vindecata.

In cazurile de tratament asa-zis psihic, cand numai sugestia simpla a fost folosita, s-a constatat ca avea epoci regulate de reaparitie, cu toate ca pacientul (care se supunea tratamentului prin influenta sugestiva) se credea complet vindecat. In asemenea cazuri, numai efectul este eliminat, cauza continuand sa subziste; germenii creeaza din nou focare, care, progresiv, continua sa actioneze, creand, la acelasi nivel, boala, fie in acelasi loc, fie in alta parte.

Succesul vindecarii magnetice poate fi net in cazurile in care razele X esueaza, daca se foloseste curentul verde subtil (sistematic) cu care intreaga aura este preponderent incarcata, astfel germenii fiind distrusi. In spitalele yoghine din India se recurge la folosirea curentului subtil verde pentru vindecarea cu succes a cazurilor de cancer. Aceasta explica de ce, in aceste clinici, se pot obtine vindecari totale ale acestei teribile maladii.

In concluzie, culoarea verde subtil tine de curentul individualizarii. Ea exprima egoismul, in formele sale inferioare si superioare, reprezentand intelectualitatea fara intuitie. In aceasta grupa, foarte multi indivizi au cunostinte imense si memorie uimitoare. Cu toate acestea, spiritul lor subiectiv nu a fost suficient dezvoltat. Ei vibreaza predominant in curentul verde, chiar cand sunt eruditi, dar, cu toate acestea, nu au o cunoastere adevarata sau, altfel spus, nu realizeaza (nici macar in parte) starea de intelepciune.

In aspectele sale inferioare, egoismul vibreaza in subcurentul secundar verde – nuanta de sticla. Aviditatea de a dobandi bunuri materiale sau onoruri este oarecum culoarea ierbii, putin mai intunecata decat verdele sticlei.

Intelectualitatea fara intuitie este verde mai deschis, simtul de individualizare este de nuanta verde pastel.

Sufletele animalelor au nuanta verde in momentul nasterii. In continuare va capata rosu inchis, corpul devenind suficient de puternic pentru a exprima dorinta de reproducere.

In general, yoghinii se servesc de culoarea verde subtil atunci cand doresc, pentru ei sau pentru altii, bogatii, onoruri sau alte lucruri materiale, cu conditia ne-abuzarii.

In acest caz, yoghinul se concentreaza intens asupra curentului verde (nuanta corespunzatoare), pana in momentul cand intreaga sa fiinta vibreaza, in planul auric, la frecventa specifica. El este convins, in totalitate, ca atunci incorporeaza sau asimileaza in aura sa acest curent.

In continuare el realizeaza reprezentarea mentala (cat mai clara) a lucrului dorit sau a fenomenului realizabil si se concentreaza asupra creatiei sale, fara a se ingriji de curentul in care aceasta evolueaza. Constiinta Universala va da lucrului (fenomenului) creat mental si reprezentat in acest curent existenta obiectiva (in planul manifestarii).

Mai devreme sau mai tarziu (direct proportional cu intensitatea efortului) se va obtine acel lucru sau fenomen. In acest mod, yoghinii avansati (considerind interventia lor necesara, in anumite directii) obtin rezultate rapide, uimitoare, ne-pierzand timpul, stiind foarte bine ce vor si cum sa obtina acel lucru.

Ei nu au incertitudini sau indecizii asupra eforturilor respective.

Verdele  poate fi folosit cu succes pentru a regenera si intari nervii. El aduce corpului fizic in cauza materiale fluidice noi. Este curentul care convine cel mai mult persoanelor cu tulburari de vedere, re-vitalizind nervii optici prin vibratiile fortifiante. Verdele este antidotul altruismului exagerat si prost inteles, lucru care impinge (de multe ori) fiinta umana la ruinare mentala, psihica si chiar financiara, acordand un ajutor ne-cerut.

In toate ashramurile din India, in cazul celor care sunt la inceputul antrenamentelor, se insista asupra acestui punct de vedere, pentru a putea obtine rezultate. Se cere a nu se abuza in a da unei fiinte umane mai mult decat este necesar, in caz contrar incarcandu-se ei insisi cu greutatile celorlalti sau, altfel spus, preluarea karmei impiedicand obtinerea experientei in cazul celor pusi in aceste conditii pe Pamant; transgresand aceasta interdictie, actiunea nu va fi pozitiva, din contra, va deveni un obstacol in calea evolutiei lor.

Acest lucru poate fi constat prin consecinte, greutati, dezechilibre, afectiuni. Toate acestea, survenind oarecum repede dupa ajutorul acordat, denota clar ca yoghinul a depasit masura. Se stie ca Supremul nu da (niciodata) fiintei umane sarcini mai mult decit suportabile. Constatind ca suntem supraincarcati cu greutati, tulburari, boli, trebuie sa analizam cu atentie … oare nu gresim din acest punct de vedere?

 

CURENTUL SUBTIL PORTOCALIU AL FORTEI COSMICE (FORTA SECRETA A VIETII UNIVERSALE)

Curentul subtil portocaliu este considerat in traditia yoghina drept forta vietii. Acesta este suflul vietii recunoscut in Biblie, prana sau mana…

Vibratiile sale se gasesc in intregul Univers. Toate lucrurile si fiintele sunt impregnate, la nivelul lor specific, de aceasta mare forta secreta a vietii. Respiratia fiintei umane (si cea a animalelor) patrunde in organism prin (nu neaparat) intermediul plamanilor, avand partial legatura cu oxigenul vehiculat de acesta. Aceasta forta este cea care creeaza, construieste si da nastere formelor.

Activitatile chimice, atractiile si repulsiile instinctive, asocierea atomilor, gruparea acestora prin jocurile vibratiilor lor respective, sunt produse de aceasta forta secreta a vietii sau de curentul portocaliu. Aceasta forta constructiva (totodata, distructiva) mentine corpul fizic in buna stare sau, din contra, cauzeaza dezagregarea atomilor sai sau a unor elemente componente. Intr-un cuvant, ea este esenta vitala a formelor fizice.

Absorbtia fortei subtile portocalii, prin respiratie, are influenta extrem de favorabila asupra persoanei sanatoase, ea fiind capabila sa primeasca, sa resimta si sa stocheze aceasta forta, lucru care se prezinta cu totul altfel in cazul unei persoane bolnave. O persoana bine dezvoltata si armonioasa va folosi din plin si cu profit aceasta forta, spre deosebire de o fiinta umana a carei stare de dezvoltare fizica nu se afla in cele mai bune conditii.

Curentul subtil portocaliu este cel mai util cresterii si dezvoltarii rapide a fortelor fizice, pentru tot ce este viu. Copiii care nu sunt prea bine dezvoltati si nu au inca vibratiile subtile verzi prea bine cristalizate in aura, pot fi rapid vindecati prin respiratie abundenta si constanta de aer proaspat, pur, in care ei vor absorbi in mod gradat, chiar inconstient, forta vietii portocalii.

In concluzie, curentul subtil portocaliu este curentul forta, secretul vietii care anima plantele, animalele si fiinta umana. Orice creatura care respira, absoarbe aceste forte secrete odata cu aerul care o vehiculeaza, acele creaturi care nu au plamani impregnindu-se cu aceasta forta asa cum buretii se imbiba cu apa. Animalul bolnav cauta instinctiv Lumina – Soarelui, aspira la acest curent portocaliu care se afla in cantitate mare in energia solara. Astfel, foarte multe animale bolnave pot fi vindecate rapid prin simpla expunere la soare. Yoghinul utilizeaza acest curent subtil vital pentru a ingriji sau vindeca afectiunile animale, pentru a dinamiza cresterea copiilor si pentru a introduce un impuls vital la fiintele umane a caror dezvoltare este intarziata si care nu au atins inca, in evolutia lor, acea faza in care vibratia se face prin asimilarea energiilor subtile verzi.

Portocaliul subtil poate fi folosit de asemenea pentru a grabi uneori extraordinar de mult cresterea plantelor sau pentru a grabi, dinamiza, cresterea unei fiinte (copil), mai ales in cazuri de malformatii, aportul culorii portocalii fiind imens. Anumiti yoghini avansati, care s-au familiarizat foarte mult cu portocaliul subtil, au puterea de a face sa incolteasca si sa creasca plante in doar citeva minute, prin condensare si focalizare interna (ambele, foarte mari) la nivelul aurei plantei, a acestei forte subtile portocalii. Acest fenomen a fost de nenumarate ori posibil si s-a constatat ca intr-adevar exista fiinte umane care au asemenea putere.

La nivelul conceptiei populare, despre foarte multe fiinte care iubesc plantele se spune ca… au mina buna. In asemenea caz, este evident ca fiinta are exces de portocaliu subtil in aura, acesta dinamizind cresterea plantelor sau accelerand procesul de incoltire in cazul in care fiinta respectiva seamana sau ingrijeste plante.

 

MARELE CURENT SUBTIL ROSU (AL EMOTIILOR INFERIOARE SAU AL INSTINCTULUI)

Curentul subtil rosu este acela care vibreaza cel mai lent dintre toti curentii subtili mentionati deja. Exista totusi un alt curent ale carui vibratii sunt si mai lente, influenta acestuia fiind foarte scazuta asupra dezvoltarii noastre.

Este bine sa stim ca ranile, catastrofele, exploziile, incendiile, sunt, in general, cauzate de vibratii subtile rosii (de anumite nuante) acestea fiind adesea aduse de gandurile pervertite ale fiintei umane. Vibratiile specific ale marelui curent subtil rosu nu sunt atrase in mod constient de fiinta umana, aceasta atractie incetand, fara indoiala, de indata ce fiinta umana va deveni stapana pe emotiile sale inferioare si instinct.

Vibratiile subtile rosii sunt profund dezagreabile si au natura inferioara, impiedicand foarte mult atingerea dorintelor elevate, blocand realizarea imaginilor mentale ale unui ideal elevat care este pe cale sa se formeze in fiinta noastra psihica. Prin forta sa repulsiva accentuata, curentul subtil rosu indeparteaza idealurile (in mod constant) de noi.

Aceasta energie, odata intrata in obisnuinta, face ca fiintei sa-i fie greu sa elimine acele elemente sau stari care conduc intotdeauna la cumularea energiilor specifice ale lui rosu subtil in aura sa. In acest fel, aura unei astfel de persoane va fi invadata (in mod constant) de culoarea subtila rosie. Astfel, mai devreme sau mai tarziu, o asemenea persoana va inceta sa mai obtina succes in orice actiune intreprinsa si va intampina
nenumarate obstacole si dificultati in viata. In general, acest curent subtil rosu demagnetizeaza celulele corpului uman si cauzeaza dezagregarea lor.

El nu curge niciodata ritmic, astfel vibratiile sale avand efecte nelimitate asupra intregii structuri. Spre deosebire de vibratiile superioare a caror curgere este ritmica si constanta, vibratiile subtile rosii, prin componenta lor specifica, asigura invadarea fiintei de catre microbi si faciliteaza patrunderea in organism a elementelor toxice, nocive, care conduc in mod gradat la slabirea celulelor.

Putem spune ca astfel se produce majoritatea bolilor cu care fiinta umana se confrunta. Daca aceasta forta distructiva, demagnetizanta, este extraordinar de puternica, dezagregarea produsa poate fi fulgeratoare sau imediata si aceasta poate duce la cazuri de apoplexie, la moartea instantanee, la atacuri de cord.

ROSU BRUN SAU MARO – SUBCURENT SUBTIL AL LUI ROSU

Vibratiile sale sunt puse in miscare si atrase de noi in aura atunci cand frica predomina mentalitatea noastra. Daca acest curent subtil invadeaza intr-o anumita proportie aura si dureaza un anumit interval de timp, noi atragem in propria fiinta chiar pericolul de care ne temem. Din aceasta cauza, poporul spune: .

In lumina acestor cunostinte putem realiza profunzimea intelepciunii populare si putem sesiza clar mecanismul de operare in aceasta directie.

De altfel, o persoana avand in mod constant vibratia acestei culori in aura, nu poate avea succes in nici o actiune pe care o intreprinde, caci toate veleitatile sale pasagere de a se sustrage de la esec si de a obtine reusita sunt in mod continuu subordonate si paralizate de aceste vibratii contrare. Culoarea rosu subtil inchis este culoarea satisfacerii simturilor, culoarea unei satisfactii abjecte, net inferioare.

Rosu deschis este culoarea persoanelor colerice. Aceasta nuanta, care poate fi remarcata in aura, indica intotdeauna avem de-a face cu fiinte care se infurie extrem de repede. In lumina acestor date apare clar ca este absolut necesar sa ne stapanim mania, pentru a nu intra in rezonanta cu curentii inferiori rosii, din contra, sa cautam, in anumite momente critice, sa facem apel la curentii specifici care eleveaza vibratiile fiintei umane si incarca aura cu energie sferica calmanta si sublima.

Prin urmare, curentii subtili rosii nu permit niciodata acelora care se supun influentei lor sa obtina nici sanatate, nici sa aiba sansa, nici sa
atinga fericirea. Din aceasta cauza, mai ales pentru fiinte, este necesar sa se dezvolte acea stare a sufletului care este numita vointa, care
permite totdeauna, chiar inconstient, sa atragem la noi curentii favorabili, cu vibratiile lor specifice, in functie de actiunea pe care o
intreprindem, aceasta asigurandu-ne automat succesul.

In concluzie, curentul rosu subtil este cel inferior dintre cei patru curenti pe care i-am studiat pina acum. El este cel a carui frecventa de vibratie este cel mai putin elevata. El semnifica emotia inferioara de orice tip. La fiinta umana el indica totdeauna preponderenta naturii animale in aura.

Cand o fiinta umana se lasa prada furiei sau miniei, aura sa devine rosie; culoarea devine predominanta daca fiinta se lasa mereu cuprinsa de astfel de sentimente. Acest fenomen se produce datorita vibratiei la unison cu marele curent subtil rosu. Conexiunea intre cele doua fiind imediata, aura devine bun conductor al acestei forte si astfel omul este umplut de aceste vibratii in mod inconstient.

Cu cat controlul de sine lipseste, cu atat individul va prezenta simptoame si manifestari similare animalului salbatic. Intr-o asemenea situatie, el se gaseste in raport de rezonanta mentala (stare de telepatie inconstienta) cu ceilalti indivizi care, in acelasi moment, se lasa prada aceleiasi emotii. El poate sa primeasca telepatic informatii energetice modulate pe aceasta vibratie specifica, altfel spus, ganduri rele, comitind fulgerator actiuni la care niciodata nu s-a gandit.

In imensa majoritate a cazurilor criminale, crimele sunt comise in astfel de momente; revenind la starea normala, persoana considera ca a activat nebuneste. Situatii in care, scapata de sub control si lasata prada influentei, s-a trezit pur si simplu subjugata, transformata in instrument cu care opereaza aceste forte.

In plan subtil, rosu(l) este o vibratie net inferioara, manifestind efecte dezolante pentru corpul fizic; in plan auric, smulge, pur si simplu, instantaneu, toate realizarile pozitive (superioare) facute anterior. In plus, atrage toate acestea si, atat timp cat nu va regasi echilibrul mental (iesind complet din acest curent) nu i se poate intimpla decat ceva nefericit. O alta vorba populara spune ca  … (n.r.: in paralel, )

Acesta este elementul esential care merita sa fie retinut: mania si furia fac sa dispara magnetizarile atomilor componenti ai corpului (viu). Se stie ca atomii au o parte pozitiva si una negativa, partea pozitiva a unui atom fiind legata de partea negativa a altuia.

Daca corpul este demagnetizat, depolarizat, aceasta coeziune este perturbata si, in unele cazuri, distrusa. Marile forte naturale circula regulat in atomi cand acestia sunt polarizati normal. Patruns in corp, curentul rosu demagnetizeaza atomii si pregateste astfel, implicit, trecerea microbilor si asimilarea elementelor dezechilibrante, perturbatoare, in final facand posibila instalarea bolii.

Adesea, congestia cerebrala sau paralizia sunt rezultatul actiunii nefaste a curentului rosu, acesta fiind cauza deceselor instantanee datorate afectiunilor cardiace.

Curenti derivati din rosu:
– rosu inchis / indica forme de dorinte sexuale;
– rosu stacojiu / indica furie sau manie;
– rosu brun / indica simptoame ale fricii.

Unii yoghini avansati se servesc de acesti curenti subtili pentru a regenera functii sexuale specifice, aceasta numai in scop de reproducere, de procreere. In schimb, magia neagra utilizeaza (din plin) aceasta forta subtila (prin intermediul careia sunt atrase diferite boli, tulburari, flagele) doar in directii distructive.

 

SINTEZA CELOR SPUSE MAI INAINTE ASUPRA CELOR CINCI CURENTI SUBTILI

Un stravechi proverb spune: Prin urmare, gandurile de aceeasi natura au tendinta sa se grupeze. Exista, deci, grupari de forte, adevarate conglomerate si la fel pot exista grupe de mentalitati (EGREGORI). In general, persoanele care au idei si aspiratii comune, se atrag, in mod natural, vibratiile lor aflandu-se pe frecventa asemanatoare. Chiar legile fizicii pun in evidenta acest fapt.

Apasand o clapa a pianului putem auzi perfect ca, simultan, vibreaza fie un geam, fie o lustra, tonica acelui obiect de sticla fiind identica cu cea a notei produse. Exista, deci, in natura, vibratii simpatice si de aceea, uneori, este dificil a si cine este adevaratul inventator al unui anumit lucru. De exemplu, Cine a fost inventatorul telefonului?!, Bell sau Cray?… Atat Bell, Cray cat si Edison s-au scufundat in acelasi curent de ganduri si au dezvoltat, in mod simultan, ganduri oarecum asemanatoare.

Exista, deci, o mare magnetica, un ocean (adevarat) de energie in care noi traim, in aceasta existand curentii gandurilor carora noi putem voluntar sau inconstienta sa ne atasam pentru a obtine rezultate bine definite.

Incercati acum, pe baza datelor prezentate, sa va reprezentati macar cateva clipe aceasta constiinta magnetica gigantica, din care, noi, dumneavoastra si ceilalti, facem parte, aceasta din urma, fiind apta sa primeasca si sa transmita ganduri.

Curentii gandurilor acestei mări magnetice sunt la fel de bine definiti ca si aceia ai unui ocean. Acesti curenti ai gandului sunt net separati de frecventele lor specifice de vibratie si noua personal – chiar daca nu stim nimic despre ei – nu ne este absolut necesar a-i cunoaste direct, caci orice om atrage dintr-un anumit curent, in functie de dominanta frecventei aurice, ideile care, intotdeauna, vibreaza in armonie cu el insusi. Aceasta atrage, total, dupa sine, ceea ce numim nivel dupa care taxam ceilalti oameni.

Daca, de exemplu, atat dumneavoastra cat si noi avem, in acelasi timp, ganduri de aceeasi natura, suntem (constient sau nu) atasati la acelasi curent si primim idei asemanatoare. De cele mai multe ori, oamenii utilizeaza curentii gandirii in mod inconstient, in foarte rare cazuri avand semi-constiinta si in extrem de rare cazuri plenara constiinta.

…Un individ doreste sa obtina un anumit obiect si se decide sa-l dobandeasca… El nu stie nimic despre folosirea stiintifica a spiritului, dar dorinta sa intensa si hotararea sa precisa pun automat anumite legi naturale in actiune si daca el persista, va obtine (direct proportional cu intensitatea dorintei sale), mai devreme sau mai tarziu, ceea ce doreste. De cele mai multe ori, timpul folosit pentru a se ajunge la reusita va fi lung, caci el nu stie sa dirijeze (in linie dreapta) fortele pe care le-a declansat (la moment dat).

O alta fiinta umana care cunoaste bine puterea spiritului, va cere Constiintei Universale sa-i dea acel obiect. Repetand aceasta frecvent, cu multa ardoare, va obtine acel obiect sau fenomen, dar intr-un interval ceva mai mic decat in cazul amintit anterior.

Yoghinul, avand toate elementele clar legate de curentii subtili colorati (pentru a obtine obiecte), trebuie sa dea nastere, sa creeze o imagine mentala a acelui obiect sau fenomen si sa concentreze, intens, gandirea asupra acelei imagini realizate.

El va atrage catre sine obiectul sau fenomenul creat, utilizand (in mod constient) LEGEA. Astfel, dorintele sale vor fi realizate cu mult rapid decat in cazurile anterioare. Oamenii care se folosesc in mod inconstient de aceste forte psihice naturale, atribuie totdeauna (in ignoranta lor) succesul unor cauze (de cele mai multe ori) exterioare.

Actualmente, multe persoane utilizeaza curenti cosmici in scopuri terapeutice, obtinand vindecari. In fiecare din cazuri, fenomenul se bazeaza pe aceeasi lege.

Isus, cunoscand natura si folosirea fortelor cosmice (prezentate), initiaza discipolii sai, acestia reusind sa realizeze diferite miracole. Curentii fortelor spirituale constituie o parte a Spiritului Universal (parte generata de Spiritul Divin). Noi trebuie sa ne amintim permanent… sunt pe deplin convins ca spiritul universal ma inconjoara.

Constiinta Cosmica este intocmai ca oceanul… mereu in miscare. Oceanul prezinta miscari obisnuite (mareele) si variabile (valurile). Constiinta Cosmica prezinta, la propriile sale miscari, curenti susceptibili de a fi modificati superficial de gandurile umane.

Un individ oarecare nu poate lupta perpetuu contra unui curent mental-universal, pentru ca el nu poate opri fluxul acestei mari de forte (depasit fiind de ea). El poate sa urmeze un anumit curent, mai ales daca acesta este superior, extragand avantaje, lucrand cu natura (la unison) si nu impotriva acesteia. Prin urmare, recunoscand unitatea acestei forte, constatam ca ea se manifesta sub diferite aspecte si, analizand in detaliu, s-a ajuns la concluzia ca aceste aspecte sunt numite mari curente de manifestari universale.

Fiecare dintre acesti curenti se diferentiaza de ceilalti prin frecventa specifica vibratiilor, conditionata de mediul in care se manifesta. Cei cinci curenti se subdivizeaza in curenti mai mici, fiecare dintre ei prezentind diferente specifice de vibratii. Acestia (cosmici fiind) matura literalmente suprafata solului, trecand chiar in acesta si strabatindu-l asa cum ne strabat pe noi (insine). Sunt simultani si pot fi intercalati unii in ceilalti, influentandu-se intre ei.

Vazuti din plan subiectiv, ei apar ca mai multe benzi de culori diferite ce inconjoara pamantul si toate creaturile vii. Fiinta umana (obisnuita) nu poate percepe (in mod spontan) curentii cosmici, astfel indoindu-se de prezenta acestora. Faptul ca nu se vad sau nu se simt nu e o ratiune suficienta pentru a trage concluzia inexistentei lor. De pilda, electricitatea (libera) nu se vede, totusi exista.

Prin tehnici yoga (aplicate corect) fiinta capata un anumit grad de dezvoltare psihica si abilitatea concentrarii asupra frecventelor de vibratie dorite, putand, astfel, sa devina constienta de culoarea curentilor cosmici.

 

Concluzionind (esential), este bine sa retinem:

1. CURENTUL SUBTIL, ROSU ESTE CARACTERISTIC INSTINCTULUI

2. CURENTUL SUBTIL PORTOCALIU ESTE CARACTERISTIC VIETII FIZICE – VALUL VIETII

3. CURENTUL SUBTIL VERDE ESTE CARACTERISTIC PARTII CONSTIENTE SUFLETULUI ANIMAL

4. CURENTUL SUBTIL ALBASTRU ESTE CARACTERISTIC EVOLUTIEI SPIRITUALE – SPIRITULUI ELEVAT

5. CURENTUL SUBTIL ALBASTRU-INDIGO, ESTE CARACTERISTIC MENTALULUI SUPERIOR

6. CURENTUL SUBTIL GALBEN ESTE CARACTERISTIC SUFLETULUI SPIRITUAL

7. CURENTUL SUBTIL VIOLET ESTE CARACTERISTIC DUBLULUI ASTRAL / ETHERIC

 

 

Karanna Academy©

 

Alte articole din categoria Spiritualitate

 

Vizitati-ne Pagina de Facebook 

  https://www.evolutiespirituala.ro/vibratiile-culorilor-elementele-culorilor-subtile-si-vibratiile-acestora/?feed_id=75878&_unique_id=64dbae6b37fd9

/de
, , , , , , , , , , , , , , ,

INITIERE LA DISTANTA – Isis Blue Moon GR I – GRATUIT

isis 5

Isis Blue Moon GR I

Initiere la Distanta

Odata cu initierea in acest sistem, deveniti parte a Ordinului Spiritual al lui Isis, doar prin iniţierea d-voastra în energia lui Isis.
După toate probabilităţile, ati fost deja sau nu veti fi niciodată atras/a de primirea acestei iniţieri. De fapt, acest Ordin este un mod elegant de a spune că eşti parte din Familia Isis, la nivel spiritual. Alte denumiri ale Ordinului lui Isis au mai fost, de-a lungul timpului: Ordinul Antic al lui Isis, Ordinul Sacru al lui Isis sau Ordinul Templului lui Isis.
Şuvoiul de energie a lui Isis are multe aspecte şi frecvenţe energetice. Isis Blue Moon le include pe toate. Cu cât lucrezi mai mult cu Isis şi cu vindecarea “Blue Moon”, cu atât mai mult vei observa aceste aspecte particulare.
Grade de Initiere: 
 
Grad I –  Practicant
 
Grad II – Master Teacher

MAI MULTE DETALII DESPRE SISTEM AICI

\ https://www.evolutiespirituala.ro/initiere-la-distanta-isis-blue-moon-gr-i-gratuit/?feed_id=75788&_unique_id=64db3deb5ea7a

/de