tsunami

Cel mai raspândit mit pe suprafata Pamântului este cel al Potopului. În prezent se cunosc peste cinci sute de legende diluviene în întreaga lume. Dupa o cercetare asupra a optzeci si sase dintre acestea , specialistul dr. Richard Andree a tras concluzia ca sasezeci si doua sunt complet independente de sursele mesopotamiene si ebraice. Ceea ce înseamna ca exista mari sanse ca un asemenea eveniment sa se fi întâmplat la un moment dat în trecutul omenirii.

Cea mai cunoscuta legenda diluviana este cea din Vechiul Testament. În capitolul sase al cartii Genezei, Dumnezeu a hotarât sa distruga oamenii din cauza rautatii acestora. S-a decis sa salveze o singura familie, a carui cap era Noe, un „om drept si neprihanit între oamenii timpului sau”.

arca lui NoeDumnezeu l-a învatat sa faca o corabie de lemn de salcâm, lunga de trei sute de coti, lata de cincizeci de coti si înalta de treizeci. Apoi i-a poruncit sa-si ia cu el în corabie nu doar sotia, fiii si nurorile, ci si câte o pereche din fiecare specie de animale. Cu o saptamâna înainte de catastrofa, Domnul s-a razgândit si i-a cerut lui Noe sa ia în corabie câte sapte perechi din animalele curate si câte o pereche din cele necurate. Capitolul al sapte-lea sustine ca „în anul sase sute al vietii lui Noe, în luna a doua, în ziua a douazeci si saptea a lunii acesteia, chiar în acea zi, s-au desfacut toate izvoarele adâncului celui mare si s-au deschis jgheaburile cerului; si a plouat pe pamânt patruzeci de zile si patruzeci de nopti”. Dupa ce s-a oprit ploaia, apa a mai crescut timp de o suta cincizeci de zile, ucigând toate vietuitoarele de pe Pamânt. Capitolul al opt-lea ne spune ca „în luna a saptea, în ziua a douazeci si saptea a lunii acesteia, s-a oprit corabia pe Muntii Ararat. Apa a scazut mereu pâna în luna a zecea; iar în ziua întâi a lunii a zecea s-au aratat vârfurile muntilor. Dupa patruzeci de zile, a deschis Noe fereastra, pe care o facuse la corabie, si a dat drumul corbului, ca sa vada de a scazut apa pe pamânt. Acesta, zburând, nu s-a mai întors pâna ce a secat apa de pe pamânt. Apoi, dupa el a trimis porumbelul, ca sa vada de s-a scurs apa de pe pamânt. Porumbelul însa, negasind loc de odihna pentru picioarele sale, s-a întors la el, în corabie; caci era înca apa pe toata fata pamântului. Si a întins Noe mâna si l-a apucat si l-a bagat la sine, în corabie. Si asteptând înca alte sapte zile, a dat iarasi drumul porumbelului din corabie, si porumbelul s-a întors la el, spre seara, si iata avea în ciocul sau o ramura verde de maslin. Atunci a cunoscut Noe ca s-a scurs apa de pe fata pamântului. Mai zabovind înca alte sapte zile, iarasi a dat drumul porumbelului si el nu s-a mai întors. Iar în anul sase sute unu al vietii lui Noe, în ziua întâi a lunii întâi, secând apa de pe pamânt, a ridicat Noe acoperisul corabiei si a privit, si iata se zbârcise fata pamântului. Iar în luna a doua, la douazeci si sapte ale lunii acesteia, pamântul era uscat”. Atunci i-a poruncit Dumnezeu lui Noe sa iasa din corabie si sa elibereze animalele. Dupa ce a îndeplinit ordinele primite, Noe a jertfit câteva animale în cinstea Domnului. Acestuia i-a placut mireasma jertfelor si s-a hotarât sa nu mai distruga niciodata omenirea. Ba, mai mult, în capitolul al noualea, Dumnezeu aseaza curcubeul pe cer ca semn al legamântului dintre el si oameni. Coranul, cartea sfânta a musulmanilor, confirma povestea biblica a Potopului.

 

Cartea lui Enoh ofera amanunte suplimentare despre Potop, desi de multe ori contradictorii. În capitolul zece, Dumnezeu îl trimite pe arhanghelul Uriel la Noe sa-l anunte ca se apropie Potopul si sa-l învete cum sa se salveze. Capitolele cincizeci si patru si optzeci si noua sustin ca Enoh stia deja de venirea Diluviului, primind aceasta informatie printr-o viziune. În capitolul sasezeci si cinci, el este cel care îl dezvaluie lui Noe cataclismul ce va urma. Enoh sustine ca Dumnezeu i-a dezvaluit adevaratul motiv al calamitatii: oamenii trebuiau distrusi din pricina învataturilor primite de la îngerii Veghetori. În capitolul sasezeci si sapte, „cuvântul lui Dumnezeu” l-a anuntat pe Noe ca el va supravietui unei urgii ce va veni în curând, fara a specifica despre ce este vorba, mentionând totusi ca îngerii sunt cei care construiesc arca salvatoare: „si acum îngerii mestesugesc o lucrare din lemn, si când ei vor încheia lucrarea lor îmi voi pune mâna peste ea si o voi pazi, si din ea va iesi samânta vietii, si se va produce o schimbare ca Pamântul sa nu ramâna nelocuit”.potop 1

Potopul este amintit si în alte carti biblice, ce mentioneaza ca uriasii, copiii îngerilor cu pamântencele, au murit în acel cataclism: „Tu pe cei care mai înainte au facut strâmbatate, între care si uriasi erau, care întru vitejie si întru îndrazneala nadajduiau, i-ai pierdut, aducând peste ei apa nemasurata” (Cartea a treia a Macabeilor 2:4); „Iar de demult, când au pierit trufasii uriasi, nadejdea întregii lumi a scapat într-o barca si barca, îndrumata de mâna Ta, a lasat omenirii samânta urmasilor” (Cartea întelepciunii lui Solomon 14:6). Acelasi lucru îl sustine si Apocalipsa lui Baruh, dându-ne chiar numarul exact de uriasi înecati: patru milioane nouazeci de mii. Însa Cartea lui Enoh nu este de acord cu aceasta ipoteza, afirmând ca nu Potopul a distrus uriasii, ci arhanghelul Gavriel, care i-a facut sa se ucida între ei. Geneza biblica nu specifica nimic despre destinul uriasilor si al îngerilor decazuti, însa varianta oficiala a crestinismului si a iudaismului este ca uriasii au fost distrusi de marele Potop.

Se presupune ca aceste legende evreiesti au fost inspirate din cele mesopotamiene, israelitii având acces la ele în timpul exilului babilonian. În Epopeea lui Ghilgames, datând de prin mileniul al treilea î.Hr., zeul Enlil, deranjat din somn de harmalaia oamenilor, a cerut în Consiliul zeilor nimicirea acestora. Drept urmare, zeii au aprobat distrugerea pamântenilor printr-un Potop. Zeul Ea nu a fost de acord cu aceasta decizie si l-a învatat pe regele Utnapistim („Cel ce a gasit viata”) sa-si faca o corabie în care sa ia „samânta tuturor fapturilor vii”. Utnapistim a construit corabia în forma de cub, dupa masurile date de zeu (lungimea si latimea de o suta douazeci de coti, cu sapte punti supraetajate), si si-a îmbarcat alaturi de el toate rudele, toate felurile de animale si multi mestesugari. Când a început urgia, zeii s-au speriat si s-au retras în cer. „Vreme de sase zile si nopti vântul a suflat, suvoiul, furtuna si potopul au coplesit lumea, naprasna si puhoaiele au bântuit laolalta ca ostirile în batalie”, sustine epopeea. Corabia a acostat pe vârful muntelui Nisir, iar Utnapistim a dat drumul unei porumbite si unei rândunici care, neavând unde sa se aseze, s-au întors. În final a eliberat si un corb „care a vazut ca apele se trasesera, a mâncat, a zburat în târcoale, a croncanit si nu s-a mai întors”. Utnapistim a coborât de pe corabie si a adus jertfe zeilor. „Când zeii au simtit dulcea mireasma, s-au adunat ca mustele la jertfelnic”. Enlil si-a dat seama ca a facut o greseala încercând sa distruga omenirea si a promis ca nu va mai încerca acest lucru, iar Utnapistim si sotia sa au primit nemurirea ca rasplata.

Acesta însa nu este singurul mit mesopotamian care pastreaza povestea potopului. În textul akkadian Epopeea lui Atra-Hasis, Enlil este deranjat de înmultirea oamenilor si cere Consiliului zeilor decimarea omenirii prin epidemii si foamete. Enki nu este de acord cu aceasta hotarâre si îi învata pe oameni sa nu se mai închine zeilor si sa se revolte împotriva lor. Apoi trimite „razboinicii apelor” cu hrana pentru muritori. Enlil convoaca din nou Consiliul zeilor si cere ca omenirea sa fie distrusa printr-un Potop. La fel ca în Epopeea lui Ghilgames, Enki alege un muritor pe care îl anunta de cataclismul iminent si îl învata sa-si construiasca o corabie. Eroul din Suruppak, numit aici Atra-Hasis („Cel foarte întelept”), se salveaza împreuna cu familia sa. Dupa retragerea apelor, aduce ofrande zeilor care, morti de foame, se napustesc asupra fripturii ca vulturii. În versiunea preotului babilonian Berossus, citat de Abydenus, zeul Kronos i-a dezvaluit muritorului Ziusudra (Xisuthros în greaca veche) ca va avea loc un Potop în ziua a cincisprezecea a lunii Daisos (a doua luna a anului) si i-a ordonat sa adune în orasul Sippar toate scrierile pe care le putea gasi, apoi sa plece în Armenia.

Pe lânga aceste texte, exista si alte referiri mesopotamiene despre Potop. Listele regilor sumerieni împart conducatorii Pamântului în doua parti: cei care au domnit înainte si cei care au domnit dupa Diluviu. Asurbanibal, regele Asiriei, care a strâns o biblioteca impresionanta de tablite de lut, se lauda într-o inscriptie comemorativa ca a reusit sa citeasca „inscriptii pe piatra, de dinainte de Potop”. Un text akkadian, care vorbeste despre nume si originile lor, lauda un rege ca fiind „din samânta pastrata de dinainte de Potop”. Unele texte stiintifice afirma ca sursele lor sunt „vechile înscrisuri, ale înteleptilor de dinainte de Potop”. Iar un altul, ce vorbeste despre regele Ur-Ninurta, aminteste aceiasi catastrofa globala:

„În acea zi, în acea zi de demult,

În acea noapte, în acea noapte de demult,

În anul acela, în anul acela de demult,

Când a avut loc Potopul”.

tsunami

Hitat, o culegere din secolul al XV-lea, alcatuita de Muhammad Al Makrizi (1364-1442), cuprinzând texte ale cronicarilor copti, contine numeroase referiri la inundatia globala. Cronicarul Al Haukali spune ca piramidele de la Gizeh au fost ridicate numai ca un dig de aparare împotriva Diluviului. În capitolul Urme ramase din secolele trecute, Al-Beruni scria ca persii considerau ca Potopul nu a avut loc în toata lumea, ci doar în Siria si într-o parte din Apus, pe vremea lui Tahmurat. Capitolul treizeci si trei din Hitat afirma ca zeul Hermes Trismegistos a citit în stele despre venirea Potopului, drept pentru care a ordonat ridicarea piramidelor în care a ascuns comori, scrieri ale învatatilor si tot ce trebuia salvat de la disparitie.

Un text funerar descoperit în mormântul faraonului Seti I vorbeste despre nimicirea omenirii pacatoase de catre un Diluviu. Iar învatatul Ibrahim B. Wasif Sah al-Katib scria în Stiri despre Egipt si minunile sale ca regele Saurid a avut un vis în care „Pamântul s-a întors pe dos cu tot cu locuitorii sai, îngroziti, oamenii au fugit care încotro, stelele cadeau, se loveau unele de altele facând un zgomot asurzitor”. Regele nu a povestit nimanui visul sau dar, dupa câteva zile, a visat ceva asemanator. Atunci i-a chemat pe toti cei o suta treizeci de prezicatori ai sai si le-a povestit ambele vise. Acestia le-au deslusit spunând ca în lume se va petrece un eveniment important: va veni Potopul si dupa aceea o vâlvataie, coborâta din constelatia Leului, ca sa treaca lumea prin foc. Auzind aceste lucruri, Saurid s-a hotarât sa ridice piramidele de la Gizeh. „În piramide si în acoperisurile lor, în pereti si coloane, au fost înglobate toate stiintele secrete ale egiptenilor, constelatiile au fost desenate pe ele (…) în plus si stiinta talismanelor, aritmetica si geometria (…), clare pentru cei care le cunoateau scrierea”.

Un mit african de pe cursul inferior al fluviului Congo afirma ca „demult, Soarele s-a întâlnit cu Luna si a aruncat cu noroi în ea, ceea ce a facut-o mai putin luminoasa. Când s-a întâmplat aceasta întâlnire, a avut loc o mare inundatie”.

În legendele grecilor antici, titanul Prometheus, creatorul oamenilor, a avut un fiu cu o pamânteanca. Baiatul, care a fost numit Deucalion si a domnit peste Tara Ftiei din Tesalia, s-a casatorit cu Pyrrha, fiica lui Epimetheus (fratele lui Prometheus) si a Pandorei. Când Zeus s-a hotarât sa distruga lumea printr-un Potop, Deucalion, avertizat de tatal sau, a construit o lada de lemn în care a depozitat „toate cele de trebuinta” si s-a urcat în ea împreuna cu Pyrrha. Pe lânga ei, au mai supravietuit doar câtiva oameni care fugisera pe cei mai înalti munti. Deucalion si Pyrrha au plutit pe apa noua zile si noua nopti, acostând în cele din urma pe muntele Parnas, unde au adus jertfe zeilor. Încântat de ofrande, Zeus l-a trimis pe Hermes la Deucalion, permitându-i sa ceara orice doreste. Cum Deucalion si-a dorit noi oameni, Zeus l-a învatat sa ia pietre de jos si sa le arunce peste umar. Pietrele aruncate astfel de Deucalion au devenit barbati, iar cele aruncate de Pyrrha, femei.

(va urma)

 

Preluare www.mixdecultura.ro

harta lemuria atlantida

Ce mostenire spirituala ai – de atlant sau lemurian?

 

Despre atlanti  a auzit aproape toata lumea gratie scrierilor lui Platon, indiferent de gradul de interes pentru laturile misterioase ale existentei noastre. Ceea ce nu este tot atat de cunoscut este faptul ca pe langa atlanti a mai existat o alta mare civilizatie antica: lemurienii.

Cele doua civilizatii au coexistat in trecutul indepartat al planetei o buna perioada de timp. Daca despre atlanti asa cum spuneam, Platon este cel care a scris prima data, el oferind si descrierea cea mai exacta a civilizatiei acestora, scrierile privind existenta lemurienilor nu sunt atat de cunoscute asa cum ar fi fost normal. Doar traditiile indepartate din acea partea a globului unde acum se afla Australia si Noua Zeelanda mai aminteste de vechii lemurieni si faptele si poemele lor, precum si cateva constructii colosale din piatra aruncate din loc in loc pe intinderea planetei noastre.

Cele doua civilizatii erau pe cat de dezvoltate, pe atat de diferite: daca atlantii erau recunoscuti pentru progresul tehnologic care le conducea existenta (lucru care in final a cauzat si caderea si apoi distrugerea intregii lor civilizatii), lemurienii au fost mult mai pasnici si inclinati catre laturile mistico-religioase ale existentei lor. Atlantii, posesori ai unei tehnologii de invidiat care avea la baza producerea energiei printr-un fel de cristale potrivit lui Edgar Cayce, au ales sa-si dedice toate eforturile in vederea dezvoltarii civilizatiei proprii cu ajutorul tehnologiei.

La polul opus, lemurienii fara a beneficia de un avantaj tehnologic iesit din comun, si-au indreptat atentia catre interior, catre Suflet si tainele vietii interioare ca modalitate de existenta. Cunoscuti ca preoti devotati, lemurienii au avut cam aceleasi realizari in plan fizic ca atlantii, doar ca prin alte metode de lucru si la o scara mai reduse datorita dezinteresului lor pentru lucrurile materiale si efemere.

piramide pe glob

(Localizarea celor mai importante piramide pe mapamond)

Capetele numite Moai din Insula Pastelui (localizata in sud-estul Oceanului Pacific, aproximativ in locul in care a fost situat si continentul vechilor lemurieni), stau marturie pentru realizarile lor arhitecturale impresionante. De asemenea, constructiile din America de Sud, atribuite ca apartinand civilizatiilor maya si olmece arata de asemenea gradul de perfectionare a acestora atunci cand se dorea realizarea unei constructii menite sa dainuiasca peste timp. Desi exista elemente asemanatoare intre cele doua civilizatii, acestea difera si din punct de vedere arhitectural si al modalitatilor de realizare a constructiilor.

piramide egipt

Cu toate ca ambele civilizatii au construit piramide, acestea difera foarte mult intre ele, apartenenta piramidelor la o civilizatie sau alta fiind vizibila atat prin forma cat si prin localizarea acestora pe suprafata Terrei. Piramidele atlante sunt identificate ca fiind acele piramide cu varful ascutit, precum arhicunoscutele piramide de la Giza din Egipt, sau cele din Europa. Piramidele lemuriene sunt acele piramide realizate in trepte, al carui varf il constuie un platou, de cele mai multe ori ceremonial. Astfel de piramide gasim atat in America de Sud, cat si in China, locuri in care lemurienii ramasi s-au retras in urma scufundarii continentului lor.

piramide mexic

Din pacate ambele civilizatii au avut parte de un sfarsit tragic si ironic, asemănător: s-au scufundat in mare. Prima data au pierit lemurienii, urmati la cateva secole de atlanti. Multe suflete au pierit in acele cataclisme care au sfarsit cele doua civilizatii, o parte din ele aflandu-se acum din nou pe Pamant, intrupate in persoane raspandite pe toate continentele lumii.

Cei mai multi nu-si amintesc de existentele precedente, dar in stare de hipnoza regresiva si cu vointa de cunoastere din partea lor, anumite informatii au iesit la suprafata aratandu-ne câteva dintre cele mai interesante aspecte ale existentei lor indepartate. Cei pasionati de vietile anterioare si influentele lor in vietile actuale cunosc faptul ca anumite caracteristici se pastreaza de la o intrupare la alta, caracteristici care daca sunt analizate cu atentie ne pot arata apartenenta uneia sau alteia dintre civilizatii. Bineinteles ca nu toti cei intrupati in acest moment au fost intrupati si in acele vremuri imemorabile, dar daca recunosti anumite caracteristici la tine, atunci destul de probabil ca ai facut parte din civilizatia respectiva la un moment dat.

piramida oras atlantida

 

Voi incepe cu atlantii, deoarece gratie scrierilor lui Platon se bucura de o mai mare notorietate in lumea occidentala.

 

Caracteristici ale atlantilor:

Interesati de dezvoltarea tehnologica mai mult decat de dezvoltarea Spiritului

Mândrii si aroganti, posesori ai unei cunoasteri avansate care le-a permis sa controleze civilizatiile invecinate

Interesati de stiinta in detrimentul religiei si a Spiritului

Isi bazeaza majoritatea descoperirilor pe utilizarea exclusiva a elementelor exterioare (aparate, masini, cristale)

Ambitiosi pana dincolo de limita ratiunii cateodata, atlantii au reusit performanta nefericita de a-si distruge propria civilizatie, ducand experimentele dincolo de limita de siguranta.

Reci, calculati, buni cunoscatori ai stiintelor exacte, mai ales a fizicii si matematicii, atlantii sunt caracterizati de o dorinta acerba de cunoastere. Verbul lor preferat era “a descoperi”.

 

Caracteristici ale lemurienilor:

Discreti si modesti, lemurienii s-au evidentiat prin poemele lor in care isi descriau sentimentele si viata

Nu erau atat de dezvoltati tehnologic, considerand ca existenta pe acest Pamant este ceva tranzitoriu, o etapa in pregatirea Sufletului catre o noua destinatie.

S-au ocupat foarte mult de Spiritul lor, nu atat de dezvoltarea unei societati avansate tehnologic, si de dezvoltarea capacitatilor lor mentale (cunnoscute astazi ca si “capacitati psy)

Preoti recunoscuti, au alocat o importanta deosebita traditiei si religiei (in forma care era cunoscuta atunci). Verbul caracteristic „a crede”.

 

harta lemuria atlantida

 

Citind lista de mai sus, poti destul de usor sa-ti dai seama care dintre aceste caracteristi principale le regasesti in actuala ta viata si astfel poti face un prim pas catre identificarea cu una dintre cele doua civilizatii. Bineinteles ca doar aderarea la cateva caracteristici enumerate nu reprezinta un factor definitiv de suprapunere peste una sau alta dintre cele doua civilizatii, dar constituie un punct de plecare pentru o eventuala analiza ulterioara.

Deci, tu carei civilizatii crezi ca i-ai apartinut?

 

Distribuie acest articol si prietenilor tai pentru a afla si ei ce au fost – atlanti sau lemurieni?

 

Articol scris de Catalin Bogdan

Puteti distribui acest articol pe retelele de socializare. Preluarea acestuia pe alte siteuri se face doar cu acordul scris al autorului.

artefacte inexplicabile

Opt artefacte inexplicabile

 

Din cind in cind arheologii fac descoperiri uluitoare, care dezvaluie faptul ca una sau alta dintre civilizatiile stravechi foloseau uzual instrumente sau tehnologii „inventate” in secolul XX. Iata cateva artefacte care, conform cronologiei unanim acceptate, nu ar fi avut cum sa existe.

 

1. COMPUTERUL ANTIKYTHERA, un procesor de 2.085 de ani

 

 

 
In anul 1900, resturile unui bizar instrument mecanic au fost recuperate de pe epava unei corabii antice, esuata la cativa kilometri de insula Creta. Artefactul consta intr-un complicat sistem de roti de bronz (trei s-au pastrat pana astazi) si cadrane de sticla fixate intr-un cadru de lemn. Analiza cu raze X a relevat faptul ca instrumentul fusese creat in anul 80 i.Hr., iar reconstituirea sa i-a dezvaluit functionalitatea – aceea de veritabil „computer” astronomic, care putea indica, in functie de ora si de zi, pozitia exacta a Soarelui, a Lunii si a tuturor planetelor din sistemul solar. Desi se stie ca grecii erau buni astronomi, nici o informatie de ordin istoric pastrata de la ei nu semnaleaza existenta unei masinarii atat de sofisticate.

 

2. AVIONUL EGIPTEAN, un Concorde la anul 200 i.Hr.

 

artefacte

In anul 1898, intr-un mormant din Saqqara , Egipt, un explorator descoperea o ciudata macheta din lemn a unui obiect cu aripi. Cum la acea vreme avionul nu fusese inventat, cercetatorii au considerat artefactul drept reprezentarea unei pasari si l-au facut „uitat” intr-un muzeu din Cairo . In 1972, arheologul Kalil Messiha a dat intamplator peste macheta si a ramas socat de formele sale aerodinamice si de curbura aripilor, identica celei a unui avion Concorde. In plus, Messiha a facut legatura intre aceasta macheta si mai multe schite ciudate descoperite tot la Saqqara, ajungand la concluzia ca egiptenii planuiau, inca din secolul al II-lea i.Hr., construirea unui obiect zburator.

 

3. CRANIUL MITCHELL-HEDGES, sculptura maiasa cu laser

 
 

artefacte

 

 

Acest craniu de cristal a fost modelat de maiasi in urma cu aproximativ 1.000 de ani. Analize complexe, efectuate de catre cercetatorii de la laboratoarele Hewlett Packard din California, arata ca artefactul a fost cioplit cu mare migala in sensul invers al axei naturale a cristalului – operatie imposibil de realizat fara ajutorul razelor laser. In plus, craniul are proprietati optice uluitoare, lumina focalizandu- se dinspre ceafa catre orbite. Unui sculptor din ziua de azi i-ar fi imposibil sa creeze acest efect in lipsa realizarii prealabile a unui model 3D al sculpturii, pe care sa-l urmeze, apoi, la micrometru, in manopera.

 

4. CIOCANUL LONDONEZ, unealta de dinaintea istoriei

artefacte


Acest ciocan din fier cu coada de lemn a fost descoperit de o echipa de arheologii americani si britanici in 1936, pe un santier arheologic de la marginea Londrei (Kimball County, Nebraska, SUA). Unealta era incastrata intr-o roca veche de 400 de milioane de ani, iar testele efectuate asupra sa au relevat faptul ca a fost faurita in urma cu 500 de milioane de ani. De mentionat ca fierul ciocanului este mult mai pur decat oricare alt fier produs prin tehnologiile moderne.

 

5. HARTA LUI PIRI RE’IS, Pamantul turcului

 

artefacte

 

Piri Re’is a fost un marinar turc care, in 1513, a desenat o harta a Africii, a Americilor si a Antarcticii. In 1929, cand a fost regasita, harta turcului a facut mare valva: oficial, Antarctica fusese descoperita abia in 1818. Ceea ce este si mai bizar la aceasta harta este faptul ca Piri Re’is – dupa cum dovedesc reconstituiri de ultima ora – a cartografiat fidel Antarctica asa cum arata aceasta inainte de a fi acoperita de zapada. Mai precis, in urma cu 6.000 de ani.
6. DESENELE DE LA NAZCA, un balon cu indieni, acum 2.000 de ani
 

artefacte

 
 

artefacte

Desenele au fost descoperite in anul 1930, cand aviatia SUA a inaugurat doua linii comerciale care survolau pampa peruana. Se pare ca acestea au fost realizate in perioada de inflorire a civilizatiei Nazca (300 i.Hr. – 600 d.Hr). Acoperind o suprafata de 450 de kilometri patrati, desenele de la Nazca infatiseaza diverse plante si animale. Cele mai mari reprezentari ajung la 200 de metri lungime. Printre acestea, apar si unele figuri ciudate, numite de cercetatori geoglife. In vreme ce comunitatea stiintifica este rezervata in privinta utilizarii geoglifelor, unii entuziasti afirma ca ele ar fi harti astronomice sau puncte de reper pentru OZN-uri (teorie speculata si in filmul „Semne” din 2002). Indiferent la ce au folosit, desenele de la Nazca n-ar fi putut fi realizate decat printr-o coordonare venita de foarte sus, cel mai probabil din balon (care, la vremea respectiva, evident, nu era „inventat”).


7. ORASUL NAN MADOL, misterioasa asezarea de pe reciful de corali

 

artefacte

 

Datarea cu carbon-14 arata ca orasul Nan Madol a fost construit intre anii 200 i.Hr.- 800 d.Hr., pe un recif de corali din Micronezia, din aproximativ 250 milioane de tone de blocuri bazaltice. Asezarea se intindea pe o suprafata de aproximativ 18 kilometri patrati si era formata din peste 100 de insulite artificiale unite prin viaducte. Nimeni nu poate explica felul cum au fost transportate acolo blocurile de bazalt si nici cum a fost construit orasul. Pentru ridicarea lui Nan Madol, azi ar fi nevoie de zeci de macarale gigantice.

 

8. ZIDURILE SACSAYHUAMAN, precizie incasa de secol XX

 

artefacte

3 ziduri concentrice, lungi de 360 de metri si inalte de sase, au fost construite, in secolul al XVI-lea, in jurul fortaretei incase Sacsayhuaman din Cuzco , Peru . Ele au fost ridicate din imensi bolovani de calcar, cantarind aproximativ 300 de tone fiecare. Incasii nu au folosit mortar pentru a fixa bolovanii, dar acestia sunt atat de bine asezati unul peste altul, incat nu se poate strecura intre ei nici macar o lama de cutit. Cum au reusit incasii sa construiasca un asemenea ansamblu cu tehnologiile secolului al XVI-lea ramane un mister.

Un lucru care ar putea explica toate aceste enigme, plus multe altele (ex. piramidele, civilizatia Maya, etc) este faptul ca cele mai vechi fosile hominide au fost descoperite in anul 2002, in Ciad. Specia, datand de acum aproximativ 6-7 milioane de ani, a fost botezata Sahelantrhopus Tchadensis.
Conform studiilor, hominidul reprezinta un stramos comun al oamenilor si al cimpanzeilor, si prezinta caracteristici asemanatoare primatelor din ziua de astazi.


Daca noi in ~5000 de ani am plecat din pesteri si de la arme primitive si am ajuns la bomba nucleara si zbor in cosmos, cine poate stii ce a reusit stramosul nostru in 6-7 milioane de ani.

 

Sursa: Editura ForYou

documentar The Old Kingdom MAGICAL EGYPT

DOCUMENTAR EGIPTUL MAGIC – Partea a II – a

MAGICAL EGYPT
– A Symbolist Tour Of Ancient Egypt – Part II
(The Old Kingdom and the Still Older Kingdom)
Un Tur Simbolist al Egiptului Antic
(Vechiul Regat şi Încă Cel Mai Vechi Regat)

VEZI AICI PARTEA I

documentar egipt

 

In acest episod, John Anthony West cerceteaza cateva anomalii arhitecturale şi alte dovezi ale unei civilizatii avansate care au existat inaintea civilizatiei cunoscute egiptene antice.

.
In zona Egiptului, majoritatea minunilor stiintifice, artistice, ingineresti şi arhitecturale nu au aparent niciun fel de explicatie logica sau istorica.
Misteriosul Oserion pare a fi fost deja o ruina antică când a fost „descoperita” de Seti I în timpul construcţiei Templului lui Abydos, în prima dinastie.

Apar noi evolutii in dezbaterea subiectului despre „varsta Sfinxului”. Se pare că acesta a fost construit în era Leului (acum aprox 12 000 de ani în urmă, deci in perioada de sfarsit a Atlantidei).

Egiptul antic a fost o veche civilizație din nord-estul Africii, concentrată de-a lungul cursului inferior al fluviului Nil, ceea ce este acum statul modern Egipt. Civilizația egipteană a prins viață în jurul aniilor 3150 î.en. (în conformitate cu cronologia egipteană convențională ), cu unificarea politică a Egiptului de Sus și Egiptului de Jos sub conducerea primului faraon. Istoria Egiptului antic se împarte într-o serie de regate stabile, separate prin perioade de instabilitate relativ cunoscute sub numele de perioade intermediare:Vechiul Regat Egiptean, Regatul Mijlociu Egiptean și Noul Regat Egiptean.

Istoria Egiptului antic este împărțită în mai multe perioade corespunzătoare dinastiei , faraonului. Datarea evenimentelor în egiptul antic este încă subiect de cercetare. Datele calendaristice nu sunt confirmate de nici o dată certă pentru o perioadă de aproximativ trei milenii.

 

LINK DOCUMENTAR

 

atlantean crystal initiere la distanta

Initiere la Distanta – Sistemul Atlantean Crystal

30 OCTOMBRIE 2014 ORA 20:00 ORA ROMANIEI

oferta bonus karannaPRIMITI CA SUPORT PENTRU INITIERE O MEDITATIE GHIDATA SI UN VIDEO DE PREZENTARE A SISTEMULUI

 

Activarea Atlantean Crystal (Cristalul din Atlantida) este mai mult un acordaj destinat să aducă evolutie spirituală şi personală si care vă va ajuta în drumul vostru spiritual.

Scopul acestei initieri este de a aduce inapoi la noi cunoaşterea şi energia, care au fost şi sunt stocate în principalul cristal Atlanteean, care a fost păstrat în Marele Templu de vindecare „Poseidon” din Atlantida.

Acest cristal deţine toate informaţiile antice pe care Atlanţii le-au utilizat. Fiecare va putea extrage din el ceea ce poate si ii este permis sa acceseze, fie ca este vindecare, cunoastere sau revelatie, confirmare.

Cand Atlantida s-a scufundat, acum aprox 12000 de ani, multi atlanti au plecat catre alte civilizatii incluzand-o pe cea din Sumer / Egipt si civilizatiile Mayase. Ei au fost viitorii vindecatori, profesori, preotese, preoţi, scribi, oameni de ştiinţă, astronomii şi artistii acelor civilizatii.

Ei se vor reintoarce la roluri si situatii de viata similare cu cele pe care le-au avut în Atlantida. Prin initieri similare cu cele practicate in Templul Poseidon din Atlantida se vor trezi amintirile lor, pentru a se reactiva si a intelege cine sunt ei si care este rolul lor acum.. Ei s-au intors deja pentru a ajuta sufletele in evolutie si aflate la capatul timpului, adica civilizatia noastra, sa devina initiate a stiintelor sacre din nou, acum cand suntem aproape de terminarea inca unui ciclu planetar.

Atlantean Crystal

Mai multe detalii despre sistem puteti citi AICI

 

sfinxul din egipt

Sfinx-ul din Egipt

 

Cine a construit Sfinxul şi în ce scop? Care este vechimea lui? Este el contemporan cu piramidele din platoul de la Gizeh? Ce simbolizează structura sa hibridă om-leu? Oficial se consideră că Sfinxul are o vechime de 4500 de ani şi datează din epoca faraonului Kephren (anul 2500 î.C.). Descoperirile şi cercetările realizate în ultimii 20 de ani contrazic concluziile egiptologiei clasice. Ştiinţe noi precum geologia, arheo-astrologia şi astro-biologia aruncă o lumină nouă asupra unei enigme care dăinuie de mai multe milenii.

În plin deşert, Sfinxul a fost erodat de ploi torenţiale

John Antony West, un cunoscut egiptolog independent, a stabilit că eroziunea Sfinxului s-a datorat nu nisipului şi vântului, aşa cum s-a considerat multă vreme, ci ploii. El a ajuns la această concluzie, pornind de la observaţia că eroziunea rocilor din structura Sfinxului a fost realizată pe verticală. Şi totuşi Sfinxul este situat în plin deşert, unde de mai bine de 9000 de ani nu a mai plouat.
Descoperirile şi concluziile lui West au fost prezentate pe 7 februarie 1992, cu ocazia Congresului Anual al Asociaţiei Americane pentru Promovarea Ştiinţelor, în faţa a 247 de cercetători. Prezentarea sa i-a convins pe geologi, dar a ridicat puternice rezistenţe din partea egiptologilor.

Cercetările lui West au fost continuate de către Robert Schoch, doctor în geologie şi geofizică la Universitatea din Boston. Studiile sale minuţioase l-au condus la aceleaşi concluzii. Eroziunea care apare în structurile vechi ale Sfinxului se datorează nu vântului şi nisipului, ci apei. Este singurul monument din platoul de la Gizeh care a suferit o eroziune de acest gen. Concluzia ar fi că Sfinxul datează dintr-o epocă mai înaintată, în care aceste ţinuturi aveau un climat temperat. Conform afirmaţiilor doctorului Schoch, Sfinxul nu poate fi contemporan cu piramidele. Cu siguranţă precede cu mai multe milenii civilizaţia egipteană.

Climatologie şi constelaţia Leului

John Kutzbach, paleo-climatolog la Universitatea din Wisconsin, a realizat cu ajutorul computerului o modelare climatică a zonei şi apoi a comparat rezultatele cu datele geologice din teren. Datorită studiilor sale, se cunoaşte la ora actuală faptul că în urmă cu 10.000 de ani, în regiunea în care se află Sfinxul, precum şi într-o mare parte din Africa, ploua regulat şi erau lacuri întinse. Dacă ne bazăm pe această informaţie climatologică, reiese că Sfinxul datează dintr-o perioadă pre-egipteană. Pe de altă parte, dacă a fost construit aproximativ în anul 10.500 î.C., în acea epocă, în faţa sa răsărea exact constelaţia Leului. Conform studiilor efectuate de către arheo-astrologi, acest monument pare să fi fost o reprezentare a unui leu care era orientat către proiecţia sa de pe cer. Dar cum este posibil ca Sfinxul să fi fost construit la acea vreme, după reguli şi cunoştinţe astronomice de o asemenea precizie, când civilizaţia umană era de-abia la începutul epocii fierului?

Capul şi corpul Sfinxului

Examinând mai îndeaproape Sfinxul, lucrurile se complică tot mai mult. Capul se află într-o stare mai bună decât corpul şi este mai mic din punct de vedere proporţional. Ţinând cont de mărimea labelor din faţă şi trasând proporţiile reale se obţine un monument mult mai mare (cf. foto). Să fi fost capul Sfinxului cioplit de mai multe ori de-a lungul vremii? Aceasta arată din nou că Sfinxul nu avea cum să fie construit în timpul faraonului Kephren. Cel mult a fost restaurat atunci.

Ce reprezintă atunci în realitate capul Sfinxului? Versiunea oficială susţine că ar fi vorba de capul faraonului Kephren. Inspectorul Frank Domingo de la poliţia din New York, expert în identificare judiciară recunoscut la nivel mondial, a studiat atât capul Sfinxului cât şi pe cel al unei statui care îl reprezenta pe faraonul Kephren, pentru a afla dacă cele două morfologii concordă. Concluzia sa a fost categorică: morfologia capului Sfinxului este foarte diferită de cea a statuii lui Kephren. Ochii, forma capului, profilul, gura şi bărbia sunt diferite şi de morfologia rasei albe mediteraneene. Contrar aşteptărilor, Sfinxul reprezintă un faraon de rasă neagră.

Această descoperire poate explica de ce nasul şi o parte din buzele Sfinxului au fost distruse. În perioada dinastiilor egiptene în care au domnit faraoni aparţinând rasei albe, este posibil ca aceste elemente negroide din înfăţişarea Sfinxului să fi fost distruse. Era o manieră de a se asigura că nicio fiinţă de rasă neagră nu va revendica titlul de faraon. Mai mulţi conducători ai Egiptului s-au folosit de Sfinx în scopuri politice, restaurându-l şi sculptând capul pentru a semăna cu propria lor efigie. Pentru civilizaţia egipteană Sfinxul era un mare mister, când înfricoşător, când urât, când admirat pentru că data dintr-o epocă ancestrală şi ar fi putut să eclipseze întreaga putere a faraonului.

Templul Sfinxului

Templul Sfinxului a fost construit din blocuri de piatră care cântăresc fiecare în jur de 200 de tone. Suprafaţa blocurilor de piatră este perfect netedă, iar blocurile au fost fixate la milimetru. Cum a fost posibilă în epoca fierului asamblarea unor asemenea blocuri?

În zilele noastre, pentru a ridica şi a poziţiona cu precizie un obiect de 200 de tone sunt necesare între cinci şi şase săptămâni de pregătire, utilizându-se cele mai puternice macarale din lume. Pentru a aşeza un al doilea bloc de piatră de 200 de tone ar mai fi necesare încă alte cinci săptămâni de pregătire. Utilizând tehnologia actuală ar trebui circa 500 de ani doar pentru a poziţiona 5000 de blocuri de acest gen.

500 de ani fără a lua în calcul timpul necesar cioplirii şi extracţiei unor asemenea mastodonţi. Ce să mai vorbim despre monumentele din platoul de la Gizeh care conţin fiecare până la 2,5 milioane de blocuri de acest gen? Doar o tehnologie avansată ar fi permis construirea lor. Toate structurile antediluviene prezintă această caracteristică – asamblarea de blocuri gigantice este o constantă, aşa cum putem constata şi în cazul sitului arheologic submarin descoperit în 1997 în largul Japoniei, precum şi structurile din Insula Paştelui.

Previziunile lui Edgar Cayce

Cu 60 de ani în urmă, Edgar Cayce a prezis că sub Sfinx va fi descoperită o încăpere, în care se găsesc arhivele unei civilizaţii antediluviene mult mai avansate din punct de vedere tehnologic decât a noastră. În 1992, au fost făcute publice analizele seismografice ale zonei situate sub Sfinx. Ele indicau faptul că o cavitate de 5 metri pe 9, săpată în piatră exista chiar în locul prezis de Cayce. La momentul actual încă se mai descoperă astfel de cavităţi, existând o adevărată reţea subterană sub platoul de la Gizeh. Unii afirmă că Sfinxul ar ascunde intrarea într-un vast oraş antediluvian subteran, numit Gigal. Realitatea se aseamănă din ce în ce mai mult cu cele mai fantastice mituri. Simbol al inteligenţei care are acces la mecanismele forţelor naturale şi cosmice, Sfinxul ar putea fi foarte bine gardianul cunoştinţelor care dezvăluie originea ancestrală a umanităţii. De unde provine însă această ştiinţă?

Astronautul Edgar Mitchell consideră că dacă geologia stabileşte că Sfinxul este mult mai vechi decât se consideră la ora actuală, va trebui revizuită întreaga concepţie despre ultimii 100.000 de ani de civilizaţie umană. Cu ocazia unei conferinţe susţinute în 1992 la sediul Naţiunilor Unite din New York, cercetătorul Richard C. Hoagland face afirmaţii care merg chiar mai departe. Prezentând imaginile înregistrate pe planeta Marte în 1976 de sonda Viking, Hoagland atrage atenţia asupra existenţei unui feţe pe suprafaţa acestei planete. Această imagine nu este rezultatul unor jocuri de lumini, ci este în procent de 99% o reprezentare intenţionată a unei creaturi. La Gizeh, Sfinxul este reprezentarea hibridă a omului-leu, simbol al inteligenţei şi al forţelor naturale. La fel stau lucrurile şi pe Marte. Hoagland a împărţit în două imaginea feţei de pe Marte. Copiind simetric jumătatea din dreapta se obţine o imagine antropomorfă. Copiind simetric jumătatea din stânga se obţine un cap de leu. Avem de-a face din nou cu aceeaşi fiinţă hibrid om-leu. O oglindă cosmică, un ecou marţian al Sfinxului de la Gizeh? Hoagland susţine că faţa de pe Marte are o jumătate de milion de ani. Să fie ea un alt mesaj al civilizaţiei antediluviene care popula Terra în urmă cu sute de mii de ani? Dacă Sfinxul este ultima dovadă tangibilă a acestei civilizaţii atunci el trebuie să fie extrem de vechi. În 1996, cu ocazia unei conferinţe la Universitatea din Bradford, David Percy, directorul European pentru Misiunea Marte, stabilea vârsta Sfinxului la 247 000 de ani.

Ce a mai rămas din acea epocă?

Dacă au existat tehnologii mai avansate decât cele din ziua de azi, de ce nu au fost găsite utilaje, maşini, planuri, obiecte zburătoare, sisteme antigravitaţionale sau de excavaţie ieşite din comun? Unii spun că din cauza unor calamităţi terestre care au distrus totul. Acest răspuns nu este totuşi plauzibil, pentru că au fost găsite schelete de dinozauri, care datează din perioade mult mai vechi. Alţii susţin că avem o concepţie limitată despre ce înseamnă tehnologie. Cu cât o civilizaţie este mai avansată, cu atât tehnologia de care dispune este mai puţin perceptibilă şi mai în acord cu legile şi principiile universale. Răspunsul ar trebui deci căutat într-o cunoaştere în care ştiinţa şi spiritualitatea fuzionează.

S-a vorbit despre utilizarea Merkaba-ului pentru a construi aceste monumente gigant. Etimologic, Merkaba înseamnă câmp luminos (Mer), Spirit (Ka) şi trup fizic (Ba). Unirea celor trei generează un sui-generis vehicul care poate transporta atât trupul fizic, cât şi mintea dintr-o lume în alta. Merkaba este alcătuit din două piramide suprapuse, una cu vârful în sus, alta cu vârful în jos, care se rotesc în jurul individului pe aceeaşi axă, dar în sensuri opuse. Activat şi accelerat până se atinge un prag luminos, Merkaba scoate individul de sub incidenţa constantelor fizice ale mediului înconjurător. Trupul nu se va mai supune legilor gravitaţionale, iar spiritul va „pilota” această navă spaţială individualizată, putând să călătorească la voinţă, de exemplu de pe Marte pe Terra.

Rasa descrisă de Richard Hoagland, a cărei imagine apare în jumătatea antropomorfă a Sfinxului de pe Marte şi în forma primară, „negroidă” a Sfinxului de la Gizeh, a putut utiliza acest tip de „transport” interplanetar. Aceasta ar fi cauza pentru care nu există urme ale acestui voiaj, nici rachete, nici farfurii zburătoare, nici baze pentru lansare sau centre de control. Dacă această „spiritualitate tehnică” sau „ştiinţă spirituală” nu se supune constantelor fizice spaţiu-timp pe care le cunoaştem, atunci excavaţia, transportarea blocurilor de sute de tone şi construcţiile gigantice au putut fi realizate cu ajutorul ei. Generarea unui câmp antigravitaţional sau modificarea structurii intime a materiei pentru a o ciopli după voie nu lasă deloc sau aproape deloc urme tehnologice. Singurele dovezi vizibile sunt operele titanice, precum Sfinxul.

Suntem atât de ataşaţi de realitatea materială, încât am uitat de potenţialul nostru infinit. Căutăm să facem cu ajutorul unor tehnologii materiale ceea ce spiritul nostru ar putea face cunoscând şi utilizând legile cosmice universale. În realitate „este uşor să ridici un munte cu degetul mare de la picior” spunea Buddha în Saddharma Pundarika Sutra.

oferta verii karanna

Inscrieri Academia Karanna©

oferta verii karanna

 

SESIUNE DESCHISA DE INSCRIERI IN PERIOADA 25 IUNIE – 8 SEPTEMBRIE 2014!

OFERTA REDUCERE 400 LEI ! (100 lei / luna pentru primele 4 luni de curs)

 

STRUCTURA PROGRAM: 

  • 33 – Seminarii Video-Live
  • 20 – Cursuri Video Inregistrate
  • 42 – Meditatii Ghidate Inregistrate (Audio)
  • 18 – Initieri la Distanta

 

AVANTAJE SI BENEFICII – ACADEMIA KARANNA©:

Checkmark3

 Cursuri Online cu Program Saptamanal

 

Checkmark3

Cursuri Acreditate International – IPHM

 

Checkmark3

 Structura Program: 3  Nivele – 8 luni / Nivel

 

Checkmark3

 Singurul Curs Online-Live de profil din Romania

 

Checkmark3

Cea mai complexa Programa de Curs de Dezvoltare Spirituala

 

Checkmark3

 Conferinte Video Inregistrate

 

Checkmark3

 Meditatii Ghidate Audio – Inregistrate

 

Checkmark3

 Initieri la Distanta – Manuale & Certificate

 

Checkmark3

 Suport de curs in format electronic (PDF)

 

Checkmark3

 Seminarii Online-Live – Bi-Lunar

 

 PENTRU MAI MULTE DETALII APASATI AICI

[vfb id=10]

 

tartaria2

VIDEO – Tăbliţele de la Tartaria contin cea mai veche scriere din lume,iar Civilizația Danubiană este prima mare civilizație din istorie

tartaria

 

Istoria moderna ne spune ca cele mai vechi scrieri dateaza de acum 3200 ani i.I.Hr.. Aceastea au fost descoperite in Mesopotamia. si cu toate astea, istoria lumii este pe cale de a se schimba. 

In ultimii ani, o teorie noua zguduie temeliile istoriei umanitati si este contestata vehement de unii savanti.

In Transilvania,in  localitatea Tartaria judetul Alba s-au descoperit de catre cercetatorul clujean Nicolae Vlassa, cateva obiecte foarte vechi de lut in anul 1961si un important complex de cult, cu materiale ce atesta o continuitate de locuire, in acest loc, datata intre anii 4500-200 i.e.n., in unele cazuri chiar si mai tarziu.

Printre altele, s-au gasit si trei senzationale tablite de lut ars. Doua dintre ele sunt acoperite cu semne cu caracter pictografic, cu peste un mileniu anterioare celor asemanatoare, descoperite la Djemer Nasr, Kis si Uruk si datate la 3300 i.e.n.

Se pare ca multe din semnele (scrierile) de pe aceste pietre se regasesc in multe alte scrieri descoperite de-a lungul timpului.

In momentul de fata, cu suportul unor savanati si din afara Romaniei, subiectul a capatat amploare si si-a gasit tot mai multi sustinatori in lumea stintifica.

Conform acestora, cea mai veche scriere din lume provine din Romania si dateaza de acum 8000 de ani i.I.Hr.

Dovada acestui fapt sunt Tablitele de la Tartaria, datate într-o perioadă în care sumerienii nici măcar nu ştiau că aveau să devină sumerieni.

Un mare savant german, Harald Haarmann, specialist în istorie culturală, arheomitologie, istoria scrisului, evoluția limbii și istoria religiilor, autor a 40 de cărți traduse în diverse limbi de circulație internațională, editor și co-editor a 20 de antologii, face o declarație de mare importanță pentru noi, rezultat al cercetărilor sale.

El spune că cea mai veche scriere din lume e cea de la Tărtăria – România și că Civilizația Danubiană este prima mare civilizație din istorie, mai veche cu mii de ani decât cea sumeriană (considerată încă leagănul civilizației).

Rezultatul cercetărilor sale sunt prezentate într-un film documentar numit Civilizația Danubiană (Danube Civilization).

Fără îndoială că această perspectivă dată de un savant german premiat de instituțiile europene pentru contribuțiile sale științifice, membru al Centrului de Cercetare pentru Multiligvism de la Bruxelles, poate să răvășească tot ce se credea ca fiind deja bine stabilit în legătură cu istoria străveche a umanității.

Desigur, el nu este primul care susține că spațiul carpato-danubiano-pontic este locul primelor mari culturi europene.

3082b tablita03e0e01 tablita020e93f tablita01

 

Astfel, savanta americană de origine lituaniană, Marija Gimbutas, a afirmat ceva asemănător acum mult timp: “România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între anii 6.500 – 3.500 î.Hr., axată pe o societate matriarhală, teocratică, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă, care a precedat societăţile indo-europene patriarhale de luptători din epocile bronzului şi fierului.”

Ipoteza ca scrierea a aparut mai intai in sud-estul Europei si nu in Mesopotamia, cum se credea pana acum, are din ce in ce mai multi adepti in lumea oamenilor de stiinta.

Aceasta opinie este intarita si de prof. Colin Reinfrew, arheolog britanic, care a efectuat sapaturi in localitatea bulgara Sitagroi si care a afirmat ca in sud-estul Europei a existat in vechime o zona de civilizatie inaintata.

Opinii identice impartasesc si foarte multi alti istorici din Occident, din Rusia si de pe alte meleaguri.

Enigmele tablitelor: Un poet rus a fost atat de entuziasmat de tablitele de la Tartaria incat le-a dedicat o poezie.

Un profesor din Sankt Petersburg a descifrat enigmaticele pictograme, in cea mai credibila versiune: NUN KA SA UGULA PA IDIM KA RAI.

Dintre toate incercarile de traducere a inscriptiei, am ales-o pe aceasta: “Nobilul care stie tainele va merge in Rai”.

Ar fi extraordinar sa fie confirmata dainuirea multimilenara a unor cuvinte romanesti ca: nun “nobil”, ugula “taina; loc incercuit” – in ogor, ka-rai – in cer, si Rai!

De altfel, pe tablita cu pictogramele apare si crucea, stravechi simbol precrestin, care imparte semnele in patru.

Un impatimit dupa fenomenul de la Tartaria este profesorul italian Marco Merlini, director al Prehistory Knowledge Project si membru al World Rock Art Academy Italia, unul dintre cei mai prestigiosi arheologi contemporani ai Europei.

Un interviu mai amplu cu prof. Marco Merlini pe tema Tartariei a fost consemnat de jurnalistul Vladimir Brilinsky in revista “Dacia Magazin”, nr. 14, iulie 2004. Pe cand un muzeu la Tartaria?

Localitatea Tartaria se afla la poalele versantului nordic al Muntilor Sureanu, de-a lungul malului stang de pe cursul mijlociu al raului Mures.

In jurul acestei asezari, pe un diametru de aproximativ 60 de kilometri, s-au gasit fragmente osteologice ale omului de Neanderthal si ale omului de Cromagnon.

Tot in apropiere, la Turdas, sapaturile arheologice din anii 1895 si 1910 au scos la iveala vatra unei asezari cu piese asemanatoare celor de la Tartaria.

La Daia Romana, situata la 12 km nord-est de Tartaria, s-a descoperit si un vas cilindric a carui vechime este anterioara datarii cilindrilor-sigilii din Sumer.

Specificul materialelor descoperite in aceste statiuni i-a facut pe specialisti sa-i creeze o identitate proprie sub denumirea Cultura Turdas-Vinca (4500-3700 i.e.n.), raspandita in Ardeal, Banat si Oltenia, in Serbia, Ungaria, Bulgaria si in alte tari sau chiar continente mai inde-partate.

Multe piese apartinand acestei culturi sunt expuse in bogatul muzeu de istorie din Orastie.

In vara anului 2003, la Tartaria a fost dezvelit un monument ridicat de Fundatia Dacia Revival, care are sediul la… New York.

Superb acest gest inchinat celei mai vechi scrieri de pe Pamant! Ce-ar fi daca Ministerul Culturii si Cultelor ar infiinta un mare muzeu, chiar la Tartaria, dedicat scrisului, fara de care o cultura este greu de imaginat? Nu merita acest loc un sanctuar al pictogramelor si al slovelor, unic in lume?

 

Surse:

rompress.info;danielroxin.blogspot.ro;romaniadindiaspora.ning.com

In materialul video urmator puteti urmari punctul de vedere al unui important savant german Harald Haarmann:

 

 

torus 3

Secretul de sub calota Antarcticii – Tunelul Timpului

Masina de Sapat

Armata americana a cenzurat orice informatii cu privire la aceasta descoperire senzationala. În ciuda embargoului informational impus, au circulat diverse rapoarte prin care americanii au început, în secret, excavarea locului acestei descoperiri senzationale.

.
Presedintele Parlamentului Francez confirma ca e vorba de o structura veche de peste 12.000 de ani…
Unele tari europene chiar au protestat fata de lucrarile de excavatie întreprinse de armata SUA, întrucât se stie ca Antarctica este teritoriu international protejat de orice exploatari facute de mâna omului. Nicole Fontaine, fost presedinte al Parlamentului francez, chiar a declarat urmatoarele: “Daca armata americana a construit ceva acolo, ea violeaza Tratatul international privind Antarctica. Daca nu, trebuie sa vedem despre ce e vorba. Poate fi ceva ce are o vechime de cel putin 12.000 de ani, ce a fost acoperit de gheturile Antarcticii. Aceasta ar reprezenta cea mai veche structura artificiala de pe planeta noastra. Pentagonul trebuie sa dezvaluie ceea ce ascunde”.
.
Americanii au transportat în Antarctica o giganta masinarie sfredelitoare
Imediat dupa aceea, unii observatori militari au observat transportul unor dispozitive robotice catre Polul Sud si au existat speculatii conform carora Fortele Aeriene Americane au transportat gigantica lor masina sfredelitoare “Subterrene” (alimentata cu energie nucleara) catre o baza secreta din Antarctica.
“Subterrene” este o masinarie capabila sa efectueze adevarate calatorii subpamântene, caci ea poate distruge toate rocile dure de pe suprafata Pamântului. Pentru “Subterrene” ar fi cu atât mai usor sa sparga un strat de gheata, oricât de gros ar fi acesta.
60482006
Cutremure si anomalii magnetice puternice în zona…
Tot în acel an 2001, s-au mai aflat vesti conform carora a fost nevoie de un echipaj medical de urgenta în acea zona, pentru a trata personalul care lucra sub gheata artica. Si tot atunci, toata regiunea a fost zguduita de un cutremur neobisnuit de puternic. Seismologii au localizat epicentrul cutremurului chiar în locatia bizarei structuri de sub gheata.
Un alt eveniment important al anului 2001, dupa ce armata americana se pare ca a început sapaturile sub gheata, a fost aparitia unei anomalii magnetice puternice în acea zona, care s-a raspândit pâna în vecinatatea bazei rusesti Vostok din Antarctica. Cercetatorii rusi au fost socati si uimiti de ceea ce au observat atunci.
.
O echipa de televiziune a disparut misterios în Antarctica…
În momentul în care opinia publica internationala începuse sa fie interesata din ce în ce mai mult de sapaturile misterioase din Antarctica, au avut loc evenimentele teroriste de la 11 septembrie 2001 de la New York, abatând astfel atentia lumii. Sa fi fost evenimentele de la 9/11 o diversiune pentru a ascunde incredibila descoperire americana din Antarctica? Totul ar fi posibil în aceasta lume nebuna nebuna…
În timp ce lumea a început sa uite complet de acest eveniment, o echipa de televiziune din California n-a uitat si a pornit în noiembrie 2002 spre locul misterios din Antarctica. Dar echipa de televiziune a disparut la fel de misterios. Dar a fost descoperita o înregistrare video al acestei echipe, de catre fortele speciale SEAL ale Marinei Americane; în aceasta înregistrare se confirma prezenta unui artifact urias, aflat sub gheata – o masinarie preistorica, posibil de origine extraterestra.
“Guvernul SUA a spus ca va încerca sa blocheze difuzarea unei înregistrari video gasit de echipele de salvatori SEAL în Antarctica, înregistrarea ce ar contine dovada unei descoperiri arheologice masive ce s-ar afla la 3 kilometri sub gheata”, suna o declaratie de presa care a aparut pentru scurt timp pe site-ul televiziunii.
.
Tunelul timpului de deasupra Antarcticii
Cu câtiva ani înainte, în anul 1995, a avut loc un eveniment si mai bizar, observat de cercetatorii britanici si americani, în apropierea locului în care a avut loc ciudata descoperire americana din aprilie 2001.
“În 1995, oameni de stiinta americani si britanici care au condus investigatii în Antarctica au facut o descoperire senzationala. Fizicianul american Marian McLein le-a spus cercetatorilor ca în apropierea polului sud a vazut un vârtej de ceata gri pe 27 ianuarie, pe care l-au luat drept un simplu vortex de furtuna polara. Totusi, vârtejul nu si-a schimbat forma si nici nu s-a deplasat în decursul timpului. Asa ca au decis sa cerceteze fenomenul si au lansat un balon meteorologic garnisit cu echipamente de masurat viteza vântului, temperatura si umiditatea. Dar balonul s-a ridicat imediat si a disparut brusc în ceata.
Dupa un timp, cercetatorii au adus balonul la sol cu ajutorul frânghiei legate dinainte de acesta. Surprinderea a venit din masuratorile citite pe aparate: cronometrul balonului arata data 27 ianuarie 1965, adica cu 30 de ani în urma. Experimentul a fost repetat de câteva ori dupa ce s-au asigurat ca echipamentul balonului era în buna stare de functionare. Dar de fiecare data ceasul arata data cu 30 de ani în trecut. Fenomenul a fost numit “poarta temporala” si a fost raportat la Casa Alba.
Se presupune ca acel vârtej de deasupra polului sud este un sui-generis tunel al timpului ce permite trecerea în alte dimensiuni temporale. Mai mult, s-au demarat programe de trimitere a oamenilor în timp. CIA si FBI se lupta pentru a controla proiectele care vor schimba cursul istoriei. Nu exista înca nici-o recunoastere oficiala a autoritatilor federale americane.”

Exista oare vreo legatura între acest ciudat “tunel al timpului” si masinaria veche de cel putin 12.000 de ani de sub gheata Antarcticii? Daca da, de ce nu se fac publice aceste date? De ce numai unii vor sa detina controlul asupra tuturor descoperirilor importante ale omenirii ?

.

Sursa: enigme-conspiratii.blogspot.ro

27Atlantis20The20Lost20Continent272

Fiii Legii lui UNUL si Invataturile pierdute ale Atlantidei
de JON PENIEL

– fragmente –

 
 
[…]

„În timp ce Fiii Legii Lui Unul este o ,cale’ spirituală şi de asemenea un ordin monastic, cred că ai putea spune că este cumva asemenea unei religii. Dar aceasta nu este o religie din câteva motive foarte importante. Pentru început, nici unul dintre motivele de mai sus nu a fost în spatele fondării Fiilor, nici nu au jucat vreun rol în ceea ce ei au predat. Aici nu există control. Nu este nici măcar o încercare de a influenţa,
numai educaţie şi reflectare a adevărului.

Pentru a înţelege de ce a fost creată Legea Fiilor lui Unul şi care este fundamentul ei, trebuie să ne întoarcem la începuturile vieţii umane pe Pământ.”

[…]


În conformitate cu învăţăturile Atlante, Geneza este de fapt o simplificare, care se bazează pe o alegorie slabă.

„Înregistrările istorice încep cu premisa că există O Mare Fiinţă (Dumnezeu / Duhul Universal) adică Totul, inclusiv Universul însuşi. El se împarte / multiplică pe sine însuşi pentru a ne crea pe noi, astfel, istoria noastră începe cu noi toţi (oamenii) care suntem parte şi suntem Una cu Dumnezeu. Înregistrările ne descriu ca fiinţe spirituale sau ,angelice’, cu libertatea de a călători, de a crea şi a ne bucura de Univers. Pot spune că învăţăturile merg de la începuturile noastre pe Pământ, unde am venit în două etape – un ,prim val’ şi un al ,doilea val’ de ,umani’ (şi semi-umani) materializaţi în trupuri fizice pe Pământ. În acel timp aveam abilitatea de a ne modifica instantaneu vibraţiile şi a crea instantaneu ceea ce ne doream, printr-o gândire simplă. Aceasta a fost calea prin care ,am căzut noi înşine’ în materie, în existenţa materială pe Pământ. Calea prin care a început căderea noastră din starea angelică şi din Unitatea cu Dumnezeu.

Sirens+Lament

Probabil că ai auzit despre fiinţe mitologice ca Minotaurul, Centaurul, Sirenele, etc. Minotaurul a avut un cap de taur şi un corp uman, Centaurul un cap uman şi un trup ca şi cel de cal. Este posibil să fi văzut de asemenea picturile cu ,zeii’ egipteni, cu capete de animale şi trupuri de oameni, sau trupuri de animale şi capete umane (precum Sfinxul). În regiunile din Pacific, desene şi sculpturi antice de ,oameni cu cap de pasăre’ pot fi găsite pe ambele părţi ale oceanului. De ce credeţi că există atât de multe? Multe legende şi mituri au de fapt la bază aşa ceva iar acestea nu sunt o excepţie. Străvechile învăţături din Atlantida arată că asemenea creaturi au existat cu adevărat şi că originea lor nu este cea la care ne-am aştepta – acestea au fost fiinţele angelice căzute din ,primul val’ al materializării pe Pământ.”

„Îngeri căzuţi??? Asta seamănă cu Lucifer?”
„Ei bine, da şi nu. Este un fel de concepţie greşită. Acesta este un concept alegoric personalizat. Primul val de materializare a fost o eroare teribilă [Nota autorului: aceasta va fi explicată în detaliu în capitolul despre istorie]. Fiinţele din primul val de materializare erau creaturi parte umană / parte animală. De aceea, în povestea lui Lucifer sau a diferitelor creaturi care au fost numite ,diavoli’, demoni sau altfel, ele par a fi încornorate, cu copite despicate şi coadă – de fapt ele erau o parte de capră. Acesta este şi motivul pentru care capra a fost asociată cu diavolul. Însă răul este o chestiune complet diferită. Să nu credeţi că răul nu există. Răul adevărat se deghizează şi pune gheara pe inocenţi.”

„Deci, Lucifer nu a fost rău?”
„Iniţial, nu. Poveştile pe care le-ai auzit au devenit un cumplit amestec. Chiar şi biblia îl descrie iniţial ca pe un mare înger. Însă acolo nu a fost nici o ,rebeliune’ sau sfidare împotriva voinţei lui Dumnezeu, până DUPĂ această cădere, nu înainte de cădere aşa cum este adesea descris. Aceasta a fost doar o greşeală la început. 

[…]


Revenind la prima învăţătură de astăzi, au existat mai mulţi ,îngeri căzuţi’ în afară de Lucifer. Şi ei au luat multe şi diferite alte forme de origine animală. Pentru a uşura descrierea a ceea ce numim parte umană, fiinţele cu parte animală au căzut în vibraţia fizică sau materie în timpul ,primului val’ al materializării ,umano-animale’. De îndată ce fiinţele primului val s-au materializat în trupurile lor ,umano-animale’, ele au suferit o mare ,cădere’ în vibraţia lor spirituală anterioară, starea angelică a existenţei. Ele au experimentat instantaneu aproape o pierdere totală a conştiinţei, a conştientizării şi inteligenţei. În mai puţin de o clipire a ochilor, conştiinţa dinainte cu câteva momente, a cuprins întregul Univers şi experienţa Unităţii cu Duhul Universal / Dumnezeu practic a dispărut. Noua conştiinţă limitată a acestor creaturi demne de toată mila, le-au ,prins’ în planul fizic al Pământului, unde au trebuit să trăiască în ignoranţă, cu inteligenţa şi conştiinţa lor asemenea animalelor. Ele au fost brusc izolate de Universal / Conştiinţa Dumnezeiască şi prinse în suferinţa singurătăţii ,separării’ conştiinţei. 

160512

Această separare a conştiinţei a dat naştere la un fel de voinţă liberă separată care era ignorantă, folosind mai degrabă egoismul decât armonia cu voinţa lui Dumnezeu. În cele din urmă, ele au fost prinse în sclavie. Răul este progenitura egoismului, dar mai târziu, un şi mai mare grad al răului a venit (despre acesta vom discuta mai târziu). Tot egoismul şi răul a căzut de atunci în mod greşit pe aceşti sărmani nefericiţi ,primul val de umano-animale’. Fi sigur că unele aveau coarne, cozi, şi copite despicate – însă acestea erau folosite la ,căţărare’ şi în diversiune, în scop de apărare contra celorlalţi inclusiv a umanilor normali, pentru a evita responsabilitatea adevăratului rău, adevăratul diavol care era egoismul ce trăia în fiecare fiinţă umană care păstra separarea conştiinţei faţă de Unitatea cu Dumnezeu.”

[…]


Amintiţi-vă, noi am fost numai duhuri. Foarte ,subtile’, fiinţe de ,înaltă frecvenţă’ vibraţională, fără experienţă în acest tărâm fizic. Aceste umano-animale au coborât către îngrozitoarea lor soartă datorită unei rapide şi necontrolate încetiniri a frecvenţei lor vibraţionale, în scopul de a materializa ego-ul lor spiritual în planul material al Pământului. Aceasta a avut loc într-o manieră care le-a tăiat conştiinţa lor normală, precum schimbarea scalei unui radio pe o altă zonă de frecvenţă pe care nu aveau nimic de recepţionat. ,Radioul lor intern’ de conştiinţă nu mai era ,acordat’ pe frecvenţa lui Dumnezeu. A fost o materializare care a mers prea departe, prea adânc, în densitate, pe un plan fizic lent de vibraţie. Când frecvenţele fine au fost ,tăiate’, ei au părăsit ,legătura’ cu Dumnezeu şi restul creaţiei spirituale şi acea stare de conştiinţă a Unităţii cu Universul – Conştiinţa Lui Dumnezeu – Duhul Universal. Aceasta ia lăsat pe ei numai cu ,conştiinţa de sine separată’, au pierdut contactul cu ,Unitatea Conştiinţei’ sau ,Conştiinţa Universală’.”

„Atunci de ce nu ne-am pierdut cu toţii, de ce s-a pierdut legătura cu Dumnezeu?”

18476 550x crop

„Pentru vreo două motive. Unii dintre noi nu au ,căzut’. Cei care nu au căzut se aflau încă în starea lor angelică şi priveau cum se întâmplă toate acestea cu primul dintre valuri. Marele nostru maestru [Nota autorului: Cel cunoscut mai târziu ca Iisus în ultima dintre vieţile Sale pe Pământ], a organizat şi a condus o misiune de salvare. Prin marea lor Iubire şi compasiune, multe dintre celelalte fiinţe angelice care nu ,căzuseră’ au decis să ajute pe cei prinşi în primul val, chiar cu marele risc de a avea aceeaşi soartă. Ei au devenit ceea ce vom numi ,cel de-al doilea val’.

Cei din cel de-al doilea val ştiau că numai ei pot ajuta pe cei din primul val, dacă şi ei se vor materializa în forme care să le permită să lucreze cu sufletele pierdute (creaturile umano-animale) în propria lor dimensiune şi formă fizică. Iar marele maestru şi diferiţii îngeri voluntari ştiau că pentru a face acest lucru trebuiau să-şi coboare propriile vibraţii pentru a coborî în planul fizic iar ulterior, într-o anumită măsură, şi nivelul lor de conştiinţă. Ei ştiau că acest lucru este periculos, precum şi faptul că trebuia să fie foarte atenţi cum realizează asta şi să fie atenţi la modul profund cum vin în materia fizică ori cum ar putea de asemenea şi ei să fie prinşi în conştiinţa limitată la fel ca şi umano-animalele. Aceste străvechi învăţături atlante descriu cum cel de-al doilea val a devenit prima conştiinţă controlată prin proiecţia sau materializarea vieţii ,umane’ moderne pe Pământ (sau cum au ajuns în cele din urmă să devină oamenii moderni, cum s-au solidificat treptat în planul material din starea lor spirituală ,angelică’). Primul uman asemănător maimuţei a fost de fapt doar o alegere a
celui de-al doilea val, ca tip preferat de vehicul fizic după aceea şi ca model, pentru că a permis un mai mare control şi manipulare în planul fizic, acesta fiind necesar pentru a ajuta primul val. Din această cauză oamenii de ştiinţă nu pot găsi ,veriga lipsă’ – pentru că pur şi simplu nu există nici una. Deoarece nu există nici un fel de schimbări în evoluţie, existenţa noastră pe Pământ nu implică o evoluţie de milioane de ani de la maimuţe.”

418130 260544934028214 500163366 n

[…]


Pentru a realiza această ,operaţiune de salvare’, aşa cum ai numit-o tu, două lucruri ar trebui stabilite. Unu, metodele care ar fi trebuit concepute pentru a ajuta la RECÂŞTIGAREA conştiinţei spirituale şi a trezirii Unităţii cu Duhul Universal al umano-animalelor; şi doi, metodele care ar fi trebuit concepute pentru cel de-al doilea val, pentru MENŢINEREA conştiinţei spirituale şi a trezirii Unităţii cu Duhul Universal. Ambele au fost fondate în timpul celui de-al doilea val, create drept cale spirituală a Fiilor Legii Lui Unul, metode şi
învăţături care sunt încă folosite şi valabile şi astăzi.

Astfel, ordinul spiritual al Fiilor Legii Lui Unul a fost fondat cu un scop foarte specific şi unic. Şi în timp ce acest ordin includea aspecte ale celor ce vor deveni mai târziu numeroasele ,religii’, Fiii Legii Lui Unul era mai deosebită decât oricare altă religie care ar putea apărea vreodată pe Pământ. Şi aşa a rămas. Aceasta NU a fost creată pentru a umple nevoia din inimile şi minţile oamenilor, NICI pentru a crea frică în inimile lor, NICI una la care să se închine cineva vreodată, NICI să răspundă la întrebările spirituale care au apărut în masele ignorante spiritual, NICI să controleze aceste mase. Ea a fost creată chiar înainte ca toate aceste aspecte să existe.”

[…]


întreaga materializare a Fiilor a fost pentru salvarea celor ,prinşi’ şi reîntoarcerea celor din primul val către starea angelică a existenţei şi trezirii (Conştiinţei Universale). Astfel, întregul punctul principal al căii spirituale a Fiilor a fost acela de a putea intra în planul material în aşa fel încât să poată ajuta primul val, menţinând-şi în acelaşi timp propria conştiinţă şi stare angelică astfel încât ei să nu poată fi prinşi.



O nouă cădere

Ca o a doua misiune de salvare, aceasta a coborât treptat în materia şi forma umană, iar câţiva dintre ei, ademeniţi fiind de dorinţe egoiste s-au întors de la calea spirituală a Fiilor. Apoi, ei au pierdut conştiinţa spirituală şi s-au separat de Unitatea cu Dumnezeu. În cele din urmă, această divizare a creat două grupuri ,religioase’ ori ,filozofice’ în Atlantida cu scopuri şi ,politici’ diferite – Fiii lui Belial şi Fiii Legii Lui Unul. Fiii lui Belial imită pe Fiii Legii Lui Unul în multe feluri, chiar şi în sensul de a fi ,spirituali’ sau ,religioşi’. Însă ,practicile lor religioase’ îşi bat joc de adevărata spiritualitate – prin falsitate, goliciune şi aservire. Ei ar trebui să folosească ,rugăciunea’ şi vizualizarea pentru a atinge ceea ce doresc şi totuşi închid ochii la repercusiunile ce decurg din obţinerea a ceea ce vor de la ceilalţi. Unele dintre cele mai populare religii din ziua de astăzi sunt descendente ale religiei lui Belial. Şi apoi mai sunt şi societăţile secrete care încă mai practică acele căi originale ale lor.

198358 377117202342083 1007610987 n

În Atlantida cele mai semnificative controverse erau între Fii şi Belialieni despre ceea ce să facă cu umano-animalele. Umano-animalele erau uşor de controlat prin puterea minţii a celor din cel de-al doilea val şi putea fi controlate să facă orice doar prin vizualizare. Întrucât Belialienii s-au întors mult de la conştiinţa Unităţii cu Dumnezeu în favoarea egoismului, au dorit să folosească ,umano-animalele’ ca şi ,animale de companie’. Cu toate acestea, Fii încă doreau să ajute la întoarcerea umano-animalelor în starea lor înaltă de conştiinţă. Astfel, Fii au devenit ,activişti’, iar obiectivul lor ca ,mişcare’ de grup era încă acela de a elibera pe rudele lor prinse, însă acum ei mai trebuiau să lupte şi cu ceilalţi din cel de-a DOILEA val, cei ,pierduţi rău’.”

„Deci Noah, au câştigat Fiii în faţa Belialienilor – nu mai există nici un umanoanimal care să meargă pe Pământ nu-i aşa? Au fost cu toţii ucişi or au fost salvaţi?”

„Voi răspunde imediat, dar mai înainte dă-mi voie să-ţi spun că, până chiar şi cei mai buni dintre Fiii Legii Lui Unul, în cele din urmă au cedat într-o oarecare măsură la separarea de Spiritul Universal. Însă aceasta este o altă poveste care implică alegoria lui Adam şi Eva.

Acum, pentru a răspunde la întrebarea ta, în timp ce o parte din obiectivul Fiilor a fost în cele din urmă realizat (umano-animalele au fost eliberate din legătura lor cu originea animală după distrugerea Atlantidei), eliberarea din întuneric şi sclavie nefiind pe deplin realizată. Lupta continuă. Înainte să treacă primului val, reîncarnarea umanoanimalelor continua încă pe Pământ în trupuri normale – aşa cum le-ai văzut. Dacă eşti atent, poţi vedea subtile trăsături de origine animală, manierele sau aparenţa facială a multora dintre oamenii din lume. Dar cu umano-animale sau fără, anii de demult ai luptei dintre Fii şi Belialieni – lupta împotriva sclaviei continuă încă. Aceste zile ale sclaviei pot avea multe forme, pot fi cele tradiţionale, economice, opresiuni sociopolitice, pedeapsa cu închisoarea şi programarea mentală. Lumea este în principiu populată de cinci grupuri, Fiii, Belialienii, cei reîncarnaţi ca ,suflete pierdute’ din primul şi al doilea val şi iluminaţii. Cei mai mulţi din primul şi cel de-al doilea val au conştiinţa încă separată de Duhul Universal. Acest lucru îi face o pradă uşoară pentru Belialieni şi devin într-un fel sau altul pionii sau sclavii lor. 

[Nota autorului – În ediţiile anterioare ale acestei cărţi, descrierea Belialienilor era făcută din vechile învăţături. Acest lucru poate lăsa în confuzie pe mulţi dintre oameni cu privire la cine şi ce au fost ei şi modul cum sunt ei priviţi în timpurile moderne. Belialienii nu sunt un fel de creaturi genetice care trăiesc în trupuri fizice şi au supravieţuit mii de ani. 

270455 294775177307299 1982621080 n

Asemănători cu noi toţi, ei au continuat să se reîncarneze şi să trăiască în trupuri umane moderne. Dar sunt foarte răi, şi aceia dintre noi care sunt mai sensibili pot simţi lucrul acesta. Aceştia pot fi observaţi uneori chiar fizic sau intuitiv precum o fiinţă asemănătoare reptilei ori aşa cum o numesc vechile învăţături, „asemănător
şopârlei”. Însă, indiferent dacă îi poţi vedea sau simţi tu însuţi, îi poţi cunoaşte după planurile lor. Viaţă după viaţă, îşi păstrează modul lor maniacal pentru putere şi planul lor de înrobire şi dominare. Mulţi dintre ei sunt oamenii care conduc lumea. Eşalonul superior sunt adevărata putere care trage sforile din spatele scenei. Precum călugării Iniţiaţi din rândul Fiilor, nivelul înalt din rândul Belialienilor sunt total conştienţi de cine sunt şi ceea ce fac ei. Eşalonul de mijloc şi de jos sunt uneori în prim plan sau în ochii publicului, fiind în funcţii politice, militare sau lideri în afaceri cărora aparent nu le spune nimeni ce să facă – însă ei există cu adevărat.

Bineînţeles, unii dintre lideri sunt numai pioni şi nu sunt conştienţi pe cine servesc (şi oricum nu le pasă). Belialienii sunt de obicei născuţi în familii bogate şi puternice, care au deja strămoşi Belialieni iar familiile lor îi educă în continuarea tradiţiei lor. Ei merg la cele mai bune şcoli şi se bucură de fraternităţi şi cluburi cu „drepturi speciale”. Sunt instruiţi în modul de a folosi vizualizarea şi ritualul pentru practicarea magiei lor negre. Doresc totdeauna mai mulţi bani şi putere. Vor să menţină sclavia economică şi sclavia prin muncă a minorilor în lume şi chiar mai rău de atât. Vor o stare de totală monitorizare şi control al tuturor oamenilor (şi au făcut paşi mari în ceea ce priveşte acest lucru). Ei vor folosi forţa fizică dacă e necesar pentru a domina şi controla, dar şi programarea mentală prin educaţie, media, presiuni sau orice alte mijloace care au avut un mare succes – şi părinţii lor continuă de asemenea propria programare pentru copiii lor.

reptile

Examinaţi istoria lumii şi veţi vedea că aceste lupte continuă de-a lungul timpului – grupuri întregi de asupritori ai răului încearcă să subjuge. Noi continuăm lupta cu ei, iar ei continuă lupta cu noi. Aşa cum multe dintre progresele ştiinţifice vin de la oamenii de ştiinţă reîncarnaţi din Atlantida, tot aşa şi setea de putere şi control cu orice preţ vine din reîncarnările Belialienilor. Ei continuă să dezvolte metode mai sofisticate pentru a ţine populaţia sub controlul lor. Deci, cum îi putem identifica? Încă o dată, îi poţi simţi şi câteodată îi poţi vedea atunci când priveşti în ochii lor. Însă dacă cineva are un plan de control asupra celorlalţi, este fie un Belialian, fie unul dintre pionii lor. Ei au grijă numai de îi înşişi şi sunt pregătiţi să facă rău oricui sau chiar la oricine de pe planetă dacă acest lucru îi ajută să obţină mai multă putere – şi pot face asta tuturor, cu un zâmbet larg şi o strângere caldă de mână (gest care „cumpără” pe mulţi oameni considerând că aceea este o persoană „drăguţă”). Întreabă-te în sinea ta dacă acest lucru ar putea fi adevărat şi simte răspunsul vocii tale interioare.]


A presentation of The Children of the Law of One™ Traducere de Victor S.



NOTA : Consideram foarte aproape de adevar cele prezentate in aceasta carte, partial am vazut si noi acelasi lucru in Akasha Universala, cu mici nuante nedefinitorii in esenta. Am si descris in cartea Protectia Psi : Calea Reconectarii Divine, oarecum similar, aceasta istorie a planetei, desi vazuta din alta perspectiva. Dupa cum lasa de inteles printre randuri si acest fragment, istoria universala a Creatiei nu incepe pe Terra, iar Fii Legii Lui UNUL sunt un ordin spiritual de o vechime mult mai mare decat istoria acestei planete. De asemenea, ceea ce s-a intamplat pe Terra nu este singular si caderea sau caderile, nu au fost intamplatoare cum se lasa totusi de inteles in carte, ci previzibile, conflictele intergalactice dintre cei cazuti in Intuneric prin liber arbitru si cei din Lumina, fie ei rase extraterestre sau angelice / device, s-au extins aici din alte sisteme solare si chiar universuri, ajungand in final, sa produca o cadere masiva a spiritelor umanoide si angelice aici si nu numai. Aceasta cadere involuntara din gratie dar si voluntara ulterior, a determinat contaminarea Creatiei si infiintarea diferitelor Consilii Galactice si Ordine Spirituale, despre care ati mai auzit vorbindu-se si in alte carti si / sau documentare, articole. Consideram valoroasa aceasta prezentare si de aceea am inclus-o in acest site si ramane ca fiecare dintre dvs sa decida daca rezoneaza cu aceste informatii sau nu.



Anca & Catalin Bogdan


Edgar Cayce

Lecturile religioase ale lui Edgar Cayce

 
Însoţindu-l  pe Edgar Cayce, am intrat de această dată pe terenul permanent minat al religiei. M-am exprimat astfel pentru că multe conflicte din istorie au avut cauze religioase. Sub semnul crucii s-au produs genocide în perioada cruciadelor, inchiziţiei, acestea continuând sub alte forme şi astăzi.

Cayce, un mare credincios, recitea Biblia anual. În lecturile sale, se găsesc foarte multe referiri la Cartea Sfântă, dar informaţiile referitoare la religie, date prin aceste lecturi, au dus la a fi catalogat de unii ca nebun de legat. Dar şi Galileo Galilei era considerat, în perioada Evului Mediu, la fel de nebun, când afirma că Pământul se învârte. Foarte interesant este însă faptul că Biblia despre care vorbea Cayce în somn nu este întocmai cu cea pe care o cunoştea pe dinafară în starea de veghe. Acest lucru certifică faptul că, de-a lungul timpului, Biblia a fost “pieptănată”, suferind unele modificări în funcţie de interesele conducătorilor din anumite perioade istorice. De exemplu, Împăratul Iustinian a convocat (nu intru acum în amănunte legate de cauză, căci vor fi discutate cu altă ocazie) în anul 553 al doilea conciliu de la Constantinopol, pentru a condamna o serie de idei. Papa şi episcopii au semnat atunci, înfricoşaţi, tot ce li s-a cerut, pentru că împăratul asasinase deja câţiva papi şi episcopi. Cu această ocazie au fost şterse din Biblie referirile la reîncarnare. Nu era condamnată explicit reîncarnarea în sine, dar astfel a dispărut din Evanghelii, începând din secolul al VI-lea, cuvântul reîncarnare. 

Christos, în textele cayciene, este descris cu un profund respect şi cu o deosebită iubire. Considerând reîncarnarea o lege universală, Christos se supune şi el acesteia. Astfel, prima încarnare a Lui a fost în Adam, încărcându-se atunci cu păcatul pentru care a fost alungat din Eden, separându-se de Dumnezeu. Reîncarnarea ca Iisus a fost cea prin care El ar fi învins complet răul, păcatul şi moartea, lichidând astfel Karma lui Adam, refăcând unirea cu Dumnezeu. 

Cayce face distincţie între Entitatea Christ încarnat succesiv în Adam, Melhisedec, Enoh, Zent, Iosua, Iosif… şi personalitatea istorică a lui Iisus. Spiritul Christic s-a întrupat în mai multe personalităţi printre care se afla, alături de Iisus, Zarathustra, Mithara, Siddharta, Gautama, Mahomed, aici fiind vorba despre reîncarnare, iar Iisus Omul devine Christos când Sfântul Duh. Conştiinţa Universală coboară asupra Lui sau se întrupează în El, aşa cum spune Biblia (Gautama devine Buddha atunci când cunoaşte iluminarea), ceea ce reprezintă o manifestare. 

Lumina
Conştiinţa lui Christos “este aceea de care se vorbeşte mai întâi când spune Dumnezeu: Să se facă Lumină; şi s-a făcut Lumină. Şi această Lumină este manifestată în Christos. La început, ea s-a conştientizat fizic în Adam; şi ca Adam murim toţi şi ca ultimul Adam, adică Iisus devenind Christos, suntem toţi înviaţi. Dar nu înaintea lui, căci fiecare dintre noi îşi înfruntă propriul eu, egoul sau aşa cum El a făcut-o. Şi aceasta nu a fost cu putinţă într-o viaţă terestră decât atunci când El, Iisus, a devenit Christos şi a deschis calea”.

Prezint în continuare câteva detalii despre câţiva dintre cei care au fost reîncarnări ale lui Christos, după Cayce: Amilius este considerat ca fiind primul om perfect în forma fizică, încarnat pe Pământ. El ar fi apărut în Atlantida şi s-ar fi proiectat ca Adam. Enoh este un personaj misterios, autor presupus al unei cărţi profetice. Melhisedec a fost sfătuitorul lui Abraham şi preot din Salem. Cayce spune că el “s-a manifestat în Enoh, care a trebuit să scape de moarte… şi în Melhisenec…, care a venit pe lume materializându-se singur şi s-a dematerializat prin acelaşi proces”. Fragmente din lecturi dau de înţeles că Hermes, arhitectul Marii Piramide, ar fi fost şi el o încarnare a lui Iisus. Asaf sau Asafa sau Affa ar fi fost profesorul de cânt al regelui David, autorul psalmilor. Iosua a fost Marele Preot în timpul captivităţii în Babilon. Acesta ar fi scris şi rescris multe cărţi din Biblie. La reîntoarcerea din exil, el ar fi condus reconstruirea Templului şi ar fi refăcut vechile Liturghii după Tradiţia lui Moise.

Biblia apărută în vremea lui Moise, în jurul anului 1450 î.Hr., a ordonat credinţă într-un singur Dumnezeu. Până în acea perioadă, divinitatea se evidenţia prin alte căi, printre care şi cea astrologică, sub forma semnelor zodiacale. 

Despre esenieni
Pentru a vorbi de viaţa lui Iisus Omul, trebuie mai întâi să vorbim despre esenieni. Cayce spunea despre ei că ar fi fost un fel de fraternitate mistică şi profetică, “un ordin religios în interiorul iudaismului… un grup de indivizi angajaţi într-o căutare sinceră, dar care nu se situau pe linia religioasă oficială definită de rabinii epocii. Una dintre adunările lor ar putea fi descrisă ca o serie de meditaţii cu folosirea anumitor rituri şi forme rituale… care veneau din timpurile vechi… În acest gen de adunare se interpretau făgăduinţele, profeţiile care fuseseră făcute în privinţa timpului şi a luminii al căror Mântuitor făgăduit va veni… Toate aceste adunări erau secrete”.

Esenienii, spunea Cayce, aşteptau naşterea Mesiei şi pregăteau pentru aceasta indivizi pentru a-i forma ca misionari. Ei aveau un nivel cultural foarte înalt, iar în timpul lui Christos persoana care îi conducea era o femeie pe nume Iudita (Judy), proorocită şi vindecătoare prin rugăciune. Căci aceşti esenieni trăiau experienţe neobişnuite: aveau vise, viziuni, auzeau voci sau trăiau diverse fenomene numite de noi astăzi paranormale. Ei erau experţi şi în astrologie. Întreaga familie a lui Iisus a fost eseniană, “Ioan (Botezatorul) era şi mai esenian decât Iisus”. Elisabeta, soţia lui Zaharia şi mama lui Ioan, proorocită Ana, prietenii Mariei şi ai lui Iosif, de asemenea şi ei, Discipolii lui Iisus, Apostolii, primii creştini erau cu toţii esenieni. Toate acestea au fost afirmaţiile lui Cayce, începând din anul 1934, înainte de a se descoperi “Manuscrisele de la Marea Moartă” la Qumran, în 1947, după moartea lui Cayce, care a avut loc în 1945, documente care îi dau dreptate.

Sfânta Maria

Maria apare în lecturi ca o personalitate de primă importanţă, aşa cum este considerată de către ortodocşi şi catolici. Ea făcea parte dintr-un grup de 12 fete, alese de esenieni pentru a deveni “Canalul” prin care trebuia să se nască Mântuitorul făgăduit. Tinerele au primit o educaţie aleasă în Templul esenian de pe Muntele Carmel, unde a avut loc şi Vestirea. În ziua aceea, când fetele urcau treptele să se roage la Altar, când Maria a urcat ultima treaptă a tunat şi a fulgerat. A apărut un înger care a dus-o pe Maria de mână la Altar, ea fiind cea Aleasă.

Acolo, la Templul de pe Muntele Carmel, la centrul religios al Frăţiei eseniene “erau învăţate misterele Omului, legătura lui cu forţele interioare şi exterioare”. 

Atunci când Maria a fost aleasă pentru a-L naşte pe Mesia avea 16 ani, iar soţul ei, Iosif, avea 36 de ani. 

El este Calea
Cayce, întrebat în timpul lecturilor sale “Cum se poate cere restului omenirii să atingă perfecţiunea lui Iisus, când oamenii se nasc într-un mod mai puţin divin?”, el a răspuns: “Ah, va veni ziua când copiii oamenilor vor înţelege, în fine, scopul procreării pe Pământ… Căci cel care este Calea cere ca toţi să-L urmeze pe acest drum. Şi dacă două suflete se unesc nu în ideea de a-şi mulţumi poftele terestre, pornirile lor carnale, ci de a fi canalul sufletelor care vor veni, atunci se vor putea naşte cei care vor accelera evoluţia Omenirii: căci noi toţi trebuie să fim conduşi mai sus… Întocmai ca El!”. Atunci, “sufletele vor evolua astfel încât vor fi capabile într-o zi de a aduce pe lume alte suflete, exact cum a făcut-o Maria. Şi asta se va putea întâmpla când sufletele bărbaţilor şi femeilor vor deveni treptat conştiente că acest templu a lui Dumnezeu viu, care este corpul lor, acest canal poate fi folosit pentru aceste comunicări cu Dumnezeu, Tatăl sufletelor omeneşti”. Acest lucru poate deveni realitate când: “Concepţia neprihănită este deci posibilă, când fizicul şi mentalul vibrează total la unison cu spiritul: acesta poate acţiona atunci asupra mecanismelor cărnii”.

Cayce afirma că şi Ana, mama Mariei, ar fi conceput-o pe aceasta la fel cum ea l-a conceput mai târziu pe Iisus. Maria a fost aleasă încă de la vârsta de patru ani pentru a fi educată de către esenieni pe Muntele Carmel. 

Mulţi citind aceste rânduri vor spune că mă număr şi eu printre cei “cu mintea dusă”, însă dacă nu vedem un lucru nu înseamnă că el nu există. Dacă un program de televiziune prin cablu este emis pe o frecvenţă de bandă lărgită, pe care nu o au toate receptoarele, pentru a fi vizionat, nu înseamnă pentru cei care nu prind acel program că el nu există. Dacă ei îşi pun alt selector de canale cu bandă extinsă, vor putea să recepţioneze şi acel program. Aşadar, spiritul uman este ca selectorul de canale, el poate fi scăzut şi atunci nu poate percepe frecvenţele “înţelese” de către spiritele înalte şi nu numai că nu le înţelege, dar este total împotriva lor, ignorându-le. Schimbarea selectorului de canale înseamnă creşterea spirituală cu ajutorul căreia avem acces la altă existentă, cea adevărată.

Familia
Iisus Omul, copilul Mariei, s-a născut, aşa cum ştim, la Bethleem, în Iudea, într-o grotă ce a rămas cunoscută ca staul. După unele calcule, Iisus s-a născut la 1 martie anul 4 î.Hr., după calendarul Iulian, într-o duminică, după calendarul mozaic sau ebraic evenimentul s-ar fi întâmplat în anul 1899. Edgar Cayce spunea că el s-ar fi născut pe 19 martie, conform calendarului actual. În cadrul comunităţii sale, data naşterii trebuie să fie în luna septembrie, ea fiind singura lună în care trebuiau să fie născuţi moştenitorii dinastiei, indiferent de data reală de naştere. Ciclul Zodiacal se consideră că începe cu Zodia Fecioarei, care este în septembrie, iar aleşii trebuiau să fie atunci născuţi. În anul 314 d.Hr., împăratul Constantin a mutat ziua de naştere pe 25 decembrie. Astfel, se diferenţia sărbătoarea creştină de tradiţia iudaică, sugerând că Iisus nu ar fi evreu, ci creştin, iar această dată ar coincide cu Festivalul Solar al solstiţiul de iarnă, o sărbătoare importantă a românilor.

“Prea fericita Maria de-a pururea Fecioară”, cum este numită de catolici mama lui Iisus, după Cayce ar mai fi avut şi alţi copii. După 10 ani de la naşterea lui Iisus, Maria şi Iosif i-au mai avut pe Iacob, o fată şi pe Iuda, veniţi pe lume în perioada când Iisus era departe, sub protecţia celor care îl călăuzeau la învăţătură. Şi în Evanghelie, discipolii îi spun lui Iisus: “Mama şi Fraţii Tăi Te caută”, frază ce a stârnit de secole mari discuţii pentru a se stabili dacă aceştia îi erau fraţi sau veri. Sora lui Iisus s-ar fi numit Rut. Mama ei, Maria, fratele ei, Iisus, şi vărul ei, Ioan Botezătorul, erau personalităţi ale vremii, lucru care a făcut ca Rut să se remarce printre oficialităţile de atunci. Astfel, ea s-a căsătorit cu un controlor de impozite roman, cu puţin înainte de răstignirea lui Iisus, care de fapt le-a şi binecuvântat căsătoria. Soţul lui Rut a fost chemat la Roma în perioada răstignirii lui Iisus, iar ea fiind singură a trecut atunci prin mari emoţii. Apoi, ea s-a mutat la Roma, unde a trăit alături de soţul şi copii ei, ajutându-i “pe cei care acceptau noile învăţături creştineşti şi erau persecutaţi”.

O altă femeie din preajma lui Iisus, Maria Magdalena, a fost descrisă de Cayce ca fiind “aşa cum a pictat-o Leonardo da Vinci: cu părul aproape roşcat, cu ochii albaştri, trăsăturile chipului amintind de ereditatea ei totodată greacă şi ebraică”. Iisus ar fi spus că: “Pretutindeni unde se va predica Evanghelia Mea, se va vorbi de ea”. După Înviere, ea a fost alături de Maria, mama lui Iisus, locuind la Ioan, apostolul miliardar, “căci Ioan, se ştie bine, era cel mai bogat dintre discipolii lui Christos. Domeniile sale ar fi evaluate astăzi (în anul 1933, când a fost făcută această lectură), în moneda americană, la aproximativ 25 milioane de dolari”.

Legile şi directivele

Evangheliile oficiale nu ne spun însă nimic despre viaţa lui Iisus de la vârsta de 12 ani până la 30 de ani, după care s-a remarcat prin minunile făcute. Cayce afirma în lecturile sale că, “de la 6 la 16 ani, educaţia sa consta în cunoaşterea directivelor Frăţiei eseniene. Dar copilul a învăţat şi Legea evreilor sau Legea mozaică din acea vreme…”. Guvernanta lui Iisus, protectoarea şi învăţătoarea lui, făcea şi ea parte din grupul de esenieni condus de profetesa Iudita. Când Maria trebuia să-i dea naştere lui  Iisus, ea şi Iosif au fost duşi în Egipt, alături de ei fiind Iosua, care a fost desemnat de către esenieni să-i însoţească, împreună cu ei găsindu-se şi alte grupuri necesare protecţiei acestora. În Egipt, au stat în apropierea oraşului Alexandria, unde Iosua avea şi sarcina “să studieze unele documente care fuseseră conservate în bibliotecile locului… Aceleaşi documente la care Magii veniţi din Orient făcuseră aluzie, spunând: “Datorită acestor documente noi am văzut Steaua Sa”. Erau previzuni astrologice şi alte informaţii adunate de-a lungul timpului legate de venirea lui Mesia şi de “caracteristicile pe care le vor avea cei… care vor fi în contact cu Pruncul; şi cu veşmintele purtate de El, îi vor vindeca pe ceilalţi copii…, căci corpul Său, fiind perfect, emana sănătatea, viaţa însăşi. Întocmai ca şi astăzi, unii indivizi emit vibraţii de sănătate şi viaţă prin fiinţa lor spirituală, vibraţii care distrug orice formă de boală, frica!”.

Pregătire şi iniţiere
Copil fiind, Iisus a fost luat de la părinţi şi trecut în grija maeştrilor Săi, care L-au dus pentru iniţiere în India, Persia şi apoi în Egipt, conform unui program de pregătire şi iniţiere stabilit de Iudita. În primul rând, se studiau bazele Legii. “Şi Legea, în Marele Iniaţiat, trebuie să se manifeste prin iubire, milă, pace, spre desăvârşirea scopului pentru care El a fost chemat.” Cât despre şcolarizarea din Palestina, ea a constat în şederea în Templu, în perioada când El era la Ierusalim, între rabini şi profesori. În şcolile urmate, El era înscris sub numele de Iosua. La Heliopolis, El a studiat calea către profeţie, alături de Ioan (Botezătorul). Învăţăturile din India “vizau modul de purificare şi dezintoxicare a corpului, fortificarea lui fizică şi mentală”.  În Persia, El s-a documentat în medicină şi în cunoaşterea mijloacelor de coordonare a energiilor corpurilor (fizic, mental şi spiritual) conform învăţăturii lui Zu (din acele locuri) şi a lui Ra (din Egipt), baza învăţăturilor din Templu. Acolo, în Persia, în “Oraşul Colinelor”, s-a pregătit pentru a-şi manifesta puterile de vindecător. Apoi, “şi-a petrecut cea mai mare parte a timpului său în Egipt, studiind… Aşa cum arătau pe larg documentele care vor fi descoperite şi care acum sunt îngropate în Piramida… Căci acolo erau instruiţi, iniţiaţi… Egiptul centraliza atunci învăţăturile venite din numeroase ţări, căci acolo era centrul magnetic şi vibratoriu al radiaţiei Pământului”. Şi marea înţelepciune antică greacă se trage din Egiptul antic. Cercetările au scos la iveală că toţi marii filosofi greci au călătorit în Egipt să se instruiască, chiar şi Pitagora, cu celebra sa teorema. Toate aceste şcoli urmate de Iisus erau părţi derivate din şcolile eseniene, dar nu esenismul pur, aşa cum fusese practicat în Carmel. Încununarea pregătirii sale ca iniţiat, Iisus a făcut-o în Piramida, în care trebuia să reziste, să stea o perioadă. Ieşind în viaţa de acolo însemna  că energiile sale se găseau în rezonanţă cu cele ale Universului, el fiind cuplat la forţele acestuia şi nu strivit de ele. Iisus Christos Omul a fost astfel pregătit să se sacrifice pentru a arde păcatul lui Adam, refăcând legătura cu Dumnezeu prin Înviere.  
Din lecturile sale se mai detaşează ideea că omul este format din trei nivele de conştiinţă: conştiinţa fizică – personalitatea, subconştiinţa – sufletul şi supraconştiinţa – spiritul. Se face astfel distincţie între suflet şi spirit. Cayce credea în existenţa unei Conştiinţe Universale, unui Spirit Suprem numit de diversele religii Creatorul Universului, Ahura-Mazda, Iahve, Dumnezeu, Brahma, Buddha, Sfântul Duh, Allah..

 
 
Autor: Romulus Popescu
al treilea ochi

.

„TRECEREA DE LA A PATRA LA A CINCEA RASĂ-RADACINĂ”

541057 302606833169095 2013082167 n
 
Rudolf Steiner
DIN CRONICA AKASHA
-FRAGMENTE-

„Următoarele comunicări se referă la trecerea de la a patra rasă-rădăcină (atlanteană) la cea de a cincea (ariană), căreia îi aparţine omenirea civilizată de astăzi.
[…]

Ceea ce am spus în paginile precedente despre a patra rasără-dăcină, a atlanteenilor, se referă la marea majoritate a umanităţii. Aceasta se afla încă sub comanda unor conducători mult mai evoluaţi decât omul obişnuit, prin capacităţile lor. Înţelepciunea şi puterea de care dispuneau aceşti conducători nu ar fi putut fi atinse prin nici un sistem terestru de educaţie. Ele erau conferite de entităţi superioare care nu făceau parte din lumea pământească. Era ceva cu totul natural ca marea majoritate a oamenilor să vadă în aceşti conducători fiinţe superioare, mesageri ai zeilor. Şi pe bună dreptate, căci nici prin organele de simţ şi nici prin inteligenţa omului nu ar fi putut fi atinse ştiinţa şi dibăcia acestor conducători. Ei erau veneraţi ca trimişi ai lui Dumnezeu şi oamenii primeau de la ei porunci, îndrumări şi învăţături. Fiinţe de asemenea natură au instruit omenirea să deprindă ştiinţa, artele şi fabricarea uneltelor. Aceşti „mesageri ai zeilor” conduceau uneori ei înşişi comunităţile, iar alteori prin oameni mai evoluaţi, pe care îi instruiau în arta de a guverna. Se spune despre aceşti conducători că „erau în relaţie directă cu zeii”, care le revelau legile după care trebuia să se dezvolte omenirea. Aceasta era realitatea. Această legătură cu zeii era, de fapt, o adevărată iniţiere şi se realiza în locuri ascunse cu străşnicie celorlalţi oameni. Erau adevărate centre de iniţiere şi se numeau „temple ale misteriilor”. De aici emana întreaga conducere a umanităţii.

Ceea ce se petrecea în templele de misterii era, prin urmare, de neînţeles pentru popor, ca şi intenţiile marilor săi conducători. Poporul nu putea, cu ajutorul simţurilor, să înţeleagă decât ceea ce era legat nemijlocit de Pământ şi nicidecum ceea ce se revela din lumile superioare pentru salvarea lui. Din aceasfă cauză învăţăturile pe care le dădeau conducătorii trebuiau să fie înfăţişate într-o formă care nu semăna cu nimic din cele ce se refereau la evenimente strict terestre. Limbajul de care se slujeau zeii în relaţia cu „mesagerii” lor, în centrele de misterii, nu era unul pământesc, iar forma sub care aceşti zei se revelau era, cu atât mai puţin, una terestră… „În nori de foc” apăreau aceste înalte spirite în faţa mesagerilor lor, pentru a le transmite cum să conducă pe oameni. Doar omul avea putinţa să îmbrace o formă umană; entităţile ale căror facultăţi depăşeau nivelul uman nu se puteau manifesta decât sub o formă care nu avea nimic asemănător ce ceea ce era pe pământ.

582188 417521558259036 100000035857627 1607895 1813126163 n

„Mesagerii zeilor” puteau să primească revelaţiile transmise de entităţile superioare pentru că ei înşişi erau cei mai evoluaţi în cadrul comunităţilor în care trăiau. În cursul perioadelor anterioare de evoluţie, ei dobândiseră facultăţile pe care majoritatea celorlalţi oameni abia de acum înainte urmau să le obţină. Ei erau oameni propriu-zis numai dintr-un anumit punct de vedere; puteau lua o formă umană, dar facultăţile lor spirituale şi sufleteşti aveau dimensiuni supraumane. Cu alte cuvinte, erau înzestraţi cu o dublă natură, atât divină, cât şi umană. Trebuie să vedem aceşti mesageri ca pe nişte spirite superioare, care însă puteau să îmbrace o formă umană, spre a fi în mijlocul oamenilor, să-i ajute să progreseze în evoluţia lor terestră. Adevărata lor patrie nu se afla pe Pământ. – Aceste fiinţe îndrumau pe oameni, dar nu le puteau dezvălui principiile după care îi conduceau; până în epoca celei de a cincea subrase atlanteene, a protosemiţilor, oamenii erau cu totul incapabili să înţeleagă aceste principii. Era necesar ca, mai întâi, în timpul acestei subrase, să se dezvolte facultatea de judecată, forţa gândirii. Iar această forţă nu s-a dezvoltat decât foarte lent şi în mod progresiv. Chiar şi ultimele subrase atlanteene nu puteau înţelege decât foarte puţin principiile după care acţionau conducătorii lor dumnezeieşti. Ei începuseră să presimtă aceste principii. De aceea, ideile pe care le aveau, ca şi legile care guvernau instituţiile lor de stat, erau mai curând presimţite, decât gândite clar.

[…]

Către sfârşitul perioadei atlanteene, existau trei grupuri de entităţi de tip uman. 1. Primul grup era alcătuit din acele fiinţe pe care le-am numit „mesageri ai zeilor”; aceştia se aflau pe o treaptă de evoluţie ce depăşea cu mult pe aceea a celorlalţi oameni; ei propovăduiau înţelepciunea divină şi făceau fapte dumnezeieşti. 2. Al doilea grup, mai restrâns, era format din marea masă a populaţiei, la care forţa de gândire era încă într-un stadiu latent, dar care dispunea totuşi de unele facultăţi elementare pe care omenirea de azi le-a pierdut. 3. Un al treilea grup dispunea de o putere de gândire mai evoluată, dar pierduse complet vechile facultăţi elementare atlanteene. În schimb, deveneau capabili să asimileze, cu ajutorul gândirii, principiile directoare transmise de „mesageri”. – Al doilea grup de fiinţe umane urma să dispară treptat. Dimpotrivă, al treilea grup a fost pregătit şi educat de fiinţele superioare din primul grup pentru a putea prelua în mâinile lor propriul destin.

Din rândul celor care alcătuiau acest al treilea grup, marele Conducător, pe care literatura ocultă îl numeşte Manu*, a ales pe cei mai apţi şi i-a pregătit să pună bazele unei noi umanităţi. Cei aleşi, fiinţele cele mai dotate, se aflau din a cincea subrasă. Gândirea oamenilor care făceau parte din subrasele a şasea şi a şaptea căpătase o anumită tentă negativă şi nu mai erau apte să evolueze. – Venise acum timpul să se dezvolte la maximum cele mai bune calităţi ale celor mai buni. Alegerea s-a făcut de către acel mare Conducător, care a izolat pe cei aleşi într-o zonă specială a Pământului – undeva în interiorul Asiei –, punându-i la adăpost de toate influenţele negative care ar fi putut veni de la cei rămaşi în urma evoluţiei sau care decăzuseră. – Sarcina pe care Conducătorul şi-o luase era ca acest grup de aleşi să progreseze până într-atât, încât aceştia să reuşească să sesizeze în sufletul lor, cu ajutorul gândirii, principiile după care fuseseră conduşi până atunci, principii pe care mai înainte abia le presimţeau, fără a le putea înţelege. De acum înainte trebuia ca oamenii să cunoască forţele divine pe care mai înainte le-au urmat în mod inconştient. Până atunci, zeii conduseseră omenriea prin „mesagerii” lor; acum trebuia ca oamenii să ştie entităţile divine. Trebuia să se deprindă să se considere ei înşişi ca fiind organele de execuţie ale Providenţei.

ajutor+spiritual
Acest grup izolat se afla în faţa unei hotărâri de mare importanţă. Conducătorul divin se afla în mijlocul lor sub o formă umană. De la aceşti „mesageri divini”, omenirea primea îndrumări şi porunci în legătură cu ceea ce trebuia sau nu trebuia să facă. Oamenii erau instruiţi în ştiinţele care se bazau numai pe ce era perceptibil cu simţurile fizice. Ei presimţiseră această conducere divină a lumii, o simţiseră în propriile lor fapte; dar o conştienţă clară despre ea nu avuseseră. – Acum, Conducătorul le vorbea într-un mod cu totul nou. Îi învăţa că tot ceea ce percep în jurul lor este dirijat de puteri invizibile şi că, de acum înainte, ei înşişi, sunt slujitorii acestor puteri invizibile şi, prin puterea propriei judecăţi, vor avea de tradus în practică legile acestora. Oamenii aud acum despre o lume divină, suprapământească. Aud că spiritul invizibil este creatorul şi susţinătorul a tot ceea ce este vizibil pentru om. Până atunci ei îşi ridicau privirile spre „mesagerii” lui Dumnezeu, pe care îi vedeau, spre acei iniţiaii de natură supraomenească, dintre care unul le vorbea şi le spunea ce trebuie să facă sau să nu facă. Dar, de acum înainte, ei înşişi erau demni ca mesagerul divin să le vorbească chiar despre zei. Cuvântul pe care acesta îl rostea fără încetare acestui grup de oameni aleşi de el avea o puternică rezonaniă: „Voi aţi văzut până acum pe cei care vă conduceau, dar există conducători mai mari pe care voi nu îi vedeţi. Acestor conducători să vă supuneţi. Trebuie să împliniţi poruncile Domnului, pe care nu îl vedeţi, şi să ascultaţi de acela despre care nici măcar nu vă puteţi face o imagine”. Aşa suna, din gura marelui Conducător, noua şi suprema poruncă prin care se instituia, de fapt, cultul unei Divinităti căreia nu-i semăna nici o imagine material-vizibilă şi despre care, din această cauză, nu era îngăduit să se facă nici un fel de chip cioplit. Un ecou al acestei puternice porunci primordiale pe care a primit-o a cincea subrasă se regăseşte în cuvintele Decalogului: „Să nu-ţi faci ţie chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer sus şi din câte sunt pe pământ jos şi din câte sunt în apele de sub pământ”.
[…]
Nu toţi cei selecţionaţi de Manu erau corespunzătari pentru acest scop, ci numai un grup foarte restrâns. Numai din rândul acestui grup Manu putea forma nucleul noii rase-rădăcină. El i-a adunat şi s-a retras cu ei, pentru a-i pregăti şi perfecţiona, în timp ce restul s-a amestecat cu ceilalţi oameni existenţi. – Din acel mic nucleu de oameni grupaţi în jurul lui Manu derivă tot ceea ce constituie încă, până in zilele noastre, adevăraţii germeni ai progresului existenţi în actuala a cincea rasă-rădăcină. Aceasta explică faptul că există două caracteristici care jalonează întreaga evoluţie a acesteia. Una este proprie celor care sunt însufleţiţi de idei superioare, considerându-se ca nişte copii ai unei puteri divine cosmice; alta reprezintă pe cei care pun totul în slujba intereselor personale şi a egoismului.
[…]
Oamenii iniţiaţi, care au apărut mai târziu, sunt din punct de vedere exterior oameni ca şi ceilalţi. Dar ei au rămas, în orice caz, în legătură cu lumile superioare, iar revelaţiile şi apariţiile mesagerilor divini pătrund până la ei. În cazuri cu totul aparte, când apare o necesitate superioară, recurg la anumite forţe care le vin de sus. Ei săvârşesc atunci acte pe care oamenii nu pot să le explice prin legile cunoscute de ei, considerându-le din această cauză, pe bună dreptate, drept minuni. – În toate aceste cazuri, scopul urmărit de forţele superioare este acela de a aşeza omenirea pe picioare proprii şi de a dezvolta complet forţa ei de gândire. – Iniţiaţii-oameni sunt astăzi mediatori între popor şi puterile superioare şi, numai prin actul iniţierii, ei devin apţi să intre în relaţie cu mesagerii divini.”
conferinta Atlantida

Atlantida nu a pierit

atlantida
 Totul a inceput cu Atlantida


Controversele sint vechi: a existat Atlantida sau nu? Unde este? Ce a mai ramas din infloritoarea civilizatie si unde s-ar putea ascunde?


Unii sustin ca Platon nu a vazut nimic, nu a auzit nici un fel de istorii, iar povestea despre toate minunatiile acelea nu este nimic, decit o relatare imaginara, scrisa mult mai tirziu de altcineva si intercalata in opera filozofului antic.


Oamenii au dat Atlantida pe OZN-uri


Scriitorii au exploatat aceasta mina de aur si au scris un numar considerabil de romane bune si credibile despre Atlantida, atlanti si o civilizatie subacvatica post-Atlantida. Dar, o data cu aparitia frecventa a OZN-urilor, interesul pentru Atlantida s-a micsorat. Este regretabil, pentru ca dovezile atesta prezenta, in imediata noastra apropiere, a unor frati intru ratiune.


Nu stim daca sint urmasii atlantilor salvati din cataclismul care le-a distrus civilizatia, dar poate ca aici, in apele oceanului, vom gasi ceea ce cautam in spatiul cosmic. Cine stie, poate ca si acesti necunoscuti cauta sa intre in contact cu noi. Si ar trebui sa ne mutam atentia de la spatiul cosmic la abisurile oceanului planetar.



Cineva a receptionat semnale in adincuri

In martie 1966, Institutul Fortelor Maritime ale SUA a efectuat experimente privind distanta maxima la care se pot stabili legaturi submarine. O antena de aproape 1 km lungime (de fapt un cablu gros) a fost instalata de-a lungul platformei continentale. Aceasta se intinde pe aproximativ 150 km de la coasta estica a Americii, dupa care se intrerupe brusc si, de aici, incep zonele de maxima adincime ale Oceanului Atlantic.


In larg se afla o nava, care instalase locatoare de fund, cu care trebuia sa capteze semnalele. Experimentul a inceput si, aproape imediat, au inceput si ciudateniile. Mai intii, locatoarele au captat semnalul emis. Apoi a aparut un fel de ecou si niste semnale ciudate, ca un fel de comunicare codificata. Experimentul a fost reluat de citeva ori, dar rezultatele au fost identice: semnalul, ecoul, emisia codificata s-au succedat intr-o perfecta ordine, de fiecare data aceeasi!


Parea ca cineva, acolo, in adincuri, receptiona semnalul, il imita perfect, parca pentru a atrage atentia, apoi transmitea un mesaj.


Inregistrarea semnalelor si folosirea locatoarelor au demonstrat ca acestea veneau din zona cu cele mai mari adincimi ale Atlanticului (circa 7.500-8.000 m). S-a considerat ca este vorba despre reflectarea semnalelor de pe fundul stincos si experimentele au fost catalogate ca un esec.


atlantida1Dar, desi oficial programul a fost sistat, cercetarile au continuat. Abia dupa 30 de ani, aceste semnale, introduse in computer, au aratat rezultate uluitoare: ecoul nu era de fapt o repetare a semnalului initial. Dar ce fel de mesaje erau – ecoul si transmisia care-i urma -, nu se stie, caci Pentagonul nu a dat nici un fel de date privind rezultatele obtinute pe calculator.


Se cunoaste insa ca, in urma acestei serii de experimente, s-au desfasurat cercetari sustinute ale zonelor cu pricina din Atlantic, mai ales a celor mai adinci – asa-numitele gropi.


Submarine neidentificate cu viteze extreme

In noiembrie 1972, navele norvegiene de patrulare, apartinind pazei de coasta, au inregistrat aparitia unui submarin necunoscut. Norvegienii au incercat sa intre in legatura cu intrusii, dar acesta se deplasa cu 150 noduri pe ora (adica 250-280 km/ora)!!! In zilele noastre cele mai puternice submarine cu propulsie nucleara dezvolata doar 35-45 noduri (60-80 km/ora). Dupa ce contactul nu a putut fi stabilit, s-a incercat bombardarea submarinului necunoscut cu bombe de adincime.


Dar nava neidentificata s-a scufundat brusc la circa 3.000 m si a disparut de pe ecranele radarelor si locatoarelor acustice. Mai mult, in urma efectuarii bombardamentului, tot echipamentul electronic, mijloacele de telecomunicatii si hidrolocatie au fost scoase din uz. Al cui era submarinul?


Un caz similar, de submarine neidentificate, s-a inregistrat in 1963 in timpul manevrelor marinei americane in apropierea coastelor Puerto-Rico. Submarinele navigau in regim de tacere. Dupa un timp, navele de suprafata care participau la manevre au sesizat un submarin, care nu respecta formatia. Dar, ciudat! Submarinul s-a indepartat cu viteza uluitoare de 100 noduri (aproximativ 180 km/ora). Celelalte submarine au incercat sa-l urmareasca si… acesta a accelerat, indepartindu-se si s-a scufundat la 6 km adincime! Aceasta in conditiile in care cele mai performante submarine nu coboara la mai mult de 1,5 km.


Cercetatorii nu sunt lasati sa se apropie


In prezent aparitia de submarine neidentificate este tot mai frecventa in largul coastelor americane. Acestea sint semnalate in zonele de actiune a navelor americane sau apartinind NATO, dar nu a intreprins nici un fel de actiuni ostile. Au fost semnalate astfel de submarine enigmatice chiar si in Oceanul Pacific, in apropierea Indoneziei. La fel, submarinele participante la manevre au incercat sa prinda intrusul. Din cauza unei manevre gresite a unui submarin urmaritor, acesta s-a ciocnit cu submarinul urmarit si, in urma exploziei, ambele s-au scufundat.


Navele celelalte au reusit sa ridice la suprafata printre altele o bucata de tabla si fragmente de periscop de la submarinul necunoscut.


In citeva minute de la explozie in zona au aparut 15 submarine straine, care au izolat zona catastrofei. Cind un submarin american a incercat sa patrunda acolo, brusc i s-a defectat toata aparatura de bord. Cu mare dificultate a reusit echipajul sa iasa la suprafata in regim de avarie. Si nici cu sistemele de radio si hidrolocatie nu s-a putut razbi in respectiva zona.


Rezultatele analizelor au demonstrat ca fragmentele scoase la suprafata, care apartineau submarinului necunoscut, erau dintr-un metal cu o compozitie ciudata, nemaiintilnita, avind citeva elemente ce nu se regasesc pe Pamint. Mai mult nu s-a putut afla, caci autoritatile de la Pentagon si contraspionaj marinei au blocat orice acces la datele considerate secrete.



Constructii pe fundul oceanului


tossi jade atlantis

In 1997, batiscaful Calmar al marinei australiene a filmat groapa Bellingshausen. Adincimea gropii oceanice este de circa 6 km, iar aparatul se deplasa la 40 m deasupra fundului gropii. Dintr-o data, camerele de filmat ale batiscafului au inregistrat o constructie de forma ovala, care emitea din interior o lumina puternica. Pelicula a fost studiata de cercetatorii de la Universitatea din Melbourne, precum si de specialistii din Marina militara australiana.


Concluzia a fost aceeasi: nu era vorba de nimic altceva, decit de o constructie, faurita de miinile unor fiinte inteligente, altele decit oamenii, caci acestia nu puteau (si nu pot nici astazi) sa constriasca ceva la asemenea adincimi!


Dupa doua saptamini, filmarile din zona gropii Bellinghausen s-au repetat. Stupoare! Camera nu a mai filmat decit… fundul neted, fara nici o constructie!


Daca admitem ca, acolo, pe fundul oceanului, exista o civilizatie avansata, care are o flota foarte evoluata de submarine, devine ingrijoratoare. Ar fi bine daca civilizatia aceasta are intentii pasnice, dar daca intentiile ei sint contrare?


Nora Nicolae