LACASURILE SECRETE ALE LEULUI
Autor: G. H. Williamson
-fragment-
Istoria ne dă numeroase exemple de documente importante care au fost ascunse,
spre a scăpa de distrugere iminentă. Nici istoria Atlantidei nu face excepţie. Citim în
Platon că istoria Atlanţilor a fost scrisă pe tăbliţe de aur, care au fost „plasate la loc
sigur, spre a fi transmise posterităţii”. Atlantida a dispărut, lăsând numai amintirea ei
şi câteva insule – Azorele, insula Sf. Paul, Tristan de Cunha), care înainte fuseseră
culmi muntoase. Supravieţuitorii au plecat către Egipt unde fusese deja întemeiată o
mare civilizaţie, cu circa 24.000 ani î.I.Ch.
Piramida Altar, în mijlocul ţării Egiptului, a fost construită de mari arhitecţi veniţi din
Atlantida şi supervizată de vizitatorii din alte lumi. Ei aveau înţelepciunea care i-a
făcut să rezolve Misterul Misterelor… „Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu”.
În Camera Regelui, care se află în partea cea mai înaltă a Piramidei – descoperită în
zilele noastre – se găseşte un obiect absolut unic. I s-au dat felurite nume, de la acela
de sarcofag, până la acela de cufăr pentru seminţe. În realitate este „o ma-trice într-o
altă matrice” – un caliciu sacru – figurând glanda pineală (epifiză) prezentă în orice
creier uman. Acest receptacul, care se află în Camera Regelui, este deschis, pentru
totdeauna, aşteptând cu răbdare preţioasa comoară – împlinirea ce va fi adusă de
Noua Eră.
„Sarcofagul” nu a fost destinat de desăvârşiţii lui constructori pentru a primi un trup
de mort! Iar Piramida, care a fost construită deasupra unei „anomalii magnetice”
naturale, amplifică, prin forma ei piramidală, conică, forţa naturală; ea devine, astfel,
un instrument de mare energie şi forţă cosmică.
Acesta este motivul pentru care, în Camera Regelui, atmosfera şi temperatură sunt
atât de ciudate: un frig precum cel al morţii pătrunde până-n măduva oaselor! Şi dacă
este lovit sarcofagul, sunetul propagat nu-şi are corespondent în nici o gamă
cunoscută! Dacă cineva ajuns până în „valea umbrelor” ar muri, simplul fapt de a fi
plasat în acest receptacul deschis ar fi suficient pentru a-1 readuce la viaţă!
Mai târziu această forţă naturală a Piramidei a scăzut, şi cei care erau iniţiaţi în
Misterele Sacre erau aşezaţi în „sicriul” ei de piatră, care reprezenta – simbolic –
Puterea ei originară. Ritualul semnifica faptul că neofitul era „condus” către „o nouă
viaţă”, căci „trebuie să te naşti a doua oară!”
Savanţii au determinat că emană încă o uşoară forţă magnetică din această
gigantică structură, dar în prezent ea este insuficientă pentru a permite trecerea de la
moarte la viaţă.
Camera Regelui şi Camera Reginei sunt aşezate, una faţă de cealaltă, în aceeaşi
poziţie în care este aşezată glanda pineală în raport cu cea pituitară (hipofiza).
Niciodată nu a fost descoperită vreo urmă de sistem de iluminat, fiindcă era inutil.
Constructorii perfecţi se bucurau de ochi „care vedeau tot” şi erau ei înşişi o lumină,
Strălucirea ochiului lor interior ilumina tot ce se afla în interiorul templului.
Aproape de vârful Marii Piramide se află camera cea mai secretă. Ea conţine scrieri
ale tuturor civilizaţiilor lumii. O moştenire pentru umanitate, pe care omul modern o
poate abia cu greu concepe! Odată cu Era Nouă, când Semnul Fiului omului va fi
vizibil pe ceruri, TOATE lucrurile se vor revela. Şi, din nou, în decursul secolelor,
omenirea va atinge acelaşi nivel atins de constructorii Marii Piramide, acum 26.000
de ani…
Kheops nu ar fi permis niciodată un asemenea lucru, dacă ar fi fost el adevăratul
constructor al Piramidei! Scoicile marine prezente la baza Piramidei dovedesc,
totodată, că a fost ridicată înaintea unei mari inundaţii. Această teorie se sprijină pe
tradiţii arabe, care adesea au fost greşit interpretate. Aşadar, Piramida a fost
construită înaintea marilor inundaţii determinate de scufundarea finală a Atlantidei.
Catastrofa a dat naştere unei ridicări de valuri, care au acoperit ţărmul şi unele
regiuni spre interior. Fenomenul s-a petrecut cu circa 24.000 de ani î.I.Ch. La acea
epocă, marele savant atlant TOTH a venit în Egipt pentru a ajuta la proiectul pus în
lucru de către vizitatorii din spaţiu. La începutul fiecărui nou CICLU COSMIC (fiecare
durând aproximativ 26.000 de ani), va fi construit un edificiu asemănător. Sfinxul a
fost realizat cu mii de ani după aceea, de către lucrători egipteni, cum o dovedeşte
stilul operei. Adevărata intrare a Piramidei a fost acoperită, astfel, de Sfinx… un lăcaş
secret al LEULUI. Aceasta, pentru a împiedica pe intruşii unei epoci de tenebre să
profaneze mormântul sacru. Trecerea care conducea spre Camera Regelui şi la alte
camere mai secrete a fost închisă cu mii de ani înaintea erei creştine; din această
cauză, după aceea, toţi cei care au fost admişi în Misterele Piramidei au primit
iniţierea în galeriile subterane – necunoscute astăzi. Fără aceste galerii nu ar fi fost
posibil să se intre sau să se iasă, de vreme ce singura intrare de la suprafaţă era
închisă complet de blocurile peretelui exterior. Intrarea secretă – acoperită de masa
Sfinxului, OMUL-LEU – va fi scoasă la iveală în anii ce vor veni.
Altădată, accesul la temple – sub Sfinx – era închis cu o poartă de bronz, al cărui
mecanism secret era învăluit într-un respect general – un soi de teamă religioasă îi
asigura inviolabilitatea, mult mai bine decât ar fi făcut-o o pază înarmată. În interiorul
Sfinxului s-au tăiat galerii ce duc la partea subterană a Marii Piramide. În aceste
temple ascunse sub pământ se găsesc în prezent manuscrise alcătuite pe tăbliţe de
argilă sau de metale preţioase şi pe suluri de papirus.
Piatra de încununare era ea însăşi o piramidă în miniatură, din aramă pură! Este
metalul simbolic al Venusului, aşa cum Crux Ansata (Ankh) – simbolul eternităţii – este
simbolul planetei Venus. Această stranie calitate i-a conferit poziţia ei de piatră
unghiulară.
Cei vechi spuneau: „Arama este mai preţioasă ca aurul!”
„Iluminaţii” antichităţii traversau culoarele şi camerele mistice. Trecând pragul porţii,
ei erau oameni; când ieşeau, deveneau ZEI.
Piramida este locul „celei de-a doua naşteri”, „Matricea misterelor”.
Tradiţia spune că undeva, în adâncurile ei, trăia o fiinţă care se numea „Locuitorul”.
Era un înţelept cu cap de leu, pe care puţini oameni 1-au zărit.
S-a spus deja că TOTH Atlantul a ajutat la realizarea Piramidei. Celelalte piramide,
ridicate mai târziu, au fost imitaţii mai mici şi nu atât de perfecte, realizate de
egipteni. Toth a aşezat manuscrise secrete şi cele douăsprezece tăbliţe de smarald
ale sale în Marea Piramidă.
Mai târziu, în timpul domniei agitate a lui Horemheb (1346-1322 î.I.Ch.), tăbliţele
acestea au fost scoase din Piramidă şi expediate marilor preoţi Maya din America
Centrală, care le-au aşezat sub altarul unuia dintre marile temple ale Zeului Soarelui
din ţara lor.
După cucerirea spaniolă, oraşele au fost părăsite şi comorile templelor uitate.
Toth a mai ascuns în Piramidă şi alte scrieri şi instrumente ale Patriei-Mamă Mu şi
ale Atlantidei. Aceste scrieri explică cum au trăit „Fiii Luminii” printre cei vechi. Ei nu
semănau cu fiii oamenilor, decât atunci când doreau să îmbrace aparenţa materială.
Apoi, „o bucată dintr-o stea” a căzut asupra Atlantidei şi a distrus-o.
În însemnările sale, Toth descrie cum aceşti „Fii ai Luminii” „îşi folosesc bagheta,
dirijând cu ea o rază vibratorie”. Pare o aluzie la puterea „vril „-ului, utilizat de
numeroşi regi şi prinţi ai Egiptului în anii următori!
În timpul celei de-a 3-a Dinastii (anul 3.000 î.I.Ch.), Toth s-a încarnat în Egipt,
devenind Iemhotep, arhitectul Regelui Zoser. Mai târziu Egiptenii l-au zeificat,
declarându-l Zeul Ştiinţei şi al Medicinei; a fost identificat şi cu Toth, Scribul Zeilor.
Ceea ce era corect, deoarece el era Toth. Numele său, Iemhotep, înseamnă „cel ce
vine în pace”. În timpul domniei lui Zoser el a descoperit baghetele-vril, pe care le
ascunsese în Marea Piramidă pe vremea când era Toth. Iemhotep a fost zeificat,
fiindcă a revelat marea putere a vril-ului în perioada reîncarnării sale, şi a realizat
numeroase minuni, gratie acesteia. Toth spune, în tăbliţele sale de smarald: „În vârful
Piramidei, am aşezat „cristalul” care-şi trimite raza în „Spaţiu-Timp” şi care captează
forţa ce vine din eter”… Cristalul era.”piatra unghiulară” din Aramă Pură!
Toth mai spune că Marea Piramidă a fost copiată după piramida naturală de forţă
telurică care arde veşnic şi că, din cauza aceasta, ea va dura dincolo de secole.
Una dintre tăbliţele de smarald menţionează: „De mult, în trecut, foarte departe în
Spaţiu-Timp, Copiii Luminii şi-au coborât privirile pe Pământ; văzând pe copiii
oamenilor supuşi şi prizonieri ai „Forţei venite din Adâncuri”, ei au înţeles că omul nu
se va putea ridica de la pământ către Soare, decât eliberându-se de această sclavie.
Pentru a-i ajuta, ei au venit pe Terra şi s-au încarnat în trupuri asemănătoare celor
omeneşti. „Maeştrii tuturor lucrurilor” au spus, apoi: „NOI suntem aceia care am fost
creaţi din pulberea spaţiului, împărtăşind viaţa întregului Infinit, trăind în lume precum
copiii oamenilor, asemeni copiilor oamenilor, şi totuşi, Diferiţi…”
Constructorii Marii Piramide au îngropat una dintre marile lor nave spaţiale la baza
acesteia. Puterea ei s-a adăugat celei a monumentului. Toth se referă la acest fapt
când menţionează: „Adânc în sol, aproape de fundaţii, a fost îngropată o navă
spaţială care aşteaptă momentul când omul se va elibera. Deasupra navei spaţiale
va fi ridicat un reper sub formă de LEU, asemănător, totuşi, OMULUI”.
„Confreria Binelui”, care a parcurs un drum lung şi anevoios spre a ajunge în Egipt,
trecând prin continentul MU şi Atlantida, ni se dezvăluie iarăşi.
Dar, înaintea ZORILOR, este din ce în ce mai necesară o PREGĂTIRE.
Această lucrare în Lumină trebuie să fie desăvârşită de-a lungul a numeroase
încarnări. E aproape imposibil de vorbit amănunţit despre un astfel de travaliu, întins
pe o durată atât de îndelungată. Aşadar, în cartea de faţă nu vom vorbi decât despre
VIEŢILE cunoscute în ISTORIE.
De exemplu, în jurul anului 1800 î.I.Ch., Avraam – tatăl tuturor evreilor şi primul mare
patriarh – era contemporan cu Hammurabi – Regele Imperiului Babilonian. Avraam
plecase din Ur, în căutarea unei ţări unde ar putea întemeia o naţiune eliberată de
orice idolatrie. Cunoscut sub numele „Amrafel” în Geneză (cap. XIV), Regele este în
realitate Hammurabi şi Avraam îl întâlnise personal în Ur.
„Codul de Legi” al lui Hammurabi provine direct de la Avraam. Regele babilonian şi-a
adunat scribii şi le-a dictat legile regatului său, apoi a poruncit să fie săpate pe
coloane de piatră cu aspect de stelă funerară, care au fost trimise în principalele.
oraşe. Aceste stele îl reprezentau pe Hammurabi primind legile de la Zeul-Soare
Shamash. Regele a fost un mare protector al învăţăturii şi domnia sa a înregistrat o
perioadă de intensă activitate literară. E de mirare atunci că Hammurabi, al cărui cod
de legi seamănă cu legislaţia israeliţilor, s-a reîncarnat mai târziu în Moise, primul
legislator al Israelului?
Când Aavram s-a îndreptat spre Sud, venind din Bethel, a trecut aproape de
Ierusalim, unde l-a vizitat pe Sem (fiul cel mare al lui Noe). Sem nu era altcineva
decât preotul-rege al Salem-ului (Ierusalim), numit ca rege Melchisedec!
Când Sara, soţia lui Avraam şi mama lui Isaac, a murit, a fost înmormântată în
peştera Machpelah, pe versantul vestic al Hebronului. Acum, în locul acela se înalţă
o moschee mahomedană. Ea cuprinde pietrele funerare ale lui Avraam, Isaac, Iacov,
Sara, Rebeca şi a lui Lea. Are practicată o deschizătură circulară, care conduce la o
peşteră subterană, adevărata peşteră Machpelah. Nimeni nu a intrat acolo, de peste
600 de ani!
Manuscrisele lui Avraam, Isac şi Iacov acolo vor fi găsite, ceea ce va declanşa
proteste şi nelinişti teologice de pretutindeni!
[…]
După o mare catastrofă naturală, în timpul căreia fluviul „s-a schimbat în sânge” şi
Pământul s-a cutremurat, în Egipt a năvălit un popor cu numele Amu sau Hiksoşi. Ei
au invadat Egiptul fără nici o oprelişte, aducându-i pe egipteni în stare de sclavie, au
distrus manuscrise preţioase şi opere de artă, au ucis, au ars şi au condus în locul
Faraonilor, cu o ferocitate oarbă, barbară.
Amu sau Hiksoşii din Egipt, precum şi Amaleciţii evreilor şi Arabilor nu au fost
popoare diferite, ci una şi aceeaşi naţiune!
Forţele negative sau „rele”s-au încarnat în poporul Hiksos… acele forţe în
permanentă opoziţie cu Adevărul şi Cunoaşterea Universală.
Mai târziu, în Egipt, ele vor fi susţinătorii din umbră ai preoţimii lui Amon, reamintind,
într-un fel, de distrugerea continentului Mu şi a Atlantidei de către cei care luaseră
„Calea Rea”. Tot aceste forţe au fost răspunzătoare de distrugerea marilor scrieri
purtătoare de Adevăr, în Lumea Veche şi cea Nouă. Ele sunt prezente şi astăzi,
întruchipate de Anticrist -reprezentat prin acei care vor să menţină popoarele
Pământului în lanţurile ignoranţei, care le determină să se masacreze cu miile pe
câmpurile de luptă, spre a-şi potoli setea de desfrâu, de cuceriri, şi a-şi realiza
proiectele lor de dominare a lumii.
