Prima perioada semnificativa a Lemuriei a inceput in jurul anului 200.000 BC, la putin timp dupa un ciclu precesional de 25.920 de ani. Acel ciclu precesional a determinat disparitia a mai mult de jumatate din populatia Pamantului, datorita cutremurelor masive si a schimbarilor climatice.
Perturbatiile electromagnetice au determinat fragmentarea si desprinderea unor suprafete de uscat, creand terenuri fertile pentru etape incipiente de dezvoltare a unor noi civilizatii. Sufletele atrase de taramul Lemuriei erau in general oameni pasnici, unii originari din Pleiade si unii din Sirius sau Orion.
Continentul Lemuriei a devenit de o suprafata aproximativ echivalenta cu a Australiei, fiind localizat la aproximativ aceeasi longitudine dar ceva mai la nord. Ceea ce multi istorici nu realizeaza este faptul ca diverse civilizatii au continuat sa existe pe celelalte continente in aceasta prima perioada a Lemuriei, chiar daca vibratia lor nu era asa de elevata ca a civilizatiei Lemuriei. Lemuria a fost numita ulterior Tara Mu. Era locuita de aproximativ o jumatate de miliard de oameni, aproximativ jumatate din populatia planetei la acea vreme.Dupa aproximativ 3 cicluri precesionale, fluctuatiile electromagnetice au fost iarasi foarte puternice, astfel incat, toate continentele exceptand Lemuria au fost inundate.
Cele mai multe suflete care si-au parasit corpurile fizice in acea catastrofa s-au reincarnat in Lemuria, astfel incat, populatia acesteia s-a marit intr-un ritm ametitor. Aceasta a determinat inceputul celei de a doua perioade a Lemuriei, aproximativ intre anii 122.000 BC si 100.000 B.C. In zona de varf a acestei perioade, populatia Lemuriei a atins nivelul de 1 miliard de oameni.
Acesti oameni nu erau orientati tehnologic, avand o natura tribala, bucurandu-se de muzica si ritmuri, traind in orase mari pe linia coastei.
Aproximativ in anul 100.000 B.C. (anii sunt usor rotunjiti pentru a fi mai usor de retinut), cometa Annanhutak (mentionata in scrierile vechi sub diverse nume. Conform Sferelor de Lumina, aceasta cometa va trece din nou prin sistemul solar in jurul anului 2017 – vezi mesajele mai vechi. Va provoca fluctuatii EM puternice, folosibile in procesul ascensiunii.
Nivelul de cataclisme geofizice si schimbari climatice depinde de liberul arbitru uman si a unor actori mai putin vizibili) a trecut foarte aproape de planeta, coada ei maturand atmosfera Pamantului, ceea ce a provocat o racire dramatica a climei. Oamenii din Lemuria erau obisnuiti cu climatul cald, tropical, cand, deodata, temperatura a scazut cu aproximativ 30 grade celsius in cateva ore. Cei mai multi au murit inghetati. Cei care au intuit ce urmeaza, au incercat sa fuga pe mare.
Multi s-au inecat. Putini care au scapat au incercat sa construiasca orase submarine dar nu au reusit. Exista multe legende ale marii provenind din acea perioada. Continentul Lemurian s-a scufundat in cele din urma in mare datorita furtunilor electromagnetice ce au urmat trecerii cometei.
Au fost foarte putini supravietuitori care au migrat spre ceea ce acum numim India, Indonezia, Australia si mai tarziu Hawai si Filipine.La nivel de suflet, lectia Lemuriei a fost urmatoarea: aspectul emotional, foarte dezvoltat in Lemuria, trebuia echilibrat cu intelectul (care lipsea de la majoritatea locuitorilor din Mu).
Daca oamenii din Lemuria ar fi dezvoltat stiinta, logica si rationamentul, ar fi avut tehnologia necesara sa supravietuiasca racirii accentuate a climei.Ceea ce nu a fost relevat inainte si a fost blocat ca informatie catre pamanteni, este faptul ca civilizatia Draco (originara din Alfa Draconis) a provocat traiectoria foarte apropiata de pamant a cometei. Printr-o serie de explozii nucleare in spatiu, ei au fortat trecerea cometei prin imediata vecinatate a planetei, urmarind distrugerea civilizatiilor pamantesti. Planul era sa puna stapanire pe Pamant ca fiind noua lor planeta (pe langa lacomie si temperament razboinic, alt factor al venirii lor aici a fost distrugerea lumilor din care ei isi trageau originea..).
Draco au avut un succes partial. Cu toate acestea, aterizarea pe planeta in corpurile lor native a fost o incercare deosebit de grea, mult mai grea decat daca s-ar fi incarnat ca si suflete in formele umane nascute aici. Este de ajuns sa stim ca gravitatia si compozitia atmosferei Pamantului le-a facut viata foarte grea in corpurile lor reptiliene. Astfel, au suferit mutatii si corpurile s-au marit, iar ei au ramas in numar mic.
Aceasta a fost ultima perioada care a dat nastere la legendele noastre cu dragoni.. (Draco au mai incercat sa preia Pamantul cu cateva milioane de ani inainte dar nu au reusit din aceleasi motive evocate aici).
Draconienii, genul care nu se da batut cu una cu doua, au petrecut muti ani in laboratoarele din navele lor spatiale manipuland mostre de ADN pana cand au reusit sa creeze un hibrid draco-uman. Secretul hibridului consta in injectarea de ADN reptilian in cerebelul uman, ceea ce crea mutatii rapide in intregul corp.Aceasta parte a anatomiei umane se numeste si astazi creier reptilian.
Caracteristicile implantului au fost comportamentul agresiv si competitiv precum si sindromul lupta sau fugi. Mutatia Draco impreuna cu combinatii de ADN din Orion au dat mare potenta caracteristicilor mentionate mai sus, dominand intregul organism.Astazi, aproximativ 80% din ADN-ul uman este de origine din Orion, sau, sa spunem hibrid Draco/Orion.
Ceea ce numesc unii „natura umana” este rezultatul manipularilor ADN-ului uman originar (pleiadean) de catre Draco si a incarnarilor subsecvente de suflete din Orion. ADN-ul Pleiadean, de care Sferele de Lumina erau atat de mandre (in termenii dimensiunilor inalte) a fost redus ca pondere in cele din urma la 20%. (cu toate acestea, exista o minoritate de oameni care a pastrat caracteristici ADN pleiadeene majoritare. Acei oameni nu agreeaza competitia si razboiul, ci cooperarea si buna intelegere).
Mult timp dupa ce razboaiele din constelatia Orion au luat sfarsit (mai mult de 100.000 de ani in urma), majoritatea factiunilor ce au migrat spre Pamant au ramas in mentalitate razboinica (lumea de astazi).
Daca ne uitam in jurul nostru, vedem nuantele acestui comportament in militarismul „civilizat”, patriotismul nationalist, tendinta de ostilitate precum si in obiceiurile barbare.Sferele de Lumina doresc sa adauge unele detalii despre oamenii din Lemuria. Exista date cum ca acestia traiau numai cu lumina solara, fara a avea nevoie de hrana. Informatia nu este corecta.
Oamenii din Lemuria depindeau major de mari si oceane pentru a-si asigura hrana. Au fost numai cateva suflete din acea perioada care au invatat sa traiasca numai cu lumina (asa cum exista si acum, dar au o viata foarte grea datorita poluarii fizice si energetice).Exista de asemenea informatii cum ca oamenii din Lemuria s-au incrucisat cu creaturi marine. Informatia este de asemenea eronata.
Oamenii din Mu procreau in modul pe care il cunoastem foarte bine. Legendele cu Sirene provin din perioada Pangeei (ulterior Pangeei, datorita rezultatelor dezastruase ale incrucisarilor intre specii, a fost dat un Pact Divin care interzicea acest fapt. Multe creaturi ciudate au luat nastere in Pangeea).
Pentru a trage concluziile finale despre Lemuria, sa rezumam :Civilizatia a inceput sa se organizeze incapand cu aprox. 200.000 B.C. si a continuat pana aproximativ 100.000 B.C. Nu a fost o societate tehnologica, ci una mai degraba tribala. Cu toate acestea, oamenii din Lemuria s-au elevat foarte mult in domeniul artistic.
Ei au fost ceea ce am numi o societate bazata pe emisfera dreapta a creierului, oameni spontani. Au avut ritualuri, tobe, instrumente muzicale. Dansau si se concentrau mult pe arta. Erau in general oameni pasnici si iubitori, dar, foarte naivi in multe privinte. Din acest motiv nu au vazut semnele prevestitoare ale disparitiei civilizatiei lor.
Grupuri din Orion si Alfa Draconis au invadat societatea din Lemuria, contribuind la distrugerea ei. Astfel, acestia au blocat evolutia Lemuriei, care ar fi putut duce la o eventuala salvare a ei. Trecerea cometei a produs racirea extrem de rapida a vremii, cei mai multi oameni din Lemuria murind inghetati. In perioada Lemuriei, oamenii erau 3D si 4D. In unele cazuri, ei au fost calauziti de ghizi din 5,6 si 7D, care le-au transmis invataturi deosebite. Cu toate acestea, bariera de frecvente joase din jurul Pamantului nu a favorizat obtinerea unei adevarate iluminari.
Lemuria a fost distrusa din motivul ignorantei locuitorilor sai, la care s-a adaugat manipularea fortelor intunecate din sistemele stelare mentionate. Daca cei din Lemuria ar fi fost echilibrati in interior (emotie si intelect, Inima si Minte), nu ar fi atras forte externe, la randul lor dezechilibrate..
LEMURIA
Cand Lemuria s-a scufundat, a avut loc o inversare a polilor si Atlantida s-a ridicat din mare. Cei 1.000 de maestrii nemuritori ai Scolii de Mistere din Naacal din Lemuria s-au indreptat spre Atlantida, mai precis catre una din insulele Atlantidei, numita Undal.
Primul lucru pe care l-au facut cand au ajuns pe insula Undal, a fost construirea unui zid care strabatea mijlocul insulei de la nord spre sud. Acest zid care avea o inaltime de circa 12 metri si o latime de sase metri impartea insula in doua zone astfel incat sa nu poti trece dintr-o parte in alta.
Apoi, acesti maestri nemuritori au ridicat un zid mai mic de la est catre vest, divizand astfel insula in patru parti. Aceasta structura este o replica a mintii omenesti, care se divide in doua emisfere despartite de corpus callosum. Emisfera stanga, masculina, este bazata pe logica.
Cea dreapta, feminina, este bazata pe experienta sau intuitie. Dar partea masculina are dealtfel un aspect feminin sau experimental asociat cu el, iar partea feminina are un aspect masculin, logic, asociata cu ea. Acestea sunt cele patru cvadrante ale mintii oemnesti.
Cand maestrii au terminat munca de divizare a insulei, jumatate din ei s-au asezat in partea masculina, jumatate in cea feminina. Maestrii care erau pe partea stanga au devenit ganditori logici, iar cei de pe partea dreapta au devenit ganditori intuitivi. Apoi ei au proiectat pe insula principala cele 10 tipare ale Copacului Vietii, astfel ca vortexuri de energie au inceput sa se roteasca spre zece locuri si i-au adus pe lemurieni in Atlantida.
Fiecare persoana a fost atrasa catre un anumit vortex asociat cu natura interioara a persoanei respective. Lemurienii care s-au asezat in zona care se intinde de la Lacul Titica pana la Muntele Shasta au simtit nevoia de a emigra catre Atlantida. Ei au fost atrasi spre Atlantida de catre vortexurile de energie create de catre maestrii nemuritori.
Din nefereicire, tiparul evolutionar al Lemuriei era construit astfel incat lemurienii si-au dezvoltat doar natura interioara asociata doar cu 8 vortexuri din cele 10 ale Copacului Vietii. Lemurienii au migrat spre opt din cele zece locuri, care au devenit orase mari, dar cele doua vortexuri ramase au devenit vacante. De aici a aparut o mare problema la inceput.
Vortexurile de energie vacante au sfarsit prin a atrage doua rase de extraterestri nepoftiti care s-au unit cu constiinta noastra umana si au devenit o parte a tiparului nostru evolutionar. Prima rasa extraterestra au fost evreii, ale caror origini erau necunoscute, dar ei nu constituiau o problema.
De fapt, in multe aspecte ei ne-au ajutat pentru ca au adus informatii avansate pe care noi nu le detineam. Problema a fost cu cea de-a doua rasa extraterestra. Aceasta rasa a venit de pe Marte, nu de pe planeta Marte pe care noi o stim sau care a existat atunci, ci de pe planeta Marte din urma cu 1 milion de ani. In acel timp Marte era o frumoasa planeta, cu viata pe toata suprafata ei si nu moarta, asa cum a devenit mai tarziu.
Dar locuitorii martieni sufereau de pe urma efectelor rebeliunii luciferiene, iar lumea lor a fost distrusa de aceasta rebeliune. Dar problema martiana nu a fost creata de Lucifer insusi ci mai degraba de un tip similar de trasatura morala. Ii spun acestei probleme „Rebeliunea luciferiana”, chiar daca Lucifer nu a fost implicat decat in revolta recenta, cunoscuta de noi.
Datorita ratei mici de supravietuire a Draco dupa distrugerea Lemuriei, procentajul de oameni care are ADN pur reptilian majoritar a ramas foarte mic. Cele mai multe colonizari ce s-au facut dupa anul 100.000 B.C si inainte de Atlantida au fost realizate de Consiliile din Rigel si Betelguese din constelatia Orion.
– Conspiratia Romana Pentru Inventarea lui Iisus Christos –
Titlul filmului de astazi ar putea starni respingere sau neincredere, sunand destul de senzationist sau bombastic, gandul zburandu-ne la Dan Brown si la cartea lui, insa va invitam cu caldura sa-i acordati timp, sa-l parcurgeti cu atentie, pe indelete si sa intelegeti poate, ca in mare masura, acesta are partea lui de dreptate. Filmul este realizat pe baza cartii cu acelasi nume, iesita initial in 2005 si adaugata si revizuita in 2011, o carte scrisa de Joseph Atwill, acesta aparand si in film.
Filmul vine pentru noi cu niste completari exceptionale, revelatoare care ne confirma inca odata ceea ce gandim si noi despre povestea lui Iisus Christos. Desi in film, cercetatorii care apar ajung la concluzia ca Iisus nu a existat absolut de loc, ca e un personaj 100% inventat de romani, noi nu suntem la fel de radicali, insa suntem absolut convinsi ca povestea, mitologia din jurul acestui personaj a fost modificata, inflorita, adaugita, taiata (in special de romani si nu numai), ajungand in forma actuala pe care o stim cu totii din Biblie. Inca mai credem ca a existat totusi un personaj cu calitati exceptionale in acea perioada (posibil chiar in zona Tracica, poate chiar in Dacia), un personaj a carui poveste a fost furata, ciuntita si adaptata astfel incat romanii (si mai tarziu biserica) sa controleze masele de oameni, populatia cucerita in special, sa-i linisteasca, sa-i adoarma si totodata, inconstient sa-i faca sa venereze si sa adore indirect pe „zeul” roman, cezarul Romei (imparatul, care trebuia sa fie zeu in ochii oamenilor, inclusiv in ochii evreilor cuceriti).
Filmul aduce noi dovezi greu de combatut si de ignorat, niste argumente care noua ni se par de exceptie. Corelatiile, paralelele dintre povestea lui Iisus din Biblie si povestea lui Titus Flavius (unul dintre imparatii romani), scrisa de Josephus Flavius, sunt mai mult decat coincidente.
Despre ce este vorba pe scurt, in film:
1) Ni se demonstreaza ca povestea lui Iisus este una fictiva, o combinatie de povesti si mitologii de la mai multi lideri mesianici din trecut, in esenta fiind o mitologie solara.
2) Dinastia Flavienilor, din dorinta de a arata ca si ei sunt zei (ei nu au ajuns la putere prin descendenta obisnuita ci prin preluarea in forta a puterii imperiale) a inventat o poveste mirobolanta. Ei au inventat aceasta mitologie a lui Iisus care profeteste a doua venire a „fiului omului” care se refera de fapt la dinastia imparatilor romani flaviani. Deci a doua venire s-a intamplat deja acum aproximativ 1900 de ani, (sau mai bine zis la aprox 40 de ani de la asa zisa moarte a lui Iisus din anul 33 e.n ) si aceasta reprezenta venirea la putere a „zeului” de la Roma, imparatul Vespasian Flavius (cel care a implinit practic „ profetiile” lui Iisus legate de a doua venire – distrugerea Ierusalimului, inconjurarea acestuia cu un zid, si moartea unei generatii de oameni de dupa „inaltarea” lui).
3) Un nepot al lui Titus, devine papa, intre 92 si 99 e.n., Papa Clement I (Titus Flavius Clemens sau Clement din Alexandria) din acest moment devenind evidenta pentru oricine mai crede altceva, influenta flaviana asupra bisericii in general si asupra crestinismului in particular. Acesta este considerat practic parintele tuturor bisericilor crestine, inclusiv cea ortodoxa, fiind venerat ca un sfant martir. In biografiile lui Clement I rareori se mentioneaza (aparent „intamplator” binenteles) faptul ca acesta ar fi ruda de sange cu imparatul roman, insa citind cu atentia dinastia Flaviana , veti vedea ca face intr-adevar, parte din familie, impreuna cu Flavia Domitilla, prima sfanta a bisericii, venerata si de biserica romana-catolica si cea ortodoxa. Deci este mai evident decat oricand ca este o „afacere” de familie.
Sunt multe multe alte idei in film si in carte, ce merita studiate cu atentie, acestea fiind doar 3 dintre ele care ne-au ramas in minte la o trecere rapida prin memorie …
Va lasam pe voi sa studiati mai mult in aceasta directie si va rugam frumos sa nu ne credeti pe cuvant. Si noi inca mai cercetam subiectul si evoluam in cunoastere pe masura ce mai studiem una sau alta. Nu suntem istorici, insa unele aspecte sunt mult prea evidente si pentru omul de rand care nu a aprofundat aceasta istorie.
Una dintre bilele negre oferite acestui film este sustinerea ideii ca teoria evolutionista nu ar fi combatuta si cu argumente stiintifice de catre creationisti. Exista argumente stiintifice si pro si contra evolutionismului, nu numai argumente dogmatice cum crede Atwill si ca si in cazul de fata, e bine sa ne pastram mintea deschisa si sa analizam toate doveziile existente, fara a avea idei preconcepute despre orice.
Tindem sa ne aliniem concluziilor oferite de cercetatorii din acest film care suna asa (preluare din transcriptul filmului):
„Eu unul nu vreau sa subminez aspectele pozitive ale crestinismului Exista aspecte pozitive si in crestinism si in alte religii Problema aici sunt pretentiile istorice pe care le au aceste religii.” – Dr. Rod Blackhirst (Lector in Studii Religioase la Universitatea Trobe din Australia)
In mod traditional dogma religioasa a interzis cercetarea descoperirilor istorice sau includerea unor anumite descoperiri stiintifice in invatatura lor, cerandu-le urmasilor sai sa creada orbeste ce li se spune si sa nu accepte dovezile descoperite
„Traim intr-un timp (poate este o noua renastere intelectuala) in care oameni s-au saturat de structura societatii si in care observam fraude majore in inima pietei noastre financiare si in inima industriei si le-a ajuns …Parerea mea este ca avem inca o frauda … Cea mai mare frauda, cea din inima crestinismului …si este vremea ca oameni care au dovezi sa iasa si sa puna aceasta informatie nu numai la dispozitia cercetatorilor si jurnalelor academice ci si publicului care vrea sa stie, la scara larga. ” – John Hudson (analist literar si autor al artii „La Revedere Iisus”)
Este sanatos ca oameni sa auda mai multe pareri pana sa isi faca singuri o parere. Si teoriile prezentate de cercetatorii nostri fac parte din acea diversitate de opinii.
„Cand aud ca povestea lui Iisus este un mit, oamenii simt ca le iei ceva. Cand intrebi oameni de ce cred in povestea lu Iisus? Adesea iti vor spune de biblie samd Daca ii intrebi `ai studiat Biblia istoric vorbind, te-ai uitat la dovezi?` iti vor spune ca nu au facut-o, deci nu acesta este motivul real. Adevaratul motiv este ca oamenii au o relatie cu Iisus. `Am o relatie personala cu Iisus si asta nu vreau sa pierd`.
Acesta este un motiv bun sa fi Gnostic si un motiv rau sa fi Literalist. ” – Timothy Freke (ca-autor al ”Misterele lui Iisus” si ”Iisus si zeita pierduta”.
Gnosticii precum si religile pagane credeau ca mitul omului care moare si invie era o alegorie care trebuia folosita pentru dezvoltarea personala. Sa moara fata de natura lor inferioara si sa invie catre natura LOR SUPERIOARA.
Literalistii au pus control pe mitul original si l-au modelat astfel incat sa ia puterea de la individ si sa o dea unei autoritati centrale. Redescoperirea miturilor originale le ofera oamenilor libertatea sa isi aleaga o credinta care li se potriveste.
„Unii crestini au dezvoltat credinta lor personala, ca Iisus este o forta, o energie, o putere in interiorul lor. Asa au interpretat ei povestea. Povestea a devenit, din nou, ceea ce de fapt a fost la inceput, o alegorie. Eu nu am nici o problema cu Christosul din Interior. Eu am o problema cu militanti bisericii. Ceea ce ameninta omenirea este religia organizata, inregimentata, rigida aflata in mars luata atat de in serios ca vei manifesta cele mai rele percepte ale ei.”
– KENNETH HUMPHEREYS (istoric si autor al cartii „Iisus nu a existat niciodata”)
Daca analizam toate religiile lumii vom observa ca exista un numitor comun care leaga toate credintele si toti oamenii. Si din aceasta conexiune noi putem sa facem alegerile care acum au devenit atat de critice pentru viitorul nostru.
„As vrea sa ma concentrez asupra originlor ideilor religioase. Se pare ca sunt foarte unificatoare in ciuda diviziunilor care se vad la suprafata. Ar fi foarte de ajutor pentru intreaga umanitate sa realizeze ca exista aceasta unitate de esenta. Originle religiilor au la baza venerarea Naturii, studierea soarelui a lunii a stelelor, planetelor. La aceste lucruri s-au uitat oamenii cu reverenta si veneratie timp de mii de ani.
Si este foarte important sa ne intoarcem la acele radacini. Distrugerea planetei este deasemenea legata de idei religioase. Asta ar putea ajuta la restaurarea echilibrului pe planeta intr-un mod foarte profund si semnificativ.”- D.M Murdoch / ACHARYA S – Mistic si autor al cartii ”Conspiratia Christ”
Supravietuirea umanitati depinde de studierea istoriei dintr-o alta perspectiva pentru a fi mai clari asupra faptelor istorice si sa continuam sa onoram miturile ce ne ofera cea mai mareata intelepciune.
„Important este ce zice mitul si nu ce sa intamplat cu adevarat…. iar istoria reala este mult prea complexa pt omul de rand sa o inteleaga.” – Prof. Robert Eisenman , C.S.U.L.B (autor al cartilor „JAMES fratele lui Iisus” si „Codul Noului Testament”)
Este foarte important pentru cultura noastra ca oameni sa inteleaga deunde se trage crestinismul si asta este o urgenta. Puteti pasi pe aceasta cale si trage aceste concluzii. Avem dovezi clare ca Crestinismul a fost o inventie a romanilor, pentru a linisti oameni si popoarele cucerite. Si acest lucru este important pentru ca ne da o alta cale de a intelege guvernele.
Cum functioneaza guvernul, uneltele folosite, scopul pe care il are prin difertele operatiuni de propaganda.
Si daca te uiti la influenta pe care o are dogma in mass media de astazi poti vedea cu usurinta ca este in crestere.
Mi-ar place sa determin acesti extremisti sa ia in considerare posibilitatea ca descoperirile mele sunt corecte.
Desi exista mult bine in crestinism trebuie sa intelegem cum conducatorii s-au folosit de religie ca sa ne controleze si o fac in continuare si azi. Eu sper ca oamenii sa fie mai sceptici cand oameni guvernului il folosesc pe Dumenzeu la interpretarea legilor sau se folosesc de armaghedon pentru a crea politici guvernamentale.
Flaviani au introdus un mesaj secret in evanghelii, pe care il putem intelege acum dintr-o noua lumina.” – Joseph Atwill
„Vei cunoate adevarul si adevarul te va elibera!”
Sursa: fymaaa.blogspot.ro
DOCUMENTAR CAESAR’S MESSIAH – The Roman Conspiracy to Invent Jesus
PUTETI SA ACHIZITIONATI CARTEA SI/SAU DVD-UL DE AICI.
https://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2023/03/iisus_hristos_01710800.jpg347620adminhttps://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2025/07/logo-transparent.pngadmin2023-03-09 18:22:262023-03-09 18:22:26DOCUMENTAR MESIA CEZARULUI – Conspiratia Romana Pentru Inventarea lui Iisus Christos
Incepand din anul 10.000 I.Hr. istoria este plina de hieroglife, simboluri si scrieri care prezinta adorarea pe care oamenii o aveau fata de astrul luminos si cald al zilei: Soarele. Este usor sa intelegi de ce. In fiecare zi soarele rasare aducand cu el lumina, caldura, siguranta, salvand oamenii de intuneric, de frig si de pradatorii nocturni ai intunericului noptii. Civilizatiile trecute au inteles ca fara SOARE graul nu ar creste si ca fiintele vii nu ar putea trai fara el. Datorita acestor lucruri, soarele a devanit divinitatea cea mai adorata din toate timpurile.
Oamenii antici erau la fel de atenti si cu stelele. Cunoasterea lor le permitea sa stie si sa anticipeze evenimente care se repetau in decursul a lungi perioade de timp ca eclipsele si luna plina. Erau atat de intelepti incat au catalogat si grupat Harta Celesta in ceea ce astazi se numeste Harta Constelatiilor.
Aceasta este crucea zodiacului, o imagine conceputa din cele mai antice timpuri ale istoriei umane. Ea reprezinta soarele care metaforic traverseaza cele 12 constelatii in cursul unui an. Reprezinta si cele 12 luni ale anului, cele 4 anotimpuri, cele 2 solstitii si cele 2 echinoctii. Termenul ZODIAC se refera la faptul ca, constelatiile sant antropomorfizate, personificate ca fiind persoane sau animale.
Cu alte cuvinte, civilizatiile antice nu numai au observat constelatiile, soarele si stelele ci explicau miscarile si legaturile dintre ele sub forma de personificari creand in acest fel un fel de mitologie. Soarele cu puterea sa de a da viata, era personoficat in “Creatorul Invizibil” sau Dumnezeu. Era cunoscut precum “Dumnezeul Soare”, “Lumina Lumii”, “Salvatorul umanitatii”. Pe de alta parte cele 12 constelatii reprezentau etapele calatoriei “Soarelui-Dumnezeu” si erau identificate cu fenomene care se manifestau in acea perioada de timp.
De exemplu Varsatorul era omul care varsa apa, care aduce ploile de primavara.
Acesta este Horus-Ra, Dumnezeul Soare al Egiptului din anii 3000 I.Hr. Este o diviniate Soare antropomorfa, iar viata sa este povestita intr-o infinitate de mitologii care descriu miscarea soarelui pe cer. Sintetizand totul, povestea lui Horus este urmatoarea:
1) Horus este nascut la 25 decembrie de fecioara Isis-Meris
2) Nsterea sa a fost acompaniata de o Stea din Est pe care Regii au urmat-o pentru a-l gasi pe Salvator ca sa ii ofere darurile lor.
3) La varsta de 12 ani, Horus-Ra era un prodigios tanar invatator.
4) La varsta de 30 de ani a fost botezat de o persoana numita Anup, iar din acel moment a inceput domnia sa.
5) Horus avea 12 discipoli care calatoreau cu el, care savarseau miracole, vindecau bolnavi, mergeau pe ape.
6) Lui horus ii erau atribuite nume simbolice ca:
7) “ Lumina”, “Fiul ales al lui Dumnezeu”, “Pastorul cel bun”, “Mieluselul lui Dumnezeu” si multe altele.
8) Dupa ce a fost tradat de Typhon, Horus este crucificat, ingropat pentru 3 zile dupa care a reinviat.
Aceste atribute ale lui Horus, chiar daca par a nu fi adevarate, au alimentat legende si mituri in toata lumea pentru ca foarte multe alte divinitati ale diferitelor culturi antice, au aceeasi structura mitologica generala. Ceea ce conteaza este ca sant zeci de salvatori nascuti de o fecioara, crucificati iar apoi reinviati care corespund acestei descrieri in toate partile lumii.
Horus &Amp; Isis &Amp; Thoth
Chrishna din Pakistan, Budha Sakia in India, Salivahana in Bermude, Zulis, Osiris si Horus in Egipt, Odin in Scandinavia, Crite in Caldeea, Zoroaster si Mithra in Persia, Baal si Taut in Fenicia, Indra in Tibet, Bali in Afganistan, Jao in Nepal, Thammuz in Siria, Zamolxis in Tracia, Adad in Siria, Alcides in Teba, Deva Tat si Sammonocadam in Siam, Cadmus in Grecia, Gentaut in Mexic, Adonis in Grecia, Prometeu in Caucaz, Mahomed in Arabia…..
Intrebarile ar fi aceastea:
-de ce sant toti nascuti de catre o fecioara in 25 decembrie?
-de ce sant morti doar 3 zile dupa care reinvie in mod inevitabil?
-de ce au toti 12 discipoli?
Ca sa descoperim raspunsurile la aceste intrebari, vom analiza cei mai recenti Messia legati de cultul soarelui.
ISUS CRISTOS
-Cristos este nascut de o fecioara pe 25 decembrie in Betleem, nastere anuntata de o Stea din Est pe care cei 3 Regi magi au urmarit-o pentru a-l descoperi pe Salvator caruia doreau sa ii daruiasca darurile lor. De mic copil, Isus mergea in sinagoga satului ca sa invete lumea cuvantul tatalui sau. La 30 de ani a fost botezat de catre Ion Botezatorul, dupa care a inceput predicarea sa. Isus avea 12 discipoli care mergeau cu el. El facea miracole, mergea pe ape si invia mortii. Este cunoscut ca “Regele Regilor”, “Fiul lui Dumnezeu”, “Lumina Lumii”, “Alfa si Omega”, “Mielul lui Dumnezeu” s.a.m.d. Dupa ce a fost tradat de catre discipolul sau Iuda, a fost vandut pentru 30 de arginti, crucificat, pus in mormant, iar dupa 3 zile a reinviat si s-a inaltat la cer.
Inainte de toate aceste descrieri pe care ni le fac Evangheliile despre el, nasterea sa are o insemnatate astrologica:
-Steaua de Est este steaua Sirus, cea mai stralucitoare stea a cerului, care pe data de 24 decembrie se alineaza cu cele mai stralucitoare stelele ale Centrurii Orion.
-Aceste 3 stele sant numite astazi la fel cum erau numite in timpurile antice: “Cei 3 Regi”
-”Cei 3 Regi” si Sirius, steaua cea luminoasa, se aliniaza exact cu punctul din care rasare soarele in ziua de 25 decembrie.
-Acesta este motivul pentru care cei 3 Regi urmaresc Steaua de Est: cele 3 stele doresc ca sa gaseasca rasaritul, adica Nasterea Soarelui.
Fecioara Maria este Constelatia Virgo, cunoscuta ca Fecioara pentru ca Virgo in limba latina inseamna Fecioara. Hieroglifa antica pentru Virgo era “M” modificata.
Acesta este motivul pentru care Maria, ca de altfel multe ale fecioare care au nascut fii, cum ar fi mama lui Adone, Mirra, mama lui Budha, Maya, incep cu litera M.
Tot la constelatia Virgo se refera si expresia “Casa Painii”, care este reprezentarea constelatiei Virgo si a mamei Fecioara care poarta cu ele un cos cu grau.
Aceasta Casa a Painii, simbolul graului reprezinta lunile august si septembrie, luni in care se secera si se aduna recolta. Pe de alta parte Betleem se traduce cuvant cu cuvant in “Casa Painii”. Betleem, este deci un cuvant care se refera la Constelatia Virgo, un loc care se gaseste in cer nu pe pamant.
Dar mai exista inca un fenomen interesant care se produce in zilele dintre solstitiul de iarna si 25 decembrie. Imediat dupa solstitiul de vara, pana la solstitiul de vara zilele devin din ce in ce mai scurte si mai friguaroase. Privind soarele din emisfera nordica, el apare inaintand catre sud, devenind din ce in ce mai mic si mai slab. Cand este aproape de solstitiul de iarna, zilele devin din ce in ce mai scurte iar terminarea recoltatului insemna pentru popoarele antice o apropiere de moarte.
Era MOARTEA SOARELUI. Pe 22 decembrie moartea soarelui era aproape terminata deoarece soarele continuand sa se indrepte catre sud in cele 6 luni, ajunge punctul cel mai de jos al cerului. Lucrul curios care se intampla este ca soarele inceteaza sa se mai deplaseze catre sud (din punct de vedere perceptibil) pentru 3 zile. In timpul acestei pauze de 3 zile, soarele ramane in vecinatatea Crucii Sudului numita Constelatia Crux.
Dupa acesta perioada, in 25 decembrie soarele se misca cu 1 grad, de acesta data catre nord, facand ca zilele sa se mareasca, aducand caldura si primavara. Din acesta cauza se spune ca soarele a fost mort pe cruce pentru 3 zile, dupa care renaste din nou.
Acesta este motivul pentru care Isus si toate celelalte divinitati legate de cultul soarelui condivid aceasta idee de crucificare, de moarte pentru 3 zile si de reinviere. In realitate este perioada de tranzactie in care soarelle isi modifica traiectoria din nou catre emisfera nordica aducand primavara si deci Salvarea.
Cu toate acestea anticii nu celebrau reinvierea soarelui pana la echinoctiul de primavara sau Paste. Acest lucru se datora faptului ca plecand de la echinoctiul de primavara soarele depseste oficial puterea obscuritatii deoarece zilele devin mai lungi decat noptile iar conditiile pentru ca natura sa reinvie sant optime.
Simbolismul despre Isus si cei 12 discipoli, inseamna in realitate cele 12 constelatii ale Zodiacului impreuna cu care Isus-Soarele se plimba pe bolta cereasca.
Numarul 12 este repetat de foarte multe ori in biblie.
-12 triburi ale lui Israel
-12 frati ai lui Iosif
-12 judecatori ai lui israel
-12 patriarhi
-12 profeti
-12 regi ai lui Israel
-12 principi ai Israelului
-12 apostoli impreuna cu Isus
Textul Evangheliilor are de a face foarte mult cu astrologia mai mult decat oricare alt test.
Crucea crestinilor reprezinta de fapt Crucea Zodiacului si miscarea soarelui printre constelatiile ceresti. Acest simbol considerat crestin este de fapt un simbol spiritual pagan cunoscut si folosit cu mii de ani inainte de inventarea religiilor monoteiste si a lui Isus capul bisericii crestine.
Acesta nu este un simbol crestin ci o sinteza a simbolului pagan al Crucii Zodiacale.
Acesta este motivul pentru care Isus in arta sacara antica era desenat cu capul pe crucea cu raze, pentru ca Isus este “Soarele lui Dumnezeu”, “Lumina zilei”, “Salvatorul Renascut”, care va renaste din nou, asa cum apare in fiecare dimineata pe cerul senin.
El renaste mereu, ca in fiecare zi si poate fi vazut cum se renintoarce printre norii cerului cu coroana sa de spini( razele solare)
Dintre metaforele astrologice si astronomice povestite in biblie una dintre cele mai importate ne vorbeste despre Ere. In multe paragrafe se vorbeste despre Ere. ( mateo 28/20; 12/32; 13/39; 24/3) (luca: 18/30; )
Inaiante de a intelege semnificatia lor, cred ca pentru multi este comun termenul de “Precesiune a echinoctiilor”. Anticii egipteni, la fel ca multe alte culturi inaintea lor au descoperit ca la fiecare 2150 de ani, soarele se muta din echinoctiul de primavara intr-un alt semn al zodiacului. Acest lucru se datoreaza unei miscari lente angulare pe care pamnatul o mentine in timp ce se roteste in jurul axei sale. Acest fenomen se numeste Precesiune deoarece constelatiile ramam in urma sa fata de miscarile din in timpul anului.
Perioada necesara ca aceast fenomen de Precesiune sa poata traversa toate cele 12 semne zodiacale este de 25.765 de ani, iar acest an important era numit Marele An. Anticele civilizatii cunosteau foarte bine acest fenomen si se refereau la fiecare dintre aceste perioade de 2150 de ani cu termenul de Era.
Din anul 4300 I.Hr pana in anul 2150 I. Hr. a fost Era Taurului, din anul 2150 I.Hr. pana in anul 1 D.Hr. a fost era Berbecului, din anul 1 D.Hr pana in anul 2150 D.Hr. avem Era Pestilor, Era care este si astazi, iar in jurul anului 2150 vom intra intr-o noua era, Era Varsatorului.
Biblia vorbeste in mod simbolic despre cele 3 Ere dupa care va veni a patra. In Vechiul Testament, Moise cand coboara de pe muntele Sinai unde suise ca sa primesca cele 10 porunci, se infurie cand vede poporul sau care venera un Taur sau Vitel de aur. Arunca atunci tablitele si ii indeamna pe oameni sa se ucida unul pe altul pentru a se purifica. Multi studiosi ai bibliei cred ca acest lucru se intampla pentru ca Israel adora un alt zeu sau un simbol fals care il reprezenta pe acest zeu.
Adevarul este ca Vitelul de aur reprezinta Era Taurus sau Taurul in timp ce Moise reprezinta noua Era Aries, adica a Berbecului. Acesta este si motivul pentru care evreii si astazi suna in cornul berbecului. Moise reprezinta noua Era a Barbecului si o data cu sosirea acestei ere noi, toti trebuie sa paraseasca Era cea vechie.
Si alte divinitati pun in evidenta acesta tranzitie dintre Ere, ca de exemplu Mitra, o divinitate pre-cristiana care ucide un taur cu aceeasi simbologie.
Isus este deci cel care introduce Era care urmeaza dupa cea a Berbecului, adica Era Pestilor. Pestele este un simbol foarte comun in Noul Testament mai ales ca Isus este cunoscut ca fiind “Marele Pescar”. A dat de mancare la 5000 de persoane paine si 2 pesti. Cand a inceput predicarea sa, mergand catre Galileea a intalnit 2 pescari cu care se imprieteneste si care il urmeaza. Mitra sau coroana Papei de la Roma este fara dor si poate un cap de peste care reprezinta Era Pestilor.
Desi multa lume crede ca mitra papala este un simbol crestin, in realitate ea se gasea pe capul multor divinitati pagane inca dinainte de inventarea acestei religii.
Cred ca toti au vazut simbolul pestelui “Jesus Lives” lipit pe spatele masinilor, dar putini stiu ce insemana cu adevarat. Este un simbol astrologic pagan al Regatul Soarelui din Era Pestilor.
Chiar si presupusa data de nastere a lui Isus este cu certitudine data inceputului Erei Pestilor. In Luca 21/10, cand discipolii il intreaba pe Isus unde se va prepara cina de Paste dupa moartea sa, el le spune:” imediat ce vei intra in oras va va iesi in cale un om care va tine in mana o carafa cu apa. Urmariti-l in casa in care va intra. “ Acest pas este unul dintre cele mai semnificative referinte astrologice pe care le face biblia.
Omul care varsa carafa de apa este Varsatorul, care este mereu reprezentat ca un om care varsa apa dintr-o carafa. Reprezinta Era ce vine dupa Era Pestilor cand soarele, Dumnezeul Soare va lasa Era Pestilor, pe Isus, si va intra in Era Varsatorului, pentru ca Varsatorul vine imediat dupa Pesti in Precesiunea echinoctiilor. Isus spune doar ca dupa Era Pestilor va veni Era Varsatorului.
Am auzit cu toti ca se vorbeste despre sfarsitul timpurilor si despre sfarsitul lumii. In afara reprezentarilor din desenele animate in care se explica cartea Apocalipsei, acesta idee vine cu precadere din Evanghelia lui Matei (18/20) unde Isus spune: “eu voi fi cu voi in fiecare zi pana la sfarsitul lumii.” Acesta traducere a cuvantului “lume” este gresita, asa cum sant gresit traduse multe versete ale bibliei. Cuvantul original este “aeon” care inseamna “Era”. Deci traducerea corecta este: “Voi fi cu voi pana la sfarsitul Erei”. Acest lucru este adevarat pentru ca personificarea Erei Pestilor in Isus –Soare se va termina cand Soarele va intra in Era Varsatorului.
Povestile despre sfarsitul timpurilor si al lumii sant o eroare de interpretare a unei alegorii astrologice. Pe de alta parte personajul Isus este un hibrid literar si astrologic, este un plagiat a figurii Dumenzeului Soare al Egiptului, Horus.
Fabulele despre Isus sant multe si fiecare dintre ele contine de fapt falsificarea a mii de manuscrise antice scrise de catre intelepti, in care ei povesteau de fapt despre cu totul alte lucruri. Cu alte cuvinte Isus inventat de biserica si Evangheliile care vorbesc despre el au cu totul alte semnificatii iar la o analiza amanuntita se vede imediat ca in realitate religia crestina este de fapt o falsificare grosolana a cultelor pagane si a inteleptelor manuscrise ale popoarelor antice.
Este un sistem de Evolutie Spirituala prin intermediul careia se poate accesa Sursa, Dumnezeu UNUL. Simbolurile Reiki sunt chei de activare a diferitelor planuri vibrationale si sunt cai de acces si reconectare cu Energia Universala. Exista mai multe sisteme energetice, fiecare conectand operatorul la aceeasi UNICA Sursa, prin metode diferite.
Reiki Usui Shiki Ryoho
Fondatorul sistemului Reiki Usui Shiki Ryoho este Mikao Usui.
Mikao Usui s-a născut la data de 18 august 1865 în satul Taniai (numit acum Miyama cho) în regiunea Yamagata aparținând Prefecturii Gifu în Japonia. Primul său nume a fost Mikao, iar alte nume sub care a fost cunoscut sunt Gyoho sau Kyoho. Strămoșul său este Toshitane Chiba, un vestit samurai războinic din anul 1500. În 1551,Toshitane Chiba cucerește localitatea Usui și, ulterior, toți membrii de familie dobândesc acest nume.
Numele tatălui lui Usui era Uzaemon, iar mama sa se trăgea din familia Kawai. În Miyamo cho, numele său este inscripționat pe o mare poartă torii, pe un altar Amataka, o localitate învecinată cu locul unde s-a născut,loc unde Usui a fost o singură dată. Frații lui Usui au donat piatra cu inscripția, în aprilie 1923. Frații lui Mikao Usui, Sanya și Kuniji, au devenit unul medic iar celalalt polițist. A avut, de asemenea, o soră, Tsuru.
Usui a fost căsătorit cu Sadako Suzuki, cu care a avut un băiat și o fată, Fuji respectiv Toshiko. Fuji (1908 – 1946) a predat la Universitatea din Tokyo dar, fiica sa Toshiko a avut o viață scurtă, murind la vârsta de 22 de ani, în anul 1935. Cenușa întregii familii se află la Templul Saihoji din Tokyo. Din puținele lucruri care se cunosc, în special privind copilăria lui Usui, se știe că acesta a fost instruit într-un templu budist, unde s-a dovedit a fi un elev sârguincios și care a muncit din greu. Ca adult a călătorit în multe țări din Europa și China desăvârșindu-și studiile. A studiat foarte mult medicină, religie buddistă, creștină, psihologie și Taoism.
Mikao Usui a fost cel care a căutat originile metodelor de vindecare pe care le aplicau Iisus și Buddha, regăsindu-le în rămășițele cultului antic a lui Shiva, în învățăturile esoterice din India. Pe când era rector al Universității Doshisha, din Kyoto,dar și preot creștin, Mikao Usui fiind rugat de studenții săi să le arate metodele prin care vindeca Iisus, a demarat o cercetare ce a durat zece ani pentru a descoperi și învăța aceste tehnici.
Când autoritățile din Japonia i-au spus că despre aceste vindecări nu se vorbește prea mult și cu atât mai puțin sunt cunoscute, Usui a căutat informația în budism. Sunt asemănări izbitoare între viața lui Buddha în India (Gautama Sigghartha, 620 – 543 î.Hr.) și viața lui Iisus. Călugării budiști i-au spus că vechea tehnică de vindecare spirituală s-a pierdut și că singura cale de a te apropia de ea era abordarea învățăturii budiste, Calea Iluminării. Negăsind răspunsurile dorite, Mikao Usui a călătorit în Statele Unite, unde a locuit timp de șapte ani. Când nu a obținut alte raspunsuri din partea creștinilor de acolo, a intrat la Chicago Divinity School, din Chicago. Se spune că și-a susținut doctoratul acolo, studiind istoria comparată a religiilor și a filozofiilor.
A mai învățat acolo și sanscrita, veche limbă cultă din India și Tibet. Dar Usui tot nu a găsit răspunsul pe care îl căuta, referitor la tehnica de vindecare. Nu mai există alte informații referitoare la Mikao Usui în calitate de creștin sau preot, ci numai ca budist care, după ce s-a întors în Japonia, s-a stabilit într-o mânăstire zen.Aici a descoperit texte care descriau tehnica de vindecare, și pe care le poate citi acum în sanscrită, în original.
Materialele nu includeau, totuși, informații despre cum să activezi energia ca să o folosești. Ascunderea acestor informații în Sutreera intenționată, pentru a le ține departe de cei care nu erau pregatiți să cunoască și să folosească niște materiale atât de puternice. Hawayo Takata descrie astfel această stare de lucruri: ” A început să studieze sanscrita, iar,când, după eforturi susținute, a reușit să o stăpânească, a descoperit formula. Simplu ca bună ziua. Nimic dificil, totul era foarte simplu. Cum doi și cu doi fac patru… Și și-a spus: „Ei bine, am găsit. Acum trebuie să interpretez toate astea, pentru că au fost scrise cu 2500 de ani în urmă. Trebuie să testez totul”. Testul a constat dintr-o perioadă de douăzeci și una de zile de meditație, post și rugăciune pe Muntele Koriyama, în Japonia. După ce a ales locul de meditație, și-a așezat în față douazeci și una de pietre ca să marcheze timpul aruncând una pe zi. În ultima zi a incercării sale, în întunericul de dinaintea zorilor, Usui a văzut o sferă de lumină venind către el.
Primul impuls a fost să fugă, apoi s-a gândit mai bine. A decis să accepte orice ar urma ca răspuns la meditația facută, chiar dacă răspunsul ar insemna moartea lui. Lumina l-a izbit în al treilea ochi și a rămas inconștient o vreme. Pe urmă a văzut „milioane și milioane de sfere multicolore”, apoi simbolul Reiki, ca și cum ar fi fost proiectat pe un ecran. Și a văzut toate simbolurile Reiki, a primit informații despre modul în care fiecare este utilizat pentru activarea energiei vindecătoare. Era primul acordaj Reiki, redescoperirea unei tehnici străvechi. Mikao Usui a plecat de pe Muntele Koriyama știind să vindece asa cum o făcuseră Buddha și Iisus. Coborând pe coasta muntelui a trăit ceea ce cunoaștem azi ca fiind cele patru miracole. Mai întâi, și-a scrântit degetul de la picior și, în mod instinctiv, și-a pus palmele pe el. Mâinile lui au devenit fierbinți și degetul s-a vindecat. Pe urmă a ajuns la un han pentru pelerini, aflat la poalele muntelui. A cerut un meniu complet, un lucru nu tocmai înțelept după douazeci și una de zile de post, dar a mâncat fără să aibă probleme. Apoi, pe femeia care servea la mese o dureau dinții, iar când și-a pus palmele pe fața ei i-a alungat durerea. Când s-a întors la mânăstire și i s-a spus că starețul zăcea la pat din cauza unei crize de artrită l-a vindecat și pe călugăr.
Usui a botezat Reiki energia vindecătoare, ceea ce înseamnă energia universală a vieții, apoi a plecat să aplice ceea ce știa în suburbiile orașului Kyoto. Mai mulți ani a trăit tratându-i pe săracii din mahala. După cultura și etica vremii, oamenii cu diformități, cu membre lipsă sau cu alte boli evidente erau suportați de comunitate ca cerșetori. După ce vindeca o astfel de persoană, el o ruga să înceapă o viață nouă, dar a descoperit că se întorceau mereu la el. Văzând că oamenii pe care-i considera vindecați în loc să înceapă o viață nouă, muncind cinstit, cerșeau în continuare, s-a descurajat și a părăsit mahalalele. Ba chiar și cei vindecați erau supărați deoarece, odată vindecați și cu semnele bolilor dispărute, nu mai puteau să cerșească și trebuiau să muncească. Experința avută de Usui în mahalale este utilizată ca justificare pentru prețurile mari cerute azi pentru cursurile Reiki, pe ideea că oamenii nu apreciază lucrurile pentru care nu plătesc. Dar eșecul lui Usui se datora, poate, faptului că el vindeca numai trupurile, nu și mintea și spiritul. Docrina budistă ignoră vindecarea trupului, afirmând că numai vindecarea spirituală duce pe calea iluminării. Mikao Usui a început un lung pelerinaj, ducând cu el Reiki prin toată Japonia, ținând cursuri. În acest fel l-a întâlnit pe Chujiro Hayashi, ofițer de marină în retragere. Hayashi a devenit maestru Reiki în 1925, la patruzeci și șapte de ani, devenind succesorul lui Mikao Usui. Dupa moartea acestuia Chujiro Hayashi a pregătit un număr de practicanți, atât bărbați cât și femei, inclusiv șaisprezece maeștrii. Și-a deschis o clinica în Tokio, unde terapeuții lucrau în grup pe pacienți, aceștia și locuind în clinică pe parcursul acelei perioade de terapie. Terapeuții Reki se deplasau și acasă la cei care nu puteau veni la clinica. În clinica Shina No Machi, a lui Chujiro Hayashi, a ajuns Hawayo Takata în 1935.
Avantajele Reiki
Este un sistem simplu, bazat pe utilizarea anumitor simboluri – chei de activare pentru conectarea cu Sursa – D-zeu UNUL. Procedeele conectarii la Sursa sunt relativ simple si usor de aplicat, iar efectele nu se lasa intarziate. Va puteti vindeca sufletul, mintea si corpul cu ajutorul acestui sistem energetic inventat de Mikao Usui si denumit Usui Shiki Reiki Ryoho. Sistemul Reiki s-a dezvoltat si diversificat in timp, ajungand in prezent sa determine aparitia si a altor sisteme Reiki, cum ar fi Karuna Ki Reiki, Shamballa Reiki, etc…
Initierea
Initierea Reiki este un ritual prin care practicantul este racordat la Sursa, D-zeu UNUL. Este un ritual energetic si consta in principal din implementarea simbolurilor Reiki in chakrele initiatului si la baza coloanei, curatarea aurei si a chakrelor si reconectarea cu Sursa. De asemeni, inainte de initiere, Maestrul trebuie sa ceara acordul divin pentru initiere.
Criza de vindecare
Este posibil ca, dupa initiere, sa apara asa numita „Criza de Vindecare”. In fapt, in cele mai multe cazuri ar trebui sa apara criza de vindecare, daca initierea a fost facuta cu Acord Divin si daca Maestrul a reusit sa implementeze cu succes initierea.De notat totusi ca, in cazul in care viitorul initiat are deja un nivel vibratoriu ridicat, inainte de initiere si are o buna conexie personala anterioara initierii, cu Sursa, criza de vindecara nu va aparea sau va avea efecte minore, in comparatie cu alte situatii. In orice caz, o initiere sau o reinitere in Trup este de dorit pentru marirea fluxului energetic al persoanei si pentru acces la informatia energetica a Akashei Universale. ATENTIE! Dorim sa precizam urmatorul aspect : daca nivelul vibratoriu si cerul de intrupare al Maestrului este inferior celui al viitorului initiat in Trup, initierea nu va produce efecte energetice si /sau de natura spirituala, deoarece un spirit mai putin experimentat si / sau mai putin „vechi” nu are pur si simplu forta necesara pentru a crea un impact energetic semnificativ asupra unui spirit cu varsta astrala mare. Nu este permis si nu este nici posibil. In consecinta, va sfatuim sa va alegeti cu atentie Maestrii, mai ales in situatia in care simtiti /stiti ca sunteti spirite batrane. Atentie, nu puteti utiliza simbolurile Reiki fara o initiere efectuata de catre un Reiki Master – Teacher, pentru ca nu sunteti acordati cu energia Reiki. Exista si exceptii, foarte rar intalnite, dar aceste exceptii sunt in fapt Spirite cu varsta astala foarte mare, care au primit intr-o forma sau alta aceste acordaje, in alte vieti sau in Spirit. In orice caz, Calea Reconectarii Divine necesita o reactivare a initierilor din Spirit, dupa reincarnare, astfel incat, chiar daca faceti parte din categoria initiatilor in Spirit, pentru a functiona la capacitate maxima, este necesara de cele mai multe ori, reinitierea in Trup. Sistemul Usui Shiki Reiki Ryoho este constituit pe 4 nivele / grade, astfel: Gradul I Practicant Gradul II Practicant Gradul III Practicant Gradul IV Master Teacher
Simboluri Usui Shiki Reiki Ryoho
Karuna Ki Reiki
Karuna Ki este un sistem Reiki care utilizeaza Energia Compasiunii (karuna=compasiune) prin diverse tehnici, meditaţii şi simboluri. Sistemul are radacini comune cu Sai Baba Reiki, Tera Mai Reiki, Karuna Reiki, foloseşte aceleaşi simboluri, dar sub o alta forma.
Spre deosebire de Karuna Reiki nu este o marca inregistrata, a ramas un sistem deschis.
Se urmareşte identificarea cu Compasiunea, vibraţia acestei stari psihice fiind benefica atat pentru sanatatea fiecaruia, cat şi pentru atingerea pe cele mai bune cai a scopurilor propuse. Este şi motivul pentru care sistemul ofera o legatura deosebita cu zeiţa Qwan Yin, zeiţa milosteniei, a compasiunii. Se poate spune ca la baza tuturor sistemelor Karuna se afla Kathleen Ann Milner.
Kathleen Ann Milner: iniţiata in Reiki I şi II din anul 1983, a devenit maestra Reiki Usui in 1989. Pe parcursul unei meditaţii, o fiinţa spirituala superioara, iniţial considerata a fi Sai Baba, a iniţiat-o pe ea şi pe Marcy Miller in simbolul Zonar. Ulterior, in mai 1991, aceeaşi fiinţa superioara i-a transmis simbolul Harth şi modalitatea de a face iniţierile, ca şi sugestia de a numi Tera Mai Reiki noul sistem.
Conform ghidului lui Kathleen, Reiki este numai una dintre razele vindecatoare, aceea a Pamantului, şi i-a prezentat celelalte raze, a Apei (Sophi-El), a Focului (Sakara) şi a Aerului (Angeliclight)
Vincent P. Amador a dezvoltat tehnici de utilizare a energiei Karuna şi a simbolurilor Karuna, ca şi tehnici de meditaţie, pe care le-a grupat in sistemul Karuna Ki, sistemul sau fiind o „cale a compasiunii”, nu „acţiunea compasiunii”, aşa cum se defineşte Karuna Reiki, sistemul lui William Lee Rand (http://www.reiki.org).
Maestrul Amador pune accentul şi in acest sistem, ca şi in predarea şi utilizarea Reiki Usui, pe simplitate şi intuiţie.
Practica cu energia Karuna Ki Reiki măreste gradul nostru de constientizare şi ne conecteaza cu cele mai pure entitati spirituale: lisus Christos, Sfanta Fecioara Maria, Guanyin, Sfanta Germaine şi alti Maestri Evoluati, Ingeri si Arhangheli,etc.
Multi dintre noi ne vom afla pe not insine mai receptivi la indnumarea spirituala a anumitor energii care sunt in legatura cu sistemul propriu de valori. Karuna ki ne poate invata sa fim mai receptivi la Unitate prin marirea capacitatilor noastre de a primi indrumarea spirituală si prin a ne prezenta altor Mari Maestri Spirituali, necunoscuti nouă pana acum in aceasta viata.
Karnuna Ki Reiki este constituit pe 4 nivele / grade, astfel: Gradul I Practicant Gradul II Practicant Gradul I Maestru Gradul II Maestru
Simboluri Karuna Reiki
Shamballa MDH
Un mare preot de la Templul Vindecării din străvechea Atlantidă a creat un sistem de tratament. El este cunoscut drept Maestrul Germaine şi a părăsit templele centrale din Atlantida spre a călători în munţi şi a-şi crea propriul trib sau clan acela al atlanţilor numiţi Inspiratorii. Aceştia s-au desprins de locuitorii majoritari ai Atlantidei, dorind să descopere o tehnică şi o cale de a egaliza dezvoltarea spirituală a tuturor atlanţilor, pentru a aboli diferenţele rasiale care se stabileau în funcţie de evoluţia fizică şi spirituală a rasei atlante. Mulţi atlanţi, consideraţi înapoiaţi din punct de vedere fizic şi spiritual, erau folosiţi
ca sclavi de către preoţi, preotese şi familiile regale ale Insulei Atlantida. In acea încarnare, Germaine a dat un număr de simboluri ce pot fi proiectate direct în sistemul energetic al indivizilor, determinând creşterea vibraţiei lor până la un nivel suficient de înalt ca să depăşească prezentul handicap spiritual şi să fie egali printre atlanţi.
A dat în total 22 de simboluri, 22 fiind număr de Maestru, iar când Atlantida a fost distrusă, Germaine a plecat, împreună cu ucenicii săi, în Tibet. Aici, ei au încercat să continue practica elevării conştiinţei spirituale. Pentru a vedea cum funcţionează această practică, ei au dat trei simboluri unui număr de indivizi aflaţi în imediata apropiere a tărâmului atlant. Mulţi au folosit aceste simboluri şi au ajuns la evoluţia spirituală.
Cu toate acestea, alţii au folosit această putere în scopuri întunecate, pervertind şi distorsionând simbolurile, transformându-le şi schimbându-le. Germaine şi Inspiratorii au hotărât în acea vreme să nu mai încredinţeze nimănui toate cele 22 de simboluri şi să păstreze astfel puterea deplină pe care credeau că acei indivizi ar corupe-o, odată lăsată liberă.
Călătorind prin India, Inspiratorii au dezvăluit câteva simboluri, care şi-au găsit drum spre scrierile sacre sanscrite. Este posibil ca aici să le fi găsit dr Usui, unele dintre ele extrase direct din Documentele Akashice şi date omenirii de Germaine, altele însă inventate, create şi lucrând cu un tip diferit de energie.
Singura relatare despre dr. Usui a fost înregistrată de doamna Takata, un maestru reiki instruit de dr. Hayashi, care la rândul lui a fost iniţiat de Usui, cu care a şi a lucrat. Mikao Usui a fost evident un geniu, un mare filosof şi învăţat, profesor principal la Universitatea Dosisha din Kyoto, Japonia. Se mai spune în relatarea respectivă că ar fi fost preot creştin şi că ar fi urmat cursuri universitare în SUA, dar nu există dovezi în sprijinul acestei afirmaţii. Este mult mai probabil ca el să fi fost călugăr budist, iar ucenicii lui să fi furnizat informaţiile de mai sus pentru ca învăţăturile Reiki să fie astfel mai accesibile occidentalilor.
DE CE 352 DE SIMBOLURI?
Vindecarea Multidimensională Shambala, aşa cum a fost redată omenirii de Maestrul Germaine, a fost extinsă până la a include toate cele 352 de simboluri ale sistemului iniţial. Atlanţii erau pregătiţi pentru numai 22, noi suntem azi gata pentru întregul sistem. De ce 352 de simboluri? Acesta este un alt număr de maestru, există câte un simbol pentru fiecare din cele 352 de grade de iniţiere care trebuie parcurse în drumul nostru înapoi spre Sursă.
Cele 352 de simboluri Shambala n-au fost dezvăluite până acum întrucât conştiinţa de grup a omenirii nu se afla la nivelul corespunzător pentru revelarea lor. Cele 352 de simboluri nu se află într-un manual care trebuie memorat, ci introduse direct în câmpurile Merkaba activate. Prezenţa lui EU SUNT într-un om lucrează cu prezenţa lui EU SUNT în cel ce e canalul spre Shambala când are loc introducerea simbolurilor, în timpul unei iniţieri la care asistă mai mulţi Maeştri şi Fiinţe Cereşti. Apoi, când se face vindecare Shambala, există un ritual pre tratament, în cursul căruia printre altele, se cere ajutor diferiţilor Maeştri Ascensionişti şi Fiinţelor Cereşti cu care se lucrează.
Atunci, când pentru vindecare e nevoie de un anumit simbol, simbolul îi apare celui ce lucrează. Mă purific folosind Flacăra Argintiu Violetă, aduc energia aurie/argintie/violetă Mahatma de la sursă pe canalul mare, drept în jos spre centrul Mamei Pământ. Apoi îmi chem vindecătorii Shambala, prezenţa EU SUNT, pe Maestrul Germaine şi pe alţi Maeştri Shambala, alte Fiinţe Ascensionate şi Îngereşti care doresc să participe (de exemplu pe dr Usui, Sai Baba, Sananda, Djwhal Khul, Vywamus, Kuthumi, Kuan Yin, Fecioara Maria).
Spun: „Tată Ceresc/Maică Cerească, sunt una cu tine, sunt un instrumenţ al Voii Tale”. Apoi spun: „Activez Shambala”. După ce am chemat energia cu Cho Ku Rei, cer să vină simbolurile relevante pentru persoana aceea în acel moment.
Câteodată am o imagine sau o idee despre simbolurile pe care trebuie să le folosesc, caz în care le vizualizez sau rostesc numele acelor simboluri care-mi vin în minte la momentul potrivit. Realizez că sunt un instrument pentru energia iubirii tămăduitoare a Sursei, care vine prin fiinţele cu care lucrez şi prin mine, şi devin un canal cât de curat pot, ca să pot culege toate instrucţiunile şi viziunile pe care „echipa” mea de vindecători doreşte să mi le dea.
Câteodată, am o idee despre o parte dintre simboluri care ar putea fi folositoare în situaţia dată, căci m-am familiarizat cu anumite simboluri şi folosirea lor, dar stau întotdeauna racordat la ajutoarele mele îngereşti, cele din rândul Maeştrilor Ascensionaţi şi Avatarurilor, ascultându-le. Simbolurile ar putea fi văzute drept chei care deschid anumite pachete de energii, sau ca energie condensata a întregului, un fel de energie preambalată, condensată din cea originală, care va rămâne mai mult în câmpul energetic al persoanei pe care se lucrează, fără a mai fi nevoie de intenţie constantă din partea terapeutului pentru a menţine energia aici.
Sistemul Shamballa Reiki este constituit din patru nivele / 4 grade :
Gradul I Practicant
Gradul II Practicant
Gradul III Maestru
Gradul IV Maestru Instructor
Simbolurile Shamballa MDH Reiki
Suplimentar fata de simbolurile primite si in alte sisteme Reiki (Usui, Karuna Ki), prin sistemul Shamballa MDH sau Shamballa Reiki se implementeaza urmatoarele simboluri:
În această perioadă în care oamenii se îndepărtează tot mai mult de spiritualitate, România are foarte mare nevoie de un puternic aflux de energie spirituală, divină. Dacă suficient de multe fiinţe umane vor urmări ca în această perioadă să invoce lumea Shambalei şi să trăiască stări de comuniune cu Shambala, destinul ţării noastre poate fi în mod miraculos mult modificat în bine. Acum, mai mult ca oricând, avem nevoie de ajutorul şi susţinerea lumii Shambalei şi a Regelui Lumii din Shambala.
Pentru că, deşi există profeţii celebre (precum cele ale lui Sundar Singh şi Serafim de Sarov) care afirmă că România va deveni în viitor focarul spiritual principal al planetei noastre, aceleaşi profeţii afirmă şi faptul că “aici, pe teritoriul României, va fi dusă (în plan subtil) bătălia cea mai aprigă”, bătălia finală dintre forţele binelui şi ale răului. Şi trebuie să înţelegem faptul că este vorba, de fapt, de acelaşi “război final” care este descris elocvent de tradiţionalele profeţii tibetane şi mongole ale Shambalei. În acest război final (pentru că nu este vorba de o singură luptă), Regele Shambalei, care este totodată şi Regele spiritual al planetei noastre, se va afla în fruntea armatei forţelor binelui. Regăsim această imagine eroică a Regelui Shambalei, călare în fruntea armatei sale, în picturile religioase tibetane şi mongole. Încă de la jumătatea secolului XX, Nicholas Roerich afirma că “generalii” armatei Shambalei au început să se nască în planul fizic pentru a participa la confruntarea finală cu forţele demoniace şi satanice.
Putem înţelege din perspectiva profeţiilor Shambalei, corelate cu cele legate de viitorul spiritual măreţ al României, că într-un anume mod tainic fiecare dintre noi putem lua parte la această luptă cu forţele răului şi ale întunericului, sau altfel spus putem fi adevăraţi luptători ai luminii divine.
Profeţiile Shambalei în tradiţia tibetană şi mongolă
Este scris că manifestarea lui Maitreya va avea loc după războaie. Dar războiul final va fi acela pentru adevărata spiritualitate. Oricine se va ridica împotriva Shambalei nu va reuşi să realizeze nimic în această lume. Apele îi vor spăla locuinţa de pe faţa pământului şi nici măcar un câine nu va răspunde chemării sale. Fulgere va vedea el pe cerul ultimei sale nopţi. Şi mesagerul Shambalei, a cărui simplă vedere provoacă teama celor răi şi perverşi, se va ridica deasupra unei coloane de lumină. Fiecare dintre luptătorii Shambalei se va numi “Invincibilul”. Stăpânul Shambalei însuşi va veni în curând. Steagul său flutură deja deasupra munţilor.
Atunci când, în cel de-al cincilea an, vor apărea heralzii luptătorilor din Shambala, va trebui să aveţi înţelepciunea de a-i reunoaşte şi de a-i întâmpina ca pe salvatori ai voştri. Astfel veţi fi părtaşi la măreţia şi triumful lor. Atunci voi manifesta şi Eu (Regele Shambalei) ca Semn al Meu, Fulgerul.
Tezaurul cunoaşterii spirituale revine din Vest (Occident). Pe crestele munţilor sunt aprinse focuri de sărbătoare. Priviţi către drum – pe acolo vin purtătorii Pietrei. Deasupra altarului sunt simbolurile lui Maitreya. Din Regatul Sfânt ni se va transmite momentul exact când trebuie să întindem covorul de întâmpinare. Atunci când se va manifesta semnul celor şapte stele vor fi deschise Porţile. Prin Foc îmi voi manifesta Eu mesagerii. Primiţi aceste profeţii ale fericirii voastre!
Eu (Regele Shambalei) am multe comori, dar numai în ziua sorocită le voi revărsa asupra poporului meu. Atunci când armatele Shambalei vor aduce cu ele Lancea salvării, atunci voi deschide adâncurile munţilor şi vă voi arăta comorile mele, care vor fi împărţite în mod egal între voi şi luptătorii Shambalei pentru ca să trăiţi în armonie şi dreptate. Curând va veni momentul când eu voi da ordinul de a traversa toate deşerturile. Încă de pe vremea când toate comorile mele erau împrăştiate în cele patru vânturi eu am hotărât momentul în care fiinţele din Shambala vor aduna toate aceste valori. Astfel voi, oameni ai poporului Meu, pregătiţi-vă sacii, căci eu îi voi da fiecăruia măsura sa în mod just.
Poate că unii oameni găsesc aur, iar alţii găsesc pietre preţioase. Dar bogăţia cea adevărată va veni numai odată cu manifestarea fiinţelor din Shambala. Atunci când va veni vremea şi ele vor fi trimise aici. Aşa este scris să fie. Şi astfel păşunile voastre se vor întinde până în Ţara Făgăduinţei. Atunci când vă vegheaţi turmele, nu auziţi vocile pietrelor? Aceia sunt de fapt făurarii Regelui Shambalei care pregătesc pentru voi comorile care vi se cuvin. Şi când vântul murmură printre creste, oare înţelegeţi voi că, de fapt, auziţi săgeţile Regelui Shambalei, care vă protejează de pericole? Când fulgerul vă luminează tabăra, nu ştiţi că el este lumina Regelui Shambalei, atât de dorit şi aşteptat de voi toţi? Cui îi revine datoria de a veghea în prima noapte? Vouă. Cui îi vor fi trimişi mesagerii Mei? Vouă. Cine va trebui să îi întâmpine? Voi.
Dinspre vest, din munţi, vor veni oamenii poporului meu. Cine îi va primi cu ospitalitate? Voi. Imploraţi-o pe Marea Zeiţă Tara să fie alături de voi. Hotărâţi-vă să vă purificaţi inimile înainte de venirea Mea. Oricine ascultă de dorinţele mele îşi va pregăti coiful de luptă şi va împleti harnaşamentul cailor. Priviţi cu atenţie inelele pe care le poartă cei care sunt nou veniţi printre voi. Acolo unde se află Potirul meu – acolo este salvarea şi mântuirea voastră. Focuri de avertizare sunt aprinse pe munţi. Iată că vine un Nou An. Aceia care îl vor petrece cufundaţi în somnul inconştienţei nu se vor mai trezi niciodată. Iată că Shambala se revelează. Noi nu cunoaştem teama. Noi nu cunoaştem deznădejdea. Dukkar, zeul cel cu mulţi ochi şi multe braţe, ne susţine cu gândurile sale luminoase. Chibzuiţi aupra cuvintelor mele cu mintea purificată. Gândiţi numai gânduri de lumină!
Afirm acum că învăţătura care a pornit de la Bodh-Gaya se va întoarce acolo (este vorba aici de învăţătura Kalachakra, care într-adevăr s-a “întors” acolo prin iniţierea acordată de Dalai Lama, care a venit din Vest). Atunci când procesiunea care poartă imaginea Shambalei va traversa pământurile Indiei şi se va întoarce la sursa sa, atunci veţi şti că a venit timpul când putem rosti cu voce tare cuvântul sacru Shambala. Atunci chiar şi gândul îndreptat către Shambala va oferi susţinere. Atunci afirmarea Shambalei va deveni începutul tuturor lucrurilor, iar recunoştinţa faţă de Shambala, încheierea lor (aceasta este o referire la consacrarea fructelor acţiunilor noastre către Shambala, sau la apelarea ajutorului Shambalei, precum şi la meditaţia de recunoştinţă pe care este bine să o facem la finalul acţiunilor noastre benefice). Toate fiinţele umane, de la cele mai simple până la cele mai importante, vor fi pătrunse de înţelegerea învăţăturilor spirituale.
Shambala cea sfântă este reprezentată înconjurată de săbii şi lănci. Declar acum în mod solemn că Shambala este de neînvins. Cercul Imaginii sale se va închide (proiecţia Shambalei pe Pământ va reveni pe teritoriul României, acolo unde ea s-a aflat în trecutul îndepărtat). Cuvântul kalagiya va fi rostit. Stindardul Imaginii Shambalei va fi desfăcut. Cei care îl acceptă pe Stăpânul Shambalei ca Rege se vor bucura, iar cei care îl desfid vor tremura de teamă. Toţi cei care se vor ridica împotriva Shambalei vor fi seceraţi. Pentru cei aflaţi în întuneric, flamura sa va fi simbolul şuvoaielor de sânge care le vor îneca pământurile. Pentru cei care înţeleg, ea va fi ca un soare arzător.
Ielele sunt fapturi feminine supranaturale intilnite in mitologia romaneasca, foarte raspindite in superstitii, carora nu li se poate stabili insa un profil precis, din cauza marii diversitati a variantelor folclorice. Totusi, cel mai frecvent, Ielele sunt descrise ca niste fecioare zanatice, cu o mare putere de seductie si cu puteri magice, avind aceleasi atribute ca Nimfele, Naiadele, Dryadele, sau chiar si ca Sirenele.
Ielele locuiesc in vazduh, in paduri sau in pesteri, in munti, pe stinci sau pe maluri de ape, in balarii sau la raspintii, scaldindu-se adesea in izvoare.
Se crede despre ele ca apar in special noaptea la lumina lunii, rotindu-se in hora, in locuri retrase (poieni silvestre, iazuri, maluri de riuri, rascruci, vetre parasite sau chiar in vazduh, dansind goale, numai cu sinii goi, cu parul despletit, mai rar cu vestmint de zale sau infasurate in valuri transparente si cu clopotei la picioare); dansul lor specific este hora; locul pe care au dansat ramine ars ca de foc, iarba nemaiputind creste pe locul batatorit, iar crengile copacilor din jur fiind pirlite; mai tirziu, cind iarba rasare din nou, culoarea acesteia este verde-intunecata, nu e pascuta de vite, iar terenul devine prielnic inmultirii ciupercilor din specia „lingura zinei”.
Ielele apar uneori cu trup, alteori sint doar naluci imateriale, cu aspect iluzoriu de tinere femei vesele; de obicei, folclorul le reprezinta tinere si frumoase, voluptuoase si seducatoare, nemuritoare, zburdalnice pina la delir, vindicative si rele, fara a fi totusi structural malefice.
Ielele vin fie in numar nelimitat, fie umbla in cete de sapte, uneori chiar 3, in acest ultim caz (raspindit in Oltenia), legenda le considera fiicele lui Alexandru Machedon si le numeste Catrina, Zalina si Marina.
Nu sint considerate, in general, genii rele; ele se rabuna doar atunci cind sint provocate, ofensate sau vazute in timpul dansului (in mod obisnuit sint invizibile, putind fi zarite rareori si numai noaptea), insa atunci pedepsesc pe cel vinovat pocindu-l, dupa ce l-au adormit cu cintecul si cu virtejul horei jucate in jurul acestuia de trei ori.
Principalele lor insusiri sint coregrafia si cintecul vocal cu care, ca si Sirenele, isi vrajesc ascultatorii. O traditie din Prahova, pomenita de B.P.Hasdeu, spune ca „ielele beau noaptea apa de prin fintini si oricine va bea dupa dinsele, il pocesc”. Ielele nu duc o viata individuala: cetele lor se aduna in aer, ele pot zbura, cu sau fara aripi, si se pot deplasa cu viteze fabuloase, parcurgind „noua mari si noua tari” intr-o singura noapte, uneori folosind trasuri cu cai de foc.
Ielele apar pe stinci singuratice, in poieni sau in anumiti copaci ca paltinul si nucul, rareori la rascruci de drumuri. In aproape toate descrierile care li se fac, Ielele apar acorporale. Foarte importanta in sistemul lor de seductie este imbracamintea.
Vesmintele lor cel mai adesea sint vaporoase, de matase ori din in, de obicei translucide sau chiar stravezii, prin care li se zaresc sinii. Intilnirea cu Ielele este in asemenea conditii extrem de periculoasa pentru oameni. Ielele sint considerate uneori razbunatoare, menire pe care le-a dat-o Dumnezeu sau Diavolul, in aceasta ipostaza fiind identice cu Eriniile din mitologia greaca (la romani, Furii).
Se spune ca barbatii si femeile care lucreaza de Rusalii sint ridicati in virtejuri de pe pamint, chinuiti si ismintitii.
Multi gospodari de la sate ne-au povestit cum, in zi senina ca si cristalul, s-au trezit cu finul abia strans in claie dintr-o data luat si dus de Vintoase – un fel de vartej format din curenti turbionari care se formeaza istantaneu si dispar undeva prin paduri.
Obiectele prinse in acele virtejuri sint risipite pe distante foarte mari. Se spune totodata ca oamenii ori vitele care au calcat locul batatorit de Hora Ielelor mor in mod misterios.
Grindina, inundatiile catastrofale, uscarea pomilor din aceasta perioada a anului sunt atribuite tot puterilor malefice ale acestor fapturi.
La tara spre exemplu, daca un barbat ramine olog dupa ce s-a culcat pe cimp, satenii considera ca a fost pedepsit de Iele.
Nici cei care dorm sub arborii considerati de Iele proprietate intangibila sau beau din izvoarele, din fantanile sau din iazurile lor ori din vasele de gospodarie care au fost uitate afara peste noapte, descoperite, nu scapa de razbunarea Ielelor.
Pedepse cumplite primesc cei care refuza invitatia la hora sau care le imita gesturile ridiculizindu-le. Cine, din intimplare, le aude cintecul, ramane mut.
Rusaliile
La 50 de zile dupa Pasti poporul roman serbeaza, timp de trei zile sau o saptamina (diferentieri zonale), Rusaliile. Acestea sint personaje feminine cvasimalefice a caror existenta se petrece mai ales in vazduh, vara si in padure.
Similar Ielelor, cu care uneori sint confundate, una dintre calitatile lor principale este dansul deosebit de frumos. Danseaza in aer sau pe pamint, noaptea, asezate in cerc, dar, daca sint zarite de un muritor sau daca, din greseala cineva calca pe locul pe care au dansat (acolo iarba este arsa), acesta se imbolnaveste foarte grav de o boala numita, in limbaj popular, „luat de Rusalii”.
Remediul magic-ritual impotriva acestor boli il ofereau, in sudul tarii si in Moldova,Calusarii. Rusalii, latina Rosalia = sarbatoarea trandafirilor, constind in depunerea de trandafiri – rosae – pe morminte; rusaliile – femei fabuloase din categoria Ielelor, in mitologia romaneasca, fiicele lui Rusalim imparat; potrivit credintei populare, Rusaliile le iau oamenilor mintile.
Acest mit – sarbatoare pagina – , a fost suprapusa ulterior peste sarbatoarea crestina postpascala (Pascha rosata sau Domenica rosarum) a Cincizecimii si devenita Duminica Rusaliilor cind casele sint imbodobite cu ramuri verzi. Sarbatoarea este legata de abundenta vegetala a verii.
Caderea Rusaliilor este un dans frenetic cu prabusiri in somn hipnotic, practicat in Duminica Rusaliilor de femeile romance din zona Timoc, insa acesta este considerat mai degraba un caz izolat de datina locala. In Dobrogea romanizata, era obiceiul trandafirilor Rosalia de la sfirsitul primaverii, sarbatoare tinuta de credinciosi in relatie directa cu pomenirile din cultul mortilor.
Poporul a inventat si remedii impotriva actiunilor negative ale Ielelor, fie preventive – pelinul si usturoiul purtate la briu, in san ori la palarie – fie medical-exorciste: jocul caluseresc dansat pe trupul unui bolnav ide Ielei.
Tot pentru a evita rabunarea Ielelor, se infige un craniu de cal in parul portii. Coregrafia este cel mai semnificativ atribut al Ielelor. Horele Ielelor par sa mosteneasca dansul Baccantelor. Aceasta forma de superstitie este de altfel atestata la multe popoare.
Tacitus, in „Anale”, vorbeste despre un grup de romani care „cuprinsi de delir, se napustesc cu sabiile scoase asupra centurionilor”, dupa ce au vazut o Nimfa a unui izvor, goala, care „le-a dat sminteala si delir”.
Un gen de Iele exista si in mitologia germanica, cu origine daneza: Elfii locuiesc in paduri si danseaza. Arborele lor preferat este arinul, ei avind insa si un rege, pe Erlkonig.
Dimitrie Cantemir despre iele
In „Descriptio Moldaviae”, Dimitrie Cantemir numea Ielele „nimfe ale aerului, indragostite cel mai des de tinerii mai frumosi”.
Nu se cunoaste originea acestui mit. „Iele” nu este un nume, ci pronumele personal feminin „ele”, rostit popular. Numele lor real, tainic si inaccesibil este inlocuit cu simboluri atributive clasificate de obicei in doua categorii: epitete impartiale – Iele, Dinse, Dragaice, Vilve, Iezme, Irodite, Rusalii, Nagode, Vintoase si epitete flatante, cum sint Domnite, Maiestre, Frumoase, Musate, Fetele Codrului, Imparatesele Vazduhului, etc.
In folclor, apar insa si nume individuale pentru iele, ca Ana, Bugiana, Dumernica, Foiofia, Lacargia, Magdalina, Ruxanda, Tiranda, Trandafira, rar Cosinziana. Aceste nume nu pot fi rostite intimplator, deoarece pot deveni invocatii periculoase.
Fiecare vrajitoare cunoaste 9 dintre aceste pseudonime, pe care le poate utiliza in vraji. Poporul a consacrat si citeva sarbatori pentru Iele – Rusaliile, Stratul, Sfredelul sau Bulciul Rusaliilor, cele 9 joi de dupa Pasti, Marina, sf. Foca – ce trebuie respectate; cei care ignora aceste sarbatori vor avea de-a face cu minia Ielelor: barbatii si femeile care lucreaza in timpul acestor sarbatori sint ridicati in virtejuri de pe pamint, chinuiti si „smintiti”, la fel ca oamenii care au calcat locul batatorit de Hora Ielelor (in aceasta situatie cei vinovati sint prinsi in hora, intr-un dans demential care ii duce la nebunie), oameni si vite mor in mod misterios, apare grindina, se produc inundatii catastrofale, se usuca pomi, casele iau foc, alti oameni sint paralizati sau schiloditi.
Toti cei care au reusit sa invete si sa cinte cintecele Ielelor sint rapiti si dispar fara urma. Nici cei care dorm sub arborii considerati de Iele proprietate intangibila, sau beau din izvoarele, din fintinile sau din iazurile lor ori din vasele de gospodarie care au fost uitate afara peste noapte, descoperite, nu scapa de razbunarea Ielelor.
Pedepse cumplite primesc cei care refuza invitatia la hora sau care le imita gesturile ridiculizindu-le. Cine, din intimplare, le aude cintecul, ramine mut.
Sfintele. Frumoasele. Fata Padurii
Sanzienele sunt niste flori de camp, galbene-aurii, cu inflorescente marunte, pline de polen aromind puternic a fan si a miere.
La cea mai mica atingere, din ele se scutura o ploaie fina de aur, pentru ca sunt florile solstitiului de vara, iubitoare de soare, iar viata lor este scurta, de numai doua-trei saptamani, atata vreme cat astrul zilei se afla in taria lui.
Imaginea lor suava le-a facut Doamnele Florilor, Sant-zianele (Sfintele zeite sau zane), poate si pentru ca parfumul lor nu seamana cu al nici unei alte flori si, totusi, il inglobeaza pe al tuturora. Dar in traditia populara, Sanzienele sunt si niste fapturi ireale, fantastice, numite Sfintele, Frumoasele, fapturi luminoase de aer, albe, frumoase, binefacatoare. Din cauza acestei denumiri, sunt adesea confundate cu Ielele, Maiastrele sau Vantoasele, care de regula sunt zane rele. Parerile specialistilor, dar si ale taranilor sunt extrem de amestecate cand este vorba despre Sanziene, incat, pana la urma, totul ramane cat se poate de neclar. Ca sunt diferite de Iele este absolut sigur, pentru ca au numai insusiri bune: fuioare de vant usoare in timpul zilei, noaptea se transforma in zane cu parul galben si rochii albe de abur, ce danseaza sub razele lunii (astrul celor nascuti in aceasta zi) prin gradini, mutandu-se de la un loc la altul, cantand pe sus, cu glasuri nemaiauzit de armonioase.
Pentru ca sunt din alta lume si sunt atat de frumoase, cine le vede nu le crede si cine le-aude nu le raspunde.
Despre ele se stie ca iau glasul cucului, pentru ca incepand de pe 24 iunie, cucul amuteste, pleaca in munte si se transforma in uliu pasaresc, razbunandu-se pe toate celelalte pasari cantatoare. In realitate, ziua exacta cand, cu adevarat, cucul pleaca, pierzandu-si orice speranta de recapatare a glasului, nimeni din lumea oamenilor n-o stie existand si exista o spusa foarte subtila in acest sens: Atunci va sti femeia gandul barbatului, cand va sti ziua cand pleaca cucul.
Uneori, din mila, Sanzienele ii mai dezleaga limba sa cante o data sau de doua ori si dupa 24 iunie, dar bine ar fi daca nimeni nu l-ar auzi, fiindca numai de rau canta atunci, pentru cine-l aude.
Sanziene
La trei zile dupa solstitiul de vara, ziua incepe deja sa scada; orice inceput presupunand si existenta unui sfarsit. Intreaga vegetatie isi pierde cate putin sevele si aromele.
De aceea, ultima zi de culegere a plantelor vindecatoare este ziua de Sanziene, fiind socotita pana la urma si cea mai buna zi din an, florile potentandu-si puterile si mirosurile inainte sa le inceapa declinul. Se spune ca din noaptea zilei de Sanziene, Fata Padurii rupe varfurile florilor, adica le ia puterea si se pisa pe ele, luandu-le mirosurile, ea fiind stapana absoluta a florilor de leac, a florilor rare, a celor magice, a apelor minerale si termale, a vanturilor, a muntilor, a codrilor, putand sa apara fie singura, fie multiplicata. Sanzienele sau sfintele zane ar putea fi ipostaza benefica a Fetii Padurii, Marea Zeita a vegetatiei – fiindca florile de Sanziene intra tot in patrimoniul ei.
Dupa cum se vede, acest cult precrestin a fost foarte puternic din moment ce supravietuieste chiar si in zilele noastre.
Achim, da din mana si-mi povesteste cum era copil normal pana la 11 ani si atunci, deodata, fara sa stie de ce, a ramas asa, fara sa se mai poata misca, fara sa mai creasca. De-asta are inaltimea unui copil si de-asta oasele au inceput sa i se deformeze, si nici un doctor n-a putut spune ce s-a intamplat de fapt.
Bietul Achim a fost paralizat timp de 19 ani, imobil ca un lemn urcat in pat. Abia putea vorbi, durerile ii strabateau trupul ca niste fulgere fara leac, dar atunci, in 1988, dupa ce s-a petrecut minunea, el s-a dat jos si a mers.
Aveam sa aflu ceva mai tarziu ca paralizia inexplicabila a lui Achim s-ar fi declansat intr-o noapte de primavara, cand, copil neastamparat, ar fi deranjat ielele, frumoasele noptii care danseaza in clar de luna, care impletesc coamele cailor si innoada crengile inflorite ale pomilor, si ielele l-ar fi pocit pentru ca le-ar fi vazut dansand. Nici un muritor nu le poate vedea fara a plati pret greu.
Misterele padurii Drocaia
Dincolo de Jiu, intre dealurile din vestul Olteniei, exista o padure plina de arbori seculari si legende stravechi. Iele, clopote care se aud din pamant, izvoare cu puteri fermecate, stejari care cresc intr-un an cat altii in sapte infioara si azi lumea crepusculara a unui sat ingropat in saracie si in uitare.
La granita dintre Campia Bailestilor si-a Blahnitei, pamantul incepe sa creasca si sa dospeasca, transformandu-se in spinari rotunde de deal. Indesite si insirate sub lumina seaca a iernii, par o turma de animale matusalemice, asteptand Judecata de Apoi.
Locul pare fara timp si fara istorie: doar vanturi iuti si vartejuri usturatoare de praf, sate agatate pe sfori de vai, case pipernicite si cateva sperietori mancate pana la ultimul pai, de stolurile flamande de ciori.
Blestemul (copilul crescut de Muma Padurii)
Cand copilul avea doar cativa ani, o parte dintre osteni, condusi de un raufacator, s-au rasculat impotriva parintilor sai, pentru a pune stapanire pe locuri si pe averi. Spre groaza baiatului, care a reusit sa fuga in padure, nelegiuitii i-au omorat parintii chiar langa izvorul Tutur, aproape de mormantul bunicilor. Inainte de a inchide ochii pe veci, nefericita mama a blestemat acele meleaguri ce nu cunoscusera pana atunci rautatea si crima, astfel ca nimeni sa nu se mai bucure de bogatia si frumusetea lor.
Legenda spune ca izvorul a secat vreme de sapte ani, iar pe locul crimei a crescut un gorun care exista si acum. Marimea sa, ce se apropie de inaltimea unui bloc cu mai multe etaje, este de-a dreptul fantastica.
Deschiderea ramurilor face de jur imprejur un cerc cat o poiana, in care pe timpul verii nu creste nimic, nici macar iarba, iar toamna si iarna rasare muschi.
In cei sapte ani cat izvorul a fost secat, aceeasi legenda spune ca baietelul ar fi fost crescut de Muma Padurii, iar ielele au devenit surorile lui. De la el s-au tras, pana in secolul al XIX-lea, cele sapte generatii de haiduci din padurea Drocaia, ale caror sapte capetenii au purtat cu nestramutare acelasi nume: Cretu – in amintirea orfanului salbaticit.
Calauza noastra ofteaza: �Asa s-au amestecat binele si raul pe aceste meleaguri, iar de atunci inainte, parca se da o lupta pe viata si pe moarte intre iubirea intemeietoare si blestemul ce i-a urmat.
Barbatul furat de iele
Satul de astazi imbatraneste si moare vazand cu ochii, desi mai sunt vreo trei sute si ceva de fumuri – cum se spune cand se face numaratoarea familiilor.
Singura legatura cu lumea mare e rata care merge si vine o data pe zi, la si de la Craiova. Aici e capatul liniei. Cand ajunge in Gogosu, rata e insa goala. Nimeni nu pleaca si nu se intoarce de la oras. Iar cand pleaca, pleaca definitiv…
In sat exista doar doua televizoare si tot atatea aparate de radio. Unele case nici nu sunt racordate la curentul electric! De aceea, in bezna noptilor de aici, se vad foarte bine luminile enigmatice care umbla prin padurea Drocaia, din cand in cand.
Oamenii n-au nici macar moara. Se duc sa macine in satul vecin. Trec dealul prin marginea padurii, pe care o ocolesc cu teama, si ajung la Cernatesti, de unde au grija sa se intoarca inainte de lasarea intunericului.
La biserica se fac doar cateva botezuri pe an. In schimb, in fiecare luna au loc trei-patru inmormantari. Sunt sateni care n-au mai iesit din comuna de peste douazeci de ani… In acest loc pierdut si uitat al Olteniei, imparateste o saracie rupta parca din alt veac. Si peste toate, se mai astern si misterele padurii Drocaia, tesand o atmosfera halucinanta, crepusculara, caci satul se invecineaza cu supranaturalul, in fiece zi…
Maria Barbu are 80 de ani si este vaduva de aproape doua decenii. Locuieste in cea mai veche casa din comuna, aflata la final de viata, ca si stapana ei. Femeia are o pensie de 150.000 de lei pe luna… De la mijlocul verii pana spre toamna, se hraneste cu poame salbatice, culese din padure, de unde isi aduna si vreascuri, ca sa nu moara iarna de frig.
Se considera norocoasa atunci cand gaseste prin vreun tufis un iepure mort de batranete sau un fazan degerat. Ii aduce acasa si ii gateste. Acelea sunt singurele zile din an cand se infrupta din carne! In timp ce vorbeste, batrana plange intruna, cu lacrimile siroind pe obraz. Vorbele i se ineaca in suspine cand povesteste ca barbatul ei a disparut in padure, acum aproape douazeci de ani…
L-au furat ielele lui Cretu, ca n-aveam copii, si el era om in putere, tare chipes. L-am visat de mai multe ori, legat de un gorun, cu femei despuiate, care jucau in jurul sau. I-am facut parastase, cu toate ca militia nu mi-a dat hartie ca e mort. L-am rugat pe fostu popa sa facem o slujba de dezlegare in padure, dar mi-a spus ca i-e frica de secretaru de partid si de militian, sa nu ne bage la vrajitorie.
Au facut ancheta lunga si ziceau ca l-or fi omoratara tiganii veniti la furat lemne. Dac-o fi asa, nimeni nu stie unde l-or fi ingropat. Io cred ca l-au furat ielele, ca nu-l dovedeau pe el tiganii la lupta.
Abia dupa Revolutie imi dadura certificatu ca sa pot lua pensie de urmas, da mor de foame, maica. De ce-o fi nimerit omu meu in padure, taman intr-o zi cand stapanea raul?
Povestile Dadei Anica
– Rotita de la carucioara ielelor –
Dada Anica are mai bine de 90 de ani si nu sufera de nici o boala. Ii e ciuda, doar, ca oamenii nu o mai iau in serios cand spune ca ar vrea si ea sa mearga la sapat porumbul sau la pescuit in baltile dintre Borcea si Dunare, asa cum facea in tinerete: „Pe vremea mea, injunghiam campurile, nu alta!” – spune privind cu tristete pe fereastra blocului urias din Capitala, unde locuieste acum, la o nepoata.
Dada Anica s-a nascut in satul de langa Crucea de leac, la Roseti, si a fost botezata de un cioban ardelean care iernase cu turma in satul lor. De cand s-a pomenit copila, Dada Anica isi aminteste ca in fiecare an, de ziua Izvorului Tamaduirii, tot satul, in par, si oameni veniti de aiurea, umpleau campul din jurul Crucii de leac, cautand tamaduirea trupului si a sufletului.
<< Spunea mama mea, care a fost doftoroaia satului, cum se face, de Izvorul Tamaduirii, un mestesug pentru dezlegarea farmecelor si a bolilor, cu rotitele de la "carucioara ielelor".
Mama mea a vazut carucioara ielelor. Intr-o seara, tarziu, de frica tatei, care venise beat acasa, mama s-a ascuns in cotlon, ca era rece, de-acuma, pana ce tata s-ar fi astamparat si ar fi adormit.
Cotlonul era o vatra de caramizi puse in mijlocul tindei, peste care se punea ceaunul in care fierbea mancarea. Deasupra cotlonului era un cos urias, ca o hota, care se ingusta pe masura ce urca spre acoperis. Asa ca mama, ascunsa acolo, vedea pe horn cerul cu stelele. Si, cum sta ea acolo si se uita, a auzit un cantec subtirel si neasemuit de frumos.
Cand, ce crezi? Pe marnea hornului a vazut trei zane mici, ca niste papusi, asa, de-un cot de inalte, care cantau si se roteau intr-o hora, plutind, fara sa atinga cosul.
Femeile batrane din sat spuneau ca acelea sunt ielele si vin in noptile cu luna plina si se rotesc pe deasupra acoperisurilor caselor, cantand asa de frumos, ca un cor de ingeri. Si cine le aude, primeste un dar lecuitor: o rotita de la carucioara ielelor.
Si cand mama s-a dezmeticit din cantecele acelea ce-o fermecasera, s-a pomenit ca ii cade in poala, pe horn, o rotita de lemn, ceva mai mare ca o moneda de 100 de lei, bombata pe ambele parti.
Aceea era o rotita de la carucioara ielelor si cine mai avea in sat asemenea rotite, puneau patru la un loc, intr-un vas cu apa neinceputa, si le lasau noaptea la lumina stelelor, in noaptea dinspre ziua Izvorului Tamaduirii.
Si a doua zi dimineata, scoteau rotitele, isi lua fiecare inapoi rotita lui, si se spalau animalele si oamenii bolnavi, sau care aveau farmece, cu apa aceea, si ei se vindecau. Iar mama mea a zis ca n-a mai auzit niciodata asa cantece frumoase cum cantau ielele acelea.” >>
In mod ciudat, pe masura ce imbatraneste si mai mult, Dadei Anica amintirile din copilarie ii vin mai navalnic si cu tot mai multa claritate, mai clare chiar decat cele ce s-au intamplat cu doar 20 sau 30 de ani in urma.
Daca ai avea timp s-o asculti, ti-ar povesti ore intregi, fara sa se opreasca, despre nazbatiile ei din copilarie, despre lumea fascinanta dintre baltile Dunarii si Baragan, despre oamenii din satul sau.
Chiar daca trupul slab si uscat n-o mai asculta ca in tinerete, cu ochii albastri si iscoditori tot cata sa prinda firul vremii, convinsa fiind ca va trece de suta de ani, asa cum au facut si bunicele si strabunicele sale.
Babu, inteleptul din Gura Raului
La 81 de ani, dupa o viata petrecuta pe varful muntelui, langa oi, Nitu Stef stie randuielile vazute si nevazute ale lumii, de parca ar sta de-a dreapta lui Dumnezeu.
In satele din Marginimea Sibiului, Babu inseamna mos, al batran, un om intelept, credincios, trecut prin toate ale vietii, respectat si stimat. Babu este cel care intelege vremea si timpurile. Cel care stie. Babu este o institutie.
Despre Maiestre
Si eu am auzit odata Maiestrele, numai ca nu le-am vazut. Ca daca le vedeam, nu mai eram aicea sa povestesc. Ba eram pocit sau paralizat. Eram acolo, aproape de sat, cu oile la strunga. Erea pa toamna. Dormeam pa o cojoaca aproape de zorii zilei, cand canta cocosii. Se-mpreuna zorile.
Atunci am auzit ca prin vis un cantec ceresc si cand deschid ochii, vad miscand pe sus ceva, ca un fum. Ca o frunza pe boare mergea de lin. Si-am zis: Astea-s Maiestrele!. Erau sus, cat biserica. Am inchis ochii sa nu le vad. Stiam bine ce-i, din batrani. Si cantaau, cantau cantec ce nu s-o auzit pe asta lume. Cantau de deasupra si eu sedeam asa, cu ochii stransi, in cojoaca, si ascultam. Or cantat pe deasupra, poate jumate de ceas, poate mai mult, pana or rasarit zorile.
Si dupa ce-or rasarit, numa atuncea am deschis si eu ochii. Acuma s-o rait lumea. Duhurile ceresti nu-s ca in alte vremi. S-or dus si nu s-or mai inturna pana-i veac.
La capatul nordic al tarii, in Maramuresul invelit in paduri si in pajisti inmiresmate, traieste un om care a fost in Rai. E prieten cu ingerii, vorbeste cu mortii si aduce mesaje de pe lumea cealalta, fiind rapit in duh de pe vremea cand era doar copil. Astazi, IOAN SURDUC are 68 de ani si o familie numeroasa.
Modest, retras, accepta foarte greu sa vorbeasca, pentru ca nu vrea sa-l manie pe Dumnezeu cu trufia lui. Dorinta lui cea mai mare este sa traiasca in pace, ferit de curiozitatea si zarva lumii, care il asupresc. In casa lui vecina cu cerul, asezata pe-un varf de deal, Ioan Surduc isi asteapta cu seninatate sorocul, pentru a se putea intoarce pentru totdeauna in Rai.
Hora de ingerite
Pe la 12 ani, Ioan Surduc incepea sa semene a „flacaias” si mergea cu vitele la pascut prin poienile inalte de pe dealul Pitpoghirului.
Uneori se auzeau bubuituri indepartate, de la tunuri, dar razboiul nu prea se simtea pe acea vale, izolata la capatul lumii. Intr-o zi tarzie de toamna, cand padurile incepusera sa fie arse de brume, Ionica Surduc a trait minunea vietii sale. Pe neasteptate, el a fost „rapit in duh”, aidoma apostolului biblic!
„Eram pe un plai moale si mangaiam vitele. Soarele ardea bland. Dintr-o data, tot seninul s-a tulburat… A venit peste mine un vartej, plin cu frunze ruginii, care m-a cuprins ca un fior. Dupa cateva clipe, m-am trezit intr-o poiana unde nu mai era toamna. Totul stralucea si am vazut in jurul meu o hora de ingerite! Nici nu stiu cum sa le zic… Erau, parca, pe jumatate zane, pe jumatate ingeri.
Cantau asa de dulce si se leganau in jurul meu, ca nu-mi venea sa cred! Apoi, am vazut in fata mea pe „Fata Padurii”, cum ii ziceam noi, in copilarie, celei mai frumoase zane din povesti, dar Ea semana cu Maicuta Domnului.
Nu stiu daca era asa… Numai mie mi s-a parut, dar asa simteam! Chipul acela avea atata iubire, ca nu l-am uitat toata viata. Apoi, la marginea poienii, in spatele horei de ingerite, l-am vazut pe Nicolae Taficiuc, un consatean, mult mai tanar decat tata, care tinea in mana o firimitura de lumanare, arsa pana la capat. Nu stiu cat a durat totul, dar m-am trezit culcat pe iarba, pe plaiul tomnatic, fara vite!”.
Ionica Surduc a fugit acasa, ingrijorat de soarta vitelor, dar si emotionat de ceea ce se petrecuse cu el. Parca fusese un vis de cateva clipe… Cand a ajuns in batatura, mama-sa a izbucnit in plans si si-a facut sapte cruci, imbratisand flacaiasul.
Atunci a aflat, de-a dreptul uluit, ca fusese dat disparut in sat, de aproape doua zile!! Toti ceilalti trei frati – Petre, Mihai si Nicolae – plecasera sa-l caute, cand au vazut ca se intorc vitele singure acasa, pe inserat, dar nu ii dadusera de urma pe nicaieri, desi colindasera toate dealurile si poienile.
„Primul lucru pe care l-am spus, cu glas tare, de fata cu toti, mi-l amintesc si astazi: „Inseamna ca am fost plecat de pe lumea asta pe lumea cealalta, dar acolo cateva clipe fac cat doua zile…”
Dupa ce le-a povestit mamei si fratilor sai ceea ce i se intamplase, acestia au ramas cu gurile cascate si s-au crucit, caci nu mai era de gluma. In aceeasi seara a venit la ei, plansa si cu o broboada neagra, batrana mama a lui Nicolae Taficiuc, sa-i roage pe baieti sa traga clopotele, fiindca fiul ei murise cu cateva ceasuri mai devreme… De atunci, lui Ioan Surduc i s-a spus „proorocul” si vestea s-a raspandit in tot satul!
Creştinii ortodocşi o sărbătoresc pe 1 Martie pe cuvioasă muceniţă Evdochia, care a trăit în cetatea feniciană Heliopolis în timpul domniei împăratului Traian.
Legenda spune că Dochia ar fi fost fiica regelui dac Decebal. Traian, cuceritorul Daciei se îndrăgosteşte de Dochia. Aceasta refuză să i se alăture şi se refugiază împreună cu a ei popor pe muntele considerat sacru de către daci, Ceahlău. Dându-şi seama că nu poate scăpa de patima lui Traian îi cere ajutor zeului suprem Zamolxis, care o transformă împreună cu turma sa în stâncă.
O altă variantă povesteşte despre Baba Dochia care a avut un fiu, pe numele său Dragobete care s-a căsătorit împotriva dorinţei ei. Pentru a-şi necăji nora, într-o zi rece de iarnă, i-a dat acesteia un ghem de lână neagră şi a trimis-o la râu să-l spele, spunându-i să nu se întoarcă până când lâna nu devine albă.
Fata a încercat să spele lâna, dar chiar dacă degetele sale au început să sângereze, culoarea lânii rămânea tot neagră. De disperare, pentru că nu se putea întoarce acasă la soţul iubit, a început să plângă.
Impresionat de durerea fetei, Domnul Iisus Hristos i-a apărut în cale şi i-a dat o floare roşie, spunându-i să spele lâna cu ea. Mulţumindu-i, fata a pus floarea în apă, a spălat lâna şi a constatat cu uimire că lâna s-a albit. Fericită că a reuşit să ducă la bun sfârşit această sarcină grea fata se întoarce acasă.
Auzind povestea fetei, Baba Dochia se înfurie crezând că este primăvară, deoarece Mărţişor îi putuse oferi o floare fetei. Porneşte îmbrăcată în 12 cojoace (unele variante povestesc de 9) în căutarea primăverii. Baba Dochia începe să se scuture de cele 12 cojoace, cu care s-a îmbrăcat când a plecat cu oile la munte. Se spune că, de fapt, cele 12 cojoace simbolizează şase zile bune şi şase rele. Legenda babei Dochia reprezintă de fapt lupta dintre Bine şi Rău, dintre primăvară şi iarnă, luptă din care mereu iese victorios Binele.
Pe parcursul călătoriei soarele puternic o face să îşi scoată rând pe rând, cele nouă cojoace pe care le purta, până rămâne fără nici unul. Vremea se schimbă brusc şi Baba Dochia îngheaţă.
♥♥♥
Cum se calculează baba de primavară
În familiile tradiționale, când personalitățile feminine se întâlneau, adesea se întâmpla ca acestea să intre în conflict. Astfel, „Baba” nu simboliza o bătrană urâtă și rea, ci o femeie care își câștigă propria autoritate.
Pentru că primele zile ale lunii martie au prezentat întotdeauna o instabilitate atmosferică crescută, asocierea fiecărei femei cu una dintre cele nouă zile era percepută înainte ca o responsabilizare și o metodă de educare spre autocontrol și conștientizare a propriilor îndatoriri în cadrul familiei. Fiecare dintre cele nouă zile, în funcție de vremea pe care o aducea, dezvaluia caracterul, calitățile și defectele fiecărei femei în parte.
Îți poți calcula Baba în funcție de ziua de naștere. Dacă ziua se află între 1 și 9 ale oricărei luni atunci și baba va fi în ziua respectivă, de exemplu daca este cineva născut pe 7 Februarie Baba lui va fi pe 7 Martie
Dacă data nașterii este formată din doua cifre atunci se procedează astfel : de exemplu cineva este nascut pe 29 Decembrie, ziua în care îi pică Baba se calculeaza astfel 2 + 9 = 11 => 1 + 1 = 2, deci Baba este pe 2 Martie.
https://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2022/11/babe-martie.jpg492800adminhttps://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2025/07/logo-transparent.pngadmin2022-11-02 17:51:132022-11-02 17:51:13Babele – Cum iti calculezi baba :)
– Conspiratia Romana Pentru Inventarea lui Iisus Christos –
Titlul filmului de astazi ar putea starni respingere sau neincredere, sunand destul de senzationist sau bombastic, gandul zburandu-ne la Dan Brown si la cartea lui, insa va invitam cu caldura sa-i acordati timp, sa-l parcurgeti cu atentie, pe indelete si sa intelegeti poate, ca in mare masura, acesta are partea lui de dreptate. Filmul este realizat pe baza cartii cu acelasi nume, iesita initial in 2005 si adaugata si revizuita in 2011, o carte scrisa de Joseph Atwill, acesta aparand si in film.
Filmul vine pentru noi cu niste completari exceptionale, revelatoare care ne confirma inca odata ceea ce gandim si noi despre povestea lui Iisus Christos. Desi in film, cercetatorii care apar ajung la concluzia ca Iisus nu a existat absolut de loc, ca e un personaj 100% inventat de romani, noi nu suntem la fel de radicali, insa suntem absolut convinsi ca povestea, mitologia din jurul acestui personaj a fost modificata, inflorita, adaugita, taiata (in special de romani si nu numai), ajungand in forma actuala pe care o stim cu totii din Biblie. Inca mai credem ca a existat totusi un personaj cu calitati exceptionale in acea perioada (posibil chiar in zona Tracica, poate chiar in Dacia), un personaj a carui poveste a fost furata, ciuntita si adaptata astfel incat romanii (si mai tarziu biserica) sa controleze masele de oameni, populatia cucerita in special, sa-i linisteasca, sa-i adoarma si totodata, inconstient sa-i faca sa venereze si sa adore indirect pe „zeul” roman, cezarul Romei (imparatul, care trebuia sa fie zeu in ochii oamenilor, inclusiv in ochii evreilor cuceriti).
Filmul aduce noi dovezi greu de combatut si de ignorat, niste argumente care noua ni se par de exceptie. Corelatiile, paralelele dintre povestea lui Iisus din Biblie si povestea lui Titus Flavius (unul dintre imparatii romani), scrisa de Josephus Flavius, sunt mai mult decat coincidente.
Despre ce este vorba pe scurt, in film:
1) Ni se demonstreaza ca povestea lui Iisus este una fictiva, o combinatie de povesti si mitologii de la mai multi lideri mesianici din trecut, in esenta fiind o mitologie solara.
2) Dinastia Flavienilor, din dorinta de a arata ca si ei sunt zei (ei nu au ajuns la putere prin descendenta obisnuita ci prin preluarea in forta a puterii imperiale) a inventat o poveste mirobolanta. Ei au inventat aceasta mitologie a lui Iisus care profeteste a doua venire a „fiului omului” care se refera de fapt la dinastia imparatilor romani flaviani. Deci a doua venire s-a intamplat deja acum aproximativ 1900 de ani, (sau mai bine zis la aprox 40 de ani de la asa zisa moarte a lui Iisus din anul 33 e.n ) si aceasta reprezenta venirea la putere a „zeului” de la Roma, imparatul Vespasian Flavius (cel care a implinit practic „ profetiile” lui Iisus legate de a doua venire – distrugerea Ierusalimului, inconjurarea acestuia cu un zid, si moartea unei generatii de oameni de dupa „inaltarea” lui).
3) Un nepot al lui Titus, devine papa, intre 92 si 99 e.n., Papa Clement I (Titus Flavius Clemens sau Clement din Alexandria) din acest moment devenind evidenta pentru oricine mai crede altceva, influenta flaviana asupra bisericii in general si asupra crestinismului in particular. Acesta este considerat practic parintele tuturor bisericilor crestine, inclusiv cea ortodoxa, fiind venerat ca un sfant martir. In biografiile lui Clement I rareori se mentioneaza (aparent „intamplator” binenteles) faptul ca acesta ar fi ruda de sange cu imparatul roman, insa citind cu atentia dinastia Flaviana , veti vedea ca face intr-adevar, parte din familie, impreuna cu Flavia Domitilla, prima sfanta a bisericii, venerata si de biserica romana-catolica si cea ortodoxa. Deci este mai evident decat oricand ca este o „afacere” de familie.
Sunt multe multe alte idei in film si in carte, ce merita studiate cu atentie, acestea fiind doar 3 dintre ele care ne-au ramas in minte la o trecere rapida prin memorie …
Va lasam pe voi sa studiati mai mult in aceasta directie si va rugam frumos sa nu ne credeti pe cuvant. Si noi inca mai cercetam subiectul si evoluam in cunoastere pe masura ce mai studiem una sau alta. Nu suntem istorici, insa unele aspecte sunt mult prea evidente si pentru omul de rand care nu a aprofundat aceasta istorie.
Una dintre bilele negre oferite acestui film este sustinerea ideii ca teoria evolutionista nu ar fi combatuta si cu argumente stiintifice de catre creationisti. Exista argumente stiintifice si pro si contra evolutionismului, nu numai argumente dogmatice cum crede Atwill si ca si in cazul de fata, e bine sa ne pastram mintea deschisa si sa analizam toate doveziile existente, fara a avea idei preconcepute despre orice.
Tindem sa ne aliniem concluziilor oferite de cercetatorii din acest film care suna asa (preluare din transcriptul filmului):
„Eu unul nu vreau sa subminez aspectele pozitive ale crestinismului Exista aspecte pozitive si in crestinism si in alte religii Problema aici sunt pretentiile istorice pe care le au aceste religii.” – Dr. Rod Blackhirst (Lector in Studii Religioase la Universitatea Trobe din Australia)
In mod traditional dogma religioasa a interzis cercetarea descoperirilor istorice sau includerea unor anumite descoperiri stiintifice in invatatura lor, cerandu-le urmasilor sai sa creada orbeste ce li se spune si sa nu accepte dovezile descoperite
„Traim intr-un timp (poate este o noua renastere intelectuala) in care oameni s-au saturat de structura societatii si in care observam fraude majore in inima pietei noastre financiare si in inima industriei si le-a ajuns …Parerea mea este ca avem inca o frauda … Cea mai mare frauda, cea din inima crestinismului …si este vremea ca oameni care au dovezi sa iasa si sa puna aceasta informatie nu numai la dispozitia cercetatorilor si jurnalelor academice ci si publicului care vrea sa stie, la scara larga. ” – John Hudson (analist literar si autor al artii „La Revedere Iisus”)
Este sanatos ca oameni sa auda mai multe pareri pana sa isi faca singuri o parere. Si teoriile prezentate de cercetatorii nostri fac parte din acea diversitate de opinii.
„Cand aud ca povestea lui Iisus este un mit, oamenii simt ca le iei ceva. Cand intrebi oameni de ce cred in povestea lu Iisus? Adesea iti vor spune de biblie samd Daca ii intrebi `ai studiat Biblia istoric vorbind, te-ai uitat la dovezi?` iti vor spune ca nu au facut-o, deci nu acesta este motivul real. Adevaratul motiv este ca oamenii au o relatie cu Iisus. `Am o relatie personala cu Iisus si asta nu vreau sa pierd`.
Acesta este un motiv bun sa fi Gnostic si un motiv rau sa fi Literalist. ” – Timothy Freke (ca-autor al ”Misterele lui Iisus” si ”Iisus si zeita pierduta”.
Gnosticii precum si religile pagane credeau ca mitul omului care moare si invie era o alegorie care trebuia folosita pentru dezvoltarea personala. Sa moara fata de natura lor inferioara si sa invie catre natura LOR SUPERIOARA.
Literalistii au pus control pe mitul original si l-au modelat astfel incat sa ia puterea de la individ si sa o dea unei autoritati centrale. Redescoperirea miturilor originale le ofera oamenilor libertatea sa isi aleaga o credinta care li se potriveste.
„Unii crestini au dezvoltat credinta lor personala, ca Iisus este o forta, o energie, o putere in interiorul lor. Asa au interpretat ei povestea. Povestea a devenit, din nou, ceea ce de fapt a fost la inceput, o alegorie. Eu nu am nici o problema cu Christosul din Interior. Eu am o problema cu militanti bisericii. Ceea ce ameninta omenirea este religia organizata, inregimentata, rigida aflata in mars luata atat de in serios ca vei manifesta cele mai rele percepte ale ei.”
– KENNETH HUMPHEREYS (istoric si autor al cartii „Iisus nu a existat niciodata”)
Daca analizam toate religiile lumii vom observa ca exista un numitor comun care leaga toate credintele si toti oamenii. Si din aceasta conexiune noi putem sa facem alegerile care acum au devenit atat de critice pentru viitorul nostru.
„As vrea sa ma concentrez asupra originlor ideilor religioase. Se pare ca sunt foarte unificatoare in ciuda diviziunilor care se vad la suprafata. Ar fi foarte de ajutor pentru intreaga umanitate sa realizeze ca exista aceasta unitate de esenta. Originle religiilor au la baza venerarea Naturii, studierea soarelui a lunii a stelelor, planetelor. La aceste lucruri s-au uitat oamenii cu reverenta si veneratie timp de mii de ani.
Si este foarte important sa ne intoarcem la acele radacini. Distrugerea planetei este deasemenea legata de idei religioase. Asta ar putea ajuta la restaurarea echilibrului pe planeta intr-un mod foarte profund si semnificativ.”- D.M Murdoch / ACHARYA S – Mistic si autor al cartii ”Conspiratia Christ”
Supravietuirea umanitati depinde de studierea istoriei dintr-o alta perspectiva pentru a fi mai clari asupra faptelor istorice si sa continuam sa onoram miturile ce ne ofera cea mai mareata intelepciune.
„Important este ce zice mitul si nu ce sa intamplat cu adevarat…. iar istoria reala este mult prea complexa pt omul de rand sa o inteleaga.” – Prof. Robert Eisenman , C.S.U.L.B (autor al cartilor „JAMES fratele lui Iisus” si „Codul Noului Testament”)
Este foarte important pentru cultura noastra ca oameni sa inteleaga deunde se trage crestinismul si asta este o urgenta. Puteti pasi pe aceasta cale si trage aceste concluzii. Avem dovezi clare ca Crestinismul a fost o inventie a romanilor, pentru a linisti oameni si popoarele cucerite. Si acest lucru este important pentru ca ne da o alta cale de a intelege guvernele.
Cum functioneaza guvernul, uneltele folosite, scopul pe care il are prin difertele operatiuni de propaganda.
Si daca te uiti la influenta pe care o are dogma in mass media de astazi poti vedea cu usurinta ca este in crestere.
Mi-ar place sa determin acesti extremisti sa ia in considerare posibilitatea ca descoperirile mele sunt corecte.
Desi exista mult bine in crestinism trebuie sa intelegem cum conducatorii s-au folosit de religie ca sa ne controleze si o fac in continuare si azi. Eu sper ca oamenii sa fie mai sceptici cand oameni guvernului il folosesc pe Dumenzeu la interpretarea legilor sau se folosesc de armaghedon pentru a crea politici guvernamentale.
Flaviani au introdus un mesaj secret in evanghelii, pe care il putem intelege acum dintr-o noua lumina.” – Joseph Atwill
„Vei cunoate adevarul si adevarul te va elibera!”
Sursa: fymaaa.blogspot.ro
DOCUMENTAR CAESAR’S MESSIAH – The Roman Conspiracy to Invent Jesus
PUTETI SA ACHIZITIONATI CARTEA SI/SAU DVD-UL DE AICI.
https://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2022/09/iisus_hristos_01710800-1.jpg347620adminhttps://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2025/07/logo-transparent.pngadmin2022-09-24 19:50:182022-09-24 19:50:18DOCUMENTAR MESIA CEZARULUI – Conspiratia Romana Pentru Inventarea lui Iisus Christos
Conceptul de Talisman își are rădăcinile În vechile viziuni asupra lumii metafizice și cosmologice, în principal tradițiile ermetice și neoplatonice. Aceste filosofii servesc ca idei și principii care stau la baza aplicării în practicile Astrologiei, Magiei / Teuriei și Alchimiei.
Anticii credeau că lumea „superioară” se reflectă în cea „inferioară”, ceea ce este premisa de bază a astrologiei și magiei și că, cu anumite mijloace, se pot crea intenționat „imagini” care reflectă acele „idei” superioare și virtuțile lor corespunzătoare, sau esențele si principiile arhetipale.
Un talisman este un cuvânt generic pentru un astfel de obiect, este un recipient destinat să surprindă o anumită esență superioară sau „imagine”, întrucât sintagma biblică este „după chipul lui Dumnezeu (hebreu: צלם – tselem) pe care l-a creat”. Recipientul poate fi un obiect fizic specific, cum ar fi o bijuterie sau un bibelou, o bucata de metal panza sau hartie inscriptionate.
Gândirea magică și superstiția pot părea ridicole. Sunt lucruri care atrag ignoranții și impresionabilii. Paradoxal, iraționalul ne influențează de fapt creierul mai mult decât ar dori mulți să creadă.
Profesorul de psihologie, Bruce Hood, a demonstrat eficacitatea superstiției în timpul unei discuții la un târg științific. Hood a provocat publicul să încerce un sacou albastru în schimbul a zece lire sterline. Câțiva voluntari au fost de acord cu propunerea, dar înainte de a putea încerca sacoul, Hood le-a spus că îmbrăcămintea a aparținut criminalului în serie, Fred West. Cu aceste cunoștințe, majoritatea voluntarilor au refuzat pur și simplu. Ei s-au confruntat cu un act apotropaic, o respingere instinctivă a „răului” și un disconfort care stă la baza superstiției. Acest lucru apare chiar și la cei mai raționali oameni (la un târg științific). Interesant, experimentul s-a încheiat când Hood i-a informat pe voluntari că jacheta nu aparține cu adevărat niciun criminal în serie, arătând că mințile noastre determină cu putere atitudinile noastre față de obiectele de zi cu zi.
În plus față de „valoarea sentimentală” a obiectelor pe care le-am moștenit de la părinți, bunici sau de la cei prezenți în momentele istorice, obiectele au, de asemenea, de obicei multă energie psihică. Acestea nu trebuie explicate științific pentru a le recunoaște importanța. Gândiți-vă, de exemplu, la moaștele catolicismului și a crucifixelor.
Conceptul de Talisman își are rădăcinile În vechile viziuni asupra lumii metafizice și cosmologice, în principal tradițiile ermetice și neoplatonice. Aceste filosofii servesc ca idei și principii care stau la baza aplicării în practicile Astrologiei, Magiei / Teuriei și Alchimiei.
Anticii credeau că lumea „superioară” se reflectă în cea „inferioară”, ceea ce este premisa de bază a astrologiei și magiei și că, cu anumite mijloace, se pot crea intenționat „imagini” care reflectă acele „idei” superioare și virtuțile lor corespunzătoare, sau esențele si principiile arhetipale.
Un talisman este un cuvânt generic pentru un astfel de obiect, este un recipient destinat să surprindă o anumită esență superioară sau „imagine”, întrucât sintagma biblică este „după chipul lui Dumnezeu (hebreu: צלם – tselem) pe care l-a creat”. Recipientul poate fi un obiect fizic specific, cum ar fi o bijuterie sau un bibelou, o bucata de metal panza sau hartie inscriptionate.
Tselem
Cuvântul pentru IMAGINE din epoca veche este „Tselem” (צלם), care este o rădăcină tri-literă, folosită mai ales astăzi pentru cuvântul fotografie, care este „tsilom”, o fotografie este o imagine a ceva, dar nu lucrul în sine , reflectă o realitate 3D într-o imagine 2D mică. Un alt cuvânt corespunzător este „tsel” (צל), care este umbră, care are o simbologie foarte asemănătoare, întrucât planul pământesc este ca umbra luminii divine adevărate, la fel ca alegoria plato a peșterii, același lucru este valabil pentru tot. Este lumea fizică, potrivit filozofilor antici. Fizicul este o imagine, a unei realități eterice non-fizice, mai mari, a cărei mișcare este reflectată în „imaginea” cerului în mișcare.
După cum spune Platon „timpul este imaginea în mișcare a eternității”, iar planetele sunt roțile timpului, care se mișcă prin imaginile eterne (sau Ideile / formele lui Platon) sau semnele zodiacale, activând potențialele lor diferite, în multe moduri diverse pe pământ.
Cuvântul Talisman
Cuvântul Talisman este un cuvânt francez care provine probabil de la cuvântul ebraic „tselem” sau al omologului său cuvânt arab „tilsam” (figură magică), care este el însuși derivat din grecescul mijlociu „telesma”, „telesmos” (consacrare) și probabil din un cuvânt grecesc mai vechi „telein” care înseamnă inițiere și, de asemenea, finalizare (grecesc „telos”, ca în cuvântul „teleologie”, care este scopul final sau „cauza finală” aristotelică). Etimologia cuvântului ne dă impresia că un talisman este un obiect care este consacrat magic și este făcut pentru un scop specific.
Din această perspectivă, suntem cu toții talismane vii, create în imaginea unei ființe / esențe superioare sau a sinelui nostru superior, reflectând imaginea astrologică a timpului nostru de naștere, fiecare dintre noi este conceput individual pentru a anima diferite calități pentru un anumit scop sau experiență.
Magia talismanului
Ceea ce face magia talismanului este sa imite acest principiu, reflectă creația într-o scară foarte mică și specifică. Confecționarea talismanelor are o tradiție cu adevărat veche și lungă, de la Babilon și Egipt până în epoca elenistică, până la Renaștere și Evul Mediu. Se găsește sub diferite forme în multe culturi din întreaga lume, cum ar fi în India, de exemplu, unde este o măsură comună de remediere pentru multe boli și probleme.
Utilizarea tradițiilor magice
Utilizarea instrumentelor tradiției magice, ne ajută să folosim într-un mod mai conștient energiile sistemului nostru și ne ajută să navigăm și să controlăm mai bine acele energii în conformitate cu dorințele noastre.
Talismanul este o intenție născută în timp / spațiu, la fel ca o ființă umană. Are o hartă care prezintă calitățile, aspirațiile și circumstanțele sale. Desigur, talismanul nu este un corp viu în sine, ci este o intenție vie, cu propriul său spirit unic, sculptat din calitățile în mișcare ale timpului, și dat naștere de către artistul / Magul, care acționează ca un mediator și un amplificator al Intenției pentruTalisman.
Talismanul este considerat a avea un destin propriu (așa cum a fost ales în prealabil), este codat cu propriile „telos” sau intentia funcțională și esențială. Când o persoana poartă un talisman, cele două destine se amestecă, convingându-se delicat unul pe celălalt la o stare echilibrată, în conformitate cu nevoile din diagrama individului. Talismanul poartă calități care îl vor ajuta ușor pe purtător, pe măsură ce se sincronizeaza din ce în ce mai mult cu intenția si scopul talismanului si cu talismanul in sine.
NOTA : După ce a fost ales timpul favorabil pentru talisman, atunci vom efectua „ritualul” de consacrare, care este asamblarea și finalizarea Talismanului fizic, concentrându-ne în același timp pe intenția și puterile planetare invocate. Talismanele pot fi create pentru foarte multe scopuri, de la protectie pana la prosperitate, iubire, casatorie, succes, judecata dreapta, evolutie spirituala, conexiune cu Spirite Planetare si Universale, intuitie, putere, etc.
Talismanul poate avea diferite forme si poate fi creat din multe tipuri de materiale, in functie de obiectivul care se urmareste prin crearea respectivului talisman. Poate avea forma unei bijuterii magnetizate care poate fi purtata la vedere sau poate avea forme diverse (inscriptionari pe suport, obiecte) care pot fi expuse in anumite locatii la vedere sau dimpotriva. Aceste detalii vor fi stabilite dupa primirea comenzii si dupa o discutie prealabila cu clientul. Va rugam sa completati la rubrica „Mentiuni” detaliile pe care le considerati necesare pentru crearea talismanului. Va vom contacta prin email pentru detalii suplimentare daca este cazul. Multumim.
“Nu creierul generează conştiinţa, ci conştiinţa are în primire un creier de care se foloseşte”
Dumitru Dulcan
Interviu Constantin Dulcan – ”Mintea de dincolo”
Constantin Dulcan este medic neurolog şi psihiatru, cercetător în domeniul conştiinţei, o fire curioasă şi temerară ce a îndrăznit să caute răspunsuri despre om în teritorii ale cunoaşterii încă neexplorate. Distinse cu premii şi declarate bestsellers, cărţile domniei sale au schimbat viziunea ştiută despre univers, punând pe gânduri o întreagă comunitate ştiinţifică. Cea mai recentă apariţie, ”Mintea de dincolo”, nu e doar rodul unor lecturi extrem de vaste, ci şi expresia unei inteligenţe ieşite din comun, ce a reuşit performanţa absolut originală de a pune cap la cap concluziile fizicii cuantice, ale psihologiei transpersonale şi ale ştiinţelor neurocognitive, cu experienţele religioase şi ale morţii clinice, pentru a ne oferi o descriere cât mai aproape de realitatea lumii de dincolo. Un demers impresionant, ce reafirmă originea noastră divină şi importanţa de a trăi după legi spirituale.
“Moartea clinică este o trecere între două lumi…”
Interviu Constantin Dulcan – ”Mintea de dincolo”
– Domnule Constantin Dulcan, tocmai a ieşit de sub tipar cartea dvs. cea mai recentă, care adună şi sintetizează studii şi mărturii ale experienţei morţii clinice. De ce aţi ales tocmai acest subiect? Poate experienţa morţii clinice să dezlege unele mistere ale existenţei umane?
– Nimic din ce am scris până acum n-a fost premeditat. M-a mobilizat de fiecare dată curiozitatea de a şti ce este in lumea de dincolo de noi. Aş putea spune că, scriind, mi-am răspuns singur la multe întrebări. Am scris întâi”Inteligenţa materiei”, pentru că am vrut să argumentez ştiinţific intuiţia că, în spatele tuturor lucrurilor se află o Raţiune universală care ordonează şi coordonează totul. Şi că această Raţiune e Dumnezeu. Dacă Dumnezeu există, atunci şi noi, oamenii, trebuie să avem un sens. Cea de-a doua carte, ”În căutarea sensului pierdut”, a fost motivată de faptul că, lumea actuală se înscrie, din punct de vedere moral, pe o curbă descendentă. Am pierdut legătura cu Sursa şi am uitat de ce suntem aici.Singuri, fără o busolă spirituală, am alunecat în marele impas moral, social şi economic în care ne aflăm.
Constantin Dulcan
Acum, ceea ce am încercat în cartea ”Mintea de dincolo”, a fost să arăt că experienţa morţii clinice vine să susţină cu argumente clare originea noastră spiritual, idee pentru care pledează descoperirile fizicii cuantice, religiile, psihologia transpersonală, ştiinţele neurocognitive şi nu numai acestea. Toate sursele discutate ne spun că viaţa noastră pe pământ este doar o mică parte din ceea ce avem de trăit, o lecţie pe care trebuie să ne-o însuşim pentru evoluţia noastră spirituală. Scriind această carte, simt că am încheiat un ciclu fundamental al adevărului despre noi. Suntem şi materie, suntem şi spirit, a reduce existenţa lumii doar la dimensiunea ei fizică înseamnă a ne întemeia viaţa pe un adevăr incomplet.
Interviu Constantin Dulcan – ”Mintea de dincolo”
– Ce înseamnă concret, din punct de vedere mdical, moartea clinică?
– Moartea clinică este acea experienţă în urma căreia individul traversează toate etapele morţii biologice, dar nu definitiv, fiindcă e resuscitat, readus la viaţă spontan sau prin intervenţie medicală, iar funcţiile sale vitale sunt reluate. Ce trăiesc aceste persoane în timpul morţii clinice e însă tulburător. Studiul experienţelor de moarte clinică demonstrează că există un tipar comun la toată lumea, indiferent de rasă, origine sau moment al istoriei.
Constantin Dulcan
– Sunt cunoscute cazurile celor care s-au reîntors la viaţă şi au avut, în timpul morţii clinice, o seamă de revelaţii. Ce “văd” de fapt aceste persoane?
– La început, chiar în momentul morţii, subiecţii sunt confuzi, nu înţeleg ce li se întâmplă. Durerea, în cazul celor foarte bolnavi, încetează brusc. Apoi conştientizează că au murit şi încep să-şi vadă din afara lor corpul bolnav, rănit sau abandonat. Se miră că nu pot fi văzuţi şi nu pot fi auziţi de nimeni; sunt uimiţi să-i audă pe cei din jur că-i declară morţi. Decorporalizaţi, îşi caută rudele, vor să le îmbrăţişeze, dar mâna lor trece prin corpul acestora fără să fie percepută. Într-un caz citat de Kenneth Ring, un soldat american mutilat în războiul din Vietnam şi-a văzut corpul de deasupra sa. A văzut elicopterul american care l-a tranportat la spital şi, spune el,“m-am întrebat unde sunt dus şi am zburat după el“. Cei mai mulţi indivizi vorbesc apoi de imaginea unui tunel, prin care sunt obligaţi să treacă, singuri sau însoţiţi de ghizi – rude decedate sau îngeri. Este trecerea dintre două lumi, din lumea noastră fizică în lumea spiritelor, în lumea de dincolo.
Constantin Dulcan
– În cele mai multe cazuri, indivizii se întâlnesc cu o Fiinţă de Lumină. E chiar Dumnezeu?
– Dincolo de tunel, toţi martorii acestor experienţe văd o lumină vie, de o strălucire foarte intensă, care nu orbeşte totuşi. E o lumină feerică, învăluitoare şi caldă, ce oferă mângâiere şi bucurie. Cei care au trăit aceste experienţe spun că e Fiinţa Supremă, Iisus, Buddha sau Allah, în funcţie de apartenenţa religioasă a fiecăruia. O fiinţă pe care o descriu mai degrabă ca pe o impresie trăită, decât ca pe o figură concretă. Se şi spune căDumnezeu este aşa cum şi-l imaginează fiecare dintre noi, dar în realitate nu este ca în niciuna din închipuirile noastre. Aşa cum mărturisesc cei care au experimentat moartea clinică, Dumnezeu îi întâmpină cu o iubire copleşitoare, o pace profundă şi o stare de beatitudine despre care toţi spun că nu au mai trăit-o niciodată. Nici urmă de Dumnezeul dur, ameninţător şi acuzator, cum e descris tradiţional.
Constantin Dulcan
– …care, în plus, ne va supune la Judecata de Apoi.
– Există şi în mărturiile acestor oameni un soi de judecată. Este filmul vieţii pe care îl văd cei ajunşi în faţa Fiinţei de Lumină, un film panoramic cu amănunte în detaliu. Aceasta este, cred, expresia Judecăţii De Pe Urmă, cu care ne-au obişnuit religiile. Nu ne judecă nimeni, ne judecăm singuri, fiindcă, văzând acest film, trăim, în toată cruzimea sa, efectul acţiunilor noastre asupra altora. Dannion Brinkley, un caz celebru de moarte clinică, mercenar angajat în armată, mărturiseşte că a simţit durerea provocată de gloanţele trase pe front în soldaţii armatei inamice, dar şi durerea şi disperarea copiilor, mamelor şi soţiilor celor ucişi în timpul misiunilor lui. A mărturisit că a simţit inclusiv durerea propriului câine, pe care îl lovea, enervat că îi roade covorul. La filmul vieţii nu eşti, deci, un simplu spectator, ci trăieşti aievea durerea şi tristeţea pe care le-ai produs altora, dar şi bucuria şi recunoştinţa celor pe care i-ai ajutat sau i-ai iubit.
Constantin Dulcan
– Există, deci, o plată în ceruri a tuturor faptelor noastre?
– Nu Dumnezeu ne pedepseşte, ne pedepsim singuri, aici, pe pământ. Există o lege cosmică, după care tot ce facem altora se repercutează asupra noastră, mai devreme sau mai târziu, prin boală, necazuri şi nefericire. Iadul e mai degrabă o stare de spirit, o stare a conştiinţei noastre încărcate de rele. Toţi cercetătorii acestor fenomene afirmă cu convingere că nu există in lumea de dincolo o pedeapsă divină fără sfârşit, pentru nimeni.
– Să revenim la experienţa propriu-zisă a morţii clinice. Ce se întâmplă mai departe?
Constantin Dulcan
– După ce filmul vieţii îi face să înţeleagă unde au greşit şi unde au procedat corect, celor aflaţi în moarte clinică li se arată o barieră, o punte sau un râu, şi li se interzice să treacă. E semnul distinctiv dintre cele două lumi.“Nu este încă timpul” e ceea ce aud cei mai mulţi dintre ei. Altora li se spune, într-o formă sau alta, “Du-te înapoi şi spune lumii ce ai văzut”. Toţi cei care au trecut prin aşa ceva spun deschis că nu mai au niciun fel de frică faţă de moarte. Pentru cei care trăiesc aceste experienţe e atât de covârşitor, încât rămân conştienţi şi după aceea de existenţa unei dimensiuni spirituale în univers, dedicându-se, pe mai departe, unei vieţi spirituale sau unei vieţi puse în slujba binelui.
“Nu creierul generează conştiinţa, ci conştiinţa are în primire un creier de care se foloseşte.”
– Domnule Dulcan, vă provoc să discutăm şi din punct de vedere ştiinţific. Cum se împacă toate aceste descoperiri cu formaţia dvs. de medic neurolog?
– Tocmai pentru că sunt medic neurolog şi am studiat creierul pot să afirm cu tărie că mintea omenească nu se reduce la reacţiile biochimice care au loc în creier. S-au făcut măsurători ale momentului în care sunt activate diferite arii din creier şi ele demonstrează că aceste activări preced cu câteva miimi de secundă conştientizarea lor. Cu alte cuvinte, decizia de executare a unei mişcări pare a fi luată înainte de a fi informat creierul. Şi atunci, dacă iniţiativa creierului precede, oarecum, voinţa noastră de a acţiona, ne întrebăm firesc:gândim sau suntem gândiţi? Nu avem încă o teorie coerentă referitoare la conştiinţă.
Constantin Dulcan
Experienţa morţii clinice pledează pentru independenţa conştiinţei faţă de creier. Nu creierul generează conştiinţa, aşa cum încă se crede la modul general, ci conştiinţa are în primire un creier, de care se foloseşte de-a lungul unei vieţi, pentru a se informa, a experimenta şi a evolua.
Constantin Dulcan
– S-a imputat acestor viziuni avute în timpul morţii clinice că ar fi rodul anestezicelor sub care se află majoritatea pacienţilor.
– Da, s-a adus argumentul că ar putea fi halucinaţii sau expresia unui creier în suferinţă, că ar fi rezultatul ischemiei sau al unor crize epileptice. Sunt doctor neurolog şi pot aduce oricând argumente medicale împotriva acestor ipoteze. Despre efectul anestezicului nu poate fi vorba, căci sunt şi mulţi oameni care au avut aceste experienţe spontan, fără nicio influenţă chimică. Apoi, există oameni care şi-au dezvoltat capacitatea de a călători extracorporal, ei sunt cât se poate de lucizi şi de sănătoşi, iar mărturiile lor se mulează perfect pe viziunile celor care au trăit o moarte clinică. Nu e vorba de nicio influenţă exterioară. E pur şi simplu o altă stare a creierului, pe care, vrea nu vrea, ştiinţa va trebui să o accepte. Există studii făcute pe sute de oameni, de vârstă, sex, religie şi provenienţă diferite. Viziunile lor sunt asemănătoare, fie că e vorba de Sfânta Tereza de Avila, de Platon sau de persoane din zilele noastre.
Constantin Dulcan
– Aduce studiul morţii clinice argumente concrete în favoarea realităţii lumii de dincolo?
– Unul din cele mai puternice argumente este faptul că în timpul morţii clinice, nevăzătorii din naştere văd prima oară ce se întâmplă în jur. Ei văd cu ochii spiritului, ai corpului de energie. Este o dovadă că nu avem doar corp fizic, ci şi corp subtil, care este însoţit de o conştiinţă detaşată de creierul nostru anatomic şi care are o altă percepţie asupra timpului şi a spaţiului. Experienţa este a acestei conştiinţe, nu a creierului. Vederea se face într-un unghi de 360 de grade şi poate explora instantaneu la orice distanţă. Această vedere panoramică apare nu numai la cei care au o moarte clinică, ci şi în stările de extaz mistic sau în experienţa unor maeştrii spirituali ai Orientului. Un creier traumatizat poate genera, desigur, şi halucinaţii, dar ele n-au coerenţă, n-au logică.
Constantin Dulcan
Tot ceea ce se petrece în experienţa morţii clinice are o coerenţă, un sens moral, o filosofie profundă, cu referire la viaţa persoanei implicate. În urma lor, învăţăm întotdeauna o lecţie. Un alt argument extrem de important este memoria noastră de dincolo. Filmul retrospectiv al vieţii, care li se prezintă tuturor celor care ajung in lumea de dincolo, demonstrează că nimic nu se uită din ceea ce am trăit aici. Se reţin şi cele mai mici amănunte, pe care credeam că le-am uitat de mult, pe care şi le amintesc chiar şi indivizii bolnavi de Alzheimer. În timpul vieţii noastre, nu memoria se pierde, ci instrumentul de redare, neuronul se atrofiază. Memoria rămâne în câmpul conştiinţei, care se extinde dincolo de noi în acelaşi timp cu matricea corpului nostru subtil. Argumente există cu duiumul, dar probabil cele mai puternice sunt mărturiile celor reîntorşi la viaţă.
– Din toate cazurile pe care le-aţi întâlnit şi studiat, care vi se pare cel mai spectaculos?
Constantin Dulcan
– Cred că cel mai impresionant este cazul Anitei Moorjani, pe care l-a şi relatat într-o carte autobiografică. Era de patru ani bolnavă de cancer limfatic când, intrată în comă profundă, terminală, începe să perceapă lumea dincolo de limitele obişnuite. Deşi are ochii închişi, fiindcă e supusă reanimării, îl vede pe fratele său în avionul cu care venea din India la Hong Kong, pentru a fi prezent la ultimele sale clipe de viaţă. Aude discuţiile între medici şi soţul său, deşi ele aveau loc pe un coridor îndepărtat. Şi nu doar că îi aude şi vede, dar le aude şi gândurile. Se eliberează din trupul fizic şi constată, cu uimire, că poate fi în mai multe locuri în acelaşi timp.
Constantin Dulcan
Vede toate manevrele de reanimare pe care le fac medicii, înţelege disperarea soţului şi ar vrea să-i spună fratelui să nu se grăbească, fiindcă nu va muri până nu va veni. Însă nimeni nu o aude. După o vreme, ataşamentul ei faţă de oameni se estompează şi intră într-o lume minunată, guvernată de bucurie şi de iubire necondiţionată. Îşi revede tatăl, care murise cu zece ani înainte, cu care stă de vorbă şi care o anunţă că nu a venit încă timpul să rămână acolo. Îşi vede filmul vieţii şi înţelege misiunea pentru care a sosit pe pământ şi ceea ce mai are de făcut pentru a o împlini. Nu se bucură la gândul revenirii în corpul bolnav, dar înţelege că trebuie să se întoarcă să transmită lumii un mesaj. La ieşirea din comă, le zâmbeşte medicilor şi le spune că a fost vindecată şi va trăi. Nimeni n-o ia în serios. Şi totuşi, peste câteva zile, la analizele efectuate, medicii constată semne certe de vindecare. Însă Anita Moorjani a mai spus ceva în cartea ei autobiografică, şi anume că, în spaţiul lumii de dincolo, în timpul filmului panoramic, i s-au revelat şi vieţile pe care le-a avut până atunci.
Constantin Dulcan
“Suntem cu adevărat «Lumină din Lumină»…”
– Atingeţi o chestiune extrem de controversată, tema reîntrupării, respinsă, de altfel, de religia creştină. Avem motive să credem în aşa ceva?
– Ideea reîntrupării e motiv de mare controversă între creştini şi susţinătorii ei. Există însă argumente ce ţin de impresia fiecăruia dintre noi, de acel sentiment de déjà vu pe care îl avem, uneori, când întâlnim o anumită persoană. Din nou, mărturiile oamenilor sunt cele care ar trebui să ne pună cel mai tare pe gânduri. Cercetătoarea Sandra Anne Taylor aduce în discuţie un caz foarte interesant, al unui tânăr arab, care s-a născut în munţi, în Liban, şi nu şi-a părăsit casa până la 20 de ani. S-a întâmplat să fie dus ocazional într-o altă localitate, la sute de km distanţă, pe care a recunoscut-o imediat ca fiind cea în care a trăit anterior.
Constantin Dulcan
Ba mai mult, dintr-un impuls, a mers direct la casa în care se născuse, i-a identificat pe nume pe cei care o locuiau, le-a arătat locul în care şi-a amintit că a ascuns nişte bani şi i-a găsit. Familia respectivă era atunci într-un proces de stabilire a unui hotar între pământuri. El şi-a amintit unde era vechiul hotar. A fost atât de convingător, încât şi justiţia i-a acceptat mărturia. Se născuse în acelaşi anotimp în care, în urmă cu 20 de ani, vechea persoană fusese ucisă. Reîncarnarea lui a fost, deci, imediată. Mai e şi cazul lui Rand Jameston Shields, care în timpul unei morţi clinice retrăieşte 68 de evenimente din vieţile anterioare. A reţinut locul unde a trăit şi cine a fost. A făcut 8 vizite în acel oraş, a inventariat 114 dovezi care atestau acea viaţă şi a recunoscut 35 de clădiri. Cazul lui e celebru şi e studiat de dr. Jim B.Tucker, la secţia de medicină psihiatrică din Universitatea Statului Virginia. Dar detaliul care naşte cele mai multe întrebări e chiar cazul Anitei Moorjani. Acolo, sus, Cineva i-a spus să stea liniştită, că va fi vindecată şi i-a arătat şi celelalte vieţi pe care le-a avut. Dacă ştiinţa a putut confirma vindecarea ei miraculoasă, anunţată în lumea de dincolo, de ce n-am crede şi în celelalte lucruri văzute de ea acolo? Este o întrebare ce nu poate fi evitată.
Constantin Dulcan
– Suntem, deci, nemuritori. Murim, dar continuăm să trăim sub altă formă.
– Continuăm să trăim în corpul subtil, care e format din lumină de înaltă frecvenţă. Cei care au văzut corpul subtil, ceea ce numim în mod tradiţional “suflet”, în timpul experienţelor extracorporale, l-au descris ca fiind format din milioane de puncte luminoase. Dacă, în ceea ce priveşte trupul nostru s-a spus că “pământ suntem şi în pământ ne vom întoarce”, în ceea ce priveşte sufletul, “lumină suntem şi în Lumină ne vom întoarce”. Suntem cu adevărat “lumină din Lumină”. E valabil şi dacă extrapolăm la nivel macro. Universul, spune David Bohm, este o hologramă gigantică. Între lumea de aici şi lumea de dincolo e doar o diferenţă de frecvenţă. Ceea ce nu vedem nu înseamnă că nu există. De pildă, noi percepem sunetele a căror frecvenţă se situează între 16.000 şi 20.000 Hz. Liliacul emite şi receptează ultrasunete cu frecvenţa până la 150.000 Hz. Iar delfinii comunică pe frecvenţe situate peste 150.000 Hz. La fel şi cu lumina. Sub un anumit prag al frecvenţei, lumina se condensează în materie fizică, iar deasupra acestuia, lumina devine energie invizibilă. Suntem aici, pe pământ, limitaţi de zidul unei frecvenţe care ne obturează vederea. Însă Dumnezeu, în mărinimia Lui, ne-a aşezat într-o fereastră cosmică, din care putem vedea universul, din care ni se oferă deschiderea.
Constantin Dulcan
– Vreţi să spuneţi că Îl putem cunoaşte pe Dumnezeu pentru că El Însuşi vrea să fie cunoscut?
– Universul nu face lucruri gratuite. În vremurile noastre au explodat o serie de preocupări ştiinţifice care nu fac decât să confirme această dimensiune spirituală a universului, să demonstreze că istoria universului şi a omului e scrisă de aceeaşi mână, că omul şi universul au aceeaşi origine spirituală. Experienţa morţii clinice a fost un mare dar pe care Dumnezeu ni l-a dat, pentru a ne îndemna să schimbăm drumul greşit pe care am mers până acum şi să ne însuşim lecţia cunoaşterii şi a iubirii, care e adevăratul sens al vieţii. Avem o singură şansă de ieşire din criza în care întreaga omenire este implicată: să optăm pentru o adevărată renaştere spirituală. Cu alte cuvinte, să trăim în armonie cu Dumnezeu, cu noi înşine, cu semenii şi cu natura. Nu întâmplător, Iisus a spus: “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”. Ni s-a arătat Adevărul, ni s-a arătat Calea, e rândul nostru să răspundem chemării Lui.
https://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2022/05/meditatie-conexiunea-cu-dumnezeul-acestui-univers-vimeo-thumbnail-1.jpg540960adminhttps://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2025/07/logo-transparent.pngadmin2022-05-21 18:59:122022-05-21 18:59:12VIDEO! Interviu Constantin Dulcan – ”Mintea de dincolo”
“Nu creierul generează conştiinţa, ci conştiinţa are în primire un creier de care se foloseşte”
Dumitru Dulcan
Interviu Constantin Dulcan – ”Mintea de dincolo”
Constantin Dulcan este medic neurolog şi psihiatru, cercetător în domeniul conştiinţei, o fire curioasă şi temerară ce a îndrăznit să caute răspunsuri despre om în teritorii ale cunoaşterii încă neexplorate. Distinse cu premii şi declarate bestsellers, cărţile domniei sale au schimbat viziunea ştiută despre univers, punând pe gânduri o întreagă comunitate ştiinţifică. Cea mai recentă apariţie, ”Mintea de dincolo”, nu e doar rodul unor lecturi extrem de vaste, ci şi expresia unei inteligenţe ieşite din comun, ce a reuşit performanţa absolut originală de a pune cap la cap concluziile fizicii cuantice, ale psihologiei transpersonale şi ale ştiinţelor neurocognitive, cu experienţele religioase şi ale morţii clinice, pentru a ne oferi o descriere cât mai aproape de realitatea lumii de dincolo. Un demers impresionant, ce reafirmă originea noastră divină şi importanţa de a trăi după legi spirituale.
“Moartea clinică este o trecere între două lumi…”
Interviu Constantin Dulcan – ”Mintea de dincolo”
– Domnule Constantin Dulcan, tocmai a ieşit de sub tipar cartea dvs. cea mai recentă, care adună şi sintetizează studii şi mărturii ale experienţei morţii clinice. De ce aţi ales tocmai acest subiect? Poate experienţa morţii clinice să dezlege unele mistere ale existenţei umane?
– Nimic din ce am scris până acum n-a fost premeditat. M-a mobilizat de fiecare dată curiozitatea de a şti ce este in lumea de dincolo de noi. Aş putea spune că, scriind, mi-am răspuns singur la multe întrebări. Am scris întâi”Inteligenţa materiei”, pentru că am vrut să argumentez ştiinţific intuiţia că, în spatele tuturor lucrurilor se află o Raţiune universală care ordonează şi coordonează totul. Şi că această Raţiune e Dumnezeu. Dacă Dumnezeu există, atunci şi noi, oamenii, trebuie să avem un sens. Cea de-a doua carte, ”În căutarea sensului pierdut”, a fost motivată de faptul că, lumea actuală se înscrie, din punct de vedere moral, pe o curbă descendentă. Am pierdut legătura cu Sursa şi am uitat de ce suntem aici.Singuri, fără o busolă spirituală, am alunecat în marele impas moral, social şi economic în care ne aflăm.
Constantin Dulcan
Acum, ceea ce am încercat în cartea ”Mintea de dincolo”, a fost să arăt că experienţa morţii clinice vine să susţină cu argumente clare originea noastră spiritual, idee pentru care pledează descoperirile fizicii cuantice, religiile, psihologia transpersonală, ştiinţele neurocognitive şi nu numai acestea. Toate sursele discutate ne spun că viaţa noastră pe pământ este doar o mică parte din ceea ce avem de trăit, o lecţie pe care trebuie să ne-o însuşim pentru evoluţia noastră spirituală. Scriind această carte, simt că am încheiat un ciclu fundamental al adevărului despre noi. Suntem şi materie, suntem şi spirit, a reduce existenţa lumii doar la dimensiunea ei fizică înseamnă a ne întemeia viaţa pe un adevăr incomplet.
Interviu Constantin Dulcan – ”Mintea de dincolo”
– Ce înseamnă concret, din punct de vedere mdical, moartea clinică?
– Moartea clinică este acea experienţă în urma căreia individul traversează toate etapele morţii biologice, dar nu definitiv, fiindcă e resuscitat, readus la viaţă spontan sau prin intervenţie medicală, iar funcţiile sale vitale sunt reluate. Ce trăiesc aceste persoane în timpul morţii clinice e însă tulburător. Studiul experienţelor de moarte clinică demonstrează că există un tipar comun la toată lumea, indiferent de rasă, origine sau moment al istoriei.
Constantin Dulcan
– Sunt cunoscute cazurile celor care s-au reîntors la viaţă şi au avut, în timpul morţii clinice, o seamă de revelaţii. Ce “văd” de fapt aceste persoane?
– La început, chiar în momentul morţii, subiecţii sunt confuzi, nu înţeleg ce li se întâmplă. Durerea, în cazul celor foarte bolnavi, încetează brusc. Apoi conştientizează că au murit şi încep să-şi vadă din afara lor corpul bolnav, rănit sau abandonat. Se miră că nu pot fi văzuţi şi nu pot fi auziţi de nimeni; sunt uimiţi să-i audă pe cei din jur că-i declară morţi. Decorporalizaţi, îşi caută rudele, vor să le îmbrăţişeze, dar mâna lor trece prin corpul acestora fără să fie percepută. Într-un caz citat de Kenneth Ring, un soldat american mutilat în războiul din Vietnam şi-a văzut corpul de deasupra sa. A văzut elicopterul american care l-a tranportat la spital şi, spune el,“m-am întrebat unde sunt dus şi am zburat după el“. Cei mai mulţi indivizi vorbesc apoi de imaginea unui tunel, prin care sunt obligaţi să treacă, singuri sau însoţiţi de ghizi – rude decedate sau îngeri. Este trecerea dintre două lumi, din lumea noastră fizică în lumea spiritelor, în lumea de dincolo.
Constantin Dulcan
– În cele mai multe cazuri, indivizii se întâlnesc cu o Fiinţă de Lumină. E chiar Dumnezeu?
– Dincolo de tunel, toţi martorii acestor experienţe văd o lumină vie, de o strălucire foarte intensă, care nu orbeşte totuşi. E o lumină feerică, învăluitoare şi caldă, ce oferă mângâiere şi bucurie. Cei care au trăit aceste experienţe spun că e Fiinţa Supremă, Iisus, Buddha sau Allah, în funcţie de apartenenţa religioasă a fiecăruia. O fiinţă pe care o descriu mai degrabă ca pe o impresie trăită, decât ca pe o figură concretă. Se şi spune căDumnezeu este aşa cum şi-l imaginează fiecare dintre noi, dar în realitate nu este ca în niciuna din închipuirile noastre. Aşa cum mărturisesc cei care au experimentat moartea clinică, Dumnezeu îi întâmpină cu o iubire copleşitoare, o pace profundă şi o stare de beatitudine despre care toţi spun că nu au mai trăit-o niciodată. Nici urmă de Dumnezeul dur, ameninţător şi acuzator, cum e descris tradiţional.
Constantin Dulcan
– …care, în plus, ne va supune la Judecata de Apoi.
– Există şi în mărturiile acestor oameni un soi de judecată. Este filmul vieţii pe care îl văd cei ajunşi în faţa Fiinţei de Lumină, un film panoramic cu amănunte în detaliu. Aceasta este, cred, expresia Judecăţii De Pe Urmă, cu care ne-au obişnuit religiile. Nu ne judecă nimeni, ne judecăm singuri, fiindcă, văzând acest film, trăim, în toată cruzimea sa, efectul acţiunilor noastre asupra altora. Dannion Brinkley, un caz celebru de moarte clinică, mercenar angajat în armată, mărturiseşte că a simţit durerea provocată de gloanţele trase pe front în soldaţii armatei inamice, dar şi durerea şi disperarea copiilor, mamelor şi soţiilor celor ucişi în timpul misiunilor lui. A mărturisit că a simţit inclusiv durerea propriului câine, pe care îl lovea, enervat că îi roade covorul. La filmul vieţii nu eşti, deci, un simplu spectator, ci trăieşti aievea durerea şi tristeţea pe care le-ai produs altora, dar şi bucuria şi recunoştinţa celor pe care i-ai ajutat sau i-ai iubit.
Constantin Dulcan
– Există, deci, o plată în ceruri a tuturor faptelor noastre?
– Nu Dumnezeu ne pedepseşte, ne pedepsim singuri, aici, pe pământ. Există o lege cosmică, după care tot ce facem altora se repercutează asupra noastră, mai devreme sau mai târziu, prin boală, necazuri şi nefericire. Iadul e mai degrabă o stare de spirit, o stare a conştiinţei noastre încărcate de rele. Toţi cercetătorii acestor fenomene afirmă cu convingere că nu există in lumea de dincolo o pedeapsă divină fără sfârşit, pentru nimeni.
– Să revenim la experienţa propriu-zisă a morţii clinice. Ce se întâmplă mai departe?
Constantin Dulcan
– După ce filmul vieţii îi face să înţeleagă unde au greşit şi unde au procedat corect, celor aflaţi în moarte clinică li se arată o barieră, o punte sau un râu, şi li se interzice să treacă. E semnul distinctiv dintre cele două lumi.“Nu este încă timpul” e ceea ce aud cei mai mulţi dintre ei. Altora li se spune, într-o formă sau alta, “Du-te înapoi şi spune lumii ce ai văzut”. Toţi cei care au trecut prin aşa ceva spun deschis că nu mai au niciun fel de frică faţă de moarte. Pentru cei care trăiesc aceste experienţe e atât de covârşitor, încât rămân conştienţi şi după aceea de existenţa unei dimensiuni spirituale în univers, dedicându-se, pe mai departe, unei vieţi spirituale sau unei vieţi puse în slujba binelui.
“Nu creierul generează conştiinţa, ci conştiinţa are în primire un creier de care se foloseşte.”
– Domnule Dulcan, vă provoc să discutăm şi din punct de vedere ştiinţific. Cum se împacă toate aceste descoperiri cu formaţia dvs. de medic neurolog?
– Tocmai pentru că sunt medic neurolog şi am studiat creierul pot să afirm cu tărie că mintea omenească nu se reduce la reacţiile biochimice care au loc în creier. S-au făcut măsurători ale momentului în care sunt activate diferite arii din creier şi ele demonstrează că aceste activări preced cu câteva miimi de secundă conştientizarea lor. Cu alte cuvinte, decizia de executare a unei mişcări pare a fi luată înainte de a fi informat creierul. Şi atunci, dacă iniţiativa creierului precede, oarecum, voinţa noastră de a acţiona, ne întrebăm firesc:gândim sau suntem gândiţi? Nu avem încă o teorie coerentă referitoare la conştiinţă.
Constantin Dulcan
Experienţa morţii clinice pledează pentru independenţa conştiinţei faţă de creier. Nu creierul generează conştiinţa, aşa cum încă se crede la modul general, ci conştiinţa are în primire un creier, de care se foloseşte de-a lungul unei vieţi, pentru a se informa, a experimenta şi a evolua.
Constantin Dulcan
– S-a imputat acestor viziuni avute în timpul morţii clinice că ar fi rodul anestezicelor sub care se află majoritatea pacienţilor.
– Da, s-a adus argumentul că ar putea fi halucinaţii sau expresia unui creier în suferinţă, că ar fi rezultatul ischemiei sau al unor crize epileptice. Sunt doctor neurolog şi pot aduce oricând argumente medicale împotriva acestor ipoteze. Despre efectul anestezicului nu poate fi vorba, căci sunt şi mulţi oameni care au avut aceste experienţe spontan, fără nicio influenţă chimică. Apoi, există oameni care şi-au dezvoltat capacitatea de a călători extracorporal, ei sunt cât se poate de lucizi şi de sănătoşi, iar mărturiile lor se mulează perfect pe viziunile celor care au trăit o moarte clinică. Nu e vorba de nicio influenţă exterioară. E pur şi simplu o altă stare a creierului, pe care, vrea nu vrea, ştiinţa va trebui să o accepte. Există studii făcute pe sute de oameni, de vârstă, sex, religie şi provenienţă diferite. Viziunile lor sunt asemănătoare, fie că e vorba de Sfânta Tereza de Avila, de Platon sau de persoane din zilele noastre.
Constantin Dulcan
– Aduce studiul morţii clinice argumente concrete în favoarea realităţii lumii de dincolo?
– Unul din cele mai puternice argumente este faptul că în timpul morţii clinice, nevăzătorii din naştere văd prima oară ce se întâmplă în jur. Ei văd cu ochii spiritului, ai corpului de energie. Este o dovadă că nu avem doar corp fizic, ci şi corp subtil, care este însoţit de o conştiinţă detaşată de creierul nostru anatomic şi care are o altă percepţie asupra timpului şi a spaţiului. Experienţa este a acestei conştiinţe, nu a creierului. Vederea se face într-un unghi de 360 de grade şi poate explora instantaneu la orice distanţă. Această vedere panoramică apare nu numai la cei care au o moarte clinică, ci şi în stările de extaz mistic sau în experienţa unor maeştrii spirituali ai Orientului. Un creier traumatizat poate genera, desigur, şi halucinaţii, dar ele n-au coerenţă, n-au logică.
Constantin Dulcan
Tot ceea ce se petrece în experienţa morţii clinice are o coerenţă, un sens moral, o filosofie profundă, cu referire la viaţa persoanei implicate. În urma lor, învăţăm întotdeauna o lecţie. Un alt argument extrem de important este memoria noastră de dincolo. Filmul retrospectiv al vieţii, care li se prezintă tuturor celor care ajung in lumea de dincolo, demonstrează că nimic nu se uită din ceea ce am trăit aici. Se reţin şi cele mai mici amănunte, pe care credeam că le-am uitat de mult, pe care şi le amintesc chiar şi indivizii bolnavi de Alzheimer. În timpul vieţii noastre, nu memoria se pierde, ci instrumentul de redare, neuronul se atrofiază. Memoria rămâne în câmpul conştiinţei, care se extinde dincolo de noi în acelaşi timp cu matricea corpului nostru subtil. Argumente există cu duiumul, dar probabil cele mai puternice sunt mărturiile celor reîntorşi la viaţă.
– Din toate cazurile pe care le-aţi întâlnit şi studiat, care vi se pare cel mai spectaculos?
Constantin Dulcan
– Cred că cel mai impresionant este cazul Anitei Moorjani, pe care l-a şi relatat într-o carte autobiografică. Era de patru ani bolnavă de cancer limfatic când, intrată în comă profundă, terminală, începe să perceapă lumea dincolo de limitele obişnuite. Deşi are ochii închişi, fiindcă e supusă reanimării, îl vede pe fratele său în avionul cu care venea din India la Hong Kong, pentru a fi prezent la ultimele sale clipe de viaţă. Aude discuţiile între medici şi soţul său, deşi ele aveau loc pe un coridor îndepărtat. Şi nu doar că îi aude şi vede, dar le aude şi gândurile. Se eliberează din trupul fizic şi constată, cu uimire, că poate fi în mai multe locuri în acelaşi timp.
Constantin Dulcan
Vede toate manevrele de reanimare pe care le fac medicii, înţelege disperarea soţului şi ar vrea să-i spună fratelui să nu se grăbească, fiindcă nu va muri până nu va veni. Însă nimeni nu o aude. După o vreme, ataşamentul ei faţă de oameni se estompează şi intră într-o lume minunată, guvernată de bucurie şi de iubire necondiţionată. Îşi revede tatăl, care murise cu zece ani înainte, cu care stă de vorbă şi care o anunţă că nu a venit încă timpul să rămână acolo. Îşi vede filmul vieţii şi înţelege misiunea pentru care a sosit pe pământ şi ceea ce mai are de făcut pentru a o împlini. Nu se bucură la gândul revenirii în corpul bolnav, dar înţelege că trebuie să se întoarcă să transmită lumii un mesaj. La ieşirea din comă, le zâmbeşte medicilor şi le spune că a fost vindecată şi va trăi. Nimeni n-o ia în serios. Şi totuşi, peste câteva zile, la analizele efectuate, medicii constată semne certe de vindecare. Însă Anita Moorjani a mai spus ceva în cartea ei autobiografică, şi anume că, în spaţiul lumii de dincolo, în timpul filmului panoramic, i s-au revelat şi vieţile pe care le-a avut până atunci.
Constantin Dulcan
“Suntem cu adevărat «Lumină din Lumină»…”
– Atingeţi o chestiune extrem de controversată, tema reîntrupării, respinsă, de altfel, de religia creştină. Avem motive să credem în aşa ceva?
– Ideea reîntrupării e motiv de mare controversă între creştini şi susţinătorii ei. Există însă argumente ce ţin de impresia fiecăruia dintre noi, de acel sentiment de déjà vu pe care îl avem, uneori, când întâlnim o anumită persoană. Din nou, mărturiile oamenilor sunt cele care ar trebui să ne pună cel mai tare pe gânduri. Cercetătoarea Sandra Anne Taylor aduce în discuţie un caz foarte interesant, al unui tânăr arab, care s-a născut în munţi, în Liban, şi nu şi-a părăsit casa până la 20 de ani. S-a întâmplat să fie dus ocazional într-o altă localitate, la sute de km distanţă, pe care a recunoscut-o imediat ca fiind cea în care a trăit anterior.
Constantin Dulcan
Ba mai mult, dintr-un impuls, a mers direct la casa în care se născuse, i-a identificat pe nume pe cei care o locuiau, le-a arătat locul în care şi-a amintit că a ascuns nişte bani şi i-a găsit. Familia respectivă era atunci într-un proces de stabilire a unui hotar între pământuri. El şi-a amintit unde era vechiul hotar. A fost atât de convingător, încât şi justiţia i-a acceptat mărturia. Se născuse în acelaşi anotimp în care, în urmă cu 20 de ani, vechea persoană fusese ucisă. Reîncarnarea lui a fost, deci, imediată. Mai e şi cazul lui Rand Jameston Shields, care în timpul unei morţi clinice retrăieşte 68 de evenimente din vieţile anterioare. A reţinut locul unde a trăit şi cine a fost. A făcut 8 vizite în acel oraş, a inventariat 114 dovezi care atestau acea viaţă şi a recunoscut 35 de clădiri. Cazul lui e celebru şi e studiat de dr. Jim B.Tucker, la secţia de medicină psihiatrică din Universitatea Statului Virginia. Dar detaliul care naşte cele mai multe întrebări e chiar cazul Anitei Moorjani. Acolo, sus, Cineva i-a spus să stea liniştită, că va fi vindecată şi i-a arătat şi celelalte vieţi pe care le-a avut. Dacă ştiinţa a putut confirma vindecarea ei miraculoasă, anunţată în lumea de dincolo, de ce n-am crede şi în celelalte lucruri văzute de ea acolo? Este o întrebare ce nu poate fi evitată.
Constantin Dulcan
– Suntem, deci, nemuritori. Murim, dar continuăm să trăim sub altă formă.
– Continuăm să trăim în corpul subtil, care e format din lumină de înaltă frecvenţă. Cei care au văzut corpul subtil, ceea ce numim în mod tradiţional “suflet”, în timpul experienţelor extracorporale, l-au descris ca fiind format din milioane de puncte luminoase. Dacă, în ceea ce priveşte trupul nostru s-a spus că “pământ suntem şi în pământ ne vom întoarce”, în ceea ce priveşte sufletul, “lumină suntem şi în Lumină ne vom întoarce”. Suntem cu adevărat “lumină din Lumină”. E valabil şi dacă extrapolăm la nivel macro. Universul, spune David Bohm, este o hologramă gigantică. Între lumea de aici şi lumea de dincolo e doar o diferenţă de frecvenţă. Ceea ce nu vedem nu înseamnă că nu există. De pildă, noi percepem sunetele a căror frecvenţă se situează între 16.000 şi 20.000 Hz. Liliacul emite şi receptează ultrasunete cu frecvenţa până la 150.000 Hz. Iar delfinii comunică pe frecvenţe situate peste 150.000 Hz. La fel şi cu lumina. Sub un anumit prag al frecvenţei, lumina se condensează în materie fizică, iar deasupra acestuia, lumina devine energie invizibilă. Suntem aici, pe pământ, limitaţi de zidul unei frecvenţe care ne obturează vederea. Însă Dumnezeu, în mărinimia Lui, ne-a aşezat într-o fereastră cosmică, din care putem vedea universul, din care ni se oferă deschiderea.
Constantin Dulcan
– Vreţi să spuneţi că Îl putem cunoaşte pe Dumnezeu pentru că El Însuşi vrea să fie cunoscut?
– Universul nu face lucruri gratuite. În vremurile noastre au explodat o serie de preocupări ştiinţifice care nu fac decât să confirme această dimensiune spirituală a universului, să demonstreze că istoria universului şi a omului e scrisă de aceeaşi mână, că omul şi universul au aceeaşi origine spirituală. Experienţa morţii clinice a fost un mare dar pe care Dumnezeu ni l-a dat, pentru a ne îndemna să schimbăm drumul greşit pe care am mers până acum şi să ne însuşim lecţia cunoaşterii şi a iubirii, care e adevăratul sens al vieţii. Avem o singură şansă de ieşire din criza în care întreaga omenire este implicată: să optăm pentru o adevărată renaştere spirituală. Cu alte cuvinte, să trăim în armonie cu Dumnezeu, cu noi înşine, cu semenii şi cu natura. Nu întâmplător, Iisus a spus: “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”. Ni s-a arătat Adevărul, ni s-a arătat Calea, e rândul nostru să răspundem chemării Lui.
https://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2022/04/meditatie-conexiunea-cu-dumnezeul-acestui-univers-vimeo-thumbnail-1.jpg540960adminhttps://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2025/07/logo-transparent.pngadmin2022-04-20 18:47:142022-04-20 18:47:14VIDEO! Interviu Constantin Dulcan – ”Mintea de dincolo”
GRATUIT! Seminar Live Academia Karanna – Despre Atlantida, Monade si crearea primelor corpuri fizice pentru intruparea spiritelor – anul 2016
Acest seminar a fost predat in anul 2016, in cadrul Cursului Intensiv de Dezvoltare Spirituala al Academiei Karanna. Seminarul s-a desfasurat live si puteti urmări gratuit acum inregistrarea video.
Academia Karanna dispune de o platforma de E-Learning prin intermediul careia puteti participa la cursuri si conferinte video online-live si cursuri video inregistrate. Cursurile se pot accesa in linistea si confortul casei dvs, fara deplasari, fara alte impedimente de ordin practic. De asemeni, periodic sustinem workshopuri, seminarii si cursuri la sediul nostru din Craiova.
Scoala, Cursurile si Trainerii Karanna, sunt inregistrati / acreditati de Institutele Internationale IPHM, IAOTH, NSA, CoE, CIT, Reiki Rays Institute, ZUR Institute si ANC / CNFPA (Romania).
https://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2022/04/604044678-9b99da07ae866cfe4deaaf0eb11030fe7c8295864f9f2dfe30284c08f5d210bc-d_640.jpg408640adminhttps://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2025/07/logo-transparent.pngadmin2022-04-02 18:41:202022-04-02 18:41:20GRATUIT! Seminar Live Academia Karanna – Despre Atlantida, Monade si crearea primelor corpuri fizice pentru intruparea spiritelor – anul 2016
We may request cookies to be set on your device. We use cookies to let us know when you visit our websites, how you interact with us, to enrich your user experience, and to customize your relationship with our website.
Click on the different category headings to find out more. You can also change some of your preferences. Note that blocking some types of cookies may impact your experience on our websites and the services we are able to offer.
Essential Website Cookies
These cookies are strictly necessary to provide you with services available through our website and to use some of its features.
Because these cookies are strictly necessary to deliver the website, refuseing them will have impact how our site functions. You always can block or delete cookies by changing your browser settings and force blocking all cookies on this website. But this will always prompt you to accept/refuse cookies when revisiting our site.
We fully respect if you want to refuse cookies but to avoid asking you again and again kindly allow us to store a cookie for that. You are free to opt out any time or opt in for other cookies to get a better experience. If you refuse cookies we will remove all set cookies in our domain.
We provide you with a list of stored cookies on your computer in our domain so you can check what we stored. Due to security reasons we are not able to show or modify cookies from other domains. You can check these in your browser security settings.
Other external services
We also use different external services like Google Webfonts, Google Maps, and external Video providers. Since these providers may collect personal data like your IP address we allow you to block them here. Please be aware that this might heavily reduce the functionality and appearance of our site. Changes will take effect once you reload the page.
Google Webfont Settings:
Google Map Settings:
Google reCaptcha Settings:
Vimeo and Youtube video embeds:
Privacy Policy
You can read about our cookies and privacy settings in detail on our Privacy Policy Page.
