RUGACIUNEA LUMANARILOR APRINSE

RUGACIUNEA LUMANARILOR APRINSE

Nu se stie exact cine a scris-o,nici de cand circula printre credinciosii din Prahova.Cert este ca s-a raspandit ca lumina,ca lumea o cauta pentru puterile ei. Se spune ca norocosii care intra in posesia Rugaciunii scapa de boli, de griji, de necazuri, de farmece si blesteme, li se implinesc cele mai grele dorinte.

Este foarte important ca aceasta rugaciune sa fie facuta impreuna cu un preot. Impreuna, trebuie sa aleaga o zi in care se tine post, curatenie trupeasca si sufleteasca.

1. Rugaciunea se face in genunchi.Se iau 40 de lumanari- dar numai de la biserica,nu din magazine ca acelea nu au efect – pe care le aprinzi.Lumanarile trebuie sa arda complet.Pentru fiecare lumanare, se zice de patru ori “ Tatal nostru ”.

Deci pentru 40 de lumanari se zice “ Tatal nostru “ de 160 de ori.

Credinciosul trebuie sa inceapa rugaciunea inainte de miezul noptii, in asa fel incat sa nu treaca cu rugaciunile in ziua urmatoare. La sfarsit cand ceara lumanarilor s-a topit,Se spune RUGACIUNEA LUMANARILOR APRINSE. Separat ,si numai o singura data. Daca preotul e anuntat, face si el rugaciunea in biserica, pomeneste pomelniculcelui care se roaga si toate cererile si necazurile lui.

2. Dupa aceasta noapte, se tin post de curatenie sufleteasca si trupeasca sapte zile.In fiecare zi se aprind cate sase lumanari si pentru fiecare lumanare aprinsa se spune “ Tatal nostru “. La sfarsit si separat se spune RUGACIUNEA LUMANARILOR APRINSE, in timp ce preotul se roaga si el in biserica.

3. Dupa cele sapte zile, timp de sase saptamani, miercurea si vinerea se aprinde cate o lumanare si se spune de patru ori “ Tatal nostru “.Apoi iarasi se spune o singura data RUGACIUNEA LUMANARILOR APRINSE.

Resturile lumanarilor arse se duc la biserica ,unde oficiaza preotul care a dat ajutor.Toti cei care fac aceasta rugaciune trebuie sa aiba credinta si sa participe la cat mai multe slujbe de Sfinte Masluri.Ritualul se poate face si fara preot, dar e mai bine sa faca si el rugaciuni, caci se indeplineste mai repede ceea ce doresti.

Se spune ca puterile RUGACIUNII LUMANARILOR APRINSE SUNT CU ATAT MAI MARI CU CAT CEL CARE DETINE RUGACIUNEA O IMPARTE MAI MULTOR OAMENI.

Trebuie doar sa crezi in DUMNEZEU.Cu sufletul urgisit pus in palma, cu credinta de mantuire in gand, oricine este primit in dreapta TATALUI CERESC si ajutat.Oricine se roaga este ascultat.

RUGACIUNEA LUMANARILOR APRINSE

“ Doamne, asa cum arde lumanarea mea de repede, luata din sfanta biserica, tot asa sa-mi ajute Dumnezeu,Maica Precista si toti sfintii, ca sa piara tot atat de repede toate facaturile, spurcaciunile, toate relele, si patimile, blestemele si lucrurile diavolesti, farmecele, descantecele, mestesugurile si uneltele diavolesti de la locul unde stau, de la casa mea, din familia mea, de la cei bantuiti de patimi ( bautura, cafea, tutun, curvie, jocuri de noroc,

neascultare si nesupunere, injuraturile de cele sfinte, minciuna ), din capul meu, din trupul meu, din sufletul meu, din familia mea.Doamne, ajuta-ma sa-mi recapat sanatatea, linistea,iubirea, sporul si prosperitatea casei, a

serviciului, a locului unde lucrez, sa fiu bine vazut, sa fiu ferit de accidente si de relele intamplari, eu si casa mea, familia si colaboratorii de la munca. Doamne sa se departeze vrasmasii si sa se imblanzeasca , sa am soarta

buna de la Dumnezeu, sa mi se dezlege cununiile si facaturile, sa fiu ferit de argintul viu si lucrurile vrajitoresti sa nu aiba putere asupra mea. Doamne, fereste casa mea de ura si invidie, de certuri si batai, de boli molipsitoare, de betii de anturaj prost.

Doamne , fereste familia mea si sufletele noastre de toate incercarile si rautatile, si da-ne Doamne, sanatate, impliniri, realizari si viata fara primejdii.

Doamne, intareste-ma si pastreaza-mi credinta stramosilor, credinta crestinilor. Doamne, ocroteste pe parintii mei, pe fratii mei si pe surorile mele ( se spun numele lor ) si dezleaga blestemele viilor si mortilor cazute asupra noastra. Si lumineaza mintea si soarta copiilor nostrii, da-le spor la invatatura si reusita in viata.Doamne, vegheaza si intareste tineretul si copii celor de-un neam si o credinta cu noi. Doamne, ai grija de toti copii si intelepteste si pe copii mei ( toate numele pentru care se roaga credinciosul ).

Doamne, da-ne painea cea de toate zilele si linistea ta cea sfanta! Doamne, sa se implineasca toate rugaciunile noastre! Doamne, ajuta-ne! Doamne, iarta-ne! Doamne, miluieste-ne! Doamne, fie-ti mila de noi! Doamne al puterilor fii cu noi! Amin! “

https://www.evolutiespirituala.ro/rugaciunea-lumanarilor-aprinse/?feed_id=41534&_unique_id=6447a0ef859d0

25 aprilie 2023/de admin

EVOLUTIE SPIRITUALA, religie, spiritualitate, Uncategorized

Profetii – Mitar Tarabih

Profetii – Mitar Tarabih

Redactarea si comentariile
apartin lui Neo © 2005

[Articol extras din Nexus Magazine, Anul II, Numarul 5 (februarie – martie 2006)]

Profetii – Mitar Tarabih

Mitar Tarabich, un taran de origine sarba din secolul al XIX-lea, a facut niste previziuni referitoare la secolul al XIX-lea si secolul al XX-lea neobisnuit de precise, astfel ca numai timpul va decide daca aceste profetii ale sale referitoare la secolul al XXI-lea sunt la fel de exacte.

Profetii – Mitar Tarabih

Mitar Tarabih (1829-1899), un taran analfabet din micul sat sarbesc Kremna, avea ocazional viziuni profetice. Fiind o persoana religioasa si avand ca nas un preot ortodox local, i-a povestit acestuia despre episoadele sale „de vedere in viitor”.Preotul, Zaharije Zaharich (1836-1918), a consemnat toate acestea intr-un mic carnetel care a fost deteriorat de foc in anul 1943, cand casa sa a fost distrusa de armata bulgara de ocupatie. Acest texte se afla acum in posesia familiei stranepotului lui Zaharich – Dejan Malenkovich. Spre deosebire de profetiile lui Nostradamus (1503–1566), care par a fi criptate cu ultima tehnologie de criptare pe 1024 biti, profetiile lui Tarabich sunt foarte clare.Cea mai cunoscuta profetie a lui Tarabich se refera la o serie de evenimente politice care s-au desfasurat in secolul al XIX-lea in Serbia.

Profetii – Mitar Tarabih

.
El a prezis un sir de evenimente ce au avut loc intr-o perioada de cativa zeci de ani si au dus in final la inlaturarea de la tronul regal al Serbiei a familiei guvernatoare Obrenovich. Aceasta profetie a devenit cunoscuta in Balcani sub numele de „profetia intunecata”, lucrurile desfasurandu-se exact asa cum au fost prezise.Trebuie sa tinem cont de faptul ca cuvintele lui Tarabich sunt traduse din limba sarbo-croata si ca traducerea realizata nu este neaparat in forma finala.

Profetii – Mitar Tarabih

.
Veti putea observa ca anumite fraze dintre ghilimele sunt stangace si neprelucrate, acestea fiind o oglindire precisa a accentului sau rural. Cuvintele lui Tarabih provin din conversatia cu nasul sau Zaharich, asa ca trebuie sa tineti cont de faptul ca orice referire la „tu” sau la „urmasii tai” se refera in la Zaharich (preotul). Cand Tarabich spune „noi” se refera la sarbi, nefacand insa distinctie intre croati, sarbi, slovaci, etc.; pentru el oricine vorbea limba lui era un sarb. De asemenea, e important de observat faptul ca nu stim de fapt cate din profetiile lui Tarabich au fost influentate de propria sa opinie. Unele dintre adjectivele utilizate pentru a descrie oamenii si evenimentele pe care le-a vazut pot fi o reflectare a interpretarii sale specifice omului de la tara asupra acelor evenimente (de exemplu: inteligent, viteaz, cinstit, oribil, napasta, etc).

Profetii – Mitar Tarabih

Profetii si evenimente desfasurate pana la sfarsitul primului razboi mondial (1903-1918)

Profetii – Mitar Tarabih

/
„Dupa asasinarea regelui si a reginei [Alexander si Draga Obrenovich], va veni la putere familia Karageorgevichi. Apoi vom incepe din nou un razboi cu turcii. Patru state crestine vor ataca Turcia si granita noastra va fi pe raul Lim. Apoi vom cuceri in sfarsit Kosovo.”

Fapte istorice:
• 1903 – Alexander si Draga Obrenovich au fost asasinati de propriile garzi, iar Peter Karageorgevich devine noul conducator al Serbiei.
• 1912 – se declanseaza primul razboi balcanic intre Alianta Balcanica (compusa din Serbia, Grecia, Bulgaria si Muntenegru) si Turcia (Imperiul Otoman). Alianta Balcanica invinge si Serbia isi muta granita pe raul Lim. Serbia obtine Kosovo de la turci.

Profetii – Mitar Tarabih

„Curand dupa acest razboi, va incepe un altul… Marele Razboi, in care se va varsa o multime de sange. Daca acel sange ar fi un rau, o piatra imensa de 300 de kilograme ar fi dusa de curent cu usurinta. O puternica armata de dincolo de rau, de trei ori mai mare decat a noastra, ne va ataca… si va distruge totul in calea ei. Va patrunde adanc in teritoriul nostru… Vremuri grele vor veni asupra noastra… Armata noastra aproape ca va ceda, dar apoi, brusc, un om inteligent, calare pe un armasar negru, va prelua comanda ei si va striga: „Inainte spre victorie camarazii mei! Inainte, frati sarbi! Armata noastra isi va reveni atunci la viata. Spiritul ei de lupta se va trezi si inamicul va fi izgonit departe peste rau…

Profetii – Mitar Tarabih

Fapte istorice:
• 1914 – Imperiul Austro-Ungar a inceput un razboi impotriva Sarbiei dupa ce un nationalist sarb, Gavrilo Princip, i-a asasinat, la Sarajevo, pe mostenitorul tronului austriac, arhiducele Franz Ferdinand si pe sotia acestuia. Acest razboi local s-a dezvoltat rapid, devenind primul razboi mondial (la care au luat parte 32 de natiuni). La inceput, Austria a cucerit cu usurinta partea centrala si de nord a Serbiei, dar in momentul in care generalul Alexandar Mishich – omul calare pe un armasar negru – a preluat comanda, armatele sarbe au reusit sa respinga invadatorii austrieci pana dincolo de raul Drina, inainte de octombrie 1915.

Profetii – Mitar Tarabih

„Apoi, dinspre nord, va veni peste noi o armata si mai mare. Pamanturile noastre vor fi devastate. Multi dintre noi vor muri de foame si de diferite boli. Timp de trei ani Serbia va fi intr-un intuneric total. In acest timp, trupele noastre ranite vor fi peste hotare. Ele vor sta intr-un loc inconjurat de mare si vor fi hranite si ingrijite de prieteni de peste mari. Apoi, dupa ce ranile li se vor vindeca, vor veni acasa cu niste vapoare si vor elibera Serbia si toate teritoriile in care traiesc fratii nostri.”

Fapte istorice:
• Germanii si-au inceput atacul dinspre nord si pana in luna decembrie 1915 i-au invins pe sarbi. Armata si guvernul sarb s-au refugiat in 1916 in insulele grecesti Kerkira (Corfu). Acolo s-au regrupat si dupa ce s-au refacut complet, au navigat spre Salonic unde au format un nou front impreuna cu trupele aliate. Dupa multe lupte grele, Serbia a fost in sfarsit libera si s-a reunit cu celelalte natiuni slave din sud (croatii si slovacii), ale caror teritorii au facut parte din Imperiul Austro-Ungar. In timpul ocupatiei germane, un mare numar de oameni din Serbia au murit de foame si de diferite boli.

Profetii – Mitar Tarabih

„Iti voi mai spune inca un lucru parinte: armata invadatoare va intra in Kremna exact in ziua ta de botez, va ramane aici timp de trei ani si va pleca exact in aceasi zi in care a venit – ziua sfantului Luca. Dar tu nu vei vedea sfarsitul razboiului. In ultimul an al acestui macel mondial, vei muri. Aceste doua razboaie, cel cu turcii si cel mare, in care va fi implicata intreaga lume, iti vor lua doi dintre copii – unul inainte si altul dupa moartea ta.”

Profetii – Mitar Tarabih

Fapte istorice:
• Germanii au intrat in Krema in ziua Sf. Luca si satul a fost eliberat dupa trei ani, exact in aceiasi zi. Zaharije Zaharich a murit in 1918, in ultimul an al primului razboi mondial. In acest razboi si-au pierdut viata doi dintre copii sai – unul inainte si celalalt dupa moartea sa.

Previziuni si evenimente desfasurate pana la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial (1918–1945)

Profetii – Mitar Tarabih
„Asculta-ma, bunul meu parinte: dupa primul mare razboi, Austria va disparea si Serbia va fi la fel de mare ca un adevarat regat. Vom trai impreuna cu fratii nostri de la nord.”

.
Fapte istorice:
• 1918 – Imperiul Austro-Ungar a fost dizolvat. In decembrie 1918, a fost proclamat un nou stat, intitulat oficial Regatul Sarbilor, Croatilor si Slovenilor. Acest regat a trecut in mod constant prin probleme economice, sociale si politice cauzate in cea mai mare parte de conflictele desfasurate intre diferitele partide politice nationaliste.

„Pentru cativa ani vom trai in pace, armonie si prosperitate. Dar acest lucru nu va dura mult. Oamenii nostri vor fi cuprinsi de o ura veninoasa… Sange va fi varsat… oribil! Nu stiu cand si de ce, dar probabil va fi din cauza acestei uri.”

Profetii – Mitar Tarabih

Fapte istorice:
• Dominatia guvernului de catre sarbi si numarul mare de partide politice, cat si negarea autonomiei croatilor, slovenilor si a altor grupuri minoritare, a dat nastere unor puternice lupte politice in imperiu. Sub conducerea lui Stjepan Radich, croatii si aliatii lor au luptat sistematic impotriva unui sistem centralizat si impotriva conducerii. Prima faza a acestei lupte s-a incheiat in iunie 1928 cand un deputat din Muntenegru a impuscat mortal doi dintre colegii sai parlamentari. Drept razbunare, croatii s-au retras din parlament si au organizat un regim separatist, cu cartierul general in Zagreb. Razboiul civil parea iminent, dar in ianuarie 1929, regele Alexandru (rege sarb) a suspendat constitutia din 1921, a dizolvat parlamentul si toate partidele politice si a impus un control dictatorial.Regele, sperand sa stabileasca astfel o stare de unitate nationala, a abolit apoi provinciile traditionale si a schimbat numele statului in Regatul Yugoslaviei („Tara slavilor din sud”).

Profetii – Mitar Tarabih

„Apoi, cel ce sta pe tronul regatului nostru este ucis, lasand in urma o vaduva si niste orfani. O ruda a acestui ii va lua locul pe tron, incercand sa
conduca corect si sa aiba grija de copiii varului sau. Dar oamenii nu il iubesc si este acuzat de faptul ca este un conducator nedrept. Armata sa il
detroneaza si il arunca in inchisoare. Viata sa va fi salvata de regele si regina Angliei. Apoi, pe tron se va aseza fiul regelui ucis. Dar va conduce doar cateva zile deoarece soldatii sai il vor lua si il vor duce peste mari din cauza ca regatul nostru este din nou invadat de o armata straina, rea. Intreaga Europa se afla sub stapanirea anti-crucii incovoiate.”

Profetii – Mitar Tarabih

Fapte istorice:
• Pe data de 9 octombrie 1934, un terorist macedonian aflat in legatura cu grupurile separatiste croate il ucide pe regele Alexander, aflat pe atunci in Franta, intr-o misiune diplomatica. Fiul regelui, inca tanar, va succeda la tronul Yugoslaviei sub numele de Petru al II-lea. Conducerea statului va fi preluata legal de catre un consiliu de regenta tripartit condus de catre printul Pavle Karageorgevich, un var al regelui decedat. Devenind din ce in ce mai nepopular, Pavle a fost inlaturat de catre armata sa si exilat in Anglia. Al doilea razboi mondial a inceput in 1939. Armata germana a invadat Yugoslavia in aprilie 1941, dar tanarul rege Petru, inpreuna cu guvernul, a fugit din fata hoardelor invadatoare naziste.Cea mai mare parte a Europei a cazut sub ocupatia nazista.

Profetii – Mitar Tarabih

„La inceput Rusia nu va lupta in acest razboi, dar, cand va fi atacata de catre armata cea rea, va intra si ea in razboi. Un tar rosu se afla pe tronul Rusiei.”

Profetii – Mitar Tarabih

Fapte istorice:

• Cand Germania nazista a inceput cel de al doilea razboi mondial, URSS. (Rusia) a ramas neutra. In 22 iunie 1941, mai mult de trei milioane de soldati germani au invadat URSS.-ul.Sub conducerea lui Iosif Stalin, liderului partidului comunist, URSS.-ul a intrat in razboi.

Profetii – Mitar Tarabih
„Aici isi vor face aparitia oameni cu stele in frunte. Ei vor conduce Uzice si aceasta regiune exact 73 de zile, iar apoi, fugind din fata inamicilor, vor trece peste raul Drina. Acestea sunt perioade de foamete si mare rau… Sarbi se vor lupta si se vor macelari unii pe altii. Inamicul invadator se va uita la ura intunecata a sarbilor si va rade de noi. Un om cu ochi albastri, calare pe un cal alb apare in mijlocul poporului nostru. O stea straluceste pe fruntea sa. Armata cea rea il va cauta prin toata tara, prin paduri, peste rauri si peste mare, dar degeaba. Acest om va aduna o puternica armata si va elibera Belgradul de sub ocupatia straina. El va izgoni inamicul din tara noastra si regatul nostru va fi mai mare ca niciodata. Rusia va face o alianta cu alte mari regate de peste mari si impreuna vor distruge anti-crucea incovoiata si vor elibera toate popoarele inrobite din Europa.

Profetii – Mitar Tarabih

Fapte istorice:
• In Yugoslavia, partidul comunist condus de catre Josip Broz Tito – omul cu ochi albastri calare pe un cal alb – a inceput miscarea de rezistenta impotriva germanilor si a italienilor, cat si impotriva nationalistilor extremisti sarbi si croati care erau in razboi unii impotriva celorlalti. Simbolul partidului comunist condus de Tito era o cruce rosie, purtata pe palarie.

• Primul teritoriu eliberat de Tito si armata sa a fost regiunea din jurul orasului Uzice. Acestia au reusit sa ramana aici exact 73 de zile, dupa care au fost nevoiti sa fuga peste raul Drina, in Bosnia. In toata Yugoslavia se duceau lupte de gherila.
• In mai 1945, Germania a fost infranta de catre alianta formata din URSS., S.U.A., Marea Britanie si Franta si pana la sfarsitul anului,

Profetii – Mitar Tarabih

Yugoslavia a fost unita. Tito a intrat in Belgrad pe un cal alb si si-a stabilit resedinta la Palatul Regal. Atunci s-a format Yugoslavia comunista, care a dobandit noi teritorii statul vecin Italia.

Profetii si evenimente ce au urmat celui de al doilea razboi mondial (din 1946 pana in prezent)
[Nota editorului: spre deosebire de relatarile de mai inainte, preotul Zacharich vorbeste acum in jurnalul sau direct despre conversatiile cu Mitar
Tarabich.]

Profetii – Mitar Tarabih

„Mitar mi-a spus ca omul cu ochi albastri si cu stea in frunte va strica relatiile indelungate de dragoste cu rusii, fratii nostri crestini ortodocsi. El nu le va fi recunoscator pentru faptul ca el sade pe tronul nostru doar pentru ca ei l-au pus acolo. Aceste rani se vor vindeca repede si vom fi din nou prieteni cu poporul rus, dar niciodata nu vom mai fi sinceri, ci doar de suprafata, prefacandu-ne de dragul altora ca nu intelegem cum ne inselam si ne mintim unii pe altii.”

Profetii – Mitar Tarabih

Fapte istorice:
• In 1948, Tito a refuzat sa accepte ordine de la conducatorul URSS.-ului Iosif Stalin – omul care l-a format politic la inceputurile anilor ‘20 si la trimis inapoi in Yugoslavia pentru a organiza un partid comunist. URSS.-ul l-a denuntat pe Tito, acuzandu-l ca a deviat mult de la politica comunista. Tito a eliminat si executat membrii ai partidului sau care s-au opus deciziei sale. Relatiile cordiale cu URSS-ul au fost reluate in anul 1953, dupa moarte lui Stalin. Relatiile Yugoslaviei cu tarile capitaliste democrate au provocat neincrederi in relatia cu URSS-ul.

Profetii – Mitar Tarabih

„Dupa Marele Razboi, pacea va domni din nou asupra intregului pamant. Multe state noi vor apare… negre, albe, rosi si galbene. Se formeaza un tribunal international care nu permite tarilor sa se lupte una cu cealalta. Acest tribunal va fi deasupra tuturor regilor. Acolo unde se declanseaza un razboi, tribunalul va incerca sa judece cinstit, incercand sa transforme ura si macelul in iubire si pace. Cei norocosi ce vor trai sa vada aceste lucruri vor fi mai mult decat fericiti.”

Profetii – Mitar Tarabih

Fapte istorice:
• In decembrie 1945, au fost fondate Natiunile Unite. Articolul 33-38 din statutul Natiunilor Unite autorizeaza Consiliul de Securitate sa sprijine natiunile aflate in conflict sa isi rezolve neintelegerile prin intermediul unor mijloace pasnice, incluzand aici negocierile, ancheta, medierea, impacarea, arbitrarea si aplanarea judiciara.• Intre anii 1946 si 1970, o multime de tari din Asia, Africa, Orientul Mijlociu si America de Sud si-au obtinut independenta.

Profetii – Mitar Tarabih

„Dupa un timp, anumiti regi mari, cat si unii mici, vor incepe sa simuleze respect fata de tribunal, in timp ce vor face ceea ce doresc… Multe razboaie mici vor incepe datorita acestora… Mii si mii de oameni vor muri, dar nu vor mai fi razboaie mari.”

Profetii – Mitar Tarabih

Fapte istorice:
• Razboiul Coreean (1950–1953), razboiul din Vietnam (1959–1975), razboiul din Afganistan (1979–1988), scandalul contra Nicaraguei si contra Iranului (1979–1989), etc.

Profetii – Mitar Tarabih

„Vor fi cateva razboaie in jurul regatului lui Israel, dar mai devreme sau mai tarziu pacea va ajunge si in acesta zona. In aceste razboaie fratele se va lupta impotriva fratelui, dar apoi vor face pace si se vor saruta intre ei, insa ura lor va ramane… Toate aceste mici razboaie sunt declansate de catre marile regate datorita rautatii acestora; cei care se lupta si se macelaresc intre ei fac acest lucru datorita prostiei lor oarbe.”

Profetii – Mitar Tarabih

Fapte istorice:
• In 1947 in Estul Mijlociu a fost fondat statul Israel. In 1967, un razboi – cunoscut ca razboiul de sase zile – a izbucnit intre Israel si statele arabe
vecine. In 1975 a izbucnit un razboi civil in Liban, fiind implicati aici iranieni, sirieni, palestinieni si israelieni.
• Au mai existat si alte razboaie cum ar fi cel dintre Irak si Iran (1980-1988) si cel dintre Irak si Kuweit (1991), etc.

Profetii – Mitar Tarabih

„In tara noastra, pacea si prosperitatea vor dura mult timp. Multe generatii se vor naste si vor muri in pace, afland despre razboi doar din carti, din povesti si din diferite aparitii stranii.”

Profetii – Mitar Tarabih

Fapte istorice:
• In 1965 si 1966, reformele economice din Yugoslavia au dus la ceea ce s-a numit o revolutie economica. Productia totala a industriei a crescut in 1957 cu 70% mai mult decat cea din 1953, iar in anul 1966 era de doua ori mai mare decat cea din 1957. Preturile au fost stabilizate, economiile erau din ce in ce mai constante si productivitatea muncii a crescut cu aproape 70%.• Televiziunea si radioul s-au bucurat de un mare avant in anii 1950 si 1960.

Profetii – Mitar Tarabih

„Regatul nostru va fi puternic, iubit si respectat de toata lumea. Oamenii vor manca numai paine alba si grau intreg doar atunci cand vor dori. Toata lumea va calatori peste tot cu carute fara boi. Oamenii vor calatori pe cer, privind in jos, inspre pamantul nostru, ca si cum s-ar fi catarat pe muntele Tara.”

Profetii – Mitar Tarabih

Fapte istorice:
• A existat o perioada de prosperitate economica, dublata de introducerea masinilor, autobuzelor, vagoanelor si transportului aerian. (Yugoslavia si-a creat propria companie de transport aerian).

Profetii – Mitar Tarabih
„Serbia va prospera cel mai mult in perioada in care va fi guvernata de catre omul cu ochi albastri calare pe un cal alb, cel ce va veni in Serbia aducand un fel de religie noua. El se va urca pe tronul tarii noastre si va fi puternic si sanatos, traind o viata lunga, de aproape o suta de ani. Ii va place foarte mult sa vaneze si odata, in timp ce va fi la vanatoare va cadea intamplator de pe calul sau alb si astfel isi va pierde piciorul. Va muri datorita acestei rani si nu din cauza varstei sale inaintate.”

Profetii – Mitar Tarabih

Fapte istorice:
• Guvernarea lui Tito a adus in Yugoslavia comunismul si o stare de prosperitate economica. Tito a trait 87 de ani (1892-1980). Nu a avut un accident de vanatoare, dar ii placea mult sa calareasca si sa vaneze. Cauza reala a mortii sale a fost diabetul, ce a dus la amputarea piciorului sau.

Profetii – Mitar Tarabih

„Dupa el, tara nostra va fi guvernata de un fel de comisie, dar nu va mai fi niciodata asa cum a fost. Desi oamenii din regatul nostru vor uita de mizerie si de foame si vor trai in mare belsug, fratele va incepe sa urasca si sa gandeasca cu rautate la fratele sau.”

Profetii – Mitar Tarabih

Fapte istorice:
• Dupa moartea lui Tito, Yugoslavia a fost condusa de o „presedentie colectiva” pana in anul 1991. In anii ’80, au existat mari tensiuni in provincia Kosovo, care a devenit autonoma in anul 1968, dupa proteste dezlantuite impotriva conduceri sarbe. Cautand mai multa independenta si cerand o republica separata, majoritatea populatiei de origine albaneza a intrat in conflict cu populatia sarba si cu populatia din Muntenegru.

Profetii – Mitar Tarabih

„In interiorul granitelor noastre si in afara lor un nou popor va aparea. Acesta va creste ca iarba dupa potop. Va fi un popor bun si cinstit si va raspunde la ura noastra cu intelepciune. Vor avea grija unii de altii ca fratii. Iar noi, datorita nebuniei noastre, vom gandi ca stim totul, ca putem face orice si ii vom boteza cu o noua credinta de-a noastra, dar toate acestea vor fi in zadar deoarece acest nou popor va crede doar in el insusi si in nimeni altcineva. Multe necazuri vor veni din aceasta directie, deoarece aceasta noua natiune va fi curajoasa.”

Profetii – Mitar Tarabih

Fapte istorice:
• Dupa ce Parlamentul Croatiei si al Sloveniei a emis declaratiile de independenta din 25 iunie 1991, guvernul federal yugoslav a ordonat armatei ce era majoritar sarba sa ii inabuse pe separationisti. In Slovenia s-a declansat un razboi care a durat 10 zile, soldat cu infrangerea sarbilor. Razboiul din Croatia a durat sapte luni, sfarsindu-se in ianuarie 1992. Aceste secesiuni si declaratia de independenta a Republicii Yugoslave a Macedoniei din septembrie 1991 a marcat de fapt sfarsitul existentei Yugoslaviei. Declaratia de independenta a Bosniei si Hertegovinei din luna martie 1992 si luptele care au decurs de aici au marcat izbucnirea razboiului dintre Bosnia, Croatia si Hertegovina.

Profetii – Mitar Tarabih

„Multe veri va dura acest necaz si nimeni nu va fi capabil sa il stopeze, deoarece acea natiune va creste ca iarba. Cel ce se va naste la multe veri dupa tine va fi cinstit si inteligent; va fi in relatii de pace cu acestia. Noi vom trai in pace – ei acolo, noi aici si acolo.”

Profetii – Mitar Tarabih

Fapte istorice:
• Razboiul dintre Bosnia, Croatia si Hertegovina a durat cinci ani (1991-1995). Unul dintre aspectele semnificative ale acestui conflict a fost implicarea internationala, atat politica cat si militara (prin intermediul NATO). Comunitatea internationala a luat o serie de masuri, incluzand aici initiative de pace si planuri de pace. „Ei acolo, noi aici si acolo”: dupa razboi, populatia de etnie croata a trait doar in Croatia in timp ce populatia de etnie sarba a trait atat in Serbia, cat si in Croatia.

Profetii – Mitar Tarabih

.
„Vezi tu, parinte, atunci cand lumea incepe sa traiasca in abundenta si pace dupa cel de-al doilea mare razboi, toate acestea vor fi doar o iluzie amara, deoarece multi vor uita de Dumnezeu si vor venera doar propria lor inteligenta umana… Si stii tu, nasule, ce este inteligenta umana comparata cu vointa si cunoasterea lui Dumnezeu? Nici macar o singura picatura in ocean.”

Profetii – Mitar Tarabih

Fapte istorice:
• Odata cu dezvoltarea cunoasterii stintifice si a explicarii stintifice logice a fenomenelor considerate anterior ca fiind supranaturale, ateismul a devenit o orientare filozofica mai naturala si mai putin dispretuita.

Profetii – Mitar Tarabih

„Oamenii vor construi o cutie si in interiorul ei va fi un fel de dispozitiv cu imagini, dar nu vor fi capabili sa comunice cu mine cand voi fi mort, desi prin intermediul acestor imagini vor fi asa de aproape de aceasta alta lume, la fel cum sunt de apropiate firele de par de pe capul oamenilor. Cu ajutorul acestui dispozitiv cu imagini, omul va fi capabil sa vada tot ce se petrece in intreaga lume.”

Profetii – Mitar Tarabih

Fapte istorice:
• Inventia televiziunii si a computerului.
• Influenta exercitata de internet si de programele de televiziune CNN, Al-Jazeera, Fox News, CCTV, etc.
• Cautand pe internet cu Google cuvintele „fantoma” si „detector” am ajuns la acest rezultat:

Profetii – Mitar Tarabih

„Detectoare EMF. Detectoarele EMF au fost construite cu scopul de a detecta emisiile electromagnetice ale cuptoarelor cu microunde si ale liniilor electrice de inalta tensiune. Detectoarele EMF alerteaza investigatorii de prezenta fantomelor prin intermediul masurarii distorsiunilor electromagnetice cuprinse intre doi si sapte miligauss. Modelele care sunt cel mai des recomandate de catre cercetatorii in domeniul paranormalului sunt: detectorul de tri-camp EMF si detectorul de tri-camp natural EM.”

„Oamenii vor face gauri in pamant si vor extrage aur, care le va da lumina, viteza si putere, iar Pamantul va varsa lacrimi de tristete, deoarece va fi mult mai mult aur si lumina la suprafata lui decat in interiorul lui. Pamantul va suferi datorita acestor rani deschise. In loc sa lucreze in interior, oamenii vor sapa pretutindeni, in locuri bune si in locuri rele, dar adevarata putere va fi in jurul lor, nefiind capabila sa la spuna: Veniti, luati-ma; nu vedeti ca sunt aici, pretutindeni in jurul vostru?” Doar dupa multe veri oamenii isi vor reaminti de aceasta putere reala si atunci vor realiza ce prosteste a fost sa sape toate acele gauri.”

Profetii – Mitar Tarabih

Fapte istorice:
• Petrolul, cunoscut si ca „aurul negru”, furnizeaza energie pentru automobile, generatoare electrice, avioane, etc. Prospectiunile de descoperire a noi zacaminte petroliere sunt o actiune economica riscanta, dar in anii ’80 tehnicile de explorare au fost perfectionate, desi inca mai exista riscul de a descoperi zacaminte de petrol neviabile din punct de vedere economic. Expertii in domeniu estimeaza ca, pana in anul 2050, vor fi epuizate rezervele mondiale de petrol.

Profetii – Mitar Tarabih

„Aceasta putere va fi de asemenea prezenta in oameni, dar va dura mult timp pana ce oamenii o vor descoperi si o vor utiliza. Oamenii vor trai foarte mult timp fara a fi capabili sa se cunoasca pe ei insisi. Vor fi multi oameni invatati care vor gandi ca stiu totul si ca pot face orice. Ei vor fi de fapt marele obstacol in calea acestei realizari (cunoasterea de sine), dar, odata ce oamenii vor dobandi aceasta cunoastere, vor intelege cat de mult s-au inselat atunci cand au ascultat de invatatii lor. Cand acest lucru se va petrece, oamenilor le va parea rau ca nu au descoperit mai inainte aceasta cunoastere atat de simpla. Oamenii vor face multe lucruri stupide, gandind ca ei stiu totul si pot face orice, desi in realitate nu stiu nimic.

Profetii – Mitar Tarabih

In Orient vor apare oameni intelepti, iar intelepciunea acestora va traversa toate marile si frontierele, dar mult timp oamenii nu vor crede in aceasta intelepciune. Dimpotriva, ei vor declara ca fiind minciuna tot acest adevar. Sufletul lor nu va fi posedat de diavol, ci de ceva mult mai rau. Ei vor crede ca iluzia lor este adevarul absolut, desi nu va fi nici un adevar in capetele lor.Aici, acasa, va fi la fel ca pretutindeni in intreaga lume. Oamenii vor incepe sa urasca aerul curat si toata aceasta frumusete si prospetime divina si se vor ascunde in rancezeala. Nimeni nu ii va forta sa faca acest lucru, ci vor face acest lucru din vointa lor libera.

Profetii – Mitar Tarabih

Aici, in Kremna, multe ogoare vor deveni pajisti si multe case vor fi abandonate, dar, apoi, cei care au plecat se vor intoarce pentru a se vindeca respirand aer curat. In Serbia nu va fi posibil sa distingi femeile de barbati. Toti se vor imbraca la fel. Aceasta nenorocire va veni la noi de peste hotare, dar va ramane la noi cel mai mult. Un mire isi va lua o mireasa, dar nimeni nu va sti cine este mirele si cine mireasa. Oamenii vor fi pierduti si din ce in ce mai fara sens pe zi ce trece. Oamenii se vor naste fara sa stie cine a fost bunicul si strabunicul lor. Oamenii vor crede ca stiu totul, dar de fapt nu vor sti absolut nimic.”

Profetii – Mitar Tarabih

Fapte istorice:
• Asa cum se intampla pretutindeni in lume, oamenii parasesc zonele rurale pentru a cauta un serviciu in marile orase. In ziua de astazi mult mai multe femei au parul tuns scurt si poarta pantaloni decat in vremea lui Tarabich. Copii nascuti in afara casatoriei au devenit un lucru obisnuit.

Profetii – Mitar Tarabih

„Sarbii se vor separa unii de ceilalti si vor spune: „Eu nu sunt sarb, eu nu sunt sarb”… Paganii vor patrunde in aceasta natiune si se vor culca cu mamele, sotiile si surorile sarbilor. Acestea vor naste asemenea copii, incat acestia vor fi cei mai slabi urmasi aparuti printre sarbi inca de la inceputul lumii. Doar slabanogi se vor naste si nimeni nu va fi suficient de puternic pentru a da nastere unui erou adevarat.”
Fapte istorice:
• Dupa despartirea Yugoslaviei in Serbia, Croatia, Bosnia, si Kosovo, fortele ONU de mentinere a pacii au stationat in statele balcanice.

Profetii – Mitar Tarabih

Majoritatea dintre acestia erau barbati, astfel ca a existat posibilitatea ca acestia sa intretina relatii sexuale cu femeile din Serbia. Sau acest lucru se poate referi la violurile sistematice si raspandite ce au avut loc in timpul razboiului din Balcani.• Sarbii considera aceste forte de mentinere a pacii drepte invadatori ce s-au aliat in Kosovo cu musulmanii croati, bosnieci si albanezi.

Profetii – Mitar Tarabih

„La un moment dat, vom disparea de pe acest pamant al nostru. Vom merge spre nord, dar, apoi, realizand stupiditatea actiunii nostre, ne vom intoarce. Atunci ne vom destepta si vom izgoni paganii, in numele Domnului, pentru a nu ii mai vedea niciodata.”

Profetii – Mitar Tarabih

Fapte istorice:
• Pana la terminarea razboiului din Balcani, in 1995, economia Serbiei, a Croatiei si a Bosniei erau ruinate si somajul era larg raspandit. Populatia sarba, croata si bosniaca a trebuit sa plece in Germania, Danemarca, Belgia, etc., in nord, pentru a gasi de lucru. In Kosovo, sarbii au devenit refugiati.
• In iunie 2004, existau 200.000 refugiati sarbi din Kosovo – acolo au ramas doar 80.000 de sarbi. In martie 2004, KFOR avea stationati 19.000 de soldati, dintr-un total de 50.000; in iunie 2004, SFOR avea stationati in Bosnia 7.000 de soldati dintr-un total de 60.000.
• In iunie 2004, au aparut stiri din Kosovo conform carora etnicii de origine albaneza ii izgoneau pe etnicii sarbi din Kosovo, utilizand bande dezlantuite ce distrugeau bisericile si casele apartinand sarbilor, in timp ce trupele KFOR asistau neputincioase.

Profetii – Mitar Tarabih

„Intreaga lume va fi amenintata de o boala necunoscuta si nimeni nu va fi capabil sa gaseasca o tratament; toti vor spune „stiu, stiu, deoarece sunt invatat si destept”, dar nimeni nu va sti de fapt nimic. Oamenii vor cauta si vor cauta, dar nu vor fi capabili sa gaseasca tratamentul corect, care, cu ajutorul lui Dumnezeu, va exista pretutindeni in jurul lor si in interiorul lor. Oamenii vor calatori spre alte lumi pentru a descoperi acolo deserturi fara viata, totusi Dumnezeu ii va ierta; ei vor crede ca stiu mai multe decat Dumnezeu insusi. Acolo nu vor gasi nimic cu exceptia pacii eterne a lui Dumnezeu si vor simti cu inima si cu sufletul lor toata frumusetea si puterea lui Dumnezeu.

Profetii – Mitar Tarabih

.
Oamenii vor ajunge pana la Luna si la stele. Ei vor cauta viata, dar nu vor gasi viata asemanatoare cu a noastra. Aceasta va fi acolo, dar ei nu vor fi capabili sa o inteleaga si sa vada ca este viata. Pe cel care merge acolo, Dumnezeu sa il ierte, necrezand in Dumnezeu asa cum se cuvine unei persoane onorabile si decente; cand va veni inapoi va spune: Oh, voi oameni care rostiti numele lui Dumnezeu cu indoiala, mergeti acolo unde am fost eu si atunci veti vedea ce este mintea si puterea lui Dumnezeu.Cu cat oamenii vor sti mai multe cu atat mai putin se vor iubi si avea grija unul de celalalt. Ura va fi atat de mare intre ei incat le va pasa mai mult de diferitele lor dispozitive decat de propriile rude. Oamenii vor avea mai multa incredere in aceste dispozitive decat in cei mai apropiati vecini…Printre oamenii unei natiuni indepartate din nord va apare un om mic care ii va invata pe oameni despre dragoste si compasiune, dar vor fi multi ipocriti in jurul lui, astfel ca va avea multe probleme. Nici macar unul dintre acesti ipocriti nu va dori sa stie ce este gratia umana autentica, dar cartile pline de intelepciune ale acestui om vor ramane si toate vorbele sale se vor pastra, astfel ca oamenii vor vedea apoi cat s-au autoamagit.Cei care vor citi si scrie diferite carti cu numere vor gandi ca ei stiu cel mai mult. Acesti oameni invatati isi vor lasa vietile conduse de catre calculele lor si vor trai si actiona exact cum le spun aceste numere. Printre acesti oameni invatati vor exista oameni buni si oameni rai. Cei rai vor face fapte rele. Vor otravi apa si aerul si vor raspandi molime deasupra marilor, raurilor si pamantului, astfel incat oamenii vor incepe sa moara brusc de diferite boli. Cei buni si intelepti vor vedea ca tot acest efort si munca grea nu valoreaza nimic si ca duce doar la distrugerea lumii si in loc sa caute intelepciunea in numere, vor incepe sa o caute in meditatie.”

Profetii – Mitar Tarabih

Previziuni si evenimente din timpul celui de-al treilea razboi mondial

Profetii – Mitar Tarabih
„Cand vor incepe sa mediteze mai mult vor fi mai aproape de intelepciunea lui Dumnezeu, dar va fi prea tarziu, deoarece cei rai vor devasta deja intregul Pamant si oamenii vor incepe sa moara in numar mare. Apoi oamenii vor fugi din orase la tara si vor cauta muntii celor trei cruci, si acolo, inauntru, vor fi capabili sa respire si sa bea apa. Cei care vor scapa se vor salva pe ei insisi si pe familiile lor, dar nu pentru mult timp, caci o mare foamete va apare. Va exista o multime de mancare in orase si in sate, dar ea va fi otravita. Multi vor manca datorita foamei si vor muri imediat. Cei care vor posti pana la sfarsit vor supravietui, deoarece Sfantul Duh ii va salva si ei vor fi aproape de Dumnezeu. Cel mai mare si mai manios va lupta impotriva celui mai puternic si mai furios! Cand va incepe acest oribil razboi, va fi vai si amar de armata care zboara pe cer; mai bine va fi de cei care lupta pe pamant si in apa.Cei care vor purta acest razboi vor avea oameni de stiinta care vor inventa diferite si neobisnuite ghiulele. Cand acestea vor exploda, in loc sa ucida, vor azvarli o vraja asupra tuturor acelor vieti – oameni, ostiri si vite. Aceasta vraja ii va face sa doarma si vor dormi in loc sa lupte, iar dupa aceasta isi vor reveni in simtiri.Noi nu vom lupta in acest razboi, dar altii vor da batali deasupra capetelor noastre. Oameni in flacari vor cadea din cer deasupra Pozegai [oras din Serbia].

Profetii – Mitar Tarabih
La sfarsitul acestui razboi, doar o singura tara, inconjurata de mari mari, la fel de mare ca si Europa noastra [Australia?], va trai in pace, fara nici o problema… Deasupra acesteia nici macar o singura ghiulea nu va exploda! Cei care vor fugi si se vor ascunde in muntii celor trei cruci vor gasi adapost si vor fi salvati, pentru a trai dupa acea in abundenta, fericire si iubire, deoarece dupa aceea nu vor mai fi razboaie…”

Profetii – Mitar Tarabih

Nota editorului:
Neo, autorul acestui articol, considera ca drepturile de autor pentru acest articol ar trebui sa le apartina lui Mitar Tarabich, Zaharije Zaharich si persoanei care a tradus aceste profetii din limba sarba in limba engleza. Cititorii pot sa consulte un articol mai vechi: The Prophetic Visions of Mitar Tarabich („Viziunile profetice ale lui Mitar Tarabich”), care a fost publicat in NEXUS, vol. 3, nr. 3.

www.nexusmagazine.ro https://www.evolutiespirituala.ro/profetii-mitar-tarabih/?feed_id=41030&_unique_id=6445deb65910f

24 aprilie 2023/de admin

religie, Uncategorized

Semnele timpului UN SFÂNT PĂRINTE MOARE înainte să înceapă APOCALIPSA

Semnele timpului

UN SFÂNT PĂRINTE MOARE înainte să înceapă APOCALIPSA

Întâmplător au fost descoperite manuscrisele de la Marea Moartă. Un beduin pe numele palestinian Muhamad el Dib, în primăvara anului 1947, căutându-și caprele rătăcite pe faleza de nord a Mării Moarte, aruncă întâmplător o piatră într-o grotă.

.
Un zgomot de cioburi sparte se aude din grotă și îi stârnește curiozitatea. Se strecoară în grotă și găsește într-un vas trei suluri din piele de capră, ascunse într-un vas. Neștiind ce să facă cu ele le predă unui anticar. Anticarul constată că scrierile sunt în limba siriacă și le predă mănăstirii siriace Sfântul Marcu.

.
După o perioadă de timp aceste manuscrise ajung la Universitatea Ebraică din Ierusalim. Specialiștii au studiat aceste manuscrise și constată că ele datează din secolul I î. Hr. Constatându-se importanța acestor manuscrise, în 1952, este deschis un șantier arheologic în acea grotă. Au fost descoperite peste 40000 de astfel de documente.

.
O parte din aceste documente se regăsesc în cărțile Vechiului Testament. Reprezentanții bisericii refuză să vorbească despre acest lucru. Cum a fost posibil ca aceste documente să se regăsească în scrierile biblice, dacă ele au fost descoperite în 1947, cu mult după scrierea Biblie?

.
Manuscrisele sunt scrise în opt limbi și dialecte. Semnificația textelor a creat o polemică internațională. În texte se vorbește despre un aşa-numit Învățător al Dreptății și faptele sale. Vă reamintesc faptul că aceste documente datează cu 100 de ani, înainte ca Christos să se nască. Totuși, există o similitudine între viața Învățătorului din aceste manuscrise și viața lui Iisus, care se va naște peste o sută de ani.

.
Manuscrisele au fost descoperite într-o grotă, pe malul vestic al Mării Moarte, zonă care este disputată între Palestina și Israel. În aceste documente a fost descoperit și un calendar, cu 364 de zile, 12 luni cu 30 de zile fiecare lună.

.
Paul Hutchins, cercetător, susține faptul că telescopul Hubble confirmă vechile referiri la Univers, care sunt scrise în manuscrisele de la Marea Moartă.

.
Isaia, în aceste documente face profeții despre cunoașterea Universului. El îndeamnă omenirea să descopere și să cunoască Universul. El vorbește despre o galaxie care prezintă o energie de neimaginat și care trebuie descoperită.

.
Biserica păstrează distanță și tăcere față de descoperirea acestor documente.
Sunt aceste documente proba că ele stau la baza scrierii Bibliei?

.
Cine era acel Învățător, la care se face referire în aceste documente și care are aceeași misiune cu cea a lui Iisus? Ne-am obișnuit ca Vaticanul să păstreze tăcerea sau să țină secret documente de o importanță vitală pentru omenire. Vorbim mai jos despre Fatima și despre cele trei secrete pe care Fecioara Maria le-a spus, celor trei copii din Portugalia. Este un subiect controversat, pe care Vaticanul a încercat să-l țină departe de ochii publicului.

.
În 13 iulie 1917, Fecioara Maria a spus trei secrete, celor trei copii păstori din Portugalia. Lucia, unul dintre copii, a scris aceste mesaje, la îndemnul reprezentanților Vaticanului, dar ele au fost date publicității parțial, trunchiat, de către reprezentanții Vaticanului.

.
Începând cu 1960, cele două secrete au fost făcute publice. În prima scrisoare a Luciei sunt descrieri ale iadului. În cea de a doua scrisoare se face referire la cel de al doilea Război Mondial și implicațiile Papei în acel război. Vă reamintesc faptul că Vaticanul a fost implicat în acel război, având uneori o poziție duală, față de Puterile Centrale și de Antanta. Cea de a trei scrisoare a fost dată publicității, tocmai în anul 2000 și doar parțial.

.
Este descrisă Apocalipsa ce va urma. Orașe în flăcări, cadavre. Este înfricoșător faptul că Sfântul Părinte, l-a care se face referire în această scrisoare, moare. Când se va întâmpla acest lucru și care Sfânt Părinte va muri?

.
sursa: www.efemeride.ro https://www.evolutiespirituala.ro/semnele-timpului-un-sfant-parinte-moare-inainte-sa-inceapa-apocalipsa/?feed_id=40967&_unique_id=6445a67346e9c

23 aprilie 2023/de admin

Academia Karanna, cursuri acreditate, cursuri online, dezvoltare personala, Dezvoltare spirituala, EVOLUTIE SPIRITUALA, ezoterism, karanna, Protectie Psiho-Energetica, religie, spiritualitate, Uncategorized, ZEI

CURS PROTECTIE PSI

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

CURS PROTECTIE PSIHO-ENERGETICA

– la distanta & online –

ACREDITAT INTERNATIONAL

Cursul se desfasoara la distanta, pe o platforma software dedicata, online. Este necesar sa aveti conexiune internet, computer, sau smartphone.

Cursantii KARANNA ACADEMY © primesc la absolvire Certificate Acreditate International de IPHM (International Practitioners of Holistic Medicine). In baza acestor Certificate, se poate contracta o asigurare profesionala si se poate practica / va puteti angaja ca si Instructor sau Terapeut International.

CONDITII MINIME OBLIGATORII DE PARTICIPARE LA CURSURI:

Participantii trebuie sa indeplineasca minim urmatoarele cerinte, pentru a se putea inscrie in cadrul programului KARANNA LIGHTWORKERS ACADEMY ©:

– Sa aiba minim 18 ani impliniti

– Sa nu sufere de boli emotionale diagnosticate

TERMENI SI CONDITII DE ABSOLVIRE A CURSURILOR

La finalul cursului de PROTECTIE PSIHO-ENERGETICA, va avea loc o evaluare si un test individual, iar in urma punctajului obtinut la test, se va elibera un Certificat acreditat international IPHM.

Obtinerea Certificarii Intrenationale depinde de punctajul obtinut la evaluarea finala. Pentru certificare, cursantul trebuie sa obtina minim 85 de puncte din 100.

STRUCTURA CURS

3 Module, 12 saptamani

MODUL I – durata 2 saptamani:

Legile Universale si Creatia

MODUL II – durata 3 saptamani:

Legile Meudului (Intruparii)

MODUL III – durata 9 saptamani:

Protecţia Psihoenergetica (PSI) – Teorie si Practica

DIN CUPRINS:

Sferele Creatiei

Categorii de Entităţi existente în Univers

Reîncarnarea

Akasha

Vârsta Astrală

Razele Intruparii

Ingeri, Devasi, Zei & Maeştri Ascensionaţi

Categorii şi Tipuri de Atac Psi

Metode de Protecţie Psi:

Metode Energetice
Metode Reiki
Metode Radiestezice
Metode Ezoterice
Metode Angelice
Metode Religioase
Metode Psihotronice
Alte Metode

Tehnici şi Procedee Energeticede de protectie si riposta psiho-energetica

DURATA: 3 luni

SE ACHITA LUNAR, IN AVANS SAU INTEGRAL LA INCEPUTUL CURSULUI.

PENTRU REZERVARI SE ACHITA PRIMA RATA A CURSULUI IN AVANS SAU INTEGRAL.

VA RUGAM SA NU FACETI NICIO PLATA PANA NU SUNTETI SINGURI CA INDEPLINITI CONDITIILE DE PARTICIPARE.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_btn title=”VREAU SA MA INSCRIU ” color=”orange” size=”lg” align=”center” link=”url:https%3A%2F%2Fwww.evolutiespirituala.ro%2Fcurs%2Fcurs-protectie-psi-psiho-energetica%2F|target:_blank”][/vc_column][/vc_row] https://www.evolutiespirituala.ro/curs-protectie-psi-2/?feed_id=40841&_unique_id=644535f16a9ea

23 aprilie 2023/de admin

religie, Uncategorized

Gheorghe Vâlcea – tâmplarul părintelui ARSENIE BOCA – „Unul ca el se naşte o dată la o mie de ani”

Gheorghe Vâlcea – tâmplarul părintelui ARSENIE BOCA – „Unul ca el se naşte o dată la o mie de ani”

I-a sculptat crucea de mormânt părintelui Arsenie Boca. A lucrat, ca tâmplar, alături de el, timp de 12 ani, devenind buni prieteni. Astăzi, Gheorghe Vâlcea este unul dintre puţinii martori ai ultimilor ani petrecuţi pe pământ de părintele Arsenie

„Să-mi faci crucea”

Noiembrie, 1989. Afară ninge uşor şi fulgii se lipesc de fereastră. Dalta muşcă încet din lemnul tare. Printre lacrimi, cu o durere surdă în inimă, tâmplarul a sculptat deja un nume – „Arsenie”. Ar trebui să mai scrie încă un cuvânt. Doar atât. „Ieromonahul”. Unsprezece litere. Dar nu poate. Durerea îl apasă din ce în ce mai tare şi gândul că nu-l va mai vedea niciodată pe părintele Arsenie Boca îi sfredeleşte inima. Îi răsună în minte cuvintele de la ultima întâlnire: „Să vii la mine la mormânt, că te voi putea ajuta mai bine decât acum”. Dar despărţirea e prea grea şi-i întunecă nădejdea. Începe să lucreze la prima literă. Un „I” înalt şi zvelt, desenat chiar de părintele Arsenie în timp ce se afla pe patul de moarte. Încet, privirea i se împăienjeneşte şi lacrimile îi curg pe obraz.

Părintele Arsenie venise în urmă cu câteva luni la el, la spital. Pe Gheorghe Vâlcea îl chinuia o durere cumplită de picioare. Suferea de ea încă din tinereţe, dar acum nu-i dădea nicicum pace, aşa că se internase. Părintele a sosit neanunţat. În salon, câţiva bărbaţi îşi omorau timpul jucând zaruri şi flecărind lucruri lumeşti. Când a deschis uşa, au înlemnit cu toţii. În jurul bărbatului cu barbă albă şi ochi sfredelitori plutea ceva, o boare de sfinţenie nenumită, care te ţintuia. A venit la el la pat şi i-a spus simplu – „Nea Vâlcea, aş dori să vii cu mine să-ţi arăt ce trebuie să mai faci la Prislop”.

Rugămintea l-a năucit. Stătea înlemnit în pat, cu picioarele betege, iar părintele Arsenie îl ruga să plece! S-a străduit să-i facă pe plac, iar mădularele, până atunci bicisnice, l-au ascultat. Încet, ca prin minune, a putut păşi fără să mai simtă durerea aceea sfâşietoare. Au plecat împreună din spital. Pe drum, i-a spus la fel de direct: „Nea Vâlcea, eu voi pleca dincolo. Am de la Domnul o altă misiune. După ce voi părăsi lumea asta, totul se va schimba în ţară. Nu-ţi pot spune amănunte, pentru că i-aş panica pe oameni. Dar voi fi alături de tine mereu. Din lumea cealaltă, te voi putea ajuta mai mult. Să vii la mine la mormânt”.

L-a ascultat buimăcit. Deşi bătrân, părintele Arsenie era în plină putere. Şi acum îi vorbea de moarte şi de lumea cealaltă! L-a crezut, dar a sperat mereu, până în ultima clipă, că nu va fi aşa. Că părintele va mai face un miracol, încă unul, între atâtea sute câte săvârşise în timpul vieţii, şi-şi va prelungi şederea în lume. Însă, cu timpul, nădejdea aceasta s-a risipit. Părintele l-a pus să-i lucreze şi crucea. Una simplă, de lemn, acoperită cu scândură, aşa cum îşi mai dăltuiesc şi acum ţăranii din Ţara Zarandului, locul în care părintele văzuse lumina zilei. De scris n-a scris nimic pe faţa ei. A aşteptat până în ultima clipă. Era acasă, la Comarnic, când a primit vestea: „Vino la Sinaia. Domnul bătrân a murit”. Atunci a simţit că ceva se rupe din el. Tot drumul l-a străbătut plângând.

Lacrimile îi curg şi acum, când îşi aminteşte cum terminase crucea. Cea mai grea a fost ultima literă, un „L” încârligat şi bătrân, aşa cum mai văzuse doar pe lespezile voievozilor – „Arsenie Ieromonahul”. Atât. Aşa voise părintele, desenând el însuşi literele pe patul de moarte. Un testament care să fie pus la căpătâiul lui. O cruce la care se vor închina sute de mii de oameni, mulţimi ce se vor scurge ca un fluviu de rugăciune spre mormântul smerit de la Prislop. „De dincolo vă voi putea ajuta mai mult!”.

Desenele unui artist

„Dacă ar veni cineva la mine şi mi-ar spune că pot săpa un tunel până la capătul pământului, ca să-l întâlnesc din nou pe părintele Arsenie Boca, să ştiţi că aş fi gata să sap! Toată viaţa! Aşa foc mi-a lăsat în inimă omul ăsta!”

Gheorghe Vâlcea e şi el acum un om în vârstă. De câte ori aminteşte de părintele, ochii i se împăienjenesc de lacrimi. Anii l-au ajuns din urmă, dar nu l-au potopit. Deşi e aproape octogenar, continuă să lucreze şi acum în atelierul lui din Comarnic. Aici, printre scânduri, cuie şi dălţi, a petrecut împreună cu marele duhovnic al Ardealului ani în şir. Ultimii doisprezece ani ai vieţii părintelui. Cei mai enigmatici şi mai puţin cunoscuţi. Cei în care „domnul bătrân”, aşa cum îl numeau apropiaţii pentru a-l scăpa de ochiul nevăzut al Securităţii, se retrăsese la Sinaia, pentru a se pregăti de marea trecere. Pe atunci, Gheorghe Vâlcea era încă în puterea vârstei.

„Erau ultimii ani ai comunismului. Mă ştia lumea de tâmplar, iar un cunoscut a venit la mine şi mi-a spus că e nevoie de nişte lucrări la Sinaia. Am mers acolo la o casă în care locuiau nişte femei. Pe urmă am aflat că erau de fapt măicuţe, date afară din mânăstire de comunişti, cu decretul din 1959. M-am gândit – , dar am continuat să lucrez după nişte schiţe pe care măicuţele mi le aduceau”.

Desenele erau de o frumuseţe aparte. Gheorghe lucrase până atunci în multe locuri şi văzuse nenumărate modele. Dar acestea erau altfel. Păreau ieşite din mâna unui artist. Unul foarte înzestrat. Le-a întrebat pe măicuţe cine le face, iar acestea i-au răspuns că au o ingineră credincioasă la Sebeş. „Nu le-am crezut! Ştiam eu cum lucrează inginerii… Aici era mână de artist. Unul mare, dăruit cu talent. Dar nu am zis nimic. Am lucrat după acele modele timp de doi ani de zile. Până-ntr-o zi”.

Chiliile ridicate după planul părintelui

A venit la el pe neaşteptate. Era îmbrăcat în haine civile, pentru că, de când fusese alungat din mânăstire, vieţuia discret, ascuns de ochii celorlalţi, într-un anonimat deplin. Un bătrân distins, zvelt, cu ochi pătrunzători. Atât de pătrunzători, încât i-au rămas până astăzi întipăriţi în minte lui Gheorghe. I-a spus direct: „Nea Vâlcea, tu nu mă cunoşti pe mine, dar eu te cunosc foarte bine. De astăzi rămâi în familia noastră”. Întâlnirea l-a bulversat. „Mi-a schimbat starea lăuntrică. Nu era un om ca noi. Părea din altă lume”. Aşa s-au apropiat unul de celălalt. O întâmplare aparte avea să-i dezvăluie meşterului Gheorghe Vâlcea dragostea deplină a părintelui şi smerenia sa. O smerenie de om sfânt.

Lucrau la Mânăstirea Sinaia, la acoperiş, Gheorghe Vâlcea meşterind sus şiţa, iar părintele, de jos, dându-i indicaţii. La un moment dat, sleit de oboseală, a trebuit să coboare şi să plece acasă. Părintele Arsenie a crezut că-l supărase cu ceva. A doua zi l-a aşteptat cu o ceaşcă de ceai şi, după ce au luat micul dejun, s-a ridicat şi l-a luat în braţe. Pe nepregătite: „Nea Vâlcea, te rog să mă ierţi dacă ieri ţi-am greşit cu ceva! Iartă-mă, că şi eu te voi ierta, şi n-o să mai scapi de mine, nici în lumea asta, nici în cealaltă”. Din îmbrăţişarea aceea caldă s-a zămislit o mare prietenie. Una mai presus de timp. „De atunci, părintele mi-a rămas în suflet. A fost o legătură cu un om care e mai presus de noi, o legătură care depăşeşte lumea aceasta. El nu mă supărase cu nimic, dar era de o delicateţe extraordinară şi a vrut să fie sigur că sunt cu cugetul împăcat. De atunci, ne-am văzut mereu”.

Anii din urmă ai părintelui Arsenie Boca au fost ani de anonimat aproape deplin. Deghizat în straie civile, interzicându-le celorlalţi să-l mai numească „părinte”, pentru a nu atrage atenţia Securităţii, marele duhovnic se strecura prin vremuri. Pleca adesea de la Sinaia la Comarnic, pentru a adăsta ceasuri întregi în atelierul lui Gheorghe Vâlcea. Vorbeau câte-n lună şi-n stele. În încăperea micuţă, marele duhovnic de la Sâmbăta de Sus, cel la a cărui predică se adunau mii de oameni, moşea acum la naşterea la cer a unui singur suflet. Încet, cu răbdare şi cu multă dragoste. „Eu învăţam de la el, întrebându-l despre lumea asta şi, mai ales, despre cealaltă, iar el ucenicea la mine, că-l deprindeam cu meşteşugul lucrării lemnului. Era tare smerit! Mă asculta întotdeauna cu atenţie. Niciodată nu mă contrazicea. Mulţi spun că era un om dur. Nici pomeneală! Era un suflet bun şi foarte blând. Se apropia de tine cu o aşa delicateţe, cu atâta prietenie, încât nu puteai să-i rezişti. Eu le-am mai spus celor care vorbesc despre el că l-au întâlnit, dar nu l-au cunoscut. Eu unul l-am cunoscut foarte bine. Şi vă pot spune că vor trece sute de ani până când vom mai avea parte de un asemenea părinte. Unul ca el se naşte o dată la o mie de ani!”

Miracolul

Îşi internase soţia la Institutul Parhon. În ultimul timp, nu se simţise bine. Au fost pe la mai mulţi doctori şi, în cele din urmă, ajunseseră la Bucureşti. Când i-au dat vestea, era pe hol, aşteptând-o. Soţia avea cancer, unul aflat într-un stadiu foarte grav. Medicii îi spuseseră clar – şanse de scăpare nu prea sunt. Poate una la o mie, aşa că ar trebui să se consoleze cu gândul că o va pierde. A rămas năucit. Ce să facă, încotro să se îndrepte? L-au îndrumat spre spitalul Filantropia, sugerându-i să o opereze, poate că îi va mai prelungi zilele. Acolo, medicul a privit analizele, apoi l-a întrebat, scurt, dacă are credinţă în Dumnezeu. „I-am răspuns că am, iar el mi-a zis să mă rog, pentru că numai din cer poate veni o scăpare”. A fugit direct la Sinaia, la părintele Arsenie. Era disperat. „Pe tren am plâns încontinuu. Nu ştiam unde să mă mai ascund de oameni”.
Părintele l-a primit ca de obicei. Senin, liniştit, aşa cum era întotdeauna. A început de îndată să-i vorbească de Mânăstirea Prislop, de câte au de făcut acolo. „Încerca să-mi distragă atenţia, dar mie nu-mi stătea mintea decât la soţia mea. Nu aveam copii, ea era sufletul meu, iar părintele singura nădejde. Am tot aşteptat clipa potrivită să-i spun de necazul meu, când, la sfârşit, mi-a zis chiar el: . Nu apucasem să-i zic nimic de boala ei, în tot răstimpul am vorbit doar de lucrările de la Prislop. Dar părintele avea darul înaintevederii şi a ştiut tot timpul prin ce trec, fără să-i spun. Am plecat întărit”.

După trei zile, femeia a intrat în operaţie. Gheorghe Vâlcea a aşteptat pe holurile spitalului, frământând rugăciuni, aninând nădejdi. Minutele se făceau ceasuri, ceasurile zile. Îşi pusese încrederea în rugăciunile părintelui, dar în clipele acelea, speranţele se năruie. Deodată, din sala de operaţie a ieşit o doctoriţă. Era răvăşită. A spus precipitată că: „domnul doctor Bălănescu a amuţit după intervenţie. A început operaţia, dar înăuntru nu a mai găsit nimic, nicio tumoră! Acum s-a închis în cabinet şi nu mai primeşte pe nimeni. Aşteptăm şi rezultatul biopsiei, şi dacă nici de la laborator nu iese nimic, înseamnă că e un miracol!”. Miracol a şi fost. Când ajunge în acest punct, vocea bătrânului tâmplar tremură din nou. A fost momentul în care a văzut pe viu puterea rugăciunilor părintelui Arsenie. Atunci a înţeles pe deplin cu cine fusese prieten atâţia ani. S-a întors la Sinaia şi marele duhovnic i-a spus zâmbind – „Ai văzut puterea lui Dumnezeu! Acum ai încredere în mine?”. O privesc pe soţia lui Gheorghe Vâlcea. Umblă prin curte ca un prâsnel, robotind printre flori. E rodul viu al unei nădejdi împlinite.

Dar acesta nu a fost singurul miracol făcut de părintele Arsenie. S-a mai întâmplat şi cu un prieten de-al lui Gheorghe Vâlcea. Fusese internat la spital la Azuga, iar doctorii i-au spus că mai are de trăit doar două luni de zile. Îşi pierduse orice nădejde. Faţa lui se înnegrise de boală, ca un tăciune. „Mă durea sufletul de el, că eram tare buni prieteni. Aşa că l-am rugat să se externeze şi să mergem la părintele Arsenie. El nu mai trăgea nădejde că scapă, dar a venit cu mine”. Părintele i-a primit în grădină şi a început să le vorbească de planurile sale de viitor. Ca de obicei, nu se concentra pe durere şi boală, ci încerca să mute accentul spre nădejde. „La sfârşit, a venit la prietenul meu şi i-a trecut mâna de pe piept până spre pântece şi i-a spus: . Atât! Am plecat, iar prietenul meu nici nu s-a mai întors la spital. În câteva zile s-a pus pe picioare. Trăieşte şi acum şi e sănătos. Tun! Vindecarea s-a petrecut înainte de revoluţie, iar de atunci nu a mai avut nicio problemă serioasă cu sănătatea”.

De dincolo de mormânt

Gheorghe Vâlcea a fost ultimul care a ieşit din groapă. Ar fi rămas acolo pentru totdeauna, lângă cel la care ţinuse atât de mult. Nu mai ştie decât că l-au prins preoţii în braţe. De văzut nu vedea nimic, din pricina lacrimilor. Apoi zilele s-au scurs, şi între el şi plecarea la Domnul a părintelui s-au aşternut anii. La mormânt au început să vină oamenii. Din ce în ce mai des, din ce în ce mai mulţi. Pelerinii povesteau miracole, călugării găseau izbăvire în ispite. Părintele Arsenie nu refuza pe nimeni. Aşa cum îi spusese domnului Gheorghe Vâlcea, din cealaltă lume lucra cu mai multă putere.

Ani de-a rândul s-a numărat şi el printre ei. A continuat să lucreze la mânăstire la Prislop. Poarta de la intrare e sculptată de el, şi la fel şi ceea ce e dăltuit în lemn prin mânăstire. Din când în când, urca în faţa crucii ieşite din mâinile lui. Îngenunchea şi se ruga părintelui. Nu-i spunea multe vorbe. Ştia sfântul ce are nevoie. Până într-un an, de curând, când boala de picioare l-a secerat din nou. A mers la spital, a cercetat doctori, dar zadarnic. Durerile nu-l părăseau. Şi-a adus atunci aminte de ce-i spusese marele duhovnic – „să vii la mormânt!”. Şi-a venit. A plecat din spital cu greu, pentru că nu se simţea bine. Chinuit, a ajuns la Prislop şi s-a prăbuşit în faţa crucii părintelui. L-a rugat să-l ierte, i-a spus că e neputincios şi că acum e ultima oară când vine să-l cerceteze. Bătrâneţele l-au ajuns, picioarele îl dor, aşa că de acum îi va vorbi de acasă.

Când s-a ridicat, a simţit că durerile îl părăsesc. Se simţea mai bine. A mers câţiva paşi, apoi a coborât sprinten până la mânăstire. Era ca nou. „Şi să ştiţi, aveţi cuvântul meu, că sunt om bătrân, de atunci nu am mai avut probleme cu picioarele.

https://www.evolutiespirituala.ro/gheorghe-valcea-tamplarul-parintelui-arsenie-boca-unul-ca-el-se-naste-o-data-la-o-mie-de-ani/?feed_id=40778&_unique_id=6444fdb23147e

23 aprilie 2023/de admin

Dezvoltare spirituala, EVOLUTIE SPIRITUALA, ezoterism, MAESTRI ASCENSIONATI, maestrii spirituali, magie, MISTERE, religie, spirite, spiritualitate, Traditii, Uncategorized, ZEI

Lemuria

Lemuria

(channeling Sferele de Lumina)

Prima perioada semnificativa a Lemuriei a inceput in jurul anului 200.000 BC, la putin timp dupa un ciclu precesional de 25.920 de ani. Acel ciclu precesional a determinat disparitia a mai mult de jumatate din populatia Pamantului, datorita cutremurelor masive si a schimbarilor climatice.

Perturbatiile electromagnetice au determinat fragmentarea si desprinderea unor suprafete de uscat, creand terenuri fertile pentru etape incipiente de dezvoltare a unor noi civilizatii. Sufletele atrase de taramul Lemuriei erau in general oameni pasnici, unii originari din Pleiade si unii din Sirius sau Orion.

Continentul Lemuriei a devenit de o suprafata aproximativ echivalenta cu a Australiei, fiind localizat la aproximativ aceeasi longitudine dar ceva mai la nord. Ceea ce multi istorici nu realizeaza este faptul ca diverse civilizatii au continuat sa existe pe celelalte continente in aceasta prima perioada a Lemuriei, chiar daca vibratia lor nu era asa de elevata ca a civilizatiei Lemuriei.

Lemuria a fost numita ulterior Tara Mu. Era locuita de aproximativ o jumatate de miliard de oameni, aproximativ jumatate din populatia planetei la acea vreme.Dupa aproximativ 3 cicluri precesionale, fluctuatiile electromagnetice au fost iarasi foarte puternice, astfel incat, toate continentele exceptand Lemuria au fost inundate.

Cele mai multe suflete care si-au parasit corpurile fizice in acea catastrofa s-au reincarnat in Lemuria, astfel incat, populatia acesteia s-a marit intr-un ritm ametitor. Aceasta a determinat inceputul celei de a doua perioade a Lemuriei, aproximativ intre anii 122.000 BC si 100.000 B.C. In zona de varf a acestei perioade, populatia Lemuriei a atins nivelul de 1 miliard de oameni.

Acesti oameni nu erau orientati tehnologic, avand o natura tribala, bucurandu-se de muzica si ritmuri, traind in orase mari pe linia coastei.

Aproximativ in anul 100.000 B.C. (anii sunt usor rotunjiti pentru a fi mai usor de retinut), cometa Annanhutak (mentionata in scrierile vechi sub diverse nume. Conform Sferelor de Lumina, aceasta cometa va trece din nou prin sistemul solar in jurul anului 2017 – vezi mesajele mai vechi. Va provoca fluctuatii EM puternice, folosibile in procesul ascensiunii.

Nivelul de cataclisme geofizice si schimbari climatice depinde de liberul arbitru uman si a unor actori mai putin vizibili) a trecut foarte aproape de planeta, coada ei maturand atmosfera Pamantului, ceea ce a provocat o racire dramatica a climei. Oamenii din Lemuria erau obisnuiti cu climatul cald, tropical, cand, deodata, temperatura a scazut cu aproximativ 30 grade celsius in cateva ore. Cei mai multi au murit inghetati. Cei care au intuit ce urmeaza, au incercat sa fuga pe mare.

Multi s-au inecat. Putini care au scapat au incercat sa construiasca orase submarine dar nu au reusit. Exista multe legende ale marii provenind din acea perioada. Continentul Lemurian s-a scufundat in cele din urma in mare datorita furtunilor electromagnetice ce au urmat trecerii cometei.

Au fost foarte putini supravietuitori care au migrat spre ceea ce acum numim India, Indonezia, Australia si mai tarziu Hawai si Filipine.La nivel de suflet, lectia Lemuriei a fost urmatoarea: aspectul emotional, foarte dezvoltat in Lemuria, trebuia echilibrat cu intelectul (care lipsea de la majoritatea locuitorilor din Mu).

Daca oamenii din Lemuria ar fi dezvoltat stiinta, logica si rationamentul, ar fi avut tehnologia necesara sa supravietuiasca racirii accentuate a climei.Ceea ce nu a fost relevat inainte si a fost blocat ca informatie catre pamanteni, este faptul ca civilizatia Draco (originara din Alfa Draconis) a provocat traiectoria foarte apropiata de pamant a cometei. Printr-o serie de explozii nucleare in spatiu, ei au fortat trecerea cometei prin imediata vecinatate a planetei, urmarind distrugerea civilizatiilor pamantesti. Planul era sa puna stapanire pe Pamant ca fiind noua lor planeta (pe langa lacomie si temperament razboinic, alt factor al venirii lor aici a fost distrugerea lumilor din care ei isi trageau originea..).

Draco au avut un succes partial. Cu toate acestea, aterizarea pe planeta in corpurile lor native a fost o incercare deosebit de grea, mult mai grea decat daca s-ar fi incarnat ca si suflete in formele umane nascute aici. Este de ajuns sa stim ca gravitatia si compozitia atmosferei Pamantului le-a facut viata foarte grea in corpurile lor reptiliene. Astfel, au suferit mutatii si corpurile s-au marit, iar ei au ramas in numar mic.

Aceasta a fost ultima perioada care a dat nastere la legendele noastre cu dragoni.. (Draco au mai incercat sa preia Pamantul cu cateva milioane de ani inainte dar nu au reusit din aceleasi motive evocate aici).

Draconienii, genul care nu se da batut cu una cu doua, au petrecut muti ani in laboratoarele din navele lor spatiale manipuland mostre de ADN pana cand au reusit sa creeze un hibrid draco-uman. Secretul hibridului consta in injectarea de ADN reptilian in cerebelul uman, ceea ce crea mutatii rapide in intregul corp.Aceasta parte a anatomiei umane se numeste si astazi creier reptilian.

Caracteristicile implantului au fost comportamentul agresiv si competitiv precum si sindromul lupta sau fugi. Mutatia Draco impreuna cu combinatii de ADN din Orion au dat mare potenta caracteristicilor mentionate mai sus, dominand intregul organism.Astazi, aproximativ 80% din ADN-ul uman este de origine din Orion, sau, sa spunem hibrid Draco/Orion.

Ceea ce numesc unii „natura umana” este rezultatul manipularilor ADN-ului uman originar (pleiadean) de catre Draco si a incarnarilor subsecvente de suflete din Orion. ADN-ul Pleiadean, de care Sferele de Lumina erau atat de mandre (in termenii dimensiunilor inalte) a fost redus ca pondere in cele din urma la 20%. (cu toate acestea, exista o minoritate de oameni care a pastrat caracteristici ADN pleiadeene majoritare. Acei oameni nu agreeaza competitia si razboiul, ci cooperarea si buna intelegere).

Mult timp dupa ce razboaiele din constelatia Orion au luat sfarsit (mai mult de 100.000 de ani in urma), majoritatea factiunilor ce au migrat spre Pamant au ramas in mentalitate razboinica (lumea de astazi).

Daca ne uitam in jurul nostru, vedem nuantele acestui comportament in militarismul „civilizat”, patriotismul nationalist, tendinta de ostilitate precum si in obiceiurile barbare.Sferele de Lumina doresc sa adauge unele detalii despre oamenii din Lemuria. Exista date cum ca acestia traiau numai cu lumina solara, fara a avea nevoie de hrana. Informatia nu este corecta.

Oamenii din Lemuria depindeau major de mari si oceane pentru a-si asigura hrana. Au fost numai cateva suflete din acea perioada care au invatat sa traiasca numai cu lumina (asa cum exista si acum, dar au o viata foarte grea datorita poluarii fizice si energetice).Exista de asemenea informatii cum ca oamenii din Lemuria s-au incrucisat cu creaturi marine. Informatia este de asemenea eronata.

Oamenii din Mu procreau in modul pe care il cunoastem foarte bine. Legendele cu Sirene provin din perioada Pangeei (ulterior Pangeei, datorita rezultatelor dezastruase ale incrucisarilor intre specii, a fost dat un Pact Divin care interzicea acest fapt. Multe creaturi ciudate au luat nastere in Pangeea).

Pentru a trage concluziile finale despre Lemuria, sa rezumam :Civilizatia a inceput sa se organizeze incapand cu aprox. 200.000 B.C. si a continuat pana aproximativ 100.000 B.C. Nu a fost o societate tehnologica, ci una mai degraba tribala. Cu toate acestea, oamenii din Lemuria s-au elevat foarte mult in domeniul artistic.

Ei au fost ceea ce am numi o societate bazata pe emisfera dreapta a creierului, oameni spontani. Au avut ritualuri, tobe, instrumente muzicale. Dansau si se concentrau mult pe arta. Erau in general oameni pasnici si iubitori, dar, foarte naivi in multe privinte. Din acest motiv nu au vazut semnele prevestitoare ale disparitiei civilizatiei lor.

Grupuri din Orion si Alfa Draconis au invadat societatea din Lemuria, contribuind la distrugerea ei. Astfel, acestia au blocat evolutia Lemuriei, care ar fi putut duce la o eventuala salvare a ei. Trecerea cometei a produs racirea extrem de rapida a vremii, cei mai multi oameni din Lemuria murind inghetati.

In perioada Lemuriei, oamenii erau 3D si 4D. In unele cazuri, ei au fost calauziti de ghizi din 5,6 si 7D, care le-au transmis invataturi deosebite. Cu toate acestea, bariera de frecvente joase din jurul Pamantului nu a favorizat obtinerea unei adevarate iluminari.

Lemuria a fost distrusa din motivul ignorantei locuitorilor sai, la care s-a adaugat manipularea fortelor intunecate din sistemele stelare mentionate. Daca cei din Lemuria ar fi fost echilibrati in interior (emotie si intelect, Inima si Minte), nu ar fi atras forte externe, la randul lor dezechilibrate..

LEMURIA

Cand Lemuria s-a scufundat, a avut loc o inversare a polilor si Atlantida s-a ridicat din mare. Cei 1.000 de maestrii nemuritori ai Scolii de Mistere din Naacal din Lemuria s-au indreptat spre Atlantida, mai precis catre una din insulele Atlantidei, numita Undal.

Primul lucru pe care l-au facut cand au ajuns pe insula Undal, a fost construirea unui zid care strabatea mijlocul insulei de la nord spre sud. Acest zid care avea o inaltime de circa 12 metri si o latime de sase metri impartea insula in doua zone astfel incat sa nu poti trece dintr-o parte in alta.

Apoi, acesti maestri nemuritori au ridicat un zid mai mic de la est catre vest, divizand astfel insula in patru parti. Aceasta structura este o replica a mintii omenesti, care se divide in doua emisfere despartite de corpus callosum. Emisfera stanga, masculina, este bazata pe logica.

Cea dreapta, feminina, este bazata pe experienta sau intuitie. Dar partea masculina are dealtfel un aspect feminin sau experimental asociat cu el, iar partea feminina are un aspect masculin, logic, asociata cu ea. Acestea sunt cele patru cvadrante ale mintii oemnesti.

Cand maestrii au terminat munca de divizare a insulei, jumatate din ei s-au asezat in partea masculina, jumatate in cea feminina. Maestrii care erau pe partea stanga au devenit ganditori logici, iar cei de pe partea dreapta au devenit ganditori intuitivi. Apoi ei au proiectat pe insula principala cele 10 tipare ale Copacului Vietii, astfel ca vortexuri de energie au inceput sa se roteasca spre zece locuri si i-au adus pe lemurieni in Atlantida.

Fiecare persoana a fost atrasa catre un anumit vortex asociat cu natura interioara a persoanei respective. Lemurienii care s-au asezat in zona care se intinde de la Lacul Titica pana la Muntele Shasta au simtit nevoia de a emigra catre Atlantida. Ei au fost atrasi spre Atlantida de catre vortexurile de energie create de catre maestrii nemuritori.

Din nefereicire, tiparul evolutionar al Lemuriei era construit astfel incat lemurienii si-au dezvoltat doar natura interioara asociata doar cu 8 vortexuri din cele 10 ale Copacului Vietii. Lemurienii au migrat spre opt din cele zece locuri, care au devenit orase mari, dar cele doua vortexuri ramase au devenit vacante. De aici a aparut o mare problema la inceput.

Vortexurile de energie vacante au sfarsit prin a atrage doua rase de extraterestri nepoftiti care s-au unit cu constiinta noastra umana si au devenit o parte a tiparului nostru evolutionar. Prima rasa extraterestra au fost evreii, ale caror origini erau necunoscute, dar ei nu constituiau o problema.

De fapt, in multe aspecte ei ne-au ajutat pentru ca au adus informatii avansate pe care noi nu le detineam. Problema a fost cu cea de-a doua rasa extraterestra. Aceasta rasa a venit de pe Marte, nu de pe planeta Marte pe care noi o stim sau care a existat atunci, ci de pe planeta Marte din urma cu 1 milion de ani. In acel timp Marte era o frumoasa planeta, cu viata pe toata suprafata ei si nu moarta, asa cum a devenit mai tarziu.

Dar locuitorii martieni sufereau de pe urma efectelor rebeliunii luciferiene, iar lumea lor a fost distrusa de aceasta rebeliune. Dar problema martiana nu a fost creata de Lucifer insusi ci mai degraba de un tip similar de trasatura morala. Ii spun acestei probleme „Rebeliunea luciferiana”, chiar daca Lucifer nu a fost implicat decat in revolta recenta, cunoscuta de noi.

Datorita ratei mici de supravietuire a Draco dupa distrugerea Lemuriei, procentajul de oameni care are ADN pur reptilian majoritar a ramas foarte mic. Cele mai multe colonizari ce s-au facut dupa anul 100.000 B.C si inainte de Atlantida au fost realizate de Consiliile din Rigel si Betelguese din constelatia Orion.

Karanna Academy

PAGINA FACEBOOK

https://www.evolutiespirituala.ro/lemuria-2/?feed_id=40715&_unique_id=6444c537deb51

23 aprilie 2023/de admin

ascensiune, Dezvoltare spirituala, EVOLUTIE SPIRITUALA, ezoterism, iisus, religie, spiritualitate, Uncategorized, VIETI ANTERIOARE

Documentare & Articole: Lumea de Dincolo – Intre Stiinta si Mit

Documentare & Articole: Lumea de Dincolo – Intre Stiinta si Mit

Experienţe de moarte clinică (EMC):

Ce este o EMC? Este o experienţă a vieţii după moarte, care are loc, atunci când persoana este moartă din punct de vedere clinic. Este vorba de o detaşare de trup, şi de o existenţă în afara trupului în mod conştient.

Nu trebuie să confundăm aceste experienţe, cu cele în stare de comă, în stări excepţionale la graniţa dintre moarte şi viaţă, sau cu cele sub influenţa unor substanţe, sau cu cei ce au experimentată răpiri sufleteşti, după cum spune Pavel: „Cunosc un om în Hristos, care, acum patrusprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer(dacă a fost în trup nu ştiu; dacă a fost fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie). Şi ştiu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie), a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte, care nu se pot spune şi pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească.” (2Corinteni 12:2-4; vezi şi 1Corinteni 5:3,4).

Atunci când vorbesc de EMC, mă refer la oamenii declaraţi morţi de medici sau personal medical competent, şi care după un timp mai lung sau mai scurt, au revenit la viaţă.

Atât cei ce au avut experienţe pozitive, sau negative, descriu: detaşarea de trup, începutul unei existenţe în afara corpului, de multe ori ei privesc corpul neînsufleţit, cât şi personalul medical care încercă reanimarea persoanei. Mai târziu persoana dacă a fost bună se simte că pluteşte / se ridică, trece printr-un tunel, şi se întâlneşte cu o fiinţă de lumină: Isus sau un înger, sau chiar din clipa detaşării de trup este întâmpinat şi înconjurat de îngeri (comp. cu Luca 16:22), aceea persoană apoi, e posibil să vadă anumite secvenţe din paradis, sau se întâlneşte cu fiinţe dragi sau cunoscute decedate. Comunicarea cu fiinţa de lumină sau cu sufletele celor cunoscuţi este fie verbală, fie non-verbală, printr-un fel de telepatie.

Cei ce au experienţe negative declară, cum sunt preluaţi de demoni, din clipa morţii, sau simt că sunt traşi sau alunecă în jos, simt un întuneric dens şi înfricoşător (Matei 8:12; 22:13; 25:30); alţii ajung la o poartă a iadului şi sunt preluaţi de o fiinţă oribilă, sau văd un loc al torturii, al flăcărilor, al ţipetelor sau durerilor, unii văd anumite persoane cunoscute, necredincioase, chinuindu-se în foc, sau fiind chinuiţi de fiinţe demonice, sau experimentează chinul de a fi sfâşiaţi, zgâriaţi de mii de fiinţe care parcă îi străpung fiinţa cu ghearele lor. Experienţe pot fi de la caz la caz diferite, însă păstrează acelaşi tipar, cei buni, un loc frumos, de unde nu mai doresc să plece, o fiinţă de lumină sau mai multe, iar cei răi chinul în forme mai grave sau mai puţin grave.

În general Fiinţa de lumină care este prezentă lângă cei drepţi, sau vine ulterior şi îi scapă din ghearele demonilor, din întuneric sau din flăcări pe cei ce au ajuns în acel loc, le arată viaţa de pe pământ, sau secvenţe cu faptele făptuite în trup, după care îi spune că trebuie să se întoarcă pe pământ, i se mai acordă astfel o şansă, ca cei drepţi să devină şi mai drepţi, şi cei nedrepţi să se pocăiască, unii dintre ei primesc chiar un mesaj pentru omenire sau pentru biserică.

Toţi cei care au revenit înapoi, şi au descris raiul sau iadul, au simţit un sentiment al veşniciei, nu au simţit trecerea timpului ca pe pământ.

Ei revin în corp, şi când se trezesc (învie) în lumea aceasta, află că au fost declaraţi morţi, dar că din fericire au revenit la viaţă. Unii au revenit la viaţă şi după câteva zile nu doar după ore. Am auzit de un caz ce a revenit la viaţă după nouă zile, altul după trei sau patru, altul după o zi, etc.

Trebuie amintit faptul că unii dintre cei ce au experimentat moartea clinică, nu au o asemenea experienţă a raiului sau a iadului. O posibilă explicaţie ar fi, că nu-şi amintesc, ca şi situaţia cu visurile. Toţi oamenii visează în fiecare noapte, acest lucru este demonstrat ştiinţific, însă nu toţi îşi amintesc visul dimineaţa, decât o mică parte.

O altă explicaţie ar fi că Dumnezeu nu a dorit ca acei oamenii să aibă, detaşarea de trup, ştiind că vor reveni la viaţă în scurtă vreme.

Scepticii, materialiştii, necredincioşii, anihiliştii, care neagă viaţa după moarte, au încercat să explice acest fenomen, dând tot felul de explicaţii, şi născocindu-se multe teorii care încearcă se explice aceste experienţe.

În general se dau următoarele explicaţii la experienţele de moarte clinică, cu continuarea vieţii după moarte, ele sunt: 1) halucinaţii induse de durere sau medicamente; 2) resturi de amintiri din experienţa naşterii; 3) reacţia creierului la nivele modificate de dioxid de carbon; 4) împlinirea psihologică a unor dorinţe, speranţa unui cer; 5) autosugestie; 6)experienţe induse de droguri sau de diferite anestezice; 6) atacuri de apoplexie în lobii temporali; 7) pierderi senzoriale.

Sunt aceste explicaţii satisfăcătoare? Dacă cercetăm acest fenomen experimentat de mii de persoane, ne dăm seama că aceste explicaţii nu satisfac, ele nu dau răspunsuri la anumite cazuri reale concludente, ca de pildă:

De exemplu, ele nu pot explica cum ar putea nişte oameni cu creierul mort, să descrie ulterior cu amănunte exacte şi amănunţite încercările personalului medical de a-i reanima. Astfel dintr-un studiu pe 25 de pacienţi cu cunoştinţe medicale, care au fost rugaţi să descrie manevrele ce se fac atunci când un medic încearcă să reanimeze un pacient care este în comă sau mort clinic, aproape toate persoanele (23 din 25) au făcut greşeli mari de descriere a procedurilor de reanimare. Pe de altă parte, nici unul din pacienţi morţi clinic n-au făcut greşeli în descrierea a ceea ce s-a petrecut cu ocazia reanimării lor. Asemenea studii dovedesc că oamenii aceştia au fost cumva în afara trupurilor lor, aşa cum au pretins, şi au privit ce se întâmplă.

Există probe care arată şi mai bine existenţa după moarte, desprinderea sau ieşirea din trup şi deplasarea la o anumită distanţă de trup. Astfel o mamă, după ce a intrat în moarte clinică, a ieşit din trup, şi a plutit spre coridor, unde şi-a văzut fetiţa adusă de o cunoştinţă pe holul spitalului, şi a văzut că fusta ei nu era asortată cu bluza. După câteva minute, mama a revenit trup, şi a revenit la viaţă. După ce şi-a recăpătat conştiinţa, ea a spus personalului medical de ce fetiţa ei este aşa prost asortată ca îmbrăcăminte. Medicul a apostrofat asistenta că a lăsat fetiţa să fie văzută de mama ei. Însă aceasta s-a scuzat şi a spus că fetiţa nu a intrat la mama ei. Iar mama a precizat că a văzut-o din postura de suflet. Ne întrebăm ce halucinaţii putea să-i arate mamei cu ce este îmbrăcată fetiţa ei? Sau mai degrabă cu adevărat această mamă a experimentat viaţa după moarte şi ieşirea din trup.

Un alt caz, a unei femei aduse de urgenţă la spital, unde a venit pentru prima oară, a simţit că fiind în sala de operaţie, că s-a detaşat de trup, a început să se ridice în sus, prin ziduri, şi a ajuns pe acoperişul spitalului, unde zăcea aruncat un tenis (pantof) de culoare roşie. După ce şi-a revenit din moarte clinică, a spus personalului medical că pe acoperişul spitalului este un pantof roşu. Lucru confirmat ulterior, când o persoană din cadru spitalului a mers pe acoperiş şi a găsit pantoful roşu. Întrebare pentru sceptici: Cum putea, halucinaţiile, inconştientul, sau sedativele, sau anestezicul să-i permită să vadă o realitate fizică, şi nu anumite imagini ireale? Cum de a văzut femeia pantoful roşu fiind prima oră în acel spital, decât doar dacă a experimentat o ieşire din trup cu adevărat?

Alte cazuri indică o întâlnire cu fiinţe dragi care au decedat, însă curios, ele au decedat după ce a decedat cei cu experienţa cu moartea clinică, deci nu avea de unde să ştie că au decedat, deoarece când au intrat în comă, acele persoane erau în viaţă. Când se trezesc la viaţă abia atunci află, că persoanele cu care s-a întâlnit au decedat imediat după ei. Cum ar fi putut să ştie de decesul rudelor lor, decât că s-a întâlnit cu ele, având în vedere că ele au decedat după ce persoana în cauză a intrat în comă?!

Unii chiar descriu cu lux de amănunte împrejurările în care au decedat rudele lor, sau anumite evenimente la sute de kilometri distanţă. Cu siguranţă că nu anestezicul sau halucinaţiile sau dereglările unor substanţe din creier au putut face ca aceştia să aibă acces la aceste informaţii din timpul morţii lor, ci doar dacă au experimentat cu adevărat, ieşirea din trup de după moarte clinică.

Cu siguranţă că nu aceste mărturii sunt fundamentul credinţei noastre, ci Cuvântul lui Dumnezeu, însă aceste experienţe întăresc Cuvântul lui Dumnezeu, fiind asemănătoare cu anumite descrieri ale Bibliei, deoarece oamenii care au experimentat moartea clinică, au descris asemănător cu Biblia: paradisul, Noul Ierusalim, îngerii, etc. Iar cei necredincioşi, au descris asemănător, iadul, flăcările, demonii, întunericul, chinul, etc.

Textul intergal al cartii :
http://exm.uv.ro/documente/iad.html

UN ROMÂN S-A ÎNTÂLNIT CU DUMNEZEU ÎN RAI! Fostul ateu dezvăluie CUM ARATĂ EL şi ÎNGERII | VIDEO-MĂRTURIE

Gavril Bărnuţiu este din judeţul Satu Mare şi nu demult a trăit una dintre cele mai importante experienţe din viaţa sa. Fără să creadă în existenţa Sa, românul s-a convins că dincolo de această lume este, totuşi, Dumnezeu. Intrat în moarte clinică după ce s-a îmbolnăvit brusc, Gavril Bărnuţiu a găsit calea credinţei după ce a cunoscut lumea de dincolo de noi.

Într-un filmuleţ postat pe YouTube, românul povesteşte cum a trecut prin infern şi prin Rai, cum şi-a întâlnit părinţii morţi şi cum a fost salvat de către îngeri. De asemenea, acesta descrie cu amănunte senzaţionale felul în care arată Raiul, Dumnezeu şi îngerii.
„Şi de-odată uitându-mă aşa în stânga am văzut o poartă mare şi poarta aceea exact aşa era cum era corpul meu, toate culorile erau pe poarta aceea. Eu m-am uitat apoi în mormânt. Mă miram de corpul meu. Ştiam că acela a fost corpul meu şi acuma ce fel de corp am. Şi îmi zice îngerul din dreapta: vezi aşa se petrece cu oricine moare. Corpul putrezeşte în pământ, iar sufletul primeşte un corp ca şi al nostru – au zis îngerii – sau ca şi a celora din iad, corpuri de demoni – aşa mi-au zis îngerii. Iar tu – au zis către mine – tu ai primit un corp de musafir al iadului şi-al raiului pentru necredinţa ta. Acum vino, nu te teme. Trebuie să vezi o părticică din Rai. Mi-am îndreptat privirile spre poarta aceea mare care s-a descuiat în două părţi. Când am ajuns la poartă, ei trăgeau de mine să intru şi mie mi-era frică. Şi am zis: cum să mă duc eu acolo în strălucirea aceea mare, în frumuseţea aceea care o văd – o vedeam din poartă – cum să intru eu acolo, eu nu sunt vrednic. Dar îngerii, îngerii mă trăgeau de mâini, vino nu te teme. Ei au văzut şi au ştiut că eu mă tem. Vino nu te teme, au zis către mine şi când am păşit pragul înăuntru la un moment dat, eu nu am mai simţit ca aici când păşeşti de-afară în casă tot materie sub picioare. Deja eu păşeam, dar păşeam în aer. Exact cum ai pune mâinile aşa în aer, aşa simţeam. Deci nu simţeam materie sub picioare. Dar o bucurie ce-a pătruns în mine, nu se poate explica în cuvinte omeneşti exact cum scrie în Biblie. Acolo aşa este: cum ochiul omului n-a văzut, urechile n-a auzit la inima omului nu s-a suit. Deci la un moment dat cum am intrat curios acum, în strălucirea aceea mare, în frumuseţea aceea mare, acum curios să văd, curios să aud, acolo cum este, acolo în Raiul lui Dumnezeu. Eu doar o părticică am văzut acolo. Eu n-am văzut tot Raiul lui Dumnezeu. Când voi primi corpul de moştenitor şi voi merge acolo, atunci voi vedea tot Raiul lui Dumnezeu, când voi fi moştenitor. Eu am fost musafir”, a spus bărbatul originar din judeţul Satu Mare.

„Şi îngerii mi-au zis: aici sunt toate faptele tale rele înregistrate. Adevărul este că dacă oamenii înregistrează, Dumnezeu cu atât mai mult înregistrează toate faptele bune şi rele. Şi-acuma după ce ei mi-au spus „aici sunt toate faptele tale rele”, după ce m-am gândit eu, că precis mă vor alunga în iad, va trebui să recunosc că eu nu sunt vrednic să fiu aici. Ei au zis: nu aşa cum gândeşti tu. Deci ei ştiau gândul meu. Şi adevărul este, îngerii ştiu gândul nostru cât şi Domnul Iisus şi Dumnezeu. Dar acum, ei mi-au zis: aici sunt toate faptele tale rele înregistrate iar la uşa din faţă, că eu eram în holul acela mare, iar la uşa din faţă este lăcaşul pregătit pentru tine şi rudeniile tale”, a mai completat Bărnuţiu.

„La un moment dat tatăl meu era pe patul din stânga, mama pe dreapta, pe patul din dreapta. Aş fi vrut să vorbesc cu tata dar îngerii mi-au zis: lasă-l să se odihnească, nu ai voie să vorbeşti cu el. Atunci, l-am lăsat pe tata şi mi-am îndreptat privirea spre mama pe patul din dreapta, zic: „Dumneata ce faci aici, măicuţă?” Ea mi-a zis: „Eu am venit să vă văd pe voi, dar mai ales pe tine, cum te vei naşte astăzi din nou””, a precizat cel care a trăit această experienţă spirituală.

.
Gavril Bărnuţiu şi-a amintit şi detalii legate de felul în care erau îmbrăcaţi cei din jurul său: „Îmbrăcămintea Domnului Iisus şi a îngerilor era perfect albă, părul alb, alb, aşa când s-au întors într-o parte părul era într-una cu îmbrăcămintea şi n-am văzut aripi – că m-au întrebat mulţi: n-ai văzut nu aveau aripi îngerii? Nu ştiu, mama a visat îngeri, dar cu aripi. Eu n-am văzut aripi la îngeri deşi i-am văzut. Şi din spate n-am văzut că aveau aripi. I-am văzut haină albă de sus până jos şi părul acela alb, alb şi înfăţişarea aceea puţin galbenă foarte strălucitoare. Până la vârsta de 34 de ani jumătate a trebuit să-mi văd toate faptele rele. Vreau să spun că am trecut prin faţa fiecărei uşi şi-a trebuit să-mi văd corpul la vârsta de 16 ani, aşa cum în restaurant după ce am terminat profesionala în Lupeni, am fost repartizat în Petroşani şi-acolo inginerul a ţinut ziua lui şi ne-a chemat la restaurant. Am văzut cum acolo cântam noi românii la o masă separat cântam bineînţeles melodii populare, iar la altă masă ungurii cântau ungureşte. Şi voiau să ne interzică să cântăm noi româneşte şi s-a iscat o bătaie şi eu decât să mă bat am ieşit afară şi-am fugit. Exact cum s-a petrecut, aşa am văzut acum primul caz, în timpul cât am fost declarat mort”.

„În iad am văzut tunelul acela care zic că avea 100 de metri adâncime şi-apoi am văzut lumea iadului şi flăcările acelea care se înălţau până sus la cer şi toţi aceia cu mâinile ridicate venind spre mine şi strigau după apă şi ajutor. Toţi aceia veneau. Acum aici am văzut tunelul acela dar fără sfârşit, fără capăt şi deodată am văzut că din adâncime vine un nor la aproximativ 10-15 metri în faţa mea norul acela s-a desfăşurat şi-am văzut exact un bărbat – exact cum te văd pe dumneata în faţa mea. Aşa l-am văzut pe Dumnezeu. Cu deosebire că El avea 20 de metri înălţime. Avea vreo 5-6 metri lăţime. Era un corp ce n-am văzut în viaţa mea aşa de mare. Acum am crezut că El v-a zbiera la mine: locul tău nu este aici, locul tău este în iad. Pleacă din faţa mea. Dar El n-a zbierat, El n-a strigat nici cu ton ridicat la mine. Aşa de blând şi îngerii vorbeau aşa de blând că nu m-aş fi săturat nicio dată şi în veci să-i aud. Dar Dumnezeu când mi-a vorbit aşa de blând, mi-a zis „Vino, nu te teme, ai avut păcate cât nisipul mării dar acum prin sângele iubitului Meu fiu Iisus toate sunt şterse iar de Mine sunt iertate”. N-am ştiut ce să zic. De bucurie tot mă pregăteam să-i zic ceva sau să nu-i zic, tot m-am temut că dacă-i voi zice ceva poate va zbiera la mine. „Nu te teme, am hotărât să mergi în lume”, mi-a spus, „pentru familia ta şi-atâtea suflete care doresc mântuirea”. „Du-te, spune la toţi aceea cu care vei avea ocazia să vorbeşti ce-ai văzut şi ce-ai auzit dar mai mult ca atât să le spui la toţi căci în curând harul se va lua şi lumea se va sfârşi. Du-te, nu te teme. Duhul Meu este mereu cu tine”. Atunci, deodată am simţit că a venit peste mine un aer răcoritor şi imediat m-am văzut în corpul acesta”.

Şi-acum, îngerii au intrat în Rai, eu m-am trezit în morgă, m-am trezit acolo. Sigur că a venit soţia din oraş. Ea s-a dus să facă cumpărături, să pregătească pentru înmormântare şi-a venit înapoi. Şi când a venit acolo la uşa de la morgă, văzându-mă viu, m-a întrebat: „Tu eşti Gavrilă?” Am zis „Da””, a încheiat Bărnuţiu povestea vieţii sale.

Sursa: www.libertatea.ro

https://www.evolutiespirituala.ro/documentar-articole-lumea-de-dincolo-intre-stiinta-si-mit/?feed_id=40274&_unique_id=64433b76b181c

22 aprilie 2023/de admin

iisus, religie, Uncategorized

Manuscrisele de la Marea Moarta – Nag Hammadi – Qumran

Manuscrisele de la Marea Moarta

– Nag Hammadi / Qumran-

ln anul 1945, intr-una din pesterile unui munte, un taran a facut o descoperire arheologica extraordinara la Nag Hammadi. Aici, in Egiptul superior, taranul a descoperit 52 de texte care inlcud asa-numitele „Evanghelii secrete”, poeme si mituri atribuind lui Isus ziceri si credinte care sunt foarte diferite de Noul Testament.

Manuscrisele de la Nag Hammadi contin o varietate de texte, de la evanghelii secrete, poeme si descrieri quasifilosofice ale originii universului, pana la mituri, magie si instructiuni ritualice. Muhammad Ali a recunoscut ca o parte din texte s-au pierdut pentru totdeauna, arse sau aruncate.Insa ceea ce a ramas este remarcabil: 52 de texte din primele secole ale erei crestine, inclusiv o colectie de Evanghelii crestine necunoscute pana atunci.

Muhammad’Ali al-Samman, cel ce a descoperit manuscrisele, a povestit dupa 30 de ani cum s-a intamplat totul.

Sapand in jurul unui bolovan pentru un pamant moale folosit pentru fertilizarea ogoarelor, Muhammad Ali a gasit un ulcior inalt de aproximativ un metru. ln interiorul ulciorului a descoperit 13 carti-papirus legate intre ele.

Dupa ce s-a intors acasa, a aruncat cartile si foile de papirus peste paiele adunate pe pamantul de langa cuptor. Mama lui Muhammad a recunoscut ca a ars multe dintre papirusuri in cuptor, impreuna cu paiele cu care aprindea ea in mod obisnuit focul. Muhammad a dus cartile la al-Qummus pentru a fi in siguranta.

Un profesor de istorie din zona, Rahgib, a vazut una dintre carti si a banuit ca este de valoare. A primit o carte de la al-Qummus si a trimis-o la un prieten din Cairo pentru a afla valoarea sa.

Codexul a fost vandut pe piata neagra a negustorilor de antichitati dn Cairo. Alte 5 texte au fost scoase prin contrabanda din Egipt si oferite spre vanzare in America. Profesorul Gilles Quispel, istoric al religiilor la Universitatea din Utrecht (Olanda) a auzit si el despre codex si indeamna fundatia Jung din Zurich sa cumpere codexul.

Ajuns pana la urma in mainile sale, descopera ca din codex lipseau cateva pagini, iar in anul 1955 a plecat spre Egipt pentru a incerca sa gaseasca Muzeul Copt. (1n imagine Gilles Quispel lucrand la textele Nag Hammadi, impreuna cu Henri Charles Puech — stanga si Pahor Labib— mijloc).

Ajungand la Cairo, s-a dus la Muzeul Copt si a imprumutat pozele unor texte.Intors in camera de la hotel, a incercat sa descifreze textele. Urmarind prima linie de text, Quispel a tresarit suprins: „Acestea sunt zicerile secrete ale lui Isus, si pe care geamanul sau Juda Toma le asternu pe hartie”. Aceasta era evanghelia lui Toma. Recenta descoperire a intregului text ridica noi intrebari: A avut Isus un frate geaman? De ce acest text de autoidentifica ca fiind o Evanghelie secreta?

Quispel a descoperit ca acesta contine multe din zicerile cunoscute in Noul Testament, insa acestea, plasate in alte imprejurari, sugerau alte intelesuri si semnificatii.

Primul codex contine 5 carti: Kugaciunea lui 5tantul Pavel, Apocrita lui lacob (Cartea secreta a lui iacob), Evanghelia Adevarului, Tratat despre Inviere si Tratatul Tripartit.

Rugaciunea lui Sfantul Pavel

Rugaciunea Sfantului Pavel este primul manuscript din primul codex, numit si „Codexul Jung” din libraria Nag Hammadi. Textul, precum celelalte codexuri, este scris in limba copta, insa titlul este scris in greaca, limba originala a textului. Din acest manuscris lipsesc 2 randuri din prima pagina.

Textul este clar ca nu a fost scris de apostolul Pavel. Multi cercetatori ai textului 1-au identificat ca fiind o scriere Valentiniana. Acest lucru indica ca a fost scrisa intre anii 150 si 300 e.n. Cercetatorii au facut paralele cu multe alte texte ce ar putea fi drept surse, incluzand Corpus Hermeticum, Cele 3 stele ale lui Seth si Biblia dupa Filip.

Apocrifa lui lacob

Apocrifa lui lacob, cunoscuta si sub numele „Cartea secreta a lui lacob”, reprezinta un apocrif al Noului Testament. ln acest text sunt descrise invataturile secrete ale lui Isus catre Petru si lacob, date dupa invierea Lui, inainte de inaltare.

0 tema majora este cea ca trebuie sa accepte suferinta, ca fiind ceva inevitabil.

Textul este o traducere greceasca din limba copta, si este singura versiune care s-a pastrat.

Isus da lectii apostolilor destul de neobisnuite, si aparent aflate in contradictie. El ii invita cu el pe Petru si pe lacob in Imparatia Cerurilor, insa ei sunt distrasi de intrebarile celorlalti apostoli si pierd sansa. Dupa aceea, lacob trimite 12 apostoli, indicand (precum si in alte documente apocrife) ca lacob a devenit liderul miscarii.

Evanghelia Adevarului

Evanghelia Adevarului a fost denuntata ca „plina de blasfemii” de catre episcopul Irineu, care conducea biserica din Lion in jurul anului 180.

ln cartea Evanghelia Adevarului, textele relateaza originea speciei umane in termeni foarte diferiti de pasajele obisnuite ale Facerii. Povestea Gradinii Raiului este spusa din perspectiva sarpelui. Aici sarpele, cunoscut de mult ca aparand in literatura gnostica ca principiul intelepciunii divine, ii convinge pe Adam si Eva sa ia si ei parte la cunoastere, in timp ce „Domnul” ii ameninta cu moartea, incercand cu gelozie sa ii impiedice a reusi sa atinga cunoasterea, si in cele din urma, dandu-i afara din Paradis.

Tratatul Tripartit

Acest text apartine secolului al 111-lea sau al 1V-lea si este o lucrare gnostica gasita la Nag Hammadi. Este impartita in trei parti si cuprinde teterminismul Tatalui, creatia umanitatii, raul, tripartitia umanitatii si actiunile Mantuitorului.

Cel de-al doilea codex contine 7 carti: Apocrifa lui loan, Evanghelia lui Toma, Evanghelia lui Filip, Ipostazele Arhonilor, Despre Originea Lumii, Exageza sufletului si Cartea lui Toma Contestatatul.

Apocrifa lui Ioan: cartea secreta

Apocrifa lui loan (Cartea secreta a lui loan) incepe cu o chemare de a se descoperi mistere si lucruri ascunse in tacere, mistere despre care Isusl-a invatat pe apostolul sau loan. „Isus a plecat acolo de unde a venit (1.13)”

S-a estimat ca aceasta carte dateaza dintre anii 120— 180 e.n.

ln acest document gasim referinte a trei entitati: psihicul, spiritul si materia. Toate trei sunt descrise intr-un portret detaliat. Primul este „psihicul Adam”, al demiurgului Jaldabaoth (Satan) arogant in spirit, „sunt tatal si Dumnezeul, si peste mine nu este nimeni” cu cei sapte emisari, creati dupa imagine, reflectati in haos, al „Tatalui perfect, primul om in forma unui om”.

Evanghelia lui Toma

Evanghelia lui Toma dateaza din anii 50-140 e.n.

Ca si in cazul evanghelilor canonice, nici in privinta Evangheliei dupa Toma nu putem raspunde in mod precis cand si unde a aparut. Lipsesc manuscrisele autografe, iar referintele din textconstituie incercari de a obtine legimitatea scrierii sub pretextul ca ar apartine unei figuri prestigioase, mai exact, un ucenic al lui Isus.

Despre locul in care a fost scrisa Evanghelia dupa Toma putem stii din indicatia pretioasa chiar in prologul cartii: „Acestea sunt cuvintele cele ascunse pe care le-a grait Isus cel Viu si pe care le-a scris Didimos ludas Toma”. „Didimos” si „Toma” in graca inseamna „geaman”. ln loan 11,16, se precizeaza: „Toma, care se numeste Didimos”.

Din informatiile privind faptele lui Toma, putem spune ca Evanghelia duap Toma a fost scrisa undeva in Orientul Mijlociu, intre anii 50 si 140, e.n.

Este usor sa ne dam seama ca Evanghelia dupa Toma (la fel ca multe alte scrieri) este un text gnostic. Gnosticismul este o religie dualista care isi propune eliberarea omului prin dobandirea unei cunoasteri (gnosis) tainice, ezoterice, rezervata unor initiati si superioara oricarei credinte. Aceasta idee este sugerata si din prologul Evangheliei.

Tot aici, gasim multe diferente fata de evanghelile canonice. ln textele canonice (loan 11,26): „oricine crede in Mine nu va muri in veac”. ln Evanghelia lui Toma gasim: „oricine va gasi intelesul acestor cuvinte nu va gusta moartea”. Aici, viata vesnica fiind dobandita prin cunoastere.

Un alt indiciu interesant: „Isus a spus: Fariseii si carturarii au luat cheile cunoasterii si le-au ascuns. Nici ei nu au intrat, nici nu i-au lasat pe cei care doreau sa intre. lar voi fiti insteti ca serpii si curati ca porumbeii”.

ln textul copt, cuvantul „cunoastere” este redat chiar prin termenul grecesc imprumutat (gnoza), care putea desemna invataturile ezoterice prin care se dobandea mantuirea.

Un alt indiciu prin care ne putem da seama de caracterul ezoteric, rezervat doar pentru initiati: „Isus a spus:Eu spun tainele mele acelora care sunt vrednici de tainele mele…”

Insusi Isus vorbeste de „cheia cunoasterii” (Luca 11,52).

Desi contine multe elemente gnostice, Evanghelia lui Toma nu are arhitectura unui sistem de credinte gnostica.

Gasim intr-un pasaj o polemica importriva trinitarismului: „Isus a spus: Acolo unde sunt zei, ei sunt zei. Acolo unde sunt doi sau unul, eu sunt cu el.” Sa fie oare vorba de o respingere a unui model trinitar in favoarea celui dualist gnostic sau monoteist crestin?

Evanghelia lui Filip

ln Evanghelia lui Filip gasim fapte si ziceri ale lui Isus total diferite de cele cunoscute, din Noul Testament.

„…insotitorul mantuitorului este Maria Magdalena. Insa Hristos o iubea pe ea mai mult decat pe ceilalti Apostoli, si obisnuia sa o sarute pe gura sa. Ceilalti Apostoli fura raniti in sentimentele lor… Ei ii spusera lui Isus: ‘De ce tii la ea mai mult decat la noi toti? Mantuitorul le raspunse: ‘Din cauza Mea'”

Ipostazele Arhonilor

Ipostazele Arhonilor sau „Realitatea Conducatorilor” exprima mitologia gnostica a creatiei, a cosmosului si a umanitatii. Textul dateaza ca fiind scris in secolul III, e.n. si se presupune ca este originar din perioada tranzitionala in gnosticism, trecerea dintr-o etapa mitologica, intr-una filozofica.

Inceputul si concluzia documentului este crestin-gnostica, insa restul materialului este o naratie mitologica.

Lucrarea incepe cu un fragment cosmogonic. Desi numele sugereaza contactul cu legendele evreiesti, mitul se pare ca este anti-evreiesc. ln afara de primul paragraf, lucrarea nu contine caracteristici non-gnostice. Deoarece textul original nu a fost descoperit inca, singura versiune disponibila astazi este cea gasita la Nag Hammadi.

Despre Originea Lumii

ln lucrarea „Despre Originea Lumii” avem de-a face cu creatia si sfarsitul timpului. Cartea a fost gasita impreuna cu textele de la Nag Hammadi, in Codexul II. Cartea rescrie intreaga poveste a Genezei, si pozitia lui Yaldabaoth (demiurgul sau Satan) ca creator al lumii, indeplinind rolul de Zeu in GensEza. Mai mult, Sarpele din Gradina Edenului este descris ca un erou trimis de Sofia (insemnand intelepciune) pentru a ghida omenirea catre iluminare.

Cartea lui Toma Contestatarul

Acest apocrif al Noului Testament este cunoscut si ca „Evanghelia dupa Toma”. Mai mult de jumate din text reprezinta un dialog, iar la final un monolog. Se crede ca acest text a fost initial o lucrare crestina sub forma unei scrisori, ce mai apoi a fost transformata intr-un dialog, cum s-a intamplat cu alte texte.

Cartea lui Toma este posibil sa fie un text gnostic presarat cu elemente filolzofice iudeo-elenice, ajustate pentru audienta crestina.

Cel de-al treilea codex contine 5 carti: Apocrifa lui loan, Evanghelia Egiptenilor, Epistola lui Eugnostos, Sofia lui lisus Hristos si Dialogurile Mesiei.

Evanghelia Egiptenilor este tot un text gnostic. Acest document este parte a colectiei Nag Hammadi. Ca subtitlu sta scris: „Cartea sacra a Mareului Spirit Invizibil”

Cele doua versiuni ale „Evangheliei Egiptenilor” au fost descoperite la Nag Hammadi.

Principalele teme cu care se confrunta gnosticii setieni, sunt despre intelegerea

Gnosticii setieni si-au indreptat atentia pentru a intelege cum a luat nastere pamantul si cum Seth, in interpretarea gnostica, este Isus reincarnat, cu scopul de a elibera sufletele.

Epistola lui Eugnostos

Epistola lui Eugnostos, sau „Eugnostos cel binecuvantat”, este una din lucrarile gnostice descoperite la Nag Hammadi, continand doua copi ale acestui text. Nu se stie exact daca aceasta a fost scrisa intradevar de un om numit Eugnostos („gandire corecta”).

Textul descrie cosmogonia esoterica a gnosticilor. Similara cu cosmogonia din Sophia lui Isus Hristos, este posibil ca aceasta lucrare sa fie o adaptare a epistolei pentru crestini.

Sofia lui Isus Hristos

ln Sofia (intelepciunea) lui Isus Hristos gasim notiunea a trei divinitati intr-o ierarhie aparent bazata pe Geneza 1- 3 (Omul Nemuritor = Dumnezeu; Fiul Omului = ADAM; Fiul Fiului Omului, Salvarea = Seth).

Manuscrisul coptic este datat din secolul IV, insa contine si fragmente grecesti datand din secolul III. Textul este foarte asemanator cu Epistola lui Eugnostos, insa cea din urma prezinta modificari si adaugari crestine.

Continutul mistic descrie creatia zeilor, a ingerilor si a universului cu accentul unui infinit si metafizic adevar.

Textul este compus din 13 intrebari din partea discipolilor, urmate de un discurs al lui Isus. Cateva intrebari sunt: „Cum sa gaseasca adevarul”, iar Isus le raspunde explicandu-le ceea ce este minciuna. „Cum au luat nastere lucrurile?”,

Intrebarile sunt referitoare la cum pot gasi adevarul— Isus explicandu-le ce este minciuna —, cum au inceput lucrurile, despre identitatea lui Isus, despre imortalitate, numarul de spirite si in cele din urma, ultima intrebare, de unde au venit si care este scopul omenirii.

Dialogurile Mesiei

ln acest text, Isus discuta cu discipolii sai, in special cu Matei si luda /Toma. Textul a fost scris undeva intre anii 120-180. Textul contine discutii despre mitul creatiei bazat pe Geneza, cosmogonie interpretata si un fragment al unei viziuni apocaliptice.

Textul apare o singura data in codex si este grav deteriorat. Bucatile care au scapat indica continutul general al unei discutii cu Isus intr-un mod similar cu Evanghelia lui Toma. Este posibil ca acest text sa fie bazat pe Evanghelia lui Toma.

Cel de-ai patrulea codex contine 2 carti: Aprocrifa iul Ioan si evangheila egiptenlior.

Cel de-al cincilea codex contine 5 carti: Epistola lui Eugnostos, Apocalipsa lui Pavel, Apocalipsa a lui lacob I, Apocalipsa a lui lacob II si Apocalipsa lui Adam

Apocalipsa lui Pavel (varianta copta)

Acest text nu trebuie confundat cu Apocalipsa lui Paul. Este mentionata de Epiphanius. Textul descrie urcarea lui Pavel in Ceruri, trecand prin diferite etape, iar Yaltabaoth (Satan— descris ca un om invarsta pe un tron) impiedicandu-I sa urce mai departe. Un suflet care nu are cunoasterea (gnosis) pentru a-I infrange pe Yaltabaoth, este trimis inapoi pentru a fi reincarnat.

Prima apocalipsa a lui lacob

ln prima carte a Apocalipsei a lui lacob, sta scrisa conversatia lui Isus cu fratele sau (frate spiritual), lacob.

Asa a vorbit Domnul meu cu mine: „vezi acum si prinderea mea. Ti-am dat un semn despre aceste lucruriJames, fratele meu. Nu fara motiv te-am numit fratele meu… lti voi da un semn, sa stii si sa auzi.”

„Eu sunt imaginea Lui. Am adus cu mine imaginea Lui, pentru ca fii Sai sa stie cine este. lti voi arata totul din acest mister. Insa ei ma vor prinde peste doua zile, pentru mine sfarsitul este aproape.”

lacob a spus: „Ai spus ca te vor prinde, insa eu ce pot face? Mi-a spus: Nu te teme, lacob, caci si pe tine te vor prinde. Dar pleaca din lerusalim.” (urmatoarele fragmente sunt distruse.)

Cartea este numita si ca „Revelatia lui lacob” si probabil este un titlu mai potrivit. 0 copie mai recenta a fost gasita si in Codexul Tchacos.

Textul s-a pastrat remarcabil in decursul anilor. La fel ca si celelalte carti, Prima Apocalipsa a lui lacob a fost ascunsa la Nag Hammadi in secolul IV, incercand sa le protejeze pentru a nu fi distruse.

ln prima parte lacob nu intelege sensul crucificarii lui Isus, insa mai apoi, Isus ii dezvaluie secretul lui lacob pentru a putea ajunge in Ceruri, fara a mai fi oprit de puteri malefice ale demiurgului.

A doua apocalipsa lui lacob

A doua apocalipsa a lui lacob (in acest context, apocalipsa inseamna revelatie sau viziune. Engleza = Revelation) este una din evanghelile gnostice, parte din apocrifele Noului Testament. A fost scrisa in secolul II e.n, apoi a fost ingropata si redescoperita impreuna cu celelalte 52 texte gnostic-crestine.

Desi textul este gnostic, contine multe teme crestine-evreiesti, facand cercetatorii sa creada ca este una dintre cele mai vechi scrieri. Un lucru ciudat este ca aceasta a fost scrisa inaintea primei apocalipse a lui lacob.

Textul descrie un sarut pe buze intre lacob si Isus, similar cum a sarutat-o si pe Maria Magdalena.

„Si Isus m-a sarutat pe gura. M-a tinut si mi-a spus: Dragul meu, o sa-ti dezvalui acele lucruri pe care le stiu doar cerurile si ingerii. 0 sa-ti dezvalui totul, dragul meu. 0 sa-ti dezvalui ce este ascuns. Dar acum, intinde-mi mana si tine-ma de mana.”

Oricum, textul este posibil sa fie o metafora si sa nu reprezinte o scena dintre dă homosexuali precum pare.

Textui se inchele cu moartea iul iacob, text transmis pe caie oraia:

„Au decis sa-1 arunce, sa-1 prinda in lanturi si sa-1 tarasca pe jos. L-au tinut si au pus o piatra mare pe abdomenul lui. S-au pus cu picioarele pe el. Apoi s-a ridicat si 1-au pus sa faca o groapa. L-au facut sa intre inauntru, iar apoi Iau acoperit pana la abdomen, impietrindu-1.”

Al saselea condex contine 7 carti: Cronica lui Petru si ai celor 12, Traznetul si Intelectul Perfect, Fundamentul Puterii Noastre, Plato-Republica (gnostic fals), Discursul despre 8 si 9 (hermetism), Rugaciunea Recunostintei (hermetism) si Aselepius 21-29 (hermetism).

Faptele lui Petru si ai celor 12 apostoli

Textul este impartit in doua parti, o alegorie si o expozitie gnostica a intelesului ei. Alegoria descrie o poveste, similara cu una din Evanghelia lui Matei. Textul este impartit in doua parti, initial o alegorie, iar apoi o expozitie gnostica a intelesului.

Traznetul si Intelectul Perfect

Un alt text intitulat ciudat, „Traznetul, Minte Desavarsita” (tradusa si: „traznetul si intelectul perfect”) ofera un poem extraordinar, narat de o putere divina feminina:

„Intrucat Eu sunt primul si ultimul. Sunt cel onorat si cel batjocorit.

Sunt curva si preasfanta.

Eu sunt sotia si fecioara …

Eu sunt stearpa, si multi sunt fii mei …

Eu sunt linistea cea de neinteles …

Eu sunt rostirea numelui meu.”

Platon — Republica

Originalul nu este un text gnostic, insa versiunea descoperita la Nag Hammadi este modificata, fiind adaugate concepte gnostice.

Cel de-al saptelea codex contine 5 carti: Parafraza lui Shem, Tratatul Marelui Seth-11, Apocalipsa lui Petru (gnostic), Invataturile lui Silvan si Cele 3 Stele ale lui Seth.

Parafraza lui Shem

Parafraza lui Shem este o scriere despre ascensiunea si recesiunea Pamantului. Este mentionat marele potop, distrugerea Sodomei si botezarea si invierea Mantuitorului.

Al doliea tratat ai mareiui Seth

Aceasta scriere se afla printre primele lucrari crestine in care Isus nu este descris murind pe cruce. Ideea crucificarii ca fiind falsa apare si in alte cateva texte crestine care au fost redescoperite.

Inainte sa fie descoperite, aceasta idee a crezut a fi una islamica (sec. VII). Oricum, unii gnostici au crezut ca Isus nu a fost un om, asadar, nu putea sa moara.

„Pentru moartea mea, ce ei cred ca s-a intamplat…”, „si-au rastignit omul lor ca sa-I omoare…”

„Simion, ce mi-a purtat crucea…”, „… deasupra mormantului au pus coroana de spini, si eu radeam de ignoranta lor” (Isus era naratorul)

Apocalipsa lui Petru (gnostica)

Apocalipsa lui Petru a fost scrisa undeva intre anii 100 si 200 e.n. Apocalipsa lui Petru a fost inclusa de Nichifor, patriarh al Constantinopolului (806-814 e.n.) pe lista scrierilor controversate ale Noului Testament. Acest text a cunoscut o larga circulatie si a ajuns destul de cunoscuta gasindu-si un loc in canon pana sa fie respinsa, si in cele din urma, uitata cu totul. S-au pastrat insa fragmente ale carti in altele: Apocalipsa lui Ezdra, Viziunea lui Pavel, Patimile Sf. Perpetua si viziunile din Istoria lui Varlaam si losafat.

Acest text ofera cea mai veche marturie din literatura crestina, a acelor reprezentari imagistice ale raiului si iadului care au exercitat o influenta indelungata. Imaginile se inrudesc foarte putin sau chiar deloc cu Cartea lui Daniel, Apocalipsa Sf. loan sau Cartea lui Enoch.

Aici raiul este descris ca fiind asemanatoare cu Campiile Elizee si cu Insulele Binecuvantatilor. Sfintii fiind incoronati aici cu flori si frumosi la chip.

Un discurs eshatologic al lui Isus, exprimat probabil dupa inviere, fiindca versetul 5 sugereaza ca discipolii au inceput sa predice Evanghelia, se termina brusc in momentul enumerarii pacatosilor din iad si a pedepselor acestora.

Textul este presarat cu descrieri ale iadului si scene de groaza: „Insa laptele femeilor care curge din pieptul lor si se incheaga va zamisli mici fiare mancatoare de carne: iar acestea se vor urca pe ele si le vor sfasia.”

Invataturile lui Silvan

Cartea „Invataturile lui Silvanus” dateaza din jurul anului 150 e.n. Nu este un text gnostic, dar contine avertizari anti-gnostice.

Autorul este necunoscut.

Cele 3 stele ale lui Seth

Este singura copie care a supravietuit, descoperita printre celelalte la Nag Hammadi. Textul este posibil sa apartina cultului gnostic setian (il vedeau pe Isus ca pe un erou, fiind defapt reincarnarea lui Seth)

Textul a tost scris in secolul al 111-lea, in timp ce au devemt mai separati de crestimsm, si mai aproape de Platonism.

Cel de-al optulea codex contine 2 carti: Zostrian (Gnosticism Setian) si Epistola lui Petru catre Filip.

Zostrian

Zostrianos este un text setian gnostic. Principala copie carea supravietuit face parte din libraria Nag Hammadi, insa este serios distrusa.

Precum si in Marsenes si Allogenes, textul contine o viziune primita de la un om numit Zostrianos si explica in detaliu, cosmologia esoterica.

Epistola lui Petru catre Filip

Iisus apare apostolilor pe Muntele Masililor ca o lumina puternica deoarece „nu mai era prezent in corp”.

Bazandu-ne pe o paralela cu Apocrifa lui loan si irimia, sugeram ca Epistola lui Petru catre Filip a fost scrisa la sfarsitul secolului al doilea, sau inceputul celui de-al treilea, e.n.

Este construit in dialog gnostic, inclusandu-se si texte non-crestine sau partial crestine. Aceste materiale au fost adoptate ca dovezi ale invierii lui isus.

0 alta copie mai recenta a fost gasita in Codexul Tchacos.

Cel de-al noualea codex contine 3 carti: Melhisedec, intelepciunea lui Norea, Marturisirea Adevarata.

Melhisedec

Melhisedec (sau Melchizedek) este o figura enigmatica mentionata de doua ori in Vechiul Testament ca Regele Salemului, preotul Dumnezeului Cel Mare, in perioada patriarhului Abram.

in textul descoperit la Nag Hammadi, numit si Melhisedec, acesta este descris ca un Mesia. Traieste, predica, moare si invie, dintr-o perspectiva gnostica. in text se spune ca venirea Fiului lui Melchizedek va adue pacesi justitie.

Despre Melhisedec mai gasim scris si in Noul Testament, aparand in Epistola catre evrei. Aici isus este identificat ca fiind un preot in ordinul lui Melhisedec, jucand rolul de Mare Preot, odata si pentru totdeauna.

intelepciunea lui Norea

Uneori gasit tradus si ca „Gandurile lui Norea”, este un text setian gnostic. Principala copie care a supravietuit face parte din libraria Nag Hammadi.

Textui apartine sectel gnostice setiene, ce ii au pe ieth ca erou, reincarnat in isus.

Al zecelea codex contine textul Marsanes.

Marsanes este un text setian gnostic. Principala copie care a supravietuit face parte din codexurile de la Nag Hammadi. Din acest text patru pagini lipsesc, iar alte randuri sunt sever deteriorate, nemaiputand sa fie deslusite. Cele mai deteriorate sunt primele zece pagini.

Precum Zostrianos si Allogenes, textul descrie o cosmogonie esoterica foarte elaborata, revelata prin Marsanes. ln text, sunt indicatii cum ca Setienii au dezvoltat ideea de monism, o idee comparabila cu notiunile lui Heracleon, de perfectiune universala.

Aici gasim notiunea de perfectiune universala, iar permanenta este exprimanta ca statornicia lumii a tot ce exista, materia din univers putand sa-si schimbe forma, insa neputand fi creata sau distrusa.

Cel de-al unsprezecelea codex contine 4 carti: Interpretarea Cunoasterii, Talmacirile lui Valentinus, Allogenes si Hypsiphrone.

Talmacirile lui Valentinus

Valentinus (100— 160) a fost un teolog gnostic-crestin timpuriu. A fondat scoala sa in Roma. Potrivit lui Tertullian, Valentinus era un candidat pentru episcopie, dar si-a pornit propriul drum atunci cand a fost ales altcineva.

Valentinus a scris multe lucrari, insa doar fragmente s-au pastrat. Nu suficient insa pentru a reconstitui intreg textul. Doctrina sa ne este cunoscuta prin discipolii sai. ln Talmacirile lui Valentinus se spune ca exista trei feluri de oameni: spirituali, psihici si materiali; si doar cei de natura spirituala (proprii urmasi) primesc gnoza (cunoasterea) ce le permite sa se intoarca in Pleroma. Cei de natura psihica (crestini obisnuiti) vor primi mai greu o Salvare, in timp ce aceia de natura materiala (paganii si evreii) vor fi damnati catre pieire.

Allogenes

Principala copie a acestui text este cea continuta in libraria Nag Hammadi. Desi lipsesc cateva linii. Un mic fragment a fost descoperit mai recent in Codex Tchacos.

ln text este vorba de revelatiile lui Allogene. Acesta descrie cum invinge frica si ignoranta, si ascede catre taramul esoteric a lui Dumnezeu.

Cel de-a doisprezecelea codex contine 3 carti: Spusele lui Sextus (Pitagoreic), Evanghelia Adevarului, Fragmente.

„Afirmatilie lui Sextus”, este un text eseienistic — pitagorean, popuiar atat printre gnostici cat si printre crestinn non-gnostici. Desi a fost cunoscuta inainte din alte versiuni, o traducere copta, partiala, apare intr-una din cartile apocrife ale Noului Testament.

Este similara cu Evanghelia lui Filip si Evanghelia lui Toma, fiind doar o colectie de afirmatii. Spre deosebirile de scrierile crestine, intelepciunea vine de la un om numit Sextus, nu Isus. Sextus apare a fi Pitagorean. Cea mai veche mentiune apare in secolul III, de Origen. lata cateva dintre cele 104 afirmatii:

„Nu fi anxios pentru a multumi multimea”

„Nimic nu este asa de deosebit pentru intelepciune, precum adevarul”

„Un inteligent este oglinda lui Dumnezeu”

Un posibil autor este Quintus Sextius, un filozof roman ce a combinat stoicismul cu pitagorismul, ce a trait in primul secol al erei noastre.

Si in final, cel de-al treisprezecelea, nu este chiar un codex. Contine Trimophic Protennoia si cateva randuri din „Despre Originea Lumii”.

Trimorphic Protennoia

Textul „Trimorphic Protennoia” este un text setian gnostic. Singura copie care a supravietuit este cea descoperita la Nag Hammadi.

Numele textului inseamna „Primul care Este in cele Trei Forme”, incluzand credinte setiene. Textul este neobisnuit deoarece este scrisa ca si cum ar fi scris-o insusi Dumnezeu. Textul contine explicatii ale naturii cosmologice, creatiei si o perspectiva a lui Isus.

Textul pare dificil de inteles, dar probabil aceasta a fost si intentia. Gnosticismul era concetrat mai mult spre cum textele influentau oamenii decat continutul lor.

Invataturile secrete au fost scrise in asa fel incat nu oricine citea sa poata sa inteleaga. Textul se pare ca a fost scris pentru un nivel inalt de initiati. „Acum stati! Va voi dezvalui misterele mele, pentru ca sunteti fratii mei, si le veti cunoaste pe toate.”

Aici este intradevar un mister. Urmatoarele linii lipsesc, urmand: „Am spus lor despre misterele mele”. Unele speculatii iau in considerare posibilitatea ca aceste linii sa nici nu fi existat, iar absenta lor sa faca parte din invatatura textului.

La inceputul erei crestine, crestinismul a dus o lupta de supravietuire, chiar si cu pretul ascunderii unor texte timp de 2000 de ani. Multe texte au fost denuntate ca „erezii” de catre membrii ortodocsi. Se stie demult ca multi dintre primii discipoli ai lui Isus erau condamnati de catre alti crestini ca fiind eretici, insa tot ce se stia despre ei provenea din atacurile cuprinse in scrierile oponentilor lor.

Datorita acestor evanghelii ascunse am putut afla si cealalata versiune. Cercetarea acestor scrieri este extrem de importanta, indemnul lasat de Isus „Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi” lasa o poarta deschisa tuturor celor care vor sa cerceteze indeaproape crestinismul si viata lui Isus.

Sursa: descopera.org

https://www.evolutiespirituala.ro/manuscrisele-de-la-marea-moarta-nag-hammadi-qumran/?feed_id=40085&_unique_id=644292b6e250d

21 aprilie 2023/de admin

iisus, MAESTRI ASCENSIONATI, maestrii spirituali, religie, spiritualitate, Uncategorized

Cum au murit Apostolii lui IIsus

Cum au murit Apostolii lui Iisus

Matei Martirul a murit in Etiopia, ucis de rana unei sabii.

Marcu a murit in Alexandria, Egipt, dupa ce a fost tarat de cai, printre strazi pana a murit.

Luca a fost spanzurat in Grecia, ca rezultat a predicilor staruitoare, catre cei pierduti.

Ioan a facut fata martiriului, prin faptul ca a fost fiert intrun bazin urias de ulei incins, in timpul unor raiduri de persecutie in Roma. In orice caz, a scapat ca printr-un miracol. Ioan a fost condamnat la prizoneriat in mina, pe insula Patmos. A scris Revelatiile sale – Apocalipsa, pe insula Patmos. Apostolul a fost eliberat mai tarziu si a servit ca preot in Edessa, in Turcia moderna. A murit de batranete, singurul apostol care a murit in liniste.

Petru a fost crucificat cu capul in jos, pe o cruce in forma de X. Dupa spusele bisericilor, s-a intamplat astfel, deoarece a cerut tartorilor sai asta, pentru ca s-a simtit nedemn sa moara ca Iisus.

Iacov a fost conducatorul bisericii in Israel, a fost aruncat de la 30 m inaltime, de pe varful templului, pentru ca a refuzat sa se lepede de credinta in Hristos. Cand au descoperit ca a supravietuit cazaturii, dusmanii sai lau batut pana l-au

omorat. Acesta a fost acelasi templu unde Satan a incercat sa-l ispiteasca pe Iisus.

Iacov cel Mare, Fiul lui Zebedee, pescar, cand Iisus la chemat in serviciul Sau. Un mare conducator al bisericii, acesta a fost decapitat in Ierusalim. Ofiterul roman, care

la pazit, a ramas uimit de cum isi apara credinta la proces. Mai tarziu acesta l-a insotit pe Iacov la locul executiei, sia schimbat credinta (recunoscandul pe Iisus), a ingenuncheat si sa lasat decapitat alaturi de Iacov.

Bartolomeu, cunoscut si sub numele de Nataniel, a fost misionar in Asia. A propavaduit in Turcia de astazi. Bartolomeu a devenit martir, fiind omorat in bataie cu biciul pentru credinta sa, in Armenia.

Andrei, a fost crucificat pe o cruce in forma de X, pe insula Patras in Grecia. Dupa ce a fost batut cu biciul de catre 7 soldati, a fost legat de cruce cu funii pentru a-i prelungi agonia. Urmasii sai au raportat ca ultimele sale cuvinte au fost: ” Am

trait mult, mi-am dorit si am asteptat acest ceas fericit. Crucea a fost sfintita prin faptul ca Iisus a atarnat pe ea”. A predicat celor care il chinuiau, inca doua zile pana a murit.

Toma a fost injunghiat cu o sulita, in India, in timpul calatoriilor sale de misionar, pentru a-si stabili biserica in zona subcontinentala.

Iuda ( a nu se confunda cu Iscariotul) a fost omorat cu sageti cand a refuzat sa isi nege credinta in Christos.

Matei Apostolul care a fost ales sa il inlocuiasca pe Iuda Iscariotul, a fost omorat cu pietre si apoi decapitat.

Paul ( Pavel) a fost torturat si apoi decapitat de catre imparatul malefic Nero, in Roma anului 67 A.D. Paul a indurat un arest indelungat, care i-a permis sa scrie epistolele catre bisericile pe care reusise sa le formeze in Imperiul Roman. Aceste scrisori, care sunt invataturile fundamentale ale doctrinelor crestine, formeaza o portiune insemnata a Noului Testament. Poate acestea ne amintesc ca suferintele noastre aici pe pamant, sunt minore in comparatie cu persecutiile indurate si cruzimea pe care au suferit-o Apostolii si discipolii, in vremea lor pentru Credinta.

„Veti fi urati din cauza numelui meu. Dar cel care indura pana la sfarsit, va fi salvat”. Matei.

Matei 10:3233: „Toti cei care ma recunosc in fata celorlati, ii voi recunoaste in fata Tatalui din Rai; toti care ma neaga ( nu ma recunosc) in fata celorlati vor fi negati ( nerecunoscuti) de catre mine in fata Tatalui.”

https://www.evolutiespirituala.ro/cum-au-murit-apostolii-lui-iisus/?feed_id=39833&_unique_id=6441b1b6f29b6

20 aprilie 2023/de admin

Dezvoltare spirituala, EVOLUTIE SPIRITUALA, ezoterism, MAESTRI ASCENSIONATI, maestrii spirituali, magie, MISTERE, religie, spirite, spiritualitate, Traditii, Uncategorized, ZEI

Lemuria

Lemuria

(channeling Sferele de Lumina)

Acesti oameni nu erau orientati tehnologic, avand o natura tribala, bucurandu-se de muzica si ritmuri, traind in orase mari pe linia coastei.

LEMURIA

Karanna Academy

PAGINA FACEBOOK

https://www.evolutiespirituala.ro/lemuria-2/?feed_id=38321&_unique_id=643c6a8a0e941

16 aprilie 2023/de admin

extraterestrii, MAESTRI ASCENSIONATI, maestrii spirituali, religie, spiritualitate, Uncategorized

PEŞTE, VINERI ŞI PAŞTELE LUI ISHTAR

PEŞTE, VINERI ŞI PAŞTELE LUI ISHTAR

Peştele, simbol al fertilităţii – asocierea lui cu zeiţa-mamă şi cu ziua de vineri. Festivalul Paştelui – ouă, iepuri şi servicii religioase dis-de-dimineaţă – „jale pentru Tamuz” -Postul Paştelui

Cuvântul „vineri” vine de la numele „Freya„, care era considerată zeiţa păcii, bucuriei şi fertilităţii’, simbolul fertilităţii ei fiind peştele. Încă din timpuri străvechi, peştele era un simbol al fertilităţii printre chinezi, asirieni, fenicieni, babilonieni şi alţii.

Cuvântul „peşte” vine de la dag ceea ce implică creştere sau fertilitate şi pe bună dreptate: un singur cod depune anual până la 9.000.000 de ouă, plătica 1.000.000, morunul 700.000, bibanul 400.000, scrumbia 500.000, heringul 10.000, etc.

Zeiţa fertilităţii sexuale la romani era numită Venus. De la numele ei vine cuvântul nostru „veneric” (ca în boli venerice). Ziua de vineri era considerată a fi ziua ei sacră, pentru că se credea că planeta Venus domina prima oră a zilei de vineri şi astfel s-a numit dies Veneris? Şi, pentru a face semnificaţia completă, peştele era şi el considerat a fi sacru pentru ea. Peştele a fost de asemenea considerat a fi sacru pentru Aştoret, numele sub care israeliţii se închinau zeiţei păgâne.

În Egiptul antic, Isis era uneori reprezentată cu un peşte pe cap. Luând în considerare faptul că ziua de vineri a fost numită după zeiţa fertilităţii sexuale, vineri fiind ziua ei sacră, iar peştele simbolul ei, pare a fi mai mult decât o simplă coincidenţă faptul că li s-a spus catolicilor că vineri este o zi de abstinenţă de la carne, o zi în care să mănânce peşte!

Cuvântul „Easter” (Paşte în engleză – n.tr.) apare odată în versiunea King James: „Intenţionând ca după Paşte (Easter) să-l aducă în faţa poporului” (Fap.12:4). Cuvântul tradus aici „Easter” este pascha care este -după cum ştiu toţi învăţaţii – cuvântul grec pentru Paşte (Passover în engleză). Este binecunoscut faptul că acest cuvânt Easter nu este o expresie creştină – nu în sensul lui iniţial. Cuvântul vine de la numele unei zeiţe păgâne – zeiţa răsăritului luminii în zi şi a primăverii. „Easter” este doar o formă mai modernă a lui Eostre, Ostera, Astarte sau Iştar, cea din urmă, potrivit lui Hislop, fiind pronunţată aşa cum pronunţăm noi „Easter” (Iştar) astăzi.

Numeroase obiceiuri de Paşte şi-au avut începutul printre religiile necreştine. Ouăle de Paşte, de exemplu, sunt colorate, ascunse, căutate şi mâncate – un obicei practicat astăzi cu nevinovăţie şi deseori legat cu un timp de distracţie şi de joacă pentru copii. Dar, în antichitate, lucrurile au stat cu totul altfel.

Oul era un simbol sacru printre babilonieni, care credeau o legendă veche despre un ou de o mărime uimitoare, care a căzut din Cer în râul Eufrat. Din acest ou minunat – potrivit mitului antic – a ieşit zeiţa Astarte (Easter), şi oul a devenit simbolul ei.

Druizii antici purtau un ou ca simbol sacru al ordinului lor.

Procesiunea lui Ceres în Roma era precedată de un ou.

În tainele lui Bacchus se consacra un ou.

În China se foloseau ouă vopsite sau colorate în sărbătorile lor sacre.

În Japonia, un obicei antic era acela de a da o culoare arămie oului sacru.

În Europa de nord, în vremurile păgâne, ouăle erau colorate şi folosite ca simboluri ale zeiţei primăverii.

Avem Oul lui Heliopolis, Oul lui Tifon.

Printre egipteni, oul era asociat cu soarele – „oul de aur”.” Ouăle lor vopsite erau folosite ca jertfe sacre în timpul Paştelui.

The Encyclopedia Britannica spune: „Oul ca simbol al fertilităţii şi al vieţii reînnoite apare la egiptenii şi perşii antici, care aveau şi obiceiul de a vopsi şi de a mânca ouă în timpul sărbătorii lor de primăvară”. Cum a ajuns atunci acest obicei să fie asociat cu creştinismul? Se pare că unii au căutat să creştinizeze oul sugerând că aşa cum puiul iese din ou, tot aşa Cristos a ieşit din mormânt. Papa Paul V (1605-1621) a desemnat o rugăciune: „Binecuvântează, O Doamne, Te implorăm, această creatură a Ta, oul, ca să devină hrană folositoare pentru slujitorii Tăi, mâncându-l în amintirea Domnului nostru Isus Cristos”.

Următoarele citate din The Catholic Encyclopedia sunt semnificative: „Din cauză că folosirea ouălor era interzisă în timpul postului Paştelui, ele erau aduse la masă în ziua de Paşte, erau vopsite în roşu pentru a simboliza bucuria de Paşte. Este posibil ca obiceiul să-şi aibă originea în păgânism, pentru că multe obiceiuri păgâne importante care sărbătoreau întoarcerea primăverii au fost preluate pentru sărbătoarea noastră de Paşte”!

Aşa a fost cazul cu un obicei popular în Europa. „Focul de Paşte este aprins pe vârful munţilor dintr-un foc nou, obţinut prin frecarea a două bucăţi de lemn; acesta este un obicei de origine păgână la modă în toată Europa, semnificând victoria primăverii asupra iernii. Episcopii au emis edicte aspre împotriva focurilor profanatoare de Paşte, dar n-au reuşit să le desfiinţeze pretutindeni”. Şi atunci ce s-a întâmplat? Observaţi cu atenţie. „Biserica a adoptat practica în cadrul sărbătorii Paştelui, raportând-o la stâlpul de foc din pustie şi la învierea lui Cristos”! Au fost oare adoptate obiceiuri păgâne în biserica romano-catolică, dându-le o înfăţişare creştină? Lucrul acesta este recunoscut în mod limpede.

Un alt citat din The Catholic Encyclopedia priveşte iepurele de Paşte: „Iepurele este un simbol păgân şi a fost totdeauna un semn de fertilitate”.” The Encyclopedia Britannica spune: „Ca şi oul de Paşte, iepurele de Paşte a ajuns în creştinism din antichitate. Iepurele este asociat cu luna în legendele Egiptului antic şi ale altor popoare. Prin faptul că um, cuvântul egiptean pentru iepure, înseamnă şi,deschis’ şi,perioadă’, iepurele a ajuns să fie asociat cu ideea de periodicitate, atât lunară, cât şi omenească, şi cu începutul unei vieţi noi atât în cazul tânărului, cât şi al tinerei, şi deci un simbol al fertilităţii şi al renaşterii vieţii. În această calitate, iepurele a ajuns să fie asociat cu ouăle de. Paşte”. Aşadar, atât iepurele de Paşte, cât şi ouăle de Paşte erau simboluri cu semnificaţie sexuală, simboluri ale fertilităţii.

În perioada Paştelui nu este ceva neobişnuit pentru creştini să participe la slujbe ţinute în zorii zilei. Se presupune că în felul acesta Cristos este onorat, pentru că a înviat dintre cei morţi în dimineaţa duminicii de Paşte chiar în timp ce se înălţa soarele pe cer. Dar învierea n-a avut loc la răsăritul soarelui. Când Maria Magdalena a venit la mormânt era încă întuneric – iar mormântul era deja gol! Pe de altă parte, exista un fel de serviciu religios ţinut în zorii zilei care făcea parte din închinarea antică adusă soarelui. Astfel de practici, neavând vreun exemplu scriptural, indică faptul că s-au făcut într-adevăr amestecuri.

Ritualuri legate de răsăritul soarelui – într-o formă sau alta – erau cunoscute în multe naţiuni antice. Sfinxul din Egipt a fost plasat în aşa fel, încât să fie îndreptat spre răsărit.

De pe muntele Fujiyama din Japonia, se fac rugăciuni soarelui care răsare. „Pelerinii se roagă la soarele lor ce răsare, în timp ce urcă pe coama muntelui. uneori se pot vedea mai multe sute de pelerini Şinto în hainele lor albe ieşind din adăposturi şi unindu-şi cântările spre soarele ce răsare”.

Păgânii din Roma care se închinau lui Mithra se întâlneau în zori în cinstea zeului-soare.

Zeiţa primăverii, de la al cărei nume vine cuvântul Easter, a fost asociată cu soarele răsărind la est – după cum pare să implice chiar cuvântul „East-er”. Astfel că răsăritul soarelui în est, numele de Easter şi anotimpul primăverii sunt toate legate între ele.

Potrivit vechilor legende, după ce a fost ucis Tamuz, el a coborât în lumea subterană, dar Iştar (Easter) a coborat in Lumea de Jos si, dupa ce aproape a fost omorata in incercarea de a il scoate de acolo pe Tamuz (Dummuzi), care era fratele vitreg si sotul ei, a reusit, cu ajutorul lui Enki, un zeu primordial din panteonul Sumerian, sa il invie, dar numai 6 luni pe an. Astfel, el a fost înviat într-un mod mistic în timpul primăverii. „Învierea lui Tamuz din cauza demersului lui Iştar care, ca si IIsus dupa aceea, a coborat in Iad si a urcat iar spre inviere (Inaltare, Ascensiune Spirituala si fizica), era reprezentată anual pe scenă pentru a asigura succesul recoltei şi fertilitatea oamenilor. În fiecare an bărbaţii şi femeile comemorau acest eveniment împreună cu Iştar al moartii lui Tamuz şi sărbătoreau întoarcerea zeului, pentru a câştiga din nou favoarea şi ajutorul ei!”

Când noua vegetaţie începea să încolţească, acei oameni din antichitate credeau că „mântuitorul” venise din lumea subterană, pusese capăt iernii şi făcuse să înceapă primăvara.Chiar şi israeliţii au adoptat doctrinele şi ritualurile sărbătorilor păgâne de primăvară ţinute anual, pentru că Ezechiel vorbeşte despre „nişte femei care îl plângeau pe Tamuz” (Ez.8:14).

Isus Cristos a înviat dintre cei morţi în realitate – nu doar în natură sau noua vegetaţie a primăverii. Totuşi, datorită faptului că învierea Sa a avut loc primăvara, n-a fost prea dificil pentru biserica din secolul 4 să unească sărbătoarea păgână de primăvară cu creştinismul. Vorbind despre această unire, The Encychpedia Britannica spune: „Creştinismul. a încorporat în sărbătorirea marii zile de sărbătoare creştină multe din ritualurile şi obiceiurile păgâne ale sărbătorii de primăvară”.

S-au gasit tablite sumeriene care prezinta povestea mortii lui Tamuz in detaliu. Astfel, Tamuz a fost ucis de soldati trimisi de zeul Marduk, fratele lui Ishtar, sa il prinda pe acesta si sa il inchida pentru ca se temea ca Ishtar impreuna cu Tammuz ii vor lua locul la succesiunea, fiind un cuplu mult mai bine vazut decat al sau cu sotia sa, Ṣarpanitum.

Tamuz (sau Dummuzi) a fost ucis din greseala in acea urmarire ce a avut loc. Marduk nu ordonase uciderea lui, probabil din teama de repercursiuni din partea celorlalti zei. Tamuz avea pe atunci patruzeci de ani. Atentie…nu ani terrestri…ci 40 x 3600 ani terrestri = 144.000 ani terrestri(orbita lui Nibiru).

Hislop subliniază faptul că patruzeci de zile – câte o zi pentru fiecare an în care a trăit Tamuz pe pământ – erau puse deoparte pentru „a-l plânge pe Tamuz”. În vremurile străvechi, aceste patruzeci de zile erau ţinute cu plâns, post şi auto-pedepsire – pentru a-i câştiga din nou favoarea – aşa încât el să iasă din lumea subterană şi să facă să înceapă primăvara. Această practică n-a fost cunoscută numai în Babilon, ci şi printre fenicieni, egipteni, mexicani, şi, pentru o vreme, chiar printre israeliţi. „Printre păgâni”, spune Hislop, „acest post al Paştelui pare să fi fost o condiţie indispensabilă marii sărbători anuale pentru comemorarea morţii şi învierii lui Tamuz”.

După ce biserica a adoptat alte credinţe legate de sărbătoarea primăverii, n-a mai fost decât un singur pas până la adoptarea şi a vechiului „post” ce preceda sărbătoarea. The Catholic Encyclopedia subliniază foarte onest faptul că „scriitorii din secolul 4 erau înclinaţi să descrie multe practici (de ex. postul mare de patruzeci de zile) ca fiind instituite de apostoli, care cu siguranţă că n-aveau nimic în ele care să pretindă a fi privite în felul acesta”. Doar în secolul 6 a poruncit papa în mod oficial ţinerea postului Paştelui, numindu-l „post sacru”, în timpul căruia oamenii trebuiau să se abţină de la carne şi de la alte câteva mâncăruri.

Învăţaţii catolici ştiu şi recunosc că există obiceiuri în cadrul bisericii lor care au fost împrumutate din păgânism. Dar ei consideră că multe lucruri, deşi iniţial păgâne, pot fi creştinizate. Dacă vreun trib păgân a ţinut patruzeci de zile în onoarea unui zeu păgân, de ce n-am face şi noi la fel, numai că în onoarea lui Cristos? Deşi păgânii s-au închinat soarelui spre răsărit, nu putem avea noi oare slujbe în zorii zilei pentru a onora învierea lui Cristos, chiar dacă nu acesta a fost momentul zilei în care a înviat El? Chiar dacă oul a fost folosit de păgâni, nu putem noi oare să continuăm folosirea lui şi să pretindem că simbolizează piatra mare care a stat înaintea mormântului? Cu alte cuvinte, de ce să nu adoptăm tot felul de obiceiuri populare, dar în loc să le folosim pentru a onora nişte zei păgâni, aşa cum au făcut păgânii, le folosim pentru a-L onora pe Cristos?

N-ar fi nimic neaparat in neregula cu aceste preluari de traditii populare si religioase, dar crestinismul a preluat dupa care a incercat sa anuleze pur si simplu celelalte religii de la care a preluat, pretinzand pur si simplu ca ei au inventat acele datini, in baza a nu stiu ce scamatorii de explicatii…Si daca paganii se inchinau la demoni, cum pretind in mod fals crestinii, este moral si normal sa le preiei datinile dupa care se ii arati cu degetul si sa creezi Inchizitia ca sa ii extermini fizic si din istorie (prin arderea cartilor si mauscriselor pe care au putut pune mana) ? Acesta a fost adevaratul motiv ocult al arderilor pe rug, al schingiuirii asa-zisilor pagani…instituirea crestinismului, noua inventie a unor minti elucubrate si pline de venin si sete de putere si de sange. Aceasta este biserica lui Christos? A lui IIsus?? A propovaduit IIsus cucerirea altor natii si distrugerea altor religii? Cum ar fi putut, cand chiar el a fost initiat (exista dovezi si documente clare si nu mai este un secret demult) in aceste Scoli de Mistere din Egipt, Tibet, India?? La noi in popor este o vorba: „tiganul(pardon, romanul) cand s-a vazut imparat…pe tac’su primul l-a taiat”…sau „saracului sa ii dai cu piciorul in oala de lapte, cand i se umple, ca saracu’ se face al dracu’…si la propriu si la figurat…zic…

Fiecare poate sa inteleaga ce doreste din acest articol..fiecare este liber sa creada in ce doreste, inclusiv in Mos Craciun. In mare parte articolul este preluat dar am adaugat la el informatii suplimentare despre zei si am scos pasajele in care se incerca o cosmetizare a crestinismului si o maleficizare a paganismului, lucru cu care nu suntem de acord. Am dorit sa ramanem la fapte, la prezentarea mai multor religii si atat. Concluziile sunt evidente si logice, dar nu obligatorii, pentru orice persoana care vrea sa le vada si sa iasa din marasme si programe – tipare mentale.

Partial preluat Ralph Woodrow https://www.evolutiespirituala.ro/peste-vineri-si-pastele-lui-ishtar/?feed_id=38132&_unique_id=643bc15504ec0

16 aprilie 2023/de admin

Dezvoltare spirituala, EVOLUTIE SPIRITUALA, MISTERE, religie, spirite, spiritele naturii, spiritualitate, Uncategorized

Babele – Cum iti calculezi baba :)

Babele – Cum iti calculezi baba :)

Creştinii ortodocşi o sărbătoresc pe 1 Martie pe cuvioasă muceniţă Evdochia, care a trăit în cetatea feniciană Heliopolis în timpul domniei împăratului Traian.

Legenda spune că Dochia ar fi fost fiica regelui dac Decebal. Traian, cuceritorul Daciei se îndrăgosteşte de Dochia. Aceasta refuză să i se alăture şi se refugiază împreună cu a ei popor pe muntele considerat sacru de către daci, Ceahlău. Dându-şi seama că nu poate scăpa de patima lui Traian îi cere ajutor zeului suprem Zamolxis, care o transformă împreună cu turma sa în stâncă.

O altă variantă povesteşte despre Baba Dochia care a avut un fiu, pe numele său Dragobete care s-a căsătorit împotriva dorinţei ei. Pentru a-şi necăji nora, într-o zi rece de iarnă, i-a dat acesteia un ghem de lână neagră şi a trimis-o la râu să-l spele, spunându-i să nu se întoarcă până când lâna nu devine albă.
Fata a încercat să spele lâna, dar chiar dacă degetele sale au început să sângereze, culoarea lânii rămânea tot neagră. De disperare, pentru că nu se putea întoarce acasă la soţul iubit, a început să plângă.

Impresionat de durerea fetei, Domnul Iisus Hristos i-a apărut în cale şi i-a dat o floare roşie, spunându-i să spele lâna cu ea. Mulţumindu-i, fata a pus floarea în apă, a spălat lâna şi a constatat cu uimire că lâna s-a albit. Fericită că a reuşit să ducă la bun sfârşit această sarcină grea fata se întoarce acasă.

Auzind povestea fetei, Baba Dochia se înfurie crezând că este primăvară, deoarece Mărţişor îi putuse oferi o floare fetei. Porneşte îmbrăcată în 12 cojoace (unele variante povestesc de 9) în căutarea primăverii. Baba Dochia începe să se scuture de cele 12 cojoace, cu care s-a îmbrăcat când a plecat cu oile la munte. Se spune că, de fapt, cele 12 cojoace simbolizează şase zile bune şi şase rele. Legenda babei Dochia reprezintă de fapt lupta dintre Bine şi Rău, dintre primăvară şi iarnă, luptă din care mereu iese victorios Binele.

Pe parcursul călătoriei soarele puternic o face să îşi scoată rând pe rând, cele nouă cojoace pe care le purta, până rămâne fără nici unul. Vremea se schimbă brusc şi Baba Dochia îngheaţă.

♥♥♥

Cum se calculează baba de primavară

În familiile tradiționale, când personalitățile feminine se întâlneau, adesea se întâmpla ca acestea să intre în conflict. Astfel, „Baba” nu simboliza o bătrană urâtă și rea, ci o femeie care își câștigă propria autoritate.

Pentru că primele zile ale lunii martie au prezentat întotdeauna o instabilitate atmosferică crescută, asocierea fiecărei femei cu una dintre cele nouă zile era percepută înainte ca o responsabilizare și o metodă de educare spre autocontrol și conștientizare a propriilor îndatoriri în cadrul familiei. Fiecare dintre cele nouă zile, în funcție de vremea pe care o aducea, dezvaluia caracterul, calitățile și defectele fiecărei femei în parte.

Îți poți calcula Baba în funcție de ziua de naștere. Dacă ziua se află între 1 și 9 ale oricărei luni atunci și baba va fi în ziua respectivă, de exemplu daca este cineva născut pe 7 Februarie Baba lui va fi pe 7 Martie

Dacă data nașterii este formată din doua cifre atunci se procedează astfel : de exemplu cineva este nascut pe 29 Decembrie, ziua în care îi pică Baba se calculeaza astfel 2 + 9 = 11 => 1 + 1 = 2, deci Baba este pe 2 Martie.

https://www.evolutiespirituala.ro/babele-cum-iti-calculezi-baba/?feed_id=38006&_unique_id=643b50d321d75

16 aprilie 2023/de admin

Dezvoltare spirituala, EVOLUTIE SPIRITUALA, ezoterism, religie, spirite, spiritele naturii, spiritualitate, Uncategorized

Sanzienele – Legenda si Traditii

Sanzienele – Legenda si Traditii

Sărbătoarea de Sânziene (solstiţiu de vară) este şi o sărbătoare a dragostei, solară şi lunară în acelaşi timp. Diverse ritualuri au loc atât în zori cât şi în plină zi, sub lumina şi focul astrului dătător de viaţă, cât şi pe înserate şi în taina nopţii, sub lumina clară a lunii. Atunci, la solstiţiu, soarele dansează pe cer, iar jos, pe pământ, un alt dans se naşte: dansul Sânzienelor. Ceea ce este sus este şi jos… În această zi de cumpănă între două mari intervale ale Timpului, în sate se practicau ritualuri pentru fertilitate, pentru protecţie, pentru tămăduire. Multe s-au pierdut, s-au atenuat ori şi-au pierdut din înţelesul originar. De ce? Pentru că omul s-a îndepărtat de natură, s-a înstrăinat, a înlocuit vechiul stil de viaţă cu unul nou, mai tehnic, a alungat intuitivul. Dar, după cum ştim, tot ceea ce reprimam are tendinţa să revină la suprafaţă atunci când ne aşteptam mai puţin…

ROUĂ ŞI FLĂCĂRI

Sărbătoarea Sânzienelor, fascinanta noapte ce este poarta între două lumi, între profan şi sacru, între pământesc şi ceresc, este ambivalentă, stând atât sub semnul Lunii, Yin, semnul acvatic, cu elementele sale: izvoarele din păduri, în care se scaldă oamenii în zori pentru sănătate şi frumuseţe; roua, apa de flori, în care se „îmbăiază”, asemenea nimfelor, fetele şi femeile tinere, pentru a primi frumuseţe şi iubire…; dar şi semnul Soarelui, Yang, care apare şi el în focurile de Sânziene ce sunt aprinse pe dealuri, în făcliile pe care flăcăii le rotesc în sensul mişcării Soarelui, pentru purificare şi protecţie. Se aprind focuri pe dealuri, se aprind focuri şi în ceruri. Este o noapte în care orice este posibil şi de aceea oamenii se deschid, caută, se integrează în ritmurile cosmice, aşteaptă, iubesc.

REFLEXII LITERARE

Când vorbim de magia nopţii de Sânziene, ne referim la farmecul acestei nopţi, farmec ce derivă din lucrurile tainice care se pot întâmpla în acest interval. Dar ce se poate întâmpla, mai precis? În romanul „Noaptea de Sânziene” (capodoperă a lui Mircea Eliade) personajul principal, fascinat şi el de vraja nocturnă a solstiţiului de vară, mărturiseşte că se întâmplă atunci ceva misterios, dincolo de fire. Se poate întâmpla orice doar pentru cel care crede în miracole şi le aşteaptă, printre care şi miracolul iubirii.
Este semnificativ faptul că romanul lui Mircea Eliade se deschide cu întâlnirea celor doi iubiţi într-o pădure, chiar în noaptea de Sânziene şi se încheie, ciclic, tot într-o altă pădure, după doisprezece ani, tot în noaptea de Sânziene, când cei doi, cuplul originar, se contopesc în iubire şi în moarte, adică în veşnicie… Noaptea de Sânziene devine astfel şi un timp al iubirii unice, nepieritoare…
Se pot întâmpla şi alte miracole: „Unii spun că în noaptea aceasta, exact la miezul nopţii, se deschid cerurile”. Dar probabil se deschid numai pentru cei care ştiu cum să le privească… Deschiderea cerurilor e un moment de conexiune între lumi, între lumea de sus şi lumea de jos, când circulă liber energiile şi vibraţiile. În acea noapte mirifică se pare că cei simpli, cu inima curată, au acces la taine, aşa cum i se întâmplă pădurarului Peceneaga, din romanul sadovenian „Nopţile de Sânziene”. Acestui om simplu, care iubeşte pădurea, i se dezvăluie cunoaşterea limbii animalelor, limbă pe care şi omul adamic o cunoştea înainte de cădere.
Acestui moment, când se deschid cerurile şi când se poate comunica cu spiritele naturii, i-a închinat şi William Shakespeare piesa „Visul unei nopţi de vară”. În această noapte atemporală, sub fascinaţia lunii ce se oglindeşte în lac, se dezlănţuie jocuri nebune, poate un rest al jocurilor dionisiace. Această noapte a miezului verii, ca noaptea Sfântului Andrei de la noi, are acea putere să scoată la iveală tot felul de nebunii ale creierului omenesc. Într-o singură noapte se petrec atâtea, iar scenele sunt trăite atât de oamenii obişnuiţi, cât şi de duhurile pădurii şi de figurile mitologice. Şi totul, cum spuneam, sub vraja lunii. Să nu uităm că zeiţa lunii era Diana, de la care provine şi numele românesc al sărbătorii.

SEMNIFICAŢII ACTUALE

Dar ce mai înseamnă această sărbătoare cu manifestările ei exuberante pentru omul începutului de secol XXI? Sau, mai bine spus, mai poate avea vreo semnificaţie într-o lume supertehnologizată?
Dacă rămânem în arealul britanic, vedem că în fiecare an la Stonehenge se încearcă o resuscitare a sărbătorilor precreştine, a tradiţiilor druidice, deşi există o ruptură clară între omul antic, care credea pur şi simplu în virtuţile sacrului, în sărbătorile sale, şi cel modern, desacralizat, care vrea să creadă, care îşi „creează” sărbătoarea, deşi nu mai percepe prea bine „duhul” ei. Dar chiar şi aşa, o sărbătoare „croită” după vechi tipare îi poate reda omului postmodern acele simple bucurii uitate. Mii de oameni se strâng la fiecare solstiţiu de vară în jurul templului de la Stonehenge pentru a celebra apogeul verii. Unii se îmbraca în alb, alţii se consideră preoţi druizi ce continua tradiţiile precreştine saxone…

Dar la noi?

În sud, anual se desfăşura în această perioadă Drăgaica. Iniţial târg agrar, a devenit mai târziu un târg-bâlci, unde târgoveţii se puteau delecta cu bucate tradiţionale, se dădeau în tiribombe, totul culminând cu ziua Drăgaicii, când apărea alaiul de fete îmbrăcate în costume tradiţionale, împodobite cu lungi valuri albe, iar în fruntea lor era Regina acestor „zane”, Drăgaica cea preafrumoasă. Obiceiul era legat de un ritual agrar antic, cu accent pe cultul zeiţei Diana. Cei care „ţineau” acest obicei erau în majoritate sătenii. Acum aceştia s-au împrăştiat în lumea largă, cei mai mulţi sunt în Italia, în Spania, unele sate sunt aproape pustii. Şi atunci… vorba unui bătrân meşter: „Cine să mai ţină Drăgaica?” Totuşi… mai rămâne ceva. În sate, oamenii îşi mai împodobesc hainele şi camerele cu flori galbene de Sânziene sau aprind la căpătâiul patului o lumânare…
Dimpotrivă, citadinul supertehnologizat caută sărbătoarea şi o reinventează în felul său. Astfel, în Bucureşti a devenit deja o tradiţie Noaptea de Sânziene în livada de la Minovici. Putem vorbi de o urbanizare a sărbătorii? Iată, în livadă orăşenii pot admira expoziţii în care descoperă forme decorative imprimate, sculptură ţesută, pot asculta un melanj de folclor şi jazz sau pot privi dramatizări legate de misterul Sânzienelor, totul încheindu-se cu o paradă a modei, bineînţeles, creaţiile prezentate fiind inspirate tot din legendă Sânzienelor.
Iar în nord-vest se înfiripă o căutare a miraculosului, într-o pădure mirifică, pădurea Baciu de lângă Cluj, unde se pare că se petrec lucruri bizare, încă neexplicate. Acest spaţiu special poate fi asemănat că încărcătură energetică cu Stonehenge, susţin unii. Acolo există un loc numit Poiana Rotundă. Câţiva pasionaţi de aventură şi de taine încă nedescifrate au organizat de Sânziene incursiuni în acel necunoscut. Cum e să-ţi petreci noaptea de Sânziene acolo? Peisajul este mirific, cerul înstelat se vede clar în noapte, cei strânşi acolo, în cerc, privesc cu atenţie şi descoperă în mijlocul cercului lumini… Pelerinii sunt obosiţi, au mers mult pe jos, dar a doua zi, surprinzător, nu mai simt deloc oboseala, dimpotrivă. Să fie pădurea cu farmecele ei?… Călătorii au căutat miraculosul, cu inimile deschise, şi se pare că au găsit ceva…

Ce a mai rămas din spiritul sărbătorii de altădată? Destul de puţin. Dar există încă oameni legaţi de trecut, de tradiţie, pasionaţi de lucrurile de taină, care încearcă să readucă magia şi sacrul în viaţa noastră. Dacă vor reuşi, aceasta este deja o altă poveste…

Carmen Cortez

Singura sărbătoare păgână pe care tradiţia populară sătească o sărbătoreşte la Solstitu de vară, o regăsim şi în calendarul creştin-ortodox la 24 Iunie – Sânzienele sau Drăgaica. Unele surse spun că numele vine de la Sânta Diana, zeiţa romană a vânătorii şi pădurilor; altele spun că-şi trag numele de la micile flori de câmp, galben-aurii cu miros dulce şi suav – sânzienele. Li se mai spune Frumoasele, Zânele, iar în sudul ţării – Drăgaicele. Spre deosebire de iele, care sunt zânele rele ale pădurii, Sânzienele sunt zâne tinere şi frumoase, blânde şi vesele. Se mai spune despre ele că-i ajută pe oameni să se tămăduiască, să-şi găsească perechea sau să afle viitorul recoltei.
Tot ele, se spune, „amuţesc cucul”; el cântă prima oară de Blagoveştenie, cam pe 25 Martie şi continuă să cânte timp de 3 luni şi apoi, brusc, spre sfârşitul lunii Iunie, în perioada solstiţiului de vară, cântecul cucului încetează. Cântatul cucului – se spune – dezvăluie oamenilor cât mai au de trăit şi, fiindcă numai Dumnezeu ştie cât îi e dat omului să trăiască, ele îi iau cântul. Pe seama lor circulă în popor proverbul „cine le vede nu le crede, cine le-aude nu le răspunde”. Se mai spune că în noaptea de 23/24 iunie Sânzienele dansează, plutesc pe Pământ şi îndeplinesc ritualuri benefice pentru locuitorii săi. Sânzienele sunt denumite în Dobrogea, sudul Moldovei şi Muntenia – Drăgaice sau Drăgaica sau Sânziana, Mireasa, Împărateasa ori Regina holdelor. Ritualurile Drăgaicei sunt identice cu cele ale Sânzienelor din Oltenia, Banat şi Transilvania, iar cel care a descris pentru prima dată acest obicei a fost Dimitrie Cantemir.

Dansul Sânzienelor

Sărbătoarea de Sânziene tine o noapte şi-o zi şi începe la asfinţitul zilei de 23 când fetele şi feciorii culeg flori de sânziene şi fac din ele coroniţe înmiresmate; pentru fete şi femei coroniţa are forma rotundă care prefigurează Soarele a cărui sărbătoare este de fapt aceasta. Pentru bărbaţi şi flăcăi coroniţele sunt în formă de cruce; chiar şi bătrânii îşi fac coroniţe şi vom vedea de ce. Odată culese florile, alaiul se intoarce-n sat, unde se-ncing hore în timp ce sunt făcute multele coroniţe. Când sunt gata începe Dansul Sânzienelor, în care sătenii, flăcăi şi fete, împodobesc stâlpii porţilor, ferestrele caselor, chiar cimitirele pentru că se spune că ele apară oamenii şi odihnesc morţii. Apoi, cu chiuituri, veselie şi strigături, fiecare aruncă pe case ori pe paturi coroniţa sa, punându-şi fiecare o dorinţă sau o întrebare: fetele, bineînţeles despre feciori, femeile despre gospodărie, flăcăii despre fete, bărbaţii despre recolte, iar bătrânii despre sănătate şi viaţă. În cazul în care coroniţa rămâne pe acoperiş, dorinţa se împlineşte; căzând, înseamnă că nu.

Noaptea focurilor

Sărbătoarea continuă şi este o sărbătoare a Soarelui, a dragostei şi a setei de viaţă. Cu bucurie şi plini de voioşie, alaiurile pornesc acum – este deja noapte – spre dealuri, pe câmpii, în liziera pădurii sau pe malul râurilor. Începe „noaptea focurilor” şi a „făcliei de Sânziene”. Flăcăii poartă torţe, făclii aprinse, aprind şi focuri, în care se întrec: cine, ce sat are focul cel mai viu, are cei mai mulţi flăcăi care se întrec în rotirea făcliilor, cine e meşter mai priceput să scoată mai multe scântei. Spectacolul este mirific. Se sare peste foc, apoi se scalda-n rău perechi-perechi fiindcă e sărbătoarea dragostei. Nevestele tinere se scalda-n roua sânzienelor pentru a „purcede grele” adică pentru a avea copii şi pentru ca aceştia să fie frumoşi şi sănătoşi. Se întorc în sat târziu, obosiţi dar bucuroşi.

Iarba de leac

Înainte de a se culca, însă, fetele mari pun sub pernă sânziene pentru a-şi visa alesul, bătrânii şi bolnavii se-ncing cu flori de sânziene pentru că Sânzienele „îţi iau durerea”, fetele îşi pun în san aceleaşi flori, pentru a mirosi frumos. În dimineaţa de 24 Iunie, încă o dată se scalda-n rouă, îşi pun flori în păr şi pleacă pe coclauri, prin păduri, poiene şi livezi: buruienile de leac, culese acum sunt motivul pentru care toată suflarea se agită. Ierburile de leac culese în ziua de Sânziene sunt considerate cele mai tămăduitoare şi toţi le cunosc şi le culeg, cântând, glumind şi râzând.

Obiceiurile de Sânziene (Drăgaica) sunt păstrate mai bine în Lunca Someşului, Maramureş şi Oltenia, dar ele sunt întâlnite în toată ţara sub o formă sau alta. Este o sărbătoare veselă, de pe urma căreia, toamna, se fac multe nunţi.
Dacă aveţi ocazia, mergeţi să asistaţi la o astfel de sărbătoare. Este o ocazie bună să vedeţi că, încă, se păstrează obiceiuri strămoşeşti şi că, încă, poporul român n-a uitat să râdă şi să se veselească româneşte.

Sursa: superstitii.ro

https://www.evolutiespirituala.ro/sanzienele-legenda-si-traditii/?feed_id=36746&_unique_id=6436ea6c2f0f7

12 aprilie 2023/de admin

RUGACIUNEA LUMANARILOR APRINSE

Profetii – Mitar Tarabih

Semnele timpului

UN SFÂNT PĂRINTE MOARE înainte să înceapă APOCALIPSA

CURS PROTECTIE PSIHO-ENERGETICA

– la distanta & online –

ACREDITAT INTERNATIONAL

STRUCTURA CURS

3 Module, 12 saptamani

DIN CUPRINS:

PENTRU REZERVARI SE ACHITA PRIMA RATA A CURSULUI IN AVANS SAU INTEGRAL.

VA RUGAM SA NU FACETI NICIO PLATA PANA NU SUNTETI SINGURI CA INDEPLINITI CONDITIILE DE PARTICIPARE.

Gheorghe Vâlcea – tâmplarul părintelui ARSENIE BOCA – „Unul ca el se naşte o dată la o mie de ani”

I-a sculptat crucea de mormânt părintelui Arsenie Boca. A lucrat, ca tâmplar, alături de el, timp de 12 ani, devenind buni prieteni. Astăzi, Gheorghe Vâlcea este unul dintre puţinii martori ai ultimilor ani petrecuţi pe pământ de părintele Arsenie

Lemuria

(channeling Sferele de Lumina)

LEMURIA

Documentare & Articole: Lumea de Dincolo – Intre Stiinta si Mit

Experienţe de moarte clinică (EMC):

UN ROMÂN S-A ÎNTÂLNIT CU DUMNEZEU ÎN RAI! Fostul ateu dezvăluie CUM ARATĂ EL şi ÎNGERII | VIDEO-MĂRTURIE

Manuscrisele de la Marea Moarta

– Nag Hammadi / Qumran-

Cum au murit Apostolii lui Iisus

Lemuria

(channeling Sferele de Lumina)

LEMURIA

PEŞTE, VINERI ŞI PAŞTELE LUI ISHTAR

Babele – Cum iti calculezi baba :)

♥♥♥

Sanzienele – Legenda si Traditii

Pagina Facebook

INSCRIE-TE LA NEWSLETTER