ln anul 1945, intr-una din pesterile unui munte, un taran a facut o descoperire arheologica extraordinara la Nag Hammadi. Aici, in Egiptul superior, taranul a descoperit 52 de texte care inlcud asa-numitele „Evanghelii secrete”, poeme si mituri atribuind lui Isus ziceri si credinte care sunt foarte diferite de Noul Testament.
Manuscrisele de la Nag Hammadi contin o varietate de texte, de la evanghelii secrete, poeme si descrieri quasifilosofice ale originii universului, pana la mituri, magie si instructiuni ritualice. Muhammad Ali a recunoscut ca o parte din texte s-au pierdut pentru totdeauna, arse sau aruncate.Insa ceea ce a ramas este remarcabil: 52 de texte din primele secole ale erei crestine, inclusiv o colectie de Evanghelii crestine necunoscute pana atunci.
Muhammad’Ali al-Samman, cel ce a descoperit manuscrisele, a povestit dupa 30 de ani cum s-a intamplat totul.
Sapand in jurul unui bolovan pentru un pamant moale folosit pentru fertilizarea ogoarelor, Muhammad Ali a gasit un ulcior inalt de aproximativ un metru. ln interiorul ulciorului a descoperit 13 carti-papirus legate intre ele.
Dupa ce s-a intors acasa, a aruncat cartile si foile de papirus peste paiele adunate pe pamantul de langa cuptor. Mama lui Muhammad a recunoscut ca a ars multe dintre papirusuri in cuptor, impreuna cu paiele cu care aprindea ea in mod obisnuit focul. Muhammad a dus cartile la al-Qummus pentru a fi in siguranta.
Un profesor de istorie din zona, Rahgib, a vazut una dintre carti si a banuit ca este de valoare. A primit o carte de la al-Qummus si a trimis-o la un prieten din Cairo pentru a afla valoarea sa.
Codexul a fost vandut pe piata neagra a negustorilor de antichitati dn Cairo. Alte 5 texte au fost scoase prin contrabanda din Egipt si oferite spre vanzare in America. Profesorul Gilles Quispel, istoric al religiilor la Universitatea din Utrecht (Olanda) a auzit si el despre codex si indeamna fundatia Jung din Zurich sa cumpere codexul.
Ajuns pana la urma in mainile sale, descopera ca din codex lipseau cateva pagini, iar in anul 1955 a plecat spre Egipt pentru a incerca sa gaseasca Muzeul Copt. (1n imagine Gilles Quispel lucrand la textele Nag Hammadi, impreuna cu Henri Charles Puech — stanga si Pahor Labib— mijloc).
Ajungand la Cairo, s-a dus la Muzeul Copt si a imprumutat pozele unor texte.Intors in camera de la hotel, a incercat sa descifreze textele. Urmarind prima linie de text, Quispel a tresarit suprins: „Acestea sunt zicerile secrete ale lui Isus, si pe care geamanul sau Juda Toma le asternu pe hartie”. Aceasta era evanghelia lui Toma. Recenta descoperire a intregului text ridica noi intrebari: A avut Isus un frate geaman? De ce acest text de autoidentifica ca fiind o Evanghelie secreta?
Quispel a descoperit ca acesta contine multe din zicerile cunoscute in Noul Testament, insa acestea, plasate in alte imprejurari, sugerau alte intelesuri si semnificatii.
Primul codex contine 5 carti: Kugaciunea lui 5tantul Pavel, Apocrita lui lacob (Cartea secreta a lui iacob), Evanghelia Adevarului, Tratat despre Inviere si Tratatul Tripartit.
Rugaciunea lui Sfantul Pavel
Rugaciunea Sfantului Pavel este primul manuscript din primul codex, numit si „Codexul Jung” din libraria Nag Hammadi. Textul, precum celelalte codexuri, este scris in limba copta, insa titlul este scris in greaca, limba originala a textului. Din acest manuscris lipsesc 2 randuri din prima pagina.
Textul este clar ca nu a fost scris de apostolul Pavel. Multi cercetatori ai textului 1-au identificat ca fiind o scriere Valentiniana. Acest lucru indica ca a fost scrisa intre anii 150 si 300 e.n. Cercetatorii au facut paralele cu multe alte texte ce ar putea fi drept surse, incluzand Corpus Hermeticum, Cele 3 stele ale lui Seth si Biblia dupa Filip.
Apocrifa lui lacob
Apocrifa lui lacob, cunoscuta si sub numele „Cartea secreta a lui lacob”, reprezinta un apocrif al Noului Testament. ln acest text sunt descrise invataturile secrete ale lui Isus catre Petru si lacob, date dupa invierea Lui, inainte de inaltare.
0 tema majora este cea ca trebuie sa accepte suferinta, ca fiind ceva inevitabil.
Textul este o traducere greceasca din limba copta, si este singura versiune care s-a pastrat.
Isus da lectii apostolilor destul de neobisnuite, si aparent aflate in contradictie. El ii invita cu el pe Petru si pe lacob in Imparatia Cerurilor, insa ei sunt distrasi de intrebarile celorlalti apostoli si pierd sansa. Dupa aceea, lacob trimite 12 apostoli, indicand (precum si in alte documente apocrife) ca lacob a devenit liderul miscarii.
Evanghelia Adevarului
Evanghelia Adevarului a fost denuntata ca „plina de blasfemii” de catre episcopul Irineu, care conducea biserica din Lion in jurul anului 180.
ln cartea Evanghelia Adevarului, textele relateaza originea speciei umane in termeni foarte diferiti de pasajele obisnuite ale Facerii. Povestea Gradinii Raiului este spusa din perspectiva sarpelui. Aici sarpele, cunoscut de mult ca aparand in literatura gnostica ca principiul intelepciunii divine, ii convinge pe Adam si Eva sa ia si ei parte la cunoastere, in timp ce „Domnul” ii ameninta cu moartea, incercand cu gelozie sa ii impiedice a reusi sa atinga cunoasterea, si in cele din urma, dandu-i afara din Paradis.
Tratatul Tripartit
Acest text apartine secolului al 111-lea sau al 1V-lea si este o lucrare gnostica gasita la Nag Hammadi. Este impartita in trei parti si cuprinde teterminismul Tatalui, creatia umanitatii, raul, tripartitia umanitatii si actiunile Mantuitorului.
Cel de-al doilea codex contine 7 carti: Apocrifa lui loan, Evanghelia lui Toma, Evanghelia lui Filip, Ipostazele Arhonilor, Despre Originea Lumii, Exageza sufletului si Cartea lui Toma Contestatatul.
Apocrifa lui Ioan: cartea secreta
Apocrifa lui loan (Cartea secreta a lui loan) incepe cu o chemare de a se descoperi mistere si lucruri ascunse in tacere, mistere despre care Isusl-a invatat pe apostolul sau loan. „Isus a plecat acolo de unde a venit (1.13)”
S-a estimat ca aceasta carte dateaza dintre anii 120— 180 e.n.
ln acest document gasim referinte a trei entitati: psihicul, spiritul si materia. Toate trei sunt descrise intr-un portret detaliat. Primul este „psihicul Adam”, al demiurgului Jaldabaoth (Satan) arogant in spirit, „sunt tatal si Dumnezeul, si peste mine nu este nimeni” cu cei sapte emisari, creati dupa imagine, reflectati in haos, al „Tatalui perfect, primul om in forma unui om”.
Evanghelia lui Toma
Evanghelia lui Toma dateaza din anii 50-140 e.n.
Ca si in cazul evanghelilor canonice, nici in privinta Evangheliei dupa Toma nu putem raspunde in mod precis cand si unde a aparut. Lipsesc manuscrisele autografe, iar referintele din textconstituie incercari de a obtine legimitatea scrierii sub pretextul ca ar apartine unei figuri prestigioase, mai exact, un ucenic al lui Isus.
Despre locul in care a fost scrisa Evanghelia dupa Toma putem stii din indicatia pretioasa chiar in prologul cartii: „Acestea sunt cuvintele cele ascunse pe care le-a grait Isus cel Viu si pe care le-a scris Didimos ludas Toma”. „Didimos” si „Toma” in graca inseamna „geaman”. ln loan 11,16, se precizeaza: „Toma, care se numeste Didimos”.
Din informatiile privind faptele lui Toma, putem spune ca Evanghelia duap Toma a fost scrisa undeva in Orientul Mijlociu, intre anii 50 si 140, e.n.
Este usor sa ne dam seama ca Evanghelia dupa Toma (la fel ca multe alte scrieri) este un text gnostic. Gnosticismul este o religie dualista care isi propune eliberarea omului prin dobandirea unei cunoasteri (gnosis) tainice, ezoterice, rezervata unor initiati si superioara oricarei credinte. Aceasta idee este sugerata si din prologul Evangheliei.
Tot aici, gasim multe diferente fata de evanghelile canonice. ln textele canonice (loan 11,26): „oricine crede in Mine nu va muri in veac”. ln Evanghelia lui Toma gasim: „oricine va gasi intelesul acestor cuvinte nu va gusta moartea”. Aici, viata vesnica fiind dobandita prin cunoastere.
Un alt indiciu interesant: „Isus a spus: Fariseii si carturarii au luat cheile cunoasterii si le-au ascuns. Nici ei nu au intrat, nici nu i-au lasat pe cei care doreau sa intre. lar voi fiti insteti ca serpii si curati ca porumbeii”.
ln textul copt, cuvantul „cunoastere” este redat chiar prin termenul grecesc imprumutat (gnoza), care putea desemna invataturile ezoterice prin care se dobandea mantuirea.
Un alt indiciu prin care ne putem da seama de caracterul ezoteric, rezervat doar pentru initiati: „Isus a spus:Eu spun tainele mele acelora care sunt vrednici de tainele mele…”
Insusi Isus vorbeste de „cheia cunoasterii” (Luca 11,52).
Desi contine multe elemente gnostice, Evanghelia lui Toma nu are arhitectura unui sistem de credinte gnostica.
Gasim intr-un pasaj o polemica importriva trinitarismului: „Isus a spus: Acolo unde sunt zei, ei sunt zei. Acolo unde sunt doi sau unul, eu sunt cu el.” Sa fie oare vorba de o respingere a unui model trinitar in favoarea celui dualist gnostic sau monoteist crestin?
Evanghelia lui Filip
ln Evanghelia lui Filip gasim fapte si ziceri ale lui Isus total diferite de cele cunoscute, din Noul Testament.
„…insotitorul mantuitorului este Maria Magdalena. Insa Hristos o iubea pe ea mai mult decat pe ceilalti Apostoli, si obisnuia sa o sarute pe gura sa. Ceilalti Apostoli fura raniti in sentimentele lor… Ei ii spusera lui Isus: ‘De ce tii la ea mai mult decat la noi toti? Mantuitorul le raspunse: ‘Din cauza Mea'”
Ipostazele Arhonilor
Ipostazele Arhonilor sau „Realitatea Conducatorilor” exprima mitologia gnostica a creatiei, a cosmosului si a umanitatii. Textul dateaza ca fiind scris in secolul III, e.n. si se presupune ca este originar din perioada tranzitionala in gnosticism, trecerea dintr-o etapa mitologica, intr-una filozofica.
Inceputul si concluzia documentului este crestin-gnostica, insa restul materialului este o naratie mitologica.
Lucrarea incepe cu un fragment cosmogonic. Desi numele sugereaza contactul cu legendele evreiesti, mitul se pare ca este anti-evreiesc. ln afara de primul paragraf, lucrarea nu contine caracteristici non-gnostice. Deoarece textul original nu a fost descoperit inca, singura versiune disponibila astazi este cea gasita la Nag Hammadi.
Despre Originea Lumii
ln lucrarea „Despre Originea Lumii” avem de-a face cu creatia si sfarsitul timpului. Cartea a fost gasita impreuna cu textele de la Nag Hammadi, in Codexul II. Cartea rescrie intreaga poveste a Genezei, si pozitia lui Yaldabaoth (demiurgul sau Satan) ca creator al lumii, indeplinind rolul de Zeu in GensEza. Mai mult, Sarpele din Gradina Edenului este descris ca un erou trimis de Sofia (insemnand intelepciune) pentru a ghida omenirea catre iluminare.
Cartea lui Toma Contestatarul
Acest apocrif al Noului Testament este cunoscut si ca „Evanghelia dupa Toma”. Mai mult de jumate din text reprezinta un dialog, iar la final un monolog. Se crede ca acest text a fost initial o lucrare crestina sub forma unei scrisori, ce mai apoi a fost transformata intr-un dialog, cum s-a intamplat cu alte texte.
Cartea lui Toma este posibil sa fie un text gnostic presarat cu elemente filolzofice iudeo-elenice, ajustate pentru audienta crestina.
Cel de-al treilea codex contine 5 carti: Apocrifa lui loan, Evanghelia Egiptenilor, Epistola lui Eugnostos, Sofia lui lisus Hristos si Dialogurile Mesiei.
Evanghelia Egiptenilor este tot un text gnostic. Acest document este parte a colectiei Nag Hammadi. Ca subtitlu sta scris: „Cartea sacra a Mareului Spirit Invizibil”
Cele doua versiuni ale „Evangheliei Egiptenilor” au fost descoperite la Nag Hammadi.
Principalele teme cu care se confrunta gnosticii setieni, sunt despre intelegerea
Gnosticii setieni si-au indreptat atentia pentru a intelege cum a luat nastere pamantul si cum Seth, in interpretarea gnostica, este Isus reincarnat, cu scopul de a elibera sufletele.
Epistola lui Eugnostos
Epistola lui Eugnostos, sau „Eugnostos cel binecuvantat”, este una din lucrarile gnostice descoperite la Nag Hammadi, continand doua copi ale acestui text. Nu se stie exact daca aceasta a fost scrisa intradevar de un om numit Eugnostos („gandire corecta”).
Textul descrie cosmogonia esoterica a gnosticilor. Similara cu cosmogonia din Sophia lui Isus Hristos, este posibil ca aceasta lucrare sa fie o adaptare a epistolei pentru crestini.
Sofia lui Isus Hristos
ln Sofia (intelepciunea) lui Isus Hristos gasim notiunea a trei divinitati intr-o ierarhie aparent bazata pe Geneza 1- 3 (Omul Nemuritor = Dumnezeu; Fiul Omului = ADAM; Fiul Fiului Omului, Salvarea = Seth).
Manuscrisul coptic este datat din secolul IV, insa contine si fragmente grecesti datand din secolul III. Textul este foarte asemanator cu Epistola lui Eugnostos, insa cea din urma prezinta modificari si adaugari crestine.
Continutul mistic descrie creatia zeilor, a ingerilor si a universului cu accentul unui infinit si metafizic adevar.
Textul este compus din 13 intrebari din partea discipolilor, urmate de un discurs al lui Isus. Cateva intrebari sunt: „Cum sa gaseasca adevarul”, iar Isus le raspunde explicandu-le ceea ce este minciuna. „Cum au luat nastere lucrurile?”,
Intrebarile sunt referitoare la cum pot gasi adevarul— Isus explicandu-le ce este minciuna —, cum au inceput lucrurile, despre identitatea lui Isus, despre imortalitate, numarul de spirite si in cele din urma, ultima intrebare, de unde au venit si care este scopul omenirii.
Dialogurile Mesiei
ln acest text, Isus discuta cu discipolii sai, in special cu Matei si luda /Toma. Textul a fost scris undeva intre anii 120-180. Textul contine discutii despre mitul creatiei bazat pe Geneza, cosmogonie interpretata si un fragment al unei viziuni apocaliptice.
Textul apare o singura data in codex si este grav deteriorat. Bucatile care au scapat indica continutul general al unei discutii cu Isus intr-un mod similar cu Evanghelia lui Toma. Este posibil ca acest text sa fie bazat pe Evanghelia lui Toma.
Cel de-ai patrulea codex contine 2 carti: Aprocrifa iul Ioan si evangheila egiptenlior.
Cel de-al cincilea codex contine 5 carti: Epistola lui Eugnostos, Apocalipsa lui Pavel, Apocalipsa a lui lacob I, Apocalipsa a lui lacob II si Apocalipsa lui Adam
Apocalipsa lui Pavel (varianta copta)
Acest text nu trebuie confundat cu Apocalipsa lui Paul. Este mentionata de Epiphanius. Textul descrie urcarea lui Pavel in Ceruri, trecand prin diferite etape, iar Yaltabaoth (Satan— descris ca un om invarsta pe un tron) impiedicandu-I sa urce mai departe. Un suflet care nu are cunoasterea (gnosis) pentru a-I infrange pe Yaltabaoth, este trimis inapoi pentru a fi reincarnat.
Prima apocalipsa a lui lacob
ln prima carte a Apocalipsei a lui lacob, sta scrisa conversatia lui Isus cu fratele sau (frate spiritual), lacob.
Asa a vorbit Domnul meu cu mine: „vezi acum si prinderea mea. Ti-am dat un semn despre aceste lucruriJames, fratele meu. Nu fara motiv te-am numit fratele meu… lti voi da un semn, sa stii si sa auzi.”
„Eu sunt imaginea Lui. Am adus cu mine imaginea Lui, pentru ca fii Sai sa stie cine este. lti voi arata totul din acest mister. Insa ei ma vor prinde peste doua zile, pentru mine sfarsitul este aproape.”
lacob a spus: „Ai spus ca te vor prinde, insa eu ce pot face? Mi-a spus: Nu te teme, lacob, caci si pe tine te vor prinde. Dar pleaca din lerusalim.” (urmatoarele fragmente sunt distruse.)
Cartea este numita si ca „Revelatia lui lacob” si probabil este un titlu mai potrivit. 0 copie mai recenta a fost gasita si in Codexul Tchacos.
Textul s-a pastrat remarcabil in decursul anilor. La fel ca si celelalte carti, Prima Apocalipsa a lui lacob a fost ascunsa la Nag Hammadi in secolul IV, incercand sa le protejeze pentru a nu fi distruse.
ln prima parte lacob nu intelege sensul crucificarii lui Isus, insa mai apoi, Isus ii dezvaluie secretul lui lacob pentru a putea ajunge in Ceruri, fara a mai fi oprit de puteri malefice ale demiurgului.
A doua apocalipsa lui lacob
A doua apocalipsa a lui lacob (in acest context, apocalipsa inseamna revelatie sau viziune. Engleza = Revelation) este una din evanghelile gnostice, parte din apocrifele Noului Testament. A fost scrisa in secolul II e.n, apoi a fost ingropata si redescoperita impreuna cu celelalte 52 texte gnostic-crestine.
Desi textul este gnostic, contine multe teme crestine-evreiesti, facand cercetatorii sa creada ca este una dintre cele mai vechi scrieri. Un lucru ciudat este ca aceasta a fost scrisa inaintea primei apocalipse a lui lacob.
Textul descrie un sarut pe buze intre lacob si Isus, similar cum a sarutat-o si pe Maria Magdalena.
„Si Isus m-a sarutat pe gura. M-a tinut si mi-a spus: Dragul meu, o sa-ti dezvalui acele lucruri pe care le stiu doar cerurile si ingerii. 0 sa-ti dezvalui totul, dragul meu. 0 sa-ti dezvalui ce este ascuns. Dar acum, intinde-mi mana si tine-ma de mana.”
Oricum, textul este posibil sa fie o metafora si sa nu reprezinte o scena dintre dă homosexuali precum pare.
Textui se inchele cu moartea iul iacob, text transmis pe caie oraia:
„Au decis sa-1 arunce, sa-1 prinda in lanturi si sa-1 tarasca pe jos. L-au tinut si au pus o piatra mare pe abdomenul lui. S-au pus cu picioarele pe el. Apoi s-a ridicat si 1-au pus sa faca o groapa. L-au facut sa intre inauntru, iar apoi Iau acoperit pana la abdomen, impietrindu-1.”
Al saselea condex contine 7 carti: Cronica lui Petru si ai celor 12, Traznetul si Intelectul Perfect, Fundamentul Puterii Noastre, Plato-Republica (gnostic fals), Discursul despre 8 si 9 (hermetism), Rugaciunea Recunostintei (hermetism) si Aselepius 21-29 (hermetism).
Faptele lui Petru si ai celor 12 apostoli
Textul este impartit in doua parti, o alegorie si o expozitie gnostica a intelesului ei. Alegoria descrie o poveste, similara cu una din Evanghelia lui Matei. Textul este impartit in doua parti, initial o alegorie, iar apoi o expozitie gnostica a intelesului.
Traznetul si Intelectul Perfect
Un alt text intitulat ciudat, „Traznetul, Minte Desavarsita” (tradusa si: „traznetul si intelectul perfect”) ofera un poem extraordinar, narat de o putere divina feminina:
„Intrucat Eu sunt primul si ultimul. Sunt cel onorat si cel batjocorit.
Sunt curva si preasfanta.
Eu sunt sotia si fecioara …
Eu sunt stearpa, si multi sunt fii mei …
Eu sunt linistea cea de neinteles …
Eu sunt rostirea numelui meu.”
Platon — Republica
Originalul nu este un text gnostic, insa versiunea descoperita la Nag Hammadi este modificata, fiind adaugate concepte gnostice.
Cel de-al saptelea codex contine 5 carti: Parafraza lui Shem, Tratatul Marelui Seth-11, Apocalipsa lui Petru (gnostic), Invataturile lui Silvan si Cele 3 Stele ale lui Seth.
Parafraza lui Shem
Parafraza lui Shem este o scriere despre ascensiunea si recesiunea Pamantului. Este mentionat marele potop, distrugerea Sodomei si botezarea si invierea Mantuitorului.
Al doliea tratat ai mareiui Seth
Aceasta scriere se afla printre primele lucrari crestine in care Isus nu este descris murind pe cruce. Ideea crucificarii ca fiind falsa apare si in alte cateva texte crestine care au fost redescoperite.
Inainte sa fie descoperite, aceasta idee a crezut a fi una islamica (sec. VII). Oricum, unii gnostici au crezut ca Isus nu a fost un om, asadar, nu putea sa moara.
„Pentru moartea mea, ce ei cred ca s-a intamplat…”, „si-au rastignit omul lor ca sa-I omoare…”
„Simion, ce mi-a purtat crucea…”, „… deasupra mormantului au pus coroana de spini, si eu radeam de ignoranta lor” (Isus era naratorul)
Apocalipsa lui Petru (gnostica)
Apocalipsa lui Petru a fost scrisa undeva intre anii 100 si 200 e.n. Apocalipsa lui Petru a fost inclusa de Nichifor, patriarh al Constantinopolului (806-814 e.n.) pe lista scrierilor controversate ale Noului Testament. Acest text a cunoscut o larga circulatie si a ajuns destul de cunoscuta gasindu-si un loc in canon pana sa fie respinsa, si in cele din urma, uitata cu totul. S-au pastrat insa fragmente ale carti in altele: Apocalipsa lui Ezdra, Viziunea lui Pavel, Patimile Sf. Perpetua si viziunile din Istoria lui Varlaam si losafat.
Acest text ofera cea mai veche marturie din literatura crestina, a acelor reprezentari imagistice ale raiului si iadului care au exercitat o influenta indelungata. Imaginile se inrudesc foarte putin sau chiar deloc cu Cartea lui Daniel, Apocalipsa Sf. loan sau Cartea lui Enoch.
Aici raiul este descris ca fiind asemanatoare cu Campiile Elizee si cu Insulele Binecuvantatilor. Sfintii fiind incoronati aici cu flori si frumosi la chip.
Un discurs eshatologic al lui Isus, exprimat probabil dupa inviere, fiindca versetul 5 sugereaza ca discipolii au inceput sa predice Evanghelia, se termina brusc in momentul enumerarii pacatosilor din iad si a pedepselor acestora.
Textul este presarat cu descrieri ale iadului si scene de groaza: „Insa laptele femeilor care curge din pieptul lor si se incheaga va zamisli mici fiare mancatoare de carne: iar acestea se vor urca pe ele si le vor sfasia.”
Invataturile lui Silvan
Cartea „Invataturile lui Silvanus” dateaza din jurul anului 150 e.n. Nu este un text gnostic, dar contine avertizari anti-gnostice.
Autorul este necunoscut.
Cele 3 stele ale lui Seth
Este singura copie care a supravietuit, descoperita printre celelalte la Nag Hammadi. Textul este posibil sa apartina cultului gnostic setian (il vedeau pe Isus ca pe un erou, fiind defapt reincarnarea lui Seth)
Textul a tost scris in secolul al 111-lea, in timp ce au devemt mai separati de crestimsm, si mai aproape de Platonism.
Cel de-al optulea codex contine 2 carti: Zostrian (Gnosticism Setian) si Epistola lui Petru catre Filip.
Zostrian
Zostrianos este un text setian gnostic. Principala copie carea supravietuit face parte din libraria Nag Hammadi, insa este serios distrusa.
Precum si in Marsenes si Allogenes, textul contine o viziune primita de la un om numit Zostrianos si explica in detaliu, cosmologia esoterica.
Epistola lui Petru catre Filip
Iisus apare apostolilor pe Muntele Masililor ca o lumina puternica deoarece „nu mai era prezent in corp”.
Bazandu-ne pe o paralela cu Apocrifa lui loan si irimia, sugeram ca Epistola lui Petru catre Filip a fost scrisa la sfarsitul secolului al doilea, sau inceputul celui de-al treilea, e.n.
Este construit in dialog gnostic, inclusandu-se si texte non-crestine sau partial crestine. Aceste materiale au fost adoptate ca dovezi ale invierii lui isus.
0 alta copie mai recenta a fost gasita in Codexul Tchacos.
Cel de-al noualea codex contine 3 carti: Melhisedec, intelepciunea lui Norea, Marturisirea Adevarata.
Melhisedec
Melhisedec (sau Melchizedek) este o figura enigmatica mentionata de doua ori in Vechiul Testament ca Regele Salemului, preotul Dumnezeului Cel Mare, in perioada patriarhului Abram.
in textul descoperit la Nag Hammadi, numit si Melhisedec, acesta este descris ca un Mesia. Traieste, predica, moare si invie, dintr-o perspectiva gnostica. in text se spune ca venirea Fiului lui Melchizedek va adue pacesi justitie.
Despre Melhisedec mai gasim scris si in Noul Testament, aparand in Epistola catre evrei. Aici isus este identificat ca fiind un preot in ordinul lui Melhisedec, jucand rolul de Mare Preot, odata si pentru totdeauna.
intelepciunea lui Norea
Uneori gasit tradus si ca „Gandurile lui Norea”, este un text setian gnostic. Principala copie care a supravietuit face parte din libraria Nag Hammadi.
Textui apartine sectel gnostice setiene, ce ii au pe ieth ca erou, reincarnat in isus.
Al zecelea codex contine textul Marsanes.
Marsanes este un text setian gnostic. Principala copie care a supravietuit face parte din codexurile de la Nag Hammadi. Din acest text patru pagini lipsesc, iar alte randuri sunt sever deteriorate, nemaiputand sa fie deslusite. Cele mai deteriorate sunt primele zece pagini.
Precum Zostrianos si Allogenes, textul descrie o cosmogonie esoterica foarte elaborata, revelata prin Marsanes. ln text, sunt indicatii cum ca Setienii au dezvoltat ideea de monism, o idee comparabila cu notiunile lui Heracleon, de perfectiune universala.
Aici gasim notiunea de perfectiune universala, iar permanenta este exprimanta ca statornicia lumii a tot ce exista, materia din univers putand sa-si schimbe forma, insa neputand fi creata sau distrusa.
Cel de-al unsprezecelea codex contine 4 carti: Interpretarea Cunoasterii, Talmacirile lui Valentinus, Allogenes si Hypsiphrone.
Talmacirile lui Valentinus
Valentinus (100— 160) a fost un teolog gnostic-crestin timpuriu. A fondat scoala sa in Roma. Potrivit lui Tertullian, Valentinus era un candidat pentru episcopie, dar si-a pornit propriul drum atunci cand a fost ales altcineva.
Valentinus a scris multe lucrari, insa doar fragmente s-au pastrat. Nu suficient insa pentru a reconstitui intreg textul. Doctrina sa ne este cunoscuta prin discipolii sai. ln Talmacirile lui Valentinus se spune ca exista trei feluri de oameni: spirituali, psihici si materiali; si doar cei de natura spirituala (proprii urmasi) primesc gnoza (cunoasterea) ce le permite sa se intoarca in Pleroma. Cei de natura psihica (crestini obisnuiti) vor primi mai greu o Salvare, in timp ce aceia de natura materiala (paganii si evreii) vor fi damnati catre pieire.
Allogenes
Principala copie a acestui text este cea continuta in libraria Nag Hammadi. Desi lipsesc cateva linii. Un mic fragment a fost descoperit mai recent in Codex Tchacos.
ln text este vorba de revelatiile lui Allogene. Acesta descrie cum invinge frica si ignoranta, si ascede catre taramul esoteric a lui Dumnezeu.
Cel de-a doisprezecelea codex contine 3 carti: Spusele lui Sextus (Pitagoreic), Evanghelia Adevarului, Fragmente.
„Afirmatilie lui Sextus”, este un text eseienistic — pitagorean, popuiar atat printre gnostici cat si printre crestinn non-gnostici. Desi a fost cunoscuta inainte din alte versiuni, o traducere copta, partiala, apare intr-una din cartile apocrife ale Noului Testament.
Este similara cu Evanghelia lui Filip si Evanghelia lui Toma, fiind doar o colectie de afirmatii. Spre deosebirile de scrierile crestine, intelepciunea vine de la un om numit Sextus, nu Isus. Sextus apare a fi Pitagorean. Cea mai veche mentiune apare in secolul III, de Origen. lata cateva dintre cele 104 afirmatii:
„Nu fi anxios pentru a multumi multimea”
„Nimic nu este asa de deosebit pentru intelepciune, precum adevarul”
„Un inteligent este oglinda lui Dumnezeu”
Un posibil autor este Quintus Sextius, un filozof roman ce a combinat stoicismul cu pitagorismul, ce a trait in primul secol al erei noastre.
Si in final, cel de-al treisprezecelea, nu este chiar un codex. Contine Trimophic Protennoia si cateva randuri din „Despre Originea Lumii”.
Trimorphic Protennoia
Textul „Trimorphic Protennoia” este un text setian gnostic. Singura copie care a supravietuit este cea descoperita la Nag Hammadi.
Numele textului inseamna „Primul care Este in cele Trei Forme”, incluzand credinte setiene. Textul este neobisnuit deoarece este scrisa ca si cum ar fi scris-o insusi Dumnezeu. Textul contine explicatii ale naturii cosmologice, creatiei si o perspectiva a lui Isus.
Textul pare dificil de inteles, dar probabil aceasta a fost si intentia. Gnosticismul era concetrat mai mult spre cum textele influentau oamenii decat continutul lor.
Invataturile secrete au fost scrise in asa fel incat nu oricine citea sa poata sa inteleaga. Textul se pare ca a fost scris pentru un nivel inalt de initiati. „Acum stati! Va voi dezvalui misterele mele, pentru ca sunteti fratii mei, si le veti cunoaste pe toate.”
Aici este intradevar un mister. Urmatoarele linii lipsesc, urmand: „Am spus lor despre misterele mele”. Unele speculatii iau in considerare posibilitatea ca aceste linii sa nici nu fi existat, iar absenta lor sa faca parte din invatatura textului.
La inceputul erei crestine, crestinismul a dus o lupta de supravietuire, chiar si cu pretul ascunderii unor texte timp de 2000 de ani. Multe texte au fost denuntate ca „erezii” de catre membrii ortodocsi. Se stie demult ca multi dintre primii discipoli ai lui Isus erau condamnati de catre alti crestini ca fiind eretici, insa tot ce se stia despre ei provenea din atacurile cuprinse in scrierile oponentilor lor.
Datorita acestor evanghelii ascunse am putut afla si cealalata versiune. Cercetarea acestor scrieri este extrem de importanta, indemnul lasat de Isus „Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi” lasa o poarta deschisa tuturor celor care vor sa cerceteze indeaproape crestinismul si viata lui Isus.
https://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2023/02/images-2.jpg178284adminhttps://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2025/07/logo-transparent.pngadmin2023-02-23 18:18:232023-02-23 18:18:23Manuscrisele de la Marea Moarta – Nag Hammadi – Qumran
Conform lui Cayce, Iisus a devenit Maestru in legea iudaica inainte de a implini 12 ani. Intre varsta de 12 si 14 – 16 ani a invatat profetiile de la ”Judy” in casa ei din Carmel. Conform lui Edgar Cayce, el a fost trimis apoi in Egipt, apoi in India pentru trei ani si apoi in Persia pentru pregatiri ulterioare. Din Persia a fost chemat inapoi la moartea lui Iosif. Apoi s-a intors in Egipt pentru a incheia pregatirea sa ca profesor.
Conform lui Cayce, invataturile sale primite in India au fost “acele curatari ale corpului necesare pentru pregatirea si intarirea fizica si mental”.
Conform lui Cayce, Iisus a fost inregistrat cu numele Jeshua. Numele grec este de fapt Iisus. Ambele nume sunt prescurtari ale numelui Jehoshua, care inseamna ajutorul lui Jehovah sau Savior.
Ion Baptistul a fost aparent cu Iisus in perioada petrecuta in Egipt, doar ca la o clasa diferita. Ion a ajuns acolo la varsta de 17 ani.
Iisus si Ion Baptisul au fost in Heliopolis, Egipt pentru obtinere preotiei, pentru examinare si testare.
In cartea “Evanghelia Varsatorului a lui Iisus Hristos” de Levi, este o descriere a celor 7 nivele de initiere pe care Iisus le-a primit.
Marea piramida a fost construita ca Templu al initierii pentru Marele conducator al Fratiei Luminii. Iisus a primit ultima initiere in aceasta piramida. In Evanghelie este o referire la cele trei zile si trei nopti in mormant. Conform “Evangheliei Varsatorului a lui Iisus Hristos”, Iisus a studiat religia Brahmica si Vedele in India. A calatorit de asemenea in Nepal, Tibet, Siria si Grecia.
In India, Cayce afirma ca a studiat sub numele unui profesor spiritual “Kahjian”. In
Persia a studiat sub numele “Junner”. In Egipt a studiat sub numele “Zar”.
Prin channeling-ul lui Cayce, Levi si Djwhal Khul s-au primit informatiile referitoare la calatoria de 17 ani lui Iisus in Est.
Este fascinant ca s-au descoperit documente stravechi in Tibet si India provenind din timpul calatoriei lui Iisus acolo.
La sfarsitul anilor 1800, Nicholas Notovutch, un jurnalist rus, a aflat de la un lama de arhivele de la Lhasa, capitala Tibetului, unde au fost gasite sute de suluri stravechi care contin informatii despre viata profetului Iisus.
In est a fost numit profetul “Issa”. El a calatorit la o conventie importanta din Himis, unde este cea mai mare si cea mai cunoscuta manastire din Ladakh. El a gasit aceste documente si in 1894 a publicat versetele pretinzand ca au fost traduse de catre un alt traducator.
In aceste documente au fost gasite descrieri din viata lui Buddha Issa, care a predicat doctrine sfinte in India, alaturi de copiii Israelului”.
In aceste transcrieri se vorbeste de cum Iisus a devenit discipol Brahnim, a locuit trei ani alaturi de calugari budisti si a studiat scripturile budiste. Se spune ca a calatorit prin Nepalsi Himalaya si pe urma a mers in Persia unde a studiat doctrinele lui Zarathustra sau Zoroaster.
In 1922, Swami Abhedananda a mers la Himis, in Tibet la fel ca Notovitch si a
confirmat povestea. Swami Abhedananda, cu ajutorului unui lama, a tradus cateva
versete, pe care mai tarziu le-a publicat, alaturi de interpretarea in limba engleza a lui
Notovitch.
In 1925 Nicholas Roerich a vizitat Himis. El a publicat scrierile, pe care le-a gasit la manastiri, care au completat informatiile publicate de Notovitch si Swami Abhedananca.
De asemenea a raportat gasirea in timpul calatoriei si a altor informatii, pe care orala sau scrisa, despre calatoria lui Iisus in est.
El a publicat cartea “Altai-Himalaya, Inima Asiei si Himalayei”.
In 1939, fara cunostinte anterioare despre legendele lui Issa, Elisabethei Caspari i-au fost aratate trei carti de catre un bibliotecar din Himis, care i-a spus ca “aceste carti spun ca Iisus a fost aici!”. Sunt coplesitoare dovezile prin channeling si stiintifice ca arata ca Iisus a calatorit in est pentru a invata si studia. Este interesant ca perioada intre 12 si 30 de ani este exclusa din Biblie. Este important sa intelegem ca Biblia nu a fost scrisa de Dumnezeu, chiar daca unii asta incearca sa va spuna. Biblia a fost scrisa de persoane, iar Biblia este interpretarea omului si nu relatarea directa a lui Dumnezeu.
De aceea trebuie citita cu discernamant.
Un alt aspect il reprezinta Consiliul Ecumenic din 505 d.H. unde s-a decretat ca toate referintele legate de reincarnare trebuie scoate din Biblie pentru ca nu au fost de acord cu acest concept. Acest eveniment poate fi observat in notitele luate de la intalnirea respectiva, specificata in cartile de istorie.
Intelesul este evident. Biblia nu este doar interpretarea omului asupra conceptului despre Dumnezeu, dar este dovada ca omul sterge ceea ce nu ii convine. Este parerea mea personala ca este si cazul celor 18 ani care nu sunt mentionati din viata lui Iisus in Biblie. Nu cred ca prea inaltii bisericii erau deranjati de ideea ca oamenii comuni sa cunoasca faptul ca Iisus a studiat budismul, religiile orientale, Zoroastrianismul si misterele egiptene.
Cateva informatii fascinante pe care le-am gasit in documentele lui Cayce sunt legate de faptul ca Iisus a mai avut trei frati si surori. Aceasta este ceea ce mintea universala a spus prin Edgar Cayce. Iisus s-a nascut in neprihanie inainte ca Maria si Iosif sa se casatoreasca. Iosif si Maria, dupa casatorie, au mai avut trei copii, conform lui Cayce. Doi baieti si o fata. Numele baietilor erau James si Jude, dar numele fetei nu am fost capabil sa il gasesc.
Maria avea patru ani cand a fost aleasa sa devina una dintre cele 12 fecioare posibile sa devina Mama viitorului Mesia (Iisus). Nu ii era ingaduit vin sau bautura fermentata si a fost tinuta cu o dieta stricta.
Cand a fost aleasa de Arhanghelul Gabriel au fost tunete si fulgere pe cer, conform lui Edgar Cayce.
In templul esenienilor de care povestesc, unde era si o scoala, unul dintre lucrurile pe care ei le invatau
era abilitatea de a face channeling.
Judy, conducatoarea Esenienilor, l-a invatat pe Iisus in casa ei de la varsta de 12 ani pana la varsta de 15 –
16 ani. L-a invatat profetia, astrologia si calatoria sufletului unde Judy avea experienta.
Cayce spune ca cei trei intelepti reprezinta sau simbolizeaza cele trei faze ale experientei lumii materiale. Aurul reprezinta materialul, tamaia reprezinta eterul si mirul forta vindecatoare, asadar corp, minte si suflet. Ei au deservit ca incurajare care era necesara pentru Maria si Iosif.
Conform lui Edgard, Iisus s-a nascut la miezul noptii. Esenienii, datorita darurilor de channeling si profetie, aveau cunostinte despre venirea lui Iisus iar venirea Sa a reprezentat principalul motiv pentru unirea lor. O ultima informatie interesanta pe care Djwhal Khul mi-a spus-o este ca Maria s-a inaltat la sfarsitul vietii ei pe Pamant.
In capitolul urmator am facut cercetari extinse despre viata si invataturile comunitatii eseniene.
In opinia mea, ei sunt una dintre cele mai fascinante comunitati spirituale care au existat pe aceasta planeta.
Mai multe informatii fascinante
Pe parcursul cautarilor mele, mai multe informatii fascinante mi-au fost relevate. Una este ca Enoch (Omul care a mers cu Dumnezeu) care este implicat in “Cartea lui Enoch si Cheile lui Enoch”, este una dintre reincarnarile lui Iisus, conform lui Djwhal Khul. Enoch si-a realizat ascensiunea si in timpul acelei vieti a fost eclipsat de o fiinta care se afla in Consiliul Galactic, numit Melchizedek.
A doua informatie fascinanta este de la Brian Grattan si confirmata de Vywamus. Dupa ce Lord Maitreya a resurcitat corpul lui Iisus, el a mai trait pe aceasta planeta inca 31 de ani. In acest timp el a mers in India si de asemenea a fost teleportat in America.
O alta informatie interesanta este ca intr-o viata anterioara a lui “Mohammed”, fondatorul religiei Islamice, el a fost discipolul lui Bartholomew. In incarnarea sa ca Mohammed, Arhanghelul Gabriel si Iisus au fost doi dintre principalii lui profesori din Planul interior.
Intr-o viata ulterioara el si-a luat cea de-a 15-a initiere ca yogin in India. A revenit de mai multe ori ca Patrick Henry, unul dintre cei mai mari patrioti a Statelor Unite. Nu cred ca fundamentalistii arabi sunt foarte fericiti sa afle aceasta informatie fascinanta.
Lordul Maitreya, Hristosul Planetar, este cea mai evoluata fiinta din lantul evolutiei Pamantesti. Conform lui Paramahansa Yogananda, Maria Magdalena a fost stigmata catolica Therese Neuman.
Krishna, reincarnarea lui Lord Maitreya, a venit sa invete umanitatea cea de-a doua initiere. Daca nu ma insel, cred ca el a obtinut cea de-a cincea initiere pe parcursul acelei vieti.
Joshua David Stone
DOCUMENTAR DEEP DECEPTIONS
Science and Spirit – Vol. 1
The Great Questions in the Hamburger Universe – Știință și Spirit – Marile Întrebări în Universul Hamburgher
DOCUMENTAR DEEP DECEPTIONS
Science and Spirit – Vol. 2
HOW JESUS BECAME A CHRIST: The Hidden Years – Anii Pierduti
https://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2023/02/iisus_hristos_01710800.jpg347620adminhttps://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2025/07/logo-transparent.pngadmin2023-02-19 18:17:112023-02-19 18:17:11DOCUMENTAR SI ARTICOL – Anii necunoscuti din viata lui Iisus
La finalul cursului de PROTECTIE PSIHO-ENERGETICA, va avea loc o evaluare si un test individual, iar in urma punctajului obtinut la test, se va elibera un Certificat acreditat international IPHM.
Obtinerea Certificarii Intrenationale depinde de punctajul obtinut la evaluarea finala. Pentru certificare, cursantul trebuie sa obtina minim 85 de puncte din 100.
STRUCTURA CURS
3 Module, 12 saptamani
MODUL I – durata 2 saptamani:
Legile Universale si Creatia
MODUL II – durata 3 saptamani:
Legile Meudului (Intruparii)
MODUL III – durata 9 saptamani:
Protecţia Psihoenergetica (PSI) – Teorie si Practica
.
DIN CUPRINS:
Sferele Creatiei
Categorii de Entităţi existente în Univers
Reîncarnarea
Akasha
Vârsta Astrală
Razele Intruparii
Ingeri, Devasi, Zei & Maeştri Ascensionaţi
Categorii şi Tipuri de Atac Psi
Metode de Protecţie Psi:
Metode Energetice
Metode Reiki
Metode Radiestezice
Metode Ezoterice
Metode Angelice
Metode Religioase
Metode Psihotronice
Alte Metode
Tehnici şi Procedee Energeticede de protectie si riposta psiho-energetica
DURATA: 3 luni
SE ACHITA LUNAR, IN AVANS SAU INTEGRAL LA INCEPUTUL CURSULUI.
PENTRU REZERVARI SE ACHITA PRIMA RATA A CURSULUI IN AVANS SAU INTEGRAL.
VA RUGAM SA NU FACETI NICIO PLATA PANA NU SUNTETI SINGURI CA INDEPLINITI CONDITIILE DE PARTICIPARE.
Până nu-L găsesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ți găsesti nici sensul tău, nici sensul lumii.
Poziţia omului în creaţie e unică, suntem făpturile lui Dumnezeu, dar suntem şi realizarea noastră.
Pe Dumnezeu Il ai sădit, „inoculat”, latent, in structura ta spirituală. Tu eşti altoit cu un Om-Dumnezeu, absolut superior condiţiei tale pămanteşti. Prin aceasta şi tu eşt fiu al lui Dumnezeu. (…) Ne-a dat şi nouă puterea să fim fiii lui Dumnezeu. Dacă cineva e conştient şi trăieşte această evidenţă interioară şi pe celălalt plan al existenţei, unuia ca acela nici un rău nu i se mai poate intampla. Nici omoraţi nu pot fi, pentru că in ei prezenţa divină e forţă care face deşartă orice zvarcolire a răului asupra lor.
Incercările şi neliniştile vremii au şi ele un rost: ne provoacă la găsirea sensului ce-l avem in Dumnezeu, ca ultim reazim etern al liniştii, iar pe de altă parte ne conduc la găsirea de noi inşine, ca făpturi renăscute in Dumnezeu şi ajunse la libertatea spiritului.
Cand ajungem la cunoştinţa a ceea ce suntem de fapt, că avem o inrudire cu Dumnezeu, că locuieşte chiar in structura noastră spirituală, că suntem in pragul liberei alegeri a unei concepţii de viaţă de care să ne ţină, chiar de n-om fi pe placul lumii, atunci Dumnezeu aprinde candela şi luminează toată viaţa noastră cu concepţia creştină despre lume şi viaţă.
Să nu vă gândiţi niciodată că după moarte veţi moşteni împărăţia pe care n-aţi trăit-o încă de pe pământ.
Când dai, la început dai din ceea ce ai, apoi, de la un moment dat, dai din ceea ce ești.
Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El.
Omul bun îi vede pe toţi oamenii buni, iar cel rău şi viclean învinuieşte, osândeşte şi vorbeşte de rău nu numai pe cei ce merg strâmb, ci şi pe cei ce merg drept.
Iubirea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu.
Dumnezeu nu uită de om cum uită omul de Dumnezeu.
Calea cea mai lungă pe pămant e de la urechi la inimă, incat ani de zile nu ajung, ca să-i dai de capăt.
Omul se roagă de Dumnezeu să-l scape de necazuri şi Dumnezeu se roagă de om să-şi schimbe purtările.
Socotiţi acum, care de cine să asculte mai intai?
Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse.
Fapta bună este bună numai dacă este acoperită de smerenie.
Nu poţi propovădui împărăţia Cerurilor cu plumbii materiei pe aripi.
Mântuirea se lucrează numai pe ruinele egoismului.
Păstrarea capacităţii de incadrare in disciplină a unui suflet face dovada armoniei şi valorii sale.
Cine vrea să biruie lumea e dator să ia arma rar folosită a iertării, oricate necazuri ar pătimi de la oamenii lumii acesteia, ca unul ce vede că fraţii săi stau legaţi intr-o robie străină, in intunericul necunoştinţei de Dumnezeu şi de ei inşişi.
Până nu te-ai lepădat de tine, eşti o fântână seacă; iar dacă te-ai lepădat de tine şi te-ai dedicat lui Iisus, El te-a schimbat în izvor de apă vie. Numai aşa poate sufletul să ajungă la sine însuşi, la El – cel adevărat, lepădându-se de sine şi strămutându-se în Dumnezeu. Nu ştiu pe lume o biruinţă mai mare ca aceea de a te lepăda de tine şi a ajunge liber; e trăirea libertăţii duhului: “Adevărul vă va face liberi”. Deci, înţelegem că fără (să plătim) această vamă a făpturii noastre vechi stăteam în minciună, încolţiţi de iluzii şi striviţi de roţile necesităţii fără ieşire, strânşi în acest cleşte. De aici ne scoate numai Iisus. Când se petrece aceasta? Când îl cunoaştem pe Iisus ca inimă a inimii noastre, ca suflet al sufletului nostru, îl putem cunoaşte numai în iubirea şi bucuria pe care o simţim când renunţăm la Eul nostru şi ne aflăm faţă către faţă cu Dânsul.
Omul se desăvârşeşte şi ajunge expresie supremă, când sufletul lui se recunoaşte în veşnicie, în infinit! – ceea ce e propria sa revelaţie. Adevărata restrişte a omului stă în faptul că nu izbuteşte pe deplin să-şi aducă la expresia supremă propria-i fiinţă, că e tulburat de eul şi îşi pierde vremea cu lucruri de nimic.
Cuvintele sunt ființe vii capabile să facă treaba la care au fost trimise.
Fii mai presus de cuvintele oamenilor: să nu te atingă nici lăuda, nici ocara din ele.
În mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă.
Starea sufletului dincolo de mormânt este continuarea stării sale pământeşti, fie de viaţă, fie de moarte.
In necazuri se vede iubirea omului de Dumnezeu si de oameni.
Nimeni pe lume nu este absolut necesar pentru nimic. Vei fi sau nu, vei interveni sau ba, progresul, lumina tot se va face, cu tine sau fără tine. Există o energie ascunsă care mână lucrurile înainte. Să nu-ţi închipui, sărmană făptură pieritoare, oricât de bine ai fi înzestrat, că dacă nu eşti tu lucrurile n-au să meargă înainte. Lumina se face şi fără tine, pe deasupra capului tău. Poţi fi folositor; dar absolut trebuitor nu eşti pentru nimic. Prin urmare, la ce străduinţa? Oricum vor sta lucrurile, tu îndeplineşte-ţi înainte menirea pe care o simţi, dacă o simţi. Câtă vreme auzi în tine glasul unei misiuni, continuă-ţi calea mai departe, oricâtă experienţă brutală ar fi venit să-ţi arate că ţelul crezut al străduinţei tale s-ar putea lipsi de munca ta. Ţi-a fost rănită prezumţia pe care ai avut-o? Poate că nu mai înţelegi rostul încordării, ci sensul utilităţii tale? Nu înceta să fii ceea ce ai fost. Isprăveşte ceea ce făceai ca şi cum n-ai fi încercat nici o dezamăgire. Poate că, fără ştiinţa noastră, noi slujim vreunui scop al naturii, un scop care-i prea mare ca să-l înţelegem, prea vast ca să ni-l închipuim şi pentru care Dumnezeu ne-a pus în suflet impulsia oarbă pentru noi, dar luminată pentru El. Soldatul nu pricepe planul generalului, dar fără să-l priceapă îl aduce la îndeplinire. Întocmai aşa sună cuvântul Scripturii din Vechiul Testament: “Ori pricep, ori nu pricep, ori ascultă, ori nu ascultă, tu spune-le cuvântul Meu“…
Incepand din anul 10.000 I.Hr. istoria este plina de hieroglife, simboluri si scrieri care prezinta adorarea pe care oamenii o aveau fata de astrul luminos si cald al zilei: Soarele. Este usor sa intelegi de ce. In fiecare zi soarele rasare aducand cu el lumina, caldura, siguranta, salvand oamenii de intuneric, de frig si de pradatorii nocturni ai intunericului noptii. Civilizatiile trecute au inteles ca fara SOARE graul nu ar creste si ca fiintele vii nu ar putea trai fara el. Datorita acestor lucruri, soarele a devanit divinitatea cea mai adorata din toate timpurile.
Oamenii antici erau la fel de atenti si cu stelele. Cunoasterea lor le permitea sa stie si sa anticipeze evenimente care se repetau in decursul a lungi perioade de timp ca eclipsele si luna plina. Erau atat de intelepti incat au catalogat si grupat Harta Celesta in ceea ce astazi se numeste Harta Constelatiilor.
Aceasta este crucea zodiacului, o imagine conceputa din cele mai antice timpuri ale istoriei umane. Ea reprezinta soarele care metaforic traverseaza cele 12 constelatii in cursul unui an. Reprezinta si cele 12 luni ale anului, cele 4 anotimpuri, cele 2 solstitii si cele 2 echinoctii. Termenul ZODIAC se refera la faptul ca, constelatiile sant antropomorfizate, personificate ca fiind persoane sau animale.
Cu alte cuvinte, civilizatiile antice nu numai au observat constelatiile, soarele si stelele ci explicau miscarile si legaturile dintre ele sub forma de personificari creand in acest fel un fel de mitologie. Soarele cu puterea sa de a da viata, era personoficat in “Creatorul Invizibil” sau Dumnezeu. Era cunoscut precum “Dumnezeul Soare”, “Lumina Lumii”, “Salvatorul umanitatii”. Pe de alta parte cele 12 constelatii reprezentau etapele calatoriei “Soarelui-Dumnezeu” si erau identificate cu fenomene care se manifestau in acea perioada de timp.
De exemplu Varsatorul era omul care varsa apa, care aduce ploile de primavara.
Acesta este Horus-Ra, Dumnezeul Soare al Egiptului din anii 3000 I.Hr. Este o diviniate Soare antropomorfa, iar viata sa este povestita intr-o infinitate de mitologii care descriu miscarea soarelui pe cer. Sintetizand totul, povestea lui Horus este urmatoarea:
1) Horus este nascut la 25 decembrie de fecioara Isis-Meris
2) Nsterea sa a fost acompaniata de o Stea din Est pe care Regii au urmat-o pentru a-l gasi pe Salvator ca sa ii ofere darurile lor.
3) La varsta de 12 ani, Horus-Ra era un prodigios tanar invatator.
4) La varsta de 30 de ani a fost botezat de o persoana numita Anup, iar din acel moment a inceput domnia sa.
5) Horus avea 12 discipoli care calatoreau cu el, care savarseau miracole, vindecau bolnavi, mergeau pe ape.
6) Lui horus ii erau atribuite nume simbolice ca:
7) “ Lumina”, “Fiul ales al lui Dumnezeu”, “Pastorul cel bun”, “Mieluselul lui Dumnezeu” si multe altele.
8) Dupa ce a fost tradat de Typhon, Horus este crucificat, ingropat pentru 3 zile dupa care a reinviat.
Aceste atribute ale lui Horus, chiar daca par a nu fi adevarate, au alimentat legende si mituri in toata lumea pentru ca foarte multe alte divinitati ale diferitelor culturi antice, au aceeasi structura mitologica generala. Ceea ce conteaza este ca sant zeci de salvatori nascuti de o fecioara, crucificati iar apoi reinviati care corespund acestei descrieri in toate partile lumii.
Horus &Amp; Isis &Amp; Thoth
Chrishna din Pakistan, Budha Sakia in India, Salivahana in Bermude, Zulis, Osiris si Horus in Egipt, Odin in Scandinavia, Crite in Caldeea, Zoroaster si Mithra in Persia, Baal si Taut in Fenicia, Indra in Tibet, Bali in Afganistan, Jao in Nepal, Thammuz in Siria, Zamolxis in Tracia, Adad in Siria, Alcides in Teba, Deva Tat si Sammonocadam in Siam, Cadmus in Grecia, Gentaut in Mexic, Adonis in Grecia, Prometeu in Caucaz, Mahomed in Arabia…..
Intrebarile ar fi aceastea:
-de ce sant toti nascuti de catre o fecioara in 25 decembrie?
-de ce sant morti doar 3 zile dupa care reinvie in mod inevitabil?
-de ce au toti 12 discipoli?
Ca sa descoperim raspunsurile la aceste intrebari, vom analiza cei mai recenti Messia legati de cultul soarelui.
ISUS CRISTOS
-Cristos este nascut de o fecioara pe 25 decembrie in Betleem, nastere anuntata de o Stea din Est pe care cei 3 Regi magi au urmarit-o pentru a-l descoperi pe Salvator caruia doreau sa ii daruiasca darurile lor. De mic copil, Isus mergea in sinagoga satului ca sa invete lumea cuvantul tatalui sau. La 30 de ani a fost botezat de catre Ion Botezatorul, dupa care a inceput predicarea sa. Isus avea 12 discipoli care mergeau cu el. El facea miracole, mergea pe ape si invia mortii. Este cunoscut ca “Regele Regilor”, “Fiul lui Dumnezeu”, “Lumina Lumii”, “Alfa si Omega”, “Mielul lui Dumnezeu” s.a.m.d. Dupa ce a fost tradat de catre discipolul sau Iuda, a fost vandut pentru 30 de arginti, crucificat, pus in mormant, iar dupa 3 zile a reinviat si s-a inaltat la cer.
Inainte de toate aceste descrieri pe care ni le fac Evangheliile despre el, nasterea sa are o insemnatate astrologica:
-Steaua de Est este steaua Sirus, cea mai stralucitoare stea a cerului, care pe data de 24 decembrie se alineaza cu cele mai stralucitoare stelele ale Centrurii Orion.
-Aceste 3 stele sant numite astazi la fel cum erau numite in timpurile antice: “Cei 3 Regi”
-”Cei 3 Regi” si Sirius, steaua cea luminoasa, se aliniaza exact cu punctul din care rasare soarele in ziua de 25 decembrie.
-Acesta este motivul pentru care cei 3 Regi urmaresc Steaua de Est: cele 3 stele doresc ca sa gaseasca rasaritul, adica Nasterea Soarelui.
Fecioara Maria este Constelatia Virgo, cunoscuta ca Fecioara pentru ca Virgo in limba latina inseamna Fecioara. Hieroglifa antica pentru Virgo era “M” modificata.
Acesta este motivul pentru care Maria, ca de altfel multe ale fecioare care au nascut fii, cum ar fi mama lui Adone, Mirra, mama lui Budha, Maya, incep cu litera M.
Tot la constelatia Virgo se refera si expresia “Casa Painii”, care este reprezentarea constelatiei Virgo si a mamei Fecioara care poarta cu ele un cos cu grau.
Aceasta Casa a Painii, simbolul graului reprezinta lunile august si septembrie, luni in care se secera si se aduna recolta. Pe de alta parte Betleem se traduce cuvant cu cuvant in “Casa Painii”. Betleem, este deci un cuvant care se refera la Constelatia Virgo, un loc care se gaseste in cer nu pe pamant.
Dar mai exista inca un fenomen interesant care se produce in zilele dintre solstitiul de iarna si 25 decembrie. Imediat dupa solstitiul de vara, pana la solstitiul de vara zilele devin din ce in ce mai scurte si mai friguaroase. Privind soarele din emisfera nordica, el apare inaintand catre sud, devenind din ce in ce mai mic si mai slab. Cand este aproape de solstitiul de iarna, zilele devin din ce in ce mai scurte iar terminarea recoltatului insemna pentru popoarele antice o apropiere de moarte.
Era MOARTEA SOARELUI. Pe 22 decembrie moartea soarelui era aproape terminata deoarece soarele continuand sa se indrepte catre sud in cele 6 luni, ajunge punctul cel mai de jos al cerului. Lucrul curios care se intampla este ca soarele inceteaza sa se mai deplaseze catre sud (din punct de vedere perceptibil) pentru 3 zile. In timpul acestei pauze de 3 zile, soarele ramane in vecinatatea Crucii Sudului numita Constelatia Crux.
Dupa acesta perioada, in 25 decembrie soarele se misca cu 1 grad, de acesta data catre nord, facand ca zilele sa se mareasca, aducand caldura si primavara. Din acesta cauza se spune ca soarele a fost mort pe cruce pentru 3 zile, dupa care renaste din nou.
Acesta este motivul pentru care Isus si toate celelalte divinitati legate de cultul soarelui condivid aceasta idee de crucificare, de moarte pentru 3 zile si de reinviere. In realitate este perioada de tranzactie in care soarelle isi modifica traiectoria din nou catre emisfera nordica aducand primavara si deci Salvarea.
Cu toate acestea anticii nu celebrau reinvierea soarelui pana la echinoctiul de primavara sau Paste. Acest lucru se datora faptului ca plecand de la echinoctiul de primavara soarele depseste oficial puterea obscuritatii deoarece zilele devin mai lungi decat noptile iar conditiile pentru ca natura sa reinvie sant optime.
Simbolismul despre Isus si cei 12 discipoli, inseamna in realitate cele 12 constelatii ale Zodiacului impreuna cu care Isus-Soarele se plimba pe bolta cereasca.
Numarul 12 este repetat de foarte multe ori in biblie.
-12 triburi ale lui Israel
-12 frati ai lui Iosif
-12 judecatori ai lui israel
-12 patriarhi
-12 profeti
-12 regi ai lui Israel
-12 principi ai Israelului
-12 apostoli impreuna cu Isus
Textul Evangheliilor are de a face foarte mult cu astrologia mai mult decat oricare alt test.
Crucea crestinilor reprezinta de fapt Crucea Zodiacului si miscarea soarelui printre constelatiile ceresti. Acest simbol considerat crestin este de fapt un simbol spiritual pagan cunoscut si folosit cu mii de ani inainte de inventarea religiilor monoteiste si a lui Isus capul bisericii crestine.
Acesta nu este un simbol crestin ci o sinteza a simbolului pagan al Crucii Zodiacale.
Acesta este motivul pentru care Isus in arta sacara antica era desenat cu capul pe crucea cu raze, pentru ca Isus este “Soarele lui Dumnezeu”, “Lumina zilei”, “Salvatorul Renascut”, care va renaste din nou, asa cum apare in fiecare dimineata pe cerul senin.
El renaste mereu, ca in fiecare zi si poate fi vazut cum se renintoarce printre norii cerului cu coroana sa de spini( razele solare)
Dintre metaforele astrologice si astronomice povestite in biblie una dintre cele mai importate ne vorbeste despre Ere. In multe paragrafe se vorbeste despre Ere. ( mateo 28/20; 12/32; 13/39; 24/3) (luca: 18/30; )
Inaiante de a intelege semnificatia lor, cred ca pentru multi este comun termenul de “Precesiune a echinoctiilor”. Anticii egipteni, la fel ca multe alte culturi inaintea lor au descoperit ca la fiecare 2150 de ani, soarele se muta din echinoctiul de primavara intr-un alt semn al zodiacului. Acest lucru se datoreaza unei miscari lente angulare pe care pamnatul o mentine in timp ce se roteste in jurul axei sale. Acest fenomen se numeste Precesiune deoarece constelatiile ramam in urma sa fata de miscarile din in timpul anului.
Perioada necesara ca aceast fenomen de Precesiune sa poata traversa toate cele 12 semne zodiacale este de 25.765 de ani, iar acest an important era numit Marele An. Anticele civilizatii cunosteau foarte bine acest fenomen si se refereau la fiecare dintre aceste perioade de 2150 de ani cu termenul de Era.
Din anul 4300 I.Hr pana in anul 2150 I. Hr. a fost Era Taurului, din anul 2150 I.Hr. pana in anul 1 D.Hr. a fost era Berbecului, din anul 1 D.Hr pana in anul 2150 D.Hr. avem Era Pestilor, Era care este si astazi, iar in jurul anului 2150 vom intra intr-o noua era, Era Varsatorului.
Biblia vorbeste in mod simbolic despre cele 3 Ere dupa care va veni a patra. In Vechiul Testament, Moise cand coboara de pe muntele Sinai unde suise ca sa primesca cele 10 porunci, se infurie cand vede poporul sau care venera un Taur sau Vitel de aur. Arunca atunci tablitele si ii indeamna pe oameni sa se ucida unul pe altul pentru a se purifica. Multi studiosi ai bibliei cred ca acest lucru se intampla pentru ca Israel adora un alt zeu sau un simbol fals care il reprezenta pe acest zeu.
Adevarul este ca Vitelul de aur reprezinta Era Taurus sau Taurul in timp ce Moise reprezinta noua Era Aries, adica a Berbecului. Acesta este si motivul pentru care evreii si astazi suna in cornul berbecului. Moise reprezinta noua Era a Barbecului si o data cu sosirea acestei ere noi, toti trebuie sa paraseasca Era cea vechie.
Si alte divinitati pun in evidenta acesta tranzitie dintre Ere, ca de exemplu Mitra, o divinitate pre-cristiana care ucide un taur cu aceeasi simbologie.
Isus este deci cel care introduce Era care urmeaza dupa cea a Berbecului, adica Era Pestilor. Pestele este un simbol foarte comun in Noul Testament mai ales ca Isus este cunoscut ca fiind “Marele Pescar”. A dat de mancare la 5000 de persoane paine si 2 pesti. Cand a inceput predicarea sa, mergand catre Galileea a intalnit 2 pescari cu care se imprieteneste si care il urmeaza. Mitra sau coroana Papei de la Roma este fara dor si poate un cap de peste care reprezinta Era Pestilor.
Desi multa lume crede ca mitra papala este un simbol crestin, in realitate ea se gasea pe capul multor divinitati pagane inca dinainte de inventarea acestei religii.
Cred ca toti au vazut simbolul pestelui “Jesus Lives” lipit pe spatele masinilor, dar putini stiu ce insemana cu adevarat. Este un simbol astrologic pagan al Regatul Soarelui din Era Pestilor.
Chiar si presupusa data de nastere a lui Isus este cu certitudine data inceputului Erei Pestilor. In Luca 21/10, cand discipolii il intreaba pe Isus unde se va prepara cina de Paste dupa moartea sa, el le spune:” imediat ce vei intra in oras va va iesi in cale un om care va tine in mana o carafa cu apa. Urmariti-l in casa in care va intra. “ Acest pas este unul dintre cele mai semnificative referinte astrologice pe care le face biblia.
Omul care varsa carafa de apa este Varsatorul, care este mereu reprezentat ca un om care varsa apa dintr-o carafa. Reprezinta Era ce vine dupa Era Pestilor cand soarele, Dumnezeul Soare va lasa Era Pestilor, pe Isus, si va intra in Era Varsatorului, pentru ca Varsatorul vine imediat dupa Pesti in Precesiunea echinoctiilor. Isus spune doar ca dupa Era Pestilor va veni Era Varsatorului.
Am auzit cu toti ca se vorbeste despre sfarsitul timpurilor si despre sfarsitul lumii. In afara reprezentarilor din desenele animate in care se explica cartea Apocalipsei, acesta idee vine cu precadere din Evanghelia lui Matei (18/20) unde Isus spune: “eu voi fi cu voi in fiecare zi pana la sfarsitul lumii.” Acesta traducere a cuvantului “lume” este gresita, asa cum sant gresit traduse multe versete ale bibliei. Cuvantul original este “aeon” care inseamna “Era”. Deci traducerea corecta este: “Voi fi cu voi pana la sfarsitul Erei”. Acest lucru este adevarat pentru ca personificarea Erei Pestilor in Isus –Soare se va termina cand Soarele va intra in Era Varsatorului.
Povestile despre sfarsitul timpurilor si al lumii sant o eroare de interpretare a unei alegorii astrologice. Pe de alta parte personajul Isus este un hibrid literar si astrologic, este un plagiat a figurii Dumenzeului Soare al Egiptului, Horus.
Fabulele despre Isus sant multe si fiecare dintre ele contine de fapt falsificarea a mii de manuscrise antice scrise de catre intelepti, in care ei povesteau de fapt despre cu totul alte lucruri. Cu alte cuvinte Isus inventat de biserica si Evangheliile care vorbesc despre el au cu totul alte semnificatii iar la o analiza amanuntita se vede imediat ca in realitate religia crestina este de fapt o falsificare grosolana a cultelor pagane si a inteleptelor manuscrise ale popoarelor antice.
La finalul cursului de PROTECTIE PSIHO-ENERGETICA, va avea loc o evaluare si un test individual, iar in urma punctajului obtinut la test, se va elibera un Certificat acreditat international IPHM.
Obtinerea Certificarii Intrenationale depinde de punctajul obtinut la evaluarea finala. Pentru certificare, cursantul trebuie sa obtina minim 85 de puncte din 100.
STRUCTURA CURS
3 Module, 12 saptamani
MODUL I – durata 2 saptamani:
Legile Universale si Creatia
MODUL II – durata 3 saptamani:
Legile Meudului (Intruparii)
MODUL III – durata 9 saptamani:
Protecţia Psihoenergetica (PSI) – Teorie si Practica
.
DIN CUPRINS:
Sferele Creatiei
Categorii de Entităţi existente în Univers
Reîncarnarea
Akasha
Vârsta Astrală
Razele Intruparii
Ingeri, Devasi, Zei & Maeştri Ascensionaţi
Categorii şi Tipuri de Atac Psi
Metode de Protecţie Psi:
Metode Energetice
Metode Reiki
Metode Radiestezice
Metode Ezoterice
Metode Angelice
Metode Religioase
Metode Psihotronice
Alte Metode
Tehnici şi Procedee Energeticede de protectie si riposta psiho-energetica
DURATA: 3 luni
SE ACHITA LUNAR, IN AVANS SAU INTEGRAL LA INCEPUTUL CURSULUI.
PENTRU REZERVARI SE ACHITA PRIMA RATA A CURSULUI IN AVANS SAU INTEGRAL.
VA RUGAM SA NU FACETI NICIO PLATA PANA NU SUNTETI SINGURI CA INDEPLINITI CONDITIILE DE PARTICIPARE.
A aparut un numar considerabil de evanghelii în primele secole ale erei noastre. Biserica nu considera drept canonice (conform cu regulile Bisericii) decât Cărţile lui Matei, Luca, Marcu şi loan. Cea mai veche este cea a lui Matei, care s-a inspirat direct din evanghelia Evreilor.
Un lucru trebuie subliniat : apocrifele şi vreo cincizeci de evanghelii care au existat înainte de a fi distruse de conjuraţii, sau care există încă, sunt unanime în a recunoaşte că Isus a trăit pe timpul lui Pilat din Pont şi a lui Tiberiu.( Nu se cunoaste nici o relatare istorică putând sa acrediteze autenticitatea existenţei lui Isus. Ea ar fi dovedită, se spune, prin Actele lui Pilat, o suită de rapoarte adresate Impăratului Tiberiu de Ponţiu Pilat, guvernatorul ludeei. In aceste acte ar figura o relatare despre viaţa şi moartea lui Isus, crimele ce i se imputau de catre ludei, crucificarea sa şi chiar învierea. Aceste Acte, dacă au existat, au fost reinventate de catre Creştini, şi oricum, nu a rămas nici cea mai mică urma. Numeroase false rapoarte ale lui Pilat au fost scrise în acelaşi scop fraudulos, dar Biserica n-a păstrat nici unul.) Nu prea se cade de acord în privinţa textului, a relatării faptelor şi chiar faţă de persoana lui Isus.
Unele evanghelii dau lui Crist o figură, o doctrină şl o stare de spirit diametral opuse relatărilor lui Matei, Luca, Marcu şi loan. Relatările lui Matei şi Luca sunt ele însele adesea în dezacord formal cu cele ale lui Marcu şi loan şi uneori in contradicţie flagranta cu propriile lor expozeuri. Aceste reticenţe, aceste nebulozităţi arata că timp de secole citirea celor patru evanghelii canonice a fost interzisa credincaoşilor şi rezervata numai oamenilor Bisericii Documentele autentice au existat; mai sunt, poate, inca în Biblioteca Vaticanului. Despre acest subiect, Dr. M. Spencer Lewis, împaratul R-i-C, a scris în „Viaţa mistică a lui Isus” : „Noi (Noi: actualii iniţiaţi ai Marii Fraternităţi Albe care s-a continuat de Ia faraonul Amenhotep IV şi din care faceau parte Esenienii si isus…) ştim că Părinţii Bisericii primitive au avut acces la documente secrete, pentru că, în conciliile Bisericii creştine primitive şî în dîscutiile care s-au desfăşurat între cele mai înalte autorităţi ale Bisericii primitive, au făcut aluzie la unele părţi din manuscrise şi documente oficiale tratând despre crucificare şî alte evenimente din viaţa lui Isus care sunt acum ascunse sau eare au fost distruse.
Una din principalele griji ale Părinţilor Bisericii da îa sec, VII la XII a fost de a-şi procura toate manusicrisele şi lucrarile ce se aflau în preţioasele colecţii în ţări din Orient, care puteau conţine informaţii diferite de cele reţinute de ei”. loan, apostolul, care devine episcop în Efes, ar fi autorul celei de a patra carţi, dar este recunoscut şi admis ca această pseudo-evanghelie a fost compusă tardiv de teologi abili. Sigur nu este făcuta de loan, despre care, de altfel, nu avem nici o dovada ca a existat. Dintre cincizeci pana la o sută de evanghelii care au apărut în sec. II şi III al erei noastre, comunităţile creştine, pentru a pune capat disputei, adoptara relatarile lui Matei, Luca, Marcu şi loan şi le-au considerat ca egal de sfinte şi veridîce, în ciuda lacunelor şî a contradicţiilor lor.. Evangheliile, fiind carti „inspirate” de Sfântul Duh’, nu trebuie — în principiu — sa fîe criticate sau discutate. In zilele noastre, această consideraţie s-a redus mult şi teologii admit de buna voie ca evangheliile trebuie sa fie interpretate şi chiar corectate „în sensul bun”. „Nu se pot admite decât patru evanghelii, scrie Sfântul Jerome : toate neroziile apocrifelor (altor evanghelii) sunt bune de povestit ereticilor morţi şi nu credincioşilor in viaţa” „Ba deloc, replica adversarii lui Jerome : în evangheliile voastre canonice se află nerozii, contradictii, fapte în opoziţie, ireductibile…*’
Pentru a acorda relatările, Biserica a modificat în mai rnulte rânduri, dacă nu a machiat, Scripturile. Tasian, discipolul lui Justin, a încercat chiar sa aranjeze totul scriind „Evanghelia după cele patru (un fel de coordonare a povestirilor lui Matel, Luca, Marcu şi loan, Matei spune că Isus este fiul lui losif, descendent euccesiv din lacob, Mathan, Eleazar, Eliud, Achim, Sadoc, Azor etc.» pâna la Salomon, David şl Abraham. (Cap. 1-1, 2, 8, până la 16) Luca spune ca Isus este fiul lui Josef, dar descinzând din Heli, Mathan, Levi, Melchi, Janna, Josef, Mathatias etc., până la Abraham, Sem, Noe, Enoch şi Adam. (Cap. III 23-24 până la 38) Este curios de notat că în ciuda divergenţelor fundamentale, evangheliile lui Matei, Luca, Marcu şi loan sunt zise sinoptice, adica asemănatoare! De altfel, zice bunui sfânt, când este vorba de teze total contradictorii — cele ale genealogiei lui Isus, de exemplu — trebuie să crezi că ele se împacă. chiar dacâ nu ştim cum! Ioan, căruia trebuie să-i fie suspectată relatarea, este in contradicţie formală cu Matei, Luca şi Marcu, privind cronologia săptămânii Patimilor. Nici unul nu fixeaza Paştele la aceeaşi data. Isus, după loan, ar fi fost crucificat nu vineri, ci sâmbată, în ajunul Paştilor.
Divergenţele sunt şi mai mari în ceea ce priveşte învierea sau, mai exact, apariţia lui Isus. – Cele doua Marii (Maria Mama si Maria-Magdalena) erau prezente, asigura Matei. – Eroare. spun Luca şi Ioan : numai Maria-Magdalena era acolo ! Nu exista deci nici o marturie veridică asupra autenticitatii evangheliilor. De altfel, Biserica, cu prudenţă, le „atribuie” şi le prezintă ca scrise dupa Matei, Luca, etc. In secolul II şi III, dupa I. C. erudiţii şi doctorii Bisericii, precum Irineu, Clement din Alexandria şl arzătorul Tertullian, gândesc ca evangheliile au fost scrise de catre apostoli şl ca ele erau atât dovezi directe cât şi inspiraţie divina. Polycarp, care ar fl fost numit episcop de Smyrna de Ioan Evanghelistul, pe la anul 80, a fost dlntre toţi sflnţil, cle mal demn şi mai stimat. Contrar apostolilor care l-au renegat pe Isus, el preferă supliciul decât ruşinea renegării şi a murit ars de viu pe un rug, .făra sa se plânga, fară sa sufere ca Isus, intr-atât era blindal de credinţă. Ca şi bonzii care se sinucid prin foc! Polycarp este autorul unei scrisori catre Filipieni, cu privire la scrierile (contestate) ale lui Ignaţiu Theodoruş (primul sfânt Ignaţiu) despre care s-a zis, fals, ca i-a fosf poruncita de apostolul Petru) Ori, Polycarp vorbeşte de bine despre primele trei evanghelii, dar nu şl despre cea a lui loan! Caci evanghelia lui loan nu exista la începutul secolului II ! El este citat pentru prima data de Teofil din Antiohia, pe la anul 180 !
Pe scurt, se Intâmplă ca, după mai multe secole, evanghelia cea mai apreciată, cea mal „Iniţiatica”, spun beoţlenii” scrisa de „vulturul loan care dormea în braţele lui Isus şl la stârşit la Ghetsemani, intre Petru şi lacob”. se afle ca este un fals notoriu alchimizat In secolul II sau III, pentru a suplini lipsa de ţinuta teologica a primelor trei scrise ! Este o evanghelie ,,nu de fapte”, se spune, ci „de idei”. Pentru a te descurca în această încâlceală, trebuie si ai o oarecare idee despre climatul care domnea, acum 2000 de ani, în Egipt şi în Asia Mica, adica în punga orientală a bazinului mediteranean. Gnosticismul — ca de altfel şi în zilele noastre spiritiştii, teosofii şi cei ce cred în revelaţii divine — era la baza tuturor religiilor şi tuturor sectelor. Cirint era şeful unei secte ieşite din creştinism, dar el nu recunoştea originea divina a lui Crist.
Noi împrumutăm din Marele Dicţionar al sec. XIX, aceste note, care ne clarifîca asupra stării de spirit a oamenilor din primul secol: „Cirint admitea existenţa a două principii opuse si nu binele şi raul, ci un principiu esenţial activ, existând prin el însuşi : Dumnezeu ; şi un principiu pasiv, neexistând prin el însuşi şi imperfect : Materia. Autorul lumii nu era Dumnezeu, care nu putea intra în legatura cu Materia : creatorul aparţinea uneia din ultimele clase a sub-spiritelor inferioare, numite şi de Theodor forţe şi îngeri, dar purta în el ceva din Fiinţa divină… El era ca un eon (Eon : dîn grecul aion = timp. Este spiritul, emanat de Inteligenţa lui, Dumnezeu, mesagerul lui Dumnezeu pe lângă oameni) creatorul legislaţiei mozaice… Isus nu era fiul lui Dumnezeu ; un eon numit Christ s-a unit cu eî, în timpul botezului dîn apele lordanului şi l-a părasit în ziua crucificării. Ciririt, evreu prin naştere, credea în legea mozaica, obligatorie şi în viitoarea dominaţie a poporului iudeu asupra lumii…
Cirintenii se foloseau de Evanghelia Evreilor.” Un discipol de-al lui sfântul Paul, cu numele de Caius, publică o apocalipsa sub numele unui apostol, dând-o ca înspirată de eoni. Despre acest subiect, unii exegeţi cred că Apocalipsul zis al sfântului loan, ar fi fost scris de Cirint. PAPII ŞI
CHARLEMAGNE CORECTEAZA EVANGHELIA
Aşa cum ne spune amicul nostru scriitorul Kronos, în „Eseu de meditaţii imateriale”, Biserica a socotit, sub papii Grigore a VII-lea şi Inocent al III-lea, ca e bine să editeze pentru folosul preoţilor, un rezumat foarte blând al Evangheliilor, unde s-au introdus ritualuri şi rugăciuni zilnice. Acesta este Breviarul. Trebuie subliniat ca traducerea Evangheliilor era odinioară interzisa, „de teama ca sa nu se strecoare vreun nonsens sau o eroare” !
Nu îţi vine sa crezi în acest pios scrupul, când ştim ca conciliile, papii şi suveranii creştini, au traficat cu neruşinare „sfintele Scripturi1*, inclusiv traducerea lul sfântul Jerome, în sec. IV, adica Vulgata, care este singura acreditată de Biserica creştina din Roma ! Cele mai radicale modificări, scrie Kronos, dateaza de la conciliul din Niceea şi au fost motivate prin înţelegerea dintre Papa Damase 1 şi împăratul Constantin. Cu aceasta ocazie, cele mai vechi Evanghelii şi mai ales Evanghelia Evreilor (evanghelia primitiva a sfântulul Matei), au fost declarate şi ţinute secrete (apokruphos== apocrife).
In afară de asta, în cele patru Evanghelii care au ramas, au fost facute adăugiri, sustrageri şi modificri de care se miră sfântul Jerome, însarcinat de a face traducerea în limba latină. El se mira cu atât mai mult cu cât tocmai traducea în latină Evanghelia Evreilor şi de care i se împunea sâ nu ţină seama! Apoi sfântul Victor, epîscop din Tumones (Africa), ne spune că la sfârşitul sec. V. papa Anastase II ordona să se examineze, să se critice, cenzureze şi amendeze din rsou sfintele Scripturi. Charlemagne, cu puţin înaintea morţii sale, făcu la fel (Duchesne : Historiae Francor scriptores) imitat de papa Sixt Quint (1585-1590), care completa opera pe care predecesorii săi au început-o, pentru a face pe placul împaratului. La acea epocă, Biserica fabrica o epistol a sfântulul Petru, respinsa apoi de teologi şi un document, relativ la o donaţie atribuita împaratului Constantin, pentru a-l starni pe Chalemagne sa-îiconstituie un regat în Italia.
GUTENBERG ŞI EVANGHELIILE
Mai mult, mii de corecturi au fost făcute şi papa ameninţa cu teribile anateme pe oricine va îndrăzni în viitor sa se atîngă de texte . apoi facu o noua revizie, care a modifîcat mai mult de doua sute de pasaje ! Papa Clement al VIII-Iea (1592–1605), la puţini ani, facu noi rectificări care au fost din fericire ultimele, caci tiparul era inventat ! Pentru ce toate aceste modificari ? Este foarte simplu, cea mai mare parte din dogme fiind în contradicţie cu sfîntele carţi, trebuia sa se puna sfintele scrieri de acord cu dogmele ! Trebuia ca între Dumnezeu şi om sa nu existe decât Biseraca, careia omul trebuia să se supuna în prealabil, fara de care nici un contact cu Dumnezeu nu îi era permis. Christos a spus totuşi : „Dumnezeu este pretutindeni” (dar aici este un panteism periculos ! Nu trebuia riscat ca omul sa adore pe Dumnezeu în credinţa sa ! Numai Biserica dicta voinţa lui Dumnezeu ! ‘ Acest cuvânt, voinţa, este contrar liberului arbitru, pe care creatorul ni l-a permis : evangheliile primitive nu vorbeau decât de dorinţele lui Dumnezeu, care acţioneaza asupra tuturor creaturilor sale, mai ales asupra omului, pentru a-l ajuta sa le împlineasca.
ADEVARATA RUGACIUNE A CREŞTINILOR
Deci Evanghelia este sursa de erori şî contradicţii, dar în plus s-a stabilit o complîcitate între preoţi şi credincioşi de a schimba ceea ce trebuia considerat lucrul cel mai sfânt : rugăciunea. Fiecare joacă jocul, ştiind bine la ce să se aştepte — Faceţi-vă rugăciunea dimineaţa şi seara, recomanda bunul preot! Şi credinciosul, îşi face efectiv ruga … dar nu o spune pe cea bună ! A face vine din latină, facere, care înseamnă : a fasona, fabrica, construi, combina. Ah, pentru a fabrlca, combina, Dumnezeu este servit ! Căci, se pot controla uşor, creştinii, preoţii, atât în intimitatea camerei lor, cât şi în public, în biserica, inventa, fabrica o rugăciune, care, ineluctabil. îi va duce în infern ! „Pomana este ruga prin excelenţă : ea atinge mereu un scop” zice Feneton, arhiepiscop de Cambrai ! „Ce rugă este mai plăcută decât a şterge lacrimile celui sărman”, zice Bossuet… care, cu siguranţa, nu se gândea la pacătoasa care ştergea picioareîe lui Isus.
Sfântul Matei, în evanghelia sa, cap. V, vers 9-13, indică creştinilor cum trebuie sa-l cinsteasca pe Dumnezeu ! (9) „Va veţi ruga deci în această manieră : Tatal Nostru carele eşti în ceruri, fie binecuvântat numele tau. (10) Vie împărâţia ta, facă-se voia ta precum în cer aşa şi pe pământ . (11) Pâinea noastra cea de toate zilele da ne-o noua. (12) Şi iarta greşelele noastre, precum iertăm şi noi celor greşiţi. (13) Si nu ne duce pe noi în ispita, şi ne izbăveşte de cel rău. Amin î”
ÎNTINSELE PUSTIURI DIN PARADIS
Această rugăciune este magnifica şi demna de cea mai înalta stimă, cel puţin pentru ereticii care suntem. Am avea scrupule sa schimbam cât de cât ceva. Vai! Creştinii au golit-o de seva sa hranitoare suprimand partea cea mai importantă din text : Şi iarta-ne noua greşelile, precum şi noi iertam celor greşiţi nouă. lată cum arată o dorinţă magnifică de dezinteresare, de milă, de voinţă de a place lui Dumnezeu pentru a ajunge în regatul sau. Căci Luca (XVIII, 25) a precizat bine :
,,Mai degrabă va trece cămila prin urechea acului, decat va intra în rai bogatul‘. Totul este clar, net, respectabil, dar tot aici este puţina ipocrizie păcătoasă a pseudo-creştinilor, burghezi egoişti şi capabili, care deliberat, omit din rugăciunea lor tot ce are legatura cu rotunjirea portofelului lor ! 0 foarte mică frază, în adevar, dar a cărei respectare, rnodificând comportamentul societaţii umane, ar schimba dintr-o dată faţa lumii! Ori, se poate constata : în zilele noastre, rugăciunea zisa în biserici este amputată : exist incontestabil o înţelegere între preoţi şi credincioşi pentru a „uita” aceasta poveste a datoriilor !
In acelaşi mod, iudeii „uita legea lui Moise care ordona oricărui Drept, oricărui Credincios, odată la cincizeci da ani, să elibereze sclavii, sa plateasca datoriile, sa redea proprietarilor primitivi pământurile înstrăinate. Ironie a hazardului sau o premoniţie ? în capitolul VII din evanghelia sa, Matei, prevăzând poate sectarismul, razboaiele Religiei, Inchiziţia, simonia, rasismul etc. notifica expres : (20) Veţi recunoaşte deci pomii prin fructele lor. (21) Cei care îmi spun : Doamne, Doamne nu vor intra toţi în împărăţia cerurilor ; ci numai acela (subliniat în text) va intra, care împlineşte voinţa tatălui meu care este în ceruri. In pustiile posomorâte, îngrozitoare, din Paradis, există puţini creştini, puţini oameni din toate zarile, dîn toate credinţele, dacâ am crede Evanghelia.
BIBLIA A FOST FALSIFICATA
Poruncile au fost dictate lui Moise pe muntele Sinai si Legea a fost scrisă de Dumnezeu însuşi. (Exod, cap. XXXII) : (15) Moise se întoarse deci de pe munte, ţinând în mână cele două table drept marturie, scrise pe ambele părţl. (16) Ele erau lucrarea lui Dumnezeu ; după cum scrierea ce era gravată pe aceste table era tot de mâna lui Dumnezeu. Ar parea de neconceput ca credincioşii să îndrăzneasca să conteste şi să falsifice ceea ce există mai sfânt, mai divin în Lege : Poruncîle lui Dumnezeu, Şi totuşi… CELE 15 PORUNCI Poruncile lui Dumnezeu, sau Decalogul, figureaza in Biblia canonică zisa Vulgata, în Exod, capitolul XX, Stă scris : (1) Domnul vorbi apoi în acest fel lui Israel : *) Este bine de precizat ca Domnul este Dumnezeul Israeliţilor, poporul sfânt. dar şi al altor popoare.
Se zice în Exod: cap; XIX v: 5 ; „Daca deci veţi asculta vocea mea şi veţi fi cu mine, veţl fî singurul din toate popoarele pe care îl voi păstra ca pe propriul meu bun, caci întregul pământ este al meu”! Mai departe ; „Veţi fi imperiul meu şi un împeriu consacrat prin sacerdoţiu : veţi fi naţiunea sfântă”. Poruncile lui Dumnezeu sunt date cu variante Importante in Deuteronom v. v. 6 la 21; (4) Nu veţi face idol din nici o figură ce este sus în cer si jos sub pamânt, nici din tot ceea ce este în apa si sub pământ. (5) Nu îi veţi adora şi nu le veţi da suverunul cult. Căci eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Dumnezeul puternic – şi gelos, care răzbună nedreptatea parinţilor asupra copiilor până la a treia şi a patra generaţie în toţi cei care mă urăsc. (6) Şi care da (sic) îndurare pentru mii de generaţii celor care mă iubesc şi păzesc preceptele mele. îată ceea ce este clar, precis şi autoritar : al doilea comandant interzice formal de a desena sau de a forma imagini ale lui Dumnezeu, ingeri şi sfinţi, Isus, Maria, Gabriel etc.
Este chiar categoric interzis sa reproduci ca imagine orice ar fi figurativ în cer sau sub pământ. Crucifixul este incontestabil un sacrilegiu şi tot la fel sunt statuile Sfintei Familii şi ale apostolilor, irnaginile pioase inserate în cartea slujbei, Biblia, susţinuta prin desene şi foţografii, presa ilustrată, fîe ea editată de Iudei sau de Catolici. Mai e de spus imediat ca directorilor de ziare le e .asigurat un loc bun, în infern, alaturi de confraţii lor de la televiziune.
De notat ca Poruncile nu sunt numerotate, dar se pot aranja în 15 precepte principale :
1. Nu veţi avea zei straini (ver. 3 cap. XX Exod)!)
2. Nu veţi face chip cioplit (ver. 4)
3. Nu veţi adora chipurile (ver. 5) .
4. Nu veţi lua în deşert numele Domnului (ver. 7) ‘
5. Veţi sărbători ziua sabatului (ver. 8)
6. Veţi cinsti pe tatăl şi mama voastra (ver. 12)
7. Nu veţi ucide (ver. 13)
8. Nu vă veţi deprava (ver. î4)
9. Nu veţi înşela (ver. 15)
10. Nu veţi face false mărturii (ver. 16)
11. Nu veţi dori casa aproapelui, nici femeia si nici bunurile sale (ver. 17) ;
12. Imi veţi face un altar de pamânt (ver. 24).
13. Nu veţi face idoli de argint şi nici de aur (ver. 23).
14. Dacă veţi face un altar de piatră, nu-l veţi clădi din pietre cioplite, căci va fi murdarit daca veţi folosi dalta. (ver 25)
15. Nu veţi urca pe trepte altarul meu (ver. 26).
LEGEA LUI DUMNEZEU ESTE RIDICULIZATA
Constaţi uluit că 12 prescripţii din 15 sunt ridiculizate de Biserică ; în adevăr, nu se respectă decât poruncile l şi 4. a nu avea zei străini şi de a nu jura. Dumnezeu însusi este sfidat, căci neascultându-L, ucigand, furând catedrale nu înseamnă a-L cinsti! Papa Alexandru VI — pentru a nu-l cita decât pe acesta -— mergea şi mai departe în sacrilegiu : el a avut de la Rosa Vanozza, care era maritată, cinci copii, printre care celebrii Cezar şi Lucreţia Borgia. Acest papa, care, în ce-l priveste, viola cele ciricisprezece porunci, muri în 1503, otravit, se spune, cu o băutură „pe care o bau din greşeală şi pe care o pregatise pentru un cardinal căruia ii râvnea bunurile”.
Ramâne de ştiut daca Dumnezeu a fost inspirat indicând aceste prescripţii, dintre care majoritatea sunt înţelepte, dar din care, vai ! unele ne par atât de demodate. Desigur acesta este motivul pentru care oamenii rectifică şi cenzureaza Evanghelia : corectează adică cuvântul lui Dumnezeu şi pe cel a lui Crist.
DUMNEZEU ESTE EXCOMUNICAT
La al 3-lea Conciliu de la Niceea, care era al 7-lea, şi s-a ţinut de la 24 septembrie la 23 octombrie 787, trei sute saptezeci şi şapte de episcopi din Grecia, Turcia, Sicilia şi Italia, întruniţi in Sfânta-Sofia din Constantinopole, au decretat ceea ce urmează contra iconoclaştilor : ,,Decidem ca sfintele imagini, fie in culori, fie în mozaic sau din orice materie convenabilă, trebuie să fie intreprinse, fie în biserici, pa vasele, hainele sfînţite, zidurl, fie în case, fîe pe drumuri; căci cu cât îi vedem mai mult in imagini pe Isus Christos, pe sfânta sa mamă şi pe sfînţl, cu atât suntem îndemnaţi sa ne amintim de originale si sa le iubim.
Trebuie dat acestor imaginu respectul şi adorarea onorifica, după credinţa noastra, adevarata latrie (adoraţie) care nu convine decât naturii dîvine. Se va putea, totuşi apropia de aceste imagini tămâîe şi lumânărî, cum se foloseşte cu privire la cruce, evanghelii şl alte lucruri sfinţite; totul după piosul obicei al vechilor, caci cinstirea este legată de originalul pe care il reprezintă. Asta este doctrina sfinţilor Parinti şi tradiţia Bisericii catolice; cei care îndrâznesc să gândeascâ altfel, poruncim ca ei sa fie destituiţi, dacă sunt episcopi sau preoţi şî excomunicaţi daca sunt călugari sau laici”.
Această decizie a fost incontestabil cea mai importanta pe care oamenii au luat-o vreodată, căci ea destituia pe Dumnezeu sau excomunica dupa cum era consîderat ca preot sau ca laic! In adevăr, Dumnezeu, in poruncile sale, interzicea forma de a tipări, desena sau grava, adica de a face imagini ! Ceea ce a fost categoric blamat de teologii de la Niccea Rămâne deci de ştiut, dacă Dumnezu mai exista sau a fost excomunicat de Biserică.
Primul conciliu de la Niceea s-a tinut în 325. El întrunea 2048 de episcopi, din care cea mai mare parte erau veniţi pentru a combate şi nega divinitatea lui Isus. Imparatul Bizanţului, Constantîn I-iul. reuşi sa-i ducă de nas şi impuse pe Chrîst divin ameninţând pe ron-testatari cu „exilul” daca persistau în a nu accepta ,judecata emisa de majoritate.” „Majoritatea”, ca la grevişti de la Renault şi Peugeote, grupa 318 Parinţi; ,,minoritatea” opozanţilor atingea, la început, cfra de 1500. Ameninţarile au redus contestatarii la douazeci şi doi de episcopi, printre care preotul Arius şî Eusebiu, episcop de Gesareea. Au fost total excomunicaţi. Carţile lui Arius au fost arse şi conciliul decretă pedeapsa capitala contra tuturor celor care deţineau un exemplar.
Sigur, nu trebuie negata, toata valoarea Bibliei. chiar dacr tot ceea ce trateaza despre Evrei şi privilegiile lor este fals şi lipsit de fundament. De exemplu, Exodul este o pura fabulaţie în care o aventură, peste masura îngroşata, se întâmplă unui trib nomad Nici un egiptolog nu crede în aceasta rocambolescă aventură despre care nu avem nici un document.
In cursul unei emisiuni televizate la 30 iulie 1970, Dl Jean Leclant, titularul catedrei de egiptologie din Sorbona, Shafik Allam, conferenţiar la Universîtatea din Tubingen, Labib Habachi, directorul serviciului de Antichitaţi din Cairo şi Andre Caquot, director de studii la Şcoala Practică de înalte Studii, specialist în Biblie, au fost de acord că Biblia era un roman. Dl. Labib Habachi asigura ca în Egipt, n-au fost în timpul lui Moise, decât câteva sute de strămoşi ai Evreilor. Şi aparţineau unor naţiuni diferite, nomade. Pentru profesorul A. Caquot, creaţia artificială a poporului evreu nu urcă decât până la trei mii de ani. Reiese din aceste mărturii ca relaţia din Exod în deşertul Egiptului, pâna la pseudo-intrarea în Pământul fagăduit, este un fals, cu adevărat elaborat în timpul lui Solomon.
Faimoasa trecere a Mării Roşii este deci şi ea de domeniul ficţiunii, cu atât mai mult cu cât clericii egip-teni de la Casa Scribilor, mereu atenţi în a povesti cel mai mic fapt divers într-un imperiu unde nu se petrecea în general nimic, nu ar fi trecut cu vederea furtul vaselor de la templu de catre Evrei, fuga lor în deşert, deplasarea armatei faraonului, înghiţirea ei de valuri.. Ori, toate arhivele istorice şi tradiţionale ale Egiptului sunt mute asupra acestor evenimente ! Profesorul Caquot, socotind ca nu s-a întâmplat nimic din toate astea, crede că această relatare mincinoasă este poate simbolica, daca ea înfăţişează victoria lui Dumnezeu asupra apelor şi pe cea a Israelului asupra Egiptului. Astfel, Israel şi Biblia nu ar fi în realitate, decât nişte emanaţii artificiale, fabricate, inventate, cum ,sunt scrierile altor popoare şi ale altor religii. Insuşi zeul Yahve, este împrumutat de la beduinii din deşert.
YAHWE NU ERA DUMNEZEUL EVREILOR
lată ce ne spune despre acest subiect Dl. Caquot: „Partea inferioară a coloanelor sălii hipostil a templului nubian din Soleb este acoperita de ecusoane conţinând nume de popoare din Asia şi Africa învinse de Egipteni Fiecare ecuson este prevăzut cu bustul unui barbat (în basorelief) ale carui mâini sunt legate la spate. Mai multe ecusoane încep prin formula ! t3 s3-s-w” „tările Shabou ale Beduinilor de…” si unul din ele poartă : t3 s3-s-wy-h-w3-w ; w3-w trebuie probabil vocalizat -wo, aşa ca acest ecuson vorbeşte de ,,Beduinii lui Yahwo” Este foarte tentant şa vezi acolo acelaşi nume ca al lui Dumnezeu din Biblie. caci se banuie de mult timp că tetragrama trebuie sa fi avut pronunţia originala Yahwo şi nu Yahwe.
Dar în acest document, y-h w3-w nu este un nume divin. Celelalte ecusoane te fac să crezi ca este un nume de loc, de ţara a celor pe care Eeiptenii îi numeau Shasu (nomazi traind la est de istmul de Suez La fel, egiptologi competenti ca S. Herrmann şl J. Leclant nu ezita sa admita identitatea numelui divin israelit cu numele unui loc situat la est de Egipt. Se poate în adevar ca nnumele Zeului lui Israel sa vina de la numele unui loc, poate cel al unui munte ce s-ae afla exact in regiunea de unde diverse texte biblice au facut sa vina YHWH.
https://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2023/01/4_nag-hammadi_codices.jpg322570adminhttps://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2025/07/logo-transparent.pngadmin2023-01-30 18:17:122023-01-30 18:17:12EVANGHELIILE AU FOST MODIFICATE
Stapane Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Creatorule si Chivernisitorule a toate, Sfant si slavit esti; Imparatul imparatilor si Domnul domnilor, slava Tie. Tu, Cel ce locuiesti in lumina cea nepatrunsa si neapropiata, pentru rugaciunea mea, a smeritului si nevrednicului robului Tau, departeaza demonii si stinge viclenia lor de la robii Tai; revarsa ploaie la buna vreme peste tot pamantul si fa-l sa-si dea roadele lui; copacii si viile sa-si dea deplin rodul lor; femeile sa fie dezlegate si eliberate de nerodirea pantecelui; acestea si toata lumea mai intai fiind dezlegate, dezleaga si toata zidirea de toate legaturile diavolesti. Si dezleaga pe robul Tau (numele) impreuna cu toate ale casei lui de toate legaturile satanei, ale magiei, ale farmecelor si ale puterilor potrivnice.
Rugaciunea Sfantului Ciprian
Impiedica Tu, Doamne Dumnezeul parintilor nostri toata lucrarea satanei, Tu Cel ce dai dezlegare de magie, de farmece, de vraji si de toate lucrarile satanicesti si de toate legaturile lui, si distruge toata lucrarea vicleana prin pomenirea Prea Sfantului Tau nume.
Rugaciunea Sfantului Ciprian
Asa, Doamne, Stapane a toate, auzi-ma pe mine nevrednicul slujitorul Tau si dezleaga pe robul Tau (numele) de toate legaturile satanei si daca este legat in cer, sau pe pamant, sau cu piele de animale necuvantatoare, sau cu fier, sau cu piatra, sau cu lemn, sau cu scriere, sau cu sange de om, sau cu al pasarilor, sau cu al pestilor, sau prin necuratie, sau in alt chip s-au abatut asupra lui, sau daca din alta parte au venit, din mare, din fantani, din morminte, sau din orice alt loc, sau daca a venit prin unghii de om, de animal, sau gheare de pasare, sau prin serpi (vii sau morti), sau prin pamantul mortilor, sau daca a venit prin strapungere de ace, dezleaga-le pentru totdeauna, in ceasul acesta, Doamne, cu puterea Ta cea mare.
Rugaciunea Sfantului Ciprian
Tu Doamne, Dumnezeul nostru, Care cunosti si stii toate, dezleaga, sfarama si distruge, acum, lucrarile magiei, iar pe robul Tau (numele) pazeste-l cu toti ai casei lui, de toate uneltirile diavolesti. Zdrobeste, cu insemnarea cinstitei si de viata facatoarei Cruci, toate puterile potrivnicilor. Pustieste, distruge si departeaza, pentru totdeauna, toate lucrarile magiei, vrajitoriei si fermecatoriei de la robul Tau (numele).
Rugaciunea Sfantului Ciprian
Asa, Doamne, auzi-ma pe mine pacatosul slujitorul Tau si pe robul Tau cu toti ai casei lui, si dezleaga-i de demonul de amiaza, de toata boala si de tot blestemul, de toata mania, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lenea, lacomia, neputinta, prostia, neintelepciunea, mandria, cruzimea, nedreptatea, trufia, si de toate ratacirile si gresalele, stiute si nestiute, pentru Sfant numele Tau, ca binecuvantat esti in veci.
Se vorbeste destul de mult de tablitele Sumeriene, dar foarte putini au citit traducerea acestora. Ele prezinta istoria in varianta Sumeriana.
Tablitele de la Tartaria, mai vechi cu cca. 1000 ani decat cele Sumeriene, inca nu sunt complet descifrate, iar cele descifrate prezinta calcule matematice intr-un alt sistem. Deci pana la definitivarea descifrarii placutelor de la Tartaria, cand e posibil sa aflam o completare sau o schimbare radicala a istoriei, e bine sa cunoastem varianta „traducerii” (sub rezerva unei posibile dezinformari) tablitelor Sumeriene. Asemanarea multor aspecte cu scrierile biblice e covarsitoare.
Zecharia Sitchin, cunoscut datorita traducerii (descifrarii) tablitelor Sumeriene, a caror inteles schimba radical istoria omenirii, catalogat si ca fiind un manipulator, de catre unii, dar si fiindui apreciata traducerea de catre altii.
In cartea ” An.unnak.ki Versus An.unnak.ki ” , Aryana Havak prezinta pe scurt istoria tablitelor Sumeriene, dar si traducerea catorva dintre tablite. In continuare aveti acest pasaj :
Aceasta ar fi istoria oficială, prezentată succint, a Sumerului.
În urma unor ample săpături arheologice, printre care cele din 1850, din zona Mosulului, efectuate de Sir Layard şi cele nu mai puţin faimoase din Telloh, care au fost începute de nişte arheologi francezi în anul 1877 şi au fost continuate de alte echipe până în anul 1913, s-a reuşit aducerea la lumină a unor uriaşe vestigii arheologice care atestă rolul civilizator pe care l-au avut sumerienii. Cu ocazia acestor şantiere s-au găsit aprox. 250.000 de tăbliţe şi cilindri, preponderent din lut şi piatră, pe care se afla întreaga istorie a Sumerului. Din păcate nu s-au tradus decât foarte puţine. Ele sunt considerate ca fiind una din cele mai mari descoperiri arheologice din istoria umanităţii, dar deşi au trecut peste 150 de ani de la aceste evenimente, ele continuă să fie ignorate şi excluse din istoria oficială. Acest lucru se datorează faptului că ele contravin versiunii oficiale, atât din punct de vedere istoric, cât şi religios. Majoritatea acestora fac referire la situaţia economică, socială, religioasă şi politică din acea perioadă. Cel mai important apărător şi traducător al acestor scrieri este reputatul savant Zecharia Sitchin, istoric şi poliglot, care a studiat ani la rând aceste texte şi care, în urma unor argumente coerente, a ajuns la concluzia că această civilizaţie sumeriană a fost un «dar al zeilor».
Ceea ce este însă important şi interesant de aprofundat este Lista Sumeriană a Zeilor şi Zeiţelor. Această listă se află gravată pe o multitudine de tăbliţe de lut şi sigilii de piatră şi cuprinde o perioadă de aproximativ 400.000 de ani. Cu toate că anumite voci au afirmat că ele sunt reale şi trebuiesc acceptate, datorită lungii perioade pe care o acoperă, comunitatea ştiinţifică a respins aceste informaţii considerându-le neverosimile. Ei îşi bazează argumentaţia şi pe faptul că conducătorii sunt descrişi ca fiind zei sau nemuritori.
În aceste înscrisuri sumeriene zeii sunt numiţi An.unnak.ki – în traducere, cei care au venit din cer pe pământ. Nu putem să nu facem o corelaţie cu religia oficială şi anume cu faptul că în Geneză apar nişte personaje ce sunt numite Nefilimi, cuvânt a cărui traducere uzuală este cea de uriaşi, dar a cărui interpretare corectă ar fi: cei care au venit jos.
Mitologia sumeriană afirmă că au existat o serie de zei şi zeiţe, buni sau răi, care au venit pe pământ şi au creat rasa umană. Sitchin spune că aceşti zei au sosit de pe o planetă numită Nibiru sau Planeta încrucişării, pe care asirienii şi babilonienii o numeau Marduk. Sumerienii credeau că această planetă are o orbită eliptică de 3.600 de ani pământeni şi că orbita acestui astru ar începe undeva între Jupiter şi Marte şi s-ar extinde departe în spaţiul cosmic. În prezent s-a identificat un corp ceresc, numit Planeta X, care este situat dincolo de Pluto şi care se pare că face parte din sistemul nostru solar. În traducerea lui Sitchin, planeta Nibiru ar fi cauzat, la începutul formării sistemului solar, distrugerea unei planete numită Tiamat. Se pare că centura de asteroizi dintre Marte şi Jupiter a apărut ca urmare a ciocnirii dintre Tiamat şi una din Lunile planetei Nibiru. Acest cataclism este descris în amănunt pe câteva tăbliţe, însă nu mai există nicio o altă dovadă care să susţină această ipoteză. Singurul argument care se poate aduce este faptul că sumerienii aveau ample, dar totodată neobişnuite cunoştinţe de astronomie, nefireşti pentru acea perioadă, ei având tăbliţe cu reprezentări ale sistemului solar şi al planetelor, reprezentări în care sunt desenate corect poziţiile, mărimea şi orbitele acestora.
Conform calculelor acestora Nibiru trece prin sistemul nostru solar odată la 3.600 de ani, iar sumerienii au numit această perioadă un SAR. Pe tăbliţe găsim afirmaţia că anunnakki au ajuns pe pământ cu 120 de SAR înaintea potopului. Asta ar însemna aproximativ 432.000 ani. Sitchin crede că aceşti zei aveau viaţa foarte lungă, de până la 500.000 de ani pământeni. Tot el spune ca aceştia au venit pe Terra cu scopul de a căuta aur. Se pare că aurul le era necesar la refacerea atmosferei de pe planeta lor, întrucât aceasta se deteriorase. De aceea au venit aici. au construit mine situate în principal în actualul Zimbabwe, zonă numită de sumerieni AB.ZU, au făcut baze între actualele Iran şi Irak. Însă după o perioadă, dându-şi seama că nu pot face munca, au combinat ADN-ul lor cu cel al lui Homo Erectus, creând astfel Homo Sapiens.
Tăbliţele descriu modul în care au fost combinate genele Anunnakki cu cele ale băştinaşilor, ba mai mult, fac referire la anumite recipiente în care au fost creaţi embrionii. Se pare că în misiunea lor de a căuta aur ei au mai aterizat şi pe alte corpuri cereşti cum ar fi Lahmu (Marte) şi Luna. Iniţial au fost 900 de colonizatori, dar doar 600 s-au stabilit pe Terra.
Locuitorii de atunci ai zonei sumeriene au fost primii care au interacţionat cu ei şi tot ei au fost cei cărora de-a lungul timpului le-au fost dezvăluite informaţii privind sistemul solar, astronomia, construcţia de oraşe, agricultura, canalizare, etc.
Anunnakki aveau ca şi conducători pe Enlil şi Enki, care erau fiii conducătorului suprem al celor de pe Nibiru, numit Anu. Enki împreună cu Ninhursag sau Ninti se pare că au fost cei care i-au creat pe oameni, deşi Enlil s-a opus cu vehemenţă. Ninhursag, Ninti sau Ninkharsag este descrisă ca având vaste cunoştinţe medicale şi apare deseori în reprezentările sumeriene sub forma unei potcoave cu ajutorul căreia se tăia cordonul ombilical. În anumite reprezentări ea apare ca fiind o femeie însărcinată.
Ulterior aceasta devine zeiţa mamă şi o regăsim în diverse religii sub felurite nume ca: regina Semiramida, Isis, Barati, etc.
Tăbliţele ne spun că în fazele iniţiale s-a încercat combinarea ADN-ului zeilor cu feluritele vietăţi existente pe Terra la acel moment. Aşa se face că au apărut creaturi cu diverse defecte sau hibrizi, inapţi în a munci.
Într-un final, după multe combinaţii şi încercări eşuate, au descoperit formula corectă şi astfel s-a născut LU.LU, primul Homo Sapiens. În conformitate cu textele sumeriene Lulu a avut ca mamă o femeie din Africa, iar descoperiri recente arată că Homo Sapiens a apărut pentru prima oară acolo. Ştiinţa confirmă că noi am avut acelaşi strămoş feminin care a trăit în Africa acum 150.000–300.000 de ani. Tot ştiinţa demonstrează că acum 35.000 de ani s-a produs o nouă intervenţie, la fel de bruscă ca prima, asupra ADN-ului uman, în urma căreia a apărut Homo Sapiens Sapiens.
Pe tăbliţele sumeriene apar numele şi ierarhia zeilor anunnakki. Astfel: tatăl zeilor se numea AN (cer) iar mama lor ANTU. Aceştia stăteau în cerul lor şi veneau în vizită pe E.RI.DU doar rareori.
Ishtar
Se pare că aceşti doi au fost cei care i-au trimis pe Enlil şi Enki, care erau fraţi vitregi, să guverneze pământul. Ulterior aceştia au devenit din fraţi, rivali. Tăbliţele mai descriu faptul că oamenii au primit posibilitatea procreerii, iar acest lucru a dus la o explozie demografică. Se pare că acesta a fost declanşatorul unui conflict major între Enlil şi Enki, conflict în care Enki a ţinut partea rasei nou create. De altfel atât legendele sumeriene cât şi textele Vedice povestesc despre conflicte permanente în rândul zeilor, iar dacă ne gândim şi la mitologia greacă observăm aceeaşi stare conflictuală la nivelul zeilor, care exploda la cel mai mic incident.
Zeii sumerieni sunt descrişi ca având mai multe înfăţişări. Uneori sunt umanoizi, alteori au cap şi aripi de păsări şi adesea au aspect de reptilă. Această ultimă reprezentare apare în special în imaginile în care aceştia sunt descrişi ca fiind războinici. Aceste tipare sunt repetitive şi se regăsesc pretutindeni. Interesant este faptul că în texul tăbliţelor, pe parcursul a mai multe sute de mii de ani, se regăsesc numele aceloraşi zeităţi.
Cel mai important zeu era Anu, dumnezeu din cer, stăpânul constelaţiilor, rege al zeilor, spiritelor şi demonilor şi care locuia în cele mai înalte zone din cer. El avea puterea creaţiei şi puterea distrugerii, pedepsindu-i astfel pe cei răi. El a fost tatăl lui Anunnku, în traducere, cel venit din cer.
Pe una din tăbliţe apare Enmeduranki, un prinţ din Sippar, care a fost îndrăgit de Anu, Enlil şi Enki. El a fost adus de Shamas la adunarea zeilor. Ei i-au arătat cum «să vadă uleiul pe apă» şi multe alte secrete. Apoi i-au dat Tăbliţa Divină care conţinea secretele Cerului şi ale Pământului. Tot ei l-au învăţat cum să facă calcule matematice.
Sumerienii nu i-au numit dumnezei pe anunnakki, ci DIN.GIR, adică cei puri, strălucitori. Nu are sens să intrăm în amănunt în aceste descrieri. Informaţiile se găsesc şi pot fi accesate. Este important de menţionat că textele sumeriene împart istoria în două părţi: înainte şi după Potop. Se pare că a existat un potop care a venit şi a distrus ceea ce creaseră anunnakki. Ei spun că după ce apele s-au retras, anunnakki au decis că au fost prea măreţi (în sensul de buni) pentru umanitate. Termenul folosit este ELU, care se traduce din acadiană ca măreţ.
Dacă suprapunem informaţiile tăbliţelor peste cele din Biblie vedem că anumite idei corespund, regăsindu-se în ambele scrieri.
Iar după ce au început a se înmulţi oamenii pe pământ şi li s-au născut fiice, Fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au ales dintre ele soţii, care pe cine a voit.
Dar Domnul Dumnezeu a zis: „Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceştia, pentru că sunt numai trup. Deci zilele lor să mai fie o sută douăzeci de ani!”
În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi (nefilimi), mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii: aceştia sunt vestirii viteji din vechime.
Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ şi că toate cugetele şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele,
I-a părul rău şi s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ.
Şi a zis Domnul: „Pierde-voi de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci îmi pare rău că le-am făcut.”
Babylon
Potopul a ţinut pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi s-a înmulţit apa şi a ridicat corabia şi aceasta s-a înălţat deasupra pământului.
Şi a crescut apa mereu şi s-a înmulţit foarte tare pe pământ şi corabia se purta pe deasupra apei.
Şi a sporit apa pe pământ atât de mult, încât a acoperit toţi munţii cei înalţi, care erau sub cer.
Şi a acoperit apa toţi munţii cei înalţi, ridicându-se cu cincisprezece coţi mai sus de ei. Şi a murit tot trupul ce se mişca pe pământ: păsările, animalele, fiarele, toate vietăţile ce mişunau pe pământ şi toţi oamenii.
Toate cele de pe uscat, câte aveau suflare de viaţă în nările lor, au murit
Şi aşa s-a stins toată fiinţa care se alia pe faţa a tot pământul, de la om până la dobitoc şi până la târâtoare şi până la păsările cerului, roate s-au stins de pe pământ, şi a rămas numai Noe şi ce era cu el în corabie.
Iar apa a crescut mereu pe pământ, o sută cincizeci de zile.
Geneza
De altfel dacă ar fi să cercetăm legendele şi miturile existente pe întreg pământul am realiza că pretutindeni apare ideea de potop. În tăbliţele sumeriene se povesteşte cum anunnakki au părăsit pământul în navele lor în timp ce întreg teritoriul era acoperit de apă. Există în prezent dovezi geologice care confirmă că acum aproximativ 11.000 î.Hr. pe Terra s-a produs o catastrofă care a distrus toate aşezările existente. Ici colo apar noi descoperiri, dovezi ale unor civilizaţii avansate, dar care nu sunt luate în seamă.
Tot pe aceste tăbliţe găsim informaţii cu privire la faptul că sumerienii îşi vedeau zeii ca fiind buni şi puternici şi de aceea atribuiau eşecurile şi nereuşitele personale ca fiind răsplata propriilor fapte. Astfel s-a născut credinţa că dacă îţi dispreţuiai sau judecai dumnezeul acesta îţi aducea boli, suferinţă, dezastre. Din scrieri aflăm că în acea zonă geografică ploile erau rare şi că atunci când ploua şi apăreau inundaţii acestea erau puse pe seama unui demon care trăia în Golful Persic şi care se răzbuna pe ei. Tot la sumerieni apare ideea că un copil se naşte deja păcătos şi că orice suferinţă este dată pe merit şi că trebuie mulţumit pentru ea.
Panteonul Zeilor Sumerieni
Sumerienii atribuiau calităţi umane zeilor şi astfel avem informaţii despre tot felul de conflicte cum ar fi cel apărut între zeul bovinelor Lahar şi sora lui, zeiţa cerealelor, Ashnar. Apare apoi o ceartă între Emesh, zeul verii, răspunzător de floră, construcţii, oraşe şi temple şi Eten, zeul iernii, care era responsabil cu naşterile şi roditul. Se pare că aceşti zei erau geloşi şi voiau să fie lăudaţi în permanenţă. De asemenea a existat un conflict şi între Enki şi Ninhursag (doamna care dă viaţă). Acesta se pare că ar fi mâncat opt plante crescute într-un loc special, numit grădina divină şi ar fi declanşat astfel furia zeiţei. Aceasta l-a blestemat, dorindu-i ca opt părţi din corpul lui să se îmbolnăvească, iar Enki s-a îmbolnăvit. Una din zonele afectate a fost o coastă.
Într-un final lui Ninhursag i s-a făcut mila şi s-a întors să îl însănătoşească. Ea a creat opt divinităţi care să îl vindece, din care una a fost făcută special pentru coasta bolnavă. Ea se numea Nin-Ti, în traducere doamna coastă. Să fie acesta oare o asemănare cu biblica Eva?
Despre Ninhursag se ştie că a avut o fiică şi un fiu cu Enki. Aceasta a devenit ulterior zeiţa păşunilor, iar fratele ei pe nume Ninurta a fost văzut ca fiind răspunzător de fântâni. Ninhursag este numită şi Niniti-doamna vieţii sau Mammi şi răspundea de facilităţile medicale.
Enki iese din apă la îndemnul mesagerului său Isimud care este uşor de identificat prin cele două feţe care privesc în părţi opuse (dualitate).
În reprezentări, Enki apare adesea reprezentat de doi şerpi care se încolăcesc, imagine foarte asemănătoare cu cea a AND-ului uman şi cu cea a caduceului, simbol folosit şi în prezent de medicină. Pe tăbliţe se află consemnat faptul că el a sfidat Consiliul Conducător al Anunnakkilor, care hotărâse să distrugă umanitatea, pentru că o vedea ca fiind o creaţie imperfectă, şi l-a învăţat pe Ziusudra (Noe sumerian) cum să îşi construiască o barcă spre a se salva pe el şi familia lui.
Perioada domniei lui Enki se întinde pe 120 SAR. Templul lui principal se numea E-ENGUR-RA, în traducere, casa din străfundul apei şi se alia în Eridu, o localitate situată în zona văii Eufratului. Se mai ştie despre Enki că a avut un copil cu fiica sa care a dat naştere unei fete pe nume Nikurra. Enki s-a împreunat şi cu aceasta şi astfel s-a născut Uttu. Important este faptul că Enki apare întotdeauna ca protector şi învăţător al omenirii şi este văzut ca fiind creatorul omului.
Spre deosebire de fratele său Enki, Enlil este descris ca fiind un zeu al vântului sau al dominaţiei. Tăbliţele spun despre el că ar fi fost aruncat din DILMUN, casa zeilor, pentru că ar fi violat o fată pe nume Ninlil. Aceasta însă l-a urmat în pribegie şi i-a născut patru copii. Enlil este văzut ca fiind stăpânul pământului şi este cunoscut ca fiind inventatorul târnăcopului.
În afara acestor principali zei, în tăbliţele sumeriene mai găsim relatări şi despre alte zeităţi, fiecare având un rol binestabilit în ierarhia existentă.
Consider că este important să amintim cronologia evenimentelor, stabilită de Sitchin, în urma traduceri tăbliţelor.
Evenimente înainte de Potop
450.000 Î.Hr.
Atmosfera planetei Nibiru începe să se deterioreze şi devine astfel ostilă vieţii. Anu îl detronează pe Alalu şi ajunge cu ajutorul unei nave pe Terra. Aici găseşte zăcăminte de aur şi realizează că acestea pot fi folosite spre a salva atmosfera planetei sale.
445.000
Anunnakki aterizează pe Terra şi îşi stabilesc baza la Eridu, cu intenţia de a extrage aur din Golful Persic. Ei sunt conduşi de Enki, care este fiul lui Anu.
430.000
Pământul începe să devină ospitalier datorită climei care devenise mai blândă. Anunnakki sosesc pe Pământ în număr mare. Ei sunt conduşi de sora vitregă a lui Enki. Ea era doctor şi avea şi rang conducător.
416. 000
Producţia de aur începe să scadă, iar acest lucru îl determină pe Anu să vină pe Pământ. Împreună cu el soseşte şi fiul lui, Enlil. Odată ajuns aici, Anu hotărăşte ca exploatarea minieră să aibă loc în Africa. Totodată îl numeşte pe Enlil coordonator al misiunii Terra. Enki este trimis în Africa. În momentul în care voia să părăsească Terra, Anu este atacat de nepotul lui Alalu.
400. 000
În sudul Mesopotamiei existau şapte localităţi dezvoltate. Cele mai importante erau: un port spaţial în Sippar, Centrul de Control al Misiunii din Nippur şi Centrul Metalurgic din Shurrupak. Minereurile erau transportate din Africa cu ajutorul unor nave. Metalul era rafinat şi apoi trimis în sus, pe orbită. De aici era încărcat în navele care soseau regulat de pe Nibiru. Igigi era răspunzător de trimiterea produsului finit.
380.000
Igigi îl sprijină pe nepotul lui Alalu iar acesta încearcă să ia Pământul în stăpânire.
Enliliţii câştigă într-un final războiul împotriva zeilor.
300. 000
Anunnakki se răzvrătesc deoarece nu le convenea munca grea pe care o depuneau în mine. Enki şi Ninhursag se văd puşi în situaţia de a găsi alţi muncitori. De aceea se gândesc să creeze lucrători. Primi lucrători obţinuţi prin manipulare genetică au avut la bază ADN-ul unei femele de maimuţă. Aceştia au fost primii Homo Sapiens. Ei sunt puşi la muncă în locul anunnakki lor. În acelaşi timp Enlil aduce lucrători primitivi în Edin din Mesopotamia. Homo Sapiens a fost creat având posibilitatea procreerii şi de aceea a început să se înmulţească.
200.000
O nouă eră glaciară se abate asupra Pământului. Acest lucru face ca viaţa să regreseze.
100.000
Clima începe să îşi revină, încălzindu-se. Fiicele oamenilor care erau deosebit de frumoase sunt râvnite de către anunnakki. Aceştia încep să se cupleze cu ele. Acest lucru îl enervează pe Enlil.
75. 000
Asupra Pământului se abate o nouă eră glaciară. Pe Pământ este atât de frig încât doar omul Cro-Magnon supravieţuieşte.
49. 000
Enki şi Ninhursag se decid să pună noi conducători în Shuruuppak. Ei îi aleg din rândul oamenilor, dar din categoria celor ce aveau părinţi anunnakki. Acest lucru îl înfurie pe Enlil, care se hotărăşte să distrugă întreaga populaţie.
13. 000
Enlil îşi dă seama că se va produce o catastrofa globală odată cu trecerea planetei Nibiru prin apropierea Pământului. Valul uriaş ce urma să se propage pe Terra avea să îi ducă planul la bun sfârşit. El îi pune pe anunnakki să jure că nu vor divulga oamenilor această informaţie.
Evenimente după Potop
11.000 î.Hr.
Enki nu poate respecta promisiunea şi îl învaţă pe Ziusudra cum să îşi construiască o barcă sigură. Apele se revarsă asupra pământului. Anunnakki urmăresc întreaga scenă de la bordul navei lor. După ce apele au început să se retragă, Enlil acceptă ca populaţia rămasă să primească unelte şi seminţe. Oamenii încep să cultive mai întâi în zonele înalte. Enki îi învaţă cum să domesticească animalele.
10.500
Descendenţii lui Ziusudra primesc trei ţinuturi unde să îşi desfăşoare activitatea. Ninurta, fiul lui Enki, îi ajută făcând stăvilare şi secând râurile spre a le oferi teren fertil.
Enki intervine şi el, făcând valea Nilului cultivabilă. Peninsula Sinai este transformată în port pentru navele spaţiale. Anunnakki construiesc un Centru de Control pe muntele Monah, viitorul Ierusalim.
9.780
Primul născut al lui Enki, pe nume Ra/Marduck, împarte domnia Egiptului între Osiris şi Seth.
9.330
Seth îl capturează pe Osiris, după care îl omoară tăindu-l în bucăţi. Preia apoi rolul de conducător al Nilului.
8.970
Fiul lui Osiris, pe nume Horus, îşi răzbună tatăl iniţiind primul război al piramidelor. Seth reuşeşte să scape refugiindu-se în Asia. El ia peninsula Sinai şi Canaan-ul.
8.670
Urmaşii lui Enlil nu sunt de acord cu faptul că descendenţii lui Enki controlau toate zonele de zbor şi de aceea iniţiază un al doilea război al piramidelor. Ninurta câştigă bătălia şi goleşte piramidele de echipament. Ninhursag organizează o conferinţă de pace. Conducerea Egiptului este preluată de urmaşii lui Thoth. Dinastia Ra/Marduk îşi pierde puterea. Se construieşte Heliopolisul.
8.500
La porţile facilităţilor spaţiale sunt construite turnuri de veghe. Unul dintre acestea se afla în Jericho.
7. 400
Este o perioadă a păcii. Anunnakki dezvăluie oamenilor noi cunoştinţe. Este momentul în care începe perioada neolitică. Egiptul este condus de semi-zei.
3.800
Anunnakki se hotărăsc să înfiinţeze din nou oraşele zeilor în Sumer. Este momentul în care apare civilizaţia. Primele oraşe construite sunt Eridu şi Nippur. Anu vine în vizită pe Terra. Cu această ocazie se construieşte oraşul Uruk, iar templul acestui oraş este închinat zeiţei Inanna, care era nepoata lui Anu.
Regi pe Pământ
3.760
Oamenilor le-a fost dată conducerea. Ninurta face prima capitală la Kish. În Nippur apare calendarul. Civilizaţia începe să se răspândească şi în afara Sumerului.
3.450
Nannar/Sin preia conducerea în Sumer. Babilonul este proclamat de către Marduk ca fiind „poarta zeilor”. Acum are loc cunoscutul incident de la turnul din Babel, iar anunnakki reuşesc să amestece limbile oamenilor. Thoth a fost dat jos de pe tron de către Ra/Marduk. Dumuzi, fratele lui Thoth, cel care o trădase pe Inanna este arestat şi apoi ucis din greşeală. Marduk este zidit de viu în marea piramidă, dar reuşeşte să scape printr-un tunel. Pleacă apoi în exil.
3.100-3.350
Sunt ani de haos, care se sfârşesc odată cu instalarea unui faraon. Civilizaţia înaintează ajungând în a doua regiune.
2.900
Conducerea Sumerului este preluată de Erech, căruia Inanna îi dă putere peste a treia regiune. Acesta este momentul în care valea Indus începe să se civilizeze.
2.650
Regatul Sumerului începe să se destrame, ocazie cu care capitala se mută. Enlil îşi dă seama că oamenii sunt din ce în ce mai greu de condus.
2.371
Inanna se îndrăgosteşte de Sharru-Kin (Sargon). Acesta îşi stabileşte capitala la Agade. Acesta este momentul naşterii imperiului akkadian.
2.316
Sargon, vrând să stăpânească cele patru regiuni, desacralizează pământul Babilonului. Conflictul dintre Inanna şi Marduk capătă amploare şi ia sfârşit doar în momentul în care Nergal, fratele lui Marduk, pleacă din Africa, spre a-l convinge să părăsească Mesopotamia.
2.291
Tronul din Akkad este ocupat de Naram-Sin. Acesta reuşeşte cu ajutorul Inannei să intre în Egipt prin peninsula Sinai.
2.255
Inanna preia puterea în Mesopotamia. Narram-Sin sfidează Nippurul. Marii anunnakki atacă Agade, ştergându-l de pe faţa pământului. Inanna reuşeşte să scape. Grupări loiale lui Enlil şi Ninurta ocupă Sumerul şi Akkad.
2.220
Civilizaţia Sumerului explodează graţie unor conducători abili din Lagash. Gudea este ajutat de Thoth să construiască un ziggurat în onoarea Ninurtei.
2.193
Este anul în care Terah, tatăl lui Abraham se naşte într-o familie de înalţi preoţi.
2.180
Egiptul se împarte în două. Urmaşii lui Ra/Marduk rămân cu sudul iar faraonii obţin tronul Egiptului de Jos.
2.130
Autoritatea începe să se deterioreze în Mesopotamia. Inanna nu reuşeşte să reziste la conducerea Erechului.
Era decisivă
2.123
În Nippur se naşte Abraham.
2.113
Enlil îi încredinţează lui Nannar, pământul din Shem. Se decide ca Ur să fie capitala noului imperiu. Ur-Nammu se urcă pe tron şi devine protectorul Nippurului. Tatăl lui Abraham, Terah, vine în Ur spre a încheia o alianţă cu curtea regală.
2.096
Ur-Nammu este ucis în război. Oamenii sunt convinşi că omorârea lui a fost aranjată de Anu şi Enlil. Terah pleacă împreună cu familia sa în Harran.
2.095
Shulgi vine la tron în Ur. Imperiul începe să prospere. El se îndrăgosteşte de Inanna şi devine iubitul acesteia. Dă Larsa elamiţilor în schimbul promisiunii că vor servi ca legiune străină.
2.080
Prinţii din Theba, care îi erau loiali lui Ra/Marduk au început să facă presiuni asupra nordului ce se afla sub Mentuhotep I. Nabu. Fiul lui Marduk obţine adepţi, pentru tatăl său, din Asia de Vest.
2.055
Nannar îi ordonă lui Shulgi să trimită trupe elamite pentru a stopa revolta din oraşele canaanite. Elamiţii ajung la intrarea în peninsula Sinai şi la portul spaţial.
2.048
Moare Slugi. Marduk se mută în ţinutul hitiţilor. Abraham stăpâneşte peste sudul Canaanului, fiind ajutat de o trupă de elită.
2.047
Amar-Sin, cunoscut din Biblie ca Amraphel, devine regele Urului. Abraham pleacă în Egipt, de unde revine după cinci ani, însoţit de mai multe trupe.
2.041
Amar-Sin, ghidat de Inanna, formează coaliţia regilor din est şi organizează o expediţie militară în Canaan şi Sinai. Conducătorul acesteia este elamitul Khedor-la’omer. Abraham le blochează accesul la intrarea în portul spaţial.
2. 038
În timp ce imperiul se destramă, Shu-Sin îl înlocuieşte pe Amar-Sin la tronul din Ur.
2.029
Ibbi-Sin îl înlocuieşte pe Shu-Sin. Provinciile vestice sunt din ce în ce mai mult orientate către Marduk.
2.024
Marduk intră în Sumer şi se înscăunează în Babilon. Lupta se extinde către centrul Mesopotamiei. Pământul sfânt al Nipurului este întinat. Enlil ordonă pedepsirea lui Marduk şi Nabu, însă Enki se opune. Cu toate acestea fiul lui Enki, Nergal îi ţine partea lui Enlil. Nabu împreună cu ajutoarele lui încearcă să captureze portul spaţial, moment în care marele anunnakki aprobă folosirea armelor nucleare. Nergal şi Ninuria distrug atât portul spaţial cât şt oraşe canaanite.
2.023
Vântul poartă deşeuri radioactive către Sumer. Oameni şi animale mor răpuşi. Apa este otrăvită şi pământul devine sterp. Sumerul şi întreaga sa civilizaţie zac în ruine. Abraham moare la vârsta de 100 de ani, iar moştenitorul lui devine Isaac.
După cum am mai spus, aceasta este cronologia evenimentelor, cronologie stabilită de Sitchin în urma analizării tăbliţelor sumeriene. Trebuie menţionat că există multe voci, mai mult sau mai puţin autorizate, care contestă aceste evenimente. Este însă izbitoare similitudinea şi cronologia unor evenimente înşiruite aici, cu cele descrise de alte surse din antichitate şi în primul rând cu cele din Biblie. Peste tot apare un dumnezeu/forţă supremă care a făcut omul, l-a învăţat, i-a dat pereche, l-a izgonit atunci când a încălcat o lege, etc. În toate tradiţiile se vorbeşte despre un potop care a venit să şteargă păcătoşii de pe suprafaţa pământului şi despre un singur om, care avertizat fiind, şi-a luat măsurile necesare. Dacă este să luam în calcul că majoritatea munţilor sunt tineri, atunci nu putem să nu acceptăm ideea unor convulsii, apărute nu departe în trecut, la nivelul scoarţei terestre. Până şi Platon menţionează într-una din lucrările sale că agricultura a început întâi în regiunile înalte, deoarece un val uriaş distrusese toate aşezările de la şes.
Nu vreau să spun mai multe, vă las să trageţi concluziile singuri. Vă recomand însă înainte de a accepta o versiune, oficiala sau neoficială a istoriei, să analizaţi cât mai multe surse. Numai aşa vă veţi putea forma o opinie corectă asupra trecutului nostru.
În jurul datei de 12 iunie 2006, un batalion de infanterie, care avea ca sarcină supravegherea zonei petroliere de la Baza aviatică din Talil, situată în sud-estul Bagdadului, a descoperit accidental o cutie de cupru în interiorul căreia se aflau mai multe tăbliţe de lapis-lazuli ce aveau gravate în ele simboluri ale scrierii cuneiforme. Fără să ştie exact despre ce este vorba, Agenţia Naţională de Securitate, împreună cu guvernul american şi britanic, au restaurat o tăbliţă. Pentru a vedea despre ce descoperire era vorba aceasta a fost dusă la British Museum. Membrii au fost asiguraţi că rezultatul va fi făcut public, dar se pare că forţe guvernamentale au interzis acest lucru. Enervaţi aceştia au plecat către British Museum spre a lua parte la proiect. În acest mod, au apărut simultan în mai multe oraşe, transcrieri ale textului străvechi. Probabil că asta a fost marea noastră şansă de a afla de această descoperire.
Tăbliţa I
După dorinţele lor, tronul regal a fost coborât din ceruri
Drepturile au fost perfecţionate, ordonanţele divine au fost exaltate.
În locuri pure, cinci oraşe au fost construite: primul fiind Eridu, al doilea Badtibira. Larak a fost al treilea şi Sippar al patrulea. Al cincilea oraş a fost Shuruppak al cărui rege am fost eu, Ziusudra.
Acestea au fost centrele cultului. Aceste cinci oraşe au fost desemnate centrele cultului.
Un vuiet a ieşit din aceste centre de cult. Un vuiet perturbat de zei.
După ce oraşele au fost distruse, centrele cultului au fost distruse de asemenea.
După dezastru, inundaţia trimisă să acopere tot pământul, distrugătoarea vieţii.
Iar eu Ziusudra, pe vârful înalt al muntelui Nimush, am aranjat şapte şi şapte bărci, pline cu trestie, pini şi liliac şi am dus ofranda pentru a răspândi tămâia în toate direcţiile, iar zeii au mirosit mireasma.
Au mirosit mireasma, şi s-au adunat în jurul ofrandei precum muştele.
Belet-ili a venit. Ea ţinea în aer un ornament în formă de muscă pe care Anu îl făcuse în focul său interior.
„Jur că pe acest medalion albastru,
Că nu o să uit niciodată aceste zile, niciodată!”
Când Enlil a ajuns, m-am adunat cu soţia mea în jurul zeilor.
Ne-a atins sprâncenele şi ne-a spus „Hithero, Ziusudra a fost o fiinţă umană, acum va fi cunoscut ca şi Utnapishtim, şi el împreună cu soţia vor fi zei, ca şi noi.”
Şi am fost duşi departe.
Am fost duşi la locul de unde izvorăsc mari râuri.
La Gihon, Pishon, Tigris şi Euphrates.
În acel loc îndepărtat trăim.
Acolo, la sursa marilor râuri trăim.
Când am ajuns în acel loc de peste lumi,
Enlil mi-a spus, către Utnapishtim, a spus
„Tu”, „cel de departe” vei face munca conducătorului tău EA.
Cândva înţelepciunea venea dintr-un zid de trestie, aşa vei face şi tu.
Vei lua decizii pentru alta, o cu totul altă corabie. Scrie-le în tabletele din lapis-lazuli
Scrie-le în tabletele alese.
Apoi pune-le într-o cutie de bronz, pusă pe o trestie şi pe crengi de pin şi liliac.
Împarte înţelepciunea. Împarte bogăţia. Ascunde-le, departe
În oraşul celui mai puternic erou, care a văzut ce a fost ascuns.
Inspectează fundaţiile, puse de către cei 7 maeştri zidari (masoni) pe cărămizile arzătoare. Vezi cum străluceşte precum bronzul în soare?
Urcă-te pe scări. Uită-te la pământul pe care îl întrupează.
Admiră grădinile, templele şi magazinele, toate locurile magnifice.
Caută piatra din mijloc
Uită-te sub.
Acum, în acele timpuri, în acele zile, lumea era încă nouă.
Când Enlil a adus în faţă tăbliţele, pământul abia se uscase.
Coliba roşie, coliba roşie. Zid, Zid.
Coliba roşie ascultă, zid reflectă
Dă jos coliba, construieşte o barcă
Lasă posesiunile. Caută viaţa.
Renunţă la bunurile lumeşti. Ţine sufletul în viaţă.
O nouă furtună se apropie, dar ploile nu urlă. Altă inundaţie vine. Din nou peste pământuri.
Fii pregătit şi pregăteşte-ţi crucile familiei
Schimbă bucuria din sufletele oamenilor.
Ascunde-te în îmbrăţişarea lui Nibiru, întoarcerea luminii în permanentul cerului. A fost (ilizibil)
Sfârşitul tăbliţei
Tăbliţa II
Din prima băutură
Când a intrat pentru prima oară sub manta
Pentru nectarul negru al „raqiya” acesta a fost predestinat
Peste mii de ani, ei au venit
În cea mai violentă formă, au venit
Şi au întrerupt căile vechi
(ilizibil)
Şi oamenii pământului au fost ţinuţi prizonieri în propriile case
Invadatorii s-au luptat între ei pentru bogăţiile pământului
Pentru nectarul negru
Zeii se uitau trişti la ce se întâmplă
Şi s-au consiliat între ei
Pentru un remediu
(ilizibil)
(ilizibil)
În acest timp invadatorii au continuat
Spre oripilarea martorilor, invadatorii au continuat
(ilizibil)
(ilizibil)
Când a apărut urâtul semn în deşert
Uzurpatorii nu au luat de seamă (ilizibil)
Acolo în Dilmun
(ilizibil)
(ilizibil)
Marii zei s-au adunat
Marii zei s-au adunat în Dilmun
(ilizibil)
Ninhursag a adus schimbarea înaintea lui Enki
(ilizibil)
Şi soarta oamenilor a fost pecetluită
Sfârşitul fragmentului
Tăbliţa III
S-a stabilit că naţiunile se vor întoarce
(ilizibil)
(ilizibil)
Naţiunile oamenilor se vor întoarce în pântec
În Nibiru, eterna mamă creatoare
(ilizibil)
(ilizibil)
(Ilizibil)
Annuaki au fost trimişi în faţă
Din ceruri Annuaki au fost trimişi către creaţia lor
(ilizibl)
An, Enlil, Enki şi Ninhursag creatorii oamenilor cu capete negre
Fondatorii Eidu, Bad-tibira, Larsa, Sippar şi Shuruppak
(ilizibil)
Primele oraşe au fost fondate
(ilizibil)
Acestea au fost păstrătoarele naţiunilor
Puternicii oameni cunoscuţi care au dat afară Nephilimul
Şi au construit temple divine, ordine, ritualuri şi ceremonii
(ilizibil)
Acestea au fost generaţiile, naţiunile multitudinii.
Această multitudine de naţiuni a curs din ceruri
(ilizibil)
Annuaki, An, Enil şi Ninhursag au trimis înainte mesajele divine
(ilizibil)
Aşteptând întoarcerea lor, întoarcerea copiilor, creatorii oamenilor au aşteptat
(ilizibil)
Cu inimile grele, dar pline de bucurie au aşteptat
Tăbliţa IV
Un nou potop a venit
Din ceruri un nou potop a venit
Cu Dilmun pe dreapta şi sacrul Eridu pe stânga
Annuaki s-au adunat
Între două locuri pure, locul de apă pură
De unde Gihonul şi Pish-onul, Tibru şi Eufrat au curs
Ungând pământul şi oamenii într-o baie purificatoare.
Aceste ape limpezi, cele ce susţineau viaţa au secat
Marile râuri au secat
Acum praful suflă în acele locuri.
Unde marile râuri curgeau cândva
Praful domneşte în acel loc.
Marduk a deschis uşa şi fiii lui Dilmun au mers înainte
Fiii lui Dilmun
Tinerii bravi ai acelui oraş pur
Cel mai luminat dintre oraşe
Au venit în timp ce fiii lui Eridu pregăteau masa
Recitau incantaţia, uitata ceremonie veche
Radiant cu mâinile curate stă Ninhursag
În faţa Annunaki
Cu mâinile curate se pregătea. Supraveghea pregătirile incantaţiilor potrivite, ofrandele şi ceremoniile.
Copiii, zeii creatori, consiliul, Annuaki, pentru ei
Se pregătea
(ilizibil)
Naţiunile, triburile de pe pământ s-au pregătit în timp ce patru oameni puternici ţineau şi focurile şi vânturile
Ca nimic să nu se întâmple pe pământ.
Nici noapte, nici zi, întuneric sau lumină, monotonia dăinuia.
Până când naţiunile, triburile şi-au luat zborul
De pe pământ, naţiunile alese şi triburile au zburat,
În timp ce un munte de foc a ieşit din mare
Curăţând pe cei necuraţi, înghiţind cerul.
Sfârşitul Tăbliţei
Tăbliţa V
Sfânta migraţie peste ceruri
Annunaki
Zeii din apus s-au adunat în locurile sacre vechi şi noi
Ea, Ninki, Inanna şi Utu
Enlil lângă Ninlil, Adad lângă Ninhursag
Zeiţa mamă, (ilizibil) înţeleapta Mammi
A administrat drepturile divine în lumina focurilor consacrate
În timp ce zeiţa pântec, Belet-ili era prezentă
Focurile veşnice, făcute din trestii pure, liliac şi pin ardeau în locurile predestinate
Sub grija oamenilor cunoscuţi, progeniturile antice
Progeniturile antice ale lui Umal au administrat focurile
La trei şi două puncte (ilizibil) au făcut (ilizibil) oamenii înţelepţi fac o ofrandă pe pământ
După ritualul cerc, Umal, naţiunile şi triburile s-au refugiat
La trei şi două puncte, locurile de (ilizibil) pe calea spre ceruri
Naţiunile lui Umal şi triburile s-au spălat pe mâini
Au învăţat ceremoniile şi ritualurile în acele locuri (ilizibil) prin migraţia sfântă
În acele locuri, Umal, naţiunile pământului şi triburile
Au fost făcuţi curaţi din nou
În acele locuri Umal a fost făcut curat într-o baie purificatoare
Scufundat total, acesta a ieşit curat
Ca şi tinerii din Dilmun (ilizibil)
Au pregătit nava nouă, noile nave, planificatele nave.
Inscripţionate de Ut Napishtim după sfaturile lui Enlil din partea lui Ea,
Au fost pregătite în acele locuri predestinate.
La două, trei puncte (ilizibil)
Bravii tineri din Dilmun au pregătit navele.
Pentru (ilizibil) drum prin ceruri, migraţia sfântă
Bravii tineri din Dilmun au administrat (ilizibil)
Al doilea (ilizibil) următoarea (ilizibil), locul chinului lui Umal a fost pregătit
Abundenţa a fost dăruită pământului
Seminţe, cereale, pomi fructiferi şi peşti de tot felul mării
Sub îndrumarea lui Umal se va (ilizibil… ilizibil… ilizibil) nu va merge.
Zeii din Apsu, consiliul şi annunaki au spus:
Spre ceruri îşi va căuta Umal pâinea
Şi în ordonanţele divine îşi va găsi Umal dreptatea
Umal nu va mai (ilizibil) în locurile desemnate, locurile sacre.
Traducere tablitelor din engleză de Cristian David Isăilă
https://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2023/01/tablitele-sumeriene2.jpg368490adminhttps://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2025/07/logo-transparent.pngadmin2023-01-19 18:17:202023-01-19 18:17:20TABLITELE SUMERIENE – Adevarul despre istoria partiala a Terrei
Gheorghe Vâlcea – tâmplarul părintelui ARSENIE BOCA – „Unul ca el se naşte o dată la o mie de ani”
I-a sculptat crucea de mormânt părintelui Arsenie Boca. A lucrat, ca tâmplar, alături de el, timp de 12 ani, devenind buni prieteni. Astăzi, Gheorghe Vâlcea este unul dintre puţinii martori ai ultimilor ani petrecuţi pe pământ de părintele Arsenie
„Să-mi faci crucea”
Noiembrie, 1989. Afară ninge uşor şi fulgii se lipesc de fereastră. Dalta muşcă încet din lemnul tare. Printre lacrimi, cu o durere surdă în inimă, tâmplarul a sculptat deja un nume – „Arsenie”. Ar trebui să mai scrie încă un cuvânt. Doar atât. „Ieromonahul”. Unsprezece litere. Dar nu poate. Durerea îl apasă din ce în ce mai tare şi gândul că nu-l va mai vedea niciodată pe părintele Arsenie Boca îi sfredeleşte inima. Îi răsună în minte cuvintele de la ultima întâlnire: „Să vii la mine la mormânt, că te voi putea ajuta mai bine decât acum”. Dar despărţirea e prea grea şi-i întunecă nădejdea. Începe să lucreze la prima literă. Un „I” înalt şi zvelt, desenat chiar de părintele Arsenie în timp ce se afla pe patul de moarte. Încet, privirea i se împăienjeneşte şi lacrimile îi curg pe obraz.
Părintele Arsenie venise în urmă cu câteva luni la el, la spital. Pe Gheorghe Vâlcea îl chinuia o durere cumplită de picioare. Suferea de ea încă din tinereţe, dar acum nu-i dădea nicicum pace, aşa că se internase. Părintele a sosit neanunţat. În salon, câţiva bărbaţi îşi omorau timpul jucând zaruri şi flecărind lucruri lumeşti. Când a deschis uşa, au înlemnit cu toţii. În jurul bărbatului cu barbă albă şi ochi sfredelitori plutea ceva, o boare de sfinţenie nenumită, care te ţintuia. A venit la el la pat şi i-a spus simplu – „Nea Vâlcea, aş dori să vii cu mine să-ţi arăt ce trebuie să mai faci la Prislop”.
Rugămintea l-a năucit. Stătea înlemnit în pat, cu picioarele betege, iar părintele Arsenie îl ruga să plece! S-a străduit să-i facă pe plac, iar mădularele, până atunci bicisnice, l-au ascultat. Încet, ca prin minune, a putut păşi fără să mai simtă durerea aceea sfâşietoare. Au plecat împreună din spital. Pe drum, i-a spus la fel de direct: „Nea Vâlcea, eu voi pleca dincolo. Am de la Domnul o altă misiune. După ce voi părăsi lumea asta, totul se va schimba în ţară. Nu-ţi pot spune amănunte, pentru că i-aş panica pe oameni. Dar voi fi alături de tine mereu. Din lumea cealaltă, te voi putea ajuta mai mult. Să vii la mine la mormânt”.
L-a ascultat buimăcit. Deşi bătrân, părintele Arsenie era în plină putere. Şi acum îi vorbea de moarte şi de lumea cealaltă! L-a crezut, dar a sperat mereu, până în ultima clipă, că nu va fi aşa. Că părintele va mai face un miracol, încă unul, între atâtea sute câte săvârşise în timpul vieţii, şi-şi va prelungi şederea în lume. Însă, cu timpul, nădejdea aceasta s-a risipit. Părintele l-a pus să-i lucreze şi crucea. Una simplă, de lemn, acoperită cu scândură, aşa cum îşi mai dăltuiesc şi acum ţăranii din Ţara Zarandului, locul în care părintele văzuse lumina zilei. De scris n-a scris nimic pe faţa ei. A aşteptat până în ultima clipă. Era acasă, la Comarnic, când a primit vestea: „Vino la Sinaia. Domnul bătrân a murit”. Atunci a simţit că ceva se rupe din el. Tot drumul l-a străbătut plângând.
Lacrimile îi curg şi acum, când îşi aminteşte cum terminase crucea. Cea mai grea a fost ultima literă, un „L” încârligat şi bătrân, aşa cum mai văzuse doar pe lespezile voievozilor – „Arsenie Ieromonahul”. Atât. Aşa voise părintele, desenând el însuşi literele pe patul de moarte. Un testament care să fie pus la căpătâiul lui. O cruce la care se vor închina sute de mii de oameni, mulţimi ce se vor scurge ca un fluviu de rugăciune spre mormântul smerit de la Prislop. „De dincolo vă voi putea ajuta mai mult!”.
Manastirea Prislop
Desenele unui artist
„Dacă ar veni cineva la mine şi mi-ar spune că pot săpa un tunel până la capătul pământului, ca să-l întâlnesc din nou pe părintele Arsenie Boca, să ştiţi că aş fi gata să sap! Toată viaţa! Aşa foc mi-a lăsat în inimă omul ăsta!”
Gheorghe Vâlcea e şi el acum un om în vârstă. De câte ori aminteşte de părintele, ochii i se împăienjenesc de lacrimi. Anii l-au ajuns din urmă, dar nu l-au potopit. Deşi e aproape octogenar, continuă să lucreze şi acum în atelierul lui din Comarnic. Aici, printre scânduri, cuie şi dălţi, a petrecut împreună cu marele duhovnic al Ardealului ani în şir. Ultimii doisprezece ani ai vieţii părintelui. Cei mai enigmatici şi mai puţin cunoscuţi. Cei în care „domnul bătrân”, aşa cum îl numeau apropiaţii pentru a-l scăpa de ochiul nevăzut al Securităţii, se retrăsese la Sinaia, pentru a se pregăti de marea trecere. Pe atunci, Gheorghe Vâlcea era încă în puterea vârstei.
„Erau ultimii ani ai comunismului. Mă ştia lumea de tâmplar, iar un cunoscut a venit la mine şi mi-a spus că e nevoie de nişte lucrări la Sinaia. Am mers acolo la o casă în care locuiau nişte femei. Pe urmă am aflat că erau de fapt măicuţe, date afară din mânăstire de comunişti, cu decretul din 1959. M-am gândit – , dar am continuat să lucrez după nişte schiţe pe care măicuţele mi le aduceau”.
Desenele erau de o frumuseţe aparte. Gheorghe lucrase până atunci în multe locuri şi văzuse nenumărate modele. Dar acestea erau altfel. Păreau ieşite din mâna unui artist. Unul foarte înzestrat. Le-a întrebat pe măicuţe cine le face, iar acestea i-au răspuns că au o ingineră credincioasă la Sebeş. „Nu le-am crezut! Ştiam eu cum lucrează inginerii… Aici era mână de artist. Unul mare, dăruit cu talent. Dar nu am zis nimic. Am lucrat după acele modele timp de doi ani de zile. Până-ntr-o zi”.
Chiliile ridicate după planul părintelui
A venit la el pe neaşteptate. Era îmbrăcat în haine civile, pentru că, de când fusese alungat din mânăstire, vieţuia discret, ascuns de ochii celorlalţi, într-un anonimat deplin. Un bătrân distins, zvelt, cu ochi pătrunzători. Atât de pătrunzători, încât i-au rămas până astăzi întipăriţi în minte lui Gheorghe. I-a spus direct: „Nea Vâlcea, tu nu mă cunoşti pe mine, dar eu te cunosc foarte bine. De astăzi rămâi în familia noastră”. Întâlnirea l-a bulversat. „Mi-a schimbat starea lăuntrică. Nu era un om ca noi. Părea din altă lume”. Aşa s-au apropiat unul de celălalt. O întâmplare aparte avea să-i dezvăluie meşterului Gheorghe Vâlcea dragostea deplină a părintelui şi smerenia sa. O smerenie de om sfânt.
Lucrau la Mânăstirea Sinaia, la acoperiş, Gheorghe Vâlcea meşterind sus şiţa, iar părintele, de jos, dându-i indicaţii. La un moment dat, sleit de oboseală, a trebuit să coboare şi să plece acasă. Părintele Arsenie a crezut că-l supărase cu ceva. A doua zi l-a aşteptat cu o ceaşcă de ceai şi, după ce au luat micul dejun, s-a ridicat şi l-a luat în braţe. Pe nepregătite: „Nea Vâlcea, te rog să mă ierţi dacă ieri ţi-am greşit cu ceva! Iartă-mă, că şi eu te voi ierta, şi n-o să mai scapi de mine, nici în lumea asta, nici în cealaltă”. Din îmbrăţişarea aceea caldă s-a zămislit o mare prietenie. Una mai presus de timp. „De atunci, părintele mi-a rămas în suflet. A fost o legătură cu un om care e mai presus de noi, o legătură care depăşeşte lumea aceasta. El nu mă supărase cu nimic, dar era de o delicateţe extraordinară şi a vrut să fie sigur că sunt cu cugetul împăcat. De atunci, ne-am văzut mereu”.
Anii din urmă ai părintelui Arsenie Boca au fost ani de anonimat aproape deplin. Deghizat în straie civile, interzicându-le celorlalţi să-l mai numească „părinte”, pentru a nu atrage atenţia Securităţii, marele duhovnic se strecura prin vremuri. Pleca adesea de la Sinaia la Comarnic, pentru a adăsta ceasuri întregi în atelierul lui Gheorghe Vâlcea. Vorbeau câte-n lună şi-n stele. În încăperea micuţă, marele duhovnic de la Sâmbăta de Sus, cel la a cărui predică se adunau mii de oameni, moşea acum la naşterea la cer a unui singur suflet. Încet, cu răbdare şi cu multă dragoste. „Eu învăţam de la el, întrebându-l despre lumea asta şi, mai ales, despre cealaltă, iar el ucenicea la mine, că-l deprindeam cu meşteşugul lucrării lemnului. Era tare smerit! Mă asculta întotdeauna cu atenţie. Niciodată nu mă contrazicea. Mulţi spun că era un om dur. Nici pomeneală! Era un suflet bun şi foarte blând. Se apropia de tine cu o aşa delicateţe, cu atâta prietenie, încât nu puteai să-i rezişti. Eu le-am mai spus celor care vorbesc despre el că l-au întâlnit, dar nu l-au cunoscut. Eu unul l-am cunoscut foarte bine. Şi vă pot spune că vor trece sute de ani până când vom mai avea parte de un asemenea părinte. Unul ca el se naşte o dată la o mie de ani!”
Miracolul
Îşi internase soţia la Institutul Parhon. În ultimul timp, nu se simţise bine. Au fost pe la mai mulţi doctori şi, în cele din urmă, ajunseseră la Bucureşti. Când i-au dat vestea, era pe hol, aşteptând-o. Soţia avea cancer, unul aflat într-un stadiu foarte grav. Medicii îi spuseseră clar – şanse de scăpare nu prea sunt. Poate una la o mie, aşa că ar trebui să se consoleze cu gândul că o va pierde. A rămas năucit. Ce să facă, încotro să se îndrepte? L-au îndrumat spre spitalul Filantropia, sugerându-i să o opereze, poate că îi va mai prelungi zilele. Acolo, medicul a privit analizele, apoi l-a întrebat, scurt, dacă are credinţă în Dumnezeu. „I-am răspuns că am, iar el mi-a zis să mă rog, pentru că numai din cer poate veni o scăpare”. A fugit direct la Sinaia, la părintele Arsenie. Era disperat. „Pe tren am plâns încontinuu. Nu ştiam unde să mă mai ascund de oameni”.
Părintele l-a primit ca de obicei. Senin, liniştit, aşa cum era întotdeauna. A început de îndată să-i vorbească de Mânăstirea Prislop, de câte au de făcut acolo. „Încerca să-mi distragă atenţia, dar mie nu-mi stătea mintea decât la soţia mea. Nu aveam copii, ea era sufletul meu, iar părintele singura nădejde. Am tot aşteptat clipa potrivită să-i spun de necazul meu, când, la sfârşit, mi-a zis chiar el: . Nu apucasem să-i zic nimic de boala ei, în tot răstimpul am vorbit doar de lucrările de la Prislop. Dar părintele avea darul înaintevederii şi a ştiut tot timpul prin ce trec, fără să-i spun. Am plecat întărit”.
După trei zile, femeia a intrat în operaţie. Gheorghe Vâlcea a aşteptat pe holurile spitalului, frământând rugăciuni, aninând nădejdi. Minutele se făceau ceasuri, ceasurile zile. Îşi pusese încrederea în rugăciunile părintelui, dar în clipele acelea, speranţele se năruie. Deodată, din sala de operaţie a ieşit o doctoriţă. Era răvăşită. A spus precipitată că: „domnul doctor Bălănescu a amuţit după intervenţie. A început operaţia, dar înăuntru nu a mai găsit nimic, nicio tumoră! Acum s-a închis în cabinet şi nu mai primeşte pe nimeni. Aşteptăm şi rezultatul biopsiei, şi dacă nici de la laborator nu iese nimic, înseamnă că e un miracol!”. Miracol a şi fost. Când ajunge în acest punct, vocea bătrânului tâmplar tremură din nou. A fost momentul în care a văzut pe viu puterea rugăciunilor părintelui Arsenie. Atunci a înţeles pe deplin cu cine fusese prieten atâţia ani. S-a întors la Sinaia şi marele duhovnic i-a spus zâmbind – „Ai văzut puterea lui Dumnezeu! Acum ai încredere în mine?”. O privesc pe soţia lui Gheorghe Vâlcea. Umblă prin curte ca un prâsnel, robotind printre flori. E rodul viu al unei nădejdi împlinite.
Dar acesta nu a fost singurul miracol făcut de părintele Arsenie. S-a mai întâmplat şi cu un prieten de-al lui Gheorghe Vâlcea. Fusese internat la spital la Azuga, iar doctorii i-au spus că mai are de trăit doar două luni de zile. Îşi pierduse orice nădejde. Faţa lui se înnegrise de boală, ca un tăciune. „Mă durea sufletul de el, că eram tare buni prieteni. Aşa că l-am rugat să se externeze şi să mergem la părintele Arsenie. El nu mai trăgea nădejde că scapă, dar a venit cu mine”. Părintele i-a primit în grădină şi a început să le vorbească de planurile sale de viitor. Ca de obicei, nu se concentra pe durere şi boală, ci încerca să mute accentul spre nădejde. „La sfârşit, a venit la prietenul meu şi i-a trecut mâna de pe piept până spre pântece şi i-a spus: . Atât! Am plecat, iar prietenul meu nici nu s-a mai întors la spital. În câteva zile s-a pus pe picioare. Trăieşte şi acum şi e sănătos. Tun! Vindecarea s-a petrecut înainte de revoluţie, iar de atunci nu a mai avut nicio problemă serioasă cu sănătatea”.
De dincolo de mormânt
Gheorghe Vâlcea a fost ultimul care a ieşit din groapă. Ar fi rămas acolo pentru totdeauna, lângă cel la care ţinuse atât de mult. Nu mai ştie decât că l-au prins preoţii în braţe. De văzut nu vedea nimic, din pricina lacrimilor. Apoi zilele s-au scurs, şi între el şi plecarea la Domnul a părintelui s-au aşternut anii. La mormânt au început să vină oamenii. Din ce în ce mai des, din ce în ce mai mulţi. Pelerinii povesteau miracole, călugării găseau izbăvire în ispite. Părintele Arsenie nu refuza pe nimeni. Aşa cum îi spusese domnului Gheorghe Vâlcea, din cealaltă lume lucra cu mai multă putere.
Ani de-a rândul s-a numărat şi el printre ei. A continuat să lucreze la mânăstire la Prislop. Poarta de la intrare e sculptată de el, şi la fel şi ceea ce e dăltuit în lemn prin mânăstire. Din când în când, urca în faţa crucii ieşite din mâinile lui. Îngenunchea şi se ruga părintelui. Nu-i spunea multe vorbe. Ştia sfântul ce are nevoie. Până într-un an, de curând, când boala de picioare l-a secerat din nou. A mers la spital, a cercetat doctori, dar zadarnic. Durerile nu-l părăseau. Şi-a adus atunci aminte de ce-i spusese marele duhovnic – „să vii la mormânt!”. Şi-a venit. A plecat din spital cu greu, pentru că nu se simţea bine. Chinuit, a ajuns la Prislop şi s-a prăbuşit în faţa crucii părintelui. L-a rugat să-l ierte, i-a spus că e neputincios şi că acum e ultima oară când vine să-l cerceteze. Bătrâneţele l-au ajuns, picioarele îl dor, aşa că de acum îi va vorbi de acasă.
Când s-a ridicat, a simţit că durerile îl părăsesc. Se simţea mai bine. A mers câţiva paşi, apoi a coborât sprinten până la mânăstire. Era ca nou. „Şi să ştiţi, aveţi cuvântul meu, că sunt om bătrân, de atunci nu am mai avut probleme cu picioarele.
https://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2023/01/parintele-arsenie-boca13.jpg723587adminhttps://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2025/07/logo-transparent.pngadmin2023-01-02 18:11:082023-01-02 18:11:08Gheorghe Vâlcea – tâmplarul părintelui ARSENIE BOCA – „Unul ca el se naşte o dată la o mie de ani”
Manetho, cunoscut și ca Manethon din Sicyon, a fost un istoric și preot Egiptean din Sebennytos (Egiptul Antic: Tjebnutjer), care a trăit în timpul dinastiei Ptolemeice, secolul III î.Hr.. Manetho a scris Aegyptiaca (Istoria Egiptului). Lucrarea sa este una de referință pentru egiptologi și este adesea folosită ca dovadă a cronologiei domniilor faraonilor. Sursa despre Manetho este textul „Contra Apion” scrisă de Iosephus Flavius.
El a spus următoarele referitor la dinastiile conducătorilor egipteni:
1) Au existat în total 5 dinastii de conducători ai Egiptului: 2 dinastii de zei, una de semizei, una tranzitorie şi una de oameni.
Faraonul Menes – Man – Manes
2) Men a fost primul faraon-om al Egiptului; acelaşi lucru îl spune şi istoricul grec Herodot, dar şi Tăbliţa lui Abydos, în care faraonul Seti I, însoţit de fiul său, Ramses al II-lea, înşiră numele a 75 de predecesori ai săi. Primul nominalizat este Mena. Aşadar, dacă Herodot şi Manetho au avut dreptate în legătura cu dinastia faraonilor-oameni, de ce n-ar fi avut dreptate şi cu cele 4 dinastii anterioare?
3) Prima dinastie a zeilor – cuprinde 7 mari zei care au domnit peste Egipt, pe o perioadă totală de 12.300 de ani.
Zeul Thoth
4) A doua dinastie a zeilor a constat din 12 conducători divini, dintre care primul a fost zeul Thoth; aceştia au domnit 1.570 de ani. Deci, în total au fost 19 zei.
5) A treia dinastie de 30 de semizei, care au domnit 3.650 de ani; în total, au fost 49 de conducători divini şi semidivini ai Egiptului, domnind în total 17.520 de ani.
6) Apoi, vreme de 350 de ani, nu a existat niciun conducător al întregului Egipt; a fost o perioadă haotică, în care 10 conducători umani au continuat domnia la This. Numai după aceea a înfiinţat Men prima dinastie umană a faraonilor şi a construit o nouă capitală, închinată zeului Ptah – „Vulcan” al lui Herodot.
Papirusul Din Torino
Un document arheologic major, având de-a face cu regalitatea egipteană, aşa-numitul Papirus din Torino, începe cu o dinastie de zei care îi enumera pe Ra, Geb, Osiris, Seth şi Horus, urmaţi de Thoth, Maat şi alţii, atribuindu-i lui Horus – la fel cum a făcut şi Manetho – o domnie de 300 de ani. Acest papirus, care datează de pe vremea lui Ramses al II-lea, înşiră, după conducătorii divini, treizeci şi opt de conducători semidivini: „Nouăsprezece Căpetenii ale Zidului Alb şi nouăsprezece Venerabili de la Miazănoapte”. Între ei şi Menes, declară Papirusul din Torino, au domnit regi umani sub patronajul lui Horus.
Egiptenii credeau că în ţară a sosit „un foarte mare zeu care a apărut în cele mai vechi timpuri” şi care a găsit-o scufundată sub apă şi noroi. Acesta a întreprins mari lucrări de zăgăzuire şi asanare, literalmente ridicând Egiptul din ape – astfel explicându-se supranumele Egiptului, „Ţara înălţată”. Acest zeu vechi se numea Ptah – un „Zeu al Cerului şi al Pământului” (Zeul Ea mesopotamian). A fost considerat un mare inginer şi meşter artificier.
Zei Egipteni
Ra era fiul lui Ptah (Zeul Marduk in Mesopotamia); egiptenii credeau că şi Ra venise pe Pământ de pe „Planeta Milioanelor de Ani”, cu o Barjă Cerească, a cărei parte superioară conică, numită Ben-Ben („Pasărea Piramidală”), urma să se conserve ulterior într-un altar construit anume în oraşul sacru Anu (Heliopolis).
Ptah a avut ca moştenitori 2 copii (frate-soră) – Shu şi Tefnut, care s-au împreunat şi au dat naştere unui nou cuplu frate-soră: Geb şi Nut. Şi aceştia doi s-au împreunat şi au avut 4 copii: Osiris, Isis, Seth şi Nephtys.
Înacesteseu, autorul analizează, culimbajulsaudivulgativo problemă care pentru mult timpa rămasîntăcere: descoperireașiidentificarearămășițelor asezarii Gamla, unoraș aflat în apropierea maluluide nord-estallaculuiTiberiadeși al portului…Betsaida.
Descoperirea saeste la feldeimportanță ca descoperireaManuscriselor de la MareaMoartă și aEvangheliilorgnostice, careîn secolul alXX-leaauîmbogățitstudiiledesprefigura istorică alui Isus. Astăzi, înarena internațională, unnumărtot mai maredeoameni de științăse apropie deideeacăGamlaa fostlocul de naștereși dereședința a lui Isus, relevata in povestirea evanghelică cu termenulNazaret.
De fapt, cuvântul“Nazareno” nu a avut, inițial, nici o referință la vreo localitate geografică, ci a indicatosectămesianicăcare dorearestaurareadinastieilui Davidpe tronulIerusalimului.
Cunoasterea acestui lucru a fost pastrata in linistea absoluta a societatilor secrete si ale creștinismulezoteric al gnosticilor, ai catarilor, ai cavalerilor templieri, ai rozicrucienilor, a teozofilormereu asprucontraparati de catreBiserica Romei.
Dar, așa cum a spusIsusînsuși, “nu poate fiascunsunoraș asejat peundeal“, iar pentru Gamlaa venit timpulsă fie cunoscutadetoată lumea.
ORASUL LUI CRISTOS
(SEMNIFICATIA REALA A TERMENULUI „NAZARENO”
DE DAVID DONNINI
Termenul Nazarineanul este de obicei înțelescalocuitoral orasului Nazaret, iar expresia Isus din Nazaretînseamnă, în mod automat, Isus care vine din orasul Nazaretsau, pe scurt, Isusdin Nazaret.
Din păcate, foartepuținisunt conștienți deexistențaunei probleme gravelegata de această atribuție, precum și de faptul că adjectivul a avutinițial, unsenscomplet diferit.
ÎnversiunilegreceștialeEvangheliilorcanonicecitimIhsouVsauNazoraioV(Iesous sauNazoraios), careesteotranscriere in greaca dinebraicaantica a termenului Yehoshua ha notzrì, sau din aramaică a termenului Yeshunazorai.
Adevarulestecă, în trecut, nici unadintreaceste expresii nu au avut vreo legăturăcuorasul Nazaret, șinuau indicatîn nici un felnaționalitateasauoriginealui Isus din acele locuri.
Avem o prima proba foarte veche într-un text apocrif intitulat: “Evanghelia lui Filip”, un text gnostic, a carei elaborare dateaza de la începutul secolului II D.C., care a fost descoperit în secolul trecut la Naj Hammadi in Egipt:
“Apostolii care au fost inaintea noastra l-au numit: Isus Nazareno Cristo…” Nazara” si “Adevărul“. Deci, atunci a fost numit “Nazareno” si “Acela al adevarului” … “(Vang. de Philip, punctul 47).
Au existat discuții cu privire la faptul că radacina “NZR” poate însemna “adevăr”, dar este o realitate faptul că fraza se refera la un termen care nu are nimic de-a face cu orasul Nazaret.
GAMALA
În secolul alXVIII-lea Elia Benamozegh(1823/1900), filosof evreu, membru al colegiuluirabinicdinLivorno, a scris: “Este foarte probabil caprimii creștinisa fi fost chemați mai degraba Nazarineniînsensul de cetateni originali din orasul Nazaret, etimologieîntr-adevărfoarte putin credibila, care a inlocuit probabil prima expresie,numai atunci când antica origine a esenilor începuse săfieuitata“(Esenienii siCabala, 1979).
Această interpretarecreează olegătură întreadjectivulîn cauză și termenul nazireo ,careîn Bibliese referă laosituatie importantaîncare nazireii își asumăjurămintepermanente sau temporare: nu beau bauturiamețitoare, nu isi taiepărul, nu au nici uncontact cuimpurități printre care sangele, mancau doar produsevegetariene. Cei mai celebrinazireiau fostSamsonșiprofetulSamuel, carea sărbătoritungerearegală a lui David.
Desigur, creștiniiau ignorataceastăobservațieîntr-o maniera abasolutacel puținpana in momentul in careAlfredLoisy(1857/1940), unpreotcatolic, profesordeScriereebraicăși erudit in scrierile sacre laInstitutulCatolicdinParis, a îndrăznit săscrie:
“Aceeași tradițiea stabilitresedinta familieilui Iisus in Nazaret, în scopul de aexplica in acest fel porecla sa deNazireo, inițial alipitamereunumelui lui Isusșicarea ramas ca numeal creștinilorînliteraturarabinicașiînțările dinEst. Nazireaneste cu siguranțăunnumeal unei secte care nu are legăturăcuorasul Nazaret…“(LaNaissanceduChristianisme).
O astfel de idee exprimata in acest fel a dus lademiterea lui. Darceea cespune eleste adevărat pentru caNazarinenisauNazireiisunt termenicucarecreștiniiau fost numiti in timpuri anticede cătreevrei, nume care erau consideratenume desectăși nu nume dupa vreo indicație geografica.
Aproximativ în acelașitimp,aceste opiniiau fostexprimate, de asemenea, si desavantullaicCharlesGuignebert(1867/1939), profesor de istorieaCreștinismului la UniversitateaSorbona dinParis, care a scris: “Micul orașcare poarta numele de [Nazaret], unde naivii peleriniipot vizitaatelierullui Iosif, a fost identificat caorașullui HristosnumaiînEvul Mediu…” (Manuel d’Histoire duChristianismeAncienne).
Astăzi, acest concepta devenitcertitudine, mai alespentruungrupmaredeoameni de științălaici, italieni și străini. Vom citadoarcâteva: “A fost Matei primul care a generatneînțelegereaexpresiei” IsusNazarinean” pentru care ar fi trebui ca acesta să aibă o relațiecu Nazaret, citând dinprofeția“, vafichemat Nazarinean(Nazoraios) “, care, la încheiereapovestirii saledespreNașterea Domnului, a concluzionat acest lucru asociindu-l cupasul“,a parasitGalileeași a plecatsă trăiască într-un oraș numit Nazaret.” Aceasta expresie nupoate fiderivareatermenului, pentru căîn greaca, ortografiatermenuluiNazareth si nazoreodiferă în mod substanțial“(R.H.Eisenman, „Iacov, fratele luiIsus”, CasaleMonferrato, 2007).
Și din nou: “… nici un textpăgânsau evreiescnu face vreomențiunela Nazaret: acest numenu apareniciîn Biblieși niciînvasta literaturătalmudică, niciînlucrăriledetaliate ale lui Giuseppe, Flavio; doar Eusebiuvorbește,citându-l pe JuliusAfricanul(între 170și240), care avea obună cunoașterea acelei zonei.
Perplexitatile rămân și sunt alimentate de dificultatea de a conecta in limba aramaică termenele Nazaret, Nazarinean, Nazoreno, trei forme luate în considerare în Evanghelii, toate interschimbabile cu Nazaret.Unii cercetători ausugeratcă semnificatia originala a termenuluiaramaic Nazareno, greu de înțelespentrucrestinii elenizati, a fostpierduta, fiind înlocuitacuo simpla si imediata indicație geografică.
Considerațiifilologiceșilingvisticeau condus laipoteza caNazareno ar putea insemnaSfântul lui Dumnezeu, mai alesînlumina faptuluicăurmașii lui Isus, careau continuat înpatria lor originala sa fie numitiNazarineni, pe pamantulgreacau fost inițialnumitsfințiișinumaidupa aceea li s-a dat numele de creștini de catre păgâniidinAntiohia.
Nazarenos si Nazoraiossunt probabil, numelegate deorădăcinălingvistică ebraica natzìr( in aramaicănatzirà), careiilega denazirei,“separatii” sau“consacrații”, ungrupcarea făcutun legământspecial de consacrare Domnului și care constituiauosectăîn sine…“(R. Calimani „ Isusevreul” Milano, 1990).
Dincolo demulte altecitatepe care le-am putea aduce, ce putem spunedespreacest subiect? Existăcu siguranțăaspecte importantepentru a face consideratii istorice, literare, arheologiceșigeografice. Prima se referă lafaptulcănumeleorasului Nazaret, aparepentruprima datădoarînliteratura neotestamentaradeoareceniciVechiul Testament, nici istoricii evrei contemporanicu Isus(ca Filone AlessandrinoșiGiuseppe Flavius), niciTalmudul,niciistoriciiromaninuau amintit vreodata deacestoraș.
Nuil cunoscdeloc! Cu toate acestea,Giuseppe Flavio, carea fostcomandantgeneral altrupelorevreiesti in Galileeaîn aniidramatici airăzboiului din anii 66/70, a furnizat in scrierile sale contururiledetaliate alefiecăruiorașdin regiune, dar nu a mentionat deloc existenta vreunui oras numit Nazaret. Prin urmare,putem vorbi deo lipsă totalădeliteratură, în afarasurselorreligioase (Noul Testament) despre existenta sa.
În ceea ce priveșteaspectularheologic, Nazaretapare caunorașbizantin. Nu existăresturi deziduri, case,strazi, sinagogi, ceramică, monede …care sa poata fi colocateinperioada celui de-al doilea Templu. Mi-aconfirmatpersonal acest lucru dr. DannySyon, membru al “Israel Antiquities Authority”: “… suntfoarteputine resturi ale civilizatiei evreilor dinperioadacelui de al doileaTempludinNazaret. Existadoar câtevacriptesăpate în stâncă, iar noi nu putemșticarea fostnumele acelui loc in acele timpuri …“. Cu toate acestea,astăzi putemadmira destule resturi, datând dinperioada în cauza ale altor orașegalileene: Sepphoris, Iotapata, Capernaume,Korazim, BethZaida, Gamla…Ce sa întâmplatcuNazaret? De ce orasul este din punct de vedere fizic disparut?
CitindEvangheliilecanonicene dăm seamacănumeleNazaretapareuneoriîntitlurileparagrafelor de inceput carenu există întexteleoriginale si care a fost adăugatmai târziu. PrimaEvanghelie, cea dupaMarcu, citeazanumele acestuiorașnumaiînprimele câteva rânduri: “În acele zile, Isusa venitdin Nazaret, in Galileeași a fost botezatdeIoanînIordan” (Mk I, 9). În altă parte preferă să-l numeasca in acest fel: „A plecat de acolo,catrepropriasa țară, șiucenicii Lui L-au urmat. Cand a venit sambata aînceput să-i învețeînsinagogă“(Marcu VI, 1-2).De patru oriMarcuvorbește despre“Isus Nazareno,” daram spusdejacă acest adjectivnu se referăla orasul Nazaret.
În ceea ce priveșteEvanghelia luiLuca, trebuie săobservăm căacesta poate fi împărțitaîn două părțidistincte:naștereași intamplarile dinviața adultaa lui Isus. Estevorba dedouă părțiincompatibile una cu cealalta șieste ușorsă arătăm cănaștereaaparțineunei tradițiicu siguranțămai târziedecât cea referitoare la viațade adultpovestita intoate cele patruEvanghelii. OrașulNazaretestemenționatpe larg de cătreLucanumaila nașterea lui Isus, unde el spune ca au locuitIosif și Maria inca din peroada in care erau doar logodnici, în timp ceMateine spune ca au traitînBetleemde unde semuta inNazaret,după întoarcerea lor din exiluldinEgipt.
ÎnEvanghelia luiLucaeste folositafrecventexpresia anonima “ țara sa”, șidoar o singura dataestenominat orasul Nazaret, într-un episodcareridică o seriedeprobleme:
“S-a dus în Nazaret, undefusese crescut, șia mersdupă obiceiulsău, în ziua Sabatuluiîn sinagogășiSa sculat să citească. I s-adatcartea prooroculuiIsaia, a deschis-oși a găsitpasajulunde era scris: “Duhul Domnului este peste Mine; pentru că elm-a uns, șim-a trimissă vestescveste bunăsăracilor, pentru aproclamaeliberareacelor captivișivederea orbilor, pentru a puneîn libertatepe cei caresuntoprimați,și proclamaunandeiertareal Domnul. Apoi aînchis cartea, a dat-oînapoi îngrijitorului,și a șezutjos. Ochii tuturordinsinagogas-au fixatpeel. Apoia început săspună: “Astăzi, aceastăScripturăa fost îndeplinita, ați auzitcuurechile voastre.” Toti erau martori șiau fostuimiți de[…]“
“Când au auzitacest lucru, toti cei din sinagogăs-au umplutdemânie; s-au sculat, l-au dusafară din oras, până în varfulmunteluipe careorașullora fost construit, ca să-Laruncejos în prăpastie. Dareltrecu prinmijlocul lorși a plecat“(Luca IV, 16-30).
Mai întâidetoate, este încă o data confirmat faptul ca căNazaret ar fi putut fi mai degraba o sinagoga, dincareastăzi nu există nicio urmă. Pe de alta parte, se intelegeîn mod clar că acest oras Nazaretar fi trebuit să fiesituat in varful unuimunte, in vecinatatea caruia se afla oprăpastie. Darorașul de astazi nuareaceste caracteristici, pentru ca se afla înadâncituradintredealurile line aleGalileei unde nu existănici oprăpastieînîmprejurimile sale.
In realitate, citindacestpasajnupoatesa nu iti vina in minte orasulGamala, care estesituat pecocoasa imensa a unei coline inalte care are langa eaoprăpastie si osinagogă ale carei superbe ramasite pot fi vazuteastazi.
SINAGOGA DIN GAMALA
De fapt,Evangheliilevorbescinsistentdeunmunteși deunorașcare se gaseste pe un munte“nu poate fi ascunsunoraș care se gaseste asezat pe unmunte” (Mat. V, 14). De reținut, înacest sens, unpasdin Evangheliacopta a luiToma:… Isus a spus, “Nici un profet nu este binevenitînorasul său; mediciinu-itrateaza peprietenii lor… unorașconstruitpeundealînaltșifortificatnupot fi cucerit, niciascuns…“” (Vang. coptăThomas, 31-32).
Ceva similarpoatefi gasitînEvangheliacanonica, deexemplu, înMatei: “Dar Isus le-a zis lor: ” Unprofetnuestedispretuit decât în patria sa șiîncasa sa“(Matei XIII, 57), cudiferențacă in aceastăfrază a Evangheliei lui Matei a fost indepartat pasajulundese spunecăorașul care se afla pe unmuntenu poate fiascuns, pentru a nu sugeracă era vorba de orasul lui Isus, la fel cumafost inlaturat si detaliul care se referea la adjectivul“fortificat.”
Gamalaa fost “un oras construitpeundeal înalt șifortificat,” așa cumam avut privilegiul sa constat atunci când,în 1997, am vizitatinălțimile Golan, la oscurtădistanțăfata delaculTiberiadei. În timpul lui Isus, Gamala a avuto economie bazatăpeproducțiadeulei de măsline, care a fost exportatpeste tot. Cu siguranțăborcanelede luterau duse printr-o valetraversata de un raupe o distantadeaproximativ 8 km, pânălaBetsaida, care se ridica pe malurilenord-estice allacului. BetsaidașiGamalaau foststrâns legate una de cealalta datorita faptulcă una servea celeilalte ca portcomercial. Timpulnecesarpentru a ajungede la un oras laaltulera foartescurtiar diferenta de nivel eramodesta.
Acum, trebuie să observămcăorasulBetsaida, chiar șiînliteraturacanonică, are o importanțămare pentru Isus, care de prea multe oria fost subestimată:
“El a ordonatucenicilorsă sara în corabieși să-lpreceadăpecealaltă parte a lacului, catreBetsaida, în timp ce elrespingeamulțimea. De îndată cei-a respins, Sa suitpe muntesă se roage. Cânda venitseara, corabia eraînmijlocul mării, iarel era singurpe tarm“(Marcu VI, 45-46);
“Au ajuns laBetsaida, unde i-au adus unorb implorandu-lsă-l atingă” (Marcu VIII, 22); “Apoi el a început sămustre cetățileîn care afăcut cele mai multe minuni, pentru cănu s-aupocăit: “Vai de tine, Corazine! Vai de tineBetsida, căci dacăînTir și Sidons-ar fi făcutminunilecare au fost făcuteîn mijlocul tau, acestea dejas-ar fipocăit, cusac și cenușă“(Matei XI, 20-21);
“Apoi le-a luat cu el și s-a retrasîn afarăîntr-un orașnumitBetsaida, dar mulțimile au aflat și l-au urmat. El le-aprimitșile-a vorbit lor deÎmpărăția lui Dumnezeu“(Luca IX, 10-11),
” Vai de tine, Corazine, vai devoi, Betasida! Căci dacăînTir și Sidons-ar fi făcutminunilefăcute lavoi, de mult timp s-ar fipocăit si s-ar fi acoperit cusaculsi s-ar fi umplut decenușă. Prin urmare, lajudecataTirul și Sidonul vor fi tratatemai puținasprudecâtvoi. Și tu, Capernaume, veifi înălțata pana la cer? In adanculiadului vei cadea!“(Lc X, 13-15);
“Filip era dinBetsaida, orasul lui Andreiși alui Petru” (Ioan I, 44); “Printre cei care au merssă se închinela praznicse aflau si cativagreci. Acestias-au alaturat lui Filip, careera din BetsaidaGalileii, șil-am întrebat: “Domnule, am vrea să-l vedempe Isus” “(Ioan XII, 20-21).
Cele treiorase, Betsaida, Capernaum si Corazim, care reprezintăîn mod evidentlocurileundeIsusse gasea de celemai multe ori, demonstreaza oasidua frecventare a versantuluidenordșinord–est al lacululTiberiade, mai ales caapostolii săi(și, dintreeiunii chiarfrații săi) erau dinBetsaida.
Esteaicilocul undeIsusarealizat“cel mai mare număr deminuni.” Impotrivaacestor orașe a inceput sa predice, manat de furie, blestemeîntunecate. Nu s-ainfuriatîmpotrivaNazaretuluisauCana, sau Magdalacare erau locuri cunoscute, comune, dinGalileea centrala. Nu avem cum sa nu înțelegemcăaceazona, care se gasea intreGalileeade nordși Golan, se afla zonain care el se plimba si se misca in fiecare zi. În schimb, accesulnatural al Nazaretului lalac, ținândcont de distanțaconsiderabilă, estepeversantul sud occidental.
Betsaidaa fostportuldinGamala, iaracest lucrunearată căIsustrebuie să fi avutceva de-aface cufatidiculorașfortificatde pe munte, de careromanii isiaminteauca de unuldintre cele maiblestematelocuri aleactivitatii lor politiceșimilitare dinPalestina.
Desigur,trebuie să existeunmotivbunpentru a înțelegenevoiaevangheliștilorde a ascundelegătura dintreIsusșiGamalașipentru a localizareședința sa într-unlocfictivcaNazaret.
La această întrebarevom obținecu ușurințădouă răspunsuri: în primul rând, utilizareadetermenigeograficipentru a mascasensurinedoritesunt comuneînredactareaEvangheliei. O vedemcuadjectivele CanaaneușiGalilean, caresuntîn generalînțelesecaindicații geografice, când de fapt erauexpresii utilizate(respectiv înebraicășilatină), pentru a indicazeloții, gherilieriiyahwisticare au luptatîmpotriva romanilorpentru arestabiliunMesiademnpe tronulIsraelului șiunpreotvrednicîn frunteatemplului.
Al doilea răspunsestecăGamalaa fost un oras binecunoscut deromanicapatriazeloților, dintre cares-au născutfiguriproeminenteale luptei mesianice, caEzechia(ucis de Irodînpersoană) si fiul săuIuda, numit IudaGalileanul, fondatorul miscarii zelote.
În timpul războiului din anii 66/70Gamalaa fost asediat delegiunile luiVespasianși, dupălungi și dificile luni,în care insasi viitorul împărata participatla lupte, a fostcucerita. Acestui fapt,i-aurmatepisoduldramaticdesinucidereîn masăalocuitorilororașului(un comportament tipic al zelotilor), cares-au sinucis aruncandu-se in varfurile propriilor sabiisaus-au aruncatde pemarginea prăpastiei, pentru a nu ajunge prizonieriîn mâinileinvadatorilor. EditoriiEvangheliilorauascuns intentionatoricelegăturăposibilăîntreIsusși impresionanta miscare zelotica, păstrand in mod riguros instrainarea acestei miscari de ideologia de natura mesianica.
Cercetareaoriginilor primitive ale creștinismului nu pot fi separatedemartutiide acest felșinueste posibil sa nu fie luate in considerare, pentru ca se risca in continuarie ca istoria sa fie scimbata cu legenda. Cele doua orase importante ale vietii lui Isus, cel al nașteriișicel al reședinței sale, BetleemșiNazaret, au fost introduseîn mod artificialde cătreevangheliștiînintențialor de apictaunIsusHristos teologic, foarte indepartat depersonajulcare, în timpul domniei luiTiberius, a trait cu adevarat zilele sale în țaramartirizataaPalestinei.
AUTOR: David Donnini Traducere din limba italiana: Gabriela Dobrescu
Gamala, orașulcare a inspiratpovestea adevăratăa lui Isus Nazareth creat treisute de ani dupăHristos..Undeestemunteleșiunde este stânca?
Despre Sinagoga menționata de Luca, putem spune că nu există nici o descoperire arheologică, documente sau hărți, nici orice alta sursa istorica scrisa care se referă la Nazaret, a carei descoperire si datare nu poate fi facuta înainte de secolul al treilea d. Hr., dar, mai presus de toate, nu s-au găsit rămășițele nici unei sinagogi datând din primul secol dinainte sau dupa Cristos.
Singureleobiecte gasite, datânddinaceastăperioadăsuntdoarcâtevaepitafurișiartefactede mormintecare atestăcaînprimul secoldupăHristos,înlocul în careastăzise aflăNazaretnu a fost construitnici un oraș, pentrucălegeaevreiascăinterzice constructia desate și orașe, în apropierea de morminteși cimitire.
Din pacate, chiardacă nu esteatestatădenici o sursăistoricădinprimulsecol d. Hr., in acele locuri nu a existat nici o asezareidentificata cu numele de Nazaret. Cel mult, acolo ar fi putut existaun satlocuit decâteva zeci deoameni, dar care ar fi fostcomplet diferitdeconcepția pe care o aveauromaniișievreiidespre termenul de oraș, pentru căunoraș, ca să se diferențiezedeunsatar fi trebuit sa aiba:
1)Mult mai multi locuitori decat ar avea un sat, iar in acest caz numarul lor ar fi trebuit sa fie cel putin o mie. 2.Unorașarfifostînconjuratdefortificațiișiziduri de aparare.
Pe scurt,astăzi, orasul Nazaretnu corespunde nici pe departe orasului Nazaretdescris deEvanghelii, ba mai mult înEvanghelia lui Marcucitim:
[7] “Între timp, sa retrasde la mare(Lacul Tiberiada) cu ucenicii Săișiomare mulțime de oamenil-au urmatcu[…]
[13] Ela urcat pe munteșia chematpe cei pe careel a vrut si ei au venitcu el… [20] El aintrat în casășis-au adunatin jurul saumulțimimari…… [21] Atunci ai lui,cândau auzit, au ieșitsă de duca sa il ia[…] [31] Auajunsmamaluiși frații lui, și, stând afară, au trimisde i-au chiemat[…] [4.1] Apoi,din nou,a început să ii învețelângă mare(Lacul Tiberiada) șis-a adunatîn jurulluio mulțime uriașă…“(Marcu 3: 7-4: 1).
Deci, din acest pasajdinEvanghelia lui Marcuaflam căIsus pleca de obicei în fiecare zidinNazaret,orașul său natal, catremalullaculuiTiberiade, șiapoise intorceadin nou“pe munte”, unde aveacasa,adicaînNazaret, unde erareședința sa. Deci pe munte se intorace acasă undeeraumamașifrații săi, șide pe munte pleca din noucatre malurile LaculuiTiberiadepentru a invata oamenii de unde se reintorcea din nou acasa seara.
DarNazaretestesituat pelinie dreaptă la o distanta de peste 40 dekilometri delaculTiberiade numit Marea Galileii !
Practic,în fiecare ziHristos pentru a se duce la lac, apoiînapoi acasă, apoiînapoilalacșiîn cele din urmăacasă, a fi trebuitsă parcurga cam 160 kmpe zi!
Inutil să spuncă ar ficeva imposibil! De fapt, facand un miccalcul, al rezulta că într-unan,Isus, numitHristos, singurul Fiu al lui Dumnezeu, ar fi parcursnumai puțin de58.400 km, care corespundaproximativcu o data si jumatate inconjurulPământului, iar în zece aniar fi parcurstraseul Terra-Luna dus si intors.
Mai josesteohartăcare aratăîntreg teritoriulpalestinianîn careNazaretestemarcatprintr-un punctalbastru:
Din imaginea de mai susse poate vedea cu ușurințăcă, având în vedere distanțacareil separade LaculTiberiada, orasul Nazaret nu poate corespundeîn niciun fellocului de nastere allui Hristos, casaluiși afrațilorsaizeloții. Înplus, înEvanghelia dupăLucaputem cunoașteun altdetaliu interesant:
[39] “În acele zile (după concepțieînNazaret) Mariaa plecat in călătorie catre munte si a ajuns in graba orasul lui Iuda” (Luca 1: 39). Înprimul secolnueste atestatăexistența nici unui oras “al lui Iuda” situat peunmunte. Care ar fi trebuit sa fieacest“munte”, pe careMariaartrebuisă ajungă“în grabă”, pentru a merge in“orasul lui Iuda”?
Simplu: Gamala, orasul lui IudaGalileanul, situatpeunmunte! Incep sa suspecteztot mai mult un lucru:ca orasulNazarethalEvangheliilor, locul de nastere allui Isus, a fost Gamala, locul de nastere alIoan,Simon, Iacov, IudașiIosif, fratiiluiIsus, șitoți fiiilui IudaGalileanul.
Gamala, orasul lui Iuda
Din „Antichități giudee” de GiuseppeFlavio“cartea XVIII: [4] “Iuda Galileanula fostunGaulanit dinorașulGamala” (Ant. Giud. XVIII:. 4)
Orașul Gamala a fost fondat de regele Alessandro Ianneo în 81 î.Hr. Din acest oraș erau originali Ezechia din Gamala și fiul său Iuda Galileanul, care s-au numit descendentii dinastiei Asmonea. Orasul a fostfortificatdeGiuseppe Flavio, comandant alGalileeiîn timpulrevolteievreilor împotrivaRomeiînanul66,care nedescriecucerirea sa in 67 de catre viitorulîmpărat Vespasian, comandantallegiuniiXFretensis.Despre orasulGamalaistoriculGiuseppe Flavio ne vorbeste înlucrarea sa„Razboaie Giudee” in cap IV:
[5] “Dintr-un munteînaltieseunpintenin mijlocul caruia se inalta un fel de cocoasa care de la varf merge in declin atat in fata cat si in spate,în așa fel încâtsăsemene cuprofiluluneicămile; de aici i se trageacestnumele, chiardacăsăteniinu respectapronunția sa exactă (numind-o Gamlà). [6] Pepărțile lateraleșidin fațăse terminăcu prapastiide netrecut dar esteunpic mai“accesibil din spatele, undepare ca esteagățatpe munte, darchiar șiaicilocuitoriisăpandogroapă transversala au blocattrecerea.
[7] Caseleconstruitepe panteleabruptesant dispuse una deasupra celeilalte: ti se pare căorașul estespânzuratși este mereupe punctulde a cădeade suspeel însăși.
[8] Dinspre sud se vede partea sa meridionala care se ridica la o înălțimeimensa, formand bazaorasuluisub care se gaseste o prapastie fara ziduri care este foarte profunda: in interiorul zidurilor e o rapa si acolo se termina orasul.
[9] Orasul are aparatori naturalesi din acesta cauza este de necucerit, (Giuseppe Flavio, se referă lael însușinumindu-se lapersoana a treia) este inconjurat de ziduri șiîntăriatcutuneluri șitranșee“(RaboiulGiudeilor, IV,1: 5-8).
In alto la ciittà di Gamala, situata su una montagna con un ripido precipizio..
După cumse poate observa, atât dindescriereafacuta de Giuseppe Flavio cat si din imaginea de mai sus,Gamalaesteunorașmare, înconjurat de ziduri de apararesituat pe pisculunuimunte“,subcareun povarnisfărăzidurise transforma într-oprăpastie adâncă,” deci se termina cu o bruscaprăpastie, de pe care daca se arunca un om este posibil sa fie ucis.
În 1967, în urma săpăturilorarheologices-audescoperitîn apropiereazidurilor ramasitele unei clădiriimportante, identificata ca fiindsinagogaorașului, de forma dreptunghiulară (25,5 x17 m.) si orientată sprenord–est –sud–vest, catreIerusalim.
In plus,orașulGamalase afla la o distanta de doar5-6km fata deLaculTiberiada(vezi harta de pe paginaanterioaraundeGamalaestemarcatcuunpunct roșu), spre deosebiredeNazaret care se afla la 40 km distanta, asa cum ne-a mărturisitsi Giuseppe Flavius:
[2] “…cu acestea era de asemenea si orașulGamala, situat vizavi deTarichee pe partea cealaltăaMării Galileii” (lacul Tiberiade) (Razboaie Giudee.IV, 1: 2)
Dar aceasta nu este suficient. Potrivit unor studii geografice facute dupa Evanghelii, orasul Nazaret, “patria lui Isus” era situat la est de lac, în timp ce Nazaretul de astazi este situat la sud-vest fata de acelasi lac. Spre deosebire de Nazaret, Gamala se află exact la Est, la fel ca și Nazaretul descris in Evanghelii. Prin urmare, putemrezumaceea ce amspusprin intermediul unuitabel comparativîntreNazaretșiGamla:
Dar tot nu esteîncă suficient. Savantulinzestrat cuspiritcriticbun care ar aveaintenția de aanaliza cu atențieEvangheliilenu ar puteasă nuobserve cătextulNoului Testamenteste plin dereferințegeograficecare nu corespundNazaretului deastăzi, cimai degrabăvechiului oras Gamala, sediulmișcariizelote.
Din Evanghelia lui Ion:
[38] “În Nazaret, în acea zi, uceniciiau rămascu El
[43] A doua ziIsusa decissă plececatreGalileea“(Ioan 1: 38-43).
Din descrierile facute de Evanghelii, Nazaretul a fost in trecut, dar este si astazi, un oras aflat înregiunea numităGalileea. Daca aceste scrieri nu mint, cum este posibil ca Isus, întrupareadivină a lui Dumnezeupe PamantinregiuneaGalileii, undeel avea resedinta, sa plece pentru amergepe teritoriul…Galileei!
Esteevident, prin urmare, că Hristos, sauoricinealtul in locul sau, ar fi plecat dintr-in oras aflat in afaraGalileii, de peunteritoriulimitrof, pentru a merge in Galileea. Acest teritoriu era defaptGaulanitis, care găzduiaimportantul oras Gamalasediul miscarii zelote.
Din evanghelia lui Luca
[16] “Și a plecat în Nazaret, unde fusesecrescut[…]
[30] Și acoborâtlaCapernaum, ocetatedin Galileea“(Luca 4: 16-30).
În cazul în carese pleaca din Nazaretnu aresensexpresia “cobora la Capernaum“, deoarece Nazaretesteînpartea de sud, nula nord deCapernaum. Este posibil sa“cobori la Capernaum” numaiîn cazul în carese pleca dinGamala, orașullui IoanGalileulși a fraților sai, careeste situatla nord deorasulmenționatîn Evanghelii.
Șidin noudinEvanghelia dupăMatei:
[1] “Cand a terminat aceste cuvinte, Isusa plecat din Galilea șis-a dusîn regiuneaIudeii, dincolo de Iordan” (Mt 19: 1).
Pornind dinGalileeapentru a călătoriînIudeeanu trebuie să se treacărâul Iordan. Pede altă parte, esti forțațisă faci acest lucrunumaiîn cazul în care pleci din Gamala, situat în regiuneaGaulanitis, dincolo de Iordan(în acest sens,a se vedeaharta).
Același lucru este valabilpentruun altpasajcitatînEvanghelialui Marcu:
[15] “Părăsind Nazaretul, a venit sa locuiascainCapernaum,lângă mare, înteritoriullui ZabulonsiNeftali,dincolo deIordan” (Mt 4, 13-15).
Si aici la fel. Pentru a mergede laNazaretlaCapernaumnu trebuie să se treacărâulIordan, dardacă plecarea este din orasulGamaladin regiuneaGaulanitis, esti forțat să-l traversezi. Cu alte cuvinte,locul de nastere allui Isusdescris in EvangheliinuesteNazaret, oras carein acea perioadanu a existat, ci Gamala, orașullui Ezechia, al lui Iuda șial fiilor saiIoan, Simon, Iacov, Iuda, șiIosif, carecorespund din toate punctele de vederecufrații lui Isusdescrisiîn Evanghelii.
Care a fost atunci motivul realcarea conduseditoriipseudo-evanghelici, saumai degrabădiferiteleșcoli de gândirecarese ascundeau în spateleacestor numefalse, să cenzureze din EvangheliiorașulGamala,locul de nastere allui Isus, ca sa-l inlocuiasca cufalsul si inexistentul, la acea vreme, Nazaret?
Răspunsulgeneral acceptatprintreoamenii de științăse bazeazăpeideea căadjectivulsautitlul de“Nazarinean”, a fostinventatcu măiestriede cătrescriitorii Evanghelieipentru a ascundecorelațiadintre personajul“istoric” Isusși orasul sau natal, care nu trebuia sa se identificedin punct de vedere istoric cufigura lui IoanGalileul, fiulcelebruluirevoluționarIuda, cat si pentru a cenzuraporeclainfama de „Nazireo”atribuita“Mântuitorului” evreuînversiunea originalăaEvangheliilor.
NazireatsauNazoreu, a fostoporecla care se referea la conducatorii ESENO – ZELOTI si era prin urmare,contraradoctrineinoii,pacifiste descrisa de Evanghelii. Mai mult decat atat, insasiIoan, fiul luiIudaGalileanul, eraunNazireu, șiacest lucru arpermiteîncă o datăcombinația dintrecele două personaje.Deci, in acest mod titlula fost schimbatdinNazireo in Nazareul, facandu-l sa devina un apelativ allocuitorilor dinorasul Nazaret.
A fi Nazireo, insemna a face oconsacrarepentru Dumnezeu care sa mentineacujurământulde a urma anumitereguli stricte deviata. Unlider al miscarii zelote trebuia prin urmare, sa fie unnazireu, dar dacaIsus ar fi fost un Nazireu ar fi fostmult maiusor sa realizezi ca ar fi fost unliderZelot, mai degrabădecâtunpredicatorpașnic. Acesta a fostmotivul pentru carea devenitnecesara o cenzuraa acestui adjectiv.În plus, din cauzajurământuluifăcutlui Dumnezeu de a nu beanici vin, nicibăuturătare, Isusnu mai puteapracticacultulEuharistieidin timpulCinei cea de Taină din pricinajurământuluide a nu bea vinsauoricetip debăuturi alcoolice.
Putem spune, ca datorită studierii acestor nepotriviri grosolane descrise in Evanghelii, falsificarea a fostdescoperita cu probe de catre multi oameni de stiinta onesti, dar si pentru ca in anumite locuri, cum ar fiînIoan18: 18șiIoan5: 7Hristosesteîncădefinitîn mod explicitΝαζωραίον(Nazoràion), carepoate fi tradus ca“Nazireu“sau” Nazoreu“(cei doi termeni sunt interschimbabili), în timp ceBiserica a falsificattraducereareportand “Nazaraénum” în latinăși “Nazareno”, în italiană, dar careîngreacăartrebuisăfieΝαζαρηνός(Nazarenos).
Inunele versiunimai noi, preoții si-au permis sa traduca„Nazoreo” cu “Nazariteanul”, înțelegand pana la urama că termenul ”Nazariteanul”nu există, la fel cumnua existatînainte desecolul altreilea d.Hr orașul imaginar, fictivNazaret.
AUTOR: Alessio De Angelis
Traducere din cartea “Oltre la mente di Dio” de GABRIELA DOBRESCU
https://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2022/12/showimg.png294245adminhttps://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2025/07/logo-transparent.pngadmin2022-12-28 18:09:142022-12-28 18:09:14GAMALA, SECRETUL ORIGINII LUI ISUS
Ielele sunt fapturi feminine supranaturale intilnite in mitologia romaneasca, foarte raspindite in superstitii, carora nu li se poate stabili insa un profil precis, din cauza marii diversitati a variantelor folclorice. Totusi, cel mai frecvent, Ielele sunt descrise ca niste fecioare zanatice, cu o mare putere de seductie si cu puteri magice, avind aceleasi atribute ca Nimfele, Naiadele, Dryadele, sau chiar si ca Sirenele.
Ielele locuiesc in vazduh, in paduri sau in pesteri, in munti, pe stinci sau pe maluri de ape, in balarii sau la raspintii, scaldindu-se adesea in izvoare.
Se crede despre ele ca apar in special noaptea la lumina lunii, rotindu-se in hora, in locuri retrase (poieni silvestre, iazuri, maluri de riuri, rascruci, vetre parasite sau chiar in vazduh, dansind goale, numai cu sinii goi, cu parul despletit, mai rar cu vestmint de zale sau infasurate in valuri transparente si cu clopotei la picioare); dansul lor specific este hora; locul pe care au dansat ramine ars ca de foc, iarba nemaiputind creste pe locul batatorit, iar crengile copacilor din jur fiind pirlite; mai tirziu, cind iarba rasare din nou, culoarea acesteia este verde-intunecata, nu e pascuta de vite, iar terenul devine prielnic inmultirii ciupercilor din specia „lingura zinei”.
Ielele apar uneori cu trup, alteori sint doar naluci imateriale, cu aspect iluzoriu de tinere femei vesele; de obicei, folclorul le reprezinta tinere si frumoase, voluptuoase si seducatoare, nemuritoare, zburdalnice pina la delir, vindicative si rele, fara a fi totusi structural malefice.
Ielele vin fie in numar nelimitat, fie umbla in cete de sapte, uneori chiar 3, in acest ultim caz (raspindit in Oltenia), legenda le considera fiicele lui Alexandru Machedon si le numeste Catrina, Zalina si Marina.
Nu sint considerate, in general, genii rele; ele se rabuna doar atunci cind sint provocate, ofensate sau vazute in timpul dansului (in mod obisnuit sint invizibile, putind fi zarite rareori si numai noaptea), insa atunci pedepsesc pe cel vinovat pocindu-l, dupa ce l-au adormit cu cintecul si cu virtejul horei jucate in jurul acestuia de trei ori.
Principalele lor insusiri sint coregrafia si cintecul vocal cu care, ca si Sirenele, isi vrajesc ascultatorii. O traditie din Prahova, pomenita de B.P.Hasdeu, spune ca „ielele beau noaptea apa de prin fintini si oricine va bea dupa dinsele, il pocesc”. Ielele nu duc o viata individuala: cetele lor se aduna in aer, ele pot zbura, cu sau fara aripi, si se pot deplasa cu viteze fabuloase, parcurgind „noua mari si noua tari” intr-o singura noapte, uneori folosind trasuri cu cai de foc.
Ielele apar pe stinci singuratice, in poieni sau in anumiti copaci ca paltinul si nucul, rareori la rascruci de drumuri. In aproape toate descrierile care li se fac, Ielele apar acorporale. Foarte importanta in sistemul lor de seductie este imbracamintea.
Vesmintele lor cel mai adesea sint vaporoase, de matase ori din in, de obicei translucide sau chiar stravezii, prin care li se zaresc sinii. Intilnirea cu Ielele este in asemenea conditii extrem de periculoasa pentru oameni. Ielele sint considerate uneori razbunatoare, menire pe care le-a dat-o Dumnezeu sau Diavolul, in aceasta ipostaza fiind identice cu Eriniile din mitologia greaca (la romani, Furii).
Se spune ca barbatii si femeile care lucreaza de Rusalii sint ridicati in virtejuri de pe pamint, chinuiti si ismintitii.
Multi gospodari de la sate ne-au povestit cum, in zi senina ca si cristalul, s-au trezit cu finul abia strans in claie dintr-o data luat si dus de Vintoase – un fel de vartej format din curenti turbionari care se formeaza istantaneu si dispar undeva prin paduri.
Obiectele prinse in acele virtejuri sint risipite pe distante foarte mari. Se spune totodata ca oamenii ori vitele care au calcat locul batatorit de Hora Ielelor mor in mod misterios.
Grindina, inundatiile catastrofale, uscarea pomilor din aceasta perioada a anului sunt atribuite tot puterilor malefice ale acestor fapturi.
La tara spre exemplu, daca un barbat ramine olog dupa ce s-a culcat pe cimp, satenii considera ca a fost pedepsit de Iele.
Nici cei care dorm sub arborii considerati de Iele proprietate intangibila sau beau din izvoarele, din fantanile sau din iazurile lor ori din vasele de gospodarie care au fost uitate afara peste noapte, descoperite, nu scapa de razbunarea Ielelor.
Pedepse cumplite primesc cei care refuza invitatia la hora sau care le imita gesturile ridiculizindu-le. Cine, din intimplare, le aude cintecul, ramane mut.
Rusaliile
La 50 de zile dupa Pasti poporul roman serbeaza, timp de trei zile sau o saptamina (diferentieri zonale), Rusaliile. Acestea sint personaje feminine cvasimalefice a caror existenta se petrece mai ales in vazduh, vara si in padure.
Similar Ielelor, cu care uneori sint confundate, una dintre calitatile lor principale este dansul deosebit de frumos. Danseaza in aer sau pe pamint, noaptea, asezate in cerc, dar, daca sint zarite de un muritor sau daca, din greseala cineva calca pe locul pe care au dansat (acolo iarba este arsa), acesta se imbolnaveste foarte grav de o boala numita, in limbaj popular, „luat de Rusalii”.
Remediul magic-ritual impotriva acestor boli il ofereau, in sudul tarii si in Moldova,Calusarii. Rusalii, latina Rosalia = sarbatoarea trandafirilor, constind in depunerea de trandafiri – rosae – pe morminte; rusaliile – femei fabuloase din categoria Ielelor, in mitologia romaneasca, fiicele lui Rusalim imparat; potrivit credintei populare, Rusaliile le iau oamenilor mintile.
Acest mit – sarbatoare pagina – , a fost suprapusa ulterior peste sarbatoarea crestina postpascala (Pascha rosata sau Domenica rosarum) a Cincizecimii si devenita Duminica Rusaliilor cind casele sint imbodobite cu ramuri verzi. Sarbatoarea este legata de abundenta vegetala a verii.
Caderea Rusaliilor este un dans frenetic cu prabusiri in somn hipnotic, practicat in Duminica Rusaliilor de femeile romance din zona Timoc, insa acesta este considerat mai degraba un caz izolat de datina locala. In Dobrogea romanizata, era obiceiul trandafirilor Rosalia de la sfirsitul primaverii, sarbatoare tinuta de credinciosi in relatie directa cu pomenirile din cultul mortilor.
Poporul a inventat si remedii impotriva actiunilor negative ale Ielelor, fie preventive – pelinul si usturoiul purtate la briu, in san ori la palarie – fie medical-exorciste: jocul caluseresc dansat pe trupul unui bolnav ide Ielei.
Tot pentru a evita rabunarea Ielelor, se infige un craniu de cal in parul portii. Coregrafia este cel mai semnificativ atribut al Ielelor. Horele Ielelor par sa mosteneasca dansul Baccantelor. Aceasta forma de superstitie este de altfel atestata la multe popoare.
Tacitus, in „Anale”, vorbeste despre un grup de romani care „cuprinsi de delir, se napustesc cu sabiile scoase asupra centurionilor”, dupa ce au vazut o Nimfa a unui izvor, goala, care „le-a dat sminteala si delir”.
Un gen de Iele exista si in mitologia germanica, cu origine daneza: Elfii locuiesc in paduri si danseaza. Arborele lor preferat este arinul, ei avind insa si un rege, pe Erlkonig.
Dimitrie Cantemir despre iele
In „Descriptio Moldaviae”, Dimitrie Cantemir numea Ielele „nimfe ale aerului, indragostite cel mai des de tinerii mai frumosi”.
Nu se cunoaste originea acestui mit. „Iele” nu este un nume, ci pronumele personal feminin „ele”, rostit popular. Numele lor real, tainic si inaccesibil este inlocuit cu simboluri atributive clasificate de obicei in doua categorii: epitete impartiale – Iele, Dinse, Dragaice, Vilve, Iezme, Irodite, Rusalii, Nagode, Vintoase si epitete flatante, cum sint Domnite, Maiestre, Frumoase, Musate, Fetele Codrului, Imparatesele Vazduhului, etc.
In folclor, apar insa si nume individuale pentru iele, ca Ana, Bugiana, Dumernica, Foiofia, Lacargia, Magdalina, Ruxanda, Tiranda, Trandafira, rar Cosinziana. Aceste nume nu pot fi rostite intimplator, deoarece pot deveni invocatii periculoase.
Fiecare vrajitoare cunoaste 9 dintre aceste pseudonime, pe care le poate utiliza in vraji. Poporul a consacrat si citeva sarbatori pentru Iele – Rusaliile, Stratul, Sfredelul sau Bulciul Rusaliilor, cele 9 joi de dupa Pasti, Marina, sf. Foca – ce trebuie respectate; cei care ignora aceste sarbatori vor avea de-a face cu minia Ielelor: barbatii si femeile care lucreaza in timpul acestor sarbatori sint ridicati in virtejuri de pe pamint, chinuiti si „smintiti”, la fel ca oamenii care au calcat locul batatorit de Hora Ielelor (in aceasta situatie cei vinovati sint prinsi in hora, intr-un dans demential care ii duce la nebunie), oameni si vite mor in mod misterios, apare grindina, se produc inundatii catastrofale, se usuca pomi, casele iau foc, alti oameni sint paralizati sau schiloditi.
Toti cei care au reusit sa invete si sa cinte cintecele Ielelor sint rapiti si dispar fara urma. Nici cei care dorm sub arborii considerati de Iele proprietate intangibila, sau beau din izvoarele, din fintinile sau din iazurile lor ori din vasele de gospodarie care au fost uitate afara peste noapte, descoperite, nu scapa de razbunarea Ielelor.
Pedepse cumplite primesc cei care refuza invitatia la hora sau care le imita gesturile ridiculizindu-le. Cine, din intimplare, le aude cintecul, ramine mut.
Sfintele. Frumoasele. Fata Padurii
Sanzienele sunt niste flori de camp, galbene-aurii, cu inflorescente marunte, pline de polen aromind puternic a fan si a miere.
La cea mai mica atingere, din ele se scutura o ploaie fina de aur, pentru ca sunt florile solstitiului de vara, iubitoare de soare, iar viata lor este scurta, de numai doua-trei saptamani, atata vreme cat astrul zilei se afla in taria lui.
Imaginea lor suava le-a facut Doamnele Florilor, Sant-zianele (Sfintele zeite sau zane), poate si pentru ca parfumul lor nu seamana cu al nici unei alte flori si, totusi, il inglobeaza pe al tuturora. Dar in traditia populara, Sanzienele sunt si niste fapturi ireale, fantastice, numite Sfintele, Frumoasele, fapturi luminoase de aer, albe, frumoase, binefacatoare. Din cauza acestei denumiri, sunt adesea confundate cu Ielele, Maiastrele sau Vantoasele, care de regula sunt zane rele. Parerile specialistilor, dar si ale taranilor sunt extrem de amestecate cand este vorba despre Sanziene, incat, pana la urma, totul ramane cat se poate de neclar. Ca sunt diferite de Iele este absolut sigur, pentru ca au numai insusiri bune: fuioare de vant usoare in timpul zilei, noaptea se transforma in zane cu parul galben si rochii albe de abur, ce danseaza sub razele lunii (astrul celor nascuti in aceasta zi) prin gradini, mutandu-se de la un loc la altul, cantand pe sus, cu glasuri nemaiauzit de armonioase.
Pentru ca sunt din alta lume si sunt atat de frumoase, cine le vede nu le crede si cine le-aude nu le raspunde.
Despre ele se stie ca iau glasul cucului, pentru ca incepand de pe 24 iunie, cucul amuteste, pleaca in munte si se transforma in uliu pasaresc, razbunandu-se pe toate celelalte pasari cantatoare. In realitate, ziua exacta cand, cu adevarat, cucul pleaca, pierzandu-si orice speranta de recapatare a glasului, nimeni din lumea oamenilor n-o stie existand si exista o spusa foarte subtila in acest sens: Atunci va sti femeia gandul barbatului, cand va sti ziua cand pleaca cucul.
Uneori, din mila, Sanzienele ii mai dezleaga limba sa cante o data sau de doua ori si dupa 24 iunie, dar bine ar fi daca nimeni nu l-ar auzi, fiindca numai de rau canta atunci, pentru cine-l aude.
Sanziene
La trei zile dupa solstitiul de vara, ziua incepe deja sa scada; orice inceput presupunand si existenta unui sfarsit. Intreaga vegetatie isi pierde cate putin sevele si aromele.
De aceea, ultima zi de culegere a plantelor vindecatoare este ziua de Sanziene, fiind socotita pana la urma si cea mai buna zi din an, florile potentandu-si puterile si mirosurile inainte sa le inceapa declinul. Se spune ca din noaptea zilei de Sanziene, Fata Padurii rupe varfurile florilor, adica le ia puterea si se pisa pe ele, luandu-le mirosurile, ea fiind stapana absoluta a florilor de leac, a florilor rare, a celor magice, a apelor minerale si termale, a vanturilor, a muntilor, a codrilor, putand sa apara fie singura, fie multiplicata. Sanzienele sau sfintele zane ar putea fi ipostaza benefica a Fetii Padurii, Marea Zeita a vegetatiei – fiindca florile de Sanziene intra tot in patrimoniul ei.
Dupa cum se vede, acest cult precrestin a fost foarte puternic din moment ce supravietuieste chiar si in zilele noastre.
Achim, da din mana si-mi povesteste cum era copil normal pana la 11 ani si atunci, deodata, fara sa stie de ce, a ramas asa, fara sa se mai poata misca, fara sa mai creasca. De-asta are inaltimea unui copil si de-asta oasele au inceput sa i se deformeze, si nici un doctor n-a putut spune ce s-a intamplat de fapt.
Bietul Achim a fost paralizat timp de 19 ani, imobil ca un lemn urcat in pat. Abia putea vorbi, durerile ii strabateau trupul ca niste fulgere fara leac, dar atunci, in 1988, dupa ce s-a petrecut minunea, el s-a dat jos si a mers.
Aveam sa aflu ceva mai tarziu ca paralizia inexplicabila a lui Achim s-ar fi declansat intr-o noapte de primavara, cand, copil neastamparat, ar fi deranjat ielele, frumoasele noptii care danseaza in clar de luna, care impletesc coamele cailor si innoada crengile inflorite ale pomilor, si ielele l-ar fi pocit pentru ca le-ar fi vazut dansand. Nici un muritor nu le poate vedea fara a plati pret greu.
Misterele padurii Drocaia
Dincolo de Jiu, intre dealurile din vestul Olteniei, exista o padure plina de arbori seculari si legende stravechi. Iele, clopote care se aud din pamant, izvoare cu puteri fermecate, stejari care cresc intr-un an cat altii in sapte infioara si azi lumea crepusculara a unui sat ingropat in saracie si in uitare.
La granita dintre Campia Bailestilor si-a Blahnitei, pamantul incepe sa creasca si sa dospeasca, transformandu-se in spinari rotunde de deal. Indesite si insirate sub lumina seaca a iernii, par o turma de animale matusalemice, asteptand Judecata de Apoi.
Locul pare fara timp si fara istorie: doar vanturi iuti si vartejuri usturatoare de praf, sate agatate pe sfori de vai, case pipernicite si cateva sperietori mancate pana la ultimul pai, de stolurile flamande de ciori.
Blestemul (copilul crescut de Muma Padurii)
Cand copilul avea doar cativa ani, o parte dintre osteni, condusi de un raufacator, s-au rasculat impotriva parintilor sai, pentru a pune stapanire pe locuri si pe averi. Spre groaza baiatului, care a reusit sa fuga in padure, nelegiuitii i-au omorat parintii chiar langa izvorul Tutur, aproape de mormantul bunicilor. Inainte de a inchide ochii pe veci, nefericita mama a blestemat acele meleaguri ce nu cunoscusera pana atunci rautatea si crima, astfel ca nimeni sa nu se mai bucure de bogatia si frumusetea lor.
Legenda spune ca izvorul a secat vreme de sapte ani, iar pe locul crimei a crescut un gorun care exista si acum. Marimea sa, ce se apropie de inaltimea unui bloc cu mai multe etaje, este de-a dreptul fantastica.
Deschiderea ramurilor face de jur imprejur un cerc cat o poiana, in care pe timpul verii nu creste nimic, nici macar iarba, iar toamna si iarna rasare muschi.
In cei sapte ani cat izvorul a fost secat, aceeasi legenda spune ca baietelul ar fi fost crescut de Muma Padurii, iar ielele au devenit surorile lui. De la el s-au tras, pana in secolul al XIX-lea, cele sapte generatii de haiduci din padurea Drocaia, ale caror sapte capetenii au purtat cu nestramutare acelasi nume: Cretu – in amintirea orfanului salbaticit.
Calauza noastra ofteaza: �Asa s-au amestecat binele si raul pe aceste meleaguri, iar de atunci inainte, parca se da o lupta pe viata si pe moarte intre iubirea intemeietoare si blestemul ce i-a urmat.
Barbatul furat de iele
Satul de astazi imbatraneste si moare vazand cu ochii, desi mai sunt vreo trei sute si ceva de fumuri – cum se spune cand se face numaratoarea familiilor.
Singura legatura cu lumea mare e rata care merge si vine o data pe zi, la si de la Craiova. Aici e capatul liniei. Cand ajunge in Gogosu, rata e insa goala. Nimeni nu pleaca si nu se intoarce de la oras. Iar cand pleaca, pleaca definitiv…
In sat exista doar doua televizoare si tot atatea aparate de radio. Unele case nici nu sunt racordate la curentul electric! De aceea, in bezna noptilor de aici, se vad foarte bine luminile enigmatice care umbla prin padurea Drocaia, din cand in cand.
Oamenii n-au nici macar moara. Se duc sa macine in satul vecin. Trec dealul prin marginea padurii, pe care o ocolesc cu teama, si ajung la Cernatesti, de unde au grija sa se intoarca inainte de lasarea intunericului.
La biserica se fac doar cateva botezuri pe an. In schimb, in fiecare luna au loc trei-patru inmormantari. Sunt sateni care n-au mai iesit din comuna de peste douazeci de ani… In acest loc pierdut si uitat al Olteniei, imparateste o saracie rupta parca din alt veac. Si peste toate, se mai astern si misterele padurii Drocaia, tesand o atmosfera halucinanta, crepusculara, caci satul se invecineaza cu supranaturalul, in fiece zi…
Maria Barbu are 80 de ani si este vaduva de aproape doua decenii. Locuieste in cea mai veche casa din comuna, aflata la final de viata, ca si stapana ei. Femeia are o pensie de 150.000 de lei pe luna… De la mijlocul verii pana spre toamna, se hraneste cu poame salbatice, culese din padure, de unde isi aduna si vreascuri, ca sa nu moara iarna de frig.
Se considera norocoasa atunci cand gaseste prin vreun tufis un iepure mort de batranete sau un fazan degerat. Ii aduce acasa si ii gateste. Acelea sunt singurele zile din an cand se infrupta din carne! In timp ce vorbeste, batrana plange intruna, cu lacrimile siroind pe obraz. Vorbele i se ineaca in suspine cand povesteste ca barbatul ei a disparut in padure, acum aproape douazeci de ani…
L-au furat ielele lui Cretu, ca n-aveam copii, si el era om in putere, tare chipes. L-am visat de mai multe ori, legat de un gorun, cu femei despuiate, care jucau in jurul sau. I-am facut parastase, cu toate ca militia nu mi-a dat hartie ca e mort. L-am rugat pe fostu popa sa facem o slujba de dezlegare in padure, dar mi-a spus ca i-e frica de secretaru de partid si de militian, sa nu ne bage la vrajitorie.
Au facut ancheta lunga si ziceau ca l-or fi omoratara tiganii veniti la furat lemne. Dac-o fi asa, nimeni nu stie unde l-or fi ingropat. Io cred ca l-au furat ielele, ca nu-l dovedeau pe el tiganii la lupta.
Abia dupa Revolutie imi dadura certificatu ca sa pot lua pensie de urmas, da mor de foame, maica. De ce-o fi nimerit omu meu in padure, taman intr-o zi cand stapanea raul?
Povestile Dadei Anica
– Rotita de la carucioara ielelor –
Dada Anica are mai bine de 90 de ani si nu sufera de nici o boala. Ii e ciuda, doar, ca oamenii nu o mai iau in serios cand spune ca ar vrea si ea sa mearga la sapat porumbul sau la pescuit in baltile dintre Borcea si Dunare, asa cum facea in tinerete: „Pe vremea mea, injunghiam campurile, nu alta!” – spune privind cu tristete pe fereastra blocului urias din Capitala, unde locuieste acum, la o nepoata.
Dada Anica s-a nascut in satul de langa Crucea de leac, la Roseti, si a fost botezata de un cioban ardelean care iernase cu turma in satul lor. De cand s-a pomenit copila, Dada Anica isi aminteste ca in fiecare an, de ziua Izvorului Tamaduirii, tot satul, in par, si oameni veniti de aiurea, umpleau campul din jurul Crucii de leac, cautand tamaduirea trupului si a sufletului.
<< Spunea mama mea, care a fost doftoroaia satului, cum se face, de Izvorul Tamaduirii, un mestesug pentru dezlegarea farmecelor si a bolilor, cu rotitele de la "carucioara ielelor".
Mama mea a vazut carucioara ielelor. Intr-o seara, tarziu, de frica tatei, care venise beat acasa, mama s-a ascuns in cotlon, ca era rece, de-acuma, pana ce tata s-ar fi astamparat si ar fi adormit.
Cotlonul era o vatra de caramizi puse in mijlocul tindei, peste care se punea ceaunul in care fierbea mancarea. Deasupra cotlonului era un cos urias, ca o hota, care se ingusta pe masura ce urca spre acoperis. Asa ca mama, ascunsa acolo, vedea pe horn cerul cu stelele. Si, cum sta ea acolo si se uita, a auzit un cantec subtirel si neasemuit de frumos.
Cand, ce crezi? Pe marnea hornului a vazut trei zane mici, ca niste papusi, asa, de-un cot de inalte, care cantau si se roteau intr-o hora, plutind, fara sa atinga cosul.
Femeile batrane din sat spuneau ca acelea sunt ielele si vin in noptile cu luna plina si se rotesc pe deasupra acoperisurilor caselor, cantand asa de frumos, ca un cor de ingeri. Si cine le aude, primeste un dar lecuitor: o rotita de la carucioara ielelor.
Si cand mama s-a dezmeticit din cantecele acelea ce-o fermecasera, s-a pomenit ca ii cade in poala, pe horn, o rotita de lemn, ceva mai mare ca o moneda de 100 de lei, bombata pe ambele parti.
Aceea era o rotita de la carucioara ielelor si cine mai avea in sat asemenea rotite, puneau patru la un loc, intr-un vas cu apa neinceputa, si le lasau noaptea la lumina stelelor, in noaptea dinspre ziua Izvorului Tamaduirii.
Si a doua zi dimineata, scoteau rotitele, isi lua fiecare inapoi rotita lui, si se spalau animalele si oamenii bolnavi, sau care aveau farmece, cu apa aceea, si ei se vindecau. Iar mama mea a zis ca n-a mai auzit niciodata asa cantece frumoase cum cantau ielele acelea.” >>
In mod ciudat, pe masura ce imbatraneste si mai mult, Dadei Anica amintirile din copilarie ii vin mai navalnic si cu tot mai multa claritate, mai clare chiar decat cele ce s-au intamplat cu doar 20 sau 30 de ani in urma.
Daca ai avea timp s-o asculti, ti-ar povesti ore intregi, fara sa se opreasca, despre nazbatiile ei din copilarie, despre lumea fascinanta dintre baltile Dunarii si Baragan, despre oamenii din satul sau.
Chiar daca trupul slab si uscat n-o mai asculta ca in tinerete, cu ochii albastri si iscoditori tot cata sa prinda firul vremii, convinsa fiind ca va trece de suta de ani, asa cum au facut si bunicele si strabunicele sale.
Babu, inteleptul din Gura Raului
La 81 de ani, dupa o viata petrecuta pe varful muntelui, langa oi, Nitu Stef stie randuielile vazute si nevazute ale lumii, de parca ar sta de-a dreapta lui Dumnezeu.
In satele din Marginimea Sibiului, Babu inseamna mos, al batran, un om intelept, credincios, trecut prin toate ale vietii, respectat si stimat. Babu este cel care intelege vremea si timpurile. Cel care stie. Babu este o institutie.
Despre Maiestre
Si eu am auzit odata Maiestrele, numai ca nu le-am vazut. Ca daca le vedeam, nu mai eram aicea sa povestesc. Ba eram pocit sau paralizat. Eram acolo, aproape de sat, cu oile la strunga. Erea pa toamna. Dormeam pa o cojoaca aproape de zorii zilei, cand canta cocosii. Se-mpreuna zorile.
Atunci am auzit ca prin vis un cantec ceresc si cand deschid ochii, vad miscand pe sus ceva, ca un fum. Ca o frunza pe boare mergea de lin. Si-am zis: Astea-s Maiestrele!. Erau sus, cat biserica. Am inchis ochii sa nu le vad. Stiam bine ce-i, din batrani. Si cantaau, cantau cantec ce nu s-o auzit pe asta lume. Cantau de deasupra si eu sedeam asa, cu ochii stransi, in cojoaca, si ascultam. Or cantat pe deasupra, poate jumate de ceas, poate mai mult, pana or rasarit zorile.
Si dupa ce-or rasarit, numa atuncea am deschis si eu ochii. Acuma s-o rait lumea. Duhurile ceresti nu-s ca in alte vremi. S-or dus si nu s-or mai inturna pana-i veac.
La capatul nordic al tarii, in Maramuresul invelit in paduri si in pajisti inmiresmate, traieste un om care a fost in Rai. E prieten cu ingerii, vorbeste cu mortii si aduce mesaje de pe lumea cealalta, fiind rapit in duh de pe vremea cand era doar copil. Astazi, IOAN SURDUC are 68 de ani si o familie numeroasa.
Modest, retras, accepta foarte greu sa vorbeasca, pentru ca nu vrea sa-l manie pe Dumnezeu cu trufia lui. Dorinta lui cea mai mare este sa traiasca in pace, ferit de curiozitatea si zarva lumii, care il asupresc. In casa lui vecina cu cerul, asezata pe-un varf de deal, Ioan Surduc isi asteapta cu seninatate sorocul, pentru a se putea intoarce pentru totdeauna in Rai.
Hora de ingerite
Pe la 12 ani, Ioan Surduc incepea sa semene a „flacaias” si mergea cu vitele la pascut prin poienile inalte de pe dealul Pitpoghirului.
Uneori se auzeau bubuituri indepartate, de la tunuri, dar razboiul nu prea se simtea pe acea vale, izolata la capatul lumii. Intr-o zi tarzie de toamna, cand padurile incepusera sa fie arse de brume, Ionica Surduc a trait minunea vietii sale. Pe neasteptate, el a fost „rapit in duh”, aidoma apostolului biblic!
„Eram pe un plai moale si mangaiam vitele. Soarele ardea bland. Dintr-o data, tot seninul s-a tulburat… A venit peste mine un vartej, plin cu frunze ruginii, care m-a cuprins ca un fior. Dupa cateva clipe, m-am trezit intr-o poiana unde nu mai era toamna. Totul stralucea si am vazut in jurul meu o hora de ingerite! Nici nu stiu cum sa le zic… Erau, parca, pe jumatate zane, pe jumatate ingeri.
Cantau asa de dulce si se leganau in jurul meu, ca nu-mi venea sa cred! Apoi, am vazut in fata mea pe „Fata Padurii”, cum ii ziceam noi, in copilarie, celei mai frumoase zane din povesti, dar Ea semana cu Maicuta Domnului.
Nu stiu daca era asa… Numai mie mi s-a parut, dar asa simteam! Chipul acela avea atata iubire, ca nu l-am uitat toata viata. Apoi, la marginea poienii, in spatele horei de ingerite, l-am vazut pe Nicolae Taficiuc, un consatean, mult mai tanar decat tata, care tinea in mana o firimitura de lumanare, arsa pana la capat. Nu stiu cat a durat totul, dar m-am trezit culcat pe iarba, pe plaiul tomnatic, fara vite!”.
Ionica Surduc a fugit acasa, ingrijorat de soarta vitelor, dar si emotionat de ceea ce se petrecuse cu el. Parca fusese un vis de cateva clipe… Cand a ajuns in batatura, mama-sa a izbucnit in plans si si-a facut sapte cruci, imbratisand flacaiasul.
Atunci a aflat, de-a dreptul uluit, ca fusese dat disparut in sat, de aproape doua zile!! Toti ceilalti trei frati – Petre, Mihai si Nicolae – plecasera sa-l caute, cand au vazut ca se intorc vitele singure acasa, pe inserat, dar nu ii dadusera de urma pe nicaieri, desi colindasera toate dealurile si poienile.
„Primul lucru pe care l-am spus, cu glas tare, de fata cu toti, mi-l amintesc si astazi: „Inseamna ca am fost plecat de pe lumea asta pe lumea cealalta, dar acolo cateva clipe fac cat doua zile…”
Dupa ce le-a povestit mamei si fratilor sai ceea ce i se intamplase, acestia au ramas cu gurile cascate si s-au crucit, caci nu mai era de gluma. In aceeasi seara a venit la ei, plansa si cu o broboada neagra, batrana mama a lui Nicolae Taficiuc, sa-i roage pe baieti sa traga clopotele, fiindca fiul ei murise cu cateva ceasuri mai devreme… De atunci, lui Ioan Surduc i s-a spus „proorocul” si vestea s-a raspandit in tot satul!
We may request cookies to be set on your device. We use cookies to let us know when you visit our websites, how you interact with us, to enrich your user experience, and to customize your relationship with our website.
Click on the different category headings to find out more. You can also change some of your preferences. Note that blocking some types of cookies may impact your experience on our websites and the services we are able to offer.
Essential Website Cookies
These cookies are strictly necessary to provide you with services available through our website and to use some of its features.
Because these cookies are strictly necessary to deliver the website, refuseing them will have impact how our site functions. You always can block or delete cookies by changing your browser settings and force blocking all cookies on this website. But this will always prompt you to accept/refuse cookies when revisiting our site.
We fully respect if you want to refuse cookies but to avoid asking you again and again kindly allow us to store a cookie for that. You are free to opt out any time or opt in for other cookies to get a better experience. If you refuse cookies we will remove all set cookies in our domain.
We provide you with a list of stored cookies on your computer in our domain so you can check what we stored. Due to security reasons we are not able to show or modify cookies from other domains. You can check these in your browser security settings.
Other external services
We also use different external services like Google Webfonts, Google Maps, and external Video providers. Since these providers may collect personal data like your IP address we allow you to block them here. Please be aware that this might heavily reduce the functionality and appearance of our site. Changes will take effect once you reload the page.
Google Webfont Settings:
Google Map Settings:
Google reCaptcha Settings:
Vimeo and Youtube video embeds:
Privacy Policy
You can read about our cookies and privacy settings in detail on our Privacy Policy Page.