, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

GRATUIT! Seminar Live Academia Karanna – Despre Atlantida, Monade si crearea primelor corpuri fizice pentru intruparea spiritelor – anul 2016

604044678 9b99da07ae866cfe4deaaf0eb11030fe7c8295864f9f2dfe30284c08f5d210bc d 640

GRATUIT! Seminar Live Academia Karanna – Despre Atlantida, Monade si crearea primelor corpuri fizice pentru intruparea spiritelor – anul 2016

 

atlantida

 

Acest seminar a fost predat in anul 2016, in cadrul Cursului Intensiv de Dezvoltare Spirituala al Academiei Karanna. Seminarul s-a desfasurat live si puteti urmări gratuit acum inregistrarea video.

Găsiți seminarul pe site, aici:

SEMINAR LIVE

 

Academia Karanna© include Scoala de Dezvoltare Personala, Spirituala & Terapii Complementare / Alternative Karanna – Acreditata International de Institutul IPHM & IAOTH si care isi desfasoara activitatea prin cursuri, initieri, meditatii, conferinte si seminarii / workshop-uri.
 .
Academia Karanna dispune de o platforma de E-Learning prin intermediul careia puteti participa la cursuri si conferinte video online-live si cursuri video inregistrate. Cursurile se pot accesa in linistea si confortul casei dvs, fara deplasari, fara alte impedimente de ordin practic. De asemeni, periodic sustinem workshopuri, seminarii si cursuri la sediul nostru din Craiova.

Scoala, Cursurile si Trainerii Karanna, sunt inregistrati / acreditati de Institutele Internationale IPHM, IAOTH, NSA, CoE, CIT, Reiki Rays Institute, ZUR Institute si ANC / CNFPA (Romania).

Logos Despre Noi - Karanna

 

 

Seminar Live Atlantida

 

Karanna Academy©

 

Alte articole din categoria Spiritualitate

 

Vizitati-ne Pagina de Facebook 

  https://www.evolutiespirituala.ro/gratuit-seminar-live-academia-karanna-despre-atlantida-monade-si-crearea-primelor-corpuri-fizice-pentru-intruparea-spiritelor-anul-2016/?feed_id=8823&_unique_id=62487c9deace6

/de
, , , , , , , , , , , , , , ,

Existenţa lumilor invizibile

angel 4

Existenţa lumilor invizibile

Existenţa lumilor invizibile

 

În timpurile îndepărtate, marii iniţiaţi comunicau discipolilor Adevărul.

Azi, marile Lumini ale lumii spirituale comunică celor chemaţi Adevărul. Astfel aflăm că în natura înconjurătoare există o diversitate de materii eterice, de diferite grade, a căror fineţe este atât de mare, încât simţurile fizice nu sunt în stare să ni le reveleze. Aceste materii sunt animate deunde vibratorii , diferite de cele care animă materia vizibilă, tangibilă, în sânul lor existând o infinitate de vieţuitoare, de aceeaşi compoziţie cu mediul unde trăiesc.

Aceste afirmaţii, ca şi multe altele, sunt primite azi de lumea savantă cu neîncredere, ba chiar cu ironie, invocând întrebarea: „De ce nu se poate proba existenţa acestor materii şi forţe, de ce nu pot fi văzute, auzite şi pipăite de toţi oamenii?”

Răspunsul la această întrebare este următorul: Lumile hiperfizice, cu materiile şi forţele lor, nu pot fi văzute şi simţite, nu se poate lua cunoştinţă de existenţa lor, pentru că oamenii nu dispun deocamdată decât de organele de simţ necesare perceperii lumii fizice.

Este adevărat că omul are în fiinţa sa – pe lîngă organele de simţ fizice – şi organe de simţ impresionabile de prezenţa materiilor invizibile şi a entităţilor spirituale vieţuitoare în mediile hiperfizice, dar aceste simţuri dorm, stau latente în fiinţa noastră. Numai când aceste simţuri superioare vor fi puse în activitate, când vor fi chemate la viaţă, omul va deveni un medium între Cer şi pământ. Din acel moment el va auzi, simţi şi vedea materii şi fiinţe animate de alte forţe decât cele fizice.

Cu alte cuvinte, lumea hiperfizică este pentru om la fel cum este lumea culorilor pentru omul născut orb. El va auzi sunetele, va simţi cald sau rece, va pipăi lucrurile moi sau tari din lumea fizică, dar nu va avea nici o idee despre ceea ce înseamnă roşu, albastru sau verde. Mintea sa nu are posibilitatea să definească peisajele, perspectivele şi culorile, deoarece nu a avut niciodată un organ capabil de a primi vibraţiile luminii, care, sosind pe scoarţa cerebrală, se transformă în noţiuni de culori şi forme. In mintea orbului din naştere, lumea vizibilă de către un om sănătos nu provoacă nici o noţiune corespunzătoare; însă cu toate că nu o vede, ea există.

Faptul că cea mai mare parte din omenire nu vede fiinţele, materiile din lumile hiperfizice, nu este im argument că ele nu există. Dacă printr-o„minune” sau operaţie, orbul din naştere ar dobândi vederea, la început n-ar pricepe nimic, ar rămâne uluit, dar treptat, făcându-şi educaţia vizuală a imaginilor sosite pe cortex, ajunge să ia pe deplin cunoştinţă şi de acest domeniu necunoscut lui până atunci.

La fel s-ar întâmpla cu oricare dintre oamenii care dobândesc vederea spirituală. Dacă graţie unor evenimente neprevăzute, unei educaţii sau practici speciale, omul ajunge să-şi dezvolte simţurile superioare ale lumilor suprafizice, ar vedea forme şi ar auzi sunete neinteligibile la început, dar încetul cu încetul, obişnuindu-se cu ele, le va înţelege şi distinge unele de altele.

Pentru cunoaşterea acestei lumi invizibile se cer ani de zile de observaţii şi o continuă educaţie. Se petrece acelaşi fenomen ca în lumea fizică. Toţi oamenii au ochi; cei sănătoşi văd lucrurile şi fiinţele, dar oare toţi cunosc natura, funcţia şi rostul lor în angrenajul universului? Sunt necesari ani de studii pentru a le cunoaşte, deosebi şi afla rostul în decorul vast al naturii.

Unii oameni afirmă: „Deoarece noi, deocamdată, nu simţim, auzim sau vedem aceste lumi invizibile, înseamnă că nu a sosit timpul să le cunoaştem. Când va veni vremea, se vor dezvolta treptat şi simţurile superfizice din noi şi atunci le vom cunoaşte. La ce bun să ne batem capul cu ele de pe acum? Să terminăm cu deplina cunoaştere a lumii fizice, şi apoi omenirea va trece şi la cunoaşterea lumilor necunoscute”.

Argumentul este puternic în aparenţă, însă greşit în fond, şi iată de ce. Să presupunem că suntem chemaţi neapărat într-o ţară îndepărtată, unde va trebui să trăim mulţi ani. Ei bine, se cade să cunoaştem din vreme condiţiile în care vom trăi acolo, mediul şi influenţa lui asupra noastră. Bineînţeles că ajungând acolo, ne vom adapta, vrând-nevrând, acelui mediu, dar oare nu este mai bine să cunoaştem din vreme noile condiţii şi să ne pregătim pentru ele? Evident că da.

Aşa fiind, nu numai că nu este de prisos, dar chiar se impune să cunoaştem lumile invizibile, deoarece cunoscându-le din timp vom şti cum să ne comportăm atunci când dezbrăcând haina carnală, trupul, vom pătrunde în aceste lumi, unde ne vom desfăşura existenţa în forme noi de viaţă. Pregătiţi ca atare vom fi scutiţi să rătăcim ani şi ani în neştiinţă şi să pierdem astfel o vreme îndelungată până să ne obişnuim iarăşi cu „noua” noastră patrie spirituală, veche din veşnicia veacurilor fără număr.
În afara acestui motiv esenţial, se cade să luăm cunoştinţă de aceste lumi şi pentru faptul că ceea ce vedem pe pământ nu este decât efectul unor cauze aflate în lumea invizibilă. Aşa de exemplu: un om simplu constată cum telefonul transmite voci de la un loc la altul, vede cum tramvaiul circulă pe străzi, vede efectul, dar cauza care le pune în funcţiune – electricitatea – nu o vede, nu o cunoaşte. Acelaşi raport există şi între lumea fizică şi cea hiperfizică . Noi nu vom ajunge să cunoaştem pe deplin lumea fizică, lumea efectelor, până nu vom avea cunoştinţe despre lumea invizibilă, hiperfizică – domeniul cauzelor tuturor fenomenelor, lucrurilor şi fiinţelor vizibile pe pământ.

Ori de câte ori o problemă este complexă prin natura ei, se cade să se vină cu exemple cât mai numeroase. Iată un arhitect decis să proiecteze o casă . Acest om nu va îngrămădi material peste material, fără nici o ordine, fără necesitate şi în cantităţi de prisos. Mai întâi se foloseşte de gândirea şi imaginaţia sa,îşi croieşte în minte o formă de casă, cu o anumită distribuţie, cu un anumit aspect şi dimensiuni. După aceea aşterne pe hârtie ceea ce croise mental, şi încetul cu încetul, urmărindu-şi imaginaţia, face pe hârtie un plan. După acest plan, începe construcţia – realizarea fizică a unei concepţii. Cu alte cuvinte, întâi a fost o creaţie mentală, ideală, apoi a urmat realizarea ei într-o imagine, într- o formă aşternută pe hârtie, într-un proiect, şi în fine – realizarea ei în lumea fizică, cu material fizic. Ideea aparţine Lumii divine; imaginea, planul, aparţine lumii astrale; iar construcţia fizică aparţine lumii fizice.

Casa, opera fizică este trecătoare, pieritoare. Un foc, un cutremur o poate rade de pe suprafaţa pământului. Proiectul aşternut pe hârtie se poate distruge şi el, dar arhitectul are în minte imaginea casei, care nu se va distruge niciodată . Omul fizic, personalitatea creatoare va pieri şi ea, dar imaginea, creaţia sa mentală, va dura în vecii vecilor în lumea invizibilă, unde s-a imprimat ca pe o placă fotografică.

într-adevăr, universul este plin de o sumă de materii extraeterate, numite fluide. Aceste fluide au, printre alte însuşiri, calitatea de a fixa pe ele imaginile, ideile emise de oameni, îngeri, supraîngeri şi alte entităţi spirituale. Cu alte cuvinte, în spaţiile infinite se găsesc arhivele naturii, unde se imprimă toate gândurile, evenimentele şi sentimentele omenirii, fie întrupate, fie destrupate.

Tot ce există pe pământ – aer, apă, munţi şi câmpii, flora şi fauna, totul are influenţă asupra omului. Dar în afară de influenţele lumii vizibile, asupra fiecăruia din noi se exercită influenţe şi mai mari, şi mai puternice – influenţele lumilor invizibile. Noi suntem, la un moment dat, rezultatul influenţei mediului vizibil şi invizibil asupra noastră, şi al muncii depuse de spirit – stăpânul trupului – potrivit evoluţiei sale.

Să nu credem că ştim tot ce ne înconjoară. Chiar în lumea fizică – tangibilă, vizibilă şi cercetată cu simţurile noastre – se petrec o mulţime de fenomene de care rămânem neştiutori, pentru că simţurile noastre mărginite nu ni le fac cunoscute. De exemplu, se află înaintea noastră o statuie. Undele luminoase căzute pe această formă se reflectă şi vin la ochii noştri, de unde sunt transmise la centrul văzului aflat pe cortex, de aici la suflet, şi prin intermediul sufletului conştiinţa noastră, spiritul, traduce aceste vibraţii în culoare şi formă .

Dar oare cunoaştem noi totul despre această lumină? Nu, şi iată de ce. Se ştie că lumina ce scaldă cu vibraţiile ei suprafaţa pământului, vine de la soare. Dacă facem să treacă printr-o prismă o rază de lumină, vom vedea că ea se descompune în mai multe fâşii colorate, care întâlnind un ecran, ne dau spectrul solar, compus din şapte culori: roşu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo şi violet. Noi atât vedem cu ochii. Cu toate acestea, adevărul este că fâşia de lumină mai dă naştere, trecând prin prismă, şi altor culori, unele înaintea roşului – infraroşu, şi altele dincolo de violet – ultraviolet. Într-adevăr, dacă punem o lentilă în dreptul spaţiului gol dinaintea roşului şi aşezăm în focarul acestei lentile o bucată de fosfor, vom vedea că fosforul se aprinde, deoarece razele obscure, invizibile ochiului nostru, trecând prin lentilă, s-au concentrat, s-au manifestat sub formă de căldură, aprinzând fosforul. Prin urmare, înaintea roşului există unde vibratorii producătoare de căldură.

Dacă punem la finele spectrului un paravan şi alături de el o placă unsă cu o soluţie de cianură de potasiu, vom vedea cum această placă se va lumina sub acţiunea razelor ultraviolete.
Aşadar, există în razele soarelui culori infraroşii şi ultraviolete, invizibile ochilor noştri, dar sesizabile prin efectele lor.
După cum ochiul nostru nu vede decât între anumite limite, urechea noastră nu aude decât sunetele produse în aer cu o frecvenţă între 32-36.000 de vibraţii pe secundă. Or în natura fizică înconjurătoare se produc vibraţii de o frecvenţă mai înaltă de 36.000 Hz şi mai joase de 32 Hz; dar urechea noastră nu le percepe, nu le aude, ca şi cum n-ar exista.

De aici tragem concluzia că suntem scăldaţi din toate părţile de vibraţii – unele transmise prin aer, altele transmise prin eter – de care însă nu avem cunoştinţă, pentru că nu deţinem organe potrivite recepţionării lor.

Aşa de exemplu electricitatea – ale cărei unde se transmit prin eter – are de la 1.046.000 până la 35.000 milioane vibraţii pe secundă. Fluidul electric ce se scurge pe firele electrice nu este văzut de ochiul nostru, pentru că vibraţiile sale au o frecvenţă foarte mare. Dar imediat ce curentul electric întâmpină o rezistenţă în drumul său – un filament de bec electric – numărul vibraţiilor prin eter scade între 350 milioane şi 760 milioane de vibraţii pe secundă, filamentul devine luminos şi ochiul nostru vede lumina.

Până în prezent se cunosc 63 categorii de vibraţii, din care fac parte undele hertziene, undele nancy, undele x, y etc. Din acestea, noi nu percepem decât opt categorii, prin urmare avem cunoştinţă de prea puţin.

Să presupunem că nervul optic n-ar dispune de sensibilitatea dobândită până în prezent; desigur n-am avea nici o cunoştinţă de lumina soarelui, atmosfera din jurul nostru fiind întunecată. Să presupunem acum că nervul ochiului ar fi impresionabil de undele electrice; în acest caz noi am vedea totul în jurul nostru, graţie luminii emise de electronii care ne înconjoară din toate părţile. Astfel n-ar mai fi pentru noi, nici noapte, nici zi, ci o lumină continuă, atâta vreme cât electronii vor fi mânaţi mereu în vârtejul infinit de rapid al mişcării lor de rotaţie şi revoluţie.

Având în vedere acest principiu, înţelegem facultatea văzului şi auzului spiritual a unor persoane numite clarvăzătoare sau lucide.

Cu toţii primim vibraţii din lumea hiperfizică, dar rămânem nesimţitori la acţiunea lor, deoarece conştiinţa noastră nu răspunde la influenţa lor, nu sesizează sosirea lor. Clarvăzătorii, lucizii, primind aceste vibraţii, le înţeleg, conştiinţa lor ia act de prezenţa lor, şi ei văd fenomene, fiinţe, materii şi forţe la a căror descriere rămânem pe gânduri.

Evident că şi între lucizi există diferite grade: unii văd binişor, alţii bine şi alţii foarte bine, la fel ca în cazul văzului fizic comun. Pentru aceşti oameni, vederea în lumea invizibilă este un act involuntar – privesc şi văd. Ei pot vedea şi cu ochii deschişi şi cu ochii închişi, ceea ce denotă o independenţă între vederea fizică şi cea spirituală . Ei văd cartea pe care o au în mână, dar în jurul ei, prin ea şi dincolo de ea văd lumea invizibilă.

În această lume, luminoasă prin ea însăşi, prin care circulă valuri de materii subtile, se vede o mişcare deosebit de rapidă în toate direcţiile. Prin urmare lumea invizibilă este şi ea materială, animată de numeroase forţe, desfăşurate conform unor anumite legi. Aceste materii sunt de diferite densităţi, formate fiecare din particule eterice de anumite dimensiuni şi constituţii, materii dispuse unele deasupra altora, conform fineţii lor, dar în acelaşi timp pătrunzându-se rând pe rând, cele mai fine pe cele mai grosolane, sau cu particule mai mari.
În peregrinarea lui pe calea evoluţiei, timp de mii şi milioane de ani, omul abia a ajuns să-şi dezvolte inteligenţa. Graţie acestei inteligenţe, el face azi descoperiri din ce în ce mai numeroase şi mai uimitoare. După scurgerea a mii şi mii de ani şi veacuri, omul va deveni mai bun şi mai înţelept, iubind tot ceea ce-l înconjoară. În fine, când evoluţia omenească va fi spre sfârşit, pe lângă o înaltă inteligenţă şi o bunătate îngerească , omul va dobândi puteri deosebite, forţe divine. Atunci se va termina evoluţia omenirii pe această planetă. Masa umanităţii înaintată astfel, ridicată până la termenul final al existenţei sale terestre, va trece pe un alt corp ceresc, pentru a -şi continua diurnul evolutiv infinit, iar cei înapoiaţi, întârziaţii, vor fi trecuţi prin întrupări, pe un alt glob, de aceeaşi natură cu Pământul, ca să-şi continue drumul neterminat.

Constatăm că evoluţia omului necesită multe secole, şi totuşi fiecare dintre noi poate grăbi sau scurta durata acestei evoluţii. Aceasta presupune o metodă specială, o hotărâre nestrămutată, sacrificii mari, adică viaţa sfinţilor, a marilor mistici sau a yoghinilor. Prin alimentaţie şi meditaţie, prin retragerea departe de vâltoarea lumii, prin sfinţenia, iubirea şi jertfa manifestată pentru tot ce a creat Tatăl şi prin rugăciunile lor nesfârşite, aceşti oameni ajung să-şi activeze spiritul, dezvoltă forţele latente ascunse în adâncul lor, se iluminează şi dobândesc puteri divine şi cunoştinţe ignorate de omenire. Din rândul acestor oameni ieşeau savanţii de altădată, întemeietorii unei ştiinţe vaste, din care s-a oferit omenirii numai atât cât putea pricepe şi avea nevoie pentru avansarea ei.

Bietul savant de azi se străduieşte să ştie ce este eterul, cum este constituit atomul. Se zbate în ipoteze asupra vieţii, a constituţiei lui, dar nu va cunoaşte tainele vieţii decât în ziua în care îşi va ilumina fiinţa printr-o viaţă morală, corectă, conformă legilor divine – de blândeţe şi iubire pentru tot ce există în jurul său. Numai atunci spiritul său va lucra puternic prin cuirasa, prin învelişul său trupesc, şi va vedea cu ochii spiritului atomul mare cât roata plugului, îi va vedea constituţia, va înţelege viaţa şi evoluţia ei. Numai atunci când trupul său, când sistemul său cerebral va ajunge să vibreze ca şi atomul, savantul modern va ajunge să cunoască mai mult. Atunci nu va mai exista pentru el nici un mister privitor la atom. Va cunoaşte rând pe rând toate materiile invizibile, toate foiţele ce lucrează asupra lor şi toate cauzele fenomenelor petrecute în natură.

Reducând totul la materia fizică şi la legile ce o stăpânesc, savantul de azi nu poate, tocmai datorită acestui materialism feroce, să se înalţe în sfere mai înalte, să cunoască materii, legi, forţe şi fiinţe mai subtile, decât cele cunoscute în jurul său din copilărie.

In antichitate, cei dotaţi cu inteligenţă, cei pregătiţi de natură, se puneau sub conducerea unui mare preot, sfânt în conduita lui şi versat în cunoştinţe oculte şi ale naturii. Acesta, timp de 20-30 de ani, îi povăţuia pe discipoli, le descria şi arăta experimental tot ceea ce se referă Ia om şi natură. In tot acest timp discipolii, erau ţinuţi în locuri retrase, în plină natură, feriţi de influenţele lumii, de gândurile ei josnice, de pornirile ei pătimaşe, de influenţele ei magnetice. Somnul, alimentaţia, băile şi exerciţiile fizice, antrenamentele mentale şi rugăciunile, toate erau reprezentate şi executate cu scrupulozitate. An de an, se dezvolta în ei vederea în lumea invizibilă şi auzul în lumea tăcerii, a celor fără glas.

Când discipolul dobândea aceste două instrumente de cercetare a naturii, dincolo de materia tangibilă şi analizabilă, marele guru, iniţiat sau preot, începea să-i descrie lumea fizică şi lumea hiperfizică. Ii făcea cunoscută matematica, biologia, chimia şi aşa, rând pe rând, tot ce înconjoară pe om, natura întreagă. Odată intrat în stăpânirea lor, trecea la studiul foiţelor şi materiilor superfizice, a materiilor eteriforme, a fiinţelor invizibile ochilor fizici. Când – după ani de zile – îşi însuşea întreg acest domeniu, trecea la cunoaşterea originii şi a creaţiei universurilor, a vieţii şi a tuturor fiinţelor.

După aceea îşi încheia cariera de discipol cu aflarea celor mai înalte cunoştinţe îngăduite unui muritor – noţiuni referitoare la Creatorul lumilor şi atributele Sale.

Din ziua când a reuşit să-şi înfrâneze simţurile şi dorinţele, să-şi ordoneze gândurile, să respingă influenţele semenilor săi, el ieşea în lume, păşea în mijlocul omenirii, devenea la rândul său o mare lumină spirituală.

De acum înainte, cunoscător a ceea ce există pe pământ şi în Ceruri, el poate să -şi lase trupul pe pat, la umbra unui copac, într-un loc retras, iar împreună cu o parte din sufletul său să iasă şi să se îndepărteze de trup, să se ridice în spaţiu, ca un nor nevăzut, şi acolo să vadă, să cerceteze, să audă şi să primească sfaturile marilor Lumini spirituale, înaltele entităţi spirituale diriguitoare ale evoluţiei lucrurilor şi fiinţelor de pe planeta noastră.

În această fază, iniţiatul posedă puteri deosebite; poate face ceea ce omul numeşte „minuni”. El se ridică în aer, merge pe suprafaţa apei, stă în mijlocul flăcărilor, se face invizibil, vindecă boli şi face o serie nesfârşită de fapte, pentru că ştie să mânuiască toate materiile, cunoaşte secretul legilor ce le guvernează, realizând — asemenea unui mic creator — orice doreşte. Vai lui dacă o va face din vanitate sau împotriva semenilor săi!

Un asemenea om era privit – cum ar fi privit şi azi – ca un supraom, respectat de toţi. De la aceşti iniţiaţi au rămas până în zilele de azi ceea ce se mai cunoaşte, ca tradiţie, despre lumea superfizică.

fragment “DIN TAINELE VIEŢII ŞI ALE UNIVERSULUI”

prof. SCARLAT DEMETRESCU

https://www.evolutiespirituala.ro/existenta-lumilor-invizibile/?feed_id=8791&_unique_id=6248367033d97

/de
, , ,

CONȘTIENȚĂ – VIAȚĂ – FORMĂ

1426702 760926357256967 1760674122 n

CONȘTIENȚĂ – VIAȚĂ – FORMĂ

rudolf steiner

 

 

Vrem să facem cunoștință cu trei noțiuni. Trebuie să ne reprezentăm că fiecare ființă din Univers constă din trei componente, ca și omul. Totuși nu avem nevoie să cunoaștem toate cele trei componente ale unei alte ființe. Ele
există însă pentru fiecare ființă:

1. Conștiență
2. Viață
3. Formă

Dacă privim ființele de pe Pământul nostru, atunci găsim că ele au formă din ceea ce numim regnul mineral. În lumea pământească nu există nicio altă formă pentru om. Această formă a regnului mineral poate fi înălțată la un nivel superior numai prin aceea că ea devine vie, și fiecare ființă poate dobândi un centru numai prin aceea că viața devine conștientă. De aceea forma, viața și conștiența sunt cele trei principii ale fiecărei ființe.

În conformitate cu aceasta, omul constă din corp, suflet și spirit. Noi știm că sufletul se înalță în corp și plăsmuiește așa corpul sufletesc. Acesta este umplut oarecum cu viață de simțire. Principiul superior se organizează de fiecare dată în cel inferior; principiul inferior are viață prin aceea că principiul superior se organizează în el. Sufletul are conștiență prin aceea că spiritul se organizează în sufletul conștienței. Prin aceasta este omul tripartit în ființa sa – ca formă, viață și conștiență.

Dacă ne reprezentăm diferitele ființe din lume, atunci le putem structura conform acestei definiții, în trei feluri:

1. Ființe la care predomină forma în defavoarea celorlalte două, viață și conștiență;
2. Ființe la care predomină conștiența în defavoarea vieții și a formei;
3. Ființe la care toate cele trei sunt în echilibru.

601541 517551284939103 600933614 n

Astfel, pentru ciclul nostru evolutiv:

1. Ființe la care predomină conștiența: Dhyanis. Ele au o conștiență puternică.
2. Ființe la care conștiența, viața și forma sunt în echilibru, numite esoteric substanțe;
3. Ființe la care predomină forma, sunt ființe elementale, elementali

La „substanțe” domină o anumită legătură între Dhyanis și elementali. Omul a fost în starea de substanță pe când el a ajuns din starea de ființă elementală și s-a unit cu sufletul. Pe atunci oamenii erau oarecum doar modele, doar forme.

Oamenii erau pe atunci ca niște sfere care luminau frumos,care erau înconjurate de sufletele lor. La mijlocul perioadei lemuriene, omul era „substanță”. Acum omul a ieșit deasupra simplului grad de substanță. El este pe calea evoluției dhyanice. În limbaj esoteric, ceea ce era matur în perioada lemuriană pentru a lua în posesie acele corpuri, se numește „om”.

zei budhism
Noi întrebăm acum: Ce pot cele trei feluri de ființe? Mai întâi: Să le luăm pe cele la care predomină conștiența. Ele au o conștiență cuprinzătoare, mai cuprinzătoare decât viața lor proprie și decât forma lor proprie. Prin aceasta ele își pot exercita puterea asupra altei vieți și asupra altei forme. În creștinismul esoteric astfel de ființe se numesc Îngeri ai perioadelor de revoluție. Cum se poate roti o planetă în jurul Soarelui? Prin aceea că ea este pusă în mișcare de un Înger al perioadei de revoluție. Aceștia sunt ființele Dhyanis planetare sau Spiritele planetare. Așadar și Pământul nostru are un Înger propriu al perioadei de revoluție, o ființă Dhyan pământească.

Menționez aici Spiritul planetei din opera „Faust” de Goethe; corpul său este întreaga materie astrală a Pământului.

Omul este pe cale de a deveni un spirit planetar. Acum el este însă doar din punct de vedere mineral o imagine a Divinității, fiindcă el trebuie să-și formeze încă ființa sa astrală, rupa-mentală și arupa-mentală. Apoi el poate deveni, al sfârșitul celui de-al șaptelea rond, un Înger al perioadei de revoluție.

Atunci cel mai mare Dhyan-Chohan îi spune: Toate animalele și plantele îți sunt înmânate. – Acest lucru se întâmplă așadar în cea de-a șaptea zi a Creației.

Atunci omul a devenit un Dhyan-Chohan, un Spirit cosmic dhyanic. (Chohan = Spirit cosmic).

În al doilea rând: Ființele la care forma, viața și conștiența sunt în echilibru, își exercită puterea asupra formei și sunt conduse de către însăși conștiența lor. Ființele de acest fel, pe care noi le cunoaștem, sunt oamenii până la o anumită treaptă. Ei evoluează, se eliberează din ce în ce mai mult de faptul că ei sunt dominați de forma lor, de natura lor inferioară. Ei se străduiesc către
ceea ce este superior, către conștiență.

În al treilea rând: Spiritele elementale sunt ființe la care forma este mai puternică decât viața și decât conștiența, a căror formă trebuie să fie dominată de către conștiență și de către viață. Ele sunt contrapartea ființelor dhyanice.

Acestea din urmă pot domina mai mult decât forma lor și decât viața lor. La spiritele elementale forma este mai cuprinzătoare decât viața și conștiența. De aceea ele necesită altă viață și altă conștiență pentru dominarea formei lor.

Aceasta înseamnă că spiritul elemental trebuie să se transpună în altă viață și în altă conștiență pentru a le folosi pentru sine. De aceea el este retardatul care ține pe loc altă viață și altă conștiență. De aceea sunt spiritele elementale ființe care
frânează efectiv evoluția.

archangel (1)

Toate ființele parazite sunt dominate de astfel de spirite elementale. Ele sunt acele entități pentru noi oamenii, care deja în epoca lunară erau încheiate în felul lor, de aceea la ele predomină forma. Ele se scufundă acum, sunt în evoluție descendentă.

Împinse în afara evoluției sunt de exemplu animalele care poartă un schelet exterior, care sunt învelite cu scheletul lor. Evoluția lor interioară s-a dezintegrat iar ele sunt înconjurate la exterior cu un strat cornos (gândaci, insecte). Ele se pregătesc pentru scufundarea în a opta sferă. Vechea Lună a avut de asemenea o a opta sferă, un satelit. Aceste ființe au fost încheiate pe vremea aceea, ele au trecut dincolo de evoluția lor și sunt acum asemenea unui fruct
trecut de copt. De a opta sferă aparțin de exemplu păianjenii, iar dintre plante vâscul. De aceea regnul păianjenilor și al muștelor este atribuit de către Goethe lui Mefisto. Tot ce este parazitar este o expresie exterioară a ființelor elementale care trăiesc pe planul astral.

Mai înainte, omul însuși era o ființă elementală. Nu tot fizicul omului este destinat să fie salvat. Din om rămâne în urmă o zgură. Această zgură care rămâne în urmă atunci, există neîncetat în om, de aceea el se află sub influența ființelor elementale astrale; ființa elementală corespunzătoare este atașată de el.
De aceea omul se află în legătură neîncetată cu ceea ce este un dușman care îl frânează în evoluția sa, cu un factor perturbator al evoluției sale. Entitățile care se atașează de om erau numite în mitologia germană elfi. Ei apar într-o formă nedefinită în așa-numitele vise cu elfi. Aceste vise se exprimă cam așa, că omul crede că o ființă i se așează pe piept.

Când omul devine văzător în plan astral, el vede mai întâi această ființă. (Păzitorul Pragului din romanul „Zanoni” al lui Bulwer). Este reflectarea cunoștinței pe care o face omul în plan astral cu elful său, o autoapărare a omului împotriva dușmanului său. Ființa este proiecția unei ființe astrale a omului în noi înșine. Este Micul Păzitor al Pragului. Omul care nu-și poate depăși teama în fața dușmanului interior, se întoarce de obicei la poarta inițierii.

În regiunea superioară a planului astral se află Sfinxul, care trebuie să fie prăbușit în abis înainte ca omul să poată păși mai departe. Omul care trebuie să evolueze merge în întâmpinarea acestui moment. Dar nu fiecare om trebuie să parcurgă în același fel aceste trepte evolutive. Este posibil ca el să fie condus ca și cum ar fi legat la ochi. Prin faptul că noi ne dezvoltăm natura morală, putem
învinge. Dacă omul își poate înălța natura morală mai înainte ca el să devină văzător în lumea astrală, apariția Păzitorului Pragului îi devine mai puțin înspăimântătoare.

magie ezoterism
În rasa atlanteană în principal turanienii au fost cei care s-au dedat magiei negre și au fost familiarizați în cea mai mare măsură cu lumea elementală.

Pentru a se echipa mai bine pentru luptă, în școlile oculte un accent principal se pune acum pe exersarea virtuții devoțiunii, a altruismului, pe educația morală. Toți ocultiștii care rămân ambițioși, vanitoși, egoiști, fac cunoștință într-un mod teribil cu această forță retrogradă a evoluției, forță care acționează cu atât mai puternic asupra lor. Omul trebuie să iubească învățătura, să fie modest, devotat, pentru a fi sigur că poate câștiga această luptă. Evoluția este ținută pe loc prin ființele elementale retrograde, în timp ce prin ființele dhyanice ea este accelerată.

 

CONFERINTE RUDOLF STEINER https://www.evolutiespirituala.ro/constienta-viata-forma/?feed_id=8567&_unique_id=623f4f7cf16ea

/de
, , , , , , ,

Sanzienele – Legenda si Traditii

dragaica

Sanzienele – Legenda si Traditii

dragaica

INSCRIE-TE LA RITUAL

Sărbătoarea de Sânziene (solstiţiu de vară) este şi o sărbătoare a dragostei, solară şi lunară în acelaşi timp. Diverse ritualuri au loc atât în zori cât şi în plină zi, sub lumina şi focul astrului dătător de viaţă, cât şi pe înserate şi în taina nopţii, sub lumina clară a lunii. Atunci, la solstiţiu, soarele dansează pe cer, iar jos, pe pământ, un alt dans se naşte: dansul Sânzienelor. Ceea ce este sus este şi jos… În această zi de cumpănă între două mari intervale ale Timpului, în sate se practicau ritualuri pentru fertilitate, pentru protecţie, pentru tămăduire. Multe s-au pierdut, s-au atenuat ori şi-au pierdut din înţelesul originar. De ce? Pentru că omul s-a îndepărtat de natură, s-a înstrăinat, a înlocuit vechiul stil de viaţă cu unul nou, mai tehnic, a alungat intuitivul. Dar, după cum ştim, tot ceea ce reprimam are tendinţa să revină la suprafaţă atunci când ne aşteptam mai puţin…

ROUĂ ŞI FLĂCĂRI

Sărbătoarea Sânzienelor, fascinanta noapte ce este poarta între două lumi, între profan şi sacru, între pământesc şi ceresc, este ambivalentă, stând atât sub semnul Lunii, Yin, semnul acvatic, cu elementele sale: izvoarele din păduri, în care se scaldă oamenii în zori pentru sănătate şi frumuseţe; roua, apa de flori, în care se „îmbăiază”, asemenea nimfelor, fetele şi femeile tinere, pentru a primi frumuseţe şi iubire…; dar şi semnul Soarelui, Yang, care apare şi el în focurile de Sânziene ce sunt aprinse pe dealuri, în făcliile pe care flăcăii le rotesc în sensul mişcării Soarelui, pentru purificare şi protecţie. Se aprind focuri pe dealuri, se aprind focuri şi în ceruri. Este o noapte în care orice este posibil şi de aceea oamenii se deschid, caută, se integrează în ritmurile cosmice, aşteaptă, iubesc.

REFLEXII LITERARE

Când vorbim de magia nopţii de Sânziene, ne referim la farmecul acestei nopţi, farmec ce derivă din lucrurile tainice care se pot întâmpla în acest interval. Dar ce se poate întâmpla, mai precis? În romanul „Noaptea de Sânziene” (capodoperă a lui Mircea Eliade) personajul principal, fascinat şi el de vraja nocturnă a solstiţiului de vară, mărturiseşte că se întâmplă atunci ceva misterios, dincolo de fire. Se poate întâmpla orice doar pentru cel care crede în miracole şi le aşteaptă, printre care şi miracolul iubirii.
Este semnificativ faptul că romanul lui Mircea Eliade se deschide cu întâlnirea celor doi iubiţi într-o pădure, chiar în noaptea de Sânziene şi se încheie, ciclic, tot într-o altă pădure, după doisprezece ani, tot în noaptea de Sânziene, când cei doi, cuplul originar, se contopesc în iubire şi în moarte, adică în veşnicie… Noaptea de Sânziene devine astfel şi un timp al iubirii unice, nepieritoare…
Se pot întâmpla şi alte miracole: „Unii spun că în noaptea aceasta, exact la miezul nopţii, se deschid cerurile”. Dar probabil se deschid numai pentru cei care ştiu cum să le privească… Deschiderea cerurilor e un moment de conexiune între lumi, între lumea de sus şi lumea de jos, când circulă liber energiile şi vibraţiile. În acea noapte mirifică se pare că cei simpli, cu inima curată, au acces la taine, aşa cum i se întâmplă pădurarului Peceneaga, din romanul sadovenian „Nopţile de Sânziene”. Acestui om simplu, care iubeşte pădurea, i se dezvăluie cunoaşterea limbii animalelor, limbă pe care şi omul adamic o cunoştea înainte de cădere.
Acestui moment, când se deschid cerurile şi când se poate comunica cu spiritele naturii, i-a închinat şi William Shakespeare piesa „Visul unei nopţi de vară”. În această noapte atemporală, sub fascinaţia lunii ce se oglindeşte în lac, se dezlănţuie jocuri nebune, poate un rest al jocurilor dionisiace. Această noapte a miezului verii, ca noaptea Sfântului Andrei de la noi, are acea putere să scoată la iveală tot felul de nebunii ale creierului omenesc. Într-o singură noapte se petrec atâtea, iar scenele sunt trăite atât de oamenii obişnuiţi, cât şi de duhurile pădurii şi de figurile mitologice. Şi totul, cum spuneam, sub vraja lunii. Să nu uităm că zeiţa lunii era Diana, de la care provine şi numele românesc al sărbătorii.

SEMNIFICAŢII ACTUALE

Dar ce mai înseamnă această sărbătoare cu manifestările ei exuberante pentru omul începutului de secol XXI? Sau, mai bine spus, mai poate avea vreo semnificaţie într-o lume supertehnologizată?
Dacă rămânem în arealul britanic, vedem că în fiecare an la Stonehenge se încearcă o resuscitare a sărbătorilor precreştine, a tradiţiilor druidice, deşi există o ruptură clară între omul antic, care credea pur şi simplu în virtuţile sacrului, în sărbătorile sale, şi cel modern, desacralizat, care vrea să creadă, care îşi „creează” sărbătoarea, deşi nu mai percepe prea bine „duhul” ei. Dar chiar şi aşa, o sărbătoare „croită” după vechi tipare îi poate reda omului postmodern acele simple bucurii uitate. Mii de oameni se strâng la fiecare solstiţiu de vară în jurul templului de la Stonehenge pentru a celebra apogeul verii. Unii se îmbraca în alb, alţii se consideră preoţi druizi ce continua tradiţiile precreştine saxone…

Dar la noi?

În sud, anual se desfăşura în această perioadă Drăgaica. Iniţial târg agrar, a devenit mai târziu un târg-bâlci, unde târgoveţii se puteau delecta cu bucate tradiţionale, se dădeau în tiribombe, totul culminând cu ziua Drăgaicii, când apărea alaiul de fete îmbrăcate în costume tradiţionale, împodobite cu lungi valuri albe, iar în fruntea lor era Regina acestor „zane”, Drăgaica cea preafrumoasă. Obiceiul era legat de un ritual agrar antic, cu accent pe cultul zeiţei Diana. Cei care „ţineau” acest obicei erau în majoritate sătenii. Acum aceştia s-au împrăştiat în lumea largă, cei mai mulţi sunt în Italia, în Spania, unele sate sunt aproape pustii. Şi atunci… vorba unui bătrân meşter: „Cine să mai ţină Drăgaica?” Totuşi… mai rămâne ceva. În sate, oamenii îşi mai împodobesc hainele şi camerele cu flori galbene de Sânziene sau aprind la căpătâiul patului o lumânare…
Dimpotrivă, citadinul supertehnologizat caută sărbătoarea şi o reinventează în felul său. Astfel, în Bucureşti a devenit deja o tradiţie Noaptea de Sânziene în livada de la Minovici. Putem vorbi de o urbanizare a sărbătorii? Iată, în livadă orăşenii pot admira expoziţii în care descoperă forme decorative imprimate, sculptură ţesută, pot asculta un melanj de folclor şi jazz sau pot privi dramatizări legate de misterul Sânzienelor, totul încheindu-se cu o paradă a modei, bineînţeles, creaţiile prezentate fiind inspirate tot din legendă Sânzienelor.
Iar în nord-vest se înfiripă o căutare a miraculosului, într-o pădure mirifică, pădurea Baciu de lângă Cluj, unde se pare că se petrec lucruri bizare, încă neexplicate. Acest spaţiu special poate fi asemănat că încărcătură energetică cu Stonehenge, susţin unii. Acolo există un loc numit Poiana Rotundă. Câţiva pasionaţi de aventură şi de taine încă nedescifrate au organizat de Sânziene incursiuni în acel necunoscut. Cum e să-ţi petreci noaptea de Sânziene acolo? Peisajul este mirific, cerul înstelat se vede clar în noapte, cei strânşi acolo, în cerc, privesc cu atenţie şi descoperă în mijlocul cercului lumini… Pelerinii sunt obosiţi, au mers mult pe jos, dar a doua zi, surprinzător, nu mai simt deloc oboseala, dimpotrivă. Să fie pădurea cu farmecele ei?… Călătorii au căutat miraculosul, cu inimile deschise, şi se pare că au găsit ceva…

Ce a mai rămas din spiritul sărbătorii de altădată? Destul de puţin. Dar există încă oameni legaţi de trecut, de tradiţie, pasionaţi de lucrurile de taină, care încearcă să readucă magia şi sacrul în viaţa noastră. Dacă vor reuşi, aceasta este deja o altă poveste…

Carmen Cortez

Singura sărbătoare păgână pe care tradiţia populară sătească o sărbătoreşte la Solstitu de vară, o regăsim şi în calendarul creştin-ortodox la 24 Iunie – Sânzienele sau Drăgaica. Unele surse spun că numele vine de la Sânta Diana, zeiţa romană a vânătorii şi pădurilor; altele spun că-şi trag numele de la micile flori de câmp, galben-aurii cu miros dulce şi suav – sânzienele. Li se mai spune Frumoasele, Zânele, iar în sudul ţării – Drăgaicele. Spre deosebire de iele, care sunt zânele rele ale pădurii, Sânzienele sunt zâne tinere şi frumoase, blânde şi vesele. Se mai spune despre ele că-i ajută pe oameni să se tămăduiască, să-şi găsească perechea sau să afle viitorul recoltei.
Tot ele, se spune, „amuţesc cucul”; el cântă prima oară de Blagoveştenie, cam pe 25 Martie şi continuă să cânte timp de 3 luni şi apoi, brusc, spre sfârşitul lunii Iunie, în perioada solstiţiului de vară, cântecul cucului încetează. Cântatul cucului – se spune – dezvăluie oamenilor cât mai au de trăit şi, fiindcă numai Dumnezeu ştie cât îi e dat omului să trăiască, ele îi iau cântul. Pe seama lor circulă în popor proverbul „cine le vede nu le crede, cine le-aude nu le răspunde”. Se mai spune că în noaptea de 23/24 iunie Sânzienele dansează, plutesc pe Pământ şi îndeplinesc ritualuri benefice pentru locuitorii săi. Sânzienele sunt denumite în Dobrogea, sudul Moldovei şi Muntenia – Drăgaice sau Drăgaica sau Sânziana, Mireasa, Împărateasa ori Regina holdelor. Ritualurile Drăgaicei sunt identice cu cele ale Sânzienelor din Oltenia, Banat şi Transilvania, iar cel care a descris pentru prima dată acest obicei a fost Dimitrie Cantemir.

Dansul Sânzienelor

Sărbătoarea de Sânziene tine o noapte şi-o zi şi începe la asfinţitul zilei de 23 când fetele şi feciorii culeg flori de sânziene şi fac din ele coroniţe înmiresmate; pentru fete şi femei coroniţa are forma rotundă care prefigurează Soarele a cărui sărbătoare este de fapt aceasta. Pentru bărbaţi şi flăcăi coroniţele sunt în formă de cruce; chiar şi bătrânii îşi fac coroniţe şi vom vedea de ce. Odată culese florile, alaiul se intoarce-n sat, unde se-ncing hore în timp ce sunt făcute multele coroniţe. Când sunt gata începe Dansul Sânzienelor, în care sătenii, flăcăi şi fete, împodobesc stâlpii porţilor, ferestrele caselor, chiar cimitirele pentru că se spune că ele apară oamenii şi odihnesc morţii. Apoi, cu chiuituri, veselie şi strigături, fiecare aruncă pe case ori pe paturi coroniţa sa, punându-şi fiecare o dorinţă sau o întrebare: fetele, bineînţeles despre feciori, femeile despre gospodărie, flăcăii despre fete, bărbaţii despre recolte, iar bătrânii despre sănătate şi viaţă. În cazul în care coroniţa rămâne pe acoperiş, dorinţa se împlineşte; căzând, înseamnă că nu.

Noaptea focurilor

Sărbătoarea continuă şi este o sărbătoare a Soarelui, a dragostei şi a setei de viaţă. Cu bucurie şi plini de voioşie, alaiurile pornesc acum – este deja noapte – spre dealuri, pe câmpii, în liziera pădurii sau pe malul râurilor. Începe „noaptea focurilor” şi a „făcliei de Sânziene”. Flăcăii poartă torţe, făclii aprinse, aprind şi focuri, în care se întrec: cine, ce sat are focul cel mai viu, are cei mai mulţi flăcăi care se întrec în rotirea făcliilor, cine e meşter mai priceput să scoată mai multe scântei. Spectacolul este mirific. Se sare peste foc, apoi se scalda-n rău perechi-perechi fiindcă e sărbătoarea dragostei. Nevestele tinere se scalda-n roua sânzienelor pentru a „purcede grele” adică pentru a avea copii şi pentru ca aceştia să fie frumoşi şi sănătoşi. Se întorc în sat târziu, obosiţi dar bucuroşi.

Iarba de leac

Înainte de a se culca, însă, fetele mari pun sub pernă sânziene pentru a-şi visa alesul, bătrânii şi bolnavii se-ncing cu flori de sânziene pentru că Sânzienele „îţi iau durerea”, fetele îşi pun în san aceleaşi flori, pentru a mirosi frumos. În dimineaţa de 24 Iunie, încă o dată se scalda-n rouă, îşi pun flori în păr şi pleacă pe coclauri, prin păduri, poiene şi livezi: buruienile de leac, culese acum sunt motivul pentru care toată suflarea se agită. Ierburile de leac culese în ziua de Sânziene sunt considerate cele mai tămăduitoare şi toţi le cunosc şi le culeg, cântând, glumind şi râzând.

Obiceiurile de Sânziene (Drăgaica) sunt păstrate mai bine în Lunca Someşului, Maramureş şi Oltenia, dar ele sunt întâlnite în toată ţara sub o formă sau alta. Este o sărbătoare veselă, de pe urma căreia, toamna, se fac multe nunţi.
Dacă aveţi ocazia, mergeţi să asistaţi la o astfel de sărbătoare. Este o ocazie bună să vedeţi că, încă, se păstrează obiceiuri strămoşeşti şi că, încă, poporul român n-a uitat să râdă şi să se veselească româneşte.

 

Sursa: superstitii.ro

 

INSCRIE-TE LA RITUAL

https://www.evolutiespirituala.ro/sanzienele-legenda-si-traditii/?feed_id=8327&_unique_id=6238b7856ee50

/de
,

SPIRITELE ÎNTRUPATE ALE NATURII

229141 274100099371174 134156807 n

SPIRITELE ÎNTRUPATE ALE NATURII

Fragment Carte  „Tărâmurile Îngerilor Pământeni” de Doreen Virtue

.

Acesta este unul dintre grupurile cele mai uşor de recunoscut dintre toate categoriile.
Asemeni îngerilor întrupaţi, Spiritele întrupate ale Naturii arată fizic aşa cum le spune numele – ca şi cum ar fi zâne, elfi, ştime, gnomi, animale reîncarnate şi unicorni. În afară de îngerii păzitori pe care îi avem, acest grup are zânele ca spirite protectoare.
Foarte des, membri acestui grup au părul roşcat (chiar dacă este roşu aprins, castaniu sau blond roşcat), şi o moştenire genetică sau înfăţişare celtică, cum ar fi un ten rumen sau pistruiat.

Înger sau Spirit al Naturii
Poate că te-ai regăsit tu însuţi in capitolul anterior, dedicat îngerilor întrupaţi. Şi totuşi te identifici puternic cu descrierea Spiritelor Naturii. În cazul în care nu ştii sigur dacă eşti înger întrupat sau Spirit al Naturii, aici se află cinci întrebări pe care ţi le poţi pune, pentru a te ajuta să
faci distincţia între cele două categorii:

1. Ce cred despre reguli? Dacă eşti înger întrupat, de obicei te supui regulilor şi devii furios pe cei care le încalcă. Însă dacă eşti un Spirit Întrupat ai Naturii, atunci nu poţi suporta regulile şi crezi că oamenii care se supun lor sunt nişte blegi.

2. Există zburdălnicie şi maliţie în ochii mei? Spiritele Naturii sunt fiinţe iubitoare de amuzament, deseori farsori şi sunt mereu în căutarea râsului. Îngerii Întrupaţi au tendinţa de a fi serioşi şi politicoşi. Dacă te întrebi ce eşti înger sau Spirit, întreabă-ţi un prieten apropiat dacă ai ochi care anunţa necazuri. Aceasta este o caracteristică unică a Spiritelor Naturii. (Dacă oscilezi între a fi „obraznic” şi „drăguţ”, atunci poate că eşti un Înger al Mării, care este un amestec hibrid între un înger şi un Spirit al Naturii, discutat în Capitolul 6.)

Când te uiţi în ochii unui Spirit Întrupat al Naturii, vezi sclipiri de maliţiei sau de şăgălnicie.

3. Ce fel de aripi am? Îngerii au aripi din pene, în timp ce multe Spirite ale Naturii au aripi de fluture sau de dragon. Aripile sunt eterice, nu fizice. Pentru a determina tipul de aripi pe care îl ai, fie consulţi un clarvăzător fie mergi în interiorul tău şi simţi singur. Concentrează-te asupra
umerilor tăi şi simte sau vezi (cu ochii minţii) dacă aripile sunt mari, cu pene, asemeni unei lebede – sau, mai degrabă, ca ale unul fluture zumzăitor şi frumos, sau ca ale unui dragon.

De asemenea, observă-ţi tipul de trup. De obicei, Spiritele Întrupate ale Naturii, au trupuri zvelte, metabolism rapid şi sistem nervos sensibil, în timp ce Îngerii Întrupaţi au trupuri voluptoase, metabolism încet şi personalităţi blânde. Excepţiile sunt Oamenii Mării, care sunt hibrizi voluptoşi ai Îngerilor şi Spiritelor Naturii, despre care discutăm în Capitolul 6.

4. Care este relaţia mea cu dependenţă de anumite vicii? Cei mai mulţi Îngeri Întrupaţi sunt codependenţi, în timp ce Spiritele sunt dependenţii. Spiritele adoră să petreacă; Îngerii adoră să salveze! Excepţia o constituie faptul că mulţi Îngeri Întrupaţi sunt dependenţi de mâncare.

5. Care este natura mea? Spiritele au tendinţa să aibă personalităţi arzătoare, pasionale, în timp ce Îngerii Încarnaţi sunt răbdători şi calmi (sau cel puţin aşa le par celorlalţi).

Alte caracteristici care fac diferenţa
Uneori, Spiritele Întrupate ale Naturii sunt nesigure dacă nu cumva vin de pe tărâmul Înţelepţilor.

Aceasta se întâmplă deoarece ele au o istorie a unor relaţii vechi cu magicienii, vrăjitoarele şi farmazoanele. Deci, Înţelepţii se simt foarte familiari cu Spiritele Întrupate ale Naturii. La urma urmei, Spiritele au fost prezente când vrăjitoarele au fost arse, aşa că ei s-ar putea să simtă o suferinţă rămasă din acele vremuri, chiar dacă nu ei au fost cei ucişi. E pasibil ca ei să mai aibă amintiri din acele arderi pe rug, care să se amestece cu propriile amintiri. Diferenţa esenţială este că Spiritele sunt mult mai jucăuşe decât Înţelepţii, care au tendinţa să fie extrem de serioşi, ba chiar sobri sau severi.

De fapt, Spiritele Întrupate ale Naturii intră uneori în necazuri, din cauza simţului lor excentric al umorului. Glumele lor pot fi uneori inoportune, ofensatoare, de prost gust, sau doar extrem de nepotrivite. Dar una dintre misiunile Spiritelor Întrupate ale Naturii este să lumineze
lumea, să o facă să zâmbească şi să râdă – chiar pe seama lor proprie.

În regatul eteric al Spiritelor Naturii, zânele, elfii şi alţii ţin petreceri nocturne, pline de dans, cântec, povestit şi voie bună. Ei cunosc valoarea spirituală a zburdălniciei şi bucuriei! Nu e deloc surprinzător că şi perechile lor umane ştiu să se distreze. Spiritele Întrupate ale Naturii deseori devin animatori profesionişti, inclusiv comedieni, actori, dansatori si muzicieni: Nişte exemple ar fi actorii Carol Burnett: Ellen DeGeneres, Eddie Murphy, Robin Williams şi Red Skelton;

Problemele relaţionale ale Spiritelor Întrupate ale Naturii
Spiritele erau obosite de asaltul uman asupra naturii, animalelor şi mediului. Şi fiindcă nu ar fi putut progresa prea mult ca fiinţe spirituale micuţe, au ales să la înfăţişări umane, pentru a avea mai multă putere în procesul de curăţare a aerului Pământului, a apei şi a solului; precum şi pentru ajutorarea animalelor.

Ca să fim sinceri, Spiritele Naturii preferă compania animalelor şi a plantelor, mai degrabă decât pe cea a oamenilor. Ele simt o furie firească îndreptată către rasa umană, pentru distrugerea planetei. Se spune că Spiritele Naturii sunt nişte poznaşi răutăcioşi, dar ele sunt răutăcioase doar cu oamenii care nu respectă mediul. Pe de altă parte, adoră să-i ajute pe oamenii care reciclează materialele, folosesc produse de curăţenie ecologice, se poartă frumos cu animalele şi o respectă pe Mama Natură. Unele pozne ale Spiritelor Naturii sunt pasiv-agresive, provenind din lipsa lor de respect pentru modul în care oamenii fac risipă.

În relaţii, partenerii romantici sunt atraşi de Spiritele întrupate ale Naturii datorită abilităţilor lor de comedieni, muzicale sau artistice. Dar după începerea relaţiei Spiritele întrupate ale Naturii pot fi acuzate de a fi ..ştrengari”, ..imaturi”, ..neimplicaţi”, sau ,.încăpăţânaţi”. Ei arată aceleaşi trăsături ale personalităţii ca şi micii elfi, zânele, gnomii şi cei asemenea lor. În tărâmul Spiritelor Naturii aceste fiinţe sunt deseori cochete şi promiscue. Spiritele întrupate ale Naturii pot manifesta aceste caracteristici şi în cadrul relaţiilor.

Spiritele Naturii îşi îndreaptă mai puţin atenţia către oameni, decât o fac îngerii întrupaţi. Le place să se întovărăşească doar pentru a petrece, şi apoi vor să fie lăsaţi în pace. Spiritele Naturii sunt de asemenea înclinate spre abuzul de substanţe şi dependentă. Deci, în esenţă, în timp ce
îngerii întrupaţi se căsătoresc cu dependenţi, Spiritele întrupate ale Naturii sunt ei înşişi dependenţii. Multe Spirite Întrupate ale Naturii se găsesc în profesii care oferă ajutor şi în care sunt implicaţi oamenii – dar, de obicei, pentru că au o „chemare” să facă asta. Asemeni Hobbitului
Frodo, din cartea si filmul Stăpânul Inelelor, Spiritele întrupate ale Naturii sunt eroi şovăitori, care ajută oamenii pentru că trebuie şi nu neapărat pentru că vor să o facă.

Ele au nevoie de mult spaţiu şi singurătate, mai ales în mijlocul naturii. Spiritele pot fi timide şi foarte retrase, chiar dacă sunt extrovertite, în cadrul reuniunilor sociale. Ele par a fi foarte deschişi în ceea ce priveşte viaţa lor particulară, însă există o rezervă care îi reţine din a-şi dezvălui cele mai adânci secrete, în afară de cazul că au o încredere absolută într-o persoană – şi aceasta se întâmplă foarte rar. Ei aplică politica „tăiaţi-i capul”1, în privinţa oamenilor din vieţile lor. Cu alte cuvinte, când Spiritele Întrupate ale Naturii au terminat o relaţie, chiar au terminat-o. Spiritele întrupate ale Naturii au învăţat cum să-i anunţe pe oameni atunci când nu vor să fie deranjaţi. Evie vorbeşte în numele multor Spirite, când spune: „Necunoscuţii obişnuiau să vină să-mi povestească despre necazurile lor, dar m-am închis de-a lungul anilor, deoarece devenise
neplăcut să preiau problemele altora.”

Spiritele întrupate ale Naturii sunt măscărici atunci când se simt bine, mai ales când sunt înconjuraţi de alte Spirite ale Naturii, iubitoare de distracţie. În familiile disfuncţionale, ei pot juca rolul „mascotei”, ajutând familia să se înveselească şi să se simtă mai bine. Cu toate acestea, Spiritele întrupate ale Naturii sunt sensibile la dezaprobări; şi pot deveni introvertite, timide sau chiar retrase, când nu se simt „sigure” din punct de vedere social. Ei se îndreaptă adeseori către droguri sau alcool pentru a se simţi confortabil, atunci când se întâlnesc cu mai mulţi oameni.

Comparativ cu ceilalţi îngeri Pământeşti, Spiritele întrupate ale Naturii reprezintă un grup puternic, cu foarte puţine probleme de sănătate, – poate pentru că Spiritele sunt mai dispuse să-şi petreacă timpul în natură, făcând excursii şi exerciţii în aer liber şi stând la soare. Sau poate că optimismul îi face să minimizeze sau să nege preocupările legate de sănătate. Singurul model notabil de îmbolnăvire, prezentat de către Spiritele întrupate ale Naturii în timpul observaţiei era o frecvenţă ridicată a depresiilor – iar unele Spirite au avut un probleme cu astmul, în copilărie.

Aceasta corespunde cu rapoartele conform cărora zânele sunt sensibile la chimicalele din aer si trebuie să evite pesticidele în grădini şi in mâncare. Spiritele întrupate ale Naturii pot suferi şi de claustrofobie, dacă petrec prea mult timp în spaţii închise, deoarece au nevoie de doze mari de aer proaspăt.

Diferitele categorii de Spirite ale Naturii
După cum am menţionat mai devreme, Spiritele întrupate ale Naturii arată exact ca şi corespondenţii lor din lumea spirituală. Sunt o versiune mai mare a zânelor, ştimelor, spiriduşilor şi aşa mai departe. Aici veţi vedea câteva exemple de Spirite ale Naturii:

– Zânele: Jenny are o înălţime de un metru şi jumătate, cu un trup zvelt, o faţă drăguţă, ochi mari şi păr lung ondulat, care îi cade pe umeri. Totul în ea strigă „Zână!”, şi Jenny arată de parcă ar fi un model pentru tablouri şi sculpturi cu zâne. Este dulce, cuminte şi timidă – exact ca o zână. De fapt, Jenny este atât de conectată la tărâmul zânelor, încât oferă consultaţii profesionale despre îngeri şi zâne, deseori utilizând cartea mea Vindecarea cu Cărţile de Profeţii ale Zânelor. Îşi sfătuieşte clienţii să petreacă mai mult timp în natură, pentru a-şi reîncărca energia – şi adaugă:

„Aminteşte-ţi să chemi mereu îngerii şi zânele, pentru a te ajuta în orice aspect al vieţii şi al misiunii tale. De asemenea, ia totul mai uşor – nu fii prea serios! Cere zânelor să te ajute pentru a adăuga vrajă şi magie în viaţa de zi cu zi – şi în viaţa ta, în general”.

– Ştimele, elfii şi spiriduşii casei: Evie este cântăreaţă şi compozitoare profesionistă, cu un nas coroiat şi cu păr negru scurt. Ea a declarat: „Oamenii spun că arăt ca un spiriduş. Poreclele mele din tinereţe erau „Tinkerbell”2, „Twinkletoes”3 şi «Puştoaica». În mod constant, există oameni care vin la mine după ce termin de cântat şi-mi spun că ei cred că sunt un spiriduş, aşa că am început să cred că aşa este.”

– Inorogii, Brian (nu este numele lui real) are fălci şi obraji proeminenţi, ochi mari şi o faţă cioplită ca a unui cal arab. Ca o reminiscenţă a coarnei unui inorog, Brian preferă să aibă părul lung şi se îmbracă în cămăşi lungi vaporoase, nebăgate în pantaloni. Dacă te uiţi cu atenţie la el poţi vedea sau simţi un corn frumos de inorog care îi apare din frunte. În profeţiile făcute prin channeling, clarvăzătorii i-au spus lui Brian că ghizii lui spirituali sunt inorogii. Acest lucru nu l-a surprins, deoarece a simţit dintotdeauna o afinitate cu acest animal remarcabil. De fapt, Brian are multe obiecte care înfăţişează inorogi. Personalitatea lui este cea a unui vânător – caută oportunităţi şi relaţii bazate pe spiritualitate şi, în mod magic, îşi materializează noi uşi care se deschid pentru el. El ştie că este un Inorog Întrupat – mesajul i-a fost transmis de propriile călăuze şi îngeri, cu mult timp în urmă.

– Animalele întrupate: Barbara se consideră a fi „reîncarnarea unei pisici”. Ea spune: „Simt prietenie pentru pisici şi plante, iar părul meu are o culoare argintie, sexy, încă de când aveam 20 de ani. Sunt înconjurată de o mulţime de pisici şi comunic minunat cu felinele şi cu plantele. Nu-mi plac oamenii în mod deosebit, dar îi sprijin dacă este nevoie, atâta timp cât nu-mi încalcă liniştea şi timpul personal. Dintotdeauna am fost o pisică. Venerez pisica şi cred că, dacă energia Universului ar avea vreo formă, ar fi ca o pisică minunată. Asemenea unei pisici sunt capabilă să spun dacă o persoană va face ceva rău poate că nu pot să spun exact ce anume, dar simt de la prima întâlnire, dacă persoana respectivă are intenţii onorabile sau nu. Vreau să le spun tuturor că trebuie să ne respectăm unii pe alţii, animalele şi mai ales pe Mama Natură … mediul înconjurător.”

– Cristalele Întrupate” Să nu facem confuzie cu „Copiii de cristal” care sunt tineri extrem de sensibili şi cu capacităţi paranormale. Cristalele întrupate sunt suflete care, înainte, au sălăşluit în energia cristalelor, stâncilor si în alte elemente ale Pământului. Cristalele întrupate se simt extrem de conectate cu Mama Natură, cu pietrele şi cristalele. Adoră să călătorească şi să-şi petreacă timpul în aer liber, şi sunt foarte protectori cu mediul rocilor şi cu solul.

https://www.evolutiespirituala.ro/spiritele-intrupate-ale-naturii/?feed_id=7895&_unique_id=622cd914513bc

/de
, , , , , , , , ,

Ritual la trecerea dintre ani

ritual anul nou

ritual anul nou2

VREAU SA MA INSCRIU

Ritualul de trecere intre ani este unul din cele 3 ritualuri importante ale anului, pe langa Ritualul de Sfantul Andrei si Ritualul de Sanziene.

Este obligatoriu ca cel putin aceste 3 ritualuri sa le aveti facute intr-un an, pentru a va proteja de energii, entitati si spirite malefice, de ghinion, de saracie, boala, etc.

Ritualul de Sanziene apara impotriva vrajilor facute pe casa si neam, protejeaza impotriva afectiunilor nervoase si curata casa de energii malefice acumulate pana la jumatatea anului.

Ritualul de Sfantul Andrei dezleaga toate farmecele, vrajile, aruncaturile trimise, picate, cazute sau atrase pe capul dvs si al familiei dvs in anul in curs sau, in general (daca este primul dvs ritual).

Ritualul la trecerea dintre ani, meneste anul, adica il „farmeca” sa fie mai fericit, mai bogat, mai „sanatos”, etc…Este important si cum ne proiectam anul, nu doar sa curatam si sa dezlegam mizeriile acumulate inerent pe vreme ce trece timpul si interactionam in viata cu diverse persoane si situatii, pe parcursul unui an. Pe langa menire se face si o dezlegare scurta si o protectie generala pentru anul ce vine. Dezlegarile nu sunt complexe dar pot fi un mare ajutor in orice situatie, iar protectia generala de multe ori nici nu stim cand anume a functionat….pentru ca daca nu am avut „ghinion” uneori nici nu stim ca l-am fi putut avea. :)

 

Va asteptam la Ritual ca in fiecare an, la trecerea dintre ani!

 

Dvs nu trebuie sa faceti nimic, va puteti vedea de programul de sarbatori linistiti, dar noi, putin inainte si dupa miezul noptii la cumpana dintre ani, vom face acest ritual pentru toti cei ce vor dori sa participe, prin inscriere. 

 

Va puteti inscrie la ritual, facand comanda pe site. Plata se poate efectua cu cardul, online sau prin transfer bancar.

VREAU SA MA INSCRIU

 

Doamne Ajuta!

Anca & Catalin Bogdan https://www.evolutiespirituala.ro/ritual-la-trecerea-dintre-ani/?feed_id=7319&_unique_id=621d066041e22

/de
, , , , , , , , , ,

Rusaliile – Ielele

rusalii 3 1280x720 1

Rusaliile – Ielele

 

Rusaliile (Sărbătoarea Cincizecimii) cad întotdeauna în ziua de Duminică. Acesta este o sărbătorire cu adevărat remarcabilă, dar este vorba nu numai despre ce s-a întâmplat în aceea zi, cum și de ce și când, a făcut Dumnezeu acest lucru. Da, a fost fără discuție un dar foarte important pentru tine.

 

INSCRIE-TE LA RITUAL

Ce s-a întâmplat la Rusalii?

Dacă ați auzit despre Rusalii, atunci probabil ați înțeles că Duhul Sfânt a locuit printre oamenii care L-au urmat pe Iisus. Dumnezeu a creat Biserica prin ”cei aleși”, Capitolul 2 din Faptele Apostolilor vorbește tocmai despre lucrurile acestea.În ziua aceea, Spiritul lui Dumnezeu a coborât la 120 de oameni care au urmat învățăturile lui Iisus, iar acești oamenii au început să vorbească cu putere, în diferite limbi (altele decât limba lor de baștină). Acesta a creat o adevărată revoluție pentru că erau mii de oameni în Ierusalim. Atunci și ei au văzut ce s-a întâmplat. În fața mulțimii, Petru a propovăduit pentru prima dată Evanghelia, iar mesajul transmis a avut un impact mare, 3000 de oameni au devenit ucenicii lui Iisus, chiar din ziua aceia (Faptele Apostolilor 2:41). De atunci, Evanghelia s-a răspândit pretutindeni. Totul a început cu prima Duminică a Cincizecimii.

Acestă s-a întâmplat la 50 de zile de la Învierea lui Iisus. Undeva înainte de 50 de zile, ucenici au fost convinși că Iisus va fi Înviat din morți. În Duminica de Rusalii, totul s-a făcut public și istoric totul s-a schimbat. Fie că, crezi sau nu că a Înviat Iisus,viața ne-a fost schimbată după Duminica de Rusalii.

Deși înțelegem că Rusaliile sunt adevărate, aceasta nu este totul. Mulți oameni s-au pocăit tocmai de Rusalii și tocmai prin experiențe similare. Deoarece primii ucenici ai lui Isus au avut această experiență de Rusalii prin „așteptarea darului Duhului”, astăzi oamenii speră să primească “acel dar” în mod similar. Oamenii așteptă și invocă pe Dumnezeu să li se dea o altă sărbătorea de Rusalii. A gândi în acest fel presupune că a fost așteptarea și rugăciunea care mișca Duhul lui Dumnezeu în acel moment. A gândi în acest fel înseamnă să pierdeți de fapt esența faptului că Cincizecimea (Rusaliile) înregistrată în Faptele Apostolilor Capitolul 2 nu a fost prima Cincizecime.

Paștele prin legea lui Moise

Paștele este în fiecare an o sărbătoare a Vechiului Testament. Moise (1500 î.e.n.) a stabilit mai multe sărbători în fiecare an. Paștele era prima sărbătoare în calendarul evreiesc. Iisus a fost crucificat în ziua Paștelui. Timpul exact al morții Sale la sacrificiile mieilor de Paște a fost considerat un semn.

Al doilea festival este Sărbătoarea Primăverii (în Israel prima pârgă este în anotimpul primăverii), legiferată de Moise și care se sărbătorește ‘a doua zi’ anume în Duminica Paștelui. Iisus a înviat în ziua de Duminică adică exact de Sărbătoarea Primăverii. De vreme ce Învierea s-a înfăptui de ‘Sărbătoarea Primăverii’, înțelegem că Promisiunea este pentru cei ce vor fi înviați mai târziu (și asta pentru că ne încredem în El). El, Iisus, este Învierea, înfăptuită literalmente prin ‘Sărbătoarea Primăverii’, așa cum a fost profețit.

Exact după 50 de zile de la ‘Sărbătoarea Primăverii’, duminica evreii celebrează Cincizecimea (adică de 10 ori 5 = 50), care se numea Sărbătoarea Săptămânilor, deoarece este calculată prin 7 săptămâni. Evreii, au sărbătorit Paștele vreme de 1500 de ani. Sărbătoarea Paștelui, este de asemenea menționata în Faptele Apostolilor 2. Motivul pentru care oamenii sărbătoresc în toată lumea Ziua Paștelui în Ierusalim, și în care au auzit clar mesajul lui Petru, este tocmai pentru că au înțeles ce înseamnă a sărbătorii Paștele, cum s-a întâmplat în Vechiului Testament. Și astăzi evreii sărbătoresc Paștele iar sărbătoarea se numește Shavuot:

Să număraţi cincizeci de zile, până în ziua care vine după al şaptelea Sabat, şi atunci să aduceţi Domnului un nou dar de mâncare. Să aduceţi din locuinţele voastre două pâini, ca să fie legănate într-o parte şi într-alta; să fie făcute cu două zecimi de efă din floarea făinii şi coapte cu aluat: acestea sunt cele dintâi roade pentru Domnul. (Leviticul 23:16-17).

Acuratețea Rusaliilor este evidența unei Minți

Rusaliile din Faptele Apostolilor 2 cade în aceiași zi cu Paștele din Vechiul Testament(Sărbătoarea Săptămânilor). Crucificarea lui Iisus a fost de Paște iar învierea lui Iisus a fost de Sărbătoarea Săptămânilor și în Faptele Apostolilor 2 Sărbătoarea Primăverii apare exact în calendarul evreiesc, totul fiind coordonat de O Minte de-a lungul istoriei. Cu atâtea zile într-un an, ne punem întrebarea: de ce răstignirea lui Iisus, învierea și coborârea Duhului Sfânt s-a petrecut cu precizie în fiecare zi a celor trei Sărbători ale Primăverii din Vechiul Testament, cu excepția cazului în care acestea ar fi fost planificate, iar acest lucru este posibil numai dacă ‘O Minte’ a coordonat totul de-a lungul istoriei.

Evenimentele din Noul Testament s-au petrecut tocmai în cele trei Sărbători de Primăvară ale sărbătorilor din Vechiul Testament
Evenimentele din Noul Testament s-au petrecut tocmai în cele trei Sărbători de Primăvară ale sărbătorilor din Vechiul Testament

O fi aranjat Luca lucrurile ca sărbătorile să coincidă cu Rusaliile?

Sunt unii care cred că Luca (unul din autorii Faptelor Apostolilor)a făcut ca evenimentele din FA 2 ‘să se potrivească’ cu Sărbătoarea Primăverii. Atunci, el a făcut să se potrivească ‘mintea’ care controlează evenimentele? În relatarea lui Luca în FA 2 el nici măcar nu vorbește despre ‘înfăptuirea’ Sărbătorii de Paști. De ce ar fi trebui să facă ceva atât de creativ și în acelaș timp dramatic “ca să se întâmple” în acea zi, dar să nu ajute cititorul să vadă cum “se desfășoară” Sărbătoarea de Paști? De fapt Luca a făcut a treabă foarte bună despre evenimentele acelea și nu o interpretare făcută de el, cu atât mai mult cu cât oamenii de astăzi nu știu despre faptul că Cincizecimea în FA 2 este de asemenea ziua Sărbătoarii Săptămânilor. Majoritatea oamenilor cred pur și simplu Cincizecimea, relatată în FA 2. De vreme ce majoritatea oamenilor de astăzi nu înțeleg conexiunea dintre cele două evenimente, Luca ar fi făcut o situația imposibilă și ar fi trebuit un geniu care să inventeze legătura, ori Luca nu era un geniu și ar fi fost imposibil ‘să ne vândă așa ceva’.

Rusaliile: o nouă putere

Ceea ce ne prezintă Luca, de fapt este profeția din Vechiul Testament – anume cartea lui Ioel – în care el prezice că în ziua aceia Duhul Sfânt va atinge mulți oameni. La Rusalii (FA 2) s-a întâmplat tocmai acest lucru extraordinar.
Unul din adevărurile pentru care Evanghelia este ‘vestea buna’ este asigurarea că oamenii se schimbă cu adevărat în bine. Viața acum intră în armonie cu Dumnezeu. Această uniune se produce prin Duhul Sfânt, care este cu ei, eveniment înfăptuit la Rusalii, menționat în FA 2. Această Veste Bună ne asigură o viață schimbată într-un mod cu totul diferit, omul intră în relație cu Dumnezeu prin Duhul Sfânt. Biblia spune în diferite pasaje:

Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit 14 şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui. (Efeseni 1:13-14)

Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi. (Romani 8:11)

Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru. (Romani 8:23)

Duhul Sfânt locuiește printre oamenii care se vor schimbați – prima pârgă – în așa fel încăt se produce completa transformare a omului în ‘copii ai lui Dumnezeu’.

Evanghelia oferă abundență pentru oameni, dar nu din punt de vedere material: case, mașini, plăceri, putere, bogăție și altele lucruri care sunt doar mofturi, pe care Solomon le numește ‘goană după vânt’. Însa în cine locuiește Duhul lui Dumnezeu, se produce schimbarea. Dacă este adevărat – și Dumnezeu este cel care ne oferă în dar mântuirea – aceasta este vestea bună. În Vechiul Testament, Paștele se sărbătorește folosind pâinea frântă, pregătită cu drojdie, ceea ce semnifică o viață din belșug. Acuratețea dintre Vechea și Noua Cincizecime este dovada clară că Dumnezeu este ‘Mintea’ din spatele acestor evenimente încât omul să aibă viață din belșug.

 

Sărbătoarea Rusaliilor – tradiții, obiceiuri și superstiții

 

calusari

 

Pogorârea Duhului Sfânt sau Rusaliile este sărbătoarea creștină care comemorează pogorârea Sfântului Spirit asupra ucenicilor lui Hristos și se celebrează anual la 50 de zile după Înviere.

Se pare că sărbătoarea Rusaliilor se ține diferit în funcție de fiecare regiune a țării. Astfel, în Moldova și Transilvania creștinii sărbătoresc Rusaliile timp de 3 zile, în Muntenia și Oltenia,  Rusaliile se întind pe o perioadă de 7 zile, iar în Banat 8 zile.

În tradiția românească se spune că cine nu va respecta sărbătoarea Rusaliilor va avea de-a face cu Ielele, spirite malefice, care provoacă boala denumită popular “luat din Rusalii”.

La sate se păstrează tradiția conform căreia credincioșii trebuie să ducă la biserică crenguțe de tei și nuc, pentru a fi sfințite. Cu aceste ramuri sfințite se vor împodobi, mai apoi, casele și icoanele, deoarece acestea au puterea de a alunga spiritele rele. În unele zone, pe lângă tei și nuc, credincioșii mai folosesc leuștean, usturoi și pelin.

De asemenea, oamenii obișnuiesc să poarte în sân sau în buzunare aceste buruieni, pentru a nu fi “luați din Rusalii” sau pociți de către Ielele neiertătoare.

O sărbătoare așa de mare și complexă, cum este cea a Rusaliilor, aduce cu ea o sumedenie de obiceiuri întâlnite cu precădere în satele și orașele mai mici.

Dansul Călușarilor este un obicei întâlnit mai ales în Oltenia, fiind considerat un joc tămăduitor, care aduce sănătate și noroc. Grupați în cete de câte 7-8, călușarii își încep dansul a doua zi de Rusalii, mergând din casă în casă pentru a colinda și a alunga spiritele malefice. Oamenii obișnuiesc să-i întâmpine pe călușari cu frunze de nuc, pelin, usturoi, apă și sare, uneori chiar și bani.

Un alt obicei specific Rusaliilor care se întâlnește prin zonele ardealului poartă numele de “Împănatul boului”. Obiceiul constă într-o procesiune ce se desfășoară pe ulițele satului, iar personajul principal este un bou împodobit cu fel și fel de ornamente din flori. Preotul are datoria de a-l sfinți când alaiul ajunge în fața bisericii, după care va da de băut participanților. La un moment dat boul va fi eliberat, iar o tânără fată va trebui să-l stăpânească și să ocolească o masă de trei ori. Tradiția spune că acea fată se va căsători în anul ce urmează.

Tot în Ardeal, imediat după Rusalii, se practică obiceiul numit “udatul nevestelor”. Pentru ca femeile să fie sănătoase și frumoase în tot restul anului tradiția spune că acestea trebuie stropite cu apă

Pe langă multitudinea de tradiții și obiceiuri, de Rusalii întâlnim și o serie de superstiții, dintre acestea câteva mai cunoscute, sunt următoarele:

  • În zilele de Rusalii nu e bine să mergi la câmp, pentru că Ielele te pot prinde și pedepsi;
  • De Rusalii nu se intră în vie, nu se merge în locuri pustii, pe langă păduri sau fântâni fiindcă te poți întâlni cu spiritele rele;
  • Cine lucrează în ziua de Rusalii va fi pedepsit de puterea Ielelor, deoarece nu cinstește și prețuiește cum se cuvine ziua;
  • De la Rusalii timp de 9 săptămâni nu se vor mai culege ierburi de leac;
  • În ziua de Rusalii nu e bine să te cerți cu alții fiindcă vei fi “luat din Rusalii”, etc.

 

Surse:  vesteabuna.thelife.one,  traditii-superstitii.ro

 

INSCRIE-TE LA RITUAL

  https://www.evolutiespirituala.ro/rusaliile-ielele/?feed_id=6602&_unique_id=62093e3bd2058

/de
, , , , , , , , , ,

Ritual Sabat Ostara

Ostara

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

Ritual de Sabat – Ostara

 

Ostara – 21 martie

Primul Sabat, denumit Ostara sau Apogeul Primaverii, este sabatul echinoctiului de primavara, care are loc in jurul datei de 21 martie.

Ziua si noaptea sunt egale.

Ostara a fost denumita dupa Steaua Estului (Eostre) – planeta Venus, zeita saxona a zorilor si fertilitatii, denumita in alte parti si in alte timpuri zeita Ishtar, Astarte, Ashera, Afrodita, Inanna.

Zeița Ostara este de asemeni zeița norvegiană a fertilității. La echinocțiul de primăvară o cinstim, căci este Zeița Primăverii și a Reînnoirii. Simbolurile ei sunt oul și Luna nouă. Animalele ei sunt iepurele și fluturele.

Ostara a fost denumit Easter de catre crestini, practic o alta varianta a numelui zeitei. Asadar, Pastele crestin este de origine magica – pagana. ?

Ouale, iepurasii, sunt simboluri ale fertilitatii si sunt universal asociate acestui festival.

Ostara este momentul cand Mama Pamant aduce pe lume 2 perechi de gemeni sacri: Barbatul Verde si Fecioara Verde si Barbatul Rosu si Fecioara Rosie, sibolizand flora si fauna.

Pastile insemnate cu o cruce (paska) simbolizeaza Soarele in echilibru.

De Ostara se fac ritualuri pentru prosperitate, sanatate, fertilitate ( atat a animalelor, a granelor cat si a femeilor) si pentru noi inceputuri in viata, iubire, profesie, etc.

 

Simboluri Ostara:

Iepurele

În tradiția celtică, iepurele este animalul sacru al zeiței și este animalul totem al zeiților lunare precum Hecate, Freyja și Holda – iepurele este un simbol pentru lună. Zeița cea mai strâns asociată cu Iepurele este Eostre, sau Ostara. Data Paștelui creștin este determinată de faza lunii.  Iepurele este un simbol al nemuririi. Este, de asemenea, un simbol major pentru fertilitate și abundență.De-a lungul secolelor simbolul iepurelui de Ostara a devenit Iepurasul de Paste care aduce oua copiilor in dimineata de Paste, ziua crestina a renasterii si a invierii. Vânătoarea de iepuri a fost un tabu, dar vânătoarea de iepuri a fost o activitate obișnuită de Paște în Anglia (și, de asemenea, la Beltane).

Oul

Oul (ca și toate semințele) conține „tot potențialul”, plin de promisiune și viață nouă. Simbolizează renașterea naturii, fertilitatea Pământului și toată creația. În multe tradiții oul este un simbol pentru întregul univers. Oul „cosmic” conține un echilibru de sex masculin și feminin, ușor și întunecat, în gălbenușul de ou și albusul de ou. Orbul auriu al gălbenușului reprezintă Dumnezeul Soarelui învăluit de Zeița Albă, echilibru perfect, așa că este deosebit de potrivit pentru Ostara și echinocțiul de primăvară atunci când totul este în echilibru doar un moment, deși energia de bază este una de creștere și expansiune. .

Deci, care este asocierea iepului și a oului?

Legenda este aceasta: Odata demult, Regatul Animalelor s-a adunat pentru o întâlnire. Trebuia să fie o petrecere foarte specială și un oaspete foarte special venea să ii viziteze. Invitatul foarte special nu a fost altul decât Zeița însăși și fiecare creatură a vrut să-i ofere un dar foarte special.

Unele dintre animale erau foarte bogate, iar unele erau foarte sărace, dar au plecat să-și pregătească darurile, pentru că numai ce este mai bun trebuie oferit Zeiței. Iepurele a fost foarte încântat, o iubea pe Zeiță și, deși era foarte sărac, avea o inimă mare si generoasă – si avea să îi ofere cel mai fin cadou pe care l-a putut găsi!

Iepurele s-a repezit acasă să vadă ce poate găsi pentru a da Zeiței – a privit peste tot, în dulapuri și sub pat, dar nu era nimic, nu avea absolut nimic de oferit. Cu excepția unui lucru. Pe raftul pentru untură era un singur ou. Era singurul lucru pe care îl avea. Iepurele a scos oul din untură și l-a decorat cu drag și l-a dus la petrecere.

Iepurele era foarte îngrijorat, toate celelalte animale își dăruiau cadourile din aur și argint și bijuterii prețioase și tot ce avea Iepurele era oul. În cele din urmă toate cadourile au fost oferite și Iepurele a fost chiar ultimul. A prezentat foarte timid Zeițaei oul. Aceasta a luat oul și s-a uitat la el și a văzut adevăratul spirit al lui Iepurelui. Și atunci Zeița a numit Iepurele drept Animalul ei Foarte Special – pentru că Iepurele i-a dat tot ce avea.

Paska

Gândiți-vă la ea ca la o cruce celtică, cele patru cruci egale si echilibrul din cerc. Aveți două echinocții traversate de cele două solstiții, cele patru anotimpuri, cele patru direcții sacre din nord, est, sud și vest și cele cinci elemente ale Pământului, aerului, focului și apei cu spiritul în centru. Circumferința reprezintă ciclul anului, cercul vieții, cu punctul de echilibru în centrul său.

Șarpele / Dragonul

În unele mitologii, zeița Eostre / Ostara este asociată cu energia șarpelui sau a dragonului. În acest moment al anului energia șarpelui sau Kundalini explodează pozitiv!

Toate florile de primăvară

Narcise, zambile, ghiocei, etc..

Culori Ostara: Verde strălucitor, galben și violet

SFAT: Îngropati un ou crud la intrarea în casa dvs. pentru a asigura abundența pentru anul viitor și fertilitatea în grădina dvs.

 

Copacii Ostara:

Mesteacăn

Deoarece mesteacanul este unul dintre primii copaci care infrunzeste, este o alegere evidentă, deoarece reprezintă apariția Primăverii. Zeitățile asociate cu mesteacănul sunt în mare parte zeițe ale iubirii și fertilității. Eostre / Ostara, zeița celtică a Primăverii este Zeita acestui ritual. Semnifica un nou început, începuturi și naștere.

Frasin

Acesta este unul dintre cei trei copaci sacri druizilor (Frasin, Stejar și Arborele cu Spini). Arborele cosmic, Yggdrasil a fost Frasinul care leagă lumea oamenilor cu tărâmurile spiritului și mitului și a oferit o înțelegere a interconectării tuturor lucrurilor. Din rădăcinile sale curg două izvoare, sursele Înțelepciunii și ale Sortii. Frasinul învață că toată viața este interconectată pe toate nivelurile existenței – trecut, prezent și viitor, spiritual, mental și fizic. Orice se întâmplă la un nivel, se întâmplă pe toate nivelurile. Gândurile și acțiunile voastre și orice faceți în lumea fizică vor afecta toate nivelurile ființei voastre.

Arin

În această perioadă a echinocțiului de primăvară, Arinul înflorește pe malurile râurilor, cu rădăcinile în apă, împletind și ținând spațiul magic între cer și pământ, deținând spațiul dintre lumi.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column]

[/vc_column][/vc_row] https://www.evolutiespirituala.ro/ritual-sabat-ostara/?feed_id=5642&_unique_id=61ed8d5428922

/de
, , , , , , , , , , , , , , , ,

Talismane si Amulete Magice

Talisman Collection Collar

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

Talismane si Amulete Magice

talisman

Conceptul de Talisman își are rădăcinile În vechile viziuni asupra lumii metafizice și cosmologice, în principal tradițiile ermetice și neoplatonice. Aceste filosofii servesc ca idei și principii care stau la baza aplicării în practicile Astrologiei, Magiei / Teuriei și Alchimiei.

Anticii credeau că lumea „superioară” se reflectă în cea „inferioară”, ceea ce este premisa de bază a astrologiei și magiei și că, cu anumite mijloace, se pot crea intenționat „imagini” care reflectă acele „idei” superioare și virtuțile lor corespunzătoare, sau esențele si principiile arhetipale.

Un talisman este un cuvânt generic pentru un astfel de obiect, este un recipient destinat să surprindă o anumită esență superioară sau „imagine”, întrucât sintagma biblică este „după chipul lui Dumnezeu (hebreu: צלם – tselem) pe care l-a creat”. Recipientul poate fi un obiect fizic specific, cum ar fi o bijuterie sau un bibelou, o bucata de metal panza sau hartie inscriptionate.

Gândirea magică și superstiția pot părea ridicole. Sunt lucruri care atrag ignoranții și impresionabilii. Paradoxal, iraționalul ne influențează de fapt creierul mai mult decât ar dori mulți să creadă.

Profesorul de psihologie, Bruce Hood, a demonstrat eficacitatea superstiției în timpul unei discuții la un târg științific. Hood a provocat publicul să încerce un sacou albastru în schimbul a zece lire sterline. Câțiva voluntari au fost de acord cu propunerea, dar înainte de a putea încerca sacoul, Hood le-a spus că îmbrăcămintea a aparținut criminalului în serie, Fred West. Cu aceste cunoștințe, majoritatea voluntarilor au refuzat pur și simplu. Ei s-au confruntat cu un act apotropaic, o respingere instinctivă a „răului” și un disconfort care stă la baza superstiției. Acest lucru apare chiar și la cei mai raționali oameni (la un târg științific). Interesant, experimentul s-a încheiat când Hood i-a informat pe voluntari că jacheta nu aparține cu adevărat niciun criminal în serie, arătând că mințile noastre determină cu putere atitudinile noastre față de obiectele de zi cu zi.

În plus față de „valoarea sentimentală” a obiectelor pe care le-am moștenit de la părinți, bunici sau de la cei prezenți în momentele istorice, obiectele au, de asemenea, de obicei multă energie psihică. Acestea nu trebuie explicate științific pentru a le recunoaște importanța. Gândiți-vă, de exemplu, la moaștele catolicismului și a crucifixelor.

Conceptul de Talisman își are rădăcinile În vechile viziuni asupra lumii metafizice și cosmologice, în principal tradițiile ermetice și neoplatonice. Aceste filosofii servesc ca idei și principii care stau la baza aplicării în practicile Astrologiei, Magiei / Teuriei și Alchimiei.

Anticii credeau că lumea „superioară” se reflectă în cea „inferioară”, ceea ce este premisa de bază a astrologiei și magiei și că, cu anumite mijloace, se pot crea intenționat „imagini” care reflectă acele „idei” superioare și virtuțile lor corespunzătoare, sau esențele si principiile arhetipale.

Un talisman este un cuvânt generic pentru un astfel de obiect, este un recipient destinat să surprindă o anumită esență superioară sau „imagine”, întrucât sintagma biblică este „după chipul lui Dumnezeu (hebreu: צלם – tselem) pe care l-a creat”. Recipientul poate fi un obiect fizic specific, cum ar fi o bijuterie sau un bibelou, o bucata de metal panza sau hartie inscriptionate.

 

Tselem

Cuvântul pentru IMAGINE din epoca veche este „Tselem” (צלם), care este o rădăcină tri-literă, folosită mai ales astăzi pentru cuvântul fotografie, care este „tsilom”, o fotografie este o imagine a ceva, dar nu lucrul în sine , reflectă o realitate 3D într-o imagine 2D mică. Un alt cuvânt corespunzător este „tsel” (צל), care este umbră, care are o simbologie foarte asemănătoare, întrucât planul pământesc este ca umbra luminii divine adevărate, la fel ca alegoria plato a peșterii, același lucru este valabil pentru tot. Este lumea fizică, potrivit filozofilor antici. Fizicul este o imagine, a unei realități eterice non-fizice, mai mari, a cărei mișcare este reflectată în „imaginea” cerului în mișcare.

După cum spune Platon „timpul este imaginea în mișcare a eternității”, iar planetele sunt roțile timpului, care se mișcă prin imaginile eterne (sau Ideile / formele lui Platon) sau semnele zodiacale, activând potențialele lor diferite, în multe moduri diverse pe pământ.

 

Cuvântul Talisman

Cuvântul Talisman este un cuvânt francez care provine probabil de la cuvântul ebraic „tselem” sau al omologului său cuvânt arab „tilsam” (figură magică), care este el însuși derivat din grecescul mijlociu „telesma”, „telesmos” (consacrare) și probabil din un cuvânt grecesc mai vechi „telein” care înseamnă inițiere și, de asemenea, finalizare (grecesc „telos”, ca în cuvântul „teleologie”, care este scopul final sau „cauza finală” aristotelică). Etimologia cuvântului ne dă impresia că un talisman este un obiect care este consacrat magic și este făcut pentru un scop specific.

Din această perspectivă, suntem cu toții talismane vii, create în imaginea unei ființe / esențe superioare sau a sinelui nostru superior, reflectând imaginea astrologică a timpului nostru de naștere, fiecare dintre noi este conceput individual pentru a anima diferite calități pentru un anumit scop sau experiență.

 

Magia talismanului

Ceea ce face magia talismanului este sa imite acest principiu, reflectă creația într-o scară foarte mică și specifică. Confecționarea talismanelor are o tradiție cu adevărat veche și lungă, de la Babilon și Egipt până în epoca elenistică, până la Renaștere și Evul Mediu. Se găsește sub diferite forme în multe culturi din întreaga lume, cum ar fi în India, de exemplu, unde este o măsură comună de remediere pentru multe boli și probleme.

 

Utilizarea tradițiilor magice

Utilizarea instrumentelor tradiției magice, ne ajută să folosim într-un mod mai conștient energiile sistemului nostru și ne ajută să navigăm și să controlăm mai bine acele energii în conformitate cu dorințele noastre.

Talismanul este o intenție născută în timp / spațiu, la fel ca o ființă umană. Are o hartă care prezintă calitățile, aspirațiile și circumstanțele sale. Desigur, talismanul nu este un corp viu în sine, ci este o intenție vie, cu propriul său spirit unic, sculptat din calitățile în mișcare ale timpului, și dat naștere de către artistul / Magul, care acționează ca un mediator și un amplificator al Intenției pentruTalisman.

Talismanul este considerat a avea un destin propriu (așa cum a fost ales în prealabil), este codat cu propriile „telos” sau intentia funcțională și esențială. Când o persoana poartă un talisman, cele două destine se amestecă, convingându-se delicat unul pe celălalt la o stare echilibrată, în conformitate cu nevoile din diagrama individului. Talismanul poartă calități care îl vor ajuta ușor pe purtător, pe măsură ce se sincronizeaza din ce în ce mai mult cu intenția si scopul talismanului si cu talismanul in sine.

 

NOTA : După ce a fost ales timpul favorabil pentru talisman, atunci vom efectua „ritualul” de consacrare, care este asamblarea și finalizarea Talismanului fizic, concentrându-ne în același timp pe intenția și puterile planetare invocate. Talismanele pot fi create pentru foarte multe scopuri, de la protectie pana la prosperitate, iubire, casatorie, succes, judecata dreapta, evolutie spirituala, conexiune cu Spirite Planetare si Universale, intuitie, putere, etc.

Talismanul poate avea diferite forme si poate fi creat din multe tipuri de materiale, in functie de obiectivul care se urmareste prin crearea respectivului talisman. Poate avea forma unei bijuterii magnetizate care poate fi purtata la vedere sau poate avea forme diverse (inscriptionari pe suport, obiecte) care pot fi expuse in anumite locatii la vedere sau dimpotriva. Aceste detalii vor fi stabilite dupa primirea comenzii si dupa o discutie prealabila cu clientul. Va rugam sa completati la rubrica „Mentiuni” detaliile pe care le considerati necesare pentru crearea talismanului. Va vom contacta prin email pentru detalii suplimentare daca este cazul. Multumim.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column]

[/vc_column][/vc_row]

/de
, , , , , , , , ,

Ritual la trecerea dintre ani

ritual anul nou

ritual anul nou2

VREAU SA MA INSCRIU

Ritualul de trecere intre ani este unul din cele 3 ritualuri importante ale anului, pe langa Ritualul de Sfantul Andrei si Ritualul de Sanziene.

Este obligatoriu ca cel putin aceste 3 ritualuri sa le aveti facute intr-un an, pentru a va proteja de energii, entitati si spirite malefice, de ghinion, de saracie, boala, etc.

Ritualul de Sanziene apara impotriva vrajilor facute pe casa si neam, protejeaza impotriva afectiunilor nervoase si curata casa de energii malefice acumulate pana la jumatatea anului.

Ritualul de Sfantul Andrei dezleaga toate farmecele, vrajile, aruncaturile trimise, picate, cazute sau atrase pe capul dvs si al familiei dvs in anul in curs sau, in general (daca este primul dvs ritual).

Ritualul la trecerea dintre ani, meneste anul, adica il „farmeca” sa fie mai fericit, mai bogat, mai „sanatos”, etc…Este important si cum ne proiectam anul, nu doar sa curatam si sa dezlegam mizeriile acumulate inerent pe vreme ce trece timpul si interactionam in viata cu diverse persoane si situatii, pe parcursul unui an. Pe langa menire se face si o dezlegare scurta si o protectie generala pentru anul ce vine. Dezlegarile nu sunt complexe dar pot fi un mare ajutor in orice situatie, iar protectia generala de multe ori nici nu stim cand anume a functionat….pentru ca daca nu am avut „ghinion” uneori nici nu stim ca l-am fi putut avea. :)

 

Va asteptam la Ritual ca in fiecare an, la trecerea dintre ani!

 

Dvs nu trebuie sa faceti nimic, va puteti vedea de programul de sarbatori linistiti, dar noi, putin inainte si dupa miezul noptii la cumpana dintre ani, vom face acest ritual pentru toti cei ce vor dori sa participe, prin inscriere. 

 

Va puteti inscrie la ritual, facand comanda pe site. Plata se poate efectua cu cardul, online sau prin transfer bancar.

VREAU SA MA INSCRIU

 

Doamne Ajuta!

Anca & Catalin Bogdan

/de
, , , , , , , , , , , , , , ,

Existenţa lumilor invizibile

angel 4

Existenţa lumilor invizibile

Existenţa lumilor invizibile

 

În timpurile îndepărtate, marii iniţiaţi comunicau discipolilor Adevărul.

Azi, marile Lumini ale lumii spirituale comunică celor chemaţi Adevărul. Astfel aflăm că în natura înconjurătoare există o diversitate de materii eterice, de diferite grade, a căror fineţe este atât de mare, încât simţurile fizice nu sunt în stare să ni le reveleze. Aceste materii sunt animate deunde vibratorii , diferite de cele care animă materia vizibilă, tangibilă, în sânul lor existând o infinitate de vieţuitoare, de aceeaşi compoziţie cu mediul unde trăiesc.

Aceste afirmaţii, ca şi multe altele, sunt primite azi de lumea savantă cu neîncredere, ba chiar cu ironie, invocând întrebarea: „De ce nu se poate proba existenţa acestor materii şi forţe, de ce nu pot fi văzute, auzite şi pipăite de toţi oamenii?”

Răspunsul la această întrebare este următorul: Lumile hiperfizice, cu materiile şi forţele lor, nu pot fi văzute şi simţite, nu se poate lua cunoştinţă de existenţa lor, pentru că oamenii nu dispun deocamdată decât de organele de simţ necesare perceperii lumii fizice.

Este adevărat că omul are în fiinţa sa – pe lîngă organele de simţ fizice – şi organe de simţ impresionabile de prezenţa materiilor invizibile şi a entităţilor spirituale vieţuitoare în mediile hiperfizice, dar aceste simţuri dorm, stau latente în fiinţa noastră. Numai când aceste simţuri superioare vor fi puse în activitate, când vor fi chemate la viaţă, omul va deveni un medium între Cer şi pământ. Din acel moment el va auzi, simţi şi vedea materii şi fiinţe animate de alte forţe decât cele fizice.

Cu alte cuvinte, lumea hiperfizică este pentru om la fel cum este lumea culorilor pentru omul născut orb. El va auzi sunetele, va simţi cald sau rece, va pipăi lucrurile moi sau tari din lumea fizică, dar nu va avea nici o idee despre ceea ce înseamnă roşu, albastru sau verde. Mintea sa nu are posibilitatea să definească peisajele, perspectivele şi culorile, deoarece nu a avut niciodată un organ capabil de a primi vibraţiile luminii, care, sosind pe scoarţa cerebrală, se transformă în noţiuni de culori şi forme. In mintea orbului din naştere, lumea vizibilă de către un om sănătos nu provoacă nici o noţiune corespunzătoare; însă cu toate că nu o vede, ea există.

Faptul că cea mai mare parte din omenire nu vede fiinţele, materiile din lumile hiperfizice, nu este im argument că ele nu există. Dacă printr-o„minune” sau operaţie, orbul din naştere ar dobândi vederea, la început n-ar pricepe nimic, ar rămâne uluit, dar treptat, făcându-şi educaţia vizuală a imaginilor sosite pe cortex, ajunge să ia pe deplin cunoştinţă şi de acest domeniu necunoscut lui până atunci.

La fel s-ar întâmpla cu oricare dintre oamenii care dobândesc vederea spirituală. Dacă graţie unor evenimente neprevăzute, unei educaţii sau practici speciale, omul ajunge să-şi dezvolte simţurile superioare ale lumilor suprafizice, ar vedea forme şi ar auzi sunete neinteligibile la început, dar încetul cu încetul, obişnuindu-se cu ele, le va înţelege şi distinge unele de altele.

Pentru cunoaşterea acestei lumi invizibile se cer ani de zile de observaţii şi o continuă educaţie. Se petrece acelaşi fenomen ca în lumea fizică. Toţi oamenii au ochi; cei sănătoşi văd lucrurile şi fiinţele, dar oare toţi cunosc natura, funcţia şi rostul lor în angrenajul universului? Sunt necesari ani de studii pentru a le cunoaşte, deosebi şi afla rostul în decorul vast al naturii.

Unii oameni afirmă: „Deoarece noi, deocamdată, nu simţim, auzim sau vedem aceste lumi invizibile, înseamnă că nu a sosit timpul să le cunoaştem. Când va veni vremea, se vor dezvolta treptat şi simţurile superfizice din noi şi atunci le vom cunoaşte. La ce bun să ne batem capul cu ele de pe acum? Să terminăm cu deplina cunoaştere a lumii fizice, şi apoi omenirea va trece şi la cunoaşterea lumilor necunoscute”.

Argumentul este puternic în aparenţă, însă greşit în fond, şi iată de ce. Să presupunem că suntem chemaţi neapărat într-o ţară îndepărtată, unde va trebui să trăim mulţi ani. Ei bine, se cade să cunoaştem din vreme condiţiile în care vom trăi acolo, mediul şi influenţa lui asupra noastră. Bineînţeles că ajungând acolo, ne vom adapta, vrând-nevrând, acelui mediu, dar oare nu este mai bine să cunoaştem din vreme noile condiţii şi să ne pregătim pentru ele? Evident că da.

Aşa fiind, nu numai că nu este de prisos, dar chiar se impune să cunoaştem lumile invizibile, deoarece cunoscându-le din timp vom şti cum să ne comportăm atunci când dezbrăcând haina carnală, trupul, vom pătrunde în aceste lumi, unde ne vom desfăşura existenţa în forme noi de viaţă. Pregătiţi ca atare vom fi scutiţi să rătăcim ani şi ani în neştiinţă şi să pierdem astfel o vreme îndelungată până să ne obişnuim iarăşi cu „noua” noastră patrie spirituală, veche din veşnicia veacurilor fără număr.
În afara acestui motiv esenţial, se cade să luăm cunoştinţă de aceste lumi şi pentru faptul că ceea ce vedem pe pământ nu este decât efectul unor cauze aflate în lumea invizibilă. Aşa de exemplu: un om simplu constată cum telefonul transmite voci de la un loc la altul, vede cum tramvaiul circulă pe străzi, vede efectul, dar cauza care le pune în funcţiune – electricitatea – nu o vede, nu o cunoaşte. Acelaşi raport există şi între lumea fizică şi cea hiperfizică . Noi nu vom ajunge să cunoaştem pe deplin lumea fizică, lumea efectelor, până nu vom avea cunoştinţe despre lumea invizibilă, hiperfizică – domeniul cauzelor tuturor fenomenelor, lucrurilor şi fiinţelor vizibile pe pământ.

Ori de câte ori o problemă este complexă prin natura ei, se cade să se vină cu exemple cât mai numeroase. Iată un arhitect decis să proiecteze o casă . Acest om nu va îngrămădi material peste material, fără nici o ordine, fără necesitate şi în cantităţi de prisos. Mai întâi se foloseşte de gândirea şi imaginaţia sa,îşi croieşte în minte o formă de casă, cu o anumită distribuţie, cu un anumit aspect şi dimensiuni. După aceea aşterne pe hârtie ceea ce croise mental, şi încetul cu încetul, urmărindu-şi imaginaţia, face pe hârtie un plan. După acest plan, începe construcţia – realizarea fizică a unei concepţii. Cu alte cuvinte, întâi a fost o creaţie mentală, ideală, apoi a urmat realizarea ei într-o imagine, într- o formă aşternută pe hârtie, într-un proiect, şi în fine – realizarea ei în lumea fizică, cu material fizic. Ideea aparţine Lumii divine; imaginea, planul, aparţine lumii astrale; iar construcţia fizică aparţine lumii fizice.

Casa, opera fizică este trecătoare, pieritoare. Un foc, un cutremur o poate rade de pe suprafaţa pământului. Proiectul aşternut pe hârtie se poate distruge şi el, dar arhitectul are în minte imaginea casei, care nu se va distruge niciodată . Omul fizic, personalitatea creatoare va pieri şi ea, dar imaginea, creaţia sa mentală, va dura în vecii vecilor în lumea invizibilă, unde s-a imprimat ca pe o placă fotografică.

într-adevăr, universul este plin de o sumă de materii extraeterate, numite fluide. Aceste fluide au, printre alte însuşiri, calitatea de a fixa pe ele imaginile, ideile emise de oameni, îngeri, supraîngeri şi alte entităţi spirituale. Cu alte cuvinte, în spaţiile infinite se găsesc arhivele naturii, unde se imprimă toate gândurile, evenimentele şi sentimentele omenirii, fie întrupate, fie destrupate.

Tot ce există pe pământ – aer, apă, munţi şi câmpii, flora şi fauna, totul are influenţă asupra omului. Dar în afară de influenţele lumii vizibile, asupra fiecăruia din noi se exercită influenţe şi mai mari, şi mai puternice – influenţele lumilor invizibile. Noi suntem, la un moment dat, rezultatul influenţei mediului vizibil şi invizibil asupra noastră, şi al muncii depuse de spirit – stăpânul trupului – potrivit evoluţiei sale.

Să nu credem că ştim tot ce ne înconjoară. Chiar în lumea fizică – tangibilă, vizibilă şi cercetată cu simţurile noastre – se petrec o mulţime de fenomene de care rămânem neştiutori, pentru că simţurile noastre mărginite nu ni le fac cunoscute. De exemplu, se află înaintea noastră o statuie. Undele luminoase căzute pe această formă se reflectă şi vin la ochii noştri, de unde sunt transmise la centrul văzului aflat pe cortex, de aici la suflet, şi prin intermediul sufletului conştiinţa noastră, spiritul, traduce aceste vibraţii în culoare şi formă .

Dar oare cunoaştem noi totul despre această lumină? Nu, şi iată de ce. Se ştie că lumina ce scaldă cu vibraţiile ei suprafaţa pământului, vine de la soare. Dacă facem să treacă printr-o prismă o rază de lumină, vom vedea că ea se descompune în mai multe fâşii colorate, care întâlnind un ecran, ne dau spectrul solar, compus din şapte culori: roşu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo şi violet. Noi atât vedem cu ochii. Cu toate acestea, adevărul este că fâşia de lumină mai dă naştere, trecând prin prismă, şi altor culori, unele înaintea roşului – infraroşu, şi altele dincolo de violet – ultraviolet. Într-adevăr, dacă punem o lentilă în dreptul spaţiului gol dinaintea roşului şi aşezăm în focarul acestei lentile o bucată de fosfor, vom vedea că fosforul se aprinde, deoarece razele obscure, invizibile ochiului nostru, trecând prin lentilă, s-au concentrat, s-au manifestat sub formă de căldură, aprinzând fosforul. Prin urmare, înaintea roşului există unde vibratorii producătoare de căldură.

Dacă punem la finele spectrului un paravan şi alături de el o placă unsă cu o soluţie de cianură de potasiu, vom vedea cum această placă se va lumina sub acţiunea razelor ultraviolete.
Aşadar, există în razele soarelui culori infraroşii şi ultraviolete, invizibile ochilor noştri, dar sesizabile prin efectele lor.
După cum ochiul nostru nu vede decât între anumite limite, urechea noastră nu aude decât sunetele produse în aer cu o frecvenţă între 32-36.000 de vibraţii pe secundă. Or în natura fizică înconjurătoare se produc vibraţii de o frecvenţă mai înaltă de 36.000 Hz şi mai joase de 32 Hz; dar urechea noastră nu le percepe, nu le aude, ca şi cum n-ar exista.

De aici tragem concluzia că suntem scăldaţi din toate părţile de vibraţii – unele transmise prin aer, altele transmise prin eter – de care însă nu avem cunoştinţă, pentru că nu deţinem organe potrivite recepţionării lor.

Aşa de exemplu electricitatea – ale cărei unde se transmit prin eter – are de la 1.046.000 până la 35.000 milioane vibraţii pe secundă. Fluidul electric ce se scurge pe firele electrice nu este văzut de ochiul nostru, pentru că vibraţiile sale au o frecvenţă foarte mare. Dar imediat ce curentul electric întâmpină o rezistenţă în drumul său – un filament de bec electric – numărul vibraţiilor prin eter scade între 350 milioane şi 760 milioane de vibraţii pe secundă, filamentul devine luminos şi ochiul nostru vede lumina.

Până în prezent se cunosc 63 categorii de vibraţii, din care fac parte undele hertziene, undele nancy, undele x, y etc. Din acestea, noi nu percepem decât opt categorii, prin urmare avem cunoştinţă de prea puţin.

Să presupunem că nervul optic n-ar dispune de sensibilitatea dobândită până în prezent; desigur n-am avea nici o cunoştinţă de lumina soarelui, atmosfera din jurul nostru fiind întunecată. Să presupunem acum că nervul ochiului ar fi impresionabil de undele electrice; în acest caz noi am vedea totul în jurul nostru, graţie luminii emise de electronii care ne înconjoară din toate părţile. Astfel n-ar mai fi pentru noi, nici noapte, nici zi, ci o lumină continuă, atâta vreme cât electronii vor fi mânaţi mereu în vârtejul infinit de rapid al mişcării lor de rotaţie şi revoluţie.

Având în vedere acest principiu, înţelegem facultatea văzului şi auzului spiritual a unor persoane numite clarvăzătoare sau lucide.

Cu toţii primim vibraţii din lumea hiperfizică, dar rămânem nesimţitori la acţiunea lor, deoarece conştiinţa noastră nu răspunde la influenţa lor, nu sesizează sosirea lor. Clarvăzătorii, lucizii, primind aceste vibraţii, le înţeleg, conştiinţa lor ia act de prezenţa lor, şi ei văd fenomene, fiinţe, materii şi forţe la a căror descriere rămânem pe gânduri.

Evident că şi între lucizi există diferite grade: unii văd binişor, alţii bine şi alţii foarte bine, la fel ca în cazul văzului fizic comun. Pentru aceşti oameni, vederea în lumea invizibilă este un act involuntar – privesc şi văd. Ei pot vedea şi cu ochii deschişi şi cu ochii închişi, ceea ce denotă o independenţă între vederea fizică şi cea spirituală . Ei văd cartea pe care o au în mână, dar în jurul ei, prin ea şi dincolo de ea văd lumea invizibilă.

În această lume, luminoasă prin ea însăşi, prin care circulă valuri de materii subtile, se vede o mişcare deosebit de rapidă în toate direcţiile. Prin urmare lumea invizibilă este şi ea materială, animată de numeroase forţe, desfăşurate conform unor anumite legi. Aceste materii sunt de diferite densităţi, formate fiecare din particule eterice de anumite dimensiuni şi constituţii, materii dispuse unele deasupra altora, conform fineţii lor, dar în acelaşi timp pătrunzându-se rând pe rând, cele mai fine pe cele mai grosolane, sau cu particule mai mari.
În peregrinarea lui pe calea evoluţiei, timp de mii şi milioane de ani, omul abia a ajuns să-şi dezvolte inteligenţa. Graţie acestei inteligenţe, el face azi descoperiri din ce în ce mai numeroase şi mai uimitoare. După scurgerea a mii şi mii de ani şi veacuri, omul va deveni mai bun şi mai înţelept, iubind tot ceea ce-l înconjoară. În fine, când evoluţia omenească va fi spre sfârşit, pe lângă o înaltă inteligenţă şi o bunătate îngerească , omul va dobândi puteri deosebite, forţe divine. Atunci se va termina evoluţia omenirii pe această planetă. Masa umanităţii înaintată astfel, ridicată până la termenul final al existenţei sale terestre, va trece pe un alt corp ceresc, pentru a -şi continua diurnul evolutiv infinit, iar cei înapoiaţi, întârziaţii, vor fi trecuţi prin întrupări, pe un alt glob, de aceeaşi natură cu Pământul, ca să-şi continue drumul neterminat.

Constatăm că evoluţia omului necesită multe secole, şi totuşi fiecare dintre noi poate grăbi sau scurta durata acestei evoluţii. Aceasta presupune o metodă specială, o hotărâre nestrămutată, sacrificii mari, adică viaţa sfinţilor, a marilor mistici sau a yoghinilor. Prin alimentaţie şi meditaţie, prin retragerea departe de vâltoarea lumii, prin sfinţenia, iubirea şi jertfa manifestată pentru tot ce a creat Tatăl şi prin rugăciunile lor nesfârşite, aceşti oameni ajung să-şi activeze spiritul, dezvoltă forţele latente ascunse în adâncul lor, se iluminează şi dobândesc puteri divine şi cunoştinţe ignorate de omenire. Din rândul acestor oameni ieşeau savanţii de altădată, întemeietorii unei ştiinţe vaste, din care s-a oferit omenirii numai atât cât putea pricepe şi avea nevoie pentru avansarea ei.

Bietul savant de azi se străduieşte să ştie ce este eterul, cum este constituit atomul. Se zbate în ipoteze asupra vieţii, a constituţiei lui, dar nu va cunoaşte tainele vieţii decât în ziua în care îşi va ilumina fiinţa printr-o viaţă morală, corectă, conformă legilor divine – de blândeţe şi iubire pentru tot ce există în jurul său. Numai atunci spiritul său va lucra puternic prin cuirasa, prin învelişul său trupesc, şi va vedea cu ochii spiritului atomul mare cât roata plugului, îi va vedea constituţia, va înţelege viaţa şi evoluţia ei. Numai atunci când trupul său, când sistemul său cerebral va ajunge să vibreze ca şi atomul, savantul modern va ajunge să cunoască mai mult. Atunci nu va mai exista pentru el nici un mister privitor la atom. Va cunoaşte rând pe rând toate materiile invizibile, toate foiţele ce lucrează asupra lor şi toate cauzele fenomenelor petrecute în natură.

Reducând totul la materia fizică şi la legile ce o stăpânesc, savantul de azi nu poate, tocmai datorită acestui materialism feroce, să se înalţe în sfere mai înalte, să cunoască materii, legi, forţe şi fiinţe mai subtile, decât cele cunoscute în jurul său din copilărie.

In antichitate, cei dotaţi cu inteligenţă, cei pregătiţi de natură, se puneau sub conducerea unui mare preot, sfânt în conduita lui şi versat în cunoştinţe oculte şi ale naturii. Acesta, timp de 20-30 de ani, îi povăţuia pe discipoli, le descria şi arăta experimental tot ceea ce se referă Ia om şi natură. In tot acest timp discipolii, erau ţinuţi în locuri retrase, în plină natură, feriţi de influenţele lumii, de gândurile ei josnice, de pornirile ei pătimaşe, de influenţele ei magnetice. Somnul, alimentaţia, băile şi exerciţiile fizice, antrenamentele mentale şi rugăciunile, toate erau reprezentate şi executate cu scrupulozitate. An de an, se dezvolta în ei vederea în lumea invizibilă şi auzul în lumea tăcerii, a celor fără glas.

Când discipolul dobândea aceste două instrumente de cercetare a naturii, dincolo de materia tangibilă şi analizabilă, marele guru, iniţiat sau preot, începea să-i descrie lumea fizică şi lumea hiperfizică. Ii făcea cunoscută matematica, biologia, chimia şi aşa, rând pe rând, tot ce înconjoară pe om, natura întreagă. Odată intrat în stăpânirea lor, trecea la studiul foiţelor şi materiilor superfizice, a materiilor eteriforme, a fiinţelor invizibile ochilor fizici. Când – după ani de zile – îşi însuşea întreg acest domeniu, trecea la cunoaşterea originii şi a creaţiei universurilor, a vieţii şi a tuturor fiinţelor.

După aceea îşi încheia cariera de discipol cu aflarea celor mai înalte cunoştinţe îngăduite unui muritor – noţiuni referitoare la Creatorul lumilor şi atributele Sale.

Din ziua când a reuşit să-şi înfrâneze simţurile şi dorinţele, să-şi ordoneze gândurile, să respingă influenţele semenilor săi, el ieşea în lume, păşea în mijlocul omenirii, devenea la rândul său o mare lumină spirituală.

De acum înainte, cunoscător a ceea ce există pe pământ şi în Ceruri, el poate să -şi lase trupul pe pat, la umbra unui copac, într-un loc retras, iar împreună cu o parte din sufletul său să iasă şi să se îndepărteze de trup, să se ridice în spaţiu, ca un nor nevăzut, şi acolo să vadă, să cerceteze, să audă şi să primească sfaturile marilor Lumini spirituale, înaltele entităţi spirituale diriguitoare ale evoluţiei lucrurilor şi fiinţelor de pe planeta noastră.

În această fază, iniţiatul posedă puteri deosebite; poate face ceea ce omul numeşte „minuni”. El se ridică în aer, merge pe suprafaţa apei, stă în mijlocul flăcărilor, se face invizibil, vindecă boli şi face o serie nesfârşită de fapte, pentru că ştie să mânuiască toate materiile, cunoaşte secretul legilor ce le guvernează, realizând — asemenea unui mic creator — orice doreşte. Vai lui dacă o va face din vanitate sau împotriva semenilor săi!

Un asemenea om era privit – cum ar fi privit şi azi – ca un supraom, respectat de toţi. De la aceşti iniţiaţi au rămas până în zilele de azi ceea ce se mai cunoaşte, ca tradiţie, despre lumea superfizică.

fragment “DIN TAINELE VIEŢII ŞI ALE UNIVERSULUI”

prof. SCARLAT DEMETRESCU

/de
, , , , , , , , , ,

Ritual Sabat Ostara

Ostara

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

Ritual de Sabat – Ostara

 

Ostara – 21 martie

Primul Sabat, denumit Ostara sau Apogeul Primaverii, este sabatul echinoctiului de primavara, care are loc in jurul datei de 21 martie.

Ziua si noaptea sunt egale.

Ostara a fost denumita dupa Steaua Estului (Eostre) – planeta Venus, zeita saxona a zorilor si fertilitatii, denumita in alte parti si in alte timpuri zeita Ishtar, Astarte, Ashera, Afrodita, Inanna.

Zeița Ostara este de asemeni zeița norvegiană a fertilității. La echinocțiul de primăvară o cinstim, căci este Zeița Primăverii și a Reînnoirii. Simbolurile ei sunt oul și Luna nouă. Animalele ei sunt iepurele și fluturele.

Ostara a fost denumit Easter de catre crestini, practic o alta varianta a numelui zeitei. Asadar, Pastele crestin este de origine magica – pagana. ?

Ouale, iepurasii, sunt simboluri ale fertilitatii si sunt universal asociate acestui festival.

Ostara este momentul cand Mama Pamant aduce pe lume 2 perechi de gemeni sacri: Barbatul Verde si Fecioara Verde si Barbatul Rosu si Fecioara Rosie, sibolizand flora si fauna.

Pastile insemnate cu o cruce (paska) simbolizeaza Soarele in echilibru.

De Ostara se fac ritualuri pentru prosperitate, sanatate, fertilitate ( atat a animalelor, a granelor cat si a femeilor) si pentru noi inceputuri in viata, iubire, profesie, etc.

 

Simboluri Ostara:

Iepurele

În tradiția celtică, iepurele este animalul sacru al zeiței și este animalul totem al zeiților lunare precum Hecate, Freyja și Holda – iepurele este un simbol pentru lună. Zeița cea mai strâns asociată cu Iepurele este Eostre, sau Ostara. Data Paștelui creștin este determinată de faza lunii.  Iepurele este un simbol al nemuririi. Este, de asemenea, un simbol major pentru fertilitate și abundență.De-a lungul secolelor simbolul iepurelui de Ostara a devenit Iepurasul de Paste care aduce oua copiilor in dimineata de Paste, ziua crestina a renasterii si a invierii. Vânătoarea de iepuri a fost un tabu, dar vânătoarea de iepuri a fost o activitate obișnuită de Paște în Anglia (și, de asemenea, la Beltane).

Oul

Oul (ca și toate semințele) conține „tot potențialul”, plin de promisiune și viață nouă. Simbolizează renașterea naturii, fertilitatea Pământului și toată creația. În multe tradiții oul este un simbol pentru întregul univers. Oul „cosmic” conține un echilibru de sex masculin și feminin, ușor și întunecat, în gălbenușul de ou și albusul de ou. Orbul auriu al gălbenușului reprezintă Dumnezeul Soarelui învăluit de Zeița Albă, echilibru perfect, așa că este deosebit de potrivit pentru Ostara și echinocțiul de primăvară atunci când totul este în echilibru doar un moment, deși energia de bază este una de creștere și expansiune. .

Deci, care este asocierea iepului și a oului?

Legenda este aceasta: Odata demult, Regatul Animalelor s-a adunat pentru o întâlnire. Trebuia să fie o petrecere foarte specială și un oaspete foarte special venea să ii viziteze. Invitatul foarte special nu a fost altul decât Zeița însăși și fiecare creatură a vrut să-i ofere un dar foarte special.

Unele dintre animale erau foarte bogate, iar unele erau foarte sărace, dar au plecat să-și pregătească darurile, pentru că numai ce este mai bun trebuie oferit Zeiței. Iepurele a fost foarte încântat, o iubea pe Zeiță și, deși era foarte sărac, avea o inimă mare si generoasă – si avea să îi ofere cel mai fin cadou pe care l-a putut găsi!

Iepurele s-a repezit acasă să vadă ce poate găsi pentru a da Zeiței – a privit peste tot, în dulapuri și sub pat, dar nu era nimic, nu avea absolut nimic de oferit. Cu excepția unui lucru. Pe raftul pentru untură era un singur ou. Era singurul lucru pe care îl avea. Iepurele a scos oul din untură și l-a decorat cu drag și l-a dus la petrecere.

Iepurele era foarte îngrijorat, toate celelalte animale își dăruiau cadourile din aur și argint și bijuterii prețioase și tot ce avea Iepurele era oul. În cele din urmă toate cadourile au fost oferite și Iepurele a fost chiar ultimul. A prezentat foarte timid Zeițaei oul. Aceasta a luat oul și s-a uitat la el și a văzut adevăratul spirit al lui Iepurelui. Și atunci Zeița a numit Iepurele drept Animalul ei Foarte Special – pentru că Iepurele i-a dat tot ce avea.

Paska

Gândiți-vă la ea ca la o cruce celtică, cele patru cruci egale si echilibrul din cerc. Aveți două echinocții traversate de cele două solstiții, cele patru anotimpuri, cele patru direcții sacre din nord, est, sud și vest și cele cinci elemente ale Pământului, aerului, focului și apei cu spiritul în centru. Circumferința reprezintă ciclul anului, cercul vieții, cu punctul de echilibru în centrul său.

Șarpele / Dragonul

În unele mitologii, zeița Eostre / Ostara este asociată cu energia șarpelui sau a dragonului. În acest moment al anului energia șarpelui sau Kundalini explodează pozitiv!

Toate florile de primăvară

Narcise, zambile, ghiocei, etc..

Culori Ostara: Verde strălucitor, galben și violet

SFAT: Îngropati un ou crud la intrarea în casa dvs. pentru a asigura abundența pentru anul viitor și fertilitatea în grădina dvs.

 

Copacii Ostara:

Mesteacăn

Deoarece mesteacanul este unul dintre primii copaci care infrunzeste, este o alegere evidentă, deoarece reprezintă apariția Primăverii. Zeitățile asociate cu mesteacănul sunt în mare parte zeițe ale iubirii și fertilității. Eostre / Ostara, zeița celtică a Primăverii este Zeita acestui ritual. Semnifica un nou început, începuturi și naștere.

Frasin

Acesta este unul dintre cei trei copaci sacri druizilor (Frasin, Stejar și Arborele cu Spini). Arborele cosmic, Yggdrasil a fost Frasinul care leagă lumea oamenilor cu tărâmurile spiritului și mitului și a oferit o înțelegere a interconectării tuturor lucrurilor. Din rădăcinile sale curg două izvoare, sursele Înțelepciunii și ale Sortii. Frasinul învață că toată viața este interconectată pe toate nivelurile existenței – trecut, prezent și viitor, spiritual, mental și fizic. Orice se întâmplă la un nivel, se întâmplă pe toate nivelurile. Gândurile și acțiunile voastre și orice faceți în lumea fizică vor afecta toate nivelurile ființei voastre.

Arin

În această perioadă a echinocțiului de primăvară, Arinul înflorește pe malurile râurilor, cu rădăcinile în apă, împletind și ținând spațiul magic între cer și pământ, deținând spațiul dintre lumi.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][product id=”65634″][/vc_column][/vc_row]

/de