„PROTECTIA PSI: Calea Reconectarii Divine”
COMANDA CARTEA AICI
Anca Bogdan
Anca Bogdan
–LAMA, la Turfan in Turkestan am vazut pesteri cu locuri de trecere inca necercetate. Se poate ajunge la Shambala prin aceste locuri? Ni s-a spus ca, uneori, din pesteri au iesit oameni necunoscuti, care au mers in orase si au incercat sa plateasca cumparaturile cu bani ciudati, care nu mai sint in circulatie.
.
–ESTE ADEVARAT, oamenii Shambalei celeste apar uneori pe pamint. Ei se intilnesc cu lucratorii terestri ai Shambalei. Din dragoste pentru oameni, ei le trimit acestora daruri pretioase, relicve unice. Eu va pot spune multe asemenea cazuri de cadouri primite din spatiu. Rigden-Djyepo, spre exemplu, s-a intrupat intr-un corp omenesc. Adesea el apare in locurile sfinte si, la momentul hotarit, isi spune profetiile. Noaptea sau dis-de-dimineata, Conducatorul Lumii soseste la Templu. El intra si, in acel moment, toate luminile se aprind singure. Unii il recunosc pe Marele Strain si toti lama se string in jurul sau, ascultindu-i profetiile.
Se apropie o noua era si planetele prevad acest lucru. Regele Lumii este gata de lupta. Focul cosmic se apropie de pamint si multe catastrofe se vor produce, pina cind va sosi era prosperitatii. Omenirea va trece din nou prin incercari, pentru a se putea stabili daca spiritul ei a progresat suficient. Focul de sub pamint va incerca sa intre in contact cu elementul de foc al Akashei; daca fortele de bine nu-si vor uni puterea, marile cataclisme vor fi inevitabile. Se spune ca insusi Rigden-Djyepo va aparea, pentru a da ordine mesagerilor lui; un conducator puternic va aparea pe o stinca neagra, pe drumul spre Ladach. Din toate directiile se vor apropia cavalerii, pentru a-l asculta cu veneratie si pentru a-i executa ordinele cu multa intelepciune si rapiditate.
.
–LAMA, cum se face ca Shambala terestra nu a fost inca descoperita? Pe harti se pot vedea traseele diferitelor expeditii. Este evident ca toate culmile, toate riurile si vaile au fost cercetate.
–Este adevarat ca in munti se afla aur mult si pietre pretioase si fiecare ar dori sa ajunga la ele. Asa cum oamenii nu pot gasi aceste comori, tot la fel nu pot ajunge la Shambala fara a fi chemati. Poate ati vazut ca exista multe gaze otravitoare in jurul muntilor si, din aceasta cauza, multi au murit din cauza lor. Sau ati vazut, de asemenea, multi oameni care tremura cind se apropie de anumite locuri. Repet, multi au incercat sa ajunga la Shambala nechemati si multi au disparut pentru totdeauna. Doar citorva le este dat sa ajunga in locul sacru, si asta numai in cazul in care Karma lor este pregatita.
.
–LAMA, tu vorbesti despre un loc sfint pe pamint. Exista acolo vegetatie? Muntii par a fi destul de goi, iar uraganele si gerurile de acolo sint neobisnuit de puternice.
–In mijlocul muntilor exista vai atit de bine ascunse, incit nimeni nu le banuie macar existenta. Izvoare cu apa calda hranesc acolo o vegetatie abundenta. Aici, pe acest neobisnuit sol vulcanic, cresc multe plante deosebit de rare si, mai ales, multe plante medicinale. In drumurile voastre, poate ati remarcat gheizerele cu apa calda din munti sau ati si auzit ca la aproximativ doua zile departare de Nagchu (Nagqu) exista o vale in care se afla copaci si felurite plante, desi pina acolo, pe parcursul drumului, nu intilnesti nici un fel de vegetatie. Dar cine poate cunoaste foarte bine toate labirinturile muntilor? Pe suprafata pietrelor nu poti distinge urmele de pasi, nu poti cunoaste gindurile oamenilor – iar cine o poate face, pastreaza tacere asupra acestui lucru. Poate ca, in timpul peregrinarilor voastre, ati intilnit numerosi calatori, imbracati simplu, mergind in liniste prin desert, fie pe frig, fie pe arsita, catre o tinta numai de ei stiuta. Sa nu credeti cumva ca, daca vesmintele lor erau simple, acestia erau oameni obisnuiti. Sub ochii pe jumatate inchisi, privirea poate fi uneori foarte agera. Niciodata nu poti fi sigur, de unde se apropie puterea. in ciuda tuturor avertismentelor si a tuturor profetiilor, numai calea catre Shambala iti poate permite asteptarea acestei realizari. Doar adresindu-te direct Bunecuvintatului Rigden-Djapo poti realiza ceva.
–LAMA, tu ai spus ca dusmanii marii Shambalei vor pieri. Cum se va intimpla asta?
–Este adevarat acest lucru, dar vor pieri la timpul potrivit. Pe ei ii vor distruge propriile lor ambitii. Rigden-Djapo este indurator, dar greselile pe care le fac sint propriii lor dusmani. Cine poate spune cind ti se va da ceea ce ti se cuvine? Cine poate sti cind anume este necesar cu adevarat un ajutor si de ce natura poate fi acesta? Multe cataclisme sint necesare si ele au un scop. Atunci cind gindirea umana limitata va realiza ca totul s-a prabusit si ca si toate sperantele au fost pierdute, mina creatoare a Cirmuitorului va trimite raza sa protectoare. Ma intrebati cum sint pedepsiti cei care gresesc. Un lama, care era si pictor, avea darul de a picta imagini sacre de o frumusete neobisnuita. El pictase superb chipul lui Rigden-Djapo, al Binecuvintatului Buddha si al lui Dukkar, Cel Care Vede Tot. Un alt pictor il invidia si, din acest motiv, a decis sa-i faca rau. in momentul in care a inceput sa-l calomnieze pe pictor, casa i-a luat foc si toate bunurile lui au pierit. in afara de asta, miinile calomniatorului au ars, incit el nu a mai putut picta mult timp. Un alt calomniator, ce incerca sa distruga munca de o viata a unui om cinstit, s-a inecat pe cind traversa riul Tsanpo. Un om care facuse numeroase gesturi de caritate a fost atacat intr-o zi de un altul, care a incerca sa-i distruga acestuia averea destinata unor cauze nobile. Si din nou raza puternica a lui Rigden-Djapo l-a atins pe atacator, incit, in cele din urma, acesta a ajuns pe drumuri. Este posibil ca si voi sa-l fi vazut cersind in bazarul de la Lhassa. in toate orasele poti auzi cum au fost pedepsite aceste creaturi nedemne, ce isi indreapta minia asupra celor valorosi. Nu poti merge in siguranta decit pe drumul Shambalei. Orice abatere de la acest drum de glorie iti poate aduce mari neplaceri. Cel Binecuvintat nu a ordonat niciodata credinta sau supunere oarba, ci doar cunoasterea experientei.
–Intr-adevar, LAMA, asa este. Si eu iti pot spune, de asemenea, in ce fel a devenit unul dintre cei apropiati noua frate al Shambalei. Noi stim ca el a plecat in India cu o misiune stiintifica, dar, pe neasteptate, a ramas in urma caravanei si, la citva timp dupa aceea, ne-a sosit un mesaj ca el se afla in Shambala. Eu iti pot spune cum foarte multi din cei de credinta veche au plecat din indepartatul Altai in cautarea asa-numitelor „Belavodya” (Apele Albe) si nu s-au mai intors. Am auzit numele muntilor, al riurilor si lacurilor care se gaseau de-a lungul drumului catre acest loc sfint. Aceste nume sint secrete si unele sint chiar denaturate, dar se poate discerne totusi adevarul lor fundamental.
–Eu iti pot spune cum un discipol de merit al acestei inalte invataturi a incercat sa ajunga in Shambala, inainte de a-i veni timpul. El avea un spirit curat si sincer, dar karma sa nu fusese inca terminata pentru misiunea pe care o avea pe pamint. Era inca devreme pentru el, astfel ca unul dintre Marii Maestri l-a asteptat in munti, pentru a vorbi personal cu acest calator cu aspiratii inalte. Vorbindu-i cu multa compasiune si intelegere, el l-a trimis inapoi, pentru a-si incheia misiunea. Iti mai pot vorbi de asemenea si despre Ashrami, care se afla dincolo de Shikhedze (Shihezi). iti mai pot spune si cum, in diferite orase, au aparut frati ai Shambalei, care au impiedicat mari calamitati naturale.
.
–LAMA, i-ai intilnit vreodata pe Azari si pe Kuthoompa?
–Daca astfel de intimplari iti sint deja cunoscute, succesul te va insoti in munca ta. Faptul ca stii atit de multe lucruri despre Shambala este ca un fel de purificare. Multi dintre concetatenii nostri i-au intilnit pe Azari si pe Kut-hoompas sau pe oa-menii zapezilor, care ii servesc. De foarte putin timp insa Azarii nu mai apar in orase, pentru ca au plecat in munti. Ei sint oameni inalti, cu parul si barbile lungi si seamana mult cu Hindusii. intr-una din zile, mergind de-a lungul Brahmaputrei, am vazut un Azar. Am incercat sa-l ajung din urma, dar a ocolit repede o stinca si a disparut. in locul respectiv, eu nu am gasit nici un fel de pestera sau deschizatura. Tot ceea ce am vazut a fost doar o mica Stupa. Probabil ca Azarul nu a dorit sa fie deranjat. in ceea ce-i priveste pe Kut – hoompa, acestia nu au mai fost vazuti de mult timp. inainte, ei apareau destul de des in districtul Tsang (Cangzhou – Hebei) si in jurul lacului Manasarowar (Mapan Yumko) din Tibet, mai ales cind pelerinii mergeau catre Kailash, muntele cel sfint. Un om obisnuit ii poate lua drept fantome in ignoranta sa. Exista insa motive puternice, pentru care ei nu pot aparea acum. Un vechi invatator al meu mi-a povestit multe lucruri despre intelepciunea Azarilor. Noi cunoastem citeva locuri unde au stat ei, dar in acest moment locurile sint goale. Acest lucru este un mare mister.
.
–LAMA, este adevarat ca Ashramii nu mai exista in apropiere de Shikheedze (Shihezi)?
–Aceasta taina nu trebuie dezvaluita. Eu am spus deja ca Azarii nu se mai gasesc in districtul Tsang (Cangzhou-Hebei).
–LAMA, de ce preotii tai afirma ca Shambala se afla dincolo de ocean, cind Shambala terestra se afla mult mai aproape? Csoma de Koros, de exemplu, mentioneaza ca locul se afla intr-o minunata vale din munti, unde a avut loc initierea lui Buddha.
.
–Eu am auzit ca acest Csoma de Koros nu a a avut o viata prea fericita, iar despre Grunwedel stiu ca a inebunit; amindoi au atins marele nume al Shambalei doar din curiozitate, fara a-i intelege semnificatia. Este periculos sa te joci cu focul, desi focul este foarte util omenirii. Poate ca ai auzit ca unii calatori au incercat sa ajunga in teritoriul interzis, insa calauzele au refuzat, spunind: Mai bine omoriti-ne. Chiar si acesti oameni simpli au inteles ca asemenea subiecte, atit de elevate, nu pot fi abordate decit cu cea mai mare veneratie. Legile nu trebuie incalcate! Asteapta si munceste cu ardoare, pina ce un mesager al Shambalei va veni la tine. Asteapta, pina Cel cu Voce Puternica va pronunta Kalagiya. Numai atunci vei putea sa incepi sa explici acest subiect. Curiozitatea inutila ar trebui sa se transforme in intelegere inalta, in aplicarea inaltelor principii in fiecare zi.
–LAMA, tu esti calator. Spune-mi, cind te voi mai intilni?
.
–Eu te rog sa nu ma cauti si sa nu intrebi de numele meu. Mai mult chiar, daca ma vei intilni in vreun oras sau intr-o alta localitate, nu da semn ca ma recunosti. Eu singur voi veni la tine.
–LAMA, dar daca eu ma voi apropia de tine, tu te vei indeparta sau vei incerca sa ma hipnotizezi?
–Nu ma obliga sa ma folosesc de aceasta putere.Iin Sectele Rosii de exemplu, acest lucru este permis. Noi insa le putem folosi, dar numai in cazuri exceptionale. Noi nu dorim sa incalcam legile naturale. invatatura celui Binecuvintat ne recomanda sa fim precauti in relevarea posibilitatilor noastre interioare.
–LAMA, spune-mi te rog, l-ai vazut personal pe Rigden-Djepo?
–Nu, eu nu l-am vazut pe Cirmuitor in carne si oase, dar i-am auzit Vocea. Iar in timpul iernii, cind gerurile invaluiau muntii, El mi-a daruit un trandafir din valea cea indepartata. Tu ma intrebi atitea lucruri, incit vad ca tu esti cunoscator al multor lucruri. Tu ce-ai face daca si eu as incepe sa-ti pun intrebari?
–LAMA, eu voi tacea.
Lama a zimbit
– Atunci tu stii destul de multe. Poate ca tu stii sa folosesti fortele naturii, pentru ca in Occident au aparut destule semne, in special in timpul razboiului, pe care chiar unii dintre voi l-au provocat.
–LAMA, sigur ca un astfel de masacru fara precedent ar fi trebuit sa grabeasca sirul neprevazut al reincarnarilor. Atit de multi oameni au murit inainte de vreme, incit multe lucruri au fost denaturate si schimbate.
–Voi nu ati cunoscut, probabil, profetiile care au prevazut cu mult timp inainte aceste nenorociri. Daca le-ati fi cunoscut, probabil ca nu ati fi inceput niciodata acest oribil holocaust. Daca tu stii despre Shambala, daca stii sa folosesti fortele ascunse ale naturii, atunci trebuie sa fi aflat si despre Namig, Scrisorile Celeste. Vei afla in acest fel cum trebuie sa intelegi profetiile despre viitor.
.
–LAMA, noi am auzit ca toate calatoriile lui Tashi-Lama si ale lui Dalai-Lama au fost prezise in aceste profetii, cu mult timp inainte ca ele sa aiba loc. Eu repet poate, dar in apartamentele private ale lui Tashi-Lama au fost pictate evenimentele acestor calatorii, chiar din ordinul lui. Adesea, pelerini necunoscuti enunta profetii, si atunci se pot vedea si auzi semne evidente ale evenimentelor care se apropie.
–Tu stii ca in apropiere de marele templu al lui Gesser-Khan exista doi cai -unul alb si unul rosu. Atunci cind Gesser-Khan se apropie, cei doi cai necheaza. Ai auzit spunindu-se ca exista semen, in sensul ca multe persoane ar fi auzit acest nechezat al cailor?
.
–LAMA, tu ai mentionat cel de-al treilea nume al Asiei….
–Este o taina si tu nu trebuie sa repeti acest lucru. Odata, poate vom sta de vorba cu un Geshe (Venerabil) foarte instruit din Moruling. Aceasta manastire a fost fondata de Dalai-Lama Cel Mare si sunetul numelui sau face parte din manastire. Se spune ca, inainte de a parasi Lhassa pentru totdeauna, Marele Dalai-Lama a avut o comuniune misterioasa in aceasta manastire. in realitate, multi lama din aceasta manastire au disparut pentru a indeplini cauze mari.
–LAMA, tu poti sa-mi povestesti ceva despre cele trei mari manastiri din Lhassa – Sera, Ganden si Depung?
Lama a suris din nou.
.
–O, acestea sint marile manastiri oficiale. in Sera, printre cei 3.000 de lama poti intilni adevarati luptatori. Multi lama din alte tari, cum ar fi din Mongolia, traiesc in Ganden. Acolo se afla tronul marelui nostru invatator, Tsong-khaa-pa. Nimeni nu poate atinge acest scaun fara a tremura. in Depang locuiesc de asemenea multi lama, care sint foarte eruditi.
–LAMA, exista pasaje subterane ascunse sub Potala? Exista cumva si un lac subteran sub templul principal?
Lama a zimbit iar
–Tu stii atit de multe, incit cred ca ai fost in Lhassa. Nu stiu cind ai fost acolo si nu are mare importanta daca ai fost de curind sau cu alte vesminte. Daca ai vazut acest lac subteran, este posibil ca tu sa fi fost un mare lama sau un slujitor care ducea faclia. Dar daca ai fi fost doar un servitor, nu ai fi putut sti toate lucrurile pe care mi le-ai spus. Tu stii probabil ca in multe locuri din Lhassa exista izvoare cu apa calda si ca, in unele case, apa calda se foloseste pentru uzul menajer.
.
–LAMA, eu am auzit ca unele animale, cum ar fi: reni, veverite si sacali – se apropie de lama care mediteaza in pesterile din Himalaya, iar maimutele si gorilele le aduc mincare.
–Te intreb si eu la rindul meu: ti se pare imposibil? Un lucru este insa foarte sigur: renul nu s-a fi apropiat de un om in oras, deoarece foarte rar poti intilni oameni cu intentii bune in asemenea aglomeratii. Oamenii nu cunosc semnificatia si efectul aurei, ba nici macar nu stiu ca si lucrurile au aurele lor proprii, care pot fi chiar puternice.
–LAMA, noi cunoastem acest lucru si chiar am fotografiat aure. in privinta lucrurilor, noi stim cite ceva despre Tronul invatatorului si despre faptul ca nimeni nu trebuie sa se apropie de el.
.
–Daca stii insemnatatea unui tron atit de venerat, atunci cunosti si valoarea invatatorului. Instruirea este cea mai inalta relatie pe care o putem dobindi in vesmintele noastre omenesti. Noi sintem supravegheati de invatator si evoluam catre perfectiune in venerarea Lui. Acela care cunoaste semnificatia esentiala a unui Guru nu va nega valoarea relicvelor. in Occident voi pastrati portretele persoanelor dragi voua si aveti respect fata de obiectele folosite de stramosii si conducatorii vostri. Voi nu considerati acest lucru o idolatrie, ci doar ca un semn de veneratie profunda si ca o amintire a operei unei personalitati de exceptie. Si nu este vorba numai de o veneratie exterioara. Daca cunosti cite ceva despre emanatia psihica a obiectelor, atunci stii si despre magia naturala. Ce crezi despre bagheta magica ce iti indica bogatiile aflate in pamint?
.
–LAMA, noi avem multe povesti in care se vorbeste despre aceasta bagheta cu ajutorul careia au fost descoperite multe mine, izvoare si fintini.
–Dupa parerea ta, cine actioneaza in acest caz – omul sau bagheta?
–LAMA, eu cred ca bagheta este un lucru fara viata, in timp ce omul este plin de vibratii si forta magnetica. Aceasta bagheta este asemenea tocului in mina celui care scrie.
www.esoterism.ro https://www.evolutiespirituala.ro/interviu-despre-shambala/?feed_id=57221&_unique_id=647e653e8c55d
Ielele sunt fapturi feminine supranaturale intilnite in mitologia romaneasca, foarte raspindite in superstitii, carora nu li se poate stabili insa un profil precis, din cauza marii diversitati a variantelor folclorice. Totusi, cel mai frecvent, Ielele sunt descrise ca niste fecioare zanatice, cu o mare putere de seductie si cu puteri magice, avind aceleasi atribute ca Nimfele, Naiadele, Dryadele, sau chiar si ca Sirenele.
Ielele locuiesc in vazduh, in paduri sau in pesteri, in munti, pe stinci sau pe maluri de ape, in balarii sau la raspintii, scaldindu-se adesea in izvoare.
Se crede despre ele ca apar in special noaptea la lumina lunii, rotindu-se in hora, in locuri retrase (poieni silvestre, iazuri, maluri de riuri, rascruci, vetre parasite sau chiar in vazduh, dansind goale, numai cu sinii goi, cu parul despletit, mai rar cu vestmint de zale sau infasurate in valuri transparente si cu clopotei la picioare); dansul lor specific este hora; locul pe care au dansat ramine ars ca de foc, iarba nemaiputind creste pe locul batatorit, iar crengile copacilor din jur fiind pirlite; mai tirziu, cind iarba rasare din nou, culoarea acesteia este verde-intunecata, nu e pascuta de vite, iar terenul devine prielnic inmultirii ciupercilor din specia „lingura zinei”.
Ielele apar uneori cu trup, alteori sint doar naluci imateriale, cu aspect iluzoriu de tinere femei vesele; de obicei, folclorul le reprezinta tinere si frumoase, voluptuoase si seducatoare, nemuritoare, zburdalnice pina la delir, vindicative si rele, fara a fi totusi structural malefice.

Ielele vin fie in numar nelimitat, fie umbla in cete de sapte, uneori chiar 3, in acest ultim caz (raspindit in Oltenia), legenda le considera fiicele lui Alexandru Machedon si le numeste Catrina, Zalina si Marina.
Nu sint considerate, in general, genii rele; ele se rabuna doar atunci cind sint provocate, ofensate sau vazute in timpul dansului (in mod obisnuit sint invizibile, putind fi zarite rareori si numai noaptea), insa atunci pedepsesc pe cel vinovat pocindu-l, dupa ce l-au adormit cu cintecul si cu virtejul horei jucate in jurul acestuia de trei ori.
Principalele lor insusiri sint coregrafia si cintecul vocal cu care, ca si Sirenele, isi vrajesc ascultatorii. O traditie din Prahova, pomenita de B.P.Hasdeu, spune ca „ielele beau noaptea apa de prin fintini si oricine va bea dupa dinsele, il pocesc”. Ielele nu duc o viata individuala: cetele lor se aduna in aer, ele pot zbura, cu sau fara aripi, si se pot deplasa cu viteze fabuloase, parcurgind „noua mari si noua tari” intr-o singura noapte, uneori folosind trasuri cu cai de foc.
Ielele apar pe stinci singuratice, in poieni sau in anumiti copaci ca paltinul si nucul, rareori la rascruci de drumuri. In aproape toate descrierile care li se fac, Ielele apar acorporale. Foarte importanta in sistemul lor de seductie este imbracamintea.
Vesmintele lor cel mai adesea sint vaporoase, de matase ori din in, de obicei translucide sau chiar stravezii, prin care li se zaresc sinii. Intilnirea cu Ielele este in asemenea conditii extrem de periculoasa pentru oameni. Ielele sint considerate uneori razbunatoare, menire pe care le-a dat-o Dumnezeu sau Diavolul, in aceasta ipostaza fiind identice cu Eriniile din mitologia greaca (la romani, Furii).
Chinuri si sminteli, pedepsele Vintoaselor
Se spune ca barbatii si femeile care lucreaza de Rusalii sint ridicati in virtejuri de pe pamint, chinuiti si ismintitii.
Multi gospodari de la sate ne-au povestit cum, in zi senina ca si cristalul, s-au trezit cu finul abia strans in claie dintr-o data luat si dus de Vintoase – un fel de vartej format din curenti turbionari care se formeaza istantaneu si dispar undeva prin paduri.
Obiectele prinse in acele virtejuri sint risipite pe distante foarte mari. Se spune totodata ca oamenii ori vitele care au calcat locul batatorit de Hora Ielelor mor in mod misterios.
Grindina, inundatiile catastrofale, uscarea pomilor din aceasta perioada a anului sunt atribuite tot puterilor malefice ale acestor fapturi.
La tara spre exemplu, daca un barbat ramine olog dupa ce s-a culcat pe cimp, satenii considera ca a fost pedepsit de Iele.
Nici cei care dorm sub arborii considerati de Iele proprietate intangibila sau beau din izvoarele, din fantanile sau din iazurile lor ori din vasele de gospodarie care au fost uitate afara peste noapte, descoperite, nu scapa de razbunarea Ielelor.
Pedepse cumplite primesc cei care refuza invitatia la hora sau care le imita gesturile ridiculizindu-le. Cine, din intimplare, le aude cintecul, ramane mut.

Rusaliile
La 50 de zile dupa Pasti poporul roman serbeaza, timp de trei zile sau o saptamina (diferentieri zonale), Rusaliile. Acestea sint personaje feminine cvasimalefice a caror existenta se petrece mai ales in vazduh, vara si in padure.
Similar Ielelor, cu care uneori sint confundate, una dintre calitatile lor principale este dansul deosebit de frumos. Danseaza in aer sau pe pamint, noaptea, asezate in cerc, dar, daca sint zarite de un muritor sau daca, din greseala cineva calca pe locul pe care au dansat (acolo iarba este arsa), acesta se imbolnaveste foarte grav de o boala numita, in limbaj popular, „luat de Rusalii”.
Remedii magice
Remediul magic-ritual impotriva acestor boli il ofereau, in sudul tarii si in Moldova,Calusarii. Rusalii, latina Rosalia = sarbatoarea trandafirilor, constind in depunerea de trandafiri – rosae – pe morminte; rusaliile – femei fabuloase din categoria Ielelor, in mitologia romaneasca, fiicele lui Rusalim imparat; potrivit credintei populare, Rusaliile le iau oamenilor mintile.
Acest mit – sarbatoare pagina – , a fost suprapusa ulterior peste sarbatoarea crestina postpascala (Pascha rosata sau Domenica rosarum) a Cincizecimii si devenita Duminica Rusaliilor cind casele sint imbodobite cu ramuri verzi. Sarbatoarea este legata de abundenta vegetala a verii.
Caderea Rusaliilor este un dans frenetic cu prabusiri in somn hipnotic, practicat in Duminica Rusaliilor de femeile romance din zona Timoc, insa acesta este considerat mai degraba un caz izolat de datina locala. In Dobrogea romanizata, era obiceiul trandafirilor Rosalia de la sfirsitul primaverii, sarbatoare tinuta de credinciosi in relatie directa cu pomenirile din cultul mortilor.
Poporul a inventat si remedii impotriva actiunilor negative ale Ielelor, fie preventive – pelinul si usturoiul purtate la briu, in san ori la palarie – fie medical-exorciste: jocul caluseresc dansat pe trupul unui bolnav ide Ielei.
Tot pentru a evita rabunarea Ielelor, se infige un craniu de cal in parul portii. Coregrafia este cel mai semnificativ atribut al Ielelor. Horele Ielelor par sa mosteneasca dansul Baccantelor. Aceasta forma de superstitie este de altfel atestata la multe popoare.
Tacitus, in „Anale”, vorbeste despre un grup de romani care „cuprinsi de delir, se napustesc cu sabiile scoase asupra centurionilor”, dupa ce au vazut o Nimfa a unui izvor, goala, care „le-a dat sminteala si delir”.
Un gen de Iele exista si in mitologia germanica, cu origine daneza: Elfii locuiesc in paduri si danseaza. Arborele lor preferat este arinul, ei avind insa si un rege, pe Erlkonig.

Dimitrie Cantemir despre iele
In „Descriptio Moldaviae”, Dimitrie Cantemir numea Ielele „nimfe ale aerului, indragostite cel mai des de tinerii mai frumosi”.
Nu se cunoaste originea acestui mit. „Iele” nu este un nume, ci pronumele personal feminin „ele”, rostit popular. Numele lor real, tainic si inaccesibil este inlocuit cu simboluri atributive clasificate de obicei in doua categorii: epitete impartiale – Iele, Dinse, Dragaice, Vilve, Iezme, Irodite, Rusalii, Nagode, Vintoase si epitete flatante, cum sint Domnite, Maiestre, Frumoase, Musate, Fetele Codrului, Imparatesele Vazduhului, etc.
In folclor, apar insa si nume individuale pentru iele, ca Ana, Bugiana, Dumernica, Foiofia, Lacargia, Magdalina, Ruxanda, Tiranda, Trandafira, rar Cosinziana. Aceste nume nu pot fi rostite intimplator, deoarece pot deveni invocatii periculoase.
Fiecare vrajitoare cunoaste 9 dintre aceste pseudonime, pe care le poate utiliza in vraji. Poporul a consacrat si citeva sarbatori pentru Iele – Rusaliile, Stratul, Sfredelul sau Bulciul Rusaliilor, cele 9 joi de dupa Pasti, Marina, sf. Foca – ce trebuie respectate; cei care ignora aceste sarbatori vor avea de-a face cu minia Ielelor: barbatii si femeile care lucreaza in timpul acestor sarbatori sint ridicati in virtejuri de pe pamint, chinuiti si „smintiti”, la fel ca oamenii care au calcat locul batatorit de Hora Ielelor (in aceasta situatie cei vinovati sint prinsi in hora, intr-un dans demential care ii duce la nebunie), oameni si vite mor in mod misterios, apare grindina, se produc inundatii catastrofale, se usuca pomi, casele iau foc, alti oameni sint paralizati sau schiloditi.
Toti cei care au reusit sa invete si sa cinte cintecele Ielelor sint rapiti si dispar fara urma. Nici cei care dorm sub arborii considerati de Iele proprietate intangibila, sau beau din izvoarele, din fintinile sau din iazurile lor ori din vasele de gospodarie care au fost uitate afara peste noapte, descoperite, nu scapa de razbunarea Ielelor.
Pedepse cumplite primesc cei care refuza invitatia la hora sau care le imita gesturile ridiculizindu-le. Cine, din intimplare, le aude cintecul, ramine mut.

Sfintele. Frumoasele. Fata Padurii
Sanzienele sunt niste flori de camp, galbene-aurii, cu inflorescente marunte, pline de polen aromind puternic a fan si a miere.
La cea mai mica atingere, din ele se scutura o ploaie fina de aur, pentru ca sunt florile solstitiului de vara, iubitoare de soare, iar viata lor este scurta, de numai doua-trei saptamani, atata vreme cat astrul zilei se afla in taria lui.
Imaginea lor suava le-a facut Doamnele Florilor, Sant-zianele (Sfintele zeite sau zane), poate si pentru ca parfumul lor nu seamana cu al nici unei alte flori si, totusi, il inglobeaza pe al tuturora. Dar in traditia populara, Sanzienele sunt si niste fapturi ireale, fantastice, numite Sfintele, Frumoasele, fapturi luminoase de aer, albe, frumoase, binefacatoare. Din cauza acestei denumiri, sunt adesea confundate cu Ielele, Maiastrele sau Vantoasele, care de regula sunt zane rele. Parerile specialistilor, dar si ale taranilor sunt extrem de amestecate cand este vorba despre Sanziene, incat, pana la urma, totul ramane cat se poate de neclar. Ca sunt diferite de Iele este absolut sigur, pentru ca au numai insusiri bune: fuioare de vant usoare in timpul zilei, noaptea se transforma in zane cu parul galben si rochii albe de abur, ce danseaza sub razele lunii (astrul celor nascuti in aceasta zi) prin gradini, mutandu-se de la un loc la altul, cantand pe sus, cu glasuri nemaiauzit de armonioase.
Pentru ca sunt din alta lume si sunt atat de frumoase, cine le vede nu le crede si cine le-aude nu le raspunde.
Despre ele se stie ca iau glasul cucului, pentru ca incepand de pe 24 iunie, cucul amuteste, pleaca in munte si se transforma in uliu pasaresc, razbunandu-se pe toate celelalte pasari cantatoare. In realitate, ziua exacta cand, cu adevarat, cucul pleaca, pierzandu-si orice speranta de recapatare a glasului, nimeni din lumea oamenilor n-o stie existand si exista o spusa foarte subtila in acest sens: Atunci va sti femeia gandul barbatului, cand va sti ziua cand pleaca cucul.
Uneori, din mila, Sanzienele ii mai dezleaga limba sa cante o data sau de doua ori si dupa 24 iunie, dar bine ar fi daca nimeni nu l-ar auzi, fiindca numai de rau canta atunci, pentru cine-l aude.
La trei zile dupa solstitiul de vara, ziua incepe deja sa scada; orice inceput presupunand si existenta unui sfarsit. Intreaga vegetatie isi pierde cate putin sevele si aromele.
De aceea, ultima zi de culegere a plantelor vindecatoare este ziua de Sanziene, fiind socotita pana la urma si cea mai buna zi din an, florile potentandu-si puterile si mirosurile inainte sa le inceapa declinul. Se spune ca din noaptea zilei de Sanziene, Fata Padurii rupe varfurile florilor, adica le ia puterea si se pisa pe ele, luandu-le mirosurile, ea fiind stapana absoluta a florilor de leac, a florilor rare, a celor magice, a apelor minerale si termale, a vanturilor, a muntilor, a codrilor, putand sa apara fie singura, fie multiplicata. Sanzienele sau sfintele zane ar putea fi ipostaza benefica a Fetii Padurii, Marea Zeita a vegetatiei – fiindca florile de Sanziene intra tot in patrimoniul ei.
Dupa cum se vede, acest cult precrestin a fost foarte puternic din moment ce supravietuieste chiar si in zilele noastre.

Alte denumiri: ielele, sanzienele, frumoasele, sfintele, maiestrele, maiastrele, mandrele, soimanele, soimaritele, vantoasele, dansele, milostivele, milostivnicele, miluitele, zanele, rusaliile, dragaicele, domnitele, puternicele, nagodele, samovilele, valvele, iezmele, iroditele, musatele, fetele codrului, imparatesele vazduhului.
Relatarea despre Achim Roman
Achim, da din mana si-mi povesteste cum era copil normal pana la 11 ani si atunci, deodata, fara sa stie de ce, a ramas asa, fara sa se mai poata misca, fara sa mai creasca. De-asta are inaltimea unui copil si de-asta oasele au inceput sa i se deformeze, si nici un doctor n-a putut spune ce s-a intamplat de fapt.
Bietul Achim a fost paralizat timp de 19 ani, imobil ca un lemn urcat in pat. Abia putea vorbi, durerile ii strabateau trupul ca niste fulgere fara leac, dar atunci, in 1988, dupa ce s-a petrecut minunea, el s-a dat jos si a mers.
Aveam sa aflu ceva mai tarziu ca paralizia inexplicabila a lui Achim s-ar fi declansat intr-o noapte de primavara, cand, copil neastamparat, ar fi deranjat ielele, frumoasele noptii care danseaza in clar de luna, care impletesc coamele cailor si innoada crengile inflorite ale pomilor, si ielele l-ar fi pocit pentru ca le-ar fi vazut dansand. Nici un muritor nu le poate vedea fara a plati pret greu.

Misterele padurii Drocaia
Dincolo de Jiu, intre dealurile din vestul Olteniei, exista o padure plina de arbori seculari si legende stravechi. Iele, clopote care se aud din pamant, izvoare cu puteri fermecate, stejari care cresc intr-un an cat altii in sapte infioara si azi lumea crepusculara a unui sat ingropat in saracie si in uitare.
La granita dintre Campia Bailestilor si-a Blahnitei, pamantul incepe sa creasca si sa dospeasca, transformandu-se in spinari rotunde de deal. Indesite si insirate sub lumina seaca a iernii, par o turma de animale matusalemice, asteptand Judecata de Apoi.
Locul pare fara timp si fara istorie: doar vanturi iuti si vartejuri usturatoare de praf, sate agatate pe sfori de vai, case pipernicite si cateva sperietori mancate pana la ultimul pai, de stolurile flamande de ciori.
Blestemul (copilul crescut de Muma Padurii)
Cand copilul avea doar cativa ani, o parte dintre osteni, condusi de un raufacator, s-au rasculat impotriva parintilor sai, pentru a pune stapanire pe locuri si pe averi. Spre groaza baiatului, care a reusit sa fuga in padure, nelegiuitii i-au omorat parintii chiar langa izvorul Tutur, aproape de mormantul bunicilor. Inainte de a inchide ochii pe veci, nefericita mama a blestemat acele meleaguri ce nu cunoscusera pana atunci rautatea si crima, astfel ca nimeni sa nu se mai bucure de bogatia si frumusetea lor.
Legenda spune ca izvorul a secat vreme de sapte ani, iar pe locul crimei a crescut un gorun care exista si acum. Marimea sa, ce se apropie de inaltimea unui bloc cu mai multe etaje, este de-a dreptul fantastica.
Deschiderea ramurilor face de jur imprejur un cerc cat o poiana, in care pe timpul verii nu creste nimic, nici macar iarba, iar toamna si iarna rasare muschi.
In cei sapte ani cat izvorul a fost secat, aceeasi legenda spune ca baietelul ar fi fost crescut de Muma Padurii, iar ielele au devenit surorile lui. De la el s-au tras, pana in secolul al XIX-lea, cele sapte generatii de haiduci din padurea Drocaia, ale caror sapte capetenii au purtat cu nestramutare acelasi nume: Cretu – in amintirea orfanului salbaticit.
Calauza noastra ofteaza: �Asa s-au amestecat binele si raul pe aceste meleaguri, iar de atunci inainte, parca se da o lupta pe viata si pe moarte intre iubirea intemeietoare si blestemul ce i-a urmat.

Barbatul furat de iele
Satul de astazi imbatraneste si moare vazand cu ochii, desi mai sunt vreo trei sute si ceva de fumuri – cum se spune cand se face numaratoarea familiilor.
Singura legatura cu lumea mare e rata care merge si vine o data pe zi, la si de la Craiova. Aici e capatul liniei. Cand ajunge in Gogosu, rata e insa goala. Nimeni nu pleaca si nu se intoarce de la oras. Iar cand pleaca, pleaca definitiv…
In sat exista doar doua televizoare si tot atatea aparate de radio. Unele case nici nu sunt racordate la curentul electric! De aceea, in bezna noptilor de aici, se vad foarte bine luminile enigmatice care umbla prin padurea Drocaia, din cand in cand.
Oamenii n-au nici macar moara. Se duc sa macine in satul vecin. Trec dealul prin marginea padurii, pe care o ocolesc cu teama, si ajung la Cernatesti, de unde au grija sa se intoarca inainte de lasarea intunericului.
La biserica se fac doar cateva botezuri pe an. In schimb, in fiecare luna au loc trei-patru inmormantari. Sunt sateni care n-au mai iesit din comuna de peste douazeci de ani… In acest loc pierdut si uitat al Olteniei, imparateste o saracie rupta parca din alt veac. Si peste toate, se mai astern si misterele padurii Drocaia, tesand o atmosfera halucinanta, crepusculara, caci satul se invecineaza cu supranaturalul, in fiece zi…
Maria Barbu are 80 de ani si este vaduva de aproape doua decenii. Locuieste in cea mai veche casa din comuna, aflata la final de viata, ca si stapana ei. Femeia are o pensie de 150.000 de lei pe luna… De la mijlocul verii pana spre toamna, se hraneste cu poame salbatice, culese din padure, de unde isi aduna si vreascuri, ca sa nu moara iarna de frig.
Se considera norocoasa atunci cand gaseste prin vreun tufis un iepure mort de batranete sau un fazan degerat. Ii aduce acasa si ii gateste. Acelea sunt singurele zile din an cand se infrupta din carne! In timp ce vorbeste, batrana plange intruna, cu lacrimile siroind pe obraz. Vorbele i se ineaca in suspine cand povesteste ca barbatul ei a disparut in padure, acum aproape douazeci de ani…
L-au furat ielele lui Cretu, ca n-aveam copii, si el era om in putere, tare chipes. L-am visat de mai multe ori, legat de un gorun, cu femei despuiate, care jucau in jurul sau. I-am facut parastase, cu toate ca militia nu mi-a dat hartie ca e mort. L-am rugat pe fostu popa sa facem o slujba de dezlegare in padure, dar mi-a spus ca i-e frica de secretaru de partid si de militian, sa nu ne bage la vrajitorie.
Au facut ancheta lunga si ziceau ca l-or fi omoratara tiganii veniti la furat lemne. Dac-o fi asa, nimeni nu stie unde l-or fi ingropat. Io cred ca l-au furat ielele, ca nu-l dovedeau pe el tiganii la lupta.
Abia dupa Revolutie imi dadura certificatu ca sa pot lua pensie de urmas, da mor de foame, maica. De ce-o fi nimerit omu meu in padure, taman intr-o zi cand stapanea raul?
Povestile Dadei Anica
– Rotita de la carucioara ielelor –
Dada Anica are mai bine de 90 de ani si nu sufera de nici o boala. Ii e ciuda, doar, ca oamenii nu o mai iau in serios cand spune ca ar vrea si ea sa mearga la sapat porumbul sau la pescuit in baltile dintre Borcea si Dunare, asa cum facea in tinerete: „Pe vremea mea, injunghiam campurile, nu alta!” – spune privind cu tristete pe fereastra blocului urias din Capitala, unde locuieste acum, la o nepoata.
Dada Anica s-a nascut in satul de langa Crucea de leac, la Roseti, si a fost botezata de un cioban ardelean care iernase cu turma in satul lor. De cand s-a pomenit copila, Dada Anica isi aminteste ca in fiecare an, de ziua Izvorului Tamaduirii, tot satul, in par, si oameni veniti de aiurea, umpleau campul din jurul Crucii de leac, cautand tamaduirea trupului si a sufletului.

<< Spunea mama mea, care a fost doftoroaia satului, cum se face, de Izvorul Tamaduirii, un mestesug pentru dezlegarea farmecelor si a bolilor, cu rotitele de la "carucioara ielelor".
Mama mea a vazut carucioara ielelor. Intr-o seara, tarziu, de frica tatei, care venise beat acasa, mama s-a ascuns in cotlon, ca era rece, de-acuma, pana ce tata s-ar fi astamparat si ar fi adormit.
Cotlonul era o vatra de caramizi puse in mijlocul tindei, peste care se punea ceaunul in care fierbea mancarea. Deasupra cotlonului era un cos urias, ca o hota, care se ingusta pe masura ce urca spre acoperis. Asa ca mama, ascunsa acolo, vedea pe horn cerul cu stelele. Si, cum sta ea acolo si se uita, a auzit un cantec subtirel si neasemuit de frumos.
Cand, ce crezi? Pe marnea hornului a vazut trei zane mici, ca niste papusi, asa, de-un cot de inalte, care cantau si se roteau intr-o hora, plutind, fara sa atinga cosul.
Femeile batrane din sat spuneau ca acelea sunt ielele si vin in noptile cu luna plina si se rotesc pe deasupra acoperisurilor caselor, cantand asa de frumos, ca un cor de ingeri. Si cine le aude, primeste un dar lecuitor: o rotita de la carucioara ielelor.
Si cand mama s-a dezmeticit din cantecele acelea ce-o fermecasera, s-a pomenit ca ii cade in poala, pe horn, o rotita de lemn, ceva mai mare ca o moneda de 100 de lei, bombata pe ambele parti.
Aceea era o rotita de la carucioara ielelor si cine mai avea in sat asemenea rotite, puneau patru la un loc, intr-un vas cu apa neinceputa, si le lasau noaptea la lumina stelelor, in noaptea dinspre ziua Izvorului Tamaduirii.
Si a doua zi dimineata, scoteau rotitele, isi lua fiecare inapoi rotita lui, si se spalau animalele si oamenii bolnavi, sau care aveau farmece, cu apa aceea, si ei se vindecau. Iar mama mea a zis ca n-a mai auzit niciodata asa cantece frumoase cum cantau ielele acelea.” >>
In mod ciudat, pe masura ce imbatraneste si mai mult, Dadei Anica amintirile din copilarie ii vin mai navalnic si cu tot mai multa claritate, mai clare chiar decat cele ce s-au intamplat cu doar 20 sau 30 de ani in urma.
Daca ai avea timp s-o asculti, ti-ar povesti ore intregi, fara sa se opreasca, despre nazbatiile ei din copilarie, despre lumea fascinanta dintre baltile Dunarii si Baragan, despre oamenii din satul sau.
Chiar daca trupul slab si uscat n-o mai asculta ca in tinerete, cu ochii albastri si iscoditori tot cata sa prinda firul vremii, convinsa fiind ca va trece de suta de ani, asa cum au facut si bunicele si strabunicele sale.
Babu, inteleptul din Gura Raului
La 81 de ani, dupa o viata petrecuta pe varful muntelui, langa oi, Nitu Stef stie randuielile vazute si nevazute ale lumii, de parca ar sta de-a dreapta lui Dumnezeu.
In satele din Marginimea Sibiului, Babu inseamna mos, al batran, un om intelept, credincios, trecut prin toate ale vietii, respectat si stimat. Babu este cel care intelege vremea si timpurile. Cel care stie. Babu este o institutie.
Despre Maiestre
Si eu am auzit odata Maiestrele, numai ca nu le-am vazut. Ca daca le vedeam, nu mai eram aicea sa povestesc. Ba eram pocit sau paralizat. Eram acolo, aproape de sat, cu oile la strunga. Erea pa toamna. Dormeam pa o cojoaca aproape de zorii zilei, cand canta cocosii. Se-mpreuna zorile.
Atunci am auzit ca prin vis un cantec ceresc si cand deschid ochii, vad miscand pe sus ceva, ca un fum. Ca o frunza pe boare mergea de lin. Si-am zis: Astea-s Maiestrele!. Erau sus, cat biserica. Am inchis ochii sa nu le vad. Stiam bine ce-i, din batrani. Si cantaau, cantau cantec ce nu s-o auzit pe asta lume. Cantau de deasupra si eu sedeam asa, cu ochii stransi, in cojoaca, si ascultam. Or cantat pe deasupra, poate jumate de ceas, poate mai mult, pana or rasarit zorile.
Si dupa ce-or rasarit, numa atuncea am deschis si eu ochii. Acuma s-o rait lumea. Duhurile ceresti nu-s ca in alte vremi. S-or dus si nu s-or mai inturna pana-i veac.

Proorocul din varful dealului
La capatul nordic al tarii, in Maramuresul invelit in paduri si in pajisti inmiresmate, traieste un om care a fost in Rai. E prieten cu ingerii, vorbeste cu mortii si aduce mesaje de pe lumea cealalta, fiind rapit in duh de pe vremea cand era doar copil. Astazi, IOAN SURDUC are 68 de ani si o familie numeroasa.
Modest, retras, accepta foarte greu sa vorbeasca, pentru ca nu vrea sa-l manie pe Dumnezeu cu trufia lui. Dorinta lui cea mai mare este sa traiasca in pace, ferit de curiozitatea si zarva lumii, care il asupresc. In casa lui vecina cu cerul, asezata pe-un varf de deal, Ioan Surduc isi asteapta cu seninatate sorocul, pentru a se putea intoarce pentru totdeauna in Rai.
Hora de ingerite
Pe la 12 ani, Ioan Surduc incepea sa semene a „flacaias” si mergea cu vitele la pascut prin poienile inalte de pe dealul Pitpoghirului.
Uneori se auzeau bubuituri indepartate, de la tunuri, dar razboiul nu prea se simtea pe acea vale, izolata la capatul lumii. Intr-o zi tarzie de toamna, cand padurile incepusera sa fie arse de brume, Ionica Surduc a trait minunea vietii sale. Pe neasteptate, el a fost „rapit in duh”, aidoma apostolului biblic!
„Eram pe un plai moale si mangaiam vitele. Soarele ardea bland. Dintr-o data, tot seninul s-a tulburat… A venit peste mine un vartej, plin cu frunze ruginii, care m-a cuprins ca un fior. Dupa cateva clipe, m-am trezit intr-o poiana unde nu mai era toamna. Totul stralucea si am vazut in jurul meu o hora de ingerite! Nici nu stiu cum sa le zic… Erau, parca, pe jumatate zane, pe jumatate ingeri.
Cantau asa de dulce si se leganau in jurul meu, ca nu-mi venea sa cred! Apoi, am vazut in fata mea pe „Fata Padurii”, cum ii ziceam noi, in copilarie, celei mai frumoase zane din povesti, dar Ea semana cu Maicuta Domnului.
Nu stiu daca era asa… Numai mie mi s-a parut, dar asa simteam! Chipul acela avea atata iubire, ca nu l-am uitat toata viata. Apoi, la marginea poienii, in spatele horei de ingerite, l-am vazut pe Nicolae Taficiuc, un consatean, mult mai tanar decat tata, care tinea in mana o firimitura de lumanare, arsa pana la capat. Nu stiu cat a durat totul, dar m-am trezit culcat pe iarba, pe plaiul tomnatic, fara vite!”.
Ionica Surduc a fugit acasa, ingrijorat de soarta vitelor, dar si emotionat de ceea ce se petrecuse cu el. Parca fusese un vis de cateva clipe… Cand a ajuns in batatura, mama-sa a izbucnit in plans si si-a facut sapte cruci, imbratisand flacaiasul.
Atunci a aflat, de-a dreptul uluit, ca fusese dat disparut in sat, de aproape doua zile!! Toti ceilalti trei frati – Petre, Mihai si Nicolae – plecasera sa-l caute, cand au vazut ca se intorc vitele singure acasa, pe inserat, dar nu ii dadusera de urma pe nicaieri, desi colindasera toate dealurile si poienile.
„Primul lucru pe care l-am spus, cu glas tare, de fata cu toti, mi-l amintesc si astazi: „Inseamna ca am fost plecat de pe lumea asta pe lumea cealalta, dar acolo cateva clipe fac cat doua zile…”
Dupa ce le-a povestit mamei si fratilor sai ceea ce i se intamplase, acestia au ramas cu gurile cascate si s-au crucit, caci nu mai era de gluma. In aceeasi seara a venit la ei, plansa si cu o broboada neagra, batrana mama a lui Nicolae Taficiuc, sa-i roage pe baieti sa traga clopotele, fiindca fiul ei murise cu cateva ceasuri mai devreme… De atunci, lui Ioan Surduc i s-a spus „proorocul” si vestea s-a raspandit in tot satul!
https://www.evolutiespirituala.ro/intalniri-cu-ielele/?feed_id=57158&_unique_id=647e2cff875ef
În conformitate cu Cartea Urantiei, Urantia este autenticul nume al planetei pământ. Cartea , care susține a fi o revelație dată planetei pământ, a fost publicată în 1955, cu presupuși autori de ființe cerești în colaborare cu un medic numit William S. Sadler, care trăia în apropiere de Chicago. Un grup de voluntari din acea epocă ,cunoscuți sub numele de Comision de contact, s-au reunit sub conducerea acestui medic pentru a colabora în recepția Carții Urantia. S-au ascuns intenționat numele tuturor oamenilor implicați în proiect pentru a împiedica apariția de viitori „sfinți”.
Părţi din Carte
Partea I
Universul Central şi Supraunversurile
Sponsorizat de un Corp din Uversa de Personalităţi ale Superuniversului acţionînd prin autoritatea Celor Vechi de Zile din Orvonton
Partea a II a
Universul local
Prezentat de un Corp din Nebadon al Universului Local Personalităţi activând cu autoritatea lui Gabriel al Salvingtonului
Partea a III a
Istoria Urantia
Aceste capitole au fost prezentate de un Corp de Personalităţi ale Universului Local acţionând prin autoritatea lui Gabriel din Salvington.
Partea a IV a
Viaţa şi învăţăturile lui Iisus
Acest grup de capitole a fost garantat de o comisie de doisprezece mediani ai Urantiei care acţionează sub supravegherea unui Melchisedec conducător de revelaţie.
Baza acestei povestiri a fost furnizată de un median secundar care a fost cândva însărcinat cu supravegherea supraumană a Apostolului Andrei
FRAGMENTE CARTE:
(1.5) 0:0.5 Lumea voastră, Urantia, este una din numeroasele planete locuite similare, care formează universul local al Nebadonului. Acest univers, împreună cu alte creaţii similare, formează suprauniversul Orvontonului, a cărui capitală este Uversa, locul de unde vine comisia noastră. Orvontonul este unul din cele şapte suprauniversuri evolutive ale timpului şi spaţiului care învăluie universul central al Havonei, creaţia fără început şi fără de sfârşit a perfecţiunii divine. În inima acestui univers etern şi central se găseşte neclintita Insulă a Paradisului, centrul geografic al infinitului şi lăcaşul Dumnezeului etern.
(1.6) 0:0.6 Cele şapte universuri în evoluţie, împreună cu universul central şi divin, sunt numite de noi, în general, marele univers; acestea sunt creaţiile organizate şi locuite în prezent. Ele sunt toate o parte a maestrului univers, care îmbrăţişează de asemenea universurile spaţiului exterior, nelocuite, dar aflate în curs de mobilizare.
Insula Paradisului- Paradisul, fără nici o altă însuşire, este Absolutul controlului materialgravitaţional al Primei Surse-Centru. Paradisul este lipsit de mişcare şi este singurul lucru staţionar din universul universurilor. Insula Paradisului are o amplasare în univers, însă nu are o poziţie în spaţiu. Această Insulă eternă este sursa efectivă a universurilor fizice – trecute, prezente şi viitoare. Insula nucleară de Lumină provine din Deitate, însă nu se poate spune că ea este Deitate. Creaţiile materiale nu sunt nici o parte a Deităţii; ele sunt o consecinţă a acesteia.
(7.11) 0:4.13 Paradisul nu este un creator; este un controlor unic al unor numeroase activităţi ale universului, mai mult ceva care controlează decât care reacţionează. De la un capăt la altul al universurilor materiale, Paradisul influenţează reacţiile şi conduita tuturor fiinţelor care au de-a face cu forţa, energia şi puterea, însă Paradisul în sine este unic, exclusiv şi izolat în universuri. Paradisul nu reprezintă
24.1) 1:2.3 Actualitatea existenţei lui Dumnezeu este demonstrată în experienţa umană prin prezenţa divină interioară, Veghetorul spiritului trimis din Paradis pentru a trăi în mintea muritoare a oamenilor, şi pentru ai ajuta să dezvolte un suflet nemuritor destinat să supravieţuiască etern. Prezenţa acestui Ajustor divin în mintea umană este revelată prin trei fenomene experienţiale:
(24.2) 1:2.4 1. Capacitatea intelectuală de a-l cunoaşte pe Dumnezeu – conştiinţa de Dumnezeu.
(24.3) 1:2.5 2. Imboldul spiritual de a-l găsi pe Dumnezeu – căutarea lui Dumnezeu .
(24.4) 1:2.6 3. Dorinţa lăuntrică ca personalitatea să fie asemeni lui Dumnezeu – dorinţa sinceră de a face voia lui Dumnezeu.(24.5) 1:2.7 Existenţa lui Dumnezeu nu va putea fi niciodată dovedită prin experienţe ştiinţifice, nici prin deducţii logice ale raţiunii pure. Nu putem realiza ceea ce este Dumnezeu decât în domeniile experienţei umane. Cu toate acestea, adevăratul concept al realităţii lui Dumnezeu este rezonabil pentru logică, plauzibil pentru filozofie, esenţial pentru religie şi indispensabil oricărei speranţe de supravieţuire a personalităţii.
(24.7) 1:2.9 Teoretic vă puteţi gândi la Dumnezeu ca fiind Creatorul, şi el este într-adevăr creatorul personal al Paradisului şi al universului central al perfecţiunii. Însă universurile timpului şi spaţiului sunt toate create şi organizate de corpurile paradisiace ale Fiilor Creatori. Tatăl Universal nu este creatorul personal al universului local al Nebadonului. Universul în care trăiţi este creaţia Fiului său Mihail. Cu toate ca Tatăl nu creează personal universurile evolutive, el le controlează în multe din relaţiile lor universale şi în anumite manifestări ale lor de energii fizice, mentale şi spirituale. Dumnezeu Tatăl este creator personal al universului Paradisului şi, în asociere cu Fiul Etern, creatorul tuturor celor celorlalţi Creatori personali ai
universurilor.(26.1) 1:3.7 În experienţa lăuntrică a omului, mintea se îmbină cu materia. O astfel de minte legată de materie nu poate supravieţui decesului muritorului. Pentru a adopta tehnica de supravieţuire, trebuie să se efectueze ajustările voinţei umane şi transformările minţii muritoare prin care un intelect conştient de
Dumnezeu se lasă învăţat treptat şi, în cele din urmă, condus de spirit. Din această evoluţie a minţii omeneşti de la asocierea cu materia la uniunea cu spiritul, rezultă o transmutare a fazelor potenţial spirituale ale minţii muritoare în realităţi morontiale ale sufletului nemuritor. Mintea umană subjugată
materiei este sortită să devină din ce în ce mai materială şi, în consecinţă, să sufere în cele din urmă anihilarea personalităţii. Mintea care s-a lăsat dominată de spirit este sortită să devină din ce în ce mai spirituală şi să atingă în cele din urmă unitatea ultimă cu spiritul divin care supravieţuieşte şi o călăuzeşte, şi
în felul acesta să atingă supravieţuirea şi veşnicia existenţei personalităţii.(26.2) 1:3.8 Eu vin din Etern şi m-am întors de nenumărate ori în prezenţa Tatălui Universal. Cunosc actualitatea şi personalitatea Primei Surse-Centru, Tatăl Etern şi Universal. Ştiu că Marele Dumnezeu, fiind absolut, etern şi infinit, este de asemenea bun, divin şi îngăduitor. Cunosc adevărul marilor afirmaţii:
„Dumnezeu este spirit” şi „Dumnezeu este iubire,” şi aceste două însuşiri sunt revelate universului în modul cel mai desăvârşit în Fiul Etern.(26.5) 1:4.3 Când veţi fi terminat aici jos, când vă veţi fi încheiat parcursul terestru în forma voastră temporară, când veţi fi sfârşit călătoria voastră de încercare din trup, când ţărâna care compune tabernaculul muritor se va fi „întors în pământul de unde provine”, atunci, conform revelaţiei, „Spiritul care vă locuieşte se va întoarce la Dumnezeul care l-a dăruit”. Un fragment din Dumnezeu, o parte integrantă a divinităţii se află în fiecare fiinţă muritoare a acestei planete. Acest fragment nu vă aparţine încă printr-un drept de posesie, însă el este menit anume pentru a fi una cu voi dacă supravieţuiţi existenţei muritoare.
(36.6) 2:3.1 Dumnezeu este drept; prin urmare, el este just. „Domnul este drept în toate căile sale.” „Nu am făcut fără motiv tot ceea ce am făcut, spune Domnul.” „Judecata Domnului este cu totul adevărată şi dreaptă.” Justeţea Tatălui Universal nu poate fi influenţată de faptele şi de realizările creaturilor sale, „căci nu există nedreptate în Domnul nostru Dumnezeu, nici deosebire de persoane, nici acceptare de daruri.”
(36.7) 2:3.2 Cât este de inutil şi de pueril să se pretindă de la un asemenea Dumnezeu să îşi modifice hotărârile sale imuabile, pentru a evita justele consecinţe ale operării înţeleptelor lui legi naturale şi ale justelor lui porunci spirituale. „Nu vă amăgiţi. Dumnezeu nu se ia în derâdere, căci ce va semăna un om, aia va şi culege.” Este adevărat, chiar şi atunci când această dreptate face să se strângă recolta faptelor rele, această dreptate divină este întotdeauna moderată de îndurarea. Înţelepciunea infinită este arbitrul etern care determină proporţiile de dreptate şi de milostenie care vor fi împărţite în orice circumstanţă dată. Ceea mai mare pedeapsă (care este în realitate o consecinţă inevitabilă) pentru nelegiuire şi pentru rebeliune deliberată contra guvernării lui Dumnezeu, este pierderea existenţei ca supus individual al acelei guvernări. Rezultatul final al păcatului intenţionat este anihilarea. În ultimă analiză, indivizii care sunt identificaţi cu păcatul s-au distrus pe ei înşişi, devenind întru totul ireali prin faptul că au adoptat inechitatea. Cu toate acestea, dispariţia efectivă a acestor creaturi este întotdeauna amânată până când rânduiala stabilită a dreptăţii curentă în universul respectiv a consimţit pe deplin la aceasta.
(37.1) 2:3.3 Încetarea existenţei este de obicei decretată la judecata regatului sau a regatelor, care are loc într-o epocă de distribuire. Pe o lume aşa cum este Urantia, ea are loc la sfârşitul unei distribuiri planetare. În astfel de momente, încetarea existenţei poate fi decretată prin acţiunea coordonată a tuturor tribunalelor de jurisdicţie, mergând de la consiliul planetar, trecând prin curţile Fiului Creator, până la tribunalele judecăţii ale Celor Îmbătrâniţi de Zile. Decizia de disoluţie pleacă de la curţile superioare ale suprauniversului ca urmare a unei confirmări neîntrerupte a acuzaţiei provenind din sfera de rezidenţă a răufăcătorului. Şi apoi, când sentinţa de anihilare a fost confirmată sus, execuţia are loc printr-un act direct al judecătorilor care se găsesc în sediul suprauniversului şi care activează de acolo.
(37.2) 2:3.4 Când această sentinţă este definitiv confirmată, fiinţa identificată cu păcatul devine instantaneu ca şi cum nu existase. O astfel de soartă nu comportă nici o reînviere; ea este perpetuă şi eternă. Factorii energetici vii ai identităţii se dizolvă, prin transformările timpului şi prin metamorfozele spaţiului, în potenţialele cosmice din care au apărut anterior. Cât despre personalitatea celui nelegiuit, ea se găseşte privată de un vehicul vital continuu din pricina nereuşitei creaturii în alegerile şi în deciziile finale care i-ar fi asigurat viaţa eternă. Când îmbrăţişarea continuă a păcatului de către mintea asociată culminează în autoidentificarea completă cu nelegiuirea, atunci, după încetarea vieţii şi disoluţia cosmică, această personalitate izolată este absorbită în suprasufletul creaţiei şi devine o fracţiune a experienţei evolutive a Fiinţei Supreme. Ea nu mai apare niciodată ca personalitate. Identitatea sa devine ca şi cum n-ar fi existat niciodată. Dacă este vorba de o personalitate locuită de un Ajustor, valorile spirituale ale experienţei supravieţuiesc în realitatea Ajustorului care continuă să existe.
Website Oficial Cartea Urantia: www.urantia.org/ro
https://www.evolutiespirituala.ro/cartea-urantia/?feed_id=57095&_unique_id=647df4bfbcddd
Oul are multe semnificaţii şi într-una din scrierile străvechi din India se menţionează de ce trebuie să avem un ou când sărbătorim Paştele. Este foarte surprinzător. Reiese foarte clar de acolo, pentru cel ce înţelege, că Iisus Christos este reprezentat simbolic drept un ou. Dar ce este un ou? În limba sanskrită, un Brahman este numit dwijaha. „Dwihi jayeti” înseamnă „cel care s-a născut de două ori”.
De asemenea, orice pasăre este numită dwija, adică născută de două ori, pentru că pasărea se naşte mai întâi ca ou şi apoi se naşte din nou, ca pasăre. În acelaşi fel, fiinţa umană se naşte ca ou şi apoi se naşte ca suflet realizat. Faptul că cele două sunt denumite la fel este plin de semnificaţii. Niciun animal nu este numit dwijaha, decât dacă are mai întâi formă de ou. Niciunul dintre mamifere nu este numit dwijaha, în afară de fiinţele umane.
Cum ar putea crede oamenii că pot fi dwijaha, că se pot naşte din nou? Acest lucru a fost spus de fiecare religie, de fiecare profet, şi anume că trebuie să vă naşteţi din nou. Până când nu vă naşteţi din nou – asta reprezintă botezul real – până când această coajă de ou nu este spartă în zona fontanelei, nu puteţi să deveniţi dwijaha. Stă scris în toate cărţile sacre, a fost spus de toţi profeţii. Cineva a trebuit să vă arate că acest lucru se poate înfăptui: El, puterea Divină însăşi, Pranava, El, Brahma însuşi. Renaşterea Lui a fost învierea, învierea în corp, pe când la oameni este o înviere care are loc în conştiinţă. Aceasta este semnificaţia Paştelui.
Mesajul lui Christos este învierea Sa. El a venit pe acest pământ ca fiinţă umană. Şi misiunea pe care o avea de îndeplinit era aceea de a ilumina în conştiinţa umană capacitatea de a înţelege, sau, putem spune, de a transforma în realitate – în conştiinţa fiinţelor umane – faptul că nu sunt acest corp, ci Spiritul. Conștiința divină nu dispare niciodată, ea nu poate fi distrusă sau stăpânită. Și aceasta trebuia dovedit în timpul vieții Lui, prin învierea Sa.
Ce reprezintă si ce semnificaţie au gesturile lui Iisus Christos?
În creier, în dreptul chiasmei optice, se găseşte centrul subtil unde se află amplasată această mare Zeitate, graţie răstignirii şi învierii lui. El a creat acest spaţiu, ca noi să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu, situată în interiorul nostru. Nu se află în exterior, ci în zona limbică ce înconjoară egoul şi superegoul vostru. În Purane, străvechile scrieri sacre din India, Christos a fost descris foarte limpede. De fapt, în Biblie s-a consemnat ceea ce au văzut la El, pe când a fost pe acest pământ, dar nimic despre ceea ce L-a creat, despre cum a venit pe pământ, despre spiritul lui Christos, despre locul unde stă Christos, despre modul în care a venit şi nici despre scopul pentru carea a venit, sau locul unde se află în noi. Aceste lucruri nu sunt menţionate în Biblie. În acele vremuri, oamenii nu au fost deloc conştienţi de măreţia Lui, de întruparea lui deosebită. Citind unele dintre cărţile străvechi, se poate constata că El era numit Mahavishnu în Devi Purana – Purana Zeiţei – scrierea sacră străveche, a Zeiţei. Mahavishnu a fost creat într-un mod imaculat. Când afirmăm despre Christos că El a indicat mereu acest vârf de deget, este ceva cu semnificaţie deosebită.
Cum se petrece Învierea promisa de Iisus Christos?
În creier, există un centru foarte subtil, situat între glandele pituitară și pineală. El a venit în acest centru pentru ca noi să ne înălțăm, ca să ne dea cunoașterea vieții eterne, ca să ne facă să ştim că nimic din ce vedem pe acest Pamânt nu e veșnic. Există ceva dincolo de toate acestea, și, prin învierea Lui, ne-a arătat modalitatea prin care putem fi reînviați cu toții. Aceasta este poarta din zona limbică, care are o mie de petale. Aceste petale seamănă cu un lotus, care se află efectiv în noi, dar într-o stare latentă. Așa cum e o lumânare. Deşi ea are fitil, nu vedeţi forma fitilului. Numai când este aprinsă, îi vedeți forma. Când puneți laolaltă o mie de nervi, ei seamănă cu un lotus. Dar dacă nu sunt iluminaţi, veți spune doar că sunt o mie de nervi, dar când acești nervi sunt iluminați, puteți vedea lumini.
Christos a ieşit din materie, a ieşit din acel mormânt ce simbolizează materia care ne-a închis în interiorul ei şi care trebuie deschis complet, prin puterea noastră spirituală. Aruncaţi deoparte piatra ce acoperă acest mormânt! Ieşiţi de acolo şi staţi în afara lui! Acesta este mesajul reînvierii lui Christos. Mormântul ni l-am creat singuri, pentru că le-am permis oamenilor să ne domine. Le-am permis să ne construiască aceste morminte, le-am permis să-l îngroape pe Christos din interiorul nostru, pentru că ne-a fost frică. Dar Christos trebuie să se înalţe. Noi ne creăm propria materie prin intermediul condiţionărilor noastre, al spaimelor, al ideilor noastre total greşite despre bunătate, amabilitate şi compasiune. În lumina Spiritului se poate vedea că, ceea ce considerăm a fi compasiune, nu este decât un fel de simpatie, care nu ne duce nicăieri. Totul ar trebui văzut prin lumina Spiritului.
„Bucuria cea mai mare, este contactul dintre esența noastră și esența eternă.”
„Cine nu iese din Eu, nu atinge Absolutul şi nu descifrează nici viaţa.” Constantin Brâncuși
„Păsărilor care s-au născut în colivie, le este cel mai frică de cer.” Rabindranath Tagore
„Poate fi greu pentru un ou să se transforme într-o pasăre: ar fi o priveliște puțin mai greu de imaginat pentru o pasăre să învețe să zboare în timp ce ramâne un ou. Noi suntem în prezent precum ouăle. Și nu putem merge la infinit prin a fi doar un ou decent, obișnuit. Trebuie să eclozăm sau ne vom strica.” C.S. Lewis
„De milenii, iniţiaţii propovăduiesc naşterea din spirit şi, în mod ciudat, omul uită tot mereu să înţeleagă procrearea divină. Asta nu dovedeşte o tărie deosebită a spiritului, iar consecinţele înţelegerii greşite se manifestă ca degenerare nevrotică, înveninare, îngustime şi pustiire. Uşor este de izgonit spiritul, dar din supă lipseşte sarea, „sarea pământului”. Însă spiritul dovedeşte tot mereu tărie prin faptul că învăţătura esenţială a vechilor iniţieri este purtată mai departe din generaţie în generaţie. Tot mereu au existat şi oameni care au înţeles ce înseamnă că Dumnezeu este tatăl lor. Echilibrul dintre carne şi spirit rămâne rezervat acestei sfere.” Carl Gustav Jung
„Situația noastră aici pe pământ este ciudată. Fiecare venim pentru o scurtă vizită, neştiind de ce, totuşi părând a tinde catre un scop divin.” Albert Einstein
Culegere din textele sacre ale Shri Mataji Nirmala Devi
Conform unor masuratori radiestezice, Coloana Infinitului emite pe o raza de 300 m .
Energia cea mai benefica este emisa noaptea, pe luna noua sau luna plina. Cea mai putin benefica este energia emisa, in zilele insorite.
Putem vorbi despre profesionalism în spiritualitate? Părerea noastră este că da.
O relație profesională într-o sesiune terapeutică sau de consiliere este una în care ambele părți sunt implicate în tranzacţionarea aptitudinilor şi competentelor terapeutului.
.
Termenii ca „tranzacţionare” la prima vedere poate părea a fi nepotrivit, dar gândiţi-vă pentru un moment. În cazul în care elementul financiar lipsește, ceea ce rămâne este munca caritabilă. Nu este absolut nimic în neregulă cu munca caritabilă. Mulţi terapeuţi în devenire apelează la această metodă de lucru pentru a obţine experienţa şi pentru a-şi exersa abilităţile pe diferite persoane. Cu toate acestea, chiar folosind termenul ” munca caritabilă ” sau „gratuit „, arată că există o diferență clară şi perceptibilă între ajutorul și sfaturile oferite, respectiv primite pentru care este plătit, și ajutorul și consilierea pentru care nu este. Această diferență perceptibilă este importantă și este la fel de valabilă atât pentru client, cât și pentru terapeut.
.
Cineva m-a întrebat de ce ar plăti o sumă de bani pentru o consultaţie la cabinet, când sunt suficiente materiale pe internet oferite gratis.:
Da, pe internet se găsesc foarte multe informaţii, cele mai multe dintre ele fiind gratuite. Totuşi, ceea ce clientul plăteşte în cadrul unei consultaţii este selectarea acelor informaţii care sunt CORECTE din noianul de informaţii disponibile, apoi din acele informaţii corecte, selectarea informaţiilor care îi sunt valabile LUI şi nu în ultimul rând, clientul plăteşte TIMPUL şi EFORTUL depus de consilier să selecteze şi să IMPLEMENTEZE toate acele informaţii în cazul concret al clientului.

Aşa cum spuneam la începutul articolului, există şi persoane care fac voluntariat în acest domeniu. Este ok şi voluntariatul, bineînţeles. Dar întotdeauna va exista o diferenţă majoră între un voluntar şi un profesionist. Această diferenţă se numeşte IMPLICARE. O persoană care desfăşoară această activitate pro bono, va avea evident un grad de implicare emoţională şi profesională mult mai scăzut decât un profesionist care este răsplătit financiar pentru efortul depus. De asemenea şi interesul clientului este cu totul altul. Dacă are de-a face cu o acţiune care nu-l implica financiar în nici un fel, de cele mai multe ori va considera că ajutorul primit este corespunzător platii oferite, adică nul. Şi de multe ori aşa este. Din lipsă de timp şi până la urmă de motivare, prestatorul voluntar va aloca un număr limitat de resurse fiecăruia dintre cei (mulţi) care îi solicită ajutorul, lăsându-şi „clientul” cu vorba neterminată şi problema nerezolvată. Până la urmă, neimplicând nici o formă de plată financiară sau schimb energetic, niciunul dintre ei nu are nici un fel de obligaţie faţă de celălalt. Este pur şi simplu un schimb de informaţii.
.
Astfel, clientul care iniţial a căutat ajutorul, va veni în contact cu o cantitate de informaţii generale, aruncate repede şi fără multe explicaţii, urmând să-şi completeze singur puzzle-ul care i-ar putea rezolva problema. Din păcate sunt puţini cei care văzându-se cu un pumn de piese de puzzle în mâini au apoi timpul, răbdarea şi mai ales INTELEPCIUNEA să discearnă din multiplele informaţii care circulă în zilele noastre pe internet şi nu numai.
.
Din experienţa vă spunem că dacă o persoană nu este implicată într-un fel care să conteze pentru ea, într-un act terapeutic sau de consiliere, va avea şanse reduse de reuşită în rezolvarea situaţiei proprii. De ce? Din mai multe cauze. În primul rând, la nivel subtil, schimbul energetic necesar dislocării şi implicit schimbării, nu a fost făcut, iar una din legile universale stipulează foarte clar faptul că energiile sunt şi trebuie să fie mereu în echilibru. Iar dacă acest echilibru nu este îndeplinit, energia va căuta să se echilibreze singură.
.
Un alt motiv este mult mai concret decât cel prezentat anterior. Se poate rezuma în credinţă populară care spune „Cat dai, atâta face”. Bineînţeles, terapeutul îşi poate dedica tot interesul şi implicarea, dar convingerea din mintea subconştientă a clientul va ieşi la suprafaţă în cele din urmă. Clientul va şti că nu a recompensat terapeutul pentru munca şi efortul depus, şi implicit va considera că terapeutul a acţionat corespunzător. Acesta este un mecanism de gândire care nu poate fi oprit, Chiar dacă iniţial clientul va simţi efectele benefice ale tratamentului primit, ideea, gândul din mintea subconştientă este acolo şi va ieşi cu prima ocazie la suprafaţă stricând totul. Acest lucru se întâmplă în parte şi din cauza faptului că trăind în această societate, am fost cu toții pre-programați să gândim în termeni de „după faptă şi răsplata”, „nimic nu este gratuit” şi aşa mai departe.

În cazul în care avem de-a face cu o relaţie profesionistă client-terapeut/consilier, atunci toate aceste motive dispar: profesionistul va avea timpul necesar alocării întregii atenţii clientului sau, fiind direct interesat să-i furnizeze acele informaţii care îi sunt necesare şi i se potrivesc în cazul particular. De cele mai multe ori, consilierul este cel care îl ajută pe client să vadă imaginea de ansamblu, poziţionare pieselor de puzzle despre care am discutat fiind o sarcină foarte uşoară atunci când ştii unde trebuie poziţionate fiecare.
La rândul său şi clientul va fi mulțumit de calitatea sedinței avute, fiind convins că a primit ajutor competent şi calificat, din punct de vedere energetic totul se află în echilibru, iar subconştientul său poate sta liniştit deoarece nu contravine nici unei convingeri sau valori inconstient asumate.
Deci DA, în aceste condiții este de dorit un climat de profesionalism, inclusiv în domeniul spiritualității din România!
Titlu articol: Profesionalism sau amatorism în Spiritualitate?
Autor: Catalin Bogdan https://www.evolutiespirituala.ro/profesionalism-sau-amatorism-in-spiritualitate/?feed_id=56654&_unique_id=647c6a8308de6
Interviu Constantin Dulcan – ”Mintea de dincolo”
Constantin Dulcan este medic neurolog şi psihiatru, cercetător în domeniul conştiinţei, o fire curioasă şi temerară ce a îndrăznit să caute răspunsuri despre om în teritorii ale cunoaşterii încă neexplorate. Distinse cu premii şi declarate bestsellers, cărţile domniei sale au schimbat viziunea ştiută despre univers, punând pe gânduri o întreagă comunitate ştiinţifică. Cea mai recentă apariţie, ”Mintea de dincolo”, nu e doar rodul unor lecturi extrem de vaste, ci şi expresia unei inteligenţe ieşite din comun, ce a reuşit performanţa absolut originală de a pune cap la cap concluziile fizicii cuantice, ale psihologiei transpersonale şi ale ştiinţelor neurocognitive, cu experienţele religioase şi ale morţii clinice, pentru a ne oferi o descriere cât mai aproape de realitatea lumii de dincolo. Un demers impresionant, ce reafirmă originea noastră divină şi importanţa de a trăi după legi spirituale.
“Moartea clinică este o trecere între două lumi…”
Interviu Constantin Dulcan – ”Mintea de dincolo”
– Domnule Constantin Dulcan, tocmai a ieşit de sub tipar cartea dvs. cea mai recentă, care adună şi sintetizează studii şi mărturii ale experienţei morţii clinice. De ce aţi ales tocmai acest subiect? Poate experienţa morţii clinice să dezlege unele mistere ale existenţei umane?
– Nimic din ce am scris până acum n-a fost premeditat. M-a mobilizat de fiecare dată curiozitatea de a şti ce este in lumea de dincolo de noi. Aş putea spune că, scriind, mi-am răspuns singur la multe întrebări. Am scris întâi”Inteligenţa materiei”, pentru că am vrut să argumentez ştiinţific intuiţia că, în spatele tuturor lucrurilor se află o Raţiune universală care ordonează şi coordonează totul. Şi că această Raţiune e Dumnezeu. Dacă Dumnezeu există, atunci şi noi, oamenii, trebuie să avem un sens. Cea de-a doua carte, ”În căutarea sensului pierdut”, a fost motivată de faptul că, lumea actuală se înscrie, din punct de vedere moral, pe o curbă descendentă. Am pierdut legătura cu Sursa şi am uitat de ce suntem aici. Singuri, fără o busolă spirituală, am alunecat în marele impas moral, social şi economic în care ne aflăm.
Constantin Dulcan
Acum, ceea ce am încercat în cartea ”Mintea de dincolo”, a fost să arăt că experienţa morţii clinice vine să susţină cu argumente clare originea noastră spiritual, idee pentru care pledează descoperirile fizicii cuantice, religiile, psihologia transpersonală, ştiinţele neurocognitive şi nu numai acestea. Toate sursele discutate ne spun că viaţa noastră pe pământ este doar o mică parte din ceea ce avem de trăit, o lecţie pe care trebuie să ne-o însuşim pentru evoluţia noastră spirituală. Scriind această carte, simt că am încheiat un ciclu fundamental al adevărului despre noi. Suntem şi materie, suntem şi spirit, a reduce existenţa lumii doar la dimensiunea ei fizică înseamnă a ne întemeia viaţa pe un adevăr incomplet.
Interviu Constantin Dulcan – ”Mintea de dincolo”
– Ce înseamnă concret, din punct de vedere mdical, moartea clinică?
– Moartea clinică este acea experienţă în urma căreia individul traversează toate etapele morţii biologice, dar nu definitiv, fiindcă e resuscitat, readus la viaţă spontan sau prin intervenţie medicală, iar funcţiile sale vitale sunt reluate. Ce trăiesc aceste persoane în timpul morţii clinice e însă tulburător. Studiul experienţelor de moarte clinică demonstrează că există un tipar comun la toată lumea, indiferent de rasă, origine sau moment al istoriei.
Constantin Dulcan
– Sunt cunoscute cazurile celor care s-au reîntors la viaţă şi au avut, în timpul morţii clinice, o seamă de revelaţii. Ce “văd” de fapt aceste persoane?
– La început, chiar în momentul morţii, subiecţii sunt confuzi, nu înţeleg ce li se întâmplă. Durerea, în cazul celor foarte bolnavi, încetează brusc. Apoi conştientizează că au murit şi încep să-şi vadă din afara lor corpul bolnav, rănit sau abandonat. Se miră că nu pot fi văzuţi şi nu pot fi auziţi de nimeni; sunt uimiţi să-i audă pe cei din jur că-i declară morţi. Decorporalizaţi, îşi caută rudele, vor să le îmbrăţişeze, dar mâna lor trece prin corpul acestora fără să fie percepută. Într-un caz citat de Kenneth Ring, un soldat american mutilat în războiul din Vietnam şi-a văzut corpul de deasupra sa. A văzut elicopterul american care l-a tranportat la spital şi, spune el,“m-am întrebat unde sunt dus şi am zburat după el“. Cei mai mulţi indivizi vorbesc apoi de imaginea unui tunel, prin care sunt obligaţi să treacă, singuri sau însoţiţi de ghizi – rude decedate sau îngeri. Este trecerea dintre două lumi, din lumea noastră fizică în lumea spiritelor, în lumea de dincolo.
Constantin Dulcan
– În cele mai multe cazuri, indivizii se întâlnesc cu o Fiinţă de Lumină. E chiar Dumnezeu?
– Dincolo de tunel, toţi martorii acestor experienţe văd o lumină vie, de o strălucire foarte intensă, care nu orbeşte totuşi. E o lumină feerică, învăluitoare şi caldă, ce oferă mângâiere şi bucurie. Cei care au trăit aceste experienţe spun că e Fiinţa Supremă, Iisus, Buddha sau Allah, în funcţie de apartenenţa religioasă a fiecăruia. O fiinţă pe care o descriu mai degrabă ca pe o impresie trăită, decât ca pe o figură concretă. Se şi spune căDumnezeu este aşa cum şi-l imaginează fiecare dintre noi, dar în realitate nu este ca în niciuna din închipuirile noastre. Aşa cum mărturisesc cei care au experimentat moartea clinică, Dumnezeu îi întâmpină cu o iubire copleşitoare, o pace profundă şi o stare de beatitudine despre care toţi spun că nu au mai trăit-o niciodată. Nici urmă de Dumnezeul dur, ameninţător şi acuzator, cum e descris tradiţional.
Constantin Dulcan
– …care, în plus, ne va supune la Judecata de Apoi.
– Există şi în mărturiile acestor oameni un soi de judecată. Este filmul vieţii pe care îl văd cei ajunşi în faţa Fiinţei de Lumină, un film panoramic cu amănunte în detaliu. Aceasta este, cred, expresia Judecăţii De Pe Urmă, cu care ne-au obişnuit religiile. Nu ne judecă nimeni, ne judecăm singuri, fiindcă, văzând acest film, trăim, în toată cruzimea sa, efectul acţiunilor noastre asupra altora. Dannion Brinkley, un caz celebru de moarte clinică, mercenar angajat în armată, mărturiseşte că a simţit durerea provocată de gloanţele trase pe front în soldaţii armatei inamice, dar şi durerea şi disperarea copiilor, mamelor şi soţiilor celor ucişi în timpul misiunilor lui. A mărturisit că a simţit inclusiv durerea propriului câine, pe care îl lovea, enervat că îi roade covorul. La filmul vieţii nu eşti, deci, un simplu spectator, ci trăieşti aievea durerea şi tristeţea pe care le-ai produs altora, dar şi bucuria şi recunoştinţa celor pe care i-ai ajutat sau i-ai iubit.
Constantin Dulcan
– Există, deci, o plată în ceruri a tuturor faptelor noastre?
– Nu Dumnezeu ne pedepseşte, ne pedepsim singuri, aici, pe pământ. Există o lege cosmică, după care tot ce facem altora se repercutează asupra noastră, mai devreme sau mai târziu, prin boală, necazuri şi nefericire. Iadul e mai degrabă o stare de spirit, o stare a conştiinţei noastre încărcate de rele. Toţi cercetătorii acestor fenomene afirmă cu convingere că nu există in lumea de dincolo o pedeapsă divină fără sfârşit, pentru nimeni.
– Să revenim la experienţa propriu-zisă a morţii clinice. Ce se întâmplă mai departe?
Constantin Dulcan
– După ce filmul vieţii îi face să înţeleagă unde au greşit şi unde au procedat corect, celor aflaţi în moarte clinică li se arată o barieră, o punte sau un râu, şi li se interzice să treacă. E semnul distinctiv dintre cele două lumi.“Nu este încă timpul” e ceea ce aud cei mai mulţi dintre ei. Altora li se spune, într-o formă sau alta, “Du-te înapoi şi spune lumii ce ai văzut”. Toţi cei care au trecut prin aşa ceva spun deschis că nu mai au niciun fel de frică faţă de moarte. Pentru cei care trăiesc aceste experienţe e atât de covârşitor, încât rămân conştienţi şi după aceea de existenţa unei dimensiuni spirituale în univers, dedicându-se, pe mai departe, unei vieţi spirituale sau unei vieţi puse în slujba binelui.
“Nu creierul generează conştiinţa, ci conştiinţa are în primire un creier de care se foloseşte.”
– Domnule Dulcan, vă provoc să discutăm şi din punct de vedere ştiinţific. Cum se împacă toate aceste descoperiri cu formaţia dvs. de medic neurolog?
– Tocmai pentru că sunt medic neurolog şi am studiat creierul pot să afirm cu tărie că mintea omenească nu se reduce la reacţiile biochimice care au loc în creier. S-au făcut măsurători ale momentului în care sunt activate diferite arii din creier şi ele demonstrează că aceste activări preced cu câteva miimi de secundă conştientizarea lor. Cu alte cuvinte, decizia de executare a unei mişcări pare a fi luată înainte de a fi informat creierul. Şi atunci, dacă iniţiativa creierului precede, oarecum, voinţa noastră de a acţiona, ne întrebăm firesc:gândim sau suntem gândiţi? Nu avem încă o teorie coerentă referitoare la conştiinţă.
Constantin Dulcan
Experienţa morţii clinice pledează pentru independenţa conştiinţei faţă de creier. Nu creierul generează conştiinţa, aşa cum încă se crede la modul general, ci conştiinţa are în primire un creier, de care se foloseşte de-a lungul unei vieţi, pentru a se informa, a experimenta şi a evolua.
Constantin Dulcan
– S-a imputat acestor viziuni avute în timpul morţii clinice că ar fi rodul anestezicelor sub care se află majoritatea pacienţilor.
– Da, s-a adus argumentul că ar putea fi halucinaţii sau expresia unui creier în suferinţă, că ar fi rezultatul ischemiei sau al unor crize epileptice. Sunt doctor neurolog şi pot aduce oricând argumente medicale împotriva acestor ipoteze. Despre efectul anestezicului nu poate fi vorba, căci sunt şi mulţi oameni care au avut aceste experienţe spontan, fără nicio influenţă chimică. Apoi, există oameni care şi-au dezvoltat capacitatea de a călători extracorporal, ei sunt cât se poate de lucizi şi de sănătoşi, iar mărturiile lor se mulează perfect pe viziunile celor care au trăit o moarte clinică. Nu e vorba de nicio influenţă exterioară. E pur şi simplu o altă stare a creierului, pe care, vrea nu vrea, ştiinţa va trebui să o accepte. Există studii făcute pe sute de oameni, de vârstă, sex, religie şi provenienţă diferite. Viziunile lor sunt asemănătoare, fie că e vorba de Sfânta Tereza de Avila, de Platon sau de persoane din zilele noastre.
Constantin Dulcan
– Aduce studiul morţii clinice argumente concrete în favoarea realităţii lumii de dincolo?
– Unul din cele mai puternice argumente este faptul că în timpul morţii clinice, nevăzătorii din naştere văd prima oară ce se întâmplă în jur. Ei văd cu ochii spiritului, ai corpului de energie. Este o dovadă că nu avem doar corp fizic, ci şi corp subtil, care este însoţit de o conştiinţă detaşată de creierul nostru anatomic şi care are o altă percepţie asupra timpului şi a spaţiului. Experienţa este a acestei conştiinţe, nu a creierului. Vederea se face într-un unghi de 360 de grade şi poate explora instantaneu la orice distanţă. Această vedere panoramică apare nu numai la cei care au o moarte clinică, ci şi în stările de extaz mistic sau în experienţa unor maeştrii spirituali ai Orientului. Un creier traumatizat poate genera, desigur, şi halucinaţii, dar ele n-au coerenţă, n-au logică.
Constantin Dulcan
Tot ceea ce se petrece în experienţa morţii clinice are o coerenţă, un sens moral, o filosofie profundă, cu referire la viaţa persoanei implicate. În urma lor, învăţăm întotdeauna o lecţie. Un alt argument extrem de important este memoria noastră de dincolo. Filmul retrospectiv al vieţii, care li se prezintă tuturor celor care ajung in lumea de dincolo, demonstrează că nimic nu se uită din ceea ce am trăit aici. Se reţin şi cele mai mici amănunte, pe care credeam că le-am uitat de mult, pe care şi le amintesc chiar şi indivizii bolnavi de Alzheimer. În timpul vieţii noastre, nu memoria se pierde, ci instrumentul de redare, neuronul se atrofiază. Memoria rămâne în câmpul conştiinţei, care se extinde dincolo de noi în acelaşi timp cu matricea corpului nostru subtil. Argumente există cu duiumul, dar probabil cele mai puternice sunt mărturiile celor reîntorşi la viaţă.
– Din toate cazurile pe care le-aţi întâlnit şi studiat, care vi se pare cel mai spectaculos?
Constantin Dulcan
– Cred că cel mai impresionant este cazul Anitei Moorjani, pe care l-a şi relatat într-o carte autobiografică. Era de patru ani bolnavă de cancer limfatic când, intrată în comă profundă, terminală, începe să perceapă lumea dincolo de limitele obişnuite. Deşi are ochii închişi, fiindcă e supusă reanimării, îl vede pe fratele său în avionul cu care venea din India la Hong Kong, pentru a fi prezent la ultimele sale clipe de viaţă. Aude discuţiile între medici şi soţul său, deşi ele aveau loc pe un coridor îndepărtat. Şi nu doar că îi aude şi vede, dar le aude şi gândurile. Se eliberează din trupul fizic şi constată, cu uimire, că poate fi în mai multe locuri în acelaşi timp.
Constantin Dulcan
Vede toate manevrele de reanimare pe care le fac medicii, înţelege disperarea soţului şi ar vrea să-i spună fratelui să nu se grăbească, fiindcă nu va muri până nu va veni. Însă nimeni nu o aude. După o vreme, ataşamentul ei faţă de oameni se estompează şi intră într-o lume minunată, guvernată de bucurie şi de iubire necondiţionată. Îşi revede tatăl, care murise cu zece ani înainte, cu care stă de vorbă şi care o anunţă că nu a venit încă timpul să rămână acolo. Îşi vede filmul vieţii şi înţelege misiunea pentru care a sosit pe pământ şi ceea ce mai are de făcut pentru a o împlini. Nu se bucură la gândul revenirii în corpul bolnav, dar înţelege că trebuie să se întoarcă să transmită lumii un mesaj. La ieşirea din comă, le zâmbeşte medicilor şi le spune că a fost vindecată şi va trăi. Nimeni n-o ia în serios. Şi totuşi, peste câteva zile, la analizele efectuate, medicii constată semne certe de vindecare. Însă Anita Moorjani a mai spus ceva în cartea ei autobiografică, şi anume că, în spaţiul lumii de dincolo, în timpul filmului panoramic, i s-au revelat şi vieţile pe care le-a avut până atunci.
Constantin Dulcan
“Suntem cu adevărat «Lumină din Lumină»…”
– Atingeţi o chestiune extrem de controversată, tema reîntrupării, respinsă, de altfel, de religia creştină. Avem motive să credem în aşa ceva?
– Ideea reîntrupării e motiv de mare controversă între creştini şi susţinătorii ei. Există însă argumente ce ţin de impresia fiecăruia dintre noi, de acel sentiment de déjà vu pe care îl avem, uneori, când întâlnim o anumită persoană. Din nou, mărturiile oamenilor sunt cele care ar trebui să ne pună cel mai tare pe gânduri. Cercetătoarea Sandra Anne Taylor aduce în discuţie un caz foarte interesant, al unui tânăr arab, care s-a născut în munţi, în Liban, şi nu şi-a părăsit casa până la 20 de ani. S-a întâmplat să fie dus ocazional într-o altă localitate, la sute de km distanţă, pe care a recunoscut-o imediat ca fiind cea în care a trăit anterior.
Constantin Dulcan
Ba mai mult, dintr-un impuls, a mers direct la casa în care se născuse, i-a identificat pe nume pe cei care o locuiau, le-a arătat locul în care şi-a amintit că a ascuns nişte bani şi i-a găsit. Familia respectivă era atunci într-un proces de stabilire a unui hotar între pământuri. El şi-a amintit unde era vechiul hotar. A fost atât de convingător, încât şi justiţia i-a acceptat mărturia. Se născuse în acelaşi anotimp în care, în urmă cu 20 de ani, vechea persoană fusese ucisă. Reîncarnarea lui a fost, deci, imediată. Mai e şi cazul lui Rand Jameston Shields, care în timpul unei morţi clinice retrăieşte 68 de evenimente din vieţile anterioare. A reţinut locul unde a trăit şi cine a fost. A făcut 8 vizite în acel oraş, a inventariat 114 dovezi care atestau acea viaţă şi a recunoscut 35 de clădiri. Cazul lui e celebru şi e studiat de dr. Jim B.Tucker, la secţia de medicină psihiatrică din Universitatea Statului Virginia. Dar detaliul care naşte cele mai multe întrebări e chiar cazul Anitei Moorjani. Acolo, sus, Cineva i-a spus să stea liniştită, că va fi vindecată şi i-a arătat şi celelalte vieţi pe care le-a avut. Dacă ştiinţa a putut confirma vindecarea ei miraculoasă, anunţată în lumea de dincolo, de ce n-am crede şi în celelalte lucruri văzute de ea acolo? Este o întrebare ce nu poate fi evitată.
Constantin Dulcan
– Suntem, deci, nemuritori. Murim, dar continuăm să trăim sub altă formă.
– Continuăm să trăim în corpul subtil, care e format din lumină de înaltă frecvenţă. Cei care au văzut corpul subtil, ceea ce numim în mod tradiţional “suflet”, în timpul experienţelor extracorporale, l-au descris ca fiind format din milioane de puncte luminoase. Dacă, în ceea ce priveşte trupul nostru s-a spus că “pământ suntem şi în pământ ne vom întoarce”, în ceea ce priveşte sufletul, “lumină suntem şi în Lumină ne vom întoarce”. Suntem cu adevărat “lumină din Lumină”. E valabil şi dacă extrapolăm la nivel macro. Universul, spune David Bohm, este o hologramă gigantică. Între lumea de aici şi lumea de dincolo e doar o diferenţă de frecvenţă. Ceea ce nu vedem nu înseamnă că nu există. De pildă, noi percepem sunetele a căror frecvenţă se situează între 16.000 şi 20.000 Hz. Liliacul emite şi receptează ultrasunete cu frecvenţa până la 150.000 Hz. Iar delfinii comunică pe frecvenţe situate peste 150.000 Hz. La fel şi cu lumina. Sub un anumit prag al frecvenţei, lumina se condensează în materie fizică, iar deasupra acestuia, lumina devine energie invizibilă. Suntem aici, pe pământ, limitaţi de zidul unei frecvenţe care ne obturează vederea. Însă Dumnezeu, în mărinimia Lui, ne-a aşezat într-o fereastră cosmică, din care putem vedea universul, din care ni se oferă deschiderea.
Constantin Dulcan
– Vreţi să spuneţi că Îl putem cunoaşte pe Dumnezeu pentru că El Însuşi vrea să fie cunoscut?
– Universul nu face lucruri gratuite. În vremurile noastre au explodat o serie de preocupări ştiinţifice care nu fac decât să confirme această dimensiune spirituală a universului, să demonstreze că istoria universului şi a omului e scrisă de aceeaşi mână, că omul şi universul au aceeaşi origine spirituală. Experienţa morţii clinice a fost un mare dar pe care Dumnezeu ni l-a dat, pentru a ne îndemna să schimbăm drumul greşit pe care am mers până acum şi să ne însuşim lecţia cunoaşterii şi a iubirii, care e adevăratul sens al vieţii. Avem o singură şansă de ieşire din criza în care întreaga omenire este implicată: să optăm pentru o adevărată renaştere spirituală. Cu alte cuvinte, să trăim în armonie cu Dumnezeu, cu noi înşine, cu semenii şi cu natura. Nu întâmplător, Iisus a spus: “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”. Ni s-a arătat Adevărul, ni s-a arătat Calea, e rândul nostru să răspundem chemării Lui.
Interviu Constantin Dulcan
Interviu Constantin Dulcan
Sursa https://www.evolutiespirituala.ro/video-interviu-constantin-dulcan-moartea-clinica/?feed_id=56528&_unique_id=647bfa079e998
Rusaliile (Sărbătoarea Cincizecimii) cad întotdeauna în ziua de Duminică. Acesta este o sărbătorire cu adevărat remarcabilă, dar este vorba nu numai despre ce s-a întâmplat în aceea zi, cum și de ce și când, a făcut Dumnezeu acest lucru. Da, a fost fără discuție un dar foarte important pentru tine.
Dacă ați auzit despre Rusalii, atunci probabil ați înțeles că Duhul Sfânt a locuit printre oamenii care L-au urmat pe Iisus. Dumnezeu a creat Biserica prin ”cei aleși”, Capitolul 2 din Faptele Apostolilor vorbește tocmai despre lucrurile acestea.În ziua aceea, Spiritul lui Dumnezeu a coborât la 120 de oameni care au urmat învățăturile lui Iisus, iar acești oamenii au început să vorbească cu putere, în diferite limbi (altele decât limba lor de baștină). Acesta a creat o adevărată revoluție pentru că erau mii de oameni în Ierusalim. Atunci și ei au văzut ce s-a întâmplat. În fața mulțimii, Petru a propovăduit pentru prima dată Evanghelia, iar mesajul transmis a avut un impact mare, 3000 de oameni au devenit ucenicii lui Iisus, chiar din ziua aceia (Faptele Apostolilor 2:41). De atunci, Evanghelia s-a răspândit pretutindeni. Totul a început cu prima Duminică a Cincizecimii.
Acestă s-a întâmplat la 50 de zile de la Învierea lui Iisus. Undeva înainte de 50 de zile, ucenici au fost convinși că Iisus va fi Înviat din morți. În Duminica de Rusalii, totul s-a făcut public și istoric totul s-a schimbat. Fie că, crezi sau nu că a Înviat Iisus,viața ne-a fost schimbată după Duminica de Rusalii.
Deși înțelegem că Rusaliile sunt adevărate, aceasta nu este totul. Mulți oameni s-au pocăit tocmai de Rusalii și tocmai prin experiențe similare. Deoarece primii ucenici ai lui Isus au avut această experiență de Rusalii prin „așteptarea darului Duhului”, astăzi oamenii speră să primească “acel dar” în mod similar. Oamenii așteptă și invocă pe Dumnezeu să li se dea o altă sărbătorea de Rusalii. A gândi în acest fel presupune că a fost așteptarea și rugăciunea care mișca Duhul lui Dumnezeu în acel moment. A gândi în acest fel înseamnă să pierdeți de fapt esența faptului că Cincizecimea (Rusaliile) înregistrată în Faptele Apostolilor Capitolul 2 nu a fost prima Cincizecime.
Paștele este în fiecare an o sărbătoare a Vechiului Testament. Moise (1500 î.e.n.) a stabilit mai multe sărbători în fiecare an. Paștele era prima sărbătoare în calendarul evreiesc. Iisus a fost crucificat în ziua Paștelui. Timpul exact al morții Sale la sacrificiile mieilor de Paște a fost considerat un semn.
Al doilea festival este Sărbătoarea Primăverii (în Israel prima pârgă este în anotimpul primăverii), legiferată de Moise și care se sărbătorește ‘a doua zi’ anume în Duminica Paștelui. Iisus a înviat în ziua de Duminică adică exact de Sărbătoarea Primăverii. De vreme ce Învierea s-a înfăptui de ‘Sărbătoarea Primăverii’, înțelegem că Promisiunea este pentru cei ce vor fi înviați mai târziu (și asta pentru că ne încredem în El). El, Iisus, este Învierea, înfăptuită literalmente prin ‘Sărbătoarea Primăverii’, așa cum a fost profețit.
Exact după 50 de zile de la ‘Sărbătoarea Primăverii’, duminica evreii celebrează Cincizecimea (adică de 10 ori 5 = 50), care se numea Sărbătoarea Săptămânilor, deoarece este calculată prin 7 săptămâni. Evreii, au sărbătorit Paștele vreme de 1500 de ani. Sărbătoarea Paștelui, este de asemenea menționata în Faptele Apostolilor 2. Motivul pentru care oamenii sărbătoresc în toată lumea Ziua Paștelui în Ierusalim, și în care au auzit clar mesajul lui Petru, este tocmai pentru că au înțeles ce înseamnă a sărbătorii Paștele, cum s-a întâmplat în Vechiului Testament. Și astăzi evreii sărbătoresc Paștele iar sărbătoarea se numește Shavuot:
Să număraţi cincizeci de zile, până în ziua care vine după al şaptelea Sabat, şi atunci să aduceţi Domnului un nou dar de mâncare. Să aduceţi din locuinţele voastre două pâini, ca să fie legănate într-o parte şi într-alta; să fie făcute cu două zecimi de efă din floarea făinii şi coapte cu aluat: acestea sunt cele dintâi roade pentru Domnul. (Leviticul 23:16-17).
Rusaliile din Faptele Apostolilor 2 cade în aceiași zi cu Paștele din Vechiul Testament(Sărbătoarea Săptămânilor). Crucificarea lui Iisus a fost de Paște iar învierea lui Iisus a fost de Sărbătoarea Săptămânilor și în Faptele Apostolilor 2 Sărbătoarea Primăverii apare exact în calendarul evreiesc, totul fiind coordonat de O Minte de-a lungul istoriei. Cu atâtea zile într-un an, ne punem întrebarea: de ce răstignirea lui Iisus, învierea și coborârea Duhului Sfânt s-a petrecut cu precizie în fiecare zi a celor trei Sărbători ale Primăverii din Vechiul Testament, cu excepția cazului în care acestea ar fi fost planificate, iar acest lucru este posibil numai dacă ‘O Minte’ a coordonat totul de-a lungul istoriei.

Sunt unii care cred că Luca (unul din autorii Faptelor Apostolilor)a făcut ca evenimentele din FA 2 ‘să se potrivească’ cu Sărbătoarea Primăverii. Atunci, el a făcut să se potrivească ‘mintea’ care controlează evenimentele? În relatarea lui Luca în FA 2 el nici măcar nu vorbește despre ‘înfăptuirea’ Sărbătorii de Paști. De ce ar fi trebui să facă ceva atât de creativ și în acelaș timp dramatic “ca să se întâmple” în acea zi, dar să nu ajute cititorul să vadă cum “se desfășoară” Sărbătoarea de Paști? De fapt Luca a făcut a treabă foarte bună despre evenimentele acelea și nu o interpretare făcută de el, cu atât mai mult cu cât oamenii de astăzi nu știu despre faptul că Cincizecimea în FA 2 este de asemenea ziua Sărbătoarii Săptămânilor. Majoritatea oamenilor cred pur și simplu Cincizecimea, relatată în FA 2. De vreme ce majoritatea oamenilor de astăzi nu înțeleg conexiunea dintre cele două evenimente, Luca ar fi făcut o situația imposibilă și ar fi trebuit un geniu care să inventeze legătura, ori Luca nu era un geniu și ar fi fost imposibil ‘să ne vândă așa ceva’.
Ceea ce ne prezintă Luca, de fapt este profeția din Vechiul Testament – anume cartea lui Ioel – în care el prezice că în ziua aceia Duhul Sfânt va atinge mulți oameni. La Rusalii (FA 2) s-a întâmplat tocmai acest lucru extraordinar.
Unul din adevărurile pentru care Evanghelia este ‘vestea buna’ este asigurarea că oamenii se schimbă cu adevărat în bine. Viața acum intră în armonie cu Dumnezeu. Această uniune se produce prin Duhul Sfânt, care este cu ei, eveniment înfăptuit la Rusalii, menționat în FA 2. Această Veste Bună ne asigură o viață schimbată într-un mod cu totul diferit, omul intră în relație cu Dumnezeu prin Duhul Sfânt. Biblia spune în diferite pasaje:
Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit 14 şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui. (Efeseni 1:13-14)
Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi. (Romani 8:11)
Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru. (Romani 8:23)
Duhul Sfânt locuiește printre oamenii care se vor schimbați – prima pârgă – în așa fel încăt se produce completa transformare a omului în ‘copii ai lui Dumnezeu’.
Evanghelia oferă abundență pentru oameni, dar nu din punt de vedere material: case, mașini, plăceri, putere, bogăție și altele lucruri care sunt doar mofturi, pe care Solomon le numește ‘goană după vânt’. Însa în cine locuiește Duhul lui Dumnezeu, se produce schimbarea. Dacă este adevărat – și Dumnezeu este cel care ne oferă în dar mântuirea – aceasta este vestea bună. În Vechiul Testament, Paștele se sărbătorește folosind pâinea frântă, pregătită cu drojdie, ceea ce semnifică o viață din belșug. Acuratețea dintre Vechea și Noua Cincizecime este dovada clară că Dumnezeu este ‘Mintea’ din spatele acestor evenimente încât omul să aibă viață din belșug.

Pogorârea Duhului Sfânt sau Rusaliile este sărbătoarea creștină care comemorează pogorârea Sfântului Spirit asupra ucenicilor lui Hristos și se celebrează anual la 50 de zile după Înviere.
Se pare că sărbătoarea Rusaliilor se ține diferit în funcție de fiecare regiune a țării. Astfel, în Moldova și Transilvania creștinii sărbătoresc Rusaliile timp de 3 zile, în Muntenia și Oltenia, Rusaliile se întind pe o perioadă de 7 zile, iar în Banat 8 zile.
În tradiția românească se spune că cine nu va respecta sărbătoarea Rusaliilor va avea de-a face cu Ielele, spirite malefice, care provoacă boala denumită popular “luat din Rusalii”.
La sate se păstrează tradiția conform căreia credincioșii trebuie să ducă la biserică crenguțe de tei și nuc, pentru a fi sfințite. Cu aceste ramuri sfințite se vor împodobi, mai apoi, casele și icoanele, deoarece acestea au puterea de a alunga spiritele rele. În unele zone, pe lângă tei și nuc, credincioșii mai folosesc leuștean, usturoi și pelin.
De asemenea, oamenii obișnuiesc să poarte în sân sau în buzunare aceste buruieni, pentru a nu fi “luați din Rusalii” sau pociți de către Ielele neiertătoare.
O sărbătoare așa de mare și complexă, cum este cea a Rusaliilor, aduce cu ea o sumedenie de obiceiuri întâlnite cu precădere în satele și orașele mai mici.
Dansul Călușarilor este un obicei întâlnit mai ales în Oltenia, fiind considerat un joc tămăduitor, care aduce sănătate și noroc. Grupați în cete de câte 7-8, călușarii își încep dansul a doua zi de Rusalii, mergând din casă în casă pentru a colinda și a alunga spiritele malefice. Oamenii obișnuiesc să-i întâmpine pe călușari cu frunze de nuc, pelin, usturoi, apă și sare, uneori chiar și bani.
Un alt obicei specific Rusaliilor care se întâlnește prin zonele ardealului poartă numele de “Împănatul boului”. Obiceiul constă într-o procesiune ce se desfășoară pe ulițele satului, iar personajul principal este un bou împodobit cu fel și fel de ornamente din flori. Preotul are datoria de a-l sfinți când alaiul ajunge în fața bisericii, după care va da de băut participanților. La un moment dat boul va fi eliberat, iar o tânără fată va trebui să-l stăpânească și să ocolească o masă de trei ori. Tradiția spune că acea fată se va căsători în anul ce urmează.
Tot în Ardeal, imediat după Rusalii, se practică obiceiul numit “udatul nevestelor”. Pentru ca femeile să fie sănătoase și frumoase în tot restul anului tradiția spune că acestea trebuie stropite cu apă
Pe langă multitudinea de tradiții și obiceiuri, de Rusalii întâlnim și o serie de superstiții, dintre acestea câteva mai cunoscute, sunt următoarele:
Surse: vesteabuna.thelife.one, traditii-superstitii.ro
https://www.evolutiespirituala.ro/rusaliile-ielele/?feed_id=56465&_unique_id=647bc1c70abfc

Orice gând care porneşte de la voi este o vibraţie ce nu va muri niciodată. El va continua să treacă prin vibraţia sa toate particulele universului, şi dacă este un gând nobil, sfânt şi plin de forţă, el va activa în mod similar toate minţile ce rezonează cu el.
Acest mecanism va permite tuturor celor care vă seamănă să preia gândurile voastre în mod inconştient şi să înceapă să emită gânduri asemănătoare, în funcţie de propria lor capacitate lăuntrică.
Rezultatul va fi că, chiar fără să cunoaşteţi consecinţele propriilor voastre acţiuni, voi veţi fi pus în mişcare forţe uriaşe, amplificate prin puterea rezonanţei, care vor înfrânge gândurile malefice emanate de cei egoişti sau răi.
Fiecare om îşi are propria sa lume mentală, modul său de a gândi, propriile căi de înţelegere a lucrurilor şi căile sale de acţiune.
Aşa cum faţa şi vocea unui om diferă de ale celorlalţi, la fel diferă şi modurile de a gândi şi de a înţelege.
Aceasta este motivul pentru care apar atât de des neânţelegerile între oameni, chiar şi între cei apropiaţi sau prieteni.
De regulă, noi nu putem înţelege corect viziunea celuilalt. De aici, fricţiuni, rupturi şi certuri ce se produc într-un minut, chiar între prietenii vechi. Aceasta explică de ce pe pământ prieteniile nu durează niciodată prea mult.
Ca să ne putem înţelege empatic unii pe alţii, ar trebui mai întâi să ne acordăm pe frecvenţa vibraţiilor mentale ale celuilalt,renunţând pe moment la propria noastră frecvenţă.
Dacă ne blocăm accesul la modul “lui” de gândire (la frecvenţa sa de emitere mentală), nu îl vom putea înţelege niciodată, percepându-l doar într- un mod critic, în funcţie de propriul nostru filtru mental (care distorsionează realitatea gândirii celuilalt).
Unde nu există empatie, cu greu putem vorbi de o prietenie autentică.
Gândurile de ură, gelozie, egoism ;produc imagini distorsionate în minte, determinând întunecarea înţelegerii, pervertirea intelectului, pierderea memoriei şi confuzia mentală.
În fizică există termenul de “putere de orientare”. Deşi masa de energie există, curentul nu va trece prin ea. Mai întâi trebuie să conectăm masa la un magnet, pentru ca apoi curentul electric să înceapă să curgă prin intermediul puterii sale de orientare.
În mod similar, energia mentală care este direcţionată greşit prin diferite gânduri lumeşti lipsite de valoare, ar trebui focalizată pentru a putea fi direcţionată corect prin canalele spirituale.
De aceea, nu stocaţi în creier informaţii nefolositoare. Învaţaţi să decondiţionaţi mintea. Uitaţi tot ceea ce aţi învaţat şi care nu vă mai este de nici un folos. Atunci veţi avea rezerve enorme ce vor putea fi umplute cu gânduri bune.
Celula este o masă de protoplasmă ce conţine un nucleu şi este înzestrată cu inteligenţă. Unele celule secretă anumite produse în interior, în timp ce altele le excretă în exterior.
Celulele îşi îndeplinesc activitatea fără aportul volitiv conştient. Munca lor este controlată de sistemul nervos simpatic. Pe această cale, ele se află într-un contact direct cu mintea şi creierul.
Orice impuls al minţii, orice gând, este transmis celulelor.Astfel, ele sunt mult influenţate de diferitele condiţii sau stări ale minţii.
Dacă mintea este deprimată, confuză, sau conţine alte emoţii şi gânduri negative, acestea sunt transmise telegrafic prin nervi,fiecărei celule a corpului.
Celulele-soldaţi intră atunci în panică. Agitaţia le slăbeşte puterea, ele nu îşi mai pot îndeplini corect funcţiile, iar eficienţa lor scade.
Unii oameni au o conştiinţă corporală foarte puternică, dar nu au nici o idee despre Sine. Ei duc o viaţă neregulată, nedisciplinată, umplîndu-şi stomacul cu dulciuri, aluaturi, ş.a.m.d.
Organele lor digestive şi cele eliminatorii nu mai ştiu ce este odihna. În consecinţă, ei suferă de slăbiciuni şi boli fizice.
Atomii, moleculele şi celulele corpului lor produc vibraţii discordante sau dizarmonioase. Ei nu cunosc speranţa, încrederea, credinţa, seninătatea şi buna dispiziţie. Dimpotrivă, ei sunt nefericiţi. Forţa-viaţă nu mai operează corect în ei.
Vitalitatea lor scade, iar mintea le este constant umplută de teamă, disperare, îngrijorare şi anxietate.
Sursa : Puterea Gandului-Swani Silvana

Auzim cu siguranţă din ce în ce mai des despre puterile şi energiile gândului. Personal, nu mă satur să citesc despre subiectul ăsta pentru că de fiecare dată mai aflu ceva nou şi la un moment dat îmi dau seama că îmi apar tot felul de conexiuni interesante şi înţelegeri profunde.
De curând, am citit cartea lui Omraam Mickhael Aivanhov, Puterile gândului. Îmi place foarte mult cum abordează acest înţelept aspectele spirituale şi subtile ale vieţii, corelându-le cu planul fizic, cel material.
Cei care nu înţeleg bine în ce condiţii gândul este o forţă creatoare, se chinuie o vreme să-şi concentreze energia psihică în vederea materializării unor rezultate concrete, după care, dezamăgiţi, renunţă.
Gândul este atotputernic, iar forţa lui este reală. Totuşi, pentru a avea succes garantat în împlinirea gândurilor, trebuie să ştim câteva lucruri fundamentale despre energia psihică.
Aşa cum spune Omraam Aivanhov, gândul este o forţă subtilă care lucrează într-un plan îndepărtat de cel fizic. Chiar dacă nu vedem imediat rezultate aici, pe Pământ, putem fi siguri că în planul subtil se produc schimbări datorită puterii gândurilor pe care le emitem. La fel se întâmplă şi cu antenele de radio sau televizor. Ele servesc atât la captarea, cât şi la transmiterea unor unde pe care deşi nu le vedem, există şi produc rezultate concrete.
Într-o primă fază, gândurile şi emoţiile noastre nu ating materia densă, vizibilă. Apoi, ele nu fac să vibreze şi să se apropie decât energii similare lor. Uneori, schimbările în planul fizic se produc foarte repede, alteori mai încet. Atunci când se spune că un gând se poate materializa este complet adevărat. Cine se îndoieşte de acest lucru, nici nu ştie ce pierde…
Când gândul se îmbogăţeşte cu energia unor emoţii puternice, el produce rezultate mult mai uşor şi mai rapid. Putem spune că sentimentele reprezintă podul de comunicare între gânduri şi planul material. Omraam explică aşa: gândul, prin natura sa, este foarte înalt, în mental, iar ca să se manifeste în realitatea fizică el trebuie să coboare. Acest lucru se întâmplă prin intermediul emoţiilor şi sentimentelor corelate acelui gând. Iată mai exact cum se exprimă Omraam în cartea sa:
„Aveţi idei minunate, divine chiar, dar unde sunt rezultatele? Acest fapt dovedeşte că trebuie să mai munciţi încă, pentru a permite coborârea acestor idei în planul fizic. Ei da, asta este! Ele trebuie să coboare. Nu este suficient să aveţi idei. Trebuie un intermediar, un pod. Acest intermediar este sentimentul.
Sentimentul este deci pârghia capabilă să acţioneze asupra materiei. Gândirea prea îndepărtată, prea subtilă, trece fără să poată atinge ceva şi nimic nu va vibra. Ea nu poate atinge decât antenele noastre, aparatele personale cele mai subtile, situate foarte sus, în domeniul spiritului. Spiritul trebuie să treacă prin suflet ca să atingă materia.”
Wow!! Deci numai puterea gândului nu este totuşi suficientă. Aici este secretul! Forţa emoţiilor şi a sentimentul este de fapt cea care pune în mişcare Universul! Dar gândul, aşa cum explică şi Omraam, poate activa sentimente pozitive sau negative, de aceea puterea lui nu trebuie subestimată sub niciun chip! Gândurile sunt cele care ne pot deschide porţile Raiului sau ale iadului, iar noi suntem cei care avem control asupra lor.
Gândul este activ, el poate acţiona, dar are nevoie de intermediari. Când tu îţi doreşti un lucru foarte mult şi emiţi acest gând, rezultatele dorite se manifestă deja într-o parte a Universului. La un moment dat, ele se manifestă şi în plan fizic.
Ai încredere în puterea gândurilor şi a sentimentelor! Nimic nu este mai puternic decât aceste energii. Chiar dacă nu vezi efectele imediat, ai răbdare. Toate visurile vor deveni realitate dacă ŞTII asta, dacă ŞTII că dorinţele tale sunt pe cale să se materializeze!
NOTA: Cum am explicat si in cartea „Protectia Psi”, nu ORICE gand materializeaza, indiferent daca urmati instructiunile de mai sus, pentru ca trebuie tinut cont si de multi alti factori, cum ar fi misiunea personala, coeficientul de Lumina in Spirit / Cerul intruparii, accesul in spirit, etc. DAR nu este mai putin adevarat ca gandul este o forta materializatoare, de altfel Universul si Multiversul / Creatia este mental(a) si astfel, ne putem aduce in viata noastra o serie de mici materializari, atat timp cat acestea sunt conforme cu Planul Divin.
Materileizarile pe care le puteti „produce” vor tine intotdeauna si vor putea influenta doar persoana dvs in mod direct si doar intr-o oarecare masura, dupa cum am explicat si nu, intreaga planeta, etc, afara de situatia in care sunteti magicieni sau initiati in trup sau spirit in anumite invataturi ezoterice, ceea ce iarasi nu se permite tuturor.
Forta mentala a unui singur om nu se poate opune eficient fortei mentale a 7 miliarde de oameni, daca luam doar exemplul Terrei. Inafara situatiei in care Constiinta Universala, D-zeu UNUL, doreste si lucreaza printr-un om sau un grup de oameni, pentru asta, dar si aici este discutabil….cat de „pamanteni” vor fi acei „oameni”. Un exemplu edificator ar fi IISUS, care in niciun caz nu a apartinut acestei planete si rasei 3 create, rasa umanoida, ci unei cu totul alte „specializari” in Spirit.
Anca Bogdan
Academia Karanna
www.evolutiespirituala.ro
In perioada Atlantidei multe fiinte umane au atins un inalt grad de percetie extrasenzoriala reusind sa subordoneze si sa foloseasca dupa propria lor vointa elementele naturii. Atingand un nivel atat de inalt era foarte important ca energia pe care o vehiculau sa nu o foloseasca pentru sustinerea unor actiuni materiale, egoiste, ci sa fie in armonie perfecta cu natura, deci sa fie in acord cu vointa divina. Insa la un anumit moment dat, datorita ignorarii legilor divine, respectiv dorintei de a folosii puterea intr-un scop egoist, unii dintre ei au incercat sa canalizeze energii cu o frecventa de vibratie foarte inalta in corpul lor fizic, pentru a-i subordona pe ceilalti.
“Asa ca, acea parte a Pamantului care a a fost candva casa Fiilor lui Dumnezeu, a fost distrusa in totalitate. Inteleptii acelor vremuri, adica Fiii lui Dumnezeu au inceput sa paraseasca planul fizic datorita decaderii spirituale ale umanitatii. Din imperecherea celor
doua rase au fost nascute fiinte care au mostenit pe de o parte cunoasterea magica a
tatalui lor respectiv conceptele materialiste, instinctele animalice, din partea mamei lor.
Aceste fiinte au ajuns la diferite grade ale initierii, insa unii si-au folosit cunostintele
pentru a practica magia neagra, pentru ca astfel sa-si satisfaca propriile dorinte. Ultimii
initiati au stiut ca aceste fiinte pana la urma se vor autodistruge datorita dorintei de a
obtine putere. Atunci ei au construit vapoare foarte mari si puternice care aveau si sistem
de protectie fata de radiatiile emise de folosirea incorecte a anumitor instrumente de catre
magicienii decazuti. Impreuna cu familiile lor, cu animalele si diferitele instrumente
folosite pentru initiere, au parasit in secret pamantul sortit distrugerii (un astfel de
eveniment este descris si in Biblie prin mitul lui Noe, bineinteles acesta fiind relatat prin
intermediul simbolurilor in limbajul acelor vremuri).
Cei care practicau magia neagra intr-un timp foarte scurt si-au pierdut controlul asupra
instrumentelor, fiindca acestea servea doar la a canaliza energia divina macrocosmica
inspre elevarea fiintei umane. Insa pentru acesta era nevoie de cineva, cu un grad foarte
inalt de evolutie, care sa stie sa moduleze aceste energii gigantice. Orientarea lor egoista
a facut ca aceasta activitate sa fie din ce in ce mai greu de controlat. Dupa ce Fiii lui
Dumnezeu au ajuns suficient de departe, un practicant al magiei negre, a directionat
energia cu un nivel de vibratie foarte inalt in propriul sau trup. Trebuie sa specificam ca
din punct de vedere fizic se poate demonstra ca o energie cu o frecventa foarte -foarte
ridicata daca este directionata spre ceva care are un nivel de vibratie mult inferior, in
momentul in care va intra in contact cu acesta se va declansa instantaneu distrugerea
particulelor cu o frecvanta joasa si le va ridica spontan frecventa de vibratie, adica va
transforma particulele fizice in energie; practic va avea loc dematerializarea acestora. Tot
astfel s-a petrecut si in cazul magicianului: energia divina macrocosmica a fost
directionata spre un corp fizic cu o vibratie necorespunzatoare, care nu avea capacitatea
de a transforma si conduce acesta forta gigantica. Drept urmare a inceput un proces de
dematerializare a particulelor cu vibratie joasa, pana ce energiile complementare
declansate prin acest proces au devenit suficient de puternice ca sa aplaneze dezintegrarea
materiei. Urmarile au fost dezastruoase, deoarece a avut loc un cataclism teribil ce a
condus la scufundarea, disparitia Atlantidei.
Initiatii care au parasit continentul s-au stabilit de-alungul ecuatorului Pamantului
unde au pus bazele unor noi civilizatii. Astfel nu intamplator s-au gasit asemanari
uluitoare intre traditiile egiptene din Africa si traditiile mayase si aztece din America de
Sud. Ei detineau cea mai inalta cunoastere de pe planeta si datorita intelepciunii si iubirii
fata de ceilalti foarte repede au castigat increderea bastinasilor, devenind conducatorii
acestora. Se deosebea de ceilalti prin forma capului care era mult alungita inspre in spate.
Ei au fost numiti de catre cealalta rasa “Fii lui Dumnezeu”. De fapt, datorita calitatilor
divine cu care au fost inzestrati si cu care conduceau pe ceilalti, meritau pedeplin aceasta
denumire. Aceasta civilizatie a fost cea care a fondat cultura egipteana, care a
construit piramidele si care a urmarit sa spiritualizeze oamenirea.
La inceput exista un singur conducator purtând numele de faraon – ce se traduce prin
Casa Mare – care era atat mare preot cat detinea si cea mai inalta functie socioadministrativa din stat (un astfel de mare initiat a fost Hermes Trismegistros, adica
Hermes de trei ori mare, tocmai pentru ca el intruchipa cele trei mari functii in
conducerea statului – preot , legislator si conducator). Bineinteles ca aceasta fiinta
atinsese cea mai inalta realizare spirituala si misiunea lui era cea de a conduce umanitatea
spre Dumnezeu. Odata cu evolutia si dezvoltarea vietii sociale, conducerea statului a fost
impartita: faraonul se ocupa de problemele statale socio adminstrative (si el era un initiat)
si marele preot care intruchipa manifestarea divinitatii printre oameni ce era conducatorul
templului si marele invatator al poporului.”
In acest context cultural si spiritual, initierea a reprezentat scopul practicii religioase egiptene, fiind cel mai inalt statut la care putea sa ajunga un discipol.
Initierea reprezenta un proces lung de antrenamant care se intindea pe ani si ani de
zile in functie de aptitudinile aspirantului.
In toate comunitatile, cei care au fost alesi ca potentiali pentru initiere, multi ani au fost urmariti si analizati intr-un mod riguros de catre preoti sau de initiati. In prima faza i se explica aspirantului despre pericolele initierii, despre sacrificiile pe care va trebuii sa le faca,
precum si despre dificultatile cu care se va confrunta. Cei care nu se speriau si aveau
aspiratia necesara erau primiti in templu ca neofiti si unde, sub supravegherea stricta a
preotilor si initiatilor isi incepeau drumul spiritual. Inainte de toate trebuiau sa realizeze
diferite munci fizice in cadrul templului, timp in care erau tot timpul speriati de posibilitatile de a esua in cadrul initierii (aspect intalnit si in zilele noastre la manastiri sau temple). Numai cei cu inima curata, cei care aveau o constiinta curata, cei care si-au recunonscut pacatele trecand printr-un fel de spovedanie launtrica aveau acces la etapele urmatoare.
Din aceasta cauza in toate ritualurile de initiere prima conditie era legata de
purificarea individuala constienta, toti aspirantii arzandu-si pacatele prin focul
credintei si devotiunii.
Primele tehnici vizau purificarea corporala, care incepea printr-o alimentatie corespunzatoare bazata pe vegetale, lactate, plante medicinale, respectiv prin intarirea
structurii fizice cu ajutorul anumitor posturi corporale asemanatoare celor folosite in
hatha yoga orientala precum si exercitii si tehnici de respiratie. La acestea se adaugau
diferite procedee de concentrare si disciplinare mentala. Primele cunostinte teoretice pe
care le invata aspirantul erau legate de studiul stiintelor rationale cum au fost matematica,
biologia, medicina si altele. Deasemenea invatau despre centrii subtili de forta, despre
cum sa-si trezeasca energiile latente din fiinta, cum sa-si controleze instinctele, dorintele
si emotiile. Urmau apoi concepte metafizice despre alcatuirea Universului, despre creatie,
despre diferite reguli de comportament, educatie psihologica, despre istoria umanitatii si
se insista predominant pe evidentierea valorilor sufletesti. Insa toate invataturile
urmareau sa puna in evidenta natura divina a omului, ca de fapt corpul fizic nu este
altceva decat un vehicul pe care il folosim in timpul vietii, ca noi ne aflam intr-un proces
continuu de transformare, iar experienta pe care o dobandim de-alungul vietilor succesive
nu reprezinta altceva decat experiente dobandite, lectii invatate. Astfel la un anumit
moment dat, dupa ce vom acumula suficienta experienta si vom fi destului de maturi, n-i
se va da acces la o cale spirituala pentru a da si ultimele probe, spre a ne identifica cu
adevarata noastra natura divina si nu doar cu corpul fizic si cu simturile.Una din
principalele invataturi erau adevarurile revelate tocmai de Hermes Trismegitros, unul
dintre primii faraoni si ghizi spirtuali al Egiptului Antic. Mesajul tainic al acestui mare
intelept a ramas criptata in faimoasa Tabla de Smarald.
Apoi aspirantul este invatat despre nivelele de vibratie caracteristice acestui Uninvers. I se
reveleaza ierarhia regnurilor, ca la baza se afla regnul mineral, urmata de regnul vegetal,
animal si apoi uman. Dar ciclul nu se incheie aici pentru ca deasupra omului este Dumnezeu, adica originea si sursa tuturor lucrurilor ce exista, este motivul pentru care existam, este energia care in momentul creerii noastre s-a ocultat in adancurile fiintei noastre, spre a ne permite ca printr-un ciclu lung de cautari, urcusuri si caderi, pana la urma sa ne reintoarcem la El.
Dupa dobandirea unui anumit control asupra simturilor se recurgea la folosirea
imaginatiei, la invocarea si trairea diferitelor stari de constinta, ajungand pana la urma ca
aspirantul sa treaca spontan de la o stare negativa foarte joasa, la una pozitiva, extatica.
De exemplu de la tristete amara la bucurie paradisiaca, sau de la frica paralizanta la curaj
si increderea maxima in sine. Aceste tehnici conduceau gradat la intarirea si calirea
nervilor, la dobandirea controlului asupra orcarei stari ce poate sa apara.
O alta proba consta prin faptul ca aspirantul era inchis in diferite incaperi izolate, de
regula acestea se aflau in subteranele templelor si chiar a piramidelor, labirinte cu diferite
capcane pe care el trebuia sa le treaca, trebuia sa stea izolat in intuneric si singuratate.
Adeseori probele de curaj depaseau limitele normalitatii: aspirantul trebuia sa treaca prin
ape unde erau crododili, capcane mortale (aceste practici s-au pastrat in toate traditiile
spirituale ale planetei, iar de exemplu, in anumite comunitati din Tibet, aceste probe se
sfarseau adeseori cu moarte prin muscaturi de cobra). Trierea si probele in sine erau
sustinute din punct de vedere subtil de marii initiati, astfel incat reuseau numai cei care
erau suficient de pregatiti pentru a trece mai departe spre urmatoarea etapa a initierii. Aici
aveau loc adevaratele lupte psihice, otelire vointei. In intuneric el trebuia sa-si
constientizeze toate greselile, sa le confrunte cu aspiratiile sale, sa-si cantareasca toate
faptele bune si rele ale vietii sale.
Dupa ani de purificare apareau capacitatile telepatice si astfel trezind incet cu incetul
energii nebanuite aspirantul incepea sa aiba control asupra elementelor naturii: pamantul,
apa, focul, aerul si eterul. La baza tuturor lucrurilor stateau tehnicile de concentrare si
focalizare, disciplinarea mintii si trezirea intuitiei spirituale. Dupa acestea urmau exercitii
mult mai grele cum ar fi cele de identificare perfecta cu obiectul concentrarii, retragerea
completa a simturilor, transferul constiintei, controlul centrilor de forta. (a se citi Initiere
in Hermetism).
La momentul potrivit i se revela aspirantului anumite secrete cum ar fi cele despre legile
care stau la baza fenomenelor naturii, despre teleportare, materializare si dematerializare,
materie si antimaterie, despre premonitii, clarviziune, legile timpului si spatiului, vidul
ce exista dincolo de orice manifestare. Se explicau deasemenea importanta piramidelor,
depre chivot si bagheta magica. Rezultatul la care trebuia sa se ajunga era in primul rand
invingerea marilor pacate ale ale fiintei umane: orgoliul, mania, ura, gelozia, rautatea,
invidia.
Aspirantul este pe urma initiat in marile adevaruri, in diferitele stiinte oculte printre care
un rol foarte important o avea astrologia initiatica, numerologia, tarotul, kabala si
simbolismul.
In esenta, initierea a reprezentat si reprezinta posibilitatea omului de se separe intrun
mod constient de materie, de conditia sa muritoare. Ruperea aspirantului de ego si
de atasamente. Omul constientiza natura lui divina, ca dincolo de acest corp el este mult
altceva.
Dupa ce maestrul considera ca era suficient de pregatit, dupa incercarile anilor de ucenicie, urma initierea propriu zisa. Era culcat intr-un sarcofag, intr-un sicriu, acesta simbolizand starea de transcendenta, divizare fiintei sale.
Iata cum relateaza clarvazatoarea Elisabeth Haich discutia dintre maestru si discipol
inaintea initierii: “inainte de a te trezii din constiinta ta fizica spre a te regasii in sfera
infinita a constiintei divine, acele energii specifice, ce-ti definesc caracterul, pe care de
mai multe ere cosmice le-ai determinat prin intermediul faptelor tale si care acuma isi
asteapta la nivel subconstient, momentul favorabil pentru a implinii legea cauzei si
efectului, acuma le vei percepe sub forma de vise. Nu poti sa le distrugi deoarece fac
parte din fortele creatiei. Insa le poti oprii inainte de a se manifesta la nivel fizic, daca
intr-un mod constient vei cobori in adancurile sufletului tau si acolo trezind aceste vise le
vei trai ca pe realitati obiective. A trai toate acestea inseamna ca omul sa retraga acele
energii cauzale si sa le perceapa intr-un mod constient ca pe ceva concret. Astfel se
dizolva tensiunile energetice de la nivelul cauzal avand drept efect diminuarea si apoi
disparitia lor definitiva. In timpul initierii iti vei trai intregul viitor sub forma unor
imagini de vis, deasupra limitelor spatio – temporale. Atunci te vei elibera de propria ta
individualitate, de propria ta personalitate, iar corpul tau il vei folosi intr-un mod
neconditionat in realizarea vointei lui Dumnezeu. Fiecare initiat are responsabilitatea de a
ramane pe Pamant pentru a contribui la trezirea spirituala a celorlalte fiinte umane.
Scopul este acela ca orice s-a rupt de esenta divina si sa atasat de materie, sa se reintoarca
in unitatea primordiala.Insa daca initiatul se va opune sensului evolutiei, folosind energiile supreme pentru propriul sau interes personal, atunci aceste energii imense focalizate in prorpiul sau corp il vor determina sa decada mult mai jos decat cineva cu un nivel de constiinta normal, care va realiza acelasi greseli. Omul normal avand acces doar la energiile fizice, pe acestea le va orienta in corpul sau, deci el va induce forte fizice intr-un corp fizic ceea ce evident ca nu il va duce spre decadere. Initiatul insa nu foloseste forte fizice, ci fortele
divine creatoare, iar daca va orienta aceste energii inalte, spirituale, in corpul sau, va
decade. Cu cat va folosii forte mai mari cu atat decaderea va fi mai adanca. Deci, daca
vrei sa ai parte de initiere, trebuie sa ai in vedere ca ceea ce un om normal poate face fara
a fi pedepsit, tu nu-ti poti permite doarece un initiat nu foloseste energii fizice ci se
branseaza la energiile divine macrocosmice pe care in functie de nivelul sau de constiinta
le moduleaza in sensul evolutiei spirituale. Datorita exercitiilor de pregatire ai atins deja
acel prag prin care poti sa percepi aceste adevaruri. Asa ca trebuie sa-mi raspunzi cu toata
seriozitate: ai curajul sa-ti asumi aceste responsabilitati, pericolul, toate aceste legi, vrei
sa primesti cu adevarat initierea sau mai bine te retragi si iti ghidezi viata dupa legile
conditiei umane ?”
In timpul initierii se induce in fiinta aspirantului, in functie de nivelul de constiinta al
acestuia, o energie cu o frecventa foarte ridicata, o frecventa corespunzatoare posibilitatii
de a percepe totul nu din punct de vedere al constiintei umane limitate, ci din punct de
vedere al constiintei divine infinite. Doar dupa o pregatire deosebit de stricta se poate
realiza acest proces fara ca aspirantul sa sufere anumite consecinte negative, este nevoie
ca el sa-si controleze pedeplin vointa pentru a-si putea conecta constiinta la frecvente atat
de inalte. Va avea loc trezirea treptata a centrilor de forta si aspirantul va trai pe fiecare
nivel adevarata sa identitate. Cand va atinge ultima treapta, al saptelea nivel de constiinta
el se va contopii cu propriul sau eu divin, traind ca totul este in Dumnezeu si Dumnezeu
este in toate.”
Spiritualitatea orientala denumeste acest fenomen “revelarea Sinelui”, adica identificare
omului cu esenta sa dumnezeiasca. Insa fara ajutorul unui invatator care a atins deja acest
nivel de constiinta, nu se poate trai marele mister, marea initiere.
Iata ce spune Jannkovich Istvan, un mare egiptolog care prin cercetarile sale asupra
valorilor spirituale ale Egitului Antic, a avut parte de diferite viziuni, chiar legate de o
viata precedenta in care a trait in Egipt intr-o perioada in care initierea isi mai pastra
valoarea adevarata: “Recunoasterea pacatelor iti da viziunea luminii launtrice, iti
permite sa privesti in misterioasele sfere ale sufletului. O noua poarta se deschide
pentru noi. Aici Eu-l nostru intelege fara conditionarea corpului fizic, misterele
profunde ale creatiei si incepe sa simta absolutul, principul primordial. Lumina, cea
mai inalta energie cosmica, simbolizeaza iluminarea divina. Abia atunci Eu-l va fi
capabil sa`recunoasca adevarurile uitate, sa inteleaga raportul dintre invataturile
vietilor precedenta pentru ca astfel sa-si gaseasca menirea din aceasta viata. In acest
fel omul traieste initierea sa personala. Asa ajung initiatii la lumina si devin parte din
lumina, prin revelarea tainica a starii de Osiris sau de inaltare si comuniune cu Dumnezeu
Tatal. O importanta deosebita joaca in acest sens trairea personala. Ceea ce a fost
trait ramane pentru totdeauna sub forma de prezent in constiinta initiatului si va influenta
intrega lui viziune despre viata, intregul lui mod de gandire. Dupa ceea el va vedea totul
dintr-un punct de vedere cosmic, iar valorile materiale vor devenii transparente in fiinta
lui. De fapt i s-au deschis ochii spirituali. Bunatatea si rautatea sunt judecate altfel pe
lumea cealalta, mult altfel decat pe Pamant. Acolo sunt valabile doar legile cosmice ale
iubirii, iar legile materiale pur si simplu nu exista. Adevarata iubire va biruii egoul si
va atrage dupa sine iertarea pacatelor si miluirea. Initiatii nu numai ca au invatat dar
au si experimentat diparitia cuantumului spatio-temporal. Au devenit constienti ca dupa
moarte se vor integra in rezonantele cosmice universale, ca moartea fizica nu este altceva
decat transformarea Eu-lui, privita dintr-un alt punct de vedere.
Initierea insa nu ia sfarsit odata cu terminarea ritualurilor specifice, initierea este o responsabilitate fata de noi insine, ca omul sa-si continue neincetat munca inspre desavarsirea lui spirituala. Iar acesta depinde de persoana in cauza, caci de fapt initierea are loc in launtrul fiintei. Ritualurile au rol de instrumente ajutatoare. In constiinta trezita a initiatului evolutia nu se sfarseste niciodata. Asa si numai asa el isi va constientiza toate
prejudecatile, se va debararsa de toate dorintele, isi va invige egoul si in sfarsit va
triumfa asupra vietii. Intreaga lui fiinta se va umple gradat, datorita efortului pe
care il va depune, cu lumina divina a creatiei. Scopul si sensul initierii este ca omul
sa poata trai marele mister, sa recunoasca faptul ca este parte integranta din totul
macrocosmic si ca in jurul lui totul este lumina, iubire, totul este energie vibratorie”.
Cea mai pregnanta prezenta in cadrul acestor initieri este zeita Isis, descrisa ca fiind
arhetipul feminin al creatiei – zeita fertilitatii si a maternitatii. I s-au dat mai multe nume
si a jucat mai multe roluri in istorie si mitologie – ca zeita si femeie creator. In
dualitatea realitatii noastre – ea reprezinta aspectele noastre feminine, creatia,
renasterea, ascensiunea, intuitia, abilitatile psihice, vibratiile inalte, dragostea si
compasiunea. Ea este energia Yin, mama care ne hraneste, Preoteasa, zeita tuturor
povestilor mitologice, precum si imaginea feminina din miturile creatiei. Este esenta
energiei feminine care face parte din noi toti. Isis, reprezinta irisul ochiului, ochiul lui
Horus ivit din unirea lui Isis cu Osiris, ochiul lui Ra, sursa creatiei. (Bibliografie Rudolf
Steiner)
Statuia zeiţei, în Sais, purta această enigmatică inscripţie: “Sunt tot ce a fost, tot ceea
ce este, tot ceea ce va fi şi niciun muritor (până acum), nu mi-a ridicat vălul.”
Interesant de stiut….
“Seichim este o forma de energia identificată de Patrick Zeigler în vechile temple
egiptene, probabil utilizată de marii preoţi egipteni sau amplificată pur şi simplu acolo
din cauza efectului de piramidă. De asemenea, este posibil ca Patrick Zeigler să fi fost un
vindecător într-o viaţă anterioară şi să fi încercat din toate puterile să-şi recapete forţa
vindecătoare, aşa cum spune Stephen Comee. Prin channelling, Christine Gerber a
obţinut numai cele patru consoane (SKHM), existând astfel mai multe variante de scriere
– Seichem, Seichim, Sekhem. Iar cele mai potrivite traduceri şi interpretări sunt Forţa
Vitală, sau Puterea Spirituală, ceea ce duce cu gândul la Sursa Universală, deşi energia
este numai asemănătoare, nu identică aceleia din Reiki.
Energie fină, delicată, capabilă să inducă uşor stări modificate ale conştiinţei (SMC), ea
lucrează în special asupra sufletului. Iar când sufletul (inima, chakra a IV-a) este deschis
şi plin de iubire ne vindecăm şi deschidem calea speranţei şi a fericirii. Cu cât devenim
mai plini de compasiune (frecvenţa ideală a vieţii), cu atât se dezvoltă mai rapid intuiţia şi
se ajunge la iluminare. Sistemul este conceput pentru a trăi Unitatea în cadrul
Universului, fiecare nivel fiind o treaptă către propriul suflet şi către Univers.”
Conștientizarea emoțiilor este o etapă esențială în procesul de autocunoaștere și dezvoltare spirituală.
Este necesar să ne cunoaștem emoțiile pentru a înțelege cum acestea ne influențează gândurile și acțiunile și pentru a le putea gestiona într-un mod sănătos.

Există mai multe metode prin care putem conștientiza emoțiile noastre. Iată 3 dintre ele:
Meditația este una dintre cele mai eficiente metode pentru conștientizarea emoțiilor.
Prin intermediul meditației, ne putem opri din mișcarea zilnică și ne putem concentra asupra respirației și a stărilor noastre interioare.
Aceasta ne permite să ne recunoaștem emoțiile și să le acceptăm fără a le judeca sau a le refuza.
Meditația este una dintre cele mai eficiente metode pentru conștientizarea emoțiilor.
Aceasta poate fi practicată într-o varietate de modalități, cum ar fi meditația de concentrare, meditația de respirație și meditația de observare.
Indiferent de modalitatea alesă, meditația ne permite să ne oprim din mișcarea zilnică și să ne concentrăm asupra respirației și a stărilor noastre interioare.
Meditația de concentrare implică focalizarea atenției asupra unui obiect sau sunet specific, cum ar fi o flacără sau o mantră.
Aceasta ne poate ajuta să ne relaxăm mintea și să ne concentrăm asupra prezentului.
Meditația de respirație implică concentrarea atenției asupra respirației, în timp ce meditația de observare implică o atitudine non-judecătoare față de emoțiile și gândurile noastre.
Meditația poate fi practicată oriunde și oricând, indiferent de nivelul de experiență sau de religie.
Este important să găsim un loc liniștit și să ne asigurăm că stam confortabil înainte de a începe.
Este recomandat să începem cu sesiuni scurte, de câteva minute pe zi și să le extindem treptat, în funcție de nevoile noastre.
Este important să fim răbdători și să nu ne așteptăm să obținem rezultate imediat. Practicarea regulată și constanța sunt cheia pentru a obține beneficii din meditație.
Meditația ne poate ajuta să ne recunoaștem emoțiile și să le acceptăm fără a le judeca sau a le refuza.
În plus, poate ajuta la reducerea stresului, la îmbunătățirea starii de sanantate.

Notarea intr-un jurnal a emoțiilor noastre ne permite să le analizăm mai atent și să le înțelegem mai bine.
Jurnalul emoțiilor poate fi un instrument valoros pentru a ne conștientiza emoțiile și pentru a ne înțelege propriile nevoi și dorințe.
Aceasta este o metodă eficientă pentrru conștientizarea emoțiilor. Scrierea despre emoțiile noastre ne permite să le analizăm mai atent și să le înțelegem mai bine.
Acest lucru poate fi benefic atunci când ne simțim supra-saturați sau când nu putem identifica clar o anumită emoție.
Inainte de a incepe sa scrieti, este important sa gasiti un loc linistit si un moment potrivit cand sa va concentrati pe ceea ce simtiti.
Scrieti despre ceea ce simțiți în momentul respectiv, fără a vă masca sau a vă refuza emoțiile. Nu este necesar sa va concentrati pe ortografie sau gramatica, important este sa va exprimati liber.
In timp ce scrieti, incercati sa va concentrati pe sentimentele si emotiile care se manifesta in acel moment si sa le descrieti cat mai detaliat.
Incercati sa identificati si cauzele acestor emotii si sa analizati cum au afectat si cum au influentat gandurile si actiunile dumneavoastra.
Jurnalul emoțiilor poate fi un instrument valoros pentru a ne conștientiza emoțiile și pentru a ne înțelege propriile nevoi și dorințe.
Scrierea regulată poate ajuta la o mai bună înțelegere a emoțiilor și la dezvoltarea abilităților de a le gestiona.
Respirația este legată direct de emoții și poate fi utilizată pentru a ne conștientiza stările interioare.
Exercițiul de respirație constientă ne poate ajuta să ne calmăm și să ne înțelegem mai bine emoțiile.
Exercițiul de respirație este o metodă eficientă dpentru conștientizarea emoțiilor și de gestionare a stresului, deoarece respirația este un proces automat, dar pe care putem să-l controlăm prin exerciții specifice.
Există mai multe tehnici de respirație, cum ar fi respirația diafragmatică sau respirația ritmică.
Respirația diafragmatică implică folosirea diafragmei pentru a controla ritmul respirației, în timp ce respirația ritmică implică inspirarea și expirarea în ritm regulat.
O alta tehnica este respirația 4-7-8, aceasta tehnica se bazeaza pe inspiratii și expiratii de lungime fixă, 4 secunde pentru inspiratie, 7 secunde pentru retenție și 8 secunde pentru expiratie.
Aceasta tehnica poate ajuta la reducerea anxietății și la îmbunătățirea calității somnului.
Este de preferat să găsim o tehnică care ne convine și să o practicăm regulat. Este recomandat să începem cu sesiuni scurte și să le extindem treptat, în funcție de nevoile noastre.
Este important să ne concentrăm asupra respirației și să încercăm să o relaxăm cât mai mult posibil.
Exercițiul de respirație ne poate ajuta să ne relaxăm și să ne conștientizăm emoțiile, ajutandu-ne sa ne controlam mai bine si sa ne gestionam mai bine emotiile.
Conștientizarea emoțiilor poate fi o cale provocatoare, dar este esențială pentru a ne atinge obiectivele spirituale și personale și pentru a trăi o viață echilibrată.
Prin înțelegerea și acceptarea emoțiilor noastre, putem să ne îmbunătățim relațiile cu ceilalți, să ne atingem obiectivele personale și să trăim o viață mai autentică.
Este important să experimentăm cu diferite metode de conștientizare a emoțiilor și să găsim ceea ce funcționează cel mai bine pentru noi.
Nu uitați că progresul este esențial și că orice progres mic contează.
In plus, in cazul in care simțiți ca aveți probleme in gestionarea emotiilor sau simțiți ca acestea va afecteaza in mod negativ viata, nu ezitati sa cereți ajutor de la un specialist in domeniu sau sa va adresați unui terapeut.
Acestia va pot ajuta sa va cunoasteti mai bine emotiile si sa gasiti metode eficiente de gestionare a acestora.
Karanna Academy©
Alte articole din categoria Spiritualitate
Vizitati-ne Pagina de Facebook
https://www.evolutiespirituala.ro/constientizarea-emotiilor/?feed_id=55709&_unique_id=64791e8c6ee91

Am decis sa aducem mai clar in atentia dumneavoastra cateva aspecte legate de efectul campurilor morfogenetice in trup si spirit si cateva cuvinte despre spiritualitate in general, in contextul actual din Romania si din lume.
Campuri morfice – teoria morfogenetica aparuta in biologie statueaza faptul ca o fiinta vie este cuplata la un camp morfic care este de natura energetica, vibratorie.
Biologul si Autorul Rupert Sheldrake a constatat ca, pentru ca un camp morfic sa actioneze, este necesar ca intr-un organism viu sa existe structuri care sa receptioneze aceste campuri. Mai mult, Sheldrake a constatat ca exista si emitatori, nu doar receptori ai acestor campuri, in organism. Emitatorii influenteaza aceste campuri morfice, pe cand receptorii doar primesc informatia energetica cu care campurile respective au fost deja impregnate. Fizica cuantica a descoperit ca particulele sunt supuse campurilor morfice si astfel interactiunea dintre materie si energie exista la toate nivelele Creatiei.
Restructurari Campuri Morfice

ADN-ul este un receptor si un potential emitator pentru campurile morfice. Astfel se explica cum actioneaza un organism viu asupra acestor campuri si cum se pot utiliza aceste campuri pentru a influenta alte fiinte sau obiecte, locuri, ceea ce numim „soarta” insasi putand fi definita si modificata astfel, prin acest concept ce defineste o procedura clara si logica de producere a unui efect in plan 3D.
Gasim deci dupa mii de ani, explicatii stiintifice ale credintelor din cele mai vechi timpuri asupra existentei si realitatii ritualurilor magice si vrajitoresti, ne explicam astfel existenta si rolul ritualurilor religioase si de asemenea, gasim usor de aratat faptul ca prin influentarea acestor campuri morfice se pot trimite (emite) ceea ce se numeste popular vraji, farmece, blesteme, dar se pot realiza prin acelasi procedeu de polarizare inversa insa, dezlegari ale acestor actiuni produse prin influentarea campurilor morfo-genetice, de catre persoane initiate in acest sens si ale caror capacitati Psi si campuri energetice sunt de asemenea natura incat permit efectuarea acestor operatiuni.
Restructurari Campuri Morfice
O modalitate, incipienta ce-i drept, ca si forta, de a emite forme gand, spatii, programe, scheme malefice pentru influentare la distanta este radiestezia sau, sa fim mai precisi, Info-R(?)Energetica. Magie mentala, aceasta este radiestezia si din punctul nostru de vedere este fundamental malefica, dat fiind faptul ca nu exista necesitatea utilizarii ei daca exista acces la Lumina si daca exista armonie spirituala si energetica in structuri. Intunericul deformeaza tot, de la minte pana la suflet si de aceea ispita practicarii radiesteziei este destul de mare.
Va intrebam, ati auzit de vreun profet, de vreun om sfant sau despre vreun credincios care sa aiba nevoie de o „sarma” ca sa afle raspunsuri de la D-zeu? Noi nu……ba mai mult…….D-zeu si Ierarhiile Ceresti nu se ocupa cu astfel de discutii de „socializare” si nici nu comunica intr-un mod atat de penibil. Deci cine da raspunsuri atunci cand se masoara cu „sarma”? Spiritele malefice sau cameleonice de regula…si daca aveti ghinion mare, niscaiva Ierarhii ale Intunericului. Degeaba masurati parametrii entitatilor cu care vorbiti…le este foarte usor sa va raspunda dupa cum doriti.
Restructurari Campuri Morfice
Un inger nu va misca ansa niciodata, ar trebui sa-l auziti pur si simplu prin intuitie si atat. In tot cazul, inutilitatea acestei forme de comunicare cu astralul, oricare astral ar fi el, Superior sau Inferior, este garantata de faptul ca o „sarma” sau un pendul pot fi miscate cu usurinta de aproape orice persoana, la simpla intentie. Asa ca va intrebam: ce masurati cu sarma aceea si mai ales DE CE? :) Vestea buna este ca, indiferent cat de „eficiente” ar fi metodele radiestezice, vrajitoresti sau energetice de orice fel, in a produce efecte negative, campurile morfogenetice pot fi Restructurate de catre cei care POT SI AU MISIUNE DE LA D-ZEU SA O FACA.

Deci cine poate face „dezlegari”, cum sunt numite popular sau Restructurari ale campurilor morfice? Multi pretind ca pot face astfel de actiuni…multi se inseala pur si simplu asupra propriilor capacitati, altii sunt lucratori ai Intunericului si foarte putini pot cu adevarat face astfel de Restructurari, iar acestia sunt Spirite de Cer Inalt, cu Misiune in Spirit, veniti aici si acum, pentru ajutorarea altora.
Restructurari Campuri Morfice
Din pacate, aceasta planeta a cunoscut o cadere majora in vibratie, de fapt mai multe caderi succesive, iar oamenii in zilele noastre sunt tentati sa ia in deradere astfel de persoane sau sa le priveasca cu neincredere, din cauza celor care au intinat deja si mai intineaza inca, Lumina, actiunile si Lucratorii ei. Dat fiind numarul mare de „FARSORI” care se prezinta drept mari tamaduitori, parapsihologi, maestri Reiki, etc…reactia de respingere sau neincredere a oamenilor ne-initiati in astfel de practici este total justificata si este o mai buna pavaza decat naivitatea care implica riscul de a cadea in plasa „falsilor profeti”.
Totusi, existenta Intunericului si a slugilor lui nu anuleaza si nu face mai putin adevarata existenta Luminii si a celor ce o slujesc de Eoni de timp.
Daca ne este permis, va sfatuim sa fiti in continuare precauti in ceea ce priveste terapiile, mai ales pentru ca au aparut ca ciupercile dupa ploaie in ultimii ani si toate sunt „Varianta Finala”.
Restructurari Campuri Morfice
De asemenea, va rugam sa fiti precauti atunci cand mergeti la cursuri, seminarii, workshop-uri de Reiki, Spiritualitate, Shamanism, Vindecare, Terapie, etc…pentru ca nu o data am intalnit persoane care s-au prezentat cu simptome grave de posesie, furt de Suflet, furt de Lumina, string-uri energetice de control mental si multe alte „amabilitati”, dupa participarea la astfel de „intalniri de grup” sau cum se mai numesc ele astazi…De ce se produc aceste fenomene in cadrul intalnirilor de grup? Din trei cauze am spune:

Restructurari Campuri Morfice
2. Din neputinta de a controla ceea ce se intampla in sala, dpdv energetic si spiritual. Ca sa explicam mai clar: un participant la o intalnire de grup poate „cara” dupa el entitati malefice si/sau spirite malefice, iar acestea vor afecta intregul grup in interval de cateva minute, ba mai mult, se vor „inmulti” exponential ca numar, intr-un interval de o ora-doua…
Un adevarat lider spiritual care organizeaza astfel de cursuri, intalniri de grup, etc, ar trebui sa poata curata spatiul in care se va produce intalnirea si pe fiecare participant in parte si de asemenea, este absolut obligatoriu sa creeze protectii energetice si bariere noesice in spatiul de lucru si asupra persoanelor participante, pentru a nu exista evenimente neplacute si potential periculoase.
Restructurari Campuri Morfice
3. Cu cunoastere si cu intentia de a agresa persoanele participante, din diverse motive, cum ar fi: pentru a isi mari propriul acces la Lumina, la cunoastere, pentru a isi mari puterea energetica, pentru a controla mental dorinta participantilor de a mai participa si la alte intalniri periodice ulterioare (cu alte cuvinte pentru castiguri financiare) sau pur si simplu pentru a domina, pentru pura senzatie de putere, aceasta din urma motivatie fiind expresia RAULUI.
De altfel exista foarte multi intrupati din Intuneric care fac cursuri si multi dintre ei sunt mici sau mari personalitati in spiritualitate astazi, in Romania si nu numai. Ne veti permite sa nu dam nume, pentru a nu fi acuzati de calomnie, defaimare sau cine stie ce alte „e”-uri…
Nu incercam sa va speriem in vreun fel sau sa inducem ideea ca DOAR NOI putem, doar noi stim sau doar noi lucram cu si pentru Lumina. Mai sunt oameni ca noi, nu multi, dar MAI SUNT. Daca nu rezonati cu noi, perfect, cu siguranta trebuie sa cautati un Maestru potrivit pentru dvs in alta parte. De altfel, cum am spus de atatea ori la cursuri si conferinte, noi nu suntem Maestri. Consideram total deplasat termenul, iar pe cei care il folosesc cu atata mandrie, cel putin indulgenti cu siesi.
Restructurari Campuri Morfice
Exista indrumatori spirituali din Lumina, trebuie doar sa-i cautati mai putin printre vedetele actuale ale spiritualitatii si mai mult prin sincronicitate. De multe ori acestia se feresc sa devina persoane publice sau sa se expuna publicului larg. De multe ori nu vor fi la fel de „pitoresti” in explicatii, atat de priceputi la vorbe si atat de „pretiosi la vedere” ca si falsii maestrii si profesorii de mucava cu care v-ati obisnuit, iar asta poate sa va deruteze…dar incercati intotdeauna sa vedeti dincolo de aparente si mai presus, intrebati-va: acestia mi-au raspuns la intrebarile mele?
Acestia m-au ajutat CONCRET cu informatii sau AU FACUT ceva concret care SA PRODUCA EFECTE in plan spiritual, pentru mine? Sunt mai bogat spiritual, mental, energetic sau dpdv al informatiilor primite in urma unui curs, seminar, workshop, etc condus de aceste persoane? Daca raspunsul este da, atunci este posibil sa fi intalnit un adevarat GHID SPIRITUAL. Doamne ajuta!
NAMASTE!
Anca Bogdan
Mai puteti citi despre campuri morfice in acest articol : Despre EGREGORI, OAMENI, MOARTE, ENTITATI, ENERGII
Si acest articol : ZONA NEUTRA, ZONA INTUNERICULUI, REÎNTRUPĂRILE, MISIUNILE, KARMA
We may request cookies to be set on your device. We use cookies to let us know when you visit our websites, how you interact with us, to enrich your user experience, and to customize your relationship with our website.
Click on the different category headings to find out more. You can also change some of your preferences. Note that blocking some types of cookies may impact your experience on our websites and the services we are able to offer.
These cookies are strictly necessary to provide you with services available through our website and to use some of its features.
Because these cookies are strictly necessary to deliver the website, refuseing them will have impact how our site functions. You always can block or delete cookies by changing your browser settings and force blocking all cookies on this website. But this will always prompt you to accept/refuse cookies when revisiting our site.
We fully respect if you want to refuse cookies but to avoid asking you again and again kindly allow us to store a cookie for that. You are free to opt out any time or opt in for other cookies to get a better experience. If you refuse cookies we will remove all set cookies in our domain.
We provide you with a list of stored cookies on your computer in our domain so you can check what we stored. Due to security reasons we are not able to show or modify cookies from other domains. You can check these in your browser security settings.
We also use different external services like Google Webfonts, Google Maps, and external Video providers. Since these providers may collect personal data like your IP address we allow you to block them here. Please be aware that this might heavily reduce the functionality and appearance of our site. Changes will take effect once you reload the page.
Google Webfont Settings:
Google Map Settings:
Google reCaptcha Settings:
Vimeo and Youtube video embeds:
You can read about our cookies and privacy settings in detail on our Privacy Policy Page.
Termeni si Conditii