SPIRITUALITATE |

DEZVOLTARE PERSONALA, EVOLUTIE SPIRITUALA, SPIRITUALITATE, Uncategorized, VIATA IN UNIVERS

Echilibrare emisferer cerebrale – o cale spre spiritualitate

Echilibrare emisfere cerebrale – o cale spre spiritualitate

„Pe Pământ s-a ajuns la o nouă criză de transformare, la fel de crucială pe cât a trebuit să fie criza care a marcat apariţia Vieţii în Materie sau criza care a marcat apariţia Minţii în Viaţă. Acum se pregăteşte pătrunderea Supramentalului pe această planetă care va transforma umanitatea într-o rasă supraumană. Această transformare este inevitabilă şi va avea loc cu sau fără noi. Iar ca o primă etapă, va avea loc o schimbare în funcţionarea organelor materiale şi mai ales a creierului. Creierul va deveni un canal de comunicare pentru forma gândurilor, o baterie a presiunii acestora asupra corpului şi asupra lumii exterioare în care ele (gândurile) vor fi atunci direct eficace, comunicând cu ele însele de la minte la minte, fără să treacă prin mijloace fizice (telepatie) şi vor produce, de asemenea, în mod direct, efecte asupra gândurilor, actelor, vieţii celorlalţi, sau chiar asupra obiectelor materiale. Dincolo de Minte, omul complet regăseşte în mod conştient ceea ce Materia reprezenta deja în mod inconştient: Energie şi Pace.” (Sri Aurobindo)

Revoluţia interioară e pregătită de revoluţia neurologică

Creierul nostru se pregăteşte, de mai bine de un secol, pentru intrarea într-o nouă eră. Transformarea aceasta a început să se simtă în perioada 1945 – 1965. Gândirea celor născuţi între aceşti ani conţine deja elemente din vechile şi noile modele de gândire. Există date de ultimă oră care arată că s-a produs o schimbare radicală de structură în creierul omenesc, produsă pe parcursul unei generaţii, cel mult două. La scară evolutivă, asta înseamnă mai puţin de o milisecundă. După 1965, au început să se nască oameni cu o nouă structură a creierului. Savanţii au identificat trăsături specifice ale acestui creier, pe care l-au numit „turbo“, de aceea şi adolescenţilor şi tinerilor de azi li se spune „adolescenţii turbo“.

Iată o parte dintre caracteristici:

1. Înmulţirea numărului de ramificaţii dendritice – rămurele foarte fine care pornesc din fiecare neuron, ca o arborescenţă. Creşterea enormă a acestor dendrite, înregistrată în ultimii ani indică o capacitate mult mai mare a fiecărui neuron de a primi simultan mult mai multe semnale, mult mai multe impulsuri nervoase.

2. Înmulţirea semnificativă a sinapselor; sinapsele reprezintă conexiunile efective dintre neuroni, iar multiplicarea lor demonstrează capacitatea nouă a creierului de a procesa în paralel mult mai multă informaţie, mult mai rapid.

3. Creşterea suprafeţei scoarţei cerebrale.

4. A crescut greutatea cortexului şi chiar a numărului de nevroglii – celule care există pe lângă neuroni, de trei ori mai multe decât aceştia, a căror activitate o susţin. Cu cât avem mai multe nevroglii este semn că suntem mai inteligenţi şi că neuronii funcţionează la capacitate mult mai mare.

5. IQ-ul (coeficientul de inteligenţă) creşte constant la nivel mondial. La fiecare 10 ani IQ-ul creşte cu aproximativ 4,5 – 5 puncte. Vârful de lance sunt japonezii care au o creştere cu 7,7 puncte la fiecare 10 ani, ultimul loc îl ocupă americanii cu 1,1 puncte odată la 10 ani. Dacă evoluţia continuă în acest ritm, mulţi psihologi consideră că peste 50 ani Pământul va fi locuit de oameni complet diferiţi faţă de cei din zilele noastre.

Semnele acestei transformări nu par prea vizibile. Tânăra generaţie învaţă totuşi mult mai repede, de zeci de ori mai repede decât învăţau oamenii în urmă cu 50 ani şi asimilează cu mare uşurinţă foarte multe informaţii.

Puterile paranormale se multiplică odată cu spirele din ADN

Transformarea despre care a vorbit Sri Aurobindo este însă mult mai profundă şi nu se limitează la creier. În ultimele decenii s-au descoperit modificări uluitoare la nivelul ADN-ului care, după 1980, s-a îmbogăţit cu o a treia spiră.
După anul 1965, au început să se nască o serie de copii, numiţi „indigo“, iar după 1980 a apărut generaţia copiilor de cristal – care au capacitaţi absolut uluitoare. În China s-au descoperit zeci de mii de astfel de copii. Cercetătorii care i-au studiat rupeau, spre exemplu, o foaie de hârtie dintr-o carte, o mototoleau în pumn şi îi întrebau pe subiecţi ce scrie pe ea. Aceştia erau capabili să redea cuvânt cu cuvânt textul; alţi copii puteau să vadă tot ceea ce petrece în camera alăturată şi chiar să redea informaţii din cărţile aflate acolo. S-a constatat că ADN-ul celor mai mulţi dintre aceştia nu mai era obişnuit, avea o a treia spiră, iar în ultimii ani s-a descoperit şi o a patra spiră în ADN-ul unora dintre aceşti copii.

Unii clarvăzători afirmă că ADN-ul nostru suferă în prezent mutaţii care-i vor reface structura sa iniţială, de corp de lumină cu 12 lanţuri, pe măsură ce Pământul se pregăteşte să-şi mărească frecvenţa de vibraţie proprie. Atunci vom putea să ne manifestăm cu adevărat calităţile şi puterile dumnezeieşti cu care am fost înzestraţi.

Până acum, oamenii de ştiinţă au ajuns să studieze aproximativ un milion de copii de genul acesta, însă un raport de ultimă oră estimează un număr de peste 60 de milioane. Ei sunt mesageri ai unei noi umanităţi, de aceea se încarnează cu anumite calităţi deja trezite, dar ADN-ul îmbogăţit a început să apară deja şi la oameni maturi, iar asta demonstrează că, pe măsură ce creşte numărul unor astfel de tineri transformaţi, modificaţi şi pregătiţi pentru un salt spiritual, se generează un câmp morfic, un fel de câmp informaţional la nivelul întregii planete care începe să-i influenţeze şi pe adulţii pregătiţi.

Mai mulţi neuroni în creier decât atomi în univers

Este cea mai complexă structură de pe pământ, dar savanţii au ajuns la concluzia că ar putea fi cea mai complexă structură din universul pe care îl cunoaştem. De ce? Iată câteva argumente:

1. Creierul conţine peste 100 de miliarde de neuroni, mai mult decât numărul stelelor din Calea Lactee; după prima lună de dezvoltare intrauterină, în creierul unui făt încep să se producă 250.000 de neuroni pe minut şi se menţine acest ritm minut de minut, până în momentul naşterii.

2. Între cei 100 de miliarde de neuroni din creierul uman se realizează în jur de 60 de trilioane de sinapse neuronale (această cifră variază de la om la om şi face în general diferenţa între un geniu, un om obişnuit sau un om cu inteligenţă medie). Dar ceea ce este fascinant este faptul că s-a calculat faptul că, din punct de vedere probabilistic, sunt posibile mai multe conexiuni neuronale – deci sinapse – între neuronii din creier, decât numărul de atomi din întregul univers.

3. Deşi are o greutate destul de mică, 2% din totalul corpului, creierul consumă cam 25% din energia corpului.

4. Este atât de vascularizat, încât toate capilarele sale puse cap la cap totalizează 1200 de km.

5. Lungimea totală a fibrelor nervoase din întregul sistem nervos central este de peste 5 milioane de km.

6. Fiecare neuron are între 1000 şi 100.000 de sinapse în care se conectează cu alţi neuroni.

Transformarea profundă la nivelul ADN-ului şi al creierului ne pregăteşte deja pentru modificarea totală a paradigmei şi pentru o înţelegere complet diferită a realităţii din care facem parte.

De la stânga la dreapta spre infinit

Creierul decodifică informaţie non-stop şi astfel ne creează realitatea. Cele două emisfere din care este alcătuit par identice, dar funcţionează ca două creiere foarte diferite. Corpul calos prin care circulă aproximativ 300 de milioane de trasee nervoase este puntea îngustă prin care comunică.

Există o serie de experienţe uluitoare care demonstrează cum poate fi modificat comportamentul unui om după emisfera cerebrală asupra căreia se intervine. Fiecare dintre acestea îndeplineşte funcţii specifice. Emisfera stângă ne conectează la lumea fizică, dar o face atât de mult, încât dacă ne bazăm doar pe ea, ne-am blocat în graniţele acestei realităţi iluzorii şi rămânem izolaţi şi identificaţi cu trupul.

Dacă ducem energia către emisfera dreaptă încep să se deschidă multiple porţi, nenumărate căi de acces în planurile multidimensionale ale unei realităţi infinit mai vaste. Creierul fiecărui om prezintă o alternanţă de predominanţă superficială între cele două emisfere, care se manifestă cam la 90 de minute, odată cu trecerea respiraţiei dominante de pe o nară pe alta. Nu despre acest tip de predominanţă momentană este vorba aici. Ci de obişnuinţa profundă de a vedea lumea doar din perspectiva uneia dintre emisfere.

Emisfera stângă este analitică; are o viziune statică a vieţii, este suportul gândirii logice, cunoscătoare, se bazează pe concepte, pe cuvinte, pe numere, pe vorbire, pe ceea ce sistemul actual de învăţământ ne-a antrenat să facem zi de zi.
Emisfera stângă înseamnă structurare; ordonează lucrurile, deşi le vede pe porţiuni, nu ca întreg. Înseamnă limbaj şi organizare în formă fizică. Reprezintă ceea ce numim „gândire raţională“. Persoanele întemniţate în emisfera stângă nu pot vedea însă conexiunile reale care există între fragmente; sunt numai aici, în lumea fizică. Nu pot înţelege şi percepe sincronicităţile şi nu pot face legături intuitive dintre realităţile fizice şi cele subtile.

Emisfera dreaptă este conectată la ceea ce există „dincolo“, e inventivitate, inspiraţie, înţelegere profundă. Persoanele care îşi folosesc mai mult emisfera dreaptă sunt fantastic de creative, intuitive, înclinate către artă, mai deconectate de realitatea fizică, pentru că emisfera dreaptă ne scoate cumva din timp. S-a constatat că, în momentul în care există predominanţa emisferei drepte, trăim spontan în prezent. Din contră, atunci când ne ducem către emisfera stângă ca predominanţă, începem să simţim o presiune din ce în ce mai mare a timpului.

Emisfera stângă ne izolează de ceilalţi şi ne blochează în lumea palpabilă, materială. Când predominanţa migrează în emisfera dreaptă însă, lucrurile încep să se interpenetreze şi apare senzaţia de comuniune cu cei din jur. Emisfera dreaptă are calităţile şi puterile unei căi spirituale.

E important totuşi ca adevăraţii practicanţi spirituali să găsească armonia între trăirile şi comportamentele pe care le generează cele două emisfere cerebrale. Să evite înlocuirea unui dezechilibru cu altul. Să evite tendinţa de a se refugia în activităţile emisferei drepte, acordându-i supremaţia. Deoarece asta implică riscul de a pierde priza pe lumea fizică şi de a dezvolta tendinţe psihotice. Este necesar să avem control şi asupra acestei realităţi, pentru a fi eficienţi în ceea ce realizăm.
În tradiţiile spirituale autentice, fie yoga, budism sau isihasm, ghizii spirituali nu permit neofitului să rupă legătura cu oamenii pentru a se retrage în singurătate deplină şi a medita. Doar când adeptul ajunge la un înalt nivel de echilibru fizic, mental şi emoţional primeşte acceptul să se izoleze şi să aprofundeze căutarea spirituală. Dar această stare de echilibru interior se traduce şi prin armonie şi funcţionare egală a celor două emisfere. Acesta este, de asemenea, unul din motivele pentru care şi ghidul nostru spiritual încurajează atât de mult realizarea acţiunilor de Karma yoga, împreună cu alte metode yoghine.

Fără hartă, în călătorie prin propriul creier

Dr. Jill Bolte Taylor a trăit o experienţă inedită. Nu este singura, dar cei care trec de obicei prin astfel de experienţe nu au cunoştinţele şi specializarea sa în neuroanatomie.

Într-o dimineaţă, Jill a avut un atac cerebral. Emisfera stângă a creierului a început să nu-i mai funcţioneze. În pofida felului dramatic în care i s-a modificat viaţa, Jill a considerat că are o şansă uriaşă să observe şi să descrie experienţa din interior. Iată relatarea ei:

„În dimineaţa accidentului, m-am trezit cu o durere puternică în spatele ochiului stâng, acel gen de durere înţepătoare care apare când muşti dintr-o îngheţată. Mă apuca şi apoi mă lăsa, iarăşi mă apuca şi din nou mă lăsa. Era foarte neobişnuit să simt orice fel de durere, aşa că m-am gândit: „Foarte bine, o să-mi încep programul obişnuit“.

Aşadar m-am ridicat din pat şi am sărit pe aparatul de exerciţii cardio. În timp ce-mi făceam exerciţiile, am realizat că mâinile mele arată ca nişte gheare încleştate de bara aparatului. Şi m-am gândit: „Asta-i foarte ciudat“. Am privit în jos spre picioare şi m-am gândit: „Uau, sunt o chestie care arată bizar“. Era ca şi cum conştiinţa mea alunecase din starea normală de percepere a realităţii într-un spaţiu în care mă privesc pe mine având această experienţă.

Şi totul e deja foarte ciudat, iar durerea mea de cap nu făcea altceva decât să se amplifice. Când păşesc pe podeaua camerei de zi, simt că totul în interiorul corpului meu s-a încetinit. Fiecare pas este foarte rigid şi foarte calculat, sunt concentrată doar pe sistemele interne. Stau în baie, pregătită să intru la duş, şi aud dialogul din interiorul trupului meu: „Voi, muşchi, trebuie să vă contractaţi. Voi, muşchilor, relaxaţi-vă“.

Îmi pierd echilibrul şi mă sprijin de perete. Îmi privesc mâna şi-mi dau seama că nu mai sunt în stare să stabilesc cu precizie care sunt limitele trupului meu. Atomii şi moleculele mâinii mele s-au întrepătruns cu atomii şi moleculele peretelui. Şi tot ce mai pot percepe este această energie – energie.

„Ce-i în neregulă cu mine? Ce se întâmplă?“, mai apuc să mă întreb. Dar din acea clipă taifasul din emisfera stângă a creierului meu se opreşte cu totul. De parcă cineva ar fi luat o telecomandă şi ar fi apăsat butonul ‘mut’. Linişte absolută. În primul moment, am fost şocată de această minte tăcută. Apoi m-am simţit fermecată de grandoarea energiei care mă înconjura. Mă simt imensă şi în expansiune. Unită cu toată energia aceea. Apoi, dintr-o dată, emisfera mea stângă revine pe fir şi îmi spune: „Hei! Avem o problemă! Avem o problemă! Trebuie să primim ajutor“. Şi eu: „Aah! Am o problemă. Am o problemă“.

Dar imediat sunt trasă înapoi din exterior în conştientizare – şi cu drag mă refer la acest spaţiu ca la Ţara Tralala. Pentru că e frumos acolo. Imaginaţi-vă cum ar fi să vă deconectaţi cu totul de la vorbăria propriului creier, cea care vă conectează cu lumea exterioară.

Mă simt uşoară. Imaginaţi-vă: toate legăturile cu lumea exterioară şi orice factori de stres legaţi de ea – nu mai există. O senzaţie de pace interioară profundă. Imaginaţi-vă cum ar fi să pierdeţi 37 de ani de bagaj emoţional! O, am simţit euforie. Euforie. Era atât de minunat.“

Atacul cerebral a făcut-o să descopere extazul mistic

Dr. Jill Bolte Taylor îşi continuă cu umor relatarea. „Emisfera stângă intră iar pe fir şi zice: „Hei! Trebuie să te concentrezi. Trebuie să cerem ajutor“. Şi eu mă gândesc: „Trebuie să cer ajutor. Trebuie să mă concentrez“. Aşa că ies de la duş, mă îmbrac mecanic şi umblu prin apartament, gândindu-mă: „Trebuie să ajung la serviciu. Trebuie să ajung la serviciu. Oare pot să conduc?“.

În acel moment, braţul drept mi-a paralizat complet. Atunci am înţeles: „O, Doamne! Am un atac cerebral! Am un atac cerebral!“.

Iar următorul lucru pe care mi-l spune creierul: „Uau! Asta e foarte tare“. Asta-i foarte tare! Câţi cercetători ai creierului au ocazia să-şi studieze creierul din interior spre exterior?“

Nu-mi puteam aminti numărul de la serviciu. Dar mi-am adus aminte că în birou aveam o carte de vizită. Aşa că am scos un teanc de cărţi de vizită gros de 8 centimetri. Mă uit la cartea de vizită de deasupra, dar nu pot să spun dacă e cea pe care o caut sau nu, pentru că tot ceea ce vedeam erau pixeli. Şi pixelii cuvintelor se contopeau cu pixelii fundalului şi cu pixelii simbolurilor, iar eu chiar nu puteam să fac diferenţa.

Am aşteptat până a venit ceea ce numesc un val de luciditate. În acel moment am fost capabilă să mă lipesc la loc de realitatea normală şi să spun: „Nu-i asta cartea de vizită… nu-i asta… nu-i asta“. Mi-a luat 45 de minute ca să parcurg 2 centimetri din teancul de cărţi de vizită. În acest timp, vreme de 45 de minute, hemoragia cuprindea emisfera mea stângă. Nu înţeleg numerele. Nu înţeleg telefonul, dar e singurul plan pe care îl am. Aşa că iau telefonul şi-l pun în faţa mea. Iau cartea de vizită şi o pun alături şi încerc să potrivesc forma îmbârligăturii de pe cartea de vizită cu forma îmbârligăturii de pe telefon. Dar chiar atunci alunec înapoi în Ţara Tralala şi, când mă întorc, nu mai ţin minte dacă formasem deja acele cifre. Aşa că a trebuit să-mi controlez braţul paralizat ca un buştean şi să acopăr cifrele pe măsură ce le apăsam, ca atunci când mă întorc la realitatea normală să pot spune: „Da, am format deja această cifră.“

Până la urmă, am reuşit să formez întreg numărul. Ascult la telefon, colegul meu ridică receptorul şi îmi spune: „Ham ham ham ham“. Şi mă gândesc: „O, Doamne, ăsta parcă-i un câine Golden Retriever!“

Aşa că îi zic – foarte clar la mine în cap: „Sunt Jill! Am nevoie de ajutor!“. Dar ce iese pe gură este doar: „Ham ham ham ham“. Mă gândesc: „O, Doamne, parcă-s şi eu un Golden Retriever!“. Aşa că nu puteam şti – nu aveam de unde şti că nu puteam vorbi sau înţelege un limbaj până nu am încercat. Însă el înţelege că am nevoie de ajutor şi îmi trimite o ambulanţă.
Când mă trezesc ceva mai târziu în aceeaşi după-amiază, sunt mirată să descopăr că mă aflu în viaţă. La un moment dat simţisem spiritul predându-se şi îmi luasem rămas-bun de la viaţă. Dar mintea mea e suspendată încă între două planuri ale realităţii foarte diferite. Simt ca pe o durere pură stimulii care sosesc prin sistemele mele senzoriale. Lumina îmi arde creierul ca un foc, iar sunetele sunt atât de puternice şi haotice, încât nu pot separa o voce de zgomotul de fundal. Nu-mi doresc decât să evadez. Nu-mi pot identifica poziţia corpului în spaţiu, aşa că mă simt imensă şi în expansiune ca un duh tocmai eliberat din sticlă. Şi spiritul meu se înalţă liber, ca o balenă uriaşă plutind într-o mare de euforie tăcută. Nirvana. Găsisem Nirvana. Şi îmi amintesc că mă gândeam că nu există nicio cale prin care să fiu în stare să strâng sinele meu imens înapoi în acest corp minuscul.

Dar conştientizez în acele momente: „Sunt vie! Încă sunt vie şi am descoperit Nirvana. Iar dacă am descoperit Nirvana şi încă sunt vie, atunci oricine care este viu o poate descoperi“. Şi îmi închipui o lume plină cu oameni frumoşi, paşnici, plini de compasiune şi iubitori care ştiu că pot pătrunde în acest spaţiu în orice clipă. Şi că pot alege în mod deliberat să păşească în emisfera dreaptă sau în cea stângă şi să găsească această pace. Şi înţeleg în aceste momente ce cadou uriaş ar putea fi această experienţă, ce prilej de iluminare ar putea reprezenta în legătură cu modul în care ne trăim vieţile. Asta m-a motivat să-mi revin.

La două săptămâni şi jumătate după hemoragie, chirurgii m-au operat şi mi-au înlăturat un cheag de sânge de mărimea unei mingi de golf care apăsa pe centrii lingvistici. Mi-au trebuit opt ani ca să-mi revin în totalitate.“

Tu ce conştiinţă alegi?

Experienţa uluitoare pe care a trăit-o, îi prilejuieşte omului de ştiinţă Jill Bolte Taylor câteva concluzii importante.
„Aşadar cine suntem noi? Suntem forţa vitală a universului, cu dexteritate manuală şi două minţi cognitive. Avem puterea de a alege, clipă de clipă, cine suntem şi cum vrem să ne poziţionăm în lume.

Emisfera noastră dreaptă este dedicată momentului prezent. Totul este „aici şi acum“. Gândeşte în imagini şi are un mod de a învăţa kinestezic prin mişcarea trupurilor noastre. Informaţia, în formă de energie, izvorăşte simultan prin toate sistemele noastre senzoriale şi apoi explodează în acest imens colaj care descrie cum arată momentul prezent, cum miroase prezentul, ce gust are, cum îl simţim şi cum sună. Sunt o fiinţă de energie conectată la energia care mă înconjoară prin conştiinţa emisferei mele drepte. Suntem fiinţe de energie, conectaţi unul la celălalt prin conştiinţa emisferelor noastre drepte, formând o singură familie: umanitatea. Aici, acum, suntem fraţi şi surori pe această planetă. Ne aflăm aici pentru a face lumea un loc mai bun. Şi în acest moment suntem perfecţi, suntem compleţi şi frumoşi.

Emisfera mea stângă este un loc cu totul diferit – gândeşte liniar şi metodic, se axează pe trecut şi pe viitor. Emisfera noastră stângă este concepută în aşa fel încât să preia acel imens colaj care constituie momentul prezent şi să aleagă detalii, alte detalii şi mai multe detalii despre aceste detalii. Apoi le aşază pe categorii, organizează toate aceste informaţii, le asociază cu tot ceea ce am învăţat în trecut şi proiectează în viitor toate posibilităţile.

Emisfera noastră stângă gândeşte în termeni lingvistici. Este acel taifas neîntrerupt care mă conectează pe mine şi lumea mea interioară cu cea exterioară. Este acea voce micuţă care îmi spune: „Hei, să-ţi aduci aminte să cumperi banane când te întorci acasă. Am nevoie de ele mâine dimineaţă“.

Este acea inteligenţă calculată care-mi aminteşte când trebuie să-mi spăl rufele. Dar probabil cel mai important aspect este că e acea voce măruntă care-mi spune: „Eu sunt. Eu sunt“. Şi imediat ce emisfera mea stângă îmi spune: „Eu sunt“, mă izolez de rest. Devin un individ singular, separat de fluxul de energie din jurul meu, desprins de voi. Aceasta a fost porţiunea din creier pe care am pierdut-o în dimineaţa în care am avut accidentul cerebral.

Aici şi acum, pot păşi în conştiinţa emisferei mele drepte, unde devin conştientă că sunt forţa vitală a universului. Sunt forţa vitală a 50 de trilioane de frumoase gene moleculare care îmi dau formă, împreună cu tot ceea ce există. Sau pot alege să păşesc în conştiinţa emisferei mele stângi, unde devin un individ singular, compact. Izolat de curgere, izolat de voi. Sunt doctor Jill Bolte Taylor – intelectuală, specialistă în neuroanatomie. Acestea sunt „noi“ din interiorul meu.
Ce aţi alege voi? Pe care o alegeţi? Şi în ce moment? Sunt încredinţată că, pe măsură ce petrecem mai mult timp alegând să rulăm circuitele unei păci interioare adânci oferite de emisfera dreaptă, proiectăm mai multă pace în lume, iar planeta noastră va deveni din ce în ce mai paşnică.

Şi m-am gândit că aceasta e o idee care merită răspândită.“

Cum decodifici, aşa trăieşti

Iată o experienţă cu adevărat extraordinară. Dr. Jill Bolte Taylor a trăit în propriul trup, în propria minte adevărul că noi suntem decodificatori de informaţie, iar ceea ce este în jur este iluzie. O iluzie holografică decodificată. Când era la duş şi funcţiona numai prin emisfera dreaptă, Jill îşi vedea braţul ca nişte atomi care începeau să se unească şi să se interconecteze cu atomii şi moleculele peretelui. Aceeaşi senzaţie de fuziune şi când privea cartea de vizită: „Mă uitam la ea şi erau pixeli şi pixelii se confundau cu fundalul“.

Aşa vede emisfera dreaptă – de acolo începem să percepem realitatea ca energie. Emisfera stângă concretizează şi dă coerenţă. Avem nevoie şi de asta, pentru că altfel nu am putea să ne descurcăm în această lume. Echilibrarea este cheia eficienţei şi puterii, nu bascularea într-o parte sau alta.

Suntem învăţaţi că tot ce există în jurul nostru este real. De fapt, totul este iluzie. Această lume fizică nu e fizică; nici măcar nu există în afară. Există aici, înăuntru. E o proiecţie holografică. O iluzie a ceva fizic, material; o iluzie a solidităţii. Noi suntem Conştiinţă. Noi decodificăm realitatea. Iar felul în care o decodificăm determină realitatea pe care o trăim.
Dacă rămânem izolaţi în conştiinţa corpului, nivelul de percepţie a realităţii şi nivelul de dezvoltare a minţii sunt înăbuşite. Aceasta este situaţia actuală a umanităţii.

Indivizi care sunt în realitate Conştiinţă Infinită ajung să opereze doar la nivel de conştiinţă a trupului. Este ceea ce vor manipulatorii noştri dintotdeauna. Dacă nu ne conectăm dincolo de această dimensiune şi nu ne primim inspiraţia interioară, cunoaşterea intuitivă de dincolo, atunci către ce sau către cine ne îndreptăm pentru a înţelege cine suntem şi ce se petrece în lume? Începem să privim lumea doar prin simţurile noastre. Prin limitele şi slăbiciunile noastre. Şi cine controlează această informaţie? Cei ce controlează mass-media, informaţia, educaţia etc. Dacă rămânem la acest nivel ne-au prins, iar riscul să ne pierdem este imens.

Avem însă şansa să alegem. Avem şansa libertăţii.
Tu ce alegi?

de Cristi Alexandru
Yoga Magazin 75/2011

27 iunie 2013/de admin

DEZVOLTARE PERSONALA, EVOLUTIE SPIRITUALA, MAESTRII SPIRITUALI ASCENSIONATI, Uncategorized, VEGHETORII, VIATA IN UNIVERS, Zane, ZEI

INTALNIRI CU IELELE

IELELE

Dansul ielelor dezbracate

Iele sunt fapturi feminine supranaturale intilnite in mitologia romaneasca, foarte raspindite in superstitii, carora nu li se poate stabili insa un profil precis, din cauza marii diversitati a variantelor folclorice. Totusi, cel mai frecvent, Ielele sunt descrise ca niste fecioare zanatice, cu o mare putere de seductie si cu puteri magice, avind aceleasi atribute ca Nimfele, Naiadele, Dryadele, sau chiar si ca Sirenele. Ielele locuiesc in vazduh, in paduri sau in pesteri, in munti, pe stinci sau pe maluri de ape, in balarii sau la raspintii, scaldindu-se adesea in izvoare. Se crede despre ele ca apar in special noaptea la lumina lunii, rotindu-se in hora, in locuri retrase (poieni silvestre, iazuri, maluri de riuri, rascruci, vetre parasite sau chiar in vazduh, dansind goale, numai cu sinii goi, cu parul despletit, mai rar cu vestmint de zale sau infasurate in valuri transparente si cu clopotei la picioare); dansul lor specific este hora; locul pe care au dansat ramine ars ca de foc, iarba nemaiputind creste pe locul batatorit, iar crengile copacilor din jur fiind pirlite; mai tirziu, cind iarba rasare din nou, culoarea acesteia este verde-intunecata, nu e pascuta de vite, iar terenul devine prielnic inmultirii ciupercilor din specia „lingura zinei”. Ielele apar uneori cu trup, alteori sint doar naluci imateriale, cu aspect iluzoriu de tinere femei vesele; de obicei, folclorul le reprezinta tinere si frumoase, voluptuoase si seducatoare, nemuritoare, zburdalnice pina la delir, vindicative si rele, fara a fi totusi structural malefice.

Ielele vin fie in numar nelimitat, fie umbla in cete de sapte, uneori chiar 3, in acest ultim caz (raspindit in Oltenia), legenda le considera fiicele lui Alexandru Machedon si le numeste Catrina, Zalina si Marina. Nu sint considerate, in general, genii rele; ele se rabuna doar atunci cind sint provocate, ofensate sau vazute in timpul dansului (in mod obisnuit sint invizibile, putind fi zarite rareori si numai noaptea), insa atunci pedepsesc pe cel vinovat pocindu-l, dupa ce l-au adormit cu cintecul si cu virtejul horei jucate in jurul acestuia de trei ori. Principalele lor insusiri sint coregrafia si cintecul vocal cu care, ca si Sirenele, isi vrajesc ascultatorii. O traditie din Prahova, pomenita de B.P.Hasdeu, spune ca „ielele beau noaptea apa de prin fintini si oricine va bea dupa dinsele, il pocesc”. Ielele nu duc o viata individuala: cetele lor se aduna in aer, ele pot zbura, cu sau fara aripi, si se pot deplasa cu viteze fabuloase, parcurgind „noua mari si noua tari” intr-o singura noapte, uneori folosind trasuri cu cai de foc. Ielele apar pe stinci singuratice, in poieni sau in anumiti copaci ca paltinul si nucul, rareori la rascruci de drumuri. In aproape toate descrierile care li se fac, Ielele apar acorporale. Foarte importanta in sistemul lor de seductie este imbracamintea. Vesmintele lor cel mai adesea sint vaporoase, de matase ori din in, de obicei translucide sau chiar stravezii, prin care li se zaresc sinii. Intilnirea cu Ielele este in asemenea conditii extrem de periculoasa pentru oameni. Ielele sint considerate uneori razbunatoare, menire pe care le-a dat-o Dumnezeu sau Diavolul, in aceasta ipostaza fiind identice cu Eriniile din mitologia greaca (la romani, Furii).

Chinuri si sminteli, pedepsele Vintoaselor

Se spune ca barbatii si femeile care lucreaza de Rusalii sint ridicati in virtejuri de pe pamint, chinuiti si ismintitii. Multi gospodari de la sate ne-au povestit cum, in zi senina ca si cristalul, s-au trezit cu finul abia strans in claie dintr-o data luat si dus de Vintoase – un fel de vartej format din curenti turbionari care se formeaza istantaneu si dispar undeva prin paduri. Obiectele prinse in acele virtejuri sint risipite pe distante foarte mari. Se spune totodata ca oamenii ori vitele care au calcat locul batatorit de Hora Ielelor mor in mod misterios. Grindina, inundatiile catastrofale, uscarea pomilor din aceasta perioada a anului sunt atribuite tot puterilor malefice ale acestor fapturi. La tara spre exemplu, daca un barbat ramine olog dupa ce s-a culcat pe cimp, satenii considera ca a fost pedepsit de Iele. Nici cei care dorm sub arborii considerati de Iele proprietate intangibila sau beau din izvoarele, din fantanile sau din iazurile lor ori din vasele de gospodarie care au fost uitate afara peste noapte, descoperite, nu scapa de razbunarea Ielelor. Pedepse cumplite primesc cei care refuza invitatia la hora sau care le imita gesturile ridiculizindu-le. Cine, din intimplare, le aude cintecul, ramane mut.

Rusaliile

La 50 de zile dupa Pasti poporul roman serbeaza, timp de trei zile sau o saptamina (diferentieri zonale), Rusaliile. Acestea sint personaje feminine cvasimalefice a caror existenta se petrece mai ales in vazduh, vara si in padure. Similar Ielelor, cu care uneori sint confundate, una dintre calitatile lor principale este dansul deosebit de frumos. Danseaza in aer sau pe pamint, noaptea, asezate in cerc, dar, daca sint zarite de un muritor sau daca, din greseala cineva calca pe locul pe care au dansat (acolo iarba este arsa), acesta se imbolnaveste foarte grav de o boala numita, in limbaj popular, „luat de Rusalii”.

Remedii magice

Remediul magic-ritual impotriva acestor boli il ofereau, in sudul tarii si in Moldova,Calusarii. Rusalii, latina Rosalia = sarbatoarea trandafirilor, constind in depunerea de trandafiri – rosae – pe morminte; rusaliile – femei fabuloase din categoria Ielelor, in mitologia romaneasca, fiicele lui Rusalim imparat; potrivit credintei populare, Rusaliile le iau oamenilor mintile. Acest mit – sarbatoare pagina – , a fost suprapusa ulterior peste sarbatoarea crestina postpascala (Pascha rosata sau Domenica rosarum) a Cincizecimii si devenita Duminica Rusaliilor cind casele sint imbodobite cu ramuri verzi. Sarbatoarea este legata de abundenta vegetala a verii. Caderea Rusaliilor este un dans frenetic cu prabusiri in somn hipnotic, practicat in Duminica Rusaliilor de femeile romance din zona Timoc, insa acesta este considerat mai degraba un caz izolat de datina locala. In Dobrogea romanizata, era obiceiul trandafirilor Rosalia de la sfirsitul primaverii, sarbatoare tinuta de credinciosi in relatie directa cu pomenirile din cultul mortilor.

Poporul a inventat si remedii impotriva actiunilor negative ale Ielelor, fie preventive – pelinul si usturoiul purtate la briu, in san ori la palarie – fie medical-exorciste: jocul caluseresc dansat pe trupul unui bolnav ide Ielei. Tot pentru a evita rabunarea Ielelor, se infige un craniu de cal in parul portii. Coregrafia este cel mai semnificativ atribut al Ielelor. Horele Ielelor par sa mosteneasca dansul Baccantelor. Aceasta forma de superstitie este de altfel atestata la multe popoare. Tacitus, in „Anale”, vorbeste despre un grup de romani care „cuprinsi de delir, se napustesc cu sabiile scoase asupra centurionilor”, dupa ce au vazut o Nimfa a unui izvor, goala, care „le-a dat sminteala si delir”. Un gen de Iele exista si in mitologia germanica, cu origine daneza: Elfii locuiesc in paduri si danseaza. Arborele lor preferat este arinul, ei avind insa si un rege, pe Erlkonig.

Dimitrie Cantemir despre iele

In „Descriptio Moldaviae”, Dimitrie Cantemir numea Ielele „nimfe ale aerului, indragostite cel mai des de tinerii mai frumosi”. Nu se cunoaste originea acestui mit. „Iele” nu este un nume, ci pronumele personal feminin „ele”, rostit popular. Numele lor real, tainic si inaccesibil este inlocuit cu simboluri atributive clasificate de obicei in doua categorii: epitete impartiale – Iele, Dinse, Dragaice, Vilve, Iezme, Irodite, Rusalii, Nagode, Vintoase si epitete flatante, cum sint Domnite, Maiestre, Frumoase, Musate, Fetele Codrului, Imparatesele Vazduhului, etc. In folclor, apar insa si nume individuale pentru iele, ca Ana, Bugiana, Dumernica, Foiofia, Lacargia, Magdalina, Ruxanda, Tiranda, Trandafira, rar Cosinziana. Aceste nume nu pot fi rostite intimplator, deoarece pot deveni invocatii periculoase. Fiecare vrajitoare cunoaste 9 dintre aceste pseudonime, pe care le poate utiliza in vraji. Poporul a consacrat si citeva sarbatori pentru Iele – Rusaliile, Stratul, Sfredelul sau Bulciul Rusaliilor, cele 9 joi de dupa Pasti, Marina, sf. Foca – ce trebuie respectate; cei care ignora aceste sarbatori vor avea de-a face cu minia Ielelor: barbatii si femeile care lucreaza in timpul acestor sarbatori sint ridicati in virtejuri de pe pamint, chinuiti si „smintiti”, la fel ca oamenii care au calcat locul batatorit de Hora Ielelor (in aceasta situatie cei vinovati sint prinsi in hora, intr-un dans demential care ii duce la nebunie), oameni si vite mor in mod misterios, apare grindina, se produc inundatii catastrofale, se usuca pomi, casele iau foc, alti oameni sint paralizati sau schiloditi.

Toti cei care au reusit sa invete si sa cinte cintecele Ielelor sint rapiti si dispar fara urma. Nici cei care dorm sub arborii considerati de Iele proprietate intangibila, sau beau din izvoarele, din fintinile sau din iazurile lor ori din vasele de gospodarie care au fost uitate afara peste noapte, descoperite, nu scapa de razbunarea Ielelor. Pedepse cumplite primesc cei care refuza invitatia la hora sau care le imita gesturile ridiculizindu-le. Cine, din intimplare, le aude cintecul, ramine mut.

Sfintele. Frumoasele. Fata Padurii

Sanzienele sunt niste flori de camp, galbene-aurii, cu inflorescente marunte, pline de polen aromind puternic a fan si a miere. La cea mai mica atingere, din ele se scutura o ploaie fina de aur, pentru ca sunt florile solstitiului de vara, iubitoare de soare, iar viata lor este scurta, de numai doua-trei saptamani, atata vreme cat astrul zilei se afla in taria lui. Imaginea lor suava le-a facut Doamnele Florilor, Sant-zianele (Sfintele zeite sau zane), poate si pentru ca parfumul lor nu seamana cu al nici unei alte flori si, totusi, il inglobeaza pe al tuturora. Dar in traditia populara, Sanzienele sunt si niste fapturi ireale, fantastice, numite Sfintele, Frumoasele, fapturi luminoase de aer, albe, frumoase, binefacatoare. Din cauza acestei denumiri, sunt adesea confundate cu Ielele, Maiastrele sau Vantoasele, care de regula sunt zane rele. Parerile specialistilor, dar si ale taranilor sunt extrem de amestecate cand este vorba despre Sanziene, incat, pana la urma, totul ramane cat se poate de neclar. Ca sunt diferite de Iele este absolut sigur, pentru ca au numai insusiri bune: fuioare de vant usoare in timpul zilei, noaptea se transforma in zane cu parul galben si rochii albe de abur, ce danseaza sub razele lunii (astrul celor nascuti in aceasta zi) prin gradini, mutandu-se de la un loc la altul, cantand pe sus, cu glasuri nemaiauzit de armonioase. Pentru ca sunt din alta lume si sunt atat de frumoase, cine le vede nu le crede si cine le-aude nu le raspunde. Despre ele se stie ca iau glasul cucului, pentru ca incepand de pe 24 iunie, cucul amuteste, pleaca in munte si se transforma in uliu pasaresc, razbunandu-se pe toate celelalte pasari cantatoare. In realitate, ziua exacta cand, cu adevarat, cucul pleaca, pierzandu-si orice speranta de recapatare a glasului, nimeni din lumea oamenilor n-o stie existand si exista o spusa foarte subtila in acest sens: Atunci va sti femeia gandul barbatului, cand va sti ziua cand pleaca cucul. Uneori, din mila, Sanzienele ii mai dezleaga limba sa cante o data sau de doua ori si dupa 24 iunie, dar bine ar fi daca nimeni nu l-ar auzi, fiindca numai de rau canta atunci, pentru cine-l aude.

Sanziene

La trei zile dupa solstitiul de vara, ziua incepe deja sa scada; orice inceput presupunand si existenta unui sfarsit. Intreaga vegetatie isi pierde cate putin sevele si aromele. De aceea, ultima zi de culegere a plantelor vindecatoare este ziua de Sanziene, fiind socotita pana la urma si cea mai buna zi din an, florile potentandu-si puterile si mirosurile inainte sa le inceapa declinul. Se spune ca din noaptea zilei de Sanziene, Fata Padurii rupe varfurile florilor, adica le ia puterea si se pisa pe ele, luandu-le mirosurile, ea fiind stapana absoluta a florilor de leac, a florilor rare, a celor magice, a apelor minerale si termale, a vanturilor, a muntilor, a codrilor, putand sa apara fie singura, fie multiplicata. Sanzienele sau sfintele zane ar putea fi ipostaza benefica a Fetii Padurii, Marea Zeita a vegetatiei – fiindca florile de Sanziene intra tot in patrimoniul ei. Dupa cum se vede, acest cult precrestin a fost foarte puternic din moment ce supravietuieste chiar si in zilele noastre.

Alte denumiri: ielele, sanzienele, frumoasele, sfintele, maiestrele, maiastrele, mandrele, soimanele, soimaritele, vantoasele, dansele, milostivele, milostivnicele, miluitele, zanele, rusaliile, dragaicele, domnitele, puternicele, nagodele, samovilele, valvele, iezmele, iroditele, musatele, fetele codrului, imparatesele vazduhului.

INTALNIRI CU IELELE

Relatarea despre Achim Roman

Achim, da din mana si-mi povesteste cum era copil normal pana la 11 ani si atunci, deodata, fara sa stie de ce, a ramas asa, fara sa se mai poata misca, fara sa mai creasca. De-asta are inaltimea unui copil si de-asta oasele au inceput sa i se deformeze, si nici un doctor n-a putut spune ce s-a intamplat de fapt.

Bietul Achim a fost paralizat timp de 19 ani, imobil ca un lemn urcat in pat. Abia putea vorbi, durerile ii strabateau trupul ca niste fulgere fara leac, dar atunci, in 1988, dupa ce s-a petrecut minunea, el s-a dat jos si a mers.

Aveam sa aflu ceva mai tarziu ca paralizia inexplicabila a lui Achim s-ar fi declansat intr-o noapte de primavara, cand, copil neastamparat, ar fi deranjat ielele, frumoasele noptii care danseaza in clar de luna, care impletesc coamele cailor si innoada crengile inflorite ale pomilor, si ielele l-ar fi pocit pentru ca le-ar fi vazut dansand. Nici un muritor nu le poate vedea fara a plati pret greu.

Misterele padurii Drocaia

Dincolo de Jiu, intre dealurile din vestul Olteniei, exista o padure plina de arbori seculari si legende stravechi. Iele, clopote care se aud din pamant, izvoare cu puteri fermecate, stejari care cresc intr-un an cat altii in sapte infioara si azi lumea crepusculara a unui sat ingropat in saracie si in uitare. La granita dintre Campia Bailestilor si-a Blahnitei, pamantul incepe sa creasca si sa dospeasca, transformandu-se in spinari rotunde de deal. Indesite si insirate sub lumina seaca a iernii, par o turma de animale matusalemice, asteptand Judecata de Apoi. Locul pare fara timp si fara istorie: doar vanturi iuti si vartejuri usturatoare de praf, sate agatate pe sfori de vai, case pipernicite si cateva sperietori mancate pana la ultimul pai, de stolurile flamande de ciori.

Blestemul (copilul crescut de Muma Padurii)

Cand copilul avea doar cativa ani, o parte dintre osteni, condusi de un raufacator, s-au rasculat impotriva parintilor sai, pentru a pune stapanire pe locuri si pe averi. Spre groaza baiatului, care a reusit sa fuga in padure, nelegiuitii i-au omorat parintii chiar langa izvorul Tutur, aproape de mormantul bunicilor. Inainte de a inchide ochii pe veci, nefericita mama a blestemat acele meleaguri ce nu cunoscusera pana atunci rautatea si crima, astfel ca nimeni sa nu se mai bucure de bogatia si frumusetea lor. Legenda spune ca izvorul a secat vreme de sapte ani, iar pe locul crimei a crescut un gorun care exista si acum. Marimea sa, ce se apropie de inaltimea unui bloc cu mai multe etaje, este de-a dreptul fantastica. Deschiderea ramurilor face de jur imprejur un cerc cat o poiana, in care pe timpul verii nu creste nimic, nici macar iarba, iar toamna si iarna rasare muschi.

In cei sapte ani cat izvorul a fost secat, aceeasi legenda spune ca baietelul ar fi fost crescut de Muma Padurii, iar ielele au devenit surorile lui. De la el s-au tras, pana in secolul al XIX-lea, cele sapte generatii de haiduci din padurea Drocaia, ale caror sapte capetenii au purtat cu nestramutare acelasi nume: Cretu – in amintirea orfanului salbaticit.
Calauza noastra ofteaza: �Asa s-au amestecat binele si raul pe aceste meleaguri, iar de atunci inainte, parca se da o lupta pe viata si pe moarte intre iubirea intemeietoare si blestemul ce i-a urmat.

Barbatul furat de iele

Satul de astazi imbatraneste si moare vazand cu ochii, desi mai sunt vreo trei sute si ceva de fumuri – cum se spune cand se face numaratoarea familiilor. Singura legatura cu lumea mare e rata care merge si vine o data pe zi, la si de la Craiova. Aici e capatul liniei. Cand ajunge in Gogosu, rata e insa goala. Nimeni nu pleaca si nu se intoarce de la oras. Iar cand pleaca, pleaca definitiv… In sat exista doar doua televizoare si tot atatea aparate de radio. Unele case nici nu sunt racordate la curentul electric! De aceea, in bezna noptilor de aici, se vad foarte bine luminile enigmatice care umbla prin padurea Drocaia, din cand in cand. Oamenii n-au nici macar moara. Se duc sa macine in satul vecin. Trec dealul prin marginea padurii, pe care o ocolesc cu teama, si ajung la Cernatesti, de unde au grija sa se intoarca inainte de lasarea intunericului. La biserica se fac doar cateva botezuri pe an. In schimb, in fiecare luna au loc trei-patru inmormantari. Sunt sateni care n-au mai iesit din comuna de peste douazeci de ani… In acest loc pierdut si uitat al Olteniei, imparateste o saracie rupta parca din alt veac. Si peste toate, se mai astern si misterele padurii Drocaia, tesand o atmosfera halucinanta, crepusculara, caci satul se invecineaza cu supranaturalul, in fiece zi…

Maria Barbu are 80 de ani si este vaduva de aproape doua decenii. Locuieste in cea mai veche casa din comuna, aflata la final de viata, ca si stapana ei. Femeia are o pensie de 150.000 de lei pe luna… De la mijlocul verii pana spre toamna, se hraneste cu poame salbatice, culese din padure, de unde isi aduna si vreascuri, ca sa nu moara iarna de frig. Se considera norocoasa atunci cand gaseste prin vreun tufis un iepure mort de batranete sau un fazan degerat. Ii aduce acasa si ii gateste. Acelea sunt singurele zile din an cand se infrupta din carne! In timp ce vorbeste, batrana plange intruna, cu lacrimile siroind pe obraz. Vorbele i se ineaca in suspine cand povesteste ca barbatul ei a disparut in padure, acum aproape douazeci de ani… L-au furat ielele lui Cretu, ca n-aveam copii, si el era om in putere, tare chipes. L-am visat de mai multe ori, legat de un gorun, cu femei despuiate, care jucau in jurul sau. I-am facut parastase, cu toate ca militia nu mi-a dat hartie ca e mort. L-am rugat pe fostu popa sa facem o slujba de dezlegare in padure, dami-a spus ca i-e frica de secretaru de partid si de militian, sa nu ne bage la vrajitorie. Au facut ancheta lunga si ziceau ca l-or fi omoratara tiganii veniti la furat lemne. Dac-o fi asa, nimeni nu stie unde l-or fi ingropat. Io cred ca l-au furat ielele, ca nu-l dovedeau pe el tiganii la lupta. Abia dupa Revolutie imi dadura certificatu ca sa pot lua pensie de urmas, da mor de foame, maica. De ce-o fi nimerit omu meu in padure, taman intr-o zi cand stapanea raul?

Povestile Dadei Anica
– Rotita de la carucioara ielelor –

Dada Anica are mai bine de 90 de ani si nu sufera de nici o boala. Ii e ciuda, doar, ca oamenii nu o mai iau in serios cand spune ca ar vrea si ea sa mearga la sapat porumbul sau la pescuit in baltile dintre Borcea si Dunare, asa cum facea in tinerete: „Pe vremea mea, injunghiam campurile, nu alta!” – spune privind cu tristete pe fereastra blocului urias din Capitala, unde locuieste acum, la o nepoata.

Dada Anica s-a nascut in satul de langa Crucea de leac, la Roseti, si a fost botezata de un cioban ardelean care iernase cu turma in satul lor. De cand s-a pomenit copila, Dada Anica isi aminteste ca in fiecare an, de ziua Izvorului Tamaduirii, tot satul, in par, si oameni veniti de aiurea, umpleau campul din jurul Crucii de leac, cautand tamaduirea trupului si a sufletului.

<< Spunea mama mea, care a fost doftoroaia satului, cum se face, de Izvorul Tamaduirii, un mestesug pentru dezlegarea farmecelor si a bolilor, cu rotitele de la „carucioara ielelor”. Mama mea a vazut carucioara ielelor. Intr-o seara, tarziu, de frica tatei, care venise beat acasa, mama s-a ascuns in cotlon, ca era rece, de-acuma, pana ce tata s-ar fi astamparat si ar fi adormit. Cotlonul era o vatra de caramizi puse in mijlocul tindei, peste care se punea ceaunul in care fierbea mancarea. Deasupra cotlonului era un cos urias, ca o hota, care se ingusta pe masura ce urca spre acoperis. Asa ca mama, ascunsa acolo, vedea pe horn cerul cu stelele. Si, cum sta ea acolo si se uita, a auzit un cantec subtirel si neasemuit de frumos. Cand, ce crezi? Pe marnea hornului a vazut trei zane mici, ca niste papusi, asa, de-un cot de inalte, care cantau si se roteau intr-o hora, plutind, fara sa atinga cosul. Femeile batrane din sat spuneau ca acelea sunt ielele si vin in noptile cu luna plina si se rotesc pe deasupra acoperisurilor caselor, cantand asa de frumos, ca un cor de ingeri. Si cine le aude, primeste un dar lecuitor: o rotita de la carucioara ielelor. Si cand mama s-a dezmeticit din cantecele acelea ce-o fermecasera, s-a pomenit ca ii cade in poala, pe horn, o rotita de lemn, ceva mai mare ca o moneda de 100 de lei, bombata pe ambele parti. Aceea era o rotita de la carucioara ielelor si cine mai avea in sat asemenea rotite, puneau patru la un loc, intr-un vas cu apa neinceputa, si le lasau noaptea la lumina stelelor, in noaptea dinspre ziua Izvorului Tamaduirii. Si a doua zi dimineata, scoteau rotitele, isi lua fiecare inapoi rotita lui, si se spalau animalele si oamenii bolnavi, sau care aveau farmece, cu apa aceea, si ei se vindecau. Iar mama mea a zis ca n-a mai auzit niciodata asa cantece frumoase cum cantau ielele acelea.” >>

In mod ciudat, pe masura ce imbatraneste si mai mult, Dadei Anica amintirile din copilarie ii vin mai navalnic si cu tot mai multa claritate, mai clare chiar decat cele ce s-au intamplat cu doar 20 sau 30 de ani in urma. Daca ai avea timp s-o asculti, ti-ar povesti ore intregi, fara sa se opreasca, despre nazbatiile ei din copilarie, despre lumea fascinanta dintre baltile Dunarii si Baragan, despre oamenii din satul sau. Chiar daca trupul slab si uscat n-o mai asculta ca in tinerete, cu ochii albastri si iscoditori tot cata sa prinda firul vremii, convinsa fiind ca va trece de suta de ani, asa cum au facut si bunicele si strabunicele sale.

Babu, inteleptul din Gura Raului

La 81 de ani, dupa o viata petrecuta pe varful muntelui, langa oi, Nitu Stef stie randuielile vazute si nevazute ale lumii, de parca ar sta de-a dreapta lui Dumnezeu. In satele din Marginimea Sibiului, Babu inseamna mos, al batran, un om intelept, credincios, trecut prin toate ale vietii, respectat si stimat. Babu este cel care intelege vremea si timpurile. Cel care stie. Babu este o institutie.

Despre Maiestre

Si eu am auzit odata Maiestrele, numai ca nu le-am vazut. Ca daca le vedeam, nu mai eram aicea sa povestesc. Ba eram pocit sau paralizat. Eram acolo, aproape de sat, cu oile la strunga. Erea pa toamna. Dormeam pa o cojoaca aproape de zorii zilei, cand canta cocosii. Se-mpreuna zorile. Atunci am auzit ca prin vis un cantec ceresc si cand deschid ochii, vad miscand pe sus ceva, ca un fum. Ca o frunza pe boare mergea de lin. Si-am zis: Astea-s Maiestrele!. Erau sus, cat biserica. Am inchis ochii sa nu le vad. Stiam bine ce-i, din batrani. Si cantaau, cantau cantec ce nu s-o auzit pe asta lume. Cantau de deasupra si eu sedeam asa, cu ochii stransi, in cojoaca, si ascultam. Or cantat pe deasupra, poate jumate de ceas, poate mai mult, pana or rasarit zorile. Si dupa ce-or rasarit, numa atuncea am deschis si eu ochii. Acuma s-o rait lumea. Duhurile ceresti nu-s ca in alte vremi. S-or dus si nu s-or mai inturna pana-i veac.

Proorocul din varful dealului

La capatul nordic al tarii, in Maramuresul invelit in paduri si in pajisti inmiresmate, traieste un om care a fost in Rai. E prieten cu ingerii, vorbeste cu mortii si aduce mesaje de pe lumea cealalta, fiind rapit in duh de pe vremea cand era doar copil. Astazi, IOAN SURDUC are 68 de ani si o familie numeroasa. Modest, retras, accepta foarte greu sa vorbeasca, pentru ca nu vrea sa-l manie pe Dumnezeu cu trufia lui. Dorinta lui cea mai mare este sa traiasca in pace, ferit de curiozitatea si zarva lumii, care il asupresc. In casa lui vecina cu cerul, asezata pe-un varf de deal, Ioan Surduc isi asteapta cu seninatate sorocul, pentru a se putea intoarce pentru totdeauna in Rai.

Hora de ingerite

Pe la 12 ani, Ioan Surduc incepea sa semene a „flacaias” si mergea cu vitele la pascut prin poienile inalte de pe dealul Pitpoghirului. Uneori se auzeau bubuituri indepartate, de la tunuri, dar razboiul nu prea se simtea pe acea vale, izolata la capatul lumii. Intr-o zi tarzie de toamna, cand padurile incepusera sa fie arse de brume, Ionica Surduc a trait minunea vietii sale. Pe neasteptate, el a fost „rapit in duh”, aidoma apostolului biblic! „Eram pe un plai moale si mangaiam vitele. Soarele ardea bland. Dintr-o data, tot seninul s-a tulburat… A venit peste mine un vartej, plin cu frunze ruginii, care m-a cuprins ca un fior. Dupa cateva clipe, m-am trezit intr-o poiana unde nu mai era toamna. Totul stralucea si am vazut in jurul meu o hora de ingerite! Nici nu stiu cum sa le zic… Erau, parca, pe jumatate zane, pe jumatate ingeri. Cantau asa de dulce si se leganau in jurul meu, ca nu-mi venea sa cred! Apoi, am vazut in fata mea pe „Fata Padurii”, cum ii ziceam noi, in copilarie, celei mai frumoase zane din povesti, dar Ea semana cu Maicuta Domnului. Nu stiu daca era asa… Numai mie mi s-a parut, dar asa simteam! Chipul acela avea atata iubire, ca nu l-am uitat toata viata. Apoi, la marginea poienii, in spatele horei de ingerite, l-am vazut pe Nicolae Taficiuc, un consatean, mult mai tanar decat tata, care tinea in mana o firimitura de lumanare, arsa pana la capat. Nu stiu cat a durat totul, dar m-am trezit culcat pe iarba, pe plaiul tomnatic, fara vite!”.

Ionica Surduc a fugit acasa, ingrijorat de soarta vitelor, dar si emotionat de ceea ce se petrecuse cu el. Parca fusese un vis de cateva clipe… Cand a ajuns in batatura, mama-sa a izbucnit in plans si si-a facut sapte cruci, imbratisand flacaiasul. Atunci a aflat, de-a dreptul uluit, ca fusese dat disparut in sat, de aproape doua zile!! Toti ceilalti trei frati – Petre, Mihai si Nicolae – plecasera sa-l caute, cand au vazut ca se intorc vitele singure acasa, pe inserat, dar nu ii dadusera de urma pe nicaieri, desi colindasera toate dealurile si poienile. „Primul lucru pe care l-am spus, cu glas tare, de fata cu toti, mi-l amintesc si astazi: „Inseamna ca am fost plecat de pe lumea asta pe lumea cealalta, dar acolo cateva clipe fac cat doua zile…” Dupa ce le-a povestit mamei si fratilor sai ceea ce i se intamplase, acestia au ramas cu gurile cascate si s-au crucit, caci nu mai era de gluma. In aceeasi seara a venit la ei, plansa si cu o broboada neagra, batrana mama a lui Nicolae Taficiuc, sa-i roage pe baieti sa traga clopotele, fiindca fiul ei murise cu cateva ceasuri mai devreme… De atunci, lui Ioan Surduc i s-a spus „proorocul” si vestea s-a raspandit in tot satul!

Sursa: www.spiritelenaturii.go.ro

23 iunie 2013/de admin

DEZVOLTARE PERSONALA, EVOLUTIE SPIRITUALA, INGERI, MAESTRII SPIRITUALI ASCENSIONATI, MAGIE, MISTERE, RELIGIE, TEORIA CONSPIRATIEI, Uncategorized, VEGHETORII, VIATA IN UNIVERS, ZEI

Creatorii Matricei, Egregori si Universul Holografic

Creatorii Matricei, Egregori si Universul Holografic

NOTA : Autorul articolului a facut o eroare fundamentala de interpretare, probabil neavand cunostintele si experienta necesare pentru subiectul vast pe care l-a atins in articol. Eroarea consta in confuzia intre ceea ce se numeste popular „demon” si „inger” sau ierarhii ceresti. Egregorii de grup pot fi conectati si sunt de cele mai multe ori, demoni. DAR, demonii nu sunt ingeri, nici macar ingeri cazuti.

Cuvantul Egregor nu reprezinta Nefilimii iar Nefilimii nu sunt demoni, ci din punct de vedere spiritual, Spirite pur si simplu. Orientarea lor pozitiva sau negativa nu este ceva ce poate tine de o generalizare la modul absolut, atat timp cat, ca si orice alt Spirit creeat si acestia au liber arbitru. Articolul este bun, de aceea l-am si postat, dar vreau sa se inteleaga foarte clar faptul ca nu suntem de acord cu interpretarea conform careia Egregorii si/sau Nefilimii sunt demoni sau fiinte bestiale.Veghetorii si sunt „fiinte teribile” da, dar nu de natura bestiala.

Anca Bogdan & Catalin Bogdan

ARTICOL

Daca universul nu este nimic mai mult decat o minciuna holografica, nu-i asa ca aceasta ne da noua tuturor, permisiunea de a ne tese propriile minciuni in panza universului? La fel ca fiii lui Seth, creatorii iluziei. Ce anume le da lor acest drept si noua nu? Ei bine, un singur lucru: ei stiu ca totul este lipsit de importanta, in timp ce noi nu putem accepta asta, desi obisnuim sa discutam despre aspectul holografic al lumii.

Criticam ordinea impusa de Lumea Noua ce isi implanteaza minciunile si inselaciunile, o uram, dar in acelasi timp afirmam cu tarie ca realitatea nu exista in maniera in care crede omul. Logic vorbind, daca toti traim intr-o realitate produsa de altcineva, la fel ca in celebra serie Matrix, dar impartasim aceleasi abilitati, nu putem oare sa ne smulgem din acea realitate acceptand ca jucam cu totii intr-o piesa de teatru? Toate particulele pretind ca sunt separate de intreg – societatile secrete stiu asta, asa ca am putea la fel de bine sa ne jucam jocul cot la cot cu ele.

Si cum facem asta? Prin conectarea constiintei noastre la crearea si dezvoltarea unui nou EGREGOR in plan astral, a unui arhetip si prin permiterea altor constiinte sa isi planteze emotiile si intentiile in noua entitate. Termenul de “egregor” vine din limba greaca de la “egregoroi” care tradus in engleza inseamna supraveghetor. Eliphas Levi ii considera “ finte teribile”, tati ai lui Nephilim. Conform spuselor lui Levi, supraveghetorii nu au niciun fel de mila pentru oameni, nefiind practic constienti de existenta noastra. Egregorii, ingerii, sunt astfel eterni, mult mai puternici decat omul, putand sa faca orice vor, cu toate ca au nevoie ca omul sa existe.

Podul de trecere intre un supraveghetor si un Nephilim este intentia constienta a umanitatii. Folosindu-se de constiintele acestora, arhetipul din planul astral creste si se dezvolta dupa care capata in planul astral o minte proprie. Acest egregor se separa de ceilalti prin definitia data de cei care aleg sa-l faca real, stabilindu-i contururile, hotarand ce reprezinta si ce nu reprezinta. Atunci cand se materializeaza in realitatea curenta, egregorul devine echivalentul unui inger ce cade din rai pentru a poseda mintile femeilor si barbatilor.

Este Nephilim, cel mentionat anterior, cel pe care evreii il vroiau distrus in marele potop. Este acelasi Nephilim pe care popoarele actuale incearca sa il extermine, punandu-si sperantele intr-o lume noua care sa se ridice din cenusa anului 2012.

Pasii pentru crearea unui egregor au fost tinuti ascunsi de oamenii de rand , dar folositi in actele oculte, magice, ritualice care deschideau portaluri si permiteau creatiilor mentale sa paseasca. De exemplu, se spune ca aparitia omuletilor cenusii ar fi rezultatul ritualului lui Aleister Crowley, care a intrat in contact cu fiinta numita LAM. Contactul dintre Crowley si LAM a fost asociat de atunci cu contactul dintre oameni si omuletii cenusii. Sa fi fost oare acest portal dintre astral si material, de vina pentru expreientele ulterioare cu omuletii censuii?

Magia ritualica – crearea supraveghetorilor a fost mereu asociata cu magia neagra. V-ati intrebat vreodata ce inseamna de fapt aceasta latura intunecata si de ce oamenii se simt atat de atrasi de ea? La baza, scopul acesteia este de a demonstra ca totul este interconectat si ca omul este parte din tot : bine si rau. Scopul ritualurilor este de a ne elibera de sentimentul de limitare, fortand omul sa faca parte din mai mult decat este obsinuit.

Inaintea ritualurilor, omul are o abilitate mai mica de a crea. Apoi, incepe sa se simta imputernicit intrucat a facut ceva ce nu vroia sa faca. Vina organizarii unor asemena ritualuri trebuie depasita, dar odata ce indivizii isi vand sufletele in timpul ritualului sunt din ce in ce mai liberi sa creeze egregori si sa interactioneze cu ei.

Care este de fapt scopul acestor ritualuri? Ele determina conectarea cu tine insuti preschimbandu-te si ajutandu-te sa faci lucruri de care inainte nu erai capabil. Experimentele ca acestea largesc orizonturile si e fac sa contientizam ca facem parte din ceva mai mare, diminuand distanta om – Creator.

Invataturile religiilor nu fac decat sa iti ofere reguli si parametri intre care iti este ingaduit sa traiesti. Acestea te limiteaza si te conecteaza la un singur egregor care ajunge cu timpul sa te priveze de abilitatile proprii. Cand intervine indoctrinarea, acel egregor te poseda stergandu-ti contiinta si inlocuind-o cu a lui. Este nevoie de ritual pentru a sparge aceste constrangeri si a-ti deschide mintea.

Creatia implica, inevitabil, dualitate. Neacceptarea aspectului dual al creatiei tale te face un creator mai putin eficace. Orice scriitor sau scenarist care si-a vandut opera ar fi de acord. Creatia trebuie sa fie echilibrata, produsa de o constiinta care sa distruga barierele, sa lase ambele parti sa se imbine armonios.

Realitatea pe care o poti vedea, simti, mirosi, atinge si experimenta nu ar putea exista intr-o lume in care s-a stabilit deja ca totul este parte din tot. Pentru a crea realitate, trebuie sa creezi o forma-gand, o entitate dependenta de existenta contiintei tale, tu fiind cel care stabileste limitele. Entitatea poate fi creata si de un grup de persoane a carei energie colectiva actioneaza ca un fel de baterie uriasa.

Constiinta ta ii ofera formei-gand putere la fel cum entitatea, la randul ei iti daruieste o oarecare putere izvorata din siguranta de a avea un scop. Sacrificiul pentru bine este un bun exemplu de posedare de catre un egregor, acesta curatandu-ti mintea de orice alte perceptii si inlocuindu-le cu una singura. Credeti ca pasarile dintr-un stol sunt sperate de stolul in sine? Dificil de spus, la fel de dificil cum este sa ne dam seama daca credinciosii catolici sunt separati de Biserica Catolica. Institutia este mai puternica decat omul, dar se bazeaza pe existenta lui.

Cand mai multi oameni formeaza un grup avand la baza un scop comun, acest lucru duce la formarea unei minti colective care prinde viata si care este mult mai complexa decat suma partilor ei. Supraveghetorii exista in planul astral, dar in momentul in care se amesteca cu contiintele oamenilor se transforma intr-un fel de oameni-zei ( JK ROWLING le-ar spune sange-mali : )) ).Probabilitatea existentei reale a acestor forme-gand in planul astral este un subiect deschis pentru interpretare si opinie personala.

Cunostintele despre crearea egregorilor au fost mereu tinute la distanta de oameni. Ceea ce nu s-a tinut insa secret a fost existenta lor, deoarece creatorii de egregori stiu cat de puternice ar fi devenit creatiile lor “ajutate” de mai multe minti increzatoare. Astfel reuseau sa detina controlul asupra milioane de minti si inimi care capatau scop prin perpetuarea idealurilor egregorului.

Entitatile acestea obisnuiesc sa caute putere, dorind cu disperare sa detina controlul. Credeti ca Biserica Catolica inca mai slujeste omul sau rolurile s-au inversat? Nephilim cauta existenta eterna si munceste ca sa o obtina. In momentul in care lucrezi pentru Microsoft, iti doresti ca acesta sa fie puternic. Dorinta ta este absorbita de catre egregor si folosita in scopul existentei eterne fara macar ca tu sa stii ca ti-ai sacrificat contiinta la altarul unei zeitati.

Tu nu vezi decat o entitate foarte puternica care se manifesta in inimile si mintile a milioane de oameni, fara sa realizezi ca tu esti cel care a facut-o sa fie asa. Omul este cel mai mare dusman al lui insusi. Probabil doar universul este capabil sa mai distruga aceste entitati prin evenimente catastrofice sau prin cine stie ce alte mijloace necunoscute.

Si atunci de ce sa cream daca rezultatele se transforma in monstri? Pentru ca acest lucru ne ofera ocazia sa experimentam, sa ne intelegem constiinta si sa visam vise noi. Cum am putea visa despre motociclete daca nu le-am experimentat niciodata? Ce anume am visa daca nu ar exista o viata materiala asupra careia sa reflectam? Acesti monstri astrali sunt indispensabili. Ei creeaza pentru noi o rezistenta. De fapt noi ne cream propria rezistenta.

Este dreptul nativ al fiecaruia dintre noi de a crea, si acest dar este cel care ne va ajuta sa ii distrugem pe cei care ne-au inconjurat, precum un tren indreptat spre stancile intunecate ale eternului abis. Fii creator, nu doar un vad plin cu gandurile si credintele egregorilor existenti deja in jurul tau. Tu poti gusta noul, poti sa-l deti, sa-l posezi. Zeul colectiv de deaspra poate alege pleava de grau atunci cand noi nu suntem capabili. Ti-a dat un scop in viata: nevoia arzatoare de a crea. Nu da cu piciorul in el!

Sursa: dezvatatorul.blogspot.com

Mai puteti citi despre Egregori aici: http://www.evolutiespirituala.ro/blog/egregori-oameni-moarte-entitati-energii/

19 iunie 2013/de admin

DEZVOLTARE PERSONALA, EVOLUTIE SPIRITUALA, SANATATE, SPIRITUALITATE, Uncategorized

Mâna Maicii Domnului – o plantă cu miros divin şi proprietăţi miraculoase

Mâna Maicii Domnului – o plantă cu miros divin şi proprietăţi miraculoase

Caprifoiul (Lonicera japonica), numit în popor şi mâna Maicii Domnului, este o plantă originară din ţările asiatice (Japonia, China, Coreea) fiind cunoscută la noi pentru florile albe şi delicate cu parfum suav şi îmbătător, ce înfloresc încă din timpul primăverii până vara târziu. Este o plantă căţărătoare, care poate creşte până la 10 metri sau chiar mai mult, are frunze verzi simple, iar florile albe îşi schimbă culoarea după câteva zile în galben pal. Planta a fost cunoscută încă din vechime având mari proprietăţi vindecătoare pentru multe boli şi afecţiuni. Un vechi proverb român spunea: ,,Cum să moară omul, dacă are salvie în grădină”. În tradiţia populară se spune că proprietăţile vindecătoare ale acestei plante se datorează Fecioarei Maria, care fugea cu Pruncul Iisus în braţe fiind urmărită de soldaţii regelui Irod. Când Fecioara Maria a cerut florilor de pe câmp să o ascundă, prima plantă care i-a sărit în ajutor a fost caprifoiul, care a adăpostit-o printre bogăţia de frunze şi a scăpat-o de urmăritori. Drept mulţumire Maica Domnului a binecuvântat-o zicându-i: ,,De astăzi înainte şi până în veşnicie, tu vei fi floarea preferată a oamenilor. Îţi dau puterea să vindeci pe om de toate bolile şi să-i salvezi de la moarte aşa cum ai făcut tu pentru mine”. Caprifoiul nu este o planta mofturoasa, prefera zonele in care este expusa direct la soare, dar creste bine si in penumbra. Solul nu este foarte important, dar cele mai multe varietati cresc cel mai bine in sol cu pH neutru si drenaj bun. Se planteaza primavara, in martie-aprilie si infloreste de obicei in perioada aprilie-august. Mai mult, florile au o mare valoare terapeutică. Datorită proprietăţilor antibacteriene naturale şi antiinflamatorii, acestea au fost folosite ca medicament în medicina chineză din antichitate şi până în prezent pentru a trata febra şi a elimina toxinele din corp. Datorită proprietăţilor antivirale puternice, caprifoiul a fost planta medicinală the top folosită în China în timpul epidemiei de SARS. Florile se recoltează cu precădere primăvara sau la începutul verii când floarea este încă în stadiul de boboc. În medicina tradiţională chineză, se spune că această plantă acţionează asupra meridianelor stomacului, plămânilor şi intestinului gros. De aceea, decoctul din floarea de caprifoi este indicat la tratarea febrei acute, durerilor de gât, durerilor de cap, dizenterie, urinare dureroasă, tratarea rănilor dureroase, sau pentru abcese mamare, abcese intestinale sau tratarea ochilor umflaţi. Nu se recomandă folosirea decoctului dacă sunteţi răciţi, aveţi o digestie proastă sau diaree. Pentru prepararea decoctului folosiţi între 9-15 grame de plante la 300 ml de apă. Caprifoiul deţine capacitatea de a încetini procesul de coagulare a sângelui. Unii experţi cred că floarea de caprifoi poate scădea tensiunea arterială, ajută la tonifierea inimii şi reduce nivelul colesterolului din sânge. Poate calma crampele şi are un efect benefic asupra artritei şi reumatismului. Acesta este, de asemenea, utilizată ca un tratament pentru mai multe tipuri de afecţiuni ale pielii, cum ar fi acnee, răni, abcese, cicatrici, etc. Pentru estomparea pistruilor şi petelor de vârstă se recomandă folosirea infuziei reci de flori de caprifoi. La un litru de apă, se adaugă o ceşcuţă de flori de caprifoi şi se lasă apoi la macerat peste noapte. A doua zi se strecoară, iar cu loţiunea obţinută se dă apoi pe faţă, decolteu sau alte zone cu pistrui sau pete. Datorită aromei dulci şi parfumului deosebit, florile de caprifoi se pot folosi ca adjuvant în combinaţie cu ceaiul verde. Se recomandă precauţie în cazul persoanelor alergice, femeilor însărcinate şi celor care alăptează.

Sursa : epochtimes-romania.com

ROXANA DOBRE, A.M.PRESS

18 iunie 2013/de admin

DEZVOLTARE PERSONALA, EVOLUTIE SPIRITUALA, SANATATE, SPIRITUALITATE, Uncategorized

Ce este GLUTATIONUL si care este rolul lui in organismul nostru?

Ce este GLUTATIONUL si care este rolul lui in organismul nostru?

Glutationul este o substanta care exista deja in organismul nostru. Pana in anii ’70 – ‘80, oamenii de stiinta din domeniul medical nu au stiut cum sa ridice nivelul de glutation din celule, desi de existenta lui se stia inca din anul 1888. In prezent, pe www.pubmed.gov , site unde sunt publicate studiile medicale, exista peste 90.000 de referinte la glutation. Studiile evidentiaza importanta cresterii nivelului de glutation in organismul uman, precum si impactul glutationului asupra sanatatii celulare.

Glutationul creste nivelul de celule T citotoxice din limfocite, neutralizeaza radicalii liberi, este un puternic antioxidant ce ajuta si reglarea nivelurilor celorlalti antioxidanti. El detoxifica ficatul, eliminand 12 carcinogeni cunoscuti din celule, suprimand in acelasi timp cresterea tumorilor.

Un nivel scazut de glutation e prezent la indivizii imunocompromisi, cei cu boli neurodegenerative, cum sunt scleroza multipla, SLA, Alzheimer si Parkinson, ateroscleroza, cataracta, diabet, in cazul distrugerilor provocate de medicamente farmaceutice, la cei cu cancer si la bolnavii de SIDA cu rata scazuta de supravietuire.

Glutationul este o tripeptida care trebuie produsa in interiorul celulelor. Glutationul administrat oral nu are niciun efect. Limitarea substratului de sinteza a glutationului este determinata de aminoacidul cisteina. Cisteina administrata oral este rapid catabolizata in tractul gastrointestinal si este toxica. Nivelul de glutation din celule este afectat de bolile cronice, expunerea la radiatii, poluanti si toxine, medicamentele farmaceutice care pot afecta ficatul, activitatea radicalilor liberi (stresul oxidativ), infectii, rani, traume, activitate atletica intensa. Nivelul acestuia scade odata cu varsta.

Glutationul, denumit si “proteina vietii” este o tri-peptida care contine o neobisnuita legatura intre aminoacizii cisteina, glicina si acid glutamic. Glutationul are functie de coenzima in numeroase reactii de oxidoreducere. Acesta foloseste ca antioxidant, reactionand cu agentii oxidanti potential periculosi, oxidandu-i. Acest lucru este important in functionarea normala a proteinelor, hemoglobinei, lipidelor membranare. Nivelurile ridicate de glutation in sange sunt asociate cu longevitatea.

Ficatul este cel mai mare depozit de glutation, dar in concentratii mari glutationul se gaseste si in splina, rinichi, pancreas, cornee. Nivelul celular al glutationului este stimulat de acidul alfa lipoic, glutamina, colostru, seleniu si vitaminele C, B6 si B2. Eficienta vitaminelor C, E si a coenzimei Q10 depinde de nivelul de glutation din organism.

Efectele benefice ale glutationului:
1. este principalul antioxidant endogen produs de celule, participand direct la neutralizarea radicalilor liberi si a compusilor oxigenului reactiv, precum si la mentinerea antioxidantilor exogeni, cum ar fi vitaminele C si E in forma lor redusa (activa).

2. antitumoral exceptional: reduce mutatiile ADN-ului determinate de substantele cancerigene, prin sustinerea fazelor I si II de detoxifiere enzimatica;

3. prin conjugare directa, detoxifica multi compusi xenobiotici (compusi straini) si substante cancerigene, atat de origine organica cat si anorganica; inhiba absorbtia si favorizeaza eliminarea din organism a metalelor grele, fumului de tigara, pesticidelor, fungicidelor, hormonilor in exces, colorantilor alimentari, detergentilor, supradozelor medicamentoase;

4. reduce efectele toxice ale chimio si radioterapiei, expunerii la radiatii ionizante, explorarilor radiologice;

5. protejeaza impotriva efectului mutagen al radiatiilor ultraviolete;

6. previne aparitia si reduce evolutia hepatitelor, cirozelor si a cancerului hepatic prin puternica actiune detoxifianta (leaga poluantii toxici si carcinogenii din ficat si ii transforma din substante liposolubile in componente hidrosolubile pe care le elimina pe cale urinara);

7. stimuleaza detoxifierea limfei prin eliminarea toxinelor pe cale biliara;

8. antioxidant intracelular: este unul dintre cei mai puternici si mai importanti antioxidanti ai organismului; este numit “antioxidantul miraculos”; stresul oxidativ produs prin deficit de glutation are un rol major in patogenia cancerului, astmului, bronsitei cronice, emfizemului, fibrozei chistice, mucoviscidozei pulmonare, autismului, deficitului de atentie si hiperactivitate, bolii Parkinson, maladiei Alzheimer, SLA, sclerozei multiple, schizofreniei, dischineziei tardive;

9. protejeaza impotriva leziunilor si a emboliilor cerebrale, bolii Crohn, infectiei cu Helicobacter pylori, enterocolitei, pancreatitei (si a celei de etiologie alcoolica), infertilitatii masculine, etc.

10. protejeaza impotriva leziunilor din sindromul de ischemie – reperfuzie

11. imunomodulator- puternic antiviral in infectii cu virusul Herpes simplex 1, HIV, virusul Epstein Barr, virusurile hepatitice; sustine reactia de aparare impotriva infectiilor rezistente la tratamentul alopat;

12. adjuvant in tratamentul sindromului de oboseala cronica si al fibromialgiei;

13. benefic in tratamentul degenerescentei maculare; reduce riscul aparitiei cataractei (cristalinul are un mecanism propriu care faciliteaza captarea glutationului; aparitia si evolutia cataractei sunt favorizate de scaderea nivelului de glutation);

14. reduce formarea placilor ateromatoase in hipercolesterolemie;

15. stabilizeaza si mentine nivelul glicemiei in diabetul non-insulinodependent, asigura protectie fata de afectiunile renale, cardiovasculare, cerebrale conexe diabetului;

16. protejeaza impotriva hipoacuziei produse de traume sonore;

17. adjuvant in stari casectice (stare generala proasta, care se manifesta prin tulburarea functiilor organismului, scadere marcanta in greutate, anemie extrema, hipotermie, etc.);

18. creste performantele atletice;

19. dermatoprotector (psoriazis, dermatita de contact);

20. reduce dependenta de droguri si de alcool si elimina fumul de tigara din organism;

21. este esential pentru capacitatea sistemului imunitar de a-si exercita intregul sau potential, de exemplu: (I) antigen modulant al limfocitelor, astfel influentand productia de citokine si tipul de raspuns (celular sau umoral) care se dezvolta, (II) consolidarea proliferarii limfocitelor, crescand astfel magnitudinea de raspuns, (III) consolidarea activitatii de distrugere a celulelor T citotoxice si a celulelor NK si (IV) apoptoza de reglementare, prin urmare, mentinerea controlului asupra raspunsului imun;

22. acesta joaca un rol fundamental in numeroase reactii metabolice si biochimice, cum ar fi sinteza si repararea ADN-ului, sinteza proteinelor, sinteza de prostaglandine, transportul aminoacizilor si activarea enzimelor. Astfel, fiecare sistem din organism poate fi afectat de starea sistemului de glutation, mai ales sistemul imunitar, sistemul nervos, sistemul gastro-intestinal si plamanii.

Productia de glutation este limitata de disponibilitatea de cisteina. Grupul de cisteina Sulfidril (tiol) serveste ca donator de electron si este responsabil de activitatea biologica a glutationului. Cu toate acestea, consumul de suplimente cu aminoacidul liber cisteina (ceea ce exista in componenta produselor etichetate cu Glutation din plafare si farmacii) nu este recomandat, pentru ca cisteina se oxideaza pe raft si in tractul digestiv. In concluzie, beneficiile consumului acestor produse care nu sunt sustinute de nici un fel de studii clinice care sa demonstreze eficacitatea lor in cresterea reala a glutationului, sunt foarte reduse.

Sursa: immunocalromania.blogspot.ro

16 iunie 2013/de admin

CONFERINTE, CURSURI, CURSURI REIKI, DEZVOLTARE PERSONALA, EVOLUTIE SPIRITUALA, INITIERI, MAGIE, PROTECTIE ENERGETICA, PROTECTIE PSI, REIKI, RELIGIE, RUGACIUNE, SPIRITUALITATE, Uncategorized, VIATA IN UNIVERS

Restructurari ale Campurilor Morfice

Restructurari ale Campurilor Morfice

Am decis sa aducem mai clar in atentia dumneavoastra cateva aspecte legate de efectul campurilor morfogenetice in trup si spirit si cateva cuvinte despre spiritualitate in general, in contextul actual din Romania si din lume.

Ce sunt campurile morfogenetice?

Campuri morfice – teoria morfogenetica aparuta in biologie statueaza faptul ca o fiinta vie este cuplata la un camp morfic care este de natura energetica, vibratorie.

Biologul si Autorul Rupert Sheldrake a constatat ca, pentru ca un camp morfic sa actioneze, este necesar ca intr-un organism viu sa existe structuri care sa receptioneze aceste campuri. Mai mult, Sheldrake a constatat ca exista si emitatori, nu doar receptori ai acestor campuri, in organism. Emitatorii influenteaza aceste campuri morfice, pe cand receptorii doar primesc informatia energetica cu care campurile respective au fost deja impregnate. Fizica cuantica a descoperit ca particulele sunt supuse campurilor morfice si astfel interactiunea dintre materie si energie exista la toate nivelele Creatiei.

ADN-ul este un receptor si un potential emitator pentru campurile morfice. Astfel se explica cum actioneaza un organism viu asupra acestor campuri si cum se pot utiliza aceste campuri pentru a influenta alte fiinte sau obiecte, locuri, ceea ce numim „soarta” insasi putand fi definita si modificata astfel, prin acest concept ce defineste o procedura clara si logica de producere a unui efect in plan 3D. Gasim deci dupa mii de ani, explicatii stiintifice ale credintelor din cele mai vechi timpuri asupra existentei si realitatii ritualurilor magice si vrajitoresti, ne explicam astfel existenta si rolul ritualurilor religioase si de asemenea, gasim usor de aratat faptul ca prin influentarea acestor campuri morfice se pot trimite (emite) ceea ce se numeste popular vraji, farmece, blesteme, dar se pot realiza prin acelasi procedeu de polarizare inversa insa, dezlegari ale acestor actiuni produse prin influentarea campurilor morfo-genetice, de catre persoane initiate in acest sens si ale caror capacitati Psi si campuri energetice sunt de asemenea natura incat permit efectuarea acestor operatiuni.

O modalitate, incipienta ce-i drept, ca si forta, de a emite forme gand, spatii, programe, scheme malefice pentru influentare la distanta este radiestezia sau, sa fim mai precisi, Info-R(?)Energetica. Magie mentala, aceasta este radiestezia si din punctul nostru de vedere este fundamental malefica, dat fiind faptul ca nu exista necesitatea utilizarii ei daca exista acces la Lumina si daca exista armonie spirituala si energetica in structuri. Intunericul deformeaza tot, de la minte pana la suflet si de aceea ispita practicarii radiesteziei este destul de mare. Va intrebam, ati auzit de vreun profet, de vreun om sfant sau despre vreun credincios care sa aiba nevoie de o „sarma” ca sa afle raspunsuri de la D-zeu? Noi nu……ba mai mult…….D-zeu si Ierarhiile Ceresti nu se ocupa cu astfel de discutii de „socializare” si nici nu comunica intr-un mod atat de penibil. Deci cine da raspunsuri atunci cand se masoara cu „sarma”? Spiritele malefice sau cameleonice de regula…si daca aveti ghinion mare, niscaiva Ierarhii ale Intunericului. Degeaba masurati parametrii entitatilor cu care vorbiti…le este foarte usor sa va raspunda dupa cum doriti. Un inger nu va misca ansa niciodata, ar trebui sa-l auziti pur si simplu prin intuitie si atat. In tot cazul, inutilitatea acestei forme de comunicare cu astralul, oricare astral ar fi el, Superior sau Inferior, este garantata de faptul ca o „sarma” sau un pendul pot fi miscate cu usurinta de aproape orice persoana, la simpla intentie. Asa ca va intrebam: ce masurati cu sarma aceea si mai ales DE CE? :) Vestea buna este ca, indiferent cat de „eficiente” ar fi metodele radiestezice, vrajitoresti sau energetice de orice fel, in a produce efecte negative, campurile morfogenetice pot fi Restructurate de catre cei care POT SI AU MISIUNE DE LA D-ZEU SA O FACA.

Deci cine poate face „dezlegari”, cum sunt numite popular sau Restructurari ale campurilor morfice? Multi pretind ca pot face astfel de actiuni…multi se inseala pur si simplu asupra propriilor capacitati, altii sunt lucratori ai Intunericului si foarte putini pot cu adevarat face astfel de Restructurari, iar acestia sunt Spirite de Cer Inalt, cu Misiune in Spirit, veniti aici si acum, pentru ajutorarea altora. Din pacate, aceasta planeta a cunoscut o cadere majora in vibratie, de fapt mai multe caderi succesive, iar oamenii in zilele noastre sunt tentati sa ia in deradere astfel de persoane sau sa le priveasca cu neincredere, din cauza celor care au intinat deja si mai intineaza inca, Lumina, actiunile si Lucratorii ei. Dat fiind numarul mare de „FARSORI” care se prezinta drept mari tamaduitori, parapsihologi, maestri Reiki, etc…reactia de respingere sau neincredere a oamenilor ne-initiati in astfel de practici este total justificata si este o mai buna pavaza decat naivitatea care implica riscul de a cadea in plasa „falsilor profeti”. Totusi, existenta Intunericului si a slugilor lui nu anuleaza si nu face mai putin adevarata existenta Luminii si a celor ce o slujesc de Eoni de timp.

Daca ne este permis, va sfatuim sa fiti in continuare precauti in ceea ce priveste terapiile, mai ales pentru ca au aparut ca ciupercile dupa ploaie in ultimii ani si toate sunt „Varianta Finala”.

De asemenea, va rugam sa fiti precauti atunci cand mergeti la cursuri, seminarii, workshop-uri de Reiki, Spiritualitate, Shamanism, Vindecare, Terapie, etc…pentru ca nu o data am intalnit persoane care s-au prezentat cu simptome grave de posesie, furt de Suflet, furt de Lumina, string-uri energetice de control mental si multe alte „amabilitati”, dupa participarea la astfel de „intalniri de grup” sau cum se mai numesc ele astazi…De ce se produc aceste fenomene in cadrul intalnirilor de grup? Din trei cauze am spune:

Din nestiinta si nepasarea Profesorilor sau a Maestrilor ce conduc respectivele intalniri si evident, din inconstienta acestora de a organiza astfel de intalniri fara o pregatire personala si profesionala adecvata. De altfel nu am inteles niciodata ce au de spus altora acestia, atat timp cat ei ca „profesori” nu cunosc ABC-ul in domeniul spiritual hermetic si ezoteric. Nu exista nimic altceva inafara Spiritului si a Alchimiei Spirituale, iar toate aceste tehnici abracadabrante sunt manifestari ale orgoliilor exacerbate ale unora, nebunia altora sau ticalosie pur si simplu. Sa nu credeti ca sunt putini cei care intra in aceasta categorie, ba din contra.
Din neputinta de a controla ceea ce se intampla in sala, dpdv energetic si spiritual. Ca sa explicam mai clar: un participant la o intalnire de grup poate „cara” dupa el entitati malefice si/sau spirite malefice, iar acestea vor afecta intregul grup in interval de cateva minute, ba mai mult, se vor „inmulti” exponential ca numar, intr-un interval de o ora-doua…Un adevarat lider spiritual care organizeaza astfel de cursuri, intalniri de grup, etc, ar trebui sa poata curata spatiul in care se va produce intalnirea si pe fiecare participant in parte si de asemenea, este absolut obligatoriu sa creeze protectii energetice si bariere noesice in spatiul de lucru si asupra persoanelor participante, pentru a nu exista evenimente neplacute si potential periculoase.
Cu cunoastere si cu intentia de a agresa persoanele participante, din diverse motive, cum ar fi: pentru a isi mari propriul acces la Lumina, la cunoastere, pentru a isi mari puterea energetica, pentru a controla mental dorinta participantilor de a mai participa si la alte intalniri periodice ulterioare (cu alte cuvinte pentru castiguri financiare) sau pur si simplu pentru a domina, pentru pura senzatie de putere, aceasta din urma motivatie fiind expresia RAULUI. De altfel exista foarte multi intrupati din Intuneric care fac cursuri si multi dintre ei sunt mici sau mari personalitati in spiritualitate astazi, in Romania si nu numai. Ne veti permite sa nu dam nume, pentru a nu fi acuzati de calomnie, defaimare sau cine stie ce alte „e”-uri…

Nu incercam sa va speriem in vreun fel sau sa inducem ideea ca DOAR NOI putem, doar noi stim sau doar noi lucram cu si pentru Lumina. Mai sunt oameni ca noi, nu multi, dar MAI SUNT. Daca nu rezonati cu noi, perfect, cu siguranta trebuie sa cautati un Maestru potrivit pentru dvs in alta parte. De altfel, cum am spus de atatea ori la cursuri si conferinte, noi nu suntem Maestri. Consideram total deplasat termenul, iar pe cei care il folosesc cu atata mandrie, cel putin indulgenti cu siesi. Exista indrumatori spirituali din Lumina, trebuie doar sa-i cautati mai putin printre vedetele actuale ale spiritualitatii si mai mult prin sincronicitate. De multe ori acestia se feresc sa devina persoane publice sau sa se expuna publicului larg. De multe ori nu vor fi la fel de „pitoresti” in explicatii, atat de priceputi la vorbe si atat de „pretiosi la vedere” ca si falsii maestrii si profesorii de mucava cu care v-ati obisnuit, iar asta poate sa va deruteze…dar incercati intotdeauna sa vedeti dincolo de aparente si mai presus, intrebati-va: acestia mi-au raspuns la intrebarile mele? Acestia m-au ajutat CONCRET cu informatii sau AU FACUT ceva concret care SA PRODUCA EFECTE in plan spiritual, pentru mine? Sunt mai bogat spiritual, mental, energetic sau dpdv al informatiilor primite in urma unui curs, seminar, workshop, etc condus de aceste persoane? Daca raspunsul este da, atunci este posibil sa fi intalnit un adevarat GHID SPIRITUAL. Doamne ajuta!

NAMASTE!

Anca Bogdan & Catalin Bogdan

Mai puteti citi despre campuri morfice in acest articol : http://www.evolutiespirituala.ro/blog/egregori-oameni-moarte-entitati-energii/

12 iunie 2013/de admin

CARTI, DEZVOLTARE PERSONALA, EVOLUTIE SPIRITUALA, IISUS, MAESTRII SPIRITUALI ASCENSIONATI, RELIGIE, RUGACIUNE, SPIRITUALITATE, Uncategorized, VEGHETORII, VIATA IN UNIVERS

XEROTEMUS-KEOPS-PTA – Fragment LIGURDA -Teofilact

6 reincarnation is not being born again1

XEROTEMUS-KEOPS-PTA – Fragment LIGURDA -Teofilact

XEROTEMUS-KEOPS-PTA

Venirea lui Iisus pe pământ a fost cauzată tot de luciferieni. Aceştia, după ce au fost distruşi în Atlantida, vreo 5 milenii au tăcut, neîndrăznind să mai ia contact cu noi, cei din Opal. Prin mileniul al şaptelea înainte de Hristos, Lucifer apelează din nou la Părintele Luminilor, spre a-i cere iertare, solicitând din nou ajutorul spre a se putea şi el salva. Părintele Luminilor acceptă şi-i promite lui Lucifer că-i va indica o anumită zonă de pe pământ, unde să se poată întrupa şi hotărăşte ca luciferienii să formeze un popor aparte, care să beneficieze de trimişi speciali.

Părintele Luminilor îi indică lui Lucifer zona dintre regiunea mediteraneană şi Golful Persic şi-i făgăduieşte că-i va trimite îndrumători speciali.

Este vorba de poporul israelitean, care, în evoluţia sa, a beneficiat de patru trimişi din Opal: Abraham, Iacov, David, Solomon.

La început, primele milenii, a mers destul de bine cu evoluţia luciferienilor. Câteva milioane de luciferieni au reuşit să-şi îmbunătăţească culorile spiritului şi să intre în primele 2 straturi, cu rare excepţii au ajuns până în stratul IV, realizând griul deschis. Cei mai mulţi persistau în culoarea de bază- negrul şi nu a fost numai atât. Luciferienii nu au ascultat de porunca dată, de a se întrupa numai în zona indicată de Părintele Luminilor, ci au împânzit pământul, strecurându-se şi la alte naţii.

Israelitenii, după marele lor prooroc Moise, au început să meargă din rău în mai rău. În loc să pună accentul pe respectarea celor 10 porunci, recurgeau la sacrificii şi se pierdeau în tot felul de ritualuri, cerând Cerului să-i facă conducători ai pământului. Se credeau nici mai mult nici mai puţin decât popor ales. Aşteptau un Mesia care, cu minuni supranaturale, să-i facă stăpâni peste celelalte popoare,robi ai lor, să le muncească.

Religia iudaică devenise o clacă stricată de preoţii orbi şi făţarnici, care huzureau pe spinarea oamenilor de rând, ducând poporul dintr-o eroare în alta. Israeliţii aveau nevoie de un trimis special. Pământul întreg avea nevoie să intre într-o nouă fază spirituală. Se simţea nevoia unei primeniri în gândirea popoarelor. Atunci, Părintele Luminilor convoacă înţelepţii Opalului în Marea sală a Tăcerii, din centrul Cetăţii de Lumină.

V-am spus la începutul povestirii mele despre acea memorabilă şedinţă, când, la chemarea Părintelui Luminilor: „Cine vrea să coboare pe pământ pentru o misiune specială?”, a ţâşnit primul Iisus, strigând fără ezitare: „Eu merg, Părinte!”. Ştia că va fi greu, dar credea în izbândă. Ştia că luciferienii sunt reci, dar spera… ba chiar credea că va reuşi să-i încălzească.

După cum v-am spus, Hristos primeşte misiunea: „Primesc să cobor pe pământ oricum va fi, accept oricare îmi va fi destinul”,a adăugat Iisus, iar la sugestia Părintelui de a-şi lua cu sine un prieten, Iisus s-a uitat la mine.

I-am zâmbit şi a înţeles că sunt de acord.

Iisus a coborât în Egipt cu 7 ani înaintea mea. De ce în Egipt? Acum răspunsul care urmează este deosebit de important şi aş vrea să-l subliniez pentru ca acest răspuns să se imprime definitiv în conştiinţa popoarelor: Hristos coboară în Egipt pentru a face din el focarul central din care mai târziu să iradieze noua Sa învăţătură. Egiptul era cel mai indicat popor, apt să primească o învăţătură nouă, pe fondul unei religii valoroase, aşa cum o aveau egiptenii la vremea aceea. Egiptenii erau un popor curat, echilibrat moraliceşte şi cu structură preoţească superioară. Aveau ritualuri pline de semnificaţii, iar zeii pe care îi cinsteau erau simboluri limpezi şi clare.

Prin venirea lui Iisus în Egipt se autentifică superioritatea unui popor care milenii de-a rândul a fost păstrător zelos al învăţăturii marelui iniţiat egiptean din mileniul al patrulea, marele necunoscut HORMINUS ESPETUS TA, precum şi a strălucitului mare preot, faraon şi ilustru reformator XEROTEMUS-KEOPS-PTA, a cărui înaltă gândire a fost inspirată chiar de spiritele din Opal. Xerotemus-Keops-Pta nu este altul decât Buddha, unul şi acelaşi spirit care a creat două variante de spiritualităţi: varianta egipteană şi cea indiană. Xerotemus este cel care a creat marele mit Osiris-Isis, a instaurat ritualul botezului, al nunţii şi „mesei sacre”, pe care le va prelua Iisus. Vă amintiţi că Iisus s-a supus botezului lui Ioan, a participat la nunta din Cana Galileei şi a celebrat Cina cea de Taină înaintea crucificării. Hristos, în mod deliberat, a preluat şi a consacrat pentru vecie cele ce mai târziu, în biserica creştină, s-au numit „taina botezului”, „taina nunţii” şi „taina euharistică”, misterul central al bisericii creştine.

Părinţii, preoţii şi arhiereii din Bizanţ s-au inspirat de la egipteni. Egiptenii au fost primii creştini,continuatori ai ritualurilor tradiţionale egiptene:botezul,nunta,masa sacră şi ierarhia preoţească. Xerotemus a fost cel care a creat trei trepte de preoţi egipteni: preoţia lui Osiris, a lui Isis şi cea mai înaltă preoţie, cea a lui Horus.

Asupra acestora vom reveni la momentul potrivit. Cel mai frumos ritual creat de Xerotemus a fost ritualul învierii lui Osiris ce parcă anunţa, cu multe secole înainte, învierea lui Iisus. Egiptenii sunt adevăraţii creatori ai religiei creştine. Veţi putea vedea din povestirea mea că ceea ce vă spun nu poate fi contestat. Egiptul merită stima şi preţuirea întregului pământ, căci ritualurile botezului,nunţii,mesei sacre, a preoţiei în trepte şi a sărbătoririi învierii vor reînvia şi se vor impune pe plan mondial. Vor învia în cel de-al treilea mileniu şi se vor impune pe întregul pământ. E precis, e hotărât de Opal şi aceasta se va împlini cu exactitate!…

Densi vorbise cu vervă şi ridicase glasul. Era parcă dominat de o viziune asupra viitorului, când toate popoarele se vor uni, acceptând toate cele 5 ritualuri de provenienţă egipteană şi preluate de religia creştină. Se ridică în picioare şi începu să se plimbe în camera mea de lucru cu mâinile încrucişate pe piept. Îi respectam tăcerea.

Trecură câteva minute. Se opri din mers şi se aşeză pe scaun. Nu-mi dădeam prea bine seama ce se întâmplă. Era aici, cu noi în cameră… sau acolo, în lumea lui?!… Nu pot preciza… Parcă era cu noi, parcă era totuşi acolo, sus, în lumea lui de basm…

Densi: Caută ceva vechi… o muzică veche de coruri… ai ceva vechi?Muzică de-a voastră, veche? Vreau să mă concentrez, să vă povestesc vechi şi frumoase amintiri de pe vremea când am coborât în Egipt, în armoniosul, seninul şi echilibratul Egipt, cu oamenii lui harnici şi cinstiţi, modeşti şi evlavioşi, ce aveau pasiunea opaiţelor şi a torţelor care ard! Pune aşadar ceva vechi şi nostalgic!…

Am căutat în grabă cea mai veche piesă muzicală pe care o aveam, „Missa Brevis” de Giovani Perluigi de Palestina, compozitor italian din secolul al XIV-lea şi am pus-o la pick-up. Densi asculta cu capul sprijinit în mâini…

Sursa: LIGURDA – Teofilact

10 iunie 2013/de admin

DEZVOLTARE PERSONALA, EVOLUTIE SPIRITUALA, SPIRITUALITATE Mitul iubirii in Spiritualitate

Mitul iubirii in spiritualitate

Mitul iubirii in spiritualitate……imi cer scuze….sunteti caini? Cica numai ei iubesc neconditionat. Indiferent cat de aiurea suna…….nici macar proprii vostri copii nu vi-i iubiti neconditionat, pentru ca a iubi inseamna a accepta un om cu bune si cu rele……asa ca daca va certati copiii inseamna ca nu-i iubiti. Ohhhhh ce oroare! Nu …este adevarat. Da stiu…..trebuie educati. Adica dresati. Pentru ca ne comportam ca si cum am sti mai bine decat ei dar stim NIMIC, inafara de programele ale caror sclavi suntem. Societatea are un program si noi ne supunem lui,ba mai mult, impunem programul si unor suflete nou intrate in jocul 3D, respectiv copiilor nostri. Nu stiu……e bine?….e rau?……e mai mult rau decat bine, parerea mea.

Dar sa revin la mitul IUBIRII…..am citit adineori o elucubratie de acest gen, scrisa de o doamna foarte exaltata care descoperise iubirea neconditionata dom’.le…..Astfel de mincinosi care se erijeaza in purtatori de stindard in domeniul spiritualitatii nu fac decat sa va otraveasca mintea si sufletul……..impuindu-va capul cu idei absurde despre ce si cum ar trebui sa fiti si sa faceti pentru a mosteni Imparatia Cerurilor sau asa ceva……n-aveti decat sa va simtiti inferiori si mici tot timpul in fata unor asa „mari personalitati” si „maestri” si sa fiti civilizati si cuminti si mai ales sa platiti ca sa ascultati asemenea aberatii pe la cursuri, seminarii, workshopuri si cum s-or mai numi. Eu nu zic ca nu este nevoie de putina „educatie” si in domeniul spiritualitatii, mai ales pentru ca sunt foarte multi „alesi” care sunt unelte ale Intunericului si care sunt profesorii vostri de seminar si maestri spirituali……dar tocmai asta e…….decat sa ajungeti pe mana unui astfel de individ mai bine puneti mana pe o carte, faceti meditatii zilnice, ganditi-va si singuri cum sta treaba si trageti-va propriile concluzii. N-aveti nevoie de reprogramare gen NLP, n-aveti nevoie de programe radiestezice si n-aveti in general nevoie de nimic, decat de propria persoana prezenta, acum si aici, cu tot cu personalitatea voastra – aka EGO – care nu face altceva decat sa reflecte CINE SUNTETI VOI IN SPIRIT. Anulati-va EGOul si veti vedea ce se intampla.Acum……daca Ego-ul vostru este reflexia unui Spirit intrupat din Intuneric atunci poate ar fi bine sa mai si invatati ceva in viata asta si poate sa incercati sa iesiti din aceasta situatie…..daca sunteti intrupati din Lumina atunci poate ati venit acum aici sa evoluati dpdv spiritual.

ATENTIE LA CAPCANE SPIRITUALE……observ tot mai multe in ultimul timp. Prea multe metode miraculoase de vindecare, reconectare, etc…..prea multi brusc au inceput ei sa explice cum stau lucrurile……nu toti vor fi FAKE, dar sunt destui si asta se intampla pentru ca Intunericul lupta si el prin slugile lui. Se lupta cu voi. E ca un politica………cine liciteaza mai bine castiga. No…..aveti grija ce „cumparati” la licitatie.

NAMASTE!

Anca Bogdan

6 iunie 2013/de admin

DEZVOLTARE PERSONALA, EVOLUTIE SPIRITUALA, MAESTRII SPIRITUALI ASCENSIONATI, MEDITATIE, SPIRITUALITATE, Uncategorized, VIATA IN UNIVERS

Simptomele Inaltarii: Corpul si Mintea

Simptomele Inaltarii: Corpul si Mintea

Urmatorul articol face parte dintr-o serie de materiale consacrate simptomelor Inaltarii, iar informatiile prezentate nu trebuie considerate recomandari medicale.
Vor aparea senzatii ca si cand v-ar trece un curent electric prin membre, in sus si in jos. Unii oameni vor transpira mai mult si pot avea migrene. Veti observa o afluenta de energie, atunci cand aveti vreun gand. Este bine sa fiti precauti cu aceste energii si cu gandurile voastre, fiindca ele pot deveni foarte intense in timpul tranzitiei, din cauza transformarilor ce se petrec la nivel celular.

OBICEIURILE LEGATE DE BAUT APA

Pe parcursul transformarii, cantitatea de apa pe care o beti va fi si ea extrem de importanta pentru voi. Apa pe care o bem le permite particulelor subatomice sa circule prin intregul corp, a carui lumina este diminuata ca densitate, pe masura ce patrunde in masa corpului. Cu cat beti mai multa apa, cu atat mai usor ii este energiei luminoase (pranei) sa patrunda in corpul vostru si sa se miste prin corpul fizic, intinerind organele acestuia. In timpul transformarii celulare, ar fi intelept sa beti multa apa (cel putin 3,7 litri pe zi). Apa bauta in cantitate mare ii permite luminii sa se miste mai rapid prin corp. Lumina este o forta electrica din densitatea noastra, iar mai multa apa bauta ii faciliteaza miscarea. Din perspectiva voastra, va curatati corpul cu mai mult lichid. Surplusul de apa ii permite luminii (pranei) sa se miste prin corpul vostru, aducand forta vietii in si prin el. Pentru ca procesul de transformare sa fie cat se poate de lin, trebuie sa beti cat mai multa apa. Daca nu veti face acest lucru, corpul vostru va retine lichidul, pentru a se asigura ca circulatia prin sistemul vostru este mentinuta. De ce este important acest lucru? Deoarece, in timpul procesului de transformare, inlaturati in mod constant intregul lant de proteine. Sisteme intregi sunt indepartate si reconstruite, cu ajutorul unor substante structurate diferit, pe care le primiti prin intermediul apei, aerului si hranei, care sunt si ele re-formate, la randul lor. Cu alte cuvinte, vor fi eliminate mari cantitati de proteine, prin lichidele corpului, cum ar fi urina. Literalmente, voi va spalati vechiul corp, reconstruindu-l prin felul in care traiti, respirati si va miscati.

Este benefic sa adoptati o dieta care contine mai multa apa – nu doar in starea ei pura, dar si din fructe si legume. Astfel, se creeaza mai multa lumina in corpul vostru, care isi poate reorganiza cu mai multa usurinta, structura sa electrica. De fapt, este cat se poate de simplu, este mai mult o debarasare de densitatea si complexitatea lumii moderne si trecerea la o stare de puritate, prin care veti putea beneficia de gratia acestei transformari.

FLUXUL DE ENERGIE IN INTERIORUL CORPULUI

In timpul transformarii celulare din corpul vostru, fluxul de energie isi va intensifica miscarea – proces ce este resimtit mai ales in sistemul parasimpatic al corpului (de exemplu, in membrele inferioare, in jonctiunile situate de-a lungul sirei spinarii si mai ales in ganglionii lombari), dar si in umeri. Senzatiile de trecere a unui curent electric se vor deplasa in sus si in jos, prin membrele corpului.

ESTE IMPORTANT SA FACETI MISCARE

De asemenea, este foarte important sa faceti mai multe exercitii fizice (plimbari, jogging, alergari, drumetii, inot etc.), care va vor fi de mare ajutor, in timpul acestor schimbari. Si dansul este un exercitiu foarte puternic, pentru ca multe cai energetice pot fi scurtate si integrate in intregul corp, prin miscarea pe care o implica dansul.
OCHII

Albul ochilor isi poate schimba treptat-treptat culoarea, se poate inrosi sau poate capata o nuanta mai inchisa. In unele cazuri, acest lucru poate crea o usoara tenta maronie sau verzuie, dar, in cele mai multe cazuri, culoarea va fi rozalie. Aceasta schimbare este legata de viteza crescuta a sangelui la suprafata ochilor, efectul devenind vizibil. Campul vizual al ochilor se va modifica, iar voi veti incepe sa vedeti in mod diferit, dimensiunile, pe masura ce vederea voastra fizica se adapteaza in interactiune cu deschiderea celui de-al treilea ochi.

UNGHIILE
Pot aparea pete albe la baza unghiilor, iar aceasta parte a unghiilor poate deveni striata.

PARUL

Pot aparea schimbari in zonele cu pilozitate ale corpului si in grosimea firelor de par, care, in cativa ani, vor deveni mai subtiri. Aceasta schimbare va putea fi observata cu usurinta.

CAPUL

Odata ce incepeti procesul de transformare, va debarasati de unele componente ale structurilor din corp, iar anumite parti din tesuturi se desprind. In capul, in craniile celor care se transforma si chiar ale celor care se pregatesc pentru acest proces, sunt multe structuri care sunt deversate in lichidul cerebrospinal. Acest material se deplaseaza prin coloana vertebrala, prin nervi si in afara, prin tesuturi, astfel incat, daca reciclati acest material de care v-ati lepadat, este posibil sa nu va simtiti prea bine. Puteti resimti unele senzatii perturbatoare la nivelul capului, ochilor, sirei spinarii si nervilor, cum ar fi ameteala, durerile de cap, o presiune in cap (de obicei, din partea dorsala a capului, catre partea frontala, dar si dintr-o parte a capului in cealalta).

Primul loc in care apar transformari este in ADN-ul creierului. Ceea ce inseamna ca anumite functii ale creierului pot deveni mai greoaie. Perspicacitatea poate fi afectata; pot aparea dureri de cap si chiar unele probleme legate de auz; puterea de concentrare poate fi si ea afectata. Capul vostru incepe literalmente sa contina materia ce se elimina, care poate genera aceste scurtcircuite. Daca aveti senzatia ca va pierdeti limpezimea mintii, ca se petrec anumite lucruri in cap, inclusiv durerile de cap, care va fac sa simtiti ca aveti scurcircuite in creier, toate acestea apar din cauza evacuarii acestei materii.

Dispozitia oscilanta este si ea simptomatica pentru incercarea corpului de a integra mai multa lumina. Pot aparea momente in care va simtiti minunat si aveti o energie debordanta – stare ce poate fi brusc urmata de o prabusire emotionala si depresie, pe masura ce traiti experienta desprinderii de vechea lume.

AUZUL

Capacitatea auditiva va creste, astfel incat veti putea auzi sunete pe care in prezent nu le puteti percepe, sunete ale Creatiei lui Dumnezeu, in interiorul si in jurul vostru. Aceasta schimbare va va ajuta sa aveti credinta in Dumnezeu, cand veti auzi noile sunete in urechi. Tiuiturile sau tonurile pe care le auziti pot fi mesaje sonore de la entitati spirituale din alte dimensiuni. Informatii provenite din aceste surse, vi se fac cunoscute la timpul potrivit, in conformitate cu nivelul vostru individual de evolutie spirituala

INIMA

Din cand in cand, puteti avea palpitatii, atunci cand inima voastra se sincronizeaza cu ritmul batailor inimii Mamei Pamant. Se pot petrece schimbari si in tesutul muschiului inimii, iar striatiile din acest tesut vor incepe sa sufere mai multe schimbari. Tesutul va parea ca se dilata spre exterior, pe masura ce muschiul inimii devine mai dens. Aceasta transformare ii va permite inimii sa functioneze mai mult timp si sa creeze o durata de viata normala, de 150 de ani. In urmatorii 10 – 12 ani, ritmul normal al pulsului va creste cu aproximativ trei sau patru batai,.

Este posibil sa observati o comprimare mai mare in jurul inimii, deoarece multi oameni reactioneaza la energia iubirii si a luminii, care se amplifica foarte mult. Se pot manifesta atacuri de cord sau diferite boli cardiace, in cazul unui flux restrans de energie in jurul centrului inimii. Acestea pot fi evitate printr-o constientizare mai profunda a acestei energii si o mai mare deschidere fata de emotii, care trebuie eliberate, fara a mai fi retinute in corp, prin descoperirea unor modalitati de a le trai in mod armonios. Emotiile trebuie simtite, nu negate, iar apoi ele pot crea un flux mai abundent al fortei vietii si nu un blocaj al acesteia.

SENZATII DE CALDURA SI RACEALA

Aceste senzatii vor fi simtite de multi oameni, pe masura ce are loc transformarea celulara in corp. Este ca si cand motoarele voastre sunt reconstruite, iar indicatorul de caldura este inlocuit.

Toate aceste transformari au loc in toate fiintele – indiferent daca ele sunt sau nu sunt constiente de ele. Iar cei care aleg sa nu ramana pe planeta, chiar daca nu constientizeaza alegerea pe care au facut-o, au decis sa nu treaca prin acest nivel de accelerare si prin aceste schimbari in corpul lor. Cei care au ales sa fie aici, in aceste vremuri, in timpul acestei accelerari rapide a schimbarilor din interiorul corpului lor fizic, al mintii lor si al sistemului lor emotional, vor trece prin aceste schimbari – unii in mod inconstient, iar altii in mod constient. Dar toti vor fi, in mod cert, influentati de aceste energii. La un anumit nivel, cu totii vor trai experienta transformarii corpului, care se deplaseaza in mod natural la un nivel mai inalt de receptivitate si aliniere cu Sursa noastra.

SCHIMBARI LEGATE DE MEMORIE

Tot mai multi oameni sunt acum capabili sa isi armonizeze constiinta, astfel incat sa simta forte nevazute sau sa receptioneze lungimi de unda din univers, pe care sa le foloseasca pentru a se transforma intr-un nou mod de a fi. Aceste noi impulsuri de energie, care vin acum, influenteaza celulele ce alcatuiesc corpurile mentale, emotionale si spirituale. Oamenii manifesta, la fiecare nivel, in intreaga lor fiinta, influenta acestui flux de lumina. Vor veni vremuri in care veti fi inspirati cu flash-uri de memorie, cand va veti aminti situatii din trecut, vieti trecute si veti avea si alte revelatii. Cunoasterea eterna si cosmica incepe sa vi se infiltreze in corp si sa ilumineze mintea umana, intr-un mod care va activa celulele din interiorul corpului. Pe parcursul transformarii celulare, capacitatea mentala a oamenilor va creste considerabil.

Va puteti trezi ca uitati ce voiati sa spuneti, dupa ce incepeti sa vorbiti despre un anumit subiect. Pe masura ce intrati intr-o stare de gratie, in timpul transformarii celulare, va fi din ce in ce mai greu sa va raportati la trecutul vostru, prin intermediul sistemului de memorie. Cand erati tributari limitarilor, raportarea la trecut era utila, fiindca realitatea acceptata de voi se baza pe credintele si experientele voastre trecute. Aceasta raportare la trecut se naruie, iar oamenii nu vor mai trebui sa-si mentina memoria vie.

DURERILE LA CICLU

Femeile pot observa o diminuare a fluxului de sange, dar si a durerilor menstruale. Unele femei insarcinate vor avea sarcini si nasteri mai usoare, cu un travaliu mai scurt si mai putin dureros.

Sursa: Editura For You

4 iunie 2013/de admin

CONFERINTE, CURSURI, DEZVOLTARE PERSONALA, EVOLUTIE SPIRITUALA, INITIERI, PROTECTIE PSI, SPIRITUALITATE Curs Tehnici si Procedee de Protectie si Riposta Psiho-Energetica – CRAIOVA, BUCURESTI, BRASOV

Curs Tehnici si Procedee de Protectie si Riposta Psiho-Energetica

DATA:

29-30 IUNIE 2013 – Craiova

20-21 IULIE 2013 – Bucuresti

24-25 August – Brasov

DURATA CURS: 2 zile – 16 ore

LOCATIE : Craiova, Bucuresti, Brasov

TAXA DE CURS: 500 lei

Pentru rezervarea locului se achita 100 lei in avans.

Diferenta de pret se achita inainte de inceperea cursului, la receptie.

Daca se recomanda alte persoane care achita avansul si ulterior participa la curs, obtineti reducere 100 lei la taxa de curs.

Locatia exacta a cursului va fi comunicata pana in data de 28 iunie.

Cazarea poate fi asigurata contracost.

Taxa include cursul, chiria salii, 2 coffee break si 2 mese sau bufet suedez.

NUMAR MAXIM DE LOCURI: 20

NOTA: daca pana la data de 25 iunie nu se rezerva un numar minim de 10 locuri, cursul se amana pana la o data ulterioara. Sumele achitate in avans se returneaza sau sunt luate in considerare in continuare ca rezervare ferma pentru curs, la data inceperii acestuia.

Dupa finalizarea cursului, participantii vor primi Certificate embosate, cu timbru sec si suport de curs.

PROGRAM CURS:

Ziua I:

Elemente de Teozofie, Metafizica si Hermetism

Teorie : Metode de Protectie si Riposta Psiho-energetica

Ziua II:

Teorie si Practica: Metode de Protectie si Riposta Psiho-energetica

Curatari, Optimizari Energetice (incluse in curs)

Initieri, Terapie Spirituala, Consiliere (suplimentar, la cerere)

CONDITII MINIME OBLIGATORII DE PARTICIPARE:

– Minim 18 ani impliniti

– Fara boli emotionale diagnosticate

– Sa fiti acceptati la evaluarea energetica. Pentru evaluare va rugam sa completati formularul de inscriere de mai jos:

[vfb id=13]

26 mai 2013/de admin

DEZVOLTARE PERSONALA, EVOLUTIE SPIRITUALA, MAESTRII SPIRITUALI ASCENSIONATI, MEDITATIE, MISTERE, RELIGIE, SPIRITUALITATE

Druizii (partea a doua)

Druizii (partea a doua)

Citeste prima parte AICI.

Autor articol: Catalin Bogdan

Druizii, preoți precreștini localizați tradițional şi cu preponderenţă în teritoriile Galiei şi ai insulei britanice, nu au lăsat însemnări scrise din care să întrevedem foarte clar viaţa şi obiceiurile acestora, dar acest lucru nu din cauza faptului că aceştia nu ar fi cunoscut scrierea (deoarece cunoşteau alfabetul grecesc), ci din cauza faptului că ei nu au dorit să-şi “permanentizeze” cunoştinţele în scris, în locul acestei metode preferând o variantă mult mai progresivă. Ei lăsau loc pentru descoperiri viitoare şi transmiterea acestora se făcea aproape în timp real în cadrul numeroaselor lor întâlniri.

Primele înregistrări scrise ale existenţei druizilor le avem din jurul anului 200 i.e.n. de la scriitori ca Cicero, Tacitus sau Plinius cel Bătrân care a descris un ritual druid în care erau folosite stejarul şi vâscul. O importantă sursă de informații privind viața druizilor provine chiar de la Julius Cezar, care in timpul campaniei sale de cucerire a barbarilor, a consemnat despre aceștia in „Commentarii de Bello Gallico” (50 i.e.n.).

Etimologia cuvântului „druid” este oarecum învăluită în mister, lingviştii fiind de părere că la originea acestui cuvânt stă cuvântul latin „druides”, un termen preluat de către vechii scriitori romani direct din limba celtă, cuvânt care desemna in mod direct aceste personaje. Un cuvânt asemănător era folosit inclusiv de scriitorii greci ai acelor timpuri, de asemenea preluat din limba celtă. În irlandeza veche, termenul „drui” este asociat vrăjitorilor, şi druizilor în particular.

Alte sensuri care derivă din etimologia cuvântului, îl traduc pe acesta ca fiind „vizionarul dintre stejari” sau „înţeleptul din stejari”.

Dacă a venit vorba despre stejari, ca făcând parte din rădăcina/originea druizilor, trebuie amintit faptul că în mitologia slavă, stejarul era considerat arborele adevărului. Se credea că primul bărbat a apărut din acest arbore. Din carnea mistreților, care se hrănesc cu ghindă, ar fi luat naștere preoții, liderii spirituali ai vechilor slavi.

Limbile slave în ziua de azi (Sursă: http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier: Slavic_languages.png)

Religia druizilor

De-a lungul timpul, dar mai ales după declararea creştinismului ca religie oficială în lumea cunoscută (Europa), druizii au fost prezentaţi ca fiind magicieni, vrăjitori, chiar oponenţi făţişi ai implementării creştinismului. Puţini sunt totuşi cei care cunosc faptul că religia (dacă putem vorbi de o religie în cazul lor) druizilor era monoteista, aceştia crezând într-un Creator Universal, în timp ce marea majoritate a populaţiei servea unui panteon de zeităţi multiple. Ceea ce a făcut diferenţierea între creştinism (de asemenea o religie monoteistă) si credințele druizilor, este tocmai înţelegerea superioară a celor din urma a faptului că Natura urmează aceleaşi reguli şi legi dictate de către Creatorul Divin (Universal). Ei vedeau Natura ca fiind un ansamblu de entităţi de sine stătătoare, dar care urmau îndeaproape regulile Universale, putând spune că acestea într-un fel „făceau voia Domnului” dacă este să ne raportăm la credinţa creştină, dar având în acelaşi timp cunoştinţe care o puteau influenţa. Din punctul lor de vedere, oamenii, animalele, plantele, fenomenele naturale erau parte componentă a aceluiaşi tot unitar numit Natura, parte a creaţiei Creatorului Universal. Ceea ce a deranjat foarte mult la momentul respectiv a fost exact puterea lor de manipulare a elementelor naturii, precum şi cunoştinţele evoluate care nu puteau fi folosite de potentaţii acelor timpuri. Şi cum istoria este scrisă de învingători, ne putem da seama cu uşurinţă cum au ajuns cei mai înţelepţi oameni ai acelor timpuri să devină (poate peste noapte) vrăjitori, păgâni şi în general persoane „ne-frecventabile”.

În urma invaziei romane din Galia, Druidismul a fost suprimat de către Imperiul Roman în secolul 1 în timpul domniilor împăraților Tiberius și Claudius, urmând să dispară orice înregistrare scrisă despre aceştia în secolul al doilea era noastră. Reamintesc faptul că religia creştină a devenit religie oficială a Imperiului Roman, în anul 313 în timpul domniei Împăratului Constantin.

Dintre credinţele vechilor druizi, pot aminti câteva linii generale ale acestora:

Fiecare fiinţă, fie om, animal sau plantă, este egală ca importanţă în faţa Creatorului Universal
Fii în armonie cu Natura şi Natura va fi în armonie cu tine
Stelele şi planetele influenţează viaţa tuturor fiinţelor de pe pământ.
Întregul este compus atât din aspectul feminin cât şi din aspectul masculin în egală masură. Doar o comuniune între acestea două pot forma un întreg. (Un dicton asemănător credintelor orientale şi simbolurilor Ying şi Yang de la chinezi)
Nu există moarte, ci doar Renaştere a sufletului.
După moartea fizică, sufletul îşi caută o nouă „carcasă” mutându-se într-un nou trup de carne.

Ca şi doctrină filozofică, druizii erau preocupaţi de nemurirea sufletului, reîncarnare şi conceptele pitagoreice, aşa după cum scria Alexander Cornelius Polyhistor

„Doctrina lui Pitagora predomină printre gali, la fel ca şi învățătura că sufletele oamenilor sunt nemuritoare, și că după un număr fix de ani, ei vor intra într-un alt corp. „

Julius Cezar a scris:

„Principalul punct al doctrinei lor este că sufletul nu moare și că, după moarte se trece de la un corp în altul” (vezi metempsihoza). „În ceea ce privește studiile şi cursurile lor actuale, principalul obiect de educație este, în opinia lor, să impregneze învățații lor cu o credință fermă în indestructibilitatea sufletului uman, care, conform credinței lor, pur și simplu trece la moarte de la o locuință la alta, prin o astfel de doctrină singur, spun ei, ceea ce privează moartea de toate spaimele sale, putând fi dezvoltată astfel cea mai înaltă formă de curaj uman. În subsidiar faţă de aceste principale principii (învăţături) ei ţin nenumărate prelegeri şi discuţii cu privire la astronomie, mărimea şi distribuţia geografică a globului, despre diferite ramuri ale filozofiei naturale, și în multe probleme legate de religie.” -Julius Caesar, De Bello Gallico, VI, 13

Un alt împărat roman, pe numele sau Traian, a mai întâlnit astfel de concepţii filozofice despre viaţă, moarte şi curaj în 101 e.n. atunci când a trecut Dunărea invadând frumoasa Dacie.

Şi dacă tot vorbeam de coincidenţe şi de amplasarea druizilor pe mapamond, o altă „coincidenţă” o constituie secta druzilor, de asemenea adepţi ai filozofiei privind transmigraţia sufletului după moarte, gnosticism şi elemente comune filozofiei lui Pitagora.

Secta druzilor îşi are originea în Egipt în anul 1014, provenind în mare măsură din religia islamică, atunci când Muhammad bin Ismail Nashtakin ad-Darazī un predicator de origine arabă a pus bazele acestei credinţe în acel colţ de lume. Lingviştii afirmă că numele sectei „druz” provine din numele fondatorului acesteia (Darazi), dar personal consider că sunt mult mai multe asemănări intre vechii druizi (conceptele spirituale şi religioase, forma numelui acestora, rădăcinile filozofice, sau chiar semnul distinctiv steaua în cinci colţuri) decât numele fondatorului. În prezent, druzii au religie proprie oficial recunoscută în Liban, Siria, Palestina, un număr cuprins între 1.000.000 şi 2.500.000 persoane fiind astfel recunoscute oficial ca fiind adepţi ai acestei religii, mulţi dintre aceştia fiind persoane publice de mare importanţă din domenii diferite că artă, diplomaţie, literatură, medii academice, politică, mass-media.

Druzii evită strict iconografia, dar le este permis să afişeze un singur simbol religios: steaua în cinci colţuri, fiecare braţ având o culoare distinctă astfel: verde pentru „Mintea Universală/Nous”, roșu pentru „Sufletul Universal/Anima Mundi”, galben pentru „Cuvânt/Logos”, albastru pentru „Potențialitate/Cauză/Precedent „, și alb pentru ” Viitor/Efect/Imanența „.

Steaua druzica (simbol religios al druzilor)

Steaua în 5 colţuri (simbol magic, al vechilor druizi)

Rolul druizilor în societate

Julius Caesar în ale sale însemnări din timpul campaniei militare „Commentarii de Bello Gallico” (50 i.e.n.) povesteşte că tânărul care dorea să devină druid, trebuia să urmeze o formă de şcoală care dura până la 20 ani pentru a obţine statutul de druid. 20 ani de învăţături predate prin viu grai, menite să formeze viitorul stâlp al societăţii celtice sau galice. Legat de acest aspect, despre druizi s-a spus că erau barzi (cântau şi povesteau la petreceri, ştiind toată istoria triburilor şi genealogii complicate), medici (fiind capabili să vindece răni sau chiar „afecţiuni ale sufletului”) sau magi (putând controla elementele naturii şi cunoscând mişcarea astrelor cereşti).

Având în vedere aceste trei aspecte ale druizilor, este de bun simţ şi chiar logic, ca acestea să fie de fapt trepte iniţiatice în calea tânărului viitor druid. La început de drum, tânărul după ce a învăţat genealogii complexe şi cântece cu caracter istoric (cântecele celţilor şi galilor preamăreau eroismul în luptă şi aminteau de fapte deosebite ale înaintaşilor) va practica ceea ce a învăţat, popularizând şi întreţinând istoria locurilor şi a urbei din care face parte, asigurând astfel continuitatea orală a legendelor şi întărind legăturile dintre membrii societăţii. Deşi în contextul civilizaţiei moderne, acest rol este oarecum desuet, această etapă era foarte importantă, ea constituind baza viitorului druid. Acum tânărul învăţăcel ia contact pentru prima dată cu istoria poporului său, cu obiceiurile acestuia şi cu faptele de vitejie care au făcut posibilă continuitatea tribului din care face parte. Este o perioadă extrem de importantă în viaţa tânărului, acesta învăţând din istoriile şi legendele locale şi nu numai, pregătindu-se astfel pentru a fi un bun judecător şi mediator în cadrul societăţii.

După o perioadă de timp de câțiva ani, dacă tânărul druid arăta vocaţie şi interes pentru arta vindecării, el era instruit în această direcţie, învăţând plantele, proprietăţile acestora şi modul în care acestea pot ajuta la vindecarea organismului uman. Druidul în această etapă a iniţierii sale avea funcţia vraciului în cadrul societăţii din care făcea parte, ajutând la menţinerea stării de sănătate fizică, psihică şi morală a membrilor acesteia.

Ultima treaptă a iniţierii o constituia accesul la informaţiile cele mai secrete ale druizilor. Este vorba despre arta magiei, studierea astrelor cereşti, înţelegerea Universului şi a forţelor care îl guvernează precum şi modul în care aceste forţe pot fi concentrate şi direcţionate în scop precis, magic.

Astfel, perioada de pregătire a viitorului druid descrisă de Julius Caesar ca având 20 ani, într-adevăr îşi are un rost foarte precis, deoarece puţini erau cei care ajungeau la finalul ciclului de pregătire, iar aceştia trebuiau să fie dintre cei mai buni, deoarece nu îi era permis oricui să acceadă la informaţii atât de subtile şi chiar periculoase.

Rolul druidului în societate era deci de mare importanţă, societatea fiind împărţită în două clase conducătoare formată din druizi (preoți) şi equites (nobili luptători). Această orânduire socială am regăsit-o în multe scrieri vechi, dar nicăieri nu este atât de evidentă similitudinea dintre acestea ca în vechile scrieri din Mahabharata unde de asemenea societatea elitistă era împărţită între brahmani („brahmana”) şi războinici („ksatriya”). La fel ca şi în vechea Indie, clasa nobililor războinici („ksatriya” în India şi „equites” (călăreţi) în Galia) erau profund şi direct influenţaţi în luarea deciziilor de către brahmani sau după caz, în Galia druizi. Diodorus Siculus şi Strabo au povestit despre rolul druizilor în societate, spunând că dacă situaţia o impunea, druizii se bucurau de atâta respect şi influenţă încât puteau opri două oşti combatante direct pe câmpul de luptă. Rolul important al druidului în societatea din care făcea parte, răzbate şi din faptul că nici un rege nu ar fi îndrăznit să refuze un ordin venit din partea unui druid, rostit pe tonul cel mai calm sub forma unei profeţii sau a unui sfat.

22 mai 2013/de admin

DEZVOLTARE PERSONALA, EVOLUTIE SPIRITUALA, MAESTRII SPIRITUALI ASCENSIONATI, MAGIE, MISTERE, PROFETII, RELIGIE

Druizii (prima parte)

DRUIZII

-prima parte-

Autor articol: Catalin Bogdan

www.evolutiespirituala.ro

Poate ca nici o alta îndeletnicire a lumii vechi nu este mai plina de mister si de obscuritate ca cea de DRUID. Puține sunt informațiile care au răzbătut din acele timpuri pana la noi. Totuși, din acestea se poate face o idee privind druizii si ceea ce au reprezentat ei pentru comunitatile din care făceau parte.

Druidul, reprezentant al “bisericii precreștine” cum sunt prezentați pe Wikipedia, erau de departe cei mai importanți membri ai comunităților din care făceau parte. Având atât rolul vraciului, al înțeleptului, al judecătorului și al preotului, druidul era singurul care înțelegea mersul astrelor cerești și ierburile care puteau aduce alinarea suferinzilor și bolnavilor. Bazandu-si intreaga cunostinta pe folosirea fortelor naturii si a energiilor pamantului, druizii erau astfel vazuti ca fiinte aproape supranaturale. Si din aceasta cauza sunt putine informatiile despre ei care au ajuns pana in zilele noastre. Dar poate cel mai important motiv al lipsei dovezilor scrise este tocmai faptul ca acestia nu si-au consemnat in scris cunostintele. Ei au preferat transmiterea acestora in mod direct, in mare parte si pentru a supraveghea buna asimilare a acestora, evitand astfel profanarea/diluarea sau chiar rastalmacirea cunostiintelor sacre.

Un fapt mai putin cunoscut, este acela ca, atat barbatii cat si femeile puteau avea acces la aceste cunostinte, devenind mai apoi druizi. Ei cunosteau la acea data faptul ca un barbat fara o femeie este la fel de inutil ca un vulture fara aripi, iar spre deosebire de cuceritorii lor romani, considerau femeia ca fiind egala barbatului. Pana la urma, accesul la cunoastere se face in functie de accesul in Spirit, deci era inutila si ineficienta o clasificare sociala in aceasta privinta bazata pe criterii de sex. Intelepti acesti druizi…

S-a consemnat de catre romani (si nu numai) ca teritoriul ocupat de druizi era intins pe toata regiunea Europei de Vest care includea nordul Italiei moderne, Franța, Belgia, Elveția occidentală și părți ale Olandei și ale Germaniei pe partea vestică a râului Rin. De asemenea, dovezi ale existentei acestora au fost gasite pe actualul teritoriu al Marii Britanii, Irlanda si in Scandinavia. Observam astfel o extindere a acestora (impreuna cu credintele lor religioase si sociale) pe aproape intregul teritoriu al Europei. Din anumite surse, se pare ca acestia au calatorit in mod constant si au facut schimb de informatii chiar cu comunitatiile de essenieni localizate in apropiere de Marea Moarta.

Cu toate ca nu exista dovezi scrise incontestabile in aceasta privinta, trebuie remarcat aspectul tinutelor purtate de vechii daci care se aseamana foarte mult cu cel al vechilor druizi, dar mai ales credintele religioase ale acestora din urma, similare pana la suprapunere cu cele ale vechilor daci: druizii aveau convingerea că sufletul nu piere, ci, după moarte, trece dintr-un corp în altul; după ei, această credință este un foarte bun stimulant, deoarece înlătură teama de moarte.

Despre druizi, s-a spus de multe ori ca sunt nemuritori, acest lucru datorandu-se si faptului ca puteau atinge varste inaintate datorita cunostintelor si abilitatilor terapeutice pe care aveau. Specific druizilor si religiei acestora este faptul ca ei au inteles inca din acele timpuri cum natura este corelata cu oamenii si animalele, cu stelele si cu Universul ca intreg.

Un lucru binecunoscut este faptul ca druizii s-au remarcat prin faptele de magie si prin calitati paranormale pe care le cultivau in mod constant si care includeau clarviziunea, clarauzul, premonitia, evolutia spiritului. Aici trebuie precizat faptul ca unul dintre deziteratele acestora era ceea ce am numi acum evolutia spirituala inclusiv prin dezvoltarea capacitatilor paranormale. Acestia practicau o serie de exercitii energetice cumva asemanatoare Qi-Gong-ului sau tehnicilor yoga, exercitii care au fost transmise urmasilor din tata in fiu, ramase secrete populatiei neinitiate. Aceste practici secrete se pare ca inca sunt utilizate de unele familii irlandeze, fiind binecunoscute vitalitatea si energia specifice irlandezilor, unii dintre ei avand chiar varste inaintate.

Pe langa exercitiile fizice asemanatoare miscarilor din Qi-Gong, druizii foloseau inclusiv incantatii si simboluri menite a amplifica efectul acestora, precum si „harti energetice” ale pamantului pentru a stabili locurile cele mai propice unor asemenea ritualuri. Sunt cunoscute locatii ale unor foste temple druide invaluite oarecum in mister pentru arheologi si oameni de stiinta. Oare cine nu a auzit de monumentul de la Stonehenge (Anglia) sau megalitii de la Carnac (Franta) realizati din pietre de greutati impresionante? Cu siguranta druizii aveau cunostinte despre liniile de energie care strabateau Pamantul, si mai mult decat atat, erau capabili sa se foloseasca de acestea pentru a-si amplifica abilitatile psi si energia ritualurilor pe care le efectuau.

Zidul lui Hadrian – dovada de necontestat a puterii magice a druizilor

Imperiul Roman. Imperiul Roman a fost intins pe aproape toata suprafata Europei, Roma strivind prin lupta si teroare popoare dupa popoare timp de aproximativ 1000 ani.

Se spune ca druizii prin statutul lor social nu participau la razboi ca si combatanti (soldati). Totusi, poate dovada cea mai de necontestat a puterii magice druidice o constituie un monument arheologic de maxima importanta: Zidul lui Hadrian.

Cu toate ca forta, disciplina si antrenamentul legiunilor romane nu aveau egal pe suprafata pamantului la acele timpuri, romanii au fost nevoiti ca in anul 122 e.n. sa construiasca prima din cele doua fortificatii defensive DEFINITIVE din istoria Imperiului, Zidul lui Hadrian si Zidul lui Antonine (ulterior abandonat dupa doar 20 ani din cauza atacurilor triburilor britanice). Locatia acestora? Actualul teritoriu al Marii Britanii, caminul de necontestat al druizilor.

Despre dimensiunile acestor fortarete defensive, putem aminti faptul ca Zidul lui Hadrian avea o latime de 3 metri si o inaltime de 5 pana la 6 metri. Lungimea acestuia era de 117,5 km. Materialele folosite au fost piatra patrata si pe alocuri maluri de pamant. Se poate deci usor intui starea de spirit a romanilor daca au fost nevoiti sa construiasca o fortificatie DEFENSIVA de aceste dimensiuni care se intinde de la Marea Nordului pana la Marea Irlandei, tăind efectiv teritoriul Britaniei in două.

(Sfarsitul primei parti)

Cititi partea a doua AICI

20 mai 2013/de admin

MAESTRII SPIRITUALI ASCENSIONATI, MASONERIA, MISTERE, TEORIA CONSPIRATIEI, Uncategorized

Adevarul despre cum a murit Mihail Eminescu, ucis la comanda

Treptat ies la iveală legături pe care anevoie le-am fi descoperit din frânturile de informaţii oficiale, ori oficioase ale vremii. Glasul său, unic în concertul politicianismului vremii, trebuia să fie stins. Supăra mult adevărul său, al căutătorului de Absolut! Căci pentru el, nu exista adevărul de conjunctură al partidelor, ci doar adevărul naţiei româneşti pentru care a trăit şi pentru care a fost sacrificat, cu tăcuta complicitate a unor personaje malefice.

Zoe Dumitrescu Buşulenga

Istoria oficială a vieţii lui Mihai Eminescu a impus un şablon convenabil. Conform acestuia, Eminescu ar fi fost o fiinţă labilă, neadaptată, pierdută în lumea sa de poet şi ar fi murit nebun, bolnav de sifilis şi alcoolic.

Istoria sa reală este însă cu totul alta. Eminescu a fost de fapt un om puternic, de o luciditate excepţională, bine ancorat în realitatea socială şi mai ales politică a vremurilor zbuciumate în care a trăit, un militant activ pentru drepturile românilor din Ardeal şi pentru unitatea naţională, un ziarist de excepţie, un vizionar, un reformator.

Eminescu a fost declarat nebun şi internat la psihiatrie într-un moment în care guvernul României urmărea să încheie un pact umilitor cu Austro-Ungaria, prin care renunţa la pretenţiile asupra Ardealului şi se angaja să îi anihileze pe toţi cei catalogaţi drept „naţionalişti”. Mulţi au renunţat la valorile şi principiile lor pentru a fi scoşi de pe lista proscrişilor.

Eminescu nu a acceptat să facă niciun fel de compromisuri, şi de aceea era cel mai periculos dintre ei. El deranja nu doar prin ceea ce scria, ci mai ales prin faptul că plănuia să pună bazele unei organizaţii independente, aflate în afara controlului francmasoneriei, de trezire şi promovare a spiritului românesc şi de refacere a Daciei mari.

„Mai potoliţi-l pe Eminescu!”

„Mai potoliţi-l pe Eminescu!”Acesta este mesajul pe care francmasonul şi junimistul P. P. Carp îl transmitea de la Viena mentorului Junimii, francmasonul şi parlamentarul Titu Maiorescu. Comanda va fi executată întocmai de cei din ţară pe 23 iunie 1883. Eminescu avea 33 de ani.

Carp se afla la Viena pentru a stabili ultimele detalii ale unui acord secret cu Tripla Alianţă (Austro-Ungaria, Germania şi Italia), care de altfel a şi fost încheiat pe 18 (30) octombrie 1883. Reputatul eminescolog, profesorul Nicolae Georgescu, lămureşte în ce context a avut loc internarea forţată a lui Eminescu. „Ce voia acest tratat?”, scrie el.

„În primul rând, ca România să se orienteze politic spre Austro-Ungaria. Cu alte cuvinte, România nu mai putea să-şi revendice Ardealul. Acest tratat muta lupta ardelenilor în Ardeal. Bucureştiul era de zece ani dominat cultural de ardeleni, care ridicau puternic vocea pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile românilor care erau asupriţi. Or, tratatul le interzice brusc să protesteze în Bucureşti pentru eliberarea Ardealului. Ioan Slavici este nevoit să fugă din Bucureşti în 1883. Întemeiază Tribuna în 1884. În jurul ei se organizează primele lupte pentru Ardeal. Condiţia semnării tratatului era deci amorţirea vocii pentru Ardeal în Bucureşti. «Directiva de sus» s-a reverberat în diferite moduri la nivel cultural. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele.”

Într-adevăr, 28 iunie 1883 este o zi în care se petrec mai multe evenimente importante. Austro-Ungaria rupe relaţiile diplomatice cu România timp de 48 de ore. Cancelarul Germaniei, Otto von Bismark, îi trimite regelui Carol I o telegramă prin care ameninţă România cu războiul. La Bucureşti au loc descinderi şi percheziţii simultane la sediile mai multor organizaţii care luptau pentru Ardeal, printre care şi Societatea Carpaţii, în care activa Eminescu.

Este închis ziarul L’Independance Roumaine şi directorul acestuia, Emil Galli, este expulzat din ţară . La fel şi Zamfir C. Arbore. Societatea Carpaţii este pur şi simplu desfiinţată, în urma unui raport al baronului von Mayr, agent al serviciilor secrete austro-ungare. Intimidaţi de aceste măsuri, o parte din militanţii pentru Ardeal se dezic de ideile lor şi îşi trădează confraţii, pentru a-şi salva propria piele. Printre ei se află Simţion şi Chibici, preşedinţii Societăţii Carpaţii, Ocăşeanu şi Siderescu, membri în conducerea aceleaşi societăţi, Grigore Ventura, ziarist la L’Independance Roumaine, acelaşi pe care Caragiale îl ridiculizase în personajul Rică Venturiano. În semn de obedienţă, toţi aceştia se vor implica plini de zel în acţiunea de internare forţată a lui Eminescu.

De ce era atât de incomod Eminescu?

Privită în acest context, nebunia lui Eminescu, ca şi detaliile internării sale, capătă o nouă dimensiune. Nu mai poate fi vorba de un accident sau de o coincidenţă, ci de executarea comenzii trasate de la Viena : „Mai potoliţi-l pe Eminescu!”

În perioada care va urma se fac eforturi importante pentru a convinge Tripla Alianţă că situaţia din România este sub control. Regina Elisabeta, Regele Carol I, primul-ministru Brătianu, P. P. Carp şi Titu Maiorescu merg în Germania pentru a calma spiritele. Ministrul de externe, D. A. Sturdza, ministrul C. Stătescu şi Petre Grădişteanu merg la Viena, unde Grădişteanu îşi cere personal scuze pentru organizarea sărbătorii de la Iaşi, unde fusese dezvelită statuia lui Ştefan cel Mare şi fusese citită poezia manifest a lui Eminescu, Doina.

Judecând după măsurile luate împotriva lui, Eminescu era cel mai incomod. Spre deosebire de ceilalţi, el nu putea fi convins cu niciun chip să renunţe la ideile şi principiile sale. Eminescu era membru activ în mai multe organizaţii care luptau pentru drepturile românilor din Ardeal: Românismul (care respingea chiar aducerea lui Carol I ca rege), Orientul, România Jună, Societatea Carpaţii, din care făcea parte şi Slavici. Cu astfel de preocupări, nu este de mirare că era constant urmărit atât de poliţia şi serviciile secrete româneşti, cât şi de cele austro-ungare. În anturajul său erau infiltraţi mai mulţi informatori, printre care se număra şi Ocăşanu de la Societatea Carpaţii.

La 7 iunie 1882, baronul Von Mayr îi trimitea contelui Kalnoky, ministrul Casei Imperiale austro-ungare, o notă informativă în care arăta: „Societatea Carpaţii a ţinut în 4 ale lunii în curs, o întrunire publică cu un sens secret. Dintr-o sursă sigură, am fost informat despre această întrunire [n.n după toate probabilităţile sursa era chiar Titu Maiorescu]. S-a stabilit că lupta împotriva Austro-Ungariei să fie continuată. Eminescu, redactor principal la Timpul, a făcut propunerea ca studenţii transilvăneni de naţionalitate română, care frecventează instituţiile de învăţământ din România pentru a se instrui, să fie puşi să acţioneze în timpul vacanţei în locurile natale pentru a orienta opinia publică în direcţia unei Dacii Mari.”

Această notă a dus în final la desfiinţarea Societăţii Carpaţi.

Activitatea sa ca jurnalist îl făcea cu atât mai periculos, cu cât avea şi pârghiile necesare pentru a acţiona: ideile sale erau exprimate în mod magistral într-un ziar, Timpul, pe care îl transformase în cotidian naţional.

În această publicaţie demascase corupţia politicienilor români şi grasele comisioane pe care aceştia le încasaseră din concesionarea căilor ferate. Scrisese despre condiţionările umilitoare impuse României de puterile europene, în schimbul recunoaşterii Independenţei. În 1880 declanşase o incitantă campanie de presă privind „chestiunea dunăreană”, problemă sensibilă pentru marile puteri europene. Participase activ la Iaşi la inaugurarea statuii lui Ştefan cel Mare şi citise acolo în faţa mulţumii poezia manifest Doina.

Acest eveniment naţional deranjase foarte mult puterile occidentale. În sfârşit, chiar în dimineaţa zilei în care avea să fie dus cu forţa la balamuc, apăruse în Timpul un alt articol. Intitulat „Pentru libertatea presei şi a jurnalistului”, acesta era un protest la adresa încălcării dreptului la liberă exprimare şi demasca măsurile represive luate de guvernul Brătianu împotriva jurnalistului Emil Galli.

Titu Maiorescu pregătise internarea lui Eminescu încă de la primele ore ale dimineţii

Varianta cea mai des vehiculată despre cele petrecute pe 28 iunie 1883 este următoarea: În dimineaţa acelei zile, Eminescu s-ar fi trezit cu noaptea în cap şi lovit de nebunie ar fi început să se certe cu soţia lui Slavici, la care locuia în gazdă, Ecaterina Szöke Magyarosy. Aceasta îi trimite la orele şase dimineaţa un bilet lui Maiorescu, cerându-i să o scape de Eminescu.

Maiorescu ia o măsură de excepţie – în loc să meargă direct la Slavici acasă, pentru a o salva pe soţia acestuia de „nebun”, se duce împreună cu Constantin Simţion, preşedintele Societăţii Carpaţi, la spitalul doctorului Şuţu şi, pentru suma de 300 de lei, aranjează internarea imediată a lui Eminescu. A doua ciudăţenie, Maiorescu, bazându-se exclusiv pe spusele acestei femei, cere direct internarea, şi nu examinarea lui Eminescu de către doctorul Şuţu, aşa cum ar fi fost firesc.

Întors acasă, se pomeneşte însă cu Eminescu, care avea cu el un exemplar din ziarul Timpul, în care tocmai îi apăruse articolul despre Emile Galli. Maiorescu nu-l întreabă nimic despre incidentul de dimineaţă cu doamna Slavici (presupunând că acesta ar fi avut într-adevăr loc). Îl trimite însă la sediul Societăţii Carpaţi, unde Poliţia făcea percheziţie, pentru a se întâlni chipurile cu Simţion, complicele său la internare.

„Numai, de s-ar face asta fără greutate” scrie Maiorescu în jurnalul său în dimineaţa zilei de 28 iunie 1883, după ce petrecuse o noapte de nesomn, sub apăsarea a ceea ce ştia că va face a doua zi. Nu se va face însă „fără greutate”, aşa cum îşi dorea Maiorescu, căci Eminescu îşi schimbă traseul. Nu se duce la Societatea Carpaţii, unde totul s-ar fi făcut fără martori, ci la Capşa. La acea vreme Capşa nu era doar un local de lux, ci şi sediul Ambasadei SUA şi reşedinţa mai multor ambasadori occidentali. Eminescu se duce la Capşa în speranţa de a semnala abuzurile guvernului acestor diplomaţi şi în special ambasadorului SUA, Eugene Schuyler, pe care îl cunoştea personal şi care era un fervent apărător al drepturilor omului. Orchestratorii monstruosului complot sunt nevoiţi să îşi schimbe planul.

Scena cu pistolul relatată de Grigore Ventura – o nouă înscenare

La Capşa, Eminescu este abordat de Grigore Ventura. Aici, conform declaraţiilor lui Ventura, Eminescu ar fi început să ţină un discurs „politico-socialo-naţional” înfierbântat, ar fi scos un pistol, ar fi ameninţat-o pe soţia patronului şi ar fi strigat „la toate aceste nu-i decât un leac. Să îl împuşc pe rege!”. Semne clare de nebunie! Ventura, în loc să îl calmeze, îi ţine isonul şi îi propune să meargă împreună la palatul Cotroceni. Ajunşi acolo află că Regele nu este în Bucureşti. Pe drumul de întoarcere, Ventura îl duce pe Eminescu la băile publice Mitraşevski, îl lasă într-una din camere şi apoi alertează Poliţia că un nebun s-a închis în baia publică. Îi cheamă la faţa locului pe alţi doi membri ai Societăţii Carpaţi, Siderescu şi Ocăşanu. Ca un făcut, cei doi au cu ei o cămaşă de forţă. Intră în baie, îl imobilizează pe Eminescu şi spre orele 19 îl duc la stabilimentul Şuţu, unde avea deja rezervat un loc de cu noaptea în cap.

Scena cu pistolul de la Capşa şi declaraţia lui Eminescu că îl va omorî pe Rege sunt piesele de rezistenţă ale tezei nebuniei sale. Ele sunt relatate însă doar de o singură persoană, Grigore Ventura, care va povesti acest episod în stânga şi dreapta, dar va ezita să scrie totuşi despre el, deşi era ziarist. Scena va fi consemnată de-abia în octombrie 1911 de Al. Ciurcu într-un articol apărut în Adevărul, „Eminescu, din amintirile mele”.

Povestea lui Grigore Ventura nu stă însă deloc în picioare din mai multe motive. În primul rând, Ventura susţine că a asistat la toate evenimentele din acea zi. Fiind principalul martor, ar fi trebuit să apară în procesul verbal încheiat de Poliţie, ori numele său nu apare deloc.Ventura susţine că el este cel care a alertat Poliţia, ori în procesul verbal este consemnat că poliţia a fost sesizată de domnii Ocăşeanu şi Siderescu. Aceştia dau însă detalii pe care nu aveau cum să le cunoască, întrucât nu fuseseră prezenţi la faţa locului. Ceea ce arată că cineva îi informase. Acesta nu poate fi decât Ventura, care a avut rolul de a-l intercepta pe Eminescu şi a face în aşa fel încât acesta să poată fi luat pe sus dintr-un loc izolat şi dus la psihiatrie, în condiţiile în care primul plan imaginat de Maiorescu căzuse. Ventura a imaginat apoi şi a răspândit povestea cu pistolul pentru a crea impresia că Eminescu era nebun şi a justifica astfel internarea.

Celălalt martor al acestei scene, doamna Vautier, soţia patronului de la Capşa, despre care Ventura spune că a fost persoana ameninţată cu pistolul de Eminescu, nu menţionează în memoriile sale publicate la Paris în 1909, absolut nimic despre această scenă, care, dacă ar fi avut loc, ar fi trebuit să o fi marcat profund. Eminescu declară că vrea să îl împuşte pe Rege, ori era puţin probabil ca el, în calitate de ziarist să nu ştie că Regele era plecat de câteva zile la Sinaia.

În procesul verbal întocmit de Poliţie nu se aminteşte nimic de vreo armă, ci doar că „Eminescu a venit singur la Băile Mitraşevschi, şi fiind atins de alienaţie mintală s-a încuiat singur pe dinăuntru şi a refuzat să deschidă”. La locul faptei ajung, Simţion, Siderescu si Ocăşeanu de la Societatea Carpaţii, care aveau încă de dimineaţă misiune de la Maiorescu să îl ducă la casa de nebuni a doctorului Şuţu. Aceştia intră în baia unde Eminescu se află în apă, dezbrăcat. Eminescu le cere să iasă. Îl imobilizează şi îi pun cămaşa de forţă. Între timp Poliţia îi perchiziţionează locuinţa, îi ridică bunurile, îi umblă prin hârtii şi manuscrise, sperând să descopere ceva compromiţător. Totul se petrece cu complicitatea soţiei lui Slavici. Poliţia nu va deschide o anchetă, aşa cum proceda de obicei şi cerea legea. Omiterea lui Ventura din procesul verbal al Poliţiei nu este întâmplătoare. Varianta că Eminescu a venit singur şi s-a închis în baie era mai credibilă pentru teza nebuniei, decât cea în care era adus de Ventura şi care ar fi putut atrage suspiciuni.

Omorât lent prin otrăvire cu mercur

De la Băile Mitraşevschi Eminescu este dus direct în stabilimentul doctorului Şuţu, unde tratamentul aplicat îl transformă într-o legumă. Niciun alt bolnav nu mai este acceptat pentru internare în acea perioadă, chipurile pentru a nu-i deranja liniştea lui Eminescu,

Fiica lui Titu Maiorescu, Livia, îi scrie lui I.. E. Torouţiu despre modul în care era tratat Eminescu la Şuţu în următorii termeni: „Aş vrea să vă spun că toţi domnii care cercetează mintea lui Eminescu au un mare cusur: ils cherchent midi à 14 heures” (caută miezul zilei la ora 14).

În noiembrie 1883, la insistenţele unor prieteni, printre care Emilia Humpel, Eminescu este transferat într-un sanatoriu din Viena. Titu Maiorescu, care ştia cel mai bine că Eminescu nu este nebun şi medicii din Viena îşi vor da uşor seama de aceasta, se opune la început vehement. În cele din urmă cedează, gândindu-se că este mult mai important să îl ţină pe Eminescu departe de ţară.

Eminescu ştia foarte bine ce i se înscenase şi odată reîntors în ţară a făcut chiar eforturi pentru o campanie de presă în favoarea sa. Privit însă ca un nebun, nimeni nu i-a acordat dreptul la replică. Într-o scrisoare adresată în ianuarie 1887 lui Gheorghe Panu el scrie: „S-a răspândit prin ziare ştirea că aş fi grav bolnav. Toate aceste zvonuri, lipsite de orice fundament, sunt răspândite poate cu rea credinţă, încât şi dl. C. Mille, într-unul din articolele sale, a găsit motiv de-a vorbi de boala mea pretinsă. Te rog a spune tuturor că se află în deplină eroare şi că afară de suferinţa mea de picioare, nu am absolut nimic .. Un mic dementi (dezminţire) în organul (ziarul) dumitale n-ar strica..”

Timp de mai bine de o lună, medicii austrieci nu reuşesc să îşi dea seama deloc de ce boală suferă Eminescu. În decembrie, îl declară sănătos şi recomandă externarea. Nimeni nu are însă interesul să îl readucă în ţară , cu atât mai puţin Maiorescu. Medicul austriac, Obersteiner, îi cere în repetate rânduri să îl scoată pe Eminescu din spital, unde nu-şi are locul printre bolnavii psihic. Fişele de observaţie medicală din timpul şederii în sanatoriul austriac dispar într-un mod misterios, pentru a nu distruge mitul nebuniei lui Eminescu.

Tot Maiorescu aranjează ca Eminescu să plece în Italia, sub atenta supraveghere a unui om de încredere, chipurile „pentru a se reface”. La întoarcerea din Italia, Eminescu vrea să vină la Bucureşti, dar Maiorescu face tot posibilul să îl ţină departe de capitală. Toate munca sa, cărţile, notele de lectură, manuscrisele se află la Bucureşti, la Maiorescu… Prin intermediul diverşilor prieteni, Eminescu îi cere în mod repetat acestuia să îi înapoieze „lada cu cărţi”, fără de care ar fi trebuit să îşi reia toată munca de la zero. Maiorescu este de neînduplecat.

Cum nu se cuminţeşte, este trimis tot cu forţa la ospiciul de pe lângă Mânăstirea Neamţ. Eminescu, pe deplin lucid, i se plânge lui Gheorghe Bojeicu de la Cernăuţi, că a fost „internat ca alineat, deşi nu fusese”. Este sechestrat la Neamţ din noiembrie 1886 până în aprilie 1887. Gardienii aruncă pe el găleţi de apă rece şi îl bat cu funia udă pentru a-l „calma”. Încearcă să fugă de mai multe ori şi în cele din urmă reuşeşte să obţină o mutare la Iaşi, sub îngrijirea doctorului Iszac.

Acesta este cel care îi va pune un diagnostic abracadabrant, preluat apoi de istorie: „sifilis congenital matern cu paralizie generală progresivă”. Diagnosticul conţinea însă un mesaj important: Eminescu trebuia să fie paralizat, Eminescu trebuia să fie anihilat, trebuia oprit din a mai publica în ziarele vremii. Asasinarea civilă a lui Eminescu din 1883 va fi completată de experimentele doctorului Iszac, care visa să scrie o lucrare despre cazul Eminescu, cu care să intre în analele medicinii. Contrar tuturor preceptelor medicale ale vremii, care arătau că mercurul este toxic şi total contraindicat în tratarea sifilisului, doctorul Iszac îi va administra doze uriaşe de mercur, de 4 până la 7 grame.

Un alt psihiatru din Bucureşti, Panait Zosin, care nu îl consultase vreodată pe Eminescu şi cunoştea cazul doar din corespondenţa cu sora lui, Harieta, preia diagnosticul lui Iszac şi chiar îl completează cu următoarele reflecţii: „ca psihopat ereditar, el ar fi petrecut încă nopţi albe, ar fi făcut orgii, ar fi mistuit narcotice şi excitante (n.n. în condiţiile în care se ştie că Eminescu era un adversar declarat al narcoticelor). Un psihopat alcoolic şi sifilitic, el a ajuns să aibe perioade de furie, de inconştienţă, de prozaică întunecare a activităţii psihice.. ”

De-abia în 1888, Veronica Micle reuşeşte să îl smulgă din mâinile doctorului Iszac şi să îl aducă în sfârşit la Bucureşti. Aici reîncepe să publice şi, în urma unui articol împotriva guvernului, apărut în România liberă, este internat cu forţa tot la dr… Şuţu, unde va şi muri.

La moartea sa, produsă din câte s-a spus, de o lovitură la cap cu o piatră, celebrul doctor G. Marinescu nu realizează după autopsie, analiza microscopică a creierului, care ar fi dovedit că Eminescu nu suferea de sifilis. După o examinare superficială, aruncă pur şi simplu la gunoi creierul lui Eminescu, pe motiv că intrase în putrefacţie. Este totuşi nevoit să consemneze că a fost frapat de mărimea acestui creier. Pe actul său de deces, nu apare semnătura niciunui prieten sau membru al familiei, ci doar amprentele digitale a doi martori analfabeţi din personalul spitalului.

Societatea Matei Basarab, spiritul naţional şi francmasoneria

Eminescu a fost etichetat drept nebun, sifilitic, alcoolic, pericol public, atentator la adresa regelui, reacţionar, paseist, antisemit, xenofob, naţionalist şovin etc. De ce toate aceste apelative? De ce publicistica lui a fost mereu trecută sub tăcere, interzisă, cenzurată? De ce în memoria românilor Eminescu a fost impus doar ca poet, în timp ce principala sa activitate a fost cea de ziarist?

Din cele 16 volume ale Operei sale, editate sub îngrijirea lui Perpessicius după manuscrisele originale, cinci conţin poezii şi altele cinci, articolele publicate de el în perioada 1870-1883 şi 1888-1889. Deşi majoritatea articolelor au fost scrise înainte de aşa-zisa declanşare a nebuniei, mulţi susţin şi astăzi că ele nu merită să fie citite, întrucât „sunt rodul unei minţi atacate de boală, în căutarea unei bucăţi de pâine”.

„Eminescu n-a ajuns să marcheze politica naţională, deşi este întemeietorul doctrinei naţionale moderne” scrie Theodor Codreanu în „Dubla sacrificare a lui Eminescu”. „Dimpotrivă, opera sa a fost cu grijă separată de structurile de profunzime ale politicii naţionale, opera lui publicistică fiind interzisă total, după al doilea război mondial. Efectele sunt vizibile şi astăzi. Aşa-zisul cult Eminescu este o dimensiune ad-hoc confecţionată, pentru a preveni şi a face ineficient un veritabil cult Eminescu. Prin numita diversiune se creează impresia (pe care cei naivi o iau ca atare) că eminescianismul este un element nefast, inamicul public numărul unul al democraţiei şi al statului român. Neîntâmplător, Gh… Grigurcu, unul din mercenarii curentului antieminescian asimila cultul pentru poetul naţional cu acela al lui Ceauşescu. În realitate, statul român nu a atins niciodată exigenţele lui Eminescu, fiindcă nici nu şi-a propus aceasta vreodată, deşi marii gânditori au pledat statornic pentru asimilarea organică a eminescianismului ca temei al fiinţei noastre naţionale. ”

Au existat tentative ca Eminescu să fie înrolat în masonerie. Fără succes. Eminescu lucra însă la crearea unei organizaţii româneşti şi pro-româneşti, numită Societatea Matei Basarab şi aflată în afara controlului şi influenţelor francmasoneriei, care masonerie se afla şi atunci în slujba unor interese supranaţionale.

„O organizare între români”, scria el. „Pretutindea oameni care să ţie registru de tot sufletul românesc. Cel slab trebuie încurajat şi lăudat pentru ca să devie bun. Să se simtă că Societatea Matei Basarab reprezintă o putere enormă. Ţinta? Unirea tuturor românilor, emanciparea economică şi intelectuală a întregului popor românesc.”

Încă din 1874, el îi scria lui Maiorescu că „aprofundarea studiului filozofilor germani m-a făcut să mă orientez către elaborarea unei filosofii practice, vizând scoaterea României din subistorie. Interesul practic pentru patria noastră ar consta cred în înlăturarea oricărei îndreptăţiri pentru importul necritic de instituţii străine.”

Eminescu nu renunţase la acest plan nici în ultimii săi ani. Alexandru Vlahuţă povestea cum, vizitându-l la sanatoriul doctorului Şuţu, Eminescu i-a povestit „despre un plan al lui de reorganizare socială, la care se gândeşte de mult, o lucrare colosală.”

Gheorghe Panu povesteşte în „Amintiri de la Junimea” de un sfat pe care Eminescu i l-a dat: „Panule, ştii tu că în lumea asta nu este nimic mai interesant decât istoria poporului nostru, trecutul lui…. Tot, tot este un şir neîntrerupt de martiri.” Eminescu a fost unul dintre ei.

„Or să vie pe-a ta urmă în convoiu de ‘nmormântare,
Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare .. . .
Iar deasupra tuturora va vorbi vr-un mititel,
Nu slăvindu-te pe tine . .. . lustruindu-se pe el
Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te aşteaptă.
Ba să vezi. . . posteritatea este încă şi mai dreaptă.
Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subţire
Care s-o ‘ncerca s-arate că n-ai fost vr-un lucru mare,
C-ai fost om cum sunt şi dânşii. … . Măgulit e fiecare
Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Şi prostatecele nări
Şi le umflă orişicine în savante adunări
Când de tine se vorbeşte. S-a ‘nţeles de mai nainte
C-o ironică grimasă să te laude ‘n cuvinte.
Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege,
Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înţelege . . .
Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale —
Astea toate te apropie de dânşii. . . Nu lumina
Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,
Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.”

(Mihai Eminescu, Scrisoarea I, 1881)

Bibliografie:

1. Ovidiu Vuia: Misterul morţii lui Eminescu, Ed. Paco, Bucureşti, 1996
2. Thedor Codreanu: Dubla sacrificare a lui Eminescu, Serafimus Grup, 1999
3. Nicolae Georgescu: “Boala şi moartea lui Eminescu,Criterion, 2007″

Sursa : bucovinaprofunda.wordpress.com

16 mai 2013/de admin

Echilibrare emisferer cerebrale – o cale spre spiritualitate

Echilibrare emisfere cerebrale – o cale spre spiritualitate

INTALNIRI CU IELELE

IELELE

Dansul ielelor dezbracate

INTALNIRI CU IELELE

Creatorii Matricei, Egregori si Universul Holografic

Creatorii Matricei, Egregori si Universul Holografic

Mâna Maicii Domnului – o plantă cu miros divin şi proprietăţi miraculoase

Mâna Maicii Domnului – o plantă cu miros divin şi proprietăţi miraculoase

Ce este GLUTATIONUL si care este rolul lui in organismul nostru?

Ce este GLUTATIONUL si care este rolul lui in organismul nostru?

Restructurari ale Campurilor Morfice

Restructurari ale Campurilor Morfice

XEROTEMUS-KEOPS-PTA – Fragment LIGURDA -Teofilact

XEROTEMUS-KEOPS-PTA – Fragment LIGURDA -Teofilact

Mitul iubirii in spiritualitate

Simptomele Inaltarii: Corpul si Mintea

Simptomele Inaltarii: Corpul si Mintea

Curs Tehnici si Procedee de Protectie si Riposta Psiho-Energetica

PROGRAM CURS:

– Sa fiti acceptati la evaluarea energetica. Pentru evaluare va rugam sa completati formularul de inscriere de mai jos:

Druizii (partea a doua)

Druizii (partea a doua)

Druizii (prima parte)

DRUIZII

Adevarul despre cum a murit Mihail Eminescu, ucis la comanda

Adevarul despre cum a murit Mihail Eminescu, ucis la comanda

Pagina Facebook

INSCRIE-TE LA NEWSLETTER