Steaua Sufletului






Frica ajunge chiar si la cei mai buni sau curajosi dintre noi, indiferent dacă este frica de eșec, frica de succes sau chiar frica de frică. Cu toții am experimentat frica la un moment dat în viața noastră și poate fi un adevărat obstacol care ne împiedică să avem cu adevărat succes.
Frica nu te poate reține pentru totdeauna sub influenta ei nefasta, dacă nu o lași. Există mai multe modalități de a depăși frica, iată cele mai importante 9 modalitati de a combate frica:
De cele mai multe ori creierul nostru interpreteaza cu totul special informatiile pe care le primeste, punandu-le intr-o lumina mai aproape sau nu de adevarul obiectiv. De aceea, atunci cand frica incepe sa iti dea tarcoale sau chiar sa se instaleze in tine, primul lucru pe care trebuie sa il faci este sa te intrebi ce se întâmplă cu adevărat, localizează faptele și plasează-le deasupra sentimentelor tale.
Afla care este situația care o declanșează. Învățand sa identifici factorul declansator te va ajuta să inveti să combați frica cu succes.
De multe ori, frica preia controlul asupra corpului tau fizic. Ea afectează persoane diferite in moduri diferite. Identifica dacă si cum iti afectează corpul fizic și fa ce trebuie facut pentru a iti îngriji si proteja corpul. Ex: dacă stresul tau este pozitionat în spate, poți face miscari de întindere a spatelui si de relaxare a musculaturii din zona respectiva, poti incerca un masaj sau alte metode care iti sunt la indemana pentru a evita acumularea tensiunii in zona respectiva sau chiar pentru a scapa de durere daca ea s-a instalat deja acolo.
În fiecare zi, enumeră 1-3 lucruri pentru care ești recunoscător. Nu contează cât de mare sau de mică este, recunoștința ajută la mutarea mintii într-o lumină pozitivă, care, în plus, depășește frica.
Monitorizează-ți conversațiile interioare. Dacă exista ceva ce nu i-ai spune unui prieten, atunci nu ti-l spune nici ție. Tu esti sau ar trebui sa fii cel mai bun prieten al tau, indiferent de orice s-ar intampla in viata ta, asa ca respecta-te si iubeste-te pentru ca nu exista o persoana pe lume care sa te cunoasca mai bine decat te cunosti tu. Vorbește-ți pozitiv și amintește-ți punctele tale forte.
In viata totul trece. La fel si senzatia de frica, indiferent cat de puternica ar fi ea, sau cat ar putea dura, pana la urma acest sentiment va trece, la fel cum toate lucrurile trec. Reaminteste-ti că si sentimentul și momentul tau de frica vor trece. Concentreaza-te pe rezultatul pozitiv al situației, linistea pe care o ai dupa ce aceste senzatii vor ramane in urma, mai degrabă decât pe sentimentele negative care te despart de acel moment.
Percepția este un lucru foarte puternic și modul în care te simți în legătură cu situația ta dictează modul în care răspunzi. Așadar, gândește-te pozitiv și îți vei oferi șanse mult mai mari de succes. Acest lucru nu se va întâmpla peste noapte; exersează cu un singur gând. Exista un gând negativ / înfricoșător recurent pe care îl ai? Lucreaza la inversarea acestui gând. In timp acest lucru va deveni un obicei.
Respirația te ajută să iti echilibrezi corpul; când încetezi să respiri, inima nu mai bate atâtde tare. Poți face un exercițiu de împământare sau chiar poți face 5 respirații adânci și lungi în orice moment pentru a te calma și a te echilibra. Daca esti o persoana anxioasa cel mai bine este să iti începi ziua cu asta, dar nu ezita să exersezi si in timpul zilei.
Când te simți protejat și în siguranță, nu există loc pentru frică. Găseste un loc sigur în care te poți retrage atunci când încep senzatiile neplacute – indiferent dacă acesta este un loc real, cum ar fi dormitorul tau sau un loc în mintea ta, cum ar fi de exemplu o plaja sau o poteca de munte. Acest sentiment de confort te va liniști și îți va permite să faci față fricii.
Reține ca acestea sunt doar 9 modalitati de a scapa de frica sau mai bine spus 9 strategii pe care le poti utiliza atunci cand te intalnesti cu o senzatie de frica si ca nu totul funcționează la fel pentru toată lumea. Dar acesta este un punct de plecare pentru a contracara sentimentul de frica. Începe să implementezi aceste tehnici în viața ta și nu lăsa frica să te împiedice să iti atingi obiectivele și sa te tina la distanta de cea mai buna versiune a ta. Retine, ca la fel ca toate celelalte lucruri, chiar si frica TRECE. De cele mai multe ori ca si cum nu ar fi fost niciodata.
Karanna Academy©
9 moduri de a scapa de frica
Alte articole din categoria Spiritualitate
Vizitati-ne Pagina de Facebook https://www.evolutiespirituala.ro/9-moduri-de-a-scapa-de-frica/?feed_id=39707&_unique_id=644141385f455
Azi, marile Lumini ale lumii spirituale comunică celor chemaţi Adevărul. Astfel aflăm că în natura înconjurătoare există o diversitate de materii eterice, de diferite grade, a căror fineţe este atât de mare, încât simţurile fizice nu sunt în stare să ni le reveleze. Aceste materii sunt animate deunde vibratorii , diferite de cele care animă materia vizibilă, tangibilă, în sânul lor existând o infinitate de vieţuitoare, de aceeaşi compoziţie cu mediul unde trăiesc.
Aceste afirmaţii, ca şi multe altele, sunt primite azi de lumea savantă cu neîncredere, ba chiar cu ironie, invocând întrebarea: „De ce nu se poate proba existenţa acestor materii şi forţe, de ce nu pot fi văzute, auzite şi pipăite de toţi oamenii?”
Răspunsul la această întrebare este următorul: Lumile hiperfizice, cu materiile şi forţele lor, nu pot fi văzute şi simţite, nu se poate lua cunoştinţă de existenţa lor, pentru că oamenii nu dispun deocamdată decât de organele de simţ necesare perceperii lumii fizice.
Este adevărat că omul are în fiinţa sa – pe lîngă organele de simţ fizice – şi organe de simţ impresionabile de prezenţa materiilor invizibile şi a entităţilor spirituale vieţuitoare în mediile hiperfizice, dar aceste simţuri dorm, stau latente în fiinţa noastră. Numai când aceste simţuri superioare vor fi puse în activitate, când vor fi chemate la viaţă, omul va deveni un medium între Cer şi pământ. Din acel moment el va auzi, simţi şi vedea materii şi fiinţe animate de alte forţe decât cele fizice.
Cu alte cuvinte, lumea hiperfizică este pentru om la fel cum este lumea culorilor pentru omul născut orb. El va auzi sunetele, va simţi cald sau rece, va pipăi lucrurile moi sau tari din lumea fizică, dar nu va avea nici o idee despre ceea ce înseamnă roşu, albastru sau verde. Mintea sa nu are posibilitatea să definească peisajele, perspectivele şi culorile, deoarece nu a avut niciodată un organ capabil de a primi vibraţiile luminii, care, sosind pe scoarţa cerebrală, se transformă în noţiuni de culori şi forme. In mintea orbului din naştere, lumea vizibilă de către un om sănătos nu provoacă nici o noţiune corespunzătoare; însă cu toate că nu o vede, ea există.
Faptul că cea mai mare parte din omenire nu vede fiinţele, materiile din lumile hiperfizice, nu este im argument că ele nu există. Dacă printr-o„minune” sau operaţie, orbul din naştere ar dobândi vederea, la început n-ar pricepe nimic, ar rămâne uluit, dar treptat, făcându-şi educaţia vizuală a imaginilor sosite pe cortex, ajunge să ia pe deplin cunoştinţă şi de acest domeniu necunoscut lui până atunci.
La fel s-ar întâmpla cu oricare dintre oamenii care dobândesc vederea spirituală. Dacă graţie unor evenimente neprevăzute, unei educaţii sau practici speciale, omul ajunge să-şi dezvolte simţurile superioare ale lumilor suprafizice, ar vedea forme şi ar auzi sunete neinteligibile la început, dar încetul cu încetul, obişnuindu-se cu ele, le va înţelege şi distinge unele de altele.
Pentru cunoaşterea acestei lumi invizibile se cer ani de zile de observaţii şi o continuă educaţie. Se petrece acelaşi fenomen ca în lumea fizică. Toţi oamenii au ochi; cei sănătoşi văd lucrurile şi fiinţele, dar oare toţi cunosc natura, funcţia şi rostul lor în angrenajul universului? Sunt necesari ani de studii pentru a le cunoaşte, deosebi şi afla rostul în decorul vast al naturii.
Unii oameni afirmă: „Deoarece noi, deocamdată, nu simţim, auzim sau vedem aceste lumi invizibile, înseamnă că nu a sosit timpul să le cunoaştem. Când va veni vremea, se vor dezvolta treptat şi simţurile superfizice din noi şi atunci le vom cunoaşte. La ce bun să ne batem capul cu ele de pe acum? Să terminăm cu deplina cunoaştere a lumii fizice, şi apoi omenirea va trece şi la cunoaşterea lumilor necunoscute”.
Argumentul este puternic în aparenţă, însă greşit în fond, şi iată de ce. Să presupunem că suntem chemaţi neapărat într-o ţară îndepărtată, unde va trebui să trăim mulţi ani. Ei bine, se cade să cunoaştem din vreme condiţiile în care vom trăi acolo, mediul şi influenţa lui asupra noastră. Bineînţeles că ajungând acolo, ne vom adapta, vrând-nevrând, acelui mediu, dar oare nu este mai bine să cunoaştem din vreme noile condiţii şi să ne pregătim pentru ele? Evident că da.
Aşa fiind, nu numai că nu este de prisos, dar chiar se impune să cunoaştem lumile invizibile, deoarece cunoscându-le din timp vom şti cum să ne comportăm atunci când dezbrăcând haina carnală, trupul, vom pătrunde în aceste lumi, unde ne vom desfăşura existenţa în forme noi de viaţă. Pregătiţi ca atare vom fi scutiţi să rătăcim ani şi ani în neştiinţă şi să pierdem astfel o vreme îndelungată până să ne obişnuim iarăşi cu „noua” noastră patrie spirituală, veche din veşnicia veacurilor fără număr.
În afara acestui motiv esenţial, se cade să luăm cunoştinţă de aceste lumi şi pentru faptul că ceea ce vedem pe pământ nu este decât efectul unor cauze aflate în lumea invizibilă. Aşa de exemplu: un om simplu constată cum telefonul transmite voci de la un loc la altul, vede cum tramvaiul circulă pe străzi, vede efectul, dar cauza care le pune în funcţiune – electricitatea – nu o vede, nu o cunoaşte. Acelaşi raport există şi între lumea fizică şi cea hiperfizică . Noi nu vom ajunge să cunoaştem pe deplin lumea fizică, lumea efectelor, până nu vom avea cunoştinţe despre lumea invizibilă, hiperfizică – domeniul cauzelor tuturor fenomenelor, lucrurilor şi fiinţelor vizibile pe pământ.
Ori de câte ori o problemă este complexă prin natura ei, se cade să se vină cu exemple cât mai numeroase. Iată un arhitect decis să proiecteze o casă . Acest om nu va îngrămădi material peste material, fără nici o ordine, fără necesitate şi în cantităţi de prisos. Mai întâi se foloseşte de gândirea şi imaginaţia sa,îşi croieşte în minte o formă de casă, cu o anumită distribuţie, cu un anumit aspect şi dimensiuni. După aceea aşterne pe hârtie ceea ce croise mental, şi încetul cu încetul, urmărindu-şi imaginaţia, face pe hârtie un plan. După acest plan, începe construcţia – realizarea fizică a unei concepţii. Cu alte cuvinte, întâi a fost o creaţie mentală, ideală, apoi a urmat realizarea ei într-o imagine, într- o formă aşternută pe hârtie, într-un proiect, şi în fine – realizarea ei în lumea fizică, cu material fizic. Ideea aparţine Lumii divine; imaginea, planul, aparţine lumii astrale; iar construcţia fizică aparţine lumii fizice.
Casa, opera fizică este trecătoare, pieritoare. Un foc, un cutremur o poate rade de pe suprafaţa pământului. Proiectul aşternut pe hârtie se poate distruge şi el, dar arhitectul are în minte imaginea casei, care nu se va distruge niciodată . Omul fizic, personalitatea creatoare va pieri şi ea, dar imaginea, creaţia sa mentală, va dura în vecii vecilor în lumea invizibilă, unde s-a imprimat ca pe o placă fotografică.
într-adevăr, universul este plin de o sumă de materii extraeterate, numite fluide. Aceste fluide au, printre alte însuşiri, calitatea de a fixa pe ele imaginile, ideile emise de oameni, îngeri, supraîngeri şi alte entităţi spirituale. Cu alte cuvinte, în spaţiile infinite se găsesc arhivele naturii, unde se imprimă toate gândurile, evenimentele şi sentimentele omenirii, fie întrupate, fie destrupate.
Tot ce există pe pământ – aer, apă, munţi şi câmpii, flora şi fauna, totul are influenţă asupra omului. Dar în afară de influenţele lumii vizibile, asupra fiecăruia din noi se exercită influenţe şi mai mari, şi mai puternice – influenţele lumilor invizibile. Noi suntem, la un moment dat, rezultatul influenţei mediului vizibil şi invizibil asupra noastră, şi al muncii depuse de spirit – stăpânul trupului – potrivit evoluţiei sale.
Să nu credem că ştim tot ce ne înconjoară. Chiar în lumea fizică – tangibilă, vizibilă şi cercetată cu simţurile noastre – se petrec o mulţime de fenomene de care rămânem neştiutori, pentru că simţurile noastre mărginite nu ni le fac cunoscute. De exemplu, se află înaintea noastră o statuie. Undele luminoase căzute pe această formă se reflectă şi vin la ochii noştri, de unde sunt transmise la centrul văzului aflat pe cortex, de aici la suflet, şi prin intermediul sufletului conştiinţa noastră, spiritul, traduce aceste vibraţii în culoare şi formă .
Dar oare cunoaştem noi totul despre această lumină? Nu, şi iată de ce. Se ştie că lumina ce scaldă cu vibraţiile ei suprafaţa pământului, vine de la soare. Dacă facem să treacă printr-o prismă o rază de lumină, vom vedea că ea se descompune în mai multe fâşii colorate, care întâlnind un ecran, ne dau spectrul solar, compus din şapte culori: roşu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo şi violet. Noi atât vedem cu ochii. Cu toate acestea, adevărul este că fâşia de lumină mai dă naştere, trecând prin prismă, şi altor culori, unele înaintea roşului – infraroşu, şi altele dincolo de violet – ultraviolet. Într-adevăr, dacă punem o lentilă în dreptul spaţiului gol dinaintea roşului şi aşezăm în focarul acestei lentile o bucată de fosfor, vom vedea că fosforul se aprinde, deoarece razele obscure, invizibile ochiului nostru, trecând prin lentilă, s-au concentrat, s-au manifestat sub formă de căldură, aprinzând fosforul. Prin urmare, înaintea roşului există unde vibratorii producătoare de căldură.
Dacă punem la finele spectrului un paravan şi alături de el o placă unsă cu o soluţie de cianură de potasiu, vom vedea cum această placă se va lumina sub acţiunea razelor ultraviolete.
Aşadar, există în razele soarelui culori infraroşii şi ultraviolete, invizibile ochilor noştri, dar sesizabile prin efectele lor.
După cum ochiul nostru nu vede decât între anumite limite, urechea noastră nu aude decât sunetele produse în aer cu o frecvenţă între 32-36.000 de vibraţii pe secundă. Or în natura fizică înconjurătoare se produc vibraţii de o frecvenţă mai înaltă de 36.000 Hz şi mai joase de 32 Hz; dar urechea noastră nu le percepe, nu le aude, ca şi cum n-ar exista.
De aici tragem concluzia că suntem scăldaţi din toate părţile de vibraţii – unele transmise prin aer, altele transmise prin eter – de care însă nu avem cunoştinţă, pentru că nu deţinem organe potrivite recepţionării lor.
Aşa de exemplu electricitatea – ale cărei unde se transmit prin eter – are de la 1.046.000 până la 35.000 milioane vibraţii pe secundă. Fluidul electric ce se scurge pe firele electrice nu este văzut de ochiul nostru, pentru că vibraţiile sale au o frecvenţă foarte mare. Dar imediat ce curentul electric întâmpină o rezistenţă în drumul său – un filament de bec electric – numărul vibraţiilor prin eter scade între 350 milioane şi 760 milioane de vibraţii pe secundă, filamentul devine luminos şi ochiul nostru vede lumina.
Până în prezent se cunosc 63 categorii de vibraţii, din care fac parte undele hertziene, undele nancy, undele x, y etc. Din acestea, noi nu percepem decât opt categorii, prin urmare avem cunoştinţă de prea puţin.
Să presupunem că nervul optic n-ar dispune de sensibilitatea dobândită până în prezent; desigur n-am avea nici o cunoştinţă de lumina soarelui, atmosfera din jurul nostru fiind întunecată. Să presupunem acum că nervul ochiului ar fi impresionabil de undele electrice; în acest caz noi am vedea totul în jurul nostru, graţie luminii emise de electronii care ne înconjoară din toate părţile. Astfel n-ar mai fi pentru noi, nici noapte, nici zi, ci o lumină continuă, atâta vreme cât electronii vor fi mânaţi mereu în vârtejul infinit de rapid al mişcării lor de rotaţie şi revoluţie.
Având în vedere acest principiu, înţelegem facultatea văzului şi auzului spiritual a unor persoane numite clarvăzătoare sau lucide.
Cu toţii primim vibraţii din lumea hiperfizică, dar rămânem nesimţitori la acţiunea lor, deoarece conştiinţa noastră nu răspunde la influenţa lor, nu sesizează sosirea lor. Clarvăzătorii, lucizii, primind aceste vibraţii, le înţeleg, conştiinţa lor ia act de prezenţa lor, şi ei văd fenomene, fiinţe, materii şi forţe la a căror descriere rămânem pe gânduri.
Evident că şi între lucizi există diferite grade: unii văd binişor, alţii bine şi alţii foarte bine, la fel ca în cazul văzului fizic comun. Pentru aceşti oameni, vederea în lumea invizibilă este un act involuntar – privesc şi văd. Ei pot vedea şi cu ochii deschişi şi cu ochii închişi, ceea ce denotă o independenţă între vederea fizică şi cea spirituală . Ei văd cartea pe care o au în mână, dar în jurul ei, prin ea şi dincolo de ea văd lumea invizibilă.
În această lume, luminoasă prin ea însăşi, prin care circulă valuri de materii subtile, se vede o mişcare deosebit de rapidă în toate direcţiile. Prin urmare lumea invizibilă este şi ea materială, animată de numeroase forţe, desfăşurate conform unor anumite legi. Aceste materii sunt de diferite densităţi, formate fiecare din particule eterice de anumite dimensiuni şi constituţii, materii dispuse unele deasupra altora, conform fineţii lor, dar în acelaşi timp pătrunzându-se rând pe rând, cele mai fine pe cele mai grosolane, sau cu particule mai mari.
În peregrinarea lui pe calea evoluţiei, timp de mii şi milioane de ani, omul abia a ajuns să-şi dezvolte inteligenţa. Graţie acestei inteligenţe, el face azi descoperiri din ce în ce mai numeroase şi mai uimitoare. După scurgerea a mii şi mii de ani şi veacuri, omul va deveni mai bun şi mai înţelept, iubind tot ceea ce-l înconjoară. În fine, când evoluţia omenească va fi spre sfârşit, pe lângă o înaltă inteligenţă şi o bunătate îngerească , omul va dobândi puteri deosebite, forţe divine. Atunci se va termina evoluţia omenirii pe această planetă. Masa umanităţii înaintată astfel, ridicată până la termenul final al existenţei sale terestre, va trece pe un alt corp ceresc, pentru a -şi continua diurnul evolutiv infinit, iar cei înapoiaţi, întârziaţii, vor fi trecuţi prin întrupări, pe un alt glob, de aceeaşi natură cu Pământul, ca să-şi continue drumul neterminat.
Constatăm că evoluţia omului necesită multe secole, şi totuşi fiecare dintre noi poate grăbi sau scurta durata acestei evoluţii. Aceasta presupune o metodă specială, o hotărâre nestrămutată, sacrificii mari, adică viaţa sfinţilor, a marilor mistici sau a yoghinilor. Prin alimentaţie şi meditaţie, prin retragerea departe de vâltoarea lumii, prin sfinţenia, iubirea şi jertfa manifestată pentru tot ce a creat Tatăl şi prin rugăciunile lor nesfârşite, aceşti oameni ajung să-şi activeze spiritul, dezvoltă forţele latente ascunse în adâncul lor, se iluminează şi dobândesc puteri divine şi cunoştinţe ignorate de omenire. Din rândul acestor oameni ieşeau savanţii de altădată, întemeietorii unei ştiinţe vaste, din care s-a oferit omenirii numai atât cât putea pricepe şi avea nevoie pentru avansarea ei.
Bietul savant de azi se străduieşte să ştie ce este eterul, cum este constituit atomul. Se zbate în ipoteze asupra vieţii, a constituţiei lui, dar nu va cunoaşte tainele vieţii decât în ziua în care îşi va ilumina fiinţa printr-o viaţă morală, corectă, conformă legilor divine – de blândeţe şi iubire pentru tot ce există în jurul său. Numai atunci spiritul său va lucra puternic prin cuirasa, prin învelişul său trupesc, şi va vedea cu ochii spiritului atomul mare cât roata plugului, îi va vedea constituţia, va înţelege viaţa şi evoluţia ei. Numai atunci când trupul său, când sistemul său cerebral va ajunge să vibreze ca şi atomul, savantul modern va ajunge să cunoască mai mult. Atunci nu va mai exista pentru el nici un mister privitor la atom. Va cunoaşte rând pe rând toate materiile invizibile, toate foiţele ce lucrează asupra lor şi toate cauzele fenomenelor petrecute în natură.
Reducând totul la materia fizică şi la legile ce o stăpânesc, savantul de azi nu poate, tocmai datorită acestui materialism feroce, să se înalţe în sfere mai înalte, să cunoască materii, legi, forţe şi fiinţe mai subtile, decât cele cunoscute în jurul său din copilărie.
In antichitate, cei dotaţi cu inteligenţă, cei pregătiţi de natură, se puneau sub conducerea unui mare preot, sfânt în conduita lui şi versat în cunoştinţe oculte şi ale naturii. Acesta, timp de 20-30 de ani, îi povăţuia pe discipoli, le descria şi arăta experimental tot ceea ce se referă Ia om şi natură. In tot acest timp discipolii, erau ţinuţi în locuri retrase, în plină natură, feriţi de influenţele lumii, de gândurile ei josnice, de pornirile ei pătimaşe, de influenţele ei magnetice. Somnul, alimentaţia, băile şi exerciţiile fizice, antrenamentele mentale şi rugăciunile, toate erau reprezentate şi executate cu scrupulozitate. An de an, se dezvolta în ei vederea în lumea invizibilă şi auzul în lumea tăcerii, a celor fără glas.
Când discipolul dobândea aceste două instrumente de cercetare a naturii, dincolo de materia tangibilă şi analizabilă, marele guru, iniţiat sau preot, începea să-i descrie lumea fizică şi lumea hiperfizică. Ii făcea cunoscută matematica, biologia, chimia şi aşa, rând pe rând, tot ce înconjoară pe om, natura întreagă. Odată intrat în stăpânirea lor, trecea la studiul foiţelor şi materiilor superfizice, a materiilor eteriforme, a fiinţelor invizibile ochilor fizici. Când – după ani de zile – îşi însuşea întreg acest domeniu, trecea la cunoaşterea originii şi a creaţiei universurilor, a vieţii şi a tuturor fiinţelor.
După aceea îşi încheia cariera de discipol cu aflarea celor mai înalte cunoştinţe îngăduite unui muritor – noţiuni referitoare la Creatorul lumilor şi atributele Sale.
Din ziua când a reuşit să-şi înfrâneze simţurile şi dorinţele, să-şi ordoneze gândurile, să respingă influenţele semenilor săi, el ieşea în lume, păşea în mijlocul omenirii, devenea la rândul său o mare lumină spirituală.
De acum înainte, cunoscător a ceea ce există pe pământ şi în Ceruri, el poate să -şi lase trupul pe pat, la umbra unui copac, într-un loc retras, iar împreună cu o parte din sufletul său să iasă şi să se îndepărteze de trup, să se ridice în spaţiu, ca un nor nevăzut, şi acolo să vadă, să cerceteze, să audă şi să primească sfaturile marilor Lumini spirituale, înaltele entităţi spirituale diriguitoare ale evoluţiei lucrurilor şi fiinţelor de pe planeta noastră.
În această fază, iniţiatul posedă puteri deosebite; poate face ceea ce omul numeşte „minuni”. El se ridică în aer, merge pe suprafaţa apei, stă în mijlocul flăcărilor, se face invizibil, vindecă boli şi face o serie nesfârşită de fapte, pentru că ştie să mânuiască toate materiile, cunoaşte secretul legilor ce le guvernează, realizând — asemenea unui mic creator — orice doreşte. Vai lui dacă o va face din vanitate sau împotriva semenilor săi!
Un asemenea om era privit – cum ar fi privit şi azi – ca un supraom, respectat de toţi. De la aceşti iniţiaţi au rămas până în zilele de azi ceea ce se mai cunoaşte, ca tradiţie, despre lumea superfizică.
fragment “DIN TAINELE VIEŢII ŞI ALE UNIVERSULUI”
prof. SCARLAT DEMETRESCU



Toţi cei interesaţi de propria sănătate, de ecologie, de agricultură şi chiar de viitorul planetei pe care trăim au multe de învăţat din studiile şi invenţiile genialului Viktor Schauberger, un silvicultor austriac care a trăit între anii 1885 şi 1958. Supranumit Vrăjitorul apei, datorită unui dispozitiv de purificare a apei pe care l-a proiectat şi realizat, Schauberger ne revelează, precum un adevărat magician, secretele lichidului dătător de viaţă – APA.
Viktor Schauberger a fost o personalitate aparte în lumea ştiinţei secolului trecut. Unul dintre acele personaje incomode, ale cărui descoperiri i-au deranjat pe mai-marii industriei vremii, care dobândeau câştiguri imense din utilizarea surselor convenţionale de energie. Ori, Schauberger propunea, ca surse neconvenţionale de energie, apa şi aerul, care sunt la îndemâna oricui…
Cu toate că nu avea studii superioare, cunoştinţele sale de biologie, fizică şi chimie se ridicau la nivel universitar. Încă din copilărie a fost fascinat de modul de curgere al apei izvoarelor şi a căutat să-i înţeleagă misterul.
Deviza inventatorului austriac Viktor Schauberger era „să înţeleagă natura, apoi să o copieze”. În anii ’30, observând vârtejurile de apă din râuri, i-a venit ideea unor maşinării al căror principiu l-a definit astfel: „Dacă aerul sau apa se învârtesc într-o formă ondulată numită coloidală, rezultă o acumulare de energie care poate să provoace levitaţia.”
Mişcarea implozivă condensează energia
Plecând de aici, el a enunţat un principiu conform căruia energia se obţine în mod natural prin implozie, şi nu prin explozie, precumîn motoarele actuale.
Această teorie se bazează pe un principiu universal al mişcării, ce include două aspecte – pe de o parte, mişcarea implozivă, unificatoare, cea care susţine viaţa, iar pe de altă parte, mişcarea explozivă, cea care conduce la epuizarea resurselor vitale. Primul tip de mişcare, imploziv, generează răcire, creşterea puterii de absorbţie şi sănătate sau altfel spus sistemul să meargă în direcţia scăderii entropiei, adică a creşterii ordinii. Al doilea tip de mişcare, cel exploziv, generează căldură, presiune, fragmentare, boală şi chiar moarte.
Toate motoarele cunoscute se bazează pe explozie, deci conduc inevitabil la distrugerea naturii. De aceea, unul din scopurile principale ale lui Schauberger a fost studierea şi reproducerea, prin anumite mecanisme, a mişcării pe care natura o foloseşte pentru a condensa energie, implozia. În principal, această mişcare descrie o formă spiralată în sens anti-orar, precum un vortex rotitor. Pornind de la această formă, el a conceput, în timpul celui de-al doilea război mondial, mai multe discuri zburătoare pentru nazişti, care funcţionau pe un mod de „propulsare cu vortex lichid” (o tehnologie care ar anula gravitaţia), submarine, sisteme de purificare a aerului şi aparate de producere neconvenţională a energiei electrice. Toate acestea se bazau pe deplasarea apei sau aerului prin „ţevi răsucite” sau „ţevi cu filet” care nu erau altceva decât forme spiralate.
Maşina cu implozie
Schauberger explică principiul de funcţionare al maşinii cu implozie:
„Combustibilul maşinii cu implozie (apă sau aer) se află în strânsă legătură cu proprietăţile caracteristice ale oxigenului care, răcindu-se în cazul procesului de reducere, generează o tendinţă de contracţie şi implicit de restrângere a volumului, aspect care reprezintă în realitate forţa determinatoare a imploziei.”
„Dacă mişcăm apa sau aerul într-un sens centripet sau, cu alte cuvinte, radial-axial, adică din afară spre înspre înăuntru, atunci nu numai că nu va mai fi nicio opoziţie faţă de frecare a acestui mediu prin care circulă ţevi, dar totodată rezultatul este că energia rezultantă creşte cu pătratul vitezei.”
„Motorul cu implozie nu este de fapt o invenţie în sensul obişnuit al cuvântului, pentru că în realitate el marchează renaşterea unor metode şi realizări străvechi care, datorită ignoranţei s-au pierdut în decursul timpului.”
Vortexul spiralat
El a observat că, atât din punct de vedere biologic, cât şi din punct de vedere simbolic, mişcarea în spirală pare a fi forma de mişcare
cea mai naturală. În timp ce – în viziunea sa – cercul reprezintă un sistem de închis, care izolează interiorul cercului de restul universului, spirala este un sistem deschis, ascensional şi evolutiv.
Pentru Schauberger, spirala YANG (în sens anti-orar) constituie o formaţiune „aspirantă implozivă” care ne apare ca o curbură spaţială infinită în toate modurile ei diferite de manifestare.
Implozia are la bază un vortex autoîntreţinut care evoluează în mediu fluid şi are un efect ordonator, concentrator şi de reducere a temperaturii mediului. Când fluidul (apa, aerul) trece printr-un tub cu diametru progresiv mai mic, are tendinţa de a curge în spirală, într-o turbulenţă cicloidă. Când iese din tub, după ce toate subsistemele turbionare sunt sincronizate, are loc o eliberare gigantică de energie.
Turbina lui Schauberger se constituie din nişte tuburi spiralate în jurul unei forme conice. Cu ajutorul unui mic motor electric se rotesc forţat tuburile, care aspiră apa la capetele mari şi o expulzează cu o forţă imensă la capetele mici în palele unei turbine conectate la un generator electric.
Dificultatea constă în a găsi curba spiralată optimă în care fluidul (apa sau aerul) să se desprindă în mod natural de peretele de ghidare lăsându-se „densificat”. Doar în aceste condiţii speciale fluidul este angrenat într-o mişcare centripetă (mişcare spiralată în sens anti-orar), ce generează o anumită formă de energie. Masa de fluid ce se deplasează astfel devine un veritabil piston de absorbţie.
Viteza fluidul creşte şi totodată acesta se densifică de la o răsucire la alta, ceea ce demonstrează funcţia energizantă a spiralei YANG (sens anti-orar). Astfel, masa fizică se condensează până la un punct critic dincolo de care ea se „dizolvă” în forma ei energetică (matricea ei). Apare astfel un vid biologic (vacuum) care măreşte absorbţia, iar acest proces conduce la fenomenul de diamagnetism şi levitaţie.
Iată ce declara Viktor Schauberger despre gravitaţie: „…în momentul în care toate subsistemele turbionare sunt sincronizate, are loc o eliberare imensă de energie. Forţele implicate sunt capabile să creeze sisteme complexe şi să genereze DIAMAGNETISM. Diamagnetismul este opusul „gravitaţiei” şi explică modul în care fiinţele se pot ridica pe suprafaţa terestră…”
„Vrăjitorul apei” transformă „apa moartă” în „apă vie”
Fără apă, acest veritabil „sânge” al planetei noastre, viaţa organică nu ar putea exista. Însă atunci când apa pe care o bem este foarte impură, ea devine o ameninţare pentru sănătatea noastră, din cauza lipsei calităţilor nutritive şi vitalizante ale apei pure.
Folosirea abuzivă şi nechibzuită a apelor planetare ne-a adus în pragul unei catastrofe ecologice, datorită poluării. Mulţi cred că prin consumul apei minerale îmbuteliate sau al apei plate rezolvă problema sănătăţii personale. În cele ce urmează, vom prezenta concluziile lui Viktor Schauberger în ceea ce priveşte puritatea diferitelor tipuri de apă.
Apa distilată
Apa distilată se obţine prin evaporare, ce are ca scop disocierea ei de impurităţi şi apoi condensarea ei ca un lichid pur. Ea devine astfel chimic pură. În această stare, apa va rămâne atât timp cât nu va întâlni substanţe solubile. Acţiunea ei purgativă poate sărăci organismul de anumite elemente şi minerale. De aceea, consumul
zilnic de apă distilată nu este recomandat pentru perioade lungi de timp.
Apa de ploaie
Într-o atmosferă nepoluată, apa de ploaie este cea mai pură apă pe care ne-o oferă natura. Din păcate, la ora actuală, pericolul ploilor acide pune sub semnul întrebării chiar şi această apă.
Apa de suprafaţă
Are contact cu pământul, astfel că poate dizolva diverse substanţe, inclusiv poluanţi. Contactul direct cu lumina solară poate energiza acest tip de apă.
Apa freatică
Extrasă de la adâncime, această apă este mai bună datorită conţinutului ridicat de minerale. În călătoria sa prin straturile impermeabile ale pământului ea poate apărea ca o infiltraţie în puţurile de scurgere sau ca izvor de suprafaţă.
Apa de izvor
Este cea mai bună apă revitalizantă. Este bogată în minerale, oligoelemente şi carbonaţi dizolvaţi. Vitalitatea sa poate fi observată în aspectul strălucitor care o diferenţiază de orice alt tip de apă.
Aceste izvoare, dacă nu sunt contaminate de substanţe folosite în agricultură sau de habitatul uman, rămân cele mai preţioase surse de apă potabilă.
Viktor Schauberger a inventat un dispozitiv care putea folosi orice apă nepoluată (pentru că nu acţiona chimic) pentru a o transforma într-o apă asemănătoare celei de izvor. Datorită acestei invenţii el a fost supranumit Vrăjitorul apei, pentru că apa pe care o obţinea avea puternice calităţi curative. Astfel, el a reuşit, numai cu această apă, în mai multe cazuri, remisiunea tumorilor canceroase.Autorităţile l-au acuzat însă de înşelătorie, pentru că nu avea calificarea necesară practicilor terapeutice. Maşina de purificat apa a fost apoi confiscată şi distrusă…
Rezultate ale cercetărilor actuale
În ultimul deceniu, tot mai mulţi oameni de ştiinţă şi-au îndreptat cercetările în direcţia descrisă de descoperirile geniale ale lui Schauberger.
Încă din iunie 1974, revista „Implosion” făcuse cunoscut faptul că firma „Schauberger Biotechnik AG” a început deja producerea de aparatură pentru purificarea aerului, care lucrează bineînţeles după principiul turbionar al deplasării aerului printr-o spirală în sens anti -orar. Dar aceste aparate nu au fost comercializate niciodată.
Alte aplicaţii practice ale ideilor lui Schauberger, vizate de cercetători în ultimii ani sunt: - obţinerea apei vii ca medicament; -creşterea mult accelerată a sistemelor vii prin utilizarea turbinelor cu sens anti-orar şi a generatoarelor de apă speciale; - realizarea apei prin fuziune nucleară la rece, pornind de la oxigen eteric şi hidrogen, prin intermediul generatorului cu apă; - obţinere de energie liberă din apa care este deplasată cicloidal printr-o ţeavă spiralată în sens anti-orar.
Pentru cei care au avut curiozitatea să cerceteze cu obiectivitate acest domeniu al sistemelor energetice neconvenţionale, validitatea principiului imploziei unei structuri spiralate apare ca fiind incontestabilă. Rămâne însă întrebarea dacă forţa socială, politică şi economică necesară pentru a susţine renunţarea la sursele de energie convenţionale (inclusiv energia nucleară) va fi suficient de puternică pentru a pune cât mai repede în practică conceptele naturiste şi biologice de genul celor structurate de descoperirile lui Viktor Schauberger.
de Ioana Plăviţu https://www.evolutiespirituala.ro/viktor-schauberger-apa-care-curge-prin-forme-spiralate-devine-apa-vie/?feed_id=34919&_unique_id=643088d3bb8a7
„Astazi sunteti acolo unde v-au adus gandurile; maine vei fi unde te vor duce gandurile. ” ~ James Allen
Cand aveam vreo optsprezece ani am trecut printr-o perioada foarte stresanta, care a dus la aparitia atacurilor de panica. Îmi amintesc adesea cum în pat într-o noapte am fost brusc coplesit de un sentiment de teroare. Nu mai experimentasem niciodata o asemenea frica. Sigur, mi-a fost frica de multe lucruri, dar acest sentiment nou a fost unic. Cel mai precis mod în care îl pot descrie este un fel de groaza. Parea sa fi venit din cele mai adanci si mai întunecate adancituri ale subconstientului meu, cauzate de mecanisme primare, bestiale.
Sentimentul a fost atat de profund si cuprinzator încat a fost ca si cum nimic altceva nu ar exista, doar aceasta frica care mi-a strabatut corpul în timp ce ma zvarcoleam, transpirat si tensionat. Cel mai necunoscut si, prin urmare, terifiant aspect al fricii a fost ca nu avea un obiect: nu era clar de ce ma temeam de fapt. Înca de la început, a fost pur si simplu frica – fara legatura cu orice lucru tangibil. Acea noapte a marcat intalnirea cu primul meu atac de panica. Alte cateva au urmat in timp dupa acela ceea ce m-a determinat sa caut discret o solutie sau un tratament impotriva atacurilor de panica.
La varsta de douazeci de ani, am început sa ma lupt; si cu ajutorul meditatiei am reusit sa trec peste depresie si atacuri de panica iar acum este deja destul timp de cand am trecut peste acea perioada. În timpul luptei mele am ajuns sa-mi dau seama ca ma împiedic in greselile pe care le faceam si abia cand le-am depasit am început sa fac progrese reale.
Prin natura profesiei, la Academia KARANNA© vorbim adesea cu diferiti oameni, unii dintre ei care au trecut sau trec prin aceleasi tipuri de probleme si observam ca multi dintre ei fac aceleasi greseli care duc la adancirea crizei nicidecum la depasirea ei. Confruntati cu aceasta situatie, ei cauta tratament impotriva depresiei. Deci, ce e de facut?
Cand simtim ca apare o stare proasta, depresie sau panica, prima noastra dorinta este sa scapam de ea cat mai repede posibil, sa schimbam starea „proasta” într-una „buna”. Acest lucru este firesc; asa suntem facuti. Dar de prea multe ori încercarile noastre înrautatesc totul. Creierul ne obliga sa ne gandim în permanenta la starea noastra, sa ne concentram toata atentia asupra ei, sa ne simtim rau pentru ca nu va disparea, sa asteptam încordati usurarea.
Adevarul simplu este ca nu poti controla totul. Încercarea de a avea totul „sub control” duce adesea la un stres suplimentar si la sentimente proaste nedorite. Uneori este mai bine sa renunti si sa încetezi sa depui rezistenta. Daca ne relaxam si lasam depresia sau panica sa vina fara a încerca sa controlam nimic, acceptand ca sunt doar sentimente temporare care vor trece în timp util, lucrurile devin mult mai usoare.

În acele momente începem sa avem ganduri precum „Am sa mor sau am sa înnebunesc”, „Acest lucru nu se va termina niciodata” si „Urasc ca nu ma pot bucura de viata ca alti oameni; Ma simt complet nenorocit. ” Mintea noastra începe sa adauge noi temeri si emotii negative la depresia pe care o avem deja.
Si, asa cum am vazut la mine, aceste temeri si sentimente ajung sa constituie partea principala a starii noastre. De fapt, mintea ta, nu depresia si panica, fac din fiecare episod unul atat de insuportabil. Daca nu ma credeti, încercati acest experiment: data viitoare cand sunteti coplesit de un atac, încercati pur si simplu sa-l observati fara sa va afundati in el sau sa-l evaluati în vreun fel. Va fi destul de greu mai ales ca vine pe nepregatite si destul de intens, dar incercati. Pur si simplu urmariti-l în forma sa pura, fara ganduri. Încearca sa observi în ce parti ale corpului tau îl simti si cum vine si pleaca.
În acest fel, îti vei îndeparta mintea de la suferinta ta. Veti observa cat de slabe devin atacurile atunci cand nu mai sunt sustinute de procesele dvs. de gandire. Încercati, notand rezultatele, daca doriti. Ar fi adevarat sa spunem ca nu este atat de terifiant si de îngrozitor pe cat parea la început? Cand încetati sa va hraniti depresia cu frici si ganduri, devine mult mai usor de trecut peste.
„Totul era atat de bun cand nu eram deprimat! Ce viata buna am avut si cat de groaznic este acum. De ce nu pot sa ma întorc?! ” Acestea sunt genurile de lucruri pe care multi le gandesc atunci, dar astfel de ganduri nu aduc altceva decat rau. Daca doriti sa învingeti depresia sau panica, trebuie sa nu mai comparati. Uitati ca exista un trecut si un viitor. Ce s-a întamplat s-a întamplat. Nu analizati trecutul prea mult si, în schimb, traiti aici si acum.
Începeti cu ceea ce aveti si nu va ganditi la cum a fost totul înainte. Învatarea modului de a trai în momentul prezent va va face depresia sau panica mult mai suportabile.
Multi oameni petrec ore întregi punandu-si tot felul de întrebari: „Cand se va termina acest lucru?” „De ce eu?” si „Ce am facut pentru a merita asta?” Pentru a folosi o bine-cunoscuta parabola budista, aceste întrebari sunt la fel de utile ca si încercarea de a afla sursa sagetii care v-a orbit: pur si simplu nu este atat de important. Ce trebuie sa stiti este cum sa scoateti sageata.
Întrebari despre „De ce eu?” de exemplu, va înrautateste starea, fortandu-va sa va plangeti si sa va suparati despre ceva care sa întamplat deja. Concentrati-va asupra a ceea ce va va ajuta sa treceti de depresie si nu va deranjati cu întrebari care nu servesc acestui scop.
Credem ca, deoarece ne confruntam cu o teama oricare ar fi ea, înseamna ca se va întampla ceva rau. Nu este nimic surprinzator în asta, deoarece natura a facut frica pentru a ne avertiza de pericol. Suntem creati în asa fel încat sa credem instinctiv aceasta teama si sa raspundem la ea. Dar frica noastra nu apare in aceste situatii din cauza unei amenintari reale.
De exemplu, teama de a va pierde mintile sau de a va sufoca în timpul unui atac de panica este pur si simplu eronata. Nu mai credeti aceasta teama. Indiferent de ce va este frica în aceste momente, nu se va întampla. Frica nu este altceva decat un sentiment, o reactie chimica în capul tau. Daca esti cuprins de teroare cand cobori în subteran, nu înseamna ca ceva oribil te asteapta acolo. Este ca o alarma de incendiu care nu functioneaza cum trebuie – doar faptul ca se declanseaza nu înseamna ca exista de fapt un incendiu.
Deci, nu mai asculta „alarma interioara” de fiecare data cand se declanseaza. Nu-i dati nicio atentie: iesiti, întalniti-va prietenii, plimbati-va si lasati alarma sa sune în continuare. Nici nu ar trebui sa încercati sa o „opriti”, deoarece acest lucru nu functioneaza întotdeauna. Doar ignorati-l. Cu alte cuvinte, nu mai credeti frica ca pe ceva real.

Aceasta este o alta greseala pe care am facut-o eu însumi. Am crezut ca starea mea de rau era legata exclusiv de modul în care mergea viata si activitatea mea. Am crezut ca, daca as putea schimba asta, as fi fericit. Dar apoi, cu meditatie, mi-am dat seama ca tot ce aveam nevoie pentru a fi fericit se afla în mine si la fel, ceea ce ma determina sa sufar! Pentru a scapa de depresia mea, a trebuit sa scap de motivele interne care au provocat-o.
Asa ca nu va spuneti în continuare: „Daca voi obtine un nou loc de munca, totul va merge bine” sau „Daca voi scapa de tot ceea ce mi-e frica, nu va mai fi nimic de care sa-mi fie frica . ” Depresia si temerile tale locuiesc în interiorul tau, asa ca oriunde te-ai afla, vor fi si ele proiectate asupra lumii exterioare. Desigur, acest lucru nu înseamna ca nu trebuie sa te straduiesti sa-ti îmbunatatesti viata. În primul rand, totusi, trebuie sa va directionati eforturile spre interior.

Acum, cand ma uit la aceste greseli si îmi amintesc ca le-am facut singur, pot vedea singurul lucru care le uneste. Motivul pentru care le facem este ca atunci cand depresia sau panica ne ataca, începem sa gandim si sa actionam în felul în care ne spun sentimentele si instinctele primare.
„Esti speriat, fugi, rezista, pericolul te asteapta peste tot, esti prins”, soptesc gandurile din cap. Acceptarea ca valide a acestor lucruri în timpul unei crize de depresie sau de atac de panica agraveaza situatia. Acest lucru se datoreaza faptului ca mintea, emotiile si instinctele noastre sunt puternic conditionate de depresie, asa ca a le asculta este ca a asculta vocea unui demon rau intentionat si invizibil care vrea sa te conduca la ruina.
Paradoxal, pentru a te elibera de depresie odata pentru totdeauna trebuie sa renunti la toate notiunile de bun simt; abandonandu-ti simtul ratiunii, trebuie sa actionezi împotriva lor. Nu te opune depresiei tale, accepta-ti fricile si lasa-le sa treaca pur si simplu; nu te lasa prins de ele si nu le crede; nu comparati situatia dvs. actuala fata de cum era înainte. Toate aceste lucruri se simt si par ilogice atunci cand va aflati într-o stare de teroare sau depresie intensa.
Ceea ce va sfatuiesc poate parea sa fie opusul a ceea ce va vine in mod normal sa faceti. Dar tocmai pentru ca oamenii continua sa creada si sa asculte aceste sentimente, depresia este o afectiune atat de raspandita. Trebuie sa actionezi asa cum spuneam oarecum paradoxal pentru a scapa de ea. Propria mea experienta m-a convins de acest lucru. Întelegerea acestor lucruri mi-a permis sa trec prin situatia dificila din trecut si continua sa ma ajute sa fac fata provocarilor pe care le întampin în calatoria mea.
PS: Aceste sfaturi provenite din experienta nu tin locul unui consult de specialitate si pot fi folosite in cazul unei depresii cu o intensitate scazuta. Daca simtiti ca situatia dvs nu se amelioreaza, efectuati un consult de specialitate la un medic psiholog sau psihiatru care va poate prescrie inclusiv un tratament medicamentos.
Karanna Academy©
Alte articole din categoria Spiritualitate
Vizitati-ne Pagina de Facebook https://www.evolutiespirituala.ro/6-greseli-depresie-atacuri-de-panica/?feed_id=34352&_unique_id=642e8ddf0a4c7
Putem vorbi despre profesionalism în spiritualitate? Părerea noastră este că da.
O relație profesională într-o sesiune terapeutică sau de consiliere este una în care ambele părți sunt implicate în tranzacţionarea aptitudinilor şi competentelor terapeutului.
.
Termenii ca „tranzacţionare” la prima vedere poate părea a fi nepotrivit, dar gândiţi-vă pentru un moment. În cazul în care elementul financiar lipsește, ceea ce rămâne este munca caritabilă. Nu este absolut nimic în neregulă cu munca caritabilă. Mulţi terapeuţi în devenire apelează la această metodă de lucru pentru a obţine experienţa şi pentru a-şi exersa abilităţile pe diferite persoane. Cu toate acestea, chiar folosind termenul ” munca caritabilă ” sau „gratuit „, arată că există o diferență clară şi perceptibilă între ajutorul și sfaturile oferite, respectiv primite pentru care este plătit, și ajutorul și consilierea pentru care nu este. Această diferență perceptibilă este importantă și este la fel de valabilă atât pentru client, cât și pentru terapeut.
.
Cineva m-a întrebat de ce ar plăti o sumă de bani pentru o consultaţie la cabinet, când sunt suficiente materiale pe internet oferite gratis.:
Da, pe internet se găsesc foarte multe informaţii, cele mai multe dintre ele fiind gratuite. Totuşi, ceea ce clientul plăteşte în cadrul unei consultaţii este selectarea acelor informaţii care sunt CORECTE din noianul de informaţii disponibile, apoi din acele informaţii corecte, selectarea informaţiilor care îi sunt valabile LUI şi nu în ultimul rând, clientul plăteşte TIMPUL şi EFORTUL depus de consilier să selecteze şi să IMPLEMENTEZE toate acele informaţii în cazul concret al clientului.

Aşa cum spuneam la începutul articolului, există şi persoane care fac voluntariat în acest domeniu. Este ok şi voluntariatul, bineînţeles. Dar întotdeauna va exista o diferenţă majoră între un voluntar şi un profesionist. Această diferenţă se numeşte IMPLICARE. O persoană care desfăşoară această activitate pro bono, va avea evident un grad de implicare emoţională şi profesională mult mai scăzut decât un profesionist care este răsplătit financiar pentru efortul depus. De asemenea şi interesul clientului este cu totul altul. Dacă are de-a face cu o acţiune care nu-l implica financiar în nici un fel, de cele mai multe ori va considera că ajutorul primit este corespunzător platii oferite, adică nul. Şi de multe ori aşa este. Din lipsă de timp şi până la urmă de motivare, prestatorul voluntar va aloca un număr limitat de resurse fiecăruia dintre cei (mulţi) care îi solicită ajutorul, lăsându-şi „clientul” cu vorba neterminată şi problema nerezolvată. Până la urmă, neimplicând nici o formă de plată financiară sau schimb energetic, niciunul dintre ei nu are nici un fel de obligaţie faţă de celălalt. Este pur şi simplu un schimb de informaţii.
.
Astfel, clientul care iniţial a căutat ajutorul, va veni în contact cu o cantitate de informaţii generale, aruncate repede şi fără multe explicaţii, urmând să-şi completeze singur puzzle-ul care i-ar putea rezolva problema. Din păcate sunt puţini cei care văzându-se cu un pumn de piese de puzzle în mâini au apoi timpul, răbdarea şi mai ales INTELEPCIUNEA să discearnă din multiplele informaţii care circulă în zilele noastre pe internet şi nu numai.
.
Din experienţa vă spunem că dacă o persoană nu este implicată într-un fel care să conteze pentru ea, într-un act terapeutic sau de consiliere, va avea şanse reduse de reuşită în rezolvarea situaţiei proprii. De ce? Din mai multe cauze. În primul rând, la nivel subtil, schimbul energetic necesar dislocării şi implicit schimbării, nu a fost făcut, iar una din legile universale stipulează foarte clar faptul că energiile sunt şi trebuie să fie mereu în echilibru. Iar dacă acest echilibru nu este îndeplinit, energia va căuta să se echilibreze singură.
.
Un alt motiv este mult mai concret decât cel prezentat anterior. Se poate rezuma în credinţă populară care spune „Cat dai, atâta face”. Bineînţeles, terapeutul îşi poate dedica tot interesul şi implicarea, dar convingerea din mintea subconştientă a clientul va ieşi la suprafaţă în cele din urmă. Clientul va şti că nu a recompensat terapeutul pentru munca şi efortul depus, şi implicit va considera că terapeutul a acţionat corespunzător. Acesta este un mecanism de gândire care nu poate fi oprit, Chiar dacă iniţial clientul va simţi efectele benefice ale tratamentului primit, ideea, gândul din mintea subconştientă este acolo şi va ieşi cu prima ocazie la suprafaţă stricând totul. Acest lucru se întâmplă în parte şi din cauza faptului că trăind în această societate, am fost cu toții pre-programați să gândim în termeni de „după faptă şi răsplata”, „nimic nu este gratuit” şi aşa mai departe.

În cazul în care avem de-a face cu o relaţie profesionistă client-terapeut/consilier, atunci toate aceste motive dispar: profesionistul va avea timpul necesar alocării întregii atenţii clientului sau, fiind direct interesat să-i furnizeze acele informaţii care îi sunt necesare şi i se potrivesc în cazul particular. De cele mai multe ori, consilierul este cel care îl ajută pe client să vadă imaginea de ansamblu, poziţionare pieselor de puzzle despre care am discutat fiind o sarcină foarte uşoară atunci când ştii unde trebuie poziţionate fiecare.
La rândul său şi clientul va fi mulțumit de calitatea sedinței avute, fiind convins că a primit ajutor competent şi calificat, din punct de vedere energetic totul se află în echilibru, iar subconştientul său poate sta liniştit deoarece nu contravine nici unei convingeri sau valori inconstient asumate.
Deci DA, în aceste condiții este de dorit un climat de profesionalism, inclusiv în domeniul spiritualității din România!
Titlu articol: Profesionalism sau amatorism în Spiritualitate?
Autor: Catalin Bogdan https://www.evolutiespirituala.ro/profesionalism-sau-amatorism-in-spiritualitate/?feed_id=33155&_unique_id=642a602de2718

O meditatie ghidata in fiecare luna
Posibilitatea de a repeta o meditatie de cate ori doriti, acestea fiind inregistrate si fiind create in setari astrale tip „No-Time-No-Space”.
Acces NELIMITAT la meditatiile anterior accesate din Biblioteca Programului (atat timp cat membership-ul dvs este activ)
REDUCERE intre 35 – 50% fata de costul meditatiilor ghidate in Magazinul Online
In fiecare luna, pe platforma Programului veti putea accesa o noua meditatie. Prin achizitionarea Membership-ului in fiecare luna, primiti acces la meditatiile pe care le-ati accesat in lunile anterioare, NELIMITAT si la o noua meditatie, pentru luna in curs.
Meditatiile ghidate sunt metode de meditație prin care un individ este ghidat verbal pentru a accesa o stare de conștiință superioara, fie direct prin vocea unei persoane prezenta in proximitatea sa, prin intermediul unei inregistrari audio. Acest proces și practica de meditație necesită ca un individ să urmeze instrucțiunile verbale care ghideaza individul cum sa isi relaxeze intregul corp, mintea, sa se concentreze pe respirație și să se concentreze pe conștientizare interioara. Ceea ce alegem ca subiect pentru a explora in meditatie, depinde in totalitate de intențiile individuale, nevoile, si nivelul de interes și pasiune al fiecaruia.
Meditatia este una din modalitatile de a atinge starea alfa sau teta. Creierul uman lucreaza pe diferite frecvente, in functie de activitatea pe care o desfasoara. Astfel, exista 5 tipuri de unde cerebrale:
Undele beta. Când suntem treji şi ne desfăşurăm obişnuitele noastre activităţi, creierul funcţionează mai ales între limitele de frecvenţă a undelor beta, adică de la aproximativ 12-15 Hz în sus, majoritatea activităţilor desfăşurându-se la o frecvenţă a undelor de aproximativ 20-25 Hz. Este acel nivel al minţii noastre pe care îl numim conştient. La acest nivel gândim, raţionăm şi ne vedem de treburile noastre cotidiene.
Undele alfa. Activitatea cerebrală caracterizată de apariţia undelor alfa se desfăşoară la o frecvenţă de 6 până la 14 Hz. La acest nivel apar visurile cu ochii deschişi şi cele nocturne. Majoritatea experienţelor hipnotice, precum şi unele experienţe paranormale au loc la acelaşi nivel, adică la nivelul undelor alfa.
Undele teta. între aproximativ 4 şi 8 Hz ne aflăm la nivelul undelor teta. Se pare că experienţele noastre emoţionale se înregistrează la acest nivel, în plus, acesta este un interval începând de la care vă puteţi angaja în experienţe paranormale.
Undele delta. Frecvenţe situate sub 4 sau 5 Hz se întâlnesc în starea de inconştienţă completă, starea undelor delta.
Undele Gamma – 25 până la 100 Hz
Undele cerebrale Gamma sunt cea mai rapida frecvența la care pot functiona funcțiile creierului, caz în care o persoană poate experienta boost-uri de cunoastere sau de prelucrare a informațiilor la nivel înalt. Experimentele pe călugării budiști tibetani au demonstrat o corelație între stările mentale transcendentale și undele gamma. Atunci când călugării au fost rugati sa genereze sentimente de compasiune, creierul lor a intrat în frecvența gamma într-un mod ritmic, coerent. Este starea de a fi conectat cu TOT, sentimentul pe ca puteti face orice, intr-o maniera nelimitata.
Meditatia determina creierul sa intre in stare alfa, careia i se mai spune si „starea ready”. In aceasta stare creierul poate primi sugestii si de asemenea, este stadiul starii primare de transa hipnotica. In acest sens si din aceste motive, recomandam ca meditatia pentru Evolutie Spirituala sa se efectueze individual si nu in grup, ghidat verbal, decat pana ce persoana a invatat meditatia ca si mecanism si va sfatuim sa fiti siguri ca puteti avea deplina incredere in cel / cea care conduce meditatia, deoarece exista posibilitatea sa fiti agresati / manipulati sau „parazitati” energetic, cu intetie sau fara, in timpul si ulterior incheierii meditatiei, de catre persoana care a condus meditatia.
Undele alfa sunt considerate cele mai sanatoase unde cerebrale și 10 Hz a fost larg acceptat ca fiind „cea mai sigurA”, frecvența a undelor cerebrale, pentru meditatie si pentru procesul de invatare / training.
Aceste cinci stadii, daca sunt urmate, conduc la unirea cu sufletul si la cunoasterea directa a divinitatii. Pentru cei care se dedica meditatiei, stadiul care ar trebui sa le atraga atentia pentru un timp mai indelungat – practic cu excluderea celorlalte – este acela al concentrarii, al castigarii controlului proceselor mentale. Aspiratia este probabil prezenta intr-un grad oarecare, altfel ei nu ar dori sa mediteze. Sa notam, totusi, ca aspiratia nu este de nici un folos daca nu este insotita de o vointa puternica, de o capacitate de a indura si de o perseverenta rabdatoare.
Accepțiunea orientală
Meditația este adesea formal considerată ca fiind o componentă a religiilor estice, despre care există dovezi că ar fi fost practicată timp de peste 5.000 de ani. În accepțiunea orientală a termenului, în special în filosofia Zen, ca ramură a Taoismului, termenul de meditație desemnează o stare a mentalului în care acesta este golit de absolut orice conținut, așa numita minte liniștită sau tăcută. Această stare a minții presupune echilibrarea conștientă a planului conștient al minții, creând, astfel condiția necesară accesării subconștientului și înțelegerii adânci, profunde a rădăcinilor gândurilor cu care operează mintea conștientă. Acest demers este fundamental atunci câd cineva își pune problema cunoașterii de sine.
Accepțiunea occidentală
Meditația a devenit, de asemenea, un simbol principal în cultura Occidentului. Ea cuprinde oricare din marea varietate a practicilor spirituale care subliniază activitatea mentală. Meditația poate fi folosită doar pentru cunoașterea sinelui sau pentru echilibrarea minții asupra oricărui subiect, dar este adesea folosită pentru cunoașterea divinității (sau a unui aspect privitor la divinitate). Multe persoane practică meditația în scopul găsirii liniștei sufletești, pe când alții practică anumite exerciții yoga (asane, Hatha-yoga (Ha – forță pozitivă, tha – forță negativă) care au în comun exercițiile de sport pentru încheieturi, mușchi-tendoane și astfel toate ajută la sporirea și menținerea sănătații fizice și mentale. Legătura dintre minte și corp, corp și minte este evidentă. Mintea sprijină corpul și corpul ajută mintea astfel ajungându-se la „O minte sănătoasă într-un corp sănătos”.
Puteti desena simbolul crucii (sau alte simboluri Reiki si nu numai, daca sunteti initiati) pe peretii camerei, pe tavan si pe podea pentru a crea un spatiu sacru si pentru a-l binecuvanta.
Stati intinsi pe spate – cine doreste poate sta in “lotus”, sau asezat, pe scaun, conditia ce trebuie respectata este coloana vertebrala sa fie cat mai dreapta, dar in acelasi timp relaxata, picioarele putin desfacute, bratele pe langa corp cu palmele in sus.
![]()
Mulți dintre noi ne confruntăm în fiecare zi cu lucruri care ne stresează: un număr copleșitor de sarcini, o întâlnire importanta, un proiect foarte greu, plata facturilor, cineva este supărat pe noi, există o criză familială sau pur si simplu lumea se simte haotică.
Putem găsi o modalitate de a fi relaxați în aproape orice situație stresantă?
Absolut. Este nevoie doar de niște antrenamente. Și multă practică.
Să ne imaginăm că vă simțiți stresați acum, despre orice trebuie să faceți, despre un conflict interpersonal, despre ceva care va apărea în viitorul apropiat …
Ce te stresează în legătură cu asta? S-ar putea să începeți să-mi spuneți toate detaliile situației sau toate lucrurile pe care cealaltă persoană le-a greșit … dar asta este narațiunea dvs. despre asta. Lucrul care te stresează este narațiunea sau mai bine zis modul în care privești situația sau persoana.
Ce-ar fi dacă ați putea renunța la această viziune și ați fi doar în acest moment prezent, fără narațiune? Poate exista un sentiment de pace și deschidere. Încercați chiar acum.
Acesta este antrenamentul. Relaxați-vă narațiunea, slăbiți-vă viziunea și intrați în deschiderea momentului prezent. Respirați profund și relaxați-vă corpul. Relaxați maxilarul, relaxați mușchii trunchiului. Simțiți deschiderea în acest moment.
Antrenamentul il puteti exersa în timp ce intrați la întâlnire stresantă, sau intrați într-o scenă haotică sau cand aveți o conversație dificilă. Începeți însă cu situațiile mai ușoare: când vă aflați pe laptop sau când spălați vase. Când ieșiți la plimbare sau cand discutați cu un prieten.
Respiră, relaxează-te, renunță la narațiune și la ce credeai ca se poate intampla și găsește pacea momentului prezent.
Karanna Academy©
Alte articole din categoria Spiritualitate
Vizitati-ne Pagina de Facebook
https://www.evolutiespirituala.ro/exercitiu-de-relaxare/?feed_id=31265&_unique_id=6423c70d7e5ac
Frica ajunge chiar si la cei mai buni sau curajosi dintre noi, indiferent dacă este frica de eșec, frica de succes sau chiar frica de frică. Cu toții am experimentat frica la un moment dat în viața noastră și poate fi un adevărat obstacol care ne împiedică să avem cu adevărat succes.
Frica nu te poate reține pentru totdeauna sub influenta ei nefasta, dacă nu o lași. Există mai multe modalități de a depăși frica, iată cele mai importante 9 modalitati de a combate frica:
De cele mai multe ori creierul nostru interpreteaza cu totul special informatiile pe care le primeste, punandu-le intr-o lumina mai aproape sau nu de adevarul obiectiv. De aceea, atunci cand frica incepe sa iti dea tarcoale sau chiar sa se instaleze in tine, primul lucru pe care trebuie sa il faci este sa te intrebi ce se întâmplă cu adevărat, localizează faptele și plasează-le deasupra sentimentelor tale.
Afla care este situația care o declanșează. Învățand sa identifici factorul declansator te va ajuta să inveti să combați frica cu succes.
De multe ori, frica preia controlul asupra corpului tau fizic. Ea afectează persoane diferite in moduri diferite. Identifica dacă si cum iti afectează corpul fizic și fa ce trebuie facut pentru a iti îngriji si proteja corpul. Ex: dacă stresul tau este pozitionat în spate, poți face miscari de întindere a spatelui si de relaxare a musculaturii din zona respectiva, poti incerca un masaj sau alte metode care iti sunt la indemana pentru a evita acumularea tensiunii in zona respectiva sau chiar pentru a scapa de durere daca ea s-a instalat deja acolo.
În fiecare zi, enumeră 1-3 lucruri pentru care ești recunoscător. Nu contează cât de mare sau de mică este, recunoștința ajută la mutarea mintii într-o lumină pozitivă, care, în plus, depășește frica.
Monitorizează-ți conversațiile interioare. Dacă exista ceva ce nu i-ai spune unui prieten, atunci nu ti-l spune nici ție. Tu esti sau ar trebui sa fii cel mai bun prieten al tau, indiferent de orice s-ar intampla in viata ta, asa ca respecta-te si iubeste-te pentru ca nu exista o persoana pe lume care sa te cunoasca mai bine decat te cunosti tu. Vorbește-ți pozitiv și amintește-ți punctele tale forte.
In viata totul trece. La fel si senzatia de frica, indiferent cat de puternica ar fi ea, sau cat ar putea dura, pana la urma acest sentiment va trece, la fel cum toate lucrurile trec. Reaminteste-ti că si sentimentul și momentul tau de frica vor trece. Concentreaza-te pe rezultatul pozitiv al situației, linistea pe care o ai dupa ce aceste senzatii vor ramane in urma, mai degrabă decât pe sentimentele negative care te despart de acel moment.
Percepția este un lucru foarte puternic și modul în care te simți în legătură cu situația ta dictează modul în care răspunzi. Așadar, gândește-te pozitiv și îți vei oferi șanse mult mai mari de succes. Acest lucru nu se va întâmpla peste noapte; exersează cu un singur gând. Exista un gând negativ / înfricoșător recurent pe care îl ai? Lucreaza la inversarea acestui gând. In timp acest lucru va deveni un obicei.
Respirația te ajută să iti echilibrezi corpul; când încetezi să respiri, inima nu mai bate atâtde tare. Poți face un exercițiu de împământare sau chiar poți face 5 respirații adânci și lungi în orice moment pentru a te calma și a te echilibra. Daca esti o persoana anxioasa cel mai bine este să iti începi ziua cu asta, dar nu ezita să exersezi si in timpul zilei.
Când te simți protejat și în siguranță, nu există loc pentru frică. Găseste un loc sigur în care te poți retrage atunci când încep senzatiile neplacute – indiferent dacă acesta este un loc real, cum ar fi dormitorul tau sau un loc în mintea ta, cum ar fi de exemplu o plaja sau o poteca de munte. Acest sentiment de confort te va liniști și îți va permite să faci față fricii.
Reține ca acestea sunt doar 9 modalitati de a scapa de frica sau mai bine spus 9 strategii pe care le poti utiliza atunci cand te intalnesti cu o senzatie de frica si ca nu totul funcționează la fel pentru toată lumea. Dar acesta este un punct de plecare pentru a contracara sentimentul de frica. Începe să implementezi aceste tehnici în viața ta și nu lăsa frica să te împiedice să iti atingi obiectivele și sa te tina la distanta de cea mai buna versiune a ta. Retine, ca la fel ca toate celelalte lucruri, chiar si frica TRECE. De cele mai multe ori ca si cum nu ar fi fost niciodata.
Karanna Academy©
9 moduri de a scapa de frica
Alte articole din categoria Spiritualitate
Vizitati-ne Pagina de Facebook https://www.evolutiespirituala.ro/9-moduri-de-a-scapa-de-frica/?feed_id=29879&_unique_id=641efcccd66f0
Oamenii de știință ne spun că există anumite lucruri pe care le putem face pentru a ne îmbunătăți sanatatea mintală. Aceste tehnici vă vor ajuta să vă simțiți mai pozitivi și mai mulțumiți de voi înșivă.
În acest articol te vom învăța cum să treci prin momentele proaste din viață și cum să le folosești. Odată ce știi asta, nimic nu te poate opri să obții ceea ce îți dorești de la viață.
Astăzi, vă vom împărtăși cinci modalități de a vă stimula sănătatea mintală. Continuați să citiți pentru mai multe detalii.
Relațiile bune nu au nevoie întotdeauna de ani pentru a fi construite. Ele se pot forma într-o chestiune de luni, sau săptămâni chiar. În plus, nu trebuie să ai același tip de prietenie cu toți, tipul de relație – „cei mai buni prieteni pe viață”.
Doar să vorbești cu un vecin sau cu un cunoscut poate avea un impact mare asupra sănătății tale mintale. Înveți să asculți, să empatizezi și să construiești un puternic sentiment de valoare de sine și de mulțumire.
Ai vreun prieten cu care nu te-ai mai văzut de ceva vreme? Contactează-l și încercați să aranjați o întâlnire la o cafea, astfel încât să recuperați timpul pierdut.
Dar copiii tăi sau alți membri ai familiei? De ce să nu încerci să stabilești împreună cu ei o oră în timpul zilei sau o dată pe săptămâna, în care să vorbiți sau sa jucați jocuri online sau offline?
Știm cu toții cum social media a devenit o parte importantă a vieții noastre. Este mai ușor acum să păstrăm legătura cu oamenii importanți din viața noastră, mai ales dacă trăiesc departe.
Este bine să trimiteți mesaje text și să discutați în mod regulat. Doar asigurați-vă că tehnologia nu înlocuiește comunicațiile față în față, de fiecare dată.
Învățarea unei noi abilități sau hobby poate da un impuls semnificativ sănătății tale mintale. Este o modalitate excelentă de a cunoaște oameni noi și de a vă îmbunătăți stima de sine.
Este frumos să ai un sentiment de scop, altul decât munca ta. Acesta vă oferă ceva care să așteptați cu nerăbdare să faceți în fiecare zi sau regulat.
Problema însă, este că mulți oameni se plâng că nu au suficiente ore libere pe zi. Din fericire, însă, tehnologia a făcut învățarea mai accesibilă.
Iată câteva dintre modalitățile prin care puteți utiliza acele gadgeturi high-tech pe care practic le avem cu toții în prezent și să le puneți la treabă în mod corespunzător pentru sănătatea mintală:
Cu toții suntem vinovați că nu acordăm atenție oamenilor și lucrurilor care se întâmplă în jurul nostru. Suntem mereu ocupați cu munca sau cu defilarea prin feed-ul nostru de social media.
A învăța să-ți concentrezi toate simțurile asupra momentului prezent îți poate îmbunătăți sănătatea mintală. De asemenea, stimulează starea de spirit și scade nivelul de stres. Experții numesc acest tip de focalizare „mindfulness„.
Când practici mindfulness, te bucuri de lucrurile mărunte din viață. Lucruri cum ar fi a privi o pasăre care zboară deasupra capului sau a privi culorile naturii din jur, sunt doar două exemple.
Când ești în ton cu micile detalii, te simți mai relaxat și mai împăcat. În plus, începi să înțelegi mai bine ceea ce te face fericit sau anxios și ce este un mod sănătos de a aborda provocările vieții.
Când faci orice tip de activitate fizică, îți sporești condiția fizică, precum și sănătatea mintală. Ar putea fi o scurtă plimbare de 15 minute, o oră de ciclism în fiecare săptămână sau 30 de minute la sala de sport. Alegi activitățile care îți plac și care te fac să te simți bine.
Apoi, odată ce începi să observi diferența, începi să te simți bine în ceea ce privește aspectul tău. Atunci încrederea ta va crește proporțional.
În plus, creierul tău semnalează sistemului central nervos să elibereze hormoni „de stare de bine” cunoscuți sub numele de endorfine. Aceste substanțe chimice minune declanșează un răspuns pozitiv, care stimulează starea ta de spirit. De asemenea, reduc sentimentele de durere și anxietate.
Consultați următoarele sfaturi despre cum să vă mișcați pentru a vă stimula sănătatea mintală:
Potrivit cercetărilor, actele de bunătate și dăruire sunt modalități excelente de a vă îmbunătăți sănătatea mintală. Motivul este că atunci când îi ajutăm pe alții, creierul nostru declanșează eliberarea unui alt hormon „de stare de bine”, numit oxitocină.
Acest produs chimic promovează sentimente de empatie și încredere. De asemenea, ne face mai calmi, mai fericiți și mai inspirați să facem mai mult.
A da altora ar putea însemna voluntariatul la un adăpost local sau a ajuta pe cineva la nivel personal. Ideea este de a oferi timp și energie pentru a face ceva pentru alte persoane. În schimb, te vei simți bine cu tine însuți, știind că ești apreciat și că ajuți.
Acestea au fost cele 5 modalități pentru păstrarea si stimularea sănătății mintale. Speram ca v-au fost utile informațiile.
Daca doriți să știți mai multe despre noi și activitatea noastră, accesați pagina DESPRE NOI.
De asemeni, ne puteți urmări pe PAGINA NOASTRĂ DE FACEBOOK.
Cursuri Karanna Academy© https://www.evolutiespirituala.ro/5-moduri-de-a-ti-stimula-sanatatea-mintala/?feed_id=29438&_unique_id=641d72cfc9524
Azi, marile Lumini ale lumii spirituale comunică celor chemaţi Adevărul. Astfel aflăm că în natura înconjurătoare există o diversitate de materii eterice, de diferite grade, a căror fineţe este atât de mare, încât simţurile fizice nu sunt în stare să ni le reveleze. Aceste materii sunt animate deunde vibratorii , diferite de cele care animă materia vizibilă, tangibilă, în sânul lor existând o infinitate de vieţuitoare, de aceeaşi compoziţie cu mediul unde trăiesc.
Aceste afirmaţii, ca şi multe altele, sunt primite azi de lumea savantă cu neîncredere, ba chiar cu ironie, invocând întrebarea: „De ce nu se poate proba existenţa acestor materii şi forţe, de ce nu pot fi văzute, auzite şi pipăite de toţi oamenii?”
Răspunsul la această întrebare este următorul: Lumile hiperfizice, cu materiile şi forţele lor, nu pot fi văzute şi simţite, nu se poate lua cunoştinţă de existenţa lor, pentru că oamenii nu dispun deocamdată decât de organele de simţ necesare perceperii lumii fizice.
Este adevărat că omul are în fiinţa sa – pe lîngă organele de simţ fizice – şi organe de simţ impresionabile de prezenţa materiilor invizibile şi a entităţilor spirituale vieţuitoare în mediile hiperfizice, dar aceste simţuri dorm, stau latente în fiinţa noastră. Numai când aceste simţuri superioare vor fi puse în activitate, când vor fi chemate la viaţă, omul va deveni un medium între Cer şi pământ. Din acel moment el va auzi, simţi şi vedea materii şi fiinţe animate de alte forţe decât cele fizice.
Cu alte cuvinte, lumea hiperfizică este pentru om la fel cum este lumea culorilor pentru omul născut orb. El va auzi sunetele, va simţi cald sau rece, va pipăi lucrurile moi sau tari din lumea fizică, dar nu va avea nici o idee despre ceea ce înseamnă roşu, albastru sau verde. Mintea sa nu are posibilitatea să definească peisajele, perspectivele şi culorile, deoarece nu a avut niciodată un organ capabil de a primi vibraţiile luminii, care, sosind pe scoarţa cerebrală, se transformă în noţiuni de culori şi forme. In mintea orbului din naştere, lumea vizibilă de către un om sănătos nu provoacă nici o noţiune corespunzătoare; însă cu toate că nu o vede, ea există.
Faptul că cea mai mare parte din omenire nu vede fiinţele, materiile din lumile hiperfizice, nu este im argument că ele nu există. Dacă printr-o„minune” sau operaţie, orbul din naştere ar dobândi vederea, la început n-ar pricepe nimic, ar rămâne uluit, dar treptat, făcându-şi educaţia vizuală a imaginilor sosite pe cortex, ajunge să ia pe deplin cunoştinţă şi de acest domeniu necunoscut lui până atunci.
La fel s-ar întâmpla cu oricare dintre oamenii care dobândesc vederea spirituală. Dacă graţie unor evenimente neprevăzute, unei educaţii sau practici speciale, omul ajunge să-şi dezvolte simţurile superioare ale lumilor suprafizice, ar vedea forme şi ar auzi sunete neinteligibile la început, dar încetul cu încetul, obişnuindu-se cu ele, le va înţelege şi distinge unele de altele.
Pentru cunoaşterea acestei lumi invizibile se cer ani de zile de observaţii şi o continuă educaţie. Se petrece acelaşi fenomen ca în lumea fizică. Toţi oamenii au ochi; cei sănătoşi văd lucrurile şi fiinţele, dar oare toţi cunosc natura, funcţia şi rostul lor în angrenajul universului? Sunt necesari ani de studii pentru a le cunoaşte, deosebi şi afla rostul în decorul vast al naturii.
Unii oameni afirmă: „Deoarece noi, deocamdată, nu simţim, auzim sau vedem aceste lumi invizibile, înseamnă că nu a sosit timpul să le cunoaştem. Când va veni vremea, se vor dezvolta treptat şi simţurile superfizice din noi şi atunci le vom cunoaşte. La ce bun să ne batem capul cu ele de pe acum? Să terminăm cu deplina cunoaştere a lumii fizice, şi apoi omenirea va trece şi la cunoaşterea lumilor necunoscute”.
Argumentul este puternic în aparenţă, însă greşit în fond, şi iată de ce. Să presupunem că suntem chemaţi neapărat într-o ţară îndepărtată, unde va trebui să trăim mulţi ani. Ei bine, se cade să cunoaştem din vreme condiţiile în care vom trăi acolo, mediul şi influenţa lui asupra noastră. Bineînţeles că ajungând acolo, ne vom adapta, vrând-nevrând, acelui mediu, dar oare nu este mai bine să cunoaştem din vreme noile condiţii şi să ne pregătim pentru ele? Evident că da.
Aşa fiind, nu numai că nu este de prisos, dar chiar se impune să cunoaştem lumile invizibile, deoarece cunoscându-le din timp vom şti cum să ne comportăm atunci când dezbrăcând haina carnală, trupul, vom pătrunde în aceste lumi, unde ne vom desfăşura existenţa în forme noi de viaţă. Pregătiţi ca atare vom fi scutiţi să rătăcim ani şi ani în neştiinţă şi să pierdem astfel o vreme îndelungată până să ne obişnuim iarăşi cu „noua” noastră patrie spirituală, veche din veşnicia veacurilor fără număr.
În afara acestui motiv esenţial, se cade să luăm cunoştinţă de aceste lumi şi pentru faptul că ceea ce vedem pe pământ nu este decât efectul unor cauze aflate în lumea invizibilă. Aşa de exemplu: un om simplu constată cum telefonul transmite voci de la un loc la altul, vede cum tramvaiul circulă pe străzi, vede efectul, dar cauza care le pune în funcţiune – electricitatea – nu o vede, nu o cunoaşte. Acelaşi raport există şi între lumea fizică şi cea hiperfizică . Noi nu vom ajunge să cunoaştem pe deplin lumea fizică, lumea efectelor, până nu vom avea cunoştinţe despre lumea invizibilă, hiperfizică – domeniul cauzelor tuturor fenomenelor, lucrurilor şi fiinţelor vizibile pe pământ.
Ori de câte ori o problemă este complexă prin natura ei, se cade să se vină cu exemple cât mai numeroase. Iată un arhitect decis să proiecteze o casă . Acest om nu va îngrămădi material peste material, fără nici o ordine, fără necesitate şi în cantităţi de prisos. Mai întâi se foloseşte de gândirea şi imaginaţia sa,îşi croieşte în minte o formă de casă, cu o anumită distribuţie, cu un anumit aspect şi dimensiuni. După aceea aşterne pe hârtie ceea ce croise mental, şi încetul cu încetul, urmărindu-şi imaginaţia, face pe hârtie un plan. După acest plan, începe construcţia – realizarea fizică a unei concepţii. Cu alte cuvinte, întâi a fost o creaţie mentală, ideală, apoi a urmat realizarea ei într-o imagine, într- o formă aşternută pe hârtie, într-un proiect, şi în fine – realizarea ei în lumea fizică, cu material fizic. Ideea aparţine Lumii divine; imaginea, planul, aparţine lumii astrale; iar construcţia fizică aparţine lumii fizice.
Casa, opera fizică este trecătoare, pieritoare. Un foc, un cutremur o poate rade de pe suprafaţa pământului. Proiectul aşternut pe hârtie se poate distruge şi el, dar arhitectul are în minte imaginea casei, care nu se va distruge niciodată . Omul fizic, personalitatea creatoare va pieri şi ea, dar imaginea, creaţia sa mentală, va dura în vecii vecilor în lumea invizibilă, unde s-a imprimat ca pe o placă fotografică.
într-adevăr, universul este plin de o sumă de materii extraeterate, numite fluide. Aceste fluide au, printre alte însuşiri, calitatea de a fixa pe ele imaginile, ideile emise de oameni, îngeri, supraîngeri şi alte entităţi spirituale. Cu alte cuvinte, în spaţiile infinite se găsesc arhivele naturii, unde se imprimă toate gândurile, evenimentele şi sentimentele omenirii, fie întrupate, fie destrupate.
Tot ce există pe pământ – aer, apă, munţi şi câmpii, flora şi fauna, totul are influenţă asupra omului. Dar în afară de influenţele lumii vizibile, asupra fiecăruia din noi se exercită influenţe şi mai mari, şi mai puternice – influenţele lumilor invizibile. Noi suntem, la un moment dat, rezultatul influenţei mediului vizibil şi invizibil asupra noastră, şi al muncii depuse de spirit – stăpânul trupului – potrivit evoluţiei sale.
Să nu credem că ştim tot ce ne înconjoară. Chiar în lumea fizică – tangibilă, vizibilă şi cercetată cu simţurile noastre – se petrec o mulţime de fenomene de care rămânem neştiutori, pentru că simţurile noastre mărginite nu ni le fac cunoscute. De exemplu, se află înaintea noastră o statuie. Undele luminoase căzute pe această formă se reflectă şi vin la ochii noştri, de unde sunt transmise la centrul văzului aflat pe cortex, de aici la suflet, şi prin intermediul sufletului conştiinţa noastră, spiritul, traduce aceste vibraţii în culoare şi formă .
Dar oare cunoaştem noi totul despre această lumină? Nu, şi iată de ce. Se ştie că lumina ce scaldă cu vibraţiile ei suprafaţa pământului, vine de la soare. Dacă facem să treacă printr-o prismă o rază de lumină, vom vedea că ea se descompune în mai multe fâşii colorate, care întâlnind un ecran, ne dau spectrul solar, compus din şapte culori: roşu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo şi violet. Noi atât vedem cu ochii. Cu toate acestea, adevărul este că fâşia de lumină mai dă naştere, trecând prin prismă, şi altor culori, unele înaintea roşului – infraroşu, şi altele dincolo de violet – ultraviolet. Într-adevăr, dacă punem o lentilă în dreptul spaţiului gol dinaintea roşului şi aşezăm în focarul acestei lentile o bucată de fosfor, vom vedea că fosforul se aprinde, deoarece razele obscure, invizibile ochiului nostru, trecând prin lentilă, s-au concentrat, s-au manifestat sub formă de căldură, aprinzând fosforul. Prin urmare, înaintea roşului există unde vibratorii producătoare de căldură.
Dacă punem la finele spectrului un paravan şi alături de el o placă unsă cu o soluţie de cianură de potasiu, vom vedea cum această placă se va lumina sub acţiunea razelor ultraviolete.
Aşadar, există în razele soarelui culori infraroşii şi ultraviolete, invizibile ochilor noştri, dar sesizabile prin efectele lor.
După cum ochiul nostru nu vede decât între anumite limite, urechea noastră nu aude decât sunetele produse în aer cu o frecvenţă între 32-36.000 de vibraţii pe secundă. Or în natura fizică înconjurătoare se produc vibraţii de o frecvenţă mai înaltă de 36.000 Hz şi mai joase de 32 Hz; dar urechea noastră nu le percepe, nu le aude, ca şi cum n-ar exista.
De aici tragem concluzia că suntem scăldaţi din toate părţile de vibraţii – unele transmise prin aer, altele transmise prin eter – de care însă nu avem cunoştinţă, pentru că nu deţinem organe potrivite recepţionării lor.
Aşa de exemplu electricitatea – ale cărei unde se transmit prin eter – are de la 1.046.000 până la 35.000 milioane vibraţii pe secundă. Fluidul electric ce se scurge pe firele electrice nu este văzut de ochiul nostru, pentru că vibraţiile sale au o frecvenţă foarte mare. Dar imediat ce curentul electric întâmpină o rezistenţă în drumul său – un filament de bec electric – numărul vibraţiilor prin eter scade între 350 milioane şi 760 milioane de vibraţii pe secundă, filamentul devine luminos şi ochiul nostru vede lumina.
Până în prezent se cunosc 63 categorii de vibraţii, din care fac parte undele hertziene, undele nancy, undele x, y etc. Din acestea, noi nu percepem decât opt categorii, prin urmare avem cunoştinţă de prea puţin.
Să presupunem că nervul optic n-ar dispune de sensibilitatea dobândită până în prezent; desigur n-am avea nici o cunoştinţă de lumina soarelui, atmosfera din jurul nostru fiind întunecată. Să presupunem acum că nervul ochiului ar fi impresionabil de undele electrice; în acest caz noi am vedea totul în jurul nostru, graţie luminii emise de electronii care ne înconjoară din toate părţile. Astfel n-ar mai fi pentru noi, nici noapte, nici zi, ci o lumină continuă, atâta vreme cât electronii vor fi mânaţi mereu în vârtejul infinit de rapid al mişcării lor de rotaţie şi revoluţie.
Având în vedere acest principiu, înţelegem facultatea văzului şi auzului spiritual a unor persoane numite clarvăzătoare sau lucide.
Cu toţii primim vibraţii din lumea hiperfizică, dar rămânem nesimţitori la acţiunea lor, deoarece conştiinţa noastră nu răspunde la influenţa lor, nu sesizează sosirea lor. Clarvăzătorii, lucizii, primind aceste vibraţii, le înţeleg, conştiinţa lor ia act de prezenţa lor, şi ei văd fenomene, fiinţe, materii şi forţe la a căror descriere rămânem pe gânduri.
Evident că şi între lucizi există diferite grade: unii văd binişor, alţii bine şi alţii foarte bine, la fel ca în cazul văzului fizic comun. Pentru aceşti oameni, vederea în lumea invizibilă este un act involuntar – privesc şi văd. Ei pot vedea şi cu ochii deschişi şi cu ochii închişi, ceea ce denotă o independenţă între vederea fizică şi cea spirituală . Ei văd cartea pe care o au în mână, dar în jurul ei, prin ea şi dincolo de ea văd lumea invizibilă.
În această lume, luminoasă prin ea însăşi, prin care circulă valuri de materii subtile, se vede o mişcare deosebit de rapidă în toate direcţiile. Prin urmare lumea invizibilă este şi ea materială, animată de numeroase forţe, desfăşurate conform unor anumite legi. Aceste materii sunt de diferite densităţi, formate fiecare din particule eterice de anumite dimensiuni şi constituţii, materii dispuse unele deasupra altora, conform fineţii lor, dar în acelaşi timp pătrunzându-se rând pe rând, cele mai fine pe cele mai grosolane, sau cu particule mai mari.
În peregrinarea lui pe calea evoluţiei, timp de mii şi milioane de ani, omul abia a ajuns să-şi dezvolte inteligenţa. Graţie acestei inteligenţe, el face azi descoperiri din ce în ce mai numeroase şi mai uimitoare. După scurgerea a mii şi mii de ani şi veacuri, omul va deveni mai bun şi mai înţelept, iubind tot ceea ce-l înconjoară. În fine, când evoluţia omenească va fi spre sfârşit, pe lângă o înaltă inteligenţă şi o bunătate îngerească , omul va dobândi puteri deosebite, forţe divine. Atunci se va termina evoluţia omenirii pe această planetă. Masa umanităţii înaintată astfel, ridicată până la termenul final al existenţei sale terestre, va trece pe un alt corp ceresc, pentru a -şi continua diurnul evolutiv infinit, iar cei înapoiaţi, întârziaţii, vor fi trecuţi prin întrupări, pe un alt glob, de aceeaşi natură cu Pământul, ca să-şi continue drumul neterminat.
Constatăm că evoluţia omului necesită multe secole, şi totuşi fiecare dintre noi poate grăbi sau scurta durata acestei evoluţii. Aceasta presupune o metodă specială, o hotărâre nestrămutată, sacrificii mari, adică viaţa sfinţilor, a marilor mistici sau a yoghinilor. Prin alimentaţie şi meditaţie, prin retragerea departe de vâltoarea lumii, prin sfinţenia, iubirea şi jertfa manifestată pentru tot ce a creat Tatăl şi prin rugăciunile lor nesfârşite, aceşti oameni ajung să-şi activeze spiritul, dezvoltă forţele latente ascunse în adâncul lor, se iluminează şi dobândesc puteri divine şi cunoştinţe ignorate de omenire. Din rândul acestor oameni ieşeau savanţii de altădată, întemeietorii unei ştiinţe vaste, din care s-a oferit omenirii numai atât cât putea pricepe şi avea nevoie pentru avansarea ei.
Bietul savant de azi se străduieşte să ştie ce este eterul, cum este constituit atomul. Se zbate în ipoteze asupra vieţii, a constituţiei lui, dar nu va cunoaşte tainele vieţii decât în ziua în care îşi va ilumina fiinţa printr-o viaţă morală, corectă, conformă legilor divine – de blândeţe şi iubire pentru tot ce există în jurul său. Numai atunci spiritul său va lucra puternic prin cuirasa, prin învelişul său trupesc, şi va vedea cu ochii spiritului atomul mare cât roata plugului, îi va vedea constituţia, va înţelege viaţa şi evoluţia ei. Numai atunci când trupul său, când sistemul său cerebral va ajunge să vibreze ca şi atomul, savantul modern va ajunge să cunoască mai mult. Atunci nu va mai exista pentru el nici un mister privitor la atom. Va cunoaşte rând pe rând toate materiile invizibile, toate foiţele ce lucrează asupra lor şi toate cauzele fenomenelor petrecute în natură.
Reducând totul la materia fizică şi la legile ce o stăpânesc, savantul de azi nu poate, tocmai datorită acestui materialism feroce, să se înalţe în sfere mai înalte, să cunoască materii, legi, forţe şi fiinţe mai subtile, decât cele cunoscute în jurul său din copilărie.
In antichitate, cei dotaţi cu inteligenţă, cei pregătiţi de natură, se puneau sub conducerea unui mare preot, sfânt în conduita lui şi versat în cunoştinţe oculte şi ale naturii. Acesta, timp de 20-30 de ani, îi povăţuia pe discipoli, le descria şi arăta experimental tot ceea ce se referă Ia om şi natură. In tot acest timp discipolii, erau ţinuţi în locuri retrase, în plină natură, feriţi de influenţele lumii, de gândurile ei josnice, de pornirile ei pătimaşe, de influenţele ei magnetice. Somnul, alimentaţia, băile şi exerciţiile fizice, antrenamentele mentale şi rugăciunile, toate erau reprezentate şi executate cu scrupulozitate. An de an, se dezvolta în ei vederea în lumea invizibilă şi auzul în lumea tăcerii, a celor fără glas.
Când discipolul dobândea aceste două instrumente de cercetare a naturii, dincolo de materia tangibilă şi analizabilă, marele guru, iniţiat sau preot, începea să-i descrie lumea fizică şi lumea hiperfizică. Ii făcea cunoscută matematica, biologia, chimia şi aşa, rând pe rând, tot ce înconjoară pe om, natura întreagă. Odată intrat în stăpânirea lor, trecea la studiul foiţelor şi materiilor superfizice, a materiilor eteriforme, a fiinţelor invizibile ochilor fizici. Când – după ani de zile – îşi însuşea întreg acest domeniu, trecea la cunoaşterea originii şi a creaţiei universurilor, a vieţii şi a tuturor fiinţelor.
După aceea îşi încheia cariera de discipol cu aflarea celor mai înalte cunoştinţe îngăduite unui muritor – noţiuni referitoare la Creatorul lumilor şi atributele Sale.
Din ziua când a reuşit să-şi înfrâneze simţurile şi dorinţele, să-şi ordoneze gândurile, să respingă influenţele semenilor săi, el ieşea în lume, păşea în mijlocul omenirii, devenea la rândul său o mare lumină spirituală.
De acum înainte, cunoscător a ceea ce există pe pământ şi în Ceruri, el poate să -şi lase trupul pe pat, la umbra unui copac, într-un loc retras, iar împreună cu o parte din sufletul său să iasă şi să se îndepărteze de trup, să se ridice în spaţiu, ca un nor nevăzut, şi acolo să vadă, să cerceteze, să audă şi să primească sfaturile marilor Lumini spirituale, înaltele entităţi spirituale diriguitoare ale evoluţiei lucrurilor şi fiinţelor de pe planeta noastră.
În această fază, iniţiatul posedă puteri deosebite; poate face ceea ce omul numeşte „minuni”. El se ridică în aer, merge pe suprafaţa apei, stă în mijlocul flăcărilor, se face invizibil, vindecă boli şi face o serie nesfârşită de fapte, pentru că ştie să mânuiască toate materiile, cunoaşte secretul legilor ce le guvernează, realizând — asemenea unui mic creator — orice doreşte. Vai lui dacă o va face din vanitate sau împotriva semenilor săi!
Un asemenea om era privit – cum ar fi privit şi azi – ca un supraom, respectat de toţi. De la aceşti iniţiaţi au rămas până în zilele de azi ceea ce se mai cunoaşte, ca tradiţie, despre lumea superfizică.
fragment “DIN TAINELE VIEŢII ŞI ALE UNIVERSULUI”
prof. SCARLAT DEMETRESCU

Este un sistem de Evolutie Spirituala prin intermediul careia se poate accesa Sursa, Dumnezeu UNUL. Simbolurile Reiki sunt chei de activare a diferitelor planuri vibrationale si sunt cai de acces si reconectare cu Energia Universala. Exista mai multe sisteme energetice, fiecare conectand operatorul la aceeasi UNICA Sursa, prin metode diferite.
Mikao Usui s-a născut la data de 18 august 1865 în satul Taniai (numit acum Miyama cho) în regiunea Yamagata aparținând Prefecturii Gifu în Japonia. Primul său nume a fost Mikao, iar alte nume sub care a fost cunoscut sunt Gyoho sau Kyoho. Strămoșul său este Toshitane Chiba, un vestit samurai războinic din anul 1500. În 1551,Toshitane Chiba cucerește localitatea Usui și, ulterior, toți membrii de familie dobândesc acest nume.
Numele tatălui lui Usui era Uzaemon, iar mama sa se trăgea din familia Kawai. În Miyamo cho, numele său este inscripționat pe o mare poartă torii, pe un altar Amataka, o localitate învecinată cu locul unde s-a născut,loc unde Usui a fost o singură dată. Frații lui Usui au donat piatra cu inscripția, în aprilie 1923. Frații lui Mikao Usui, Sanya și Kuniji, au devenit unul medic iar celalalt polițist. A avut, de asemenea, o soră, Tsuru.
Usui a fost căsătorit cu Sadako Suzuki, cu care a avut un băiat și o fată, Fuji respectiv Toshiko. Fuji (1908 – 1946) a predat la Universitatea din Tokyo dar, fiica sa Toshiko a avut o viață scurtă, murind la vârsta de 22 de ani, în anul 1935. Cenușa întregii familii se află la Templul Saihoji din Tokyo. Din puținele lucruri care se cunosc, în special privind copilăria lui Usui, se știe că acesta a fost instruit într-un templu budist, unde s-a dovedit a fi un elev sârguincios și care a muncit din greu. Ca adult a călătorit în multe țări din Europa și China desăvârșindu-și studiile. A studiat foarte mult medicină, religie buddistă, creștină, psihologie și Taoism.
Mikao Usui a fost cel care a căutat originile metodelor de vindecare pe care le aplicau Iisus și Buddha, regăsindu-le în rămășițele cultului antic a lui Shiva, în învățăturile esoterice din India. Pe când era rector al Universității Doshisha, din Kyoto,dar și preot creștin, Mikao Usui fiind rugat de studenții săi să le arate metodele prin care vindeca Iisus, a demarat o cercetare ce a durat zece ani pentru a descoperi și învăța aceste tehnici.
Când autoritățile din Japonia i-au spus că despre aceste vindecări nu se vorbește prea mult și cu atât mai puțin sunt cunoscute, Usui a căutat informația în budism. Sunt asemănări izbitoare între viața lui Buddha în India (Gautama Sigghartha, 620 – 543 î.Hr.) și viața lui Iisus. Călugării budiști i-au spus că vechea tehnică de vindecare spirituală s-a pierdut și că singura cale de a te apropia de ea era abordarea învățăturii budiste, Calea Iluminării.
Negăsind răspunsurile dorite, Mikao Usui a călătorit în Statele Unite, unde a locuit timp de șapte ani. Când nu a obținut alte raspunsuri din partea creștinilor de acolo, a intrat la Chicago Divinity School, din Chicago. Se spune că și-a susținut doctoratul acolo, studiind istoria comparată a religiilor și a filozofiilor.
A mai învățat acolo și sanscrita, veche limbă cultă din India și Tibet. Dar Usui tot nu a găsit răspunsul pe care îl căuta, referitor la tehnica de vindecare. Nu mai există alte informații referitoare la Mikao Usui în calitate de creștin sau preot, ci numai ca budist care, după ce s-a întors în Japonia, s-a stabilit într-o mânăstire zen.Aici a descoperit texte care descriau tehnica de vindecare, și pe care le poate citi acum în sanscrită, în original.
Materialele nu includeau, totuși, informații despre cum să activezi energia ca să o folosești. Ascunderea acestor informații în Sutreera intenționată, pentru a le ține departe de cei care nu erau pregatiți să cunoască și să folosească niște materiale atât de puternice. Hawayo Takata descrie astfel această stare de lucruri: ” A început să studieze sanscrita, iar,când, după eforturi susținute, a reușit să o stăpânească, a descoperit formula. Simplu ca bună ziua. Nimic dificil, totul era foarte simplu. Cum doi și cu doi fac patru… Și și-a spus: „Ei bine, am găsit. Acum trebuie să interpretez toate astea, pentru că au fost scrise cu 2500 de ani în urmă. Trebuie să testez totul”.
Testul a constat dintr-o perioadă de douăzeci și una de zile de meditație, post și rugăciune pe Muntele Koriyama, în Japonia. După ce a ales locul de meditație, și-a așezat în față douazeci și una de pietre ca să marcheze timpul aruncând una pe zi. În ultima zi a incercării sale, în întunericul de dinaintea zorilor, Usui a văzut o sferă de lumină venind către el.
Primul impuls a fost să fugă, apoi s-a gândit mai bine. A decis să accepte orice ar urma ca răspuns la meditația facută, chiar dacă răspunsul ar insemna moartea lui. Lumina l-a izbit în al treilea ochi și a rămas inconștient o vreme. Pe urmă a văzut „milioane și milioane de sfere multicolore”, apoi simbolul Reiki, ca și cum ar fi fost proiectat pe un ecran. Și a văzut toate simbolurile Reiki, a primit informații despre modul în care fiecare este utilizat pentru activarea energiei vindecătoare. Era primul acordaj Reiki, redescoperirea unei tehnici străvechi. Mikao Usui a plecat de pe Muntele Koriyama știind să vindece asa cum o făcuseră Buddha și Iisus.
Coborând pe coasta muntelui a trăit ceea ce cunoaștem azi ca fiind cele patru miracole. Mai întâi, și-a scrântit degetul de la picior și, în mod instinctiv, și-a pus palmele pe el. Mâinile lui au devenit fierbinți și degetul s-a vindecat. Pe urmă a ajuns la un han pentru pelerini, aflat la poalele muntelui. A cerut un meniu complet, un lucru nu tocmai înțelept după douazeci și una de zile de post, dar a mâncat fără să aibă probleme. Apoi, pe femeia care servea la mese o dureau dinții, iar când și-a pus palmele pe fața ei i-a alungat durerea. Când s-a întors la mânăstire și i s-a spus că starețul zăcea la pat din cauza unei crize de artrită l-a vindecat și pe călugăr.
Usui a botezat Reiki energia vindecătoare, ceea ce înseamnă energia universală a vieții, apoi a plecat să aplice ceea ce știa în suburbiile orașului Kyoto. Mai mulți ani a trăit tratându-i pe săracii din mahala. După cultura și etica vremii, oamenii cu diformități, cu membre lipsă sau cu alte boli evidente erau suportați de comunitate ca cerșetori. După ce vindeca o astfel de persoană, el o ruga să înceapă o viață nouă, dar a descoperit că se întorceau mereu la el. Văzând că oamenii pe care-i considera vindecați în loc să înceapă o viață nouă, muncind cinstit, cerșeau în continuare, s-a descurajat și a părăsit mahalalele. Ba chiar și cei vindecați erau supărați deoarece, odată vindecați și cu semnele bolilor dispărute, nu mai puteau să cerșească și trebuiau să muncească.
Experința avută de Usui în mahalale este utilizată ca justificare pentru prețurile mari cerute azi pentru cursurile Reiki, pe ideea că oamenii nu apreciază lucrurile pentru care nu plătesc. Dar eșecul lui Usui se datora, poate, faptului că el vindeca numai trupurile, nu și mintea și spiritul. Docrina budistă ignoră vindecarea trupului, afirmând că numai vindecarea spirituală duce pe calea iluminării.
Mikao Usui a început un lung pelerinaj, ducând cu el Reiki prin toată Japonia, ținând cursuri. În acest fel l-a întâlnit pe Chujiro Hayashi, ofițer de marină în retragere. Hayashi a devenit maestru Reiki în 1925, la patruzeci și șapte de ani, devenind succesorul lui Mikao Usui. Dupa moartea acestuia Chujiro Hayashi a pregătit un număr de practicanți, atât bărbați cât și femei, inclusiv șaisprezece maeștrii.
Și-a deschis o clinica în Tokio, unde terapeuții lucrau în grup pe pacienți, aceștia și locuind în clinică pe parcursul acelei perioade de terapie. Terapeuții Reki se deplasau și acasă la cei care nu puteau veni la clinica. În clinica Shina No Machi, a lui Chujiro Hayashi, a ajuns Hawayo Takata în 1935.
Este un sistem simplu, bazat pe utilizarea anumitor simboluri – chei de activare pentru conectarea cu Sursa – D-zeu UNUL. Procedeele conectarii la Sursa sunt relativ simple si usor de aplicat, iar efectele nu se lasa intarziate. Va puteti vindeca sufletul, mintea si corpul cu ajutorul acestui sistem energetic inventat de Mikao Usui si denumit Usui Shiki Reiki Ryoho. Sistemul Reiki s-a dezvoltat si diversificat in timp, ajungand in prezent sa determine aparitia si a altor sisteme Reiki, cum ar fi Karuna Ki Reiki, Shamballa Reiki, etc…
Initierea Reiki este un ritual prin care practicantul este racordat la Sursa, D-zeu UNUL. Este un ritual energetic si consta in principal din implementarea simbolurilor Reiki in chakrele initiatului si la baza coloanei, curatarea aurei si a chakrelor si reconectarea cu Sursa. De asemeni, inainte de initiere, Maestrul trebuie sa ceara acordul divin pentru initiere.
Este posibil ca, dupa initiere, sa apara asa numita „Criza de Vindecare”. In fapt, in cele mai multe cazuri ar trebui sa apara criza de vindecare, daca initierea a fost facuta cu Acord Divin si daca Maestrul a reusit sa implementeze cu succes initierea.De notat totusi ca, in cazul in care viitorul initiat are deja un nivel vibratoriu ridicat, inainte de initiere si are o buna conexie personala anterioara initierii, cu Sursa, criza de vindecara nu va aparea sau va avea efecte minore, in comparatie cu alte situatii. In orice caz, o initiere sau o reinitere in Trup este de dorit pentru marirea fluxului energetic al persoanei si pentru acces la informatia energetica a Akashei Universale.
ATENTIE! Dorim sa precizam urmatorul aspect : daca nivelul vibratoriu si cerul de intrupare al Maestrului este inferior celui al viitorului initiat in Trup, initierea nu va produce efecte energetice si /sau de natura spirituala, deoarece un spirit mai putin experimentat si / sau mai putin „vechi” nu are pur si simplu forta necesara pentru a crea un impact energetic semnificativ asupra unui spirit cu varsta astrala mare. Nu este permis si nu este nici posibil. In consecinta, va sfatuim sa va alegeti cu atentie Maestrii, mai ales in situatia in care simtiti /stiti ca sunteti spirite batrane.
Atentie, nu puteti utiliza simbolurile Reiki fara o initiere efectuata de catre un Reiki Master – Teacher, pentru ca nu sunteti acordati cu energia Reiki. Exista si exceptii, foarte rar intalnite, dar aceste exceptii sunt in fapt Spirite cu varsta astala foarte mare, care au primit intr-o forma sau alta aceste acordaje, in alte vieti sau in Spirit. In orice caz, Calea Reconectarii Divine necesita o reactivare a initierilor din Spirit, dupa reincarnare, astfel incat, chiar daca faceti parte din categoria initiatilor in Spirit, pentru a functiona la capacitate maxima, este necesara de cele mai multe ori, reinitierea in Trup.
Sistemul Usui Shiki Reiki Ryoho este constituit pe 4 nivele / grade, astfel:
Gradul I Practicant
Gradul II Practicant
Gradul III Practicant
Gradul IV Master Teacher







Karuna Ki este un sistem Reiki care utilizeaza Energia Compasiunii (karuna=compasiune) prin diverse tehnici, meditaţii şi simboluri. Sistemul are radacini comune cu Sai Baba Reiki, Tera Mai Reiki, Karuna Reiki, foloseşte aceleaşi simboluri, dar sub o alta forma.
Spre deosebire de Karuna Reiki nu este o marca inregistrata, a ramas un sistem deschis.
Se urmareşte identificarea cu Compasiunea, vibraţia acestei stari psihice fiind benefica atat pentru sanatatea fiecaruia, cat şi pentru atingerea pe cele mai bune cai a scopurilor propuse. Este şi motivul pentru care sistemul ofera o legatura deosebita cu zeiţa Qwan Yin, zeiţa milosteniei, a compasiunii. Se poate spune ca la baza tuturor sistemelor Karuna se afla Kathleen Ann Milner.
Kathleen Ann Milner: iniţiata in Reiki I şi II din anul 1983, a devenit maestra Reiki Usui in 1989. Pe parcursul unei meditaţii, o fiinţa spirituala superioara, iniţial considerata a fi Sai Baba, a iniţiat-o pe ea şi pe Marcy Miller in simbolul Zonar. Ulterior, in mai 1991, aceeaşi fiinţa superioara i-a transmis simbolul Harth şi modalitatea de a face iniţierile, ca şi sugestia de a numi Tera Mai Reiki noul sistem.
Conform ghidului lui Kathleen, Reiki este numai una dintre razele vindecatoare, aceea a Pamantului, şi i-a prezentat celelalte raze, a Apei (Sophi-El), a Focului (Sakara) şi a Aerului (Angeliclight)
Vincent P. Amador a dezvoltat tehnici de utilizare a energiei Karuna şi a simbolurilor Karuna, ca şi tehnici de meditaţie, pe care le-a grupat in sistemul Karuna Ki, sistemul sau fiind o „cale a compasiunii”, nu „acţiunea compasiunii”, aşa cum se defineşte Karuna Reiki, sistemul lui William Lee Rand (http://www.reiki.org).
Maestrul Amador pune accentul şi in acest sistem, ca şi in predarea şi utilizarea Reiki Usui, pe simplitate şi intuiţie.

























We may request cookies to be set on your device. We use cookies to let us know when you visit our websites, how you interact with us, to enrich your user experience, and to customize your relationship with our website.
Click on the different category headings to find out more. You can also change some of your preferences. Note that blocking some types of cookies may impact your experience on our websites and the services we are able to offer.
These cookies are strictly necessary to provide you with services available through our website and to use some of its features.
Because these cookies are strictly necessary to deliver the website, refuseing them will have impact how our site functions. You always can block or delete cookies by changing your browser settings and force blocking all cookies on this website. But this will always prompt you to accept/refuse cookies when revisiting our site.
We fully respect if you want to refuse cookies but to avoid asking you again and again kindly allow us to store a cookie for that. You are free to opt out any time or opt in for other cookies to get a better experience. If you refuse cookies we will remove all set cookies in our domain.
We provide you with a list of stored cookies on your computer in our domain so you can check what we stored. Due to security reasons we are not able to show or modify cookies from other domains. You can check these in your browser security settings.
We also use different external services like Google Webfonts, Google Maps, and external Video providers. Since these providers may collect personal data like your IP address we allow you to block them here. Please be aware that this might heavily reduce the functionality and appearance of our site. Changes will take effect once you reload the page.
Google Webfont Settings:
Google Map Settings:
Google reCaptcha Settings:
Vimeo and Youtube video embeds:
You can read about our cookies and privacy settings in detail on our Privacy Policy Page.
Termeni si Conditii