hiperboreea

Hiperboreea – Dacia Hiperboreeana

 

Publicat de Arim

Hiperboreea… o legenda, un tinut fabulos, despre care vorbesc miturile Greciei antice. O civilizatie straveche care continua sa fascineze… un spatiu care, ca si Atlantida, este mutat dupa voie, fara sprijin mitologic sau istoric, in diferite locatii care mai de care mai nastrusnice. Respectivii domni ar face bine sa mai arunce ochii peste relatarile antichitatii pentru a vedea ce marturii exista despre aceasta tara. Majoritatea istoricilor moderni, dupa „cercetari laborioase”, sunt de acord ca Hiperboreea este plasata undeva in zona Polului Nord sau, oricum, dincolo de paralela de 65°, latitudine nordica. Tot ce se poate ….numai ca la Polul Nord nu este sol fertil si nici nu se fac doua recolte pe an, cum spuneau Hekateu si Diodor din Sicilia!

Dacia 82 BC

 

 

Plasarea Hiperboreei in Extremul Nord nu este decat o interpretare fortata a mitologiei grecesti si nu se bazeaza pe nici un fel de documente istorice! S-a incercat, de asemenea, „implantarea” Hiperboreei in Arhipelagul Britanic sau in Islanda, urmand ramura celtica a europenilor care se presupune a fi descendenti ai hiperboreenilor. Captivant, dar neconform cu realitatea, deoarece celtii au aparut cam tarziu pe firmamentul istoriei pentru a-i cataloga popor neocolit, „scoborator” din hiperboreeni!
Datorita multitudinii de teorii emise de-a lungul timpului cu referire la amplasamentul geografic al Hiperboreei si al hiperboreenilor, ma simt indreptatit sa intreb: prin aceasta stramutare a Hiperboreei, dupa opiniile unuia sau a altuia dintre cercetatori, nu se incearca de fapt a se ascunde regiunea geografica in care era plasat acest taram mitic, cu original? Nu se incearca manipularea mentala prin ignorarea izvoarelor antice si publicarea a cat mai multor teorii cu privire la ipotetica localizare geografica a Hiperboreii? si asta in pofida faptului ca autorii antici sunt unanim de acord asupra locului unde se afla aceasta Hiperboreea! Nu cumva se mizeaza pe faptul ca atunci cand da de o news de genul „Hiperboreea era la Polul Nord „, cititorul neavizat uita sa-i mai consulte pe cei care au vorbit de ea in cunostinta de cauza si citeste uimit noua teorie, unii chiar intrebandu-se „cum de nu m-am gandit la asta?”! Si iaca cum curiosul nostru nu mai poate gasi adevarul prin hatisul de ipoteze care mai de care mai atragatoare si uneori chiar „probate” istoric.Putina ordine prin …Hiperboreea!

Pe langa istoricii „profesionisti” ai Occidentului, care plaseaza Hiperboreea dupa bunul lor plac, mutand-o ba in Islanda, ba in Groenlanda, ba in Arhipelagul Britanic exista si unii autori mai „modesti” sa spunem, dar care marcati de bun simt, nu fabuleaza, ci examina izvoarele istorice si isi formuleaza concluziile in conformitate cu acestea. Intre acestia mentionam o pleiada de autori precum Nicolae Densusianu, Vasile Lovinescu, Mioara Calusita Alecu si…Rene Guenon, din operele carora ne-am inspirat in prezentul analiza.
Nicolae Densusianu demonstreaza cu lux de amanunte unde se afla aceasta mult discutata Hiperboreea, in lucrarea sa de exceptie „Dacia Preistorica”, in care acorda un spatiu destul de larg hiperboreenilor. El demonstreaza cu probe in regula, ca Hiperboreea anticilor nu era alta decat Dacia, care era centrul cultului apolinic, aici aflandu-se insula cea sfanta a lui Apollo si a lui Ahile.
Vasile Lovinescu demonstreaza, de asemenea, cu „acte in regula „, ca Hiperboreea era Dacia in studiul sau „Dacia Hiperboreana”, incheiat in 1936 si publicat in foileton in revista franceza Etudes Traditionnelles. Studiul va aparea ca volum abia dupa razboi, mai intai in limba italiana, apoi in limba franceza si abia apoi in limba romana. Curios, nu? ce interes avem noi pentru istoria nationala?! Sa nu uitam ca studiul lui Lovinescu va aparea in limba romana abia in 1994!

Mioara Calusita Alecu vine si ea cu date noi si stupefiante, dar fondate istoric, nu fabuland precum occidentalii. Ea ne demonstreaza ca celebra Tula, din Hiperboreea, pamantul cel mai nordic cunoscut de greci, nu era alta decat actuala Tulcea, oras din Delta Dunarii.
Exista totusi si occidentali de bun simt.Unul dintre ei, Rene Guenon, in corespondenta lui cu Vasile Lovinescu, afirma, dupa ce studiaza materialul trimis de asta din urma, ca Dacia ar putea fi centrul traditiei hiperboreene „trebuie sa va spun (lui Lovinescu –n.n) ca ideea ca Dacia a fost una din etapele centrului traditiei hiperboreene, pentru o anumita epoca, nu mi se pare deloc neverosimila; dificultatea ar fi aceea de a preciza perioada la care s-ar putea raporta”. Inca o data, in alt loc, acelasi autor se pronunta textual: „traditia dacica ar reprezenta in orice caz o continuare a traditiei hiperboreene sub o forma mult mai pura decat cea a celtilor” (sic!).Marturii istorice despre Hiperboreea

Marturiile anticilor ne dau de inteles ca dacii erau hiperboreeni si locuiau in Hiperboreea.
Astfel, Pindar, in Olimpicele sale, ne vorbeste despre Apollo, care dupa ce a terminat de construit zidurile Troiei, s-a intors in patria sa natala de la Istru, la hiperboreeni (VIII,47); ori in toate traditiile antice, Istrul desemna Dunarea, ceea ce demonstreaza doua lucruri deosebit de importante:

1) – Apollo – zeul luminii solare, era de obarsie traco – dacica ;
2) – fapt si mai important – traco-dacii de la Dunare au fost constructorii vestitei cetati Troia. (in acest sens pledeaza si descoperirile arheologice, care atesta ca piesele ceramice descoperite in stratul Troia VII sunt identice cu cultura dacica Cucuteni, cu centrul de iradiere in Moldova).

Tot aici, trebuie sa il mentionam si pe Clement din Alexandria care, facand referire la marele preot dac Zamolxe, spunea ca este hiperboreu (Stromata,IX.213). Concluzia care se impune este ca si marele zeu Zamolxe era tot hiperborean. Din nou, adoratia de care avea parte ca zeu national, este o depozitie convingatoare ca locuitorii din nordul Dunarii erau hiperboreii, inca o data, tara lor era Hiperboreea.

Strabon confirma localizarea geografica a Hiperboreenilor si a tarii lor, spunand ca primii care au descris geografic partile cunoscute ale lumii stravechi i-au plasat deasupra Pontului Euxin (Marea Neagra) si in nordul Istrului (Dunarea) (Geografia XI.62)
Alte scrieri antice ne spun ca hiperboreenii sunt tot una cu pelasgii, care locuiau in nordul Traciei. „Hiperboreii sunt pelasgi, locuitori ai nordului Traciei” (Apolloniu Rhodiu).De la Macrobius aflam ca nu doar Dunarea era un fluviu hiperborean, ci si Donul asiatic (Comentar la Somnul lui Scipio,II.7). Aceasta este o depozitie in plus ca habitatul pelasgo-dac nu se reducea doar la Dacia carpato-danubiano-pontica, ci se intindea pana in Asia, unde izvoarele antice ii plaseaza pe massageti in timpul antichitatii clasice.

De asemenea, Pliniu cel Batran ne spune ca poporul Arimphaeilor (arimi cum ii numea Nicolae Densusianu), locuitor langa Muntii Ripaei (Carpati), in Tracia, era de generatie hiperboreu (Istoria Naturala,VI.7).
Avem marturia lui Ovidiu, poetul roman exilat la Tomis (Constanta), ca este constrans sa-si petreaca viata in stanga Pontului Euxin sub Axis Boreus (Tristele, IV,41-42); din nou, in alt loc, acelasi Ovidiu, ne vorbeste despre Cardines Mundi sau axul boreal din tara getilor ( Tristele, II,19, 40, 45).

Martial, adresandu-se soldatului Marcellinus, care pleca in expeditie in Dacia ii spune: „tu mergi acum sa iei pe umerii tai, cerul Hiperborean si stelele Polului getic” si tot Martial numeste triumful lui Domitian asupra getilor „Hiperboreus Triumphus” ( Epigrame, VIII,78).
Vergilius scria despre Orfeu care – „singuratic, cutreiera gheturile hiperboreene… si campiile niciodata fara zapada din jurul muntilor Ripaei (Carpati)” (Georgicele, Iv,5,5 17).Avand in vedere doar aceste marturii ale autorilor antici, vedem ca localizarea geografica a Hiperboreei nu e la paralela de 69° latitudine nordica, ci cea de 45°, latitudine nordica, la care se afla in antichitate Dacia si la care se afla actualmente tara noastra!

Dacia

 

 

Hiperboreea lui Apollo era…Dacia

Dupa legendele antice, Hiperboreea era localizata dincolo de punctul de unde sufla vantul de nord, Boreas. Sa analizam un pic aceasta afirmatie mitica.

Zeii grecilor, nu traiau prea departe de tara acestora.. Ei salasluiau in Dacia, tara din care plecasera de fapt, aheii spre Elada ( actuala Grecie). Acolo, la nord de Istru, traisera titanii si tot acolo, vestitele amazoanele aveau o tara in care conduceau numai femeile. Tot de peste Istru sufla si vantul de nord- Boreas, care trecea peste Marea Neagra, strabatea stramtorile Bosfor si Dardanele, ajungand in Grecia!
„La nord de Tracia”, scrie Herodot, „ce fel de oameni locuiesc, nimeni nu poate sa stie; atat dar se pare ca dincolo de Istru exista pamant nelocuit si infinit” .

Toate aceasta ne arata ca limita orizontului geografic al grecilor antici, se intindea doar pana la Dunare (Istru).
De altfel, si respectabilul istoric Arthur Weigall, este de aceeasi opinie cand, referindu-se la expeditia lui Alexandru Macedon la Dunare, spune: „Era aventura indrazneata, care ar fi putut prea bine pune capat carierei sale (a lui Alexandru Macedon –n.n) inca de la inceput … (expeditia –n.n) fusese intreprinsa in mare parte pentru a putea afirma ca el traversase marele fluviu, care fusese ca o bariera pentru aventurile septentrionale ale lui Filip si formase linia admisa intre lumea cunoscuta a grecilor si nordul nestiut. Alexandru insusi, considera acest fapt ca fiind de mare importanta, caci pe tarmul marelui fluviu (Istru/ Danubius/Dunarea – n.n) el celebra un impresionant serviciu religios, oferind sacrificii lui Zeus, Herakles si divinitatii Dunarii”.

Legendele cele sacre ale antichitatii clasice plasau patria lui Apollo in Hiperboreea(Aristotel chiar numindu-l Apollo-hiperboreu). Tot in Hiperboreea se nascuse si mama sa Latona/Leto/Letea, pe o insula vestita in toata antichitatea pentru cultul ei inchinat lui Apollo. Aceasta insula se numea Leuke (Alba), actuala Insula a Serpilor din dreptul varsarii Dunarii in Marea Neagra. Pe aceasta insula se afla cel mai mare si mai vestit templu a lui Apollo din toata antichitatea, despre care vorbeste Hecateu Abderita.Tot de hiperboreeni se leaga si istoria infiintarii templului apolinic de la Delos, precum si a celui din Delphi
Ca centrul cultului apolinic se afla in Hiperboreea dacica ne-o dovedeste si faptul ca cei mai cunoscuti profeti apolinici: Olen si Abaris erau hiperboreeni. Olen a fost conducatorul hiperboreenilor care au fundat templul lui Apollo din Delphi, precum si primul poet hieratic al Greciei, unde l-a dus apostolatul sau pentru credinta apolinica. El a compus mai multe imnuri sacre in onoarea lui Apollo, in care amintea si despre hiperboreenii care mergeau in pelerinaj la Delos, insotind femeile pioase care erau inchinate templului de acolo. Tot lui i se atribuie si infiintarea hexametrului (ritm de vers).

Abaris, alt profet apolinic din partile Hiperboreei, a starnit o adevarata senzatie in randurile grecilor prin viata frugala si prin dreptatea-i caracteristica. Numai ca aceste doua caracteristici sunt aplicabile si anahoretilor geto-daci, acelor ktistai si capnobatai despre care vorbeste Strabon, care duceau o viata de meditatie si apropiere de Zeu. In ceea ce priveste dreptatea, aceasta este trasatura de baza prin care Herodot ii desparte pe daci de ceilalti traci. El spune: „dacii sunt cei mai viteji si mai drepti dintre traci”. Acest Abaris, calatorind prin tinuturile Greciei in timpul apostolatului sau pentru intarirea credintei apolinice introdusa de Olen, arata tuturor o sageata de aur despre care zicea ca e simbolul lui Apollo. Este foarte captivant de stiut ca dacii vedeau sageata ca pe un simbol zamolxian, prin urmare Apollo si Zamolxe par a fi unul si acelasi zeu. In sprijinul acestei ipoteze, pledeaza si epitetul de „hiperboreu” atribuit atat lui Zamolxe – dupa cum aflam din scrierile lui Clement din Alexandria, cat si lui Apollo – dupa cum aflam din scrierile lui Aristotel.Hiperboreea – polul spiritual al lumii

Polul getic este o denumire asociata cu Hiperboreea in toate textele antice care se refera la acest subiect. El defineste, de fapt, ideea de Centru al Lumii, ca pol spiritual, asemanator Insulei Fericitilor din mitologia greaca. Adica locul unde pamantul este in stare sa comunice cu cerul, un spatiu mitico – geografic, cosmic si teluric in acelasi timp.

Sub acest aspect era perceputa Hiperboreea de catre grecii din epoca antichitatii clasice. Marturia lui Pindar ne lamureste in acest sens: „nimeni, nici pe pamant, nici pe mare, nu putea descoperi calea minunata care duce spre tinuturile hiperboreilor” (Piticele, X.29). Aceasta depozitie ne spune si altceva, dar ea marturiseste despre orizontul limitat al cunostintelor geografice elene; ceea ce se afla in nordul Dunarii era pentru ei, inca la inceputul perioadei clasice, un mister si tinea de geografia mitica, nu de geografia reala.
Conform aceluiasi Pindar, hiperboreenii erau o semintie sfanta, scutita de maladii si batranete, care nu cunosteau razboiul (dar il vor invata mai tarziu, devenind unii dintre cei mai aprigi luptatori ai antichitatii).

Prin urmare, Pindar, si nu numai el, ne descopera o Dacie/Hiperboreea mistica in care oamenii duceau un trai paradisiac de inceput de timp, de epoca de aur a omenirii:

„Pe-un picior de plai
Pe-o gura de paradis…”

. Miorita noastra nu ne induce in gresala! Aceasta balada a geniului popular, fie ea antica, fie medievala, valorifica o traditie foarte veche confom careia Dacia/Hiperboreea era un tinut paradisiac, plaiul teluric devenind in ordinea lucrurilor sacre, gura de paradis.

 

 

Dacia romana

 

 

As dori sa mai mentionez ca Medicii lui Zamolxe erau renumiti in toata lumea antica si mai priceputi decat grecii in tratarea diferitelor afectiuni, dupa cum ne spune Platon: „Vazand ca Harmide e de aceeasi opinie cu mine prinsei inima, imi regasii increderea in mine, putin cate putin, ma inflacarai si ii zisei: tot asa si cu descantecul cesta, Harmide: l-am invatat in oaste de la un doctor thrac, unul din ucenicii lui Zamolxe, despre care se spune ca au puterea sa te faca nemuritor. Acest trac spunea ca doctorii greci au mare dreptate sa faca observatia de care pomenii. Dar, adauga el, Zamolxe, regele nostru , care este zeu, spune ca precum nu se cade sa incercam a vindeca ochii fara sa ne ocupam de cap, ori capul fara trup, tot astfel nu se cade a incerca sa vindecam trupul fara sa vedem de suflet, si ca tocmai din pricina asta sunt multe maladii la care nu se pricep doctorii greci, fiindca nu cunosc intregul de care ar trebui sa se ingrijeasca. Caci daca cesta ar merge rau, este peste putinta ca partea sa mearga bine” (Charmides)

La aceasta adaugam si faptul ca mai toti marii invatati ai Greciei antice au fost initiati in Tracia, cei mai cunoscuti fiind Aristotel si Pitagora.
Inchei afirmandu-mi credinta ca Dacia a fost, intr-o vreme, pierduta pentru noi in negurile istoriei, centrul spiritual si cultural (civilizator) al lumii vechi. Daca am privi cu luare aminte trecutul si, astfel, am invata din el, credinta mea este ca am putea redeveni ceea ce am fost candva. Numai ca asta se poate doar prin revenirea la valorile fundamentale ale neamului nostru, nu prin adoptarea docila a „normelor” europene sau americane, care ne fura ochii in fiecare zi !

https://www.evolutiespirituala.ro/hiperboreea-dacia-hiperboreeana/?feed_id=24938&_unique_id=63dfd681ab244

DOCUMENTAR – Ortodoxia – Din imperiu în imperiu

ORTHODOXY
From Empire To Empire 

 

„Cu circa o lună în urmă, BBC difuza acest episod, Orthodoxy – From Empire to Empire, al unui serial mai amplu, A History of Christianity, realizat de profesorul de istoria religiei, Diarmaid MacCulloch, de la Universitatea Oxford, care expune curajos şi onest odiseea seculară a Ortodoxiei şi parte din cauzele ce au condus la Marea Schismă a creştinismului din 1054, ale cărei efecte unii doresc să fie stinse prin mişcarea ecumenică, respinsă în bloc de preoţi de renume ai Ortodoxiei noastre, în pofida iniţiativei politice globaliste a patriarhului Teoctist şi a papei Ioan Paul al II-lea.

Creştinismului ortodox îşi are originile în secolul I al erei noastre, când apostolii călătoreau intensiv prin teritoriile Imperiului Roman, înfiinţând comunităţi creştine în oraşele şi regiunile importante, primele dintre acestea apărând în Ierusalim şi apoi Antiohia, Alexandria şi altele şi, desigur, în cele două centre politice principale ale antichităţii, Roma şi Bizanţ.

Până în secolul al V-lea, puterea ecleziastică a evoluat în una ierarhică, a „Pentarhiei” sau un sistem de cinci patriarhii, cu o ordine de prioritate stabilită, iar Roma, ca centru vechi şi cel mai mare oraş al imperiului, şi-a acordat singură primatul de onoare în cadrul Pentarhiei, în care creştinismul era acum împărţit (episcopul Bisericii Romei era considerat „primul între egali” – elastică noţiune ecleziastică de egalitate).

În mod clar, acest sistem al patriarhilor şi mitropoliţilor a fost exclusiv rezultatul legislaţiei ecleziastice, nefiind nimic inerent divin în originea sa, fiind fixat în timp prin trei sinoade ecumenice: al II-lea (de la Constantinopol), din 381 e.n., al IV-lea de la Calcedon, din 451 e.n şi al VI-lea (tot de la Constantinopol), din 680-681 e.n., după cum urmează:

* Roma (Sf. Petru şi Pavel) – Papa, pentarh numai în Imperiul Roman de Apus;

* Constantinopol (Sf. Andrei), în prezent în Turcia;

* Alexandria (Sf. Marcu), în prezent, în Egipt;

* Antiohia (Sf. Petru), în prezent în Turcia;

* Ierusalim (Sf. Iacov), în prezent în Israel.

După cucerirea arabă din secolul al VII-lea şi după ce bizantinii pierd coridorul Roma-Ravenna, Patriarhia de Constantinopol este singura care rămâne în siguranţă, în capitala Imperiului Roman de Răsărit; papa de la Roma era independent, Ierusalimul şi Alexandria se găseau sub stăpânire arabă, iar Antiohia a rămas timp de sute de ani un teritoriu de graniţă, victimă a războaielor permanente dintre Imperiul Bizantin şi Califatul arab.

Ca atare, singurele patriarhate rămase în cursă, din cele cinci iniţiale, rămân cele ale Romei şi Constantinopolului, deşi au avut grijă să-şi mascheze setea de putere sub diverse argumente ecleziastice ipocrite.

4

Contrar credinţei comune a unei unice schisme la 1054, istoria zbuciumată a creştinismului înregistrează mai multe rupturi între cele două biserici, cea menţionată fiind doar cea mai gravă dintre ele, ale cărei consecinţe se resimt şi în epoca modernă, deşi a fost privită în Orient, la început, doar ca o rupere de raporturi oficiale obişnuite, precedată de o serie de cauze de natură politică şi religioasă, ce au condus la învrăjbirea reciprocă.

Apusul are fireşte o opinie total opusă: deşi îi recunoaşte complexitatea şi cauzele vechi, este considerată o simplă rebeliune unilaterală grecească împotriva autorităţii Bisericii autocefale de la Roma, un simplu act de sectarism de care se fac vinovaţi doar grecii, în persoana celor doi patriarhi, Fotie şi Mihail.

5
Să menţionăm, pe scurt, câteva cauze reale care au condus la situaţia de fapt şi mă refer în principal la cele politice, fiindcă cele religioase n-au făcut decât să creeze o glazură justificatoare ecleziastică, conflictului politic care s-a accentuat gradual în decursul primului mileniu.

1. Cauze politice:

– O primă disensiune s-a manifestat prin divizarea imperiului, prin decizia lui Diocleţian din 286, în Imperiul de Răsărit, cu capitala la Nicomidia şi Imperiul de Apus, cu capitala la Roma, deşi se pare că a fost bine intenţionat, înţelegând existenţa unor concepţii şi mentalităţi diferite în Orient şi Occident.

6

– Constantin cel Mare (306-337), care se pare că era de origine dacă, agravează conflictul mutând capitala imperială de la Roma la Constantinopol, în 330, cetăţii eterne fiindu-i rezervat un rol secund, foarte greu de acceptat.

– Teodosie cel Mare pune sare pe rană, în 395, când împarte imperiul între cei doi fii ai săi, Arcadiu primind Orientul, iar Honoriu, Occidentul. Are loc ulterior o reunificare a imperiului sub Iustinian cel Mare (527-565), care nu a rezistat însă după dispariţia sa, episcopii Romei începând să se alieze militar cu popoarele occidentale.

– De parcă nu era de ajuns, împăratul Leon al III-lea Sirianul (promotorul iconoclasmului), decide transferul provinciilor Calabria, Sicilia şi Creta sub jurisdicţia patriarhului de Constantinopol, plus veniturile corespunzătoare, care dispar din buzunarele largi ale papei.

7

– Începând cu încoronarea lui Carol cel Mare, din anul 800, ambele imperii intră într-o concurenţă acerbă privind convertirea popoarelor migratoare aflate la graniţele lor.

În plus, începând cu secolul al VII-lea, au loc două procese separate de distrugere a unităţii lingvistice a celor două imperii, fiindcă Răsăritul se elinizează treptat, în timp ce Apusul se latinizează, resentimentele fiind acum dublate şi de o dificultate de comunicare.

2. Cauze religioase:

– Ca urmare a publicării Henotikonului (Edictul de unire), în anul 482, de către împăratul bizantin Zenon, apare prima schismă religioasă, după aproape cinci secole de uniune, schismă care poartă numele patriarhului Acachie al Constantinopolului.

8

– Un nou motiv de discordie se dovedeşte a fi titlul de patriarh ecumenic adoptat de Ioan al IV-lea Postitorul, în sinodul local de la Constantinopol, din anul 588, fapt care-l irită substanţial pe papa Grigorie I cel Mare. Suplimentar, catolicii sunt acuzaţi de celibat, de consum de animale sugrumate şi sânge, de postire în zi de sâmbătă ş.a.m.d.

– Primelor acuzaţii li se adaugă cele ale lui Fotie, de la 867, ajungându-se la cifra de 28, cea mai importantă fiind adoptarea „filioque”, deşi papa Leon al III-lea se declarase împotriva acestui adaos netradiţional.

– Până la 1054, Roma continuă să se abată de la tradiţie, acuzaţiile ridicându-se acum la 80, una dintre cele mai grave fiind simonia, traficul cu bunuri spirituale.

9

În concluzie, cauzele schismei trebuie căutate în concepţiile diferite privitoare la fiinţa şi unitatea bisericii şi, mai ales, în încercările neobosite ale papalităţii de a-şi asigura supremaţia, prezentându-şi pretenţiile transparente sub formă de dogme religioase, acesta fiind motivul pentru care Biserica Ortodoxă luptă, de fapt, cu dogmatizarea excesivă a puterii papale, aşa-zis universală.

Ca o paranteză, în timpul lui Flavius Claudius Iulianus (331-363), cunoscut ca Iulian Apostatul, mai precis în 362, papa Liberius aruncă anatema peste teritoriile răsăritene ocupate de traci (daci), din cauza „încăpăţânării” acestora de a nu accepta autoritatea Romei şi abandonul legăturilor tradiţionale cu Constantinopolul, interdicţia incluzând pronunţarea  numelor de „dac” şi „trac” şi, desigur, distrugerea sau confiscarea izvoarelor istorice care le menţionau prezenţa, aceasta fiind poate explicaţia pentru dispariţia selectivă a aproape 300 de lucrări istorice, ample, consacrate populaţiei traco-dacice.

10

Mânăstirea Sf. Ecaterina din Sinai, cea care este prezentată în film ca deţinătoare a celei mai vechi colecţii de icoane ortodoxe, se află de secole sub paza unui trib de aşa-zişi beduini, Djebalieh, despre care C.S. Javis, guvernatorul englez al Peninsulei Sinai, scria în 1931 (la fel ca şi un alt englez J.L. Burckardt,  în 1822) că sunt urmaşii robilor valahi de la sud de Dunăre, aduşi aici de împăratul Iustinian în secolul VI.

O primă schismă efectivă are loc în urma sinoadelor de la Roma, din 861 şi 863, când papa Nicolae I îl excomunică pe patriarhul Fotie, care n-a răspuns pe loc provocărilor papale, ci abia în vara lui 867, în sinodul de la Constantinopol, îl excomunică pe papă, condamnând inovaţiile religioase apusene.

Papa Leon al IX-lea îşi exprimă deschis şi arogant concepţiile, în scrierile sale:

„Dacă cineva se desparte de Biserica Romană, acela nu mai formează o Biserică, ci un conciliabul de eretici, o adunare de schismatici, o sinagogă a satanei. Să ştie patriarhul că, fără aprobarea papei, nici nu are drept să existe, căci aşa cum Constantin cel Mare a predat papilor puterea să conducă pe principii pământeşti, tot aşa răspunde şi de Biserică[…] Apostolul Petru şi urmaşii săi pot judeca toată Biserica, dar pe ei nu-i judecă nimeni. Împăratul, însuşi, trebuie să fie un fiu ce se întoarce umilit la maica sa.”, contrazicându-se flagrant, prin justificarea puterii papale prin acordul dat de un împărat mirean, creştinat doar pe patul de moarte, Constantin cel Mare, a cărui autoritate este negată, ulterior, prin ultima frază.

Interesant este faptul că schisma de la 1054 nu se datorează papei, care a şi murit în luna aprilie, ci zelului secretarului de stat al papei, cardinalul Humbert – ce conducea delegaţia din care făceau parte cancelarul Frederick şi arhiepiscopul Petru de Amalfi – care pe 16 iulie, fără a avea autoritatea necesară, compune actul de excomunicare depus pe altarul Sfintei Sofii, prin care anatemiza în bloc, pe patriarhul Mihail Cerularie şi pe clericii şi credincioşii Bisericii Ortodoxe.

În sinodul ţinut opt zile mai târziu, patriarhul se dovedeşte a fi mult mai ponderat, hotărând să fie anatemizaţi doar cei care au blasfemiat credinţa ortodoxă, adică numai legaţii papali.

Principala consecinţă a schismei, subliniată şi în film, a fost situaţia disperată a Imperiului Bizantin, aflat sub atacurile otomane, fiindcă orice ajutor militar apusean era condiţionat, în prealabil, de acceptarea primatului Romei.

Trupele Cruciadei a IV-a, iniţiată de papa Inocenţiu al III-lea, constând din circa 35.000 de luptători, 60 de galere de război şi aproximativ 300 de maşinării de asediu, atacau în iulie 1203 oraşul Constantinopol, care era apărat de o garnizoană de numai 15.000 de luptători şi o flotă de 20 de galere.

În data de 13 aprilie 1204 cuceresc oraşul, urmând „tradiţionalele” trei zile de asasinate în masă şi jaf, în care distrug biblioteca oraşului, spoliază de odoare şi documente toate bisericile, dovedind o cruzime de neimaginat, instaurând aşa-zisul „Imperiu Latin”, până la 1261.

Indignarea ipocrită, de moment, a papei este amuţită de partea din pradă pe care o primeşte din partea „cruciaţilor”, ridicându-se întrebarea legitimă dacă nu cumva aceştia au acţionat, încă de la început, cu binecuvântarea sa, separarea celor două Biserici creştine devenind astfel ireversibilă.

Deşi „Imperiul Latin” a sucombat după numai 57 de ani, sub atacurile concertate ale dinastiei Asanizilor (aşa cum specificam şi în alt articol postat pe blog) şi aliaţilor ei, statele greco-bizantine ale Niceei şi Epirului, lovitura dată Imperiului Bizantin a condus la decăderea accentuată a acestuia, până la ocuparea Constantinopolului de către trupele lui Mehmet al II-lea, în data de 29 mai 1453.

Prin mişcările ecumenice, iniţiate în secolul trecut, s-a ridicat problema refacerii unităţii dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică, Roma părând a fi dispusă să renunţe la unele dintre dogmele prin care şi-a justificat, în timp, pofta de putere, mişcare pe care eu personal o consider ca fiind parte a strategiei masonice globaliste de impunere a unei religii unice – aşa cum se specifică în Protocolul nr. XIV al Înţelepţilor Sionului – care nu are nimic de-a face cu creştinismul şi cu Dumnezeu.

14

„Ecumenismul nu are nici o bază în tradiţia şi istoria Bisericii Ortodoxe: nici un sfânt ortodox nu a fost vreodată ecumenist, nu a participat la întâlniri cu ereticii, ca să facă schimb de experienţă, nu s-a rugat împreună cu ereticii. Ba din contră, falsele ‘uniri’ care s-au realizat în Istoria Ortodoxiei au fost anatemizate şi cei care s-au opus trădării au fost trecuţi în rândul sfinţilor şi cinstiţi de poporul drept-credincios, care nu s-a unit cu minciuna şi a apărat dreapta şi sfânta credinţă ortodoxă, cu preţul sângelui. […]Prin urmare, de la bunul lui început şi până în ziua de astăzi, aşa-numitul „Conciliu Mondial al Bisericilor”, ca vehicul (purtător) al ecumenismului protestant, este, într-un adevărat sens ecleziologic, un „Conciliu Mondial al ereziilor şi schismelor.”

 

SURSA: fymaaa.blogspot.ro

 

 

 

  https://www.evolutiespirituala.ro/documentar-ortodoxia-din-imperiu-in-imperiu/?feed_id=24872&_unique_id=63de850241096

egipt 6

Misterele Egiptului, numarul 72 si succesiunea marilor capitale ale lumii


5


Alexandria, Constantinopol, Kiev, Sankt-Petersburg pe aceeasi longitudine Alexandria, Constantinopol, Kiev, Sankt-Petersburg sint toate cele patru capitale din trecut si prezent, amplasate pe o fisie ingusta de 1031^ longitudine, aflindu-se, deci, pe aceeasi verticala geografica. Aceste capitale se afla la distanta egala unele de altele, iar evenimentele istorice care s-au petrecut in fiecare dintre ele seamana uimitor unul cu altul.

V. Kurleandski, un cercetator rus, a constatat si analizat aceste similitudini efectuind anumite calcule si masuratori. Concluziile la care a ajuns sint cele de mai jos.

Traseul celest al echinoctiului de primavara

Daca se traseaza o linie de la Alexandria prin Constantinopol si Kiev pina la Sankt-Petersburg, aceasta linie va fi proiectia traseului urmat de punctul echinoctiului de primavara pe cer. Acest punct se deplaseaza pe cer parcurgind un semn al zodiacului in aproximativ 2.000 de ani. Fiecare sector definit printr-un semn de zodiac delimiteaza o anumita epoca.

Conform calculelor lui Kurleandski, dupa Sankt-Petersburg, in perioada 2.408-2.440, urmeaza sa se dezvolte orasul-port norvegian Wadse, aflat dincolo de cercul polar. Se pare ca acest oras este menit sa se transforme intr-o capitala importanta si sa preia stafeta de pastrator al achizitiilor culturale din epoca urmatoare. Iar conducatorul ce se va afla si va trai in aceasta noua capitala a fost si el prevestit de preotii Egiptului Antic, care i-au pregatit venirea.

Succesiunea in timp si spatiu a capitalelor

Cercetatorul Kurleandski a calculat ca, urmarind evolutia precesiei echinoctiilor (schimbarea punctului vernal) in paralel cu proiectia terestra a  acestuia (punctul vernal e punctul de echinoctiu), rezulta o corelatie matematica stricta intre acestea. Mecanismul acesta a fost cunoscut de preotii Egiptului antic. Iar acestia au urmarit un singur obiectiv sa nu admita pieirea sau degradarea completa a civilizatiei umane.

Fluviul de pe cer si fluviul de pe Pamint

Papirusurile din Orasul Mortilor glasuiesc despre fluviul ceresc – Calea Lactee, care se continua pe Pamint cu marele fluviu Nil. Preotii egipteni au calculat punctul din care se vede cum fluviul de pe cer – Calea Lactee – se uneste cu cel de pe Pamint – Nilul – apoi au ridicat in punctul acela o constructie gigantica, uimitoare – Sfinxul. Chipul acestuia a fost indreptat spre constelatia Leului, care tocmai rasarea atunci.

Legenda lui Osiris

Legenda spune ca pe acest fluviu maret – Nilul – a pornit o data zeul Osiris spre constelatia Orion, sa-l intimpine pe Ra, stapinul Soarelui. La ora cuvenita caile celor doi zei, Osiris si Ra, urmau sa se incruciseze. In momentul acela, cu cinci minute inainte de asfintitul zilei de echinoctiu de primavara, Luna acoperea Soarele si pe cer apareau stelele stralucitoare, iar la picioarele Sfinxului, noul Stapin al Universului, deasupra caruia ar fi stralucit splendida stea Al-Nitak din Orion, si-ar fi intrat in drepturi…

Dar fericita prezicere era posibil sa nu se implineasca, deoarece fortele Raului se opun totdeauna fortele Binelui. Astfel, in drumul lui Osiris s-a interpus Set, cel plin de ura si venin, care l-a ucis pe Osiris, i-a sfirtecat trupul in 14 bucati si le-a azvirlit pe tot cuprinsul Pamintului.

Pentru ca zeul Osiris sa renasca, toate fragmentele acestea trebuie adunate la un loc si ascunse de ochiul nemilos al lui Set, pina cind va sosi ceasul invierii zeului. Punctele in care se va gasi o bucata din trupul zeului trebuie marcate, conform deciziei preotilor, cu cite un templu.

Dar pentru ca orice constructie, cit de mareata, tot se naruie la trecerea timpului, este nevoie sa se construiasca nu doar temple, ci orase intregi, spre a reusi salvarea lui Osiris si restabilirea ordinii ceresti iar orasele vor trebui sa fie cu adevarat demne de predestinarea lor, aceea de pastratoare ale comorilor culturale. Si pentru ca cele doua cai – cereasca si paminteana – sa se urneasca (Nilul sa fie o prelungire a Caii Lactee), toate aceste orase pastratoare de comori trebuie sa fie unite printr-o linie.

72 de ani, un algoritm al istoriei

Rezulta ca omenirea pluteste, impreuna cu Osiris, in intimpinarea viitorului si nici o furtuna nu poate opri aceasta calatorie, aceasta plutire. Iar cea ce calauzeste aceasta deplasare in intimpinarea viitorului civilizatiei este punctul echinoctiului de primavara (punctul vernal).

Acest punct se deplaseaza de la est la vest, in intimpinarea Soarelui aflat pe orbita sa aparenta. In 72 de ani, punctul de echinoctiu parcurge 1 grad de pe ecliptica (orbita aparenta a Soarelui in jurul Pamintului).

Ciclul de 72 de ani este un algoritm al istoriei omenirii: la fiecare 72 de ani o epoca inlocuieste epoca anterioara, iar roata istoriei face o intoarcere completa. Acest fapt, cunoscut de multa vreme de astrologi, nu este contestat acum nici de istorici.

Egiptul initiatilor si planul cel intelept

Preotii anticului Egipt au trudit indelung pentru a educa o pleiada de executanti ai planului pe care-l concepusera. Prevazind ca, in curind, Egiptul isi va pierde maretia si va cadea in ruina, initiatii au infiintat o organizatie secreta, al carei unic scop era formarea unor discipoli, demni pentru a pune in aplicare  planurile de anvergura ale inteleptilor Egiptului.

Pitagora, acel ucenic stralucit

Intre ucenicii cei mai straluciti a fost si marele matematician Pitagora: timp de 22 de ani el a studiat invatatura oculta a preotilor egipteni, la umbra Sfinxului. Intors in Grecia, Pitagora a infiintat o societate secreta. Ucenicii sai, numiti pytagoreici, au invatat de la Pitagora legile contopirii Cerului si Pamintului, a lumii materiale cu cea ideala.

Discipolii si adeptii lui Pitagora au inceput sa denumeasca lumea Cosmos, de la grecescul Kosme – frumusete. Aristotel spunea ca pytagoreicii puteau crea din numere corpuri fizice, iar din lucruri fara greutate – lucruri grele si lucruri usoare.

Platon si corpurile lui geometrice

Un alt ucenic al preotilor si initiatorilor egipteni a fost Platon, marele filosof si matematician. El a fost primul si singurul intemeietor al geometriei, care a descris cinci corpuri geometrice regulate: tetraedul, cubul, octaedrul, icosaedrul si dodecaedrul. Acestea se numesc de atunci corpurile lui Platon. Marele filozof a demonstrat ca alte corpuri geometrice regulate nu pot exista si, ce este mai important, ca intregul nostru univers fizic este alcatuit pe baza uneia din aceste structuri geometrice.

12 decembrie 1440, orele 7 dimineata

Exista versiuni conform carora si Iisus Hristos si Budda au fost initiati in Egipt. Dar cu certitudine un discipol al preotilor egipteni a fost marele Alexandru Macedon, intemeietorul primei capitale a lumii – Alexandria. Momentul aparitiei acesteia a fost calculat de preotii egipteni cu precizie: la ora 7 dimineata, in ziua de 12 decembrie, anul 1440 de la facerea lumii (dupa cronologia veche crestina), pe planeta noastra a intervenit o conjunctura foarte prielnica inceputului unei noi ere infloritoare. Acesta a fost momentul in care Alexandru Macedon a dat porunca de intemeiere a minunatului oras ce avea sa-i poarte numele, sortit sa-si poarte faima in veac drept cetate a intelepciunii.

Firul intelepciunii nu s-a rupt, ci a continuat, de la inteleptii egipteni la Platon, de la acesta la Aristotel, iar de la acesta la Alexandru Macedon, care l-a avut ca profesor pe filosoful amintit. Mai mult, inaintea intemeierii Alexandriei, Alexandru Macedon a mers in templul principal inchinat lui Osiris si s-a intilnit cu Marele preot.

Alexandria, creierul si inima lumii elenistice

Alexandria a devenit creierul si inima lumii elenistice. In Muzeul special creat pentru invatati au lucrat Arhimede, Euclid, Eratosthene, Ptolemeu. In vestita biblioteca din Alexandria erau adunate din intreaga lume antica 700.000 de papirusuri si pergamente in toate limbile.

Din pacate, acum 1.600 de ani, Alexandria a suferit o grea pierdere – distrugerea comorilor si a intregii Biblioteci. Dar aceasta nu a insemnat pieirea intregii civilizatii, caci, in anul 330 d.Hr., imparatul roman Constantin I a mutat capitala Imperiului roman, intrat in declin, de la Roma la Bizant, cetate lipsita pe atunci de stralucire. El a dat acestei cetati numele sau si Constantinopol a devenit la fel de stralucitor ca Roma sau Alexandria de odinioara.

Cind Roma a cazut, in anul 453 d.Hr., sub loviturile migratorilor, in Rasarit stralucea o noua stea – Constantinopol. Dar nici aceasta grandioasa capitala nu a dainuit o vesnicie. Numai ca, dupa orasul lui Constantin cel Mare urma sa rasara o noua stea!

De la Novgorod la Rusia kieveana si-apoi la Moscova

In anul 882 d.Hr. din bogata cetate a Novgorodului de la intretaierea marilor drumuri comerciale a pornit cneazul Oleg, care a cucerit cetatea Kiev, a inaltat-o, a imbogatit-o si i-a dat stralucirea unei capitale adevarate! Si in 988 Rusia kieveana a adoptat crestinismul ortodox ca religie de stat. Iar apoi, din ea a rasarit si inflorit Moscova.

In 1.700, Petru I, Petru cel Mare, a adoptat calendarul gregorian, intocmit de invatatii preoti ai anticului Egipt. Iar peste alti trei ani, in luna mai (ca si Constantin cel Mare), tarul rus a intemeiat, pe paminturile smulse mlastinilor si batute de vinturile reci venind dinspre Baltica, o noua cetate, o noua capitala a Imperiului Rus. Care, desigur, se afla pe aceeasi axa, trasata de vechii intelepti din Egipt. Iar Petru cel Mare este si cel care a luat masura introducerii in actele imperiului rus a  meridianul zero (cel de la Greenwich!), care… coincide cu meridianul Nilului.

Cit de important este numarul 72

Sa retinem ca evenimentele relatate sint in stricta succesiune, in spatiu si timp, in conformitate cu o formula extrem de simpla: un grad de-a lungul meridianului, este parcurs de istorie in fix 72 de ani. Si tot in 72 de ani ii sint necesari sferei ceresti pentru o precesie de 1 grad!

Evenimentele istorice legate de orasele mentionate sint departate unele de altele in timp cu 685,5 +/- 27,5 ani. Daca impartim 685,5 ani la 95 (diferenta unghiulara intre amplasamentul oraselor pastratoare ale comorilor civilizatiei pastratoare ale comorilor civilizatiei) obtinem… desigur, 72! Calculind logic, inaintea Alexandriei a fost Abu-Shimbel, complexul sacru cioplit in stinca la porunca faraonului Ramses al II-lea prin anul 1260 i.Hr. Iar dupa Petersburg va urma, dupa cum am mai mentionat, portul norvegian Wadse din fiordul Waranger de la Marea Barents.

Conform calculelor lui Kurleandski, Wadse este menit sa devina o extem de iportanta capitala a lumii in perioada 2.408-2.440 si, desigur, tot in luna mai, la fel ca si Constantinopol sau Sankt-Petersburg.

Istoria nu admite evenimente intimplatoare. Nimic nu este intimplator! Acest adevar l-au inteles demult oamenii de stiinta. De aceea a si fost creat un institut de metaistorie, care studiaza cauzele ascunse care determina sau influenteaza evolutia evenimentelor. Daca cercetatorul rus are dreptate, sintem cu totii, de mii de ani, participanti la cel mai mare mister al istoriei omenirii, initiat cu milenii in urma de inteleptii preoti ai anticului Egipt.



Nora Nicolae

https://www.evolutiespirituala.ro/misterele-egiptului-numarul-72-si-succesiunea-marilor-capitale-ale-lumii/?feed_id=24806&_unique_id=63dd3381812e2

youzign

PROGRAM COMBINAT

HIPNOZA TERAPEUTICA, REGRESIE SI DEZVOLTARE PERSONALA

 

Iti amintesti de tine cand erai copil? Cele mai vechi amintiri ale tale probabil ca sunt undeva din jurul varstei de 5-6 ani, cand erai un copil innocent si nestiutor care nu avea frica de nimic, iar singura ta grija era sa nu pateasca ceva jucaria preferata.

Daca iti faci putin timp si te gandesti la perioada ta de inceput a vietii, o sa constati ca ATUNCI erai foarte fericit/a, iar daca analizezi mai in amanunt viata ta din acea perioada vei constata ca ATUNCI din viata ta lipseau fricile, grijile, dependentele, obligatiile, regretele, responsabilitatile, si o multime de alte elemente care ACUM sunt atat de numeroase incat aproape ca au ajuns sa compuna in totalitate viata ta, diminuand din fericirea de care te bucurai cu ani in urma.

Daca te plimbi pe firul vietii tale si te aproprii de prezent, vei trece prin anii de scoala, anii de liceu, de facultate si vei constata cum de la an la an si de la etapa la etapa, din ce in ce mai multe frici, griji, obligatii si reguli se adaugau treptat in spatele tau, parca luand din locul ocupat doar de inocenta si fericire. Exact ca o camara in care tot inghesui si inghesui pana o umplii pana la refuz, apoi constati ca ai atat de multe lucruri de bagat acolo incat esti nevoit sa scoti ceva pentru a baga altceva. Si ca majoritatea oamenilor, si tu, ai scos ce era mai in spate pentru a inghesui “ultimele noutati” – frici, complexe, griji, responsabilitati.

Bineinteles ca pentru a fi functional in societatea actuala nu poti scapa de toate acestea pentru a te intoarce complet la inocenta copilariei, dar un lucru poti sa faci si mai ales TREBUIE sa faci: sa faci curatenie in debara, sa renunti la ce nu ai nevoie si sa mai decorezi putin pe acolo, pentru ca in cazul celor mai multi dintre voi, in momentul de fata acea camaruta este atat de plina de nu se mai vede nici fereastra. Prea putina culoare, prea putina fericire, prea putina placere se mai gaseste acolo, si de regula toate acestea sunt acoperite de noile frici, dependente si responsabilitati.

Sa ma intelegi bine: nu spun acum „sa dai in mintea copiilor” si sa renunti total la viata ta, mai ales ca ai un serviciu, poate o familie de intretinut, sau alte obligatii asemanatoare, dar daca iti poti imbunatatii viata, daca poti aduce putina culoare si putina placere in ea, ai vrea sa fi mai fericit, nu-i asa?

Ei bine, acest program pe care ti l-am pregatit exact asta isi propune: sa te ajute sa pui ordine si sa faci curatenie in debaraua pe care o numesti acum viata ta.

Am vazut cu totii cum arata o camera dezordonata, in care totul este aruncat claie peste gramada, si de asemenea am vazut si camarute cu adevarat mici, dar care aratau pur si simplu P-E-R-F-E-C-T, erau cochete, aranjate, dichisite, aerisite, luminoase – ce sa mai, o placere sa le privesti si sa intri in ele. Stiu ca acum te intrebi oare cum arata camaruta ta, si e bine ca faci asta, pentru ca din pacate nu te-ai gandit prea mult la asta pana acum, iar daca ai indraznit sa deschizi usa la un moment dat, ai aruncat repede inca ceva inauntru si ai inchis-o repede la loc, nu cumva sa-ti cada ceva in cap de pe acolo. E bine asa?

Programul pe care ti l-am pregatit, spuneam ca te ajuta sa faci ordine si disciplina in viata ta: sa scapi de fricile care stau atarnate pe acolo si care nu mai sunt de mult de actualitate, sa-ti prioritizezi responsabilitatile pentru ca iti vine sau nu sa crezi, viata se desfasoara si fara sa controlozi tu toate aspectele vietii tuturor persoanelor pe care le intalnesti, si partea cea mai frumoasa din tot programul, dupa ce am scapat de toate bagajele inutile, sa cautam acel sclipici care sa-ti decoreze din nou viata si care sa-ti aduca placerea si fericirea inapoi in viata. Pare complicat? Te asigur ca nu este nici macar pe jumatate atat de complicat pe cat crezi acum. Totul este sa stii ce ai de facut, si sa te apuci de treaba, inainte de a mai inghesui acolo alte cutii inutile peste gramada care deja sta sa cada peste tine.

Asa ca te astept sa ma contactezi. Eu sunt gata, am pregatit chiar si pamatuful, dar cheia este la tine!

 

Cat dureaza si cum se desfasoara aceste programe?

curatenia de primavara   curatenie generala    renovare

 

  1. CURATENIA DE PRIMAVARA

4

Toata lumea stie ce este curatenia de primavara! Este acel moment cand primavara invinge iarna, cand soarele si caldura dovedesc frigul si zapada, iar oamenii se simt mai fericiti si incep un nou ciclu al vietii. Natura se trezeste, iarba inverzeste, iar peisajul pana acum inghetat si pe alocuri deprimant este inlocuit de culoare si veselie!

Pachetul pe care ti-l propun exact asta face: iti innoieste bucuria, iti ofera un impuls in viata, chiar daca afara nu este neaparat primavara din punct de vedere calendaristic! In fapt, pentru tine poate sa fie primavara in fiecara zi a vetii tale daca asta iti doresti!

Pachetul acesta te ajuta sa scapi de cele mai evidente probleme cu care te confrunti – piedici pe care ti le pui singur in viata, situatii nerezolvate de ani de zile care te tin in loc captiv in situatii din care nu ai reusit sa iesi de ani de zile. Frici, si dependente nesanatoase, sentimente de negare si de autosabotare sunt inlaturate acum pentru a vedea lumina soarelui si a-ti putea pune ordine in viata. Te temi sa intri intr-un conflict si din cauza asta “compromis” este numele tau netrecut in buletin? Te temi sa ai o relatie sau te temi sa nu esuezi asa ca mai bine nu faci nimic? Acestea sunt doar cateva din posibilele probleme pe care le poti rezolva facand o mica curatenie de primavara in mintea si in viata ta.

Prima sedinta este de informare si in cadrul acesteia vom identifica problemele cu care te confrunti, unde esti acum si unde vrei sa ajungi. Tot atunci vom face un plan de lucru in etape si vom stabili de comun acord care dintre pachete ti se potriveste.

Pachetul 1 „Curatenia de primavara” contine o serie de 4 sedinte de hipnoza terapeutica.

Durata unei sedinte este de 90 minute. Durata totala a programului: 360 minute

Sedintele se vor desfasura saptamanal, astfel durata programului se intinde pe o perioada de 4 saptamani.

 

2. CURATENIE GENERALA

8

Acest pachet ti se adreseaza daca vrei sa sti cum te influenteaza trecutul, mergand pana in vietile anterioare si bagajele karmice cu care ai venit din ele. Pentru ca nu toate cutiile sunt noi, nu toate sunt din aceasta viata, ci unele dintre ele sunt mai vechi chiar decat ai crede. Nu avem o singura viata, iar tu ai mai trait pe aceasta planeta pana acum si cel mai probabil aceasta nu este ultima data cand o sa te nasti aici, asa ca toate acele experiente trecute, se aduna si ele cu bune si rele si se depoziteaza intr-un sipet frumos ornat care zace si el inghesuit pe undeva pe acolo prin debara. Uneori sipetul cu care ai venit este plin cu daruri pe care nu stii de unde le ai, cum ar fi pasiunea pentru arta, sau pentru limba franceza, sau o atractie inexplicabila catre zone de inedite de pe glob. Dar alteori sipetul tau ascunde si lucruri mai putin placute, frici ca cea de apa de exemplu, care nu are nici un sens pentru tine, mai ales ca nu ai avut experiente acvatice neplacute, plati karmice care te influenteaza si te indeamna sa echilibrezi balanta fata de un personaj sau altul. Asa ca atunci cand facem curatenia generala, descoperim si acel cufar vechi si ne uitam in el pentru a sterge praful dinauntru si a putea merge mai departe mai usor si mai fericit.

Bineinteles ca o curatenie nu este curatenie generala decat daca scapam si de panzele de paianjen prinse pe la colturi: frici, dependente, anxietati si sentimente de autosabotare, sunt si ele prinse in unghere unde nu ajunge soarele. Nu se vad imediat, dare ele sunt acolo: frica de a conduce masina, frica de a fi parasit, frica de singuratate, mancatul in exces sau timiditatea sunt doar cateva din posibilele probleme care s-au adaugat acolo de-a lungul timpului si de care trebuie sa scapi pentru ca nu-i asa, nu-ti folosesc la absolut nimic. Ba mai mult, chiar te incurca!

Prima sedinta este de informare si in cadrul acesteia vom identifica problemele cu care te confrunti, unde esti acum si unde vrei sa ajungi. Tot atunci vom face un plan de lucru in etape si vom stabili de comun acord care dintre pachete ti se potriveste.

Pachetul 2 „Curatenia generala” contine o serie de 8 sedinte de hipnoza impartite initial astfel: 4 sedinte de regresie in vieti anterioare + 4 sedinte de hipnoza terapeutica, dar numarul acestora poate varia in functie de situatia ta concreta si cu scopul urmarit.

Durata unei sedinte este de 90 minute. Durata totala a programului: 810 minute.

Sedintele se vor desfasura saptamanal, astfel durata programului se intinde pe o perioada de 9 saptamani (2 luni si o saptamana)

 

3. RENOVARE!

12 renovare

Uneori situatiile sunt mai complicate si o simpla curatenie nu este de ajuns, mai ales atunci cand ai inceput sa arunci (pardon, sa „depozitezi”) cutiile si prin casa, deoarece debaraua ta nu mai este de mult timp functionala, iar acum ti-ai transformat toata casa intr-o debara dezordonata plina de… nici tu nu mai stii ce mai este pe acolo.

In aceste situatii, daca tot te-ai apucat de treaba este bine sa aranjezi totul de la inceput. O sa vrei sa scoti totul afara, sa arunci ce nu-ti mai trebuie si sa pastrezi doar ce este cu adevarat important pentru tine. Intr-un fel este ca si cum te-ai muta intr-o casa noua sau te-ai naste din nou: poti sa aranjezi totul asa cum doresti de la bun inceput.

Acest program este COMPLET si se ocupa de tot: traume din vieti anterioare si cum iti influenteaza ele prezentul, depasirea fricilor si a blocajelor emotionale, sedinte de dezvoltare personala pentru a-ti gasi acel „ceva” care te reprezinta si pe care vrei sa-l arati tuturor. Iti place pictura? Acum esti in fata unei panze albe pe care poti desena ce-ti doresti!

Prima sedinta este de informare si in cadrul acesteia vom identifica problemele cu care te confrunti, unde esti acum si unde vrei sa ajungi. Tot atunci vom face un plan de lucru in etape si vom stabili de comun acord care dintre pachete ti se potriveste.

Pachetul 3 „Renovare!” contine o serie de 12 sedinte de hipnoza impartite astfel: 4 sedinte de regresie in vieti anterioare + 4 sedinte de hipnoza terapeutica + 4 sedinte de hipnoza pentru dezvoltare personala.

Durata unei sedinte este de 90 minute. Durata totala a programului: 1.170 minute.

Sedintele se vor desfasura saptamanal, astfel durata programului se intinde pe o perioada de 13 saptamani (3 luni si o saptamana)

 

Dupa ce te-ai hotarat care pachet este cel mai potrivit pentru tine, te poti intoarce aici pentru a stabili o programare si data de incepere a programului.

[bookly-form hide=”categories,services,date,week_days,time_range”] https://www.evolutiespirituala.ro/program-combinat-hipnoza-terapeutica-regresie-si-dezvoltare-personala/?feed_id=24740&_unique_id=63dbe201ebc58

images

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

CURS PROTECTIE PSIHO-ENERGETICA

– la distanta & online –

ACREDITAT INTERNATIONAL

curs protectie psi

 

Cursul se desfasoara la distanta, pe o platforma software dedicata, online. Este necesar sa aveti conexiune internet, computer, sau smartphone.

 

Cursantii KARANNA ACADEMY © primesc la absolvire Certificate Acreditate International de IPHM (International Practitioners of Holistic Medicine). In baza acestor Certificate, se poate contracta o asigurare profesionala si se poate practica / va puteti angaja ca si Instructor sau Terapeut International.

 

CONDITII MINIME OBLIGATORII DE PARTICIPARE LA CURSURI:

Participantii trebuie sa indeplineasca minim urmatoarele cerinte, pentru a se putea inscrie in cadrul programului  KARANNA LIGHTWORKERS ACADEMY ©:

–         Sa aiba minim 18 ani impliniti

–         Sa nu sufere de boli emotionale diagnosticate

 

TERMENI SI CONDITII DE ABSOLVIRE A CURSURILOR

La finalul cursului de PROTECTIE PSIHO-ENERGETICA, va avea loc o evaluare si un test individual, iar in urma punctajului obtinut la test, se va elibera un Certificat acreditat international IPHM.

Obtinerea Certificarii Intrenationale depinde de punctajul obtinut la evaluarea finala. Pentru certificare, cursantul trebuie sa obtina minim 85 de puncte din 100.

 

STRUCTURA CURS

3 Module, 12 saptamani

MODUL I – durata 2 saptamani:

Legile Universale si Creatia

MODUL II – durata 3 saptamani:

Legile Meudului (Intruparii)

MODUL III – durata 9 saptamani:

Protecţia Psihoenergetica (PSI) – Teorie si Practica

.

DIN CUPRINS:

Sferele Creatiei

Categorii de Entităţi existente în Univers

Reîncarnarea

Akasha

Vârsta Astrală

Razele Intruparii

Ingeri, Devasi, Zei & Maeştri Ascensionaţi

Categorii şi Tipuri de Atac Psi

Metode de Protecţie Psi:

  1. Metode Energetice
  2. Metode Reiki
  3. Metode Radiestezice
  4. Metode Ezoterice
  5. Metode Angelice
  6. Metode Religioase
  7. Metode Psihotronice
  8. Alte Metode

Tehnici şi Procedee Energeticede de protectie si riposta psiho-energetica

DURATA: 3 luni

SE ACHITA LUNAR, IN AVANS SAU INTEGRAL LA INCEPUTUL CURSULUI.

PENTRU REZERVARI SE ACHITA PRIMA RATA A CURSULUI IN AVANS SAU INTEGRAL.

VA RUGAM SA NU FACETI NICIO PLATA PANA NU SUNTETI SINGURI CA INDEPLINITI CONDITIILE DE PARTICIPARE. 

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_btn title=”VREAU SA MA INSCRIU ” color=”orange” size=”lg” align=”center” link=”url:https%3A%2F%2Fwww.evolutiespirituala.ro%2Fcurs%2Fcurs-protectie-psi-psiho-energetica%2F|target:_blank”][/vc_column][/vc_row] https://www.evolutiespirituala.ro/curs-protectie-psi-2/?feed_id=24674&_unique_id=63da9081aade8

buddha5

CITAT BUDDHA

– Kalamn Sutra –

 

 

medicine-buddha-4

 

In Kalamn Sutra, Buddha spune:
„Nu vă întemeiaţi credinţa pe forţa tradiţiilor, chiar dacă ele sunt cinstite de numeroase generaţii şi în multe locuri; nu credeţi un lucru fiindcă mulţi oameni vorbesc despre el; nu vă incredeţi în puterea legendelor străvechi. Nu credeţi nimic din ce depinde numai de autoritatea maeştrilor şi a preoţilor voştri. După ce aţi cercetat, credeţi doar ceea ce aţi experimentat voi înşivă şi ce vi se pare rezonabil, ceea ce este bun pentru voi şi pentru alţii.”

https://www.evolutiespirituala.ro/citat-buddha-kalamn-sutra/?feed_id=24608&_unique_id=63d93f01b2bad

4 nag hammadi codices

EVANGHELIILE AU FOST MODIFICATE

A aparut un numar considerabil de evanghelii în primele secole ale erei noastre. Biserica nu considera drept canonice (conform cu regulile Bisericii) decât Cărţile lui Matei, Luca, Marcu şi loan. Cea mai veche este cea a lui Matei, care s-a inspirat direct din evanghelia Evreilor.
Un lucru trebuie subliniat : apocrifele şi vreo cincizeci de evanghelii care au existat înainte de a fi distruse de conjuraţii, sau care există încă, sunt unanime în a recunoaşte că Isus a trăit pe timpul lui Pilat din Pont şi a lui Tiberiu.( Nu se cunoaste nici o relatare istorică putând sa acrediteze autenticitatea existenţei lui Isus. Ea ar fi dovedită, se spune, prin Actele lui Pilat, o suită de rapoarte adresate Impăratului Tiberiu de Ponţiu Pilat, guvernatorul ludeei. In aceste acte ar figura o relatare despre viaţa şi moartea lui Isus, crimele ce i se imputau de catre ludei, crucificarea sa şi chiar învierea. Aceste Acte, dacă au existat, au fost reinventate de catre Creştini, şi oricum, nu a rămas nici cea mai mică urma. Numeroase false rapoarte ale lui Pilat au fost scrise în acelaşi scop fraudulos, dar Biserica n-a păstrat nici unul.) Nu prea se cade de acord în privinţa textului, a relatării faptelor şi chiar faţă de persoana lui Isus.
biblia
Unele evanghelii dau lui Crist o figură, o doctrină şl o stare de spirit diametral opuse relatărilor lui Matei, Luca, Marcu şi loan. Relatările lui Matei şi Luca sunt ele însele adesea în dezacord formal cu cele ale lui Marcu şi loan şi uneori in contradicţie flagranta cu propriile lor expozeuri. Aceste reticenţe, aceste nebulozităţi arata că timp de secole citirea celor patru evanghelii canonice a fost interzisa credincaoşilor şi rezervata numai oamenilor Bisericii Documentele autentice au existat; mai sunt, poate, inca în Biblioteca Vaticanului. Despre acest subiect, Dr. M. Spencer Lewis, împaratul R-i-C, a scris în „Viaţa mistică a lui Isus” : „Noi (Noi: actualii iniţiaţi ai Marii Fraternităţi Albe care s-a continuat de Ia faraonul Amenhotep IV şi din care faceau parte Esenienii si isus…) ştim că Părinţii Bisericii primitive au avut acces la documente secrete, pentru că, în conciliile Bisericii creştine primitive şî în dîscutiile care s-au desfăşurat între cele mai înalte autorităţi ale Bisericii primitive, au făcut aluzie la unele părţi din manuscrise şi documente oficiale tratând despre crucificare şî alte evenimente din viaţa lui Isus care sunt acum ascunse sau eare au fost distruse.
Una din principalele griji ale Părinţilor Bisericii da îa sec, VII la XII a fost de a-şi procura toate manusicrisele şi lucrarile ce se aflau în preţioasele colecţii în ţări din Orient, care puteau conţine informaţii diferite de cele reţinute de ei”. loan, apostolul, care devine episcop în Efes, ar fi autorul celei de a patra carţi, dar este recunoscut şi admis ca această pseudo-evanghelie a fost compusă tardiv de teologi abili. Sigur nu este făcuta de loan, despre care, de altfel, nu avem nici o dovada ca a existat. Dintre cincizeci pana la o sută de evanghelii care au apărut în sec. II şi III al erei noastre, comunităţile creştine, pentru a pune capat disputei, adoptara relatarile lui Matei, Luca, Marcu şi loan şi le-au considerat ca egal de sfinte şi veridîce, în ciuda lacunelor şî a contradicţiilor lor.. Evangheliile, fiind carti „inspirate” de Sfântul Duh’, nu trebuie — în principiu — sa fîe criticate sau discutate. In zilele noastre, această consideraţie s-a redus mult şi teologii admit de buna voie ca evangheliile trebuie sa fie interpretate şi chiar corectate „în sensul bun”. „Nu se pot admite decât patru evanghelii, scrie Sfântul Jerome : toate neroziile apocrifelor (altor evanghelii) sunt bune de povestit ereticilor morţi şi nu credincioşilor in viaţa” „Ba deloc, replica adversarii lui Jerome : în evangheliile voastre canonice se află nerozii, contradictii, fapte în opoziţie, ireductibile…*’
Pentru a acorda relatările, Biserica a modificat în mai rnulte rânduri, dacă nu a machiat, Scripturile. Tasian, discipolul lui Justin, a încercat chiar sa aranjeze totul scriind „Evanghelia după cele patru (un fel de coordonare a povestirilor lui Matel, Luca, Marcu şi loan, Matei spune că Isus este fiul lui losif, descendent euccesiv din lacob, Mathan, Eleazar, Eliud, Achim, Sadoc, Azor etc.» pâna la Salomon, David şl Abraham. (Cap. 1-1, 2, 8, până la 16) Luca spune ca Isus este fiul lui Josef, dar descinzând din Heli, Mathan, Levi, Melchi, Janna, Josef, Mathatias etc., până la Abraham, Sem, Noe, Enoch şi Adam. (Cap. III 23-24 până la 38) Este curios de notat că în ciuda divergenţelor fundamentale, evangheliile lui Matei, Luca, Marcu şi loan sunt zise sinoptice, adica asemănatoare! De altfel, zice bunui sfânt, când este vorba de teze total contradictorii — cele ale genealogiei lui Isus, de exemplu — trebuie să crezi că ele se împacă. chiar dacâ nu ştim cum! Ioan, căruia trebuie să-i fie suspectată relatarea, este in contradicţie formală cu Matei, Luca şi Marcu, privind cronologia săptămânii Patimilor. Nici unul nu fixeaza Paştele la aceeaşi data. Isus, după loan, ar fi fost crucificat nu vineri, ci sâmbată, în ajunul Paştilor.
joia-mare-cina_cea_de_taina
Divergenţele sunt şi mai mari în ceea ce priveşte învierea sau, mai exact, apariţia lui Isus. – Cele doua Marii (Maria Mama si Maria-Magdalena) erau prezente, asigura Matei. – Eroare. spun Luca şi Ioan : numai Maria-Magdalena era acolo ! Nu exista deci nici o marturie veridică asupra autenticitatii evangheliilor. De altfel, Biserica, cu prudenţă, le „atribuie” şi le prezintă ca scrise dupa Matei, Luca, etc. In secolul II şi III, dupa I. C. erudiţii şi doctorii Bisericii, precum Irineu, Clement din Alexandria şl arzătorul Tertullian, gândesc ca evangheliile au fost scrise de catre apostoli şl ca ele erau atât dovezi directe cât şi inspiraţie divina. Polycarp, care ar fl fost numit episcop de Smyrna de Ioan Evanghelistul, pe la anul 80, a fost dlntre toţi sflnţil, cle mal demn şi mai stimat. Contrar apostolilor care l-au renegat pe Isus, el preferă supliciul decât ruşinea renegării şi a murit ars de viu pe un rug, .făra sa se plânga, fară sa sufere ca Isus, intr-atât era blindal de credinţă. Ca şi bonzii care se sinucid prin foc! Polycarp este autorul unei scrisori catre Filipieni, cu privire la scrierile (contestate) ale lui Ignaţiu Theodoruş (primul sfânt Ignaţiu) despre care s-a zis, fals, ca i-a fosf poruncita de apostolul Petru) Ori, Polycarp vorbeşte de bine despre primele trei evanghelii, dar nu şl despre cea a lui loan! Caci evanghelia lui loan nu exista la începutul secolului II ! El este citat pentru prima data de Teofil din Antiohia, pe la anul 180 !
Pe scurt, se Intâmplă ca, după mai multe secole, evanghelia cea mai apreciată, cea mal „Iniţiatica”, spun beoţlenii” scrisa de „vulturul loan care dormea în braţele lui Isus şl la stârşit la Ghetsemani, intre Petru şi lacob”. se afle ca este un fals notoriu alchimizat In secolul II sau III, pentru a suplini lipsa de ţinuta teologica a primelor trei scrise ! Este o evanghelie ,,nu de fapte”, se spune, ci „de idei”. Pentru a te descurca în această încâlceală, trebuie si ai o oarecare idee despre climatul care domnea, acum 2000 de ani, în Egipt şi în Asia Mica, adica în punga orientală a bazinului mediteranean. Gnosticismul — ca de altfel şi în zilele noastre spiritiştii, teosofii şi cei ce cred în revelaţii divine — era la baza tuturor religiilor şi tuturor sectelor. Cirint era şeful unei secte ieşite din creştinism, dar el nu recunoştea originea divina a lui Crist.
biblia religie crestinism
Noi împrumutăm din Marele Dicţionar al sec. XIX, aceste note, care ne clarifîca asupra stării de spirit a oamenilor din primul secol: „Cirint admitea existenţa a două principii opuse si nu binele şi raul, ci un principiu esenţial activ, existând prin el însuşi : Dumnezeu ; şi un principiu pasiv, neexistând prin el însuşi şi imperfect : Materia. Autorul lumii nu era Dumnezeu, care nu putea intra în legatura cu Materia : creatorul aparţinea uneia din ultimele clase a sub-spiritelor inferioare, numite şi de Theodor forţe şi îngeri, dar purta în el ceva din Fiinţa divină… El era ca un eon (Eon : dîn grecul aion = timp. Este spiritul, emanat de Inteligenţa lui, Dumnezeu, mesagerul lui Dumnezeu pe lângă oameni) creatorul legislaţiei mozaice… Isus nu era fiul lui Dumnezeu ; un eon numit Christ s-a unit cu eî, în timpul botezului dîn apele lordanului şi l-a părasit în ziua crucificării. Ciririt, evreu prin naştere, credea în legea mozaica, obligatorie şi în viitoarea dominaţie a poporului iudeu asupra lumii…
Cirintenii se foloseau de Evanghelia Evreilor.” Un discipol de-al lui sfântul Paul, cu numele de Caius, publică o apocalipsa sub numele unui apostol, dând-o ca înspirată de eoni. Despre acest subiect, unii exegeţi cred că Apocalipsul zis al sfântului loan, ar fi fost scris de Cirint. PAPII ŞI

CHARLEMAGNE CORECTEAZA EVANGHELIA

Aşa cum ne spune amicul nostru scriitorul Kronos, în „Eseu de meditaţii imateriale”, Biserica a socotit, sub papii Grigore a VII-lea şi Inocent al III-lea, ca e bine să editeze pentru folosul preoţilor, un rezumat foarte blând al Evangheliilor, unde s-au introdus ritualuri şi rugăciuni zilnice. Acesta este Breviarul. Trebuie subliniat ca traducerea Evangheliilor era odinioară interzisa, „de teama ca sa nu se strecoare vreun nonsens sau o eroare” !
Nu îţi vine sa crezi în acest pios scrupul, când ştim ca conciliile, papii şi suveranii creştini, au traficat cu neruşinare „sfintele Scripturi1*, inclusiv traducerea lul sfântul Jerome, în sec. IV, adica Vulgata, care este singura acreditată de Biserica creştina din Roma ! Cele mai radicale modificări, scrie Kronos, dateaza de la conciliul din Niceea şi au fost motivate prin înţelegerea dintre Papa Damase 1 şi împăratul Constantin. Cu aceasta ocazie, cele mai vechi Evanghelii şi mai ales Evanghelia Evreilor (evanghelia primitiva a sfântulul Matei), au fost declarate şi ţinute secrete (apokruphos== apocrife).
Maria-Magdalena isus
In afară de asta, în cele patru Evanghelii care au ramas, au fost facute adăugiri, sustrageri şi modificri de care se miră sfântul Jerome, însarcinat de a face traducerea în limba latină. El se mira cu atât mai mult cu cât tocmai traducea în latină Evanghelia Evreilor şi de care i se împunea sâ nu ţină seama! Apoi sfântul Victor, epîscop din Tumones (Africa), ne spune că la sfârşitul sec. V. papa Anastase II ordona să se examineze, să se critice, cenzureze şi amendeze din rsou sfintele Scripturi. Charlemagne, cu puţin înaintea morţii sale, făcu la fel (Duchesne : Historiae Francor scriptores) imitat de papa Sixt Quint (1585-1590), care completa opera pe care predecesorii săi au început-o, pentru a face pe placul împaratului. La acea epocă, Biserica fabrica o epistol a sfântulul Petru, respinsa apoi de teologi şi un document, relativ la o donaţie atribuita împaratului Constantin, pentru a-l starni pe Chalemagne sa-îiconstituie un regat în Italia.

GUTENBERG ŞI EVANGHELIILE

Mai mult, mii de corecturi au fost făcute şi papa ameninţa cu teribile anateme pe oricine va îndrăzni în viitor sa se atîngă de texte . apoi facu o noua revizie, care a modifîcat mai mult de doua sute de pasaje ! Papa Clement al VIII-Iea (1592–1605), la puţini ani, facu noi rectificări care au fost din fericire ultimele, caci tiparul era inventat ! Pentru ce toate aceste modificari ? Este foarte simplu, cea mai mare parte din dogme fiind în contradicţie cu sfîntele carţi, trebuia sa se puna sfintele scrieri de acord cu dogmele ! Trebuia ca între Dumnezeu şi om sa nu existe decât Biseraca, careia omul trebuia să se supuna în prealabil, fara de care nici un contact cu Dumnezeu nu îi era permis. Christos a spus totuşi : „Dumnezeu este pretutindeni” (dar aici este un panteism periculos ! Nu trebuia riscat ca omul sa adore pe Dumnezeu în credinţa sa ! Numai Biserica dicta voinţa lui Dumnezeu ! ‘ Acest cuvânt, voinţa, este contrar liberului arbitru, pe care creatorul ni l-a permis : evangheliile primitive nu vorbeau decât de dorinţele lui Dumnezeu, care acţioneaza asupra tuturor creaturilor sale, mai ales asupra omului, pentru a-l ajuta sa le împlineasca.

ADEVARATA RUGACIUNE A CREŞTINILOR

Deci Evanghelia este sursa de erori şî contradicţii, dar în plus s-a stabilit o complîcitate între preoţi şi credincioşi de a schimba ceea ce trebuia considerat lucrul cel mai sfânt : rugăciunea. Fiecare joacă jocul, ştiind bine la ce să se aştepte — Faceţi-vă rugăciunea dimineaţa şi seara, recomanda bunul preot! Şi credinciosul, îşi face efectiv ruga … dar nu o spune pe cea bună ! A face vine din latină, facere, care înseamnă : a fasona, fabrica, construi, combina. Ah, pentru a fabrlca, combina, Dumnezeu este servit ! Căci, se pot controla uşor, creştinii, preoţii, atât în intimitatea camerei lor, cât şi în public, în biserica, inventa, fabrica o rugăciune, care, ineluctabil. îi va duce în infern ! „Pomana este ruga prin excelenţă : ea atinge mereu un scop” zice Feneton, arhiepiscop de Cambrai ! „Ce rugă este mai plăcută decât a şterge lacrimile celui sărman”, zice Bossuet… care, cu siguranţa, nu se gândea la pacătoasa care ştergea picioareîe lui Isus.
isus religie
Sfântul Matei, în evanghelia sa, cap. V, vers 9-13, indică creştinilor cum trebuie sa-l cinsteasca pe Dumnezeu ! (9) „Va veţi ruga deci în această manieră : Tatal Nostru carele eşti în ceruri, fie binecuvântat numele tau. (10) Vie împărâţia ta, facă-se voia ta precum în cer aşa şi pe pământ . (11) Pâinea noastra cea de toate zilele da ne-o noua. (12) Şi iarta greşelele noastre, precum iertăm şi noi celor greşiţi. (13) Si nu ne duce pe noi în ispita, şi ne izbăveşte de cel rău. Amin î”

ÎNTINSELE PUSTIURI DIN PARADIS

Această rugăciune este magnifica şi demna de cea mai înalta stimă, cel puţin pentru ereticii care suntem. Am avea scrupule sa schimbam cât de cât ceva. Vai! Creştinii au golit-o de seva sa hranitoare suprimand partea cea mai importantă din text : Şi iarta-ne noua greşelile, precum şi noi iertam celor greşiţi nouă. lată cum arată o dorinţă magnifică de dezinteresare, de milă, de voinţă de a place lui Dumnezeu pentru a ajunge în regatul sau. Căci Luca (XVIII, 25) a precizat bine :
,,Mai degrabă va trece cămila prin urechea acului, decat va intra în rai bogatul‘. Totul este clar, net, respectabil, dar tot aici este puţina ipocrizie păcătoasă a pseudo-creştinilor, burghezi egoişti şi capabili, care deliberat, omit din rugăciunea lor tot ce are legatura cu rotunjirea portofelului lor ! 0 foarte mică frază, în adevar, dar a cărei respectare, rnodificând comportamentul societaţii umane, ar schimba dintr-o dată faţa lumii! Ori, se poate constata : în zilele noastre, rugăciunea zisa în biserici este amputată : exist incontestabil o înţelegere între preoţi şi credincioşi pentru a „uita” aceasta poveste a datoriilor !
In acelaşi mod, iudeii „uita legea lui Moise care ordona oricărui Drept, oricărui Credincios, odată la cincizeci da ani, să elibereze sclavii, sa plateasca datoriile, sa redea proprietarilor primitivi pământurile înstrăinate. Ironie a hazardului sau o premoniţie ? în capitolul VII din evanghelia sa, Matei, prevăzând poate sectarismul, razboaiele Religiei, Inchiziţia, simonia, rasismul etc. notifica expres : (20) Veţi recunoaşte deci pomii prin fructele lor. (21) Cei care îmi spun : Doamne, Doamne nu vor intra toţi în împărăţia cerurilor ; ci numai acela (subliniat în text) va intra, care împlineşte voinţa tatălui meu care este în ceruri. In pustiile posomorâte, îngrozitoare, din Paradis, există puţini creştini, puţini oameni din toate zarile, dîn toate credinţele, dacâ am crede Evanghelia.
biblia

BIBLIA A FOST FALSIFICATA

Poruncile au fost dictate lui Moise pe muntele Sinai si Legea a fost scrisă de Dumnezeu însuşi. (Exod, cap. XXXII) : (15) Moise se întoarse deci de pe munte, ţinând în mână cele două table drept marturie, scrise pe ambele părţl. (16) Ele erau lucrarea lui Dumnezeu ; după cum scrierea ce era gravată pe aceste table era tot de mâna lui Dumnezeu. Ar parea de neconceput ca credincioşii să îndrăzneasca să conteste şi să falsifice ceea ce există mai sfânt, mai divin în Lege : Poruncîle lui Dumnezeu, Şi totuşi… CELE 15 PORUNCI Poruncile lui Dumnezeu, sau Decalogul, figureaza in Biblia canonică zisa Vulgata, în Exod, capitolul XX, Stă scris : (1) Domnul vorbi apoi în acest fel lui Israel : *) Este bine de precizat ca Domnul este Dumnezeul Israeliţilor, poporul sfânt. dar şi al altor popoare.
Se zice în Exod: cap; XIX v: 5 ; „Daca deci veţi asculta vocea mea şi veţi fi cu mine, veţl fî singurul din toate popoarele pe care îl voi păstra ca pe propriul meu bun, caci întregul pământ este al meu”! Mai departe ; „Veţi fi imperiul meu şi un împeriu consacrat prin sacerdoţiu : veţi fi naţiunea sfântă”. Poruncile lui Dumnezeu sunt date cu variante Importante in Deuteronom v. v. 6 la 21; (4) Nu veţi face idol din nici o figură ce este sus în cer si jos sub pamânt, nici din tot ceea ce este în apa si sub pământ. (5) Nu îi veţi adora şi nu le veţi da suverunul cult. Căci eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Dumnezeul puternic – şi gelos, care răzbună nedreptatea parinţilor asupra copiilor până la a treia şi a patra generaţie în toţi cei care mă urăsc. (6) Şi care da (sic) îndurare pentru mii de generaţii celor care mă iubesc şi păzesc preceptele mele. îată ceea ce este clar, precis şi autoritar : al doilea comandant interzice formal de a desena sau de a forma imagini ale lui Dumnezeu, ingeri şi sfinţi, Isus, Maria, Gabriel etc.
Este chiar categoric interzis sa reproduci ca imagine orice ar fi figurativ în cer sau sub pământ. Crucifixul este incontestabil un sacrilegiu şi tot la fel sunt statuile Sfintei Familii şi ale apostolilor, irnaginile pioase inserate în cartea slujbei, Biblia, susţinuta prin desene şi foţografii, presa ilustrată, fîe ea editată de Iudei sau de Catolici. Mai e de spus imediat ca directorilor de ziare le e .asigurat un loc bun, în infern, alaturi de confraţii lor de la televiziune.
isus pe cruce

De notat ca Poruncile nu sunt numerotate, dar se pot aranja în 15 precepte principale :

1. Nu veţi avea zei straini (ver. 3 cap. XX Exod)!)
2. Nu veţi face chip cioplit (ver. 4)
3. Nu veţi adora chipurile (ver. 5) .
4. Nu veţi lua în deşert numele Domnului (ver. 7) ‘
5. Veţi sărbători ziua sabatului (ver. 8)
6. Veţi cinsti pe tatăl şi mama voastra (ver. 12)
7. Nu veţi ucide (ver. 13)
8. Nu vă veţi deprava (ver. î4)
9. Nu veţi înşela (ver. 15)
10. Nu veţi face false mărturii (ver. 16)
11. Nu veţi dori casa aproapelui, nici femeia si nici bunurile sale (ver. 17) ;
12. Imi veţi face un altar de pamânt (ver. 24).
13. Nu veţi face idoli de argint şi nici de aur (ver. 23).
14. Dacă veţi face un altar de piatră, nu-l veţi clădi din pietre cioplite, căci va fi murdarit daca veţi folosi dalta. (ver 25)
15. Nu veţi urca pe trepte altarul meu (ver. 26).

LEGEA LUI DUMNEZEU ESTE RIDICULIZATA

Constaţi uluit că 12 prescripţii din 15 sunt ridiculizate de Biserică ; în adevăr, nu se respectă decât poruncile l şi 4. a nu avea zei străini şi de a nu jura. Dumnezeu însusi este sfidat, căci neascultându-L, ucigand, furând catedrale nu înseamnă a-L cinsti! Papa Alexandru VI — pentru a nu-l cita decât pe acesta -— mergea şi mai departe în sacrilegiu : el a avut de la Rosa Vanozza, care era maritată, cinci copii, printre care celebrii Cezar şi Lucreţia Borgia. Acest papa, care, în ce-l priveste, viola cele ciricisprezece porunci, muri în 1503, otravit, se spune, cu o băutură „pe care o bau din greşeală şi pe care o pregatise pentru un cardinal căruia ii râvnea bunurile”.
Ramâne de ştiut daca Dumnezeu a fost inspirat indicând aceste prescripţii, dintre care majoritatea sunt înţelepte, dar din care, vai ! unele ne par atât de demodate. Desigur acesta este motivul pentru care oamenii rectifică şi cenzureaza Evanghelia : corectează adică cuvântul lui Dumnezeu şi pe cel a lui Crist.

babel

DUMNEZEU ESTE EXCOMUNICAT

La al 3-lea Conciliu de la Niceea, care era al 7-lea, şi s-a ţinut de la 24 septembrie la 23 octombrie 787, trei sute saptezeci şi şapte de episcopi din Grecia, Turcia, Sicilia şi Italia, întruniţi in Sfânta-Sofia din Constantinopole, au decretat ceea ce urmează contra iconoclaştilor : ,,Decidem ca sfintele imagini, fie in culori, fie în mozaic sau din orice materie convenabilă, trebuie să fie intreprinse, fie în biserici, pa vasele, hainele sfînţite, zidurl, fie în case, fîe pe drumuri; căci cu cât îi vedem mai mult in imagini pe Isus Christos, pe sfânta sa mamă şi pe sfînţl, cu atât suntem îndemnaţi sa ne amintim de originale si sa le iubim.
Trebuie dat acestor imaginu respectul şi adorarea onorifica, după credinţa noastra, adevarata latrie (adoraţie) care nu convine decât naturii dîvine. Se va putea, totuşi apropia de aceste imagini tămâîe şi lumânărî, cum se foloseşte cu privire la cruce, evanghelii şl alte lucruri sfinţite; totul după piosul obicei al vechilor, caci cinstirea este legată de originalul pe care il reprezintă. Asta este doctrina sfinţilor Parinti şi tradiţia Bisericii catolice; cei care îndrâznesc să gândeascâ altfel, poruncim ca ei sa fie destituiţi, dacă sunt episcopi sau preoţi şî excomunicaţi daca sunt călugari sau laici”.
Această decizie a fost incontestabil cea mai importanta pe care oamenii au luat-o vreodată, căci ea destituia pe Dumnezeu sau excomunica dupa cum era consîderat ca preot sau ca laic! In adevăr, Dumnezeu, in poruncile sale, interzicea forma de a tipări, desena sau grava, adica de a face imagini ! Ceea ce a fost categoric blamat de teologii de la Niccea Rămâne deci de ştiut, dacă Dumnezu mai exista sau a fost excomunicat de Biserică.
Primul conciliu de la Niceea s-a tinut în 325. El întrunea 2048 de episcopi, din care cea mai mare parte erau veniţi pentru a combate şi nega divinitatea lui Isus. Imparatul Bizanţului, Constantîn I-iul. reuşi sa-i ducă de nas şi impuse pe Chrîst divin ameninţând pe ron-testatari cu „exilul” daca persistau în a nu accepta ,judecata emisa de majoritate.” „Majoritatea”, ca la grevişti de la Renault şi Peugeote, grupa 318 Parinţi; ,,minoritatea” opozanţilor atingea, la început, cfra de 1500. Ameninţarile au redus contestatarii la douazeci şi doi de episcopi, printre care preotul Arius şî Eusebiu, episcop de Gesareea. Au fost total excomunicaţi. Carţile lui Arius au fost arse şi conciliul decretă pedeapsa capitala contra tuturor celor care deţineau un exemplar.
crestinism religie biblia
Sigur, nu trebuie negata, toata valoarea Bibliei. chiar dacr tot ceea ce trateaza despre Evrei şi privilegiile lor este fals şi lipsit de fundament. De exemplu, Exodul este o pura fabulaţie în care o aventură, peste masura îngroşata, se întâmplă unui trib nomad Nici un egiptolog nu crede în aceasta rocambolescă aventură despre care nu avem nici un document.
In cursul unei emisiuni televizate la 30 iulie 1970, Dl Jean Leclant, titularul catedrei de egiptologie din Sorbona, Shafik Allam, conferenţiar la Universîtatea din Tubingen, Labib Habachi, directorul serviciului de Antichitaţi din Cairo şi Andre Caquot, director de studii la Şcoala Practică de înalte Studii, specialist în Biblie, au fost de acord că Biblia era un roman. Dl. Labib Habachi asigura ca în Egipt, n-au fost în timpul lui Moise, decât câteva sute de strămoşi ai Evreilor. Şi aparţineau unor naţiuni diferite, nomade. Pentru profesorul A. Caquot, creaţia artificială a poporului evreu nu urcă decât până la trei mii de ani. Reiese din aceste mărturii ca relaţia din Exod în deşertul Egiptului, pâna la pseudo-intrarea în Pământul fagăduit, este un fals, cu adevărat elaborat în timpul lui Solomon.
Faimoasa trecere a Mării Roşii este deci şi ea de domeniul ficţiunii, cu atât mai mult cu cât clericii egip-teni de la Casa Scribilor, mereu atenţi în a povesti cel mai mic fapt divers într-un imperiu unde nu se petrecea în general nimic, nu ar fi trecut cu vederea furtul vaselor de la templu de catre Evrei, fuga lor în deşert, deplasarea armatei faraonului, înghiţirea ei de valuri.. Ori, toate arhivele istorice şi tradiţionale ale Egiptului sunt mute asupra acestor evenimente ! Profesorul Caquot, socotind ca nu s-a întâmplat nimic din toate astea, crede că această relatare mincinoasă este poate simbolica, daca ea înfăţişează victoria lui Dumnezeu asupra apelor şi pe cea a Israelului asupra Egiptului. Astfel, Israel şi Biblia nu ar fi în realitate, decât nişte emanaţii artificiale, fabricate, inventate, cum ,sunt scrierile altor popoare şi ale altor religii. Insuşi zeul Yahve, este împrumutat de la beduinii din deşert.
IISUS (2)

YAHWE NU ERA DUMNEZEUL EVREILOR

lată ce ne spune despre acest subiect Dl. Caquot: „Partea inferioară a coloanelor sălii hipostil a templului nubian din Soleb este acoperita de ecusoane conţinând nume de popoare din Asia şi Africa învinse de Egipteni Fiecare ecuson este prevăzut cu bustul unui barbat (în basorelief) ale carui mâini sunt legate la spate. Mai multe ecusoane încep prin formula ! t3 s3-s-w” „tările Shabou ale Beduinilor de…” si unul din ele poartă : t3 s3-s-wy-h-w3-w ; w3-w trebuie probabil vocalizat -wo, aşa ca acest ecuson vorbeşte de ,,Beduinii lui Yahwo” Este foarte tentant şa vezi acolo acelaşi nume ca al lui Dumnezeu din Biblie. caci se banuie de mult timp că tetragrama trebuie sa fi avut pronunţia originala Yahwo şi nu Yahwe.
Dar în acest document, y-h w3-w nu este un nume divin. Celelalte ecusoane te fac să crezi ca este un nume de loc, de ţara a celor pe care Eeiptenii îi numeau Shasu (nomazi traind la est de istmul de Suez La fel, egiptologi competenti ca S. Herrmann şl J. Leclant nu ezita sa admita identitatea numelui divin israelit cu numele unui loc situat la est de Egipt. Se poate în adevar ca nnumele Zeului lui Israel sa vina de la numele unui loc, poate cel al unui munte ce s-ae afla exact in regiunea de unde diverse texte biblice au facut sa vina YHWH.

 

Sursa : paranormal.ro

https://www.evolutiespirituala.ro/evangheliile-au-fost-modificate/?feed_id=24542&_unique_id=63d7ed8310efa

KYBALION – LEGILE UNIVERSALE

HERMES TRISMEGISTOS

kybalion+portada+libro
 
   1.LEGEA MENTALISMULUI
   2.LEGEA CORESPONDENŢEI
   3.LEGEA VIBRAŢIEI
   4.LEGEA POLARITĂŢII
   5.LEGEA RITMULUI
   6.LEGEA CAUZEI ŞI EFECTULUI
   7.LEGEA GENULUI

KYBALION – FILOSOFIA HERMETICĂ
Din Egipt ne vin învăţăturile ezoterice, fundamentale, care au influenţat filosofiile tuturor raselor, de mai multe mii de ani. Toate ţările au împrumutat câte ceva de la doctrinele sale: India, Persia, Chaldeea, China, Japonia, Siria, vechea Grecie, Roma şi alte neamuri vechi. Acestea au luat parte la banchetul cunoaşterii, pe care Hierofanţii şi Maeştrii ţării lui ISIS le-au oferit celor pregătiţi să cunoască din culmea ştiinţei mistice şi oculte,dezvăluite de Maeştrii acestui vechi ţinut.
 
În Egipt se afla loja misticilor. Prin porţile templelor intrau neofiţii şi plecau adepţii, maeştrii şi hierofanţii, în toate colţurile lumii. Printre aceştia a fost şi Hermes Trismegistul, tatăl înţelepciunii oculte, fondatorul astrologiei şi alchimiei. Detaliile vieţii lui s-au pierdut, mai multe ţări disputându-şi locul naşterii sale. Perioada şederii sale în Egipt (care constituie ultima sa reîncarnare pe această planetă) nu ne este cunoscută;aproximativ, este fixată în ultimele zile ale celor mai vechi dinastii egiptene, cu mult timp  înaintea apariţiei lui Moise. Autorii competenţi îl consideră, totuşi, contemporan cu Abraham. Unele tradiţii iudaice merg până la a afirma că Abraham chiar a fost beneficiarul unei mari părţi din cunoştintele acumulate de Hermes.
 
În anii care au urmat dispariţiei sale din planul terestru, tradiţia sugerează că ar fi trăit sute de ani „în carne”.
 
Egiptenii l-au zeificat numindu-L THOTH. Mai târziu, grecii îl aşează în Panteonul zeităţilor proprii, numindu-l HERMES, zeul înţelepciunii.
 
Egiptenii i-au cinstit memoria zeci de secole, considerându-l „scriitorul zeilor”, ajungând, în cele din urmă, să-i dea vechiul nume, Hermes Trismegistul, care înseamnă „de 3 ori mare”, „Mai Marele Marilor”, „mai mare decât toţi Marii”. În toate ţările, numele de Hermes Trismegistul era sinonim cu Fântâna Înţelepciunii. Folosirea cuvântului „hermetic” este strict legată de sensul „secret închis”, „nimic nu poate scăpa”. Discipolii au păstrat secretul învăţăturilor, nevoind să dea perle porcilor, preferând să dea laptele copiilor şi carne oamenilor neştiutori. Discipolii au fost „hermetici” de teamă de a nu vedea doctrina secretă transformându-se în doctrină (credinţă) religioasă. Vechiul ocultism din India şi Persia a degenerat, pierzându-se, în mare parte, din cauză că apostolii săi au devenit preoţi. Ei au amestecat teologia cu filosofia, având astfel ca efect pierderea ocultismului în noianul superstiţiilor religioase, al cultelor, al credinţei şi al zeilor. La fel, în Grecia şi Roma, învăţăturile hermetice ale gnosticilor şi ale primilor creştini au degenerat sub domnia lui Constantin, al cărui pumn de fier a amestecat filosofia cu teologia. Aceasta a luat şcolii creştine ce era esenţial credinţei: spiritul său, pe care l-a obligat spiritual să bâjbâie mai multe secole înainte de a regăsi vechiul drum al credinţei. În sfârşit, totul arată observatorilor atenţi că în cel de-al douăzecilea secol biserica luptă pentru a reveni la vechile învăţături oculte. Au fost spirite elevate, de iniţiaţi, care au transmis oral flacăra vie a credinţei adevărate; sunt cunoscute rar cazurile când acestea au fost scrise. Chiar şi aşa (rar), transmiterile s-au voalat, în termeni de alchimie şi astrologie, încât numai cei care cunoşteau cheia puteau înţelege corect. 

În primele zile ale Antichităţii existau un anumit număr de doctrine secrete fundamentale ce se transmiteau de către Maestru elevului şi care erau cunoscute sub numele de Kybalion. Sensul exact şi semnificaţia cuvântului s-au pierdut de mai multe secole. Principiile acesteia nu au fost scrise niciodată; era o culegere de maxime, axiome şi precepte, complet neinteligibile pentru profani, dar pe care adepţii le înţelegeau imediat ce erau aplicate.

 
Arta alchimiei hermetice dă preponderenţă Forţelor Mentale (mai mult decât elementelor materiale), unei transmutaţii, unui fel de vibraţii mentale prin modificarea în vibraţii de altă natură, mai mult decât transformarea unui fel de mental în altul. 
 
Legenda „pietrei filosofale” capabilă să transforme în aur un metal de rând, nu era decât o alegorie a filosofiei hermetice, bine înţeleasa de către adepţii hermetismului veritabil.
Sfătuim pe elevii noştri – cum este recomandat în Kybalion – să studieze învăţătura hermetică cu umila atitudine de adept, deoarece poarta numele de initiat acela care munceste intotdeauna la picioarele lui Hermes Maestrul.
 
Mai departe, dam un mare numar de axiome, maxime şi percepte ale Kybalionului, insotite de explicatii şi clarificari care ni s-au parut necesare pentru a-l face mai usor accesibil adeptilor moderni, mai ales ca textul original este scris, inadins, cu termeni obscuri.
 
Maximele originale, axiomele şi perceptele Kybalionului vor fi subliniate în aceasta lucrare dar în mod distinct; în toate cazurile, textul original a fost respectat. Sperăm că numeroşi elevi, cărora le oferim această lucrare, vor scoate din studiul acestor pagini tot atâta profit cât au scos şi cei care i-au precedat pe drumul măiestriei, timp de secole, cât s-a scurs de la apariţia lui Hermes Trismegistul.
 
Între cuvintele Kybalionului se găsesc acestea: „Sub paşii Maestrului, urechile celor care sunt pregătiţi să înţeleagă doctrina să se deschidă cât mai mari şi când urechile elevului sunt gata să asculte, atunci vin buzele pentru a le umple de înţelepciune.”
 
Când elevul va fi gata să primească adevărul, atunci va începe studiul acestei lucrări, atunci va lua cunoştinţă de existenţa ei. Aceasta e Legea Principiului Hermetic al Cauzei şi Efectului sub aspectul de Lege a Atracţiei, ea va uni buzele şi urechile, elevul şi lucrarea, AŞA SĂ FIE!
 
Principiile Adevărului sunt în număr de şapte. Noi le vom numi Legile Universale. Acela care le cunoaşte şi le înţelege posedă cheia magică ce VA deschide toate porţile Templului, chiar înainte de a le atinge.
 
Cele 7 Legi hermetice pe care se bazează întreaga filosofie hermetică sunt următoarele:
 
1. Legea Mentalismului.
2. Legea Corespondenţei.
3. Legea Vibraţiei.
4. Legea Polarităţii.
5. Legea Ritmului.
6. Legea Cauzei şi Efectului.
7. Legea Genului (distincţia)
 
Aceste Legi vor fi discutate şi comentate pe măsură ce vom avansa în lecţiile noastre; în capitolul prezent vom da doar o scurtă explicaţie a lor.
                                …….
292680 374919432553992 1622863987 n
1.LEGEA MENTALISMULUI
 
„Totul este Spirit; Universul este mental” – KYBALION
Legea implică adevărul că totul este Spirit. Ea explică faptul că totul este realitate substanţială, aflându-se în toate manifestările şi aparenţele exterioare, pe care le cunoaştem sub numele de Univers material. Fenomene ale vieţii, Energie, Materie, într-un cuvânt, tot ce este aparent simţurilor noastre este Spirit, incognoscibil în el Însuşi şi indefinibil; însă acesta poate fi considerat şi gândit ca un Spirit Universal, Infinit. Ea explică chiar faptul că Lumea sau Universul Fenomenal nu-i decât o creaţie mentală a Totului, subiect al legilor lucrurilor create, Universul fiind considerat, în întregul său sau în părţile sale, ca o experienţă în Spiritul Totului, în acest Spirit noi trăind, lucrând şi fiinţând. Această Lege, stabilind natura mentală a Universului, explică foarte uşor toate fenomenele mentale şi psihice, atât de variate, care ocupă un loc important în viaţa oamenilor şi care fără a fi explicate sunt neinteligibile, dispreţuind orice interpretare ştiinţifică.
 
A înţelege această Mare Lege al Mentalismului, înseamnă a permite individului să înţeleagă cu uşurinţă Legile Universului Mental şi să le aplice, spre a-şi îmbunătăţi starea şi spre a se perfecţiona. Discipolul în hermetică este capabil să aplice inteligent Marile Legi Mentale, în loc să se servească de ele la întâmplare.
 
Intrând în posesia Cheii Măiestriei Universale, practicantul poate să deschida nenumărate porţi ale Templului Mental şi Psihic al Cunoaşterii, reuşind să pătrundă în el liber şi inteligent. Această Lege explică natura veritabilă a Energiei şi a Puterii, a Materiei, dar mai ales de ce, pentru ce şi cum sunt ele subordonate stăpânirii Spiritului.
 
Unul dintre Maeştrii hermetici a scris demult: „Acela care înţelege adevărul naturii mentale a Universului este deja bine înaintat pe drumul Măiestriei”. Aceste cuvinte sunt tot atât de adevărate astăzi pe cât erau la timpul la care au fost scrise. Fără cheia Măiestriei (cheia conducătoare, principală, universală) adevărata Măiestrie este imposibil de realizat, iar elevul va bate zadarnic la nenumăratele porţi ale Templului.

71+The+Initiation+and+Ascension
2. LEGEA CORESPONDENŢEI
 
„Ceea ce este Sus este ca şi ceea ce este Jos; Ceea ce este Jos este ca şi ceea ce este Sus” – KYBALION
 
Această Lege implică adevărul că există întotdeauna un raport constant între legile şi fenomenele diferitelor planuri ale fiinţei şi ale vieţii. Vechea axiomă hermetică este în aceşti termeni: „Ceea ce este sus este ca şi ceea ce este jos; ceea ce este jos este ca şi ceea ce este sus”.
 
Înţelegerea acestei Legi conferă mijloace destule în a rezolva paradoxuri obscure şi destule secrete ale naturii. 
 
Există planuri ale vieţii pe care noi le ignorăm complet, dar când aplicăm Legea Corespondenţei devenim capabili să înţelegem mai departe că nu este posibil să facem altfel. Ele se manifestă şi se aplică peste tot în Univers, pe diferitele planuri ale acestuia: material, mental şi spiritual, acest fapt fiind considerat o Lege Universală. Vechii hermetişti îl considerau ca fiind unul dintre instrumentele mentale cele mai importante, cu ajutorul căruia omul este capabil să răstoarne obstacolele care i se ridică în faţă, în faţa necunoscutului. Acestuia i-a fost posibil a înlătura voalul lui ISIS, la punctul la care a întrezărit, într-o lumină, o parte a zeiţei. La fel cum cunoaştem principiile geometriei, şi această cunoaştere permite astronomului aşezat în faţa observatorului său să măsoare distanţele dintre aştri, urmărind mişcările lor; la fel, cunoaşterea Legii Corespondenţei permite omului să deducă inteligent, din necunoscut, cunoscutul. Studiind Monada, el înţelege Arhanghelul.
166060 232961350154543 2115087562 n
3. LEGEA VIBRAŢIEI
 
„Nimic nu stă, totul se mişcă, totul vibrează” – KYBALION
 
Aceasta Lege implică adevărul că totul se află în mişcare, totul vibrează, neexistând nimic în stare de repaos; fapte pe care ştiinţa modernă le acceptă şi pe care orice nouă descoperire ştiinţifică tinde să le verifice.
 
Sunt mii de ani de când învăţaţii vechiului Egipt au enunţat această Lege Universală. El explică diferentele existenţe între diferitele forme ale materiei, ale energiei, ale sufletului şi chiar ale spiritului ca fiind consecinţele unor proporţii inegale ale vibraţiei. Pornind de la acel „TOT” care este Spiritul Pur şi până la formele cele mai grosolane ale materiei, totul vibrează; cu cât este mai intensă vibraţia, cu atât este mai înaltă poziţia pe scara evoluţiei. Vibraţia este atât de intensă şi atât de infinit de rapidă încât, practic, Spiritul Pur este în repaos, la fel ca o roată care se învârteşte atât de repede încât pare că stă pe loc. În cealaltă extremitate a scării se află formele grosolane ale materiei, ale căror vibraţii sunt atât de lente încât parcă nici nu ar exista – la fel ca şi sunetele de joasă frecvenţă pe care urechea omeneasca nu le poate percepe; între aceşti doi poli sunt milioane şi milioane de grade ale vibraţiei; de la corpuscul la undă, de la atom la moleculă, până la lumi şi universuri, totul vibrează.
 
Aceasta este la fel pentru energie şi pentru forţă, care nu sunt decât grade diferite ale vibraţiei. Aceasta corespunde şi în planul mental, căruia vibraţiile îi guvernează starea, cât şiplanului spiritual.
 
Discipolul hermetist care înţelege bine această Lege şi formele sale corespunzătoare este capabil să-şi controleze propriile vibraţii mentale şi, de asemenea, pe ale altora.
 
Maeştrii folosesc în mod egal această lege, în diferite maniere, pentru a învinge forţele naturii.
 
„Cel care înţelege Legea VIBRAŢIEI a câştigat sceptrul puterii”, a spus un vechi ocultist.
ying+yang
4. LEGEA POLARITĂŢII
 
„Totul este dublu; orice lucru are doi poli; totul are două extreme; asemănătorul şi neasemănătorul au aceeaşi semnificaţie; polii opuşi au o natură identică, însă de grade diferite; extremele se ating; toate adevărurile nu sunt decât semiadevăruri; toate paradoxurile pot fi conciliate” – KYBALION
 
Această Lege implică adevărul că Totul este dublu, totul are doi poli, totul are două extreme. Aceste fraze sunt vechi axiome hermetice. Ele explică vechile paradoxuri care au creat atâta perplexitate oamenilor şi se exprimă după cum urmează: teza şi antiteza au o natură identică, însă de grade diferite; contrariile sunt asemănătoare şi nu diferă decât prin gradul lor, polii opuşi putându-se concilia; extremele se ating; totul este şi nu este în acelaşi timp; toate adevărurile nu sunt decât semiadevăruri; orice adevăr este pe jumătate fals; acelaşi lucru are două faţete, etc.
 
Legea Polarităţii explică faptul că în orice lucru sunt doi poli, două aspecte diferite, opuse, şi că în realitate contrariile nu sunt decât extreme ale acestui obiect, între care sunt intercalate grade diferite, de exemplu căldura şi frigul, deşi sunt opuse, în realitate unde se termină căldura şi unde începe frigul? Nu există un frig şi nici o căldură, absolute. Cei doi termeni, cald şi frig, indică numai gradele diferite ale aceluiaşi lucru; acest lucru care se manifestă cu frig şi cald este numai o variantă a vibraţiei. Astfel, cald şi frig nu sunt decât doi poli a ceea ce numim căldură, iar fenomenele care îl însoţesc sunt manifestările Legii Polarităţii. Acelaşi fenomen este adevărat în cazul luminii şi întunericului, care sunt unul şi acelaşi lucru, deosebirea constând într-o diferenţă de grade a celor doi poli ai fenomenelor; când ne părăseşte noaptea şi când începe ziua?
 
Ce diferenţă este între mare şi mic; între tăios şi tocit; între calm şi neliniştit; între sus şi jos; între pozitiv şi negativ? Legea Polarităţii explică aceste paradoxuri şi nici unul nu-l poate înlocui pe celălalt. În planul mental, tot acest principiu lucrează.
 
Să luăm însă un exemplu extrem de radical: al urii şi dragostei, două stări mentale în aparenţă total diferite. Sunt, însă, grade diferite în ură şi dragoste; de asemenea, sunt sentimente intermediare, pentru care noi folosim cuvintele simpatic şi antipatic, care ajung să se confunde atât de mult, încât uneori este o dificultate a şti dacă vreunul vă este simpatic sau antipatic, dacă vă simţiţi atras de el sau vă este indiferent. Aceste sentimente opuse nu sunt decât grade diferite ale unui sentiment unic, aşa cum îl veţi putea gândi şi înţelege dacă veţi medita o clipă la aceasta. Mai mult decât atât, şi hermetiştii îi acordă o importanţă deosebită; este posibil de schimbat vibraţiile urii în vibraţiile dragostei, atât în propriul tău spirit cât şi în spiritul altora. Mulţi dintre cei care citesc aceste rânduri au avut experienţe personale de tranziţie rapidă, involuntară, între dragoste şi ură, sau invers, în propria persoană şi a altora. De-abia acum veţi înţelege că este imposibil să realizaţi acest lucru cu ajutorul voinţei, folosind formulele hermetice. Binele şi răul nu sunt decât doi poli diferiţi ai aceluiaşi lucru; hermetismul cunoaşte arta de a transforma răul în bine prin aplicarea Principiului Polarităţii. În totalitate, arta polarizării este o fază a alchimiei mentale, cunoscută şi aplicată de Maeştrii vechi şi moderni ai hermetismului.
 
Înţelegerea acestei Legi permite modificarea polarităţii proprii, tot atât de bine ca şi pe a altora; pentru a deveni un maestru al acestei arte trebuie să-ţi consacri timpul studiului necesar.
376181 10150973461518303 1763641446 n
5. LEGEA RITMULUI
 
„Totul se scurge înăuntru sau în afară; orice lucru are durata sa; totul evoluează, apoi degenerează; balansul pendulei se manifestă în totul; măsura oscilaţiei sale la dreapta este asemănătoare cu măsura oscilaţiei la stânga; ritmul este constant” – KYBALION
 
Această Lege implică adevărul că în orice lucru se manifestă o mişcare înainte şi înapoi, o mişcare asemănătoare unei pendule, ceva asemănător unei maree, unei mări înalte şi unei mări scăzute. Această mişcare de plecare şi venire se produce între doi poli a căror Lege a polarităţii ni s-a demonstrat că există.
 
Este întotdeauna o acţiune şi o reacţiune, un progres şi un recul, un maxim şi un minim. Tot aşa este pentru toate elementele Universului: sori, lumi, oameni, animale, spirit, energie, materie.
 
Această lege se manifestă în creaţia şi distrugerea lumilor, în progresul şi decadenţa naţiunilor, în viaţa oricărui lucru şi, în sfârşit, în starea mentală a omului; pentru acest din urmă lucru, hermetiştii apreciază importanţa înţelegerii acestei Legi.
 
Hermetiştii au înţeles-o bine şi au găsit că aplicarea acesteia este universală. Ei au descoperit anumite mijloace pentru a anihila prin ele chiar efectele, prin folosirea de formule adecvate.
 
Ei implică legea mentală a neutralităţii. Ei nu pot anula Legea Ritmului, nici să-i opreasca cursul; dar au învăţat să-i oprească, mai bine zis să-i evite, efectele asupra lor înşişi, într-un anumit grad, care depinde de nivelul de măiestrie atins. Ei au învăţat s-o utilizeze, în loc de a fi utilizaţi de ea; în acest lucru şi în metoda de asimilare constă arta hermetiştilor.
 
Maestrul în hermetică se polarizează el însuşi la punctul unde vrea să rămână, apoi neutralizează balansul ritmic al pendulei, care tinde să-l transporte către celălalt pol. Toţi cei care şi-au însuşit un anumit grad de măiestrie personală lucrează astfel, într-o oarecare măsură, mai mult sau mai puţin inconştient. Maestrul, din contra, o face conştient, prin folosirea voinţei sale. Astfel, el ajunge să atingă un grad de echilibru şi de fermitate mentală, aproape de necrezut, din partea undelor care sunt târâte înainte şiînapoi, ca o pendulă.
 
Această Lege, ca şi cea a polarităţii, precum şi metodele pentru a le contracara (a le neutraliza) au fost studiate în amănunt de hermetişti, iar folosirea lor constituie o parte importantă a alchimiei mentale.
427430 339528232802804 1276591648 n
6. LEGEA CAUZEI SI EFECTULUI
 
„Orice cauză are efectul său; orice efect are cauza sa, totul se întâmplă conform Legii. Hazardul este un nume dat unei legi necunoscute. Sunt numeroase planuri ale cauzalităţii, însă nimic nu scapă Legii” – KYBALION
 
Acest principiu implică faptul că există o cauză pentru orice efect produs şi un efect pentru orice cauză. El explică că totul se întâmplă conform unei legi, că niciodata nimic nu se întâmplă accidental, neprevăzut, că hazardul nu există şi că, deoarece există planuri diferite de cauză şi efect, planul superior domină totdeauna planul inferior.
 
Nimic nu poate scăpa în întregime legii.
 
Hermetiştii cunosc până la un anumit punct arta şi metodele de a se ridica deasupra planului obişnuit al cauzei şi efectului. Ridicându-se mental la un plan superior, ei devin cauză, în loc de a fi efect. Mulţimile se lasă docil duse, ele ascultă de tot ce le înconjoară, de voinţa şi dorinţa celor mai puternici, de ereditate, sugestie, de toate cauzele exterioare care le dirijează ca pe simpli pioni ai vieţii.
 
Maeştrii, din contra, se ridică în planul superior, dominând sentimentele şi caracterul lor, calităţile şi puterile, tot aşa de bine ca pe tot ce-i înconjoară. Ei devin stăpâni, în loc de a fi jucaţi şi dirijaţi de voinţa altora, precum şi de influenţele exterioare. Ei se servesc de Lege, în loc de a fi instrumente. Maeştrii ascultă de cauzalitatea principiului superior, însă ei comandă planul lor. În această afirmaţie există o bogăţie de cunoştinţe hermetice.  LE ÎNŢELEGE CINE VA PUTEA.
angels

 

7. LEGEA GENULUI
 
„Este un gen în toate lucrurile; TOTUL are principiile sale: masculin şi feminin; genul se manifestă în toate planurile” – KYBALION
 
Această Lege implică adevărul că genul există peste tot. Principiile masculin şi feminin sunt în acţiune constantă. Acesta e adevărul nu numai în plan fizic, ci şi în planurile mental şi spiritual.
 
În Planul Fizic, Legea Genului se manifestă sub forma sexului, în plan superior el ia forme mai elevate, însă este mereu acelaşi.
 
Nici o creaţie fizică, mentală sau spirituală nu este posibilă fără el. Înţelegerea legilor sale va arunca lumină asupra multor obiecte care în mod constant au uimit spiritul oamenilor.
Legea Genului a lucrat întotdeauna pentru a crea şi regnuri. Orice lucru, orice individ conţine cele două elemente, masculin şi feminin, sau chiar Marele Principiu.
 
Orice element masculin are elementul său feminin, şi invers.
 
Dacă vreţi să înţelegeţi filosofia Creaţiei, a Regenerării Mentale şi Spirituale, trebuie să studiaţi şi să înţelegeţi această Lege hermetică. Ea ascunde soluţia unui mare număr de mistere ale vieţii.
 
Ţinem să vă avertizăm că nu este nici o înrudire cu numeroasele teorii fundamentale, periculoase şi degradante, cu învăţăturile care sunt răspândite sub titluri fanteziste şi care nu sunt decât o prostituare a Marelui Principiu natural al genului. Astfel de rămăşiţe ale vechilor forme infamante ale cultului Phalusului tind să distrugă inteligenţa, corpul şi spiritul; filosofia hermetică s-a ridicat întotdeauna cu indignare împotriva învăţăturilor degradante care conduc la destrăbălare, pasiuni necumpătate şi pervertirea principiilor naturii. Dacă pe acestea le căutaţi părăsiţi imediat acest studiu. Hermetistul nu are nimic care poate să vă fie util în acest scop. Pentru aceia care sunt puri (curaţi sufleteşte), totul este pur; pentru cei care sunt murdari, totul este murdar.

524229 422689281106093 1684774007 n

 

Totul este Spirit; Universul este mental
 
Ceea ce este Sus este ca şi ceea ce este Jos; Ceea ce este Jos este ca şi ceea ce este Sus.
Nimic nu stă, totul se mişcă, totul vibrează.
 
Totul este dublu; orice lucru are doi poli; totul are două extreme; asemănătorul şi neasemănătorul au  aceeaşi semnificaţie;polii opuşi au o natură identică,  însă de grade diferite; extremele se ating; toate      adevărurile nu sunt decât semiadevăruri; toate paradoxurile pot fi conciliate.
 
Totul se scurge înăuntru sau în afară; orice lucru aredurata sa; totul evoluează, apoi degenerează;     balansul pendulei se manifestă în totul; măsura oscilaţiei sale la dreapta este asemănătoare cu măsura oscilaţiei la stânga; ritmul este constant.
 
Orice cauză are efectul său; orice efect are cauza sa, totul se întâmplă conform Legii. Hazardul este un   nume dat unei legi necunoscute. Sunt numeroase planuri ale cauzalităţii, însă nimic nu scapă Legii.
 
Este un gen în toate lucrurile; TOTUL are principiile sale: masculin şi feminin; genul se manifestă  în toate planurile. 

 
 
 

https://www.evolutiespirituala.ro/kybalion-legile-universale-hermes-trismegistos/?feed_id=24458&_unique_id=63d69c020b7a7

depositphotos 202181454 stock photo close woman hand holding light

Reiki Usui Shiki Ryoho

Karuna Ki Reiki

Shamballa MDH

reiki+simbol

Reiki Usui Shiki Ryoho

      Este un sistem de Evolutie Spirituala prin intermediul careia se poate accesa Sursa, Dumnezeu UNUL. Simbolurile Reiki sunt chei de activare a diferitelor planuri vibrationale si sunt cai de acces si reconectare cu Energia Universala. Exista mai multe sisteme energetice, fiecare conectand operatorul la aceeasi UNICA Sursa, prin metode diferite.

Reiki Usui Shiki Ryoho
Reiki Usui Shiki Ryoho

 

Fondatorul sistemului Reiki Usui Shiki Ryoho este Mikao Usui. 


Mikao Usui s-a născut la data de 18 august 1865 în satul Taniai (numit acum Miyama cho) în regiunea Yamagata aparținând Prefecturii Gifu în Japonia. Primul său nume a fost Mikao, iar alte nume sub care a fost cunoscut sunt Gyoho sau Kyoho. Strămoșul său este Toshitane Chiba, un vestit samurai războinic din anul 1500. În 1551,Toshitane Chiba cucerește localitatea Usui și, ulterior, toți membrii de familie dobândesc acest nume.

Numele tatălui lui Usui era Uzaemon, iar mama sa se trăgea din familia Kawai. În Miyamo cho, numele său este inscripționat pe o mare poartă torii, pe un altar Amataka, o localitate învecinată cu locul unde s-a născut,loc unde Usui a fost o singură dată. Frații lui Usui au donat piatra cu inscripția, în aprilie 1923. Frații lui Mikao Usui, Sanya și Kuniji, au devenit unul medic iar celalalt polițist. A avut, de asemenea, o soră, Tsuru.

Usui a fost căsătorit cu Sadako Suzuki, cu care a avut un băiat și o fată, Fuji respectiv Toshiko. Fuji (1908 – 1946) a predat la Universitatea din Tokyo dar, fiica sa Toshiko a avut o viață scurtă, murind la vârsta de 22 de ani, în anul 1935. Cenușa întregii familii se află la Templul Saihoji din Tokyo. Din puținele lucruri care se cunosc, în special privind copilăria lui Usui, se știe că acesta a fost instruit într-un templu budist, unde s-a dovedit a fi un elev sârguincios și care a muncit din greu. Ca adult a călătorit în multe țări din Europa și China desăvârșindu-și studiile. A studiat foarte mult medicină, religie buddistă, creștină, psihologie și Taoism. 


Mikao Usui a fost cel care a căutat originile metodelor de vindecare pe care le aplicau Iisus și Buddha, regăsindu-le în rămășițele cultului antic a lui Shiva, în învățăturile esoterice din India. Pe când era rector al Universității Doshisha, din Kyoto,dar și preot creștin, Mikao Usui fiind rugat de studenții săi să le arate metodele prin care vindeca Iisus, a demarat o cercetare ce a durat zece ani pentru a descoperi și învăța aceste tehnici.

Când autoritățile din Japonia i-au spus că despre aceste vindecări nu se vorbește prea mult și cu atât mai puțin sunt cunoscute, Usui a căutat informația în budism. Sunt asemănări izbitoare între viața lui Buddha în India (Gautama Sigghartha, 620 – 543 î.Hr.) și viața lui Iisus. Călugării budiști i-au spus că vechea tehnică de vindecare spirituală s-a pierdut și că singura cale de a te apropia de ea era abordarea învățăturii budiste, Calea Iluminării.

Negăsind răspunsurile dorite, Mikao Usui a călătorit în Statele Unite, unde a locuit timp de șapte ani. Când nu a obținut alte raspunsuri din partea creștinilor de acolo, a intrat la Chicago Divinity School, din Chicago. Se spune că și-a susținut doctoratul acolo, studiind istoria comparată a religiilor și a filozofiilor.

A mai învățat acolo și sanscrita, veche limbă cultă din India și Tibet. Dar Usui tot nu a găsit răspunsul pe care îl căuta, referitor la tehnica de vindecare. Nu mai există alte informații referitoare la Mikao Usui în calitate de creștin sau preot, ci numai ca budist care, după ce s-a întors în Japonia, s-a stabilit într-o mânăstire zen.Aici a descoperit texte care descriau tehnica de vindecare, și pe care le poate citi acum în sanscrită, în original.

Materialele nu includeau, totuși, informații despre cum să activezi energia ca să o folosești. Ascunderea acestor informații în Sutreera intenționată, pentru a le ține departe de cei care nu erau pregatiți să cunoască și să folosească niște materiale atât de puternice. Hawayo Takata descrie astfel această stare de lucruri: ” A început să studieze sanscrita, iar,când, după eforturi susținute, a reușit să o stăpânească, a descoperit formula. Simplu ca bună ziua. Nimic dificil, totul era foarte simplu. Cum doi și cu doi fac patru… Și și-a spus: „Ei bine, am găsit. Acum trebuie să interpretez toate astea, pentru că au fost scrise cu 2500 de ani în urmă. Trebuie să testez totul”.

Testul a constat dintr-o perioadă de douăzeci și una de zile de meditație, post și rugăciune pe Muntele Koriyama, în Japonia. După ce a ales locul de meditație, și-a așezat în față douazeci și una de pietre ca să marcheze timpul aruncând una pe zi. În ultima zi a incercării sale, în întunericul de dinaintea zorilor, Usui a văzut o sferă de lumină venind către el.

Primul impuls a fost să fugă, apoi s-a gândit mai bine. A decis să accepte orice ar urma ca răspuns la meditația facută, chiar dacă răspunsul ar insemna moartea lui. Lumina l-a izbit în al treilea ochi și a rămas inconștient o vreme. Pe urmă a văzut „milioane și milioane de sfere multicolore”, apoi simbolul Reiki, ca și cum ar fi fost proiectat pe un ecran. Și a văzut toate simbolurile Reiki, a primit informații despre modul în care fiecare este utilizat pentru activarea energiei vindecătoare. Era primul acordaj Reiki, redescoperirea unei tehnici străvechi. Mikao Usui a plecat de pe Muntele Koriyama știind să vindece asa cum o făcuseră Buddha și Iisus.

Coborând pe coasta muntelui a trăit ceea ce cunoaștem azi ca fiind cele patru miracole. Mai întâi, și-a scrântit degetul de la picior și, în mod instinctiv, și-a pus palmele pe el. Mâinile lui au devenit fierbinți și degetul s-a vindecat. Pe urmă a ajuns la un han pentru pelerini, aflat la poalele muntelui. A cerut un meniu complet, un lucru nu tocmai înțelept după douazeci și una de zile de post, dar a mâncat fără să aibă probleme. Apoi, pe femeia care servea la mese o dureau dinții, iar când și-a pus palmele pe fața ei i-a alungat durerea. Când s-a întors la mânăstire și i s-a spus că starețul zăcea la pat din cauza unei crize de artrită l-a vindecat și pe călugăr.

Usui a botezat Reiki energia vindecătoare, ceea ce înseamnă energia universală a vieții, apoi a plecat să aplice ceea ce știa în suburbiile orașului Kyoto. Mai mulți ani a trăit tratându-i pe săracii din mahala. După cultura și etica vremii, oamenii cu diformități, cu membre lipsă sau cu alte boli evidente erau suportați de comunitate ca cerșetori. După ce vindeca o astfel de persoană, el o ruga să înceapă o viață nouă, dar a descoperit că se întorceau mereu la el. Văzând că oamenii pe care-i considera vindecați în loc să înceapă o viață nouă, muncind cinstit, cerșeau în continuare, s-a descurajat și a părăsit mahalalele. Ba chiar și cei vindecați erau supărați deoarece, odată vindecați și cu semnele bolilor dispărute, nu mai puteau să cerșească și trebuiau să muncească.

Experința avută de Usui în mahalale este utilizată ca justificare pentru prețurile mari cerute azi pentru cursurile Reiki, pe ideea că oamenii nu apreciază lucrurile pentru care nu plătesc. Dar eșecul lui Usui se datora, poate, faptului că el vindeca numai trupurile, nu și mintea și spiritul. Docrina budistă ignoră vindecarea trupului, afirmând că numai vindecarea spirituală duce pe calea iluminării.

Mikao Usui a început un lung pelerinaj, ducând cu el Reiki prin toată Japonia, ținând cursuri. În acest fel l-a întâlnit pe Chujiro Hayashi, ofițer de marină în retragere. Hayashi a devenit maestru Reiki în 1925, la patruzeci și șapte de ani, devenind succesorul lui Mikao Usui. Dupa moartea acestuia Chujiro Hayashi a pregătit un număr de practicanți, atât bărbați cât și femei, inclusiv șaisprezece maeștrii.

Și-a deschis o clinica în Tokio, unde terapeuții lucrau în grup pe pacienți, aceștia și locuind în clinică pe parcursul acelei perioade de terapie. Terapeuții Reki se deplasau și acasă la cei care nu puteau veni la clinica. În clinica Shina No Machi, a lui Chujiro Hayashi, a ajuns Hawayo Takata în 1935.

Avantajele Reiki

Este un sistem simplu, bazat pe utilizarea anumitor simboluri – chei de activare pentru conectarea cu Sursa – D-zeu UNUL. Procedeele conectarii la Sursa sunt relativ simple si usor de aplicat, iar efectele nu se lasa intarziate. Va puteti vindeca sufletul, mintea si corpul cu ajutorul acestui sistem energetic inventat de Mikao Usui si denumit Usui Shiki Reiki Ryoho. Sistemul Reiki s-a dezvoltat si diversificat in timp, ajungand in prezent sa determine aparitia si a altor sisteme Reiki, cum ar fi Karuna Ki Reiki, Shamballa Reiki, etc…

Initierea

      Initierea Reiki este un ritual prin care practicantul este racordat la Sursa, D-zeu UNUL. Este un ritual energetic si consta in principal din implementarea simbolurilor Reiki in chakrele initiatului si la baza coloanei, curatarea aurei si a chakrelor si reconectarea cu Sursa. De asemeni, inainte de initiere, Maestrul trebuie sa ceara acordul divin pentru initiere.

Criza de vindecare  

          Este posibil ca, dupa initiere, sa apara asa numita „Criza de Vindecare”. In fapt, in cele mai multe cazuri ar trebui sa apara criza de vindecare, daca initierea a fost facuta cu Acord Divin si daca Maestrul a reusit sa implementeze cu succes initierea.De notat totusi ca, in cazul in care viitorul initiat are deja un nivel vibratoriu ridicat, inainte de initiere si are o buna conexie personala anterioara initierii, cu Sursa, criza de vindecara nu va aparea sau va avea efecte minore, in comparatie cu alte situatii. In orice caz, o initiere sau o reinitere in Trup este de dorit pentru marirea fluxului energetic al persoanei si pentru acces la informatia energetica a Akashei Universale.

ATENTIE! Dorim sa precizam urmatorul aspect : daca nivelul vibratoriu si cerul de intrupare al Maestrului este inferior celui al viitorului initiat in Trup, initierea nu va produce efecte energetice si /sau de natura spirituala, deoarece un spirit mai putin experimentat si / sau mai putin „vechi” nu are pur si simplu forta necesara pentru a crea un impact energetic semnificativ asupra unui spirit cu varsta astrala mare. Nu este permis si nu este nici posibil. In consecinta, va sfatuim sa va alegeti cu atentie Maestrii, mai ales in situatia in care simtiti /stiti ca sunteti spirite batrane. 

Atentie, nu puteti utiliza simbolurile Reiki fara o initiere efectuata de catre un Reiki Master – Teacher, pentru ca nu sunteti acordati cu energia Reiki. Exista si exceptii, foarte rar intalnite, dar aceste exceptii sunt in fapt Spirite cu varsta astala foarte mare, care au primit intr-o forma sau alta aceste acordaje, in alte vieti sau in Spirit. In orice caz, Calea Reconectarii Divine necesita o reactivare a initierilor din Spirit, dupa reincarnare, astfel incat, chiar daca faceti parte din categoria initiatilor in Spirit, pentru a functiona la capacitate maxima, este necesara de cele mai multe ori, reinitierea in Trup.

Sistemul Usui Shiki Reiki Ryoho este constituit pe 4 nivele / grade, astfel:

Gradul I Practicant
Gradul II Practicant
Gradul III Practicant
Gradul IV Master Teacher

Simboluri Usui Shiki Reiki Ryoho

ckr
sei he ki
hon sha ze sho nen
shika so
shika sei ki
dai ko myo

Karuna Ki Reiki

karuna1

Karuna Ki este un sistem Reiki care utilizeaza Energia Compasiunii (karuna=compasiune) prin diverse tehnici, meditaţii şi simboluri. Sistemul are radacini comune cu Sai Baba Reiki, Tera Mai Reiki, Karuna Reiki, foloseşte aceleaşi simboluri, dar sub o alta forma.
Spre deosebire de Karuna Reiki nu este o marca inregistrata, a ramas un sistem deschis.

Se urmareşte identificarea cu Compasiunea, vibraţia acestei stari psihice fiind benefica atat pentru sanatatea fiecaruia, cat şi pentru atingerea pe cele mai bune cai a scopurilor propuse. Este şi motivul pentru care sistemul ofera o legatura deosebita cu zeiţa Qwan Yin, zeiţa milosteniei, a compasiunii. Se poate spune ca la baza tuturor sistemelor Karuna se afla Kathleen Ann Milner.

Kathleen Ann Milner: iniţiata in Reiki I şi II din anul 1983, a devenit maestra Reiki Usui in 1989. Pe parcursul unei meditaţii, o fiinţa spirituala superioara, iniţial considerata a fi Sai Baba, a iniţiat-o pe ea şi pe Marcy Miller in simbolul Zonar. Ulterior, in mai 1991, aceeaşi fiinţa superioara i-a transmis simbolul Harth şi modalitatea de a face iniţierile, ca şi sugestia de a numi Tera Mai Reiki noul sistem.

Conform ghidului lui Kathleen, Reiki este numai una dintre razele vindecatoare, aceea a Pamantului, şi i-a prezentat celelalte raze, a Apei (Sophi-El), a Focului (Sakara) şi a Aerului (Angeliclight)

Vincent P. Amador a dezvoltat tehnici de utilizare a energiei Karuna şi a simbolurilor Karuna, ca şi tehnici de meditaţie, pe care le-a grupat in sistemul Karuna Ki, sistemul sau fiind o „cale a compasiunii”, nu „acţiunea compasiunii”, aşa cum se defineşte Karuna Reiki, sistemul lui William Lee Rand (http://www.reiki.org).

Maestrul Amador pune accentul şi in acest sistem, ca şi in predarea şi utilizarea Reiki Usui, pe simplitate şi intuiţie.

 
Practica cu energia Karuna Ki Reiki măreste gradul nostru de constientizare şi ne conecteaza cu cele mai pure entitati spirituale: lisus Christos, Sfanta Fecioara Maria, Guanyin, Sfanta Germaine şi alti Maestri Evoluati, Ingeri si Arhangheli,etc.
 
Multi dintre noi ne vom afla pe not insine mai receptivi la indnumarea spirituala a anumitor energii care sunt in legatura cu sistemul propriu de valori. Karuna ki ne poate invata sa fim mai receptivi la Unitate prin marirea capacitatilor noastre de a primi indrumarea spirituală si prin a ne prezenta altor Mari Maestri Spirituali, necunoscuti nouă pana acum in aceasta viata. 
Karnuna Ki Reiki este constituit pe 4 nivele / grade, astfel:

Gradul I Practicant
Gradul II Practicant
Gradul I Maestru
Gradul II Maestru

Simboluri Karuna Reiki

 
zonar
Image17
harth
rama
gnosa
kriya
iava
shanti
dumo
Image26
om

Shamballa MDH

shamballa+reiki+MDH
Un mare preot de la Templul Vindecării din străvechea Atlantidă a creat un sistem de tratament. El este cunoscut drept Maestrul Germaine şi a părăsit templele centrale din Atlantida spre a călători în munţi şi a-şi crea propriul trib sau clan acela al atlanţilor numiţi Inspiratorii. Aceştia s-au desprins de locuitorii majoritari ai Atlantidei, dorind să descopere o tehnică şi o cale de a egaliza dezvoltarea spirituală a tuturor atlanţilor, pentru a aboli diferenţele rasiale care se stabileau în funcţie de evoluţia fizică şi spirituală a rasei atlante. Mulţi atlanţi, consideraţi înapoiaţi din punct de vedere fizic şi spiritual, erau folosiţi
ca sclavi de către preoţi, preotese şi familiile regale ale Insulei Atlantida. In acea încarnare, Germaine a dat un număr de simboluri ce pot fi proiectate direct în sistemul energetic al indivizilor, determinând creşterea vibraţiei lor până la un nivel suficient de înalt ca să depăşească prezentul handicap spiritual şi să fie egali printre atlanţi.
A dat în total 22 de simboluri, 22 fiind număr de Maestru, iar când Atlantida a fost distrusă, Germaine a plecat, împreună cu ucenicii săi, în Tibet. Aici, ei au încercat să continue practica elevării conştiinţei spirituale. Pentru a vedea cum funcţionează această practică, ei au dat trei simboluri unui număr de indivizi aflaţi în imediata apropiere a tărâmului atlant. Mulţi au folosit aceste simboluri şi au ajuns la evoluţia spirituală.
Cu toate acestea, alţii au folosit această putere în scopuri întunecate, pervertind şi distorsionând simbolurile, transformându-le şi schimbându-le. Germaine şi Inspiratorii au hotărât în acea vreme să nu mai încredinţeze nimănui toate cele 22 de simboluri şi să păstreze astfel puterea deplină pe care credeau că acei indivizi ar corupe-o, odată lăsată liberă.
Călătorind prin India, Inspiratorii au dezvăluit câteva simboluri, care şi-au găsit drum spre scrierile sacre sanscrite. Este posibil ca aici să le fi găsit dr Usui, unele dintre ele extrase direct din Documentele Akashice şi date omenirii de Germaine, altele însă inventate, create şi lucrând cu un tip diferit de energie.
Singura relatare despre dr. Usui a fost înregistrată de doamna Takata, un maestru reiki instruit de dr. Hayashi, care la rândul lui a fost iniţiat de Usui, cu care a şi a lucrat. Mikao Usui a fost evident un geniu, un mare filosof şi învăţat, profesor principal la Universitatea Dosisha din Kyoto, Japonia. Se mai spune în relatarea respectivă că ar fi fost preot creştin şi că ar fi urmat cursuri universitare în SUA, dar nu există dovezi în sprijinul acestei afirmaţii. Este mult mai probabil ca el să fi fost călugăr budist, iar ucenicii lui să fi furnizat informaţiile de mai sus pentru ca învăţăturile Reiki să fie astfel mai accesibile occidentalilor.
DE CE 352 DE SIMBOLURI?
 
Vindecarea Multidimensională Shambala, aşa cum a fost redată omenirii de Maestrul Germaine, a fost extinsă până la a include toate cele 352 de simboluri ale sistemului iniţial. Atlanţii erau pregătiţi pentru numai 22, noi suntem azi gata pentru întregul sistem. De ce 352 de simboluri? Acesta este un alt număr de maestru, există câte un simbol pentru fiecare din cele 352 de grade de iniţiere care trebuie parcurse în drumul nostru înapoi spre Sursă.
Cele 352 de simboluri Shambala n-au fost dezvăluite până acum întrucât conştiinţa de grup a omenirii nu se afla la nivelul corespunzător pentru revelarea lor. Cele 352 de simboluri nu se află într-un manual care trebuie memorat, ci introduse direct în câmpurile Merkaba activate. Prezenţa lui EU SUNT într-un om lucrează cu prezenţa lui EU SUNT în cel ce e canalul spre Shambala când are loc introducerea simbolurilor, în timpul unei iniţieri la care asistă mai mulţi Maeştri şi Fiinţe Cereşti. Apoi, când se face vindecare Shambala, există un ritual pre tratament, în cursul căruia printre altele, se cere ajutor diferiţilor Maeştri Ascensionişti şi Fiinţelor Cereşti cu care se lucrează.
Atunci, când pentru vindecare e nevoie de un anumit simbol, simbolul îi apare celui ce lucrează. Mă purific folosind Flacăra Argintiu Violetă, aduc energia aurie/argintie/violetă Mahatma de la sursă pe canalul mare, drept în jos spre centrul Mamei Pământ. Apoi îmi chem vindecătorii Shambala, prezenţa EU SUNT, pe Maestrul Germaine şi pe alţi Maeştri Shambala, alte Fiinţe Ascensionate şi Îngereşti care doresc să participe (de exemplu pe dr Usui, Sai Baba, Sananda, Djwhal Khul, Vywamus, Kuthumi, Kuan Yin, Fecioara Maria).
Spun: „Tată Ceresc/Maică Cerească, sunt una cu tine, sunt un instrumenţ al Voii Tale”. Apoi spun: „Activez Shambala”. După ce am chemat energia cu Cho Ku Rei, cer să vină simbolurile relevante pentru persoana aceea în acel moment.
Câteodată am o imagine sau o idee despre simbolurile pe care trebuie să le folosesc, caz în care le vizualizez sau rostesc numele acelor simboluri care-mi vin în minte la momentul potrivit. Realizez că sunt un instrument pentru energia iubirii tămăduitoare a Sursei, care vine prin fiinţele cu care lucrez şi prin mine, şi devin un canal cât de curat pot, ca să pot culege toate instrucţiunile şi viziunile pe care „echipa” mea de vindecători doreşte să mi le dea.
Câteodată, am o idee despre o parte dintre simboluri care ar putea fi folositoare în situaţia dată, căci m-am familiarizat cu anumite simboluri şi folosirea lor, dar stau întotdeauna racordat la ajutoarele mele îngereşti, cele din rândul Maeştrilor Ascensionaţi şi Avatarurilor, ascultându-le. Simbolurile ar putea fi văzute drept chei care deschid anumite pachete de energii, sau ca energie condensata a întregului, un fel de energie preambalată, condensată din cea originală, care va rămâne mai mult în câmpul energetic al persoanei pe care se lucrează, fără a mai fi nevoie de intenţie constantă din partea terapeutului pentru a menţine energia aici.
Sistemul Shamballa Reiki este constituit din patru nivele / 4 grade : 
 
Gradul I Practicant
Gradul II Practicant
Gradul III Maestru 
Gradul IV  Maestru Instructor

Simbolurile Shamballa MDH Reiki

 
Suplimentar fata de simbolurile primite si in alte sisteme Reiki (Usui, Karuna Ki), prin sistemul Shamballa MDH sau Shamballa Reiki se implementeaza urmatoarele simboluri:
 
Antahkarana
Ho+Ka+Oi+Liili
Mer+Ka+Fa+Lish+Ma
Motor+Zanon
Simbolul+mae%C5%9Ftrilor+tibetani
amsui
cubul+lui+metatron
floarea+vietii
raku
samanta+vietii+si+oul+vietii
simbol+maestru+atlantida
simbolul+abundentei
zonar

https://www.evolutiespirituala.ro/reiki-usui-shiki-ryoho-karuna-ki-reiki-shamballa-mdh/?feed_id=24374&_unique_id=63d54a8220df9

1560666 584609871627971 321769934 n

Manipulari in domeniul Spiritualitatii

 

Mă gândeam azi la conceptul acesta de Lumina – întuneric, bine – rău, dualitatea de care știm cu toții și la cum s-a ajuns în etapa asta cu pasivitatea, iubirea, compasiunea, etc.

Am vrut să mă gândesc la toate acestea dpdv psihologic. Și uite ce am constatat:
Logic, gândind cu mentalul inferior, aceasta pare a fi calea corecta. Adică, am văzut cu toții oameni răi, brutali, agresivi, și cu toții am fost de acord la acel moment că acei oameni sunt RĂI, involuați dpdv spiritual, pentru că nu-i așa, nu este nimic sfânt, BUN, sau înălțător în a chinui un suflet. Până aici raționamentul este CORECT. Dar ce s-a întâmplat din acest punct a făcut posibil curentul general de opinie care acum este la mare moda.

Cineva s-a gândit că nu vrea să fie că acel barbar agresiv, RĂU, violent și lipsit de sclipire spirituala și evoluție. Așa că a hotărât să facă EXACT INVERS decât a văzut că făcuse bruta. Așa că a ales să spună, că pentru a fi evoluat și a fi o persoana spirituală, trebuie ca omul să fie pasiv (antiteza acțiunii pe care a văzut-o la primul), umil (antiteza mândriei), iubitor (antiteza nepăsării și/sau urii pe care a văzut-o în celălalt) și lista poate continua.

La prima vedere poate părea corect, dar daca vă gândiți mai bine veți vedea că nu este chiar așa. La fel cum se face o manipulare ca la carte, pentru a implementa o idee, aceasta (care poate fi de cele mai multe ori o minciuna) trebuie aranjată abil între adevăruri. Iar adevărul este că bruta NU este o persoană BUNĂ din toate punctele de vedere (spiritual, omenesc, social). Așa că s-au folosit anumite atribute în antiteza brutei pentru a evidenția anumite calități care în mod LOGIC ar duce spre o viată de OM BUN, EVOLUAT, SPIRITUAL. Și de aici au început să apară o sumedenie de teorii care mai de care mai abracadabrante, unele valabile, altele fiind doar frustrări aruncate de indivizi incapabili de ACȚIUNE, dar foarte buni ORATORI.

Ideea renunțării la Ego – nu ajută individul, dar ajută de minune lupii care stau paznici la oi. O masa uniformă poate fi controlată perfect. O societate lipsita de lideri (că doar renunțați la Ego-uri) este o societate amorfa, lipsită de viață și acțiune, dependentă de cei care s-au pus (de cele mai multe ori singuri) în capul trebii.

Ideea KARMEI – preluată din tradiția orientală s-a mulat perfect să mascheze anumite EȘECURI ale unor acțiuni desfășurate de vraci și tămăduitori ad-hoc. Când mambo-jumbo nu reușește, sau când expertul nu știe ce să facă, a venit atât de natural răspunsul „Îmi pare rău… E KARMA!!! Nu am ce-ți face.” Ba mai mult de atât, săracul om a ajuns să se simtă vinovat că a fost un om RĂU în alta viață, că cine știe ce păcate are și din cauza asta stă și PLĂTEȘTE acum cu boală, suferință, necazuri…
Vedeți cum merge treaba? Puteți să spuneți că nu este așa?…

O alta idee la moda este cea cu OGLINDA: Tu de fapt vezi la celălalt ceea ce nu-ti place la tine, sau în fine o aberație asemănătoare. Cum poți să spui așa ceva? Eu sunt o persoana și celălalt este o altă persoană. Cu defecte și calități. Atât eu cat și celălalt. Ajungem acum să ne simțim NOI vinovați pentru toate defectele celorlalți? Ar trebui să mă simt eu vinovat pentru ce face bruta de la începutul articolului? Atât de mult s-a întins manipularea și prosteala, ca un bulgare de zăpadă care pe măsura ce se rostogolește se face din ce în ce mai mare până ajunge să strivească tot în calea lui.

Cei care au început aceste idei, care le-au popularizat peste tot, deja au început să se contrazică singuri. La fel ca în multe alte cazuri, constată că nu acesta e răspunsul complet. Dar din prea mult EGO (cu toate că ei propovăduiau renunțarea la EGO) nu vor să recunoască că au greșit. Așa că au inventat scuze și alte scuze, explicații și para-explicații care au complicat atât de mult datele problemei încât nu mai știu nici ei ce și cum au apucat să spună și ce mai trebuie să facă… O minciună care a fost menită să ascundă un eșec sau o neștiința, a generat la rândul ei alte și alte minciuni care să o acopere pe prima și așa mai departe…

IUBIREA și COMPASIUNEA – sunt niște sentimente EXTRAORDINARE și înălțătoare. Dar nu a fost suficient să fi doar în iubire, a trebuit să fii în IUBIRE NECONDITIONATA. Sau COMPASIUNE pentru orice și oricine, pentru că nu-i așa, „toți suntem Unul”. Nu dragilor, nu suntem TOȚI UNUL. Ar vrea brutele să fie așa, dar nu e așa. De ce ne-a lăsat Dumnezeu tuturor Liber Arbitru? Ego? Viată? Acestea sunt DARURI care au fost date fiecărei ființe vii de pe planetă în parte. Nu sunt doi oameni la fel. Nici măcar gemenii identici sau plantele. Și noi suntem „toți UNUL”????

Mai gândiți-vă la treaba asta…
Și cel mai important cuvânt din acest mesaj este: GÂNDIȚI-VĂ !!!! Societatea așa cum a devenit ea ne-a anihilat exercițiul gândirii. De cele mai multe ori ii lăsăm pe alții să gândească pentru noi. E mai comod așa… Dar nu tot ce e comod e și bine pentru suflet.
O seara bună vă doresc, și în noaptea asta gândiți-vă la ce v-am spus. Poate mâine vă veți trezi… altfel. Poate că mâine dimineață VĂ VEȚI TREZI!

Doamne ajută!

Autor: Catalin Bogdan

https://www.evolutiespirituala.ro/manipulari-in-domeniul-spiritualitatii/?feed_id=24290&_unique_id=63d3f901aaef3

martisor122

Istoria si Traditia Martisorului

1 Martie
-Simbolul străvechi al primăverii, al începutului, al bucuriei de a trăi, vechiul se reînnoieste, iar tradițiile, obiceiurile si datinile vechi de mii de ani sunt readuse in centrul atentiei.

Prima luna a calendarului roman si a treia a celui iulian si gregorian , este dedicata lui Mars zeul razboiului. Denumirile zonale ale lunii—Mart; Martisor; Martiu—pastreaza radacina lingvistica a cuvintului originar sau exprima trezirea la viata a naturii inconjuratoare si incoltirea semintei semanate.

La vechii traci, aceleaşi atribute le avea zeul Marsyas-Silen, considerat inventatorul fluierului, cultul său fiind legat de glia maternă şi de vegetaţie. Lui îi erau consacrate sărbătorile primăverii, ale florilor şi fecundităţii naturii.

Prima zi a lunii aduce in atentie simbolul atat de cunoscut al Martisorului.
Originile sărbătorii mărţişorului nu sunt cunoscute exact, dar prezenţa sa atât la români cât şi la bulgari (sub numele de Marteniţa) este considerată ca fiind datorată substratului comun daco-tracic, anterior romanizării la primii şi slavizării la ultimii, deşi legendele populare îi dau alte origini.

In mitologia modernă a bulgarilor mărţişorul ar fi legat de întemeierea primului lor hanat la Dunăre, în anul 681, dar numele latin indică altceva.

Se mai consideră, de asemenea, că sărbătoarea mărţişorului a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci şi al fertilităţii şi vegetaţiei. Această dualitate este remarcată în culorile mărţişorului, albul însemnând pace, iar roşu — război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea.

Cercetări arheologice efectuate în România, la Schela Cladovei, au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărţişorul datând de acum cca. 8 000 ani. Amuletele formate din pietricele vopsite în alb şi roşu erau purtate la gât.

Documentar, mărţişorul a fost atestat pentru prima oară într-o lucrare de-a lui Iordache Golescu. Folcloristul Simion Florea Marian presupune că în Moldova şi Bucovina mărţişorul era compus dintr-o monedă de aur sau de argint, prinsă cu aţă albă-roşie, şi era purtat de copii în jurul gâtului. Fetele adolescente purtau şi ele mărţişor la gât în primele 12 zile ale lui martie, pentru ca mai apoi să îl prindă în păr şi să-l păstreze până la sosirea primilor cocori şi înflorirea arborilor. La acel moment, fetele îşi scoteau mărţişorul şi-l atârnau de creanga unui copac, iar moneda o dădeau pe caş. Aceste „ritualuri” asigurau un an productiv.

In mod traditional, Martisorul se prinde in piept sau la mana inainte de rasaritul soarelui, in zorii zilei. Purtat la incheietura mainii sau in piept, snurul din firicele de mătase în alb si rosu capata semnificatii aparte. Albul semnifica masculinitatea, ratiunea si sobrul, iar rosul simbolizeaza feminitatea, senzualitatea, iubirea, bucuria de a trai.

Totodata,martie ne readuce in atentie numele Dochiei,nume de care se leaga o multitudine de legende.

DOCHIA Dupa nume, este un personaj crestin, Sfanta Eudochia samariteana care s-a nascut in cetatea Iliopolei din Liban si a trait in vremea imparatului Traian. A fost un personaj real, o femeie frumoasa si bogata care si-a trait tineretea in desfrau. Spre batranete se pocaieste, este botezata de episcopul Theodot, isi imparte averea agonisita la saraci, se retrage la o manastire undea facut numeroase minuni. Biserica o sanctifica, o trece printre sfinti, Sfanta sau Mucenica Eudochia, si ii rezerva in calendar ziua de 1 martie. Intrucat slujitorii cultului crestin i-au suprapus ziua de celebrare peste Anul Nou agrar, cand moare si renaste simbolic divinitatea adorata, oamenii i-au adoptat numele dar iI-au pus in spate trasaturile divinitatii uzurpate ajunsa la virsta senectutii si a mortii. DOCHIA BABA 2
Astfel, Dochia, personaj crestin marunt, cu merite indoielnice pentru calitatea ei de sfanta, devine, in spatiul carpato danubiano pontic, o divinitate agrara, bine evidentiat de sensul grecesc al numelui ei, Binevoitoarea. Legendele Dochiei ne introduc in lumea satului romanesc. Nelipsite tensiuni dintre soacra si nora, atat de bine reprezentate de cantecul epic, sunt ingenios valorificate pentru redarea metaforica a opozitiei dintre Anul Vechi care moare si Anul Nou care naste, dintre iarna si vara, frig si caldura, sterilitate si fertilitate. Baba Dochia, personificare a Anului Vechi, vrea sa-si oile la pasunea montana in plina iarna, sfarsitul lunii februarie si inceputul lunii martie. Ca sa se convinga ca a venit vara, isi trimite nora, deci sotia lui Dragobete, in padure sa-i aduca fragi copti. Nevasta, ajutata de Dumnezeu, travestit in mos, gaseste fragi copti pe care ii aduce soacrei intr-o ulcica.
In alte variante Dochia care nurorii sale sa mearga la rau, in luna februarie sa spele lana neagra, a oilor pana o va face alba si lana alba pana o va face negra. Vazand fragii copti, Dochia crede ca a venit vara si incepe pregatirea turmei de oi, in alte variante de capre, pentru a urca la munte. Nu ia in seama sfaturile celorlalti ciobani, nu se sperie de razbunare zeului Mare caruia ii atribuie cuvinte jignitore. Isi pune totusi noua cojoace in spate, in variantele moldovenesti si bucovinene douasprezece, si porneste urcusul insotita uneori de fiul sau, Dragobete. Dar, cum incepe urcusul, porneste o ploaie mocaneasca care nu a stat noua zile si noua nopti. Ingreunindu-i-se cojoacele in spate, le dezbraca rand pe rand, cate unul pe zi, pana ramane in ie sau camasa.

In alte legende Dochia isi dezbraca cojoacele nu din cauza ploii, ci a unei calduri toride. Dupa unele legende, in drum spre pasune ar fi tors din furca tinuta in brau firul Martisorului. In ziua a noua sau a douasprezecea, reductie simbolica a lungimii anului de 12 luni, Dochia moare inpreuna cu turma din cauza unui ger napraznic. Trupurile lor, transformate in stana de piatra, substanta primordiala a vietii pe Tera, sunt identificte de localnici in mai multe tinuturi carpatice: Ceahlau, Vama Buzaului, Caraiman, Izvorul Raului Doamnei, Semenic si altele. DOCHIA – stanca

Conform unor legende, Marte suparat ca i s-a nescotit puterea, imprumuta cateva zile friguroase de la fratele sau mai mic, Februarie, pentru a o rapune pe Dochia, inghetind-o de vie. Dar, moartea Babei Dochia la 9 martie, Macinicii, in ziua echinoctiului de primavara (stil vechi), inseamna renasterea ei, a pruncului Dochia. Peste trei luni, la solstitiu de vara, cand lanurile de grau sunt in parg, devine zeita fecioara, numita Sanziana in Transilvania, Banat, Oltenia, Bucovina si Dragaica in Muntenia, Dobrogea, Moldova, peste alte trei, la echinoctiul de toamna, zeita muma, Maica Precesta, si, in sfarsit, spre solstitiul de iarna si echinoctiul de primavara zeita baba.

De-a lungul veacului ei divin de 365 de zile, natura, mediul inconjurator naste, intinereste, se maturizeaza, imbatraneste si moare. Divinitatile feminine ale Panteonului romanesc se grupeaza, in raport de metamorfozele Marii Zeite neolitice, uzurpata de Dochia, in trei generatii de zeite feciore( Florile, Sanzienele, Dragaicele, Lazaritele, Ielele etc.), intre echinoctiul de primavara si soltitiul de vara, zeite mame (Maica Precesta, Maica Domnului, Muma Padurii, Muma Caloianului, Muma Dracului etc.), dupa soltitiul de vara si zeite batrane(Sf. Vineri, Sf. Varvara, Dochia), in preajma soltitiului de iarna si a echinoctului de primavara.

Martisorul e funia zilelor, saptamanilor si lunilor anului adunate intr-un snur bicolor, simbolizand iarna si vara, facuta cadou la 1 martie, Ziua Dochiei si stravechi inceput de An Agrar.

Martrisorul, generalizat astazi la sate si orase este confectionat din doua fire colorate alb si rosu, de care se prinde un obiect artizanal, pentru a fi daruit fetelor si femeilor care il poarta agatat in piept una sau mai multe zile.

La sfarsitul secolului al XIX-lea martisorul era primit de copii, fete si baieti, fara deosebire, de la parinti in dimineata zilei de 1 martie, inainte de rasaritul soarelui.

Martisorul, de care se agata o moneda metalica de argint si, uneori, de aur, se purta legat la mana, uneori prins in piept sau la gat. El era scos, in raport de zona etnografica, la o anumita sarbatoare a primaverii (Macinici, Florii, Paste, Arminden) sau la inflorirea unor arbusti si pomi fructiferi (maces, porumbar, trandafir, paducel, visin,zarzar, cires etc.) si agatat pe ramurile inflorite.

Se credea ca purtatorii Martisorului nu vor fi parliti de Soare in timpul verii, ca vor fi sanatosi si frumosi ca florile, placuti si dragastosi, bogati si norocosi, feriti de boli si de deochi. Dupa unele informati Martisorul se confectiona din doua fire rasucite de lana colorata, alba si neagra sau alba sau albastra, si facut cadou in ziua din luna martie, perioada a echinoctiului de primavara, cand aparea pe cer Luna Noua.

Aromanii puneau Martisorul in ajunul zilei de 1 martie, adica in seara zilei de 28 sau 29 februarie.

Sarbatorile cu ajun si calculul timpului in raport cu o anumita faza a Lunii sunt caracteristice calendarelor lunare care au precedat, atat la daci cat si la romani, actualele calendare solar-lunare.

Obiceiul Martisorului este o secventa dintr-un scenariu ritual de innoire a timpului si anului primavara, la moartea si nasterea simbolica a Dochiei. Dupa unele traditii, firul Martisorului, de 365 sau 366 de zile, ar fi tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte.

Asemanator Ursitoarelor care torc firul vietii copilului la nastere, Dochia toarce firul anului primavara, la nasterea timpului calendaristic.

Intrucat Martisorul este inseparabil de traditia Dochiei carpatice, zeita materna, lunara si echinoctiala, se poate afirma cu certitudine autohtonia si vechimea multimilenara a obiceiului. De la romani si aromani obiceiul Martisorului a fost preluat si de alte popoare din centrul si sud-estul Europei. Obiceiul a fost atestat in toate teritoriile locuite de romani si aromani. In unele zone etnofolclorice (Transilvania, Banat, Maramures, centrul Munteniei, vestul Olteniei, sudul Dobrogei) luna echinoctiului de primavara si a Anului Nou Agrar se numeste Martisor.

Exista insa si alte legende sau mituri,care nu sunt legate de Dochia.Iata una dintre ele:

Un mit povestește cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă, a fost răpită de un zmeu, motiv pentru care întreaga lume a căzut în mâhnire. Un tânăr curajos a învins creatura şi a eliberat lumina. Rănit în lupta cu zmeul, tânărul şi-a pierdut viaţa pentru Soare.
În locul unde a căzut au răsărit ghiocei, iar de atunci lumea îi cinsteşte memoria dăruind şnurul din două culori: albă, precum ghiocelul şi roşie, simbolizând sacrificiul tânărului.

Folcloristul Simion Florea Marian spunea: „Mărţişorul nu se poartă ca o jucărie sau ca o podoabă, el se poartă ca un lucru sfânt. Cine voieşte ca Mărţişorul să aibă efectul dorit, acela trebuie să-l poarte cu demnitate”. În trecut, fetele chiar trebuiau să nu se lase seduse de flăcăi cât timp purtau Mărţişorul.”
„Banul alb este simbolul Soarelui primăverii, pe care toate popoarele lumii şi-l închipuie alb, cu cai albi, cu haine albe, cu arme albe, pentru că albul este biruitor. Mărţişorul se leagă ori înainte de răsărirea Soarelui sau mai bine deopotrivă cu aceasta, şi scopul lui este să aduci o jertfă Soarelui, purtându-i cu tine chipul, cam cu acelaşi rost cum purtăm noi o cruce ori un chip al lui Christos în sân. Printr-asta te faci prieten cu Soarele, ţi-l faci binevoitor şi-ţi dă ce-i stă în putinţă”, sublinia George Coşbuc în studiile sale. https://www.evolutiespirituala.ro/istoria-si-traditia-martisorului/?feed_id=24122&_unique_id=63d1560124455

terra 2

Ce s-a intimplat cu Lemuria si cu lemurienii

lemuria
 Lemuria, un alt continent scufundat


Tema continentelor disparute a atras tot timpul atentia oamenilor. Despre acest lucru s-au scris sute de carti. Cercetatorii s-au straduit sa gaseasca Atlantida si Pacifida, Arctida si Lemuria. Cu toate acestea, ultimului dintre aceste continente i s-a acordat un loc destul de modest in studii, in comparatie cu Atlantida, sa spunem. Si asta in ciuda faptului ca cercetatorii din toata lumea au incercat dintotdeauna sa gaseasca Lemuria disparuta si au obtinut rezultate destul de insemnate.


Caracterul unic al acestui continent disparut consta in aceea ca acolo, potrivit multor versiuni verificate de-a lungul timpului, locuia o rasa complet diferita care, desi a avut radacini comune cu omul, a mers pe un alt drum al evolutiei si ar fi putut deveni dominanta pe Pamint daca Lemuria nu ar fi fost lovita de o catastrofa.


Cercetatorul Viktor Kandiba descrie pentru noi adevarata istorie a civilizatiei lemuriene. In scrierile sale el se bazeaza pe parerile unor cercetatori renumiti in domeniul continentelor disparute. Pe baza lucrarilor lor si prin analiza miturilor vechi ale diferitelor popoare, Kandiba a reusit sa ajunga la niste concluzii senzationale.


Madagascar – dovada continentului disparut


Multi cercetatori sint de acord asupra unui fapt: continentul Lemuria trebuie cautat in Oceanul Indian. In privinta locului exact in care se gaseste acesta inca mai exista controverse. Cu toate acestea, majoritatea cercetatorilor sustin parerile profesorului Resetov care, in monografia scrisa in anul 1966, afirma ca Lemuria trebuie cautata in zona Coastei medii a Oceanului Indian, incluzind aici arhipelagurile, chiar si insulele Madagascar, Ceylon, peninsula Industan si zona Marii Arabiei.


Aceasta ipoteza are multe explicatii. Potrivit cercetarilor geografice si analizei reliefului de pe fundul Oceanului Indian, continentul Lemuria a existat de-adevaratelea, insa s-a scufundat in procesul de topire a zapezilor la sfirsitul perioadei glaciare. Cea mai clara marturie a acestor fapte este insula Madagascar si fauna ei. Daca pasarile ar putea in mod teoretic sa strabata in zbor distante mari deasupra apei, mamiferele mici si cele uriase nu ar putea sa faca acest lucru. Despre acest fapt a scris foarte mult renumitul geograf francez Jean Jacques Elisée Reclus: Insulele oceanice sint foarte sarace in ceea ce priveste mamiferele. Pe insula Madagascar insa se intilnesc nu mai putin de 66 de specii de mamifere, ceea ce este o marturie suficienta a faptului ca insula a fost la un moment dat continent.

1

Exista si un alt argument destul de insemnat in ceea ce priveste Lemuria. Acesta este adus de antropologie. Daca presupunem ca in Oceanul Indian a existat intr-adevar un continent, atunci se leaga foarte usor unele neconcordante in teoria colonizarii primilor oameni. Pentru ca prin Lemuria au patruns oamenii in Industan si Africa. Asemenea distante puteau fi strabatute numai pe uscat, in nici un caz pe apa cu ajutorul plutelor primitive. In timp ce Lemuria se scufunda usor in apa, locuitorii ei s-au mutat pe alte continente.


Pina la urma, tot maimute am fost, zic unii


Majoritatea specialistilor considera ca pentru o evolutie favorabila a civilizatiei umane sint necesare un climat cald si o dezvoltare deosebita a deprinderilor de munca. Potrivit teoriei lui Darwin, perfectionarea functiilor palmelor s-a facut in evolutia de la maimuta la om. Un procent considerabil de cercetatori considera ca civilizatia fiintelor rationale s-a dezvoltat in strinsa legatura cu natura, fara a o distruge, cautind in ea armonia de care au nevoie in viata. Astfel, Viktor Kandiba, bazindu-se pe experienta multor cercetatori cu autoritate, afirma ca civilizatia fiintelor rationale ar fi putut sa mearga pe doua cai diferite. Aceia care au parasit copacii au inceput sa se bucure de foc si care au inceput sa utilizeze carnea mamiferelor puternice pentru hrana au devenit oameni, altii insa dezvoltindu-si palmele nu mai putin decit ceilalti si avind aceleasi capacitati intelectuale au ramas sa locuiasca in copaci. Se pare ca, in esenta, modul de viata nu joaca un rol extraordinar in dezvoltarea intelectului, iar o civilizatie poate fi construita si de o societate care nu cunoaste focul. Climatul cald al Lemuriei a contribuit la acest lucru.


In concluzie, fiintele rationale s-au impartit in doua ramuri. Stramosii nostri au plecat din paduri si au inceput sa-si cucereasca pamint, in timp ce cealalta ramura a ramas sa traiasca in mijlocul padurilor tropicale. Locuintele si le-au facut in coroanele copacilor. Hrana aveau din belsug, pentru a o dobindi nu era nevoie de un efort deosebit.


Cum aratau lemurienii


Din punct de vedere exterior, lemurienii difereau foarte mult de oameni. Membrele lor superioare si inferioare erau adaptate miscarilor nu pe pamint, ci prin jungla, chiar si miscarile prin care apucau un lucru erau diferite. Pupilele ochilor erau mai dilatate, pentru ca lumina in coroanele stufoase ale junglei era destul de slaba. Culoarea pielii in semiintuneric era deosebit de palida, iar prin expunerea la o lumina deosebita aceasta devenea verzuie. Lemurienii aveau o inaltime destul de mica, pentru a se misca liber printre liane dintr-un copac in altul.

1

Viata pe Pamint a evoluat pe doua cai diferite: cea tehnologica si cea rationala. Acest fapt este confirmat si de descoperirile arheologice din Madagascar.


Lemurienii stapineau magia naturii


Daca oamenii au mers pe drumul cuceririi naturii, lemurienii au invatat sa traiasca fara sa iasa din sfera in care se obisnuisera sa-si duca viata si fara sa supuna natura nevoilor proprii, cum a facut omul. In mod natural, chiar si calea de dezvoltare a acestei civilizatii nu a semanat cu a noastra. Este posibil ca lemurienii sa fi stapinit pe linga o serie de cunostinte unice despre natura si o magie particulara a naturii. Nu intimplator temei Lemuriei i-au fost inchinate citeva dintre lucrarile vechiului Ordin Mistic al Trandafirului si al Crucii. Membrii acestui ordin, pe parcursul citorva secole, au acumulat cele mai diferite cunostinte in domeniul stiintei, al filozofiei, al religiei si al magiei. Pentru aceasta ei au folosit vechile izvoare. De aceea tot ceea ce este scris despre lemurieni de catre cercetatorii din acest ordin poate corespunde adevarului, pentru ca oamenii au avut contacte apropiate cu aceasta civilizatie si au putut sa se inspire intrucitva din cunostintele si din cultura lor. Astfel, adeptii acestui ordin spun ca lemurienii nu aveau ochi, in locul acestora se gaseau doua pete (pentru ca lemurienii traiau in acele timpuri in care cerul Pamintului era acoperit de fumul emanat de vulcani). Ei vorbeau o limba asemanatoare sunetelor naturii: suieratului vintului, vuietului vulcanului, susurului riului.


Ba ca aveau 10 metri, ba ca erau mititei…


Problema Lemuriei a atras si multe alte societati mistice. In analele unei astfel de societati se gaseste afirmatia potrivit careia lemurienii au fost stramosii indepartati ai oamenilor, aveau o inaltime de pina la 10 metri, iar pielea de nuanta albastruie.


Asemenea descrieri contradictorii ale aspectului lemurienilor in literatura mistica sint foarte multe. Adevaratul lor aspect exterior ramine insa o enigma. Kandiba, de exemplu, este adeptul versiunii canonice, potrivit careia lemurienii erau de inaltime mica, dar aveau membrele inferioare si superioare foarte bine dezvoltate. Ochii lor erau cu mult mai mari decit ai oamenilor si le permiteau sa vada in intuneric.


Lemuria sub ape, lemurienii ba


O data cu topirea ghetarilor si cresterea nivelului oceanului, marele continent Lemuria a inceput sa coboare incet sub apa, transformindu-se in citeva insule nu foarte mari. Ce s-a intimplat insa cu locuitorii lui – oamenii si lemurienii? Ambele rase au inceput sa se mute in alte locuri. Insa oamenii au fost cei care au avut posibilitati semnificativ mai mari de a se adapta noilor conditii de viata. Omul este capabil sa traiasca pe dealuri si in paduri, intr-un climat cald sau rece. Cu atit mai mult, nu trebuie sa uitam ca atunci oamenii deja stiau sa-si confectioneze haine si sa foloseasca focul. Viata lemurienilor era insa strins legata de padurea tropicala, ei aveau nevoie de o anumita umiditate si o hrana specifica. De aceea foarte putini dintre ei au reusit sa se adapteze noilor conditii naturale. Cu toate acestea, chiar si dupa disparitia tinutului originar, civilizatia lemurienilor a continuat sa existe.


Rama s-a luptat cu lemurienii

3

Numeroase confirmari ale acestui fapt pot fi gasite in cronicile vechi indiene, in Rig-Veda si Ramayana. Acest lucru este sustinut nu numai in textele religioase, ci si in cele istorice. Eroul principal – imparatul Rama – este socotit o personalitate reala. Aceste texte au fost scrise de urmasii arienilor care s-au amestecat in India cu populatia locala cu pielea maronie. Nu este exclus ca unele dintre aceste triburi de arieni sa fi trecut pe continentul Lemuria sau chiar la un moment dat sa fi locuit aici. Continentul Lemuria era foarte mare, iar populatia sa era alcatuita atit din oameni, cit si din lemurieni. In Industan aceste doua rase au trebuit sa se lupte una cu alta pentru pamint. Acest razboi a fost descris cu o multime de amanunte in Ramayana. Astfel, imparatul Rama a dus o lupta destul de lunga cu un popor mic de inaltime si cu pielea inchisa la culoare. La inceput a crezut ca aceste fiinte sint niste maimute evoluate. Dupa descriere sint foarte asemanatoare cu locuitorii Lemuriei. Este interesant si faptul ca cuvintul lemurian, in sensul sau initial, denumea omul-maimuta. In sprijinul afirmatiei ca Rama s-a luptat chiar cu lemurienii vine si faptul ca acestia au venit din Sri Lanka, una dintre insulele care au ramas dupa scufundarea Lemuriei. Potrivit scrierii Ramayana, Sri Lanka era capitala lemurienilor si aici se gasea si conducatorul lor. Oamenii erau mai puternici din punct de vedere fizic si aveau si arme mai bune decit lemurienii. In Ramayana se vorbeste despre victoria pe care a obtinut-o Rama. Probabil ca pina la urma majoritatea lemurienilor au fost nimiciti, iar cei care au scapat s-au imprastiat pe tot Pamintul.


Cautarea lemurienilor continua


Multi cercetatori antropologi au enuntat ideea potrivit careia doua rase care difereau atit de mult una de alta nu ar fi putut trai in acelasi timp pe Pamint. De aceea cromagnionii i-au nimicit pe neanderthalieni, iar mai tirziu oamenii pe lemurieni. Cu toate acestea se poate presupune ca lemurienii nu au fost distrusi in totalitate. Nu putem sa vorbim despre o civilizatie a acestor fiinte care s-a pastrat pina in zilele noastre. Majoritatea teritoriilor padurilor tropicale au fost cercetate si daca o asemenea civilizatie s-ar fi pastrat, atunci ea ar fi fost descoperita. Totusi este posibila si existenta unor populatii nu foarte numeroase in aceste locuri. Un trib mic poate ramine neobservat chiar si atunci cind locuieste foarte aproape de oameni.


Tre-tre-tre sau lemurianul rational


Sa gasim lemurieni in zilele noastre nu este atit de simplu. Singura cheie pentru a rezolva aceasta enigma este o analiza atenta a miturilor. Mai intii de toate trebuie sa fim atenti la locul probabil in care au trait lemurienii – ramasitele Lemuriei scufundate. Aborigenii din Madagascar chiar si in zilele noastre cred in existenta unui tre-tre-tre, care locuieste in jungla. Potrivit descrierii lor, aceasta fiinta aminteste foarte mult de scheletul unui lemurian gigantic gasit in Madagascar, care ar putea sa fie o ruda apropiata a lemurienilor rationali. Foarte multi cred ca lemurienii traiesc si in zilele noastre in mijlocul padurilor tropicale din Madagascar.

lemuria4

Fata mica si urita, piele intunecata, repulsie fata de foc – iata urmasii lemurienilor


Trebuie sa luam in consideratie si faptul ca oamenii, nimicindu-i pe lemurieni, i-au scos din mediul lor obisnuit, iar acestia au plecat tot mai departe de locurile lor de origine. Nu este exclus ca aceia care au fost mai rezistenti sa fi reusit sa se adapteze la cele mai grele conditii de viata. Aceasta ipoteza confirma faptul ca la foarte multe popoare s-au pastrat legende despre oamenii care traiau in paduri sau la marginea lor. In toate aceste descrieri ale oamenilor padurii se pot vedea unele trasaturi comune: inaltime mica, ochi uriasi, caracterul retras, repulsia fata de foc, fata asemanatoare oamenilor alaturi de un aspect exterior urit, asemanator animalelor, ura fata de oameni. In asemenea descrieri ale fiintelor mitice ii putem recunoaste foarte usor pe lemurieni. Desigur, nu aceia care au trait in padurile tropicale, ci urmasii lor care s-au adaptat unor alte conditii de viata.


Georgeta Licsandru

https://www.evolutiespirituala.ro/lemuria/?feed_id=23954&_unique_id=63ceb301b9e34

RUGACIUNEA SFANTULUI CIPRIAN  

Stapane Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Creatorule si Chivernisitorule a toate, Sfant si slavit esti; Imparatul imparatilor si Domnul domnilor, slava Tie. Tu, Cel ce locuiesti in lumina cea nepatrunsa si neapropiata, pentru rugaciunea mea, a smeritului si nevrednicului robului Tau, departeaza demonii si stinge viclenia lor de la robii Tai; revarsa ploaie la buna vreme peste tot pamantul si fa-l sa-si dea roadele lui; copacii si viile sa-si dea deplin rodul lor; femeile sa fie dezlegate si eliberate de nerodirea pantecelui; acestea si toata lumea mai intai fiind dezlegate, dezleaga si toata zidirea de toate legaturile diavolesti. Si dezleaga pe robul Tau (numele) impreuna cu toate ale casei lui de toate legaturile satanei, ale magiei, ale farmecelor si ale puterilor potrivnice.
Rugaciunea Sfantului Ciprian
          Impiedica Tu, Doamne Dumnezeul parintilor nostri toata lucrarea satanei, Tu Cel ce dai dezlegare de magie, de farmece, de vraji si de toate lucrarile satanicesti si de toate legaturile lui, si distruge toata lucrarea vicleana prin pomenirea Prea Sfantului Tau nume.

Rugaciunea Sfantului Ciprian

          Asa, Doamne, Stapane a toate, auzi-ma pe mine nevrednicul slujitorul Tau si dezleaga pe robul Tau (numele) de toate legaturile satanei si daca este legat in cer, sau pe pamant, sau cu piele de animale necuvantatoare, sau cu fier, sau cu piatra, sau cu lemn, sau cu scriere, sau cu sange de om, sau cu al pasarilor, sau cu al pestilor, sau prin necuratie, sau in alt chip s-au abatut asupra lui, sau daca din alta parte au venit, din mare, din fantani, din morminte, sau din orice alt loc, sau daca a venit prin unghii de om, de animal, sau gheare de pasare, sau prin serpi (vii sau morti), sau prin pamantul mortilor, sau daca a venit prin strapungere de ace, dezleaga-le pentru totdeauna, in ceasul acesta, Doamne, cu puterea Ta cea mare.
Rugaciunea Sfantului Ciprian
          Tu Doamne, Dumnezeul nostru, Care cunosti si stii toate, dezleaga, sfarama si distruge, acum, lucrarile magiei, iar pe robul Tau (numele) pazeste-l cu toti ai casei lui, de toate uneltirile diavolesti. Zdrobeste, cu insemnarea cinstitei si de viata facatoarei Cruci, toate puterile potrivnicilor. Pustieste, distruge si departeaza, pentru totdeauna, toate lucrarile magiei, vrajitoriei si fermecatoriei de la robul Tau (numele).

Rugaciunea Sfantului Ciprian

 

          Asa, Doamne, auzi-ma pe mine pacatosul slujitorul Tau si pe robul Tau cu toti ai casei lui, si dezleaga-i de demonul de amiaza, de toata boala si de tot blestemul, de toata mania, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lenea, lacomia, neputinta, prostia, neintelepciunea, mandria, cruzimea, nedreptatea, trufia, si de toate ratacirile si gresalele, stiute si nestiute, pentru Sfant numele Tau, ca binecuvantat esti in veci.
AMIN!
Rugaciunea Sfantului Ciprian

Karanna Academy

PAGINA FACEBOOK

https://www.evolutiespirituala.ro/rugaciunea-sfantului-ciprian/?feed_id=23822&_unique_id=63cc1002053b5