„Nu vă întemeiaţi credinţa pe forţa tradiţiilor, chiar dacă ele sunt cinstite de numeroase generaţii şi în multe locuri; nu credeţi un lucru fiindcă mulţi oameni vorbesc despre el; nu vă incredeţi în puterea legendelor străvechi. Nu credeţi nimic din ce depinde numai de autoritatea maeştrilor şi a preoţilor voştri. După ce aţi cercetat, credeţi doar ceea ce aţi experimentat voi înşivă şi ce vi se pare rezonabil, ceea ce este bun pentru voi şi pentru alţii.”
A aparut un numar considerabil de evanghelii în primele secole ale erei noastre. Biserica nu considera drept canonice (conform cu regulile Bisericii) decât Cărţile lui Matei, Luca, Marcu şi loan. Cea mai veche este cea a lui Matei, care s-a inspirat direct din evanghelia Evreilor.
Un lucru trebuie subliniat : apocrifele şi vreo cincizeci de evanghelii care au existat înainte de a fi distruse de conjuraţii, sau care există încă, sunt unanime în a recunoaşte că Isus a trăit pe timpul lui Pilat din Pont şi a lui Tiberiu.( Nu se cunoaste nici o relatare istorică putând sa acrediteze autenticitatea existenţei lui Isus. Ea ar fi dovedită, se spune, prin Actele lui Pilat, o suită de rapoarte adresate Impăratului Tiberiu de Ponţiu Pilat, guvernatorul ludeei. In aceste acte ar figura o relatare despre viaţa şi moartea lui Isus, crimele ce i se imputau de catre ludei, crucificarea sa şi chiar învierea. Aceste Acte, dacă au existat, au fost reinventate de catre Creştini, şi oricum, nu a rămas nici cea mai mică urma. Numeroase false rapoarte ale lui Pilat au fost scrise în acelaşi scop fraudulos, dar Biserica n-a păstrat nici unul.) Nu prea se cade de acord în privinţa textului, a relatării faptelor şi chiar faţă de persoana lui Isus.
Unele evanghelii dau lui Crist o figură, o doctrină şl o stare de spirit diametral opuse relatărilor lui Matei, Luca, Marcu şi loan. Relatările lui Matei şi Luca sunt ele însele adesea în dezacord formal cu cele ale lui Marcu şi loan şi uneori in contradicţie flagranta cu propriile lor expozeuri. Aceste reticenţe, aceste nebulozităţi arata că timp de secole citirea celor patru evanghelii canonice a fost interzisa credincaoşilor şi rezervata numai oamenilor Bisericii Documentele autentice au existat; mai sunt, poate, inca în Biblioteca Vaticanului. Despre acest subiect, Dr. M. Spencer Lewis, împaratul R-i-C, a scris în „Viaţa mistică a lui Isus” : „Noi (Noi: actualii iniţiaţi ai Marii Fraternităţi Albe care s-a continuat de Ia faraonul Amenhotep IV şi din care faceau parte Esenienii si isus…) ştim că Părinţii Bisericii primitive au avut acces la documente secrete, pentru că, în conciliile Bisericii creştine primitive şî în dîscutiile care s-au desfăşurat între cele mai înalte autorităţi ale Bisericii primitive, au făcut aluzie la unele părţi din manuscrise şi documente oficiale tratând despre crucificare şî alte evenimente din viaţa lui Isus care sunt acum ascunse sau eare au fost distruse.
Una din principalele griji ale Părinţilor Bisericii da îa sec, VII la XII a fost de a-şi procura toate manusicrisele şi lucrarile ce se aflau în preţioasele colecţii în ţări din Orient, care puteau conţine informaţii diferite de cele reţinute de ei”. loan, apostolul, care devine episcop în Efes, ar fi autorul celei de a patra carţi, dar este recunoscut şi admis ca această pseudo-evanghelie a fost compusă tardiv de teologi abili. Sigur nu este făcuta de loan, despre care, de altfel, nu avem nici o dovada ca a existat. Dintre cincizeci pana la o sută de evanghelii care au apărut în sec. II şi III al erei noastre, comunităţile creştine, pentru a pune capat disputei, adoptara relatarile lui Matei, Luca, Marcu şi loan şi le-au considerat ca egal de sfinte şi veridîce, în ciuda lacunelor şî a contradicţiilor lor.. Evangheliile, fiind carti „inspirate” de Sfântul Duh’, nu trebuie — în principiu — sa fîe criticate sau discutate. In zilele noastre, această consideraţie s-a redus mult şi teologii admit de buna voie ca evangheliile trebuie sa fie interpretate şi chiar corectate „în sensul bun”. „Nu se pot admite decât patru evanghelii, scrie Sfântul Jerome : toate neroziile apocrifelor (altor evanghelii) sunt bune de povestit ereticilor morţi şi nu credincioşilor in viaţa” „Ba deloc, replica adversarii lui Jerome : în evangheliile voastre canonice se află nerozii, contradictii, fapte în opoziţie, ireductibile…*’
Pentru a acorda relatările, Biserica a modificat în mai rnulte rânduri, dacă nu a machiat, Scripturile. Tasian, discipolul lui Justin, a încercat chiar sa aranjeze totul scriind „Evanghelia după cele patru (un fel de coordonare a povestirilor lui Matel, Luca, Marcu şi loan, Matei spune că Isus este fiul lui losif, descendent euccesiv din lacob, Mathan, Eleazar, Eliud, Achim, Sadoc, Azor etc.» pâna la Salomon, David şl Abraham. (Cap. 1-1, 2, 8, până la 16) Luca spune ca Isus este fiul lui Josef, dar descinzând din Heli, Mathan, Levi, Melchi, Janna, Josef, Mathatias etc., până la Abraham, Sem, Noe, Enoch şi Adam. (Cap. III 23-24 până la 38) Este curios de notat că în ciuda divergenţelor fundamentale, evangheliile lui Matei, Luca, Marcu şi loan sunt zise sinoptice, adica asemănatoare! De altfel, zice bunui sfânt, când este vorba de teze total contradictorii — cele ale genealogiei lui Isus, de exemplu — trebuie să crezi că ele se împacă. chiar dacâ nu ştim cum! Ioan, căruia trebuie să-i fie suspectată relatarea, este in contradicţie formală cu Matei, Luca şi Marcu, privind cronologia săptămânii Patimilor. Nici unul nu fixeaza Paştele la aceeaşi data. Isus, după loan, ar fi fost crucificat nu vineri, ci sâmbată, în ajunul Paştilor.
Divergenţele sunt şi mai mari în ceea ce priveşte învierea sau, mai exact, apariţia lui Isus. – Cele doua Marii (Maria Mama si Maria-Magdalena) erau prezente, asigura Matei. – Eroare. spun Luca şi Ioan : numai Maria-Magdalena era acolo ! Nu exista deci nici o marturie veridică asupra autenticitatii evangheliilor. De altfel, Biserica, cu prudenţă, le „atribuie” şi le prezintă ca scrise dupa Matei, Luca, etc. In secolul II şi III, dupa I. C. erudiţii şi doctorii Bisericii, precum Irineu, Clement din Alexandria şl arzătorul Tertullian, gândesc ca evangheliile au fost scrise de catre apostoli şl ca ele erau atât dovezi directe cât şi inspiraţie divina. Polycarp, care ar fl fost numit episcop de Smyrna de Ioan Evanghelistul, pe la anul 80, a fost dlntre toţi sflnţil, cle mal demn şi mai stimat. Contrar apostolilor care l-au renegat pe Isus, el preferă supliciul decât ruşinea renegării şi a murit ars de viu pe un rug, .făra sa se plânga, fară sa sufere ca Isus, intr-atât era blindal de credinţă. Ca şi bonzii care se sinucid prin foc! Polycarp este autorul unei scrisori catre Filipieni, cu privire la scrierile (contestate) ale lui Ignaţiu Theodoruş (primul sfânt Ignaţiu) despre care s-a zis, fals, ca i-a fosf poruncita de apostolul Petru) Ori, Polycarp vorbeşte de bine despre primele trei evanghelii, dar nu şl despre cea a lui loan! Caci evanghelia lui loan nu exista la începutul secolului II ! El este citat pentru prima data de Teofil din Antiohia, pe la anul 180 !
Pe scurt, se Intâmplă ca, după mai multe secole, evanghelia cea mai apreciată, cea mal „Iniţiatica”, spun beoţlenii” scrisa de „vulturul loan care dormea în braţele lui Isus şl la stârşit la Ghetsemani, intre Petru şi lacob”. se afle ca este un fals notoriu alchimizat In secolul II sau III, pentru a suplini lipsa de ţinuta teologica a primelor trei scrise ! Este o evanghelie ,,nu de fapte”, se spune, ci „de idei”. Pentru a te descurca în această încâlceală, trebuie si ai o oarecare idee despre climatul care domnea, acum 2000 de ani, în Egipt şi în Asia Mica, adica în punga orientală a bazinului mediteranean. Gnosticismul — ca de altfel şi în zilele noastre spiritiştii, teosofii şi cei ce cred în revelaţii divine — era la baza tuturor religiilor şi tuturor sectelor. Cirint era şeful unei secte ieşite din creştinism, dar el nu recunoştea originea divina a lui Crist.
Noi împrumutăm din Marele Dicţionar al sec. XIX, aceste note, care ne clarifîca asupra stării de spirit a oamenilor din primul secol: „Cirint admitea existenţa a două principii opuse si nu binele şi raul, ci un principiu esenţial activ, existând prin el însuşi : Dumnezeu ; şi un principiu pasiv, neexistând prin el însuşi şi imperfect : Materia. Autorul lumii nu era Dumnezeu, care nu putea intra în legatura cu Materia : creatorul aparţinea uneia din ultimele clase a sub-spiritelor inferioare, numite şi de Theodor forţe şi îngeri, dar purta în el ceva din Fiinţa divină… El era ca un eon (Eon : dîn grecul aion = timp. Este spiritul, emanat de Inteligenţa lui, Dumnezeu, mesagerul lui Dumnezeu pe lângă oameni) creatorul legislaţiei mozaice… Isus nu era fiul lui Dumnezeu ; un eon numit Christ s-a unit cu eî, în timpul botezului dîn apele lordanului şi l-a părasit în ziua crucificării. Ciririt, evreu prin naştere, credea în legea mozaica, obligatorie şi în viitoarea dominaţie a poporului iudeu asupra lumii…
Cirintenii se foloseau de Evanghelia Evreilor.” Un discipol de-al lui sfântul Paul, cu numele de Caius, publică o apocalipsa sub numele unui apostol, dând-o ca înspirată de eoni. Despre acest subiect, unii exegeţi cred că Apocalipsul zis al sfântului loan, ar fi fost scris de Cirint. PAPII ŞI
CHARLEMAGNE CORECTEAZA EVANGHELIA
Aşa cum ne spune amicul nostru scriitorul Kronos, în „Eseu de meditaţii imateriale”, Biserica a socotit, sub papii Grigore a VII-lea şi Inocent al III-lea, ca e bine să editeze pentru folosul preoţilor, un rezumat foarte blând al Evangheliilor, unde s-au introdus ritualuri şi rugăciuni zilnice. Acesta este Breviarul. Trebuie subliniat ca traducerea Evangheliilor era odinioară interzisa, „de teama ca sa nu se strecoare vreun nonsens sau o eroare” !
Nu îţi vine sa crezi în acest pios scrupul, când ştim ca conciliile, papii şi suveranii creştini, au traficat cu neruşinare „sfintele Scripturi1*, inclusiv traducerea lul sfântul Jerome, în sec. IV, adica Vulgata, care este singura acreditată de Biserica creştina din Roma ! Cele mai radicale modificări, scrie Kronos, dateaza de la conciliul din Niceea şi au fost motivate prin înţelegerea dintre Papa Damase 1 şi împăratul Constantin. Cu aceasta ocazie, cele mai vechi Evanghelii şi mai ales Evanghelia Evreilor (evanghelia primitiva a sfântulul Matei), au fost declarate şi ţinute secrete (apokruphos== apocrife).
In afară de asta, în cele patru Evanghelii care au ramas, au fost facute adăugiri, sustrageri şi modificri de care se miră sfântul Jerome, însarcinat de a face traducerea în limba latină. El se mira cu atât mai mult cu cât tocmai traducea în latină Evanghelia Evreilor şi de care i se împunea sâ nu ţină seama! Apoi sfântul Victor, epîscop din Tumones (Africa), ne spune că la sfârşitul sec. V. papa Anastase II ordona să se examineze, să se critice, cenzureze şi amendeze din rsou sfintele Scripturi. Charlemagne, cu puţin înaintea morţii sale, făcu la fel (Duchesne : Historiae Francor scriptores) imitat de papa Sixt Quint (1585-1590), care completa opera pe care predecesorii săi au început-o, pentru a face pe placul împaratului. La acea epocă, Biserica fabrica o epistol a sfântulul Petru, respinsa apoi de teologi şi un document, relativ la o donaţie atribuita împaratului Constantin, pentru a-l starni pe Chalemagne sa-îiconstituie un regat în Italia.
GUTENBERG ŞI EVANGHELIILE
Mai mult, mii de corecturi au fost făcute şi papa ameninţa cu teribile anateme pe oricine va îndrăzni în viitor sa se atîngă de texte . apoi facu o noua revizie, care a modifîcat mai mult de doua sute de pasaje ! Papa Clement al VIII-Iea (1592–1605), la puţini ani, facu noi rectificări care au fost din fericire ultimele, caci tiparul era inventat ! Pentru ce toate aceste modificari ? Este foarte simplu, cea mai mare parte din dogme fiind în contradicţie cu sfîntele carţi, trebuia sa se puna sfintele scrieri de acord cu dogmele ! Trebuia ca între Dumnezeu şi om sa nu existe decât Biseraca, careia omul trebuia să se supuna în prealabil, fara de care nici un contact cu Dumnezeu nu îi era permis. Christos a spus totuşi : „Dumnezeu este pretutindeni” (dar aici este un panteism periculos ! Nu trebuia riscat ca omul sa adore pe Dumnezeu în credinţa sa ! Numai Biserica dicta voinţa lui Dumnezeu ! ‘ Acest cuvânt, voinţa, este contrar liberului arbitru, pe care creatorul ni l-a permis : evangheliile primitive nu vorbeau decât de dorinţele lui Dumnezeu, care acţioneaza asupra tuturor creaturilor sale, mai ales asupra omului, pentru a-l ajuta sa le împlineasca.
ADEVARATA RUGACIUNE A CREŞTINILOR
Deci Evanghelia este sursa de erori şî contradicţii, dar în plus s-a stabilit o complîcitate între preoţi şi credincioşi de a schimba ceea ce trebuia considerat lucrul cel mai sfânt : rugăciunea. Fiecare joacă jocul, ştiind bine la ce să se aştepte — Faceţi-vă rugăciunea dimineaţa şi seara, recomanda bunul preot! Şi credinciosul, îşi face efectiv ruga … dar nu o spune pe cea bună ! A face vine din latină, facere, care înseamnă : a fasona, fabrica, construi, combina. Ah, pentru a fabrlca, combina, Dumnezeu este servit ! Căci, se pot controla uşor, creştinii, preoţii, atât în intimitatea camerei lor, cât şi în public, în biserica, inventa, fabrica o rugăciune, care, ineluctabil. îi va duce în infern ! „Pomana este ruga prin excelenţă : ea atinge mereu un scop” zice Feneton, arhiepiscop de Cambrai ! „Ce rugă este mai plăcută decât a şterge lacrimile celui sărman”, zice Bossuet… care, cu siguranţa, nu se gândea la pacătoasa care ştergea picioareîe lui Isus.
Sfântul Matei, în evanghelia sa, cap. V, vers 9-13, indică creştinilor cum trebuie sa-l cinsteasca pe Dumnezeu ! (9) „Va veţi ruga deci în această manieră : Tatal Nostru carele eşti în ceruri, fie binecuvântat numele tau. (10) Vie împărâţia ta, facă-se voia ta precum în cer aşa şi pe pământ . (11) Pâinea noastra cea de toate zilele da ne-o noua. (12) Şi iarta greşelele noastre, precum iertăm şi noi celor greşiţi. (13) Si nu ne duce pe noi în ispita, şi ne izbăveşte de cel rău. Amin î”
ÎNTINSELE PUSTIURI DIN PARADIS
Această rugăciune este magnifica şi demna de cea mai înalta stimă, cel puţin pentru ereticii care suntem. Am avea scrupule sa schimbam cât de cât ceva. Vai! Creştinii au golit-o de seva sa hranitoare suprimand partea cea mai importantă din text : Şi iarta-ne noua greşelile, precum şi noi iertam celor greşiţi nouă. lată cum arată o dorinţă magnifică de dezinteresare, de milă, de voinţă de a place lui Dumnezeu pentru a ajunge în regatul sau. Căci Luca (XVIII, 25) a precizat bine :
,,Mai degrabă va trece cămila prin urechea acului, decat va intra în rai bogatul‘. Totul este clar, net, respectabil, dar tot aici este puţina ipocrizie păcătoasă a pseudo-creştinilor, burghezi egoişti şi capabili, care deliberat, omit din rugăciunea lor tot ce are legatura cu rotunjirea portofelului lor ! 0 foarte mică frază, în adevar, dar a cărei respectare, rnodificând comportamentul societaţii umane, ar schimba dintr-o dată faţa lumii! Ori, se poate constata : în zilele noastre, rugăciunea zisa în biserici este amputată : exist incontestabil o înţelegere între preoţi şi credincioşi pentru a „uita” aceasta poveste a datoriilor !
In acelaşi mod, iudeii „uita legea lui Moise care ordona oricărui Drept, oricărui Credincios, odată la cincizeci da ani, să elibereze sclavii, sa plateasca datoriile, sa redea proprietarilor primitivi pământurile înstrăinate. Ironie a hazardului sau o premoniţie ? în capitolul VII din evanghelia sa, Matei, prevăzând poate sectarismul, razboaiele Religiei, Inchiziţia, simonia, rasismul etc. notifica expres : (20) Veţi recunoaşte deci pomii prin fructele lor. (21) Cei care îmi spun : Doamne, Doamne nu vor intra toţi în împărăţia cerurilor ; ci numai acela (subliniat în text) va intra, care împlineşte voinţa tatălui meu care este în ceruri. In pustiile posomorâte, îngrozitoare, din Paradis, există puţini creştini, puţini oameni din toate zarile, dîn toate credinţele, dacâ am crede Evanghelia.
BIBLIA A FOST FALSIFICATA
Poruncile au fost dictate lui Moise pe muntele Sinai si Legea a fost scrisă de Dumnezeu însuşi. (Exod, cap. XXXII) : (15) Moise se întoarse deci de pe munte, ţinând în mână cele două table drept marturie, scrise pe ambele părţl. (16) Ele erau lucrarea lui Dumnezeu ; după cum scrierea ce era gravată pe aceste table era tot de mâna lui Dumnezeu. Ar parea de neconceput ca credincioşii să îndrăzneasca să conteste şi să falsifice ceea ce există mai sfânt, mai divin în Lege : Poruncîle lui Dumnezeu, Şi totuşi… CELE 15 PORUNCI Poruncile lui Dumnezeu, sau Decalogul, figureaza in Biblia canonică zisa Vulgata, în Exod, capitolul XX, Stă scris : (1) Domnul vorbi apoi în acest fel lui Israel : *) Este bine de precizat ca Domnul este Dumnezeul Israeliţilor, poporul sfânt. dar şi al altor popoare.
Se zice în Exod: cap; XIX v: 5 ; „Daca deci veţi asculta vocea mea şi veţi fi cu mine, veţl fî singurul din toate popoarele pe care îl voi păstra ca pe propriul meu bun, caci întregul pământ este al meu”! Mai departe ; „Veţi fi imperiul meu şi un împeriu consacrat prin sacerdoţiu : veţi fi naţiunea sfântă”. Poruncile lui Dumnezeu sunt date cu variante Importante in Deuteronom v. v. 6 la 21; (4) Nu veţi face idol din nici o figură ce este sus în cer si jos sub pamânt, nici din tot ceea ce este în apa si sub pământ. (5) Nu îi veţi adora şi nu le veţi da suverunul cult. Căci eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Dumnezeul puternic – şi gelos, care răzbună nedreptatea parinţilor asupra copiilor până la a treia şi a patra generaţie în toţi cei care mă urăsc. (6) Şi care da (sic) îndurare pentru mii de generaţii celor care mă iubesc şi păzesc preceptele mele. îată ceea ce este clar, precis şi autoritar : al doilea comandant interzice formal de a desena sau de a forma imagini ale lui Dumnezeu, ingeri şi sfinţi, Isus, Maria, Gabriel etc.
Este chiar categoric interzis sa reproduci ca imagine orice ar fi figurativ în cer sau sub pământ. Crucifixul este incontestabil un sacrilegiu şi tot la fel sunt statuile Sfintei Familii şi ale apostolilor, irnaginile pioase inserate în cartea slujbei, Biblia, susţinuta prin desene şi foţografii, presa ilustrată, fîe ea editată de Iudei sau de Catolici. Mai e de spus imediat ca directorilor de ziare le e .asigurat un loc bun, în infern, alaturi de confraţii lor de la televiziune.
De notat ca Poruncile nu sunt numerotate, dar se pot aranja în 15 precepte principale :
1. Nu veţi avea zei straini (ver. 3 cap. XX Exod)!)
2. Nu veţi face chip cioplit (ver. 4)
3. Nu veţi adora chipurile (ver. 5) .
4. Nu veţi lua în deşert numele Domnului (ver. 7) ‘
5. Veţi sărbători ziua sabatului (ver. 8)
6. Veţi cinsti pe tatăl şi mama voastra (ver. 12)
7. Nu veţi ucide (ver. 13)
8. Nu vă veţi deprava (ver. î4)
9. Nu veţi înşela (ver. 15)
10. Nu veţi face false mărturii (ver. 16)
11. Nu veţi dori casa aproapelui, nici femeia si nici bunurile sale (ver. 17) ;
12. Imi veţi face un altar de pamânt (ver. 24).
13. Nu veţi face idoli de argint şi nici de aur (ver. 23).
14. Dacă veţi face un altar de piatră, nu-l veţi clădi din pietre cioplite, căci va fi murdarit daca veţi folosi dalta. (ver 25)
15. Nu veţi urca pe trepte altarul meu (ver. 26).
LEGEA LUI DUMNEZEU ESTE RIDICULIZATA
Constaţi uluit că 12 prescripţii din 15 sunt ridiculizate de Biserică ; în adevăr, nu se respectă decât poruncile l şi 4. a nu avea zei străini şi de a nu jura. Dumnezeu însusi este sfidat, căci neascultându-L, ucigand, furând catedrale nu înseamnă a-L cinsti! Papa Alexandru VI — pentru a nu-l cita decât pe acesta -— mergea şi mai departe în sacrilegiu : el a avut de la Rosa Vanozza, care era maritată, cinci copii, printre care celebrii Cezar şi Lucreţia Borgia. Acest papa, care, în ce-l priveste, viola cele ciricisprezece porunci, muri în 1503, otravit, se spune, cu o băutură „pe care o bau din greşeală şi pe care o pregatise pentru un cardinal căruia ii râvnea bunurile”.
Ramâne de ştiut daca Dumnezeu a fost inspirat indicând aceste prescripţii, dintre care majoritatea sunt înţelepte, dar din care, vai ! unele ne par atât de demodate. Desigur acesta este motivul pentru care oamenii rectifică şi cenzureaza Evanghelia : corectează adică cuvântul lui Dumnezeu şi pe cel a lui Crist.
DUMNEZEU ESTE EXCOMUNICAT
La al 3-lea Conciliu de la Niceea, care era al 7-lea, şi s-a ţinut de la 24 septembrie la 23 octombrie 787, trei sute saptezeci şi şapte de episcopi din Grecia, Turcia, Sicilia şi Italia, întruniţi in Sfânta-Sofia din Constantinopole, au decretat ceea ce urmează contra iconoclaştilor : ,,Decidem ca sfintele imagini, fie in culori, fie în mozaic sau din orice materie convenabilă, trebuie să fie intreprinse, fie în biserici, pa vasele, hainele sfînţite, zidurl, fie în case, fîe pe drumuri; căci cu cât îi vedem mai mult in imagini pe Isus Christos, pe sfânta sa mamă şi pe sfînţl, cu atât suntem îndemnaţi sa ne amintim de originale si sa le iubim.
Trebuie dat acestor imaginu respectul şi adorarea onorifica, după credinţa noastra, adevarata latrie (adoraţie) care nu convine decât naturii dîvine. Se va putea, totuşi apropia de aceste imagini tămâîe şi lumânărî, cum se foloseşte cu privire la cruce, evanghelii şl alte lucruri sfinţite; totul după piosul obicei al vechilor, caci cinstirea este legată de originalul pe care il reprezintă. Asta este doctrina sfinţilor Parinti şi tradiţia Bisericii catolice; cei care îndrâznesc să gândeascâ altfel, poruncim ca ei sa fie destituiţi, dacă sunt episcopi sau preoţi şî excomunicaţi daca sunt călugari sau laici”.
Această decizie a fost incontestabil cea mai importanta pe care oamenii au luat-o vreodată, căci ea destituia pe Dumnezeu sau excomunica dupa cum era consîderat ca preot sau ca laic! In adevăr, Dumnezeu, in poruncile sale, interzicea forma de a tipări, desena sau grava, adica de a face imagini ! Ceea ce a fost categoric blamat de teologii de la Niccea Rămâne deci de ştiut, dacă Dumnezu mai exista sau a fost excomunicat de Biserică.
Primul conciliu de la Niceea s-a tinut în 325. El întrunea 2048 de episcopi, din care cea mai mare parte erau veniţi pentru a combate şi nega divinitatea lui Isus. Imparatul Bizanţului, Constantîn I-iul. reuşi sa-i ducă de nas şi impuse pe Chrîst divin ameninţând pe ron-testatari cu „exilul” daca persistau în a nu accepta ,judecata emisa de majoritate.” „Majoritatea”, ca la grevişti de la Renault şi Peugeote, grupa 318 Parinţi; ,,minoritatea” opozanţilor atingea, la început, cfra de 1500. Ameninţarile au redus contestatarii la douazeci şi doi de episcopi, printre care preotul Arius şî Eusebiu, episcop de Gesareea. Au fost total excomunicaţi. Carţile lui Arius au fost arse şi conciliul decretă pedeapsa capitala contra tuturor celor care deţineau un exemplar.
Sigur, nu trebuie negata, toata valoarea Bibliei. chiar dacr tot ceea ce trateaza despre Evrei şi privilegiile lor este fals şi lipsit de fundament. De exemplu, Exodul este o pura fabulaţie în care o aventură, peste masura îngroşata, se întâmplă unui trib nomad Nici un egiptolog nu crede în aceasta rocambolescă aventură despre care nu avem nici un document.
In cursul unei emisiuni televizate la 30 iulie 1970, Dl Jean Leclant, titularul catedrei de egiptologie din Sorbona, Shafik Allam, conferenţiar la Universîtatea din Tubingen, Labib Habachi, directorul serviciului de Antichitaţi din Cairo şi Andre Caquot, director de studii la Şcoala Practică de înalte Studii, specialist în Biblie, au fost de acord că Biblia era un roman. Dl. Labib Habachi asigura ca în Egipt, n-au fost în timpul lui Moise, decât câteva sute de strămoşi ai Evreilor. Şi aparţineau unor naţiuni diferite, nomade. Pentru profesorul A. Caquot, creaţia artificială a poporului evreu nu urcă decât până la trei mii de ani. Reiese din aceste mărturii ca relaţia din Exod în deşertul Egiptului, pâna la pseudo-intrarea în Pământul fagăduit, este un fals, cu adevărat elaborat în timpul lui Solomon.
Faimoasa trecere a Mării Roşii este deci şi ea de domeniul ficţiunii, cu atât mai mult cu cât clericii egip-teni de la Casa Scribilor, mereu atenţi în a povesti cel mai mic fapt divers într-un imperiu unde nu se petrecea în general nimic, nu ar fi trecut cu vederea furtul vaselor de la templu de catre Evrei, fuga lor în deşert, deplasarea armatei faraonului, înghiţirea ei de valuri.. Ori, toate arhivele istorice şi tradiţionale ale Egiptului sunt mute asupra acestor evenimente ! Profesorul Caquot, socotind ca nu s-a întâmplat nimic din toate astea, crede că această relatare mincinoasă este poate simbolica, daca ea înfăţişează victoria lui Dumnezeu asupra apelor şi pe cea a Israelului asupra Egiptului. Astfel, Israel şi Biblia nu ar fi în realitate, decât nişte emanaţii artificiale, fabricate, inventate, cum ,sunt scrierile altor popoare şi ale altor religii. Insuşi zeul Yahve, este împrumutat de la beduinii din deşert.
YAHWE NU ERA DUMNEZEUL EVREILOR
lată ce ne spune despre acest subiect Dl. Caquot: „Partea inferioară a coloanelor sălii hipostil a templului nubian din Soleb este acoperita de ecusoane conţinând nume de popoare din Asia şi Africa învinse de Egipteni Fiecare ecuson este prevăzut cu bustul unui barbat (în basorelief) ale carui mâini sunt legate la spate. Mai multe ecusoane încep prin formula ! t3 s3-s-w” „tările Shabou ale Beduinilor de…” si unul din ele poartă : t3 s3-s-wy-h-w3-w ; w3-w trebuie probabil vocalizat -wo, aşa ca acest ecuson vorbeşte de ,,Beduinii lui Yahwo” Este foarte tentant şa vezi acolo acelaşi nume ca al lui Dumnezeu din Biblie. caci se banuie de mult timp că tetragrama trebuie sa fi avut pronunţia originala Yahwo şi nu Yahwe.
Dar în acest document, y-h w3-w nu este un nume divin. Celelalte ecusoane te fac să crezi ca este un nume de loc, de ţara a celor pe care Eeiptenii îi numeau Shasu (nomazi traind la est de istmul de Suez La fel, egiptologi competenti ca S. Herrmann şl J. Leclant nu ezita sa admita identitatea numelui divin israelit cu numele unui loc situat la est de Egipt. Se poate în adevar ca nnumele Zeului lui Israel sa vina de la numele unui loc, poate cel al unui munte ce s-ae afla exact in regiunea de unde diverse texte biblice au facut sa vina YHWH.
https://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2023/01/4_nag-hammadi_codices.jpg322570adminhttps://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2025/07/logo-transparent.pngadmin2023-01-30 18:17:122023-01-30 18:17:12EVANGHELIILE AU FOST MODIFICATE
Din Egipt ne vin învăţăturile ezoterice, fundamentale, care au influenţat filosofiile tuturor raselor, de mai multe mii de ani. Toate ţările au împrumutat câte ceva de la doctrinele sale: India, Persia, Chaldeea, China, Japonia, Siria, vechea Grecie, Roma şi alte neamuri vechi. Acestea au luat parte la banchetul cunoaşterii, pe care Hierofanţii şi Maeştrii ţării lui ISIS le-au oferit celor pregătiţi să cunoască din culmea ştiinţei mistice şi oculte,dezvăluite de Maeştrii acestui vechi ţinut.
În Egipt se afla loja misticilor. Prin porţile templelor intrau neofiţii şi plecau adepţii, maeştrii şi hierofanţii, în toate colţurile lumii. Printre aceştia a fost şi Hermes Trismegistul, tatăl înţelepciunii oculte, fondatorul astrologiei şi alchimiei. Detaliile vieţii lui s-au pierdut, mai multe ţări disputându-şi locul naşterii sale. Perioada şederii sale în Egipt (care constituie ultima sa reîncarnare pe această planetă) nu ne este cunoscută;aproximativ, este fixată în ultimele zile ale celor mai vechi dinastii egiptene, cu mult timp înaintea apariţiei lui Moise. Autorii competenţi îl consideră, totuşi, contemporan cu Abraham. Unele tradiţii iudaice merg până la a afirma că Abraham chiar a fost beneficiarul unei mari părţi din cunoştintele acumulate de Hermes.
În anii care au urmat dispariţiei sale din planul terestru, tradiţia sugerează că ar fi trăit sute de ani „în carne”.
Egiptenii l-au zeificat numindu-L THOTH. Mai târziu, grecii îl aşează în Panteonul zeităţilor proprii, numindu-l HERMES, zeul înţelepciunii.
Egiptenii i-au cinstit memoria zeci de secole, considerându-l „scriitorul zeilor”, ajungând, în cele din urmă, să-i dea vechiul nume, Hermes Trismegistul, care înseamnă „de 3 ori mare”, „Mai Marele Marilor”, „mai mare decât toţi Marii”. În toate ţările, numele de Hermes Trismegistul era sinonim cu Fântâna Înţelepciunii. Folosirea cuvântului „hermetic” este strict legată de sensul „secret închis”, „nimic nu poate scăpa”. Discipolii au păstrat secretul învăţăturilor, nevoind să dea perle porcilor, preferând să dea laptele copiilor şi carne oamenilor neştiutori. Discipolii au fost „hermetici” de teamă de a nu vedea doctrina secretă transformându-se în doctrină (credinţă) religioasă. Vechiul ocultism din India şi Persia a degenerat, pierzându-se, în mare parte, din cauză că apostolii săi au devenit preoţi. Ei au amestecat teologia cu filosofia, având astfel ca efect pierderea ocultismului în noianul superstiţiilor religioase, al cultelor, al credinţei şi al zeilor. La fel, în Grecia şi Roma, învăţăturile hermetice ale gnosticilor şi ale primilor creştini au degenerat sub domnia lui Constantin, al cărui pumn de fier a amestecat filosofia cu teologia. Aceasta a luat şcolii creştine ce era esenţial credinţei: spiritul său, pe care l-a obligat spiritual să bâjbâie mai multe secole înainte de a regăsi vechiul drum al credinţei. În sfârşit, totul arată observatorilor atenţi că în cel de-al douăzecilea secol biserica luptă pentru a reveni la vechile învăţături oculte. Au fost spirite elevate, de iniţiaţi, care au transmis oral flacăra vie a credinţei adevărate; sunt cunoscute rar cazurile când acestea au fost scrise. Chiar şi aşa (rar), transmiterile s-au voalat, în termeni de alchimie şi astrologie, încât numai cei care cunoşteau cheia puteau înţelege corect.
În primele zile ale Antichităţii existau un anumit număr de doctrine secrete fundamentale ce se transmiteau de către Maestru elevului şi care erau cunoscute sub numele de Kybalion. Sensul exact şi semnificaţia cuvântului s-au pierdut de mai multe secole. Principiile acesteia nu au fost scrise niciodată; era o culegere de maxime, axiome şi precepte, complet neinteligibile pentru profani, dar pe care adepţii le înţelegeau imediat ce erau aplicate.
Arta alchimiei hermetice dă preponderenţă Forţelor Mentale (mai mult decât elementelor materiale), unei transmutaţii, unui fel de vibraţii mentale prin modificarea în vibraţii de altă natură, mai mult decât transformarea unui fel de mental în altul.
Legenda „pietrei filosofale” capabilă să transforme în aur un metal de rând, nu era decât o alegorie a filosofiei hermetice, bine înţeleasa de către adepţii hermetismului veritabil.
Sfătuim pe elevii noştri – cum este recomandat în Kybalion – să studieze învăţătura hermetică cu umila atitudine de adept, deoarece poarta numele de initiat acela care munceste intotdeauna la picioarele lui Hermes Maestrul.
Mai departe, dam un mare numar de axiome, maxime şi percepte ale Kybalionului, insotite de explicatii şi clarificari care ni s-au parut necesare pentru a-l face mai usor accesibil adeptilor moderni, mai ales ca textul original este scris, inadins, cu termeni obscuri.
Maximele originale, axiomele şi perceptele Kybalionului vor fi subliniate în aceasta lucrare dar în mod distinct; în toate cazurile, textul original a fost respectat. Sperăm că numeroşi elevi, cărora le oferim această lucrare, vor scoate din studiul acestor pagini tot atâta profit cât au scos şi cei care i-au precedat pe drumul măiestriei, timp de secole, cât s-a scurs de la apariţia lui Hermes Trismegistul.
Între cuvintele Kybalionului se găsesc acestea: „Sub paşii Maestrului, urechile celor care sunt pregătiţi să înţeleagă doctrina să se deschidă cât mai mari şi când urechile elevului sunt gata să asculte, atunci vin buzele pentru a le umple de înţelepciune.”
Când elevul va fi gata să primească adevărul, atunci va începe studiul acestei lucrări, atunci va lua cunoştinţă de existenţa ei. Aceasta e Legea Principiului Hermetic al Cauzei şi Efectului sub aspectul de Lege a Atracţiei, ea va uni buzele şi urechile, elevul şi lucrarea, AŞA SĂ FIE!
Principiile Adevărului sunt în număr de şapte. Noi le vom numi Legile Universale. Acela care le cunoaşte şi le înţelege posedă cheia magică ce VA deschide toate porţile Templului, chiar înainte de a le atinge.
Cele 7 Legi hermetice pe care se bazează întreaga filosofie hermetică sunt următoarele:
1. Legea Mentalismului.
2. Legea Corespondenţei.
3. Legea Vibraţiei.
4. Legea Polarităţii.
5. Legea Ritmului.
6. Legea Cauzei şi Efectului.
7. Legea Genului (distincţia)
Aceste Legi vor fi discutate şi comentate pe măsură ce vom avansa în lecţiile noastre; în capitolul prezent vom da doar o scurtă explicaţie a lor.
…….
1.LEGEA MENTALISMULUI
„Totul este Spirit; Universul este mental” – KYBALION
Legea implică adevărul că totul este Spirit. Ea explică faptul că totul este realitate substanţială, aflându-se în toate manifestările şi aparenţele exterioare, pe care le cunoaştem sub numele de Univers material. Fenomene ale vieţii, Energie, Materie, într-un cuvânt, tot ce este aparent simţurilor noastre este Spirit, incognoscibil în el Însuşi şi indefinibil; însă acesta poate fi considerat şi gândit ca un Spirit Universal, Infinit. Ea explică chiar faptul că Lumea sau Universul Fenomenal nu-i decât o creaţie mentală a Totului, subiect al legilor lucrurilor create, Universul fiind considerat, în întregul său sau în părţile sale, ca o experienţă în Spiritul Totului, în acest Spirit noi trăind, lucrând şi fiinţând. Această Lege, stabilind natura mentală a Universului, explică foarte uşor toate fenomenele mentale şi psihice, atât de variate, care ocupă un loc important în viaţa oamenilor şi care fără a fi explicate sunt neinteligibile, dispreţuind orice interpretare ştiinţifică.
A înţelege această Mare Lege al Mentalismului, înseamnă a permite individului să înţeleagă cu uşurinţă Legile Universului Mental şi să le aplice, spre a-şi îmbunătăţi starea şi spre a se perfecţiona. Discipolul în hermetică este capabil să aplice inteligent Marile Legi Mentale, în loc să se servească de ele la întâmplare.
Intrând în posesia Cheii Măiestriei Universale, practicantul poate să deschida nenumărate porţi ale Templului Mental şi Psihic al Cunoaşterii, reuşind să pătrundă în el liber şi inteligent. Această Lege explică natura veritabilă a Energiei şi a Puterii, a Materiei, dar mai ales de ce, pentru ce şi cum sunt ele subordonate stăpânirii Spiritului.
Unul dintre Maeştrii hermetici a scris demult: „Acela care înţelege adevărul naturii mentale a Universului este deja bine înaintat pe drumul Măiestriei”. Aceste cuvinte sunt tot atât de adevărate astăzi pe cât erau la timpul la care au fost scrise. Fără cheia Măiestriei (cheia conducătoare, principală, universală) adevărata Măiestrie este imposibil de realizat, iar elevul va bate zadarnic la nenumăratele porţi ale Templului.
2. LEGEA CORESPONDENŢEI
„Ceea ce este Sus este ca şi ceea ce este Jos; Ceea ce este Jos este ca şi ceea ce este Sus” – KYBALION
Această Lege implică adevărul că există întotdeauna un raport constant între legile şi fenomenele diferitelor planuri ale fiinţei şi ale vieţii. Vechea axiomă hermetică este în aceşti termeni: „Ceea ce este sus este ca şi ceea ce este jos; ceea ce este jos este ca şi ceea ce este sus”.
Înţelegerea acestei Legi conferă mijloace destule în a rezolva paradoxuri obscure şi destule secrete ale naturii.
Există planuri ale vieţii pe care noi le ignorăm complet, dar când aplicăm Legea Corespondenţei devenim capabili să înţelegem mai departe că nu este posibil să facem altfel. Ele se manifestă şi se aplică peste tot în Univers, pe diferitele planuri ale acestuia: material, mental şi spiritual, acest fapt fiind considerat o Lege Universală. Vechii hermetişti îl considerau ca fiind unul dintre instrumentele mentale cele mai importante, cu ajutorul căruia omul este capabil să răstoarne obstacolele care i se ridică în faţă, în faţa necunoscutului. Acestuia i-a fost posibil a înlătura voalul lui ISIS, la punctul la care a întrezărit, într-o lumină, o parte a zeiţei. La fel cum cunoaştem principiile geometriei, şi această cunoaştere permite astronomului aşezat în faţa observatorului său să măsoare distanţele dintre aştri, urmărind mişcările lor; la fel, cunoaşterea Legii Corespondenţei permite omului să deducă inteligent, din necunoscut, cunoscutul. Studiind Monada, el înţelege Arhanghelul.
3. LEGEA VIBRAŢIEI
„Nimic nu stă, totul se mişcă, totul vibrează” – KYBALION
Aceasta Lege implică adevărul că totul se află în mişcare, totul vibrează, neexistând nimic în stare de repaos; fapte pe care ştiinţa modernă le acceptă şi pe care orice nouă descoperire ştiinţifică tinde să le verifice.
Sunt mii de ani de când învăţaţii vechiului Egipt au enunţat această Lege Universală. El explică diferentele existenţe între diferitele forme ale materiei, ale energiei, ale sufletului şi chiar ale spiritului ca fiind consecinţele unor proporţii inegale ale vibraţiei. Pornind de la acel „TOT” care este Spiritul Pur şi până la formele cele mai grosolane ale materiei, totul vibrează; cu cât este mai intensă vibraţia, cu atât este mai înaltă poziţia pe scara evoluţiei. Vibraţia este atât de intensă şi atât de infinit de rapidă încât, practic, Spiritul Pur este în repaos, la fel ca o roată care se învârteşte atât de repede încât pare că stă pe loc. În cealaltă extremitate a scării se află formele grosolane ale materiei, ale căror vibraţii sunt atât de lente încât parcă nici nu ar exista – la fel ca şi sunetele de joasă frecvenţă pe care urechea omeneasca nu le poate percepe; între aceşti doi poli sunt milioane şi milioane de grade ale vibraţiei; de la corpuscul la undă, de la atom la moleculă, până la lumi şi universuri, totul vibrează.
Aceasta este la fel pentru energie şi pentru forţă, care nu sunt decât grade diferite ale vibraţiei. Aceasta corespunde şi în planul mental, căruia vibraţiile îi guvernează starea, cât şiplanului spiritual.
Discipolul hermetist care înţelege bine această Lege şi formele sale corespunzătoare este capabil să-şi controleze propriile vibraţii mentale şi, de asemenea, pe ale altora.
Maeştrii folosesc în mod egal această lege, în diferite maniere, pentru a învinge forţele naturii.
„Cel care înţelege Legea VIBRAŢIEI a câştigat sceptrul puterii”, a spus un vechi ocultist.
4. LEGEA POLARITĂŢII
„Totul este dublu; orice lucru are doi poli; totul are două extreme; asemănătorul şi neasemănătorul au aceeaşi semnificaţie; polii opuşi au o natură identică, însă de grade diferite; extremele se ating; toate adevărurile nu sunt decât semiadevăruri; toate paradoxurile pot fi conciliate” – KYBALION
Această Lege implică adevărul că Totul este dublu, totul are doi poli, totul are două extreme. Aceste fraze sunt vechi axiome hermetice. Ele explică vechile paradoxuri care au creat atâta perplexitate oamenilor şi se exprimă după cum urmează: teza şi antiteza au o natură identică, însă de grade diferite; contrariile sunt asemănătoare şi nu diferă decât prin gradul lor, polii opuşi putându-se concilia; extremele se ating; totul este şi nu este în acelaşi timp; toate adevărurile nu sunt decât semiadevăruri; orice adevăr este pe jumătate fals; acelaşi lucru are două faţete, etc.
Legea Polarităţii explică faptul că în orice lucru sunt doi poli, două aspecte diferite, opuse, şi că în realitate contrariile nu sunt decât extreme ale acestui obiect, între care sunt intercalate grade diferite, de exemplu căldura şi frigul, deşi sunt opuse, în realitate unde se termină căldura şi unde începe frigul? Nu există un frig şi nici o căldură, absolute. Cei doi termeni, cald şi frig, indică numai gradele diferite ale aceluiaşi lucru; acest lucru care se manifestă cu frig şi cald este numai o variantă a vibraţiei. Astfel, cald şi frig nu sunt decât doi poli a ceea ce numim căldură, iar fenomenele care îl însoţesc sunt manifestările Legii Polarităţii. Acelaşi fenomen este adevărat în cazul luminii şi întunericului, care sunt unul şi acelaşi lucru, deosebirea constând într-o diferenţă de grade a celor doi poli ai fenomenelor; când ne părăseşte noaptea şi când începe ziua?
Ce diferenţă este între mare şi mic; între tăios şi tocit; între calm şi neliniştit; între sus şi jos; între pozitiv şi negativ? Legea Polarităţii explică aceste paradoxuri şi nici unul nu-l poate înlocui pe celălalt. În planul mental, tot acest principiu lucrează.
Să luăm însă un exemplu extrem de radical: al urii şi dragostei, două stări mentale în aparenţă total diferite. Sunt, însă, grade diferite în ură şi dragoste; de asemenea, sunt sentimente intermediare, pentru care noi folosim cuvintele simpatic şi antipatic, care ajung să se confunde atât de mult, încât uneori este o dificultate a şti dacă vreunul vă este simpatic sau antipatic, dacă vă simţiţi atras de el sau vă este indiferent. Aceste sentimente opuse nu sunt decât grade diferite ale unui sentiment unic, aşa cum îl veţi putea gândi şi înţelege dacă veţi medita o clipă la aceasta. Mai mult decât atât, şi hermetiştii îi acordă o importanţă deosebită; este posibil de schimbat vibraţiile urii în vibraţiile dragostei, atât în propriul tău spirit cât şi în spiritul altora. Mulţi dintre cei care citesc aceste rânduri au avut experienţe personale de tranziţie rapidă, involuntară, între dragoste şi ură, sau invers, în propria persoană şi a altora. De-abia acum veţi înţelege că este imposibil să realizaţi acest lucru cu ajutorul voinţei, folosind formulele hermetice. Binele şi răul nu sunt decât doi poli diferiţi ai aceluiaşi lucru; hermetismul cunoaşte arta de a transforma răul în bine prin aplicarea Principiului Polarităţii. În totalitate, arta polarizării este o fază a alchimiei mentale, cunoscută şi aplicată de Maeştrii vechi şi moderni ai hermetismului.
Înţelegerea acestei Legi permite modificarea polarităţii proprii, tot atât de bine ca şi pe a altora; pentru a deveni un maestru al acestei arte trebuie să-ţi consacri timpul studiului necesar.
5. LEGEA RITMULUI
„Totul se scurge înăuntru sau în afară; orice lucru are durata sa; totul evoluează, apoi degenerează; balansul pendulei se manifestă în totul; măsura oscilaţiei sale la dreapta este asemănătoare cu măsura oscilaţiei la stânga; ritmul este constant” – KYBALION
Această Lege implică adevărul că în orice lucru se manifestă o mişcare înainte şi înapoi, o mişcare asemănătoare unei pendule, ceva asemănător unei maree, unei mări înalte şi unei mări scăzute. Această mişcare de plecare şi venire se produce între doi poli a căror Lege a polarităţii ni s-a demonstrat că există.
Este întotdeauna o acţiune şi o reacţiune, un progres şi un recul, un maxim şi un minim. Tot aşa este pentru toate elementele Universului: sori, lumi, oameni, animale, spirit, energie, materie.
Această lege se manifestă în creaţia şi distrugerea lumilor, în progresul şi decadenţa naţiunilor, în viaţa oricărui lucru şi, în sfârşit, în starea mentală a omului; pentru acest din urmă lucru, hermetiştii apreciază importanţa înţelegerii acestei Legi.
Hermetiştii au înţeles-o bine şi au găsit că aplicarea acesteia este universală. Ei au descoperit anumite mijloace pentru a anihila prin ele chiar efectele, prin folosirea de formule adecvate.
Ei implică legea mentală a neutralităţii. Ei nu pot anula Legea Ritmului, nici să-i opreasca cursul; dar au învăţat să-i oprească, mai bine zis să-i evite, efectele asupra lor înşişi, într-un anumit grad, care depinde de nivelul de măiestrie atins. Ei au învăţat s-o utilizeze, în loc de a fi utilizaţi de ea; în acest lucru şi în metoda de asimilare constă arta hermetiştilor.
Maestrul în hermetică se polarizează el însuşi la punctul unde vrea să rămână, apoi neutralizează balansul ritmic al pendulei, care tinde să-l transporte către celălalt pol. Toţi cei care şi-au însuşit un anumit grad de măiestrie personală lucrează astfel, într-o oarecare măsură, mai mult sau mai puţin inconştient. Maestrul, din contra, o face conştient, prin folosirea voinţei sale. Astfel, el ajunge să atingă un grad de echilibru şi de fermitate mentală, aproape de necrezut, din partea undelor care sunt târâte înainte şiînapoi, ca o pendulă.
Această Lege, ca şi cea a polarităţii, precum şi metodele pentru a le contracara (a le neutraliza) au fost studiate în amănunt de hermetişti, iar folosirea lor constituie o parte importantă a alchimiei mentale.
6. LEGEA CAUZEI SI EFECTULUI
„Orice cauză are efectul său; orice efect are cauza sa, totul se întâmplă conform Legii. Hazardul este un nume dat unei legi necunoscute. Sunt numeroase planuri ale cauzalităţii, însă nimic nu scapă Legii” – KYBALION
Acest principiu implică faptul că există o cauză pentru orice efect produs şi un efect pentru orice cauză. El explică că totul se întâmplă conform unei legi, că niciodata nimic nu se întâmplă accidental, neprevăzut, că hazardul nu există şi că, deoarece există planuri diferite de cauză şi efect, planul superior domină totdeauna planul inferior.
Nimic nu poate scăpa în întregime legii.
Hermetiştii cunosc până la un anumit punct arta şi metodele de a se ridica deasupra planului obişnuit al cauzei şi efectului. Ridicându-se mental la un plan superior, ei devin cauză, în loc de a fi efect. Mulţimile se lasă docil duse, ele ascultă de tot ce le înconjoară, de voinţa şi dorinţa celor mai puternici, de ereditate, sugestie, de toate cauzele exterioare care le dirijează ca pe simpli pioni ai vieţii.
Maeştrii, din contra, se ridică în planul superior, dominând sentimentele şi caracterul lor, calităţile şi puterile, tot aşa de bine ca pe tot ce-i înconjoară. Ei devin stăpâni, în loc de a fi jucaţi şi dirijaţi de voinţa altora, precum şi de influenţele exterioare. Ei se servesc de Lege, în loc de a fi instrumente. Maeştrii ascultă de cauzalitatea principiului superior, însă ei comandă planul lor. În această afirmaţie există o bogăţie de cunoştinţe hermetice. LE ÎNŢELEGE CINE VA PUTEA.
7. LEGEA GENULUI
„Este un gen în toate lucrurile; TOTUL are principiile sale: masculin şi feminin; genul se manifestă în toate planurile” – KYBALION
Această Lege implică adevărul că genul există peste tot. Principiile masculin şi feminin sunt în acţiune constantă. Acesta e adevărul nu numai în plan fizic, ci şi în planurile mental şi spiritual.
În Planul Fizic, Legea Genului se manifestă sub forma sexului, în plan superior el ia forme mai elevate, însă este mereu acelaşi.
Nici o creaţie fizică, mentală sau spirituală nu este posibilă fără el. Înţelegerea legilor sale va arunca lumină asupra multor obiecte care în mod constant au uimit spiritul oamenilor.
Legea Genului a lucrat întotdeauna pentru a crea şi regnuri. Orice lucru, orice individ conţine cele două elemente, masculin şi feminin, sau chiar Marele Principiu.
Orice element masculin are elementul său feminin, şi invers.
Dacă vreţi să înţelegeţi filosofia Creaţiei, a Regenerării Mentale şi Spirituale, trebuie să studiaţi şi să înţelegeţi această Lege hermetică. Ea ascunde soluţia unui mare număr de mistere ale vieţii.
Ţinem să vă avertizăm că nu este nici o înrudire cu numeroasele teorii fundamentale, periculoase şi degradante, cu învăţăturile care sunt răspândite sub titluri fanteziste şi care nu sunt decât o prostituare a Marelui Principiu natural al genului. Astfel de rămăşiţe ale vechilor forme infamante ale cultului Phalusului tind să distrugă inteligenţa, corpul şi spiritul; filosofia hermetică s-a ridicat întotdeauna cu indignare împotriva învăţăturilor degradante care conduc la destrăbălare, pasiuni necumpătate şi pervertirea principiilor naturii. Dacă pe acestea le căutaţi părăsiţi imediat acest studiu. Hermetistul nu are nimic care poate să vă fie util în acest scop. Pentru aceia care sunt puri (curaţi sufleteşte), totul este pur; pentru cei care sunt murdari, totul este murdar.
Totul este Spirit; Universul este mental
Ceea ce este Sus este ca şi ceea ce este Jos; Ceea ce este Jos este ca şi ceea ce este Sus.
Nimic nu stă, totul se mişcă, totul vibrează.
Totul este dublu; orice lucru are doi poli; totul are două extreme; asemănătorul şi neasemănătorul au aceeaşi semnificaţie;polii opuşi au o natură identică, însă de grade diferite; extremele se ating; toate adevărurile nu sunt decât semiadevăruri; toate paradoxurile pot fi conciliate.
Totul se scurge înăuntru sau în afară; orice lucru aredurata sa; totul evoluează, apoi degenerează; balansul pendulei se manifestă în totul; măsura oscilaţiei sale la dreapta este asemănătoare cu măsura oscilaţiei la stânga; ritmul este constant.
Orice cauză are efectul său; orice efect are cauza sa, totul se întâmplă conform Legii. Hazardul este un nume dat unei legi necunoscute. Sunt numeroase planuri ale cauzalităţii, însă nimic nu scapă Legii.
Este un gen în toate lucrurile; TOTUL are principiile sale: masculin şi feminin; genul se manifestă în toate planurile.
Este un sistem de Evolutie Spirituala prin intermediul careia se poate accesa Sursa, Dumnezeu UNUL. Simbolurile Reiki sunt chei de activare a diferitelor planuri vibrationale si sunt cai de acces si reconectare cu Energia Universala. Exista mai multe sisteme energetice, fiecare conectand operatorul la aceeasi UNICA Sursa, prin metode diferite.
Reiki Usui Shiki Ryoho
Fondatorul sistemului Reiki Usui Shiki Ryoho este Mikao Usui.
Mikao Usui s-a născut la data de 18 august 1865 în satul Taniai (numit acum Miyama cho) în regiunea Yamagata aparținând Prefecturii Gifu în Japonia. Primul său nume a fost Mikao, iar alte nume sub care a fost cunoscut sunt Gyoho sau Kyoho. Strămoșul său este Toshitane Chiba, un vestit samurai războinic din anul 1500. În 1551,Toshitane Chiba cucerește localitatea Usui și, ulterior, toți membrii de familie dobândesc acest nume.
Numele tatălui lui Usui era Uzaemon, iar mama sa se trăgea din familia Kawai. În Miyamo cho, numele său este inscripționat pe o mare poartă torii, pe un altar Amataka, o localitate învecinată cu locul unde s-a născut,loc unde Usui a fost o singură dată. Frații lui Usui au donat piatra cu inscripția, în aprilie 1923. Frații lui Mikao Usui, Sanya și Kuniji, au devenit unul medic iar celalalt polițist. A avut, de asemenea, o soră, Tsuru.
Usui a fost căsătorit cu Sadako Suzuki, cu care a avut un băiat și o fată, Fuji respectiv Toshiko. Fuji (1908 – 1946) a predat la Universitatea din Tokyo dar, fiica sa Toshiko a avut o viață scurtă, murind la vârsta de 22 de ani, în anul 1935. Cenușa întregii familii se află la Templul Saihoji din Tokyo. Din puținele lucruri care se cunosc, în special privind copilăria lui Usui, se știe că acesta a fost instruit într-un templu budist, unde s-a dovedit a fi un elev sârguincios și care a muncit din greu. Ca adult a călătorit în multe țări din Europa și China desăvârșindu-și studiile. A studiat foarte mult medicină, religie buddistă, creștină, psihologie și Taoism.
Mikao Usui a fost cel care a căutat originile metodelor de vindecare pe care le aplicau Iisus și Buddha, regăsindu-le în rămășițele cultului antic a lui Shiva, în învățăturile esoterice din India. Pe când era rector al Universității Doshisha, din Kyoto,dar și preot creștin, Mikao Usui fiind rugat de studenții săi să le arate metodele prin care vindeca Iisus, a demarat o cercetare ce a durat zece ani pentru a descoperi și învăța aceste tehnici.
Când autoritățile din Japonia i-au spus că despre aceste vindecări nu se vorbește prea mult și cu atât mai puțin sunt cunoscute, Usui a căutat informația în budism. Sunt asemănări izbitoare între viața lui Buddha în India (Gautama Sigghartha, 620 – 543 î.Hr.) și viața lui Iisus. Călugării budiști i-au spus că vechea tehnică de vindecare spirituală s-a pierdut și că singura cale de a te apropia de ea era abordarea învățăturii budiste, Calea Iluminării. Negăsind răspunsurile dorite, Mikao Usui a călătorit în Statele Unite, unde a locuit timp de șapte ani. Când nu a obținut alte raspunsuri din partea creștinilor de acolo, a intrat la Chicago Divinity School, din Chicago. Se spune că și-a susținut doctoratul acolo, studiind istoria comparată a religiilor și a filozofiilor.
A mai învățat acolo și sanscrita, veche limbă cultă din India și Tibet. Dar Usui tot nu a găsit răspunsul pe care îl căuta, referitor la tehnica de vindecare. Nu mai există alte informații referitoare la Mikao Usui în calitate de creștin sau preot, ci numai ca budist care, după ce s-a întors în Japonia, s-a stabilit într-o mânăstire zen.Aici a descoperit texte care descriau tehnica de vindecare, și pe care le poate citi acum în sanscrită, în original.
Materialele nu includeau, totuși, informații despre cum să activezi energia ca să o folosești. Ascunderea acestor informații în Sutreera intenționată, pentru a le ține departe de cei care nu erau pregatiți să cunoască și să folosească niște materiale atât de puternice. Hawayo Takata descrie astfel această stare de lucruri: ” A început să studieze sanscrita, iar,când, după eforturi susținute, a reușit să o stăpânească, a descoperit formula. Simplu ca bună ziua. Nimic dificil, totul era foarte simplu. Cum doi și cu doi fac patru… Și și-a spus: „Ei bine, am găsit. Acum trebuie să interpretez toate astea, pentru că au fost scrise cu 2500 de ani în urmă. Trebuie să testez totul”. Testul a constat dintr-o perioadă de douăzeci și una de zile de meditație, post și rugăciune pe Muntele Koriyama, în Japonia. După ce a ales locul de meditație, și-a așezat în față douazeci și una de pietre ca să marcheze timpul aruncând una pe zi. În ultima zi a incercării sale, în întunericul de dinaintea zorilor, Usui a văzut o sferă de lumină venind către el.
Primul impuls a fost să fugă, apoi s-a gândit mai bine. A decis să accepte orice ar urma ca răspuns la meditația facută, chiar dacă răspunsul ar insemna moartea lui. Lumina l-a izbit în al treilea ochi și a rămas inconștient o vreme. Pe urmă a văzut „milioane și milioane de sfere multicolore”, apoi simbolul Reiki, ca și cum ar fi fost proiectat pe un ecran. Și a văzut toate simbolurile Reiki, a primit informații despre modul în care fiecare este utilizat pentru activarea energiei vindecătoare. Era primul acordaj Reiki, redescoperirea unei tehnici străvechi. Mikao Usui a plecat de pe Muntele Koriyama știind să vindece asa cum o făcuseră Buddha și Iisus. Coborând pe coasta muntelui a trăit ceea ce cunoaștem azi ca fiind cele patru miracole. Mai întâi, și-a scrântit degetul de la picior și, în mod instinctiv, și-a pus palmele pe el. Mâinile lui au devenit fierbinți și degetul s-a vindecat. Pe urmă a ajuns la un han pentru pelerini, aflat la poalele muntelui. A cerut un meniu complet, un lucru nu tocmai înțelept după douazeci și una de zile de post, dar a mâncat fără să aibă probleme. Apoi, pe femeia care servea la mese o dureau dinții, iar când și-a pus palmele pe fața ei i-a alungat durerea. Când s-a întors la mânăstire și i s-a spus că starețul zăcea la pat din cauza unei crize de artrită l-a vindecat și pe călugăr.
Usui a botezat Reiki energia vindecătoare, ceea ce înseamnă energia universală a vieții, apoi a plecat să aplice ceea ce știa în suburbiile orașului Kyoto. Mai mulți ani a trăit tratându-i pe săracii din mahala. După cultura și etica vremii, oamenii cu diformități, cu membre lipsă sau cu alte boli evidente erau suportați de comunitate ca cerșetori. După ce vindeca o astfel de persoană, el o ruga să înceapă o viață nouă, dar a descoperit că se întorceau mereu la el. Văzând că oamenii pe care-i considera vindecați în loc să înceapă o viață nouă, muncind cinstit, cerșeau în continuare, s-a descurajat și a părăsit mahalalele. Ba chiar și cei vindecați erau supărați deoarece, odată vindecați și cu semnele bolilor dispărute, nu mai puteau să cerșească și trebuiau să muncească. Experința avută de Usui în mahalale este utilizată ca justificare pentru prețurile mari cerute azi pentru cursurile Reiki, pe ideea că oamenii nu apreciază lucrurile pentru care nu plătesc. Dar eșecul lui Usui se datora, poate, faptului că el vindeca numai trupurile, nu și mintea și spiritul. Docrina budistă ignoră vindecarea trupului, afirmând că numai vindecarea spirituală duce pe calea iluminării. Mikao Usui a început un lung pelerinaj, ducând cu el Reiki prin toată Japonia, ținând cursuri. În acest fel l-a întâlnit pe Chujiro Hayashi, ofițer de marină în retragere. Hayashi a devenit maestru Reiki în 1925, la patruzeci și șapte de ani, devenind succesorul lui Mikao Usui. Dupa moartea acestuia Chujiro Hayashi a pregătit un număr de practicanți, atât bărbați cât și femei, inclusiv șaisprezece maeștrii. Și-a deschis o clinica în Tokio, unde terapeuții lucrau în grup pe pacienți, aceștia și locuind în clinică pe parcursul acelei perioade de terapie. Terapeuții Reki se deplasau și acasă la cei care nu puteau veni la clinica. În clinica Shina No Machi, a lui Chujiro Hayashi, a ajuns Hawayo Takata în 1935.
Avantajele Reiki
Este un sistem simplu, bazat pe utilizarea anumitor simboluri – chei de activare pentru conectarea cu Sursa – D-zeu UNUL. Procedeele conectarii la Sursa sunt relativ simple si usor de aplicat, iar efectele nu se lasa intarziate. Va puteti vindeca sufletul, mintea si corpul cu ajutorul acestui sistem energetic inventat de Mikao Usui si denumit Usui Shiki Reiki Ryoho. Sistemul Reiki s-a dezvoltat si diversificat in timp, ajungand in prezent sa determine aparitia si a altor sisteme Reiki, cum ar fi Karuna Ki Reiki, Shamballa Reiki, etc…
Initierea
Initierea Reiki este un ritual prin care practicantul este racordat la Sursa, D-zeu UNUL. Este un ritual energetic si consta in principal din implementarea simbolurilor Reiki in chakrele initiatului si la baza coloanei, curatarea aurei si a chakrelor si reconectarea cu Sursa. De asemeni, inainte de initiere, Maestrul trebuie sa ceara acordul divin pentru initiere.
Criza de vindecare
Este posibil ca, dupa initiere, sa apara asa numita „Criza de Vindecare”. In fapt, in cele mai multe cazuri ar trebui sa apara criza de vindecare, daca initierea a fost facuta cu Acord Divin si daca Maestrul a reusit sa implementeze cu succes initierea.De notat totusi ca, in cazul in care viitorul initiat are deja un nivel vibratoriu ridicat, inainte de initiere si are o buna conexie personala anterioara initierii, cu Sursa, criza de vindecara nu va aparea sau va avea efecte minore, in comparatie cu alte situatii. In orice caz, o initiere sau o reinitere in Trup este de dorit pentru marirea fluxului energetic al persoanei si pentru acces la informatia energetica a Akashei Universale. ATENTIE! Dorim sa precizam urmatorul aspect : daca nivelul vibratoriu si cerul de intrupare al Maestrului este inferior celui al viitorului initiat in Trup, initierea nu va produce efecte energetice si /sau de natura spirituala, deoarece un spirit mai putin experimentat si / sau mai putin „vechi” nu are pur si simplu forta necesara pentru a crea un impact energetic semnificativ asupra unui spirit cu varsta astrala mare. Nu este permis si nu este nici posibil. In consecinta, va sfatuim sa va alegeti cu atentie Maestrii, mai ales in situatia in care simtiti /stiti ca sunteti spirite batrane. Atentie, nu puteti utiliza simbolurile Reiki fara o initiere efectuata de catre un Reiki Master – Teacher, pentru ca nu sunteti acordati cu energia Reiki. Exista si exceptii, foarte rar intalnite, dar aceste exceptii sunt in fapt Spirite cu varsta astala foarte mare, care au primit intr-o forma sau alta aceste acordaje, in alte vieti sau in Spirit. In orice caz, Calea Reconectarii Divine necesita o reactivare a initierilor din Spirit, dupa reincarnare, astfel incat, chiar daca faceti parte din categoria initiatilor in Spirit, pentru a functiona la capacitate maxima, este necesara de cele mai multe ori, reinitierea in Trup. Sistemul Usui Shiki Reiki Ryoho este constituit pe 4 nivele / grade, astfel: Gradul I Practicant Gradul II Practicant Gradul III Practicant Gradul IV Master Teacher
Simboluri Usui Shiki Reiki Ryoho
Karuna Ki Reiki
Karuna Ki este un sistem Reiki care utilizeaza Energia Compasiunii (karuna=compasiune) prin diverse tehnici, meditaţii şi simboluri. Sistemul are radacini comune cu Sai Baba Reiki, Tera Mai Reiki, Karuna Reiki, foloseşte aceleaşi simboluri, dar sub o alta forma.
Spre deosebire de Karuna Reiki nu este o marca inregistrata, a ramas un sistem deschis.
Se urmareşte identificarea cu Compasiunea, vibraţia acestei stari psihice fiind benefica atat pentru sanatatea fiecaruia, cat şi pentru atingerea pe cele mai bune cai a scopurilor propuse. Este şi motivul pentru care sistemul ofera o legatura deosebita cu zeiţa Qwan Yin, zeiţa milosteniei, a compasiunii. Se poate spune ca la baza tuturor sistemelor Karuna se afla Kathleen Ann Milner.
Kathleen Ann Milner: iniţiata in Reiki I şi II din anul 1983, a devenit maestra Reiki Usui in 1989. Pe parcursul unei meditaţii, o fiinţa spirituala superioara, iniţial considerata a fi Sai Baba, a iniţiat-o pe ea şi pe Marcy Miller in simbolul Zonar. Ulterior, in mai 1991, aceeaşi fiinţa superioara i-a transmis simbolul Harth şi modalitatea de a face iniţierile, ca şi sugestia de a numi Tera Mai Reiki noul sistem.
Conform ghidului lui Kathleen, Reiki este numai una dintre razele vindecatoare, aceea a Pamantului, şi i-a prezentat celelalte raze, a Apei (Sophi-El), a Focului (Sakara) şi a Aerului (Angeliclight)
Vincent P. Amador a dezvoltat tehnici de utilizare a energiei Karuna şi a simbolurilor Karuna, ca şi tehnici de meditaţie, pe care le-a grupat in sistemul Karuna Ki, sistemul sau fiind o „cale a compasiunii”, nu „acţiunea compasiunii”, aşa cum se defineşte Karuna Reiki, sistemul lui William Lee Rand (http://www.reiki.org).
Maestrul Amador pune accentul şi in acest sistem, ca şi in predarea şi utilizarea Reiki Usui, pe simplitate şi intuiţie.
Practica cu energia Karuna Ki Reiki măreste gradul nostru de constientizare şi ne conecteaza cu cele mai pure entitati spirituale: lisus Christos, Sfanta Fecioara Maria, Guanyin, Sfanta Germaine şi alti Maestri Evoluati, Ingeri si Arhangheli,etc.
Multi dintre noi ne vom afla pe not insine mai receptivi la indnumarea spirituala a anumitor energii care sunt in legatura cu sistemul propriu de valori. Karuna ki ne poate invata sa fim mai receptivi la Unitate prin marirea capacitatilor noastre de a primi indrumarea spirituală si prin a ne prezenta altor Mari Maestri Spirituali, necunoscuti nouă pana acum in aceasta viata.
Karnuna Ki Reiki este constituit pe 4 nivele / grade, astfel: Gradul I Practicant Gradul II Practicant Gradul I Maestru Gradul II Maestru
Simboluri Karuna Reiki
Shamballa MDH
Un mare preot de la Templul Vindecării din străvechea Atlantidă a creat un sistem de tratament. El este cunoscut drept Maestrul Germaine şi a părăsit templele centrale din Atlantida spre a călători în munţi şi a-şi crea propriul trib sau clan acela al atlanţilor numiţi Inspiratorii. Aceştia s-au desprins de locuitorii majoritari ai Atlantidei, dorind să descopere o tehnică şi o cale de a egaliza dezvoltarea spirituală a tuturor atlanţilor, pentru a aboli diferenţele rasiale care se stabileau în funcţie de evoluţia fizică şi spirituală a rasei atlante. Mulţi atlanţi, consideraţi înapoiaţi din punct de vedere fizic şi spiritual, erau folosiţi
ca sclavi de către preoţi, preotese şi familiile regale ale Insulei Atlantida. In acea încarnare, Germaine a dat un număr de simboluri ce pot fi proiectate direct în sistemul energetic al indivizilor, determinând creşterea vibraţiei lor până la un nivel suficient de înalt ca să depăşească prezentul handicap spiritual şi să fie egali printre atlanţi.
A dat în total 22 de simboluri, 22 fiind număr de Maestru, iar când Atlantida a fost distrusă, Germaine a plecat, împreună cu ucenicii săi, în Tibet. Aici, ei au încercat să continue practica elevării conştiinţei spirituale. Pentru a vedea cum funcţionează această practică, ei au dat trei simboluri unui număr de indivizi aflaţi în imediata apropiere a tărâmului atlant. Mulţi au folosit aceste simboluri şi au ajuns la evoluţia spirituală.
Cu toate acestea, alţii au folosit această putere în scopuri întunecate, pervertind şi distorsionând simbolurile, transformându-le şi schimbându-le. Germaine şi Inspiratorii au hotărât în acea vreme să nu mai încredinţeze nimănui toate cele 22 de simboluri şi să păstreze astfel puterea deplină pe care credeau că acei indivizi ar corupe-o, odată lăsată liberă.
Călătorind prin India, Inspiratorii au dezvăluit câteva simboluri, care şi-au găsit drum spre scrierile sacre sanscrite. Este posibil ca aici să le fi găsit dr Usui, unele dintre ele extrase direct din Documentele Akashice şi date omenirii de Germaine, altele însă inventate, create şi lucrând cu un tip diferit de energie.
Singura relatare despre dr. Usui a fost înregistrată de doamna Takata, un maestru reiki instruit de dr. Hayashi, care la rândul lui a fost iniţiat de Usui, cu care a şi a lucrat. Mikao Usui a fost evident un geniu, un mare filosof şi învăţat, profesor principal la Universitatea Dosisha din Kyoto, Japonia. Se mai spune în relatarea respectivă că ar fi fost preot creştin şi că ar fi urmat cursuri universitare în SUA, dar nu există dovezi în sprijinul acestei afirmaţii. Este mult mai probabil ca el să fi fost călugăr budist, iar ucenicii lui să fi furnizat informaţiile de mai sus pentru ca învăţăturile Reiki să fie astfel mai accesibile occidentalilor.
DE CE 352 DE SIMBOLURI?
Vindecarea Multidimensională Shambala, aşa cum a fost redată omenirii de Maestrul Germaine, a fost extinsă până la a include toate cele 352 de simboluri ale sistemului iniţial. Atlanţii erau pregătiţi pentru numai 22, noi suntem azi gata pentru întregul sistem. De ce 352 de simboluri? Acesta este un alt număr de maestru, există câte un simbol pentru fiecare din cele 352 de grade de iniţiere care trebuie parcurse în drumul nostru înapoi spre Sursă.
Cele 352 de simboluri Shambala n-au fost dezvăluite până acum întrucât conştiinţa de grup a omenirii nu se afla la nivelul corespunzător pentru revelarea lor. Cele 352 de simboluri nu se află într-un manual care trebuie memorat, ci introduse direct în câmpurile Merkaba activate. Prezenţa lui EU SUNT într-un om lucrează cu prezenţa lui EU SUNT în cel ce e canalul spre Shambala când are loc introducerea simbolurilor, în timpul unei iniţieri la care asistă mai mulţi Maeştri şi Fiinţe Cereşti. Apoi, când se face vindecare Shambala, există un ritual pre tratament, în cursul căruia printre altele, se cere ajutor diferiţilor Maeştri Ascensionişti şi Fiinţelor Cereşti cu care se lucrează.
Atunci, când pentru vindecare e nevoie de un anumit simbol, simbolul îi apare celui ce lucrează. Mă purific folosind Flacăra Argintiu Violetă, aduc energia aurie/argintie/violetă Mahatma de la sursă pe canalul mare, drept în jos spre centrul Mamei Pământ. Apoi îmi chem vindecătorii Shambala, prezenţa EU SUNT, pe Maestrul Germaine şi pe alţi Maeştri Shambala, alte Fiinţe Ascensionate şi Îngereşti care doresc să participe (de exemplu pe dr Usui, Sai Baba, Sananda, Djwhal Khul, Vywamus, Kuthumi, Kuan Yin, Fecioara Maria).
Spun: „Tată Ceresc/Maică Cerească, sunt una cu tine, sunt un instrumenţ al Voii Tale”. Apoi spun: „Activez Shambala”. După ce am chemat energia cu Cho Ku Rei, cer să vină simbolurile relevante pentru persoana aceea în acel moment.
Câteodată am o imagine sau o idee despre simbolurile pe care trebuie să le folosesc, caz în care le vizualizez sau rostesc numele acelor simboluri care-mi vin în minte la momentul potrivit. Realizez că sunt un instrument pentru energia iubirii tămăduitoare a Sursei, care vine prin fiinţele cu care lucrez şi prin mine, şi devin un canal cât de curat pot, ca să pot culege toate instrucţiunile şi viziunile pe care „echipa” mea de vindecători doreşte să mi le dea.
Câteodată, am o idee despre o parte dintre simboluri care ar putea fi folositoare în situaţia dată, căci m-am familiarizat cu anumite simboluri şi folosirea lor, dar stau întotdeauna racordat la ajutoarele mele îngereşti, cele din rândul Maeştrilor Ascensionaţi şi Avatarurilor, ascultându-le. Simbolurile ar putea fi văzute drept chei care deschid anumite pachete de energii, sau ca energie condensata a întregului, un fel de energie preambalată, condensată din cea originală, care va rămâne mai mult în câmpul energetic al persoanei pe care se lucrează, fără a mai fi nevoie de intenţie constantă din partea terapeutului pentru a menţine energia aici.
Sistemul Shamballa Reiki este constituit din patru nivele / 4 grade :
Gradul I Practicant
Gradul II Practicant
Gradul III Maestru
Gradul IV Maestru Instructor
Simbolurile Shamballa MDH Reiki
Suplimentar fata de simbolurile primite si in alte sisteme Reiki (Usui, Karuna Ki), prin sistemul Shamballa MDH sau Shamballa Reiki se implementeaza urmatoarele simboluri:
Mă gândeam azi la conceptul acesta de Lumina – întuneric, bine – rău, dualitatea de care știm cu toții și la cum s-a ajuns în etapa asta cu pasivitatea, iubirea, compasiunea, etc.
Am vrut să mă gândesc la toate acestea dpdv psihologic. Și uite ce am constatat:
Logic, gândind cu mentalul inferior, aceasta pare a fi calea corecta. Adică, am văzut cu toții oameni răi, brutali, agresivi, și cu toții am fost de acord la acel moment că acei oameni sunt RĂI, involuați dpdv spiritual, pentru că nu-i așa, nu este nimic sfânt, BUN, sau înălțător în a chinui un suflet. Până aici raționamentul este CORECT. Dar ce s-a întâmplat din acest punct a făcut posibil curentul general de opinie care acum este la mare moda.
Cineva s-a gândit că nu vrea să fie că acel barbar agresiv, RĂU, violent și lipsit de sclipire spirituala și evoluție. Așa că a hotărât să facă EXACT INVERS decât a văzut că făcuse bruta. Așa că a ales să spună, că pentru a fi evoluat și a fi o persoana spirituală, trebuie ca omul să fie pasiv (antiteza acțiunii pe care a văzut-o la primul), umil (antiteza mândriei), iubitor (antiteza nepăsării și/sau urii pe care a văzut-o în celălalt) și lista poate continua.
La prima vedere poate părea corect, dar daca vă gândiți mai bine veți vedea că nu este chiar așa. La fel cum se face o manipulare ca la carte, pentru a implementa o idee, aceasta (care poate fi de cele mai multe ori o minciuna) trebuie aranjată abil între adevăruri. Iar adevărul este că bruta NU este o persoană BUNĂ din toate punctele de vedere (spiritual, omenesc, social). Așa că s-au folosit anumite atribute în antiteza brutei pentru a evidenția anumite calități care în mod LOGIC ar duce spre o viată de OM BUN, EVOLUAT, SPIRITUAL. Și de aici au început să apară o sumedenie de teorii care mai de care mai abracadabrante, unele valabile, altele fiind doar frustrări aruncate de indivizi incapabili de ACȚIUNE, dar foarte buni ORATORI.
Ideea renunțării la Ego – nu ajută individul, dar ajută de minune lupii care stau paznici la oi. O masa uniformă poate fi controlată perfect. O societate lipsita de lideri (că doar renunțați la Ego-uri) este o societate amorfa, lipsită de viață și acțiune, dependentă de cei care s-au pus (de cele mai multe ori singuri) în capul trebii.
Ideea KARMEI – preluată din tradiția orientală s-a mulat perfect să mascheze anumite EȘECURI ale unor acțiuni desfășurate de vraci și tămăduitori ad-hoc. Când mambo-jumbo nu reușește, sau când expertul nu știe ce să facă, a venit atât de natural răspunsul „Îmi pare rău… E KARMA!!! Nu am ce-ți face.” Ba mai mult de atât, săracul om a ajuns să se simtă vinovat că a fost un om RĂU în alta viață, că cine știe ce păcate are și din cauza asta stă și PLĂTEȘTE acum cu boală, suferință, necazuri…
Vedeți cum merge treaba? Puteți să spuneți că nu este așa?…
O alta idee la moda este cea cu OGLINDA: Tu de fapt vezi la celălalt ceea ce nu-ti place la tine, sau în fine o aberație asemănătoare. Cum poți să spui așa ceva? Eu sunt o persoana și celălalt este o altă persoană. Cu defecte și calități. Atât eu cat și celălalt. Ajungem acum să ne simțim NOI vinovați pentru toate defectele celorlalți? Ar trebui să mă simt eu vinovat pentru ce face bruta de la începutul articolului? Atât de mult s-a întins manipularea și prosteala, ca un bulgare de zăpadă care pe măsura ce se rostogolește se face din ce în ce mai mare până ajunge să strivească tot în calea lui.
Cei care au început aceste idei, care le-au popularizat peste tot, deja au început să se contrazică singuri. La fel ca în multe alte cazuri, constată că nu acesta e răspunsul complet. Dar din prea mult EGO (cu toate că ei propovăduiau renunțarea la EGO) nu vor să recunoască că au greșit. Așa că au inventat scuze și alte scuze, explicații și para-explicații care au complicat atât de mult datele problemei încât nu mai știu nici ei ce și cum au apucat să spună și ce mai trebuie să facă… O minciună care a fost menită să ascundă un eșec sau o neștiința, a generat la rândul ei alte și alte minciuni care să o acopere pe prima și așa mai departe…
IUBIREA și COMPASIUNEA – sunt niște sentimente EXTRAORDINARE și înălțătoare. Dar nu a fost suficient să fi doar în iubire, a trebuit să fii în IUBIRE NECONDITIONATA. Sau COMPASIUNE pentru orice și oricine, pentru că nu-i așa, „toți suntem Unul”. Nu dragilor, nu suntem TOȚI UNUL. Ar vrea brutele să fie așa, dar nu e așa. De ce ne-a lăsat Dumnezeu tuturor Liber Arbitru? Ego? Viată? Acestea sunt DARURI care au fost date fiecărei ființe vii de pe planetă în parte. Nu sunt doi oameni la fel. Nici măcar gemenii identici sau plantele. Și noi suntem „toți UNUL”????
Mai gândiți-vă la treaba asta…
Și cel mai important cuvânt din acest mesaj este: GÂNDIȚI-VĂ !!!! Societatea așa cum a devenit ea ne-a anihilat exercițiul gândirii. De cele mai multe ori ii lăsăm pe alții să gândească pentru noi. E mai comod așa… Dar nu tot ce e comod e și bine pentru suflet.
O seara bună vă doresc, și în noaptea asta gândiți-vă la ce v-am spus. Poate mâine vă veți trezi… altfel. Poate că mâine dimineață VĂ VEȚI TREZI!
https://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2023/01/1560666_584609871627971_321769934_n.jpg482360adminhttps://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2025/07/logo-transparent.pngadmin2023-01-27 18:17:102023-01-27 18:17:10Manipulari in domeniul Spiritualitatii
1 Martie
-Simbolul străvechi al primăverii, al începutului, al bucuriei de a trăi, vechiul se reînnoieste, iar tradițiile, obiceiurile si datinile vechi de mii de ani sunt readuse in centrul atentiei.
Prima luna a calendarului roman si a treia a celui iulian si gregorian , este dedicata lui Mars zeul razboiului. Denumirile zonale ale lunii—Mart; Martisor; Martiu—pastreaza radacina lingvistica a cuvintului originar sau exprima trezirea la viata a naturii inconjuratoare si incoltirea semintei semanate.
La vechii traci, aceleaşi atribute le avea zeul Marsyas-Silen, considerat inventatorul fluierului, cultul său fiind legat de glia maternă şi de vegetaţie. Lui îi erau consacrate sărbătorile primăverii, ale florilor şi fecundităţii naturii.
Prima zi a lunii aduce in atentie simbolul atat de cunoscut al Martisorului.
Originile sărbătorii mărţişorului nu sunt cunoscute exact, dar prezenţa sa atât la români cât şi la bulgari (sub numele de Marteniţa) este considerată ca fiind datorată substratului comun daco-tracic, anterior romanizării la primii şi slavizării la ultimii, deşi legendele populare îi dau alte origini.
In mitologia modernă a bulgarilor mărţişorul ar fi legat de întemeierea primului lor hanat la Dunăre, în anul 681, dar numele latin indică altceva.
Se mai consideră, de asemenea, că sărbătoarea mărţişorului a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci şi al fertilităţii şi vegetaţiei. Această dualitate este remarcată în culorile mărţişorului, albul însemnând pace, iar roşu — război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea.
Cercetări arheologice efectuate în România, la Schela Cladovei, au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărţişorul datând de acum cca. 8 000 ani. Amuletele formate din pietricele vopsite în alb şi roşu erau purtate la gât.
Documentar, mărţişorul a fost atestat pentru prima oară într-o lucrare de-a lui Iordache Golescu. Folcloristul Simion Florea Marian presupune că în Moldova şi Bucovina mărţişorul era compus dintr-o monedă de aur sau de argint, prinsă cu aţă albă-roşie, şi era purtat de copii în jurul gâtului. Fetele adolescente purtau şi ele mărţişor la gât în primele 12 zile ale lui martie, pentru ca mai apoi să îl prindă în păr şi să-l păstreze până la sosirea primilor cocori şi înflorirea arborilor. La acel moment, fetele îşi scoteau mărţişorul şi-l atârnau de creanga unui copac, iar moneda o dădeau pe caş. Aceste „ritualuri” asigurau un an productiv.
In mod traditional, Martisorul se prinde in piept sau la mana inainte de rasaritul soarelui, in zorii zilei. Purtat la incheietura mainii sau in piept, snurul din firicele de mătase în alb si rosu capata semnificatii aparte. Albul semnifica masculinitatea, ratiunea si sobrul, iar rosul simbolizeaza feminitatea, senzualitatea, iubirea, bucuria de a trai.
Totodata,martie ne readuce in atentie numele Dochiei,nume de care se leaga o multitudine de legende.
DOCHIA Dupa nume, este un personaj crestin, Sfanta Eudochia samariteana care s-a nascut in cetatea Iliopolei din Liban si a trait in vremea imparatului Traian. A fost un personaj real, o femeie frumoasa si bogata care si-a trait tineretea in desfrau. Spre batranete se pocaieste, este botezata de episcopul Theodot, isi imparte averea agonisita la saraci, se retrage la o manastire undea facut numeroase minuni. Biserica o sanctifica, o trece printre sfinti, Sfanta sau Mucenica Eudochia, si ii rezerva in calendar ziua de 1 martie. Intrucat slujitorii cultului crestin i-au suprapus ziua de celebrare peste Anul Nou agrar, cand moare si renaste simbolic divinitatea adorata, oamenii i-au adoptat numele dar iI-au pus in spate trasaturile divinitatii uzurpate ajunsa la virsta senectutii si a mortii. DOCHIA BABA 2
Astfel, Dochia, personaj crestin marunt, cu merite indoielnice pentru calitatea ei de sfanta, devine, in spatiul carpato danubiano pontic, o divinitate agrara, bine evidentiat de sensul grecesc al numelui ei, Binevoitoarea. Legendele Dochiei ne introduc in lumea satului romanesc. Nelipsite tensiuni dintre soacra si nora, atat de bine reprezentate de cantecul epic, sunt ingenios valorificate pentru redarea metaforica a opozitiei dintre Anul Vechi care moare si Anul Nou care naste, dintre iarna si vara, frig si caldura, sterilitate si fertilitate. Baba Dochia, personificare a Anului Vechi, vrea sa-si oile la pasunea montana in plina iarna, sfarsitul lunii februarie si inceputul lunii martie. Ca sa se convinga ca a venit vara, isi trimite nora, deci sotia lui Dragobete, in padure sa-i aduca fragi copti. Nevasta, ajutata de Dumnezeu, travestit in mos, gaseste fragi copti pe care ii aduce soacrei intr-o ulcica.
In alte variante Dochia care nurorii sale sa mearga la rau, in luna februarie sa spele lana neagra, a oilor pana o va face alba si lana alba pana o va face negra. Vazand fragii copti, Dochia crede ca a venit vara si incepe pregatirea turmei de oi, in alte variante de capre, pentru a urca la munte. Nu ia in seama sfaturile celorlalti ciobani, nu se sperie de razbunare zeului Mare caruia ii atribuie cuvinte jignitore. Isi pune totusi noua cojoace in spate, in variantele moldovenesti si bucovinene douasprezece, si porneste urcusul insotita uneori de fiul sau, Dragobete. Dar, cum incepe urcusul, porneste o ploaie mocaneasca care nu a stat noua zile si noua nopti. Ingreunindu-i-se cojoacele in spate, le dezbraca rand pe rand, cate unul pe zi, pana ramane in ie sau camasa.
In alte legende Dochia isi dezbraca cojoacele nu din cauza ploii, ci a unei calduri toride. Dupa unele legende, in drum spre pasune ar fi tors din furca tinuta in brau firul Martisorului. In ziua a noua sau a douasprezecea, reductie simbolica a lungimii anului de 12 luni, Dochia moare inpreuna cu turma din cauza unui ger napraznic. Trupurile lor, transformate in stana de piatra, substanta primordiala a vietii pe Tera, sunt identificte de localnici in mai multe tinuturi carpatice: Ceahlau, Vama Buzaului, Caraiman, Izvorul Raului Doamnei, Semenic si altele. DOCHIA – stanca
Conform unor legende, Marte suparat ca i s-a nescotit puterea, imprumuta cateva zile friguroase de la fratele sau mai mic, Februarie, pentru a o rapune pe Dochia, inghetind-o de vie. Dar, moartea Babei Dochia la 9 martie, Macinicii, in ziua echinoctiului de primavara (stil vechi), inseamna renasterea ei, a pruncului Dochia. Peste trei luni, la solstitiu de vara, cand lanurile de grau sunt in parg, devine zeita fecioara, numita Sanziana in Transilvania, Banat, Oltenia, Bucovina si Dragaica in Muntenia, Dobrogea, Moldova, peste alte trei, la echinoctiul de toamna, zeita muma, Maica Precesta, si, in sfarsit, spre solstitiul de iarna si echinoctiul de primavara zeita baba.
De-a lungul veacului ei divin de 365 de zile, natura, mediul inconjurator naste, intinereste, se maturizeaza, imbatraneste si moare. Divinitatile feminine ale Panteonului romanesc se grupeaza, in raport de metamorfozele Marii Zeite neolitice, uzurpata de Dochia, in trei generatii de zeite feciore( Florile, Sanzienele, Dragaicele, Lazaritele, Ielele etc.), intre echinoctiul de primavara si soltitiul de vara, zeite mame (Maica Precesta, Maica Domnului, Muma Padurii, Muma Caloianului, Muma Dracului etc.), dupa soltitiul de vara si zeite batrane(Sf. Vineri, Sf. Varvara, Dochia), in preajma soltitiului de iarna si a echinoctului de primavara.
Martisorul e funia zilelor, saptamanilor si lunilor anului adunate intr-un snur bicolor, simbolizand iarna si vara, facuta cadou la 1 martie, Ziua Dochiei si stravechi inceput de An Agrar.
Martrisorul, generalizat astazi la sate si orase este confectionat din doua fire colorate alb si rosu, de care se prinde un obiect artizanal, pentru a fi daruit fetelor si femeilor care il poarta agatat in piept una sau mai multe zile.
La sfarsitul secolului al XIX-lea martisorul era primit de copii, fete si baieti, fara deosebire, de la parinti in dimineata zilei de 1 martie, inainte de rasaritul soarelui.
Martisorul, de care se agata o moneda metalica de argint si, uneori, de aur, se purta legat la mana, uneori prins in piept sau la gat. El era scos, in raport de zona etnografica, la o anumita sarbatoare a primaverii (Macinici, Florii, Paste, Arminden) sau la inflorirea unor arbusti si pomi fructiferi (maces, porumbar, trandafir, paducel, visin,zarzar, cires etc.) si agatat pe ramurile inflorite.
Se credea ca purtatorii Martisorului nu vor fi parliti de Soare in timpul verii, ca vor fi sanatosi si frumosi ca florile, placuti si dragastosi, bogati si norocosi, feriti de boli si de deochi. Dupa unele informati Martisorul se confectiona din doua fire rasucite de lana colorata, alba si neagra sau alba sau albastra, si facut cadou in ziua din luna martie, perioada a echinoctiului de primavara, cand aparea pe cer Luna Noua.
Aromanii puneau Martisorul in ajunul zilei de 1 martie, adica in seara zilei de 28 sau 29 februarie.
Sarbatorile cu ajun si calculul timpului in raport cu o anumita faza a Lunii sunt caracteristice calendarelor lunare care au precedat, atat la daci cat si la romani, actualele calendare solar-lunare.
Obiceiul Martisorului este o secventa dintr-un scenariu ritual de innoire a timpului si anului primavara, la moartea si nasterea simbolica a Dochiei. Dupa unele traditii, firul Martisorului, de 365 sau 366 de zile, ar fi tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte.
Asemanator Ursitoarelor care torc firul vietii copilului la nastere, Dochia toarce firul anului primavara, la nasterea timpului calendaristic.
Intrucat Martisorul este inseparabil de traditia Dochiei carpatice, zeita materna, lunara si echinoctiala, se poate afirma cu certitudine autohtonia si vechimea multimilenara a obiceiului. De la romani si aromani obiceiul Martisorului a fost preluat si de alte popoare din centrul si sud-estul Europei. Obiceiul a fost atestat in toate teritoriile locuite de romani si aromani. In unele zone etnofolclorice (Transilvania, Banat, Maramures, centrul Munteniei, vestul Olteniei, sudul Dobrogei) luna echinoctiului de primavara si a Anului Nou Agrar se numeste Martisor.
Exista insa si alte legende sau mituri,care nu sunt legate de Dochia.Iata una dintre ele:
Un mit povestește cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă, a fost răpită de un zmeu, motiv pentru care întreaga lume a căzut în mâhnire. Un tânăr curajos a învins creatura şi a eliberat lumina. Rănit în lupta cu zmeul, tânărul şi-a pierdut viaţa pentru Soare.
În locul unde a căzut au răsărit ghiocei, iar de atunci lumea îi cinsteşte memoria dăruind şnurul din două culori: albă, precum ghiocelul şi roşie, simbolizând sacrificiul tânărului.
Folcloristul Simion Florea Marian spunea: „Mărţişorul nu se poartă ca o jucărie sau ca o podoabă, el se poartă ca un lucru sfânt. Cine voieşte ca Mărţişorul să aibă efectul dorit, acela trebuie să-l poarte cu demnitate”. În trecut, fetele chiar trebuiau să nu se lase seduse de flăcăi cât timp purtau Mărţişorul.”
„Banul alb este simbolul Soarelui primăverii, pe care toate popoarele lumii şi-l închipuie alb, cu cai albi, cu haine albe, cu arme albe, pentru că albul este biruitor. Mărţişorul se leagă ori înainte de răsărirea Soarelui sau mai bine deopotrivă cu aceasta, şi scopul lui este să aduci o jertfă Soarelui, purtându-i cu tine chipul, cam cu acelaşi rost cum purtăm noi o cruce ori un chip al lui Christos în sân. Printr-asta te faci prieten cu Soarele, ţi-l faci binevoitor şi-ţi dă ce-i stă în putinţă”, sublinia George Coşbuc în studiile sale. https://www.evolutiespirituala.ro/istoria-si-traditia-martisorului/?feed_id=24122&_unique_id=63d1560124455
Tema continentelor disparute a atras tot timpul atentia oamenilor. Despre acest lucru s-au scris sute de carti. Cercetatorii s-au straduit sa gaseasca Atlantida si Pacifida, Arctida si Lemuria. Cu toate acestea, ultimului dintre aceste continente i s-a acordat un loc destul de modest in studii, in comparatie cu Atlantida, sa spunem. Si asta in ciuda faptului ca cercetatorii din toata lumea au incercat dintotdeauna sa gaseasca Lemuria disparuta si au obtinut rezultate destul de insemnate.
Caracterul unic al acestui continent disparut consta in aceea ca acolo, potrivit multor versiuni verificate de-a lungul timpului, locuia o rasa complet diferita care, desi a avut radacini comune cu omul, a mers pe un alt drum al evolutiei si ar fi putut deveni dominanta pe Pamint daca Lemuria nu ar fi fost lovita de o catastrofa.
Cercetatorul Viktor Kandiba descrie pentru noi adevarata istorie a civilizatiei lemuriene. In scrierile sale el se bazeaza pe parerile unor cercetatori renumiti in domeniul continentelor disparute. Pe baza lucrarilor lor si prin analiza miturilor vechi ale diferitelor popoare, Kandiba a reusit sa ajunga la niste concluzii senzationale.
Madagascar – dovada continentului disparut
Multi cercetatori sint de acord asupra unui fapt: continentul Lemuria trebuie cautat in Oceanul Indian. In privinta locului exact in care se gaseste acesta inca mai exista controverse. Cu toate acestea, majoritatea cercetatorilor sustin parerile profesorului Resetov care, in monografia scrisa in anul 1966, afirma ca Lemuria trebuie cautata in zona Coastei medii a Oceanului Indian, incluzind aici arhipelagurile, chiar si insulele Madagascar, Ceylon, peninsula Industan si zona Marii Arabiei.
Aceasta ipoteza are multe explicatii. Potrivit cercetarilor geografice si analizei reliefului de pe fundul Oceanului Indian, continentul Lemuria a existat de-adevaratelea, insa s-a scufundat in procesul de topire a zapezilor la sfirsitul perioadei glaciare. Cea mai clara marturie a acestor fapte este insula Madagascar si fauna ei. Daca pasarile ar putea in mod teoretic sa strabata in zbor distante mari deasupra apei, mamiferele mici si cele uriase nu ar putea sa faca acest lucru. Despre acest fapt a scris foarte mult renumitul geograf francez Jean Jacques Elisée Reclus: Insulele oceanice sint foarte sarace in ceea ce priveste mamiferele. Pe insula Madagascar insa se intilnesc nu mai putin de 66 de specii de mamifere, ceea ce este o marturie suficienta a faptului ca insula a fost la un moment dat continent.
Exista si un alt argument destul de insemnat in ceea ce priveste Lemuria. Acesta este adus de antropologie. Daca presupunem ca in Oceanul Indian a existat intr-adevar un continent, atunci se leaga foarte usor unele neconcordante in teoria colonizarii primilor oameni. Pentru ca prin Lemuria au patruns oamenii in Industan si Africa. Asemenea distante puteau fi strabatute numai pe uscat, in nici un caz pe apa cu ajutorul plutelor primitive. In timp ce Lemuria se scufunda usor in apa, locuitorii ei s-au mutat pe alte continente.
Pina la urma, tot maimute am fost, zic unii
Majoritatea specialistilor considera ca pentru o evolutie favorabila a civilizatiei umane sint necesare un climat cald si o dezvoltare deosebita a deprinderilor de munca. Potrivit teoriei lui Darwin, perfectionarea functiilor palmelor s-a facut in evolutia de la maimuta la om. Un procent considerabil de cercetatori considera ca civilizatia fiintelor rationale s-a dezvoltat in strinsa legatura cu natura, fara a o distruge, cautind in ea armonia de care au nevoie in viata. Astfel, Viktor Kandiba, bazindu-se pe experienta multor cercetatori cu autoritate, afirma ca civilizatia fiintelor rationale ar fi putut sa mearga pe doua cai diferite. Aceia care au parasit copacii au inceput sa se bucure de foc si care au inceput sa utilizeze carnea mamiferelor puternice pentru hrana au devenit oameni, altii insa dezvoltindu-si palmele nu mai putin decit ceilalti si avind aceleasi capacitati intelectuale au ramas sa locuiasca in copaci. Se pare ca, in esenta, modul de viata nu joaca un rol extraordinar in dezvoltarea intelectului, iar o civilizatie poate fi construita si de o societate care nu cunoaste focul. Climatul cald al Lemuriei a contribuit la acest lucru.
In concluzie, fiintele rationale s-au impartit in doua ramuri. Stramosii nostri au plecat din paduri si au inceput sa-si cucereasca pamint, in timp ce cealalta ramura a ramas sa traiasca in mijlocul padurilor tropicale. Locuintele si le-au facut in coroanele copacilor. Hrana aveau din belsug, pentru a o dobindi nu era nevoie de un efort deosebit.
Cum aratau lemurienii
Din punct de vedere exterior, lemurienii difereau foarte mult de oameni. Membrele lor superioare si inferioare erau adaptate miscarilor nu pe pamint, ci prin jungla, chiar si miscarile prin care apucau un lucru erau diferite. Pupilele ochilor erau mai dilatate, pentru ca lumina in coroanele stufoase ale junglei era destul de slaba. Culoarea pielii in semiintuneric era deosebit de palida, iar prin expunerea la o lumina deosebita aceasta devenea verzuie. Lemurienii aveau o inaltime destul de mica, pentru a se misca liber printre liane dintr-un copac in altul.
Viata pe Pamint a evoluat pe doua cai diferite: cea tehnologica si cea rationala. Acest fapt este confirmat si de descoperirile arheologice din Madagascar.
Lemurienii stapineau magia naturii
Daca oamenii au mers pe drumul cuceririi naturii, lemurienii au invatat sa traiasca fara sa iasa din sfera in care se obisnuisera sa-si duca viata si fara sa supuna natura nevoilor proprii, cum a facut omul. In mod natural, chiar si calea de dezvoltare a acestei civilizatii nu a semanat cu a noastra. Este posibil ca lemurienii sa fi stapinit pe linga o serie de cunostinte unice despre natura si o magie particulara a naturii. Nu intimplator temei Lemuriei i-au fost inchinate citeva dintre lucrarile vechiului Ordin Mistic al Trandafirului si al Crucii. Membrii acestui ordin, pe parcursul citorva secole, au acumulat cele mai diferite cunostinte in domeniul stiintei, al filozofiei, al religiei si al magiei. Pentru aceasta ei au folosit vechile izvoare. De aceea tot ceea ce este scris despre lemurieni de catre cercetatorii din acest ordin poate corespunde adevarului, pentru ca oamenii au avut contacte apropiate cu aceasta civilizatie si au putut sa se inspire intrucitva din cunostintele si din cultura lor. Astfel, adeptii acestui ordin spun ca lemurienii nu aveau ochi, in locul acestora se gaseau doua pete (pentru ca lemurienii traiau in acele timpuri in care cerul Pamintului era acoperit de fumul emanat de vulcani). Ei vorbeau o limba asemanatoare sunetelor naturii: suieratului vintului, vuietului vulcanului, susurului riului.
Ba ca aveau 10 metri, ba ca erau mititei…
Problema Lemuriei a atras si multe alte societati mistice. In analele unei astfel de societati se gaseste afirmatia potrivit careia lemurienii au fost stramosii indepartati ai oamenilor, aveau o inaltime de pina la 10 metri, iar pielea de nuanta albastruie.
Asemenea descrieri contradictorii ale aspectului lemurienilor in literatura mistica sint foarte multe. Adevaratul lor aspect exterior ramine insa o enigma. Kandiba, de exemplu, este adeptul versiunii canonice, potrivit careia lemurienii erau de inaltime mica, dar aveau membrele inferioare si superioare foarte bine dezvoltate. Ochii lor erau cu mult mai mari decit ai oamenilor si le permiteau sa vada in intuneric.
Lemuria sub ape, lemurienii ba
O data cu topirea ghetarilor si cresterea nivelului oceanului, marele continent Lemuria a inceput sa coboare incet sub apa, transformindu-se in citeva insule nu foarte mari. Ce s-a intimplat insa cu locuitorii lui – oamenii si lemurienii? Ambele rase au inceput sa se mute in alte locuri. Insa oamenii au fost cei care au avut posibilitati semnificativ mai mari de a se adapta noilor conditii de viata. Omul este capabil sa traiasca pe dealuri si in paduri, intr-un climat cald sau rece. Cu atit mai mult, nu trebuie sa uitam ca atunci oamenii deja stiau sa-si confectioneze haine si sa foloseasca focul. Viata lemurienilor era insa strins legata de padurea tropicala, ei aveau nevoie de o anumita umiditate si o hrana specifica. De aceea foarte putini dintre ei au reusit sa se adapteze noilor conditii naturale. Cu toate acestea, chiar si dupa disparitia tinutului originar, civilizatia lemurienilor a continuat sa existe.
Rama s-a luptat cu lemurienii
Numeroase confirmari ale acestui fapt pot fi gasite in cronicile vechi indiene, in Rig-Veda si Ramayana. Acest lucru este sustinut nu numai in textele religioase, ci si in cele istorice. Eroul principal – imparatul Rama – este socotit o personalitate reala. Aceste texte au fost scrise de urmasii arienilor care s-au amestecat in India cu populatia locala cu pielea maronie. Nu este exclus ca unele dintre aceste triburi de arieni sa fi trecut pe continentul Lemuria sau chiar la un moment dat sa fi locuit aici. Continentul Lemuria era foarte mare, iar populatia sa era alcatuita atit din oameni, cit si din lemurieni. In Industan aceste doua rase au trebuit sa se lupte una cu alta pentru pamint. Acest razboi a fost descris cu o multime de amanunte in Ramayana. Astfel, imparatul Rama a dus o lupta destul de lunga cu un popor mic de inaltime si cu pielea inchisa la culoare. La inceput a crezut ca aceste fiinte sint niste maimute evoluate. Dupa descriere sint foarte asemanatoare cu locuitorii Lemuriei. Este interesant si faptul ca cuvintul lemurian, in sensul sau initial, denumea omul-maimuta. In sprijinul afirmatiei ca Rama s-a luptat chiar cu lemurienii vine si faptul ca acestia au venit din Sri Lanka, una dintre insulele care au ramas dupa scufundarea Lemuriei. Potrivit scrierii Ramayana, Sri Lanka era capitala lemurienilor si aici se gasea si conducatorul lor. Oamenii erau mai puternici din punct de vedere fizic si aveau si arme mai bune decit lemurienii. In Ramayana se vorbeste despre victoria pe care a obtinut-o Rama. Probabil ca pina la urma majoritatea lemurienilor au fost nimiciti, iar cei care au scapat s-au imprastiat pe tot Pamintul.
Cautarea lemurienilor continua
Multi cercetatori antropologi au enuntat ideea potrivit careia doua rase care difereau atit de mult una de alta nu ar fi putut trai in acelasi timp pe Pamint. De aceea cromagnionii i-au nimicit pe neanderthalieni, iar mai tirziu oamenii pe lemurieni. Cu toate acestea se poate presupune ca lemurienii nu au fost distrusi in totalitate. Nu putem sa vorbim despre o civilizatie a acestor fiinte care s-a pastrat pina in zilele noastre. Majoritatea teritoriilor padurilor tropicale au fost cercetate si daca o asemenea civilizatie s-ar fi pastrat, atunci ea ar fi fost descoperita. Totusi este posibila si existenta unor populatii nu foarte numeroase in aceste locuri. Un trib mic poate ramine neobservat chiar si atunci cind locuieste foarte aproape de oameni.
Tre-tre-tre sau lemurianul rational
Sa gasim lemurieni in zilele noastre nu este atit de simplu. Singura cheie pentru a rezolva aceasta enigma este o analiza atenta a miturilor. Mai intii de toate trebuie sa fim atenti la locul probabil in care au trait lemurienii – ramasitele Lemuriei scufundate. Aborigenii din Madagascar chiar si in zilele noastre cred in existenta unui tre-tre-tre, care locuieste in jungla. Potrivit descrierii lor, aceasta fiinta aminteste foarte mult de scheletul unui lemurian gigantic gasit in Madagascar, care ar putea sa fie o ruda apropiata a lemurienilor rationali. Foarte multi cred ca lemurienii traiesc si in zilele noastre in mijlocul padurilor tropicale din Madagascar.
Fata mica si urita, piele intunecata, repulsie fata de foc – iata urmasii lemurienilor
Trebuie sa luam in consideratie si faptul ca oamenii, nimicindu-i pe lemurieni, i-au scos din mediul lor obisnuit, iar acestia au plecat tot mai departe de locurile lor de origine. Nu este exclus ca aceia care au fost mai rezistenti sa fi reusit sa se adapteze la cele mai grele conditii de viata. Aceasta ipoteza confirma faptul ca la foarte multe popoare s-au pastrat legende despre oamenii care traiau in paduri sau la marginea lor. In toate aceste descrieri ale oamenilor padurii se pot vedea unele trasaturi comune: inaltime mica, ochi uriasi, caracterul retras, repulsia fata de foc, fata asemanatoare oamenilor alaturi de un aspect exterior urit, asemanator animalelor, ura fata de oameni. In asemenea descrieri ale fiintelor mitice ii putem recunoaste foarte usor pe lemurieni. Desigur, nu aceia care au trait in padurile tropicale, ci urmasii lor care s-au adaptat unor alte conditii de viata.
Stapane Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Creatorule si Chivernisitorule a toate, Sfant si slavit esti; Imparatul imparatilor si Domnul domnilor, slava Tie. Tu, Cel ce locuiesti in lumina cea nepatrunsa si neapropiata, pentru rugaciunea mea, a smeritului si nevrednicului robului Tau, departeaza demonii si stinge viclenia lor de la robii Tai; revarsa ploaie la buna vreme peste tot pamantul si fa-l sa-si dea roadele lui; copacii si viile sa-si dea deplin rodul lor; femeile sa fie dezlegate si eliberate de nerodirea pantecelui; acestea si toata lumea mai intai fiind dezlegate, dezleaga si toata zidirea de toate legaturile diavolesti. Si dezleaga pe robul Tau (numele) impreuna cu toate ale casei lui de toate legaturile satanei, ale magiei, ale farmecelor si ale puterilor potrivnice.
Rugaciunea Sfantului Ciprian
Impiedica Tu, Doamne Dumnezeul parintilor nostri toata lucrarea satanei, Tu Cel ce dai dezlegare de magie, de farmece, de vraji si de toate lucrarile satanicesti si de toate legaturile lui, si distruge toata lucrarea vicleana prin pomenirea Prea Sfantului Tau nume.
Rugaciunea Sfantului Ciprian
Asa, Doamne, Stapane a toate, auzi-ma pe mine nevrednicul slujitorul Tau si dezleaga pe robul Tau (numele) de toate legaturile satanei si daca este legat in cer, sau pe pamant, sau cu piele de animale necuvantatoare, sau cu fier, sau cu piatra, sau cu lemn, sau cu scriere, sau cu sange de om, sau cu al pasarilor, sau cu al pestilor, sau prin necuratie, sau in alt chip s-au abatut asupra lui, sau daca din alta parte au venit, din mare, din fantani, din morminte, sau din orice alt loc, sau daca a venit prin unghii de om, de animal, sau gheare de pasare, sau prin serpi (vii sau morti), sau prin pamantul mortilor, sau daca a venit prin strapungere de ace, dezleaga-le pentru totdeauna, in ceasul acesta, Doamne, cu puterea Ta cea mare.
Rugaciunea Sfantului Ciprian
Tu Doamne, Dumnezeul nostru, Care cunosti si stii toate, dezleaga, sfarama si distruge, acum, lucrarile magiei, iar pe robul Tau (numele) pazeste-l cu toti ai casei lui, de toate uneltirile diavolesti. Zdrobeste, cu insemnarea cinstitei si de viata facatoarei Cruci, toate puterile potrivnicilor. Pustieste, distruge si departeaza, pentru totdeauna, toate lucrarile magiei, vrajitoriei si fermecatoriei de la robul Tau (numele).
Rugaciunea Sfantului Ciprian
Asa, Doamne, auzi-ma pe mine pacatosul slujitorul Tau si pe robul Tau cu toti ai casei lui, si dezleaga-i de demonul de amiaza, de toata boala si de tot blestemul, de toata mania, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lenea, lacomia, neputinta, prostia, neintelepciunea, mandria, cruzimea, nedreptatea, trufia, si de toate ratacirile si gresalele, stiute si nestiute, pentru Sfant numele Tau, ca binecuvantat esti in veci.
Omenirea este rezultatul unui experiment. Şi ea a apărut în urma unui proiect, ca de altfel creaţia în plenitudinea ei. Cu mult timp în urmă, Creatorul Prim şi-a început experimentele creatoare în acest univers cu scopul de a se explora, de a se desfăta şi de a se exprima în sinea sa şi pe sine. Prin extensia sinelui său, Creatorul Prim a atras în acest univers energiile şi esenţele vieţii, pe care le-a transmis mai departe prelungirilor sinelui său. A binevoit să dea de la el aceste daruri. Există şi alte universuri, ca şi multe alte modalităţi de a le crea; numai că acesta este deosebit prin faptul că a fost creat ca zonă a liberului arbitru, unde totul este permis.
Creatorul Prim le-a grăit acestor extensii ale sale: „Mergeţi şi zămisliţi şi aduceţi la sânul meu toate aceste zămisliri.” Oare nu era aceasta o misiune cât se poate de simplă? Cu alte cuvinte, Creatorul Prim le spunea: „Pe mine mă dau vouă. Daţi-vă şi voi acestui univers, ca toate creaţiile voastre să se regăsească în mine.”
Aceste extensii ale Creatorului Prim, pe care le vom numi de acum încolo zei creatori, au început sa experimenteze cu energia Creatorului, pe care o aveau cu toţii în fiinţa lor. Şi-au creat o ierarhie proprie, din care s-au născut altele în timp. Fiecare succesor îşi asigura, la rândul lui, succesorul, oferindu-i din propria esenţă şi dându-i astfel, posibilitatea de a participa la dezvoltarea universului. Până la urmă, într-un sistem galactic a fost instrumentat un plan de transformare a Pământului în centru intergalactic al transferului informaţional. Planul era incredibil de ambiţios. Încă dinainte, Pământul era bine cunoscut ca o planetă minunată, aflată la periferia unui sistem galactic şi uşor accesibilă din toate punctele Universului. Se găsea în proximitatea multor portaluri intergalactice, prin care undele energetice străbat enormele zone ale spaţiului.
S-a muncit mult atunci, până când s-a stabilit câte o ambasadă pentru fiecare galaxie, aici pe planetă. Unii dintre zeii creatori erau reputaţi geneticieni. Au modificat, făcând uz de poziţia lor înaltă, lanţurile moleculare—şi au codificat în aceste catene identitatea, frecvenţa şi sarcina electrică—cu scopul de a crea viaţa. Multe dintre civilizaţiile avansate ale timpului au oferit mostre din propriul ADN pentru a fi reprezentaţi în enciclopedia vie a Pământului. În urma acestei acumulări gigantice de informaţie genetică, zeii creatori au conceput diverse specii, unele umane, unele animale. Planul sortit Pământului era cu adevărat grandios.
Primii Arhitecţi ai Pământului erau membri ai Familiei de Lumină, entităţi care lucrau şi erau asociate cu un aspect al conştiinţei denumit lumină. Lumina este informaţie. Familia de Lumină a creat acest centru al tranzitului informaţional întocmai cum îl plănuiseră; era un loc menit să adune cunoaşterea din nenumăratele sisteme galactice, pe care toţi urmau să o împărtăşească. Pământul ar fi devenit o bibliotecă intergalactică, unde s-ar fi experimentat diverse moduri de a stoca informaţia prin intermediul frecvenţelor şi al geneticii.
În afara cadrului temporal, o sută de mii de ani trec la fel de repede ea un an terestru. Zeii creatori nu erau supuşi rigorii timpului pe care îl cunoaşteţi voi. Pentru ei, o sută de mii sau un milion de ani erau egali cu zero.
Energii din diverse locuri au fost canalizate atunci spre Pământ. Unele specii umane au ajuns astfel să dezvolte civilizaţii foarte avansate în urmă cu cinci sute de mii de ani. Nu intră în discuţie civilizaţiile pe care voi le numiţi Lemuria şi Atlantida; pentru noi, acestea aparţin modernităţii. Vorbim despre civilizaţii cu adevărat vechi, îngropate adânc sub calota glaciară a îndepărtatului continent austral Antarctida.
Proiectul Bibliotecii Vii de pe Pământ a ajuns într-un final să fie disputat de tabere adverse. Era destul de tentant să pui stăpânire pe o asemenea bază de date. În istoria primitivă a acestei planete s-au dus lupte în spaţiu pentru dominaţie. Nu v-aţi întrebat niciodată cine stăpâneşte Pământul? Doar este un teritoriu de prima mână. Chiar credeţi că nimeni în spaţiul cosmic nu şi l-a revendicat?
Au avut loc ciocniri, care au dus la crearea unei dualităţi. Unii zei creatori, care au putut să-şi aroge dreptul de a face tot ce poftesc—tocmai pentru că Pământul era o zonă a liberului arbitru—au preluat conducerea. Cunoaştem aceste evenimente drept „cotropirea” Pământului. A fost aidoma tendinţelor „cotropitoare” ale companiilor financiare de pe Wall Street. Zeii creatori au invadat Pământul acum aproximativ trei sute de mu de ani—în epoca propusă de savanţi drept zorii civilizaţiei omeneşti. În realitate, cu greu putem accepta această eră ca începuturile civilizaţiei. Cel mult, ea nu a fost decât o fază timpurie a omenirii moderne.
În acele vremuri, una dintre grupările care şi-au disputat supremaţia asupra planetei a câştigat acest teritoriu. Nici unul din aceşti stăpâni nu a permis băştinaşilor—oamenii—să afle ce s-a întâmplat cu adevărat. Neinformată, specia devenea mult mai lesne de controlat. Din acelaşi motiv, lumina este echivalentă cu informaţia, iar întunericul nu este decât lipsa acesteia din urmă. Cuceritorii au alungat lumina o dată cu instaurarea lor pe Pământ. Asta vă face să vedeţi lumina dintr-o perspectivă cu totul nouă, nu-i aşa? Radioactivitatea şi reacţiile nucleare erau foarte intense în acele timpuri şi pârjoleau Pământul. Specia predominantă, oamenii, suferiseră multe distrugeri şi acum se răzleţiseră.
Zeii creatori, noii, stăpânitori, se pricepeau de minune la experimente genetice. Aprofundaseră ştiinţa creării vieţii şi, în acelaşi timp, voiau aceste teritorii pentru motive numai de ei ştiute. Teritoriile sunt create şi menţinute prin intermediul unor energii speciale din mai multe motive, printre care cel alconştiinţei omniprezente în natură.
Conştiinţa comunică în permanenţă. Ea vibrează, sau poate fi făcută să vibreze, la atingerea Unor valori electromagnetice precise. Aceste energii pot fi manipulate să vibreze la o anumită frecvenţă pentru a servi drept sursă de hrană. Asemeni merelor care pot fi pregătite şi mâncate într-o multitudine de feluri, la fel conştiinţa poate fi pregătită şi ingerată într-o sumedenie de moduri.
Pe parcursul propriei evoluţii, anumite entităţi au descoperit că pot să se hrănească de pe urma modulării frecvenţei în forme specifice ale conştiinţei creaţiilor lor; aceasta le dădea posibilitatea de a controla procesul în permanenţă. Cu timpul au înţeles că acesta era modul de hrană al însuşi Creatorului Prim. Acesta din urmă îşi trimite extensiile cu scopul de a menţine o anumită frecvenţă electromagnetică, care este pentru el sursa de hrană.
Noi proprietari aveau:apetituri şi preferinţe diferite de stăpânitorii anteriori. Lor le plăcea să se hrănească cu haos şi frică. Numai aceste stări îi puteau hrăni, îi stimulau şi le menţineau intacte puterile.
Aceşti cuceritori de acum trei sute de mii de ani sunt uriaşii de care se vorbeşte în Biblie, în tăbliţele babiloniene şi sumeriene şi în toate celelalte texte sacre ale omenirii. Au ajuns pe Pământ şi au modificat specia umană anterioară. Le-au rearanjat ADN-ul, astfel încât fiinţele omeneşti să nu mai poată emite decât într-un anumit interval limitat de frecvenţe, care îi putea hrăni pe ei şi care să le confere putere.
Omul originar era o fiinţă colosală, al cărei ADN avea douăsprezece catene, primite de la o multitudine de civilizaţii avansate. La sosirea noilor stăpâni, ADN-ul uman a fost redus la două catene, iar o nouă specie umană a luat fiinţă. ADN-ul priginar a fost porţionat şi împrăştiat în celula umană, dar în stare dezactivată; fusese deconectat.
În fiecare celulă umană se găsesc filamente fotocodificate, fire extrem de subţiri de energie care sunt purtătoare; de informaţii. Prin unificarea tuturor acestor fire, ADN-ul devine funcţional. La rearanjarea din trecut, nu v-a rămas decât dubla elice a acestuia. Restul de informaţie, lipsită de importanţă pentru supravieţuirea omului, a fost deconectat, pentru a vă menţine într-O poziţie de subordonare, din care nu aţi mai fost capabili să emiteţi decât pe anumite frecvenţe pe care ei le puteau controla.
Planeta a fost apoi împrejmuită cu o barieră de blocare a frecvenţelor, asemeni unui gard electric, care permitea numai fluxul informaţiilor acceptate de zeii creatori. Îndeosebi frecvenţele luminii —informaţiile—au fost împiedicate să pătrundă pe Pământ. Chiar dacă, într-un final, lumina a reuşit sa străbată această barieră, pe Pământ nu mai rămăsese nici o altă frecvenţă de lumină care să o poată recunoaşte. ADN-ul uman fusese deconectat, filamentele foto fuseseră împrăştiate, în consecinţă razele purtătoare de creativitate din spaţiul cosmic nu au avut la ce să se conecteze.
Ce rol aveţi voi în toată această poveste? Sunteţi membri ai Familiei de Lumină. Însuşi faptul că în acest moment citiţi această carte demonstrează apartenenţa voastră. Unora vi se pare că vă amintiţi ca prin vis. Nu facem decât să readucem la suprafaţă cunoaşterea care este îngropată adânc în Voi. Am venit pe această planetă să reactivăm memoria umană—să conferim întregii specii umane amintirea a ceea ce a fost cândva, prin intermediul frecvenţei de lumină, pentru a vă putea crea o realitate proprie, modificând astfel frecvenţa planetei pentru a vă asuma stăpânirea asupra acestui teritoriu şi asupra voastră înşivă.
Noi, Pleiadienii, ne-am întors în timp—în ceea ce ar putea fi numit propriul nostru trecut—în postura de reprezentanţi ai luminii. Am făcut acest pas pentru a împărtăşi cu voi o anumită frecvenţă, pe care toţi aţi fost de acord să o purtaţi aici, pentru a rearanj a ADN-ul rasei umane modificate. Este o ştire extrem de importantă. Ar putea chiar să fie pusă în cap de afiş.
Arhitecţii Primi ai planetei nu au de gând să cedeze teritoriul de bunăvoie. Nu ar avea nici un motiv să o facă. Au apelat la Familia de Lumină ca să se insinueze în acest proiect, ca membrii ei să se întrupeze rând pe rând şi să aducă lumina—sub formă de raze cosmice creatoare, purtătoare de informaţii—acolo unde ea fusese pierdută. Familia şi-a început astfel lucrarea într-un sistem unde lumina şi informaţia erau absente. Cu timpul, razele cosmice au determinat modificarea legilor genetice ale omenirii şi s-au insinuat în fiecare entitate, la început la nivel individual, apoi in colectivităţi din ee în ce mai numeroase. De-a lungul timpului, puţine astfel de iradieri au penetrat cu succes fieful terestru. Au fost purtate multe războaie ca să se împiedice infiltrarea luminii sau a informaţiilor care ar fi trezit oamenii la realitate. În ciuda aparentei înfrângeri, Arhitecţii Primi au înţeles că, la scară macrocosmică, cedarea planetei însemna înţelegerea în profunzime a liberului arbitru din zona Pământ.
Arhitecţii au stabilit astfel un plan colateral care să intre în vigoare o dată cu alterarea frecvenţei pe Pământ, într-un moment în care noii proprietari s-ar fi dezintegrat în absenţa frecvenţei lor specifice. Afectivitatea este o sursă de hrană. Hrana multora este dragostea, pe care şi Arhitecţii Primi au plasat-o ca frecvenţă fundamentală pe Pământ Numai că hrana zeilor creatori este formată din frică, nelinişte, haos, foamete şi dependenţă, stări care trebuie înlăturate din viaţa omului.
Cine este atunci responsabil de eliminarea lor? Chiar voi înşivă! În postura de membri ai Familiei de Lumină, sunteţi toţi nişte renegaţi. Voi subminaţi sistemele, capabili în orice moment să vă învingeţi propria frică şi să demonstraţi planetei că frica este totalmente inutilă. E în fiinţa voastră să căutaţi pericolul şi să îl sfidaţi. Tot voi, ca Familie de Lumină, sunteţi cunoscuţi pretutindeni ca purtători ai informaţiei şi modificatori ai frecvenţelor. Nu este treaba voastră să-i convertiţi pe alţii. Doar vă infiltraţi în respectivul sistem şi vă comportaţi ca nişte receptacule; înmagazinaţi razele cosmice în corpul pe care îl gestionaţi ca oameni. Înfăţişarea umană este, însă, numai un camuflaj, care vă permite să desfăşuraţi acest proces.
Şi voi sunteţi programaţi să îndepliniţi anumite sarcini care, o dată cu reapariţia memoriei, se conturează în planul de modificare a frecvenţelor pe care îl aveţi de îndeplinit pe Pământ Veţi începe cu menţinerea unei frecvenţe specifice prin intermediul căreia veţi supravieţui. Acceptarea identităţii ca frecvenţă înseamnă acceptarea identităţii dintre pulsaţiile electronice şi totalitatea corpurilor fizic, mental, emoţional şi spiritual. Când trăiţi pe o anumită frecvenţă, aceasta îi afectează pe toţi cei din jur, oriunde v-aţi afla. Acest lucru vi se întâmplă deja. Mulţi vă înţelegeţi deja misiunea, în timp ce alţii abia acum se dumiresc.
Sarcina de a modifica modularea frecvenţei care controlează specia umană implică rearanjarea ADN-ul ui şi a filamentelor energeticc pe care le deţine fiecare dintre voi. Acum, misiunea vi se pare copleşitoare ca anvergură. Planeta susţine, în această manieră, evoluţia întregului Univers. Numai Pământul poate găzdui astfel de evenimente: este locul fierbinte, unde trebuie să ne angajăm în luptă. Aici se articulează planul, iar evenimentele de aici vor avea efecte în multe alte lumi.
Aţi fost de acord, ca membri ai Familiei de Lumină, să vizitaţi Pământul de nenumărate ori—sub multe înfăţişări şi în diverse epoci—pentru a studia terenul şi a afla cum stau lucrurile—adică pentru a vă antrena. Era nevoie de o îndelungată experienţă pe Pământ ca să fiţi pregătiţi pentru perioada în care ar fi demarat modificarea frecvenţei, moment în care v-aţi fi întrupat cât mai mulţi pentru a vă îndeplini misiunea.
Pretutindeni, membrii Familiei de Lumină încep să se regăsească între ei. Trebuie să puneţi accentul pe lucrurile care vă unesc, nu pe, cele care vă diferenţiază. Pentru a vă recăpăta puterile de membri aiFamiliei, trebuie să aduceţi informaţia pe Pământ camuflată, pentru propria voastră expansiune. E nevoie de asta—evoluţia voastră va afecta evoluţia întregii planete.
ADN-ul vi se va multiplica de la două la douăsprezece catene. Acestea corespund unor centre energetice, sau chakra, aflate atât în interiorul, cât şi în afara corpului. Mai multe milioane vă aflaţi deja în misiune pe Pământ şi aţi acceptat să menţineţi frecvenţa care vă ajută să duceţi totul la bun sfârşit. Atât de mulţi reuşiţi să atingeţi perfecţiunea, iar perfecţiunea voastră se răsfrânge asupra tuturor. În curând veţi şti limpede cine sunteţi şi care vă este misiunea.
Este un progres individual fantastic pentru oricine participă la un astfel de proces, care va prinde un ritm ameţitor în următorii douăzeci de ani. Unora deja vi s-au rearanjat cele douăsprezece catene nucleare. Acestea interacţionează între ele în interiorul şi în afara corpului. Conexiunea lor este un semnal de activare a celor douăsprezece centre de energie, care vor menţine astfel un tranzit informaţional permanent.
După cum ştim din; tradiţii, şapte dintre centre sunt plasate în corpul omenesc, iar cinci în afara lui. Sunt cunoscute sub denumirea de chakra şi se aliniază după rotaţia celor douăsprezece corpuri celeste ale sistemului solar pe care le cunoaşteţi până acum —douăsprezece surse de vibraţii ale realităţii tridimensionale. Rotirea lor generează informaţie: se învârt în acelaşi ritm cu sistemele chakra care se întind departe, spre capetele Universului şi transmit mişcarea ADN-ului pe care îl purtaţi în voi.
Prin rearanjarea ADN-ului uman în cele douăsprezece catene se va descoperi o incomensurabilă sursă de informaţii şi un izvor nesecat de putere. Prin simpla alăturare a indivizilor, în trup, dar mai ales în spirit şi în intenţii—împletiţi într-un receptacul telepatic al energiilor pan-cosmice—Universul se va transforma integral.
Numim mutaţie procesul de restructurare a ADN-ului. Când voi, ca membri ai Familiei de Lumină, veţi găsi puterea de a susţine mutaţia în structura voastră celulară, veţi putea deschide cele douăsprezece centre de informaţie. Veţi înţelege că vă puteţicrea experienţele, că aveţi şansa de a deveni, creatori conştienţi. Mai mult, veţi conştientiza ceea ce sunteţi de fapt.
La deschiderea ultimelor trei chakra, veţi fi capabili să introduceţi energii extra-terestre în existenţa cotidiană. Cu cât sunteţi mai mulţi cei care menţin frecvenţele înalte, cu atât o mai mare concentraţie din aceste energii vor fi canalizate către Pământ. A zecea chakra asigură legătura cu sistemul solar, a unsprezecea cu întreaga spirală galactică, iar ultima cu un loc îndepărtat din Univers. Prin ele veţi obţine o informaţie uimitoare, şocantă pentru întreaga lume.
Indivizii, culturile chiar, vor fuziona, multe „ordine ale lumii noi” vor apărea, iar haosul şi confuzia vor împânzi lumea. Postura de membri ai Familiei de Lumină nu vă permite decât să observaţi, dar fiţi siguri că haosul şi confuzia sunt necesare pentru prăbuşirea vechiului sistem şi reconstruirea celui nou în lumină. Trebuie să înţelegeţi necesitatea acestui proces evolutiv, deci evoluţia implicită a celor care vor menţine frecvenţa schimbării. Pământul chiar este un loc minunat în aceste vremuri, un loc unde trebuie să te afli cu orice preţ. Nu-i acesta cel mai bun plan?
Fragment din cartea „MESAJE DIN CONSTELAŢIA PLEIADELOR”
de BARBARA MARCINIAK
Se vorbeste destul de mult de tablitele Sumeriene, dar foarte putini au citit traducerea acestora. Ele prezinta istoria in varianta Sumeriana.
Tablitele de la Tartaria, mai vechi cu cca. 1000 ani decat cele Sumeriene, inca nu sunt complet descifrate, iar cele descifrate prezinta calcule matematice intr-un alt sistem. Deci pana la definitivarea descifrarii placutelor de la Tartaria, cand e posibil sa aflam o completare sau o schimbare radicala a istoriei, e bine sa cunoastem varianta „traducerii” (sub rezerva unei posibile dezinformari) tablitelor Sumeriene. Asemanarea multor aspecte cu scrierile biblice e covarsitoare.
Zecharia Sitchin, cunoscut datorita traducerii (descifrarii) tablitelor Sumeriene, a caror inteles schimba radical istoria omenirii, catalogat si ca fiind un manipulator, de catre unii, dar si fiindui apreciata traducerea de catre altii.
In cartea ” An.unnak.ki Versus An.unnak.ki ” , Aryana Havak prezinta pe scurt istoria tablitelor Sumeriene, dar si traducerea catorva dintre tablite. In continuare aveti acest pasaj :
Aceasta ar fi istoria oficială, prezentată succint, a Sumerului.
În urma unor ample săpături arheologice, printre care cele din 1850, din zona Mosulului, efectuate de Sir Layard şi cele nu mai puţin faimoase din Telloh, care au fost începute de nişte arheologi francezi în anul 1877 şi au fost continuate de alte echipe până în anul 1913, s-a reuşit aducerea la lumină a unor uriaşe vestigii arheologice care atestă rolul civilizator pe care l-au avut sumerienii. Cu ocazia acestor şantiere s-au găsit aprox. 250.000 de tăbliţe şi cilindri, preponderent din lut şi piatră, pe care se afla întreaga istorie a Sumerului. Din păcate nu s-au tradus decât foarte puţine. Ele sunt considerate ca fiind una din cele mai mari descoperiri arheologice din istoria umanităţii, dar deşi au trecut peste 150 de ani de la aceste evenimente, ele continuă să fie ignorate şi excluse din istoria oficială. Acest lucru se datorează faptului că ele contravin versiunii oficiale, atât din punct de vedere istoric, cât şi religios. Majoritatea acestora fac referire la situaţia economică, socială, religioasă şi politică din acea perioadă. Cel mai important apărător şi traducător al acestor scrieri este reputatul savant Zecharia Sitchin, istoric şi poliglot, care a studiat ani la rând aceste texte şi care, în urma unor argumente coerente, a ajuns la concluzia că această civilizaţie sumeriană a fost un «dar al zeilor».
Ceea ce este însă important şi interesant de aprofundat este Lista Sumeriană a Zeilor şi Zeiţelor. Această listă se află gravată pe o multitudine de tăbliţe de lut şi sigilii de piatră şi cuprinde o perioadă de aproximativ 400.000 de ani. Cu toate că anumite voci au afirmat că ele sunt reale şi trebuiesc acceptate, datorită lungii perioade pe care o acoperă, comunitatea ştiinţifică a respins aceste informaţii considerându-le neverosimile. Ei îşi bazează argumentaţia şi pe faptul că conducătorii sunt descrişi ca fiind zei sau nemuritori.
În aceste înscrisuri sumeriene zeii sunt numiţi An.unnak.ki – în traducere, cei care au venit din cer pe pământ. Nu putem să nu facem o corelaţie cu religia oficială şi anume cu faptul că în Geneză apar nişte personaje ce sunt numite Nefilimi, cuvânt a cărui traducere uzuală este cea de uriaşi, dar a cărui interpretare corectă ar fi: cei care au venit jos.
Mitologia sumeriană afirmă că au existat o serie de zei şi zeiţe, buni sau răi, care au venit pe pământ şi au creat rasa umană. Sitchin spune că aceşti zei au sosit de pe o planetă numită Nibiru sau Planeta încrucişării, pe care asirienii şi babilonienii o numeau Marduk. Sumerienii credeau că această planetă are o orbită eliptică de 3.600 de ani pământeni şi că orbita acestui astru ar începe undeva între Jupiter şi Marte şi s-ar extinde departe în spaţiul cosmic. În prezent s-a identificat un corp ceresc, numit Planeta X, care este situat dincolo de Pluto şi care se pare că face parte din sistemul nostru solar. În traducerea lui Sitchin, planeta Nibiru ar fi cauzat, la începutul formării sistemului solar, distrugerea unei planete numită Tiamat. Se pare că centura de asteroizi dintre Marte şi Jupiter a apărut ca urmare a ciocnirii dintre Tiamat şi una din Lunile planetei Nibiru. Acest cataclism este descris în amănunt pe câteva tăbliţe, însă nu mai există nicio o altă dovadă care să susţină această ipoteză. Singurul argument care se poate aduce este faptul că sumerienii aveau ample, dar totodată neobişnuite cunoştinţe de astronomie, nefireşti pentru acea perioadă, ei având tăbliţe cu reprezentări ale sistemului solar şi al planetelor, reprezentări în care sunt desenate corect poziţiile, mărimea şi orbitele acestora.
Conform calculelor acestora Nibiru trece prin sistemul nostru solar odată la 3.600 de ani, iar sumerienii au numit această perioadă un SAR. Pe tăbliţe găsim afirmaţia că anunnakki au ajuns pe pământ cu 120 de SAR înaintea potopului. Asta ar însemna aproximativ 432.000 ani. Sitchin crede că aceşti zei aveau viaţa foarte lungă, de până la 500.000 de ani pământeni. Tot el spune ca aceştia au venit pe Terra cu scopul de a căuta aur. Se pare că aurul le era necesar la refacerea atmosferei de pe planeta lor, întrucât aceasta se deteriorase. De aceea au venit aici. au construit mine situate în principal în actualul Zimbabwe, zonă numită de sumerieni AB.ZU, au făcut baze între actualele Iran şi Irak. Însă după o perioadă, dându-şi seama că nu pot face munca, au combinat ADN-ul lor cu cel al lui Homo Erectus, creând astfel Homo Sapiens.
Tăbliţele descriu modul în care au fost combinate genele Anunnakki cu cele ale băştinaşilor, ba mai mult, fac referire la anumite recipiente în care au fost creaţi embrionii. Se pare că în misiunea lor de a căuta aur ei au mai aterizat şi pe alte corpuri cereşti cum ar fi Lahmu (Marte) şi Luna. Iniţial au fost 900 de colonizatori, dar doar 600 s-au stabilit pe Terra.
Locuitorii de atunci ai zonei sumeriene au fost primii care au interacţionat cu ei şi tot ei au fost cei cărora de-a lungul timpului le-au fost dezvăluite informaţii privind sistemul solar, astronomia, construcţia de oraşe, agricultura, canalizare, etc.
Anunnakki aveau ca şi conducători pe Enlil şi Enki, care erau fiii conducătorului suprem al celor de pe Nibiru, numit Anu. Enki împreună cu Ninhursag sau Ninti se pare că au fost cei care i-au creat pe oameni, deşi Enlil s-a opus cu vehemenţă. Ninhursag, Ninti sau Ninkharsag este descrisă ca având vaste cunoştinţe medicale şi apare deseori în reprezentările sumeriene sub forma unei potcoave cu ajutorul căreia se tăia cordonul ombilical. În anumite reprezentări ea apare ca fiind o femeie însărcinată.
Ulterior aceasta devine zeiţa mamă şi o regăsim în diverse religii sub felurite nume ca: regina Semiramida, Isis, Barati, etc.
Tăbliţele ne spun că în fazele iniţiale s-a încercat combinarea ADN-ului zeilor cu feluritele vietăţi existente pe Terra la acel moment. Aşa se face că au apărut creaturi cu diverse defecte sau hibrizi, inapţi în a munci.
Într-un final, după multe combinaţii şi încercări eşuate, au descoperit formula corectă şi astfel s-a născut LU.LU, primul Homo Sapiens. În conformitate cu textele sumeriene Lulu a avut ca mamă o femeie din Africa, iar descoperiri recente arată că Homo Sapiens a apărut pentru prima oară acolo. Ştiinţa confirmă că noi am avut acelaşi strămoş feminin care a trăit în Africa acum 150.000–300.000 de ani. Tot ştiinţa demonstrează că acum 35.000 de ani s-a produs o nouă intervenţie, la fel de bruscă ca prima, asupra ADN-ului uman, în urma căreia a apărut Homo Sapiens Sapiens.
Pe tăbliţele sumeriene apar numele şi ierarhia zeilor anunnakki. Astfel: tatăl zeilor se numea AN (cer) iar mama lor ANTU. Aceştia stăteau în cerul lor şi veneau în vizită pe E.RI.DU doar rareori.
Ishtar
Se pare că aceşti doi au fost cei care i-au trimis pe Enlil şi Enki, care erau fraţi vitregi, să guverneze pământul. Ulterior aceştia au devenit din fraţi, rivali. Tăbliţele mai descriu faptul că oamenii au primit posibilitatea procreerii, iar acest lucru a dus la o explozie demografică. Se pare că acesta a fost declanşatorul unui conflict major între Enlil şi Enki, conflict în care Enki a ţinut partea rasei nou create. De altfel atât legendele sumeriene cât şi textele Vedice povestesc despre conflicte permanente în rândul zeilor, iar dacă ne gândim şi la mitologia greacă observăm aceeaşi stare conflictuală la nivelul zeilor, care exploda la cel mai mic incident.
Zeii sumerieni sunt descrişi ca având mai multe înfăţişări. Uneori sunt umanoizi, alteori au cap şi aripi de păsări şi adesea au aspect de reptilă. Această ultimă reprezentare apare în special în imaginile în care aceştia sunt descrişi ca fiind războinici. Aceste tipare sunt repetitive şi se regăsesc pretutindeni. Interesant este faptul că în texul tăbliţelor, pe parcursul a mai multe sute de mii de ani, se regăsesc numele aceloraşi zeităţi.
Cel mai important zeu era Anu, dumnezeu din cer, stăpânul constelaţiilor, rege al zeilor, spiritelor şi demonilor şi care locuia în cele mai înalte zone din cer. El avea puterea creaţiei şi puterea distrugerii, pedepsindu-i astfel pe cei răi. El a fost tatăl lui Anunnku, în traducere, cel venit din cer.
Pe una din tăbliţe apare Enmeduranki, un prinţ din Sippar, care a fost îndrăgit de Anu, Enlil şi Enki. El a fost adus de Shamas la adunarea zeilor. Ei i-au arătat cum «să vadă uleiul pe apă» şi multe alte secrete. Apoi i-au dat Tăbliţa Divină care conţinea secretele Cerului şi ale Pământului. Tot ei l-au învăţat cum să facă calcule matematice.
Sumerienii nu i-au numit dumnezei pe anunnakki, ci DIN.GIR, adică cei puri, strălucitori. Nu are sens să intrăm în amănunt în aceste descrieri. Informaţiile se găsesc şi pot fi accesate. Este important de menţionat că textele sumeriene împart istoria în două părţi: înainte şi după Potop. Se pare că a existat un potop care a venit şi a distrus ceea ce creaseră anunnakki. Ei spun că după ce apele s-au retras, anunnakki au decis că au fost prea măreţi (în sensul de buni) pentru umanitate. Termenul folosit este ELU, care se traduce din acadiană ca măreţ.
Dacă suprapunem informaţiile tăbliţelor peste cele din Biblie vedem că anumite idei corespund, regăsindu-se în ambele scrieri.
Iar după ce au început a se înmulţi oamenii pe pământ şi li s-au născut fiice, Fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au ales dintre ele soţii, care pe cine a voit.
Dar Domnul Dumnezeu a zis: „Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceştia, pentru că sunt numai trup. Deci zilele lor să mai fie o sută douăzeci de ani!”
În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi (nefilimi), mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii: aceştia sunt vestirii viteji din vechime.
Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ şi că toate cugetele şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele,
I-a părul rău şi s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ.
Şi a zis Domnul: „Pierde-voi de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci îmi pare rău că le-am făcut.”
Babylon
Potopul a ţinut pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi s-a înmulţit apa şi a ridicat corabia şi aceasta s-a înălţat deasupra pământului.
Şi a crescut apa mereu şi s-a înmulţit foarte tare pe pământ şi corabia se purta pe deasupra apei.
Şi a sporit apa pe pământ atât de mult, încât a acoperit toţi munţii cei înalţi, care erau sub cer.
Şi a acoperit apa toţi munţii cei înalţi, ridicându-se cu cincisprezece coţi mai sus de ei. Şi a murit tot trupul ce se mişca pe pământ: păsările, animalele, fiarele, toate vietăţile ce mişunau pe pământ şi toţi oamenii.
Toate cele de pe uscat, câte aveau suflare de viaţă în nările lor, au murit
Şi aşa s-a stins toată fiinţa care se alia pe faţa a tot pământul, de la om până la dobitoc şi până la târâtoare şi până la păsările cerului, roate s-au stins de pe pământ, şi a rămas numai Noe şi ce era cu el în corabie.
Iar apa a crescut mereu pe pământ, o sută cincizeci de zile.
Geneza
De altfel dacă ar fi să cercetăm legendele şi miturile existente pe întreg pământul am realiza că pretutindeni apare ideea de potop. În tăbliţele sumeriene se povesteşte cum anunnakki au părăsit pământul în navele lor în timp ce întreg teritoriul era acoperit de apă. Există în prezent dovezi geologice care confirmă că acum aproximativ 11.000 î.Hr. pe Terra s-a produs o catastrofă care a distrus toate aşezările existente. Ici colo apar noi descoperiri, dovezi ale unor civilizaţii avansate, dar care nu sunt luate în seamă.
Tot pe aceste tăbliţe găsim informaţii cu privire la faptul că sumerienii îşi vedeau zeii ca fiind buni şi puternici şi de aceea atribuiau eşecurile şi nereuşitele personale ca fiind răsplata propriilor fapte. Astfel s-a născut credinţa că dacă îţi dispreţuiai sau judecai dumnezeul acesta îţi aducea boli, suferinţă, dezastre. Din scrieri aflăm că în acea zonă geografică ploile erau rare şi că atunci când ploua şi apăreau inundaţii acestea erau puse pe seama unui demon care trăia în Golful Persic şi care se răzbuna pe ei. Tot la sumerieni apare ideea că un copil se naşte deja păcătos şi că orice suferinţă este dată pe merit şi că trebuie mulţumit pentru ea.
Panteonul Zeilor Sumerieni
Sumerienii atribuiau calităţi umane zeilor şi astfel avem informaţii despre tot felul de conflicte cum ar fi cel apărut între zeul bovinelor Lahar şi sora lui, zeiţa cerealelor, Ashnar. Apare apoi o ceartă între Emesh, zeul verii, răspunzător de floră, construcţii, oraşe şi temple şi Eten, zeul iernii, care era responsabil cu naşterile şi roditul. Se pare că aceşti zei erau geloşi şi voiau să fie lăudaţi în permanenţă. De asemenea a existat un conflict şi între Enki şi Ninhursag (doamna care dă viaţă). Acesta se pare că ar fi mâncat opt plante crescute într-un loc special, numit grădina divină şi ar fi declanşat astfel furia zeiţei. Aceasta l-a blestemat, dorindu-i ca opt părţi din corpul lui să se îmbolnăvească, iar Enki s-a îmbolnăvit. Una din zonele afectate a fost o coastă.
Într-un final lui Ninhursag i s-a făcut mila şi s-a întors să îl însănătoşească. Ea a creat opt divinităţi care să îl vindece, din care una a fost făcută special pentru coasta bolnavă. Ea se numea Nin-Ti, în traducere doamna coastă. Să fie acesta oare o asemănare cu biblica Eva?
Despre Ninhursag se ştie că a avut o fiică şi un fiu cu Enki. Aceasta a devenit ulterior zeiţa păşunilor, iar fratele ei pe nume Ninurta a fost văzut ca fiind răspunzător de fântâni. Ninhursag este numită şi Niniti-doamna vieţii sau Mammi şi răspundea de facilităţile medicale.
Enki iese din apă la îndemnul mesagerului său Isimud care este uşor de identificat prin cele două feţe care privesc în părţi opuse (dualitate).
În reprezentări, Enki apare adesea reprezentat de doi şerpi care se încolăcesc, imagine foarte asemănătoare cu cea a AND-ului uman şi cu cea a caduceului, simbol folosit şi în prezent de medicină. Pe tăbliţe se află consemnat faptul că el a sfidat Consiliul Conducător al Anunnakkilor, care hotărâse să distrugă umanitatea, pentru că o vedea ca fiind o creaţie imperfectă, şi l-a învăţat pe Ziusudra (Noe sumerian) cum să îşi construiască o barcă spre a se salva pe el şi familia lui.
Perioada domniei lui Enki se întinde pe 120 SAR. Templul lui principal se numea E-ENGUR-RA, în traducere, casa din străfundul apei şi se alia în Eridu, o localitate situată în zona văii Eufratului. Se mai ştie despre Enki că a avut un copil cu fiica sa care a dat naştere unei fete pe nume Nikurra. Enki s-a împreunat şi cu aceasta şi astfel s-a născut Uttu. Important este faptul că Enki apare întotdeauna ca protector şi învăţător al omenirii şi este văzut ca fiind creatorul omului.
Spre deosebire de fratele său Enki, Enlil este descris ca fiind un zeu al vântului sau al dominaţiei. Tăbliţele spun despre el că ar fi fost aruncat din DILMUN, casa zeilor, pentru că ar fi violat o fată pe nume Ninlil. Aceasta însă l-a urmat în pribegie şi i-a născut patru copii. Enlil este văzut ca fiind stăpânul pământului şi este cunoscut ca fiind inventatorul târnăcopului.
În afara acestor principali zei, în tăbliţele sumeriene mai găsim relatări şi despre alte zeităţi, fiecare având un rol binestabilit în ierarhia existentă.
Consider că este important să amintim cronologia evenimentelor, stabilită de Sitchin, în urma traduceri tăbliţelor.
Evenimente înainte de Potop
450.000 Î.Hr.
Atmosfera planetei Nibiru începe să se deterioreze şi devine astfel ostilă vieţii. Anu îl detronează pe Alalu şi ajunge cu ajutorul unei nave pe Terra. Aici găseşte zăcăminte de aur şi realizează că acestea pot fi folosite spre a salva atmosfera planetei sale.
445.000
Anunnakki aterizează pe Terra şi îşi stabilesc baza la Eridu, cu intenţia de a extrage aur din Golful Persic. Ei sunt conduşi de Enki, care este fiul lui Anu.
430.000
Pământul începe să devină ospitalier datorită climei care devenise mai blândă. Anunnakki sosesc pe Pământ în număr mare. Ei sunt conduşi de sora vitregă a lui Enki. Ea era doctor şi avea şi rang conducător.
416. 000
Producţia de aur începe să scadă, iar acest lucru îl determină pe Anu să vină pe Pământ. Împreună cu el soseşte şi fiul lui, Enlil. Odată ajuns aici, Anu hotărăşte ca exploatarea minieră să aibă loc în Africa. Totodată îl numeşte pe Enlil coordonator al misiunii Terra. Enki este trimis în Africa. În momentul în care voia să părăsească Terra, Anu este atacat de nepotul lui Alalu.
400. 000
În sudul Mesopotamiei existau şapte localităţi dezvoltate. Cele mai importante erau: un port spaţial în Sippar, Centrul de Control al Misiunii din Nippur şi Centrul Metalurgic din Shurrupak. Minereurile erau transportate din Africa cu ajutorul unor nave. Metalul era rafinat şi apoi trimis în sus, pe orbită. De aici era încărcat în navele care soseau regulat de pe Nibiru. Igigi era răspunzător de trimiterea produsului finit.
380.000
Igigi îl sprijină pe nepotul lui Alalu iar acesta încearcă să ia Pământul în stăpânire.
Enliliţii câştigă într-un final războiul împotriva zeilor.
300. 000
Anunnakki se răzvrătesc deoarece nu le convenea munca grea pe care o depuneau în mine. Enki şi Ninhursag se văd puşi în situaţia de a găsi alţi muncitori. De aceea se gândesc să creeze lucrători. Primi lucrători obţinuţi prin manipulare genetică au avut la bază ADN-ul unei femele de maimuţă. Aceştia au fost primii Homo Sapiens. Ei sunt puşi la muncă în locul anunnakki lor. În acelaşi timp Enlil aduce lucrători primitivi în Edin din Mesopotamia. Homo Sapiens a fost creat având posibilitatea procreerii şi de aceea a început să se înmulţească.
200.000
O nouă eră glaciară se abate asupra Pământului. Acest lucru face ca viaţa să regreseze.
100.000
Clima începe să îşi revină, încălzindu-se. Fiicele oamenilor care erau deosebit de frumoase sunt râvnite de către anunnakki. Aceştia încep să se cupleze cu ele. Acest lucru îl enervează pe Enlil.
75. 000
Asupra Pământului se abate o nouă eră glaciară. Pe Pământ este atât de frig încât doar omul Cro-Magnon supravieţuieşte.
49. 000
Enki şi Ninhursag se decid să pună noi conducători în Shuruuppak. Ei îi aleg din rândul oamenilor, dar din categoria celor ce aveau părinţi anunnakki. Acest lucru îl înfurie pe Enlil, care se hotărăşte să distrugă întreaga populaţie.
13. 000
Enlil îşi dă seama că se va produce o catastrofa globală odată cu trecerea planetei Nibiru prin apropierea Pământului. Valul uriaş ce urma să se propage pe Terra avea să îi ducă planul la bun sfârşit. El îi pune pe anunnakki să jure că nu vor divulga oamenilor această informaţie.
Evenimente după Potop
11.000 î.Hr.
Enki nu poate respecta promisiunea şi îl învaţă pe Ziusudra cum să îşi construiască o barcă sigură. Apele se revarsă asupra pământului. Anunnakki urmăresc întreaga scenă de la bordul navei lor. După ce apele au început să se retragă, Enlil acceptă ca populaţia rămasă să primească unelte şi seminţe. Oamenii încep să cultive mai întâi în zonele înalte. Enki îi învaţă cum să domesticească animalele.
10.500
Descendenţii lui Ziusudra primesc trei ţinuturi unde să îşi desfăşoare activitatea. Ninurta, fiul lui Enki, îi ajută făcând stăvilare şi secând râurile spre a le oferi teren fertil.
Enki intervine şi el, făcând valea Nilului cultivabilă. Peninsula Sinai este transformată în port pentru navele spaţiale. Anunnakki construiesc un Centru de Control pe muntele Monah, viitorul Ierusalim.
9.780
Primul născut al lui Enki, pe nume Ra/Marduck, împarte domnia Egiptului între Osiris şi Seth.
9.330
Seth îl capturează pe Osiris, după care îl omoară tăindu-l în bucăţi. Preia apoi rolul de conducător al Nilului.
8.970
Fiul lui Osiris, pe nume Horus, îşi răzbună tatăl iniţiind primul război al piramidelor. Seth reuşeşte să scape refugiindu-se în Asia. El ia peninsula Sinai şi Canaan-ul.
8.670
Urmaşii lui Enlil nu sunt de acord cu faptul că descendenţii lui Enki controlau toate zonele de zbor şi de aceea iniţiază un al doilea război al piramidelor. Ninurta câştigă bătălia şi goleşte piramidele de echipament. Ninhursag organizează o conferinţă de pace. Conducerea Egiptului este preluată de urmaşii lui Thoth. Dinastia Ra/Marduk îşi pierde puterea. Se construieşte Heliopolisul.
8.500
La porţile facilităţilor spaţiale sunt construite turnuri de veghe. Unul dintre acestea se afla în Jericho.
7. 400
Este o perioadă a păcii. Anunnakki dezvăluie oamenilor noi cunoştinţe. Este momentul în care începe perioada neolitică. Egiptul este condus de semi-zei.
3.800
Anunnakki se hotărăsc să înfiinţeze din nou oraşele zeilor în Sumer. Este momentul în care apare civilizaţia. Primele oraşe construite sunt Eridu şi Nippur. Anu vine în vizită pe Terra. Cu această ocazie se construieşte oraşul Uruk, iar templul acestui oraş este închinat zeiţei Inanna, care era nepoata lui Anu.
Regi pe Pământ
3.760
Oamenilor le-a fost dată conducerea. Ninurta face prima capitală la Kish. În Nippur apare calendarul. Civilizaţia începe să se răspândească şi în afara Sumerului.
3.450
Nannar/Sin preia conducerea în Sumer. Babilonul este proclamat de către Marduk ca fiind „poarta zeilor”. Acum are loc cunoscutul incident de la turnul din Babel, iar anunnakki reuşesc să amestece limbile oamenilor. Thoth a fost dat jos de pe tron de către Ra/Marduk. Dumuzi, fratele lui Thoth, cel care o trădase pe Inanna este arestat şi apoi ucis din greşeală. Marduk este zidit de viu în marea piramidă, dar reuşeşte să scape printr-un tunel. Pleacă apoi în exil.
3.100-3.350
Sunt ani de haos, care se sfârşesc odată cu instalarea unui faraon. Civilizaţia înaintează ajungând în a doua regiune.
2.900
Conducerea Sumerului este preluată de Erech, căruia Inanna îi dă putere peste a treia regiune. Acesta este momentul în care valea Indus începe să se civilizeze.
2.650
Regatul Sumerului începe să se destrame, ocazie cu care capitala se mută. Enlil îşi dă seama că oamenii sunt din ce în ce mai greu de condus.
2.371
Inanna se îndrăgosteşte de Sharru-Kin (Sargon). Acesta îşi stabileşte capitala la Agade. Acesta este momentul naşterii imperiului akkadian.
2.316
Sargon, vrând să stăpânească cele patru regiuni, desacralizează pământul Babilonului. Conflictul dintre Inanna şi Marduk capătă amploare şi ia sfârşit doar în momentul în care Nergal, fratele lui Marduk, pleacă din Africa, spre a-l convinge să părăsească Mesopotamia.
2.291
Tronul din Akkad este ocupat de Naram-Sin. Acesta reuşeşte cu ajutorul Inannei să intre în Egipt prin peninsula Sinai.
2.255
Inanna preia puterea în Mesopotamia. Narram-Sin sfidează Nippurul. Marii anunnakki atacă Agade, ştergându-l de pe faţa pământului. Inanna reuşeşte să scape. Grupări loiale lui Enlil şi Ninurta ocupă Sumerul şi Akkad.
2.220
Civilizaţia Sumerului explodează graţie unor conducători abili din Lagash. Gudea este ajutat de Thoth să construiască un ziggurat în onoarea Ninurtei.
2.193
Este anul în care Terah, tatăl lui Abraham se naşte într-o familie de înalţi preoţi.
2.180
Egiptul se împarte în două. Urmaşii lui Ra/Marduk rămân cu sudul iar faraonii obţin tronul Egiptului de Jos.
2.130
Autoritatea începe să se deterioreze în Mesopotamia. Inanna nu reuşeşte să reziste la conducerea Erechului.
Era decisivă
2.123
În Nippur se naşte Abraham.
2.113
Enlil îi încredinţează lui Nannar, pământul din Shem. Se decide ca Ur să fie capitala noului imperiu. Ur-Nammu se urcă pe tron şi devine protectorul Nippurului. Tatăl lui Abraham, Terah, vine în Ur spre a încheia o alianţă cu curtea regală.
2.096
Ur-Nammu este ucis în război. Oamenii sunt convinşi că omorârea lui a fost aranjată de Anu şi Enlil. Terah pleacă împreună cu familia sa în Harran.
2.095
Shulgi vine la tron în Ur. Imperiul începe să prospere. El se îndrăgosteşte de Inanna şi devine iubitul acesteia. Dă Larsa elamiţilor în schimbul promisiunii că vor servi ca legiune străină.
2.080
Prinţii din Theba, care îi erau loiali lui Ra/Marduk au început să facă presiuni asupra nordului ce se afla sub Mentuhotep I. Nabu. Fiul lui Marduk obţine adepţi, pentru tatăl său, din Asia de Vest.
2.055
Nannar îi ordonă lui Shulgi să trimită trupe elamite pentru a stopa revolta din oraşele canaanite. Elamiţii ajung la intrarea în peninsula Sinai şi la portul spaţial.
2.048
Moare Slugi. Marduk se mută în ţinutul hitiţilor. Abraham stăpâneşte peste sudul Canaanului, fiind ajutat de o trupă de elită.
2.047
Amar-Sin, cunoscut din Biblie ca Amraphel, devine regele Urului. Abraham pleacă în Egipt, de unde revine după cinci ani, însoţit de mai multe trupe.
2.041
Amar-Sin, ghidat de Inanna, formează coaliţia regilor din est şi organizează o expediţie militară în Canaan şi Sinai. Conducătorul acesteia este elamitul Khedor-la’omer. Abraham le blochează accesul la intrarea în portul spaţial.
2. 038
În timp ce imperiul se destramă, Shu-Sin îl înlocuieşte pe Amar-Sin la tronul din Ur.
2.029
Ibbi-Sin îl înlocuieşte pe Shu-Sin. Provinciile vestice sunt din ce în ce mai mult orientate către Marduk.
2.024
Marduk intră în Sumer şi se înscăunează în Babilon. Lupta se extinde către centrul Mesopotamiei. Pământul sfânt al Nipurului este întinat. Enlil ordonă pedepsirea lui Marduk şi Nabu, însă Enki se opune. Cu toate acestea fiul lui Enki, Nergal îi ţine partea lui Enlil. Nabu împreună cu ajutoarele lui încearcă să captureze portul spaţial, moment în care marele anunnakki aprobă folosirea armelor nucleare. Nergal şi Ninuria distrug atât portul spaţial cât şt oraşe canaanite.
2.023
Vântul poartă deşeuri radioactive către Sumer. Oameni şi animale mor răpuşi. Apa este otrăvită şi pământul devine sterp. Sumerul şi întreaga sa civilizaţie zac în ruine. Abraham moare la vârsta de 100 de ani, iar moştenitorul lui devine Isaac.
După cum am mai spus, aceasta este cronologia evenimentelor, cronologie stabilită de Sitchin în urma analizării tăbliţelor sumeriene. Trebuie menţionat că există multe voci, mai mult sau mai puţin autorizate, care contestă aceste evenimente. Este însă izbitoare similitudinea şi cronologia unor evenimente înşiruite aici, cu cele descrise de alte surse din antichitate şi în primul rând cu cele din Biblie. Peste tot apare un dumnezeu/forţă supremă care a făcut omul, l-a învăţat, i-a dat pereche, l-a izgonit atunci când a încălcat o lege, etc. În toate tradiţiile se vorbeşte despre un potop care a venit să şteargă păcătoşii de pe suprafaţa pământului şi despre un singur om, care avertizat fiind, şi-a luat măsurile necesare. Dacă este să luam în calcul că majoritatea munţilor sunt tineri, atunci nu putem să nu acceptăm ideea unor convulsii, apărute nu departe în trecut, la nivelul scoarţei terestre. Până şi Platon menţionează într-una din lucrările sale că agricultura a început întâi în regiunile înalte, deoarece un val uriaş distrusese toate aşezările de la şes.
Nu vreau să spun mai multe, vă las să trageţi concluziile singuri. Vă recomand însă înainte de a accepta o versiune, oficiala sau neoficială a istoriei, să analizaţi cât mai multe surse. Numai aşa vă veţi putea forma o opinie corectă asupra trecutului nostru.
În jurul datei de 12 iunie 2006, un batalion de infanterie, care avea ca sarcină supravegherea zonei petroliere de la Baza aviatică din Talil, situată în sud-estul Bagdadului, a descoperit accidental o cutie de cupru în interiorul căreia se aflau mai multe tăbliţe de lapis-lazuli ce aveau gravate în ele simboluri ale scrierii cuneiforme. Fără să ştie exact despre ce este vorba, Agenţia Naţională de Securitate, împreună cu guvernul american şi britanic, au restaurat o tăbliţă. Pentru a vedea despre ce descoperire era vorba aceasta a fost dusă la British Museum. Membrii au fost asiguraţi că rezultatul va fi făcut public, dar se pare că forţe guvernamentale au interzis acest lucru. Enervaţi aceştia au plecat către British Museum spre a lua parte la proiect. În acest mod, au apărut simultan în mai multe oraşe, transcrieri ale textului străvechi. Probabil că asta a fost marea noastră şansă de a afla de această descoperire.
Tăbliţa I
După dorinţele lor, tronul regal a fost coborât din ceruri
Drepturile au fost perfecţionate, ordonanţele divine au fost exaltate.
În locuri pure, cinci oraşe au fost construite: primul fiind Eridu, al doilea Badtibira. Larak a fost al treilea şi Sippar al patrulea. Al cincilea oraş a fost Shuruppak al cărui rege am fost eu, Ziusudra.
Acestea au fost centrele cultului. Aceste cinci oraşe au fost desemnate centrele cultului.
Un vuiet a ieşit din aceste centre de cult. Un vuiet perturbat de zei.
După ce oraşele au fost distruse, centrele cultului au fost distruse de asemenea.
După dezastru, inundaţia trimisă să acopere tot pământul, distrugătoarea vieţii.
Iar eu Ziusudra, pe vârful înalt al muntelui Nimush, am aranjat şapte şi şapte bărci, pline cu trestie, pini şi liliac şi am dus ofranda pentru a răspândi tămâia în toate direcţiile, iar zeii au mirosit mireasma.
Au mirosit mireasma, şi s-au adunat în jurul ofrandei precum muştele.
Belet-ili a venit. Ea ţinea în aer un ornament în formă de muscă pe care Anu îl făcuse în focul său interior.
„Jur că pe acest medalion albastru,
Că nu o să uit niciodată aceste zile, niciodată!”
Când Enlil a ajuns, m-am adunat cu soţia mea în jurul zeilor.
Ne-a atins sprâncenele şi ne-a spus „Hithero, Ziusudra a fost o fiinţă umană, acum va fi cunoscut ca şi Utnapishtim, şi el împreună cu soţia vor fi zei, ca şi noi.”
Şi am fost duşi departe.
Am fost duşi la locul de unde izvorăsc mari râuri.
La Gihon, Pishon, Tigris şi Euphrates.
În acel loc îndepărtat trăim.
Acolo, la sursa marilor râuri trăim.
Când am ajuns în acel loc de peste lumi,
Enlil mi-a spus, către Utnapishtim, a spus
„Tu”, „cel de departe” vei face munca conducătorului tău EA.
Cândva înţelepciunea venea dintr-un zid de trestie, aşa vei face şi tu.
Vei lua decizii pentru alta, o cu totul altă corabie. Scrie-le în tabletele din lapis-lazuli
Scrie-le în tabletele alese.
Apoi pune-le într-o cutie de bronz, pusă pe o trestie şi pe crengi de pin şi liliac.
Împarte înţelepciunea. Împarte bogăţia. Ascunde-le, departe
În oraşul celui mai puternic erou, care a văzut ce a fost ascuns.
Inspectează fundaţiile, puse de către cei 7 maeştri zidari (masoni) pe cărămizile arzătoare. Vezi cum străluceşte precum bronzul în soare?
Urcă-te pe scări. Uită-te la pământul pe care îl întrupează.
Admiră grădinile, templele şi magazinele, toate locurile magnifice.
Caută piatra din mijloc
Uită-te sub.
Acum, în acele timpuri, în acele zile, lumea era încă nouă.
Când Enlil a adus în faţă tăbliţele, pământul abia se uscase.
Coliba roşie, coliba roşie. Zid, Zid.
Coliba roşie ascultă, zid reflectă
Dă jos coliba, construieşte o barcă
Lasă posesiunile. Caută viaţa.
Renunţă la bunurile lumeşti. Ţine sufletul în viaţă.
O nouă furtună se apropie, dar ploile nu urlă. Altă inundaţie vine. Din nou peste pământuri.
Fii pregătit şi pregăteşte-ţi crucile familiei
Schimbă bucuria din sufletele oamenilor.
Ascunde-te în îmbrăţişarea lui Nibiru, întoarcerea luminii în permanentul cerului. A fost (ilizibil)
Sfârşitul tăbliţei
Tăbliţa II
Din prima băutură
Când a intrat pentru prima oară sub manta
Pentru nectarul negru al „raqiya” acesta a fost predestinat
Peste mii de ani, ei au venit
În cea mai violentă formă, au venit
Şi au întrerupt căile vechi
(ilizibil)
Şi oamenii pământului au fost ţinuţi prizonieri în propriile case
Invadatorii s-au luptat între ei pentru bogăţiile pământului
Pentru nectarul negru
Zeii se uitau trişti la ce se întâmplă
Şi s-au consiliat între ei
Pentru un remediu
(ilizibil)
(ilizibil)
În acest timp invadatorii au continuat
Spre oripilarea martorilor, invadatorii au continuat
(ilizibil)
(ilizibil)
Când a apărut urâtul semn în deşert
Uzurpatorii nu au luat de seamă (ilizibil)
Acolo în Dilmun
(ilizibil)
(ilizibil)
Marii zei s-au adunat
Marii zei s-au adunat în Dilmun
(ilizibil)
Ninhursag a adus schimbarea înaintea lui Enki
(ilizibil)
Şi soarta oamenilor a fost pecetluită
Sfârşitul fragmentului
Tăbliţa III
S-a stabilit că naţiunile se vor întoarce
(ilizibil)
(ilizibil)
Naţiunile oamenilor se vor întoarce în pântec
În Nibiru, eterna mamă creatoare
(ilizibil)
(ilizibil)
(Ilizibil)
Annuaki au fost trimişi în faţă
Din ceruri Annuaki au fost trimişi către creaţia lor
(ilizibl)
An, Enlil, Enki şi Ninhursag creatorii oamenilor cu capete negre
Fondatorii Eidu, Bad-tibira, Larsa, Sippar şi Shuruppak
(ilizibil)
Primele oraşe au fost fondate
(ilizibil)
Acestea au fost păstrătoarele naţiunilor
Puternicii oameni cunoscuţi care au dat afară Nephilimul
Şi au construit temple divine, ordine, ritualuri şi ceremonii
(ilizibil)
Acestea au fost generaţiile, naţiunile multitudinii.
Această multitudine de naţiuni a curs din ceruri
(ilizibil)
Annuaki, An, Enil şi Ninhursag au trimis înainte mesajele divine
(ilizibil)
Aşteptând întoarcerea lor, întoarcerea copiilor, creatorii oamenilor au aşteptat
(ilizibil)
Cu inimile grele, dar pline de bucurie au aşteptat
Tăbliţa IV
Un nou potop a venit
Din ceruri un nou potop a venit
Cu Dilmun pe dreapta şi sacrul Eridu pe stânga
Annuaki s-au adunat
Între două locuri pure, locul de apă pură
De unde Gihonul şi Pish-onul, Tibru şi Eufrat au curs
Ungând pământul şi oamenii într-o baie purificatoare.
Aceste ape limpezi, cele ce susţineau viaţa au secat
Marile râuri au secat
Acum praful suflă în acele locuri.
Unde marile râuri curgeau cândva
Praful domneşte în acel loc.
Marduk a deschis uşa şi fiii lui Dilmun au mers înainte
Fiii lui Dilmun
Tinerii bravi ai acelui oraş pur
Cel mai luminat dintre oraşe
Au venit în timp ce fiii lui Eridu pregăteau masa
Recitau incantaţia, uitata ceremonie veche
Radiant cu mâinile curate stă Ninhursag
În faţa Annunaki
Cu mâinile curate se pregătea. Supraveghea pregătirile incantaţiilor potrivite, ofrandele şi ceremoniile.
Copiii, zeii creatori, consiliul, Annuaki, pentru ei
Se pregătea
(ilizibil)
Naţiunile, triburile de pe pământ s-au pregătit în timp ce patru oameni puternici ţineau şi focurile şi vânturile
Ca nimic să nu se întâmple pe pământ.
Nici noapte, nici zi, întuneric sau lumină, monotonia dăinuia.
Până când naţiunile, triburile şi-au luat zborul
De pe pământ, naţiunile alese şi triburile au zburat,
În timp ce un munte de foc a ieşit din mare
Curăţând pe cei necuraţi, înghiţind cerul.
Sfârşitul Tăbliţei
Tăbliţa V
Sfânta migraţie peste ceruri
Annunaki
Zeii din apus s-au adunat în locurile sacre vechi şi noi
Ea, Ninki, Inanna şi Utu
Enlil lângă Ninlil, Adad lângă Ninhursag
Zeiţa mamă, (ilizibil) înţeleapta Mammi
A administrat drepturile divine în lumina focurilor consacrate
În timp ce zeiţa pântec, Belet-ili era prezentă
Focurile veşnice, făcute din trestii pure, liliac şi pin ardeau în locurile predestinate
Sub grija oamenilor cunoscuţi, progeniturile antice
Progeniturile antice ale lui Umal au administrat focurile
La trei şi două puncte (ilizibil) au făcut (ilizibil) oamenii înţelepţi fac o ofrandă pe pământ
După ritualul cerc, Umal, naţiunile şi triburile s-au refugiat
La trei şi două puncte, locurile de (ilizibil) pe calea spre ceruri
Naţiunile lui Umal şi triburile s-au spălat pe mâini
Au învăţat ceremoniile şi ritualurile în acele locuri (ilizibil) prin migraţia sfântă
În acele locuri, Umal, naţiunile pământului şi triburile
Au fost făcuţi curaţi din nou
În acele locuri Umal a fost făcut curat într-o baie purificatoare
Scufundat total, acesta a ieşit curat
Ca şi tinerii din Dilmun (ilizibil)
Au pregătit nava nouă, noile nave, planificatele nave.
Inscripţionate de Ut Napishtim după sfaturile lui Enlil din partea lui Ea,
Au fost pregătite în acele locuri predestinate.
La două, trei puncte (ilizibil)
Bravii tineri din Dilmun au pregătit navele.
Pentru (ilizibil) drum prin ceruri, migraţia sfântă
Bravii tineri din Dilmun au administrat (ilizibil)
Al doilea (ilizibil) următoarea (ilizibil), locul chinului lui Umal a fost pregătit
Abundenţa a fost dăruită pământului
Seminţe, cereale, pomi fructiferi şi peşti de tot felul mării
Sub îndrumarea lui Umal se va (ilizibil… ilizibil… ilizibil) nu va merge.
Zeii din Apsu, consiliul şi annunaki au spus:
Spre ceruri îşi va căuta Umal pâinea
Şi în ordonanţele divine îşi va găsi Umal dreptatea
Umal nu va mai (ilizibil) în locurile desemnate, locurile sacre.
Traducere tablitelor din engleză de Cristian David Isăilă
https://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2023/01/tablitele-sumeriene2.jpg368490adminhttps://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2025/07/logo-transparent.pngadmin2023-01-19 18:17:202023-01-19 18:17:20TABLITELE SUMERIENE – Adevarul despre istoria partiala a Terrei
Punctul de plecare al incursiunii noastre va fi Caderea Atlantidei, un eveniment teribil pentru constiinta colectiva a umanitatii. Efectele se resimt si astazi, chiar daca sunt in curs de vindecare. Acest eveniment a avut loc (cu aproximatia de rigoare) undeva in jurul anului 23.200 BC. De fapt, Atlantida a avut doua perioade importante si ca urmare, doua caderi. Prima a avut loc datorita cataclismelor aferente unui sfarsit de ciclu precesional, undeva in jurul anului 50.000 BC. Civilizatia atlantilor a renascut insa, ducand la o a doua perioada infloritoare. Caderea acesteia a insemnat si sfarsitul definitiv al Atlantidei (in linia temporala dominanta a civilizatiei umane).
Ce s-a intamplat insa ca sa provoace disparitia unui intreg continent ? Cu aproximativ 2000 de ani inainte de sfarsitul Atlantidei, atlantii au reusit sa creeze dispozitive radionice bazate pe cristale de cuart. Ei reusisera practic sa genereze energia de care aveau nevoie folosind dispozitivele radionice. Energia generata era suficient de puternica pentru a tenta caracterele mai intunecate (bazate pe ego) ale vremii. Cativa oameni de stiinta atlanti au facut un targ cu unele grupuri ET provenind din Orion (care se aflau in navele lor spatiale in apropierea planetei), primind in schimb sisteme de propulsie de la acestia. Grupul atlantilor intunecati (bazati pe ego) a sperat sa creeze superioritate tehnologica fata de ceilalti atlanti, incarcand sa obtina tehnologie militara avansata (ceea ce se intampla si acum pe pamant cu unele guverne). Foarte repede, atlantii intunecati au inceput sa lucreze cu factiunile ET din Orion chiar pe pamant, devenind insurgenti care se opuneau Consiliului Atlantidei.
Insurgentii atlanti cu sprijinul celor din Orion au dorit din ce in ce mai multa putere de la generatoarele radionice cu cristal si au inceput sa le foloseasca in scop de razboi, ca arme (experimentand impotriva unor colonii atlante rebele din zona Marii Mediterane de astazi, Grecia, Turcia). Totusi, atlantii intunecati nu au reusit sa porneasca adevaratul razboi pe care il doreau deoarece, unul dintre generatoarele foarte puternice de cristal (cel cunoscut ca a doua Luna a Atlantidei, deoarece se afla pe o orbita planetara) a explodat, ceea ce a dus la cutremure devastatoare si miscari telurice, rezultand in scufundarea continentului si moartea celei mai mari parti ale populatiei. Foarte putini atlanti au scapat, fie in masini zburatoare, fie in vapoare. Mai mult de 90 % din cei ce au reusit sa scape pe mare au murit la scurt timp datorita unor fenomene tsunami devastatoare. Cei care au fugit pe calea aerului s-au refugiat in ceea ce acum cunoastem sub numele de America Centrala si de Sud, precum si in Egipt. Ca fapt divers, printre cei care au ajuns in Egipt (pentru scurta vreme) am fost si eu.
Trebuie spus ca acele cataclisme au fost traumatizate pentru constiinta umanitatii si urmele lor se afla inca sub forma de distorsiuni eterice in campurile noastre energetice. Vestea buna este ca suntem in curs de vindecare (cei care au ales sa se vindece) si este foarte important sa ne iertam atat pe noi pentru everntualul rol pe care l-am jucat in cadere, cat si pe cei ce au provocat-o direct. Trebuie inteles ca scufundarea Atlantidei s-a datorat in esenta unui dezechilibru intre Inima si Minte (in „favoarea” mintii) la nivel colectiv si nu actiunilor specifice ale unui grup, chiar daca asa ar putea parea la prima vedere. Grupul bazat pe Ego nu ar fi reusit sa distruga civilizatia atlanta daca aceasta ar fi fost echilibrata si armonioasa… Asadar, pentru a ne vindeca complet de acea trauma colectiva, este esential sa iertam, atat pe noi, indiferent ce rol am jucat cat si pe cei pe care i-am putea percepe direct responsabili. Eu de exemplu, la nivel de suflet am suferit foarte mult deoarece am inteles ceea ce pregatea grupul de atlanti bazati pe ego, dar nu am reusit sa comunic la timp acest lucru (sau sa ma fac inteles) de Consiliul Atlantidei. ca urmare, in camplul meu eteric am avut un implant (provenit din corpul cauzal, cel care contine totalitatea experientelor noastre din toate vietile) ce se manifesta in subconstient sub forma imperativa: „Nu ai suficient timp sa… (… salvezi Atlantida…)”. In multiple vise recurente, implantul se exprima ca o actiune pentru care nu aveam suficient timp sa ma pregatesc. Din fericire, multe s-au vindecat in aceasta viata… Bun, am facut o mica paranteza pentru a mentiona cazul meu deoarece majoritatea dintre cei care citesc aceste insemnari au avut un rol de jucat atunci si pot avea diverse simptome in aceasta viata. Indiferent de rol, din punct de vedere Divin, fiecare suflet este pururi inocent si iubit de Dumnezeu.
O forma similara de sfarsit al civilizatiei are loc si acum.. Mentalul (sub forma Intelectului) au ascuns Spiritul si Inima in adancul fiintei umane, ceea ce duce la sfarsitul civilizatiei umane asa cum o stim. De ce am subliniat ultimele cuvinte ? Ei bine, deoarece exista doua mari diferente acum. Dispensele Divine si ajutoarele Celeste. Asadar, cei care au evoluat si au inteles cum stau lucrurile, dorind sa treaca la un nivel superior, vor continua civilizatia umana pe Pamant sub o cu totul alta forma. Inima si Mintea vor lucra din nou impreuna !
Perioada Post Atlantida
Dupa caderea Atlantidei, au inforit cateva culturi, incluzand civilizatia egipteana, sumeriana, biblica (civilizatii descrise in Noul si Vechiul Testament din Biblia Crestina) precum si cea greaca. In timpul acestor civilizatii, un nou factor de interferenta s-a manifestat pe Pamant, si anume influenta civilizatiilor din Sirius.
ATLANTIDA – THOTH ATLANTEEANUL
Batalia dintre Lumina si Intuneric (din perspectiva 3D, 4D, deoarece, din perspective mai inalte, o astfel de batalie este o iluzie a sufletelor care au uitat cine sunt cu adevarat) a continuat si dupa distrugerea Atlantidei. Lumea noastra pare predestinata sa treaca prin perioade de scurta iluminare, urmata de vremuri relativ intunecate si corupte. Egiptul este unul din cazurile in speta.
Un grup de Pleiadeeni 7D care a dorit sa restaureze tiparul uman Divin (de natura pleiadeana) distorsionat de cei din Orion, Draco, Sirius, Andromeda si alte grupuri renegate, au profitat de faptul ca cei ce au supravietuit distrugerii Atlantidei (putini la numar) erau relativi puri in inima si minte. Cei care au aterizat de-a lungul Nilului (vezi mesajul precedent) au fost primii vizitati de grupul pleiadean 7D. Conducatorul grupului se numea Thoth, care, contrar unor scrieri stravechi, nu avea cap de pasare sau de reptila (vedeti si unele picturi/inscrisuri egiptene). Umanoidul care avea cap de pasare (pomenit de scrierile/picturile respective) a sosit mult mai tarziu, fiind un hibrid Draco/Pleadean/Andromedan (din punct de vedere al ADN-ului) si a corupt invataturile lui Thoth.
Thoth a avut forma umanoida pura, ca fiinta radianta de Lumina Alb-Albastra. El a fost capabil sa isi reduca vibratia suficient de mult pentru a comunica direct cu supravietuitorii din Atlantida, invatandu-i caile Adevarului, cooperarii, armoniei precum si matematicile inalte. Asa cum multe materiale venite prin channeling confirma, Thoth a fost inginerul Marii Piramide de la Giza. Aceasta piramida a avut cateva scopuri, dar, functiile ei primare au fost dirijarea si controlul matricei energetice pamantesti precum si de Camera a Ascensiunii (vor fi date amanunte mai tehnice despre Camera Ascensiunii in mesajele urmatoare).
Asa cum au evidentiat unii dintre cei ce studiaza istoria Egiptului, Marea Piramida a fost aliniata cu Mintaka, una dintre stelele Constelatiei Orion. Mintaka a devenit Stea Centrala a guvernului iluminat ce a rezultat unui razboi local indelungat intre grupuri din Orion acum aproximativ 100.000 de ani ( grupurile combatante proveneau din Riegel – cel intunecat si Betelguese – cel mai iluminat). Alinierea cu Mintaka a avut o insemnatate geografica, in sensul ca indica un punct central al Precesiei Axelor pamantesti, fenomen ce se petrece la fiecare 25.920 ani.
Matricea energetica pamanteasca a fost corelata de catre Pleiadeeni cu Precesia Axelor, Giza fiind Punctul Central de unde izvorau liniile energetice si vortexurile, in unghiuri geometrice sacre. Martienii, in perioada lor de crestere (voi reveni probabil si cu episodul Marte) au avut o matrice energetica sacra similara, cu punct central aflat proportional la aceeasi latitudine si longitudine precum cel pamantesc. Desigur, si matricea energetica martiana a fost proiectata tot de Pleiadeenii 7D. Cu toate acestea, pe Marte nu a fost atins nivelul necesar pentru a putea fi creat un Portal al Ascensiunii, datorita interferentelor din Orion si Draco.
O alta functie strategica a Marii Piramide de la Giza a fost ca Portal de Intrare pentru grupurile 7D din Pleiade, pentru restaurarea tiparului Adamic Pur (de esenta pleiadeana, avand totusi inceputurile in Lyra/Vega).
Thoth si grupul sau au avut un succes semnificativ in lucrul cu atlantii supravietuitori, in Templele Initierii destinate accelerarii evolutiei sufletului. Au fost multe cladiri construite de-a lungul Nilului. Din cele cateva mii de atlanti care s-au stabilit in Egipt, un procent semnificativ a luat parte la activitati dedicate Ascensiunii si initierilor din Marea piramida de la Giza. Pleiadeenii 7D au construit Marea Piramida in cateva zile, folosind levitatia si tehnologia laser. Un numar de pasaje au fost proiectate pentru cei care aveau nevoie de perioade extinse in Marea Piramida pentru a accelera procesul ascensiunii in Corpuri de Lumina 5D.
Camerele subterane de sub platoul de la Giza erau deja locuite de catre cei care au scapat anterior din diverse conflagratii planetare. Pleiadeenii 7D in colaborare cu cei din camerele subterane au construit Marea Sala a Inregistrarilor la cativa kilometri sub Marea Piramida. Aceasta exista astazi in taramurile eterice inalte ale Pamantului Interior. Sfinxul a fost construit ulterior de catre un alt grup de egipteni pentru a marca intrarea in Portal. Din punct de vedere al timpului secvential, Marea Piramida a fost construita undeva in jurul anului 10.500 BC. Abia in ultimii 20 de ani au inceput oamenii de stiinta sa aprecieze mai corect vechimea Marii Piramide. Pana recent, s-a crezut ca Marea Piramida era asemanatoare cu alte piramide egiptene construite de muncitori egipteni pentru a servi ca mormant pentru faraoni. In perioadele egiptene ulterioare construirii de catre Pleadeenii 7D a Marii Piramide, dupa ce Egiptul a cazut prada interferentei Siriene, egiptenii au incercat in zadar sa reconstruiasca Camerele Ascensiunii. Nu trebuie confundate aceste incercari cu data si modul in care a fost construita Marea Piramida de la Giza!
Urme ramase de la initiatii Scolilor Misterelor ale lui Thoth pot fi gasite sporadic in diverse artifacte, cum ar fi Tablitele de Smarald, precum si in mesaje venite prin channeling. In esenta, acestea documenteaza initierile date pentru a pregati sufletele 4D pentru Ascensiunea 5D.
Si iata ca am ajuns la ultimul episod al explorarii zonei de istorie ce are ca punct central Marea Piramida de la Giza… Exista diverse curente de spiritualitate ce evita permanent sa aduca in discutie influentele ET in istoria civilizatiilor umane. Crimson Circle, un marterial de succes, pe care eu insumi il apreciez foarte mult, foloseste aceasta strategie de „izolare”… Si asta din motive foarte intemeiate. Tobias, Saint Germain, Kuthumi si alti Maestri Inaltati ce iubesc foarte mult aceasta planeta au incercat permanent sa izoleze evolutia umana de influentele exterioare. Insusi Sferele de Lumina, actori principali in genetica si contextul evolutiei umane au dorit acelasi lucru. Pleiadeenii 7D au realizat chiar si un fel de „scut” de frecvente in jurul Pamantului pentru a preveni ceea ce am putea numi invazii ale altor civilizatii pe Pamant.
In vreme ce Tobias, Saint Germain si Kuthumi imi sunt prieteni foarte buni si dragi, parerea mea este ca, intr-un mod echilibrat si rational, este bine sa cunoastem si aceste subiecte, deoarece avem mult de invatat din ele. De ce insa Crimson Circle si alte sisteme de educatie spirituala se feresc in a detalia influentele ET ? Ei bine, pentru ca istoria a dovedit ca oamenii au tendinta de a privi ET ca pe niste zei superiori carora trebuie sa le acorzi o doza mare de fascinatie, supunere si obedienta. Si de aici urmarile de rigoare.
Inainte de a merge mai departe, pentru a evita aceasta capcana, am sa repet anumite sfaturi pe care le-ati mai intalnit daca ati citit inregistrarile mai vechi de aici.
* un mod echilibrat de studiu al influentelor ET este acel in care cercetatorul invata din evenimente trecute si nu dezvolta fascinatie si obsesie fata de subiectul ET. Conspiratiile exista si au existat mereu, este bine sa le constientizam dar nu sa dormim visand la ele, fascinati de actorii ascunsi in intunericul din spatele cortinelor.
* Civilizatiile ET, ca exploratori ai sufletelor in lumile dense (1-6 D) pot fi subiect de tentatie a EGO-ului, mai ales cand lumea cade fascinata la picioarele lor. Chiar daca sunt iubitori si manifesta compasiune, civilizatii ET 5D, 6D, chiar 7D pot sa cada in capcana si sa scada in vibratie (nu mai vorbim de 4D). De aceea, este esential ca oamenii sa inteleaga ca nu sunt inferiori in fata nimanui in imparatia lui Dumnezeu, chiar daca stadiile de evolutie sunt diferite. De altfel, civilizatiile ET foarte evoluate ne vor trata intotdeauna ca pe niste egali si nu ca pe niste omuleti subdezvoltati ce trebuie salvati de ei insisi.
* Nu trebuie sa cadem in extrema cealalta si sa judecam cu asprime influentele ET. Este foarte posibil ca intr-o viata trecuta sa fi trait si noi o experienta similara in partea cealalta a baricadei. Este foarte posibil ca un alt fragment al sufletului nostru sa fie incarnat intr-un Siriusian, Draconian sau Reptilian..
Acestea fiind zise, cu echilibru, intelegere si iertare sa exploram episodul influentei Siriusiene.
Istorie…
Egiptul stravechi, ca urmare a ajutorului Pleiadean (Thoth, vezi mesajele precedente), s-a dezvoltat armonios pana undeva spre anul 7500 BC, vreme la care un grup de Siriusieni 7D din sistemul stelar Sirius B au aparut si au inceput sa influenteze tot ceea ce a sadit Thoth si grupul sau pleiadean.
Legendele si miturile evreiesti si grecesti sunt despre Siriusieni. Nu vom intra aici in detalii despre ceea ce s-a intamplat in Grecia si Israel (ca zone geografice) dar este suficient sa spunem ca scenariul a fost similar cu ceea ce s-a intamplat in Egipt, cel putin la nivel de lectii evolutive ale sufletului.
Desi Siriusienii 7D aveau o tehnologie ultra avansata si puteri psihice uriase, ei nu si-au rezolvat problemele egoice la un nivel satisfacator si au devenit infatuati in starea de a fi adulati de catre adepti (poate sa para ciudat multora, dar se pare ca ceea ce numim EGO dispare complet abia incepand cu 8D, atunci cand existam ca energii colective. Pana atunci mai putem sa cadem in capcane daca nu suntem atenti). Cu alte cuvinte, Siriusienii aveau ceea ce numim sindromul Guru..
La inceput a fost subtil. Ei au demonstrat puteri miraculoase celor care nu erau suficient de dezvoltati spiritual pentru a vedea dincolo de sarada (atentie, se intampla si in zilele noastre!). Pe masura ce Siriusienii s-au amestecat cu pamantenii, ADN-ul descendentilor a devenit „poluat” cu tendintele egotice mesianice ale Siriusienilor (ne referim la acel grup din Sirius B, deoarece exista multe grupuri de Siriusieni si nu trebuie sa le confundam). Scolile Misterelor dezvoltate in acea perioada au devenit dedicate divinizarii „zeilor” Siriusieni.
Acel dumnezeu al Vechiului Testament, Iehova, a fost un Siriusian 7D. Cei care au studiat invataturile lui Iehova dar sunt sceptici in a accepta ideea identitatii acestuia, ar trebuie sa studieze efectele prezentei lui Iehova pe Pamant. Vechiul Testament este una dintre cele mai sangeroase si violente carti scrise vreodata. Se pune intrebarea: ar trimite vreodata o fiinta foarte evoluata si iluminata o rasa impotriva alteia ? Ar cere obedienta oarba fata de principiile sale ? Ar considera pe unii mai pre-Sus decat pe altii ?
In Universul lui Dumnezeu nu exista elite sau alesi ! Toate sufletele sunt create in Iubire Pura si Inocenta. Toti au valoare Egala in fata lui Dumnezeu iar acea valoare este infinita. Cei ce studiaza Biblia, rabinii evrei si clericii crestini ar trebui sa se intoarca la simplitate si sa studieze Rezultatele invataturilor de atunci. Au promovat ele pacea si evolutia sau diviziunea si conflictul ?
Cam in aceeasi vreme a invaziei Siriusiene, nativi din Orion si Alfa Draconis au inceput sa vina in numar mare, rezultand un oarecare grad de mixtura intre rase, ilustrata in vechile pictograme egiptene sub forma de om-reptilian, om-pasare, om-leu. Rasa „sarpe” au fost hibrizii Draco-Orion-Pleiadean. Oamenii „pasare” au fost hibrizi Draco-Andromedan-Pleiadean. Tribul „leilor” au fost hibrizii Siriusian-Pleiadean. Este interesant de remarcat figura Sfinxului. Seamana cu un om-leu.
Siriusienii, Draconienii si cei din Orion au folosit tehnologia avansata pentru a-i aduce in postura de sclavi pe docilii locuitori ai Egiptului. Pe masura ce rasele s-au amestecat, oamenii rezultati au prezentat trasaturi faciale caracteristice, precum capete de reptila, pasare sau leu. Spre deosebire de creaturile din Pangeea (unde s-au facut foarte multe experimente genetice), rezultatele aici erau totusi oameni si nu hibrizi inter specii. Rasa „sarpe” avea gatul lung si ochii mari, rasa „pasare” avea fete lungi si inguste iar nasul precum un cioc, rasa leu avand capete mari si rotunde, cu parul precum o coama.
Putem gasi picturi ale zeitatilor tribului „leilor” (amestec Siriusian – Pleiadean) precum si ale tribului „pasarilor (amestec Draco – Andromedan – Pleiadean) pe zidurile cavernelor si templelor din Egipt, bineinteles cu trasaturi faciale exagerate.
Pleiadeenii care au ramas puri in Inima si Minte, vazand ca experimentul renasterii umane (vedeti mesajele precedente) a esuat (datorita influentelor descrise), s-au retras tristi in planurile interioare, o perioada intunecata punand stapanire pe Egipt. Ritualurile cu sacrificii, mumiile, Scolile Misterelor ale faraonilor au manifestat coruperea invataturilor pure pleiadeene (organizate de Thoth) de catre Siriusieni, Draconieni, Andromedani si Orioni. Daca toti studentii lui Thoth ar fi integrat deplin invataturile pleiadeene, acestia nu ar fi putut fi niciodata corupti.
Aceasta lectie sufleteasca ar trebui sa ne fie clara si acum: Pana nu vom integra deplin ego-ul cu constiinta inalta, putem fi deviati de pe drumul nostru evolutiv optim de catre invatatori aparent bine intentionati, care insa nu si-au integrat deplin ego-ul cu spiritul.
O nota finala: Isis a fost o Siriusiana 8D care nu a participat la procesului de corupere a invataturilor egiptene pure. Un fragment al energiei lui Isis a fost incarnat in perioada faraonilor.
Melchisedek – Adevaruri istorice: Invataturile lui in Mesopotamia, Egipt, Iran, Arabia – Partea III
.
I. Religia din Salem în Mesopotamia
Cu două mii de ani înainte de Hristos religiile din Mesopotamia tocmai îşi pierduseră vechile învăţături ale setiţilor şi se aflau sub influenţa puternică a unor credinţe primitive, care erau susţinute de două grupuri de invadatori: beduinii semiţi care se aşezaseră în deşertul din partea vestică şi barbarii călăreţi care veniseră dinspre nord.
.
Popoarele adamite şi-au păstrat însă obiceiul de a onora prin odihna a şaptea zi a săptămânii. În perioada lui Melchisedec această zi era considerată ca o zi care aduce ghinion. Era privită ca ceva sacru şi de aceea era interzis să călătoreşti, să găteşti sau să faci focul, era privită ca o zi a celui rău. Evreii au adus cu ei în Palestina multe din tabuurile pe care le-au găsit în Mesopotamia. Printre acestea s-a aflat şi restricţia babiloniană faţă de a şaptea zi, pe care ei au transformat-o în Sabat. Cu toate că învăţătorii din Salem au lucrat mult ca să rafineze şi să exalte religiile din Mespopotamia, nu au avut succes în a aduce printre oamenii din această zonă, care erau atât de diferiţi, recunoaşterea permanentă a unui singur Dumnezeu. Această învăţătură a avut o creştere ascendentă peste 150 de ani, iar apoi, treptat, a lăsat loc vechilor credinţe care aveau o mulţime de zei.
.
Învăţătorii din Salem au redus mult din numărul zeilor care erau veneraţi în Mesopotamia, ramânând la un moment dat doar şapte: Baal, Shamash, Nabu, Anu, Ea, Marduk şi Sin. Ca o înaltă recunoaştere a acestei învăţături noi au înnobilat trei dintre aceşti zei acordându-le supremaţia asupra celorlalţi. Triada babiloniană era compusă din Baal, Ea şi Anu, adică zeul pământului, al mării şi al cerului. Alte triade au apărut în localităţi diferite, toate reminiscente ale învăţăturilor andite şi sumeriene, iar ca insignă au adoptat-o pe cea a lui Melchisedec, trei cercuri concentrice.
Învăţătorii din Salem niciodată n-au căutat să umbrească popularitatea lui Istar, mama zeilor şi spiritul fertilităţii. Ei au rafinat mult ceremonialul de venerare al acestei zeiţe, dar babilonienii şi vecinii lor n-au renunţat niciodată complet la formele lipsite de calitate prin care practicau sexualitatea. Devenise o practică universală, în toată Mesopotamia, pentru toate femeile ca cel puţin o dată, la tinereţe, să se împreuneze cu străinii; iar aceasta era privită ca o devoţiune cerută de Istar. Credeau că fertilitatea depindea în mare parte de acest sacrificiu sexual.
.
Progresul pe care l-a cunoscut la început învăţătura lui Melchisedec a fost o mare recunoaştere a lui Machiventa până în timpul lui Nabodad, şeful şcolii din Kis, care s-a decis să organizeze un atac împotriva practicilor dominante din templul prostituţiei (templul zeiţei Istar), dar misionarii din Salem au eşuat în efortul de a face această reformă socială, iar acest eşec a stat la baza contestării celor mai importante învăţături spirituale şi filozofice.
.
Contestarea învăţăturii din Salem a fost urmată de o mare propagandă care susţinea practicarea cultului lui Istar. Acest ritual a invadat Palestina prin Ashtoreth, Egiptul prin Isis, Grecia prin Afrodita şi triburile din nord Astarte. Toate aveau legătura cu venerarea lui Istar, căreia preoţii babilonieni i-au dat o forma nouă, cea de a urmări stelele. Experienţa astrologică are rădăcini adânci în cunoaşterea mesopotamiană, prezicerea viitorului devenise o modă, şi secole la rând preoţimea a făcut orice ca să o deterioreze.
.
Melchisedec şi-a sfătuit ucenicii ca să propăvăduiască despre un Dumnezeu unic, Tată şi Creator a toate, şi să predice doar învăţătura divină a credinţei personale. Adesea, însă, invăţătorii au căzut în eroare, cerând un efort prea mare din partea celorlaţi, un efort care excludea evoluţia lentă, după puterile fiecăruia, dar care urmărea o evoluţie bruscă şi făcută cu forţa. Misionarii lui Melchisedec au creat în Mesopotamia un nivel moral mult prea ridicat pentru oamenii acelor locuri; ei au cerut prea mult de la aceştia şi de aceea intenţia lor, care a fost nobilă a eşuat. Au predicat o doctrină pozitivă, dar care avea trasate tot felul limite; au proclamat realitatea adevărată a Tatălui Universal, dar au devenit confuzi în dorinţa lor de a face reforma printre valorile lor morale şi asfel marea lor misiune a fost în cea mai mare parte deturnată, pierzându-se în frustrare şi iritare.
.
Doar într-o singură generaţie cartierul general al misionarilor din Salem de la Kis s-a desfinţat, iar propaganda care s-a făcut pentru a prezenta credinţa într-un singur Dumnezeu, în cea mai mare parte n-a avut nici un rezultat. Însă au persistat mici şcoli care predaseră învăţăturile din Salem. Erau grupuri mici care au continuat să creadă într-un singur Dumnezeu, şi care au luptat împotriva preoţilor mesopotamieni care practicau idolatria şi imoralitatea.
.
A urmat o perioada în care, după ce le-a fost refuzată învăţătura, misionarii din Salem au scris o mare parte din Psalmii care sunt acum în Vechiul Testament. I-au scris pe piatră, care mai târziu au fost descoperiţi de preoţii evrei în timpul captivităţii lor. Aceştia au fost incluşi în colecţia lor de imnuri fiind apoi atribuiţi autorilor evrei. Aceşti Psalmi frumoşi, găsiţi în Babilon nu au fost scrişi în templele de la Bel-Marduk; ei sunt opera descendenţilor primilor misionari din Salem. Comparativ cu combinaţiile magice folosite de preoţii babilonieni sunt foarte atractivi. Cartea lui Iov este o prezentare foarte bună a învăţăturilor din Salem care s-au predat la şcoala din Kis şi în toată Mesopotamia.
.
O mare parte din cultura religioasă a Mesopotamiei şi-a găsit loc în literatură şi ritualul evreiesc şi în munca faraonilor egipteni. Amenemope şi Akenaton. Egiptenii au perpetuat într-un mod admirabil învăţăturile datoriei sociale, care se regăsesc iniţial la primii mesopotamieni antiţi şi care au fost pierdute aproape în totalitate de babilonienii de mai târziu, care ocupaseră valea Eufratului.
II. Perioada de început a religiei în Egipt
Învăţăturile originale ale lui Melchisedec s-au înrădăcinat puternic în Egipt de unde mai târziu au fost transmise şi în Europa. În valea Nilului religia s-a modificat periodic prin apariţia descendenţilor raselor superioare ale nodiţilor, adamiţilor şi mai târziu a andiţilor din valea Eufratului. Din când în când, mulţi dintre administratorii civili ai Egiptului au fost sumerieni. Aşa cum în India a existat cea mai complexă combinaţie de rase din lume, în Egipt s-a dezvoltat cel mai complet amestec de filozofie religioasă care a existat vreodată pe Pământ, şi care din Valea Nilului s-a răspândit în multe părţi ale lumii.
.
Evreii au preluat de la babilonieni o mare parte din ideea creaţiei, dar conceptul de providenţă divină l-au asimilat de la egipteni.
.
Tendinţele de a accepta învăţătura din Salem, care au fost mult mai puternice în Egipt decât în Mesopotamia, au avut motivaţii mai mult politice şi morale decât filozofice sau religioase. În Egipt, fiecare şef de trib, după ce îşi câştiga tronul prin luptă, a căutat să perpetueze propria sa dinastie prin proclamarea zeului care-i reprezenta tribul ca zeu primordial şi creator al tuturor celorlaţi zei. În acest fel egiptenii au început să folosească treptat ideea de zeu suprem, o fază avansată a doctrinei de mai târziu, care vorbea de ideea unei divinităţi universale. În Egipt monoteismul a avut faze fluctuante, a fost acceptat, apoi a fost respins multe secole. Întotdeauna credinţa într-un singur Dumnezeu a caştigat teren, dar niciodată nu a dominat conceptele politeiste care erau mult mai evoluate.
Triburile din Egipt au avut propriul lor totem de foarte devreme. Acesta era foarte asemănător cu ceea ce se ştie de la amerindienii de acum.
.
În timp, egiptenii au observat că trupurile celor morţi, care erau aşezate în morminte aflate în apropierea unei ape sărate erau mai bine conservate –îmbălsămate– prin acţiunea sodei care se impregnase în pământ. Aceste observaţii i-au condus spre acele experimente din care mai târziu a rezultat practica îmbălsămării celor morţi. Egiptenii credeau că păstrarea trupului ajuta pe cel mort în drumul spre viaţa următoare.
.
Secole la rând egiptenii au crezut că mormintele protejează trupul, care după moarte va supravieţui într-un mod plăcut. Preoţii scriau pe plăcile mormintelor în care erau îngropaţi cei morţi texte plăcute, crezând astfel că morţii sunt protejaţi împotriva celor care încercau să le ia inima pe lumea cealaltă. S-a făcut o clasificare a acestor texte magice care s-a păstrat în “Cartea egipteană a morţilor.”
.
Superstiţiile din aceste vremuri sunt ilustrate foarte bine de credinţa generală a eficienţei pe care o are saliva ca factor de vindecare. Această idee îşi are originea în Egipt şi apoi s-a răspândit în Arabia şi Mesopotamia. În legendara bătălie dintre Horus şi Set, tânărul zeu şi-a pierdut un ochi, dar după ce a fost înfrânt Set, ochiul său a fost aşezat la loc de înţeleptul zeu Thoth, care a scuipat pe membrana acestuia şi s-a vindecat.
.
Mult timp, egiptenii au crezut că stelele care strălucesc noaptea pe cer sunt sufletele celor care au avut o moarte merituoasă; alţi supravieţuitori credeau că sunt absorbiţi de soare. A fost o perioadă certă, în care venerarea soarelui a devenit o preocupare majoră printre egipteni. Pasajul prin care se intra în Marea Piramida are o direcţie înclinată, îndreptată direct spre Steaua Polară, astfel încât sufletul faraonului poate să meargă direct spre constelaţia stabilită, unde se presupune că ar fi reşedinta regilor, atunci când iese din mormânt.
.
Când s-a întrupat Melchisedec, egiptenii aveau o religie mult avansată faţă de vecinii lor. Ei credeau că un suflet atunci când este luat, dacă este însoţit de formule magice, potrivite pentru el, poate evita intervenţia spiritelor rele şi poate ajunge cu bine în sala de judecată a lui Osiris. Aici dacă se constata că nu este vinovat de “crimă, jaf, minciună, adulter, furt şi egoism” va fi admis în zona fericirii supreme. Dacă greutate sufletului începe să se balanseze şi dacă este găsit vinovat va fi trimis în iad, la Devoratori. Într-un fel, acesta a fost un concept avansat al vieţii de apoi, comparativ cu credinţele oamenilor care-i înconjurau pe egipteni.
.
În teologia evreilor, conceptul judecării păcatelor după moarte a fost preluat de la egipteni. Cuvântul “judecată” apare doar o singură dată în toata cartea Psalmilor şi acest psalm special a fost scris de un egiptean.
III. Evoluţia conceptelor morale
Chiar dacă o mare parte din cultura şi religia Egiptului a fost preluată de la andiţii din Mesopotamia şi apoi a fost transmisă, treptat, celorlalte civilizaţii printre care evreilor şi grecilor. Mult, foarte mult din idealismul etic şi social al egiptenilor a apărut în Valea Nilului, ca o evoluţie completă a oamenilor.
.
Evoluţia morală nu depinde în întregime de revelaţie. Cele mai înalte concepte morale se pot ivi din experienţa proprie a omului. Omul poate descoperi valori spirituale şi poate avea chiar trăiri interioare din propria sa experinţă deoarece în el exista un spirit divin. Consecinţele unor astfel de evoluţii naturale precum şi ale caracterului uman au fost de asemenea extinse de apariţia periodică a unor învăţători spirituali care propăvăduiau adevărul, cum au fost cei din vechime, perioada celui de-al doilea Eden, iar mai târziu Melchisedec cu reşedinta sa din Salem.
.
Cu mii de ani înainte ca învăţătura din Salem să pătrundă în Egipt, întelpţii lor au vorbit despre dreptate, moderaţie şi evitarea avariţiei. Cu trei mii de ani înainte de apariţia scrierilor evreieşti, motto-ul egiptenilor era: “Stabilitatea aparţine omului care are drept standard moralitatea; care trăieşte urmând această cale.” Ei au învăţat amabilitatea, moderaţia şi discreţia. Mesajul unuia dintre cei mai mari învăţători ai acestei perioade a fost: “Fă bine şi lucrează corect cu toţi cei pe care îi întâlneşti.” Triada egiptenilor în această perioadă a fost Adevărul-Dreptatea-Moralitatea.
.
Doctrinele din Salem au avut succes pe solul acestor idei morale. Conceptele de bine şi rău au găsit repede răspuns în inimile oamenilor care credeau că “Viaţa este dată pentru linişte, iar moartea pentru greşeală.” Liniştea este pentru cel care iubeşte; greşeala este pentru cel care urăşte şi destestă. Secole la rând locuitorii din Valea Nilului au trăit cu aceste standarde morale, care au intrat în viaţa lor cu mult înainte de apariţia conceptelor de corect/greşit; bine/rău.
.
Egiptul a fost intelectual şi moral, dar nu a fost spiritual. Timp de şase mii de ani egiptenii au avut doar patru mari profeţi. O anumită perioada l-au urmat pe Amenemope; l-au omorât pe Okhban; l-au acceptat pe Akenaton, dar entuziasmul care i-a cuprins a fost de scurtă durată; pe Moise l-au refuzat. Circumstanţele au fost mai mult politice decât religioase atunci cand i-au uşurat drumul lui Avraam, iar mai târziu şi pe a lui Iosif, în propăvăduirea învăţăturii din Salem.
.
Când misionarii din Salem au intrat pentru prima dată în Egipt au întâlnit această înaltă cultura morală amestecată cu standardele morale modificate ale imigranţilor mesopotamieni. Aceşti profeţi din Valea Nilului au fost cei dintâi, care au afirmat conştient că au făcut cunoştinţă cu vocea divinităţii.
IV. Învăţăturile lui Amenemope
Foarte devreme, în Egipt a trăit un profet pe care unii l-au numit “fiul omului”, iar alţii i-au spus Amenemope. Acesta a văzut, având o conştiinţă elevată, punctul culminant al arbitrajului dintre bine şi rău, a renunţat la pedeapsa pentru păcat şi a anunţat salvarea prin aşa numita divinitate solară.
.
Amenemope i-a învăţat pe egipteni că bogaţiile şi averea sunt un dar de la Dumnezeu, şi acest concept a influenţat mai târziu complet filozofia evreilor. Acest învăţător nobil credea că conştiinta divină era factorul determinanat în toate direcţiile; astfel fiecare moment ar trebui să fie trăit în prezent şi cu responsabilitate faţă de Dumnezeu.
Învăţăturile acestui înţelept au fost traduse treptat în ebraică şi au devenit o carte sacră pentru ei cu mult înainte ca Vechiul Testament să fie limitat prin scris. Verticalitatea şi onestitatea stăteau la baza încrederii care i s-a acordat, iar aceste sentimente nobile din trecut ar trebui să onoreze pe fiecare om de stat de azi.
.
Acest bărbat înţelept de pe Nil spunea că: “Bogăţiile au aripi şi zboară cât ai clipi-astfel că lucrurile pământeşti sunt deşertăciune.” Marea lui rugăminte era: “Salvaţi-vă de frică!” I-a sfătuit pe toţi să renunţe la “vorbele oamenilor” pentru “legile lui Dumnezeu”. În esenţă el învaţa pe alţii astfel: “Omul propune, dar Dumnezeu dispune”.
Învăţăturile lui, traduse în ebraică, au dat în Vechiul Testament “Cartea Proverbe”. Traduse în greacă, ele au influenţat treptat filozofia religiei eleniste. Mai târziu, Philo, filozoful alexandrin, a avut o copie din Cartea Înţelepciunii, care avea la bază învăţăturile lui Amenemope.
.
Amenemope nu a fost cel mai mare dintre învăţătorii religioşi ai timpului său, dar a fost cel mai influent, deoarece a influenţat treptat două verigi de bază, care au dat naştere civilizaţiei occidentale-evreii, în mijlocul cărora credinţa religioasă a Occidentului a evoluat în cel mai înalt grad, şi grecii care au dezvoltat gândirea filozofică pură, summumul fiind nivelul european.
.
În Cartea Evreilor, Proverbe, capitolele 15, 17, 20 şi 22 versetul 17, precum şi capitolul 24 versetul 22 sunt aproape aceleaşi cuvinte din Cartea Înţelepciunii a lui Amenemope. Primul Psalm din colecţia de Psalmi a evreilor a fost scris de Amenemope şi este esenţa învăţăturii lui Akenaton.
V. Remarcabilul Akenaton
Încetul cu încetul învăţăturile lui Amenemope au început să dispară din minţile egiptenilor, până când prin influenţa unui medic salamit, o femeie din familia regală a îmbrăţişat învăţăturile lui Melchisedec. Această femeie a avut o mare influenţă asupra fiului său Akenaton, faraonul Egipului, care a acceptat această doctrină despre un singur Dumnezeu.
.
De la dispariţia fizică a lui Melchisedec, nici o fiinţă umană, din acele vremuri nu a avut un concept atât de clar al religiei din Salem, aşa cum l-a avut Akenaton. Fără nici o îndoială acest tânăr faraon egiptean este una dintre cele mai remarcabile persoane din istoria umanităţii. În timpul crizei spirituale din Mesopotamia, el a menţinut vie în Egipt învăţătura lui El Elyon, Singurul Dumnezeu, continuând astfel linia filozofică monoteistă, care era esenţială pentru viitoarea misiune a lui Iisus. Astfel se explică, printre altele, de ce Iisus, copil fiind, a fost dus în Egipt, unde câţiva dintre urmaşii spirituali a lui Akenaton l-au văzut şi şi-au extins înţelegerea cu privire la etapele misiunii sale divine pe pământ.
.
Moise, marele personaj, care a trăit în perioada dintre Melchisedec şi Iisus, a fost pentru umanitate onoranta conexiune dintre rasa evreiascş şi familia regală egipteană; Akenaton avea adaptabilitatea şi competenţa naturală a lui Moise. El a manifestat geniu politic, ca să pregătească surprinzătoarea preluare a conducerii religioase, care a transformat apoi Egiptul în cea mai mare naţiune monoteistă din acea epocă. Dacă acest lucru a fost aşa, fără nici o îndoială, Iisus a trăit cea mai mare parte a vieţii sale pe pământ în Egipt.
.
Niciodată, în toată istoria umanităţii, un rege nu a acţionat atât de metodic, pentru a influenţa o întreagă naţiune, ca să treacă de la politeism la monoteism aşa cum a făcut acest extraordinar Akenaton. Luând o decizie surprinzătoare acest tânăr conducător s-a rupt de trecut, şi-a schimbat numele, şi-a abandonat capitala, a construit un întreg oraş nou, a creat o artă şi literatură nouă pentru un întreg popor. Dar, s-a mişcat prea repede; a construit prea mult, mai mult decât ar fi făcut dacă ar fi luat-o mai încet. A eşuat, din nou, în intenţia de a crea stabilitate şi prosperitate materială pentru poporul sau. Toate reacţiile împotriva învăţăturii sale religioase au fost nefavorabile cand au apărut, treptat, calamităţi produse de inundaţii şi opresiunea, care s-a extins asupra egiptenilor.
.
Acest om cu o viziune uluitor de clară şi cu o capacitate extraordinară de a acţiona singur a avut discernământul politic al lui Moise. Ar fi schimbat întreaga istorie a evoluţiei religioase şi revelarea adevărului în lumea occidentală. În timpul vieţii a fost capabil să contracareze activităţile preoţilor, pe care i-a discreditat în general, dar ei şi-au păstrat credinţele lor în secret şi au trecut imediat la acţiune atunci când tânărul faraon şi-a pierdut puterea şi nu le-a fost greu să lege toate problemele egiptenilor cu monoteismul instaurat în timpul domniei.
.
Foarte înţelept, Akenaton, a căutat să instaureze monoteismul sub aparenţa unui zeu-soare. Această decizie l-a apropiat de venerarea Tatălui Universal; includerea tuturor zeilor în venerarea soarelui a fost făcută la sfatul doctorului salamit. Akenaton a generalizat astfel doctrinele credinţei în Aton respectând în acelaşi timp o relaţie familiară cu divinitatea. A creat o religie, care recunoştea relaţia şi venerarea dintre om şi Dumnezeu.
.
Akenaton a fost destul de înţelept ca să menţină în aparenţă venerarea lui Aton, zeul-soare, în timp ce şi-a ghidat prietenii spre venerarea Dumnezeului Unic, creatorul lui Aton şi Tatăl Suprem al tuturor. Acest tânăr faraon-învăţător a fost un scriitor prolific, fiind autorul expunerii “Dumnezeul Unic”, o carte cu 31 de capitole, pe care preoţii, atunci când şi-au recăpătat puterea, au distrus-o în mod special. Deasemenea, Akenaton a scris 137 de imnuri, dintre care 12 fac parte acum din Psalmii din Vechiul Testament, consideraţi oficial scrieri ale evreilor.
În viaţa de zi cu zi, cuvântul de bază al religiei lui Akenaton a fost “moralitate”. Acest concept s-a răspândit foarte repede fiind acceptat pe plan internaţional, precum şi valorile etice ale acestei naţiuni. Aceasta a fost o generaţie, care a practicat, într-o formă uimitoare, pietatea personală. S-a caracterizat printr-o aspiraţie autentică în dorinţa de a-l gasi pe Dumnezeu şi totodată de a-l cunoaşte. Majoritatea egiptenilor din această generaţie, atât bărbaţi cât şi femei, au fost persoane inteligente.
.
În zilele acelea, pozitia socială sau bogăţia nu oferea nici unui egiptean vreun avantaj în faţa legii. Viaţa familiară în Egipt a făcut mult ca să menţină şi să extindă cultura morala. Mai târziu, a fost o sursă de inspiraţie pentru superba familie evreiască din Palestina.
.
Principala slabiciune a învăţăturii lui Akenaton a fost chiar marele adevăr, învăţătura care susţinea ca Aton nu era doar creatorul Egiptului, ci era de asemenea creatorul “întregii lumi, oameni şi animale, precum şi a tuturor pământurilor străine. El se afla în toate aceste locuri care sunt ale lui şi are grijă de toţi şi de toate nevoile lor.” Aceste concepte legate de divinitate erau nobile şi înalte, dar nu erau patriotice. Asfel de sentimente religioase şi internaţionaliste au eşuat în încercarea de a extinde moralitatea armatei egiptene pe câmpul de bătălie. Din aceste motiv armata a permis preoţilor să-şi folosească armele împotriva tânărului rege şi a noii sale religii. Akenaton a avut o viziune înaintată despre divinitate, aşa cum au avut mai târziu evreii, dar a fost prea avansată ca să servească aspiraţiilor unei naţiuni constructive.
.
Chiar dacă idealul monoteist a suferit după moartea lui Akenaton, ideea unui singur Dumnezeu s-a menţinut în minţile multor grupuri. Ginerele lui Akenaton a trecut de partea preoţilor, s-a întors la venerarea foştilor zei, schimbându-şi numele în Tutankamon.
.
Capitala s-a restabilit la Teba, iar preoţii au ars pământul şi în final au obţinut a şaptea parte din Egipt. Preoţii n-au putut nimici pe de-a-ntregul tendinţa monoteistă. Pentru a se extinde ei au căutat să combine şi să-şi reducă proprii zei; familia de zei s-a micşorat din ce în ce mai mult. Akenaton a asociat discul solar cu raiul şi cu Dumnezeu Creatorul, iar această idee a continuat să lumineze inimile oamenilor din Egipt, ba chiar din întreaga lume.
.
Doctrina lui Akenaton a eşuat pentru că el a oferit o religie atât de avansată pentru egiptenii acelor vremuri, încât doar egiptenii educaţi au putut să înţeleaga pe deplin învăţărurile sale. Clasa agricultorilor n-a înţeles niciodată cu adevărat învăţătura sa şi de aceea, erau pregătiţi să revină alaturi de preoţii vechilor credinţe, care venerau pe Isis şi Osiris, soţul său, care se presupune ca a înviat întru-un mod miraculos după ce a fost omorât într-o manieră cruda de către Set, zeul răului şi al întunericului.
.
Ideea nemuririi tuturor oamenilor a fost prea avansată pentru egipteni. În concepţia lor doar regii şi cei bogaţi aveau dreptul la înviere; de aceea au îmbălsămat şi au aşezat cu atâta grijă trupurile faraonilor în morminte, pentru ziua în care vor fi judecaţi. Cu toate acestea, democraţia salvării şi învierea, pe care le propăvăduise Akenaton în general s-a menţinut, chiar dacă mai târziu s-a extins printre egipteni credinţa supravieţuirii în animale lipsite de inteligenţă.
Pe de altă parte, efortul acestui lider egiptean de a impune poporului său venerarea unui singur Dumnezeu a eşuat doar în aparenţă, ar trebui consemnat ca efectul muncii sale s-a menţinut secole la rând atât în Palestina cât şi în Grecia. Astfel Egiptul a devenit un agent de transmitere, a culturii evoluate pe pe Nil şi a religiei născute prin revelaţie de pe Eufrat, pentru toate popoarele care s-au succedat în Occident.
VI. Principiile învăţăturii din Salem în Iran
O parte din misionarii lui Melchisedec au trecut din Palestina, prin Mesopotamia, spre marele platou iranian. Mai mult de cinci sute de ani învăţătorii din Salem au avut progrese în Iran. Întreaga naţiune fusese influenţată de religia lui Melchisedec până în momentul în care regulile s-au schimbat precipitând puţin persecuţia care, practic a dus la sfârşitul învăţăturilor monoteiste ale culturii din Salem.
.
În secolul şase înainte de Hristos, când a apărut Zoroastru ca să reaprindă flacăra învăţăturii din Salem, doctrina întelegerii lui Avraam cu Melchisedec a fost aproape în întregime uitată.
.
Fondatorul acestei noi religii a fost un tânăr viguros şi curajos, care, în primul său pelerinaj la Ur, în Mesopotamia, a învăţat despre tradiţiile lui Caligastia şi despre rebeliunea lui Lucifer-în paralel cu multe alte tradiţii-care, toate i-au stimulat puternic dorinţa de a cunoaşte natura religiei sale. În timp ce se afla la Ur, ca urmare a unui vis şi-a organizat un program, pe care l-a folosit după ce s-a întors acasă. Dorea să restructureze religia poporului său. A preluat de la evrei ideea unui singur Dumnezeu. Conceptul mozaic al unui Dumnezeu Suprem era foarte clară în mintea sa, declarnându-i pe ceilalţi zei ca fiind spirite ale răului, considerându-i ca făcând parte din clasa demonilor de care auzise în Mesopotamia. A învăţat povestea celor Şapte Spirite Maestre, care aveau o tradiţie vie în Ur, creeând în acest sens un sistem de şapte zei supremi, în frunte cu Ahura-Mazda. Zeii subordonaţi acestuia i-a asociat cu: Legea Dreaptă, Gândul Bun, Guvernarea Nobilă, Caracterul Sacru, Sănătatea şi Nemurirea.
.
Această nouă religie a fost acţiunea unei munci şi nu rezultatul rugăciunilor sau a ritualurilor. Dumnezeul acestei religii era o fiinţă a înţelepciunii supreme, precum şi patronul civilizaţiei. A fost o filozofie religioasă militantă, care a avut curajul să lupte cu răul, pasivitatea şi cu întoarcerea la trecut.
.
Zoroastru nu a propăvăduit venerarea focului, dar a căutat să folosească flacăra acestuia ca simbol al purităţii şi al spiritului înţelept, ca stăpânire universală şi supremă. (Totul a fost adevărat, însă mai târziu discipolii săi l-au venerat şi s-au închinat focului.) În final, această religie s-a răspândit cu sabia, după o conversaţie avută cu un prinţ iranian. Zoroastru a căzut eroic la datorie, într-o luptă dusă pentru credinţa sa, care a fost: “Adevărul Domnului Luminii.”
.
Zoroastrianismul este singura credinţa care perpetuează învăţăturile din Dalamaţia (perioada în care omenirea a atins pentru prima dată un nivel spiritual foarte ridicat, sub conducerea lui Caligastia şi a celor o sută de asociaţi, înainte de rebeliunea lui Lucifer), şi din Eden, despre cele Şapte Spirite Maestre. Această învăţătura creiona răul ca o perioadă la fel de importantă ca şi binele, iar vestea cea bună era ca, la un moment dat, acest rău va fi încorporat pentru totdeauna în realitatea ultimă, care este cea a binelui. Mai târziu, această credinţă s-a transformat în ideea că binele şi răul se afla în perioade egale de luptă.
.
Tradiţiile evreieşti ale raiului şi iadului, precum şi conceptul despre diavoli sunt adunate în scrierile evreieşti, în timp ce păstrarea legendelor despre Lucifer şi Caligastia au fost preluate în principal de la zoroastrianism în perioada în care evreii s-au aflat sub dominaţia politică şi culturală a perşilor. Zoroastru, ca şi egiptenii, a vorbit despre “ziua judecăţii’, dar el a asociat acest eveniment cu sfârşitul lumii.
.
Religia care a succedat zoroastrianismului în Persia a fost influenţată profund de acesta. Când preoţii iranieni au căutat să înlăture învăţăturile lui Zoroastru, au reînviat vechiul cult al lui Mithra. Astfel, mithraismul s-a răspândit în zonele din Levant şi Marea Mediterană, fiind o vreme contemporan cu iudaismul şi crestinismul. Învăţăturile lui Zoroastru au influenţat astfel, consecutiv, trei mari religii: iudaismul, creştinismul, iar prin ele mahomedanismul.
Acest mare om, care a trăit în sec. VI înainte de Hristos, a făcut parte din acel grup unic care a încercat să menţină vie flacăra învăţăturii din Salem.
VII. Învăţăturile din Salem în Arabia
Învăţăturile lui Melchisedec despre un Dumnezeu Unic au apărut în deşertul arabic destul de recent. Ca şi în Grecia, în Arabia misionarii din Salem au eşuat. Asta s-a întâmplat deoarece instrucţiunile lăsate de Melchisedec au fost înţelese greşit şi s-a răsfrânt şi asupra călătoriei lor.
.
Nici chiar în China sau la Roma învăţăturile lui Melchisedec n-au cunoscut un eşec total aşa cum s-a întâmplat în această regiune aridă, care totuşi se află atât de aproape de Salem. Mult timp după ce majoritatea populaţiilor din Orient şi Occident au devenit budişti sau creştini, deşertul Arabiei a rămas la fel cum fusese mii de ani înainte.
Fiecare trib îşi venera vechile fetişuri şi multe familii individuale aveau proprii lor zei. Multa vreme s-a dat o bătălie între zeiţa babiloniană Istar, evreiescul Iehova, iranianul Ahura şi Tatăl creştin al Domnului Iisus Hristos. Niciodată vreunul dintre aceste concepte n-a putut lua locul pe deplin în detrimentul celorlalte.
.
În fiecare parte din Arabia erau familii şi clanuri care îmbrăţişaseră vag ideea unui singur Dumnezeu. Aceste grupuri au păstrat tradiţiile lui Melchisedec, Avraam, Moise şi Zoroastru. Au existat numeroase centre care au răspuns învăţăturii lui Iisus, dar misionarii creştini din aceste zone de deşert era un grup auster şi lipsit de importanţă, în contrast cu supraveghetorii şi inovatorii care au lucrat ca misionari în ţările mediteraniene.
.
Deoarece discipolii lui Iisus au luat în serios cerinţa lui: “mergeţi în toată lumea şi propăvăduiţi evanghelia”, în Arabia aceştia s-au concentrat mai mult asupra acestei cerinţe, decât nevoilor urgenţe create de cerinţele sociale. Cu toate acestea învăţăturile lui Iisus au fost primite cu plăcere în Arabia.
.
Un singur element de natură tribală, rasială sau naţională a pus piedică acestora: respectul neobişnuit şi ciudat pe care aproape toate triburile arabe au căutat să-l arate unei pietre negre, folosită ca fetis într-un templu din Mecca. Treptat, acest punct comun de asociere şi venerare a dus la apariţia religiei islamice. Dacă Iehova a fost spiritul vulcanic pentru evreii semiţi, piatra Kaaba a devenit verişoara lui arabă.
.
Islamul a făcut o bună prezentare şi descriere a lui Alah ca fiind prima şi singura Divinitate. Punctul slab: asocierea forţei militare cu învăţătura sa, împreună cu degradarea femeii. Însă islamul a îmbrăţişat ferm ideea Tatălui Universal, “care ştie vizibilul şi invizibilul. El este mila şi compasiune.”
.
“Adevăratul Dumnezeu este nemăsurat în bunătatea sa faţă de toţi oamenii. Când sunt bolnav el este cel care mă vindecă.” “Oriunde trei oameni se întâlnesc împreună, Dumnezeu este prezent fiind al patrulea.” “Pentru el nu există primul şi ultimul; văzutul şi nevăzutul.”
https://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2023/01/934834_440627239367690_1724892108_n.jpg405540adminhttps://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2025/07/logo-transparent.pngadmin2023-01-17 18:16:092023-01-17 18:16:09Melchisedek – Adevaruri istorice: Invataturile lui in Mesopotamia, Egipt, Iran, Arabia – Partea III
„REFLECŢIILE UNUI MAESTRU DESPRE ISTORIA UMANITĂŢII” – Vol I
” Sora lor mai mare a început disputa. Pentru că ea era un genetician strălucit în familia
lui Anu. A fost sora care a stîrnit disputa şi a venit aici jos şi a început să destrame gene.
Ceea ce voi sunteţi pe cale de a găsi în genomul uman ea a ştiut deja de acum aproape
455.000 de ani. Ea a venit aici jos şi a început să facă încrucişări cu seminţele
lui Enki şi Enlil şi Anu şi copiii ei pământeni. Ea a fost mama care a creat hibridul de
Cro-Magnon care sunteţi voi. Deci cine a fost Zeul Genezei ? Ei bine, cu siguranţă nu
a fost Jehova cu siguranţă nu a fost Enlil şi nici Enki ori Anu. Sora lor a fost Zeul Genezei „.
Ramtha
Sunt multe poveşti despre Creaţie şi multe explcaţii ale realităţii, încă din cele mai, vechi înregistrări ale civilizaţiei sumeriene, tradiţiilor Estului îndepărtat, filozofia greacă, genza şi tradiţiile iudeo-creştine, gânditori moderni şi oameni de ştiinţă, cercetări arheologice şi istorici ca Zecharia Sitchin. Toate tind să asume că adevătata identitate a persoanei, este identică cu intruparea ei fizică. Ca exemplu, când Geneza vorbeşte despre crearea femeii şi a bărbatului, spune povestea creării corpului fizic. Dar aceasta este doar jumătate de poveste. Această asumpţie comună are implicaţii enorme, aşa cum aţi analizat deja. Este răspunzătoare pentru confuzia dintre creatorul speciei umane şi creatorul limitimativ şi sursa întregii existenţe. Conştientizarea acestei distincţii, este punctul principal pe care Ramtha îl subliniază mereu, şi una dintre cele mai valoroase contribuţii este înţelegerea conceptelor : Dumnezeu, Umanitate şi Sine.
Mulţi cercetători moderni care au găsit evidenţe pentru intervenţia în evoluţia umanităţii a unor rase avansate din punct de vedere tehnologic, din afara Pămîntului, fac aceeaşi prezumţie greşită şi omit să se adreseze sursei comune şi ultimative a tuturor raselor. Aceasta omisiune comună şi lipsa de claritate, a creat multă confuzie cu privire la adevărata noastră identitate. Multe din religiile lumii şi ideologiile populare cu un efect major în istoria umană, au fost clădite pe aceasta confuzie. Ramtha este foarte clar în prezentarea sa cînd spune că noi nu suntem inferiori sau subordonaţi acelor civilizaţii care au dat impuls evoluţiei rasei umane prin încrucişarea ADN-ului lor cu al nostru.
ADN-ul este ca şi Cartea Vieţii a sufletului, care păstrează înregistrarea şi înţelepciunea călătoriei noastre evolutive. Fără îndoială, adevărata noastră identitate este cea de călător pe acest drum al cunoaşterii, cel invizibil călătorind în noi, Observatorul privind prin masca actorului, personajul neidentificat din spatele costumului jucînd un rol pe scena vieţii.
„Nu contează dacă veniţi din Zeta Reticuli, nu contează dacă veniţi de dincolo de Steaua de Nord, nu contează dacă sunteţi atlanţi, lemurieni, nu contează dacă sunteţi cenuşii (este expresia folosită de Ramtha pentru a numi pe cei care conduc lumea din umbră) nu contează dacă sunteţi egipteni, sau hinduşi, nu contează dacă sunteţi Ishamata, nu contează dacă sunteţi Actanus – nu contează.
Voi veniţi de la Punctul Zero.”
Experţii în genetică au putut să traseze evoluţia speciei umane prin studiul ADN -ului mitocondrial al liniei femeieşti. Acest expeiment a putut să traseze genele până departe la punctul din evoluţie unde genele pămîntenilor au fost unite cu cele ale altei civilizaţii venite din alta parte, mai avansată.
Ramtha datează acest punct din istoria noastră la extraordinara distanţa de 455.000 de ani în urmă, dată care ridiculizează datele acceptate de antropologi în marea lor majoritate. Iată din nou, unii ne vor atenţiona să nu folosim câteva izolate şi controversate exemple împotriva copleşitoarei cantităţi de evidente necontrazise, care arată ca oamenii moderni din punct de vedere anatomic, au evoluat din creaturi foarte asemănătoare cu maimuţa, destul de recent, cam 100.000 de ani în urmă, în Africa şi, după unii, şi în alte părţi ale lumii. (Michael Cremo – arheolog contemporan -„Arheologia interzisă”, 1993).
Ironic, Ramtha subliniază ca adevăratul Zeu al Genezei, responsabil pentru rasa umană nu a fost bărbat, aşa cum spune tradiţia, ci o femeie, om de ştiinţă, Ninharsag, o Zeiţă, din casa lui Anu, sora lui Enlil şi a lui Enki, care a condus laboratoarele ştiinţifice din Africa, Mesopotamia şi India, unde a fost dezvoltat ADN-ul noilor specii umane. Ea a folosit propriul material genetic, pe care 1-a amestecat cu cel al populaţiei native a Pămăntului şi a creat ceea ce mai târziu va evolua în ceea ce este cunoscut ca omul de Cro-Magnon. Nu este doar o coincidenţă că ea mai este cunoscută şi sub numele de Mammy în textele antice sumeriene. Ea este mama primordială a speciei umane. Ea nu a intenţionat să creeze o specie care să fie înrobită şi folosită, ci a fost preocupată de datoria ei de a explora şi proiecta noi forme de viaţă, chiar şi atunci cînd a dorit să fie parte din ele.
Un articol recent despre ADN-ul mitocondrial, într-o revistă de ştiinţă populară, oferă date interesante, care pun sub semnul întrebării tradiţionala cronologie a organizării în structuri sociale, capabile să domesticească animale, de obicei plasate în ultimele zece mii de ani.
“Un analist al diferenţelor de secvenţe genetice într-un anume sector al lanţului mitocondrial al ADN-ului, a revelat trei grupe de capre care au apărut dintr-o populaţie genetică distinctă. Astăzi distribuţia lor este foarte împrăştiată. Acele trei populaţii, în schimb, emerg dintr-un material comun de strămoşi care au trăit cam 200.000 de ani în urmă, estimează cercetătorii.” (Rev, Washington News mai 2001)
Dialogul dintre Solon şi preotul egiptean, pe care Plato îl povesteşte în Timaeus şi î1 consideră un fapt real, este o altă sursă care pune semnul de întrebare pe acurateţea înregistrărilor de timp în istoria umană:
„In cazul tău, ca şi al altora, abia după ce ai obţinut literaţi şi alte lucruri pe care oraşul le cere, iată că din nou, după numărul obişnuit de ani, vine marea inundaţie. Ea şterge totul, ca o plagă şi lasă doar populaţia neliterată şi incultă in urmă. Deveniţi copii din nou, complet nefamiliari cu tot ce a fost în timpuri antice, fie aici fie în propriile regiuni. Şi Solon, raportul pe care tocmai l-ai dat despre genealogia poporului tău, este ca o carte de adormit copii. Întâi de toate, poporul tău îsi aminteşe doar un potop, deşi de fapt au fost cu mult mai multe înainte.” (Platon – Opere complete, Timaeo) Platon a scris dialogurile în sec IV î.e.n., mult timp după evenimetele consemnate de lemurieni. Mai este un alt pasaj în Timaeus care seamănă izbitor cu povestea lui Ninharsag, încrucişând sămînţa lui Enki şi Enlil pentru a produce specii noi. Plato continuă dialogul dintre Solon şi preotul egiptean, spunînd : „Acest oraş a fost fondat de o Zeiţă a şi anume a fost Neith în egipteană şi Athena în greaca. Ei (egiptenii) sunt foarte prieteni cu atenienii şi susţin că ar fi înrudiţi cu poporul nostru într-un fel sau altul „.”Am să-ţi spun (Solon) povestea, pentru binele tău şi al oraşului tău, şi în spcial în onoarea Zeiţei, mama noastră, cea care a fondat, a iubit şi educat oraşele noastre, ale voastre. Le-a fondat întâi pe ale voastre, cu o mie de ani înainte de ale noastre, când a primit a Pâmînt şi Hephaestus sămînţa din care a ieşit poporul vostru.” Hephaestus este numele romanizat al Zeului focului la greci Sămânţa de pe Pământ şi Hephaestus, înseamnă de fapt sămânţa pe care Ninharsag a luat-o de la Enki, care se traduce „lordul Pâmîntului” şi de la Enlil, care înseamnă „Lordul Poruncii sau al vântului”. Cercetările de mai târziu vor stabili o legătură între Lordul sumerian al Poruncii, Enlil şi Lordul focului, fără îndoială că asemănarea celor două poveşti, în ciuda diferenţei de context, poate fi notificată prin variabilele produse de timpul scurs între cele două surse.
Tendinţa comuna de a identifica persoana cu întruparea sa fizică, a dat importanţă simţirilor şi emoţiilor ca fiind realitatea primordială, mai presus de conştiinţă şi inteligenţă, Ramtha explică că una dintre cele mai mari probleme ale umanităţii este ceea ce el descrie ca fiind corpul emoţional. Emoţiile sunt mai degrabă un efect al experienţelor. Una din cele mai mari valori ale societăţii vestice de azi, este emoţia, care de fapt este o reacţie chimică în experienţă. Este considerată mai valoroasă decât intenţia abstractă din spatele experienţei însăşi. Ramtha subliniază asta:
„Una dintre cele mai mari probleme ale voastre este corpul emotional. Este cursa oricărui om. Şi nu ar fi existat un ceva numit înălţare dacă nu ar fi existat şi marea teză numită corpul emoţional. Corpul emoţional este ca atunci cînd foloseşti nişte unelte care fac o treaba mediocră şi sunt nesatisfăcatoare, dar totuşi lucrează în loc să foloseşti un computer. Corpul emoţional este ca o carte care te învaţă cum să operezi un computer, dar sunt atât de mulţi care continuă să citească cartea la nesfârşit, şi n-au lucrat niciodată cu un computer. Continuaţi să folosiţi lumânări în loc de lasere”.
Voi crederi ca aveţi probleme ? Nu aveţi probleme. Aveţi reţele neuronale. Asta-i tot. Credeţi că aveţi probleme ? Aveţi un corp emoţional. Asta-i tot. Ştiaţi că aveţi patru sigilii care nu au fost niciodată activate ? Credeţi că aveţi o problemă ? Aveţi o crescătura în creier, un fel de ghem. Este o grupare de neuroni. Şi ştiţi singurul motiv pentru care este acolo ? pentru că sunteţi oameni emoţionali şi vă face să vă simţiţi bine simturile, sentimentele. Ştiţi ce sunt sentimentele ? Nu au nimic de a face cu spiritualitatea sunt chimie, substanţe chimice. Unde se întâmplâ ? Între creier şi organele de simt, asta-i magistrala lor. Stiti, magistrala care vă duce acasă. Fiecare din emoţii are o casă de. Voi sunteţi dependenţi de emoţiile voastre. Sunteţi dependenţi de sex (sensul este: independenti ca de droguri. Sunteţi dependenţi de victimizarea voastră. Sunteţi dependenţi de sărăcia voastră, de lipsurile voastre de durerile voastre, de cap, de alergiile voastre, de nefericirea voastra, de singurătatea voastră. de autocompatimire, de vinovăţie, de înstrăinarea voastră de Dumnezeu.
NINHARSAG – ADEVĂRATA ZEIŢĂ A GENEZEI
Femeia aceasta are o putere pe care voi nu o aveţi şi este toată conştiinţă şi este atot puternică, (conştiinţa şi puterea lui Ramtha, care este un maestru ascendent). Şi sunt într-un trup de femeie, ca să glorific femeia, comoara vieţii voastre, să glorific dreptatea şi adevăul în viaţa voastră. Fiecare bărbat are nevoie să fie glorificat de o femeie. Dacă nu, el nu poate fi niciodată rege, niciodată nobil, pentru că este doar o linie genetică care califică sinele regesc. Sângele regesc nu vine prin sămânţa bărbatului, vine prin oul femeii. Casele regale merg înapoi genetic pe linie femeiască.
Poate că ar trebui să deveniţi geneticieni ca să înţelegeţi ca linia femeii poate fi dusă inapoi până la Eva ( continuitatea liniei, a moştenirii genetice poate fi trasată prin structura AND-ului mitocondrial a femeilor dintr-o familie). Este adevărat ca găsim cosistenţa prin femei, nu bărbaţi. Bărbatul are consistenţă, dar nu este prin linia masculină din sîngele lui, ci prin antecedenţa feminină. Femeia care sta în faţa voastră, şi voi toţi, femei şi bărbaţi, puteţi trasa linia voastră genetică pîna la Zeii care v-au creat, şi cel mai grandios din ei a fost o femeie. Da , a fost o femeie.
Sunt sigur că toţi sunteţi familiari cu Cartea Genezei, piesa aceea frauduloasă. Evreii au copiat un text vechi care datează de la sumerieni şi istoria lor, istoria lor despre Tera. (Geneza, povestea creaţiei este izbitor de asemănătoare cu o veche poveste despre creaţie din literatura sumeriană, numită Enuma Elish. Acesta a fost cel mai sacru text de ritual al Babilonienilor, pentru peste o mie de ani. Nu este nici un dubiu că evreii au fost familiari cu acest text, din moment ce Abraham a fost babilonian, născut în oraşul Ur, iar familia lui a avut legături cu preoţimea de acolo) . Tera a fost numele pe care Dumnezeii 1-au dat pământului.
Enki şi Enlil au venit aici acum 455.000 de ani. Ei s-au certat şi s-au certat. Şi ştiţi cine a început disputa ? Sora lor mai mare. Ea a fost un strălucit genetician din familia lui Anu. Ea a venit aici jos şi a început să despartă genele. Ceea ce voi veţi găsi curînd în genomul uman, ea a ştiut acum 455.000 de ani. A venit aici şi a încrucişat seminţele fraţilor ei Enlil şi Enki şi ale lui Anu cu copiii ei pâmânteni. Ea a fost mama care a creat hibridul de Cro-Magnon, care sunteţi voi. Cine a fost ea? Zeul Genezei.
Cu siguranţă că nu Jehova a fost. Deci Zeul Genezei a fost o Zeiţă. Numele ei a fost Nisgal sau Ninharsag, Ea a mai fost numita abreviat Mammy, adică mama. Acesta este adevărul. În textele sumeriene – veţi găsi acele texte în orice muzeu mare din lume – se spune cine a fost Zeiţa Genezei şi că ea a fost sora celor doi fraţi rivali. Ea a venit şi a făcut lucrarea – sora. De aceea a şi fost numita Mammy.
Cea mai veche religie din lume, divinizează o Zeiţă (religia egipteană – Zeiţa Nut). Aceasta este cea mai veche religie din lume, divinizarea lui Mammy, marea Mamă. Cunoaşterea este în bibliotecile şi muzeele voastre.
ÎNCEPUTUL EVOLUŢIEI
Cu 455.000 de ani în urmă, a aprut prima colonie din Nibiru, înainte au fost Homo erectus, Neanderthal şi Homo sapiens, care încă mai evoluau înainte de venirea marii Zeiţe. Ei au venit şi au creat canale şi râuri în Estul Mijlociu. Nilul este un fiu Artificial. Da, nu este o cale naturală.
Estul Mijlociu a fost Grădina Edenului. Eufratul, Tigrul şi Nilul fuseseră create. Da, toate sunt artificiale. Pâmântul aici nu era un deşert. Fiecare fir de nisip pe care îl vedeţi astăzi, este rezultatul eroziunii a ceea ce a fost odată cel mai fertil pâmînt din lume şi cum deja aţi auzit au venit aici cei doi fraţi, Enlil si Enki, fii lui Anu. Aceasta este cris în Enuma Elish, tăbliţele din Sumer care au înregistrat adevărul. Ei au venit şi au creat râurile şi tot ce era acolo ca să fie de folosinţă celor care veneau şi plecau mereu cu navele lor. Aceşti Zei aveau culoarea scorţişoarei erau frumoşi. Zeiţa era la fel de înaltă şi frumoasă ca fraţii ei şi ei aveau deja mii de ani cînd au ajuns aici. Acesta este adevărul.
Marele elixir al Zeilor care s-a păstrat peste milioane de ani, ( vinul roşu ), a ajuns pe acesta planetă acum 455.000 de ani. Cultura a început într-o vale între Tigru şi Eufrat, acolo a fost cea mai mare vie de pe Pămînt.
De acolo a fost dus într-un loc numit Argentina, apoi în America de Sud, apoi în America de Nord, iar apoi în stepele Rusiei si Europa. Cine planta aceste vii ? Zeii, în pâmânt sfânt. Ştiaţi că viţa de vie se plantează numai pe pământ care a fost cîndva pe fundul mării ? Chacra coronară (a 7-a) a unui zeu este cel care s-a ridicat din uterul oceanului iar chacra coronară a lui este o vie. De ce este atât de important ? Pentru că pâmântul care se ridică din ocean, este ca un copil care s-a născut din uterul mamei sale.
Grânele nu sunt indigene de pe Pământ. Au fost aduse aici. Grâul nu este de aici, a fost adus de pe o stea/cluster. Grâul încă mai păstrează schimbările genetice pe care Zeii le-au făcut cînd l-au adus aici, ca sâ-1 adapteze la aşa o mare distantă de acel soare.
Creşteau capre şi oi, pentru lapte, nutrientrul absolut pentru copii. Un copil creşte cu o hrană care are valoarea nutritivă necesară să menţină creierul şi intru adevăr ADN-ul stimulat. Deci lapte, brânzâ, care este elementul stimulativ ? Calciu. Calciu este marea moleculă care „deschide” celula şi îngăduie nutrienţilor să pătrundă şi apoi ADN-ului să-1 folosească. De aceea copii pot trăi numai cu lapte.
Cu 455.000 de ani în urmă. această planetă a fost populată de mari şi avansate civilizaţii : una este ce a lemurienilor, iar cealaltă a atlanţilor, iar Zeii sumerieni, ar fi cei din a căror genealogie au apărut atlanţii. Atlanţii – acum 450.000 de ani – au fost o încrucişare de ADN între Zei şi cei mai inteligenţi umanoizi care au existat în acel timp. A durat peste 120 de ani ca să dezvolte un lanţ perfect de ADN care să îngăduie entităţii să arate ca Zeii, adică cu un creier mare. Aceste au fost primele entităţi care au moştenit creierul galben (scoarţa cerebrala sau substanţa cenuşie) Ei au moştenit toate abilităţile, înălţimea şi frumusetea, dar vor fi sclavii Zeilor.
Deci laboratoarele de ADN au existat în Africa, dar au fost şi în India, pentru că migraţia înapoi în India (atracţia spre India ) este o adânc înrădăcinată în memorie, o memorie genetică a locului de concepţie.
În acel timp, pe acest plan a venit un alt grup de dincolo de Steaua de Nord, marii lemurieni. A căror navă a fost de fapt o entitate biologică în şi din ei îşisi. Ei aveau aceasta abilitate.
Lemurienii au venit de dincolo de Steaua de Nord, printr-o gaură neagră (worm-hole) care făcea conecţia cu o altă realitate. Ei erau giganţi. Navele lor erau entităţi biologice care răspundeau sistemului lor nervos şi concentrării lor. Orice ei visau, nava puteadeveni. Acesta este un adevăr. Ei au aterizat aici cînd încă mai erau dinozauri, dar nu le era frică, pentru că ei înţelegeau radiaţia biologică cu care creau navele lor. Cum să vă spun, navele lor erau crescute în grădini. Fantastic ? Credeţi că este fantastic ? Voi folosiţi mai puţin de 4% din ADN-ul vostru. Ce ar fi putea fi în restul de 96% ? Poate ca sunt aripi sau trepte, sau poate că sunt proiecţii de cîmp unificat antigravitaţional ? Poate ca deja există. Cine sunteţi voi să spuneţi că nu
există ? Nu vă arătaţi ignoranţa.
Sunt organisme care trăiesc în spaţiu. Aceste organisme trebuie să aibă gene antigravitaţionale, ca să poate trăi acolo fără să fie capturate pe orbita vreunui corp greu.
Lemurienii au venit aici şi au însămânţat ceea ce voi numiţi Pacificul de nord, pînă la Ecuator, care exista în vremea lor. Ei au venit să schimbe, să moduleze formele de viată. Au venit să exploreze.
Din copii copiilor lor am apărut eu cu 35.000 de ani în urmă. Eu am existat înainte de Jehova.
Lemurienii erau mult mai puri. Erau foarte diferiţi fizic de atlanţi. Apoi s-au amestecat cu atlanţii şi ionienii, care au fost originea grecilor. Ionienii din literatura greacă sunt norvegienii de azi, grecii pe care îi vedeţi astăzi în bazinul mediteranean sunt un amestec de sînge care vine de la Imperiul Turcesc. Adevăraţii greci au pielea albă, ochi deschişi şi păr deschis la culoare. Ei sunt ionienii.
Deci, acum 450.000 de ani, au venit aici, unde existau deja nişte fiinţe primitive care evoluau că să facă necunoscutul cunoscut, şi le-au dat un impuls în evoluţie. Au dat celor care nu erau pregătiţi, un mecanism cu care să poată gândi, să fie, să contempleze şi ca să considere problemele complexe. I-au făcut sclavi şi i-au pus să lucreze în minele de aur. Ce făceau ei cu aurul ? Aveau nevoie de aur ca sa-1 pună în atmosfera lor, căci ei locuiau pe o planeta care nu avea soare. Aurul este un foarte bun conducător de lumină. Mai mult chiar, ei foloseau aurul ca mîncare – pîine.
Acei Zei, prin procesele lor de alchimie, ştiau cum să facă aurul să-şi învârtească nucleul atât de repede, încât rezulta o pulbere albă, care emena un câmp radioactiv. Făceau pâine din ea şi o mîncau, iar corpul lor spiritual strălucea. Le dădea nemurire. Acesta este motivul pentru care fiecare fiinţă care ajungea la tron, după acel timp, era îmbrăcată în platoşă de aur, pentru că aurul reprezenta pentru ei Zeii pe care îi serviseră în antichitate.
Deci aţi avut un impuls în evoluţie. Aţi fost la locul potrivit în timpul potrivit. Adică fiecare venea din Punctul Zero, din Void şi Punctual Zero era ca o uriaşă stea, cea mai mare stea care a fost vreodată. Şi totuşi a fost cea mai mică particulă care a existat vreodată şi încă există, dar în moment a fost cel mai mare sistem în Voidul Însuşi. Iar razele care care vin de la el, nu au număr, căci el este un motor care păstrează perpetuarea conştiinţei în propria contemplare şi de aceea voi sunteţi acum aici.
Exact ca şi cum am lua Punctul Zero şi am face asta : dacă întoarcem Punctul Zero în interiorul lui însuşi şi îi îngăduim să reflecteze şi să se observe pe sine, el va produce o diviziune aparentă a Punctului Zero. Această virtuală diviziune crează o oglindă care permite Punctului Zero să se exploreze şi să se cunoască pe sine. Nu contează dacă veniţi din Zeta Reticuli, dacă veniţi de dincolo de Steaua de Nord, – nu contează dacă sunteţi atlanti, lemurieni, cenuşii (Ramtha numeşte cenuşii pe cei care conduc din umbră lumea, care deţin toată puterea mondială dacă sunteţi egipteni sau hinduşi dacă sunteţi Ishamata sau Actanus – nu contează. Voi toţi veniţi din acelaşi Punct Zero. Au ştiut Zeii despre Şcolile de înţelepciune? Da, au ştiut. Au fost Zei care au performat miracole ? Da, altfel nu ar fi existat astfel de şcoli. Cunoştinţele trebuiau să fie trecute unor oameni selectaţi, ştiti voi, urmaşii Zeilor. Ei primeau cunoştinţele şi cei care le înţelegeau deveneau nemuritori.
Nemurirea are totul de a face cu deschiderea minţii, are totul de a face de felul cum ADN-ul se replică în celulă. Nemurirea este despre cunoaştere şi despre adevăr. Una din cele mai mari probleme ale voastre este corpul emoţional. Este blestemul fiecărui om. Termenul „a măiestri” nu ar fi existat, dacă nu ar ar fi existat marea antiteză numită corpul emoţional. Corpul emoţional este că atunci când te mulţumeşti cu nişte unelte mediocre, care fac o trebă satisfacatoare, în loc să te foloseşti de să zicem, computer. El este ca şi o carte care te invaţă cum să operezi un computer. Şi sunt atâţia dintre voi care citiţi şi recitiţi cartea, dar niciodată nu aţi lucrat pe un computer. Continuaţi să folosiţi lumânări în loc de laser.
Voi sunteţi oameni emoţionali. Trăiţi prin emoţiile voastre pentru că aţi fost învăţaţi că sentimentul este adevăr. Sentimentul nu este adevăr. Ce este sentimentul ? Este chimie. De unde vin ele ? Din creier. Din felul în care gândiţi. Aveţi probleme emoţionale, pentru că sunteţi oameni care aveţi nevoie de cunoştinţe şi sunteţi neâmpliniţi. Trăiţi prin prezumpţii, gândind limitat. Credeţi că religia voastră este importantă. Nu este. Sunteţi aici cu mine, o entitate veche de 35000 de ani. Nu ar trebui să exist – dar exist.
Poate ca voi doar aţi dat puţin prea mare însemnătate emoţiilor, căci ele sunt drojdia unei reţele de gândire colectivă. Da. asta-i tot ce sunt ele. Şi a trăi prin emoţii înseamnă a înceta chiar şi să gândeşti, ci doar să trăieşti în exaltare sau suferinţă, sau furie sau durere, în trecut.
Măreţia este ca Dumnezeu nu trăieşte în Pleiade – mulţumesc lui Dumnezeu! Este mult mai departe. Ar fi fost foarte plictisit dacă în raiul lui ar fi doar el, câţiva îngeri şi nişte sfinţi întâmplători. Dacă Dumnezeu ar fi creat doar raiul şi Pămîntul – ce este Pămintul în comparaţie cu Calea Lactee ?
Sunt 11 miliarde de planete ca Pămîntul în Calea Lactee. De ce credeţi că Pământul este singura planetă ? Dacă credeţi că numai Pămîntul există, înseamna că nu ati fost niciodată altundeva. Sunt 11 miliarde de planete în cuadrantul în care este Pământul, numai că au sori albaştri. Soarele vostru este galben pentru ca este murdărit cu radiatii, ceilalti sori nu au această problemă. Albastru este culoarea curăţeniei si a sănătăţii. Nu-i ele mirare că regalităţile ţineau la moştenirea lor de sange albastru. Cele mai marcante entităţi în acest cuadran sunt albastre, nu albe sau negreori galbene – albastre. Ei, ei ei… Acum că avem bucăţica asta de informaţie, nu ar face nici un bine să alergăm în jur şi să ne arătam ignoranţa prin promovarea „culturii” noastre şi acceptării culorilor de piele, niste bigoţi împotriva culorii închise, dar dorind să fie bronzaţi tot timpul. Ruşine vouă. Ruşine lumii.
Unsprezece miliarde de planete. Deci voi chiar nu ati fost nicăieri ? Nu, nu aţi fost. Dacă nu mă credeţi ,priviţi Calea Lactee prin telescop. O să vă ia mai mult de o noapte întreagă ca să priviţi vastitatea a ceea ce nu sunteţi şi singurătatea a ceea ce sunteti, ca să înţelegeţi ce nu sunteţi şi de ce sunteţi aici. M-am făcut înţeles ?
Ce ne învaţă asta despre Dumnezei? Ce spune despre voi ? Ei sunt marii voştri părinţi. Şi dacă voi sunteţi Dumnezei ce spune asta ? Spune că trebuie să faceţi cunoascut necunoascutul. Sunt 11 miliarde de pâmânturi în Calea Lactee. De ce aţi vrea voi să staţi aici mai mult de patru sute de mii de ani ? Sunt atâtea alte locuri unde să mergeţi.
Suntem în viaţă astăzi datorită unei mari femei din alt sistem solar. Asta a fost 455.000 de ani în urmă. Omul de Cro-Magnon a apărut acum 35.000 de ani. Deci prin eforturile ei ştiinţifice, a fost creată o fiinţă emoţională şi gânditoare, pentru ca toate spiritele să se poată încarna venind din câmpul albastru, în lumină şi în corp. Corpul meu a putut fi trasat până la genele ei.
Acum de ce religia a creat un Dumnezeu bărbat ? Pentru că singurii bărbaţi care au apărut în istorie au fost Zei care erau răsfăţaţi. Jehova, Dumnezeul lui Moise, a fost un răsfăţat. El şi-a urât sora. A urât femeile. A fost homosexual până la gradul n. El a iubit sângele şi suferinţa. A fost masochist (? – cred ca vrea să spună sadic ). Tot ce trebuie să faceţi este să citiţi Vechiul Testament şi veţi vedea numai sânge şi măcel făcute de cei care l-au servit. El este o viaţă joasă, în terminologia mea, o săraca reprezentare a lui Dumnezeu. De ce i-au trebuit 40 de ani ca să ajungă acolo ? Care a fost problema lui ? De ce i-a trebuit aşa de mult ? Pentru că, eu cred că nu ştia drumul.
Şi a fost foarte ocupat cerând ca fiecare întâi născut din fiecare familie, primul fiu născut, să i se taie gâtul ca sacrificiu pentru el. Cred ca au trebuit 40 de ani pentru apetitul sexual al fiecăruia şi sacrificiul primilor lor născuţi, ca să-i dovedească lui că îl iubesc. Acesta este un fapt. Acesta este Dumnezeul lui Moise. Şi nu este o privelişte prea frumoasă.
Şi ce e cu pamîntul promis ? Ştiţi că erau râuri de lapte şi miere şi strugurii erau cât pepenii. De ce ? Ei bine, era ocupat de palestinieni. Şi el le-a spus : ” Puteţi avea acest pământ dacă vă duceţi acolo şi omorîţi fiecare mamă, tată, fiu şi fiică. Şi după ce faceţi asta am să vi-1 dau vouă”. Şi ei s-au dus şi au omorât pe toata lumea. Copilaşi au fost măcelăriţi, şi li s-a tăiat capul numai ca tribul din deşert al lui Jehova să se poată muta şi să reclame acel pâm\nt. Şi asta este baza disputei de astăzi în Estul Mijlociu. Deci cine are dreptate, evreii sau palestinienii ? Nu are fiecare partea lui de poveste de spus ?
Deci au trebuit 40 de ani. Au trebuit trei generaţii de copii sacrificati, până ce el s-a plictisit în sfârşit, s-a arătat lor şi le-a spus :”Am să vă dau acest pământ dacă vă duceţi acolo şi omorâţi pe toata lumea să nu rămânâ om în picioare „. Acesta a fost darul lui pentru cei care şi-au sacrificat copii ca să-i arate cât de mult ii iubesc. Voi nu aţi studiat istoria de loc ? Nu ? Aţi lăsat pe alţii să vă spună. Ştiţi, este o poveste despre orbul condus de chior .. .au căzut amîndoi în şanţ. O să mă judecaţi pe mine şi învăţaturile mele, fară ca măcar să ştiţi nimic despre propria voastră istorie? O, Doamne !
Deci cine este Jehova? Este un răsfâţat, sado/masochist care poartă linia genetică a lui Mammy. El a luat copii ei şi i-a abuzat şi încă mai face asta şi astăzi. Bibliotecile voastre sunt pline cu informaţii despre aceasta. Eu sunt mult mai în vîrstă decât Jehova şi cred că el este fără valoare. Condiţia femeilor de astăzi, flămânde, arătând ca nişte băieţi, ca nişte umeraşe pentru haine, cu sâni artificiali şi feţe artificiale, este lucrarea masculinului Jehova.
Deci Jesua ben Joseph (Isus ) a distrus pe Dumnezeul lui Moise, când a spus clar :
“Am venit să împlinesc legea „. Am venit să împlinesc legea; ceea ce înseamnă ca el a luat o poziţie mai mare decât Jehova şi mai mare decât oamenii din deşert, care au distrus cel mai drept sistem de credinţă din istorie (punctul de vedere filozofic despre lume al egiptenilor). Ei au distrus-o. Iar el (Isus) a venit să-1 împlinească – o profeţie. Pe cine iubea el ? El nu 1-a iubit pe Jehova. Citiţi oricare din învăţăturile lui, aşa prostituate cum sunt ele, de către Paul. El nu a celebrat niciodată pe Dumnezeul lui Moise sau al lui Abraham. El a celebrat şi iubit pe Dumnezeul care 1-a trimis şi a spus; ” Dumnezeu care este în mine este acelaşi care este în voi. Avem o adevărată uniune în asta. Impărăţia mea este diferită de cea a lui Abraham. Împărăţia mea nu este pe acest pământ. A lui Abraham a fost din case, a mea nu”.
Şi a dovedit asta. El a învăţat două căi: – numărul unu, el a Învăţat că el era un bărbat, dar ar fi putut fi şi femeie, nu conta, căci oricum era potrivit, şi numărul doi, ca toată Marea Lucrare pe care a făcut-o, a făcut şi a spus prin Dumnezeul din el, Dumnezeul lui milos şi iubitor, care nu 1-a judecat nici măcar o data. Bătaia inimii lui şi suflarea sa sunt mărturie a acestui adevăr. Şi aceste două învăţături sunt un adevăr.
Deci eu sunt Ramtha cel Iluminat. Am trăit o singură viaţă. Am trăit-o ilustru. Sunt un războinic. Sunt un maestru al strategiei. Am făcut asta excepţional de bine. Sunt un Dumnezeu înălţat. Nu am murit niciodată. Am trăit două secole ca vânt, un vânt capricios, şi vântul poate fi foarte capricios. Şi am venit „înapoi prin corpul unei femei, în care intru prin cercebel (creierul mic) şi vă vorbesc prin corpul ei, în acelaşi fel în care Dumnezeul vostru ar putea să vă vorbească. Dumnezeul vostru, înţeleptul, a-tot-inteligentul, Punctul Zero, conştiinţa voastră supremă, suprema voastră aptitudine spre măreţie. În corp nu vom găsi niciodată măreţie, ci numai reacţii chimice. Nu putem judeca niciodată nimic prin ceea ce simţim. Numai prin ceea ce ştim. Şi de aceea, studenţi, învătătorul vostru este femeie.
Există un război al valorilor vieţii ? Da, se numeşte SIDA. Sunt homosexuali susceptibili la asta? Da. De ce ? Pentru că ei nu produc viaţă. Simplu. Este legea naturii. Nu vă place ? Este adevărat. Statisticile suportă ceea ce am spus..
Eu nu sunt aici ca să departajez binele de rău, sau femei de bărbaţi. Eu subliniez şi suport cea mai prejudiciată creatură din istorie şi care merită să fie răsplatită. Ele sunt mamele noastre, surorile, iubitele, prietenele, soliile noastre, florile din grădinile noastre.
https://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2023/01/IshtarGate1.jpg491800adminhttps://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2025/07/logo-transparent.pngadmin2023-01-16 18:16:132023-01-16 18:16:13INTERVENŢIA ZEILOR ACUM 455.000 DE ANI – Ninharsag, Enlil si Enki – Atlantida si Lemuria
We may request cookies to be set on your device. We use cookies to let us know when you visit our websites, how you interact with us, to enrich your user experience, and to customize your relationship with our website.
Click on the different category headings to find out more. You can also change some of your preferences. Note that blocking some types of cookies may impact your experience on our websites and the services we are able to offer.
Essential Website Cookies
These cookies are strictly necessary to provide you with services available through our website and to use some of its features.
Because these cookies are strictly necessary to deliver the website, refuseing them will have impact how our site functions. You always can block or delete cookies by changing your browser settings and force blocking all cookies on this website. But this will always prompt you to accept/refuse cookies when revisiting our site.
We fully respect if you want to refuse cookies but to avoid asking you again and again kindly allow us to store a cookie for that. You are free to opt out any time or opt in for other cookies to get a better experience. If you refuse cookies we will remove all set cookies in our domain.
We provide you with a list of stored cookies on your computer in our domain so you can check what we stored. Due to security reasons we are not able to show or modify cookies from other domains. You can check these in your browser security settings.
Other external services
We also use different external services like Google Webfonts, Google Maps, and external Video providers. Since these providers may collect personal data like your IP address we allow you to block them here. Please be aware that this might heavily reduce the functionality and appearance of our site. Changes will take effect once you reload the page.
Google Webfont Settings:
Google Map Settings:
Google reCaptcha Settings:
Vimeo and Youtube video embeds:
Privacy Policy
You can read about our cookies and privacy settings in detail on our Privacy Policy Page.
.jpg "Despre călătoria Creatorului Prim 70")
Evenimente înainte de Potop
Regi pe Pământ
