Melchisedek – Adevaruri istorice: Invataturile lui in India, China, Tibet – Partea II

Melchisedek – Adevaruri istorice: Invataturile lui in India, China, Tibet – Partea II

Învataturile lui Melchisedec in Orient

I. India Vedică
În perioada lui Melchisedec, India era o ţară cosmopolită care în scurt timp a ajuns sub dominaţia politică şi religioasă a invadatorilor arieni, din nord şi vest. Câteva regiuni din partea nordică şi vestică a peninsulei au fost ocupate de arieni. Aceşti invadatori au adus cu ei şi obiceiurile lor legate de divinitate. Practicile lor religioase erau foarte asemănătoare cu cele ale înaintaşilor, unde tatăl era privit ca un preot, iar mama ca o preoteasă şi vatra familiei era folosită drept altar. Treptat, cultul vedic s-a aflat într-un proces de transformare şi dezvoltare, sub directa oblăduire a castei brahmanilor, care erau preoţi-profesori şi care treptat au preluat controlul asupra extinderii acestui cult. Când misionarii din Salem au ajuns în nordul Indiei, ţara se afla deja sub influenţa celor treizeci şi trei de zei aduşi de arieni.

.
Politeismul acestor arieni reprezenta o degenerare a monoteismului lor timpuriu, când triburile s-au unit şi au preluat zeul fiecărui trib. Acest transfer al monoteismului şi trinitarianismului original pe care l-au practicat vechile populaţii din Mesopotamia s-a aflat într-un proces de resuscitare în primele secole din al doilea mileniu înainte de Iisus. Mulţi zei au fost aşezaţi sub conducerea a trei mari zei: Dyaus pitar, zeul suprem, Indra, tumultosul zeu al aerului şi Agni, cel cu trei capete de foc, zeul pământului. Aceştia au reprezentat la început trinitatea.

.
Agni, cel mai veghi dintre zei, a fost considerat adesea ca tată suprem al întregului panteon de zei. Zeul suprem, numit uneori Prajapati, alteori Brahma, a fost deseori destituit în bătalia teologică ce s-a dat între preoţii brahmani şi invatatorii din Salem. Brahman a fost considerat principala energie divină din întregul panteon vedic.

.
Misionarii din Salem au propăvăduit învăţăturile lui Melchisedec, au vorbit despre Dumnezeu Unul, Cel Mai de Sus. Deşi această prezentare nu era în dizarmonie cu statutul lui Brahma-Tatăl, ca sursă a tuturor zeilor, învăţătura din Salem a intrat într-o contradicţie directă cu dogmele, tradiţiile şi învăţăturile preoţilor brahmani deoarece principiul esenţial al învăţăturii din Salem nu accepta ritualul de nici un fel. Niciodată preoţii brahmani nu ar fi acceptat învăţătura din Salem, care susţinea salvarea prin credinţă, fără un favor anume din partea lui Dumnezeu, obţinut prin ritualuri şi ceremonii de sacrificiu.

.
Negarea acestei învăţături a lui Melchisedec, care prezenta şi susţinea încrederea deplină în Dumnezeu, precum şi posibilitatea de a te salva prin credinţa, a fost un punct de referinţă în viaţa Indiei din acele timpuri. Misionarii din Salem au contribuit mult la slăbirea credinţei în toţi acei zei vedici, dar conducătorii, preoţii vedici, au refuzat să accepte învăţătura lui Melchisedec, care propavăduia o credinţa simplă, într-un singur Dumnezeu.

.
Brahmanii au adunat scrierile lor sacre în ceea ce se cunoaşte astăzi ca fiind Rig-Veda, una dintre cele mai vechi şi mai sacre cărţi. Acest efort a fost făcut pentru a combate pe invatatorii din Salem. A doua, a treia şi a patra parte din Vede urmărea să cristalizeze, să dea o formă finală şi să fixeze ritualurile lor de acceptare şi de sacrificiu. Au fost scrise pentru oamenii acelor vremuri. Partea bună a acestor scrieri este că ele sunt la fel de frumoase în concept şi la fel de adevărate în înţelegere ca oricare alte scrieri care se referă la spiritualitate. Din păcate această religie superioară la început a fost contaminată de mii şi mii de superstiţii, culte şi ritualuri preluate din sudul Indiei, transformându-se progresiv în cel mai variat sistem teologic pe care l-a produs omul vreodată. O examinare atentă a Vedelor va scoate la iveală unul dintre cele mai mari şi lipsite de valoare concepte care se referă la divinitate.

II. Brahmanismul
În momentul în care casta preoţilor brahmani a devenit esenţa sistemului religios în India, acest ordin social a constituit un handicap puternic pentru progresul învăţătorilor din Salem în această zona. Această castă a eşuat în misiunea sa de a salva rasa ariană, dar a avut succes în perpetuarea brahmanismului, care ca şi clasă socială de frunte, a menţinut hegemonia religiosa în India pâna în zilele noastre.

.
În efortul ei disperat de a urca pe scena ierarhiei religioase şi de a distruge expansiunea celorlalte rase, casta brahmanilor a căutat să fie deasupra tuturor. Ei au crezut că sacrificarea ideii de trinitate era foarte eficientă şi s-a realizat pe deplin pentru a obţine puterea pe care au dorit-o. Atfel ei au decretat două principii esenţiale cu privire la divinitate: Brahman este totul, incluzând şi idea trinităţii şi că Brahman este preotul suprem.

.
În nici o altă parte de pe planeta preoţii nu şi-au arogat drepturi atât de mari, considerându-se asemenea zeilor pe care îi reprezentau, cum s-a întâmplat în India. Ei au mers atât de departe cu aceste prerogative, atfel încât tot acest sistem religios, atât de periculos, s-a prăbuşit înainte ca el să cuprindă popoarele din jurul Indiei, care erau mai mult sau mai puţin civilizate. Acest sistem Vedic al preoţimii s-a înţepenit şi s-a înecat în propria lui inerţie şi în pesimism.
Casta brahmanilor nu a putut să perpetueze singură sistemul religios şi cultural al arienilor, de aceea a apărut, la un moment dat, o perioadă de disperare şi lipsa de speranţă. În timpul acestor zile negre au apărut multe culte care erau ateiste, propăvăduiau o salvare care se putea obţine doar prin efortul propriu al oamenilor.

.
Mai târziu, aceste vremuri nefericite au dat naştere unor compilaţii care stau la baza religiei hinduse şi a Upanisadelor.
În eforturile lor de a se proteja, brahmanii au refuzat să-l recunoască pe Dumnezeu Unul, cel prezentat de Melchisedec.
Budismul a apărut în India în perioada în care au fost scrise Upanisadele. În ciuda succesului pe care l-a avut timp de o mie de ani, el nu a putut înlocui hinduismul. El a prins mai mult în nordul Indiei, înainte ca islamismul să-şi facă apariţia.

III. Filozofia Brahmanilor
Cu toate că apogeul brahmanismului a fost aproate în totalitate religios, el a fost şi unul dintre cele mai nobile cunoaşteri ale minţii omeneşti, atât în filozofie cât şi în metafizică. Când a început să descopere realitatea finală, mintea unui indian nu s-a oprit până nu a speculat aproape toate fazele teologiei, mai puţin concepţia dualităţii care a fost esenţiala: existenţa unui Tată Universal pentru toate fiinţele din univers, precum şi realitatea necesară evoluţiei: nevoia de a experimenta pentru cel care caută să devină ca Tatăl Suprem, cel care cere copiilor săi să fie perfecţi, aşa cum este şi El.

.
În acele timpuri, în concepţia brahmană există într-adevar ideea de absolut. A fost o credinţă care privea fiinţa ca pe ceva absolut, chiar infinită, dar acest concept a fost în mare parte deposedat de atributele unei personalităţi anume şi astfel nu a fost experimentat de practicanţii religioşi.

.
Brahman-Narayana a fost înţeles ca Absolut, Infinitul Este, potenţialitatea creatoare primordială din Cosmos, însăşi existenţa universala prin care se manifestă potenţialul întregii eternităţi. Filozofii acelor zile ar fi putut avansa în concepţia ideii de Dumnezeu. Ar fi putut să-l înţeleagă pe Brahman ca pe un partener şi creator în acelaşi timp, ca pe o personalitate care este apropiată de fiinţele pe care el însuşi le-a creat şi care se afla pe drumul lung al evoluţiei. Dacă ar fi continuat în acest fel, această învăţătură ar fi devenit cea mai avansată prezentare a lui Dumnezeu care s-a făcut vreodată pe Pământ.

.
Etapele conceptul “O Suprafiinţă Universală”, ca totalitate care însumează toate existenţele unei fiinţe, a apropiat filozofii indieni de adevărul Fiinţei Supreme, dar ei au pierdut acest adevăr pentru că au împiedicat orice apropiere personală, rezonabilă sau raţională în evoluţia care duce spre realizarea acestui efort monoteist al lui Brahman-Narayana, rămânand doar o teorie.

.
Karma, ca principiu al cauzalităţii, este, din nou, foarte aproape de sintetizarea tuturor acţiunilor din timp-spaţiu, care pot avea repercursiuni în prezenţa lui Dumnezeu cel Suprem; dar acest principiu n-a prezentat niciodată posibilitatea unei fiinţe religioase de a realiza personal starea supremă a lui Dumnezeu. Postulatul era prezentat ca o ultimă predare a tuturor personalităţilor unei Suprafiinţe.

.
Filozofia brahmană a aproximat multe din realităţile universului şi s-a apropiat de numeroase adevăruri cosmice, dar de asemenea a căzut victima, destul de des, erorii de a distinge între câteva din nivelele realităţii cum ar fi absolutul, transcendentalul şi tot ceea ce este finit.
A eşuat în posibilitatea de a lua în calcul că ceea ce este finit, la nivel absolut este iluzoriu, dar poate fi absolut real la un nivel finit.

IV. Religia hindusă
Cu trecerea secolelor, în India populatia s-a întors la un sistem religios bazat pe ritualurile Vedice vechi, care fuseseră modificate de învăţăturile misionarilor lui Melchisedec, şi au fost instituite de casta brahmanilor. Această religie, cea mai veche şi cosmopolită din întreaga lume, a cunoscut mai târziu câteva schimbări ca răspuns la budism şi jainism, iar mult mai târziu au apărut influenţele mahomedanismului şi ale creştinismului.

.
În prezent, teologia hindusă prezintă patru trepte ale Divinităţii:
1). Brahman-Absolutul-Infinitul unic;
2). Trimurti, Trinitatea Supremă în hinduism. În această asociere, Brahma, primul membru, este privit ca cel care s-a creat pe sine din Brahman-infinitul. Pe Brahma s-a costituit conceptul de Tatăl Universal. De asemenea Brahma se identifica cu destinul.
Cel de-al doilea membru este Shiva, iar cel de-al treilea este Vishnu. Ei au apărut în primul mileniu după Iisus. Shiva este Domnul vieţii şi al morţii, zeul fertilităţii, şi maestrul distrugerii. Vişhnu este extrem de popular şi are mult de a face cu credinţa ca se întrupează periodic într-o fiinţă umană. În aceste fel, Vishnu devine real în imaginaţia indienilor. Shiva şi Vishnu sunt consideraţi, fiecare, deasupra celorlalţi.

.
3). Divinităţi vedice şi post-vedice. Mulţi dintre străvechii zei arieni, cum ar fi Agni, Indra, şi Soma sunt imediat sub cei trei membri din Trimurti. Mulţi dintre zeii adaugaţi la începuturi în India Vedica, au fost încorporaţi şi ei în panteonul hinduist.

.
4). Semizeii: supraoameni, semizei, eroi, demoni, fantome, spirite rele, zâne, monştrii, spiriduşi şi mult mai târziu sfinţi.

.
Cu toate că hinduismul a eşuat, cu mult timp în urmă, în încercarea de a lumina poporul indian, în general este o religie tolerantă. De fapt, în linii mari s-a dovedit a fi cea mai adaptabilă şi dezorganizată religie care a apărut pe Pământ. De asemenea este capabilă de schimbări nelimitate şi posedă cea mai neobişnuită felxibilitate în practicile sale; de la cele mai înalte speculaţii semimonoteiste ale lui Brahman, până la practicile primitive şi însoţite de tot feluri de fetişuri ale credincioşilor ignoranţi, care sunt lipsite de calitate.

.
Hinduismul a supravieţuit pentru că este o parte esenţială din structura socială a Indiei. Nu are o ierarhie care poare fi deranjată sau distrusă; el face parte din viaţa oamenilor. Are condiţii de adaptabilitate şi schimbare când este vorba de culte superioare şi arată o atitudine tolerantă când e vorba să adopte alte religii. Guatama Buddha şi chiar Iisus au fost recunoscuţi ca încarnări a lui Vishnu.

.
Astăzi, în India, se simte o mare nevoie de a prezenta învăţătura lui Iisus, împărăţia lui Dumnezeu şi a Fiului Său, şi în consecinţă frăţia tuturor oamenilor, care se realizează personal, prin practicarea iubirii şi prin seviciul în slujba celorlalţi. În India există o structură filozofică, există o bază religioasă, este nevoie doar de o stimulare care să vitalizeze şi să facă mai dinamică practicarea iubirii, aşa cum este prezentată în învăţătura originală a Fiului, care în prezent este devastată de dogmele şi doctrinele occidentale, care au tendinţa să păstreze doar pentru ei ceea ce a făcut Fiul Omului pe Pământ.

V. Lupta pentru adevăr în China
Aşa cum misionarii din Salem au trecut prin Asia, împrăştiind învăţătura lui Dumnezeu, precum şi salvarea prin credinţă, tot aşa ei au preluat multe din filozofia şi religia diferitelor ţări prin care au trecut. Dar învăţătorii autorizaţi de Melchisedec şi de succesorii acestuia nu s-au dezis de adevărul lor; ei au ajuns la toate popoarele din continentul Euro-asiatic. Aceasta s-a întâmplat la jumătatea celui de-al doilea mileniu înainte de Christos. Aproximativ cu o sută de ani înainte de această perioadă, Salamiţii şi-au stabilit cartierul general în China. Acolo au pregătit învăţătorii chinezi în toate domeniile rasei galbene.

.
Consecinţa directă a acestei învăţături a fost forma de început a Taoismului care a apărut în China, o religie mult, mult diferită de religia de astăzi care poarta acelaşi nume. Taoismul din acele timpuri s-a creat având în componenţa sa următorii factori:

.
1). O rămăşiţă din învăţăturile lui Singlanton (un mare înţelept din prima mare perioadă de avânt spiritual pe care l-a cunoscut omenirea), care persistau în conceptul lui Shang-ti, Dumnezeu din ceruri. În timpul lui Singlanton poporul chinez a devenit, în aparenţă, monoteis. Ei şi-au concentrat practica religioasă pe Adevărul Unic, cunoscut mai târziu ca Spiritul din Cer, Conducătorul Universal. Rasa galbenă niciodată nu a renunţat complet la acest concept de bază, cu privire la Divinitatea Supremă, pe de altă parte în secolele care au urmat, mulţi zei şi spirite secundare au făcut parte din religia ei.

.
2). Religia Celui Mai de Sus, Creatorul Divin, venită din Salem, care şi-a prezentat conceptul religios, ca un răspuns la credinţa omului; dar este perfect adevărat, ca în perioada în care misionarii lui Melchisedec au pătruns pe pământurile rasei galbene, mesajul lui original, aşa cum fusese cunoscut în zilele când Machiventa trăia în Salem, a fost schimbat foarte mult.

.
3). Conceptul lui Brahman-Absolutul din filozofiile indiene, combinat cu dorinţa de a scăpa de tot ceea ce este rău. Probabil ca influenţa cea mai puţin relevantă în partea de est a Asiei, când se predica religia din Salem, a fost exercitată de învăţătorii indieni, care practicau credinţele Vedice.

.
Această combinaţie de credinţe care s-a transmis pe pământurile rasei galbene, stă la baza doctrinei filozofiei religioase din aceste zone. În Japonia acest proto-Taoism a fost cunoscut sub numele de Shintoism şi în această ţară, care era departe de Salem, oamenii au învăţat despre întruparea lui Machiventa Melchisedec, care a stat pe Pământ în numele lui Dumnezeu şi pentru a ajuta omenirea să nu se îndepărteze de el.

.
Mai târziu, toate aceste credinţe au fost confundate şi considerate, în China ca un cult al strămoşilor. Însă chinezii n-au căzut niciodată sub influenţa preoţimii. Rasa galbenă a fost cea dintâi rasă care a trecut de la servitutea barbară, la o civilizaţie aşezată; toate acestea s-au datorat şi faptului că a fost prima rasă care a ajuns la o anumită libertate în ceea ce priveşte frica faţă de zei, fantome sau faţă de moarte. China s-a îndreptat spre eşec pentru că nu a continuat să progreseze pe drumul început, atunci când s-au emancipat în relaţia cu preoţii; a căzut într-o eroare la fel de mare cum au făcut şi alţii: a preluat doar ceea ce au făcut stramoşii şi nu au mers înainte în căutările lor.

VI. Lao-tse şi Confucius
Aproximativ cu şase sute de ani înainte de venirea lui Iisus, Melchisedec plecase, renuntaşe la întruparea sa, iar puritatea învăţăturii sale a fost contaminată, în exces, de vechile credinţe existente. A fost o perioadă în care misiunea predecesorului lui Iisus (Melchisedec) se aflase în pericol de eşuare. În aceasta situaţie, printr-o combinaţie spirituală armonioasa şi neobişnuită a ordinelor spirituale, responsabile cu ceea ce se întâmpla pe Pământ, această planetă a cunoscut o prezentare variată şi în cea mai mare parte ciudată a adevărului religios. Prin participarea unor învăţători pământeni, grupaţi într-o organizaţie, învăţătura din Salem a fost readusă la viaţă şi apoi prezentată oamenilor. Astăzi sunt mai multe scrieri din vremea aceea.

.
Acest secol de progres spiritual a fost unic în felul său. S-a bucurat de prezenţa unor învăţători, care aveau o mare religiozitate, practicau o morală de o înaltă ţinută şi erau filozofi adevăraţi. Ei au trăit peste tot în lume, acolo unde civilizaţia a început să se manifeste pe deplin. În China, doi dintre cei mai proeminenţi învăţători au fost Lao-tse şi Confucius.

.
Lao-tse a preluat direct din tradiţiile din Salem, atunci când a declarat că Tao este Prima Cauză a tuturor lucrurilor. Lao a fost un om cu o mare viziune spirituală. El spunea: “destinul etern al omului este uniunea cu Tao, Dumnezeul Suprem şi Regele Universal”. Înţelegerea sa faţă de actul final arată că era cât se poate de reală. El scrisese: “Unitatea izvorăşte din Tao Absolut, şi din Unitate apare Dualitatea Cosmică, iar dintr-o astfel de Dualitate, Trinitatea intră imediat în existenţa şi Trinitatea este sursa primordială a tot ceea ce este realitate.” “Întotdeauna tot ceea ce este realitate se află într-un echilibru permanent între posibilităţile şi realităţile Cosmosului. Acestea sunt armonizate la nesfârşit de spiritul divin.”

.
De asemenea, Lao-tse a făcut una din primele prezentări a necesităţii de a practica binele atunci când tie nu şi se aplică binele: “Bunătatea produce bunătate, dar cineva care este într-adevăr bun, chiar şi atunci când i se face ceva rău el oferă tot bunătate.”

.
El a vorbit despre întoarcerea omului la Creator şi a creionat viaţa unei fiinţe umane ca fiind o personalitate nouă, apărută din posibilităţile oferite de Cosmos, în timp ce moartea a prezentat-o ca o întoarcere acasă a acestei fiinţe create. El a tratat credinţa adevărată într-un mod neobişnuit, putând fi comparată cu “atitudinea unui copilaş”.

El a înţeles foarte bine ţelul Divin, despre care a scris următoarele: “Divinitatea Absolută nu face eforturi nemaivăzute, dar întotdeauna este victorioasă; nu forţează omenirea, dar întotdeauna este pregătită pentru a răspunde celor mai curate dorinţe ale sale; voinţa lui Dumnezeu este întotdeauna plină de răbdare şi eternă în exprimare deoarece în mod inevitabil se va manifesta”. Celor care erau profund religioşi şi sinceri în exprimarea şi manifestarea adevărului suprem le-a spus că este o binecuvântare mult mai mare ca să dea decât să primească. “Omul care este bun caută să nu ţină adevărul doar pentru el, ba mai mult, face un efort ca să aducă aceste bogăţii la care a ajuns, în faţa semenilor săi, îndeplinind astfel adevărul. Voinţa lui Dumnezeu cel Absolut aduce întotdeauna beneficii, niciodată nu distruge; intenţia unui credincios adevărat este întotdeauna o decizie, dar niciodată o constrângere.”

.
Învăţătura lui Lao-tse prezenta non-rezistenţa, iar diferenţa pe care o făcuse între decizie şi constrângere a fost pervertită mai târziu ajungându-se la următoare credinţă: “consideră, execută şi nu te gândi la nimic.” Lao-tse n-a vorbit niciodată despre o asemenea eroare, mai mult, non-rezistenţa pe care a predicat-o a fost un factor esenţial în dezvoltarea tendinţelor pacifiste de mai târziu ale poporului chinez.

.
Popularul taoism din zilele noastre are foarte puţin în comun cu demnitatea sentimentelor şi cu conceptele cosmice ale vechilor filozofi care le-au exprimat. Adevărul pe care aceştia îl ştiau era: Credinţa într-un Dumnezeu Absolut este sursa acelei energii divine care va reface lumea, cu ajutorul căreia omul va merge spre uniunea spirituală cu Tao, Divinul Etern şi Creatorul Absolut al universurilor.

.
Confucius (Kung-Fu-tse) a fost un contemporan mai tânăr al lui Lao-tse. Invăţăturile lui aveau la bază cele mai bune tradiţii legate de morala din lunga istorie a rasei galbene. De asemenea a fost influenţat şi de tradiţiile, rămase vii, pe care le practicaseră misionarii din Salem. Munca sa de lider spiritual a fost depusă pentru a compila vorbele înţelepte ale vechilor filozofi.

.
În timpul vieţii a fost un învăţător căruia nu i s-a recunoscut munca, a fost chiar respins, dar scrierile şi învăţăturile sale au exercitat, în China şi Japonia, cea mai mare influenţa care s-a văzut vreodată. Confucius a impus printre şamani o manieră nouă prin care moralitatea ia loc magiei, dar a refăcut prea bine; a creat un nou obiect de venerare, care se practică şi astăzi: respectul exagerat pentru conducătorii străvechi.

.
Învăţăturile lui Lao-tse s-au păstrat doar printre căţiva adepţi din Orient, dar scrierile lui Confucius întotdeauna au stat la baza moralităţii şi culturii pentru aproximativ o treime din populaţia întregii planete. Aceste precepte ale lui Confucius, deşi duc mai departe tot ceea ce a fost mai bun în trecut, într-o oarecare măsura au fost nefavorabile spiritului chinezesc, care este aventuros şi explorator. Influenţa acestor doctrine a fost combătută, însă fără succes, de efortul împărătesc al lui Ch’in Shih Huang Ti şi de învăţăturile lui Mo Ti, care a proclamat o convieţuire frăţească bazată, nu pe datoria etică, ci pe dragostea lui Dumnezeu. A încercat să restabilească şi să reactualizeze vechile scrieri ale înaintaşilor pentru a prezenta un nou adevăr, dar învăţăturile sale au pierdut în faţa discipolilor lui Confucius care erau mult mai tari în credinţă.

.
Ca mulţi alţi învăţători morali şi spirituali, Confucius şi Lao-tse au fost zeificaţi de discipolii lor, deoarece în China au urmat epoci întunecate, care s-au suprapus cu perioada în care credinţa taoistă a fost pervertită şi a început declinul acesteia, fiind urmată de apariţia misionarilor budişti din India.

.
În perioada acestor secole, caracterizată de o spiritualitate decadentă, religia rasei galbene a degenerat într-o teologie îngustă care a fost însoţită de demoni, dragoni şi spirite rele, toate indicând reîntoarcerea fricii în mintea celor care nu erau luminaţi. Astfel China, care cândva s-a situat în fruntea societăţii umane, deoarece practica o religie avansată, a căzut. S-au îndepărtat de calea care ducea la adevărata Conştiinţă Divină, indispensabilă unui progres real.

VII. Gautama Siddhartha
În India a existat un alt mare învăţător contemporan cu Lao-tse şi Confucius. Guatama Siddhartha s-a născut în secolul şase înainte de Hristos, în provincia Nepal din nordul Indiei. Discipolii săi l-au prezentat, mai târziu, ca fiind fiul unui conducător foarte bogat, dar în realitate a fost presupusul moştenitor al unui şef minor, care guverna o vale mică şi izolată din sudul munţilor Himalaia.

.
Guatama a formulat teoriile care stau la baza filozofiei budiste după şase ani de practică yoga, care nu i-a adus nici un rezultat. Siddhartha a dus o luptă reală, dar fără nici un rezultat, împotriva sistemului de caste care luase amploare în India.

.
Acest profet, un prinţ tânar, a fost o apariţie uimitoare printre oamenii acelor zile. El s-a depărtat de practica prin care omul îşi caută salvarea personală în mizerie şi suferinţă. Şi-a sfătuit discipolii să-i ducă învăţătura lumii întregi.
Învăţăturile lui Gautama au venit ca ceva proaspăt şi revigorant printre confuzia şi credinţele care se practicau în India. A condamnat zeii, preoţii şi sacrificiile lor, dar a eşuat în înţelegerea personalităţii lui Unul cel Universal. A depus un efort nobil ca să-l facă pe om să renunţe la frică, să se simtă acasă şi mult mai bine în marele univers în care ne aflam cu toţii. Eşecul său reiese din neputinţa de a arăta oamenilor calea spre casa divină reală şi spre scopul unei vieţi eterne.

.
Gautama a fost un profet adevărat, fiind atent la educaţia pe care i-a dat-o Godad Heremitul. Acesta avea o învăţătura bazată pe cea din Salem: salvarea prin credinţa. Godad a fost urmaşul unei familii în care niciodată nu s-a renunţat la obiceiurile practicate de misionarii lui Melchisedec.

.
Gautama a înfiinţat la Benares o şcoala; doi ani după ce şi-a deschis şcoala, Bautan, un elev de-al său i-a vorbit despre obiceiurile misionarilor din Salem şi despre înţelegerea lui Melchisedec cu Avraam. Deoarece Siddhartha nu avea un concept foarte clar despre Tatal Universal, a preluat astfel o poziţie avansată pentru acea vreme –salvarea prin credinţă– un crez simplu.

.
S-a autoproclamat adeptul credinţei budiste în faţa discipolilor şi a început să-şi trimită elevi, în grupuri de câte 60 de oameni, ca să propăvăduiască printre oamenii din India: “veştile cele bune, care prezintă salvarea printr-o credinţă liberă a tuturor oamenilor, indiferent din ce clasă socială provin, care pot obţine fericirea supremă prin credinţa într-o moralitate înaltă şi prin dreptate.”

.
Soţia lui Gautama a crezut în învăţătura soţului său şi a înfiinţat un ordin de călugariţe. Fiul său i-a devenit succesor şi a extins foarte mult acest cult. Gautama a înţeles ideea de a te salva prin credinţă, dar în ultimii ani de viaţă a fost cam indecis în a respecta învăţătura din Salem. Spre sfârşitul vieţii ultimile sale cuvinte au fost: “Practicaţi orice pentru salvarea personală.”

.
Când a făcut această declaraţie, învăţătura lui Gautama, care propăvăduia salvarea universală, fără sacrificiu, tortura, ritualuri şi fără preoţi, a fost o concepţie revoluţionară şi surprinzătoare pentru acele vremuri. A fost o revelaţie, o prezentare neobişnuită a învăţăturilor din Salem. Învăţătura lui Gautama a oferit un ajutor milioanelor de suflete disperate. Fără să fie supusă unor perversiuni groteşti, în secolele care au urmat, această învăţătura este încă speranţa a milioane de suflete.

.
Siddhartha a dus mai departe adevărul şi acesta a supravieţuit până astăzi în religia modernă care-i poartă numele. Buddhismul modern nu prezintă mai corect învaţăturile lui Gautama Siddhartha decât o face creştinismul cu învăţăturile lui Iisus.

VIII. Credinţa budistă
A deveni budist înseamna a practica credinţa ca pe o profesie publică absolută recitând: “Îmi găsesc siguranţa în Buddha, îmi găsesc siguranţa în învăţătura sa, îmi găsesc siguranţa printre fraţii mei.”

.
Budismul îşi are originile într-o persoană istorica şi nu într-un mit. Discipolii l-au numit pe Gautama, Sasta, care înseamna maestru sau învăţător. Cu toate că el nu şi-a atribuit nimic supranatural, precum nici învăţăturilor sale, discipolii săi, încă destul de devreme, l-au numit Cel luminat, Buddha; iar mai târziu i-au spus Sakyamuni Buddha.
Învăţătura originală a lui Buddha avea la bază patru adevăruri morale:

.
a). Realităţile nobile ale suferinţei;
b). Originile suferinţei;
c). Anihilarea suferinţei;
d). Calea prin care se poate anihila suferinţa.

.
Legătura dintre doctrina suferinţei şi calea care duce la posibilitatea de a scăpa de această suferinţă s-a făcut prin filozofia celor opt cai: vizualizarea corectă, dorinţele, exprimarea, comportamentul personal, vocaţia, efortul, conştiinţa şi contemplaţia. Intenţia lui Gautama nu a fost aceea de a încerca să distrugă orice efort, dorinţă sau emoţie în drumul spre a scăpa de suferinţa; de fapt învăţătura lui a prezentat fiinţei umane o altă perspectivă, prin care a încercat să arate ca obiectivele materiale şi idealurile de scurtă durată nu dau nici un rezultat dacă nu se foloseşte întreaga speranţa şi toate dorinţele pe care le nutrim.

.
Cele cinci porunci ale lui Gautama au fost:
a). Să nu ucizi;
b). Să nu furi;
c). Să nu te ataşezi de nimic;
d). Să nu minţi;
e). Să nu bei băuturi care te intoxică.

.
Siddhartha a crezut cu tărie în nemurirea omului; însă filozofia sa a avut înţelegere numai pentru o parte din continuitatea fiinţei. Niciodată nu a definit cu claritate ceea ce a vrut să spună prin conceptul de Nirvana. În realitate teoria prin care fiinţa umană experimentează în timpul unei vieţi ar fi putut accepta ideea că o dată ce s-a încheiat această existenţă nu urmează o anihilare completă.

.
Conform învăţăturior originale ale lui Gautama, salvarea se obţine prin efort uman, fără ajutor divin; nu există un loc anume pentru a te putea salva. În efortul său, Gautama a încercat să minimalizeze superstiţiile existente în India. A încercat să întoarcă omul de la credinţele greşite, potrivit cărora salvarea fiinţei este ceva magic. În acest efort, el a lăsat o uşă deschisă urmaşilor săi, care au dat o interpretare greşită învăţăturii sale.

.
Discipolii săi considerau că adevărata fericire se afla într-o strânsă legătura cu inteligenţa şi entuziasmul unui caracter care are idealuri ce pot fi atinse doar prin efort. Aceste idealuri fac parte dintr-un progres cosmic real.
Marele adevăr afirmat de învăţătura lui Siddhartha se referă la existenţa unui univers al dreptăţii absolute. El a prezentat cea mai bună filozofie a ateismului care a fost inventată vreodată de om. A fost un umanist ideal şi a separat total credinţa sa de superstiţie, ritualuri magice şi de frica faţă de stafii şi demoni.

.
Principala slăbiciune a învăţăturii budiste originale a fost lipsa unui serviciu social altruist. Mult timp, comunitatea budistă a fost o comunitate de elevi-învăţători şi nu o comunitate de credincioşi. Guatama a interzis discipolilor săi să primească bani, şi de aceea a căutat să prevină tendinţele de a urca ierarhic în practica religioasă. Gautama însuşi a fost o fiinţă pe deplin socială; într-adevăr viaţa lui a fost mult mai impresionantă decât predică lui.

IX. Răspândirea budismului
Budismul a avut succes deoarece proclama salvarea prin credinţa în Buddha, Cel Iluminat. În estul Asiei, adevărata învăţătură a lui Melchisedec a fost prezentată cel mai bine de această religie. Dar budismul nu a fost acceptat ca religie de către oameni până când nu a intrat sub protecţia monarhului Asoka, care, dupa Akhenaton în Egipt, a fost unul dintre cei mai remarcabili conducători civili din perioada Melchisedec-Iisus (perioada care cuprinde încheierea vieţii pământene a lui Melchisedec şi momentul în care se naşte Iisus). Asoka a construit un mare imperiu în India prin propaganda misionarilor budisti. Timp de 25 de ani a iniţiat şi a trimis in întreaga lume, în cele mai îndepărtate locuri, peste 17.000 de misionari. Într-o singură generaţie a făcut din budism religia dominantă pentru jumătate din civilizaţiile cunoscute. Foarte devreme budismul s-a impus în Tibet, Kashmir, Ceylon, Burma, Jawa, Siam, Coreea, China şi Japonia. General vorbind, a fost o religie mult superioară tuturor religiilor existente sau celor pe care le-a înlocuit.

.
Răspândirea budismului din India, locul unde a apărut, în toata Asia este una dintre cele mai incitante poveşti despre devoţiunea spirituală şi despre perseverenţa sinceră a misionarismului, care s-a făcut vreodată de nişte credincioţi. Învăţătorii evangheliei lui Gautama n-au fost doar curajosi, făcând faţă pericolelor pe care le-au avut de întâmpinat în drumul lor, dar au traversat continentul asiatic, dincolo de Marea Chinei şi au dus mesajul credinţei lor tuturor oamenilor. Însă budismul nu a fost perceput prea mult timp ca o simplă doctrină, creata de Gautama, dimpotrivă a fost privit ca o învăţătura miraculoasă care în cele din urmă a făcut din el un zeu.

.
Mai târziu, budismul a fost influenţat de taoism în China, de shintoism în Japonia şi de creştinism în Tibet. Treptat, budismul a decăzut în India, iar după o mie de ani a dispărut. A fost influenţat iremediabil de brahmanism, iar mai târziu a fost influenţat de islamism, în timp ce, în cea mai mare parte a Orientului a degenerat într-un ritual pe care Gautama Siddhartha niciodată nu l-ar fi recunoscut.

.
În sudul Asiei învăţăturile fundamentaliste ale lui Siddhartha au persistat în Ceylon, Burma şi Indochina. Această învăţătură fundamentalistă este diviziunea Hinayana a budismului, care se aliază învăţăturii originale şi care propăvăduieşte retragerea din lume.

.
Înainte de a eşua budismul în India, discipolii chinezi şi indienii din nord au început să dezvolte învăţătura Mahayana sau “Marea Cale” a salvarii, în contrast cu puritanii din sud care susţineau învăţătura Hinayana sau “Calea Mică”. Învăţăturile mahayaniste au pierdut prin limitarile sociale ceea ce au căştigat prin doctrina budistă; de atunci această diviziune nordică a continuat să evolueze în China şi Japonia.

.
Astăzi budismul este o religie vie, în plină evoluţie, deoarece are succes printre aderenţii săi şi în conservarea valorilor morale. Această învăţătură încurajează calmul şi autocontrolul, pune la loc de frunte serenitatea şi fericirea, lucrează mult ca să prevină dezamăgirea şi regretul. Toţi cei care cred în această filozofie trăiesc mult mai bine decât cei care nu cred în ea.

X. Religia în Tibet
Cea mai incitantă asociere a învăţăturilor lui Melchisedec combinată cu budismul, hinduismul, taoismul şi creştinismul se găseşte în Tibet. Când misionarii budişti au intrat în Tibet, ei au găsit aici un popor primitiv, foarte asemănător cu ceea ce au găsit primii misionari creştini printre triburile din nordul Europei.

.
Aceşti tibetani simpli nu vor renunşa niciodată la magia lor străveche şi la amulete. Dacă astăzi, în Tibet, se urmăresc ceremonialele religioase, poate fi văzută o frăţie imensa de preoţi cu capetele rase, care practică un ritual bine pus la punct compus din clopoţei, incantaţii, arome, procesiuni, rozarii, imagini, amulete, picturi, apa sfinţită şi veşminte frumoase. Au dogme rigide şi un sistem religios foarte bine cristalizat, ritualuri mistice şi posturi speciale. Ierarhia lor religioasă se compune din călugări, călugăriţe, stareţi şi Marele Lama. Se roagă la îngeri, sfinţi, Mama cea Sfântă (Fecioara Maria), precum şi la zei. Practica confesiunea şi cred în purgatoriu. Mănăstirile lor sunt mari, iar catedralele sunt impunătoare. În timpul ritualului repetă la nesfârşit nişte mantre sacre şi cred că aceste ceremoniale duc la salvarea fiinţei. Rugăciunile sunt spuse în cerc, iar când se întorc cu spatele cred că cererile lor primesc răspuns. În nici o altă religie modernă nu se pot observa atâtea influenţe de la alte religii.

.
Tibetanii au preluat câte ceva de la toate marile religii ale lumii, mai puţin din învăţătura simplă a lui Iisus: relaţia personală a omului cu Dumnezeu, fraţia dintre oameni şi evoluţia permanentă a fiinţei umane în acest univers etern.

XI. Filozofia budistă
Budismul a pătruns în China în primul mileniu după Hristos şi s-a impus foarte bine în obiceiurile rasei galbene. În practicile religioase străvechi ei trebuiau să se roage foarte mult pentru cei morţi; acum prin practicarea budismului se puteau ruga şi pentru ei. În scurt timp budismul s-a amestecat cu ritualul păstrat din taoismul deteriorat. Această noua sinteză religioasă, împreună cu templele de venerare şi cu ceremonialul religios pe care l-a fixat, a fost acceptată de populaţia din China, Coreea şi Japonia.

.
Cu tot respectul de care se bucura această religie, a fost o neşansa pentru toţi, că budismul s-a răspândit în lume după ce discipolii lui Gautama i-au pervertit învăţăturile şi obiceiurile, transformându-l în cele din urmă într-o fiinţă divină. Mult mai târziu, câţiva dintre discipolii săi au susţinut că spiritul lui Sakyamuni Buddha se va întoarce periodic pe pământ, şi vă trai ca un Buddha în viaţă. Astfel s-a deschis calea pentru perpetuarea unui Buddha nedefinit, prin temple, imagini, ritualuri şi aşa zişii Buddha vii.

.
Prin filozofia budistă s-a făcut un mare progres prin prezentarea şi înţelegerea adevărurilor relative. Budiştii au reuşit prin mecanismul acestei ipoteze să reconcilize şi să stabilească divergenţele existente în propriile lor scripturi religioase, precum şi în diferenţele care existau între scripturile lor şi a celorlalte religii. Se proclamă ideea că micul adevăr este pentru cei care au minţi înguste, iar marele adevăr este pentru cei care au minţi deschise.
De asemenea, această filozofie a îmbrăţisat ideea că natura divină a lui Buddha se regăseşte în fiecare om; prin efort personal acesta poate obţine iluminarea, manifestarea propriei divinităţi. Această învăţătura este una dintre cele mai clare prezentări a adevarului care s-a făcut vreodată pe Pământ.

Însă în învăţătura originală a lui Siddhartha, realizarea completă a eliberării fiinţei umane de toate limitările pe care le dă o natură întrupată, a fost prezentată cu limite, iar acestea au fost interpretate la fel de către urmaşii săi. La nivel cosmic, rezultatele unei adevarate realizări de sine apar din identificarea realităţii cosmice în combinaţie cu energia finită a cosmosului, cu mintea şi spiritul limitate de spaţiu şi timp.

.
La nivel înalt, evoluţia conceptului de Absolut a fost atinsă prin mai multe canale ale gândului şi prin căi deviate de anumite motive. Forma superioară de ascensiune a acestei doctrine nu a fost precizată la fel de clar cum a fost prezentat conceptul evoluţiei spre Dumnezeu în teologia ebraică. Oricum s-au deschis mai multe canale pentru minţile care atingeau starea de Buddha, care aşteptau apoi, mergând fiecare pe drumul său, să întâlnească Sursa Supremă a tuturor universurilor:

.
Legenda lui Gautama. La baza budismului se află realitatea istorică a vieţii şi învăţăturilor lui Siddhartha, prinţul profet din India. Această legendă a crescut şi s-a transformat într-un mit, care a traversat secole şi a trecut dincolo de graniţa continentului asiatic până când statutul ideii, că Gautama a fost Cel Iluminat, s-a extins şi a primit atribuţii suplimentare.

.
Mai mulţi Buddha. Aceasta are la baza ideea că Gautama a venit pentru populaţia din India şi de aceea, atât în trecut, cât şi pe viitor, rasele umane vor fi binecuvantate, fără nici o îndoială, cu alţi învăţători care să propăvăduiască adevărul. Această idee a dezvoltat credinţa că au existat mai mulţi Buddha.

.
Buddha cel Absolut. Cu timpul numărul acestor Buddha s-a apropiat de infinit, şi a devenit necesar pentru minţile acelor zile să rectifice acest concept greoi. Astfel a început să se propăvăduiască ideea că toţi Buddha sunt o manifestare a unei fiinţe superioare, Unul Etern, cu o existenţă nelimitată, Sursa Absolută a tuturor realităţilor. Aici, conceptul budist al Divinităţii Absolute, are forma cea mai înaltă, a fost separat de persoana umană a lui Gautama Siddhartha şi rupt de limitările antropomorfe (credinţa ca sufletul se poate încarna într-un animal), care a fost menţinută pentru a controla. Acest concept final, al lui Buddha cel Etern se poate identifica foarte bine cu Absolutul, iar uneori chiar cu infinitul Eu Sunt.

XII. Conceptul lui Dumnezeu în budism
Cosmologia budistă are două defecte mari: s-a contaminat cu multe superstiţii din India şi China şi l-a zeificat pe Gautama Siddhartha, mai întâi ca Cel Iluminat, apoi ca Buddha cel Etern. Ca şi creştinismul a preluat multe erori cauzate de filozofia umană, aşa că şi crestinismul este contaminat de defectul uman. Învăţăturile lui Gautama au continuat să evolueze în aceste două milenii. Conceptul despre Buddha, un budist iluminat, cum este prezentată personalitatea umană a lui Gautama, este la fel ca şi conceptul despre Iehova la evrei sau cum este conceptul despre creştinul iluminat în creştinism.

.
Treptat, în budism a început să apară conceptul despre Dumnezeu, în contrast cu Absolutul. Sursele acestui concept se regăsesc în diferenţele făcute de credincioşii care urmau fie “Calea Îngustă”, fie “Marea Cale”. Acest concept a devenit, în cele din urmă, credinţa în Amida Buddha.

Invataturile lui Melchisedec in Levant (zona estica a Marii Mediterane)

Aşa cum în India au apărut cele mai multe dintre religiile şi filozofiile care s-au impus în Asia de Est, Levantul este regiunea în care s-au născut credinţele lumii occidentale. Misionarii din Salem au răspândit învăţătura lor peste tot în afara Asiei de sud-vest, prin Palestina, Mesopotamia, Egipt, Iran şi Arabia. În unele zone din această regiune învăţăturile lor au prins roade; în alte locuri au cunoscut eşecul. Uneori eşecurile au avut de-a face cu lipsa de înţelepciune, alteori cu situaţii care le-au scăpat de sub control.

Sursa: 3d-melchisedec.blogspot.ro https://www.evolutiespirituala.ro/melchisedek-adevaruri-istorice-invataturile-lui-in-india-china-tibet-partea-ii/?feed_id=13175&_unique_id=62c31fdc157b7

4 iulie 2022/de admin

spiritualitate, teoria conspiratiei, Uncategorized

BRATARILE DACILOR-FOLOSITE LA MANIPULAREA PSIHICA A MASELOR

BRATARILE DACILOR-FOLOSITE LA MANIPULAREA PSIHICA A MASELOR

Conform unor specialisti militari in psihotronica si razboi radioelectronic, ele alcatuiau un dispozitiv radionic, folosit de sacerdoti atat pentru influentarea starii de sanatate, cat si pentru manipularea psihica a maselor.

„7”, numarul magic
Folosind un aparat de detectie a metalelor marca “Spectrum Wait”, „braconierii” din Deva au reusit ceea ce arheologii n-au reusit niciodata, descoperirea unor gropi sacre care demonstreaza inca o data cunostintele extraordinare ale castei preotilor daci. Cercetatorul Florin Medelet a fost primul care, cercetand 25 de bratari spiralate de argint, descoperite in imprejurimile Sarmisegetusei, a remarcat ca acestea depaseau sensul strict de podoabe, incadrandu-le in „domeniul ritualico-magic”. Bratarile studiate erau terminate la ambele extremitati cu capete de sarpe, urmate de 7 palmete infatisand „pomul vietii”. La fel cum sunt si bratarile de aur recent descoperite. „7” este si modulul numeric folosit la construirea sanctuarului mare, care are 30 de formatiuni a cate 7 stalpi.

Comoara de sub lespezi
Conform declaratiei data la politie de catre sapatori, in zona culmii “Caprareata” – punct arheologic al sitului „Sarmizegetusa Regia” – „la distanta de 5 metri de o stanca aflata pe panta muntelui, s-a descoperit o lespede de piatra sub care se afla o groapa triunghiulara, cu dimensiunile de 50x50x60 cm, avand peretii placati cu lespezi de piatra. In interiorul acesteia, dupa evacuarea pamantului, s-au descoperit zece bratari spiralice din aur masiv asezate perechi, cate doua, respectiv cate o bratara mai mica introdusa intr-una mai mare; trei perechi de cate doua bratari erau asezate vertical, iar alte doua perechi de cate doua bratari erau asezate orizontal, la nivel inferior, separate de primele printr-un strat de pamant”.

.
Misterele cultului solar
Ulterior, in zona bazinelor de apa de pe paraul Godeanu, la poalele culmii Caprareata, alti sapatori neautorizati au mai localizat o groapa sacra, amenajata cu lespezi de piatra, deteriorata, in care au descoperit doua bratari de tipul celor descrise mai sus. In ziua urmatoare, tot pe o panta a culmii Caprareata, acestia au descoperit o a treia groapa triunghiulara de cult, in care au declarat ca au gasit alte trei bratari din aur. Toate cantarind peste un kilogram. Cele trei gropi de cult erau amplasate intr-un triunghi imaginar cu varful in jos, doua pe panta culmii, iar a treia la poale, la est de incinta sacra unde se oficiau misterele cultului solar. Conform cercetatorului Gheorghe Serbana, denumirea culmii burdusita cu bratarile masive nu vine de la capra, ci de la Cap (de) Ra, zeul soarelui, al carui cult era celebrat la Sarmisegetusa si care nu este exclusiv zeu egiptean. In afara de casta preotilor, in misterele cultelor Soarelui erau initiati si razboinicii si capii familiilor aristocratice, sarpele fiind emblema religioasa, lupul al castelor de luptatori, iar ursul al familiilor aristocratice. De sarbatorile solstitiale, la aceste mistere participa si poporul.

.
Sistem energetic de mare putere
Observand schita „inginereasca” a gropii de cult, un triunghi isoscel format din lespezi de piatra ce contineau cinci „bobine” din aur despartite printr-un strat de pamant, cativa specialisti in razboi radioelectronic de la Academia Militara, au recunoscut imediat o „cutie de rezonanta”. Dar cand au aflat ca este vorba despre mult controversatele bratari dacice, au cerut mai mult timp si detalii tehnice: numar de spire, grosime, inaltime etc. Acum, in urma recuperarii catorva bratari, col.dr. Emil Strainu, specialist in psihotronica si razboi radioelectronic, si-a facut o parere preliminara: pe Caprareata se afla un sistem de dispozitive radionice de mare putere.

.
Dirijarea energiei radionice
Conform col. dr. Emil Strainu, „cele trei dispozitive puteau focaliza, concentra si dirija energiile subtile”, unele bratari actionand ca bobine Tesla, captatoare de energie radionica. „Bratarile, amplasate intr-o cutie de rezonanta, jucau rolul de circuite oscilante si transformatoare de frecventa, putand induce maselor stari benefice sau negative, in functie de ceea ce doreau sacerdotii care actionau dispozitivele, prin fluxuri radionice emise de la distanta”, subliniaza col.dr. Strainu. De exemplu, se putea induce luptatorilor stari de manie si curaj nebunesc. Asa si vorbesc anticii despre razboinicii daci, actionand pe campul de lupta fara teama, asemenea lupilor. Mircea Eliade, care a studiat indelung mitologia populara romaneasca, vorbeste si despre puterea miraculoasa a razboinicilor de se transforma ritual in lupi. Eliade era de parere ca razboinicii se constituisera intr-o intr-o confrerie de luptãtori, la intrunirile carora se oficiau ritualuri sacre, luptatorii fiind posedati de spiritele lupilor, ceea ce avea sa fie denumit ulterior „furor heroicus”. Nenumarate triburi cu nume de lupi sunt atestate si in regiuni mai indepartate, in Spania (Loukentioi si Lucenses), in Galicia celtiberica, in Irlanda si Anglia. Cam pe unde au ajuns luptatorii-lupi, avand ca steag de lupta sarpele cu cap de lup.

.
Spirala, sarpele totemic
Printre totemurile dacilor, trebuie mentionat si sarpele, in forma lui naturala sau in cea fantastica, de balaur. Sarpele in forma naturala, ca animal consacrat Soarelui si care reprezenta energia inmagazinata, spiralata, a fost folosit ca simbol din cele mai vechi timpuri, pe ceramica sacra, apoi de catre casta razboinica, pe scuturi si coifuri. Sarpele fantastic, incoronat, cum avea sa fie folosit si de faraonii egipteni, a fost considerat de arheologi, un animal simbolic al localnicilor din Carpati inca din perioada culturii Hallstatt. Figurarea iconografica a Cavalerului trac mosteneste in reprezentarea arborelui sacru incolocit de un sarpe caracteristica totemica antica din epoca predacica.

.
Tratamentele radionice
Energia radionica manevrata de preotii daci prin aceste sisteme spiralate putea fi folosita si in scopuri terapeutice. Preotii daci erau recunoscuti ca cei mai buni lecuitori ai lumii antice. Pentru specialistii in terapii radionice din ziua de azi, „podoabele” dacice, bratari spiralate sau sub forma de spirala stransa ca o rozeta sunt tot atatea instrumente radionice cu efect curativ. In practica, obiectivul radionicii este ide a intari sistemul imunitar al omului si de a creste capacitatile organismului de autovindecare , ajutand la inlaturarea influentelor factorilor toxici, influentelor la nivel emotional si psihologic. Totodata, creste potentialul energetic al pacientului, in sensul dobandirii unei stari de bine, nu numai la nivel fizic, ci si emotional, mintal si spiritual. Adica, exact cum se spunea despre vindecatorii daci, acestia lecuiau si trupul si sufletul, altminteri vindecarea nu ar fi fost completa. Radionica sustine ca fiecare persoana dispune de o forta vitala sau camp energetic, care, atunci cand este tulburat, produce manifestari si simptome de boala in corpul fizic. Tratamentele radionice incearca sa alinieze, sa regleze campul energetic personal, actiune cunoscuta ca „normalizare”. Radionica a fost promovata in timpurile noastre de dr.Albert Abrams (1863-1924) si s-a dezvoltat datorita unor practicieni renumiti precum dr.Ruth Drown (USA), Sir George de la Warr, David Tansley si Malcom Rae (Anglia).

„Ratiile” bratarilor dacice
Una dintre afirmatiile fundamentale ale lui Abrams este ca tot ceea ce exista intr-o forma sau alta are o „semnatura vibrationala unica”. Aceste semnaturi sunt reprezentate in radionica printr-o serie de coduri numerice, asa numitele „rate” radionice. Dr. Albert Abrams considera ca dispozitivele metalice in forma de spirale dublu- concentrice influenteaza sistemul nervos central. Purtate ca bratari, pot avea un efect calmant, echilibrand sistemul nervos, inducand o stare de armonie. Cele de aur lucreaza cu cea mai purã si nobilã energie, cea a Soarelui, caruia ii si este consacrat aurul. Inca de pe vremea masagetilor (mileniul II i.C.) se purtau bijuterii spiralate din aur, la maini si la picioare, acestea avand efect benefic asupra organismului. Masagetii, inchinatori exclusiv la Soare, purtau bentite de aur, cu motive serpentiforme si spiralate, cand plecau la razboi. Ca preotii geto-daci cunosteau efectele „bobinelor” ca generatoare de energie vitalã o demonstreaza sofisticatul sistem de pe culmea Caprareata, din incinta sacra de la Sarmizegetusa. Nu se stie cu ce „ratie” radionica lucrau, dar se presupune ca intregul sistem concentra in interior energie radionica din mediul inconjurator, ca apoi sã o emane pentru a insufla razboinicilor „furor heroicus” sau sa o reverse asupra multimii pentru a o face sa simta energia cosmica.

Articol ADINA MUTAR-national.ro

https://www.evolutiespirituala.ro/bratarile-dacilor-folosite-la-manipularea-psihica-a-maselor/?feed_id=13127&_unique_id=62c1ce206c40b

3 iulie 2022/de admin

iisus, Uncategorized

O lecţie despre accidente

O lecţie despre accidente

(1830.1) 166:4.1 În vreme ce majoritatea palestinienilor nu iau decât două mese pe zi, Iisus şi apostolii aveau obiceiul, când erau în deplasare, de a se opri la amiază pentru a se odihni şi a se reface. Într-una dintre aceste pauze de amiază, pe drumul Filadelfiei, Toma l-a întrebat pe Iisus: „Maestre, după ce am auzit remarcile tale pe parcursul traseului din această dimineaţă, eu aş vrea să ştiu dacă fiinţele spirituale participă la producerea evenimentelor ciudate şi extraordinare în lumea materială; în plus, aş vrea să întreb dacă îngerii sau alte fiinţe spirituale sunt capabile să împiedice accidentele.

(1830.2) 166:4.2 Ca răspuns la întrebarea lui Toma, Iisus a zis: „N-am fost oare destul timp cu voi pentru ca voi să încetaţi să-mi mai puneţi astfel de întrebări? N-aţi observat că Fiul Omului trăieşte în unitate cu voi şi refuză cu persistenţă să folosească forţele celeste pentru sprijinul său personal? Nu trăiţi voi prin aceleaşi mijloace care le permit tuturor oamenilor să existe? Vedeţi voi oare puterea lumii spirituale manifestându-se în viaţa materială a acestei lumi, în afară de revelaţia Tatălui şi de vindecarea ocazională a copiilor lui

bolnavi?

(1830.3) 166:4.3 ”Strămoşii voştri au crezut prea mult timp că prosperitatea era semnul aprobării divine, iar adversitatea dovada displăcerii lui Dumnezeu. Eu proclam că asemenea credinţe sunt superstiţii. Nu remarcaţi voi că săracii, în mult mai mare număr decât bogaţii, primesc cu bucurie evanghelia şi intră numaidecât în regat? Dacă bucuriile dovedesc favoarea divină, de ce atunci bogaţii refuză atât de adesea să creadă în această bună vestire ce vine din cer?

(1830.4) 166:4.4 ”Tatăl face ca ploaia sa să cadă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi; soarele străluceşte la fel pentru cei care practică dreptatea şi pentru cei care n-o practică. Voi aţi auzit vorbindu-se de acei galileeni al căror sânge Pilat l-a amestecat cu cel al jertfelor; eu vă spun că aceşti galileeni nu erau mai mari păcătoşi decât compatrioţii lor doar pentru că lor li s-a întâmplat lucrul acela. Voi cunoaşteţi, de asemenea, povestea celor optsprezece peste care căzuse turnul din Siloe, omorându-i. Să nu credeţi că oamenii astfel nimiciţi erau mai vinovaţi decât toţi fraţii lor din Ierusalim. Ei au fost pur şi simplu victime ale unui accident al timpului.

(1830.5) 166:4.5 ”Trei feluri de evenimente se pot produce în viaţa voastră:

(1830.6) 166:4.6 ”1. Puteţi participa la evenimente normale făcând parte din existenţa pe care voi şi tovarăşii voştri o trăiţi pe pământ.

(1830.7) 166:4.7 ”2. Se poate ca din întâmplare să fiţi victima unui accident din natură, una dintre neşansele umane, şi să ştiţi perfect de bine că aceste evenimente nu sunt în nici un fel dirijate dinainte sau produse cu vreun alt chip de forţele împărăţiei.

(1830.8) 166:4.8 ”3. Voi puteţi culege recolta eforturilor voastre directe de a vă conforma legilor naturale care guvernează lumea.

(1830.9) 166:4.9 ”Într-o zi, un om a plantat un smochin în via sa. După ce de multe ori căutase în smochin vreun fruct, însă fără a găsi nimic, el i-a chemat pe vieri înaintea sa şi le-a zis: „Am venit aici în cursul ultimelor trei anotimpuri pentru a căuta roadele de pe acest smochin, şi n-am găsit nici unul. Tăiaţi pomul acesta sterp; de ce să umple pământul? Dar grădinarul şef i-a răspuns stăpânului său: „Mai lasă-l un an pentru ca eu să pot săpa în jurul lui şi pune acolo îngrăşământ. Dacă în anul ce vine nu dă roade, atunci va fi tăiat. Şi când s-au conformat astfel legilor fertilităţii, ei au fost răsplătiţi printr-o recoltă îmbelşugată, căci pomul era viu şi bun.

(1831.1) 166:4.10 ”În materie de boală şi de sănătate, voi ar trebui să ştiţi că aceste stări fizice rezultă din cauze materiale. Sănătatea nu este un surâs din cer, nici boala o încruntare a sprâncenelor lui Dumnezeu.

(1831.2) 166:4.11 ”Copii umani ai Tatălui sunt egali în ceea ce priveşte capacitatea lor de a primi binecuvântări materiale; de aceea el dăruieşte lucrurile fizice tuturor copiilor oamenilor fără discriminare. Când se ajunge la acordarea darurilor spirituale, Tatăl este limitat de capacitatea omului de a primi aceste daruri divine. Cu toate că Tatăl nu face deosebire de persoane, el este limitat, în revărsarea darurilor spirituale, de credinţa omului şi de dorinţa sa de a se conforma întotdeauna voii Tatălui.”

(1831.3) 166:4.12 În vreme ce apostolii îşi urmau drumul către Filadelfia, Iisus a continuat să-i înveţe şi să răspundă la întrebările lor privitoare la accidente, la boli şi la miracole, dar n-au fost capabili să înţeleagă pe de-a-ntregul această lecţie. O oră de învăţătură nu-i de ajuns pentru a schimba în întregime credinţele de-o viaţă. Iisus a găsit deci necesar să-şi repete mesajul, să repete în mai multe rânduri ceea ce vroia să-i facă să înţeleagă. Chiar şi aşa, ei n-au priceput semnificaţia misiunii sale terestre decât după moartea şi reînvierea sa.

Fragment Urantia

https://www.evolutiespirituala.ro/o-lectie-despre-accidente/?feed_id=13079&_unique_id=62c07ca02a9d9

2 iulie 2022/de admin

iisus, religie, Uncategorized

EVANGHELIILE AU FOST MODIFICATE

EVANGHELIILE AU FOST MODIFICATE

A aparut un numar considerabil de evanghelii în primele secole ale erei noastre. Biserica nu considera drept canonice (conform cu regulile Bisericii) decât Cărţile lui Matei, Luca, Marcu şi loan. Cea mai veche este cea a lui Matei, care s-a inspirat direct din evanghelia Evreilor.

Un lucru trebuie subliniat : apocrifele şi vreo cincizeci de evanghelii care au existat înainte de a fi distruse de conjuraţii, sau care există încă, sunt unanime în a recunoaşte că Isus a trăit pe timpul lui Pilat din Pont şi a lui Tiberiu.( Nu se cunoaste nici o relatare istorică putând sa acrediteze autenticitatea existenţei lui Isus. Ea ar fi dovedită, se spune, prin Actele lui Pilat, o suită de rapoarte adresate Impăratului Tiberiu de Ponţiu Pilat, guvernatorul ludeei. In aceste acte ar figura o relatare despre viaţa şi moartea lui Isus, crimele ce i se imputau de catre ludei, crucificarea sa şi chiar învierea. Aceste Acte, dacă au existat, au fost reinventate de catre Creştini, şi oricum, nu a rămas nici cea mai mică urma. Numeroase false rapoarte ale lui Pilat au fost scrise în acelaşi scop fraudulos, dar Biserica n-a păstrat nici unul.) Nu prea se cade de acord în privinţa textului, a relatării faptelor şi chiar faţă de persoana lui Isus.

Unele evanghelii dau lui Crist o figură, o doctrină şl o stare de spirit diametral opuse relatărilor lui Matei, Luca, Marcu şi loan. Relatările lui Matei şi Luca sunt ele însele adesea în dezacord formal cu cele ale lui Marcu şi loan şi uneori in contradicţie flagranta cu propriile lor expozeuri. Aceste reticenţe, aceste nebulozităţi arata că timp de secole citirea celor patru evanghelii canonice a fost interzisa credincaoşilor şi rezervata numai oamenilor Bisericii Documentele autentice au existat; mai sunt, poate, inca în Biblioteca Vaticanului. Despre acest subiect, Dr. M. Spencer Lewis, împaratul R-i-C, a scris în „Viaţa mistică a lui Isus” : „Noi (Noi: actualii iniţiaţi ai Marii Fraternităţi Albe care s-a continuat de Ia faraonul Amenhotep IV şi din care faceau parte Esenienii si isus…) ştim că Părinţii Bisericii primitive au avut acces la documente secrete, pentru că, în conciliile Bisericii creştine primitive şî în dîscutiile care s-au desfăşurat între cele mai înalte autorităţi ale Bisericii primitive, au făcut aluzie la unele părţi din manuscrise şi documente oficiale tratând despre crucificare şî alte evenimente din viaţa lui Isus care sunt acum ascunse sau eare au fost distruse.

Una din principalele griji ale Părinţilor Bisericii da îa sec, VII la XII a fost de a-şi procura toate manusicrisele şi lucrarile ce se aflau în preţioasele colecţii în ţări din Orient, care puteau conţine informaţii diferite de cele reţinute de ei”. loan, apostolul, care devine episcop în Efes, ar fi autorul celei de a patra carţi, dar este recunoscut şi admis ca această pseudo-evanghelie a fost compusă tardiv de teologi abili. Sigur nu este făcuta de loan, despre care, de altfel, nu avem nici o dovada ca a existat. Dintre cincizeci pana la o sută de evanghelii care au apărut în sec. II şi III al erei noastre, comunităţile creştine, pentru a pune capat disputei, adoptara relatarile lui Matei, Luca, Marcu şi loan şi le-au considerat ca egal de sfinte şi veridîce, în ciuda lacunelor şî a contradicţiilor lor.. Evangheliile, fiind carti „inspirate” de Sfântul Duh’, nu trebuie — în principiu — sa fîe criticate sau discutate. In zilele noastre, această consideraţie s-a redus mult şi teologii admit de buna voie ca evangheliile trebuie sa fie interpretate şi chiar corectate „în sensul bun”. „Nu se pot admite decât patru evanghelii, scrie Sfântul Jerome : toate neroziile apocrifelor (altor evanghelii) sunt bune de povestit ereticilor morţi şi nu credincioşilor in viaţa” „Ba deloc, replica adversarii lui Jerome : în evangheliile voastre canonice se află nerozii, contradictii, fapte în opoziţie, ireductibile…*’

Pentru a acorda relatările, Biserica a modificat în mai rnulte rânduri, dacă nu a machiat, Scripturile. Tasian, discipolul lui Justin, a încercat chiar sa aranjeze totul scriind „Evanghelia după cele patru (un fel de coordonare a povestirilor lui Matel, Luca, Marcu şi loan, Matei spune că Isus este fiul lui losif, descendent euccesiv din lacob, Mathan, Eleazar, Eliud, Achim, Sadoc, Azor etc.» pâna la Salomon, David şl Abraham. (Cap. 1-1, 2, 8, până la 16) Luca spune ca Isus este fiul lui Josef, dar descinzând din Heli, Mathan, Levi, Melchi, Janna, Josef, Mathatias etc., până la Abraham, Sem, Noe, Enoch şi Adam. (Cap. III 23-24 până la 38) Este curios de notat că în ciuda divergenţelor fundamentale, evangheliile lui Matei, Luca, Marcu şi loan sunt zise sinoptice, adica asemănatoare! De altfel, zice bunui sfânt, când este vorba de teze total contradictorii — cele ale genealogiei lui Isus, de exemplu — trebuie să crezi că ele se împacă. chiar dacâ nu ştim cum! Ioan, căruia trebuie să-i fie suspectată relatarea, este in contradicţie formală cu Matei, Luca şi Marcu, privind cronologia săptămânii Patimilor. Nici unul nu fixeaza Paştele la aceeaşi data. Isus, după loan, ar fi fost crucificat nu vineri, ci sâmbată, în ajunul Paştilor.

Divergenţele sunt şi mai mari în ceea ce priveşte învierea sau, mai exact, apariţia lui Isus. – Cele doua Marii (Maria Mama si Maria-Magdalena) erau prezente, asigura Matei. – Eroare. spun Luca şi Ioan : numai Maria-Magdalena era acolo ! Nu exista deci nici o marturie veridică asupra autenticitatii evangheliilor. De altfel, Biserica, cu prudenţă, le „atribuie” şi le prezintă ca scrise dupa Matei, Luca, etc. In secolul II şi III, dupa I. C. erudiţii şi doctorii Bisericii, precum Irineu, Clement din Alexandria şl arzătorul Tertullian, gândesc ca evangheliile au fost scrise de catre apostoli şl ca ele erau atât dovezi directe cât şi inspiraţie divina. Polycarp, care ar fl fost numit episcop de Smyrna de Ioan Evanghelistul, pe la anul 80, a fost dlntre toţi sflnţil, cle mal demn şi mai stimat. Contrar apostolilor care l-au renegat pe Isus, el preferă supliciul decât ruşinea renegării şi a murit ars de viu pe un rug, .făra sa se plânga, fară sa sufere ca Isus, intr-atât era blindal de credinţă. Ca şi bonzii care se sinucid prin foc! Polycarp este autorul unei scrisori catre Filipieni, cu privire la scrierile (contestate) ale lui Ignaţiu Theodoruş (primul sfânt Ignaţiu) despre care s-a zis, fals, ca i-a fosf poruncita de apostolul Petru) Ori, Polycarp vorbeşte de bine despre primele trei evanghelii, dar nu şl despre cea a lui loan! Caci evanghelia lui loan nu exista la începutul secolului II ! El este citat pentru prima data de Teofil din Antiohia, pe la anul 180 !

Pe scurt, se Intâmplă ca, după mai multe secole, evanghelia cea mai apreciată, cea mal „Iniţiatica”, spun beoţlenii” scrisa de „vulturul loan care dormea în braţele lui Isus şl la stârşit la Ghetsemani, intre Petru şi lacob”. se afle ca este un fals notoriu alchimizat In secolul II sau III, pentru a suplini lipsa de ţinuta teologica a primelor trei scrise ! Este o evanghelie ,,nu de fapte”, se spune, ci „de idei”. Pentru a te descurca în această încâlceală, trebuie si ai o oarecare idee despre climatul care domnea, acum 2000 de ani, în Egipt şi în Asia Mica, adica în punga orientală a bazinului mediteranean. Gnosticismul — ca de altfel şi în zilele noastre spiritiştii, teosofii şi cei ce cred în revelaţii divine — era la baza tuturor religiilor şi tuturor sectelor. Cirint era şeful unei secte ieşite din creştinism, dar el nu recunoştea originea divina a lui Crist.

Noi împrumutăm din Marele Dicţionar al sec. XIX, aceste note, care ne clarifîca asupra stării de spirit a oamenilor din primul secol: „Cirint admitea existenţa a două principii opuse si nu binele şi raul, ci un principiu esenţial activ, existând prin el însuşi : Dumnezeu ; şi un principiu pasiv, neexistând prin el însuşi şi imperfect : Materia. Autorul lumii nu era Dumnezeu, care nu putea intra în legatura cu Materia : creatorul aparţinea uneia din ultimele clase a sub-spiritelor inferioare, numite şi de Theodor forţe şi îngeri, dar purta în el ceva din Fiinţa divină… El era ca un eon (Eon : dîn grecul aion = timp. Este spiritul, emanat de Inteligenţa lui, Dumnezeu, mesagerul lui Dumnezeu pe lângă oameni) creatorul legislaţiei mozaice… Isus nu era fiul lui Dumnezeu ; un eon numit Christ s-a unit cu eî, în timpul botezului dîn apele lordanului şi l-a părasit în ziua crucificării. Ciririt, evreu prin naştere, credea în legea mozaica, obligatorie şi în viitoarea dominaţie a poporului iudeu asupra lumii…

Cirintenii se foloseau de Evanghelia Evreilor.” Un discipol de-al lui sfântul Paul, cu numele de Caius, publică o apocalipsa sub numele unui apostol, dând-o ca înspirată de eoni. Despre acest subiect, unii exegeţi cred că Apocalipsul zis al sfântului loan, ar fi fost scris de Cirint. PAPII ŞI

CHARLEMAGNE CORECTEAZA EVANGHELIA

Aşa cum ne spune amicul nostru scriitorul Kronos, în „Eseu de meditaţii imateriale”, Biserica a socotit, sub papii Grigore a VII-lea şi Inocent al III-lea, ca e bine să editeze pentru folosul preoţilor, un rezumat foarte blând al Evangheliilor, unde s-au introdus ritualuri şi rugăciuni zilnice. Acesta este Breviarul. Trebuie subliniat ca traducerea Evangheliilor era odinioară interzisa, „de teama ca sa nu se strecoare vreun nonsens sau o eroare” !

Nu îţi vine sa crezi în acest pios scrupul, când ştim ca conciliile, papii şi suveranii creştini, au traficat cu neruşinare „sfintele Scripturi1*, inclusiv traducerea lul sfântul Jerome, în sec. IV, adica Vulgata, care este singura acreditată de Biserica creştina din Roma ! Cele mai radicale modificări, scrie Kronos, dateaza de la conciliul din Niceea şi au fost motivate prin înţelegerea dintre Papa Damase 1 şi împăratul Constantin. Cu aceasta ocazie, cele mai vechi Evanghelii şi mai ales Evanghelia Evreilor (evanghelia primitiva a sfântulul Matei), au fost declarate şi ţinute secrete (apokruphos== apocrife).

In afară de asta, în cele patru Evanghelii care au ramas, au fost facute adăugiri, sustrageri şi modificri de care se miră sfântul Jerome, însarcinat de a face traducerea în limba latină. El se mira cu atât mai mult cu cât tocmai traducea în latină Evanghelia Evreilor şi de care i se împunea sâ nu ţină seama! Apoi sfântul Victor, epîscop din Tumones (Africa), ne spune că la sfârşitul sec. V. papa Anastase II ordona să se examineze, să se critice, cenzureze şi amendeze din rsou sfintele Scripturi. Charlemagne, cu puţin înaintea morţii sale, făcu la fel (Duchesne : Historiae Francor scriptores) imitat de papa Sixt Quint (1585-1590), care completa opera pe care predecesorii săi au început-o, pentru a face pe placul împaratului. La acea epocă, Biserica fabrica o epistol a sfântulul Petru, respinsa apoi de teologi şi un document, relativ la o donaţie atribuita împaratului Constantin, pentru a-l starni pe Chalemagne sa-îiconstituie un regat în Italia.

GUTENBERG ŞI EVANGHELIILE

Mai mult, mii de corecturi au fost făcute şi papa ameninţa cu teribile anateme pe oricine va îndrăzni în viitor sa se atîngă de texte . apoi facu o noua revizie, care a modifîcat mai mult de doua sute de pasaje ! Papa Clement al VIII-Iea (1592–1605), la puţini ani, facu noi rectificări care au fost din fericire ultimele, caci tiparul era inventat ! Pentru ce toate aceste modificari ? Este foarte simplu, cea mai mare parte din dogme fiind în contradicţie cu sfîntele carţi, trebuia sa se puna sfintele scrieri de acord cu dogmele ! Trebuia ca între Dumnezeu şi om sa nu existe decât Biseraca, careia omul trebuia să se supuna în prealabil, fara de care nici un contact cu Dumnezeu nu îi era permis. Christos a spus totuşi : „Dumnezeu este pretutindeni” (dar aici este un panteism periculos ! Nu trebuia riscat ca omul sa adore pe Dumnezeu în credinţa sa ! Numai Biserica dicta voinţa lui Dumnezeu ! ‘ Acest cuvânt, voinţa, este contrar liberului arbitru, pe care creatorul ni l-a permis : evangheliile primitive nu vorbeau decât de dorinţele lui Dumnezeu, care acţioneaza asupra tuturor creaturilor sale, mai ales asupra omului, pentru a-l ajuta sa le împlineasca.

ADEVARATA RUGACIUNE A CREŞTINILOR

Deci Evanghelia este sursa de erori şî contradicţii, dar în plus s-a stabilit o complîcitate între preoţi şi credincioşi de a schimba ceea ce trebuia considerat lucrul cel mai sfânt : rugăciunea. Fiecare joacă jocul, ştiind bine la ce să se aştepte — Faceţi-vă rugăciunea dimineaţa şi seara, recomanda bunul preot! Şi credinciosul, îşi face efectiv ruga … dar nu o spune pe cea bună ! A face vine din latină, facere, care înseamnă : a fasona, fabrica, construi, combina. Ah, pentru a fabrlca, combina, Dumnezeu este servit ! Căci, se pot controla uşor, creştinii, preoţii, atât în intimitatea camerei lor, cât şi în public, în biserica, inventa, fabrica o rugăciune, care, ineluctabil. îi va duce în infern ! „Pomana este ruga prin excelenţă : ea atinge mereu un scop” zice Feneton, arhiepiscop de Cambrai ! „Ce rugă este mai plăcută decât a şterge lacrimile celui sărman”, zice Bossuet… care, cu siguranţa, nu se gândea la pacătoasa care ştergea picioareîe lui Isus.

Sfântul Matei, în evanghelia sa, cap. V, vers 9-13, indică creştinilor cum trebuie sa-l cinsteasca pe Dumnezeu ! (9) „Va veţi ruga deci în această manieră : Tatal Nostru carele eşti în ceruri, fie binecuvântat numele tau. (10) Vie împărâţia ta, facă-se voia ta precum în cer aşa şi pe pământ . (11) Pâinea noastra cea de toate zilele da ne-o noua. (12) Şi iarta greşelele noastre, precum iertăm şi noi celor greşiţi. (13) Si nu ne duce pe noi în ispita, şi ne izbăveşte de cel rău. Amin î”

ÎNTINSELE PUSTIURI DIN PARADIS

Această rugăciune este magnifica şi demna de cea mai înalta stimă, cel puţin pentru ereticii care suntem. Am avea scrupule sa schimbam cât de cât ceva. Vai! Creştinii au golit-o de seva sa hranitoare suprimand partea cea mai importantă din text : Şi iarta-ne noua greşelile, precum şi noi iertam celor greşiţi nouă. lată cum arată o dorinţă magnifică de dezinteresare, de milă, de voinţă de a place lui Dumnezeu pentru a ajunge în regatul sau. Căci Luca (XVIII, 25) a precizat bine :

,,Mai degrabă va trece cămila prin urechea acului, decat va intra în rai bogatul‘. Totul este clar, net, respectabil, dar tot aici este puţina ipocrizie păcătoasă a pseudo-creştinilor, burghezi egoişti şi capabili, care deliberat, omit din rugăciunea lor tot ce are legatura cu rotunjirea portofelului lor ! 0 foarte mică frază, în adevar, dar a cărei respectare, rnodificând comportamentul societaţii umane, ar schimba dintr-o dată faţa lumii! Ori, se poate constata : în zilele noastre, rugăciunea zisa în biserici este amputată : exist incontestabil o înţelegere între preoţi şi credincioşi pentru a „uita” aceasta poveste a datoriilor !

In acelaşi mod, iudeii „uita legea lui Moise care ordona oricărui Drept, oricărui Credincios, odată la cincizeci da ani, să elibereze sclavii, sa plateasca datoriile, sa redea proprietarilor primitivi pământurile înstrăinate. Ironie a hazardului sau o premoniţie ? în capitolul VII din evanghelia sa, Matei, prevăzând poate sectarismul, razboaiele Religiei, Inchiziţia, simonia, rasismul etc. notifica expres : (20) Veţi recunoaşte deci pomii prin fructele lor. (21) Cei care îmi spun : Doamne, Doamne nu vor intra toţi în împărăţia cerurilor ; ci numai acela (subliniat în text) va intra, care împlineşte voinţa tatălui meu care este în ceruri. In pustiile posomorâte, îngrozitoare, din Paradis, există puţini creştini, puţini oameni din toate zarile, dîn toate credinţele, dacâ am crede Evanghelia.

BIBLIA A FOST FALSIFICATA

Poruncile au fost dictate lui Moise pe muntele Sinai si Legea a fost scrisă de Dumnezeu însuşi. (Exod, cap. XXXII) : (15) Moise se întoarse deci de pe munte, ţinând în mână cele două table drept marturie, scrise pe ambele părţl. (16) Ele erau lucrarea lui Dumnezeu ; după cum scrierea ce era gravată pe aceste table era tot de mâna lui Dumnezeu. Ar parea de neconceput ca credincioşii să îndrăzneasca să conteste şi să falsifice ceea ce există mai sfânt, mai divin în Lege : Poruncîle lui Dumnezeu, Şi totuşi… CELE 15 PORUNCI Poruncile lui Dumnezeu, sau Decalogul, figureaza in Biblia canonică zisa Vulgata, în Exod, capitolul XX, Stă scris : (1) Domnul vorbi apoi în acest fel lui Israel : *) Este bine de precizat ca Domnul este Dumnezeul Israeliţilor, poporul sfânt. dar şi al altor popoare.

Se zice în Exod: cap; XIX v: 5 ; „Daca deci veţi asculta vocea mea şi veţi fi cu mine, veţl fî singurul din toate popoarele pe care îl voi păstra ca pe propriul meu bun, caci întregul pământ este al meu”! Mai departe ; „Veţi fi imperiul meu şi un împeriu consacrat prin sacerdoţiu : veţi fi naţiunea sfântă”. Poruncile lui Dumnezeu sunt date cu variante Importante in Deuteronom v. v. 6 la 21; (4) Nu veţi face idol din nici o figură ce este sus în cer si jos sub pamânt, nici din tot ceea ce este în apa si sub pământ. (5) Nu îi veţi adora şi nu le veţi da suverunul cult. Căci eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Dumnezeul puternic – şi gelos, care răzbună nedreptatea parinţilor asupra copiilor până la a treia şi a patra generaţie în toţi cei care mă urăsc. (6) Şi care da (sic) îndurare pentru mii de generaţii celor care mă iubesc şi păzesc preceptele mele. îată ceea ce este clar, precis şi autoritar : al doilea comandant interzice formal de a desena sau de a forma imagini ale lui Dumnezeu, ingeri şi sfinţi, Isus, Maria, Gabriel etc.

Este chiar categoric interzis sa reproduci ca imagine orice ar fi figurativ în cer sau sub pământ. Crucifixul este incontestabil un sacrilegiu şi tot la fel sunt statuile Sfintei Familii şi ale apostolilor, irnaginile pioase inserate în cartea slujbei, Biblia, susţinuta prin desene şi foţografii, presa ilustrată, fîe ea editată de Iudei sau de Catolici. Mai e de spus imediat ca directorilor de ziare le e .asigurat un loc bun, în infern, alaturi de confraţii lor de la televiziune.

De notat ca Poruncile nu sunt numerotate, dar se pot aranja în 15 precepte principale :

1. Nu veţi avea zei straini (ver. 3 cap. XX Exod)!)

2. Nu veţi face chip cioplit (ver. 4)

3. Nu veţi adora chipurile (ver. 5) .

4. Nu veţi lua în deşert numele Domnului (ver. 7) ‘

5. Veţi sărbători ziua sabatului (ver. 8)

6. Veţi cinsti pe tatăl şi mama voastra (ver. 12)

7. Nu veţi ucide (ver. 13)

8. Nu vă veţi deprava (ver. î4)

9. Nu veţi înşela (ver. 15)

10. Nu veţi face false mărturii (ver. 16)

11. Nu veţi dori casa aproapelui, nici femeia si nici bunurile sale (ver. 17) ;

12. Imi veţi face un altar de pamânt (ver. 24).

13. Nu veţi face idoli de argint şi nici de aur (ver. 23).

14. Dacă veţi face un altar de piatră, nu-l veţi clădi din pietre cioplite, căci va fi murdarit daca veţi folosi dalta. (ver 25)

15. Nu veţi urca pe trepte altarul meu (ver. 26).

LEGEA LUI DUMNEZEU ESTE RIDICULIZATA

Constaţi uluit că 12 prescripţii din 15 sunt ridiculizate de Biserică ; în adevăr, nu se respectă decât poruncile l şi 4. a nu avea zei străini şi de a nu jura. Dumnezeu însusi este sfidat, căci neascultându-L, ucigand, furând catedrale nu înseamnă a-L cinsti! Papa Alexandru VI — pentru a nu-l cita decât pe acesta -— mergea şi mai departe în sacrilegiu : el a avut de la Rosa Vanozza, care era maritată, cinci copii, printre care celebrii Cezar şi Lucreţia Borgia. Acest papa, care, în ce-l priveste, viola cele ciricisprezece porunci, muri în 1503, otravit, se spune, cu o băutură „pe care o bau din greşeală şi pe care o pregatise pentru un cardinal căruia ii râvnea bunurile”.

Ramâne de ştiut daca Dumnezeu a fost inspirat indicând aceste prescripţii, dintre care majoritatea sunt înţelepte, dar din care, vai ! unele ne par atât de demodate. Desigur acesta este motivul pentru care oamenii rectifică şi cenzureaza Evanghelia : corectează adică cuvântul lui Dumnezeu şi pe cel a lui Crist.

DUMNEZEU ESTE EXCOMUNICAT

La al 3-lea Conciliu de la Niceea, care era al 7-lea, şi s-a ţinut de la 24 septembrie la 23 octombrie 787, trei sute saptezeci şi şapte de episcopi din Grecia, Turcia, Sicilia şi Italia, întruniţi in Sfânta-Sofia din Constantinopole, au decretat ceea ce urmează contra iconoclaştilor : ,,Decidem ca sfintele imagini, fie in culori, fie în mozaic sau din orice materie convenabilă, trebuie să fie intreprinse, fie în biserici, pa vasele, hainele sfînţite, zidurl, fie în case, fîe pe drumuri; căci cu cât îi vedem mai mult in imagini pe Isus Christos, pe sfânta sa mamă şi pe sfînţl, cu atât suntem îndemnaţi sa ne amintim de originale si sa le iubim.

Trebuie dat acestor imaginu respectul şi adorarea onorifica, după credinţa noastra, adevarata latrie (adoraţie) care nu convine decât naturii dîvine. Se va putea, totuşi apropia de aceste imagini tămâîe şi lumânărî, cum se foloseşte cu privire la cruce, evanghelii şl alte lucruri sfinţite; totul după piosul obicei al vechilor, caci cinstirea este legată de originalul pe care il reprezintă. Asta este doctrina sfinţilor Parinti şi tradiţia Bisericii catolice; cei care îndrâznesc să gândeascâ altfel, poruncim ca ei sa fie destituiţi, dacă sunt episcopi sau preoţi şî excomunicaţi daca sunt călugari sau laici”.

Această decizie a fost incontestabil cea mai importanta pe care oamenii au luat-o vreodată, căci ea destituia pe Dumnezeu sau excomunica dupa cum era consîderat ca preot sau ca laic! In adevăr, Dumnezeu, in poruncile sale, interzicea forma de a tipări, desena sau grava, adica de a face imagini ! Ceea ce a fost categoric blamat de teologii de la Niccea Rămâne deci de ştiut, dacă Dumnezu mai exista sau a fost excomunicat de Biserică.

Primul conciliu de la Niceea s-a tinut în 325. El întrunea 2048 de episcopi, din care cea mai mare parte erau veniţi pentru a combate şi nega divinitatea lui Isus. Imparatul Bizanţului, Constantîn I-iul. reuşi sa-i ducă de nas şi impuse pe Chrîst divin ameninţând pe ron-testatari cu „exilul” daca persistau în a nu accepta ,judecata emisa de majoritate.” „Majoritatea”, ca la grevişti de la Renault şi Peugeote, grupa 318 Parinţi; ,,minoritatea” opozanţilor atingea, la început, cfra de 1500. Ameninţarile au redus contestatarii la douazeci şi doi de episcopi, printre care preotul Arius şî Eusebiu, episcop de Gesareea. Au fost total excomunicaţi. Carţile lui Arius au fost arse şi conciliul decretă pedeapsa capitala contra tuturor celor care deţineau un exemplar.

Sigur, nu trebuie negata, toata valoarea Bibliei. chiar dacr tot ceea ce trateaza despre Evrei şi privilegiile lor este fals şi lipsit de fundament. De exemplu, Exodul este o pura fabulaţie în care o aventură, peste masura îngroşata, se întâmplă unui trib nomad Nici un egiptolog nu crede în aceasta rocambolescă aventură despre care nu avem nici un document.

In cursul unei emisiuni televizate la 30 iulie 1970, Dl Jean Leclant, titularul catedrei de egiptologie din Sorbona, Shafik Allam, conferenţiar la Universîtatea din Tubingen, Labib Habachi, directorul serviciului de Antichitaţi din Cairo şi Andre Caquot, director de studii la Şcoala Practică de înalte Studii, specialist în Biblie, au fost de acord că Biblia era un roman. Dl. Labib Habachi asigura ca în Egipt, n-au fost în timpul lui Moise, decât câteva sute de strămoşi ai Evreilor. Şi aparţineau unor naţiuni diferite, nomade. Pentru profesorul A. Caquot, creaţia artificială a poporului evreu nu urcă decât până la trei mii de ani. Reiese din aceste mărturii ca relaţia din Exod în deşertul Egiptului, pâna la pseudo-intrarea în Pământul fagăduit, este un fals, cu adevărat elaborat în timpul lui Solomon.

Faimoasa trecere a Mării Roşii este deci şi ea de domeniul ficţiunii, cu atât mai mult cu cât clericii egip-teni de la Casa Scribilor, mereu atenţi în a povesti cel mai mic fapt divers într-un imperiu unde nu se petrecea în general nimic, nu ar fi trecut cu vederea furtul vaselor de la templu de catre Evrei, fuga lor în deşert, deplasarea armatei faraonului, înghiţirea ei de valuri.. Ori, toate arhivele istorice şi tradiţionale ale Egiptului sunt mute asupra acestor evenimente ! Profesorul Caquot, socotind ca nu s-a întâmplat nimic din toate astea, crede că această relatare mincinoasă este poate simbolica, daca ea înfăţişează victoria lui Dumnezeu asupra apelor şi pe cea a Israelului asupra Egiptului. Astfel, Israel şi Biblia nu ar fi în realitate, decât nişte emanaţii artificiale, fabricate, inventate, cum ,sunt scrierile altor popoare şi ale altor religii. Insuşi zeul Yahve, este împrumutat de la beduinii din deşert.

YAHWE NU ERA DUMNEZEUL EVREILOR

lată ce ne spune despre acest subiect Dl. Caquot: „Partea inferioară a coloanelor sălii hipostil a templului nubian din Soleb este acoperita de ecusoane conţinând nume de popoare din Asia şi Africa învinse de Egipteni Fiecare ecuson este prevăzut cu bustul unui barbat (în basorelief) ale carui mâini sunt legate la spate. Mai multe ecusoane încep prin formula ! t3 s3-s-w” „tările Shabou ale Beduinilor de…” si unul din ele poartă : t3 s3-s-wy-h-w3-w ; w3-w trebuie probabil vocalizat -wo, aşa ca acest ecuson vorbeşte de ,,Beduinii lui Yahwo” Este foarte tentant şa vezi acolo acelaşi nume ca al lui Dumnezeu din Biblie. caci se banuie de mult timp că tetragrama trebuie sa fi avut pronunţia originala Yahwo şi nu Yahwe.

Dar în acest document, y-h w3-w nu este un nume divin. Celelalte ecusoane te fac să crezi ca este un nume de loc, de ţara a celor pe care Eeiptenii îi numeau Shasu (nomazi traind la est de istmul de Suez La fel, egiptologi competenti ca S. Herrmann şl J. Leclant nu ezita sa admita identitatea numelui divin israelit cu numele unui loc situat la est de Egipt. Se poate în adevar ca nnumele Zeului lui Israel sa vina de la numele unui loc, poate cel al unui munte ce s-ae afla exact in regiunea de unde diverse texte biblice au facut sa vina YHWH.

Sursa : paranormal.ro

https://www.evolutiespirituala.ro/evangheliile-au-fost-modificate/?feed_id=13031&_unique_id=62bf2b2051124

1 iulie 2022/de admin

dezlegari, Dezvoltare spirituala, ezoterism, karanna, magie, religie, spiritele naturii, spiritualitate, Traditii, Uncategorized, ZEI

Ritual Sabat Beltaine

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

Ritual Sabat Beltaine

Beltaine – 1 mai

Beltaine este ziua de 1 mai si este serbarea sexualitatii, a casatoriei sfinte dintre Barbatul Rosu si Fecioara Verde celebrata in cadrul ritualului Stalpului de Arminden.

Casatoriile intre muritori sunt considerate nefaste, fiind legate de blestemul Regelui lunii mai.

Noaptea precedenta lui Beltaine este Noaptea Walpurgiei. Walburg este un nume teuton pentru Mama Pamant. Aceasta seara celebreaza aducerea primaverii de catre Wodan si Freya (zei nordici) si se aprinde focul.

Noaptea Walpurgiei este privita ca noaptea nebuniei, cand granita intre lumi este foarte subtire. In antichitate, aceasta sarbatoare era inchinata zeului Hades, zeul Infernului.

În vechile vremuri celtice, tinerii își petreceau toată noaptea în pădurea „A-Maying” și apoi dansau în jurul falpului Maypole a doua zi dimineață. Cuplurile căsătorite mai în vârstă aveau voie să-și scoată verighetele (și restricțiile pe care le presupun) pentru această noapte. Dimineața era un moment magic pentru „apa sălbatică” (rouă, izvoare curgătoare și parauri), care este colectata și folosita pentru a face baie pentru a aduce sau pastra frumusețea sau pentru a bea in scopul de a mentine sau aduce sănătatea.

De Beltaine se fac ritualuri de dezlegare sau legare cununii, de iubire, pentru sex si pentru fertilitate.

Beltaine simbolizează ocazia când tânărul Zeu reinviat a ajuns la maturitate și se reîntâlnește cu Zeița, care din nou rămâne însărcinată cu Zeul. O sărbătoare a fertilității.

Deoarece Beltaine era considerat un timp sacru de unitate între zei și zeițe, muritorii nu trebuiau să se căsătorească în luna mai. Se crede că aduce ghinion și dizarmonie celor care s-au căsătorit (din proprie experienta confirm traditia).

Focurile (bonfire) sau mai mult cunoscute sub denumirea de „Balefires”, joacă un rol important în orice festival, iar Beltaine nu face excepție, fie că se dansează în jurul focului, căldură, privirea focului (un obicei vechi), dasul in jurul focului sau săriturile peste si prin foc, focurile sunt întotdeauna prezente in acest ritual.

CORESPONDENTE

Nume asociate: Ziua de mai, Bhealtainn, Vara Celtica, Pastele de Mai, Marele Rit, Zanele de Vara, Floralia, Walurgisnacht, Sfarsitul Iernii.

Simboluri: flori, ghirlande de flori, lactate, târguri, căsătoria zeităților (căsătoriile sacre), Zeul cu Coarne, Omul verde, potirul și athame-ul, Marele Rit, simboluri și alimente asociate iubirii, simboluri de fertilitate, inimi, focuri, clopote , coroane de rege și regina, coronițe de gălbenele care simbolizează dragostea și puterea.

Zeitati: Toate Zeițele Mame, Zeițele Flori și ale Fertilitatii, Cernunnos, Zeii iubirii, Fertilitatii și Vânătorii.

Animale: Cerbi, iepuri, mistreți, porci, păsărim albine, capre, oi, Pegasus, vite, toate animalele sălbatice.

Ierburi și plante: Păducel, alun, liliac, trandafiri, rozmarin, mesteacăn, fructul pasiunii, gălbenele, vanilie, hibiscus, caprifoi, violete, orice floare roz sau roșie.

Culori: Roșu, verde, alb, roz, toate culorile strălucitoare, verde închis, roz profund.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column]

[/vc_column][/vc_row] https://www.evolutiespirituala.ro/ritual-sabat-beltaine/?feed_id=12983&_unique_id=62bdd99f93925

30 iunie 2022/de admin

ascensiune, MAESTRI ASCENSIONATI, maestrii spirituali, Uncategorized

INITIERILE EZOTERICE – Mesaj de la Djwhal Khul

INITIERILE EZOTERICE

Un mesaj de la Djwhal Khul, mesaj transmis prin Alice A. Bailey

„Exista multe modalitati pentru a defini si a întelege sufletul. Pentru început, am putea spune ca sufletul este intermediarul între personalitatea încarnata pe Pamânt si monada sau spiritul din ceruri. Pentru toate încarnarile cuiva pâna la cea de-a patra initiere, sufletul este ghidul si profesorul personalitatii. La cea de-a patra initiere, corpul sufletesc, sau corpul cauzal, este ars în mod mistic, iar sufletul se întoarce în monada, încheindu-si scopul si functia pe care le-a avut de-a lungul multelor încarnari petrecute de-a lungul epocilor. Monada, sau spiritul, devine acum ghid si profesor pentru suflet. Materia este vehiculul pentru exprimarea sufletului în acest plan, întocmai asa cum, într-un plan mai înalt, sufletul serveste ca vehicul de expresie pentru spirit.
Sufletul nu este nici spirit, nici materie, ci este relatia dintre cele doua. Este legatura care mijloceste între Dumnezeu si forma.

Sufletul este un alt nume pentru aspectul Christic.

Sufletul este, de asemenea, calitatea pe care o manifesta orice forma. Este acea calitate subtila care distinge un element de altul. La regnul vegetal, el este cel care determina daca se va manifesta o floare sau un morcov. Sufletul îndeplineste aceeasi functie si la regnul animal. Tot ceea ce a fost creat are un suflet. Sufletul constient de sine al omului se afla în legatura cu sufletele tuturor fiintelor. El face parte integranta din sufletul universal. Noul val din psihologie va reusi în viitor sa demonstreze, în fine, existenta sufletului. Este tragic faptul ca în domeniul psihologiei, 98% dintre formele de psihologie care se învata actualmente nu recunosc în preceptele lor existenta sufletului sau a spiritului.”

Intradevar SUFLETUL contine scanteia de dumnezeire din noi, legatura permanenta cu Divinitatea Creatoare si este astfel o manifestare, la nivelul lui specific, a principiului Hristic.

SUFLETUl este poarta de manifestare a intuitiei noastre,
cea prin care aflam cum trebuie sa pasim pe calea vietii noastre,
in manifestarea planului vietii noastre cu care am venit pe Pamant , in aceasta intrupare.

SUFLETUL nostru ca intreg este compus din multe, multe alte subdiviziuni; fiecare chakra, organ , celula, atom,…au SUFLET.
Nu-i asa ca e mare bucurie, incantare copilareasca, sa ne vedem multiplicati SUFLETESTE , in noi insine, de atatea ori ?

Ori de cate ori nu ne apreciem suficient, corespunzator realitatii noastre divine, producem , inconstient dar sesizabil,
distorsiuni sau pierderi din SUFLETUL NOSTRU. Ne simtim vlaguiti energetic, vaduviti de bucuriile zilnice si ca urmare, daca ramanem in aceasta stare, complet defavorabila noua, primim din ce mai putin lumina si energie divina., si cadem mai mult in capcanele negativitatii care se hraneste din neplacerile noastre.

Prin BUCURIA SUFLETULUI, comuniunea cu binecuvantarile divine ale fiecarei clipe, calme, frumoase, majestuos de simple si profunde, acumulam energie de manifestare, energia vietii.
Deci atentie si PROTEJATI SUFLETUL.
Aveti nevoie de el pentru a trai fericiti, a primi conexiunea permanenta cu Divinitatea si a va reintregii astfel in Divinitatea Creatoare.

Cereti energiilor SUFLETULUI sa se intoarca la voi, purificate de tot ceea ce nu va apartine si MENTINETI-va SUFLETUL INTREG, pentru a reusi evolutia spirituala si reconectarea cu Divinitatea. Este un drum lung si glorios pana la Tatal Creator….

In sistemul nostru planetar sunt posibile 9 initieri, sapte din ele pot fi luate pe Pamant.
Dupa cele noua initieri putem incepe sa lucram pentru intierile din cele sapte planuri cosmice.

Prima initiere : controlul asupra corpului fizic si a tentatiilor fizice.

A doua initiere : controlul si stapanirea emotiilor- sacrificiul si moartea dorintei; daruirea are ca rezultat atractia , disipata apoi in devotiune.
Iisus Hristos a primit a doua initiere la Botezul in apa Iordanului.

A treia initiere : controlul mental, fuziunea sufletului cu Sinele Superior, energiile dimensiunii a 5 a sau mai inalte de atat; discipolul incepe sa primeasca energii direct de la monada , Tatal Ceresc.
Iisus Hristos a primit a treia initiere la Schimbarea la Fata.

A patra initiere : Renuntarea la interes personal si viata personala in favoarea intereselor mai inalte, in serviciul Planului Divin.
Corpul cauzal, sufletesc este ars in lumina si SUFLETUL fuzioneaza cu Monada Creatoare.
Renuntand la tot ce e lumesc ( familie, bani, statut social, reputatie si viata personala) se atinge eliberarea din roata incarnarilor. Viitoarele reincarnari sunt pe deplin voluntare, serviciu voluntar, pentru ca initiatul a devenit membru definitiv si permanent al Ierarhiei Spirituale. Energiile grupului sau de 12 suflete ii devin accesibile pentru serviciu in slujba binelui si evolutiei planetare.
Iisus Hristos a primit a patra initiere la Crucificare.

A cincea initiere (prima initiere cosmica) : vine curand dupa a patra, este fuziunea completa a constiintei cu Monada , Spiritul.
Dupa initierea a cincea se poate pastra corpul fizic cu care s-a atins acest nivel sau se poate construi unul nou.

Iisus Hristos a primit a cincea initiere la Reinviere (revelatie)

A sasea initiere : ASCENSIUNEA ca Maestru Inaltat ; fuziunea luminii Monadei cu corpul fizic care se transforma in lumina, fiind inlocuit de Corpul de lumina. Recent este posibil de ascensionat in corp fizic, locuind pe deplin Corpul de lumina (corp alcatuit din lumina pe care acea persoana a manifestat-o in insiruirea sa de incarnari, eliberand minim 51% din totalitatea karmei personale). La acest nivel persoana isi indeplineste complet dharma sa, misiunea cu care a venit pe Pamant, constientizand ca este Dumnezeu si toti cei pe care ii intalneste sunt Dumnezeu umbland pe Pamant.Ascensiunea produce un efect pozitiv foarte puternic al familiei de 144 de suflete.

https://www.evolutiespirituala.ro/initierile-ezoterice-mesaj-de-la-djwhal-khul/?feed_id=12935&_unique_id=62bc87e3dbc85

29 iunie 2022/de admin

extraterestrii, Uncategorized

FIII LEGII LUI UNU SI FIII LUI BELIAL – ATLANTIDA SI LEMURIA – RASE EXTRATERESTRE

FIII LEGII LUI UNU SI FIII LUI BELIAL

ATLANTIDA SI LEMURIA
RASE EXTRATERESTRE

Va voi prezenta cateva fragmente din cartea „Atlantida” de Robert Cohen, fragmente preluate de acesta din screrile lui Edgar Cayce, renumitul medium, care a pomenit deseori despre Atlantida si Lemuria, despre tipul de societate pe care o aveau si despre evenimentele care s-au petrecut acum cateva zeci de mii de ani.

Am decis sa fac o paralela intre ceea ce a relatat Edgar Cayce si Ramtha, o entitate care transmite mesajele sale printr-un channel, JZ Knight. Istoria relatata de cele 2 surse este identica, chiar daca exista foarte mici diferente, ce se completeaza reciproc dupa parerea mea si fac tabloul mai complet.

Vezi articolul aici: http://dimensiuni-paralele.blogspot.com/2011/12/interventia-zeilor-acum-455000-de-ani.html

O a treia sursa pe care doresc sa o iau in considerare este ce a tablitelor sumeriene, traduse de Zecharia Sitchin, care sustine ca traducerea acestor tablite este una din cele mai viabile dovezi ale existentei rasei Reptilene pe Terra, pe care o si conduc de altfel, din umbra.

Vezi articolul : http://dimensiuni-paralele.blogspot.com/2012/01/tablitele-sumeriene-istoria.html

CE LEGATURA ESTE INTRE ATLANTI SI REPTILIENI?

Atlantii au fost o rasa ariana pura, blonzi cu ochi albastrii si inalti (2-3 m).Au fost creati de extraterestrii veniti din Pleiade, care au aceleasi caracteristici rasiale, prin incrucisarea Pleiadeenilor – de pe Lyra / Vega cu umanoizii modificati genetic si adaptati la viata pe Terra, pe care tot acestia „ii plantasera” in acest scop, cu cateva sute de ani / mii inainte.Ulterior dar nu cu mult dupa asta, au venit pe Terra pentru a o popula si extraterestrii din Orion via Betelgeuse si Rigel si Sirius via Procyon si Adara, extraterestrii din constelatia Draco si de asemeni Adebaran, de unde au venit arcturienii,acestia din urma avand un impact mai mic asupra populatiei indigene.Acestea sunt rasele cele mai importante, rasele-radacina din care provenim noi ca si specie, adica homo sapiens sapiens.Ar fi mai multe de spus aici dar sa nu pierd din vedere subiectul despre care mi-am propus sa scriu : Atlantii si Reptilienii : rasa radacina a Pamantului a fost rasa ariana creeata dupa cum spuneam ne extraterestrii din Pleiade, iar ulterior au intervenit si alte specii, incrucisandu-se cu aceasta rasa pura si rezultand metisi.Metisii metisilor suntem noi…Extraterestrii din Sirius si Orion erau in razboi de mult timp cand au ajuns pe Terra si au continuat si aici „cursa pentru cucerire”.De asemeni, cei din Orion au colaborat cu Pleiadeenii, unii dintre ei, nu toti, pentru perfectionarea rasei.Intr-un final au rezultat 5 rase: cea alba, rosie, neagra, galbena si cea albastra, aceasta fiind rasa pura, rasa de origine a celorlalte 4 (de unde vine vorba „sange albastru”).Asta nu inseamna ca erau superiori dpdv intelectual sau spiritual celorlalte rase, ci doar ca aveau sange pur.Acestia au fost atlantii, rasa albastra.In fapt nu erau albastrii, pielea lor avea doar o tenta albastruie, un alb-albastru…atat de alb incat e albastru. :)

Atlantii s-au incrucisat din nefericire la un moment dat cu o alta rasa…cea provenita din constelatia Draco, adica draconienii, adica REPTILIENII. Atentie, NU ESTE VORBA DE ANNUNAKI, desi sunt multi care au perpetuat aceasta confuzie.Aceasta rasa este o rasa razboinica, axata pe intelect si lipsita de sentimente, nu au corp emotional deci nu simt, nu empatizeaza pentru ca pur si simplu nu pot…si sunt incrucisati la randul lor cu o alta rasa ce NU PROVINE DIN ACEST UNIVERS si care a dorit sa duca la extinctie rasa umanoida in acest Univers, fapt pentru care s-au dus lupte sangeroase cu pierderi imense pentru toate partile implicate in conflicte, iar aceasta specie a fost pedepsita fiind expulzata la marginea acestui Univers, in colonii, ma refer bineinteles la cei ce au supravietuit acelor lupte, dintre reptiloizi.Aceasta rasa din care provin reptilienii doresc extintia rasei umanoide, ceea ce si fac pe Terra in prezent, dar acesta este un alt subiect.

Ulterior, reptilienii s-au incrucisat cu toate cele 5 rase de pe Pamant si au preluat puterea, infiltrandu-se la toate nivelele puterii si in toate popoarele si tarile din lume.Ei au capacitatea de a se intrupa prin nastere in oameni, pot sa posede un corp uman – gazda sau pot pur si simplu sa controleze mental un om, atingandu-l si camuflandu-se ochilor nostri prin cresterea vibratiei.Ei sunt minim de vibratie 5D ,oricat de bizar ar parea asta,deci au nevoie de gazde „speciale” pentru a-i contine, in cazul posedarii, de aceea Regalitatile lumii au tinut si tin atat de mult la liniile lor de sange „pure”.

In continuare fragmente din cartea „Atlantida” de Robert Cohen.

Corelati informatiile din aceasta carte cu cele din cartea lui Ramtha si cu traducerea Tablitelor Sumeriene, precum si cu informatiile de mai sus care imi apartin in cea mai mare masura si pe care le-am corelat din ceea ce am citit si studiat si din comunicarile astrale avute personal si veti vedea imaginea de ansamblu.

Atlantida –

ROBERT COHEN

De la spiritualitate la materialism

Edgar Cayce menţionează şi credinţele religioase ale atlanţilor care, după părerea lui, erau convinşi că originea lor este divină. Ei nu erau preocupaţi doar de invenţii tehnice şi nici nu erau obsedaţi de progresul material. Âtlanţii aveau un sentiment religios profund şi mistici; ei credeau în existenţa sufletului şi în puterile oculte.

In Atlantida, marea preoteasă era păzitoarea şi ocrotitoarea pietrei albe, datorită căreia „numeroase popoare, prin vorbele şi faptele lor, erau în deplină concordanţă cu conştiinţa universală”, declara vizionarul Cayce, pe 19 aprilie 1944.

Poporul atlant trăia, aşadar, în simbioză cu toate forţele spirituale şi materiale înconjurătoare. Intuiţia sa, extrem de dezvoltată, îl făcea să prevadă viitorul şi să citească în adâncul sufletelor. „Pe continentul atlanţilor, în perioada premergătoare primei distrugeri a teritoriului… preoţii îşi ajutau semenii să-şi înţeleagă soarta, să o poată învinge, să-şi dea seama de entitatea lor individuală, precum şi de conştiinţa universală a lui Dumnezeu…” spune Cayce.

Totuşi, cu timpul spiritualitatea nu va mai evolua, ci va stagna. Atlanţii, bucurându-se de un confort material uluitor, vor uita de esenţa lor divină, gândindu-se numai la viaţa trecătoare. Ei vor pierde astfel acel „dar dumnezeiesc” care îi hărăzise a fi un popor precursor în multe domenii.

„In vremurile acelea, dintre cei care aleseseră puterea materială, foarte mulţi se dedau plăcerilor lumeşti”… (2 martie 1935).

„Dacă vreţi să fiţi poporul meu, eu voi fi Dumnezeul vostru”

Două tendinţe se vor ciocni cu înverşunare: Fiii Legii Unice şi Fiii lui Belial. (Belial fiind conducatorul armatelor lui Satan)

Legea Unică grupează atlanţii cei mai spiritualizaţi. In numele poruncii „Dacă vreţi să fiţi poporul meu, eu voi fi Dumnezeul vostru”, aceştia încearcă să convingă poporul să cinstească un singur Dumnezeu. Preceptele lor rezultă din principiul de bază următor: un Dumnezeu, o religie, un stat, un cămin familial, o soţie, înflăcăraţi şi riguroşi, ei reprezintă fidelitatea faţă de un ideal’. Aceşti ce’i mai puri dintre puri fac din viaţa lor un exemplu grăitor, chibzuind cu înţelepciune asupra îndatoririlor ce le revin. Faţă de semenii lor se poartă cu blândeţe şi cu înţelegere, slujind Domnului cu o credinţă nestrămutată. Pentru slăvirea acestui Dumnezeu exigent, clădesc temple, creează rituri, ceremonii, imnuri religioase, în faţa fiecărui lăcaş al Domnului ei aprind un foc sacru, simbolizând neprihănirea spirituală. Ei cred în reîncarnare sau în continuitatea vieţii de-a lungul secolelor, considerate necesare pentru evoluţia sufletului şi a mântuirii sale.

Edgar Cayce reia tema opoziţiei biblice dintre Fiii Luminii şi Fiii întunericului (n. a.).

Atlanţii Legii Unice se revoltă împotriva tuturor nedreptăţilor şi condamnă progresul, ca pe elementul distructiva! omului.

„Sufletul a fost dat de Creator… şi trebuie să-i fie înapoiat… Acestea erau preceptele Legii Unice, respinsă de Fiii lui Belial” (23 mai 1938).

FIII Iul Belial, slujiţi de „roboţi”

Fiii lui Belial duc cu precădere o politică de clasă şi castă. Stăpâni ai „monştrilor” — rezultaţi din contopirea anarhică între om şi animal — ei îi tratează cu brutalitate, ţinându-i la dispoziţia lor. Făpturile acestea sunt crescute ca să corespundă muncii pe care o vor îndeplini, asemeni vitelor. Nu sunt recunoscute drept fiinţe umane şi nu beneficiază, sub nici o formă, de munca lor. Ei sunt cei desemnaţi prin cuvântul „lucruri”; ei acţionează sub hipnoză sau prin telepatie şi sunt cu desăvârşire supuşi ordinelor stăpânilor, care îi folosesc pentru muncile cele mai grele şi mai respingătoare.

„Noi credem că în acele perioade nu era nevoie să munceşti pentru asigurarea traiului, dar Fiii lui Belial erau slujiţi de adevăraţi „roboţi”, care erau siliţi să facă toată treaba în gospodărie, să cultive câmpul, chiar pe vreme neprielnică sau greu de suportat.” (2 ianuarie 1940)

Fiii lui Belial au simţul câştigului şi al petrecerilor. Considerând că ei alcătuiesc elita societăţii, îi copleşesc pe ceilalţi cu orgoliul şi dispreţul lor. Ei nu respectă nici o lege, nici un drept şi afişează un dispret excesiv. Ei urmăresc „satisfacerea dorinţelor şi a simţurilor, mulţumirea de sine, fără a se gândi la nenorocirea altora. Fiii lui Belial nu aveau nici morală, nici conştiinţă, doar conştiinţa deplinei mulţumiri de sine”.

Prăpastia dintre Fiii Legii Unice şi Fiii lui Belial se adânceşte pe zi ce trece. Cu atât mai mult cu cât Fiii lui Belial, preţuind numai foloasele materiale, cu felul lor de a se bucura de viaţă si de plăceri, câştigă mulţi adepţi printre Fiii Legii Unice. „Pe pământul atlant… când Fiii lui Belial le-au învăţat pe fiicele Fiilor Legii Unice desfătarea, intensa bucurie a plăcerilor în raporturile dintre oameni…” (13 septembrie 1939)

Numeroşi Fiii ai Legii Unice vor ceda în faţa tentaţiei ademenitoare, a corupţiei, renunţând ia spiritualitate în schimbul unei vieţi trecătoare bine realizate. De asemenea, ei adaptează religia la noile lor credinţe, integrându-i şi cultul idolilor şi al sacrificiilor umane.

Belial

Ştiinţa abătută de la calea cea dreaptă

In această perioadă, Fiii lui Belial, care deţin puterea, fac tot posibilul ca descoperirile ştiinţifice să nu mai slujească scopurilor benefice pentru care au fost concepute. Fapt de o nebănuită gravitate, afirmă Cayce, pentru că suntem îndreptăţiţi să bănuim că este vorba de raza laser şi de bomba atomică. Vizionarul din Virginia Beach pomeneşte de „influenţa unei activităţi radioactive a razelor de soare transformate în cristale, în fosele care stabileau contacte cu influenţele interne ale pământului” (6 martie 1935).

El mai aminteşte şi de faptul că în Atlantida, în vremurile acelea când se produceau distrugeri catastrofale, Fiii lui Belial cunoşteau foarte bine arta de a fabrica explozive foarte puternice şi ştiau să folosească instrumente care acţionau focurile din centrul pământului, transformându-le astfel în forţe distrugătoare. (21 iulie 1934)

Distrugerea animalelor prin „raza morţii”

înmulţirea uriaşelor animale sălbatice va prilejui cruzilor Fii ai lui Belial posibilitatea de a aplica aceste înspăimântătoare arme ale morţii.

Cayce mai spune că a fost convocată o conferinţă mondială pentru a găsi mijlocul de a lupta eficient împotriva numărului excesiv de mare al ani-malejor care invadau Terra.

In momentul în care pericolul a fost iminent, locuitorii planetei noastre, conştienţi de primejdie, au căutat mijloacele de a o înlătura: prin modificarea sau transformarea mediului înconjurător de care aveau nevoie aceste animale, sau prin distrugerea surselor de hrană în regiunile cu animalele uriaşe. S-a procedat într-un fel comparabil cu trimiterea, din diferite uzine sau baze centrale, a razei morţii sau raza supercosmică.”

Edgar Cayce merge atât de departe, încât ne dă chiar data acestei conferinţe: anul 50.722 î.H.I

Ucenicii vrăjitori

In această situaţie, Fiii lui Belial sunt ucenicii vrăjitori care declanşează un cataclism a cărui amploare depăşeşte efectul pe care-l scontau: cutremure, erupţii vulcanice, chiar o deplasare a polilor, Lemuria, primul continent lovit de prăpăd, pierde o parte a teritoriilor şi începe să se scufunde în Pacific, în Atlantida, regiunea Mării Sargaselor, în largul Antilelor, dispare în adâncurile apelor. Restul continentului este scindat în mai multe insule mari, brăzdate de numeroase canale, golfuri, râpe şi râuri. Clima temperată devine toridă.

De la primele zguduiri telurice un mare număr de locuitori părăseşte Atlantida şi se refugiază în zone îndepărtate, atât în est, cât şi în vest. Unii se stabilesc în Europa, în Pirinei, alţii în America Centrală sau în America de Sud: câţiva ajung chiar pe ţărmurile Nilului, aşezându-se în Egipt şi în anumite ţări africane.

Cu toate acestea, în ciuda acestui cataclism pustiitor, Atlantida nu a fost distrusă în întregime: câteva regiuni, cruţate de dezastru, au cunoscut o dezvoltare uluitoare.

Minunile tehnologiei atlante

„Profetul” Cayce prezintă o listă impresionantă de invenţii realizate în tehnologia atlanta; din păcate stilul lui este puţin confuz, astfel încât nu putem desluşi totul.

„Această perioadă este caracterizată printr-o dezvoltare deosebită a dispozitivelor inventate pentru nevoile şi confortul populaţiilor atlante; astfel, ceea ce numim în prezent „avion” era pe atunci o navă spaţială, care putea naviga şi în alte medii, în afara aerului.” (23 ianuarie 1941)

„Când au fost create forţele motrice capabile să transporte oamenii în diferite regiuni ale ţării şi către teritorii necunoscute, consultantul era un navigator cunoscut.” (2 octombrie 1931)

„în Atlantida, atunci când popoarele înţelegeau legile forţelor universale, consultantul putea dirija în spaţiu mesajele adresate altor ţări, ghidând navele şi aparatele.” (7 februarie 1930)

„în Atlantida, după distrugerea pământurilor, într-o epocă în care se aplicau multe lucruri descoperite sau redescoperite în ziua de azi, când energia era folosită pentru mijloacele de transport, iar mijloacele naturale contribuiau la îmbunătăţirea recoltelor destinate consumului individual… în acea epocă, obiectul principal, preocuparea majoră a cercetătorilor, era inventarea unor noi tipuri de maşini.” (9 mai 1941)

„… în oraşul Peo, în Atlantida, se aflau cei ce se ocupau de transmiterea la distanţă a sunetelor, a vocii şi a imaginilor…” (7 iunie 1930)

„Pe tărâm atlant, în vremea aceea, uimitoarea dezvoltare a forţei electrice era aplicată la deplasarea navelor spaţiale sau a vaselor dintr-un loc în altul, la fotografierea de la distanţă, chiar prin pereţi, la învingerea forţei de gravitaţie, apoi prepararea cristalului, cristalul atotputernic…”

„Consultantul cunoştea mecanica şi forţele chimice,” (20 martie 1931).

„Consultantul se ocupa de aplicarea forţei electrice a radiaţiei şi a încălzirii, precum şi de aplicarea lor comercială.” (6 martie 1937)

Extraordinara dezvoltare a tehnologiei era însoţită, după afirmaţiile lui Cayce, de un avânt artistic remarcabil, în care pictorii, muzicienii, poeţii şi sculptorii se întreceau în toate domeniile artei,„adorată de locuitorii Atlantidei”.

Creşte neliniştea în Atlantida

Deşi dezvoltarea lor era fără precedent şi bunăstarea fără seamăn, tulburarea şi neliniştea i-a cuprins pe atlanţi. în această ţară de vis, pacea a fost înlocuită treptat cu tulburări şi răzmeriţe, deoarece unii profitau din plin de această societate de consum; alţii nu erau decât spectatorii ei.

«Neînţelegerile au survenit din cauza raporturilor dintre „roboţi” — producători, lucrători, fermieri, meşteşugari —şi cei care deţineau puterea.» Exploataţii acestei societăţi vor găsi aliaţi şi apărători puternici în Fiii Legii Unice. Din momentul aceia, tensiunile latente care existau între Fiii lui Belial şi Fiii Legii Unice iau o întorsătură foarte gravă, în mod vădit, Fiii lui Belial vor să se folosească de o mână de lucru supusă dorinţelor lor, păstrând-o la bunul lor plac. Fiii Legii Unice nu împărtăşesc aceste păreri; ei vor să-i ajute pe aceşti dezmoşteniţi ai soartei, ca să poată ajunge şi ei la cel mai înalt nivel de conştiinţă.

Conflictul este fundamentat pe două concepţii de viaţă diametral opuse: cea a Fiilor Legii Unice, în armonie cu conştiinţa universală, în conformitate cu legea dragostei faţa de aproape; cea a Fiilor lui Belial, generând ura, neînţelegerea şi egoismul.

Victoria Răului asupra Binelui

în ciuda tuturor eforturilor, forţa Binelui este învinsă de forţa Răului. Victoria aparţine Fiilor lui Belial. Exploatarea este cruntă: castele inferioare ale populaţiei atlante sunt supuse muncilor cele mai respingătoare. Mai mult ca oricând, nedreptatea domneşte în Atlantida.

Fiii Legii Unice, învinşi, se izolează de societate şi se retrag departe de lume, consacrându-şi viaţa exerciţiilor spirituale şi meditaţiei mistice.

„în această perioadă a vieţii continentului atlant, Fiii Legii Unice practicau concentrarea maximă a gândurilor cu scopul de a folosi forţele universale sub îndrumarea sau sfaturile sfinţilor… Dispunem de prea puţini termeni, actualmente, pentru a descrie puterea lor spirituală care-i făcea să pătrundă într-o conştiinţă cvadridimensională permiţându-le să lipsească din trupurile lor.” (13 noiembrie 1941)

Centrale atomice răspândite pe continentul atlant

Abandonaţi de Fiii Legii Unice, oprimaţilor nu le rămâne decât supunerea sau revolta. Foametea, mizeria, munca istovitoare îi îndeamnă la răscoală.

Dintre Fiii lui Belial sunt unii care intervin „însufleţiţi de dorinţa de a reinstaura ordinea în haosul existent şi de a linişti spiritele”…

Majoritatea imensă preconizează însă folosirea unor arme ucigătoare.

Atlanţii sunt înfricoşaţi; unii dintre ei se refugiază în regiuni mai blânde, mai ospitaliere.

Acesta este al doilea val de migraţie atlanta, afirmă Cayce.

„în timpul exodului provocat de previziunile activităţilor care urmau să declanşeze forţele distrugătoare ale morţii, unii s-au îmbarcat în navele spaţiale de care dispuneau, îndreptându-se spre Pirinei, Yucatan, Egipt şi ţara Mayra, reprezentată astăzi de statele Nevada şi Colorado.” (7 aprilie 1934)

Cu timpul, centralele atomice se înmulţiseră atât de mult încât erau o parte integrantă a peisajului. Nebunia şi iresponsabilitatea unor Fii ai lui Belial aveau să le transforme în instrumente ale morţii.

„Fiii lui Belial instalează forţe nimicitoare în diferite regiuni ale ţării, uzine care trebuia să producă energie pentru diferitele forme de activitate ale populaţiei la oraşe, la sate şi în provinciile învecinate. Din neglijenţă, dar fără rea intenţie, aceste uzine au fost suprasolicitate şi au intrat într-o reacţie incontrolabilă, care a dus la distrugerea ţării.” (20 decembrie 1933)

Edgar Cayce situează al doilea cataclism în anul 28.000 î.H. Mai multe insule mari dispar, acoperite de valuri; Lemuria se scufundă în Oceanul Pacific; o mare parte a continentului atlant se afundă în Oceanul Atlantic. A doua catastrofă este relatată de Biblie, afirmă Cayce; ea se referă la Arca lui Noe şi la Potop.

Atlanţii fug îngroziţi, îndreptându-se spre teritorii care să le ofere un adăpost sigur: Antile, Peru, Egipt; pentru cei rămaşi pe continentul atlant, cataclismul înseamnă sfârşitul unei ere şi începutul unei noi civilizaţii, în care progresul va sluji omul.

A doua renaştere a Atlantldei

Ţara îşi vindecă rănile şi începe opera de reconstruire. Spiritul ştiinţific, însoţit de o energie extraordinară şi de o capacitate de lucru neobişnuită, ajută acest popor superior să treacă peste noua lovitură a sorţii, şi să stăpânească mai departe o tehnică de vârf, obţinând rezultate uimitoare. De pildă, în electronică, progresul este formidabil; rezultate excepţionale se înregistrează în chimie, fizică, psihologie, în stăpânirea energiei atomice, sistemele de încălzire şi iluminare, (dintre cele mai perfecţionate), în mijloacele de comunicaţie, controlul total asupra razelor luminoase cum este laserul sau „raza morţii”, descoperirea aerului lichid, a aerului comprimat, a aliajelor metalice, a cuprului, a aluminiului, a uraniului şi a altor metale în sfârşit, atlanţii ştiau să stăpânească energia solară. „Piatra de foc” este instalată în templul Soarelui, la Poseida; ea este generatorul central al întregii ţări. Oraşe, sate, uzine, maşini zburătoare, submarine, vehicule de agrement, toate primesc energia necesară din această sursă. Domeniul medical beneficiază, de asemenea, de această energie, care, administrată sub forma iradierilor, contribuie la vindecarea bolilor, ba chiar la întinerire.

Focuri sacre cu strălucire stranie

Pe tot cuprinsul ţării, oraşe minunate, clădite din piatră albă, apar cu repeziciune în regiunile care fuseseră ferite de dezastru. Ele se numesc Amaki, Achaei, sau Poseida — considerată capitala lumii atlante. Centru de cultură şi de întâlniri internaţionale, Poseida este un oraş dotat cu toate instalaţiile moderne, conform cerinţelor tehnicii celei mai avansate. La o extremitate a Golfului Parfa se află portul cel mai animat de pe glob…

Apeducte imense aduc apa necesară alimentării imobilelor, umplu bazinele şi lagunele, oferind locuitorilor bucuria jocurilor de apă. In centrul oraşului se află un monument somptuos, templul Fiilor Legii Unice, unde ard zi şi noapte „focurile sacre” a căror strălucire este stranie. Este un loc destinat întrunirilor, meditaţiei şi culturii, unde elita intelectualităţii discută sau studiază probleme de astronomie, metafizică şi astrologie.

Şi pe străzi arta îşi spune cuvântul, prin admirabilele mozaicuri ce împodobesc zidurile caselor.

Arhivele Atlantide sunt puse la adăpost

Acest extraordinar cuantum de cunoştinţe, rezultând din cercetările întreprinse de Fiii Legii Unice, este deviat de la ţelul său originar de Fiii lui Belial. Infiltrându-se în cele mai înalte sfere ale guvernului, aceştia recurg la cele mai josnice mijloace pentru a instaura dezordinea, corupţia, oprimarea şi Forţa Răului.

„Piatra de foc” nu mai este folosită în scop benefic, devenind un instrument de constrângere şi tortură, iar poporul o numeşte „Cristalul cumplit”.

Culme a cruzimii, sacrificiile umane sunt tot mai numeroase!

Cultul Soarelui şi al falselor divinităţi înlocuiesc cultul zeului unic. Câteva temple sunt profanate şi devin lăcaşuri ale desfrâului. Legile şi instituţiile sunt batjocorite cu uşurinţă, fără ruşine; societatea e dominată de o anarhie totală.

Clasele conducătoare afişează o bogăţie ostentativă şi se complac în lux şi depravare, înaltul cler se asociază, în mod primejdios, cu tot felul de intriganţi şi oferă girul său unor acţiuni şi procedee imorale.

Clasele defavorizate sunt copleşite de impozite, abrutizate de mizerie şi de nedreptate. Fiii Legii Unice, regrupaţi în comunităţi, lansează avertismente nenumărate. Din nefericire, nimeni nu dă atenţie celor spuse de ei; cel mult li se spune că sunt piază-rea. Atunci, în ultimă instanţă, ei se hotărăsc să convoace un sfat al înţelepţilor din lumea întreagă. Conferinţa nu face decât să constate o stare de fapt şi nu prezintă nici o soluţie concretă. Se hotărăşte, totuşi, să se pună la adăpost, în regiuni mai sigure, arhivele religioase şi dosarele cuprinzând descoperirile ştiinţifice principale.

Emisari speciali, desemnaţi de înţelepţi, duc preţioasele arhive pe calea aerului, pe apă sau pe uscat, către tărâmuri îndepărtate: Egipt, Honduras, Yucatan. în ţară, răscoalele şi actele de violenţă se înmulţesc. Războiul civil este iminent.

Atlantida dispare în cel de-al treilea cataclism

în această perioadă, continentul este supus unor mari transformări geologice. Zguduiri foarte puternice produc o panică justificată: e sfârşitul lumii! Atlanţii fug unde văd cu ochii, folosind toate mijloacele. Dar este prea târziu! Pământul cu toţi locuitorii săi se scufundă în valurile tumultoase, care pustiesc totul în calea lor. Din continentul acesta imens într-o clipă nu mai rămân decât câteva culmi care se afundă încet în ocean.

Insulele Bahamas reprezintă, după Cayce, tot ce a rămas din Poseida. Alte pământuri au dispărut în adâncuri. Aproape de Bimini, la cincizeci de mile depărtare de coastele Floridei, se constatăun fenomen ciudat: la suprafaţa apei se vede un strat de mâl, nemişcat şi permanent. Edgar Cayce este de părere că acolo ar fi situat locul unde s-a scufundat un templu atlant. Aceste evenimente dramatice s-au petrecut la o dată foarte îndepărtată: 9500 Î.H.

Irochezli descind din atlanţi?

Continentul Atlantidei a fost lovit de trei cataclisme; fiecărei epoci de mari transformări geologice îi corespunde exodul unei fracţiuni a populaţiei, care va transmite popoarelor cu care vin în contact progresul şi cultura epocii lor.

Regiunile alese de majoritatea atlanţilor sunt Pirineii, Egiptul, America de Sud şi de Nord, India.

în Yucatan (Honduras, Guatemala şi Mexic) atlanţii creează civilizaţia maya.

în America de Nord, unii se instalează în Noui Mexic, în Arizona, în Colorado. Alţii merg mai departe, spre răsărit, până la Mississippi şi Ohio.

Descoperim influenţa religiei atlante la aproape toate triburile de piei roşii, iar despre irochezi se crede că descind direct din emigranţi atlanţi.

în Egipt, influenţa atlanta este foarte puternică; nu este exclus ca Marile Piramide să fie opera refugiaţilor atlanţi; această arhitectură aparte se poate compara cu cea din Yucatan, care, după cât se pare, este de origine atlanta.

în ultimele sale „lecturi” referitoare la Atlantida, vizionarul din Virginia Beach schiţează o concluzie destul de pesimistă pentru epoca noastră: „fiind orientată în întregime spre progresul material, civilizaţia noastră tehnologică este ruptă complet de bazele ei spirituale şi riscă, la rândul ei, să aibă soarta tragică a Atlantide!”.

………………………………………………………….

Anca Bogdan

https://www.evolutiespirituala.ro/fiii-legii-lui-unu-si-fiii-lui-belial-atlantida-si-lemuria-rase-extraterestre/?feed_id=12887&_unique_id=62bb3627d77fc

28 iunie 2022/de admin

Uncategorized

MAESTRII SPIRITUALI ASCENSIONATI

LUCRUL CU MAEŞTRII SPIRITUALI ASCENSIONAŢI ŞI CU

ECHIPELE DE VINDECARE

Cine sunt aceste fiinţe despre care se spune că sunt MARI MAEŞTRI SPIRITUALI? Cine

sunt aceste fiinţe ridicate la cer?

Ei sunt un grup de fiinţe, unele dintre ele terestriale, altele extraterestriale, care şi-au

completat deja procesul de ascensiune (ridicare la cer sau înviaţi din morţi).

Procesul de ascensiune este procesul integrării trupului lumină în trupul fizic.

Nu este accelerarea structurii celulare până la frecvenţa luminii, pentru că, dacă intenţionezi să faci aceasta, trupul tău va exploda instantaneu. Ideea procesului de ascensiune este de a facilita împământarea trupului tău de lumină (care este legat de trup) prin expansiunea structurii celulare, pentru a fi capabilă să susţină şi să înglobeze lumina. Aceasta poate fi făcută cu ajutorul cristalelor şi se poate întâmpla natural atunci când lucrăm ca facilitatori de vindecare (vindecători). Ideea vindecării nu este numai aceea de a fi perfect sănătos fizic, ci echilibrat la nivel emoţional, ci şi de a deveni sănătos şi echilibrat multidimensional, realizând astfel legătura dintre prezenţa divină (Sinele Superior Personal) şi trupul fizic, mental, emoţional şi trupul spiritual. Prin urmare, integrarea Luminii în trupul fizic este extrem de importantă acum.

Marii Maeştri Spirituali au obţinut deja această stare de multidimensionalitate.

Mulţi oameni sunt încurcaţi de acest termen „Maestru Spiritual”-„The Ascendent Master”.

În primul rând, cuvântul Maestru (Master) nu implică existenţa nici unui sistem ierarhic, cuvântul înseamnă că acea persoană căreia i se dă titlul de Maestru a obţinut perfecţiunea, măestria vieţii de zi cu zi, integrarea spiritualului cu materialul pentru crearea Raiului pe pământ.

Noi avem imaginea sfinţilor ca un călugăr izolat în pustiu care se roagă la Dumnezeu.

Aceasta a fost doar o fază în evoluţia spirituală. Perfecţiunea vieţii este să trăieşti între oameni şi în acelaşi timp să fii şi spiritual, să-ţi ridici vibraţia spirituală, să-ţi controlezi trupul emoţional în sensul de a nu mai simţi frică, panică (vibraţii joase) şi, în final, trupul mental, starea de Yoga creştină-Isihasmul- liniştea gândirii şi coborârea minţii în inimă. Măestria individuală nu înseamnă perfecţiune, în sensul în care înţelege cultura umană actuală „perfecţiunea”. Maeştrii spirituali ridicaţi la cer nu sunt fiinţe perfecte căci numai Dumnezeu este perfect, ele sunt fiinţe care continuă să evolueze pe nivele superioare nivelului întrupării fizice actuale.

Maeştrii spirituali ridicaţi la cer, dintre care, cei mai cunoscuţi culturii umane sunt Cristos şi Maica Domnului. Ei sunt totuşi numeroşi, sunt fraţii noştri mai mari care au absolvit şcoala pământului şi care nu au bucurie mai mare ca aceea de a ajuta pe cei de pe pământ pentru a obţine Măestria individuală a Sinelui Superior Personal.

Realizarea Măestriei individuale face posibilă mişcarea ta de-a lungul numeroaselor dimensiuni în stare de conştienţă, înţelegând toate schimbările care au loc cu mintea trează.

Marii Maeştri Spirituali ridicaţi la cer, ca indivizi, nu mai există de mult. Ei formează acum o CONŞTIINŢĂ COLECTIVĂ de Lumină. Locul unde această Conştiinţă Colectivă există, se află în tărâmurile eterice, într-un loc care este cunoscut sub numele de SHAMBALLA. De asemeni, ei sunt cunoscuţi din punct de vedere ezoteric, sub numele de DOMNII ŞI DOAMNELE SHAMBALLEI, Energia Conştiinţei Colective a Marilor Maeştri Spirituali este un „diamant” care reflectă Lumina lui Dumnezeu, fiecare faţetă individuală a acestui diamant reflectă energia individuală a unui anumit Maestru Spiritual. Ei au un spectru larg de capacităţi şi abilităţi dar, cea mai mare şi comună calitate a lor este aceea de a transmite energia Iubirii Necondiţionate şi a compasiunii. Ei te pot ajuta să aduci Iubirea şi compasiunea în viaţa ta şi te pot ajuta să aduci Iubirea şi compasiunea în viaţa celorlalţi.

Marele Maestru Spiritual cunoscut sub numele de GERMAIN sau SAINT GERMAIN a fost

inventatorul sistemului REIKI. În alte vieţi el a fost MERLIN magicianul, FRANCISC BACON, fiul lui ELISABETA I-a, după opiniile unora, adevăratul autor al pieselor lui Shakespeare. Un alt mare Maestru Spiritual a fost KUTHUMI, care, a fost de asemenea, în alte vieţi, SFÂNTUL FRANCIS DE ASSISI. El a fost, de asemeni, şahul JEHAN care a construit Taj Mahalul.

Multe dintre aceste fiinţe ridicate la cer cu care lucrăm pot fi regăsite de-a lungul istoriei, mulţi dintre ei fiind încarnaţi în mari personalităţi în urmă cu 100–800 ani în urmă. Aceste fiinţe sunt foarte uşor de canalizat. Eu, personal, am câţiva favoriţi cu care lucrez. Aceste energii sunt cunoscute sub numele de KUTHUMI, MAICA DOMNULUI, WOTANA, KWAN YIN, GERMAIN, DJWHAL KHUL, VYWAMUS, MERLIN sau ARTHUR. Vă sugerez, dacă vreţi să cunoaşteţi mai mult despre Marii Maeştri Spirituali ridicaţi la cer ca indivizi sau colectivitate, să citiţi orice carte a lui JOSHUA STONE, în special „Manualul complet pentru ascensiune” şi „Marii Maeştri ne luminează calea”.

Acestea vă vor da mai multă înţelegere asupra energiilor Marilor Maeştri Spirituali şi cât de mult aceste energii pot să ne ajute pe noi şi pe alţii în viaţa noastră de zi cu zi.

Marii Maeştri Spirituali au, de asemeni, un program de asistenţă medicală pe care eu îl numesc (în engleză M.A.P.) iar în română P.A.M.-program de asistenţă medicală-. Fiecare poate avea o echipă P.A.M. personală pentru propria vindecare sau poţi avea o echipă P.A.M. care să lucreze cu tine în toată munca ta de vindecare. Dacă ţi-ai iniţiat o echipă P.A.M. pentru lucrul profesional, atunci vei lucra tot timpul cu aceeaşi echipă P.A.M. Din această echipă fac parte diferite entităţi sau energii care au acele abilităţi care se potrivesc cel mai bine cu metoda ta de vindecare pe care o foloseşti. Din aceste echipe P.A.M. fac parte, de asemenea, fiinţe sau „devas” (spiriduşi, zâne), cunoscute şi sub numele de fiinţe vindecătoare suprastrălucitoare.

„Devas” sunt responsabile pentru toate manifestările care se petrec pe pământul nostru şi sunt, de asemeni, responsabile, pentru vindecarea entităţilor tridimesionale. Există „devas” care lucrează asupra pomilor sau copacilor, plantelor, animalelor şi păsărilor chiar există „devas” care îngrijesc de anumite locuri, lacuri, păduri, oraşe. Una din aceste zeităţi suprastrălucitoare este cunoscută sub numele de „Pan”. Când se vorbeşte despre Pan, mulţi oameni se gândesc la Zeul grec cu acelaşi nume. În realitate, „Pan” nu este decât un nume care însumează toată energia universală a dimensiunii a treia.

Marele Maestru Spiritual care conduce aceste echipe de vindecare P.A.M., precum şi

programele de vindecare P.A.M., ambele în sens personal cât şi profesional, este numit LORPURIS. Machaelle Small Wright, o doamnă din America, a depus o muncă intensă pentru a ajuta la organizarea acestui sistem de lucru cu Marii Maeştri Spirituali ridicaţi la cer.

Dacă ai nevoie de o echipă de vindecare P.A.M. personală, atunci fă următoarea afirmaţie:

„Afirm că doresc să iniţiez o sesiune de vindecare P.A.M.! Cer prezenţa „Devas” – vindecătoare suprastrălucitoare a lui „Pan” şi a echipei de vindecare P.A.M. (aici poţi să numeşti un Maestru Spiritual cu care ţi-ar face plăcere să lucrezi), precum şi prezenţa Sinelui Superior al Meu. Şi apoi afirmă că doreşti ca sesiunea să dureze 60 de minute timp terestru (nivelele superioare de conştiinţă nu au conceptul de timp aşa cum îl avem noi).

Nu încrucişa picioarele sau mâinile în timpul lucrului. De asemeni, nu-ţi aşeza mâinile pe corp, ci ţine-le uşor depărtate de corp, pentru a nu bloca curgerea energiei. În timpul primei sesiuni, anunţă echipa ta de vindecare care sunt problemele de sănătate pe care le vrei rezolvate, precum şi alte probleme de sănătate sau emoţionale care-ţi creează disconfort. Poţi să nu ai comunicare directă cu echipa de vindecare dar vei simţi energiile care se mişcă prin trupul tău, cu siguranţă. Poţi să vezi culori, forme, să experimentezi senzaţii de înţepături. Poţi întotdeauna să discuţi cu echipa de vindecare problemele şi efectele ce le simţi în timpul tratamentului, şi ei se vor conforma dorinţelor tale. Nu cere mai mult de o sesiune de vindecare P.A.M. la fiecare 24 de ore. Dă timp energiei de vindecare să şe aşeze în tine. Această tehnică de vindecare este foarte puternică. Una dintre cele mai potrivite momente pentru a convoca o sesiune de vindecare P.A.M. este atunci când stai culcat pe pat dimineaţa, înainte de a te trezi sau noaptea, chiar înainte de a te culca.

Dacă doreşti să lucrezi cu o echipă P.A.M. în probleme profesionale, atunci afirmă că ai dori să-ţi fie desemnată o echipă de vindecare P.A.M. care să te ajute în munca ta de vindecare. De fiecare dată când organizezi o sesiune de vindecare, afirmă că doreşti prezenţa echipei tale. Cere pentru această echipă un nume de cod care ar putea fi orice cuvânt, de la Coca-Cola până la Sfânta echipă de vindecare. Nu-ţi imagina că dacă numele nu-ţi sună a sfânt, nu este un nume reverenţios. Pentru a organiza o echipă P.A.M. profesională, în primul rând trebuie să organizezi o şedinţă de vindecare personală şi în timpul acestei sesiuni, cere numele echipei tale P.A.M. profesionale. Oricare nume ţi se dă, acela este numele pe care trebuie să-l foloseşti pentru a chema echipa ta de vindecare P.A.M. profesională.

Având numele de cod, aceasta îi va face pe cei care se tem de comunicarea cu lumile de dincolo şi de lucrul cu energii subtile, să se simtă uşuraţi. Dacă vrei să aprofundezi acest domeniu fascinant, îţi sugerez să citeşti cartea lu Machaelle Small Wright intitulată „ M.A.P., the Co- Creative White Brotherhood Medical Assisatance Program”.

Ţine minte: întotdeauna vei avea parte de ceea ce ceri. Fii „co-creator” al unei realităţi de Iubire şi Lumină şi avansează in Iubire şi Lumină.

Ajută Pământul şi Umanitatea să revină la perfecţiunea cea dintâi. Prin dragostea ta şi prin slujirea ta, vei ajuta şi pe ceilalţi să înţeleagă că calea spre înainte trece prin slujire în Compasiune şi Iubire.

Păşeşte în Dragoste, Iubire, păşeşte în Lumină, lasă energia MAHATMA să curgă prin inima ta şi să accelereze drumul tău spre LIBERTATE !

https://www.evolutiespirituala.ro/maestrii-spirituali-ascensionati/?feed_id=12839&_unique_id=62b9e4a800908

27 iunie 2022/de admin

Uncategorized

Efectele rugaciunii “Tatal nostru” asupra corpului uman

Efectele rugaciunii “Tatal nostru” asupra corpului uman

Edgar Cayce, celebrul medium american considera ca modalitatile de patrundere a bolilor si suferintei corpului uman, sunt urmarea “otravurilor cognitive”, secretate de gandurile negative. Astfel in Statele Unite s-a lansat o adevarata campanie a optimismului si celebrul indemn “think positive” s-a popularizat tot mai mult in randul oamenilor.

Cayce spunea: Gandind pozitiv putem vindeca, gandurile optimiste avand puterea de a actiona benefic asupra organismului regland activitatea glandelor vitale. Cayce recomanda pentru aceasta un mijloc simplu si fundamental de meditatie, prin intermediul rugaciunii Tatal Nostru. Totodata, el explica corespondenta dintre fiecare verset al rugaciunii si respectivii centrii glandulari ce sunt influentati de aceasta. Trebuie sa incerci sa resimti fiecare val de semnificatie al fiecarui verset, sa extragi sensul energetic al acestuia si sa il directionezi catre organul in cauza, sa simti cum acest verset curge prin corpul tau. Caci se produce in corpul fizic un raspuns la reprezentarile corpului energetic: se construieste astfel o reactie chimica, fiind posibila vindecarea“, concluzioneaza autorul.

Iata dar, dupa Edgar Cayce, corepondenta intre versetele rugaciunii si principalele glande endocrine stimulate:

Tatal nostru care esti in Ceruri actioneaza asupra glandei pituitare, cu rol de declansator al procesului

Sfinteasca-se numele Tau actioneaza asupra glandei pineale

Vie Imparatia Ta deschide tiroida si regleaza functia acesteia

Faca-se Voia Ta, precum in Cer deschide tiroida

Asa si pe Pamint actioneaza asupra timusului

Piinea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi deschide gonadele, glandele sexuale masculine si feminine

Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri actioneaza asupra glandelor suprarenale

Si nu ne duce pe noi in ispita actioneaza asupra celulelor Lyden

Si ne izbaveste de cel rau actioneaza din noi asupra timusului

Ca a Ta este Imparatia actioneaza din nou asupra tiroidei

Si puterea actioneaza asupra glandei pineale

Si Marirea redeschide pituitara

AMINformula de inchidere a acestor centri energetici si de reconectare la planul terestru.

Astfel Cayce este de parere ca riscul aparitiei unor boli sau afectiuni nervoase este mai scazut pentru persoanele care gandesc pozitiv sau se roaga in mod frecvent..

Este adevarata aceasta informatie, adica legatura vibrationala intre rugaciunea Tatal Nostru si glandele endocrine, ea fiind recunoscuta astazi si de preoti.

Ce este de adaugat, este faptul ca rugaciunea aduce in cimpurile energetice umane, in aura, energia divina, lucreaza asupra sistemului nervos, apoi pe glandele endocrine in special pe hipofiza, apoi starea informationala de bine este transmisa tuturor celulelor cu ajutorul aparatului circulator si, in special, al sistemului sanguin.

Parintele Arsenie Boca, arata in cartea sa Mare indrumator al sufletelor in sec.XX ca: Adevarat este ca o baza biologica a patimilor si a urmarilor lor o formeaza si glandele endocrine al caror echilibru sau dezechilibru functional se rasfringe in toata fiinta omeneasca.

Mai adauga parintele: ,,Oamenii au ajuns in robia patimilor, cenzura mintii lor a slabit si omul si-a pierdut libertatea. Fiecare patima poate fi o caramida a unui zid care il indeparteaza pe om de Creatorul sau”.

Sa alegem sa incetam a construi ziduri, sa incercam a darima ceea ce a fost construit gresit pentru a ne resacraliza, asa cum am venit in chip de copil, plini de Dumnezeu.

Sursa: drumuricatretine.wordpress.com

https://www.evolutiespirituala.ro/efectele-rugaciunii-tatal-nostru-asupra-corpului-uman/?feed_id=12791&_unique_id=62b892ec81589

26 iunie 2022/de admin

Dezvoltare spirituala, religie, spiritualitate, Uncategorized, VIETI ANTERIOARE, vindecare

Povestea unei experiențe în preajma morții

Povestea unei experiente in preajma mortii

Povestea unei experiențe în preajma morții

În 1982 am murit de cancer în faza terminală. Boala mea era inoperabilă şi orice fel de chimioterapie pe care mi-ar fi prescris-o nu ar fi făcut altceva decât să mă transforme, din ce în ce mai mult, într-o legumă. Mi se dăduseră între şase şi opt luni de viaţă. În anii ‘70 eram un consumator ahtiat de informaţii şi mă întristam din ce în ce mai mult din cauza crizei nucleare, a crizei ecologice şi aşa mai departe. Aşa că, în lipsa unei baze spirituale, am început să cred că natura făcuse o greşeală şi că noi eram, de fapt, asemenea unui organism canceros aflat pe planetă. Percepeam oamenii că fiind un soi de cancer şi cu asta m-am ales. Asta m-a ucis. Aveţi mare grijă cum vedeţi lumea. Acest lucru se răsfrânge asupra voastră, mai ales dacă viziunea voastră este negativă. Acest lucru m-a dus pe mine la moarte. Am încercat diverse metode alternative de vindecare, dar nimic nu mi-a folosit. Aşa că am stabilit că totul era, de fapt, între mine şi Dumnezeu. Nu mă mai confruntasem niciodată până acum cu Dumnezeu, de fapt nu avusesem niciodată de-a face cu El. Nu aveam niciun fel de preocupări spirituale la vremea respectivă, dar am început o călătorie pentru a afla despre spiritualitate şi despre modurile alternative de vindecare. M-am apucat să citesc tot ce se putea despre subiectul respectiv, pentru că nu voiam să am vreo surpriză dincolo. Aşa că am început să citesc despre diverse religii şi filosofii. Toate erau foarte interesante şi mi-au dat speranţa că exista ceva dincolo.

.
Îmi amintesc că m-am trezit într-o noapte, acasă, pe la 4:30 şi am ştiut că venise timpul. Asta era ziua în care aveam să mor. Aşa că mi-am chemat câţiva prieteni şi mi-am luat la revedere. Mi-am trezit îngrijitoarea şi i-am spus. Făcusem o înţelegere cu ea că îmi va lăsa cadavrul în pace şase ore, pentru că citisem că se întâmplă tot soiul de lucruri interesante atunci când mori. Am adormit la loc.Următorul lucru pe care mi-l amintesc este începutul unei experienţe tipice în apropierea morţii. Dintr-o dată, am fost perfect conştient că stăteam în picioare, dar corpul meu era aşezat în pat. În jurul meu era un fel de întuneric. Mă simţeam mai viu în afara corpului decât în viaţa obişnuită. Totul era atât de viu, încât puteam vedea fiecare cameră din casă. Puteam vedea şi acoperişul casei, împrejurimile ei şi chiar dedesubtul casei.

.
Era o Lumină care strălucea. M-am întors spre Lumină, care era foarte asemănătoare celei descrise de alţi oameni în experienţele lor din apropierea morţii. Era atât de minunată. Este tangibilă, o poţi simţi. Este ademenitoare; vrei să te duci spre ea, aşa cum te-ai arunca în braţele tatălui său mamei tale ideale. Pe măsură ce am început să mă mişc către Lumină, am ştiut intuitiv că, dacă merg către Lumina, voi muri. Aşa că mergeam spre Lumină şi spuneam: „Te rog să aştepţi un minut; stai doar o secundă. Vreau să mă gândesc la asta, aş vrea să-ţi vorbesc înainte să plec”. Spre surprinderea mea, în acel punct, întreaga experienţă s-a oprit. Vă puteţi controla experienţa de după moarte. Nu vă aflaţi într-un vârtej incontrolabil. Aşa că dorinţa mea a fost respectată şi am avut o discuţie cu Lumina. Lumina lua permanent diferite forme, Iisus, Buddha, Krishna, mandale, imagini şi semne arhetipale. Am întrebat-o: Ce se întâmplă aici? Te rog, Lumină, explică-mi. Chiar vreau să ştiu care este realitatea situaţiei. Nu pot pune exact în cuvinte, pentru că era un fel de comunicare telepatică.

.
Lumina mi-a răspuns. Informaţia care mi-a fost transferată era că, în timpul experienţei tale de după moarte, credinţele tale sunt cele care dau forma feedback-ului pe care îl primeşti în faţa Luminii. Dacă eşti budist sau catolic sau fundamentalist, primeşti feedback legat de ceea ce era credinţa ta. Ai ocazia să o priveşti şi să o examinezi, dar majoritatea oamenilor nu o fac. După cum mi-a revelat mie Lumina, mi-am dat seama că ceea ce vedeam cu adevărat era matricea Sinelui nostru Superior. Cu toţii avem un Sine Superior, sau o parte suprasufletească a fiinţei noastre. El mi s-a revelat în cea mai adevărată formă energetică a sa. Singurul fel în care o pot descrie cu adevărat este că Fiinţa Sinelui Superior este mai mult un canal. Nu arăta aşa, dar este o conexiune directă la Sursă, pe care o avem fiecare dintre noi. Suntem direct conectaţi la Sursă. Aşa că Lumina îmi arăta matricea Sinelui Superior. Eu nu eram angajat în nicio religie anume. Prin urmare, asupra acestei stări de fapt primeam feedback în timpul experienţei mele după moarte.

.
Continuând să cer Luminii să mă lămurească, să-mi explice, am înţeles ce este matricea Sinelui Superior. Avem o reţea în jurul planetei, la care sunt conectate toate Individualităţile Superioare. Este precum o companie grozavă, un nivel următor, subtil de energie care ne înconjoară, nivelul spiritului, ca să spunem aşa. Apoi, după câteva minute, am mai cerut lămuriri. Chiar doream să ştiu despre ce este vorba în Univers şi, de data asta, eram gata să plec. Am spus: Sunt gata, ia-mă! Atunci, Lumina s-a transformat în cel mai frumos lucru pe care l-am văzut vreodată: o mandala de suflete umane de pe această planetă. Adusesem aici viziunea mea negativă a ceea ce se întâmplă pe planetă. Aşa că am întrebat Lumina, rugând-o să mă lămurească şi am văzut, în această mandala magnifică, cât de frumoşi suntem cu toţii în esenţa noastră, în nucleul nostru. Suntem cele mai frumoase creaţii.

.
Sufletul uman, matricea umană pe care o formăm împreună este absolut fantastică, elegantă, exotică, orice. Nu pot spune destul despre felul în care mi s-a schimbat părerea despre Fiinţele umane în acel moment. Am spus: O, Doamne, nu ştiam cât suntem de frumoşi! La orice nivel, sus sau jos, în orice formă v-aţi afla, voi sunteţi cea mai frumoasă creaţie. Revelaţiile primite de la Lumina continuau fără oprire. Apoi am întrebat Lumina: Asta înseamnă că Omenirea va fi salvată? Atunci, asemenea unei explozii de trâmbiţe cu o ploaie de lumini spiralate, Marea Lumină a vorbit: Ţine minte asta şi nu uita niciodată; voi vă salvaţi, voi vă răscumpăraţi şi voi vă vindecaţi. Aţi făcut-o întotdeauna. O veţi face întotdeauna. Aţi fost creaţi cu puterea de a face asta, încă dinainte de începutul lumii.

.
În acea clipă am înţeles şi mai mult. Am înţeles că AM FOST DEJA SALVAŢI, şi ne-am salvat pe noi înşine, pentru că am fost proiectaţi să ne corectăm, asemenea întregului Univers al lui Dumnezeu. La asta se referă “a doua venire”. I-am mulţumit Luminii lui Dumnezeu, din toată inima. Cel mai bun lucru pe care am putut să-I spun au fost următoarele cuvinte simple de mulţumire: O, dragă Dumnezeule, dragă Universule, dragă Sine Superior, Îmi Iubesc Viaţa. Lumină părea să mă aspire şi mai profund. Era ca şi cum Lumina m-ar fi absorbit complet. Lumina Iubirii este ceva de nedescris. Am intrat într-un alt tărâm, mai profund decât cel precedent, şi am devenit conştient de ceva mai mult, mult mai mult. Era un şuvoi enorm de Lumină, vast şi plin, adânc în Inima Vieţii. Am întrebat ce era. Lumina mi-a răspuns: Acesta este fluviul vieții. Bea din această apă bogată, după dorinţa inimii. Aşa am făcut. Am luat înghiţituri, una după alta. Să bei Viaţa însăşi! Eram în extaz. Atunci Lumina a spus: Ai o dorinţă. Lumina ştia totul despre mine, trecutul, prezentul şi viitorul. Da! am şoptit.

.
Am cerut să văd restul Universului, dincolo de sistemul nostru solar, dincolo de toate iluziile omeneşti. Lumina mi-a spus atunci că pot să merg odată cu Şuvoiul. Am făcut-o şi am fost purtat prin Lumină, către capătul tunelului. Am simţit şi am auzit o serie de explozii sonice foarte blânde. Ce mai goană! Dintr-o dată, mi s-a părut că sunt lansat de pe planetă, pe acest şuvoi de Viaţă. Am văzut Pământul dispărând. Sistemul solar, în întreaga lui splendoare, a trecut uşor pe lângă mine şi a dispărut. Cu o viteză mai mare decât cea a luminii am zburat prin centrul Galaxiei, absorbind din ce în ce mai multă cunoaştere, pe măsură ce înaintam. Am aflat că această Galaxie şi întreg Universul sunt pline de diferite forme de VIAŢĂ. Am văzut multe lumi. Vestea bună este că nu suntem singuri în Univers! Pe măsură ce călătoream pe şuvoiul de conştienţă prin centrul Galaxiei, şuvoiul se desfăcea în extraordinare valuri fractalice de energie. Supraaglomerările Galaxiei, cu toată înţelepciunea lor străveche, zburau pe lângă mine. Primul gând a fost că mergeam undeva, chiar călătoream. Dar apoi mi-am dat seama că, pe măsură ce şuvoiul se mărea, propria mea conştienţă se extindea şi ea, pentru a cuprinde tot ce era în Univers! Toată creaţia trecea pe lângă mine. Era o minune de neimaginat! Eram cu adevărat un Copil Minune; un prunc în Lumea minunilor! În acel moment, m-am regăsit într-o tăcere profundă, dincolo de limitele liniştii. Puteam vedea sau percepe VECIA, dincolo de Infinit. Eram în Vid. Eram în pre-creaţie, înainte de Big Bang (Marea Explozie). Trecusem dincolo de începutul timpului/ Primul Logos/ Prima Vibraţie. Eram în Ochiul Creaţiei. Am simţit că atingeam Faţa lui Dumnezeu. Nu era un sentiment religios. Pur şi simplu, am fost una cu Viaţa şi Conştienţa Absolută. Când spun că am putut vedea sau percepe veşnicia, spun că am putut experimenta modul în care Creaţia, în întregimea ei, se autogenerează. Era fără început şi fără sfârşit. Acesta e un gând care îţi lărgeşte mintea, nu-i aşa?

.
Oamenii de ştiinţă percep Big Bang-ul asemenea unui eveniment unic, ce a dat naştere Universului. Am văzut, în timpul experienţei mele de viaţă după moarte, că Big Bang a fost doar unul dintr-un număr infinit de alte Big Bang-uri care creează Universuri, încontinuu şi simultan. Singurele imagini care se pot apropia oarecum de asta, în termeni umani, ar fi acelea create de supercomputerele ce folosesc ecuaţii de geometrie a fractalilor. Oamenii din antichitate ştiau toate astea. Ei spuneau că Dumnezeu crease periodic noi Universuri, expirând şi recrease alte Universuri, inspirând. Aceste epoci erau numite Yuga. Ştiinţa modernă a numit asta Big Bang. Mă aflam în conştienţa absolută, pură. Puteam vedea sau percepe toate marile explozii Big Bang sau Yuga, cum se creau şi se recreau. Am intrat instantaneu, simultan, în toate. Am văzut că absolut fiecare părticică a creaţiei are, la rândul său, puterea de a crea. Este foarte dificil de explicat. Încă nu am cuvinte să descriu lucrul ăsta.

.
Mi-au trebuit ani întregi, după ce m-am întors din experienţa mea în preajma morţii, să găsesc cuvinte care să descrie experienţa Vidului. Pot să vă spun acum aşa: Vidul este mai puţin decât nimic şi totuşi, mai mult decât orice există! Vidul este zero absolut, haosul ce dă naştere tuturor posibilităţilor. Este Conştienţa Absolută, cu mult mai mult decât Inteligenţa Universală. Vidul este golul sau nimicul dintre manifestările fizice. Este SPAŢIUL dintre atomi şi componentele lor. Ştiinţa modernă a început să studieze acest spaţiu. Ea îl numeşte punctul Zero. Ori de câte ori se încearcă să fie măsurat, instrumentele depăşesc scală, sau, cum s-ar spune, tind spre infinit. Până acum nu a fost găsită o modalitate de a măsura, cu precizie, infinitul. În corpul vostru şi în Univers există mai mult spaţiu zero decât orice altceva! Ceea ce misticii denumesc Vid, nu este un vid. Este atât de plin de energie, un alt fel de energie, care a creat tot ceea ce suntem. Totul, începând de la Big Bang, este vibraţie, de la primul Cuvânt care este prima vibraţie. Biblicul EU SUNT în realitate are un semn de întrebare după el. EU SUNT- Ce sunt eu? Astfel, creaţia este Dumnezeu care explorează Sinele lui Dumnezeu, în orice fel imaginabil, într-o explorare continuă prin fiecare dintre noi. Am început să văd, în timpul experienţei mele în preajma morţii, că tot ceea ce există este Şinele, literalmente Sinele vostru, Sinele meu. Totul este marele Sine. De aceea ştie Dumnezeu chiar şi atunci când cade o frunză. Lucrul acesta este posibil pentru că, oriunde te-ai afla, acolo este centrul Universului. Oriunde se află orice atom, acela este centrul Universului. Există Dumnezeu în acela şi există Dumnezeu în Vid.

.
Atunci când exploram Vidul, în timpul experienţei mele în preajma morţii, şi toate acele Yuga sau creaţii, mă aflam complet în afara timpului şi spaţiului, aşa cum le cunoaştem noi. În această stare extinsă am descoperit că, de fapt, creaţia înseamnă Conştienţa Absolută Pură, sau Dumnezeu, care intră în Experienţa Vieţii, aşa cum o ştim noi. Vidul însuşi este lipsit de experienţă. Este înaintea vieţii, înainte de prima vibraţie. Dumnezeirea înseamnă mai mult decât Viaţă şi Moarte. Prin urmare, există chiar mai mult de experimentat în univers decât Viaţa şi Moartea! Când am înţeles acest lucru, încheiasem cu Vidul şi doream să mă întorc la Creaţia sa, sau Yuga. Părea lucrul cel mai normal de făcut. Atunci m-am întors brusc prin cea de-a doua Lumină, sau Big Bang, şi am auzit mai multe explozii de catifea. Am mers pe şuvoiul conştienţei, înapoi prin întreaga Creaţie, şi ce mai călătorie a fost! Supraaglomerările Galaxiilor au trecut prin mine, aducându-mi şi mai multă înţelegere. Am trecut prin centrul Galaxiei noastre, care este o gaură neagră. Găurile negre sunt marile procesoare sau reciclatoare ale Universului.

.
Ştiţi ce se află de cealaltă parte a unei găuri negre? Suntem noi; Galaxia noastră, care a fost reciclată dintr-un alt Univers. În întreaga ei configuraţie energetică, Galaxia arăta asemenea unui oraş fantastic al luminilor. Toată energia de pe această parte a Big Bang-ului este Lumină. Fiecare subatom, atom, stea, planetă, chiar şi conştienţa însăşi sunt alcătuite din Lumină şi au o frecvenţă şi/sau o particulă. Lumina este vie. Totul este alcătuit din Lumină, chiar şi pietrele. Aşa că totul este viu. Totul este alcătuit din Lumină lui Dumnezeu; totul este foarte inteligent. Atunci când eram purtat pe şuvoi, am putut vedea, în cele din urmă, că se apropia o Lumină imensă. Am ştiut că era Prima Lumină; Matricea Luminoasă a Sinelui Superior a Sistemului nostru Solar. Apoi, întregul nostru Sistem Solar a apărut în Lumină, însoţit de una dintre exploziile acelea de catifea. Am putut vedea toată energia pe care o generează acest Sistem Solar şi este un spectacol incredibil de Lumină! Am putut auzi Muzica Sferelor. Sistemul nostru Solar, asemenea tuturor corpurilor cereşti, generează o matrice unică de Lumină, sunet şi energii vibraţionale. Civilizaţiile avansate de pe alte sisteme stelare pot detecta în Univers Viaţa, aşa cum o ştim noi, după amprenta energetică şi vibraţională a matricei. Este o joacă de copii. Copilul minune al Pământului (Fiinţele umane) face chiar acum o grămadă de zgomot, asemenea copiilor care se joacă în curtea Universului.

.
Lumina mi-a explicat că nu există moarte; suntem Fiinţe nemuritoare. Suntem vii dintotdeauna! Am înţeles că facem parte dintr-un sistem natural viu, care se reciclează permanent. Nu mi s-a spus niciodată că trebuie să mă întorc. Am ştiut că va trebui. Era firesc, după tot ceea ce văzusem în timpul experienţei mele în preajma morţii. Nu ştiu cât timp am fost cu Lumina, în timp uman. Dar a venit momentul în care am înţeles că toate întrebările mele îşi primiseră răspuns şi că întoarcerea mea era iminentă. Când spun că toate întrebările mele căpătaseră răspuns dincolo, chiar asta vreau să spun. Toate întrebările mele au primit răspuns. Fiecare om are o viaţă diferită şi întrebări diferite, la care caută răspuns. Unele dintre întrebările noastre sunt universale, dar fiecare dintre noi explorează acest lucru pe care îl numim Viaţă în felul său personal unic. Aşa se întâmplă cu orice formă de viaţă, de la munţi, până la orice frunză din vreun copac. Acest lucru este foarte important pentru noi, cei din acest Univers. Pentru că totul contribuie la Imaginea Generală, la deplinătatea Vieţii. Noi suntem, literalmente, Dumnezeu care explorează Sinele lui Dumnezeu, într-un Dans infinit al Vieţii. Unicitatea noastră sporeşte întreaga Viaţă. Când am început întoarcerea către ciclul vieţii, nu mi-a trecut nicio clipă prin minte, nici nu mi s-a spus, că mă voi întoarce în acelaşi trup. Am avut încredere deplină în Lumină şi în procesul Vieţii. Atunci când şuvoiul s-a unit cu marea Lumină, am cerut să nu uit niciodată revelaţiile şi sentimentele legate de ceea ce am învăţat dincolo. A urmat un da. L-am simţit ca şi cum sufletul mi-ar fi fost sărutat.

.
Apoi am fost dus înapoi prin Lumina în tărâmul vibraţional. Întregul proces s-a repetat, cu şi mai multe informaţii care mi-au fost transmise. M-am întors acasă şi mi s-au dat lecţii din experienţa mea în preajma morţii, legate de mecanismul reîncarnării. Mi s-au dat răspunsuri la toate micile mele întrebări: Cum se face asta? Cum se face ailaltă? Am ştiut că mă voi reîncarna. Pământul este un mare procesator de energie şi conştiinţa individuală se dezvoltă din asta, în fiecare dintre noi. Mă gândeam la mine ca devenind om pentru prima dată, şi eram fericit să fiu aşa. Din ceea ce am văzut, aş fi fericit să fiu şi un atom în acest Univers. Un atom. Aşa că, să fiu o parte umană a lui Dumnezeu‚ asta este cea mai minunată binecuvântare. Este o binecuvântare dincolo de orice ne închipuim noi că poate fi o binecuvântare. Pentru fiecare dintre noi, să fim partea umană a acestei experienţe este ceva teribil şi magnific. Fiecare dintre noi, oriunde şi oricum ar fi, ratat sau nu, este o binecuvântare pentru planetă, exact în locul în care se află.

.
Am trecut prin procesul reîncarnării, aşteptându-mă să ajung un bebeluş undeva. Dar mi s-a dat o lecţie despre cum evoluează identitatea şi conştienţa individuală. Am fost atât de surprins când am deschis ochii. Nu ştiu de ce, pentru că o înţelesesem, dar a fost totuşi o surpriză atât de mare să mă întorc în acest corp, înapoi în camera mea, cu cineva care mă privea, plângând în hohote. Era infirmiera mea. Ea renunţase să mai spere după o oră şi jumătate după ce mă găsise mort. Corpul meu era rigid şi inflexibil. S-a dus în cealaltă cameră. Atunci m-am trezit şi am văzut lumina afară. Am încercat să mă ridic şi să mă duc spre ea, dar am căzut din pat. Infirmiera a auzit zgomot, a venit în fugă şi m-a găsit pe podea. Când mi-am revenit, am fost foarte surprins şi, în acelaşi timp, plin de veneraţie faţă de ceea ce mi se întâmplase în timpul experienţei mele în preajma morţii. La început, toate amintirile călătoriei mele pe care le am acum, încă nu existau. Continuăm să alunec din lumea asta şi întrebam într-una: Trăiesc? Lumea asta părea mai ireală decât cealaltă. După trei zile mă simţeam din nou normal, mai clar şi totuşi diferit de felul în care mă mai simţisem vreodată în viaţă. Amintirile experienţei mele au revenit mai târziu. Nu vedeam nimic rău în nicio Fiinţă umană pe care o văzusem vreodată. Înainte, eram cu adevărat plin de prejudecăţi. Credeam că mulţi oameni erau nişte rataţi. De fapt, credeam că toţi, în afară de mine, erau nişte rataţi. Dar acum am scăpat de toate astea.

.
Cam după 3 luni un prieten mi-a sugerat să fac nişte analize, aşa că m-am dus să mă scaneze şi aşa mai departe. Mă simţeam cu adevărat bine şi mă temeam să nu primesc veşti proaste. Mi-l amintesc pe medicul de la clinică privind scanările dinainte şi cele după, zicând: Ei bine, nu mai este nimic aici. Am spus: “Cu adevărat este un miracol”. El a răspuns: “Nu, astfel de lucruri se mai întâmplă, se numesc remişii spontane.” Părea destul de neimpresionat. Dar aici era vorba de un miracol şi eu eram impresionat, chiar dacă nimeni altcineva nu era. În timpul experienţei mele în preajma morţii am coborât în ceea ce s-ar putea numi Iad şi a fost foarte surprinzător. Nu am văzut Satana sau răul. Coborârea mea în Iad a fost o coborâre în mizeria umană, în ignoranţa şi întunericul lipsei de cunoaştere. A părut a fi o eternitate jalnică. Dar fiecare dintre milioanele de suflete din jurul meu avea o mică stea de Lumină, care îi stătea oricând la dispoziţie. Dar nimeni nu părea să-i acorde atenţie. Erau atât de prinşi în propria durere, traumă şi suferinţă. Dar, după ceea ce mi-a părut o eternitate, am început să chem Lumina aceea, asemenea unui copil care îşi strigă părinţii în ajutor.

.
Atunci, Lumina s-a deschis şi a format un tunel care a venit direct la mine şi m-a izolat de toată frica şi durerea. Asta este, în realitate, Iadul. Aşa că, ceea ce facem este să învăţăm să ne ţinem de mână, să ne apropiem unii de alţii. Porţile Iadului sunt acum deschise. Ne vom uni, ne vom prinde de mâini şi vom păşi împreună afară din Iad. Lumina a venit la mine şi s-a transformat într-un Înger auriu, imens. Am spus: Eşti Îngerul Morţii? Mi-a transmis că era suprasufletul meu, matricea Sinelui meu Superior, o parte foarte veche a noastră. Apoi am fost dus în Lumină. Curând, ştiinţa noastră va cuantifica spiritul. Va fi minunat, nu-i aşa? Reuşim să facem acum dispozitive care sunt sensibile la energia subtilă, sau la energia spiritului. Fizicienii folosesc acceleratoare de particule pentru a zdrobi atomii şi a vedea din ce sunt formaţi. Au ajuns până la nivelul quarcilor şi aşa mai departe. Ei bine, într-o bună zi vor ajunge până la acel lucru mic ce ţine totul laolaltă şi îl vor numi: Dumnezeu. De abia acum începem să înţelegem că şi noi creăm, pe parcurs ce avansăm. Cum am văzut aievea, în timpul experienţei mele am ajuns pe un tărâm unde există un punct în care ne transmitem întreaga cunoaştere acumulată şi începem să creăm următorul fractal, următorul nivel. Avem puterea de a crea, pe măsură ce explorăm. Acesta este Dumnezeu, care se extinde prin noi.
De la întoarcerea mea, am trăit experienţa Luminii în mod spontan şi am învăţat cum să ajung în acel spaţiu aproape oricând în timpul meditaţiei mele. Fiecare dintre voi poate face asta. Nu este nevoie să muriţi sau să aveţi o experienţă în preajma morţii pentru a face acest lucru. Sunteţi dotaţi pentru asta, aveţi deja tot ce vă trebuie. Corpul este cea mai minunată Făptură de Lumina din câte există. Corpul este un Univers de Lumină incredibilă. Spiritul nu ne forţează să anulăm acest corp. Nu asta se întâmplă. Nu mai încercaţi să deveniţi Dumnezeu; Dumnezeu devine voi. Aici. L-am întrebat pe Dumnezeu: “Care este cea mai bună religie de pe planetă? Care este cea corectă?” şi Dumnezeirea a spus, cu multă iubire: “Nu-mi pasă.” A fost o graţie incredibilă. Când Dumnezeirea a spus nu-mi pasă, am înţeles imediat că e treaba noastră să ne pese. Este important, pentru că noi suntem Fiinţele cărora le pasă. Contează pentru noi, iar în asta rezida importanţa. Aici avem ecuaţia energiei în spiritualitate. Dumnezeului Absolut nu îi pasă dacă eşti protestant, budist sau orice altceva. Toate reprezintă faţetele unui întreg. Mi-aş dori ca toate religiile să-şi dea seama de asta şi să se lase unii pe alţii în pace. Nu e vorba de sfârşitul religiilor, ci că vorbim despre acelaşi Dumnezeu. Trăiţi şi lăsaţi-i şi pe alţii să trăiască. Fiecare are o altă viziune. Şi toate fac parte din imaginea globală; toate sunt importante.

.
Am trecut dincolo, în timpul experienţei mele în preajma morţii, plin de temeri legate de deşeurile toxice, rachetele nucleare, creşterea explozivă a populaţiei şi de distrugerea pădurii amazoniene. M-am întors, iubind fiecare problemă. Iubesc deşeurile nucleare. Iubesc norul uriaş în formă de ciupercă; acesta reprezintă cea mai sfântă mandala pe care am manifestat-o până acum, ca un arhetip. El, mai mult decât orice religie şi filozofie de pe Pământ, ne-a adus împreună, dintr-o dată, la un nou nivel al conştienţei. Ştiind că am putea arunca planeta în aer de 50 de ori, sau de 500 de ori, realizăm în cele din urmă, poate, că ne aflăm cu toţii aici, împreună. Pentru o perioadă de timp, a fost nevoie să se adune mai multe bombe. Atunci am început să spunem: nu mai vrem aşa ceva. Acum ne aflăm, de fapt, într-o lume mai sigură decât a fost ea vreodată, şi va deveni şi mai sigură. Aşa că m-am întors din experienţa mea în preajma morţii iubind deşeurile toxice, pentru că ne fac să ne apropiem unii de alţii. Aceste lucruri sunt atât de mari. După cum ar spune Peter Russel, aceste probleme sunt acum de dimensiunea sufletului. Avem soluţii de dimensiunea sufletului? DA! Tăierea pădurii amazoniene va încetini şi, în cincizeci de ani de acum încolo, vor fi mai mulţi copaci pe planetă decât au fost demult. Dacă vă ocupaţi de ecologie, faceţi-o în continuare; sunteţi acea parte din sistem care devine conştientă. Faceţi-o cu toată puterea, dar nu fiţi deprimaţi. E o parte din ceva mult mai mare.

.
Pământul se află în plin proces de îmblânzire. Nu va mai fi niciodată un loc atât de sălbatic cum era altădată. Vor rămâne locuri sălbatice măreţe, rezervaţii în care natura să prospere. Grădinăritul şi rezervaţiile vor constitui preocupările viitorului. Creşterea populaţiei a ajuns foarte aproape de optimul energetic care să determine o schimbare a conştienţei. Această schimbare în conştienţă va conduce la schimbări în domeniul politicii, banilor şi energiei. După ce am murit o dată, trecând prin experienţa în preajma morţii şi întorcându-mă, respect cu adevărat viaţa şi moartea. În experienţele noastre cu ADN-ul s-ar putea să fi deschis poarta unui mare secret. În curând, vom putea trăi în acest corp cât de mult vrem. După ce veţi fi trăit în jur de 150 de ani, veţi simţi intuitiv că vreţi să schimbaţi canalul. Să trăieşti o veşnicie într-un singur trup nu este la fel de creativ ca şi reîncarnarea, ca şi transferul energiei în acest vortex fantastic de energie în care ne aflăm. Vom vedea cu adevărat înţelepciunea vieţii şi morţii şi ne vom bucura de ea. După cum stau lucrurile, suntem vii dintotdeauna. Acest corp în care vă aflaţi a fost viu dintotdeauna. El vine dintr-un şuvoi de Viaţă care îşi are originea în Marea Explozie (Big Bang) şi chiar dincolo de ea. Acest corp dă viaţă vieţii următoare, atât ca energie densă, cât şi subtilă. Acest corp este viu deja de o veşnicie.
Sursa: www.efemeride.ro https://www.evolutiespirituala.ro/povestea-unei-experiente-in-preajma-mortii/?feed_id=12743&_unique_id=62b7416ca83d3

25 iunie 2022/de admin

dezvoltare personala, Uncategorized

„Riscurile” dezvoltării personale

„Riscurile” dezvoltării personale

Auzim mereu de schimbare, dezvoltare personală, evoluție, însă nu a rostit cineva cu ce riscuri ne întâlnim, pornind pe această cale, riscuri ce necesită a fi asumate.

Orice încercare de schimbare personală comportă riscuri, mai ales riscul de a destabiliza poziţii de echilibru în aria relaţiilor apropiate — conjugale, familiale sau profesionale. Nesiguranţa declanşată de o perspectivă nouă, comportamente neobişnuite, un alt mod de a trăi vor trezi, dincolo de primele uimiri, uneori năucitoare, nelinişte, neîncredere şi confuzie. Cu reacţii care se pot dovedi excesive, care pot răni, de tipul: „Ai înnebunit… Te-ai lăsat îmbrobodit(ă)…Nu ştii ce spui…Mă sperie ce vorbești! Pari ciudat(ă), aerian(ă), utopic(ă)…” Un arsenal de atitudini, aluzii, ameninţări, reproşuri sau presiuni care vor să-l facă să se răzgândească pe cel care se hotărăşte să se schimbe. Şi toate aceste forţe şi eforturi vor fi mobilizate de cei din jur pentru a încerca să regăsească, cu orice preţ, echilibrul atins înainte de criza declanşată de aceste încercări de schimbare, un echilibru perceput până atunci ca satisfăcător sau cel puţin sigur. Astfel, orice demers de schimbare în domeniul relaţiilor interumane va reactiva o recrudescenţă a comportamentelor şi atitudinilor antirelaţionale la cei care pretind că ne iubesc sau ne vor binele.

Apar comportamentele antirelaţionale, adică o suită de comportamente prin care încercăm să-l definim pe celălalt în speranţa că el va corespunde cu ceea ce am vrea noi să fie. Iată câteva dintre acestea, care au un rezultat garantat în încercarea de a-l influenţa pe celălalt sau de a-l atrage în dorinţa noastră:

Practicarea relaţiei-claxon ce constă în a vorbi despre celălalt şi nu cu celălalt: „Ar trebui să te gândeşti mai mult la mine decât la tine.” Emiterea de judecăţi de valoare (la adresa celui care dorește evoluția personală) această atitudine îi permite celui care vorbeşte să ţină la distanţă repercusiunile şi implicarea directă: „Eşti chiar un egoist(ă), n-ai nici un pic de conştiinţă morală…Ar trebui să cauţi ajutor, biata mea fetiţă!”, poate spune un tată căruia copilul său devenit adult îi transmite:În această cutiuţă îţi înapoiez (demers de simbolizare) toate violenţele(verbale, fizice, emoționale) pe care le-am primit de la tine când eram mică!”. Acum o lună, o clientă (23 ani) îmi spunea că tatăl ei o consideră „dusă cu capul”, o considera cu probleme psihice, pentru simplul fapt că ea dorea să fie independentă și autonomă.

Sau o mamă îi spunea fetei ei, care decise să își ia viața în propriile-i mâini, după un număr impresionant de ani în care s-a considerat un „robot”, executant în propria ei casnicie: „Cum? Te hotărăşti deodată să te respecţi, după 15 ani de căsătorie, şi vrei să divorţezi! Asta-i culmea! Nu mai divorţezi când ai copii. Faci concesii, compromisuri. Nu te mulţumeşti să-ţi satisfaci micile tale plăceri intime. Uită-te la mine şi la tatăl tău! Crezi că aș mai fi cu el după 35 de ani de căsnicie dacă nu aș fi făcut eforturi? Mereu am crezut că eşti egoistă, dar nici chiar în asemenea măsură! Mă dezamăgeşti profund!”

Un alt risc este culpabilizarea. Este tot o conduită antirelaţională, o șantajare emoțională ca şi cea care încearcă să declanşeze şi să întreţină în celălalt culpabilizarea, mustrările de conştiinţă: „De când ai început această formare nu mai eşti acelaşi. Nu îmi mai respecți sfaturile, faci numai împotriva mea…uite, mi-a crescut tensiunea și m-am îmbolnăvit din cauza ta! Când văd ce ai devenit, mă întreb oare ce te face să-ţi pierzi banii şi timpul în felul acesta!” Apar ameninţări şi presiuni, incluzând aici toate acele comportamente antirelaţionale care conţin ameninţări, respingeri, presiuni diverse folosite pentru a obţine o marginalizare sau o izolare. Ziua când am îndrăznit să-mi exprim entuziasmul faţă de descoperilile mele cu referire la Univers, energie, autocunoaștere, n-a mers nimic. Mă simţeam aproape vinovată pentru că eram atat de entuziasmată, pentru capacitatea mea de raționalizare, pentru pozitivismul meu într-o lume atât de superficială și atat de subjugată materiei… Apare riscul de marginalizare şi de respingere, această reacţie se întâlneşte adesea la cineva apropiat sau într-un grup ai cărui membri nu vor să reflecteze asupra propriei lor personalități, nu vor să se întrebe ce anume din ei îi face să încerce să-l identifice pe celălalt cu „eroul negativ”… Este adevărat că e foarte greu să te întrebi de faţă cu celălalt ce nu-ţi convine la schimbarea acestuia: Oare ce este atins în mine, ce este răsturnat de punctul de vedere, de dorinţa sau de noile atitudini ale celeilalte persoane faţă de mine? Suspiciunea apare odată cu manifestarea exuberanței născută din plăcerea descoperirii. Îmi amintesc momentele când m-am întors de la un seminar despre relaţiile interumane și despre efectul gândurilor noastre emanate în univers. Stăteam la o masă într-o pizzerie și vorbeam cu atâta ardoare despre moderator, încât o amică de a mea a catalogat: „Eh, nu știu cât de interesante au fost prezentările, cât a fost tipul despre care se pare că te-ai îndrăgostit…” O priveam oarecum șocată de ceea ce a selectat ea din ceea ce eu i-am povestit.

Un alt risc apare, cel al violenţei psihice. O colegă de-a mea, din grupul de dezvoltare personală a avut mari probleme, suportând urmările acestei violențe psihice ale celor din familia ei.Uneori aria de reactivitate, lezată în persoana de alături sau într-o fiinţă apropiată prin schimbarea sau deşteptarea celui care început o terapie sau o formare în relaţii inter-umane, este atât de sensibilă sau vulnerabilă, atât de tulburată sau cuprinsă de rezonanţe arhaice, încât pragul de toleranţă va exploda, declanşând anumite treceri la fapte precum: violenţe verbale şi fizice, restricţii de autonomie, constrângeri represive în privinţa banilor, a libertăţii de mişcare, controlul obsesiv al actelor obişnuite, al faptelor neutre, al cuvintelor răstălmăcite, al corespondenţei sau telefoanelor.

Astăzi, mai ales femeile se schimbă, îndrăznesc să-şi exploreze — cu rezerve, dar şi cu vitalitate, luciditate, libertate, entuziasm şi veselie — universul lor de posibilităţi. Ele încearcă să iasă dintr-un sistem relaţional periculos şi pervers, bazat pe control şi menţinerea în dependenţă, întreţinut de secole de toate marile structuri sociale şi culturale. Un sistem în care unul — mai ales dacă se află în posesia unei puteri, a unei forţe sau a unui mijloc de presiune — încearcă să-l definească pe celălalt. În domeniul relaţiilor interumane, adulţii nu se mulţumesc să aibă dorinţe în privinţa copiilor lor („Mi-aş dori cu adevărat să urmezi cursuri de pian…”); ei întreţin în deplină legalitate una dintre dorinţele cele mai teroriste şi mai violente ca impact — dorinţa ca celălalt să-şi dorească: „Mi-aş dori să îţi placă să cânţi la pian!”, „Mi-ar plăcea ca o dată pentru totdeauna să o iubeşti pe sora ta mai mică şi să-ţi placă supa de morcovi.”, „Vreau să încetezi să o mai vezi pe fata asta care nu este de condiţia noastră. Ai face mai bine să ieşi mai des cu X, care cel puţin a primit o bună educaţie!”

Această dorinţă mult prea adesea autoritară asupra celuilalt se regăseşte încetăţenită în numeroase relaţii de cuplu: „Nu numai că te doresc, dar îmi doresc şi ca tu să mă doreşti (în mod spontan)!”, „Am chef să merg la cinema şi vreau ca tu să mă însoţeşti! De altfel, au trecut 15 zile de când nu am mai ieşit!”

Certitudinea evidentă, alimentată de sinceritatea noastră mai presus de orice, că ştim mai bine decât celălalt ce e mai bun pentru el ne face să gândim în locul lui (ei) şi să decidem de bună credinţă… în locul lui(ei)! Aceste convingeri ţin loc de alibi pentru numeroase justificări potrivit cărora, dacă iubim pe cineva, aceasta ne dă dreptul şi chiar ne obligă să îl împiedicăm să se rătăcească, să-şi facă rău, implicându-se în ceva despre care noi credem că este rău sau nefast pentru el!

„Ştiu că greşeşti făcând facultatea asta!”, îi spunea soțul unei cliente de-a mele,„ o să regreţi într-o bună zi. Nu se poate să neglijezi chiar aşa familia ta, pentru un moft. “

„Toţi aceşti bani sunt pierduţi, risipiţi și nu fac decât să o îmbogăţească pe psihoterapeuta ta. Cred că se distrează pe cinste văzând că te duci de două ori pe săptămână ca să-i vorbeşti câteva minute… Sunt sigur că nici măcar nu te ascultă! E femeie și ea și îți dă dreptate, că doar are nevoie de bani și te folosește. Ea te știe mai bine decât mine?”, îmi povestea o dată o alta clientă despre monologul ținut de soțul ei atunci când ea a avut curajul și și-a alocat dreptul de a se cunoaște mai bine, apelând la ajutorul unui specialist. Persoanele apropiate sunt gata să apese cu toată greutatea afecţiunii, a iubirii sau a bunăvoinţei lor pentru a împiedica fiinţa iubită să se rătăcească pe o cale care, chiar dacă li se pare în acord cu ceea ce a devenit aceasta sau cu ce simt în ea. Această cale se dovedeşte a fi inacceptabilă pentru cei care pretind „că ştiu toate astea de mult”, „că nu se lasă păcăliţi!” şi mai ales „că nu au nevoie de aşa ceva!” Represiunea imaginară poate fi cumplită. Se va revărsa, subtilă sau violentă, asupra celui care are o altă viziune de viitor, care se arată pregătit pentru a renunţa la un drum prea bătătorit, pentru a se angaja în necunoscutul unei schimbări. E ca şi cum spectrul inacceptabilului ar ameninţa la simplul gând sau la perspectiva că celălalt ar putea deveni mai înfloritor, mai viu, mai fericit!

Bineînţeles, există întotdeauna teama sinceră, uneori justificată şi legitimă, a celor din jur cărora le este frică de spălarea creierului, de acapararea de către o sectă, de influenţa unui guru asupra unui prieten, asupra propriului copil sau asupra partenerului iubit. Vigilenţa celor din jur, dacă trebuie să rămână fermă, concretă şi activă, trebuie să fie de asemenea deschisă către confruntare, schimb sau împărtăşire. Dar uneori este o misiune dificilă şi delicată să foloseşti această vigilenţă a familiei sau a anturajului, plină de iubire şi de bune intenţii, în spiritul respectului pentru cel sau cea pe care pretinde că o protejează. Când această vigilenţă ia forma interferenţei sau a violării intimităţii, ea riscă de multe ori să deterioreze relaţiile. Pentru că orice schimbare în relaţiile interumane nu se bazează numai pe o nouă ştiinţă sau pe o nouă ştiinţă de a face, ci trece prin experienţa intimă a unei ştiinţe de a fi şi de a deveni. Este o experienţă dificilă şi un drum dureros, haotic, presărat cu îndoieli şi entuziasm pentru a ajunge la o nouă naştere. Încântarea exagerată a unor „iniţiaţi” faţă de schimbare, faţă de descoperirile care-i uimesc este prost primită, greu tolerată de cei apropiaţi care nu văd în aceasta decât un foc de paie şi o încercare puţin prea aprinsă de a face un prozelitism care nu pică foarte bine.

Teama de schimbare există în fiecare dintre noi. Există atât în cel care se schimbă, cât şi în cel care se simte ameninţat de schimbare.În cel care se schimbă, nevoia de a fi aprobat, confirmat este mereu în aşteptare. Teama de a fi respins sau de a nu fi iubit este mereu vie şi prezentă, dar dorinţa de a-l convinge de validitatea demersului său este cel mai adesea un obstacol serios în calea împărtăşirii şi ascultării celuilalt.

Schimbarea celuilalt, când îmi arată propria lipsă de schimbare, mi se pare inacceptabilă. Transferând asupra noastră suferinţa manifestată de celălalt, luând asupra noastră temerile, durerea sau confuzia acestuia, lăsăm resursele noastre să se risipească într-o hemoragie, ba mai mult, permitem ca energiile noastre să se consume.

Riscurile majore ale oricărei încercări de schimbare se dovedesc a fi lipsa aprobării, a susţinerii şi, dimpotrivă, descalificarea şi respingerea; dar dincolo de aceste întâmplări neprevăzute, într-o a doua fază, ne aşteaptă speranţa de a ajunge la o stare de mai bine alimentată şi stimulată de relaţii mai însufleţite şi mai creatoare cu cei apropiaţi.

„Oare nu trebuie să fim mai întâi respinşi pentru a deveni noi înşine?”

Henri Bauchau

Sursa:

mundisense.wordpress.com

https://www.evolutiespirituala.ro/riscurile-dezvoltarii-personale/?feed_id=12695&_unique_id=62b5efec67f53

24 iunie 2022/de admin

cursuri online, Dezvoltare spirituala, EVOLUTIE SPIRITUALA, INGERI, karanna, spiritele naturii, spiritualitate, Uncategorized

CURS CONECTARE INGERI

CURS „CONECTAREA CU RASA SPIRITELOR NATURII SI RASA ANGELICA”

ACREDITAT INTERNATIONAL IPHM & IAOTH

IN CURAND!

Credinţa în existenţa de Zâne, Elfi si Gnomi a apărut cel mai proeminent în scrierile din perioada medievala si in folclorul din Europa de Vest.

Multe canale notabile, cum ar fi Edgar Cayce, Jane Roberts (Seth material), Charles Leadbeater (Societatea Teozofică) a vorbit de existenta Regatului Devas-ilor (FAE sau ZANE). Gaia si Arhanghelul Metatron, de asemenea, au vorbit pe acest subiect.

Spiritele Elementalilor (Devas) sau Spiritele Naturii, mai sunt denumite şi Devaşi, dar Devaşii sunt ierarhiile superioare ale Spiritelor Naturii. Fac parte din prima creaţie de Spirite cu formă a lui D-zeu Unul şi sunt cele mai „vârstnice” spirite din Creaţie, în afara Spiritelor fără Formă. Au liber arbitru. Ei sunt responsabili de protejarea naturii, a formelor de manifestare din ceea ce numim natură în cadrul Creaţiei lui D-zeu. (minerale, plante, animale). Au aspect umanoid în vibraţiile mai înalte, având corpurile energetice similare cu ale oamenilor, deşi se observă anumite diferenţe. Se pot camufla în esenţa substanţei din care sunt formaţi şi astfel pot apărea sub formă de mingi de foc, forme de apă, mici vortex-uri de aer sau apă, etc… sau pot lua forme animalice. Se pot întrupa cu un aspect al lor sau cu mai multe. Ca şi nivel vibraţional, spiritele naturii se găsesc în palierele vibraţionale 7 -12. Există şi o categorie primară a acestor elementali, categorie ce cuprinde elementali fără formă, esenţa conştiinţei elementului din care sunt alcătuiţi. Acest tip de elemental poate fi polarizat în ambele sensuri, atât negativ cât şi pozitiv.

Există şi o ierarhie a Elementalilor, dar este suficient să menţionăm cele mai importante 3 categorii:

Elementalii fără formă (nu au corp energetic, sunt esenţa elementului din care sunt formaţi, în stare brută)

Spiritele Naturii (Ondine, Nimfe, Silfi, Zâne, Gnomi, Elfi, Salamandre, Dragoni, Animale Totem)

Devaşi (Îngeri ai elementelor, Ordinele superioare ale Elementalilor, pot lua orice formă, dar forma lor de origine este corpul umanoid de esenţă elementală)

Edgar Cayce a explicat Regatului Devic, ca fiind unul foarte real, o forma de constiinta a naturii, conectate direct la elementele de aer, apă, pământ şi foc.

Spiritele Angelice: Rasa a doua creată de D-zeu. Din această categorie de Spirite cu Forma fac parte Ierarhiile Cereşti, adică Îngerii, Arhanghelii, Arheii, Stăpânirile, Virtuţiile, Domniile, Tronurile, Heruvimii şi Serafimii.

Ele îşi coboară densitatea (nivelul de vibraţie) pentru a intra în contact cu noi sau pentru a ne proteja. Astfel, avem îngeri veghetori, îngeri păzitori, îngeri luptători, Arhangheli, etc. Aceştia au liber arbitru şi se pot întrupa cu un aspect al lor sau cu mai multe. Forma lor de origine este formă umanoidă, de esenţă divină. Ei, împreună cu Spiritele Naturii şi cu Maeştri Ascensionaţi, sunt responsabili de evoluţia rasei umanoide către potenţialul maxim.

Spiritele angelice pot fi clasificate în funcţie de elementul lor dominant: apă, aer, foc, pământ, ether.

Sunt foarte multe erori în ceea ce priveşte ierarhia aparţinătoare şi rangul entităţilor angelice, sau a numărului lor. Astfel, sunt 12 entităţi angelice, denumite Elohimi, dintre care 7 Elohimi principali ai Pământului. Aceste entităţi angelice sunt direct răspunzătoare de această planetă şi de spiritele ce se întrupează aici. Pe lângă aceştia, pentru Pământ mai lucrează miliarde de îngeri din toate Ierarhiile Cereşti, mulţi dintre ei fiind confundaţi şi asimilaţi cu cele 7 entităţi angelice principale.

Pe parcursul Cursului „CONECTAREA CU RASA SPIRITELOR NATURII SI RASA ANGELICA” vom detalia aceste Ierarhii Ceresti si Rase de Spirite, vom discuta despre Creatie si D-zeu UNUL si vom prezenta metode de conectare si re-conectare cu aceste entitati de Lumina, pentru evolutie spirituala, pentru protectie si pentru a intelege mai clar Creatia si rolul nostru ca rasa Umanoida, in cadrul Creatiei lui D-zeu UNUL, astfel incat sa putem contribui intr-un mod pozitiv pentru noi insine si pentru Planeta – Univers – Multivers, la evolutia acestora deoarece, la un anumit nivel, Toti suntem UNUL.

PREZENTARE CURS

„CONECTAREA CU RASA SPIRITELOR NATURII SI RASA ANGELICA”

Durata Curs: 1 zi – 8 ore

Cuprins:

– Cosmogonie

– Categorii de Entitati existente in Creatie

– Ierarhiile Spirituale : Spiritele Naturii, Spiritele Angelice si Spiritele Umanoide

– Metode de conectare si comunicare cu Rasa Angelica si Spiritele Naturii (Devas)

– Metode de protectie cu ingeri si sisteme energetice de lucru cu Spiritele Naturii si Spiritele Angelice

PENTRU A VA INSCRIE IN VEDEREA PARTICIPARII LA CURSURI SI INITIERI, VA RUGAM SA NE CONTACTATI PRIN E-MAIL, LA ADRESA office@evolutiespirituala.ro .

https://www.evolutiespirituala.ro/curs-conectare-ingeri/?feed_id=12647&_unique_id=62b49e6ca861f

23 iunie 2022/de admin

initieri la distanta, initieri online, INITIERI REIKI, MAESTRI ASCENSIONATI, Uncategorized

INITIERE KUNDALINI REIKI GR. I

INITIERE KUNDALINI REIKI GR. I – 27 IULIE 2013

Acest sistem energetic este probabil cea mai simplă formă de vindecare şi de auto-dezvoltare care există!

Prin deschiderea şi consolidarea canalelor energetice ale corpului, este posibilă canalizarea energiei Reiki de vindecare pentru tine si pentru alte persoane, doar cu ajutorul intenției si a energiei Kundalini.

Sistemul Kundalini Reiki a fost adus pe Pamant de Maestrul Ascensionat Kuthumi, care este Chohan de Raza a doua.

În cadrul procedurii de inițiere pentru gradul I în Kundalini Reiki, toate nodurile / blocajele din chakre sunt eliminate (cu excepţia chakrei rădăcină).

Canalul energetic principal, din chakra coroanei la chakra rădăcină, este curăţat si pregătit pentru trezirea lui Kundalini pe care le vei experimenta în Kundalini Reiki 2.

Chakra inimii devine extinsă şi canalul de energie din mâini până la ceakra Coroanei este deschis, astfel încât energia Reiki poate curge liber.

Detalii despre modalitatea de pregatire in vederea initierii la distanta, gasiti aici: http://www.evolutiespirituala.ro/despre-noi/metode-de-initiere/

Mai multe detalii despre sistemul Kundalinii Reiki gasiti aici: http://www.evolutiespirituala.ro/sisteme-reiki/kundalini-reiki/

Plata initiere: ~~150~~ – 100 lei

Dupa initiere veti primi Manualul Kundalini Reiki in format electronic, tradus in limba romana.

Daca doriti Certificat, costul initierii este fara reducere, respectiv 150 lei. Certificatul se transmite electronic, prin e-mail. Certificatele in format fizic se acorda doar la obtinerea gradului Master Teacher (gradul III).

[vfb id=12]

https://www.evolutiespirituala.ro/initiere-kundalini-reiki-gr-i/?feed_id=12599&_unique_id=62b34cec21f4b

22 iunie 2022/de admin