Wheel

Roata Anului

 

Ciclul anual al trecerii anotimpurilor este denumit si Cercul Sacru, Ciclul Sabaturilor sau Roata Anului.

Cele 8 spite ale acestei roti sunt marile sarbatori ce au loc in perioada solstitiilor, echinoctilor si la jumatea acestor timpi. Se mai numesc si SABATURI, de la cuvantul francez „battre” –a celebra. Aceste sarbatori au fost asimilate in mare parte de toate religiile, inclusiv de crestinism, ca zile ale sfintilor si sarbatori religioase.

 

 

Ostara – 21 martie

Primul Sabat, denumit Ostara sau Apogeul Primaverii, este sabatul echinoctiului de primavara, care are loc in jurul datei de 21 martie.

Ziua si noaptea sunt egale.

Ostara a fost denumita dupa Steaua Estului (Eostre) – planeta Venus, zeita saxona a zorilor si fertilitatii, denumita in alte parti si in alte timpuri zeita Ishtar, Astarte, Ashera, Afrodita, Inanna.

Zeița Ostara este de asemeni zeița norvegiană a fertilității. La echinocțiul de primăvară o cinstim, căci este Zeița Primăverii și a Reînnoirii. Simbolurile ei sunt oul și Luna nouă. Animalele ei sunt iepurele și fluturele.

Ostara a fost denumit Easter de catre crestini, practic o alta varianta a numelui zeitei. Asadar, Pastele crestin este de origine magica – pagana. :)

Ouale, iepurasii, sunt simboluri ale fertilitatii si sunt universal asociate acestui festival.

Ostara este momentul cand Mama Pamant aduce pe lume 2 perechi de gemeni sacri: Barbatul Verde si Fecioara Verde si Barbatul Rosusi Fecioara Rosie, sibolizand flora si fauna.

Pastile insemnate cu o cruce (paska) simbolizeaza Soarele in echilibru.

De Ostara se fac ritualuri pentru prosperitate, sanatate, fertilitate ( atat a animalelor, a granelor cat si a femeilor) si pentru noi inceputuri in viata, iubire, profesie, etc.

 

Beltaine – 1 mai

Beltaine este ziua de 1 mai si este serbarea sexualitatii, a casatoriei sfinte dintre Barbatul Rosu si Fecioara Verde celebrata in cadrul ritualului Stalpului de Arminden.

Casatoriile intre muritori sunt considerate nefaste, fiind legate de blestemul Regelui lunii mai.

Noaptea precedenta lui Beltaine este Noaptea Walpurgiei. Walburg este un nume teuton pentru Mama Pamant. Aceasta seara celebreaza aducerea primaverii de catre Wodan si Freya (zei nordici) si se aprinde focul.

Noaptea Walpurgiei este privita ca noaptea nebuniei, cand granita intre lumi este foarte subtire. In antichitate, aceasta sarbatoare era inchinata zeului Hades, zeul Infernului.

În vechile vremuri celtice, tinerii își petreceau toată noaptea în pădurea „A-Maying” și apoi dansau în jurul falpului Maypole a doua zi dimineață. Cuplurile căsătorite mai în vârstă aveau voie să-și scoată verighetele (și restricțiile pe care le presupun) pentru această noapte. Dimineața era un moment magic pentru „apa sălbatică” (rouă, izvoare curgătoare și parauri), care este colectata și folosita pentru a face baie pentru a aduce sau pastra frumusețea sau pentru a bea in scopul de a mentine sau aduce sănătatea.

De Beltaine se fac ritualuri de dezlegare sau legare cununii, de iubire, pentru sex si pentru fertilitate.

 

Litha – 21 iun

Litha, denumita si Miezul Verii, are loc la solstitiul de vara, in jurul datei de 21 iunie.

Litha este o zeita saxona a granelor, inrudita cu Demetra sau Ceres, iar sarbatoarea este una a bucuriei, a belsugului, a jocului.

A fost preluata de crestinism sub forma sarbatorii Ziua Sf Ioan Botezatorul.

Este un festival al familiei, al cuplurilor si al copiilor.

De Litha se fac ritualuri pentru familie, copii, pentru abundenta si prosperitate. Este cel mai bun moment din an pentru a imbunatati starea psihica si fizica a barbatului familiei, din orice punct de vedere (profesional, familial, sexual). :)

 

Lughnasadh – 1 august

Lughnasadh (jocurile lui Lugh) areloc pe 1 august, a fost denumita dupa zeul solar irlandez Lugh.Marcheaza inceputul toamnei. Mai estedenumita si Inceputul Recoltei, sau Ospatul Painii.

In aceasta zi se coc paini din recolta cea noua. Painea simbolizeaza trupul zeului cazut. (vezi asocierea cu Iisus – trupul sau era tot painea si asemanarea cu zeul egiptean Osiris, care jumatate de an traieste pe Pamant si jumatate in Lumea de Dincolo, fiind mort – aceeasi legenda mai tarziu este imprumutata zeului Dumuzi / Tammuz).

Este un festival al energiei masculine. Se organizau jocuri, inclusiv traditia Jocurilor Olimpice vine de la acest festival si a turneurilor de fotbal.

Festivalul a fost denumit de crestini, Lammas.

Ritualul este benefic pentru a aduce abundenta financiara, bunastare si fericire in casa si in familie. De asemeni se poate face ritual pentru materializarea dorintelor legate de evolutia vietii profesionale si se pot cere daruri divine si ajutor in evolutia spirituala a individului, pentru anul in curs.

 

Mabon- 21 septembrie

Mabon este sarbatoarea echinoctiului de toamna – 21 sept si se numeste astfel dupa zeul galez al recoltei, fiul sacru al zeitei Modron (Marea Mama). El este Barbatul Verde al carui sange intoxica simturile : vinul, berea- zeul Dionysos (vin), Osiris (bere).

Aceasta sarbatoarea comemoreaza sacrificiul Zeului Verde si coborarea sa in Infern (alta varianta a Zeului Osiris – Dumuzi – Iisus care a coborat in Iad sa izbaveasca sufletele din chinuri).

In Letonia aceasta sarbatoare mai estedenumita si Vela Laiks – Timpul Mortilor.

Ziua si noaptea sunt egale.

Este Ziua Recunostintei din Anglia, dar cei ce emigrasera in Americi si Canada aveau o recolta mai tarzie si astfel au modificat data Zilei Recunostintei, aceasta sarbatorindu-se in prezent in noiembrie respectiv octobrie.

Sabatul Mabon este un moment ideal pentru ritualurile de protectie pe parcursul lunilor reci ale anului. Se fac ritualuri de protectie a casei impotriva Raului si impotriva saraciei. De asemeni, se pot face ritualuri pentru anularea unor vraji vechi si pentru indepartarea spiritelor malefice care bantuie locuri sau persoane (exorcisme).

 

Samhain – 31 oct

Samhain este sarbatoarea Sfarsitului Verii. Este ospatul celtic al mortilor, cand granita dintre lumi este cea mai subtire, iar spiritele mortilor trec in aceasta lume si bantuie.

Este Anul Nou Celtic.

Denumita de crestini Ziua Tuturor Sfintilor.

Noaptea precedenta se numeste All-Hallows, Hallowmas sau Halloween.

In Mexic aceasta sarbatoare este denumita Dia de los Muertos – Ziua Mortilor.

Se pune mancaresi bautura pe masa pentru morti si se aprinde focul si/sau lumanari.

Este cea mai potrivita zi pentru Ritualuri de Trecere si pentru comunicari cu spiritele mortilor.

 

Yule – 21 dec

Yule inseamna roata in norvegiana. Este sarbatoarea solstitului de iarna, in jurul datei de 21 dec.

Aceasta sarbatoare celebreaza venirea pe lume a Regelui Soare. Yule mai este cunoscut si ca Festivalul Luminilor, caci toate luminile ardeau in aceasta noapte.

La Yule, sărbătorim iarna și renașterea Soarelui. La Samhain, Zeița l-a urmat pe Zeu în Lumea de Dincolo, iar Pământul și-a început marea lungă iarnă. Pe măsură ce roata se întoarce spre Yule, Zeița este gravida și dă naștere micului Rege de Stejar – Oak King, Zeul Soarelui Rasare. Vechiul Zeu sau Regele Holly este învins și se întoarce în Lumea de Dincolo pentru a se odihni până la solstițiul de vară, când va renaște din nou ca Domn al Soarelui Apune.

In Roma Antica, aceasta sarbatoare era denumita Natalis Solis Invicti – Aniversarea Soarelui Nebiruit si avea loc in timpul festivalului mai lung denumit Saturnalia, cel mai important din an, de la care a ramas pana in ziua de azi traditia sarbtorii de Anul Nou.

Yule a fost primul festival pagan asimilat de crestinism in anul 354 d.Hr., cand celebrarea nasterii pruncului Iisus, care a avut loc undeva in martie, a fost mutata in timpul solstitiului de iarna si a fost numita Craciun. Obiceiul impodobirii bradului de Craciun, cadourile, colindele, uraturile mascatilor costumati, vascul, au fost toate preluate de la sarbatoarea pagana Yule.

Este ziua eliberarii lui Mabon, fiul Marii Mame, Modron. La Yule, Mabon renaște ca si Copil al Promisiunii, Fiul Luminii.

De Yule se fac ritualuri pentru victorie asupra dusmanilor, pentru succes in orice domeniu, prosperitate financiara si materiala.

 

Imbolc – 2 feb

Imbolc /Imbolg / Oimelc sunt variante ale numelui pentru Sabatul Patrarului Injumatatit, care este sarbatorit pe 2 februarie.

Oimelc inseamna „laptele oii” iar Imbolc inseamna „in burta”. Astfel, aceasta este o sarbatoare a fertilitatii si a nasterii.

Este insotita de foc sub orice forma, pentru ca focul simbolizeaza viata.

Sarbatoarea celtica a „Luminii in crestere” , mai este denumita si Brigantia si este inchinata zeitei irlandeze a focului, inspiratiei, vindecarii, nasterii, Brigit. Zeita Brigit este o alta forma a zeitatii Ishtar din Summer.

Sarbatoarea se mai numeste si Ziua Femeilor in traditia Wicca.

Crestinii au preluat aceasta sarbatoare si au denumit-o Intampinarea Domnului sau Ziua Cartitei.

De Imbolc se fac ritualuri pentru nastere usoara, fertilitate, iubire, vindecare, gasirea scopului personal si spiritual in viata.

 

 

Material Inclus in Cursul de Hermetism
Academia Karanna ©

9828 215381895334417 723579950 n

 

Reconectati-va cu observatorul din spatele ochilor

 

Stiinta abia acum gaseste explicatii pentru aspecte pe care anticii le cunosteau pur si simplu. Ei nu s-au obosit sa demonstreze formula. La ce bun? Din moment ce treaba e clara de ce sa ne mai complicam?? Da, dar ei primeau pur si simplu acea cunoastere din spirit, pentru ca stiau, nu credeau orbeste, stiau ca exista lumi in alte dimensiuni si densitati si stiau ca exista constiinte superioare care controleaza toata Creatia ca pe un mecanism..Stiinta e turnul Babel..intr-adevar..prin care omul de joasa vibratie incearca sa patrunda cu mintea ceea ce nu ii este permis sa afle, conform propriilor limitari si neputinte spirituale. Dar e amuzant sa vezi acest spectacol al cresterii prin entropie..e atat de absurd incat e fascinant.

Reconectati-va cu observatorul din spatele ochilor

Cred ca de aceea suntem si lasati in pace…suntem ca la un show Big Brother al acestui Univers, dar concurentii sunt absolut stupizi si de aceea extrem de interesanti pentru cei ce privesc spectacolul, pe alocuri grotesc.. Se mai trimit ajutoare din exterior cateodata, se mai dau indicii, dar oricum, per total, gradul de stupizenie este uniform imprastiat printre concurenti…ceea ce e fascinant…zic.

Acum…e bine si cu stiinta asta..ca altfel n-aveam acum internet sa va scriu toate astea..dar cum ar fi aratat o lume in care ceva similar dar mult mai complex decat internetul, ar fi existat sub forma comunicarii telepatice instantanee oriunde, oricand? Gratis, evident.

Reconectati-va cu observatorul din spatele ochilor

Si daca merg pe ideea asta mai departe, cum ar fi aratat o lume in care caldura, lumina, adapostul (casa) fiecaruia s-ar putea manifesta in planul realitatii concrete, prin intentie si proiectie mentala? Cum ar fi fost daca totul era in ordine absoluta, fara lupte pentru dominatie teritoriala sau a resurselor naturale?

Suntem paraziti ai acestei planete…din moment ce ne hranim cu…Ea. Sau hai…suntem ca un adolescent care este inca neintarcat iar nama-sa e cu un picior in groapa pt ca in loc sa alapteze un an, alapteaza incontinuu de vreo 16-17. Suna dur si putin ciudat comparatia, dar gasesc potrivite astfel de metafore pentru a exprima si a descrie o societate schizofrenizata si idiotizata din afara si din interiorul sau. Orhideele sunt plante parazit. Macar de ar reusi aceasta lume sa aiba un rezultat final atat de frumos, chiar si numai la exterior…pana la urma.

Un week-end placut tuturor si…mai plantati copaci, flori, mai cresteti animale, dar nu pt a le manca…si mai ascultati linistea din cand in cand. Natura este semnatura in manifestare a Creatorului si a a Creatiei sale si daca ne apropiem de vibratia ei, suntem cu multi pasi mai aproape de Ceruri. Si cu totii vrem, cel putin declarativ, sa avem o existenta linistita..fericita. Nu putem intotdeauna dar putem ca, in fiecare zi, sa observam natura pret de 10 minute si sa ne conectam emotional la ea.

Reconectati-va cu observatorul din spatele ochilor

Incercati sa simtiti campurile energetice ale unei plante si sa va conectati la ea, sa simtiti lumea prin prisma starii ei de constienta. O sa va placa senzatia si daca faceti asta cateva zile la rand, veti simti incet incet cum se schimba ceva in interiorul vostru si abia atunci veti fii in pace…in liniste…fara griji..pentru cateva minute pe zi, fiti liberi in interiorul vostru. Numai acolo nimeni si nimic nu poate patrunde cu adevarat.

Reconectati-va cu observatorul din spatele ochilor vostri, cu prezenta voastra interioara, cu voi dinlauntru, acel ceva ce va da sentimentul clar de autoexistenta nelimitata de spatiu si timp. Acela este Sinele Vostru Superior, cel ce este. El este acolo mereu cu voi, dar ati uitat sa ii alocati timp si importanta, pentru ca altii incearca in mod premeditat sa va distraga atentia de la scopul vostru personal de a fi acum si aici, prin tot felul de lucruri menite sa va scada vibratia interna si sa va transforme in sclavi pe plantatiile lor, din simplul motiv ca ei sunt demult pierduti in negurile mintii lor inferioare, spiritul lor s-a degradat in asemenea masura incat nu mai poate accede la niciun fel de traire de vibratie superioara si planul lor meschin si stupid de a pirata pur si simplu o intreaga planeta, este doar o iluzie in mintea lor mica si…desi vor constata cu stupoare ca nu i-au ajutat cu nimic toate tertipurile si tot chinul la care au supus o intreaga omenire, asta nu inseamna ca trebuie sa stam ca mieii la taiere si sa ne lamentam.

Reconectati-va cu observatorul din spatele ochilor

In fapt, nu trebuie decat un efort individual de vointa pentru ca toata realitatea lor sa devina cosmarul lor si nu al vostru. Si asta prin simpla conectare la natura…in mod repetat, o perioada de timp. Cu toata poluarea..cu toate plantele modificate genetic..nu conteaza. Natura e peste tot. Aerul este natura..un element al ei. Respirati aer in mod constient…urmati cu gandul o pala de aer…mergeti cu ea mai departe..si veti fi iar liberi.

Libertatea este un concept in primul rand interior…iar cand esti liber in tine, niciun lant fizic sau de alta natura nu te mai poate tine captiv in niciun fel , cu adevarat. Pentru ca poti fii acum aici….si peste 5 secunde pe Luna…sau oriunde vrei. Daca numai reinveti sa vorbesti cu o floare, in fiecare zi. Namaste!

 

Reconectati-va cu observatorul din spatele ochilor

 

Autor: Anca Bogdan

www.evolutiespirituala.ro

 

quan yin3

Legenda Zeitei compasiunii – Quan Yin

 

Una dintre zeitatile cele mai intalnite pe altarele templelor din China este Quan Yin (cunoscuta si sub formele fonetice de Kwan Yin, Kuanyin; si in pinyin, Guanyin). In sanskrita, numele ei este Padma-pâni, sau „Nascuta din Lotus”. Quan Yin, singura dintre zeii buddhisti este mai degraba iubita decat temuta si este in acelasi timp un model de frumusete chineza. Privita de catre chinezi ca zeita a clementei, ea a fost initial masculina, pana la inceputul secolului 12, iar de atunci a evoluat de la prototipul ei Avalokiteshvara, „imparatul milos al iluminarii complete”, un bodhisattva indian care a ales sa ramana pe Pamant pentru elibera de suferinta, decat sa se bucure de extazul Nirvanei. Una dintre multele povesti din jurul zeitatii Quan Yin este aceea in care era un buddhist, care prin o iubire imensa si sacrificiu in timpul vietii, a primit dreptul de a intra in Nirvana dupa moarte. Totusi, ca Avlokiteshvara, atunci cand s-a aflat in fata portilor Paradisului, a auzit un strigat de durere de pe Pamantul de dedesubt.

Intorcandu-se pe Pamant, a renuntat la recompensa extazului etern, insa in schimb a primit nemurirea in inimile celor suferinzi. In China are multe nume si este cunoscuta ca „marea compasiune, marea clementa, salvarea de la tristete, salvarea de la durere, auto-existenta, mii de brate si mii de ochi, etc.” In plus, ei i se mai spune si Zeita Marii de Sud – Arhipelagul Indian – si a fost deseori comparata cu Fecioara Maria. Ea este una dintre San Ta Shih, sau Cele Trei Fiinte Marete, recunoscute pentru puterea lor asupra regatului animalelor sau ale fortelor naturii. Acestei trei Bodhisattva sau P’u Sa, asa cum sunt cunoscute in China sunt Manjusri (Skt.) sau Wên Shu, Samantabhadra sau P’u Hsien si Avalokitesvara sau Quan Yin.

Quan Yin este forma prescurtata a unui nume care inseamna Cel care Vede si Aude Plansul din Lumea Oamenilor. Titlul ei chinezesc inseamna „Ea care intotdeauna observa si asculta sunetele”, adica cea care asculta rugaciunile. Cateodata avand 11 capete, ea este supranumita Sung-Tzu-Niang-Niang, „doamna care aduce copiii”. Ea este zeita fecunditatii dar si a clementei. Venerata in special de carte femei, aceasta zeita aduce alinare celor tulburati, bolnavilor, celor pierduti, senililor si celor nenorocosi.

Popularitatea ei a crescut atat de mult de-a lungul secolelor incat a devenit si protectoarea negutatorilor pe mare, a fermierilor si a calatorilor. Ea mangaie sufletele in Lumea de jos si este invocata in ritualurile de dupa inmormantare, pentru a elibera sufletul decedatului de chinurile purgatoriului (nota: desigur, daca exista credinta in asa ceva). Sunt temple in toata China, dedicate acestei zeite si este venerata de catre femei din China de Sud mai mult decat de cele din nord, in cea de-a 19 zi a lunilor (nota: ciclurilor lunii, nu a lunilor calendaristice) a doua, a sasea si a noua. (De exemplu este un obicei constant la nastere in Foochow, prin care o familie care are o fata maritata din a 15 a zi a anului anterior, care inca nu a nascut inca un mostenitor de sex masculin, trimite acesteia de la rude, un dar intr-o zi norocoasa intre a 5 a si a 14 a luna noua.

Darurile trimise sunt urmatoarele: un lampion cu imaginea Zeitei Compasiunii, Quan Yin, purtand un copil in bratele ei si inscriptia „Fie ca Quan Yin sa iti aduca in dar un fiu”; stridii intr-un vas din pamant; prajituri cu orez; portocale si usturoi). Inchinatorii cer si si ei fii, bogatie si protectie. Ea poate aduce copii (de obicei baieti, insa daca mama cere o fiica, aceasta va fi foarte frumoasa), poate proteja de tristete, ghida marinarii si pescarii (de unde avem imaginea ei „parcurgand valurile” in multe reprezentari) si ii poate face nefolositoare sulita unui inamic in lupta.

Templul ei principal se afla pe Insula Putuoshan, din Chusan Archipelago, langa coasta Zhejiang, langa Ningbo, loc foarte important de pelerinaje, un loc sacru pentru buddhisti, veneratia pentru Quan Yin fiind principala caracteristica a locului, mai ales ca se spune ca zeita chiar a locuit acolo pentru o perioada de 9 ani, conducand sub numele de Regina Marilor de Sud. Numele complet al insulei este P’u t’o lo ka, de la Muntele Pataloka, unde Zeita, in transformarea ei din Avalokiteshvara, priveste in jos, catre umanitate. Miao Feng Shan (Muntele Varfurilor Miraculoase) atrage multi pelerini, ce folosesc zuruitori si artificii in rugaciunile lor pentru a atrage atentia ei. In 847, primul templu al lui Quan Yin a fost construit pe insula. Pana in 1702, P’u Tuo era casa a 400 de temple si a trei mii de calugari si era destinatia a nenumarati pelerini. (Pana in 1949, totusi, P’u Tuo mai era gazda a doar 140 de manastiri si temple)

Una dintre zeitatile cele mai intalnite pe altarele templelor din China este Quan Yin (cunoscuta si sub formele fonetice de Kwan Yin, Kuanyin; si in pinyin, Guanyin). In sanskrita, numele ei este Padma-pâni, sau “Nascuta din Lotus”. Quan Yin, singura dintre zeii buddhisti este mai degraba iubita decat temuta si este in acelasi timp un model de frumusete chineza. Privita de catre chinezi ca zeita a clementei, ea a fost initial masculina, pana la inceputul secolului 12, iar de atunci a evoluat de la prototipul ei Avalokiteshvara, “imparatul milos al iluminarii complete”, un bodhisattva indian care a ales sa ramana pe Pamant pentru elibera de suferinta, decat sa se bucure de extazul Nirvanei. Una dintre multele povesti din jurul zeitatii Quan Yin este aceea in care era un buddhist, care prin o iubire imensa si sacrificiu in timpul vietii, a primit dreptul de a intra in Nirvana dupa moarte. Totusi, ca Avlokiteshvara, atunci cand s-a aflat in fata portilor Paradisului, a auzit un strigat de durere de pe Pamantul de dedesubt.

Intorcandu-se pe Pamant, a renuntat la recompensa extazului etern, insa in schimb a primit nemurirea in inimile celor suferinzi. In China are multe nume si este cunoscuta ca “marea compasiune, marea clementa, salvarea de la tristete, salvarea de la durere, auto-existenta, mii de brate si mii de ochi, etc.” In plus, ei i se mai spune si Zeita Marii de Sud – Arhipelagul Indian – si a fost deseori comparata cu Fecioara Maria. Ea este una dintre San Ta Shih, sau Cele Trei Fiinte Marete, recunoscute pentru puterea lor asupra regatului animalelor sau ale fortelor naturii. Acestei trei Bodhisattva sau P’u Sa, asa cum sunt cunoscute in China sunt Manjusri (Skt.) sau Wên Shu, Samantabhadra sau P’u Hsien si Avalokitesvara sau Quan Yin.

Nicio alta figura din panteonul chinezesc nu apare intr-o mai larga varietate de imagini, despre care se spune ca sunt mii de incarnari diferite sau manifestari. Quan Yin este de obicei prezentata ca o femeie gratioasa, desculta, imbracata in robe frumoase, albe, avand o boneta alba pe cap si purtand un mic vas plin de roua sfanta. (Totusi, in forma ei Lamaistica, reprezentarile in bronz din secolul 18 din China si Tibet, ea apare deseori complet goala).

Ea este inalta si subtire, o figura a gratiei infinite, trasaturile ei gratioase insufland privitorului sublima lipsa a egoului si compasiunea, care au transformat-o in zeitatea favorita dintre toate figurile divine. Poate sa stea pe un elefant, pe un peste, ingrijind un copil, sa tina un cos, avand sase sau o mie de brate, unul sau opt capete, unul deasupra celuilalt, patru, optsprezece sau patru zeci de maini, cu care ea intotdeauna alunga suferinta celor nefericiti.

Deseori este prezentata calarind un animal mitologic, numit Hou, care seamana intr-un fel cu un leu buddhist si simbolizeaza suprematia exercitata de catre Quan Yin asupra fortelor naturii. Picioarele ei goale reprezinta calitatea ei consistenta. Pe altarele publice, Quan Yin este frecvent flancata de catre doi acoliti, la piciorul ei drept un tanar fara camasa, cu bratele inclestate in rugaciune, cunoscut sub numele de Shan-ts’ai (Tanarul de Aur), iar la piciorul stang, o tanara tinandu-si cu sfiala mainile in interiorul manecilor, cunoscuta sub numele de Lung-nü (Fecioara de Jad). Principala sarbatoare a ei are loc in fiecare an in a 19 a zi al celei de-a doua luni selenare.

Totusi, ea este fericita cu trei sarbatori, nouasprezece a celei de-a doua, celei de-a sasea si celei de-a noua luni. Sunt multe metamorfoze ale acestei zeite. Ea este un model de frumusete chineza, iar a spune unei femei sau unei tinere fete ca este o Kwan Yin este cel mai mare compliment care poate fi facut pe altarul gratiei si minunatiei.

Potrivit unei legende foarte vechi, numele ei era Miao Shan si era fiica unui print indian. Tanara si linistita, ea a ales sa urmeze calea sacrificiului de sine si a virtutii si a devenit un pios discipol al lui Buddha, primind dreptul la accesarea constiintei buddhice, insa alegand sa ramana sa serveasca umanitatea. Pentru a reusi sa-l converteasca pe tatal ei, care era orb, ea l-a vizitat infatisandu-se ca un strain, deghizata, si l-a informat ca daca ar inghiti unul dintre globurile oculare ale copiilor lui, atunci vederea i-ar fi restaurata. Copiii lui nu ar fi acceptat acest sacrificiu, in acest sens ea a creat un ochi, pe care tatal ei l-a inghitit si vederea i-a fost restaurata. Apoi l-a convins pe acesta sa se alature unei comunitati buddhiste, aratandu-i prostia si vanitatea unei lumi in care copiii nu si-ar sacrifica nici macar un ochi pentru binele unui parinte.

1426702 760926357256967 1760674122 n

RUDOLF STEINER – CONȘTIENȚĂ – VIAȚĂ – FORMĂ

rudolf steiner

 

 

Vrem să facem cunoștință cu trei noțiuni. Trebuie să ne reprezentăm că fiecare ființă din Univers constă din trei componente, ca și omul. Totuși nu avem nevoie să cunoaștem toate cele trei componente ale unei alte ființe. Ele există însă pentru fiecare ființă:

1. Conștiență
2. Viață
3. Formă

Dacă privim ființele de pe Pământul nostru, atunci găsim că ele au formă din ceea ce numim regnul mineral. În lumea pământească nu există nicio altă formă pentru om. Această formă a regnului mineral poate fi înălțată la un nivel superior numai prin aceea că ea devine vie, și fiecare ființă poate dobândi un centru numai prin aceea că viața devine conștientă. De aceea forma, viața și conștiența sunt cele trei principii ale fiecărei ființe.

În conformitate cu aceasta, omul constă din corp, suflet și spirit. Noi știm că sufletul se înalță în corp și plăsmuiește așa corpul sufletesc. Acesta este umplut oarecum cu viață de simțire. Principiul superior se organizează de fiecare dată în cel inferior; principiul inferior are viață prin aceea că principiul superior se organizează în el. Sufletul are conștiență prin aceea că spiritul se organizează în sufletul conștienței. Prin aceasta este omul tripartit în ființa sa – ca formă, viață și conștiență.

Dacă ne reprezentăm diferitele ființe din lume, atunci le putem structura conform acestei definiții, în trei feluri:

1. Ființe la care predomină forma în defavoarea celorlalte două, viață și conștiență;
2. Ființe la care predomină conștiența în defavoarea vieții și a formei;
3. Ființe la care toate cele trei sunt în echilibru.

601541 517551284939103 600933614 n

Astfel, pentru ciclul nostru evolutiv:

1. Ființe la care predomină conștiența: Dhyanis. Ele au o conștiență puternică.
2. Ființe la care conștiența, viața și forma sunt în echilibru, numite esoteric substanțe;
3. Ființe la care predomină forma, sunt ființe elementale, elementali

La „substanțe” domină o anumită legătură între Dhyanis și elementali. Omul a fost în starea de substanță pe când el a ajuns din starea de ființă elementală și s-a unit cu sufletul. Pe atunci oamenii erau oarecum doar modele, doar forme.

Oamenii erau pe atunci ca niște sfere care luminau frumos,care erau înconjurate de sufletele lor. La mijlocul perioadei lemuriene, omul era „substanță”. Acum omul a ieșit deasupra simplului grad de substanță. El este pe calea evoluției dhyanice. În limbaj esoteric, ceea ce era matur în perioada lemuriană pentru a lua în posesie acele corpuri, se numește „om”.

zei budhism
Noi întrebăm acum: Ce pot cele trei feluri de ființe? Mai întâi: Să le luăm pe cele la care predomină conștiența. Ele au o conștiență cuprinzătoare, mai cuprinzătoare decât viața lor proprie și decât forma lor proprie. Prin aceasta ele își pot exercita puterea asupra altei vieți și asupra altei forme.

În creștinismul esoteric astfel de ființe se numesc Îngeri ai perioadelor de revoluție. Cum se poate roti o planetă în jurul Soarelui? Prin aceea că ea este pusă în mișcare de un Înger al perioadei de revoluție.

Aceștia sunt ființele Dhyanis planetare sau Spiritele planetare. Așadar și Pământul nostru are un Înger propriu al perioadei de revoluție, o ființă Dhyan pământească.

Menționez aici Spiritul planetei din opera „Faust” de Goethe; corpul său este întreaga materie astrală a Pământului.

Omul este pe cale de a deveni un spirit planetar. Acum el este însă doar din punct de vedere mineral o imagine a Divinității, fiindcă el trebuie să-și formeze încă ființa sa astrală, rupa-mentală și arupa-mentală. Apoi el poate deveni, al sfârșitul celui de-al șaptelea rond, un Înger al perioadei de revoluție.

Atunci cel mai mare Dhyan-Chohan îi spune: Toate animalele și plantele îți sunt înmânate. – Acest lucru se întâmplă așadar în cea de-a șaptea zi a Creației.

Atunci omul a devenit un Dhyan-Chohan, un Spirit cosmic dhyanic. (Chohan = Spirit cosmic).

În al doilea rând: Ființele la care forma, viața și conștiența sunt în echilibru, își exercită puterea asupra formei și sunt conduse de către însăși conștiența lor. Ființele de acest fel, pe care noi le cunoaștem, sunt oamenii până la o anumită treaptă. Ei evoluează, se eliberează din ce în ce mai mult de faptul că ei sunt dominați de forma lor, de natura lor inferioară. Ei se străduiesc către
ceea ce este superior, către conștiență.

În al treilea rând: Spiritele elementale sunt ființe la care forma este mai puternică decât viața și decât conștiența, a căror formă trebuie să fie dominată de către conștiență și de către viață. Ele sunt contrapartea ființelor dhyanice.

Acestea din urmă pot domina mai mult decât forma lor și decât viața lor. La spiritele elementale forma este mai cuprinzătoare decât viața și conștiența. De aceea ele necesită altă viață și altă conștiență pentru dominarea formei lor.

Aceasta înseamnă că spiritul elemental trebuie să se transpună în altă viață și în altă conștiență pentru a le folosi pentru sine. De aceea el este retardatul care ține pe loc altă viață și altă conștiență. De aceea sunt spiritele elementale ființe care
frânează efectiv evoluția.

archangel (1)

Toate ființele parazite sunt dominate de astfel de spirite elementale. Ele sunt acele entități pentru noi oamenii, care deja în epoca lunară erau încheiate în felul lor, de aceea la ele predomină forma. Ele se scufundă acum, sunt în evoluție descendentă.

Împinse în afara evoluției sunt de exemplu animalele care poartă un schelet exterior, care sunt învelite cu scheletul lor. Evoluția lor interioară s-a dezintegrat iar ele sunt înconjurate la exterior cu un strat cornos (gândaci, insecte).

Ele se pregătesc pentru scufundarea în a opta sferă. Vechea Lună a avut de asemenea o a opta sferă, un satelit. Aceste ființe au fost încheiate pe vremea aceea, ele au trecut dincolo de evoluția lor și sunt acum asemenea unui fruct
trecut de copt.

De a opta sferă aparțin de exemplu păianjenii, iar dintre plante vâscul. De aceea regnul păianjenilor și al muștelor este atribuit de către Goethe lui Mefisto. Tot ce este parazitar este o expresie exterioară a ființelor elementale care trăiesc pe planul astral.

Mai înainte, omul însuși era o ființă elementală. Nu tot fizicul omului este destinat să fie salvat. Din om rămâne în urmă o zgură. Această zgură care rămâne în urmă atunci, există neîncetat în om, de aceea el se află sub influența ființelor elementale astrale; ființa elementală corespunzătoare este atașată de el.

De aceea omul se află în legătură neîncetată cu ceea ce este un dușman care îl frânează în evoluția sa, cu un factor perturbator al evoluției sale. Entitățile care se atașează de om erau numite în mitologia germană elfi. Ei apar într-o formă nedefinită în așa-numitele vise cu elfi. Aceste vise se exprimă cam așa, că omul crede că o ființă i se așează pe piept.

Când omul devine văzător în plan astral, el vede mai întâi această ființă. (Păzitorul Pragului din romanul „Zanoni” al lui Bulwer). Este reflectarea cunoștinței pe care o face omul în plan astral cu elful său, o autoapărare a omului împotriva dușmanului său. Ființa este proiecția unei ființe astrale a omului în noi înșine. Este Micul Păzitor al Pragului. Omul care nu-și poate depăși teama în fața dușmanului interior, se întoarce de obicei la poarta inițierii.

În regiunea superioară a planului astral se află Sfinxul, care trebuie să fie prăbușit în abis înainte ca omul să poată păși mai departe. Omul care trebuie să evolueze merge în întâmpinarea acestui moment. Dar nu fiecare om trebuie să parcurgă în același fel aceste trepte evolutive. Este posibil ca el să fie condus ca și cum ar fi legat la ochi. Prin faptul că noi ne dezvoltăm natura morală, putem
învinge. Dacă omul își poate înălța natura morală mai înainte ca el să devină văzător în lumea astrală, apariția Păzitorului Pragului îi devine mai puțin înspăimântătoare.

magie ezoterism
În rasa atlanteană în principal turanienii au fost cei care s-au dedat magiei negre și au fost familiarizați în cea mai mare măsură cu lumea elementală.

Pentru a se echipa mai bine pentru luptă, în școlile oculte un accent principal se pune acum pe exersarea virtuții devoțiunii, a altruismului, pe educația morală. Toți ocultiștii care rămân ambițioși, vanitoși, egoiști, fac cunoștință într-un mod teribil cu această forță retrogradă a evoluției, forță care acționează cu atât mai puternic asupra lor.

Omul trebuie să iubească învățătura, să fie modest, devotat, pentru a fi sigur că poate câștiga această luptă. Evoluția este ținută pe loc prin ființele elementale retrograde, în timp ce prin ființele dhyanice ea este accelerată.

 

CONFERINTE RUDOLF STEINER

 

Karanna Academy

 

Alte articole din categoria PREMIUM

 

Vizitati-ne Pagina de Facebook 

 

karanna academy a castigat premiul 2022 best counseling complimentary therapy course provider romania cel mai bun furnizor de cursuri de terapie si consiliere romania

Karanna Academy© a câștigat Premiul 2022 „Best Counseling & Complimentary Therapy Course Provider – Romania” – „Cel mai bun Furnizor de Cursuri de Terapie și Consiliere din România”

Karanna Academy© a câștigat premiul 2022

 

Suntem deosebit de încântați să împărtășim cu voi o veste minunată, care ne face mândri de activitatea depusă în ultimii 10 ani: Karanna Academy © a castigat premiul „Best Counseling & Complimentary Therapy Course Provider – Romania” / „Cel mai bun furnizor de cursuri de terapie și consiliere – România”, premiu oferit de Corporate Vision, parte din AI Global Media.

AI Global Media, cu sediul în Staffordshire – Anglia, este un grup de publicitate digitală B2B înființat în 2010. Grupul are în prezent peste 14 mărci în portofoliul său, care includ publicații axate pe stilul de viață de lux, construcții, sănătate și afaceri mici. AI Global Media este dedicat furnizării de conținut în care poți avea încredere.

Corporate Vision oferă premii de recunoaștere internațională a calității serviciilor și produselor companiilor, în domeniul lor de activitate. O listă cu premiile și diferitele categorii pentru care au fost oferite în anul 2022, găsiți pe site-ul acestora, AICI.

 

Categoria pentru care Karanna Academy© a câștigat premiul în anul 2022 este categoria Education and Training Awards – Premii pentru Educație și Formare.

Premiul câștigat de Karanna se referă la România, oferindu-ne titlul de „Best Counseling & Complimentary Therapy Course Provider – Romania”.

 

Fragment de prezentare a sistemului de acordare a premiilor Corporate Vision:

„Corporate Vision s-a concentrat pentru acordarea premiilor întotdeauna pe recunoașterea și recompensarea hotărârii, ambiției și excelenței celor mai buni educatori din lume – de la furnizorii cheie de educație, la specialiști în formarea și inovatorii în tehnologie educațională.” Corporate Vision 

Mai multe despre modalitatea de acordare a premiilor AICI.

 

Fragment Comunicat de Presă:

Marea Britanie, octombrie 2022 – Revista Corporate Vision a anunțat câștigătorii Premiilor pentru Educație și Formare 2022.

Zicala „înveți ceva nou în fiecare zi” este incredibil de adevărată, pentru că nu încetăm niciodată să învățăm, încă din copilărie și de-a lungul vieții adulte. Liderii de afaceri își propun cu siguranță să se asigure că acesta este cazul când vine vorba de angajații lor. Dezvoltarea profesională este o prioritate pentru a menține echipele în cunoștințe și performanțe maxime și asigură succesul de durată al afacerii. Rămânând în fruntea curbei atunci când vine vorba de educație și formare, companiile pot rămâne lideri în domeniile lor.

Premiile pentru educație și formare de la Corporate Vision pun în lumina reflectoarelor modelele educației și formării. Indiferent dacă oferim consultanță, sprijin sau oportunități de formare profesională, ne-am străduit să îi prezentăm pe cei care au ajuns să definească cu adevărat sectorul în care lucrează. Acești educatori schimbă viețile oamenilor în bine, deschizând porțile către noi oportunități și, în cele din urmă, succesul. .

Coordonatorul premiilor, Kaven Cooper comentează: „De la învățarea timpurie la educația adulților, suntem mândri să recunoaștem pe toți cei care contribuie la acest sector vital. Felicitări tuturor câștigătorilor noștri și vă doresc toate cele bune pentru restul anului și nu numai.”

Pentru a afla mai multe despre acești câștigători iluștri și pentru a afla secretele din spatele succesului lor, vă rugăm să vizitați http://www.cv-magazine.com.

Comunicatul integral  AICI.

 

Listarea Premiului Karanna Academy pe site-ul Corporate Vision AICI.

 

 

Mai multe despre noi și activitatea noastră  AICI.

.

Centrul de Studii & Terapii Complementare Karanna ©

 

DOMENIUL DE ACTIVITATE – KARANNA©

Consiliere pentru Dezvoltare Personala – Acreditare ANC / CNFPA

Formatori  – ANC / CNFPA

Furnizori de Formare Profesionala Acreditati International – IPHM (International Practitioners of Holistic Medicine)

Furnizori de Formare Profesionala Acreditati International – IAOTH (International Association Of Therapists)

Certificare Life Coaching – NS Academy

Cursuri Acreditate International – Dezvoltare Personala, Dezvoltare Spirituala, Regresie, Vindecare Spirituala, Protectie Psiho-Energetica, Hipnoza, Regresie, Karma si Reincarnarea, etc.

Instructori Acreditati  – Regresie Vieti Anterioare – IPHM

Fondatori Sistem de Terapie Acreditat – A-Ouverta Mannas©

Profesori Inregistrati Lightarian Reiki™ – Institutul L.I.G.H.T.

Hipnoterapeuti Acreditati – Institutul AAH & IPHM & CIT & CoE

Specialisti Protectie Psiho-Energetica  – in persoana & la distanta (Shadowing & Occasionally)

doTERRA Advocates

 

Academia Karanna© include Scoala de Dezvoltare Personală, Spirituală & Terapii Complementare / Alternative Karanna – Acreditată Internațional de Institutul IPHM & IAOTH și care își desfășoară activitatea prin cursuri, inițieri, meditații, conferințe și seminarii / workshop-uri.

Academia Karanna dispune de o platforma de E-Learning prin intermediul căreia puteți participa la cursuri și conferințe video online-live și cursuri video înregistrate. Cursurile se pot accesa în linistea și confortul casei dvs, fără deplasări, fără alte impedimente de ordin practic. De asemeni, periodic susținem workshopuri, seminarii și cursuri la sediul nostru din Craiova.

Școala, Cursurile și Trainerii Karanna, sunt înregistrați / acreditați de către Institutele Internaționale IPHM, IAOTH, NSA, CoE, CIT, Reiki Rays Institute, ZUR Institute si ANC / CNFPA (Romania).

Acreditare Internationala Cursuri Online Karanna Academy

 

CERTIFICATE ȘI ACREDITĂRI

DIRECTOR CURSURI ONLINE

TESTIMONIALE

 

 

 

295552 569498963101190 151340423 n

Simptomele Inaltarii: Corpul si Mintea

 

Urmatorul articol face parte dintr-o serie de materiale consacrate simptomelor Inaltarii, iar informatiile prezentate nu trebuie considerate recomandari medicale.
Vor aparea senzatii ca si cand v-ar trece un curent electric prin membre, in sus si in jos. Unii oameni vor transpira mai mult si pot avea migrene. Veti observa o afluenta de energie, atunci cand aveti vreun gand. Este bine sa fiti precauti cu aceste energii si cu gandurile voastre, fiindca ele pot deveni foarte intense in timpul tranzitiei, din cauza transformarilor ce se petrec la nivel celular.

OBICEIURILE LEGATE DE BAUT APA

Pe parcursul transformarii, cantitatea de apa pe care o beti va fi si ea extrem de importanta pentru voi. Apa pe care o bem le permite particulelor subatomice sa circule prin intregul corp, a carui lumina este diminuata ca densitate, pe masura ce patrunde in masa corpului. Cu cat beti mai multa apa, cu atat mai usor ii este energiei luminoase (pranei) sa patrunda in corpul vostru si sa se miste prin corpul fizic, intinerind organele acestuia. In timpul transformarii celulare, ar fi intelept sa beti multa apa (cel putin 3,7 litri pe zi). Apa bauta in cantitate mare ii permite luminii sa se miste mai rapid prin corp. Lumina este o forta electrica din densitatea noastra, iar mai multa apa bauta ii faciliteaza miscarea. Din perspectiva voastra, va curatati corpul cu mai mult lichid. Surplusul de apa ii permite luminii (pranei) sa se miste prin corpul vostru, aducand forta vietii in si prin el. Pentru ca procesul de transformare sa fie cat se poate de lin, trebuie sa beti cat mai multa apa. Daca nu veti face acest lucru, corpul vostru va retine lichidul, pentru a se asigura ca circulatia prin sistemul vostru este mentinuta. De ce este important acest lucru? Deoarece, in timpul procesului de transformare, inlaturati in mod constant intregul lant de proteine. Sisteme intregi sunt indepartate si reconstruite, cu ajutorul unor substante structurate diferit, pe care le primiti prin intermediul apei, aerului si hranei, care sunt si ele re-formate, la randul lor. Cu alte cuvinte, vor fi eliminate mari cantitati de proteine, prin lichidele corpului, cum ar fi urina. Literalmente, voi va spalati vechiul corp, reconstruindu-l prin felul in care traiti, respirati si va miscati.

181184_504812672869173_2079924957_n
Este benefic sa adoptati o dieta care contine mai multa apa – nu doar in starea ei pura, dar si din fructe si legume. Astfel, se creeaza mai multa lumina in corpul vostru, care isi poate reorganiza cu mai multa usurinta, structura sa electrica. De fapt, este cat se poate de simplu, este mai mult o debarasare de densitatea si complexitatea lumii moderne si trecerea la o stare de puritate, prin care veti putea beneficia de gratia acestei transformari.

FLUXUL DE ENERGIE IN INTERIORUL CORPULUI

In timpul transformarii celulare din corpul vostru, fluxul de energie isi va intensifica miscarea – proces ce este resimtit mai ales in sistemul parasimpatic al corpului (de exemplu, in membrele inferioare, in jonctiunile situate de-a lungul sirei spinarii si mai ales in ganglionii lombari), dar si in umeri. Senzatiile de trecere a unui curent electric se vor deplasa in sus si in jos, prin membrele corpului.

ESTE IMPORTANT SA FACETI MISCARE

De asemenea, este foarte important sa faceti mai multe exercitii fizice (plimbari, jogging, alergari, drumetii, inot etc.), care va vor fi de mare ajutor, in timpul acestor schimbari. Si dansul este un exercitiu foarte puternic, pentru ca multe cai energetice pot fi scurtate si integrate in intregul corp, prin miscarea pe care o implica dansul.
OCHII

Albul ochilor isi poate schimba treptat-treptat culoarea, se poate inrosi sau poate capata o nuanta mai inchisa. In unele cazuri, acest lucru poate crea o usoara tenta maronie sau verzuie, dar, in cele mai multe cazuri, culoarea va fi rozalie. Aceasta schimbare este legata de viteza crescuta a sangelui la suprafata ochilor, efectul devenind vizibil. Campul vizual al ochilor se va modifica, iar voi veti incepe sa vedeti in mod diferit, dimensiunile, pe masura ce vederea voastra fizica se adapteaza in interactiune cu deschiderea celui de-al treilea ochi.

UNGHIILE
Pot aparea pete albe la baza unghiilor, iar aceasta parte a unghiilor poate deveni striata.

PARUL

Pot aparea schimbari in zonele cu pilozitate ale corpului si in grosimea firelor de par, care, in cativa ani, vor deveni mai subtiri. Aceasta schimbare va putea fi observata cu usurinta.

channeling

CAPUL

Odata ce incepeti procesul de transformare, va debarasati de unele componente ale structurilor din corp, iar anumite parti din tesuturi se desprind. In capul, in craniile celor care se transforma si chiar ale celor care se pregatesc pentru acest proces, sunt multe structuri care sunt deversate in lichidul cerebrospinal. Acest material se deplaseaza prin coloana vertebrala, prin nervi si in afara, prin tesuturi, astfel incat, daca reciclati acest material de care v-ati lepadat, este posibil sa nu va simtiti prea bine. Puteti resimti unele senzatii perturbatoare la nivelul capului, ochilor, sirei spinarii si nervilor, cum ar fi ameteala, durerile de cap, o presiune in cap (de obicei, din partea dorsala a capului, catre partea frontala, dar si dintr-o parte a capului in cealalta).

Primul loc in care apar transformari este in ADN-ul creierului. Ceea ce inseamna ca anumite functii ale creierului pot deveni mai greoaie. Perspicacitatea poate fi afectata; pot aparea dureri de cap si chiar unele probleme legate de auz; puterea de concentrare poate fi si ea afectata. Capul vostru incepe literalmente sa contina materia ce se elimina, care poate genera aceste scurtcircuite. Daca aveti senzatia ca va pierdeti limpezimea mintii, ca se petrec anumite lucruri in cap, inclusiv durerile de cap, care va fac sa simtiti ca aveti scurcircuite in creier, toate acestea apar din cauza evacuarii acestei materii.

Dispozitia oscilanta este si ea simptomatica pentru incercarea corpului de a integra mai multa lumina. Pot aparea momente in care va simtiti minunat si aveti o energie debordanta – stare ce poate fi brusc urmata de o prabusire emotionala si depresie, pe masura ce traiti experienta desprinderii de vechea lume.

AUZUL

Capacitatea auditiva va creste, astfel incat veti putea auzi sunete pe care in prezent nu le puteti percepe, sunete ale Creatiei lui Dumnezeu, in interiorul si in jurul vostru. Aceasta schimbare va va ajuta sa aveti credinta in Dumnezeu, cand veti auzi noile sunete in urechi. Tiuiturile sau tonurile pe care le auziti pot fi mesaje sonore de la entitati spirituale din alte dimensiuni. Informatii provenite din aceste surse, vi se fac cunoscute la timpul potrivit, in conformitate cu nivelul vostru individual de evolutie spirituala

INIMA

Din cand in cand, puteti avea palpitatii, atunci cand inima voastra se sincronizeaza cu ritmul batailor inimii Mamei Pamant. Se pot petrece schimbari si in tesutul muschiului inimii, iar striatiile din acest tesut vor incepe sa sufere mai multe schimbari. Tesutul va parea ca se dilata spre exterior, pe masura ce muschiul inimii devine mai dens. Aceasta transformare ii va permite inimii sa functioneze mai mult timp si sa creeze o durata de viata normala, de 150 de ani. In urmatorii 10 – 12 ani, ritmul normal al pulsului va creste cu aproximativ trei sau patru batai,.

Este posibil sa observati o comprimare mai mare in jurul inimii, deoarece multi oameni reactioneaza la energia iubirii si a luminii, care se amplifica foarte mult. Se pot manifesta atacuri de cord sau diferite boli cardiace, in cazul unui flux restrans de energie in jurul centrului inimii. Acestea pot fi evitate printr-o constientizare mai profunda a acestei energii si o mai mare deschidere fata de emotii, care trebuie eliberate, fara a mai fi retinute in corp, prin descoperirea unor modalitati de a le trai in mod armonios. Emotiile trebuie simtite, nu negate, iar apoi ele pot crea un flux mai abundent al fortei vietii si nu un blocaj al acesteia.

536901_10151272632029023_26573574_n

SENZATII DE CALDURA SI RACEALA

Aceste senzatii vor fi simtite de multi oameni, pe masura ce are loc transformarea celulara in corp. Este ca si cand motoarele voastre sunt reconstruite, iar indicatorul de caldura este inlocuit.

Toate aceste transformari au loc in toate fiintele – indiferent daca ele sunt sau nu sunt constiente de ele. Iar cei care aleg sa nu ramana pe planeta, chiar daca nu constientizeaza alegerea pe care au facut-o, au decis sa nu treaca prin acest nivel de accelerare si prin aceste schimbari in corpul lor. Cei care au ales sa fie aici, in aceste vremuri, in timpul acestei accelerari rapide a schimbarilor din interiorul corpului lor fizic, al mintii lor si al sistemului lor emotional, vor trece prin aceste schimbari – unii in mod inconstient, iar altii in mod constient. Dar toti vor fi, in mod cert, influentati de aceste energii. La un anumit nivel, cu totii vor trai experienta transformarii corpului, care se deplaseaza in mod natural la un nivel mai inalt de receptivitate si aliniere cu Sursa noastra.

SCHIMBARI LEGATE DE MEMORIE

Tot mai multi oameni sunt acum capabili sa isi armonizeze constiinta, astfel incat sa simta forte nevazute sau sa receptioneze lungimi de unda din univers, pe care sa le foloseasca pentru a se transforma intr-un nou mod de a fi. Aceste noi impulsuri de energie, care vin acum, influenteaza celulele ce alcatuiesc corpurile mentale, emotionale si spirituale. Oamenii manifesta, la fiecare nivel, in intreaga lor fiinta, influenta acestui flux de lumina. Vor veni vremuri in care veti fi inspirati cu flash-uri de memorie, cand va veti aminti situatii din trecut, vieti trecute si veti avea si alte revelatii. Cunoasterea eterna si cosmica incepe sa vi se infiltreze in corp si sa ilumineze mintea umana, intr-un mod care va activa celulele din interiorul corpului. Pe parcursul transformarii celulare, capacitatea mentala a oamenilor va creste considerabil.

namaste (2)
Va puteti trezi ca uitati ce voiati sa spuneti, dupa ce incepeti sa vorbiti despre un anumit subiect. Pe masura ce intrati intr-o stare de gratie, in timpul transformarii celulare, va fi din ce in ce mai greu sa va raportati la trecutul vostru, prin intermediul sistemului de memorie. Cand erati tributari limitarilor, raportarea la trecut era utila, fiindca realitatea acceptata de voi se baza pe credintele si experientele voastre trecute. Aceasta raportare la trecut se naruie, iar oamenii nu vor mai trebui sa-si mentina memoria vie.

DURERILE LA CICLU

Femeile pot observa o diminuare a fluxului de sange, dar si a durerilor menstruale. Unele femei insarcinate vor avea sarcini si nasteri mai usoare, cu un travaliu mai scurt si mai putin dureros.

Sursa: Editura For You

GonsarRinpoche2

Iluminarea – o victorie asupra morţii şi asupra vieţii

Motto: „Maestrul este elementul anterior. Discipolul este elementul ulterior. Iar cunoaşterea este locul lor de întâlnire. Instruirea este cea care le uneşte”Upanişad.

Interviu cu Venerabilul Tulku Gonsar Rinpoche – maestru budist de rit tibetan
Când stai de vorbă cu Maestru budist tibetan, simţi cumva că ai în faţă o minte pe care nu o poţi înţelege, nici nu o poţi cuprinde sau intui cu mintea ta. Aşa că singura soluţie ca să ieşi bine dintr-un astfel de dialog este să ai mintea deschisă, să fii sincer, respectuos, dar foarte analitic. În rest, totul se desfăşoară din perspectiva unei logici impecabile, a unei argumentaţii fără cusur, respectând cu rigurozitate adevărul confirmat de experienţa personală.

● Care este menirea unui maestru?
● Cred că rolul unui adevărat Maestru este să arate lumii drumul şi modul corect de a trăi, de a te comporta, modul corect de a gândi.

● Cum se naşte sau se stinge o generaţie de maeştri?
● Au existat perioade de timp în care au trăit mulţi mari Maeştri şi alte perioade în care au existat mai puţini. În acest moment, aş spune că trecem prin vremuri grele. Cu toate acestea, prezentul nu este un moment atât de dificil încât să putem spune că nu mai exista niciun fel de Maeştri calificaţi. Sunt câţiva, dar nu sunt peste tot şi nu sunt uşor de găsit. Dar cu certitudine există astfel de Maeştri răspândiţi peste tot în lume. Nu numai în Occident, dar şi în Orient. Sunt peste tot. Cel care caută un astfel de Maestru trebuie să analizeze foarte bine. Nu este ceva ce poţi găsi cu mare uşurinţă.


● Discipolul este cel care îşi caută Maestrul sau Maestrul îşi caută un discipol?

● În mod cert, discipolul este cel care caută un Maestru.


● Pe de o parte, pentru un căutător este important să găseasca un Maestru autentic. Pe de altă parte, pentru ca discipolul să se convingă de aceasta autenticitate e nevoie de timp. Cum se poate armoniza încrederea cerută şi necesară cu suspiciunea când vine vorba despre autenticitatea unui Maestru?

● În concordanţă cu preceptele budiste, se subliniază clar că e necesar să cauţi un Maestru autentic şi calificat şi desigur cel care caută ar trebui să cunoasca criteriile corecte după care să putem identifica Maestrul. Uneori, noi, oamenii obişnuiţi avem o imagine eronată despre cum ar trebui să arate un adevărat Maestru. De aceea un astfel de demers ia timp. La început cel care este în căutare  poate fi în mod firesc sceptic. Şi chiar nu trebuie să fie prea naiv şi să accepte pe oricine doar pentru că este popular, faimos, frumos şi are o mulţime de titluri, pentru ca astfel de însuşiri sunt de valoare pentru lumea mundană, dar nu sunt calităţi extraordinare atunci când vine vorba despre un Maestru spiritual. Un Maestru trebuie să satisfacă alte calităţi. În această privinţă, budismul explică foarte clar care sunt criteriile după care cineva poate judeca foarte limpede daca are în faţă un Maestru. Folosind aceste criterii evaluarea e uşoară, dar ia ceva timp e nevoie să aibă mintea deschisă, să fie sincer şi să aibă răbdare.

● Într-o existenţa obişnuită amintirile sunt rezultatul experienţelor personale şi ele rafinează concepţia individului respectiv despre lume, concepţie cu care el trăieşte prezentul. Cum interacţionează un Maestru cu amintirile din vieţile anterioare?
● Un Maestru care este într-adevăr calificat, când pomeneşti aici despre un Maestru care îşi aminteşte vieţile anterioare, vorbim despre un Maestru care nu numai că este calificat îndeajuns pentru a ghida un discipol, dar deţine fără îndoială şi alte calităţi superioare celor obişnuite cum ar fi aceea de a-şi aminti vieţile anterioare. Dar poate că pentru un discipol acestea nu se numără printre criteriile necesare indispensabile ale unui Maestru. Dar desigur dacă un Maestru spiritual deţine şi aceste calităţi suplimentare este cu atăt mai bine. În orice caz, un astfel de Maestru superior, care îşi  aminteşte prorpiile vieţi anterioare şi care îşi poate aminti şi vieţile anterioare ale discipolului, un astfel de Maestru este într-o poziţie foarte bună pentru a fi capabil să-l ajute pe discipol pentru că cunoaşte toată istoria aflată în spatele situaţiei prezente a acelei persoane, în consecinţă ajutorul pe care îl poate da este şi mai eficient. Cunoscând de asemenea interacţiunile relaţiilor din propriul trecut  şi interacţiunile trecute legate de discipol si are atunci mai multe posibilitati de a ajuta eficient. Dar nu e indispensabil ca un Maestru să posede în mod necesar aceste tipuri de calităţi. Altele  sunt cu adevărat necesare şi indispensabile. Aceste calităţi care se referă la capacitatea de a cunoaşte trecutul spiritual  nu sunt necesare, dar dacă există e cu atât mai bine.

Calităţile cele mai necesare pe care un Maestru spiritual trebuie să le posede minimal sunt: să aiba o viziune foarte bună şi foarte clară asupra a ceea ce transmite ca învăţătură nu numai în ceea ce priveşte forma cuvintelor, dar şi în ceea ce priveşte înţelesul lor adânc şi experienţa practică a învăţăturilor pe care le împărtăşeşte, nu numai o cunoaştere teoretică intelectuală. Şi, de asemenea, să trăiască în strictă conformitate cu principiile pe care le predă. Nu poate preda nişte principii de viaţă şi să trăiască în acelaşi timp după altele. Acest lucru este inacceptabil. Trebuie să-l înveţe pe discipol sau pe oamenii pe care îi îndrumă pentru un singur motiv: din cauză că doreşte cu adevărat să ajute, dintr-un sentiment de compasiune, şi nu ca să devină el însuşi faimos sau să aibă o mulţime de discipoli în jur care să-l admire, s    au să-l venereze, sau pentru vreun interes material. Orice face trebuie sa facă cu mintea sinceră şi din exclusiv din dorinţa onestă de a-i ajuta pe ceilalţi.

De aceea Maestrul spiritual plin trebuie să transmită Cunoaşterea Adevărată, să trăiască în conformitate cu preceptele din Scripturi, să respecte etica acestor precepte, să fie corect şi pur, şi să facă totul din compasiune sinceră, să-i ajute pe ceilalţi. Dacă aceste calităţi nu există, atunci Maestrul pe care îl ai în faţă este dubios. Şi apoi, suplimentar faţă de aceste calităţi, să cunoşti trecutul sau viitorul sau alte multe calităţi. Buddha a menţionat care sunt cele 10 calităţi ale unui adevărat Maestru spiritual, 20 calităţi necesare unui guru tantric. Dar toate acestea sunt auxiliare.

● În mod obişnuit, un om nu-şi aminteşte propriu-zis vieţile anterioare. Reprezintă aceasta o necesitate obiectivă pentru a putea evalua progresul faţă de existenţele anterioare?
● N-aş spune că să-ţi aminteşti vieţile anterioare este un lucru foarte important pe care un discipol trebuie să-l realizeze în primul rând. Acesta nu este un obiectiv de atins. Este ceva care apare ca un efect secundar al practicii cuiva. Mai ales ca urmare a practicii în meditaţie prin care cineva îşi dezvoltă o concentrare perfectă şi alte calităţi mentale de acest fel, atunci capacitatea noastră de a cunoaşte şi de a cuprinde creşte. Altfel ceea ce cunoaştem în acest moment în mod obişnuit este prezentul şi experienţa noastră de a cunoaşte prezentul. Mintea noastră ştie întotdeauna câte ceva, dar ceea ce ştim este foarte limitat în timp şi în spaţiu. De fapt ceea ce ştim este numai momentul prezent şi ceea ce este dincoace de pereţii acestei încăperi. Ceea ce e dincolo de ei nu ştim. Dar capacităţile de cunoaştere ale minţii noastre pot fi antrenate şi extinse prin practica corectă a meditaţiei. Şi această extindere se poate produce şi în ceea ce priveşte percepţia timpului, astfel încât cineva poate ajunge să cunoască trecutul sau viitorul, sau poate cunoaşte spaţiul dincolo de obstacolele fizice cum ar fi pereţii. Dar, încă o dată, să-ţi aminteşti vieţile trecute nu este un scop asupra căruia ar trebui să ne concentrăm în mod special. Este ceva care se întâmpla odată cu creşterea capacităţilor de a cunoaşte. Principalul scop al discipolului este să-şi depăşească stările mentale negative. Asta înseamnă să-şi depăşească ego-ul, să-şi depăşească ataşamentul faţă de obiecte, furia, gelozia şi trufia. Acesta este principalul obiectiv.


● Cum se vede evoluţia civilizaţiei a relaţiilor dintre oameni din perspectivă pe care o poate oferi continuitatea spirituală în mai multe vieţi succesive?

● Cineva poate interpreta aceasta evoluţie a civilizaţiei în moduri diferite. Putem vorbi despre o evoluţie ştiinţifică, despre o evoluţie umană. Dar putem, de asemenea, discuta despre o dezvoltare spirituală. În budism, când ne referim la o evoluţie spirituală, vorbim de fapt despre un proces, însă lucrurile nu sunt la fel de uşor de explicat. Dacă ne referim la simpla trecere a cuiva prin mai multe vieţi, simplul fapt de a parcurge mai multe vieţi nu înseamnă că,  din punct de vedere spiritual, lucrurile merg din bine în mai bine. În realitate nu se întămplă deloc aşa. Evoluţia spirituală nu are nevoie în mod necesar de mai multe vieţi. În această viaţă, chiar acum, putem începe o evoluţie spirituală şi tot în această viaţă, dacă cineva este foarte bun, desigur putem atinge cea mai înaltă perfecţiune. Din această perspectivă nu avem nevoie de a trece printr-o serie de vieţi pentru a progresa. Dimpotrivă, dacă nu facem antrenamentele mentale necesare putem trece prin oricâte vieţi şi să rămânem la fel sau, şi mai rău, să regresăm. Putem coborî. Evoluţia nu are legătură cu numărul de vieţi prin care trecem, ea depinde doar de modul în care ne folosim mintea. Şi avem acum toate posibilităţile de a ne antrena mintea, aşa că această „civilizare” interioară nu are nevoie de o anumită perioadă de timp. „A fi civilizat” înseamnă că modul nostru de a ne comporta şi de a gândi devine din ce în ce mai bun şi mai  frumos, şi asta nu numai la modul superficial, ci şi în sens profund spiritual. Dacă cineva nu mănânca folosind acele gesturi care sunt considerate elegante, cu şerveţel, furculiţă şi cuţit, în stilul urban obişnuit, şi mănâncă cu mâna, stând „necivilizat” jos pe pământ, acest fel de a vedea lucrurile este foarte superficial, convenţional de a defini noţiunea de „civilizat”. „Civilizat” se referă la comportament. Cineva care este foarte ataşat de ego, care se gândeşte numai la bunăstarea sa personală şi nu-i pasă de ceilalţi şi care face apoi orice pentru a-şi satisface această dorinţă de bine personal exclusiv, şi chiar face lucruri rele pentru asta şi îi răneşte pe ceilalţi încercând să obţină totul pentru sine prin orice mijloace – acest mod de a trăi este foarte „necivilizat”. Dimpotrivă, cineva civilizat ştie să-i respecte pe de ceilalţi. Aşa cum noi vrem să nu mai suferim şi să fim fericiţi, şi ceilalţi sunt la fel ca noi şi  îşi doresc acelaşi lucru. Chiar şi animalele sunt la fel. De aceea ar trebui să ne pese de ceilalţi, de alte fiinţe. De aceea ar trebui să nu facem rău altor fiinţe, să  le respectăm, chiar să avem grijă de ele şi să le protejăm mai mult decât pe noi înşine.  Dacă cineva are acest mod de gândi şi de acţiona atunci este un om „civilizat” – în sens spiritual. De fapt oricine are această posibilitate de a deveni „civilizat” sau de rămâne „necivilizat”. Chiar şi la un nivel foarte comun cineva poate avea o prezenţă fizică foarte îngrijită şi poate trăi într-o casă foarte frumoasă, dar atâta vreme cât modul persoanei de a gândi şi acţiona rămâne orientat spre propriul ego e de fapt „necivilizată”, „sălbatică”, „primitivă”. Dacă ne  dezvoltăm calitaţile interioare cu adevărat umane, atunci devenim „civilizaţi”.

● Din lecturile mele sporadice despre budism am observat că scopul cel mai important al cuiva  care o ia pe calea aceasta este să iasă din cercul reîncarnărilor succesive şi să atingă Iluminarea. Este reîncarnarea un fenomen natural?
● Da. Reîncarnarea este un fenomen natural, un mod natural de a exista care se desfăşoară după o lege naturală, cum e şi legea gravitaţiei, de exemplu. Sau aşa cum plantând primăvara o sămânţă în câmp, vom  obţine în mod natural recoltă în toamnă. În acest fel considerăm şi reîncarnarea un fenomen natural.

● Cum poate fi evaluat progresul spiritual de la existenţă la alta?
● Progres spiritual este atunci când modul de a gândi şi comportamentul cuiva se schimbă în bine. Dacă, de exemplu, cineva a fost înainte o persoană care se înfuria uşor cu un temperament foarte instabil, dar care pentru că a urmat nişte învăţături sau căi spirituale şi a început să se schimbe iar firea mânioasă a început să se calmeze, devenind mult mai tolerantă şi mai răbdătoare, aceasta este o foarte bună dezvoltare spirituală reală. Evoluţia şi progresul spiritual nu înseamnă să capeţi cine ştie ce capacităţi extraordinare prin care să poţi zbura prin aer sau să ai nişte senzaţii speciale în corp. Se pot întâmpla şi astfel de lucruri, dar nu sunt esenţiale. Multe animale zboară tot timpul, ca  ţânţarii de exemplu. Asta nu înseamnă că ei posedă cine ştie ce puteri spirituale. Acestă e un mod superficial de privi lucrurile. Oamenii sunt cel mai adesea fascinaţi de acest tip de manifestări şi consideră că ele sunt dovada nivelului spiritual înalt. Nu e adevărat. Cel mai important este ca atitudinea minţii noastre şi felul în care furia noastră interioară se potoleşte şi devine o atitudine mai bună, diminuarea lăcomiei generate de dorinţa de a poseda obiecte, fiinţe sau lucruri, aroganţa noastră de dinainte scade şi devenim mai umili sau mai respectuoşi cu ceilalţi toate astea sunt semne adevarate ale progresului spiritual.

● Care este beneficiul unei existenţe reîncarnate prin transfer conştient?
● Să-ţi aminteşti trecutul nu este neapărat legat de cunoaştere şi nu este atât de important. Trecutul e trecut. Desigur, ceea ce ai dezvoltat în trecut are legătura cu ceea ce trăieşti în prezent şi poate fi sursa unei mari diferenţe faţă de ceea ce se întâmplă în viaţa prezentă: unii învaţă lucrurile mult mai uşor, altora le este mult mai dificil să deprindă aceleaşi lucruri. Şi nu neapărat legat de Dharma, dar şi în ceea ce priveşte talentele noastre naturale, unii pot de foarte de tineri să cânte foarte bine la un instrument muzical în timp ce alţii îl deprind foarte greu. Asta depinde de cât de mult suntem familiarizaţi. Pentru cineva care a fost foarte familiarizat cu acest tip de cunoaştere în trecut, este într-adevăr mult mai uşor să înveţe şi în viaţa actuală. Asta poate părea că face diferenţa între posibilităţile unor şi ale altora. Cu toate acestea progresul real de acum trebuie să fie rezultatul efortului depus acum, fie că utilizăm sau nu aceste potenţialităţi. Dar altfel încercarea de a-ţi aminti ce ai fost nu are niciun fel de importanţă acum, în practica spirituală.

● Din punctul dumneavoastră de vedere, care este relatia dintre mundan si spiritual?
● Aş spune că orice fel de activităţi sau idei care sunt concentrate exclusiv doar asupra obţinerii de beneficii numai în această viaţă sunt mundane. Dacă principala preocupare a minţii ca scop este limtată doar la această viaţă, indiferent ce faci este mundan, chiar şi în cazul în care te raportezi la diferite practici religioase. Poţi să te rogi foarte mult zi de zi, dar dacă o faci doar ca să ai succes în această viaţă, să trăieşti mult în această viaţă, să fii fericit în această viaţă, să fii bogat în această viaţă, poate părea un ritual spiritual dar în realitate nu este. Pentru că dacă o faci doar pentru această viaţă, chiar şi a te ruga devine o acţiune mundană ca oricare alta. O persoană spirituală este cineva care transcende această perspectivă limitată asupra realităţii pe care nu o neglijăm, desigur, pentru că ceea ce facem este important. Dar privim dincolo de ea şi de beneficiile ei imediate şi ne preocupă şi ceea ce va urma dincolo de această viaţă. În aceste condiţii, ale transcenderii prezentului, indiferent la ce practică, ne raportăm ea devine spirituală.
Activitatea mundană se caracterizează prin aceea ca este raportată numai la această existenţă prezentă şi  se concentrează asupra bunăstării unui singur individ. O activitate devine cu adevărat spirituală atunci cand cineva priveşte dincolo de această existenţă,  priveşte de asemenea dincolo de propriul sine şi la bunăstarea altor fiinţe.


● Putem considera budismul politeist sau monoteist?

● Cineva ar putea spune că budismul nu este nici politeist, nici monoteist sau ca este amândouă în acelaşi timp. Diferenţa rezultă din modul în care interpretezi conceptele în raport cu diferite religii. Definiţia conceputului monoteist/politeist are în vedere existenţa unui Creator şi, din acest punct de vedere, budismul nu acceptă existenţa unui Creator. Pe de altă parte, chiar dacă cineva nu crede în Creator primordial în acelaşi mod ca în alte religii, Dumnezeu nu este în  mod necesar un astfel de creator, el poate fi perceput ca un fel de Stare Perfectă. Starea perfectă pe care un om o poate atinge este starea compasiunii si a înţelepciunii perfecte. Asta înseamnă că toate acele calităţi pe care le atribuim Fiinţei Divine Supreme, cum ar fi omniscienţa, compasiunea perfectă şi înţelepciunea perfectă, au acelaşi înţeles ca şi numele Buddha care defineşte starea perfectă de Buddha. Fie că îi spunem Dumnezeu sau starea de a fi Buddha e acelaşi lucru. În acest sens, budismul este şi politeist, şi monoteist pentru că indiferent dacă ne referim la un singur Buddha sau la mai mulţi, ei sunt toţi manifestări ale aceleiaşi naturi unice. Nu sunt individualităţi diferite aşa cum noi oamenii suntem diferiţi, unii mai buni, alţii mai răi, nu e nimic din toate acestea. Când cineva atinge starea de Buddha şi devine Iluminat atunci natura noastră se dizolvă într-o stare unică. Diferenţele individuale dispar. De exemplu, pe pământ curg multe multe fluvii care, fie că sunt în India sau în Europa, au caracteristici fizice diferite şi nume diferite. Dar în final toate se varsă în Ocean şi, odată dizolvate în marea imensitate, nu mai există practic nicio posibilitate de a le indentifica. Nu poţi spune că acesta este Gangele, acesta este Rinul sau aceasta este Dunărea. Toate s-au amestecat într-o stare unică. În acelaşi fel, fiinţele vii sunt foarte diferite, dar când cineva atinge starea de Iluminare se dizolvă printr-un proces similar într-o natură unică: starea de Buddha. Toţi Buddha aparţin aceleiaşi naturi unice şi am putea asimila asta cu monoteismul. Dar, apoi, această Natură Unică, din dorinţa de a ajuta fiinţe diferite, alege să se manifeste în forme diferite: uneori ia forme masculine, alteori feminine, unele mai paşnice, altele mai dure, având nume diferite. Când acestea apar în forme diferite pentru a ajuta fiinţele, ele sunt mai multe şi atunci am putea numi budismul ca fiind politeist. Deci entităţile în starea de Buddha sunt una şi mai multe în acelaşi timp.

● Există răul absolut în budism? Este el personificat? Există un demon care să reprezinte răul absolut?
● In budism, nu există nimic într-o manieră absolută, deci nu există nici răul în mod absolut. Şi cu certitudine nu există nimic asemănător cu Diavolul din creştinism care este făcut responsabil pentru tot ce se întâmplă rău în lume. Pe de o parte, există Dumnezeu care face tot ce e bun şi, de cealaltă parte se află Diavolul care face Răul. În budism nu există un astfel de Diavol. Desigur, răul adevărat nu este personificat de nişte fiinţe, rădăcina răului se află în noi înşine şi ea este reprezentată în primul rând de propria noastră ignoranţă. Ignoranţa este cea care ne face să proiectăm o imagine proprie în ceea ce priveşte indentitatea noastră. Dar aceasta proiecţie diferă, mai mult sau mai puţin, de realitatea însăşi. Aşa că imaginea proiectată este într-o anumită măsură falsă, dar pentru că este percepţia noastră despre noi înşine ne cramponăm de ea şi această cramponare reprezintă ignoranţa fundamentală – răul absolut în budism. Din cauza aceasta, suntem absorbiţi de formularea „eu” pe care o extindem într-o perspectivă din care „eu”  este mai important decât oricare dintre „ceilalţi”, decât toate celelalte fiinţe vii. Deci din acest punct de vedere nu există practic fiinţe rele. Desigur exista o multitudine de fiinţe conştiente, nu numai animale sau oameni. Exista şi fiinţe invizibile sau alte tipuri de fiinţe, unele dintre ele sunt spirite rele despre care se vorbeşte şi în budism. Dar, exact ca noi, şi  ele au probleme. Nu sunt ceva de care să te temi şi pot deveni la rândul lor obiect al compasiunii. Suntem oameni, deci suntem  nişte fiinţe superioare şi ar trebui să avem compasiune şi faţă de aceste spirite nefericite. Dar ele nu seamănă cu Diavolul care este responsabil pentru tot ce e rău. Responsabil pentru rău este propriul nostru „eu” şi ataşamentul faţă de  acest ego.


● Este perspectiva duală asupra lumii (bine/rău) doar un model conceptual mai uşor de utilizat de oameni ca să înţeleagă realitatea în care co-există?

● Da. Dar nu există numai dualitatea bine/ rău. Mai există şi starea neutră. Şi asta se aplică şi Minţii. Putem avea o minte bună, una rea sau una neutră. La fel şi sentimentele se pot clasifica în aceleaşi trei categorii: bune, rele sau neutre. Dar putem distinge ca negative acţiunile/ gândurile/ sentimentele care produc suferinţă fiinţelor vii, ca pozitive – cele care aduc fericire şi ca neutre cele care nu au niciun efect de felul celor deja menţionate. Este important să distingem corect cele trei categorii şi în conformitate cu aceasta să ne şi comportăm corect şi să ne dezvoltăm mintea corect astfel încât să ne desprindem de suferinţă şi să atingem fericirea. De asemenea e bine să-i putem ajuta şi pe ceilalţi să fie fericiţi.

● Te poţi abandona necondiţionat in braţele spiritualului subtil?
● Este greşit. Există o mulţime de puncte subtile cu înţelesuri şi mai subtile şi care necesită explicaţii foarte precise. Când vorbim despre fenomene, există două aspecte principale legate de acestea: aspectul convenţional şi aspectul esenţial. Le numim Cele Două Adevăruri: adevărul convenţional şi adevărul fundamental. Dar nu ar trebui să le considerăm ca fiind contrare. Ele sunt de fapt complementare. Adevărul convenţional reprezintă modul cum funcţionează lucrurile (legea cauzei şi efectului, acţiune şi rezultatul ei, suferinţă şi fericire etc.). Convenţional ne referim şi la existenţa interdependentă a obiectelor sau fenomenelor. Toate există interdependent, în relaţie unul cu celălalt. Acesta este lumea noastră convenţională, adevărul nostru convenţional. Dar ce reprezintă toate acestea (obiecte/relaţiile dintre ele) în esenţa lor ultimă este indisolubil legat de răspunsul la întrebarea cine este „eu”. „Eu”-ul convenţional este „această persoană” care suferă, care trăieşte experienţa fericirii, care caută o dezvoltare spirituală sau care face ceva bine sau ceva rău. Această persoană este sinele relativ – „eu”, care există cu adevărat. Care este însă „eu”-ul fundamental, în esenţa lui ultimă? În budism spunem că ultimul nivel al „eu”-ului este vacuitatea. Adevărul Ultim este întotdeauna vacuitate. Aceasta nu înseamnă că, la un moment dat, în interior suntem ca un fel de gaură neagră. „Vacuitate”este, în acest context, expresia unei negaţii. Ca şi când aş spune: „această ceaşcă de ceai nu conţine ceai”. Aşa şi când ne referim la „eu”-ul interior, spunem că suntem lipsiţi de ceva. „Ceva”-ul de care suntem lipsiţi este falsa identitate – falsul „eu” versus falsul „ceilalţi”. Falsa identitate „eu însumi” este doar o proiecţie a minţii ignorante. „Eu” ne apare ca fiind ceva în interiorul corpului nostru, independent, ca un  centru de greutate, care pare un fel de „proprietar” al corpului şi al minţii noastre. Dar de fapt nu este nimic acolo unde ni-l inchipuim. Iar „eu”-ul  ne apare în minte ori de câte ori ne avem în vedere ca persoană individuală. Când nu căutăm acest „eu” el pare că există în noi înşine. Din momentul în care încercăm să-l identificăm în mod precis în ce loc din corp se află, nu reuşim să dăm de acest foarte important „eu” nicicum. Ceea ce găsim este vacuitatea, adică de fapt absenţa acestui „eu însumi” aparent complet independent în sine. Noi nu facem decât să presupunem ca acest „eu însumi” există. Şi, paradoxal, dacă nu investigăm, el pare să existe de la sine. Dar când începem să analizăm, răspunsul pe care îl obţinem este absenţa acestui sine. „Proprietarul”corpului şi al mintţii rămâne practic de negăsit. Şi căpătăm certitudinea că nu există de fapt un Sine absolut, ci suntem confruntaţi, în mod logic, cu concluzia că un astfel de „eu” este doar o convenţie. Ceea ce rămâne este Vacuitatea. Asta nu înseamnă că noi nu existăm deloc. Existăm, dar nu în modul în care ne imaginăm că existăm. Putem spune că existăm din perspectiva Adevarului Convenţional. „Convenţional” înseamnă aici „relativ”, iar „relativ” înseamnă „interdependent”. Pentru că existăm interdependent nu putem fi independenţi în sine. Pentru că nu  suntem independenţi în sine, suntem relativi.

● Care este cel mai mare pericol pentru cineva care o ia pe acest drum spiritual al regăsirii Sinelui?
● Cel mai mare pericol este în primul rând sa te angajezi pe un drum spiritual, dar să fii de fapt pe o cale greşită şi să nu ştii care este de fapt metoda corectă de a progresa. Adesea din nefericire chiar de la început unii oameni cred în ceva care nu este valid şi oricăt de multe eforturi ar depune sunt toate pierdute pentru ca nu vor ajunge nicăieri. Dacă încap pe mana unui ghid spiritual lipsit de onestitate, sunt şi mai multe riscuri de a eşua. De aceea în budism se subliniază necesitatea de a verifica înainte de a crede pe cineva pe cuvânt. Totul trebuie analizat. E nevoie ca mai întâi să investighezi tot ce ţi se oferă cu o minte deschisă şi sinceră, respectuoasă, dar foarte analitică. Şi apoi, dacă eşti mulţumit de calitatea şi beneficiile pe care ţi le aduce, atunci poţi merge mai departe şi să ai încredere în ghidul tău spiritual. Cea mai mare greşeală este să urmezi pe cineva din naivitate doar pentru ca te-ai simţit atras de nişte aspecte superficiale. Şi când cineva este într-adevăr pe drumul bun, există încă pericole care nu provin în mod necesar din exterior, ci mai ales din interior. Deşi progresăm, asta nu înseamnă că toate problemele noastre au dispărut: dezamăgirile anterioare, furia, gelozia, aroganţa sunt toate încă în mintea noastră. Şi ele pot bruia progresul nostru. În cazul cuiva care învaţă din ce în ce mai multe lucruri, la un moment dat, cu mare uşurinţă poate deveni trufaş. Astfel de situaţii apar chiar şi în mănăstiri printre călugări. Dacă la început au fost umili , modeşti, şi sinceri, cu cât acumulează mai multe cunoştinţe treptat devin unii dintre ei pot deveni aroganţi. În momentul în care mândria a apărut, îşi  face loc şi gelozia şi vei observa că un altul e mai bun ca tine. Şi nu vei fi prea bucuros de constatare. După care următoarea etapă este intrarea în competiţie cu celălalt. Toate lucrurile astea apar, desigur nu în mod obligatoriu la toţi monahii. Dar  când apare aroganţa, tot ce-am construit până în acel moment se prăbuşeşte în ruină. Nu numai că drumul nostru spiritual devine mundan, dar mai mult decât atât poate degenera într-o acţiune karmică complet negativă. Fie că intri în competiţie cu fraţii şi surorile tale de evoluţie spirituală, fie că nu-ţi mai respecţi ghidul spiritual, lucruri rele vor începe să se întâmple. Cel mai important pericol este însă trufia. Un drum spiritual nu e simplu. Este o luptă nu cu un duşman exterior, ci cu forţele care se opun din interior.

● Este Iluminarea o victorie asupra morţii?
● Iluminarea este un cuvant general folosit în contexte diferite, dar dacă ne referim la starea perfectă de Buddha, atunci desigur Iluminarea este o victorie asupra morţii ca şi asupra vieţii.

Sursa: http://jurnalul.ro

934834 440627239367690 1724892108 n

Melchisedek – Adevaruri istorice: Invataturile lui in Grecia, Roma / Cultul lui Mithras si Crestinismul – Partea IV

melchisedek

 

.

Invataturile lui Melchisedec in Occident

Învăţăturile lui Melchisedec au intrat în Europa pe mai multe căi, dar esenţialul a venit din Egipt. Aceste învăţături au fost integrate în filozofia occidentală după ce mai întâi au fost încorporate în elenism şi apoi în creştinism.

Idealurile civilizaţiei vestice au avut la bază o natură socratică, iar mai târziu filozofia religioasă a devenit ceea ce se modificase din învăţăturile lui Iisus şi un compromis pe care această filozofie l-a făcut la un moment dat cu învăţătura şi filozofia occidentului din acele timpuri, care era foarte avansată pentru acea perioada. Totul a culminat cu crearea bisericii creştine.

.
Mult timp, în Europa, misionarii din Salem şi-au practicat propriile lor activităţi, treptat fiind atraşi în multe din grupurile care practicau diferite ritualuri şi credinte. Aceşti propăvăduitori ai credinţei din Salem au continuat să existe şi în primul secol după Hristos, în Europa Imperiului Otoman. În cea mai mare parte doctrina învăţăturii din Salem a fost răspândită în Euroapa prin intermediul soldaţilor mercenari evrei, care au luptat în multe bătălii din Occident. În antichitate evreii erau la fel de faimoşi pentru valoarea lor militară cum erau şi pentru calităţile lor religioase.

.
Doctrinele de baza ale filozofiei greceşti, ale teologiei evreieşti, precum şi ale eticii creştine aveau la bază învăţătura fundamentală a lui Melchisedec.

 

I Religia din Salem printre greci
Misionarii din Salem au putut pune baza unei religii solide printre greci, care nu conţinea un ceremonial strict de manifestare. Acest ceremonial a fost o condiţie impusă de Machiventa, care a interzis organizarea de congregaţii exclusive pentru venerare şi care a cerut, în mod special, fiecărui învăţător să promită că nu va accepta niciodată să fie plătit pentru serviciile sale religioase şi că va accepta doar hrană, haine şi adăpost. Când învăţătorii lui Melchisedec au intrat în Grecia pre-elenica au găsit o populaţie care practica tradiţiile vechilor înaintaşi (urmaşii direcţi ai lui Adam şi Eva), dar aceste învăţături au fost pervertite de ideile şi credinţele marilor grupuri de sclavi aduşi în Grecia. Această pervertire a dus la revenirea unor practici crude, cu ritualuri sângeroase; clasele de jos practicau diferite ceremonialuri când erau executaţi criminalii achitaţi.

.
Influenţa învăţăturilor din Salem a fost distrusă aproape în întregime de aşa zisa influenţă ariană care venise din sudul Europei precum şi din est. Aceşti invadatori elenişti au adus cu ei conceptele unui Dumnezeu antropomorf, asemănător cu cel al fraţilor lor arieni care s-au îndreptat spre India. Acest import a inaugurat în Grecia evoluţia viitorului panteon de zei şi zeiţe, cunoscuţi din mitologia greacă. În mare parte, această religie nouă avea la bază sistemul religios al barbarilor eleni, dar şi miturile vechilor locuitori ai Greciei.

.
În zona mediteraniană, eleniştii greci au găsit o venerare a cultului matern, iar apoi au impus acestor populaţii propriul lor zeu masculin, Dyos-zeus, care în scurt timp devenise pentru greci ceea ce devenise Iahve pentru semiţi, adică zeul suprem al zeilor din panteonul grecesc.
Drept consecinţă a acestor factori, în evoluţia religioasă s-a dezvoltat credinţa populară în nişte zei fericiţi şi norocoşi, care locuiau pe Muntele Olimp, zei mai mult umani decat divini, zei pe care oamenii inteligenţi din Grecia nu i-au luat niciodată prea în serios. Nici nu i-au iubit prea mult, dar nici nu au fost prea înspăimântaţi de ei deoarece aceştia erau propria lor creaţie. Faţă de Zeus şi familia sa au avut un sentiment patriotic şi naţionalist pentru că erau jumătate oameni, jumătate zei, dar nu i-au venerat şi nici nu li s-au închinat cu tărie.

.
Eleniştii au fost profund pătrunşi de conceptele antipreoţeşti ale învăţătorilor din Salem, astfel încât preoţimea n-a avut niciodată importanţă în Grecia. Chiar şi redarea imaginii zeilor s-a reflectat mai mult în artă decât în actul de venerare.

.
Zeii de pe Olimp ilustrează foarte bine antropomorfismul (conceptul prin care li se atribuie lucrurilor şi fenomenelor naturii însuşiri şi sentimente omeneşti). Mitologia greacă a fost mai mult estetică decât etică. Religia greacă a fost ajutată de reprezentarea unui grup de divinităţi, dar morala, comportamentul şi filozofia grecilor foarte curând a luat un avans faţă de conceptul despre divinitate, iar acest dezechilibru între intelect şi spiritual a fost la fel de riscant pentru greci cum s-a dovedit a fi şi în India.

 

II Gândirea filozofică în Grecia
O religie care are un aspect frivol şi superficial nu poate avea continuitate, mai ales când nu există preoţi care să-i păstorească caracteristicile şi să o aducă în inimile credincioşilor. Religia de pe Muntele Olimp nu promitea salvarea şi nici nu satisfăcea setea spirituală a credincioşilor; de aceea destinul său a fost de scurtă durată. După un mileniu de la apariţia sa aproape dispăruse, iar grecii erau fără o religie naţionala, zeii de pe Olimp nu au putut ţine în frâu minţile mai luminate.

.
Aşa stăteau lucrurile în secolul şase înainte de Hristos, când Orientul şi Levantul au experimentat o revenire a conştiinţei şi o nouă trăire spirituală prin recunoaşterea monoteismului. Din nefericire Occidentul nu a împărtăşit această formă nouă de manifestare. Europa şi nordul Africii nu participaseră la extinderea acestei renaşteri religioase. Oricum, grecii s-au implicat într-o evoluţie intelectuală extraordinară. Au început să controleze frica şi nu după mult timp au privit religia ca un antidot împotriva acesteia, dar n-au înţeles că religia adevărată este un remediu pentru un suflet înfometat, pentru nesiguranţa spirituală şi pentru lipsa de moralitate. Ei au căutat consolarea sufletului în gândirea profundă – în filozofie şi metafizică. Ei s-au întors de la contemplarea propriei salvări la realizarea şi la înţelegerea de sine.

.
Printr-o gândire riguroasă grecii au făcut efortul de a obţine o securitate a conştiinţei, care servea ca substitut pentru credinţa în supravieţuire, dar expunându-l au eşuat. Doar elenii cei mai inteligenţi, din clasele sociale avansate au putut înţelege aceasta nouă învăţătura. Generaţiile următoare, care se trăgeau din familii de soldaţi şi sclavi n-aveau capacitatea de a recepţiona acest substitut religios nou.

.
Poeţii greci din secolele cinci şi sase, cum ar fi remarcabilul Pindar, au făcut un efort pentru reformarea religiei greceşti. Ei şi-au elevat ideile, dar au fost mai mult artişti decât religioşi. Au eşuat în încercarea de a promova o tehnica ce trebuia să dezvolte şi să salveze valorile supreme.

.
Xenofos a vorbit despre un singur Dumnezeu, dar această concepţie promovată de el a fost prea panteistică (concepţie filozofică ce identifică divinitatea cu întreaga natură) ca să poată promova un Tată personal pentru un muritor de rând. Socrate şi urmaşii săi, Platon şi Aristotel, au spus că virtutea este cunoaştere, bunătate şi sănătate pentru suflet; el credea că este mai bine să ai parte de nedreptate decât să fi vinovat de practicarea ei; este greşit să întorci răul cu rău şi de aceea zeii sunt înţelepti şi buni. Principalele virtuţi prezentate de ei erau: înţelepciunea, curajul, chibzuinţa şi dreptatea.

.
Evoluţia filozofiei religioase printre greci şi evrei permite o ilustrare contradictorie a funcţiei pe care o poate avea biserică că instituţie şi ca factor de progres cultural. În Palestina, gândirea umană a fost controlată de preot, iar scriptura a ghidat din umbra întreaga filozofie şi estetică religioasă, precum şi concepţiile morale. În Grecia, absenţa aproape în totalitate a preoţilor şi a “scripturilor sacre” a permis minţii omeneşti să fie liberă şi lipsita de constrângeri, rezultând astfel o dezvoltare surprinzătoare a profunzimii gândului. Dar religia, ca experienţa personală a eşuat în încercarea de a menţine o relaţie echilibrată cu cercetările intelectuale în ceea ce priveşte natura şi realitatea cosmosului..

.
În Grecia, credinţa s-a supus gândirii; în Palestina, gândirea a fost încătuşată de credinţă. O mare parte din puterea creştinismului vine din împrumutul pe care acesta l-a făcut din moralitatea evreiască, iar apoi din reflecţia contemplativă a grecilor.

.
În Palestina, dogma religioasă a fost atât de bine definită încât nu se supunea pe viitor nici unui risc; în Grecia, gândirea umană a devenit atât de abstractă încât însuşi conceptul despre Dumnezeu s-a transformat în ceva vag, supus speculaţiei panteiste.

.
Oamenii obişnuiţi din acele vremuri n-au putut înţelege sau n-au fost prea interesaţi de filozofia greacă a realizării de sine şi despre o divinitate abstractă, care nu-i ajuta concret cu nimic. Dimpotrivă, ei aveau nevoie de promisiunile salvării, combinate cu un Dumnezeu personal, care putea să le audă rugăciunile. I-au exilat pe filozofi şi au persecutat rămăşiţele cultului din Salem. Ambele doctrine s-au amestecat prea mult şi se aflau pe punctul de a cădea în nişte misterii absurde şi teribile, care s-au răspândit pe pământurile mediteraniene. Misterele din Eleusis au creat o versiune grecească de venerare a fertilităţii. Natura lui Dionysos venera prosperitatea; cel mai popular cult a fost cel al lui Orfeu, ale cărui discursuri morale şi promisiuni de salvare au făcut mulţi adepţi printre oamenii de rând.
Toţi grecii s-au implicat în aceste metode noi de obţinere a salvării, practicând nişte ceremonii emoţionanate şi senzaţionale. Nici o naţiune, până la greci, n-a ajuns la o filozofie artistică atât de înaltă într-un timp aşa de scurt. Până la greci, nimeni n-a creat un sistem moral atât de avansat, practicat fără implicarea divinităţii şi fără a promite salvarea omului. Nici o naţiune n-a căzut vreodată atât de repede, atât de adânc şi atât de violent în stagnare intelectuală, depravare morală şi sărăcie spirituală. Toate acestea s-au întâmplat pentru că grecii au intrat brusc în vârtejul iraţional al misteriilor.

.
Religiile au continuat să existe mult timp fără suport filozofic, dar câteva filozofii, printre care şi cea a grecilor, au funcţionat mult timp fără nici o identificare cu religia. Filozofia este pentru religie aşa cum conceptul este acţiune. Condiţia umană ideală este aceea în care filozofia, religia şi ştiinţa sunt aduse într-o armonie completă, combinate apoi cu practica înţelepciunii, a credinţei şi-a experienţei.

 

III. Învăţăturile lui Melchisedec la Roma
Crescând de la început în afara formelor de venerare a familei de zei ale grecilor, venerându-l doar pe Marte, zeul războiului, a fost firesc ca religia latinilor de mai târziu să fie doar o percepţie politică faţă de sistemele intelectuale ale grecilor şi brahmanilor sau faţă de religiile altor popoare.

.
În perioada marii renaşteri a învăţăturii monoteiste a lui Melchisedec din secolul VI înainte de Hristos câţiva dintre misionarii Salem-ului au pătruns şi în Italia. Toţi cei care nu s-au lasat influenţaţi de răspândirea rapidă a preoţimii etrusce, cu noile sale temple şi cu noul panteon de zei, au pus bazele religiei romane. Această religie a triburilor latine n-a fost atât de insignifiantă şi coruptibilă ca cea a grecilor; n-a fost nici atât de austeră şi tiranica ca cea a evreilor; în cea mai mare parte a fost formată din practicarea unor forme artificiale, promisiuni şi tabuuri.

.
Religia romană a fost puternic influenţată de marile importuri culturale din Grecia. Cea mai mare parte a zeilor din Olimp au fost transferaţi şi incluşi în panteonul latin. Hestia a devenit Vesta zeiţa romană a casei. Zeus a devenit Jupiter, Afrodita a devenit Venus şi aşa mai departe.

.
Iniţierea religioasă a tinerilor romani era ocazia lor solemnă de-a intra în serviciul statului. În realitate, jurămintele şi recunoaşterile ca cetăţeni erau ceremonii religioase. Poporul latin avea temple, altare şi cavouri, iar în situaţii de criză consultau oracole. Oasele eroilor erau păstrate aşa cum mai târziu creştinii le vor păstra pe cele ale sfinţilor.
Acest patriotism pseudoreligios şi lipsit de emoţie a fost destinat prăbuşirii, chiar dacă venerarea artistică şi nivelul intelectual ridicat al grecilor a dus la entuziasm şi la o venerare profundă a misteriilor.

.
Unul dintre cele mai puternice culte a fost misterioasa religie a Mamei lui Dumnezeu, care-şi avea templul de bază pe locul actualei biserici Sf. Petru din Roma.

.
Statul roman a cucerit politic, dar a fost cucerit de secte, ritualuri, misterii şi despre conceptele referitoare la Dumnezeu ale Egiptului, Greciei şi Levantului. Aceste sisteme religioase importate au continuat să înflorească în statul roman până în perioada lui Augustus, care doar din motive politice şi civice a făcut un efort eroic, încheiat într-un fel cu succes, ca să distrugă aceste sisteme religioase şi să readucă în prim plan vechea politică religioasă.
Unii dintre preoţii religiei de stat i-au spus lui Augustus despre încercările timpurii ale învăţătorilor din Salem, care au căutat să răspândeasca învăţătura unui singur Dumnezeu, o divinitate supremă, care se afla deasupra tuturor. Această idee l-a influenţat pe împărat cu atâta fermitate încât a construit multe temple, le-a împodobit cu imagini frumoase; a reorganizat statutul preoţimii; a reintrodus religia de stat; s-a autopropus, temporar, ca mare preot peste toţi ceilalţi şi n-a ezitat ca împărat să se autoproclame zeu suprem.

.
Această nouă religie de venerare a lui Augustus a înflorit şi s-a menţinut tot timpul vieţii, în tot imperiul, excepţie făcând Palestina, casa evreilor.

 

IV. Ceremoniile Misteriilor
Majoritatea lumii greco-romane şi-a pierdut familia primitivă şi religiile de stat nefiind în stare să opună rezistenţa la lipsa de înţelegere faţă de filozofia greacă. Ei şi-au îndreptat privirile spre ceremoniile Misteriilor din Egipt şi Levant, care erau spectaculoase şi emotionante. Oamenii de rând aveau nevoie de promisiuni care să le ofere salvarea – o consolare religioasă în ziua de azi şi garantarea speranţei de nemurire după moarte.

.

Trei mari Misterii au fost foarte populare:
1. Cultul zeiţei frigiene Cybela şi a a fiului ei Attis.
2. Cultul egiptean al lui Osiris şi a sa soţie Isis.
3. Cultul iranian de venerare a lui Mithras, salvator şi răscumpărător al lumii păcătoase.

.
Misterul egiptean şi frigian propăvăduia ideea fiului/soţului divin (Attis şi Osiris), care după ce trecea prin experienţa morţii şi apoi reînvia se întorcea cu puteri divine. Astfel, toţi cei care aveau o iniţiere corectă în aceste misterii şi celebrau cu un respect profund aniversarea morţii şi a învierii zeului puteau deveni o parte din natura divină a zeului respectiv.

.
Ceremoniile frigiene erau impresionante, dar în acelaşi timp degradante. Acestea erau nişte festivaluri sângeroase, care arătau cât de primitive deveniseră aceste misterii levantine. Ziua cea mai sfântă era Vinerea Neagră, “ziua sângelui”, care comemora sacrificiul prin moarte a lui Attis.

.
Ritualurile de venerare ale lui Isis şi Osiris erau mult mai rafinate şi mai impresionanate decât erau cele ale cultului frigian. Acest ritual egiptean s-a construit în jurul unei legende despre un zeu bătrân al Nilului, un zeu care-a murit şi apoi a înviat, concept care s-a regăsit în urmărirea anuală a vegetaţiei. Plantele creşteau, apoi mureau, iar primăvara renăşteau. Practicarea într-un mod entuziast a acestor misterii, precum şi exagerările care se faceau în timpul ceremoniilor, erau uneori extrem de revoltătoare.

 

V. Cultul lui Mithras
Înainte de apariţia misteriilor şi-a creştinismului, religia personală, ca instituţie independentă, s-a dezvoltat greoi în zonele civilizate din nordul Africii, precum şi în Europa; era mai mult o afacere de familie, a unui oraş-stat, politică sau imperială. Elenismul grecesc n-a dezvoltat niciodată un sistem centralizat de venerare; ritualul era local; ei n-au avut preoţime şi nici o “carte sfântă”. În cea mai mare parte, la romani instituţiile religioase duceau o puternică lipsă de organizare în apărarea celor mai înalte valori morale şi spirituale.

.
Cultul lui Mithras s-a răspândit în Imperiul Roman prin propaganda făcuta de legiunile romane recrutate din Levant, unde era la modă această religie. Această credinţă au dus-o cu ei peste tot. A fost mult mai folositoare decât cultul frigian şi egiptean.

.
Cultul lui Mithras a apărut în Iran şi s-a menţinut mult timp doar în această zonă, cu toate neînţelegerile care veneau din partea celor care-l venerau pe Zoroastru. Între timp, mithraismul a ajuns şi la Roma unde a cunoscut o mare îmbunătăţire prin preluarea multor învăţături de la Zoroastru. Religia lui Zoroastru a fost esenţiala pentru cultul mithraic deoarece, mai târziu, a influenţat profund creştinismul.

.
Cultul mithraic prezenta un zeu militant, care-şi are originea într-o piatră mare, din care a făcut să curgă apa doar trăgând cu arcul. Apa a inundat tot, scăpând doar un singur om într-o barcă construită special. Acesta se numea Mithras, iar ultima cină pe care a luat-o înainte de a se urca la ceruri a fost închinată zeului-soare. Acest zeu-soare sau Sol Invictus, a fost o degenerare a lui Ahura-Mazda, divinitatea supremă din religia lui Zoroastru. Mithras a fost perceput ca un campion, reprezentant al zeului-soare, care a supravieţuit în lupta cu zeul întunericului. Drept recunoştinţă pentru uciderea boului sacru, Mithras a devenit nemuritor, fiind privit ca un reprezentant al rasei umane printre zeii de sus.

.
Aderenţii acestui cult ţineau ceremoniile în peşteri şi alte locuri sacre, cântând imnuri, rostind incantaţii, mâncând carnea animalelor sacrificate şi bându-le sângele. Ei făceau aceste ceremonii de trei ori pe zi, apoi aveau săptămânal ceremonii speciale, iar cea mai elaborată ceremonie era Festivalul Anual a lui Mithras, pe 25 decembrie. Toţi credeau că participarea la acest ritual sacru asigura nemurirea. Credinţa lor era ca imediat după moarte sufletul pleacă în sânul lui Mithras, unde sta într-o fericire deplină până la ziua judecăţii. Conform acestor tradiţii, în ziua judecăţii cheile mithraice ale raiului vor deschide porţile paradisului pentru a primi credincioşii; toţi cei care nu au primit botezul vieţii şi al morţii vor fi anihilaţi după ce Mithras va reveni pe pământ. Se credea că atunci când un om moare acesta va merge în faţa lui Mithras pentru a fi judecat, de aceea atunci când va veni sfârşitul lumii Mithras va chema toţi morţii din morminte pentru judecata finală. Răul va fi distrus prin foc, iar drepţii vor trăi cu Mithras pe vecie.
La început a fost o religie doar pentru bărbaţi; existau şapte ordine diferite în care credincioşii puteau fi iniţiaţi, treptat. Mai târziu, soţiile şi fiicele credincioşilor au fost acceptate în templele Marii Mame. Acestea aveau legătură cu templele lui Mithras. Cultul feminin a fost un amestec între ritualul mithraic şi ceremoniile cultului frigian a lui Cybele, mama lui Attis.

 

VI. Cultul lul Mithras şi creştinismul
Deşi este adevărat că instituţionalizarea unei religii reduce calitatea spirituală a acesteia, este tot la fel de adevărat că nici o religie nu va avea succes pe termen lung fără sprijinul oferit de o organizare bazată pe anumite principii.
Acesta este motivul pentru care religia din Occident şi-a pierdut din vitalitate din cauza scepticilor, a celor cinici, precum şi-a stoicilor. Toate acestea au durat până în perioada marii confruntări: cea dintre mithraism şi noua religie a lui Pavel, creştinismul.

.
În sec. III, după Hristos, bisericile mithraice şi cele creştine erau foarte asemănătoare în manifestare şi în ritual. Majoritatea locurilor unde se practicau ceremoniile se aflau sub pământ şi amândouă aveau altare care reprezentau diferite suferinţe ale Mântuitorului, care a adus salvarea rasei umane din ghearele păcatului.

.
La cultul mithraic, întotdeauna când se intra în templu, se introduceau degetele în apa sfinţită. Astfel în unele zone, acest obicei a fost practicat de ambele religii, apoi acest ritual a fost introdus în majoritatea bisericilor creştine din vecinătatea Romei. Ambele religii au folosit botezul şi participarea la sacramentul pâinii şi a vinului. Marea diferenţa dintre mithraism şi creştinism rezultă din caracterele lui Mithras şi Iisus, primul a încurajat principiile mithraismului, în timp ce al doilea a fost un ultrapacifist. Toleranţa cultului mithraic faţă de alte religii (excepţie făcând mai târziu creştinismul) a condus în final la anihilarea lui, dar factorul determinant în lupta dintre cele două religii (mithraismul şi creştinismul) a fost admiterea femeilor cu drepturi depline în comunitatea creştină.
În final, creştinismul a devenit religia predominanată în Occident. Filozofia greacă a completat cu conceptele etice; mithraismul a dat ceremonialul de celebrare; iar creştinismul tehnica de conservare a valorilor morale şi sociale.

 

VII. Religia creştină
Fiul Creatorului nu s-a născut în trup şi nu s-a oferit umanităţii ca să refacă relaţia cu un Dumnezeu supărat, ci că toată omenirea să înveţe să câştige recunoaşterea iubirii Tatălui şi să-şi realizeze relaţia cu Dumnezeu.

.
Creştinismul s-a construit în jurul persoanei lui Iisus din Nazaret, încarnarea umană a lui Mihail Fiul, cunoscut pe această planetă ca şi Christos. Această religie a fost răspândită în Levant şi Occident de către discipolii acestui galilean, iar zelul lor misionar l-au egalat pe cel al iluştrilor săi predecesori, setiţii şi salamiţii, ca şi pe cel al contemporanilor lor asiatici, învăţătorii budişti.

.
Religia creştină, ca sistem de credinţă pământean a luat naştere prin implicarea următoarelor învăţături, influenţe, credinţe, culte şi atitudini individuale personale:

.
1) Învăţăturile lui Melchisedec, care stau la baza tuturor religiilor din Occident şi Orient, apărute în ultimii 4.000 de ani;
2) Sistemul ebraic, moral, teologic, precum şi credinţa în providenţă şi în supremul Iehova;
3) Conceptul lui Zoroastru, care prezenta o luptă cosmică între bine şi rău, care-şi lăsase deja amprenta atât în iudaism cât şi în mithraism. În lunga bătălie care s-a dat între mithraism şi creştinism, doctrinele profetului iranian au devenit un factor puternic în procesul teologic şi filozofic, precum şi în structura dogmelor, principiilor şi cosmologiei versiunilor greceşti şi latineşti a învăţăturilor lui Iisus;
4) Misteriile, în special cultul lui Mithras, dar şi venerarea Marii Mame din cultul frigian. Chiar şi legenda naşterii lui Iisus a fost influenţată de versiunea romană a naşterii miraculoase a eroului salvator iranian, Mithras, a cărui sosire pe pământ se presupune că a fost cunoscută doar de câţiva păstori, care au fost informaţi de acest eveniment extraordinar de către îngeri;
5) Realitatea istorică a vieţii umane a lui Iisus, fiul lui Iosif; existenţa lui Iisus din Nazaret, considerat Hristos, Fiul lui Dumnezeu;
6) Punctul de vedere personal a lui Pavel din Tarsas. Trebuie amintit că mithraismul a fost religia dominantă în Tarsas în perioada adolescentei acestui apostol. Micul vis a lui Pavel a fost acela că într-o bună scrisorile lui bine-intenţionate către cei convertiţi vor fi considerate drept “cuvântul lui Dumnezeu”. Astfel de învăţători bine-inţentionaţi nu trebuie consideraţi responsabili pentru cum vor fi folosite mai târziu scrierile lor;
7) Gândirea filozofică a popoarelor eleniste din Alexandria şi Antiohia, din Grecia, până în Siracusa şi Roma. Folozofia grecilor s-a aflat într-o armonie mai mare cu versiunea lui Pavel a creştinismului decât oricare alt curent religios şi a devenit un factor important în succesul pe care l-a avut creştinismul în Occident. Filozofia greacă asociată cu teologia lui Pavel, încă sta la baza valorilor morale ale Europei.

.
Odată ce învăţăturile originale ale lui Iisus au pătruns în Occident, ele au fost occidentalizate. Când au devenit occidentale ele au început să-şi piardă puterea universală pe care o aveau pentru toate rasele şi toate tipurile de de oameni.Astăzi, creştinismul a devenit o religie bine adaptată vieţii sociale, economice şi politice, fundamentul moral al rasei albe. De mult a încetat să mai fie religia lui Iisus. Cu toate acestea religia lui Iisus este prezentată într-un mod eroic şi frumos, iar indivizii care îmbrăţişeaza învăţătura creştina caută sincer să urmeze calea lui Iisus. A fost glorificat ca Iisus Christosul, Mesia, alesul lui Dumnezeu, dar în mare parte învăţăturile evangheliilor personale au fost uitate: adică împărăţia lui Dumnezeu, Tatal tuturor, precum şi frăţia universală a tuturor oamenilor.

.
Aceasta este lunga poveste a învăţăturilor lui Machiventa Melchisedec pe această planetă. Sunt aproape 4.000 de ani de când acest Fiu din Nebadon, specialist în probleme de extremă urgentă şi-a ofertit personal serviciul pe Pământ, iar în acele vremuri învăţăturile “preotului lui El Eyon, Cel Mai de Sus Dumnezeu”, au ajuns la toate rasele şi către toţi oamenii. Machiventa a avut succes în realizarea misiunii sale neobişnuite, atunci când Iisus a fost pregătit să apară pe Pământ (Urantia). Conceptul de Dumnezeu există în inimile femeilor şi bărbaţilor; acelaşi concept al lui Dumnezeu arde încă, sub o nouă formă, în trăirea experienţei spirituale a multor copii a Tatălui Universal în timp ce-şi traiesc vieţile temporale, limitate şi neobişnuite, pe planetele care se mişcă în spaţiu.

.
Alfa si Omega

Să vă iubiţi şi să vă ajutaţi unul pe altul, precum v-am iubit şi v-am ajutat şi eu. (Ioan, 15; 12)
Expresia „Alfa şi Omega” provine din fraza „Eu sunt Alfa şi Omega”, o denumire a lui Iisus din Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul.

.
Acest simbol a fost sugerat de Apocalipsă, unde mulţi consideră că Tatăl şi Christos, sunt „Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine.” (Apocalipsa 1;8); „Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, începutul şi sfârşitul” (Apocalipsa 1;17).
În Vechiul Testament, Dumnezeu era cunoscut şi ca Iehova sau Iahve, Mama şi Tatăl. În Noul Testament acesta se numeşte Alfa şi Omega.

.
În mod similar, religiile percep Sfânta Treime ca fiind Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Astfel Sfânta Treime este Tatăl, Fiul/Fiica şi Mama. „Cum e sus, asemeni e şi jos; cum e jos, asemeni e şi sus.”

.
În Creaţie, Alfa, Tatăl nostru, este un vast tărâm (sferă) de Inteligenţă pură. Omega, Mama nostră, este un vast cub care conţine Substanţă pură. Singurul Fiu/Fiică Născută este un imens Factor Y de energie pură care se află în interiorul cubului şi al sferei. Aspectul Fiului/Fiicei din interiorul Cubului şi al Sferei este singurul şi unicul născut din vastul potenţial de energie, din vasta şi absoluta egalitate care există între Tată şi Mamă.

.
Factorul Y conţine împreună Inteligenţa Tatălui şi Substanţa Mamei, într-o egalare absolută a potenţialelor pe care le deţin. Mama îl ţine pe Tată în sânul ei.

.
Însuşirile lui Alfa sunt Tată-Masculin-Pozitiv-Proiecţie-Voinţă.
Atributele lui Omega sunt Mamă-Feminin-Negativ-Receptiv-Dorinţă.
Însuşirile Unicului Fiu/Fiică născută sunt Fiu/Fiică-Masculin/Feminin-Unitate/Acţiune. Ei sunt Inteligenţă, Substanţă şi Energie; Voinţă absolută pentru a crea; Dorinţă absolută pentru a crea; Acţiune absolută pentru a crea.
Creaţia este Voinţa, Dorinţa şi Acţiunea manifestată a Creatorilor prin care se extind pe sine.
Prin Voinţa lor este acceptată manifestarea. Prin Dorinţa lor manifestarea este asumată. Iar prin Acţiunea lor manifestarea este completă.
Voinţa, Dorinţa şi Acţiunea de a servi Creaţia pentru Creatori este adevărata natură a cauzei.
A servi Creaţia pentru Creatori cu gândul, cuvântul şi cu fapta este adevărata natură a responsabilităţii.
Christul este exprimarea Co-Creatoare a Voinţei, Dorinţei şi Acţiunii lui Alfa şi Omega. „Să vă iubiţi şi să vă ajutaţi unul pe altul precum v-am iubit şi v-am ajutat şi eu.” este sintagma care exprimă totul.
Cu toţii suntem expresia Christică Co-Creatoare a Tatălui şi a Mamei, Alfa şi Omega.
Noi stăm în Voinţa, Dorinţa şi Acţiunea lor. Prin expansiunea Inteligenţei, Energiei şi a Substanţei lor noi suntem îndreptăţiţi.

l
Realizările noastre sunt recunoscute în ciclurile nesfârşite de extindere a iubirii, vieţii, luminii şi libertăţii. Prin iubirea şi ajutorul unuia faţă de altul noi ne cinstim Tatăl şi Mama.
Prin lucrările noastre Co-Creatoare noi extindem gloria Tatălui şi a Mamei. Cea mai mare perfecţiune se atinge prin expansiunea gloriei lor.
În cea mai mare perfecţiune noi suntem realizaţi. Prin realizarea noastră ei se desăvârşesc. Prin desăvârşire ei se ridică de la tăcere la cuvântul vorbit.

 

Preotia in Ordinul lui Melchisedec

Ce este preoţia creştină, preoţia Noului legământ?
Prin ce se deosebeşte preoţia creştină de vechea preoţie lui Aaron, a Vechiului legământ? Apostolii, ca şi prezbiterii asociaţi lor, nu fac decât să preia misiunea pe care şi-a asumat-o însuşi Iisus când a zis: “Duhul Domnului este peste Mine, pentru că m-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, m-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propăvăduiesc robilor de război eliberarea, orbilor căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsaţi şi să vestesc anul de îndurare al Domnului” (Luca IV, 18). Apostolii vor fi şi ei trimişi în lume în istorie să anunţe aceeaşi Evanghelie, să-i ajute pe fiii credinţei să traverseze noul Iordan (botezul) şi să reverse peste ei bogăţiile împărăţiei cerurilor (în special tămăduirile de orice fel).

l
Duceţi-vă în toată lumea şi propăvăduiţi Evanghelia la toată făptura. Cine va crede şi se va boteza (cine va crede vestea cea bună adusă din Noul Canaan şi va avea curajul să traverseze Iordanul cel spiritual care desparte lumea aceas¬ta de cea viitoare) va fi mântuit. Cine nu va crede va fi osândit (cum au fost israeliţii care s-au răsculat împotriva trimişilor lui Moise care se întorseseră din valea Escol). Iată semnele care-i vor însoţi pe cei care vor crede: în numele Meu vor scoate draci, în limbi noi vor grăi; vor lua în mâini şerpi şi chiar de vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste cei bolnavi şi aceştia se vor face sănătoşi. (Marcu XVI, 15-18).

l
Preoţia creştină prelungeşte în istorie preoţia lui Iisus Hristos cea după rânduiala lui Melchisedec făcându-i pe oameni să guste Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor, după extraordinara expresie a autorului epistolei către evrei (VI, 5). Preoţia creştină nu aduce jertfe lui Dumnezeu pe altare de piatră, cum faceau Aaron şi urmaşii săi, ci coboară de la Dumnezeu, din împărăţia păcii Noului Salem, pâinea vieţii veşnice şi vinul cel nou al ospăţului de nuntă. Canaanul istoric nu era decât umbra noului Canaan, a noului Ierusalim.

l
Preoţia legii vechi n-a făcut decât să întreţină vie aşteptarea, flacăra vie a credinţei avraamice, ferită de ispitele idolatriei. Adevărata preoţie veşnică a fost prefigurată de Melchi¬sedec, de cei trimişi de Moise să anunţe poporului bogăţiile pământului făgăduinţei de care tocmai se apropiaseră, de toţi proorocii legii vechi. Abia Hristos însă a deschis cu adevărat poarta împărăţiei cerurilor, revărsând peste lume, puterile veacului viitor, pâinea şi vinul ospăţului de nuntă, odihna cea adevărată şi fără de sfârşit a Noului Salem.

 

Melchisedec, Regele Dreptăţii
Melchisedec l-a binecuvântat pe Avraam, părintele comunităţii religioase, care a devenit important în diverse religii pentru iudaici, creştini sau musulmani. Avraam i-a dat lui Melchisedec zeciuială, dijmă, lucru ce semnifică o mare importanţă deoarece acesta nu era obligat, el fiind iudeu şi făcând parte din preoţii care erau descendenţii lui Aron. Melchisedec este Regele Păcii sau regele Salemului (melech ha shalom) şi semnifică Regele Dreptăţii (Melech ha zedech). El este preot şi rege. Nu are tată sau mamă, iar Biblia nu îi acordă nici o legătură cu vreuna din spiţele celor 12 familii enumerate în Cartea sfântă. El nu are familie, nu îi sunt descrişi părinţii pământeni, viaţa sa nu a fost finalizată prin moarte niciodată (aici, Biblia, deşi descrie amănunţit fiecare familie şi tribul respectiv, spunând, de regulă, durata de viaţă a fiecăruia dintre membrii importanţi, nu face nici o referire la Melchisedec), ci el rămâne preot pentru totdeauna. Semnificaţia ultimului cuvânt este de importanţă majoră deoarece arată existenţa spirituală a lui Melchisedec chiar şi în zilele noastre.

l
Fragmentele găsite în peştera numărul 11 de la Qumran îl plasează pe Melchisedec într-o poziţie extrem de înaltă în teologia eseniană. El este asociat cu ultima judecată divină. Iisus, spune dr. Curin, a fost uns ca şi mare preot de către Dumnezeu. Salvarea este Dumnezeu, iar Preoţia Superioară a lui Iisus Christos este identică cu Preoţia lui Dumnezeu, cel care l-a trimis pe unicul său fiu în lume. Iar această preoţie a fost făcută după eternul, veşnicul Ordin al lui Melchisedec, astfel că Isus Christos devine cel mai mare Preot, Superior, care reprezintă pe om şi prezintă pe om perfect în faţa lui Dumnezeu. Astfel, marea căutare a omului ia sfârşit, iar eterna întrebare care dăinuie de veacuri “Cum ne putem apropia de Dumnezeu?” are doar un singur răspuns, aşa cum este el dat în “Cartea sfântă”, prin Iisus Christos, Regele Drepăţii, Preot al celui Preaînalt, după rânduiala Ordinului lui Melchisedec.

 

Marea Frăţie Albă şi Ordinul lui Melchisedec
Există două grupuri principale ale Maeştrilor Înălţării care au sprijinit Omenirea în evoluţia Pământului, acestea fiind Marea Frăţie Albă Universala şi Ordinul lui Melchisedec.

l
Marea Frăţie Albă Universală este compusa din Fiinţele Ierarhiei Cosmice. Scopul ei principal este de a asista planetele şi civilizaţiile în evoluţia lor. Întrucât planul Lui Dumnezeu include întrega creaţie, Marea Frăţie Albă este menită să observe procesul de evoluţie al tuturor fiinţelor şi să le ofere sprijinul atunci când este cazul.

l
Ordinul lui Melchisedec este un grup al Inteligenţelor Universale, aflat sub oblăduirea Creatorului Divin, care administrează Darurile lui Shekinak (darurile Lui Dumnezeu care sfinţesc prin Duhul Sfânt forma moleculară a Universului interior) influenţând stările fizice, mentale şi spirituale ale existenţei.

l
Acesta este un grup care completează fizic si spiritual lucrarea care trebuie făcută pentru a ajuta civilizaţia să evolueze. Această completare se face urmând două căi:

l
1. prin realizarea de schimbari de constiinta,
2. prin împliniri reale în lumea fizica.

l
Cei din Ordinul lui Melchisedec sunt Fii ai Luminii care au ales să vină în trupuri şi să dovedească suveranitatea lui Dumnezeu cel Prea Înalt în transformarea Pământului. Ei lucrează la aplicarea adevărurilor Lui Dumnezeu, ba chiar, uneori, se înfăţişează ca un Ordin vizibil oferit omului prin Merkaba, astfel încât modelele arhitectonice ale Raiului să poată fi construite pe Pământ ca semne ale multiplelor nivele ale Creaţiei Universale. Ordinul lui Melchisedec este Preoţia Hirotonisită dinaintea Dumnezeului Universal, Sursa Divina. Melchisedec, Veşnicul Stăpân al Luminii, este răspunzător pentru întreaga organizare a Lumilor Divine, inclusiv a Pământului, pentru trecerea într-o nouă creaţie. El este asemeni lui Metatron şi Arhanghelului Mihail în salvarea, renaşterea şi reeducarea lumii trecând prin purificarea Luminii Vii.

l
Ordinul lui Melchisedec a avut diverse forme în diferite civilizaţii ale Pământului. Melchisedec, menţionat în Vechiul Testament, a făcut parte din numeroase Şcoli ale Misterelor de-a lungul istoriei omenirii (ca membru al acestora a scris Cartea lui Iov, a înfiinţat Şcoala Profeţilor şi anticul Ordin al Esenienilor). Melchisedec este reprezentarea divină care a instruit toţi marii iniţiaţi: Hermes Trismegistos, Orfeu, Pitagora, Moise, Platon, Zoroastru, Buddha, Isus. Doar el poate dărui ultimele nivele ale adevăratei iniţieri. Aproape toţi preoţii şi păstorii din tradiţia creştină au fost hirotonisiţi în Ordinul lui Melchisedec, chiar şi un citat din Biblie ajutând la stabilirea acestui lucru: Evrei 6: 19-20: Nădejdea pe care o avem ca o ancoră a suf letului, neclintită şi tare, intrând dincolo de catapeteasmă. Unde Iisus a intrat pentru noi ca înainte mergător, fiind făcut arhiereu în veac, după rânduiala lui Melchisedec.

Sursele antice ce atestă Ordinul şi Preoţia lui Melchisedec
În Biblie Melchisedec este numit Regele Dreptăţii şi Regele Salemului, numele vechi al Ierusalimului.
În Geneză se regăseşte ca Preot al Lui Dumnezeu cel Preaînalt.
Dionisie l-a numit cel mai iubit ierarh al Lui Dumnezeu,
Tertullian spune că Melchisedec este o virtute cerească a marii mile care se face pentru virtuţiile şi îngerii din cer ceea ce face Christos pentru oameni.
În câteva surse oculte Melchisedec este identificat cu Duhul Sfânt.
În Cartea Mormonilor se face referinta la el ca la Preotul Păcii
Unii clerici au crezut că este Fiul Lui Dumnezeu în forma umană şi unii evrei l-au văzut ca pe Mesia.

Initierea in Ordinul Melchisedec

Iniţierea în Ordinul lui Melchisedec poate fi de două feluri:
1. Botezul Luminii este o antică ceremonie de conectare cu Divinitatea şi cu familia divină din care face parte fiecare fiinţă umană. Are drept scop deschiderea oamenilor direct spre Dumnezeu, spre Sinele lor superior şi ghidările lor, creând astfel o legătură energetică şi conştientă între Microcosmos şi Macrocosmos. Deoarece această legătura divină poate ajuta o persoană să câştige un sentiment mai puternic de dragoste şi calm, acest tip de iniţiere este indicat copiilor, bolnavilor şi celor care vor să devină mai stăpâni pe sine.

,
2. Iniţierea în Ordinul lui Melchisedec reprezintă primul pas în care, printr-o ceremonie spirituală tipică, se accesează câmpul energetic al iniţiatului prin punerea în legătura cu energia specifică a lui Melchisedec. Astfel, noul iniţiat va putea efectua tratamente cu mâna sau chiar la distanţă, pentru el sau pentru alte persoane, fără a fi nevoit să devină Preot al lui Melchisedec.

 

Sursa: 3d-melchisedec.blogspot.ro

GOD PARTICLE

PARTICULA LUI DUMNEZEU – BOSONUL HIGGS „

 

 

In Martie 2013, dupa studierea particulei descoperite in iulie 2012, bosonul Higgs, cercetatorii au exclamat :

” Ce credeam ca e Particula lui Dumnezeu , e chiar Particula Dumnezeu ”, dar mai intai articolul care anunta mareata descoperire invadand canalele de stiri :

” Moment istoric: Știința a găsit „Particula Dumnezeu”. „E clar că este bosonul Higgs”

Cercetătorii de la Large Hadron Collider (Geneva) spun că sunt siguri că o particulă descoperită în iulie 2012 este mult căutatul boson Higgs, elementul care dă masă tuturor particulelor din Univers.
Echipele care participă la cele două experimente destinate „vânării” bosonului Higgs, Atlas și CMS, au analizat din nou datele din iulie anul trecut.

„Pentru mine, este clar că avem de-a face cu bosonul Higgs. Rezultatele preliminare din 2012 și studiile de acum demonstrează identificarea acestuia. Totuși, mai avem multe de studiat pentru a vedea ce tip de boson Higgs este acesta”, a spus purtătorul de cuvânt al echipei care se ocupă de experimentul CMS, Joe Incandela.

„Noile rezultate arată că bosonul Higgs este bine descris în Modelul Standard. E un rezultat mare. O să continuăm măsurătorile”, a spus și purtătorul de cuvânt al echipei care se ocupă de experimentul Atlas, Dave Charlton, citat de BBC.

 bosonul Higgs

Ce este bosonul Higgs

Bosonul Higgs, ultima piesă din enormul puzzle care este Modelul Standard, este greşit denumită „Particula lui Dumnezeu”. Ar fi mai degrabă, spun cercetătorii, Particula Dumnezeu, deoarece ea ar fi misteriosul element care conferă masă tuturor celorlalte particule din Univers.

Dacă particula Higgs există, atunci Modelul Standard se confirmă, iar fizicienii pot explica pas cu pas formarea Universului. Apoi, pot confirma că materia vizibilă reprezintă doar 4% din materia din Univers, în timp ce materia şi energia neagră reprezintă restul.

În urma Big Bangului, în timp ce Universul se răcea, s-a format o forţă invizibilă cunoscută drept câmpul Higgs. Teoria spune că, în timpul interacţiunii dintre particule şi câmpul Higgs, acestea obţin masă. De aici şi numele de particula Dumnezeu. Dacă nu ar fi ea, spune teoria, particulele ar zbura pur şi simplu prin cosmos, cu viteza luminii.

„Mereu spunem că avem nevoie de particula Higgs pentru a explica existenţa masei. Dar adevărata importanţă a particulei este că ea dă sens acestui Univers”, a explicat agitaţia enormă din jurul acestei particule cercetătoarea Tara Shears (Universitatea din Liverpool), citată de BBC. „

A-l cauta pe Dumnezeu intr-o particula (materiala) e doar o gluma proasta !
Trebuie sa vedem putin mai departe , in ecuatie apare o forta invizibila ( ” forţă invizibilă cunoscută drept câmpul Higgs ” ), care prin interractiunea cu particulele ( se subintelege fara masa pana atunci ) , acestea obtin masa . Pai atunci nu e clar ca la originea masei particulelor e energia ? Cat trebuie sa caute acesti ” specialisti ” pana o sa inteleaga ca totul e energie ? , a spus-o raspicat Einstein prin vestita formula E = mc2 . Dumnezeu insusi e energie foarte bine structurata ( coerenta , informatizata ). Singurul lucru cu care sunt de acord in acest articol este : ” că materia vizibilă reprezintă doar 4% din materia din Univers ” , cu precizarile : „vizibila” ( simtita ) pentru oameni cu simturile consacrate . Mai doresc sa adaug ca materia trebuie privita ca o forma foarte bine structurata si organizata de energie .

Asa ca mare tam – tam cu ” Momentul Istoric ” si defapt nu au descoperit nimic.
Cu greu cercetatorii ( autentici ) o sa indrasneasca sa contrazica aceste „descoperiri”. Pentru ca , nu-i asa , vin de la „superspecialisti” si institute de cercetare celebre .

Ma intreb oare de ce tocmai aceste institute de cercetare sunt asa de finantate de guverne ? Raspund tot eu : pentru a raporta rezultate dorite ( de „elita” ) sau cel putin a nu face publice adevaratele rezultate . Cine e impotriva curentului , e imediat ridiculuzat , implicat in fel de fel , si in scurt timp eliminat din randul cercetatorilor, pentru ca nu-i asa , tot „ Elita „ controleaza Guvernele care au Serviciile Secrete , care stiu cum in scurt timp sa transforme o celebritate stiintifica intr-o paria a societatii .

bosonul Higgs
Surprinzator poate, dar eu cred ca ( nu se invata la scoala ) nu exista materie , iar ceea ce noi numim materie e de fapt energie condensata . Cand spun organizata , nu vizez aspectul de ordonare din punct de vedere al particulelor materiale ci doar din punct de vedere energetic. Deci energia care are coerenta ( ca si frecventa, faza privita ca unda) si e destul de concentrata ( ca nivel energetic), formeaza de fapt ceea ce noi numim materie . Energiile care au alte nivele de organizare ( frecventa , faza, concentratie ) , reprezinta materie pentru alte planuri dimensionale ( cu care noi in mod normal nu putem interactiona ) . Senzatia de duritate ( consistenta , palpabilitate ) pe care o atribuim materiei , e data de simturile noastre care sunt capabile sa traduca aceasta energie informatizata ( numesc asa energia organizata cum am precizat mai sus ) in senzatiile pe care le atribuim interactiunii noastre cu mediul inconjurator . Un exemplu simplu de inteles e unda radio , care convertita cu un aparat receptor ( radio , televizor ) , aduce informatie „palpabila” simturilor noastre. Unda radio – nu e materie dar cu ajutorul unui receptor ( in acest caz radioreceptor , televizor, etc ) creiaza iluzia unei realitati , numita de noi virtuala , doar din simplul motiv ca cunoastem procedeul prin care a fost transmisa si convertita simturilor noastre . In cazul perceptiei lumii „materiale” de noi cu ajutorul simturilor noastre , eu cred ca lucrurule se intampla similar, energia informationata e convertita de organele noastre de simt in senzatii pe care ( neparticipand constient la convertirea lor ) le consideram realitate autentica . De fapt e tot o iluzie , deci tot o realitate virtuala.

Pentru noi , desi materia e doar o iluzie a simturilor noastre , totusi ramane singurul mod in care putem gestiona planul nostru existential.

Aceiasi cercetatori sau altii mai abitir, peste cativa ani , vor anunta cu mare tam-tam ca si bosonul Higgs e fotmat din alte „particole”, ca sa glumesc ” Dumnezei ” mai mici si tot asa.
In final , acesti ” cercetatori ” nu vor gasii nimic material , oricat de mult „sapa” .

Defapt campul Higgs e energia creatoare , lucru recunoscut si de cercetatori, deci erau mult mai aproape daca numeau acest camp , ” Campul lui Dumnezeu” , adica aceasta enerie care umple tot , purtatoare de informatie creatoare a tot ce cunoastem si nu numai .

Altfel spus , daca azi ei admit ca intr-un atom 90% e spatiu gol , in final o sa ajunga la concluzia ca atomul e 100% spatiu gol , bineinteles atomul e energie informatizata, poate ca nu e cel mai bun termen, dar sper ca s-a inteles ideea .

Vezi aici proportiile ( la cunostintele actuale ) intr-un atom :

 

Un articol de : Leonard Chesca

POWhiteTara400PM

TARA, Marea Putere Cosmică a Compasiunii

tara

În panteonul tantric hindus, Tara este cea de-a doua Mare Putere Cosmică şi totodată ea reprezintă cea mai importantă şi cea mai adorată zeitate în cadrul budismului tantric tibetan (calea vajrayana). Cele mai dese şi complexe referiri la această mare putere cosmică (Tara) le găsim însă în cadrul tradiţiei budiste tibetane, unde ea mai este cunoscută şi sub numele de Tarini. În această tradiţie, numeroasele forme ale zeiţei sunt prezentate ca tot atâtea aspecte diferite sau funcţii ale lui Tara, semnificând elemente particulare ale acestei expresii foarte elevate a conştiinţei divine în Manifestare. În plus, invocarea şi adorarea (puja) lui Tara este intim corelată (în cadrul tradiţiei tibetane) cu panteonul complex al celor cinci “Familii” de energii divine creatoare şi, prin urmare, al celor cinci Dhyani Buddha-şi. În aceste condiţii, este foarte dificil să putem face o omologare precisă între zeităţile (grupul de zeităţi) care sunt asociate caracteristicilor principale ale lui Tara şi marea putere cosmică ce este prezentată în tradiţia tantrică hindusă.

Vă prezentăm în cele ce urmează diferitele aspecte şi ipostaze ale acestei Mari Puteri Cosmice şi Zeiţe, aşa cum se regăsesc ele în diferite tradiţii şi culturi ale lumii. Acest amplu material va fi structurat pe subcapitole, pe care vă invităm să le parcurgeţi cu multă atenţie, ele relevându-ne întreaga splendoare şi măreţie a acestei grandioase Puteri Cosmice, care este TARA:

1. Ipostaze şi atribuţii ale Marii Puteri Cosmice Tara
În general vorbind, formele de reprezentare ale zeiţei Tara sunt redate în diferitele texte ale spiritualităţii hinduse şi tibetane aproximativ în aceiaşi termeni, diferenţele existând mai ales în ceea ce priveşte obiectele pe care zeiţa le ţine în mâinile sale. Textul Sadhanamala Tantra descrie un lung şir de astfel de “zeiţe Tara” care sunt emanate din sfera gigantică de conştiinţă a marelui Dhyani Buddha (sau jina) Amoghasiddhi.

Unele texte ale spiritualităţii tibetane (cum ar fi, de exemplu, Shaktisangama Tantra) înglobează particularităţile Marilor Puteri Cosmice Kali, Tara, Tripura Sundari şi Chinnamasta în manifestarea unei singure mari zeiţe. În plus, de multe ori în cadrul aceleiaşi tradiţii a budismului tantric tibetan întâlnim echivalarea lui Tara cu Kali (în ceea ce priveşte funcţiile cosmice, trăsăturile şi particularităţile acestor divinităţi).

În textele budiste, prima şi cea mai importantă din grupul de zeităţi emanate de Akshobya este Mahachinna Tara, care mai este cunoscută şi ca Ugra Tara (adică Tara în aspectul ei teribil, aşa cum este ea înfăţişată în tradiţia tantrică hindusă).

O altă formă a lui Tara este Ekajata Tara, despre care se spune că a fost revelată în India chiar de marele înţelept şi eliberat Nagarjuna, după ce acesta a preluat forma ei de adorare din Tibet. Referitor la acest aspect, există totuşi în prezent anumite semne de întrebare asupra iniţiatorului acestei forme de expresie a lui Tara, întrucât Nagarjuna a trăit în secolele I-II d.Hr., iar budismul tantric tibetan a început să se evidenţieze abia din sec. al VII-lea d.Hr.

Cea de-a treia formă principală a lui Tara este menţionată ca fiind Nila Saraswati Tara (care adeseori este echivalată cu Ugra Tara). Tradiţia afirmă că această expresie sau formă a lui Tara îşi are originea în lacul Chola, care este plasat în apropierea muntelui sacru Meru. Astfel, în timp ce Nila Saraswati practica anumite forme de tapas (sau austerităţi) pe malul acestui lac, energia ei pură “a căzut” în apă şi a conferit de atunci înainte culoarea albastră corpului zeiţei. Vom preciza însă faptul că, deşi panteonul budismului tantric tibetan menţionează diferite aspecte ale zeiţei Tara, totuşi ea nu este contemplată ca una din Cele Zece Mari Puteri Cosmice din tradiţia tantrică hindusă.

Putem însă remarca existenţa unui grup de zeităţi feminine, care sunt oarecum similare ca formă cu Marea Putere Cosmică Tara, manifestând diferite puteri paranormale şi oferind daruri spirituale şi chiar de ordin material (în sensul facilitării obţinerii prosperităţii materiale) adoratorilor fideli şi sinceri. Una dintre caracteristicile principale ale acestor zeităţi este aceea că adeseori ele sunt înfăţişate călărind un anumit animal şi fiind înconjurate de o mulţime de entităţi angelice ce le însoţesc pretutindeni, servindu-le cu devoţiune într-o strictă conformitate cu locul ierarhic pe care ele (zeităţile) îl ocupă în acest alai.

Deoarece una din atribuţiile sale cosmice este aceea de a ne salva sau elibera de diferitele necazuri sau dificultăţi cu care ne confruntăm în viaţă (atunci când noi îi cerem aceasta cu fervoare şi sinceritate), Tara se aseamănă într-o anumită măsură cu zeiţa Durga (care este una din ipostazele de manifestare ale Marii Puteri Cosmice Kali). Din această cauză ea mai este numită uneori şi Durga-Tara. Însă în timp ce Durga semnifică puterea de a înlătura şi de a distruge orice obstacol, dificultate sau forţă negativă ce ne agresează, Tara reprezintă puterea care ne face să sublimăm aproape instantaneu aceste aspecte şi astfel să le depăşim cu succes. Cu alte cuvinte, Tara este însăşi puterea care ne facem să transcendem toate aspectele inferioare şi ignobile din viaţa noastră. Din această perspectivă, zeiţa nu numai că ne salvează din faţa pericolelor iminente, dar de asemenea, ea ne oferă posibilitatea să accedem cu rapiditate la nivele din ce în ce mai elevate ale cunoaşterii spirituale.

Întrucât ultimul şi cel mai dificil obstacol pe care îl avem de depăşit îl reprezintă chiar mintea noastră, Tara ne ajută să trecem cu uşurinţă dincolo de gândurile şi valurile turbulente ale ideilor care se nasc clipă de clipă în minte. Această acţiune pur spirituală a zeiţei este simplu de înţeles dacă vom remarca faptul că mintea (împreună cu toate funcţiile şi energiile subtile pe care ea le manifestă) nu reprezintă altceva decât o parte sau un fragment din Logosul Divin Suprem. Într-adevăr, Tara este însăşi energia gigantică şi extrem de subtilă a sunetului nemanifestat, care transcende Manifestarea.

statuie tara9

Pe de altă parte, Creaţia sau Manifestarea însăşi nu reprezintă altceva decât o modulare pe o infinitate de frecvenţe de vibraţie a nesfârşitei energii a Logosului (sau Cuvântului) Primordial al lui Dumnezeu. Aşadar, din această perspectivă, Tara poate fi privită de asemenea şi ca un veritabil creator şi în acelaşi timp distrugător al întregii Creaţii, atunci când aceste acţiuni (de emanaţie şi de distrugere sau resorbţie) sunt considerate din perspectiva energiilor fonematice ale Logosului Divin. În această ipostază, Tara “conţine” în ea însăşi toate mantra-ele care există. De pildă, pentru a putea folosi şi asimila în mod corect înţelesul spiritual profund al unei mantra care sintetizează un aspect macrocosmic foarte elevat şi pentru a fi capabili să ne identificăm plenar cu energia subtilă şi beatifică a acelei mantra, graţia Marii Puteri Cosmice Tara este indispensabilă şi ea trebuie invocată cu o mare devoţiune şi aspiraţie. Tot prin graţia zeiţei este dobândită inspiraţia poetică sublimă sau talentul oratoric. Tradiţia tantrică afirmă că cel care este pe deplin devotat marii zeiţe nu va putea fi niciodată învins în dezbaterile sau argumentaţiile de orice natură (în special cele din domeniul spiritualităţii), iar talentul său literar va fi uimitor, depăşind cu mult posibilităţile de exprimare artistică a celorlalte fiinţe umane.

Un alt aspect important în ceea ce priveşte acţiunea Marii Puteri Cosmice Tara la nivelul microcosmosului fiinţei umane este acela că zeiţa reprezintă şi forţa purificatoare a suflurilor prana-ice subtile care animă orice fiinţă umană vie. Ca şi suflul subtil universal nediferenţiat (prana), sunetul subtil (shabda) se manifestă în eterul (akasha) omniprezent.

Prin urmare, Tara ne ajută prin intermediul energiei cunoaşterii (jnana shakti) să traversăm “apele întunecate” ale samsara-ei, deoarece întreaga cunoaştere nu reprezintă altceva decât o continuă aspiraţie către eternitatea şi infinitudinea Realităţii Supreme. În tradiţia hindusă tantrică, Marea Putere Cosmică Tara este însăşi sunetul foarte subtil care percepe şi totodată revelează Adevărul, deoarece sunetul nu este diferit de energia cunoaşterii şi de percepţie. De aceea, în unele texte ale înţelepciunii hinduse, Tara este adorată ca Marea Zeiţă a Conştiinţei Supreme a lui Dumnezeu.

Astfel, în imensa ei compasiune pentru fiinţele umane limitate din Creaţie, Tara favorizează perceperea şi acumularea nectarului divin (soma) în propriul nostru corp, rezonând astfel mai ales cu aspectele ezoterice, tainice şi ocultate cunoaşterii profane. În mitologia Purana-elor (care sunt texte ale spiritualităţii hinduse din antichitate), Tara este soţia lui Jupiter, dar, de asemenea, ea mai are o legătură de dragoste, care este secretă, cu Luna. Prin urmare, Tara ni se revelează ca având o natură duală: pe de o parte, ea susţine şi dezvăluie cunoaşterea (Jupiter), iar pe de altă parte, ea revelează pura beatitudine spirituală (ananda) sau extazul divin nesfârşit (Luna). Din tainica ei legătură de iubire cu Luna, Tara a născut un fiu, Mercur (planetă care determină manifestarea rezonanţelor profunde cu aspectele mentale practice, cu inteligenţa şi cu abilitatea oratorică).

În tradiţia tibetană, mai mare decât un zeu sau o zeiţă este un buddha, o fiinţă care a transcens definitiv ciclul vieţii şi a morţii. Ca iluminat, un buddha a obţinut înţelepciune, compasiune şi capacităţi extraordinare. Buddha-şii integrează toate aspectele şi posibilităţile existenţei. Ei sunt una cu tot ceea ce există. Ei pot manifesta corpuri de lumină şi strălucire şi pot emana diferite forme de corpuri în această lume pentru a ajuta fiinţele acestei lumi confuze şi provocatoare. Tara fiind dincolo de toate aceste condiţii, ea este numită ca Mama tuturor Buddha-şilor.

În Tibet se crede că ea este încarnată atât în fiecare femeie pioasă, cât şi în cele două soţii – prinţesa chineză şi prinţesa nepaleză – a primului rege buddhist din Tibet, Srong-brtsan-sgam-po, care sunt identificate cu cele două forme majore ale lui Tara: Tara cea Albă şi Tara cea Verde. Un al treilea aspect al Tarei este Tara cea roşie.

sitatara
Tara cea Albă ( în sanscrită: Sitatara; în tibetană: Sgrol-dkar) s-a încarnat în prinţesa chineză. Ea simbolizează puritatea şi este descrisă adesea stând în partea dreaptă a consortului său, Avalokiteshvara, sau şezând cu picioarele încrucişate, ţinând o floare de lotus deschisă. Ea este în general descrisă ca având trei ochi. Tara cea Albă, Mama tuturor Buddha-şilor, este cea care dăruieşte longevitatea şi energizează pe cei care o vizualizează, putând după aceea să folosească acea energie pentru practica lor spirituală.

Tara cea Verde (în sanscrită: Syamatara; în tibetană: Sgrol-ljang) se crede că s-a încarnat în prinţesa nepaleză.  Ea a devenit Tara cea Verde pe când s-a coborât în lumea manifestării. Se arată ca o fată tânără, jucăuşă, pe când Tara cea Albă este reprezentată ca o femeie matură şi înţeleaptă. Tara cea Verde este cea mai blândă şi sinceră manifestare a Tarei. Ea ne ghidează în ascensiunea noastră spre iluminare. Tara aparţine familiei Karma, simbolizată prin culoarea sa verde şi este contrapartea plină de înţelepciune a Transcendentalului Buddha Amogasiddhi. Ea este descrisă în poziţie şezând pe o floare de lotus cu piciorul stîng plasat peste coapsa dreaptă, iar piciorul drept lăsat să atîrne înainte. Mâna sa stângă este plasată în dreptul inimii cu palma spre exterior, degetul mare de la mână şi degetul inelar atingându-se, iar celelalte trei degete fiind îndreptate în sus realizând astfel mudra oferirii protecţiei . Mâna sa dreaptă se odihneşte pe genunchiul drept, cu palma făcând mudra generozităţii.

Tara cea roşie (Kurrukulla). Ea reprezintă energia pasională. Culoarea sa roşie-aurie trezeşte deopotrivă iubirea trupească cât şi cea spirituală. Ea dansează deasupra demonului Rahu (ignoranţa) distrugându-l. Arcul cu săgeţile sale străpung toate dificultăţile, mâna sa dreaptă lăsată în jos face gestul stabilităţii, abayah mudra. Ghirlanda de cranii indică faptul că ea este o formă tibetană a lui Kali, cea care transformă moartea în viaţă. Ea oferă sănătate şi o existenţă plină de bucurie tuturor adoratorilor săi.

2. Legende
Legendele şi miturile diferitelor culturi vorbesc despre Cea Care Dă Viaţă, Cea Care Este Plină De Înţelepciune, Marea Putere Cosmică A Compasiunii, Lumina Cerească. Ea este cunoscută sub diferite nume şi revelată sub multe aspecte. Adorarea sa continuă şi astăzi în şcolile tradiţionale din Asia.

Acoperită în mister, revelată în splendoare, Marea Zeitate a fost adorată de milenii. Sculpturile descoperite în peşterile preistorice datate acum 30.000 de ani au arătat că Tara a fost venerată încă din cele mai vechi timpuri. Statuia originală de bronz care este datată în secolul 7 sau 8 A.D. a fost găsită în nord-estul provinciei Lanka între Trincomale şi Batticaloa. Înălţimea totală a statuii este de 143.75 cm.statuie tara4

Cu mult timp înainte (se menţionează într-un tratat tibetan Taranatha), într-un univers numit Lumina Divizată, exista o prinţesă numită  Jñana-candra care era extrem de devotată lui Buddha. În fiecare zi ea aducea ofrande lui Buddha Dundubhisvara (“Sunetul Tobei”) şi comunităţii Sangha. Atingând astfel un nivel înalt de conştiinţă  Bodhicitta ( tib. byang-chub kyi sems, inima minţii iluminate. Bodhicitta absolută, după Gampopa (discipolul lui Milarepa), este vacuitatea nedespărţită de compasiune – strălucitoare, neclintită, şi imposibil de definit prin concepte. Bodhicitta relativă apare printr-o zărire a celei absolute şi constă în impulsul interior de a urma Calea spre Iluminare şi de a lucra, prin compasiune, la eliberarea tuturor fiinţelor din Samsara), a aspirat plină de compasiune să obţină Iluminarea pentru binele tuturor fiinţelor. Discipolii i-au sugerat să se roage ca ea să se reîncarneze ca bărbat, progresând astfel ca Bodhisattva şi eventual devenind un Buddha (aceasta deoarece, aşa cum întâlnim deseori în literatura buddhistă, pentru ca o femeie aflată pe calea spirituală să evolueze către stări înalte de conştiinţă ea trebuie “să devină bărbat”). În final prinţesa Jñana-candra spune:

„Aici nu există bărbat, aici nu există femeie,
Nici ego, nici individ şi nici conştiinţă.
Numele de “bărbat” sau “femeie” nu are consistenţă,
Dar aduce confuzie în mintea umană obişnuită.”
Şi ea face următorul legământ:
“Sunt multe fiinţe care îşi doresc Iluminarea
într-un corp de bărbat,  dar nimeni nu-şi doreşte
să le fie de ajutor fiinţelor simţitoare
fiind într-un corp de femeie.
Deci, până când samsara va fi pustie,
Eu voi ajuta fiinţele simţitoare
Rămânând într-un corp de femeie!”

Ea a continuat să fie atât de devotată în misiunea de salvare a fiinţelor umane din ignoranţă încât Tathagata Dundubhisvara i-a dat numele de Tara sau Cea Care Oferă Ghidare În Marea Trecere.

Imnuri de slavă închinate Tarei

 

Invocaţie  către Tara

O, Mamă Divină Tara
Tu cea care creezi totul,
Energie Supremă
În  universul fără margini.
Strălucitoare asemeni unei stele
Cu ochii strălucind asemeni fulgerului
Cea născută din floarea de lotus
A lacrimii compasiunii cosmice
Ajută-mă să-i vindec pe ceilalţi
Ajută-mă să mă vindec pe mine.

Cu înfăţişare precum milioane de Luni
Pline şi luminoase,
Plină de pace şi iubire
Zeiţă a iertării
Te chemăm
În această clipă a nevoii noastre.

Zeiţă a tot ce este drept şi adevărat
Tu cea care presari petale de lotus albastre
Şi esti plină de veselie şi iubire,
Cea mai dăruită
Oh, mamă a perfecţiunii
Ajută-mă să-i vindec pe ceilalţi
Ajută-mă să mă vindec pe mine.

Venerată de toţi zeii,
Mamă Supremă a universului,
Cântecele tale umplu întregul cer
Veselia ta alungă
Demonii şi spiritele demoniace,
Purificând pământul,
Ajută-mă să-i vindec pe ceilalţi
Ajută-mă să mă vindec pe mine.

Eşti marea distrugătoare
A fricii, a neputinţei
A opresiunii şi bolii
Ia de la noi povara neputinţei
Ajută-ne să vedem nebănuitul
Radioasă şi jucăuşă Zeiţă
Tu cea care dansezi pe tot cuprinsul
Acestei planete zbuciumate
Vindecând pe măsură ce picioarele tale de lotus
Ating pământul din jurul nostru.

Oh, mare protectoare
Care aduni laolaltă toate puterile
Toţi zeii,
Toate popoarele tuturor lumilor
Ajută-mă să-i vindec pe ceilalţistatuie tara5
Ajută-mă să mă vindec pe mine
Arzi precum  focul cel sfânt
O, Zeiţă Tara,
Purifică-ne cu îmbrăţişarea flăcărilor tale
Bucuria ia locul fricii,
Iar îndoielile noastre dispar.

Slăvită Zeiţă
Virtuoasă, onestă şi dătătoare de pace
Pe măsură ce mă identific cu tine
Răutăţile acestei lumi
Mă părăsesc precum picăturile de apă.

Zeiţă Supremă
În care îşi au nădejdea toţi zeii şi popoarele
Mamă a spiritului pământului,
Acoperă-mă şi apără-mă,
Tu eşti armura mea
Împlineşte-mă şi alină-mă
Umple-mă de calm şi de voinţă de a manifesta
Ajută-mă să-i vindec pe ceilalţi
Ajută-mă să mă vindec pe mine,
Vino, Mamă supremă a tuturor manifestărilor!

Iat-o pe Tara cea roşie, la Sud!
Iat-o pe Tara cea galbenă, la Nord!
Iat-o pe Tara cea neagră, la Vest!
Iat-o pe Tara cea verde, la Est!
Iar aici în mine
Se află Maha Tara, Tara esenţială, Tara inefabilă,
Străluceşte ca o stea în inima mea!
Om tare tuttare ture soha! Tara!
Ajută-mă să-i vindec pe ceilalţi
Ajută-mă să mă vindec pe mine.

Invocaţie către Tara cea Verde

Concrescenţă a tuturor energiilor
şi a  acţiunii pozitive imediate
Tu, cea care ghidezi şi ajuţi
cea care cu râsul tău îndupleci duşmanii,
trezeşti lumea
şi ne uşurezi calea
transformând această lume dezechilibrată
într-o lume echilibrată.
Priveşte-o cum ea vine la tine râzând,
Ea cea care ţine luna plină în palmă.

Invocaţie către Tara cea Roşie

O, tu cea care eşti un simbol al libertăţii
Şi al ascensiunii către starea de Eliberare
Purifică focul aspiraţiei
Contopeşte Dualitatea
În punctul de Început
Transformând Lumea Iluziei
În Lumea Eternităţii.
PRIVEŞTE-O VENIND CĂTRE TINE, STRĂLUCIND,
PRECUM LUMINA A SUTE DE LUNI PLINE.
PRIVESTE-O VENIND CĂTRE TINE,
EA ÎNTOTDEAUNA VINE CĂTRE TINE

OM TARE TUTTARE SOHA.

Tara, Zeiţă a Centrării

Atent la respiraţia mea
inspirând şi expirând,
respirând parcă însuşi
dansul creaţiei,
dansul universului,
dansul vieţii.
Stau nemişcat
Conştient fiind de respiraţie
inspirând şi expirând
asemeni oceanului – simbol al vieţii
care vibrează şi pulsează
în jurul meu;
asemeni miilor de încarnări
care mă cuprind şi mă înlănţuie
Ochii mei văd tot
ştiu tot şi privesc.
Eu respir
Nemişcat. Focalizat. Atent. Centrat.

4. Semnificaţia numelui. Sunetul primordial

Atunci când  ne raportăm la diferitele aspecte ale vieţii şi existenţei noastre, Marea Putere Cosmică Tara acoperă un spectru larg de activităţi care cuprind atât planul microcosmosului uman cât şi, prin omologare, planul întregului Macrocosmos. Astfel, Tara reprezintă în planul divin al Creaţiei însăşi forţa divin purificatoare a respiraţiei care este un proces vital pentru orice fiinţă vie.

Din punct de vedere etimologic, cuvântul Tara înseamnă “salvatoarea” sau “eliberatoarea” şi el provine de la rădăcina sanscrită “tri”, care se referă la a trece (peste ceva), cum ar fi: a trece un râu, o mare, un munte sau a depăşi orice altă situaţie dificilă. De aceea, într-o abordare exoterică, putem spune că marea zeiţă Tara este invocată întotdeauna atunci când ne confruntăm cu situaţii periculoase, uneori chiar la limită sau atunci când trebuie să ne decidem în favoarea unei posibilităţi din mai multe pe care le avem la dispoziţie (de pildă, atunci când ne aflăm la o răscruce de drumuri şi nu suntem siguri de direcţia în care trebuie să mergem mai departe, sau atunci când trebuie să ne decidem asupra unei destinaţii din mai multe opţiuni etc.). Pe de altă parte, din punct de vedere ezoteric (cu alte cuvinte, din punct de vedere iniţiatic, ocult) Tara reprezintă cunoaşterea care salvează. Aşadar, semnificaţia profundă a zeiţei în aspectul ei de Salvatoare este aceea că ea dăruieşte discipolilor merituoşi înţelepciunea divină fără limite, care îi eliberează pe aceştia din lanţurile suferinţei samsara-ice (adică din lanţul încarnărilor succesive în Manifestare).

Un alt înţeles al cuvântului Tara mai este şi acela de “stea”, în sensul că această Mare Putere Cosmică este precum o stea a aspiraţiei noastre frenetice către Dumnezeu. Prin urmare, ea este atât cea care ne inspiră cât şi ghidul nostru pe complicata cale a desăvârşirii spirituale.

Sunetul primordial

Ca putere desăvârşită a sunetului subtil (shabda shakti), Tara corespunde lui Kali care reprezintă puterea timpului şi a transformării. Între cuvânt (logos) şi timp (transformare) există o strânsă interdependenţă. Într-adevăr, putem înţelege în mod intuitiv că logosul este precum o conştiinţă a timpului, iar timpul nu este altceva decât un gen de “mişcare” a Cuvântului. La modul esenţial vorbind, Logosul Divin (care este o nesfârşită şi extatică vibraţie creatoare) nu reprezintă altceva decât fundamentul apariţiei şi manifestării diferenţiate a energiei subtile a timpului.

Un alt aspect important în ceea ce priveşte acţiunea Marii Puteri Cosmice Tara la nivelul microcosmosului fiinţei umane este acela că zeiţa reprezintă şi forţa purificatoare a suflurilor prana-ice subtile care animă orice fiinţă umană vie. Ca şi suflul subtil universal nediferenţiat (prana), sunetul subtil (shabda) se manifestă în eterul (akasha) omniprezent.

Desigur, în această ipostază eterul nu reprezintă noţiunea din fizică ce se referă doar la un simplu mediu de propagare (cum este, de pildă, eterul cosmic), ci el este cu mult mai mult decât atât, deoarece are o natură subtilă luminoasă şi el este chiar spaţiul nesfârşit al conştiinţei, din care apar şi în care mai apoi se resorb toate lucrurile, fiinţele şi fenomenele din Manifestare. În ceea ce priveşte suflurile prana-ice, putem spune că respiraţia oricărei fiinţe umane reprezintă “sunetul primordial al vieţii”, deoarece ea este precum un cântec inefabil şi continuu ce susţine elementul vital în fiinţa respectivă.

picaturaTradiţia spirituală a Indiei a identificat încă din vremuri imemoriale acest sunet subtil al respiraţiei omului ca fiind celebra mantra SO-HAM, care este emisă spontan, continuu şi într-un mod subtil (adică fără a fi explicită la nivelul vorbirii discursive, aşa cum apare ea în redarea aproximativă de mai sus). Atât mintea, cât şi prana, prin formele lor particulare de expresie, care sunt, respectiv, cuvântul şi vibraţia energetică, îşi au sursa în sunetul subtil macrocosmic (shabda), care în esenţă este redat prin intermediul mantra-elor. Vom putea înţelege acum mult mai bine semnificaţia extraordinar de importantă a folosirii mantra-elor în sadhana (practica spirituală) zilnică, deoarece ele (mantra-ele) purifică, energizează şi elevează în cel mai înalt grad mintea şi întreaga fiinţă a aspirantului, conferindu-i în final eliberarea spirituală. În acest proces de evoluţie şi desăvârşire a diferitelor sale aspecte psiho-mentale, aspirantul care este ferm şi perseverent în antrenamentul său spiritual, o invocă plin de iubire şi devoţiune pe Tara, cea care îl îndrumă cu o mare compasiune şi în final îi oferă graţia eliberatoare a transcendenţei divine.

Aşa după cum se ştie, sunetul (în forma lui grosieră sau subtilă) este practic o manifestare complexă a prana-ei subtile, adică a forţei subtile şi universale a vieţii. Din această perspectivă, putem afirma că respiraţia constituie de fapt primul sunet al vieţii, care impulsionează, susţine şi hrăneşte ulterior toate activităţile şi modalităţile de manifestare ale individului. Astfel, relaţia profundă care se stabileşte între sunet, cuvânt, prana şi minte este o rezultantă directă a acţiunii lui Tara în Manifestare.

Această acţiune deosebit de complexă o regăsim de asemenea în cunoaşterea care provine din semnificaţiile diferite ale cuvintelor, ale sunetului. Ştim că sunetele diferite, atunci când se combină, reprezintă “vehiculul” prin care se manifestă ideile şi gândurile noastre. De asemenea, ştim că sunetul divin primordial (la care tradiţia spiritualităţii hinduse se referă ca fiind pranava) reprezintă substratul sau fundamentul care face posibilă apariţia şi manifestarea tuturor acestor sunete, precum şi a înţelesurilor şi semnificaţiilor implicate în combinaţiile lor. Însă nenumăratele semnificaţii care există au scopul doar de a ne reintegra pe noi înşine ca picături divine individuale, în oceanul infinit al Conştiinţei Supreme, care este Dumnezeu Tatăl.

5. Adorarea Tarei în diferite tradiţii. Modalităţi practice de adorare
Terra, Tar, IshTar, Tarahumara sunt tot atâtea denumiri ale Marii Zeiţe Tara, aşa cum sunt ele regăsite în diferite tradiţii ale culturilor lumii. Reprezentările sale multiple se regăsesc răspândite pe tot globul pământesc, încă din cele mai vechi timpuri. Una dintre modalităţile de adorare a Marii Puteri Cosmice Tara este prin invocarea Graţiei Divine pentru a salva şi elibera toate fiinţele din Manifestare, adică implorarea Marii Puteri Cosmice Tara de a-şi revărsa compasiunea Ei nesfârşită în inima fiecăreia dintre fiinţele Creaţiei lui Dumnezeu.

Tara a fost adorată din vremuri imemoriale, în diferite culturi ale lumii. Ea a fost venerată de către latini ca Zeiţa Terra, Mama Pământ. Druizii o numeau pe zeiţa mamă Tara. Numele ei îşi are rădăcina în cuvântul Tor, care semnifică o “ridicătură a pământului” sau “o zonă încărcată cu energie spirituală” sau “conectare la lumea spiritelor”. Cele mai vechi referinţe la zeiţa Tara au fost găsite în epopeea antică a Finlandei în urmă cu 5 milioane de ani. În epopee se vorbeşte despre Tar, Femeia Înţelepciunii. Un vechi trib al popoarelor indigene din junglele Americii de Sud o numeau pe zeitatea lor, Tarahumara.

kuan yin1Zeiţa Tara este de asemenea asociată cu Kuan Yin, marea zeiţă chineză a compasiunii. Kuan Yin este acel aspect al divinităţii care se oferă să ajute aspiranţii aflaţi pe o cale spirituală ce se confruntă cu dificultăţi, ghidându-i plină de iubire, cu o imensă compasiune. Ea deschide inimile, trezeşte starea de umilinţă, de dragoste pură, aduce armonie, cunoaştere profundă şi iluminare. În Kuan Yin recunoaştem compasiunea divină, care se manifestă cu o graţie nesfârşită, plină de frumuseţe şi înţelepciune.

ishtarPoporul Cheyenne vorbeşte despre Femeia Stea care a coborât din Ceruri pe Pământ. În jurul său au început să crească plantele necesare hranei. Ea a convins poporul său să se împerecheze cu fiinţele primitive ce locuiau pe pământ, dăruindu-le astfel acestora darul înţelepciunii. Această legendă se repetă, fiind prezentă în scrierile lui Z. Sitchin, în care vorbeşte despre zeiţa antică egipteană IshTar care, spune legenda, a venit pe pământ dintr-un alt sistem planetar şi şi-a îndrumat poporul să se împerecheze cu locuitorii pământului făcându-i astfel capabili să realizeze cu inteligenţă multe acţiuni.

Tara este zeitatea feminină arhetipală în mitologia hindusă, a cărui nume înseamnă “Stea” – cunoscută în Hinduismul Indian ca Mama Creatoare. În scripturile hinduse vechi, ea este descrisă ca una dintre cele opt aspecte majore ale Principiului Divin Feminin, o manifestare plină de iubire în comparaţie cu tulburătoarea Kali.
Tara – Sgrol-ma tibetană, Zeiţa Salvatoare buddhistă cu numeroase forme, este populară în mare măsură şi în Nepal, Tibet şi Mongolia.
tara cu 7 ochi-Tara este câteodată descrisă cu ochi în tălpile picioarelor şi în palmele mâinilor. Din această cauză, este numită Tara cea cu şapte ochi, o formă a zeităţii tradiţionale din Mongolia.
-Adoptată de buddhism de la hinduism, începând cu secolul al III-lea î.C., Tara apare în buddhism, jainism, şi în mod particular în lamaismul tibetan, cu o multitudine de manifestări: Zeiţă a ascetismului şi misticismului, Mamă creatoare, Protectoarea fiinţelor umane ce traversează marea (oceanul) vieţii.
-În legendele Tibetului se vorbeşte despre zeiţa Tara ca fiind contrapartea feminină a lui Bodhisattva Avalokitesvara. O legendă spune că ea a apărut în manifestare dintr-o lacrimă a lui Avalokiteshvara, care a căzut pe pământ şi a format un lac. La suprafaţa apei a îmbobocit un lotus, care deschizându-se, a revelat-o pe zeiţă. Asemenea lui Avalokiteshvara, ea este plină de compasiune, acordând ajutorul fiinţelor care “traversează marea către un alt ţărm”. Ea oferă ghidare şi protecţie atât în călătoriile pe mare şi pe uscat cât şi în  călătoriile spirituale către starea de Iluminare.
-Tara mai este cunoscută la tibetani ca Zeiţa Devotată, Cea care asigură protecţie deplină. În sistemul practicilor mentale, oferite de marii maeştri ai înţelepciunii tibetane, Tara este arhetipul propriei noastre înţelepciuni. Ei vorbesc despre transformarea conştiinţei, o călătorie spre libertate. Ei predau căi simple şi directe pentru ca fiecare persoană să descopere înăuntrul lor înţelepciunea, compasiunea şi gloria atribuite lui Tara.

Modalităţi practice de adorare

KuruP FlagDtlDin punctul de vedere al sadhana-ei sau practicii spirituale efective de identificare cu sfera gigantică de forţă şi influenţă a Marii Puteri Cosmice Tara, cea mai eficientă modalitate o reprezintă practica tehnicii de laya yoga cu mantra de rezonanţă specifică acestei Manifestări grandioase a lui Dumnezeu. O altă modalitate foarte eficientă este aceea a meditaţiei profunde, având ca subiect invocarea Graţiei Divine pentru a salva şi elibera toate fiinţele din Manifestare, adică implorarea Marii Puteri Cosmice Tara de a-şi revărsa compasiunea Ei nesfârşită în inima fiecăreia dintre fiinţele Creaţiei lui Dumnezeu. O altă modalitate de a o adora pe Tara este aceea de a ne plasa, la nivel mental, în tainicul interval de linişte dintre două sunete consecutive, pentru a rezona astfel plenar cu sunetul primordial nemanifestat (care este pranava) şi a obţine identificarea cu Sfera de Conştiinţă Beatifică a Marii Puteri Cosmice Tara. Toate aceste modalităţi practice reprezintă căi sigure şi eficiente pentru a dobândi într-un timp cât mai scurt (în deplină conformitate cu eforturile pe care le depunem) eliberarea spirituală supremă (moksha).

6. Reprezentarea tradiţională simbolică a Marii Puteri Cosmice Tara
Tara este în general reprezentată şezând pe un tron din floare de lotus cu piciorul drept lăsat în jos, purtând ornamentele bodhisattva-şilor şi ţinând un lotus închis de culoare albastră (utpala). Ea este reprezentată ca având trei sau şapte ochi, făcând diferite mudre cu cele patru mâini ale sale sau ţinând diverse obiecte.

În panteonul tantric budist, Tara este adeseori echivalată cu Marea Putere Cosmică Kali. Descrierile formei zeiţei o înfăţişează ca fiind tânără, plină de forţă în aspectul ei teribil, relativ mică de statură şi cu şolduri mari. Ea poartă la gât o ghirlandă din cranii omeneşti, iar limba ei este scoasă mult în afară. În cele două mâini drepte ea ţine o sabie şi un cuţit, iar în cele două mâini stângi are un craniu şi un lotus. În această formă, ea este adorată nu numai pentru a-l conduce pe aspirant către eliberarea finală, ci şi pentru a-i dărui acestuia cunoaşterea iniţiatică profundă, abilitatea poetică, bunăstarea materială şi succesul în toate acţiunile pe care le întreprinde.

Asemenea lui Kali, ea poate fi văzută ca o Putere Cosmică ce corijează pe cei necredincioşi, sau ca o Lumină care aduce binele atunci când ei sunt greu încercaţi de forţele răului. Născută ca o Mare Zeitate, ea poate resorbi şi da naştere lumilor, sau se poate arăta ca o zeitate ce consolează şi hrăneşte pe cei înfometaţi. Asemenea războinicei Kali, ea controlează puterea timpului, ea binecuvântează privaţiunile fizice ale asceţilor care urmăresc să se detaşeze de corpul fizic pentru a fi mai aproape de Sine. Puterea Tarei este atât de mare încât ea poate distruge un întreg sistem solar.

kurukulla cap

Mai este descrisă ca o femeie teribilă cu 4 braţe, aşezată deasupra unui cadavru, ţinând  în prima mână un craniu, o sabie în cea de-a doua, un lotus albastru în a treia şi în a patra un bol pentru cerşit. În părul ei despletit de culoare roşie şerpuiesc şerpi albaştri veninoşi. Strălucirea roşie a ochilor săi ne aminteşte de focurile iadului, iar pe capul său este împletită o coroană din cranii.

Mâna sa dreaptă realizează vara mudra, iar cu mâna stângă realizează gestul vitarka mudra. Talia sa sveltă contrastează cu formele pline ale şoldurilor şi cu sânii săi puternici, fiind totodată întruchiparea ideală a frumuseţii feminine. Zeiţa, demnă şi graţioasă în această manifestare, reprezintă castitatea şi virtutea şi întruchipează dragostea, compasiunea şi binecuvântarea.

Pentru a intra în rezonanţă cât mai intimă cu Marea Putere Cosmică Tara, putem să ne raportăm la această zeitate din mai multe aspecte, astfel:
-Tara este asociată cu cel de-al treilea ochi, cu Luna Plină, cu lacurile, curcubeele şi i se atribuie numerele 3, 7 şi 11.
-Animalele simbolice ale Tarei sunt bufniţa, corbul, scroafa şi iapa.
-Plantele atribuite acestei zeiţe sunt: floarea de lotus, atât cea deschisă cât şi bobocul de floare.
-Parfumurile şi miresmele atribuite Ei sunt: tămâia, moskul şi miresmele de trandafir şi narcisă.
-Pietrele preţioase şi metalele care fac posibilă intrarea în rezonanţă cu Tara sunt: diamantul, cristalul roz, turmarinul roz, smaraldul, precum şi orice piatră roz sau verde.
-În ceea ce priveşte culorile, sunt specificate albul şi verdele, dar poate fi cuprins întregul spectru de culori.

7. Yantra Marii Puteri Cosmice Tara
Yantra este o diagramă geometrică simplă în care sunt sintetizate caracteristicile esenţiale simbolice ale unei anumite mari Puteri Cosmice sau a unei zeităţi sau a unei anumite energii divine din Macrocosmos. Ea este utilizată în vederea unei consonanţe telepatice spirituale pentru a realiza fuziunea cu Conştiinţa sau realitatea acelei sfere de forţă, fiind un simbol esenţial al divinelor sale caracteristici, al puterilor sale sau al anumitor aspecte fundamentale ale acesteia.

yantra_Tara

Sursa: yogaesoteric


o sinteză realizată de Verona Muntean şi Dan Bozaru

Articole Recomandate: Dasha Maha Vidya  –  Cele  Zece  Mari  Intelepciuni  Cosmice

univers 5

DOCUMENTAR : Universul – Aventura cosmologică

UCQ0

UNIVERSE (2004) – The Cosmology Quest

„Universe – The Cosmology Quest, este o combinaţie unică, de film documentar şi controverse umane, într-un domeniu pe care nu l-am abordat până acum, al teoriilor astronomice şi cosmologice, film ce prezintă lupta dură din ultimele decenii, a unor astronomi neconvenţionali, de a impune abordări cosmologice, ce neagă teoria oficial acceptată a Big Bang-ului, în baza unor observaţii multiple, controversate şi chiar falsificate sau ignorate, de către savanţii oficiali, fapte ce au fost ascunse cu grijă, marelui public, studenţilor şi chiar astronomilor.

Protagoniştii sunt, ei înşişi, figuri reprezentative în domeniu, laureaţi ai premiului Nobel, sau ale unora dintre cele mai importante disticţii, acordate în fizica şi astronomia actuală, printre care pot fi amintiţi: legendarul Sir Fred Hoyle (documentarul fiind, de altfel, realizat în memoria sa), controversaţii astronomi, Geoffrey Burbidge şi Halton Arp, filozoful şi proiectantul de telescoape, John Dobson, astronomii Jack Sulentic şi Margaret Burbidge.

Pe parcursul explorării lacunelor evidente, teoretice şi practice, ale teoriei astronomice dominante şi a restricţiilor, impuse astronomilor, de a cerceta anumite direcţii, noi uşi se deschid, totuşi, spre o înţelegere mai cuprinzătoare şi spre idei revoluţionare, ce şi-au făcut apariţia în domeniu, pe parcursul  ultimelor decenii, istoria fiind reexaminată începând cu Einstein şi Hubble.

Majoritatea dintre noi, am fost intrigaţi, în timp, de întrebările privind originea şi evoluţia Universului, teoria ce s-a impus, din considerente mai mult sociologice decât ştiinţifice, fiind aceea a unui imense explozii, ce a avut loc acum peste 15 miliarde de ani, teorie acceptată de savanţi, cu excepţia celor puţini,  a căror istorie este relevată, de documentarul în cauză.

Este uimitoare realizarea acestui film, de către Randall Meyers, ce nu este un Michael Moore al documentarelor ştiinţifice, dată fiind animozitatea considerabilă, faţă de ideile alternative, din domeniul astronomiei.

Halton C. Arp este absolvent al Colegiului Harvard, promoţia 1949, cu magna cum laude – ce are şi un doctorat, obţinut la fel de prestigios, la Institutul Tehnologic al Californiei, Caltech, în 1953 – şi ca astronom s-a ocupat, devreme în carieră, de cercetările conduse de Edwin Hubble asupra Messier M31, faimoasa galaxie Andromeda, cea mai mare galaxie vecină Căii Lactee, ce formează, împreună, Grupul Local de galaxii, laolaltă cu însoţitorii lor: M32, M110, M33 şi alţii.

A primit, în carieră, trei premii prestigioase, înainte de a deveni persona non grata: Helen B. Warner,  Newcomb Cleveland şi Alexander von Humboldt Senior Scientist, fiind, vreme de 28 de ani, astronom principal la observatoarele Mt. Palomar şi Mt. Wilson, timp în care a elaborat faimosul său catalog al „galaxiilor ciudate”, care a generat atâtea controverse.

H.C. Arp a descoperit, din fotografii şi imagini spectrale, obţinute cu mari telescoape, că multe perechi de quasari (obiecte „cvasi stelare”) ,care au valori extrem de mari ale deplasărilor spre roşu (şi, ca atare, se credea că se depărtează foarte rapid de noi, fiind localizate la foarte mari distanţe de Calea Lactee) sunt conectate, fizic, de galaxii ce au deplasări spre roşu reduse şi, mai ales, sunt cunoscute ca aflându-se la distanţe relativ mici, faţă de noi.

Datorită observaţiilor, în premieră, ale lui H.C. Arp, presupunerea că obiectele cu deplasări spre roşu foarte mari, ar trebui să se afle la mari distanţe, faţă de noi – pe care se bazează întreaga teorie a „Big Bang” şi „cosmologia acceptată” – se impune a fi fundamental revizuită.

UCQ4

Deplasarea spre roşu, este o noţiune astronomică contradictorie, în sine, reprezentând creşterea lungimii de undă (şi, implicit, scăderea frecvenţei, deci a energiei) a radiaţiei electromagnetice (de regulă din spectrul vizibil), emise sau reflectate de un obiect stelar, fenomenul fiind pus pe seama efectului Doppler şi a altor efecte, de natură gravitaţională.

Dacă pentru radiaţia electromagnetică vizibilă şi pentru cea invizibilă, de mare energie (ultraviolete, radiaţii X şi gama), denumirea este principial corectă, deplasarea făcându-se către radiaţia roşie, de minimă energie, odată depăşit acest prag, prin trecerea în domeniul radiaţiilor, cu lungimi de undă mai mari decât ale luminii roşii (radiaţii infraroşii, microunde şi unde radio) aşa-zisa deplasare spre roşu, are loc, de fapt, în direcţie contrară luminii roşii, continuându-se dacă vreţi, aceeaşi tendinţă de deplasare, de la dreapta spre stânga, în spectrul electromagnetic, către lungimi de undă, din ce în ce mai mari.

UCQ5

Un alt eretic al domeniului, Sir Fred Hoyle, care, ateu fiind, a început să creadă într-o forţă ce ghidează întregul Univers şi, desigur, în teoria panspermiei, a devenit, logic, promotorul principiului cosmologic antropic şi al unei originale abordări a nucleo-sintezei stelare, confirmată ulterior experimental, opera sa fiind adeseori citată, ca argumentaţie favorabilă, pentru teoria designului inteligent, pe care am abordat-o recent.

Verticalitatea şi non-conformismul său, de necontestat, au făcut ca în 1983, colaboratorul său, William Alfred Fowler, împreună cu Subrahmanyan Chandrasekhar (amintit în documentar, ca unul dintre inchizitorii principali ai domeniului, care a iniţiat prigoana lui Halton Arp), să primească premiul Nobel în Fizică, contribuţia majoră a lui Hoyle, fiind ignorată din motive obscure, pentru unii, dar care-mi confirmă, personal, prezumţia pe care am enunţat-o şi altă dată, că acest premiu este destinat răsplătirii obedienţilor şi nu performanţei ştiinţifice concrete.

UCQ7

Într-o mea culpa tardivă, Fowler, însuşi, confirma într-o schiţă autobiografică, prioritatea cercetărilor lui Hoyle:

„Conceptul nucleo-sintezei stelare, a fost enunţat pentru prima oară, de Hoyle în 1946. Aceasta a furnizat o metodă, de a explica prezenţa elementelor mai grele decât heliul, în Univers, demonstrând, în principiu, că elemente critice, precum carbonul, pot fi generate de stele şi apoi încorporate de alte stele sau planete, când acea stea „murea”. Aceste noi stele, formate acum, includ deja aceste elemente grele şi, plecând de la ele, ajung să producă alte elemente, mult mai grele, în timp. Hoyle a teoretizat că, existenţa unor elemente extrem de rare, ar putea fi explicată prin supernove, explozii gigantice ce au loc uneori în Univers, ale căror temperaturi şi presiuni, ar putea genera asemenea elemente.”

Sistemul inchizitorial american, numit „peer review”, ar fi putut bloca prematur, cariera unui alt astronom de prestigiu, Vera Rubin, care a fost suficient de onestă să semnaleze discrepanţele, evidente, dintre teorie şi observaţiile reale, Geoffrey Burbidge, de pe poziţia sa de director al Observatorului Naţional, fiind cel ce i-a salvat cariera, la acel moment.

UCQ6

Cu acest documentar, sunt fericit să remarc, că pică încă un tabu ştiinţific, teoria Big Bang-ului, deşi este şi înfricoşător să constaţi, amploarea dezinformării şi dacă, iniţial, presupuneam doar, că toată „ştiinţa” introdusă în cărţi în perioada Renaşterii (malefic termen, privit acum în perspectiva celor ştiute) era un fals integral – menit să ne distragă atenţia de la adevăratele caracteristici ale Universului, prin axiome matematice (sau teorii ce mereu ni se promitea, că vor fi demonstrate ulterior) care sunt falsuri insidioase, ce au deschis portiţe pentru consolidarea unor imposturi, bine argumentate cifric, uneori – toate aceste dovezi vizuale, cumulate cu opera unor scriitori şi istorici de prestigiu, ca Ioan Petru Culianu,  înlătură orice dubiu.

Obţinem confirmarea a două idei fundamentale, ce reies din conferinţele lui Nassim Haramein:

1. Stelele sunt, iniţial, quasari sau pulsari, care prin acreţie accentuată, în timp, cresc dimensional şi ajung să devina instabile, revenind la starea iniţială prin explozie şi, implicit, expulzarea materiei stelare în exces;

UCQ8

2. Găurile negre din centrele galaxiilor, sunt generatoarele materiei şi, mai mult ca sigur, mari transformatoare ale materiei şi energiei, prin ingerarea, prefacerea şi expulzarea de alte corpuri cosmice, ce evoluează ulterior în protogalaxii, galaxii ş.a.m.d.

Devine logic, astfel, să presupunem, că forma spiralată a braţelor galactice, nu este dată doar de forţa centripetă, rezultată din rotaţia materiei absorbite, ci şi de cea expulzată, într-un proces, continuu, de renaştere universală.

Astronomia convenţională, reprezentată în principal de NASA, este revelată în toată încremenirea sa ştiinţifică, NASA dovedind, din nou, că are ceva foarte grav de ascuns, privind natura fizică reală a Universului şi, poate, mult mai aproape de casă, a propriului nostru sistem solar, dacă ne amintim şi de întârzierea de 22 de secunde impusă transmisiilor din spaţiu şi chiar de ridicolul filtru RGB, suprapus până şi pe transmisiile alb-negru, ale navelor spaţiale.

UCQ9

În concluzie, Big Bang-ul rămâne doar o teorie, care se foloseşte de o altă ipoteză, aşa-zisa materie întunecată, pentru a-şi justifica existenţa şi care impune, de fapt, ideea absurdă a unui Univers finit, iar cosmologia se dovedeşte a fi foarte departe de statutul de ştiinţă, din moment ce se sprijină doar pe simple ipoteze şi fantezii matematice, susţinute, ce-i drept, cu toată autoritatea şi frenezia, de „somităţile” în materie şi când râdeam, copii fiind, de absurditatea evidentă a acelui celebru „crede şi nu cerceta”, nu realizam că acest embargo moral, este mai actual şi mai puternic ca oricând. „

https://youtu.be/-aoM2mzUlvI

 

SURSA: fymaaa.blogspot.ro

ritual anul nou

ritual anul nou2

Ritualul de trecere intre ani este unul din cele 3 ritualuri importante ale anului, pe langa Ritualul de Sfantul Andrei si Ritualul de Sanziene.

Este obligatoriu ca cel putin aceste 3 ritualuri sa le aveti facute intr-un an, pentru a va proteja de energii, entitati si spirite malefice, de ghinion, de saracie, boala, etc.

Ritualul de Sanziene apara impotriva vrajilor facute pe casa si neam, protejeaza impotriva afectiunilor nervoase si curata casa de energii malefice acumulate pana la jumatatea anului.

Ritualul de Sfantul Andrei dezleaga toate farmecele, vrajile, aruncaturile trimise, picate, cazute sau atrase pe capul dvs si al familiei dvs in anul in curs sau, in general (daca este primul dvs ritual).

Ritualul la trecerea dintre ani, meneste anul, adica il „farmeca” sa fie mai fericit, mai bogat, mai „sanatos”, etc…Este important si cum ne proiectam anul, nu doar sa curatam si sa dezlegam mizeriile acumulate inerent pe vreme ce trece timpul si interactionam in viata cu diverse persoane si situatii, pe parcursul unui an. Pe langa menire se face si o dezlegare scurta si o protectie generala pentru anul ce vine. Dezlegarile nu sunt complexe dar pot fi un mare ajutor in orice situatie, iar protectia generala de multe ori nici nu stim cand anume a functionat….pentru ca daca nu am avut „ghinion” uneori nici nu stim ca l-am fi putut avea. :)

 

Va asteptam la Ritual ca in fiecare an, la trecerea dintre ani!

 

Dvs nu trebuie sa faceti nimic, va puteti vedea de programul de sarbatori linistiti, dar noi, putin inainte si dupa miezul noptii la cumpana dintre ani, vom face acest ritual pentru toti cei ce vor dori sa participe, prin inscriere. 

 

Va puteti inscrie la ritual, facand comanda pe site. Plata se poate efectua cu cardul, online sau prin transfer bancar.

 

Doamne Ajuta!

Anca & Catalin Bogdan

36180 152095154827116 145451122158186 226615 5849784 n

O poveste personala

Fragment din „Manualul Ascensiunii”

De Dr. Joshua David Stone

 

Pentru a face chiar mai usor de inteles monada, sufletul si personalitatea, as vrea sa va povestesc propria-mi experienta despre felul in care aceasta teorie s-a legat de evolutia mea ca extensie de suflet.

In cercetarile pe care le-am facut cu privire la felul in care ma afecteaza personal toate acestea, am aflat ca din grupul meu de suflete patru dintre extensiile de suflet inrudite se mai aflau in incarnare iar alte opt se intorsesera in planul interior.

Una dintre extensiile mele de suflet era o femeie din Pleiade si alte doua erau pe planete din aceasta galaxie, de numele carora nu auzisem niciodata.

In privinta celor 144 de extensii de suflet inrudite, trei sferturi dintre ele nu se mai

aflau in incarnare si un sfert mai erau inca incarnate in universul material.

Atunci cand cineva atinge un anumit nivel de initiere, de obicei sufletul incepe sa-si readuca unele dintre extensii inapoi in lumea spirituala.

Extensiile de suflet ar putea fi privite ca niste firme. Sa zicem ca patru dintre ele

ar fi foarte prospere, la Los Angeles, Tokyo, Paris si Bruxelles, iar celelalte opt ar fi in pierdere. Un bun om de afaceri ar putea inchide cele opt firme care nu merg prea bine si si-ar canaliza toate resursele catre cele patru firme care sunt foarte active si prospere din punct de vedere financiar.

Aceasta metafora exprima exact felul in care sufletul isi priveste cele douasprezece extensii.

Cele douasprezece extensii de suflet lucreaza toate pentru evolutia sufletului, intocmai asa cum cele zece degete de la mana lucreaza pentru corpul fizic.

In cazul meu, patru dintre extensii erau mai active si aveau mai mult succes din

punct de vedere spiritual, astfel incat celelalte opt extensii fusesera rechemate la suflet si isi canalizau resursele catre cele patru “firme” cu succes spiritual, ca sa zicem asa.

Acelasi lucru se petrece in contextul mai larg al celor o suta patruzeci si patru de

extensii sufletesti ale monadei. Toate cele douasprezece suflete ale mele se afla intr-un stadiu de evolutie spirituala si de initiere in care resursele sunt canalizate catre extensiile de suflet cu succes.

Asa cum degetele de la mana nu concureaza unele cu altele si toate muncesc pentru acelasi scop, in mod ideal, toate extensiile de suflet lucreaza pentru evolutia sufletului si apoi a monadei.

Pentru ca povestea sa devina putin mai interesanta, Maestrul Inaltat Djwhal Khul mi-a spus ca eu sunt un suprasuflet – sau un invatator – pentru celelalte extensii de suflet din grupul meu de suflete. Datorita marii daruiri pentru calea spirituala, celelalte extensii de suflet, din planul interior, au fost foarte mult ajutate de prezenta si constiinta mea.

La vremea cand am auzit asta, era ceva nou pentru mine, caci nu aveam nicio amintire constienta a vreunui contact sau a vreunei legaturi cu celelalte extensii ale sufletului meu.

O mare parte din aceste contacte au loc in planul interior, in timp ce dormim.

Djwhal Khul mi-a mai spus ca exista totusi si o oarecare codependenta. Am intrebat:

”Codependenta?” Nu-mi venea sa cred, caci ma consideram unul dintre cei mai

putin codependenti oameni pe care i-am intalnit vreodata. Djwhal mi-a spus ca nu

eram codependent de oameni din planul Pamantesc, ci de celelalte extensii sufletesti ale mele.

Cu alte cuvinte, le duceam karma prin corpul meu fizic.

Djwhal mi-a spus ca Ierarhia Spirituala si Marea Fratie Alba doreau ca eu sa folosesc acest corp fizic pentru serviciu, nu sa-l ruinez preluand prea multa karma de la celelalte extensii de suflet ca sa le fac lor un bine. Am inteles intuitiv ca spunea adevarul.

Stiam exact ca in zelul meu pentru crestere spirituala facusem in mod inconstient acest lucru.

Le-am spus imediat celorlalte extensii sufletesti ca le iubesc, dar ma opresc aici si ca trebuie sa-si ia raspunderea pentru descarcarea si eliberarea de karma lor, de acum inainte. Am stabilit limitele cuvenite, intocmai asa cum fac intotdeauna si cu oamenii din acest plan al existentei.

O ultima poveste fascinanta care este legata de tot acest proces este povestea felului in care am cunoscut-o pe sotia mea, Terri. Acum vreo doi ani, o prietena de-a mea mi-a spus despre un seminar de o zi, intitulat “Ancorarea monadica”. Toate informatiile pe care le avea despre el se rezumau la acest titlu.

Eu fusesem dintotdeauna extrem de interesat de conceptul de monada, dar mi-a fost aproape imposibil sa gasesc informatii despre el. Cand am auzit cuvantul monada, mi-am zis: “Ma duc la acest seminar.”

Cand am ajuns la seminar am aflat, spre marea mea surprindere, ca Terri era medium pentru Djwhal Khul. In mod sincronic, tocmai incepusem sa recitesc toate cartile lui Alice Bailey, pe care Djwhal Khul a fost cel care le scrisese. Am fost foarte impresionat de felul in care transmitea ea mesajele, iar seminarul era legat de un proces special,

pecare Marea Fratie Alba il realiza in o suta patruzeci si patru de grupuri din toata tara, de ancorare a monadei in corpul fizic.

Asta nu se mai facuse niciodata si era un fel de experiment pe care Ierarhia il realizaca sa-i vada efectul. Seminarul a fost foarte interesant si cand s-a terminat m-am dus la Terri si am intrebat-o daca facea vreodata sedinte de channeling pentru persoane private.

Terri locuia in Alabama si mi-a raspuns ca ar face cu placere pentru mine cateva sedinte prin telefon. Pe scurt, am lucrat o vreme cu Terri pe linie profesionala.

Studiam intens materialele lui Alice Bailey si ii puneam lui Djwhal o multime

de intrebari cu privire la aceste informatii foarte avansate. In acea perioada, Terri si cu mine am inceput sa avem vise unul despre celalalt, vise in care aveam o relatie romantica.

Niciunul dintre noi nu era deloc in cautarea unei relatii. Totusi, visele au continuat sa apara si in cele din urma ne-am hotarat sa facem o incercare. Si iata marea surpriza, s-a dovedit ca era un mariaj facut in ceruri!

La aproximativ trei sau patru saptamani dupa intalnirea noastra initiala, care ne-a legat profund, am avut un vis, intr-o noapte. In vis, Djwhal Khul imi vorbea. El mi-a spus ca Terri si cu mine provenim din aceeasi monada.

La trezirea din acest vis, am fost uluit, caci asa simtisem si eu in sinea mea; dar era o confirmare neobisnuita sa primesti aceasta informatie oculta intr-un mod atat de clar. Imediat i-am telefonat lui Terri in Alabama.

Am cerut confirmarea lui Djwhal in legatura cu asta si prin channelingul ei. Mai tarziu am explorat si mai in profunzime acest lucru si ni s-a mai spus ca Terri si cu mine eram singurele extensii de suflet ale monadei noastre, aflate pe Pamant.

Astfel, cu alte cuvinte, toate celelalte 25% dintre cele o suta patruzeci si patru de extensii erau incarnate pe alte planete, un intreg grup, se pare, in Pleiade. Astfel, Terri si cu mine nu suntem din acelasi suflet, dar suntem din aceeasi monada. Terri este una dintre cele o suta patruzeci si patru de extensii de suflet inrudite, asa ca ni s-ar putea spune “pereche monadica”.

Un alt lucru remarcabil a fost ca ne-am cunoscut la seminarul pentru ancorarea monadica.