Explicarea stiinţifică a fenomenelor „paranormale”

Învăţătorii ezoterici şi spirituali au ştiut de ani de zile că trupul nostru poate fi programat prin limbaj, cuvinte şi gând. În prezent, acest lucru a fost demonstrat şi explicat. ADN-ul uman este un Internet biologic şi, în multe
aspecte, superior celui artificial.

Cea mai recentă cercetare ştiinţifică din Rusia explică direct sau indirect fenomene precum clarviziunea, intuiţia, actele de vindecare spontană sau de la distanţă, auto-vindecarea, tehnicile de afirmaţie, lumină/aură neobişnuită din jurul oamenilor (precum maeştrii spirituali), influenţa minţii asupra tiparelor de vreme şi multe altele. Mai mult, există dovezi în sprijinul unui tip complet nou de medicină în care ADN-ul poate fi influenţat şi reprogramat prin cuvinte şi frecvenţe, FĂRĂ a extrage şi înlocui genele singulare. Numai 10% din ADN-ul nostru este folosit pentru construirea proteinelor şi tocmai această subcategorie prezintă interesul cercetătorilor occidentali, fiind examinat şi clasificat.

Celelalte 90% sunt considerate „ADN nefolosit”. Cercetătorii ruşi, însă, fiind convinşi că natura nu este lipsită de inteligenţă, s-au alăturat lingviştilor şi geneticienilor într-o căutare de a explora acele 90% de „ADN nefolosit”.
Rezultatele, descoperirile şi concluziile lor sunt pur şi simplu revoluţionare!

Conform descoperirilor, ADN-ul nostru nu este responsabil numai cu construirea corpului nostru, ci serveşte, de asemenea, ca depozit de date şi comunicare. Lingviştii ruşi au descoperit că, codul genetic – mai ales în aparentele 90 de procente „nefolositoare” – urmează aceleaşi reguli ca toate limbajele noastre umane. Ei au comparat regulile sintaxei (felul în care sunt aranjate cuvintele între ele pentru a forma fraze şi propoziţii), semantica (studiul semnificaţiei în formele limbajului) şi regulile de bază ale gramaticii. Ei au descoperit ca alcaloizii ADN-ului nostru urmează o gramatică regulată şi au reguli fixe, exact ca şi limbajele noastre. Prin urmare, limbajele umane nu au apărut accidental, ci sunt o reflecţie a ADN-ului nostru inerent.

Biofizicianul şi biologul molecular rus Pjotr Garjajev şi colegi săi au explorat, de asemenea, comportamentul vibraţional al ADN-ului. Pe scurt, ideea de bază a fost:

„Cromozomii vii funcţionează exact ca un computer holografic, folosind radiaţie ADN laser endogenă”.

Aceasta înseamnă că ei au reuşit, de exemplu, să moduleze anumite tipare de frecvenţă (sunete) pe o rază ca cea de laser, care influenţa frecvenţa ADN-ului şi astfel informaţia genetică propriu-zisă. Având în vedere că structura principală a perechilor de ADN-alcalin şi a limbajului (aşa cum am explicat mai devreme) au aceeaşi structură, nu e nevoie de nici o decodare de ADN. Putem folosi pur şi simplu cuvinte şi propoziţii din limbajul uman! Şi acest lucru a fost demonstrat prin experiment! Substanţa ADN vie (din ţesut viu, nu în vitro) va reacţiona întotdeauna la raze laser modulate prin limbaj şi chiar şi la unde radio, dacă se folosesc frecvenţele adecvate (sunet). Acest lucru explică ştiinţific, însfârşit, de ce afirmaţiile, hipnoza şi cele asemănătoare pot avea asemenea efecte puternice asupra oamenilor şi a corpurilor lor.

Este foarte firesc şi natural ca ADN-ul nostru să reacţioneze la limbaj. În timp ce cercetătorii occidentali extrag gene singulare din şiruri ADN şi le inserează în altă parte, cei ruşi creează mecanisme ce influenţează metabolismul celular prin frecvenţe radio şi de lumină modulate, reparând astfel defectele genetice. Ei au capturat până şi tiparele informaţionale ale unui anumit ADN şi l-au transmis altuia, în acest fel reprogramând genele la un alt genom. Astfel că au transformat cu succes, de exemplu, embrioni de broască în embrioni de salamandră, pur şi simplu prin transmiterea tiparelor de informaţie ADN!

În acest fel, întreaga informaţie a fost transmisă fără nici unul dintre efectele secundare sau conflictele întâlnite atunci când se extrag şi se reintroduc genele singulare din ADN. Acest lucru reprezintă o revoluţie şi o senzaţie incredibilă, transformatoare: prin simpla aplicare a vibraţiei (frecvenţe de sunet) şi limbaj, în schimbul procedurii arhaice de extragere!

Acest experiment arată puterea imensă a geneticii cu unde, care are în mod evident o influenţă mai mare în formarea organismelor decât procesele biochimice ale secvenţelor alcaline.

Învăţătorii ezoterici şi spirituali au ştiut de ani de zile că trupul nostru poate fi programat prin limbaj, cuvinte şi gând. Acest lucru a fost demonstrat şi explicat în prezent. Dar, bineînţeles, frecvenţa trebuie să fie corectă. Şi acesta este motivul pentru care nu toată lumea are la fel de mult succes sau poate face acest lucru cu întotdeauna aceeaşi forţă. O persoană trebuie să lucreze la dezvoltarea proceselor interioare pentru a stabili o comunicare
conştientă cu ADN-ul.

Cercetătorii ruşi lucrează la o metodă care să nu depindă de aceşti factori, ci care să funcţioneze ÎNTOTDEAUNA, cu condiţia ca frecvenţa corectă să fie folosită. Însă, cu cât este mai evoluată conştiinţa unui individ, cu atât este mai puţină nevoie de orice tip de mecanism: o persoană poate obţine aceste rezultate de una singură. Ştiinţa va înceta într-un final să râdă de aceste idei şi va confirma şi explica rezultatele şi nu se termină aici.

Cercetătorii ruşi au descoperit, de asemenea, că ADN-ul nostru poate cauza tipare neregulate într-un vid, producând astfel găuri de vierme magnetizate. Găurile de vierme sunt echivalentele microscopice ale aşa numitelor punţi Einstein-Rosen din apropierea găurilor negre (lăsate de stele care au explodat).

Acestea sunt legături de tunel între zone complet diferite din Univers prin care informaţia poate fi transmisă în afara timpului şi spaţiului. ADN-ul atrage aceste părticele de informaţie şi le trimite mai departe către conştiinţa noastră. Acest proces de hipercomunicare (telepatie, channeling) este mult mai uşor de folosit într-o stare de relaxare.
Stresul, îngrijorarea sau un intelect hiperactiv împiedică hipercomunicarea sau informaţia va fi complet distorsionată sau inutilă. În natură, hipercomunicarea a fost aplicată cu succes timp de milioane de ani.
Fluxul de viaţă organizat al insectelor demonstrează acest lucru cu prisosinţă.

Omul modern o cunoaşte doar la un nivel mult mai subtil numit „intuiţie”. Însă şi noi ne putem recâştiga utilizarea completă a ei. Ca exemplu din natură, atunci când o regină furnică este separată de colonia ei, furnicile lucrătoare care au rămas vor continua să construiască intens în conformitate cu planul. Însă, dacă regina este ucisă, toată activitatea din colonie se opreşte. Nici o furnica nu va ştii ce să facă. Se pare că regina transmite supuşilor ei „planurile de construire” chiar dacă se află la mare distanţă – prin intermediul conştiinţei de grup. Se poate găsi oricât de departe, cu condiţia să fie în viaţă.

La oameni, hipercomunicarea se întâlneşte cel mai adesea atunci când o persoană dobândeşte dintr-o dată accesul la informaţia care se află în afara bazei de cunoaştere a cuiva. Acest gen de hipercomunicare este apoi experimentată ca intuiţie sau inspiraţie (de asemenea, în channeling în tranşă). Compozitorul italian Giuseppe Tartini, de exemplu, a visat într-o noapte că un demon stătea lângă el şi cânta la vioară. A doua zi, Tartini a reuşit să noteze cu exactitate piesa din memorie. A numit-o sonata „Trilul diavolului”.

Timp de mulţi ani, un asistent medical de 42 de ani a visat o situaţie în care era conectat la un fel de CD-ROM de cunoaştere din care i se transmitea informaţie verificabilă din toate domeniile imaginabile, pe care şi-o putea aminti dimineaţa. Era o asemenea avalanşă de informaţii, încât parcă descărca în fiecare noapte o întreagă enciclopedie. Majoritatea informaţiilor se aflau în afara cunoaşterii sale personale şi atingea detalii tehnice despre care nu ştia absolut nimic. Atunci când hipercomunicarea se produce, se pot observa în ADN, ca şi în oameni, fenomene supranaturale.

Oamenii de ştiinţă ruşi iradiau mostre ADN cu raze laser. Pe ecran, se formează un anumit tipar de unde. Atunci când au înlăturat mostra de ADN, tiparul nu a dispărut, ci a rămas. Multe experimente controlate au arătat că tiparul continua să vină de la mostra înlăturată, a cărei câmp de energie a rămas de unul singur. Acest efect este numit acum efectul de ADN fantomă. Teoria spune că energia din afara spaţiului şi timpului curge în continuare prin găurile de vierme activate după ce ADN-ul a fost înlăturat. Efectele secundare întâlnite cel mai adesea în hipercomunicarea oamenilor sunt câmpurile electromagnetice inexplicabile din apropierea persoanei în cauză.

Mecanismele electronice precum CD-playerele pot fi iritate şi pot înceta să funcţioneze ore întregi. Atunci când câmpul electromagnetic se disipează încet, mecanismul funcţionează normal din nou. Mulţi vindecători şi oameni cu capacităţi extrasenzoriale cunosc acest efect din munca lor: cu cât atmosfera şi energia sunt mai bune, cu atât este mai „obositor” pentru mecanismele de înregistrare, deoarece ele încetează să funcţioneze chiar în acele momente. Adeseori, până a doua zi totul revine la normal. Probabil că citirea acestor rânduri îi linişteşte pe mulţi, deoarece nu are nici o legătură cu faptul că sunt inapţi din punct de vedere tehnic; înseamnă că ei sunt buni pentru hipercomunicare.

În cartea lor Vernetzte Intelligenz, Grazyna Gosa şi Franz Bludorf explică aceste legături cu precizie şi claritate. Autorii citează, de asemenea, surse ce presupun că în vremurile timpurii umanitatea semăna perfect cu animalele: era conectată foarte puternic la conştiinţa de grup şi prin urmare se comporta ca un grup. Pentru a dezvolta şi experimenta individualitatea însă, noi, oamenii am trebuit să uităm aproape complet hipercomunicarea.

În prezent, când suntem relativ stabili în conştiinţa noastră individuală, putem crea o nouă formă de conştiinţă de grup – şi anume una în care să dobândim accesul la toată informaţia prin intermediul ADN-ului nostru, fără a fi forţaţi sau controlaţi de la distanţă în legătură cu ce să facem cu acea informaţie.
Noi ştim acum că exact aşa cum folosim Internet-ul, ADN-ul nostru poate distribui informaţie adecvată în reţea, poate prelua informaţie din reţea şi poate stabili contacte cu alţi participanţi la reţea. Vindecarea la distanţă, telepatia sau „simţirea la distanţă” în legătură cu starea altuia pot fi astfel explicate. Unele animale ştiu foarte bine atunci când stăpânii lor plănuiesc să se întoarcă acasă. Acest lucru poate fi interpretat şi explicat mai nou prin conceptele ştiinţei de grup şi hipercomunicarii.

Orice conştiinţă colectivă nu poate fi utilizată raţional pentru o anumită perioadă de timp fără o individualitate distinctivă; altfel ne-am întoarce la instinctul primitiv de turmă care este manipulat cu uşurinţă. Hipercomunicarea în noul mileniu reprezintă ceva foarte diferit. Cercetătorii consideră că dacă oamenii cu individualitate completă ar recâştiga conştiinţa de grup, ar avea o putere dumnezeiască de a crea, modifica şi modela lucruri pe Pământ! Şi umanitatea chiar se îndreaptă colectiv către o asemenea conştiinţă de grup nouă. Cincizeci de procente dintre copii vor deveni o problemă din momentul în care merg la şcoală, deoarece sistemul „îngrămădeşte” pe toată lumea la un loc şi aceştia necesită ajustări. Însă individualitatea copiilor de astăzi este atât de puternică, încât ei refuză aceste ajustări şi se opun renunţării la particularităţile lor în cele mai variate feluri. În acelaşi timp, se nasc din ce în ce mai mulţi copii clarvăzători. Ceva din aceşti copii se luptă pentru a se îndrepta către conştiinţa de grup de noul tip şi nu mai pot fi supuşi. Ca o regulă, vremea, de exemplu, este foarte dificil de influenţat de un singur individ, însă poate fi influenţată de conştiinţa de grup (ceva ce nu este deloc nou pentru unele triburi indigene).

Vremea este puternic influenţată de frecvenţele de rezonanţă ale Pământului (frecvenţele Schumann). Însă, exact
aceleaşi frecvenţe se produc şi în creierul nostru, iar atunci când mai mulţi oameni îşi sincronizează gândirea sau când indivizi (maeştrii spirituali, de exemplu) îşi concentrează gândurile ca un laser, atunci nu este deloc uimitor că pot influenţa vremea. O civilizaţie modernă care îşi dezvoltă conştiinţa de grup nu ar avea nici probleme de mediu, nici goluri de energie: dacă ar folosi asemenea puteri mentale ca o civilizaţie unificată, ar avea controlul energiilor planetei sale ca o consecinţă naturală. Atunci când un număr mai mare de oameni se unifică într-o intenţie mai înaltă ca meditaţia pentru pace – se dizolvă, de asemenea, şi potenţialele pentru violenţă.

Se pare că ADN-ul este, de asemenea, un superconductor organic care poate lucra la temperatura corporală normală, spre deosebire de superconductoarele artificiale care necesită temperaturi extrem de reduse

între 200 şi 140A °C pentru a funcţiona. Mai mult, toate superconductoarele pot stoca lumina şi astfel, informaţia. Acest lucru explică mai departe felul în care ADN-ul poate stoca informaţia. Mai există un fenomen legat de ADN şi găuri de vierme. În mod normal, aceste găuri de vierme supermici sunt foarte instabile şi se menţin numai pentru mici fracţiuni de secundă. În anumite condiţii, găurile de vierme stabile se pot organiza, formând apoi câmpuri de vid distincte în care, de exemplu, gravitatea se poate transforma în electricitate. Câmpurile de vid sunt sfere autoradiante de gaz ionizat ce conţin cantităţi considerabile de energie. În Rusia există regiuni în care astfel de mingi radiante apar foarte des.

Din cauza confuziei generale, ruşii au iniţiat programe de cercetare masivă care au condus în final la unele dintre descoperirile menţionate mai sus. Mulţi oameni cunosc câmpurile de vid ca sfere strălucitoare pe cer. Ei se uită cu atenţie şi uimire la ele şi se întreabă ce ar putea fi. M-am gândit odată: „Bună! Dacă eşti un OZN, zboară în triunghi”. Şi dintr-o dată, sferele de lumină s-au mişcat în triunghi. Sau zburau pe cer ca nişte pucuri de hochei: accelerau de la zero la viteze ameţitoare, în timp ce alunecau tăcut pe cer. Am rămas uitându-mă la cer şi am crezut, ca mulţi alţii că sunt OZNuri. Prietenoase, se pare, deoarece au zburat în triunghiuri pentru a-mi face pe plac.

În prezent ruşii au descoperit – în regiunile în care apar adesea câmpurile de vid – că uneori ele zboară ca sfere de lumină de la sol, în sus, spre cer şi că aceste sfere pot fi îndrumate prin gând. S-a descoperit că aceste câmpuri de vid emit unde de frecvenţă joasă care sunt produse şi în creierele noastre şi datorită acestei asemănări de unde ele pot reacţiona la gândurile noastre. A intra cu entuziasm într-o astfel de sferă de la nivelul solului nu este tocmai o idee prea bună, deoarece acele sfere de lumina pot conţine energii imense şi ne pot modifica genele.

Mulţi învăţători spirituali produc, de asemenea, asemenea sfere sau coloane de lumină vizibile atunci când se află în meditaţie profundă sau în timpul lucrului cu energie, ceea ce declanşează senzaţii plăcute şi nu dăunează cu nimic. Se pare ca acest lucru depinde, de asemenea, de o anumită ordine, calitate şi origine interioară a câmpului de vid.

Există unii învăţători spirituali precum tânărul englez Ananda, de exemplu, la care nu se vede nimic la început, dar căruia dacă i se face o fotografie în timp ce stă şi vorbeşte sau meditează în hipercomunicare, iese doar o fotografie a unui nor alb pe scaun. În anumite proiecte de vindecare a Pământului apar, de asemenea, astfel de efecte de lumină în fotografii.

Pe scurt, acest fenomen are de a face cu forţele de gravitaţie şi antigravitaţie care sunt forme stabile de găuri de vierme şi afişări ale hipercomunicării cu energii din afara structurii noastre de timp şi spaţiu. Generaţiile timpurii care au experimentat această hipercomunicare şi câmpuri de vid vizibile erau convinse că le-a apărut un înger: şi noi nu putem fi prea siguri la ce forme de conştiinţă putem obţine acces atunci când folosim hipercomunicarea.

Fără a avea dovada ştiinţifică a existenţei lor reale, oamenii care au avut astfel de experienţe. NU suferă însă cu toţii de halucinaţii. Am făcut pur şi simplu un pas uriaş către înţelegerea realităţii noastre. Ştiinţa oficială ştie, de asemenea, de anomaliile de gravitaţie de pe Pământ care contribuie la formarea fenomenelor de vid. Recent, anomalii de gravitaţie au fost descoperite în Rocca di Papa din sudul Romei.

sursa : www.scribd.com