1

Misterele unui mare clarvazator – WOLF MESSING

 

Wolf Messing a fost una dintre cele mai enigmatice personalităţi ale secolului XX. El a prezis cu exactitate moartea lui Hitler, înfrângerea Germaniei naziste şi victoria URSS-ului în cel de-al doilea război mondial. Previziunile sale uluitoare au creat în jurul lui o aură mistică, care înspăimânta şi totodată fascina. Prin puterea sa fenomenală de sugestie şi control al minţii, el a reuşit să scape de lagărele morţii hitleriste şi de gulagurile sovietice. Deşi capacităţile sale uimitoare au fost studiate de savanţi din întreaga lume, Wolf Messing a rămas o enigmă, un om-legendă, cunoscut astăzi ca cel mai renumit hipnotizator şi cel mai bun telepat din istoria omenirii. Toate documentele care i-au aparţinut se află astăzi în arhiva FSB şi poate că într-o bună zi vor fi desecretizate

Eu sunt Wolf Messing!

Moscova, noiembrie 1940. Ora 9.50 dimineaţa. Prin poarta maiestuoasă a cetăţii Kremlinului, străjuită de ofiţeri înarmaţi, păşeşte ferm un bărbat scund, cu o înfăţişare modestă, chiar cenuşie, însă cu o privire pătrunzătoare, ce trăda o fire puternică. În mod uluitor, trece pe lângă gărzi fără să fie întrebat absolut nimic, şi pătrunde dincolo de zidurile groase de cărămidă roşie. Coridoarele întortocheate ale palatului sunt înţesate de soldaţi cu arma la picior. Individul necunoscut trece pe lângă ei, ca şi cum nimeni nu l-ar ob­serva. Face la stânga, apoi la dreapta, urcă scările şi în câteva minute ajunge la etajul superior, acolo unde, în capătul culoa­rului, se află cabinetul tovarăşului Iosif Vi­sarionovici Stalin, conducătorul su­prem al Uniunii Sovietice. Ajungând la uşa biroului, se opreşte în dreptul ofiţe­ru­lui de serviciu. Acesta ţâşneşte în picioare în poziţie de drepţi şi îl salută solemn pe necunoscut, de parcă ar fi fost o persoană extrem de importantă. Bărbatul apasă mânerul masiv, de bronz, deschide uşa dublă şi intră dezinvolt în cabinetul celui mai temut om din Uniunea Sovietică. Din spatele biroului, Stalin ridică privirea şi întreabă cu o voce ce vădeşte uimire totală: „Incredibil! Cum ai reuşit să treci de toate gărzile şi să ajungi până aici?” „E foarte simplu, tovarăşe Stalin! Le-am inoculat în minte tuturor că eu sunt Lavrenti Beria, şeful aparatului poliţie­nesc!”, a răspuns zâmbind bărbatul.

Individul necunoscut care izbutise să străpungă în doar câteva minute toate filtrele de control ale celei mai bine păzite fortăreţe ale Moscovei nu era nimeni altul decât Wolf Messing, celebrul clarvăzător. Cu câteva zile înainte, avusese o întrevedere cu Iosif Stalin care, neîncrezător în puterile sale extrasenzoriale, l-a supus unui test: să pătrundă fără documente în Kremlin şi să se prezinte în cabinetul său, fix la orele 10 ale dimineţii. Deşi o asemenea tentativă era echivalentă cu sinuci­derea, Messing acceptă imediat provocarea, răspunzând cu nonşalanţă: „Am să execut ordinul dumneavoastră şi am să vă demonstrez că pot penetra întregul sistem de apărare al Kremlinului! Pentru că eu sunt Wolf Messing!”.
Dar cine era Wolf Messing, acest personaj misterios şi cum ajunsese el să se întâlnească personal cu însuşi temutul Stalin?

Copilul-minune

Povestea începe în septembrie 1899, în Polonia, în oraşul Góra Kalwaria, care la vremea aceea făcea parte din Imperiul Rus. În familia negustorului evreu Messing se născu un băieţel ce de la prima vedere le păru tuturor foarte ciudat: cu ochii mari, de culoarea tăciunelui, cu părul negru, neobişnuit de des pentru un nou-născut. Tocmai de aceea primi numele de Wolf, cuvânt care în limba germană înseamnă „lup”. La vârsta de patru ani, băieţelul a început să sufere de som­nambu­lism, o tulburare neurologică care atunci se considera ca fiind provocată de fazele lunii. Fusese adesea surprins de familie stând în somn la fereastră şi privind luna. Într-o bună zi, le povesti părinţilor că astrul ceresc este locuit de nişte fiinţe stranii care îi vorbesc. „Mi-au spus că eu nu sunt ca toţi ceilalţi. Că în mine este ascunsă o putere incredibilă şi că ei toţi, locuitorii cerului, mă vor ajuta să o scot la iveală”. Auzind grozăviile pe care le îndrugă băiatul, tatăl lui Wolf s-a gândit că cea mai bună soluţie este să îl dea la şcoala religioasă.

clarvazator1

Wolf Messing în anii tinereţii

De boala noctambulismului, Wolf a fost vindecat printr-un leac simplu, băbesc. Părinţii i-au aşezat lângă pat un lighean cu apă, astfel încât, atunci când se ridica, trebuia să păşească în apa rece care-l trezea pe dată. Încă din primii ani de şcoală, Wolf dovedi că are o memorie excepţională, învăţând cu rapiditate texte complexe din Talmud. Întreaga familie îl vedea deja ca pe un viitor rabin. Însă învăţătura religioasă nu era deloc pe placul copilului şi, într-o bună zi, se hotărî să fugă de la seminar.
Având în buzunar doar câteva monede, Wolf se îndreptă către staţia de cale ferată şi se urcă în primul tren care-i ieşi în cale. Nu voia decât să doarmă puţin după drumul lung şi obositor pe care-l parcursese până la gară. Se ascunse sub o banchetă şi adormi pe dată. Acesta a fost momentul decisiv care i-a marcat întreaga existenţă. Aici, în vagonul trenului ce se îndrepta către Berlin, i-a fost dat lui Wolf să descopere pentru pri­ma dată puterea sa incredibilă de sugestie, capacitatea de a in­duce anumite gânduri oame­nilor. Con­trolorul de bilete îl văzu ghemuit sub banchetă şi îi ceru biletul. Speriat, băiatul se uită în jurul său şi, zărind o hârtie aruncată pe jos, i-o întinse controlorului spunând în gând: „Acesta e biletul meu!”. Conductorul luă hârtiuţa, o suci între palme, o compostă şi i-o înapoie ca pe un adevărat bilet: „Ce cauţi sub banchetă dacă ai tichet? Sunt locuri destule. În două ore vom fi la Berlin!”.

Aşa ajunse Wolf în capitala Germaniei, singur şi fără nici un ajutor de nicăieri. Urmară zile grele, de foame cum­plită. Singura modalitate de a scoate câţiva bănuţi era să văcsuiască pantofii trecătorilor, însă câştigul era atât de mic, încât Wolf era mereu lihnit de foame. Până în­tr-o zi, când trupul său firav cedă şi puştiul se prăbuşi pe caldarâm. Găsit de poliţai şi considerat mort, este dus la morgă. După trei zile, din întâmplare, un student descoperă că băiatului încă îi bate inima. Readus în simţiri, începu să strige: „De ce să mă duceţi la poliţie sau la casa de copii?”. Profesorul Abel, un renumit neurolog care fusese chemat de urgenţă pentru a vedea ciudatul caz, îl privi năucit şi îl întrebă: „De ce ai spus asta?”. „Pentru că asta aţi gândit chiar acum câteva minute”, replică băiatul. După câteva zile, profesorul Abel constată cu şi mai multă uluire că Wolf, în ciuda fap­tului că suferise de o anemie foarte pu­ter­nică, era capabil să-şi regenereze singur organis­mul, prin proprie voinţă. Neu­rologul ger­man a realizat rapid că băiatul deţine capa­cităţi extrasenzoriale fantastice. Şi astfel, Wolf a ajuns să fie cunoscut în spital sub numele de „copilul minune”.

În vizită la Einstein şi Freud

clarvazator 3

În Germania în anii când i-a cunoscut pe Freud şi Enstein

Sub îndrumarea şi atenta supervizare a profesorului Abel şi a altor specialişti neu­ro­logi şi psihiatri, Wolf a început să-şi des­copere şi apoi să-şi exerseze abilităţile sale unice. Treptat, şi-a conştientizat capacitatea de a controla oamenii la nivel mental şi a învăţat să desluşească din „corul de voci” care-i răsuna în subconştient exact acea vo­ce pe care trebuia să o capteze şi să o indi­vi­­dua­lizeze. După câţiva ani de experi­men­te şi exerciţii, băiatul reuşea să se introducă în stare de catalepsie şi îşi putea suprima com­plet orice durere. Atunci hotărî împre­ună cu profesorul Abel că este pregătit să se facă cunoscut marelui public. Şi astfel, tânărul Wolf, în vârstă de 16 ani, s-a angajat la circul de stat din Berlin, unde avea pro­priul său număr de iluzionism. În prima parte a reprezentaţiei, Wolf uluia spectatorii mergând desculţ pe săbii şi înfigându-şi ace în trup, fără ca măcar o picătură de sânge să-i curgă. Iar în a doua parte, realiza de­monstraţii de hipnoză şi telepatie: citea gân­durile celor aflaţi în sală, „şterpelea” din buzunarele spectatorilor diverse obiec­te, fără să părăsească scena, sau transmitea la nivel mental di­ver­se comenzi subiecţilor. „Nu este vorba despre citirea gândurilor ci, mai corect spus, citirea muşchilor. Când un om se gândeşte intens la ceva anume, celulele ner­voase din creier transmit impulsuri către toţi muşchii din organism. Această acţiune nu este vizibilă ochiului neiniţiat, eu însă o captez imediat şi o preiau sub con­trol. Şi astfel, transmit cu uşurinţă subiectului co­menzi la nivel subconştient, fără să avem un contact direct”, explica câţiva ani mai târziu Wolf Messing.
Experimentele sale psihologice neobişnuite deveni­seră atât de cunoscute, încât mii de oameni se buluceau să prindă un loc la reprezentaţiile care se desfăşurau pe întreg teritoriul Germaniei. Tânărul era cap de afiş cu show-ul său intitulat „Experienţele psihologice ale lui Wolf Messing”. Curând, faima lui s-a răspândit în întreaga Europă, şi însuşi Albert Einstein îşi exprimă dorinţa arzătoare de a-l cunoaşte pe tânărul medium. Aflând că este în turneu în Austria, celebrul fizician îl invită pe Messing în vizită. În casa acestuia, Wolf îl întâlneşte şi pe Sigmund Freud, marele neuropsihiatru care, de îndată, îi propune să realizeze împreună un experiment. Prin telepatie, Freud îi sugerează tânărului Wolf să se ducă în cealaltă cameră, să aducă de pe birou o vioară, să i-o înmâneze fizicianului şi, la nivel mental, să-i transmită acestuia rugămintea de a le inter­preta o bucată muzicală. Wolf a trecut cu succes testul psihiatrului care, încântat peste măsură, îi propune un al doilea experiment. De data aceasta, Messing trebuia să ia de pe masa de toaletă o pensetă şi să-i smulgă fizi­cianului trei fire de păr din faimoasa mustaţă luxu­riantă. Uşor stânjenit, Wolf a luat cu două degete pen­se­ta, s-a îndreptat către savant şi, scuzându-se, i-a ex­plicat ce este obligat să facă. Einstein a zâmbit şi a acceptat jocul.
Astfel s-a ales tânărul Messing cu doi prieteni ce­lebri în întreaga lume. Se pare că tânărul telepat a locuit timp de câteva luni în casa lui Freud, unde părintele psihanalizei l-a ajutat să îşi lărgească şi mai mult orizonturile, instruindu-l în domeniul hipnozei şi auto-hipnozei.

Prins între Hitler şi Stalin

clarvazator 4

La o demonstraţie publică

Ani la rând, a călătorit în întreaga lume, oferind reprezentaţii senzaţionale în întreaga Europă, în cele două Americi, în India şi în Japonia. Ajungând cu turneul în Riga, capitala actualei Letonii, Wolf Mes­sing a realizat în faţa a mii de spectatori un experiment unic, complet inedit: a condus o maşină pe bulevardul principal al oraşului, legat la ochi. În dreapta lui, şoferul îi dicta la nivel mental manevrele pe care trebuia să le execute. Messing nu şofase niciodată în viaţa lui şi acest experiment, deşi îndeplinit cu succes, în aplauzele mulţimii, nu s-a mai repetat vreodată.
În 1937, în timpul unei reprezentaţii din Varşovia, Messing a îndrăznit să rostească o predicţie care avea să îi schimbe traiectoria vieţii şi a strălucitei sale carie­re. În faţa a mii de oameni, a prezis data exactă a morţii lui Adolf Hitler, pe atunci cancelar al Germa­niei, care deja pregătea politica de declanşare a celui de-al doilea război mondial. A doua zi, toate marile coti­diene poloneze titrau cu litere mari pe prima pagină „Un prooroc evreu prevesteşte data de 30 aprilie 1945 ca fiind ziua morţii lui Hitler!”. Fireşte că aceas­tă ştire a ajuns de îndată la urechile conducă­torului nazist şi Führer-ul a oferit o recompensă de 200 de mii de mărci, o sumă fabuloasă, celui care îi va aduce „ca­pul” profetului.

clarvazator 5

În anii săi sovietici

Când trupele germane au invadat Polonia, împo­tri­va lui Wolf Messing s-a declanşat o adevărată vână­toare. Conştientizând pericolul, vestitul medium s-a ascuns luni în şir în beciul casei unui negustor din Varşovia, până într-o zi, când inevitabilul s-a produs. Messing a fost descoperit, arestat şi bătut cu cruzime, până şi-a pierdut cunoştinţa. Revenindu-şi în simţiri abia în celula întunecoasă din subsolul Ministerului de Interne din Varşovia, Messing şi-a adunat toate forţele şi, prin puterea minţii, a transmis gardienilor aflaţi dincolo de zidurile reci ale carcerei în care fusese aruncat, ca toţi să se adune acolo. Întâi au sosit gardienii şi, după câteva minute, în fugă, a venit chiar ofiţerul de serviciu. Lui Messing nu i-a mai rămas nimic de făcut decât să treacă pe lângă ei fără pro­ble­me, să zăvorască uşa grea de fier şi să părăsească clă­direa.
În anii aceia cumpliţi, pe întreg teritoriul Poloniei, evreii erau arestaţi şi siliţi să trăiască în ghetouri. Cei care reuşeau să scape fugeau peste graniţă, cu pre­cădere în Uniunea Sovietică, în speranţa unei vieţi mai tihnite. Astfel, deşi ideea nu îl încânta, Messing decide că noua sa destinaţie trebuie să fie imensa ţară de la răsărit. Deşi nu vorbea limba rusă şi nu cunoştea pe nimeni, Wolf Messing este primit în trupa unor artişti care ofereau re­pre­zentaţii în regiunea Brest, din sud-vestul Belaru­siei. Şi iată că, încă o dată, darul său unic, neobişnuit, avea să îi salveze viaţa. În timpul unui spectacol oferit în Minsk, pe sce­nă, lângă Messing, şi-au făcut apa­riţia câţiva agenţi NKVD (poliţia secretă sovietică) care, cerându-şi scuze publi­cu­lui, l-au „săl­tat” pe telepat. A fost dus direct în faţa te­ri­bilului Sta­lin, care deja auzise despre puterile feno­menale ale clar­vă­zătorului. Pentru a-i verifica capa­cităţile, Stalin i-a ordonat să pătrundă în trezoreria de stat şi să obţină o sumă uriaşă, o sută de mii de ruble, fără niciun document la mână, ajutându-se doar de puterea minţii. Chiar sub ochii agenţilor secreţi, Messing a intrat în clădirea Băncii Centrale, s-a îndrep­tat către casierie şi, întinzându-i funcţio­narului o simplă pagină goală dintr-un caiet dictando, şi-a deschis servieta în aşteptarea bancnotelor. Casierul a cerce­tat simpla bu­cată de hârtie, apoi a deschis seiful şi a nu­mă­rat o sută de mii de ruble. Pentru telepat, experimentul s-a dovedit a fi floare la ure­che.
Deşi în Rusia, în acea perioadă, hip­no­za, telepatia sau alte asemenea „trucuri ilu­zioniste” erau considerate şarla­tanii şi, ca atare, complet interzise, Stalin i-a permis lui Wolf Messing să ofere reprezentaţii pe întreg teritoriul Uniunii Sovietice.
În 1943, în timpul unui spectacol sus­ţinut în No­vosibirsk, Messing a fost întrebat când se va sfârşi războiul. Fără să stea pe gânduri, clarvă­ză­torul a răspuns cu voce gravă: „Văd tancuri cu însem­nele Armatei Roşii defilând pe străzile Ber­linului. 8 mai 1945”.

Testamentul lui Messing

clarvazator 6

Psiholoaga Olga Migunova

Singura persoană pe care Messing a acceptat-o în preajma sa şi căreia i-a dezvăluit o parte din tehnicile experimentelor sale psihologice este Olga Migunova, astăzi preşedinta Academiei de Hipnoză de la Mos­cova, psihoterapeut şi doctor în ştiinţe neuropsi­ho­lo­gice. Cu celebrul telepat, Olga Migunova s-a întâlnit în 1966, în oraşul Gelendjik din regiunea Krasnodar. „Aveam 17 ani, venisem împreună cu mama să asis­tăm la una dintre conferinţele profesorului Messing. Îmi amintesc perfect acea zi, de parcă ar fi fost ieri. Sala era arhiplină. Pe scenă, în aplauzele a sute de oameni, a apărut Wolf Messing. S-a oprit pentru câ­teva clipe şi s-a uitat în sală, căutând parcă pe cineva. S-a îndreptat direct către rândul unde stăteam şi s-a oprit în dreptul mamei. S-a aplecat şi i-a spus: «Vă rog să o scoateţi pe fiica dumneavoastră din sală. Ol­ga îmi perturbă experimentele. Aşteptaţi-mă după re­prezentaţie». Ardeam de nerăbdare să îl urmăresc pe acel personaj fascinant, dar m-am supus voinţei lui şi am ieşit din sală plângând. Biata mama nu ştia cum să mă împace. Dar nu am ple­cat acasă şi, după două ore, profesorul Messing a venit la noi şi i-a spus mamei: «Olga trebuie să meargă cu mine la Moscova. Locul ei este ală­turi de mine, pe scenă. Fiica dumneavoastră deţine capa­ci­tăţi fenomenale»”.
Astfel a ajuns Olga asis­ten­ta şi eleva lui Wolf Mes­sing. Şi, într-o bună zi, ma­estrul i-a destăinuit un secret: starea letargică în care că­zuse în copilărie fusese pri­ma sa călătorie în lumea de dincolo. Se pare că Wolf Messing trecuse de zeci de ori pragul lumii celor fără viaţă, în încercarea de a desluşi taina morţii. „Păstrez cu sfinţenie până astăzi aceas­tă hârtie pe care pro­fe­sorul mi-a înmânat-o într-o zi”, povesteşte Olga Migu­no­va. „Am în­văţat pe de rost toate liniile şi formele ciu­date care au fost desenate de mâna maestrului. Când mi-a dat hârtia avea o strălucire caldă în ochi. Am ştiut că este un mesaj important, dar nu am reuşit nici până astăzi să îl descifrez. Cred că este un mesaj codat des­pre faptul că omul poate exista în am­bele dimen­siuni: a vieţii şi a morţii”.
În ultimii ani ai vieţii, Wolf Messing s-a închis tot mai mult în el. Reprezentaţiile erau tot mai spo­radice şi mai scurte.

clarvazator 7

Mormântul de la Moscova al lui Messing şi al soţiei sale Aida

Decesul soţiei sale, Aida, alături de care tră­ise zeci de ani, l-a dărâmat com­plet. Îl chi­nuia cumplit ideea că el, Wolf Messing, cel care ajutase mii de oameni, deşi prevăzuse cu exac­ti­tate ziua şi ora morţii iubitei sale soţii, cu toate abilităţile sale feno­menale, nu fusese capabil să o sal­veze. „Omul nu ar trebui să îşi afle ni­cio­dată viitorul. O asemenea cu­noaştere i-ar putea fi fatală”, spusese cândva celebrul tele­pat.
Wolf Messing a murit în ziua de 8 noiembrie 1974. Cu două zile mai devreme, bolnav fiind şi urmând să fie operat, înainte de a pleca la spital, s-a oprit în dreptul portretului său de pe birou şi a spus: „Ei, gata Wolf, povestea s-a sfârşit! De acum nu te mai intorci!

 

 

 

5 moduri de a ti stimula sanatatea mintala

5 Moduri de a-ți Stimula Sănătatea Mintală

 

https://vimeo.com/786959955

 

Oamenii de știință ne spun că există anumite lucruri pe care le putem face pentru a ne îmbunătăți sanatatea mintală. Aceste tehnici vă vor ajuta să vă simțiți mai pozitivi și mai mulțumiți de voi înșivă.

În acest articol te vom învăța cum să treci prin momentele proaste din viață și cum să le folosești. Odată ce știi asta, nimic nu te poate opri să obții ceea ce îți dorești de la viață.

Astăzi, vă vom împărtăși cinci modalități de a vă stimula sănătatea mintală. Continuați să citiți pentru mai multe detalii.

 

1.      Conectează-te cu alte persoane

Relațiile bune nu au nevoie întotdeauna de ani pentru a fi construite. Ele se pot forma într-o chestiune de luni, sau săptămâni chiar. În plus, nu trebuie să ai același tip de prietenie cu toți, tipul de relație – „cei mai buni prieteni pe viață”.

Doar să vorbești cu un vecin sau cu un cunoscut poate avea un impact mare asupra sănătății tale mintale. Înveți să asculți, să empatizezi și să construiești un puternic sentiment de valoare de sine și de mulțumire.

Ai vreun prieten cu care nu te-ai mai văzut de ceva vreme? Contactează-l și încercați să aranjați o întâlnire la o cafea, astfel încât să recuperați timpul pierdut.

Dar copiii tăi sau alți membri ai familiei? De ce să nu încerci să stabilești împreună cu ei o oră în timpul zilei sau o dată pe săptămâna, în care să vorbiți sau sa jucați jocuri online sau offline?

Știm cu toții cum social media a devenit o parte importantă a vieții noastre. Este mai ușor acum să păstrăm legătura cu oamenii importanți din viața noastră, mai ales dacă trăiesc departe.

Este bine să trimiteți mesaje text și să discutați în mod regulat. Doar asigurați-vă că tehnologia nu înlocuiește comunicațiile față în față, de fiecare dată.

 

2.      Învățați lucruri noi sau abilități noi

Învățarea unei noi abilități sau hobby poate da un impuls semnificativ sănătății tale mintale. Este o modalitate excelentă de a cunoaște oameni noi și de a vă îmbunătăți stima de sine.

Este frumos să ai un sentiment de scop, altul decât munca ta. Acesta vă oferă ceva care să așteptați cu nerăbdare să faceți în fiecare zi sau regulat.

Problema însă, este că mulți oameni se plâng că nu au suficiente ore libere pe zi. Din fericire, însă, tehnologia a făcut învățarea mai accesibilă.

Iată câteva dintre modalitățile prin care puteți utiliza acele gadgeturi high-tech pe care practic le avem cu toții în prezent și să le puneți la treabă în mod corespunzător pentru sănătatea mintală:

 

  • Înscrieți-vă la un curs online, cum ar fi învățarea unei noi limbi străine sau a unei abilități practice, cum ar fi desenul sau vă puteți înscrie la un curs de dezvoltare personală și /sau spirituală
  • Vizionează tutoriale video online gratuite pe YouTube sau în alte platforme video, pentru a vă ajuta cu un proiect de bricolaj sau de orice altă natură, ceva ce să puteți face ulterior și dvs înșivă, manual, acasă
  • Dacă vă place să gătiți, găsiți rețete sănătoase și învățați cum să le preparați
  • Încercați un nou hobby care vă provoacă și vă distrează, cum ar fi pictura, scrisul sau grădinăritul
  • Învață să joci un nou sport sau începe o nouă activitate fizică

 

3.      Acordați mai multă atenție

Cu toții suntem vinovați că nu acordăm atenție oamenilor și lucrurilor care se întâmplă în jurul nostru. Suntem mereu ocupați cu munca sau cu defilarea prin feed-ul nostru de social media.

A învăța să-ți concentrezi toate simțurile asupra momentului prezent îți poate îmbunătăți sănătatea mintală. De asemenea, stimulează starea de spirit și scade nivelul de stres. Experții numesc acest tip de focalizare „mindfulness„.

Când practici mindfulness, te bucuri de lucrurile mărunte din viață. Lucruri cum ar fi a privi o pasăre care zboară deasupra capului sau a privi culorile naturii din jur, sunt doar două exemple.

Când ești în ton cu micile detalii, te simți mai relaxat și mai împăcat. În plus, începi să înțelegi mai bine ceea ce te face fericit sau anxios și ce este un mod sănătos de a aborda provocările vieții.

 

4.      Fii activ fizic

Când faci orice tip de activitate fizică, îți sporești condiția fizică, precum și sănătatea mintală. Ar putea fi o scurtă plimbare de 15 minute, o oră de ciclism în fiecare săptămână sau 30 de minute la sala de sport. Alegi activitățile care îți plac și care te fac să te simți bine.

Apoi, odată ce începi să observi diferența, începi să te simți bine în ceea ce privește aspectul tău. Atunci încrederea ta va crește proporțional.

În plus, creierul tău semnalează sistemului central nervos să elibereze hormoni „de stare de bine” cunoscuți sub numele de endorfine. Aceste substanțe chimice minune declanșează un răspuns pozitiv, care stimulează starea ta de spirit. De asemenea, reduc sentimentele de durere și anxietate.

 

Consultați următoarele sfaturi despre cum să vă mișcați pentru a vă stimula sănătatea mintală:

 

  • Caută online informații despre activități de fitness
  • Găsiți centre locale unde puteți dansa, înota sau cu să vă plimbați cu bicicleta
  • Încercați să rulați o aplicație sau un podcast „couch to 5K”
  • Dacă aveți o afecțiune cronică de sănătate sau un handicap, există multe exerciții și activități fizice care pot fi personalizate pentru a satisface nevoile dvs. Căutați pe internet si veți găsi metode si aplicații de fitness în acest sens.

 

5.      Dăruiește altora

Potrivit cercetărilor, actele de bunătate și dăruire sunt modalități excelente de a vă îmbunătăți sănătatea mintală. Motivul este că atunci când îi ajutăm pe alții, creierul nostru declanșează eliberarea unui alt hormon „de stare de bine”, numit oxitocină.

Acest produs chimic promovează sentimente de empatie și încredere. De asemenea, ne face mai calmi, mai fericiți și mai inspirați să facem mai mult.

A da altora ar putea însemna voluntariatul la un adăpost local sau a ajuta pe cineva la nivel personal. Ideea este de a oferi timp și energie pentru a face ceva pentru alte persoane. În schimb, te vei simți bine cu tine însuți, știind că ești apreciat și că ajuți.

 

Acestea au fost cele 5 modalități pentru păstrarea si stimularea sănătății mintale. Speram ca v-au fost utile informațiile.

 

 

 


Daca doriți să știți mai multe despre noi și activitatea noastră, accesați pagina DESPRE NOI.

De asemeni, ne puteți urmări pe PAGINA NOASTRĂ DE FACEBOOK.

Cursuri Karanna Academy©

gandirea pozitiva intareste sistemul imunitar si creste longevitatea 2

Gândirea pozitivă întărește sistemul imunitar și crește longevitatea

 

Creierul se modelează în funcție de ce gândim, simțim și facem și acesta este motivul pentru care gândirea pozitivă este atât de importantă.

Gândirea pozitivă întărește sistemul imunitar și mărește energia vitală iar credința, blândețea și generozitatea sunt, de asemenea, esențiale.

 

 

Iată câteva sfaturi și explicații oferite de către profesorul doctor neurolog Constantin Dulcan sub forma de pasi de urmat in viata.

 

Primul pas este să înțelegem ce se întâmplă în creierul nostru.

Din 100 de celule într-o perioada de timp de 3 până la 4 luni, 50 din cele 100 celule devin neuroni care la randul lor se împart în două. Toate lucrurile funcționează cu + și -, cu excitație și inhibiție, astfel incat 25 de neuroni vor fi dedicați funcției de excitabilitate iar 25 funcției de inhibiție.

Tot ceea ce gândim noi și tot ceea ce ni se întâmplă are o reprezentare în diferite zone din creier. Între creier și periferie este un dialog permanent, între aria din creier care reprezintă mâna sau piciorul și membrele propriu-zise este un permanent dialog.

În momentul în care un segment se pierde accidental, aria respectivă fie se atrofiază, fie migrează spre o altă arie și o dublează ca funcțiune. Acest lucru este extrem de important.

În boala Alzheimer de exemplu, legăturile din creier se rup și omul nu mai are corelența lucrurilor, nu mai poate duce o idee la capăt. Nevăzătorii învață Braille pentru că lobul parietal care percepe sensibilitatea, este dublat ca funcționalitate.

De asemenea, lobul prefrontal are funcționalitatea mărită atunci când nevăzătorul aude sunetele. Prin antrenament, ne putem forma și utiliza funcționalitatea.

 

gandirea pozitiva sistemul imunitar longevitatea

 

Pasul doi este adăugarea de noi rețete neuronale.

Spre exemplu, cântatul la pian favorizează dezvoltarea ariei din creier responsabilă de coordonarea degetelor. Violoniștii au partea care lucrează pe coarde mult mai dezvoltată decât cealaltă.

Vorbim despre antrenamentul oricărei însușiri prin imagerie mentală: începem să ne imaginăm un lucru, să-l vedem cu mintea în realitatea lui și creierul nostru se antrenează și preia această funcție ca și cum ar fi reală.

Reacțiile noastre la imaginație sunt aproape de cele reale. Dacă citim, învățăm o nouă limbă sau noi noțiuni, se adaugă rețele neuronale noi. Așadar, putem spune că creierul se modelează în funcție de ceea ce gândim, simțim și facem.

Creierul este cel mai puțin rigidă structură din corpul nostru, refăcându-se anatomic și fiind funcțional în permanență. Unul dintre condiții este antrenamentul: creierul este ca un mușchi – dacă nu-l folosim se atrofiază.

 

 

Pasul trei: sentimentele pozitive produc hormonii stării de bine.

În funcție de semnificația lor, cuvintele, emoțiile, gândurile și sentimentele sunt procesate în arii diferite diferite din creier. Din punct de vedere biochimic, toate aceste sentimente devin hormonii bunei dispoziții: dopamină, endorfine, oxitocină. Mai mult, gândirea pozitivă favorizează și neurogeneza și aduce un tegument frumos și sănătos.

 

 

Pasul patru: atenție cum vă creșteți copiii

Genele se modifică în funcție de stres, alimentație, emoții, gândire, comportament, credințe și convingeri și aceste modificări pot fi transmise la urmași. Un copil care nu este iubit de părinți, pe măsură ce se dezvoltă și văzând ostilitatea părinților, va crede că lumea toată este ca ei, o lume ostilă și rea.

 

gandirea pozitiva sistemul imunitar longevitatea

 

Pasul cinci: alimentația

Să rămânem după fiecare masă cu o ușoară senzație de foame deoarece atunci când mâncăm până la saturație toate celulele grase se absorb imediat și se depun pe abdomen.

 

Pe scurt, ceea ce dorește profesorul să nu uităm sunt următoarele idei:

  • Intelege ce se intampla in creierul tau
  • Invata tot timpul ceva nou deoarece astfel iti dezvolti retaua neuronala
  • Sentimentele pozitive produc hormonii stării de bine
  • Atentie cum va cresteti copiii
  • Alimentatia conteaza foarte mult

 

Gândirea pozitivă întărește sistemul imunitar și crește longevitatea

 

Karanna Academy©

 

Alte articole din categoria Wellness

 

Vizitati-ne Pagina de Facebook 

dragobete

obiceiuri de Dragobete baietel care saruta o fetita

Conform vechii zicale, „Azi e Dragobetele, se saruta fetele”. In fiecare an pe 24 februarie romanii de pretutindeni sarbatoresc Dragobetele.

In mitologia romaneasca, Dragobete era zeul tineretii, al veseliei dar si al iubirii. Ziua in care romanii sarbatoresc Dragobetele coincide cu sarbatoarea Aflarii Capului Sfantului Ioan Botezatorul.

Totusi, aceasta sarbatoare este puternic inradacinata in cultura romana. Dragobetele este un personaj transmis din generatie in generatie de la vechii daci, transformat mai apoi intr-un protector al tinerilor si patron al iubirii.

Conform unor legende populare, Dragobetele este chiar fiul babei Dochia, un tanar chipes si iubaret care obisnuia sa seduca toate femeile care ii ieseau in cale. Totusi, in zilele noastre, Dragobetele reprezinta pentru romani simbolul suprem al dragostei autohtone.

Celebrarea Dragobetelui se bucura de o simbolistica aparte, extrem de bogata si interesanta. Acesta reprezinta atat inceputul, cat si sfarsitul, inceperea unui nou anotimp, moment in care natura incepe sa prinda viata, dar si sfarsitul desfraurilor lumesti deoarece incepe Postul Sfant al Pastelui.

In vremurile de demult si in unele zone chiar si in prezent, de Dragobete tinerii imbracati in faine frumoae obisnuiau sa se adune in paduri si sa culeaga buchete cu primele flori ale primaverii. Culesul floilor se facea cu voie buna dar si cu cantece si un fel de joc numit zburatorit.

La ora pranzului fetele obisnuiau sa fuga catre sat in timp ce baietii le fugareau in incercarea lor de a le prinde si de a le saruta. Daca baiatul era drag fetei, aceasta se lasa prinsa si sarutata. Semnificatia sarutului in acest caz era un echivalent al logodnei si al infiriparii iubirii dintre cei doi. Seara logodna se anunta in cadrul comunitatii satului si a membrilor celor doua familii. Participantii la sarbatoare, in concordanta cu traditia erau considerati binecuvantati in acel an, bucurandu-se de toate din belsug, fiind feriti de boli. O superstitie din popor spune ca persoanele care nu sarbatoreau aceasta zi erau pedepsiti sa nu poata iubi in acel an.

Daca de Dragobete vremea se prezenta mohorata, iar ziua era friguroasa, ploioasa sau ningea, tinerii se adunau intr-o casa unde sa petreaca, sa lege prietenii sau sa se tina de jocuri.

In unele zone ale tarii tinerele aruncau unele acuzatii pentru farmecele de uraciune facute impotriva rivalelor in iubire. Tinerii baieti obisnuiau sa isi cresteze putin bratul in forma unei cruci, atingandu-si taieturile si rostind juramantul de a ramane toata viata frati de sange.

Tot in aceasta zi batranii din sat se preocupau mai mult decat de obicei de animalele din ograda. Cei in varsta credeau ca in ziua de Dragobete pasarile isi aleg perechea pe viata. Tot in aceasta zi sacrificarea animalelor este interzisa.

Acum mult timp, exista obiceiul conform caruia tinerele necasatorite sa stranga zapada putina care se mai gasea, numita si „zapada zanelor”. Apa aparuta in urma topirii acestei zapezi ar fi avut proprietati magice cand venea vorba de iubire, de descantece de iubire, dar si de ritualurile de infrumusetare. Mai mult, conform datinilor stravechi, aceasta zapada a aparut un urma surasului zanelor. Tocmai de aceea fetele obisnuiau sa isi clateasca chipul cu aceasta apa, pentru a deveni la fel de frumoase precum zanele.

O superstitie spunea ca fetele care nu se intalneau in aceasta zi cu o persoana de sex masculin nu aveau parte intreg anul de iubire. Mai mult, in unele sate se credea ca toate fetele care ajung sa atinga un barbat dintr-un sat invecinat vor fi indragostite tot timpul anului.

In unele regiuni din tara se obisnuia ca in aceasta zi sa se scoata din pamant radacini de spanz pe care oamenii le foloseau pe post de leac pentru vindecarea unor boli.

De asemenea, conform traditiei, in aceasta zi barbatii trebuie sa fie in relatii cordiale cu toate femeile. In aceasta zi barbatilor nu le era permis sa necajeasca femeile sau sa se certe cu ele. In caz contrar acestia ar fi avut parte de o primavara plina de ghinion si un an greu. Pentru ca iubirea dintr-un cuplu sa ramana vie de-a lungul anului, tinerii trebuie neaparat sa se sarute in ziua de Dragobete.

Tot in aceasta zi, lucrul capului, tesutul, cusutul si toate treburile grele de pe langa gospodarie nu sunt permise. Totusi, in aceasta zi este permisa curatienia deoarece se considera ca aceasta este aducatoare de prospetime si de spor.

In ziua de Dragobete atat flacaii, cat si tinerele nu au voie sa planga. Conform traditiei, persoanele care plang in aceasta zi vor avea parte de necazuri si suparari in lunile care vor urma.

In unele regiuni din tara, ajunul de Dragobete este tratat la fel ca si noaptea de Boboteaza. Tinerele care doresc sa isi afle ursitul isi pun sub perna busuioc sfintit, sperand ca Dragobetele le va ajuta sa-si gaseasca ursitul.

claudia procula pontiu pilat iisus

Claudia Procula – sotia lui Pilat – Marturii istorice despre Iisus

 

Există numeroase scrieri nebiblice aparținând unor istorici, oameni politici și laici care confirmă existența lui Jesus Christus (numele latin al lui Isus Hristos).

Seria Pro Jesus a mărturiilor istorice despre existența, caracterul și influența lui Isus Hristos începe cu scrisoarea antică a soției lui Ponțiu Pilat, Claudia Procula, adresată prietenei ei, Fulvia Romelia. Conform datelor disponibile, originalul acestei scrisori se află în bibliotecile Vaticanului de unde, pe la 1643, a fost copiată și trimisă episcopului Dionisie al Constantinopolului.

 

„Claudia Procula,

Ție Fulvia Romelia,

Salutare!

O, tu a mea credincioasă tovarăşă, mă întrebi şi mă rogi a-ţi descrie evenimentele care s-au petrecut după ziua despărţirii noastre. Ştirile unora din ele au ajuns şi până la tine, însă taina în care sunt învăluite trezeşte în tine neliniştea şi voința de a şti starea mea. Dând atenţie apelului tău mă voi strădui să refac inelele lanţului de amintiri împrăştiate ale vieţii mele şi, dacă vei întâlni astfel de împrejurări, care ar uimi mintea ta, atunci adu-ţi aminte că Puterile Creatoare sunt nepătrunse şi înconjurate de întuneric pentru priceperea noastră neputincioasă şi muritoare, şi că este cu neputinţă pentru fiinţele muritoare de a schimba soarta vieţii lor.

Eu nu o să-ţi amintesc primele zile ale vieţuirii mele, care au zburat aşa repede în pace, în Narbona, sub paza şi grija părinţilor mei şi sub ocrotirea divină a prezenţei lor …

Tu ştii că odată cu sosirea celei de-a şaisprezecea primăveri a fecioriei mele, m-am unit prin legătură conjugală cu romanul Ponţiu, nepot al unei renumite familii, care ocupa pe atunci, în Italia, un post de guvernator… Imediat după ieşirea noastră din templu a trebuit să merg cu Ponţiu în provincia care i-a fost încredinţată.

Am plecat fără bucurie, dar nici cu o deplină îndoială, după soţul meu care, după anii săi, putea fi socotit ca tatăl meu. Eu v-am regretat mult… fiindcă locuinţa liniştită a părinţilor mei, fericitul cer al Narbonei, frumoasele monumente, gingaşele dumbrăvi ale patriei mele au rămas ceva sublim în sufletul meu. Eu vă salut, copleşită de dor, cu ochii plini de lacrimi!…

Primii ani ai vieţii mele conjugale au trecut liniştiţi. Cerul mi-a dăruit un fiu. El mi-a fost mai drag decât lumina zilei, am împărţit cu el ceasurile mele de îndeletniciri, de tristeţe, de bucurie.

Fiul meu era de numai cinci ani când Ponţiu, după mila Împăratului, a fost numit Procurator peste Iudeea. Atunci noi am plecat cu oamenii noştri reangajaţi ca servitori, pe un drum foarte greu de descris… Cu timpul, m-am îndrăgostit de acea provincie bogată şi fructiferă pe care soţul meu trebuia să o cârmuiască în numele Romei, stăpâna popoarelor. În Ierusalim de multe ori am fost înconjurată de aplauze şi cinste, dar totuşi am trăit în deplină singurătate şi izolată, din cauza mândriei şi dispreţului cu care evreii ne întâmpinau pe noi, “străinii” şi “păgânii” – după cum ei ne numeau pe noi. Ei susţineau că noi spurcăm cu prezenţa noastră pământul sfânt, pe care Dumnezeul lor l-a făgăduit strămoşilor lor. Eu mi-am petrecut deseori timpul plimbându-mă cu copilaşul meu prin pădurile mele liniştite, unde mistreţul se hrănea cu ramurile măslinilor, unde palmieri cu frunzele lor delicate, mai frumoase ca cele din Delosa, se ridicau deasupra portocalilor sălbatici care înfloreau, ori printre narvii fructiferi. Acolo, sub acea umbră răcoroasă, am cusut învelitori pentru altarele zeilor, sau citeam versurile lui Virgiliu care sunt foarte plăcute auzului şi tot atât de răcoritoare inimii.

Soţul meu, numai puţine momente îşi putea rezerva pentru mine. El era întunecat şi trist, pentru că oricât de tare era mâna lui, ea era totuşi prea slabă pentru a ţine în frâu acest popor care a fost mult timp independent şi pornit din fire către răscoală. Deşi am observat că sunt despărţiţi în mii de secte furtunoase, totuşi ei se unesc într-un singur punct: ura turbată contra romanilor.

Numai o singură familie din înalta clasă din Ierusalim îmi arătă o prietenie relativă. Aceasta era familia şefului sinagogii, iar eu am găsit o mare plăcere în vizitarea soţiei lui, Salomeea, un exemplu de bunătate şi blândeţe, şi îndeosebi în faptul că am făcut cunoştinţă cu fiica ei, ce avea vârsta de doisprezece ani, Semida cea iubită şi preafrumoasă, ca zarea Saronului care înfrumuseţează părul ei…

Câteodată ele îmi vorbeau despre Dumnezeul părinţilor lor şi îmi citeau pasaje din sfintele lor cărţi. Şi ce să-ţi spun, Fulvia, îmi amintesc despre cunoscutele cântări de laudă compuse de Solomon pentru Dumnezeul lui Iacob – acel singur Dumnezeu, veşnic şi nepătruns de obiceiurile şi proverbele cărora noi le dăm ascultare la altarele noastre numindu-le dumnezeieşti, Atotputernicul şi Milostivul, care uneşte în Sine bunătatea, curăţia şi mărirea. Amintindu-mi de glasul Semidei care răsuna ca sunetul de harfă când cânta sfântul imn Binefăcătorului şi Marelui Împărat al lui Israel, la rândul meu încercam să-l cânt la instrumentul meu, aşa de des folosit pe atunci. În singurătatea mea, lângă leagănul băiatului meu, mă aruncam în genunchi, Îl chemam de multe ori, chiar împotriva voinţei mele, rugam pe acel Dumnezeu, pentru smerenia şi liniştea inimii mele, îi supuneam soarta şi judecata mea mâinii Lui tari de fier, ca o roabă unui domnitor, şi să vezi minune! Eu totdeauna mă ridicam ajutată şi mângâiată.

După un timp oarecare, Semida se îmbolnăvi. Într-o dimineaţă, când m-am deşteptat, mi s-a spus că ea a murit în braţele mamei sale şi fără prea mare suferinţă. Cuprinsă de întristare, auzind această ştire, eu l-am luat pe copilaşul meu pentru a merge la ele, ca să o plâng împreună cu plângătoarele şi cu maica ei, Salomeea. Sosind în strada unde era casa lor, servitorii mei doar cu mare greutate au putut face drum prin mulţime, pentru mine şi însoţitoarele mele, pentru că plângâtoarele şi cântăreţele, împreună cu o imensă mulţime de oameni, se îngrămădiseră în jurul casei…

Deodată, am văzut că mulţimea se retrage, făcând loc de trecere unui grup de oameni ce veneau şi la care mulţimea privea cu mare interes şi respect. În primul om, eu am recunoscut pe tatăl Semidei; dar în loc a-l vedea întristat, după cum mă aşteptam să-l văd, pe strălucitoarea lui faţă am văzut semnele unei ferme convingeri şi nădejdi, ce nu putea fi înţeleasă de mine. Cu el mai mergeau trei inşi, îmbrăcaţi cu haine aspre şi cam sărăcăcioase, ce dădeau impresia că sunt nişte oameni simpli şi neştiutori. Dar după ei mergea Unul îmbrăcat, un bărbat în anii de plină frăgezie a tinereţii Lui.

Eu mi-am ridicat ochii ca să-L privesc, dar a trebuit imediat să-mi retrag privirea de la El spre pământ, ca dinaintea Soarelui strălucitor. Mi se părea că fruntea Lui era luminată, iar în jurul capului se forma o strălucire care părea ca o coroană, iar părul Lui se lăsa pe umeri, potrivit cu obiceiul locuitorilor din Nazaret.

Îmi este imposibil a-ţi explica ce am simţit eu când L-am privit! Aceasta a fost cea mai puternică emoţie pe care am simţit-o vreodată, pentru că în fiecare trăsătură se descoperea o nepătrunsă frumuseţe, dar totodată El insufla şi o teamă tainică prin privirea ochilor Săi, ce păreau că ne prefac în ţărână. Eu plecai după El fără să ştiu unde merge.

Uşa se deschise şi eu am putut vedea pe Semida, care zăcea în pat înconjurată de sfeşnice şi miresme! Era încă frumoasă, în acea linişte cerească ce se cobora peste ea, dar fruntea îi era palidă, precum culoarea crinilor ce erau îngrămădiţi la picioarele ei. Degetul morţii lăsase urme în jurul ochilor ei, peste buzele ei uscate. Salomeea stătea lângă ea, amuţită şi aproape lipsită de orice simţire. Mi s-a părut că ea nici nu mă vedea.

Iar tatăl Semidei s-a aruncat la picioarele Aceluia, necunoscut de mine, care se apropie de aşternutul celei moarte, şi după ce i-a arătat-o, a strigat: “Domnul meu, fiica mea este în mâinile morţii: dar dacă voieşti, ea va învia!”

Am tremurat când am auzit aceste cuvinte. Inima mea a încetat să mai bată din cauza măreţiei Aceluia pe care eu nu-L cunoşteam. El a prins mâinile Semidei, aţintindu-şi puternica-i privire la ea şi i-a zis: “Fetiţo, scoală-te!”

Semida s-a ridicat de pe patul ei, ca şi cum ar fi fost ajutată de o mână nevăzută. Ochii i se deschiseră, elanul cel fin al vieţii înflori iarăşi pe buzele ei, apoi şi-a întins mâinile şi a strigat: “Mamă!”. La acest strigăt se trezi Salomeea. Mama şi fiica ei, tremurând, s-au îmbrăţişat una pe alta. Iar Iair a îngenunchiat în faţa Aceluia căruia îi zicea Domn, sărutându-i ciucurii de la poala veşmântului, zicând: “Ce trebuie să fac pentru a avea viaţă veşnică?”. “Să iubeşti pe Dumnezeu şi pe oameni”, a spus El şi S-a făcut nevăzut, ca o fantomă în umbra luminii. Eu eram în genunchi, fără să-mi dau seama. După ce m-am sculat, ca într-o deşteptare din somn, am plecat acasă lăsând fericita familie în culmea bucuriei – o bucurie pe care nici o pană nu o poate descrie.

În timpul când luam masa de seară, i-am istorisit lui Ponţiu tot ce-am văzut şi auzit. El plecă capul şi zise: “Tu ai văzut pe Iisus Nazarineanul, care e obiectul de ură şi de dispreţ al fariseilor şi al saducheilor, al partidului lui Irod şi al leviţilor îngâmfaţi din Templu. Această ură creşte zi de zi, tot mai mult şi unicul lor gând este ca să-i ia viaţa, dar cuvintele Nazarineanului sunt ale unui înţelept şi minunile Lui, sunt ale adevăratului Dumnezeu”.

“Dar pentru ce-L urăsc ei aşa de mult?” zisei eu. “Pentru că El mustră obiceiurile şi făţărnicia lor. Eu L-am auzit odată zicând fariseilor: “Morminte văruite! Pui de năpârci otrăvitoare! Voi puneţi fraţilor voştri sarcini grele pe umeri, pe care nu voiţi să le atingeţi nici cu degetul mic al vostru! Voi plătiţi zeciuiala din chimen, dar foarte puţin vă interesaţi de împlinirea legii, de credinţă, dreptate şi milă!” Înţelesul acestor cuvinte este adânc şi adevărat… El a supărat pe aceşti oameni îngâmfaţi şi mândri şi atmosfera e foarte nefavorabilă pentru viitorul Nazarineanului”.

“Dar tu o să-L aperi, nu-i aşa?” am strigat eu, plină de indignare.

“Puterea mea este foarte slabă în faţa acestui popor răsculător şi stricat; de altfel, aş suferi şi eu foarte mult, sufleteşte, dacă ar trebui să vărs sângele acestui înţelept”. După aceste cuvinte, Ponţiu se sculă şi intră în altă cameră, adânc îngândurat. Eu am rămas într-o durere şi întristare de nedescris…

Ziua Paştelor se apropia. La această mare sărbătoare, atât de importantă pentru evrei, se îngrămădea în Ierusalim o mare mulţime de oameni, din toate părţile Iudeii, pentru a aduce, în Templu, jertfa divină legată de solemnitatea sărbătorilor care aveau loc. Joi, înainte de această sărbătoare, Ponţiu mi-a spus întristat că viitorul Nazarineanului e foarte neliniştitor. Asupra capului Lui s-a făcut deja o conjuraţie şi se poate ca încă în aceasta seară El să fie predat în mâinile Arhiereilor. Eu mă cutremurai la auzirea acestor cuvinte şi îl întrebai: “Tu o să-L aperi, nu-i aşa?”. “Voi putea face eu aceasta?” răspunse Ponţiu, cu o privire întunecată. “Soarta pe care Platon o prezicea pentru unii neprihăniţi, mi se pare că o să-L lovească pe Iisus. El va fi persecutat, dispreţuit şi predat spre a fi osândit la moarte crudă”.

Veni timpul pentru culcare şi pe dată ce aşezai capul pe pernă, nişte puteri tainice parcă au pus stăpânire pe mintea mea.

Eu L-am văzut pe Iisus, aşa după cum Salomeea îl descria pe Dumnezeul ei. Faţa Lui strălucea ca un soare de atâta mărire. El zbura undeva deasupra aripilor heruvimilor şi din fiinţa Sa izvorau flăcările ce împlineau voinţa Lui. Mi se părea că El era oricând gata de a judeca popoarele adunate în faţa Sa, doar prin întinderea dreptei Sale puternice. El a despărţit pe drepţi de nedrepţi. Cei dintâi se urcau către El plini de mărirea tinereţii veşnice şi mărirea Dumnezeiască; dar cei din urmă au fost aruncaţi în lacul focului, un foc pe lângă care Ereba şi Plegetona sunt nimic. Atunci judecătorul divin, arătând mulţimii rănile ce-I împestriţau corpul Său, a zis cu un glas de tunet puternic:”Daţi-Mi înapoi sângele pe care Eu l-am vărsat pentru voi!”. Atunci aceşti nenorociţi rugau munţii şi peşterile pământului ca să-i înghită, acoperindu-i. În zadar s-au simţit ei fără suferinţe, în zadar s-au simţit nemuritori şi nesupuşi disperării cât timp au fost pe pământ! Ei pieriră! O! Ce fel de vis, sau mai bine i s-ar zice prevestire!

Îndată ce zorile începură să se ivească şi să lumineze auriu turnurile templului, eu m-am sculat cu inima apăsată de groază de cele văzute, m-am aşezat la fereastră pentru a lua aer proaspăt. Mi se părea însă că din centrul oraşului se aude, din ce în ce mai tare, un şuier zgomotos; strigătele, ţipetele, blestemele, care erau mai înspăimântătoare decăt valurile înfuriate ale oceanului, ajungeau la urechile mele. Eu am continuat să ascult; inima mea bătea înspăimântată, iar fruntea mi se umplu de sudoare rece.

Nu peste mult timp am auzit acel zgomot apropiindu-se, tot mai mult, până ce treptele care conduceau la Palatul Justiţiei s-au cutremurat sub greutatea gloatei ce venise într-un număr foarte mare.

Adânc îngrijorată de cele ce vor urma, pe neaşteptate, mi-am luat pe fiul meu în braţe, acoperindu-l cu o învelitoare subţire şi am alergat la soţul meu… Ajungând la uşa din interior, care conduce la sala de judecată şi auzind acel zgomot mare de glasuri, n-am mai îndrăznit să intru înăuntru, ci am rămas să privesc prin perdeaua de purpură.

Ce privelişte, Fulvio! Ponţiu stătea pe tronul său, făcut din oase de elefant, în toată mărirea cu care Roma înconjură pe reprezentanţii săi; şi, deşi în aparenţă fără teamă, cum voia el să apară, arătând prin expresia feţei lui că nu se teme, totuşi, eu mărturisesc că am putut pricepe grozăvia chinului său.

În faţa lui, cu mâinile legate, cu hainele rupte de maltratările suferite, cu fruntea plină de sânge stătea Iisus Nazarineanul, liniştit şi neclintit. În trăsăturile feţei Lui nu se putea vedea nici mândrie, nici frică. El era liniştit ca un nevinovat, supus ca un miel; blândeţea Lui m-a umplut de frică şi groază, pentru că în urechile mele încă mai răsunau cuvintele din vis: “Daţi-mi sângele ce am vărsat pentru voi!”

În jurul Lui, plină de furie şi turbată, stătea mulţimea, care Îl adusese la judecată; la această gloată se mai adăuga şi o mare mulţime de gardieni şi servitori, de leviţi şi de farisei, cu privirile încruntate şi mânioase. Aceştia din urmă se puteau deosebi după tăbliţele de pergament, însemnate cu diferite texte din Lege pe care le aveau legate pe frunţi. Toate aceste feţe fierbeau de egoism şi erau pline de ură; pot spune că mi se părea că pe faţa lor strălucesc flăcările infernului şi că spiritele lui Nemera amestecă glasurile lor cu strigăte sălbatice, întocmai ca acelea ale fiarelor turbate. În cele din urmă, după ce se făcu un semn din partea lui Ponţiu, se lăsă tăcere.

– “Ce vreţi voi de la mine?” – întrebă el.

– “Noi vrem moartea acestui om, Iisus Nazarineanul” – răspunse unul din preoţi, în numele întregului popor. “Irod Îl trimite la tine, pentru ca tu să-i pronunţi osânda”.

– “Cu ce Îl învinuiţi voi? În ce constă gravitatea vinei Lui?”

După aceste întrebări a început din nou să se audă ecoul ţipetelor lor.

– “El a prezis distrugerea Templului; El se intitulează Rege al Iudeilor, Hristos, Fiul lui Dumnezeu; El a supărat pe preoţii seminţiei lui Aaron”, strigau leviţii.

– “Să fie răstignit!” ţipa mulţimea înfuriată. Acest strigăt îşi păstrează şi acum ecoul în urechile mele, iar chipul jertfei Sale neprihănite se perindă adeseori prin faţa ochilor mei.

Atunci Pilat, întorcându-se către Iisus, i se adresă cu cuvintele lor prefăcute:

– “Aşadar, Tu eşti Împăratul Iudeilor?”

– “Tu zici aceasta”, răspunse Iisus.

– “Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu?” Îl întrebă iarăşi Pilat.

Dar Iisus nu i-a răspuns nici un cuvânt. Țipetele se reînnoiră atunci şi mai accentuat ca înainte şi acum, întocmai ca urletele unui tigru flămând, ei începură să strige:

– “Daţi-ni-L nouă, ca să moară pe cruce!”

Ponţiu îi făcu din nou să tacă, zicându-le:

– “Eu nu găsesc nici o vină acestui om şi am să-L eliberez”.

– “Dă-ni-L nouă! Răstigneşte-L!” se repetă strigătul mulţimii. Eu n-am putut asculta mai departe; am chemat un rob al meu şi l-am trimis la soţul meu, să-l cheme pentru a vorbi puţin cu el.

Ponţiu părăsi sala judecăţii fără întârziere şi veni la mine. Eu m-am aruncat la picioarele lui zicând:

– “Pentru tot ce ţi-e mai drag şi mai scump, pentru copilul acesta, arvuna aceasta sfântă a unirii noastre, să nu te faci părtaş la vărsarea sângelui Acestui Neprihănit, care este asemenea lui Dumnezeu celui nemuritor! Eu L-am văzut într-un vis în astă noapte, înconjurat de mărire dumnezeiască. El judeca omenirea, care tremura în faţa Lui şi printre nefericiţii aceia, care au fost aruncaţi în flăcările gheenei, eu am recunoscut faţa acestora, care cer moartea Lui… Păzeşte-te a nu ridica preaputernica ta mână împotriva Lui! O! Crede-mă, că numai o singură picătură a acestui sânge, va cauza în veşnicie osândirea ta!”

– “Tot ce se petrece acum mă înfricoşează şi pe mine, îmi răspunse Ponţiu, dar ce pot face eu? Scutul gărzii romane e alcătuit dintr-un număr foarte redus de soldaţi şi ca atare, o asemenea apărare este neînsemnată, faţă de acest popor înţesat de demoni. Nenorocirea ne ameninţă şi asemenea judecată e întocmai ca a eumendiţilor, de unde aşteaptă nu dreptate, ci răzbunare. Linişteşte-te, Claudio! Mergi cu copilul în grădină; ochii tăi nu sunt creaţi pentru a privi această scenă dureroasă”.

După aceste cuvinte, el a ieşit şi m-a lăsat singură, iar eu m-am prăbuşit într-o adâncă descurajare şi jale. Iisus era încă ţinta tuturor batjocurilor şi al maltratărilor din partea mulţimii şi a soldaţilor brutali; patimile lor se aprindeau şi mai mult, din cauza răbdării Lui nemărginite.

Ponţiu se întoarse îngrozit la tronul său. Când gloatele văzură aceasta, ţipetele: “La moarte, la moarte”, răsunau mai asurzitor decât înainte.

După o veche tradiţie, guvernatorul elibera totdeauna de Paşte câte unul din condamnaţii la moarte, ca un semn al binefacerii romane, acesta fiind şi graţiat. În această faptă dumnezeiască, el se adresa întotdeauna poporului. Văzând în acest obicei un mijloc de a-L elibera pe Iisus, Ponţiu întrebă poporul cu glas tare:

– “Pe cine să vă eliberez de sărbători, pe Baraba sau pe Iisus, numit Hristos?”

“Eliberează pe Baraba”, strigă mulţimea. Baraba era un tâlhar şi criminal cunoscut bine prin împrejurimi din cauza cruzimilor săvâşite de el. Ponţiu întrebă din nou: “Dar ce să fac acestui Iisus Nazarineanul?”

– “Să fie răstignit!” strigară ei.

– “Dar ce rău v-a făcut El?”

Cu şi mai multă furie ei strigară:

– “Să fie răstignit!”

Ponţiu plecă capul descurajat. Îndrăzneala gloatei creştea mereu şi lui i se părea că este ameninţată autoritatea sa şi autoritatea romană pe care el o apăra aşa de mult. În Ierusalim el nu avea altă apărare decât escorta lui, fiindcă numai puţini dintre militarii localnici depuseseră jurământul semnului nostru de vultur. Tulburarea creştea cu fiecare minut ce trecea. Niciodată n-am putut vedea o furtună atât de zgomotoasă ce agita mulţimea, niciodată încăierările în forum nu au avut atâta influenţă chinuitoare asupra auzului meu. Nicăieri eu nu mai puteam găsi linişte. Liniştea deplină se găsea numai pe fruntea victimei.

Maltratările, batjocurile, dispreţul general şi chiar moartea chinuitoare, nimic dintre acestea nu puteau întuneca acea privire cerească şi luminată. Acei ochi care dăduseră viaţă fiicei lui Iair priveau la chinuitorii Săi cu un reflex nedescris de pace şi iubire. El suferea, fără îndoială, dar suferea cu bucurie şi spiritul Lui, mi se părea mie, se înălţa către tronul cel nevăzut, ca o flacără curată ce se oferea pentru arderea de tot a păcatelor lumii.

Judecătoria era plină de mulţime care dădea aspectul unui râu înfuriat, ale cărui ape se îngrămădeau începând de la muntele Sion, unde era ridicat templul şi până în faţa Pretoriului şi în fiecare minut se adăugau glasuri noi acestui cor al infernului. Bărbatul meu, obosit şi ameninţat, a fost silit să cedeze în cele din urmă.

O! Fatal ceas al pierzării!!!…

Ponţiu se ridică. Pe faţa lui se citea îndoiala şi groaza morţii. Îşi spălă mâinile în mod simbolic, în ligheanul plin cu apă, zicând:

– “Eu să ştiţi că mă consider nevinovat de sângele acestui drept ce urmează a fi vărsat”.

– “Să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri!” zbiera nefericitul şi nebunul de popor, care se îngrămădea în jurul lui Iisus. Călăii, ca turbaţi, Îl răpuseră. Eu am urmărit cu ochii mei Jertfa, care era condusă la înjunghiere…

Deodată, ochii mi se întunecară ca din cauza unor bătăi accelerate de inimă: mi se părea că viaţa mea a atins marginile ei. Eu am fost luată de mâinile femeilor mele servitoare şi condusă la o fereastră care dădea în curtea tribunalului. Eu m-am aplecat şi am văzut urmele de sânge vărsat. “Aici au bătut cu biciul pe Nazarinean!” îmi spunea una din roabele mele. “Acolo L-au încoronat cu spini” spunea o altă roabă. “Soldaţii L-au batjocorit, zicându-I Regele Iudeilor, lovindu-L peste faţă”. “Acuma El îşi dă sufletul!” răspunse a treia roabă.

Fiecare cuvânt din acestea străpungea inima mea întocmai ca un cuţit. Amănuntele acestei grozave fărădelegi înmulţeau întristările mele şi suferinţele ce le simţeam atunci în pieptul meu. Am simţit, îţi spun, că s-au întâmplat evenimente cu totul supranaturale în acea nenorocită zi. Mi se părea că cerul se asemăna cu jalea inimii mele. Nori mari, negri şi înfricoşători, de diferite forme, pluteau asupra pământului şi din atingerea norilor se descărcau fulgere, care aduceau ecoul tunetelor…

Astfel, oraşul plin de zgomot se linişti ca pus pe gânduri, în tăcere, ca şi când moartea ar fi întins peste el aripile ei negre. O groază de nedescris îmi răpi privirea spre un punct. Când mi-am strâns la piept copilaşul meu, eu aşteptam ceva, fără ca să ştiu ce; pe la ceasul al nouălea al zilei, întunericul se îngroşă şi avu loc un puternic cutremur de pământ, care zgudui totul. Putea să creadă omul că a venit pustiirea lumii şi că stihiile se prefăcuseră în haosul primitiv. Eu mă lăsai pe pământ, iar în acel timp una din femeile mele, născută evreică, intră în camera mea; palidă, disperată şi cu ochii speriaţi, striga:

– “A venit ziua de apoi! Dumnezeu anunţă aceasta prin minuni. Catapeteasma care desparte Sfânta de Sfânta Sfintelor s-a despicat în două de sus până jos. Vai este pentru sfântul locaş! Se spune că multe morminte s-au deschis şi mulţi au văzut pe cei drepţi înviaţi, care fuseseră dispăruţi demult din Ierusalim: profeţi şi preoţi din timpul lui Zaharia, care a fost ucis în templu, şi până la Ieremia, care a prezis căderea Sionului. Morţii ne prevestesc mânia lui Dumnezeu. Pedeapsa Celui Atotputernic se răspândeşte ca o flacără”.

Când auzeam aceste cuvinte, mi se părea că îmi pierd raţiunea! M-am ridicat şi abia îmi târâiam picioarele; am ieşit la scări, unde l-am întâlnit pe sutaşul care luase parte la maltratarea lui Iisus. El era un viteaz încărunţit şi prea oţelit în luptele cu germanii şi alte popoare. Niciodată nu a bătut în piept o inimă aşa de îndrăzneaţă ca a acestuia. Dar în această clipă el era indispus şi istovit de chinuri, căindu-se. Eu am vrut să-l întreb mai amănunţit despre cele întâmplate, însă el trecu pe lângă mine repetând în urmă: “Acela pe care noi L-am omorât a fost cu adevărat Fiul lui Dumnezeu!”

Eu intrai în marea sală. Acolo stătea Ponţiu care îşi acoperea faţa cu mâinile. Când şi-a ridicat capul, la intrarea mea, mi-a zis disperat: “Ah! Pentru ce nu te-am ascultat, Claudio! Inima mea întunecată nu va mai gusta niciodată liniştea. Pentru ce nu am putut apăra pe acest înţelept cu viaţa mea?!”.

Eu nu mai avui îndrăzneala de a-i mai răspunde. Nu puteam găsi nici cuvinte spre a-l întări sau înviora şi de a-l abate de la acea nefericire, care ne pecetluia în veci pierzania. Tăcerea noastră de mormânt era întreruptă numai prin ecourile tunetelor, care răsunau prin toate coridoarele palatului.

Fără a ţine seama de furtună, un om bătrân s-a prezentat în faţa locuinţei noastre. El a fost condus în faţa noastră şi, cu lacrimi în ochi, se aruncă la picioarele bărbatului meu, zicând: “Mă numesc Iosif din Arimateea şi am venit să te rog a-mi permite ca să iau de pe cruce corpul lui Iisus şi să-L înmormântez în mormântul meu”. “Du-te şi ia-L!” răspunse Ponţiu, fără a ridica ochii să-l privească. Bătrânul ieşi; am văzut că se uni cu un grup de femei, îmbrăcate în haine lungi, cu care se acopereau, şi-l aşteptau la poartă.

Astfel s-a terminat acea zi fatală! Iisus a fost înmormântat într-un mormânt, într-o peşteră săpată în piatră, iar la uşa peşterii s-au pus santinele de pază.

Dar acum află, Fulvio!

A treia zi, plin de strălucire, mărire şi triumfător, El se arătă deasupra acestui oraş. El a înviat. Împlinind prezicerile ce s-au făcut cu privire la El şi triumfând prin biruinţa asupra morţii, El S-a arătat ucenicilor şi prietenilor Săi şi mai pe urmă El a apărut la o mare mulţime de oameni din popor. În felul acesta mărturiseau despre El ucenicii Lui – confirmându-şi mărturia cu sângele lor şi ducând vestea despre Domnul lor Iisus, atât în faţa tronurilor, cât şi în faţa mai marilor şi judecătorilor. Dar, ca o dovadă şi mai autentică cu privire la acestea, învăţătura Lui a fost încredinţată câtorva pescari. Această învăţătură se răspândeşte în întreg imperiul.Aceşti neştiutori au devenit pe dată oameni cu renume şi vestiţi, cu cuvintele lor dulci, spuse în toate limbile şi pline de putere. Noua credinţă creşte ca o sămânţă de muştar, căci ea este o adevărată rădăcină roditoare, căreia urmează să i se supună orice rădăcină.

De la această dată, soţului meu a început să-i meargă din ce în ce mai rău. Învinuit fiind pentru procedura sa de către Senat şi de către Tiberiu însuşi, care era stăpânit de ură contra iudeilor, şi bănuit fiind chiar de acei a căror patimă şi dorinţă o împlinise, viaţa lui se transformă în chinuri şi otravă. Salomeea şi Semida mă priveau cu frică; ele vedeau în mine soţia prigonitorului şi o cursă pentru Domnul lor, pentru că ele deveniseră urmaşele Sale, ale Aceluia care dăruise mamei pe fiica ei, iar fiicei pe mama sa. Eu am văzut în locul blândeţii şi bunătăţii lor o neîncredere, care le făcea să le tremure faţa când le priveam şi îndată am încetat a le mai vizita.

În acest timp al singurătăţii mele m-am dedicat cercetării neîntrerupte a unor învăţături morale ale lui Iisus, ce îmi fuseseră predate de Salomeea şi păstrate cu sfinţenie de mine.

O, scumpă prietenă! Cât de neînsemnată şi deşartă este înţelepciunea mai marilor noştri, în comparaţie cu învăţătura aceea, pe care numai singur Dumnezeu a inspirat-o şi a împrăştiat-o pe Pământ! O! Cât de adânci sunt aceste cuvinte înţelepte! Ce pace şi bunătate inspiră ele! Unica mea mângâiere constă în a le citi şi reciti mereu.

După trecerea câtorva luni, Ponţiu a fost obligat să demisioneze din postul care-i oferea atâta autoritate. Noi a trebuit să ne întoarcem în Europa, peregrinând din oraş în oraş. El purta cu sine în toată împărăţia greutatea umilirii şi întristării sale şi a chinurilor descurajării lui sufleteşti. Eu am mers împreună cu el, dar cum era vieţuirea mea cu el? Prietenia familială a vieţii conjugale nu mai este între noi; el vede în persoana mea martorul viu al amintirii despre crima lui; eu, de asemenea, văd în el chipul şi crucea plină de sângele Aceluia pe care el – nefericitul şi nelegiuitul judecător – L-a osândit. Nu mai am îndrăzneala să-mi ridic ochii ca să-l privesc în faţă. Sunetul cuvintelor lui, acel glas car e a pronunţat osânda, îmi străpunge şi răneşte inima. Iar când, după luarea mesei, îşi spală mâinile, mi se pare că nu le înmoaie în apă curată, ci în acel sânge cald, ale cărui urme nu se mai pot şterge.

Într-un timp, eu am vrut să-i vorbesc de pocăinţă şi de expierea păcatului, dar îţi spun că niciodată nu voi uita privirea lui sălbatică şi cuvintele lui pline de furie şi fără nădejde.

Nu peste mult timp, copilul meu muri în braţele mele, dar eu nu l-am plâns. Fericitul! El a murit ca fericit, scăpând de blestemul care ne urmăreşte, el a descărcat din spatele lui uriaşa povară a numelui tatălui său. Nefericirea ne urmărea întruna, din cauză că în toate părţile existau creştini; chiar aici, în această sălbatică patrie, unde noi ne rugăm a ni se acorda ocrotirea, lângă valurile mării şi stâncile ciudate, chiar şi aici pot auzi cu câtă indignare se pronunţă numele bărbatului meu! Cei care erau trimişi să predice învăţăturile Lui Iisus au scris între îndrumările lor şi cuvintele: “El a fost răstignit din ordinul lui Ponţiu Pilat”. Grozav blestem, care în toate veacurile va fi repetat.

Iartă Fulvio! Şi te rog să plângi şi tu, care mă doreşti. Să-ţi ajute dreptul judecător Dumnezeu şi să-ţi dea, cât mai repede, toată fericirea pe care noi o dorim una alteia.

Scuză-mă!

Claudia”

Cine a fost Claudia Procula?

Claudia Procula a fost cea de-a doua soție a lui Ponțiu Pilat, guvernatorul roman al Iudeii între anii 26-36. Aceasta a fost nepoata împăratului Augustus Cezar și fiica nelegitimă a celei a treia soții a lui Tiberius, numită Julia (care a murit nu după mult timp de la nașterea Claudiei). Tiberius a înfiat-o însă pe Claudia iar căsătoria ei cu Ponțiu Pilat se spune că a fost aranjată de Sejanus, prietenul și confidentul lui Tiberius.

Dacă în mod normal soțiile guvernatorilor nu obișnuiau să își însoțească soții în diversele teritorii ale Imperiului Roman (preferând confortul și siguranța Romei), Claudia Procula se remarcă drept o soție care are o relație aparte cu Ponțiu Pilat și acceptă pericolelele provinciilor romane îndepărtate.

Claudia Procula a fost menționată fără nume în Evanghelia după Matei în contextul judecării lui Isus Hristos: „Pe când sta Pilat pe scaun la judecată, nevastă-sa a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic a face cu neprihănitul acesta, căci azi am suferit mult în vis din pricina lui.”” (Matei 27:19).

De asemenea, în arhiva Vaticanului există scrieri istorice aparținând lui Pilat în care acesta a menționat că în timpul judecării lui Isus Hristos i-a atenționat pe acuzatorii lui Isus: „”Știți că soția mea vă simpatizează în ceea ce privește iudaismul”. „Da, știm Pilat”. „Ei bine, soția mea a trimis să mi se spună: să nu faci nimic acestui om drept în această noapte”” (Ravasi G., „Il canto del gallo arrostito e la conversione di Ponzio Pilato”, L’Osservatore Romano).

Unii cercetători ai istoriei afirmă că în Iudeea, Claudia Procula avea o cameristă feniciană care credea în evanghelia împărăţiei propovăduită de Isus Hristos iar aceasta îi transmisese Claudiei tot ceea ce știa și credea. Spre deosebire de Pilat, care s-ar fi sinucis, Origene –  unul dintre cei mai reprezentativi teologi creștini din secolul al III-lea -, a sugerat în lucrarea „Omiliile după Matei” că soția sa, Claudia Procula, a murit ca și creștină. Acest aspect este confirmat și de Sinaxarul grecesc unde scrie: „Procula s-a făcut uceniță (…) și a primit sfântul botez”.

Scrisoarea de mai sus, scrisă în original în latină, se presupune că a fost scrisă într-un mic oraș galic din zona montană (zona Rennes-les-Bains din sudul Franței, în apropiere de locul natal al Claudiei, actualul Narbonne), la câțiva ani după ce Pilat plecase din Ierusalim.  Claudia Procula a scris în total trei scrisori către Fulvia. Manuscrisul scrisorii de față a fost găsită înițial într-o veche mănăstire din Bruges (Belgia) iar apoi transferată în arhivele Vaticanului. În arhivele ultimului țar al Rusiei s-a găsit de asemenea o copie a traducerii acestei scrisori, probabil aceasta fiind procurată de la Constntinopul unde ajunsese de altfel prima copie a scrisorii ei în jurul anului 1643.

În 1865, jurnalul catolic Novice din Slovenia a publicat scrisoarea lui Claudia Procula în limba slovenă. Însă adevărata popularizare a scrisorii s-a făcut atunci când Pictorial Review Magazine a publicat traducerea în limba engleză a scrisorii Claudiei Procula în aprilie 1929.

În prezent, în unele comunități catolice mai vechi din Europa, citirea acestei scrisori precede spălarea picioarelor săracilor în Joia Mare, înainte de Paștele care comemorează moartea și învierea lui Isus Hristos.

Surse Pro Jesus:

Forcucci J. (compil.), Relics of Repentance: The letters of Pontius Pilate and Claudia Procula, Issana Press, p. 1-21, 1996

Ravasi di G., „Il canto del gallo arrostito e la conversione di Ponzio Pilato”, L’Osservatore Romano, 24 aprilie 2009

***, „Documente istorice şi mărturii despre Domnul nostru Iisus Hristos”, Apărătoul.md, 3 mai 2013

***, „Sfanta Procla, sotia lui Pontiu Pilat”, Creștin Ortodox, 3 august 2012

***, „The Relationship between Rome and Judea prior to Jesus’ public life”, Historian.net, 19 august 2014

 

RUGACIUNEA CINSTITEI CRUCI

Efectele rugaciunii “Tatal nostru” asupra corpului uman

 

rugaciune

 

Edgar Cayce, celebrul medium american considera ca modalitatile de patrundere a bolilor si suferintei corpului uman, sunt urmarea “otravurilor cognitive”, secretate de gandurile negative. Astfel in Statele Unite s-a lansat o adevarata campanie a optimismului si celebrul indemn “think positive” s-a popularizat tot mai mult in randul oamenilor.

Cayce spunea: Gandind pozitiv putem vindeca, gandurile optimiste avand puterea de a actiona benefic asupra organismului regland activitatea glandelor vitale. Cayce recomanda pentru aceasta un mijloc simplu si fundamental de meditatie, prin intermediul rugaciunii Tatal Nostru. Totodata, el explica corespondenta dintre fiecare verset al rugaciunii si respectivii centrii glandulari ce sunt influentati de aceasta. Trebuie sa incerci sa resimti fiecare val de semnificatie al fiecarui verset, sa extragi sensul energetic al acestuia si sa il directionezi catre organul in cauza, sa simti cum acest verset curge prin corpul tau. Caci se produce in corpul fizic un raspuns la reprezentarile corpului energetic: se construieste astfel o reactie chimica, fiind posibila vindecarea“, concluzioneaza autorul.
 

Iata dar, dupa Edgar Cayce, corepondenta intre versetele rugaciunii si principalele glande endocrine stimulate:

Tatal nostru care esti in Ceruri actioneaza asupra glandei pituitare, cu rol de declansator al procesului

Sfinteasca-se numele Tau actioneaza asupra glandei pineale

Vie Imparatia Ta deschide tiroida si regleaza functia acesteia

Faca-se Voia Ta, precum in Cer deschide tiroida

Asa si pe Pamint actioneaza asupra timusului

Piinea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi deschide gonadele, glandele sexuale masculine si feminine

Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri actioneaza asupra glandelor suprarenale

Si nu ne duce pe noi in ispita actioneaza asupra celulelor Lyden

Si ne izbaveste de cel rau actioneaza din noi asupra timusului

Ca a Ta este Imparatia actioneaza din nou asupra tiroidei

Si puterea actioneaza asupra glandei pineale

Si Marirea redeschide pituitara

AMINformula de inchidere a acestor centri energetici si de reconectare la planul terestru.

 

Astfel Cayce este de parere ca riscul aparitiei unor boli sau afectiuni nervoase este mai scazut pentru persoanele care gandesc pozitiv sau se roaga in mod frecvent..

Este adevarata aceasta informatie, adica legatura vibrationala intre rugaciunea Tatal Nostru si glandele endocrine, ea fiind recunoscuta astazi si de preoti.

Ce este de adaugat, este faptul ca rugaciunea aduce in cimpurile energetice umane, in aura, energia divina, lucreaza asupra sistemului nervos, apoi pe glandele endocrine in special pe hipofiza, apoi starea informationala de bine este transmisa tuturor celulelor cu ajutorul aparatului circulator si, in special, al sistemului sanguin.

Parintele Arsenie Boca, arata in cartea sa Mare indrumator al sufletelor in sec.XX ca: Adevarat este ca o baza biologica a patimilor si a urmarilor lor o formeaza si glandele endocrine al caror echilibru sau dezechilibru functional se rasfringe in toata fiinta omeneasca.

Mai adauga parintele: ,,Oamenii au ajuns in robia patimilor, cenzura mintii lor a slabit si omul si-a pierdut libertatea. Fiecare patima poate fi o caramida a unui zid care il indeparteaza pe om de Creatorul sau”.

Sa alegem sa incetam a construi ziduri, sa incercam a darima ceea ce a fost construit gresit pentru a ne resacraliza, asa cum am venit in chip de copil, plini de Dumnezeu. 



Sursa: drumuricatretine.wordpress.com

yule

Ritual de Sabat – Yule

 

Yule – 21 dec

Yule inseamna roata in norvegiana. Este sarbatoarea solstitului de iarna, in jurul datei de 21 dec.

Aceasta sarbatoare celebreaza venirea pe lume a Regelui Soare. Yule mai este cunoscut si ca Festivalul Luminilor, caci toate luminile ardeau in aceasta noapte.

La Yule, sărbătorim iarna și renașterea Soarelui. La Samhain, Zeița l-a urmat pe Zeu în Lumea de Dincolo, iar Pământul și-a început marea lungă iarnă. Pe măsură ce roata se întoarce spre Yule, Zeița este gravida și dă naștere micului Rege de Stejar – Oak King, Zeul Soarelui Rasare. Vechiul Zeu sau Regele Holly este învins și se întoarce în Lumea de Dincolo pentru a se odihni până la solstițiul de vară, când va renaște din nou ca Domn al Soarelui Apune.

In Roma Antica, aceasta sarbatoare era denumita Natalis Solis Invicti – Aniversarea Soarelui Nebiruit si avea loc in timpul festivalului mai lung denumit Saturnalia, cel mai important din an, de la care a ramas pana in ziua de azi traditia sarbatorii de Anul Nou.

Yule a fost primul festival pagan asimilat de crestinism in anul 354 d.Hr., cand celebrarea nasterii pruncului Iisus, care a avut loc undeva in martie, a fost mutata in timpul solstitiului de iarna si a fost numita Craciun. Obiceiul impodobirii bradului de Craciun, cadourile, colindele, uraturile mascatilor costumati, vascul, au fost toate preluate de la sarbatoarea pagana Yule.

Este ziua eliberarii lui Mabon, fiul Marii Mame, Modron. La Yule, Mabon renaște ca si Copil al Promisiunii, Fiul Luminii.

De Yule se fac ritualuri pentru victorie asupra dusmanilor, pentru succes in orice domeniu, prosperitate financiara si materiala.

 

Traditii Ritual de Sabat Yule – 21 dec

Când zilele deveneau mai reci și nopțile deveneau mai lungi, oamenii din vremuri străvechi aprindeau lumânări și se adunau la focuri rotunde pentru a ademeni Soarele prin dansuri si cantece.

Brazii se tăiau și se aduceau în interiorul caselor pentru a simboliza viața, renașterea și reînnoirea. Acestia au putere asupra morții, deoarece verdele lor nu se stinge niciodată și au fost obișnuiți să învingă demonii de iarnă (frigul) și să reziste mortii și distrugerii. Datorită forței și tenacității lor, se credea că încurajează revenirea Soarelui.

Regele Holly, care reprezintă elementul masculin si reprezentat prin iedera, a fost adesea folosit pentru a decora ușile, ferestrele și șemineele. Indepărtează spiritele rele înainte ca acestea să poată intra într-o casă și să provoace rău. Iedera, simboluri ale Regelui Holly, reprezintă speranța, iar fructele roșii reprezintă potență.

Vâscul, care reprezintă elementul feminin, deține de asemenea multă importanță, deoarece a fost folosit de preoții druizi în ceremoniile speciale din timpul solstițiului de iarnă. Ei credeau că frunzele ei verzi reprezentau fertilitatea zeiței-mamă și că fructele sale albe, sămânța Dumnezeului Pădure sau a Regelui Stejarului. Druizii recoltau vâscul de la stejarii sacri iar domnisoarele se strângeau sub copaci pentru a prinde ramurile care cad, împiedicându-le să cadă la pământ; căci dacă se întâmpla acest lucru, se credea că toată energia sacră din plantă se revarsa în pământ. Ramurile și crengile se împărțeau pentru a fi atârnate pe uși ca protecție împotriva tunetului, fulgerului și a altor rele. Era purtat și ca amuleta pentru fertilitate sau atârnat deasupra capului.

Arborele Yule a fost și un alt simbol important în tradiția păgână. Inițial, a reprezentat Arborele Vieții sau Arborele Lumii printre păgânii timpurii. În vechime era decorat cu cadouri pe care oamenii voiau să le primească de la zei. Acesta era împodobit cu ornamente naturale precum fructe de pădure și alte fructe, precum și simboluri sacre zeilor și zeiței. În unele tradiții de sărbători, ghirlandele cu floricele și fructele de pădure erau înfășurate în jurul copacului, astfel încât păsările sa se poata hrăni și din copac.

Obiceiul de a arde Busteanul Yule a început cu vechii scandinavi care au ars un bustean uriaș, cazut dintr-un Arbore de Cenusa , pentru a-și onora zeul Thor. În tradiția celtică, un foc continuu de vatră se păstra pentru a împiedica spiritele să intre în casă. Pentru ca focul să continue să ardă, un arbore de stejar mare se tăia și se aducea în casa pentru a fi ars în vatră, iar ultimele rămășițe din arbore se puneau deoparte pentru a arde cu focul de anul viitor. Se credea, de asemenea, că, cu cât ardea mai mult timp busteanul, cu atât mai rapid va veni Soarele pentru a încălzi Pământul.

 

Alte tradiții și simboluri Yule

Lumânările erau un alt mod de a avea o flacără veșnică în casă. Ele simbolizau lumina și căldura soarelui și erau folosite pentru a alunga relele și a ademeni soarele / fiul care se întoarce.

Coroanele erau de asemenea tradiționale în cele mai vechi timpuri, deoarece simbolizau roata anului și finalizarea unui alt ciclu. Erau confecționate din frunze verzi și împodobite cu conuri și fructe de pădure și atârnate ca decor în toată casa. De asemenea, erau oferite cadou pentru a simboliza infinitatea bunăvoinței, prieteniei și bucuriei.

Clopotele erau adesea sunate în timpul solstițiului de iarnă pentru a alunga demonii care au ieșit la suprafață în perioada întunecată a anului. Erau sunate dimineața în timp ce toată lumea  se trezea pentru a alunga zilele întunecate și a anunțat zilele mai calde și mai strălucitoare după solstițiu.

Elfii au fost asociati cu Yule, deoarece anticii știau că spiritele care au creat Soarele locuiau pământul Elfilor. Prin includerea elfilor în sărbătorile de Yule, anticii credeau că asigurau asistența elfilor în constrângerea Soarelui să se întoarcă.

Turta dulce era considerată a fi o pâine specială în această perioadă, deoarece ghimbirul nu a fost disponibil până când cruciații l-au adus în secolul al XI-lea. În vremea respectivă existau legi stricte cu privire la pâinea de specialitate, astfel încât turta a fost lăsată să fie produsă numai în perioada sărbătorilor și astfel, a devenit asociată cu iarna și cu Yule.

Wassail provine din cuvintele din engleza veche waes hael, care înseamnă „be well”, „be hale” sau „good health” (sanatate de fier, fii binecuvantat, toate bune). Este o băutură puternică, de obicei un amestec de alune, miere și condimente sau cidru de mere amestecat. Când păgânii intrau în pădure pentru a taia marele stejar pentru bușteanul Yule, ei ungeau copacul cu aceasta bautura și il decorau cu prăjituri îmbibate in Wassail, astfel s-a născut ritualul de spălare. Acasă, Wassail-ul se turna într-un castron mare în timpul sărbătorii, iar gazda, atunci când își saluta oaspeții, ridica un pahar și le dorea „waes hael”, căreia ise răspundea „drinc hael”, ceea ce însemna „Bea și fii bine”.

Colindatul a fost, de asemenea, o tradiție populară Yule. Copiii mici onorau solstițiul de iarnă cantand colinde. Mergeau prin sate, cântând din ușă în ușă. Sătenii, în schimb, îi răsplăteau cu dulciuri și mici cadouri care simbolizau mâncarea și prosperitatea oferite de Zeița-mamă tuturor copiilor ei pământeni.

Simboluri Yule: Regele Holly, stejar, vâsc, iederă, frunze verzi, laur, dafin, tamaie, pin, salvie, cedru galben.

Mâncare și băutură Yule: Wassail, turtă dulce, fructe, fructe de pădure, nucă, mâncăruri de porc, curcan, vinete, Ceai de ghimbir, Cidru condimentat.

Culorile lui Yule: Roșu, Verde, Alb, Argintiu, Auriu. Roșul reprezintă Regele Holly în scădere. Verde reprezintă Oak King, Zeul Soarelui Rasare. Albul reprezintă puritatea și speranța Lumii noi. Argintul reprezintă Luna. Aurul reprezintă Soarele / Fiul.

Pietrele Yule: rubin, granate, smaralde, diamante.

Activități Yule: Colindat ~ Taierea copacilor ~ Arderea buștenilor Yule ~ Decorarea copacului Yule ~ Schimbarea cadourilor ~ Sărut sub vâsc

Zeități ale lui Yule: Zeițe: Marea Zeiță Mama a Pământului, Freya, Gaia, Diana, Isis, Demetra
Zeii: Mabon, Zeul Soarelui, Copilul Stelei Divine, Regele Stejarului, Regele Holly, Omul Verde, Omul Roșu, Cel Cu Corn, Odin, Lugh, Apollo, Ra

 

Karanna Academy

PAGINA FACEBOOK

cele 5 rani lise bourbeau

Cele 5 Răni – Lise Bourbeau

 

Introducere

În călătoria noastră prin viață, suntem adesea răniți emoțional de diverse evenimente și experiențe. Aceste răni pot avea un impact profund asupra stării noastre emoționale, relațiilor și sănătății noastre generale.

Lise Bourbeau, autoarea cărții „Vindecarea celor 5 Răni”, ne oferă o perspectivă profundă asupra acestor răni și ne ghidează către eliberarea și vindecarea lor.

În acest articol, vom explora cele 5 răni fundamentale descrise de ea și vom învăța cum putem să ne vindecăm emoțional.

 

1. Rănile de respingere

Prima rană pe care Lise Bourbeau o identifică este rana de respingere. Acest tip de rană apare atunci când suntem respinși sau neglijați în copilărie, iar această experiență poate provoca o durere profundă și un sentiment de nevrednicie în viața de adult.

Pentru a ne vindeca această rană, Bourbeau ne îndeamnă să ne recunoaștem și să ne acceptăm sentimentele de respingere. Este important să înțelegem că respingerea nu este o reflectare a valorii noastre ca persoane și să învățăm să ne iubim și să ne acceptăm așa cum suntem.

 

2. Rănile de abandon

A doua rană fundamentală este rana de abandon. Această rană apare atunci când suntem lăsați în urmă sau neglijați de către cei dragi, creând un sentiment de singurătate și de neputință.

Pentru a ne vindeca această rană, Bourbeau ne încurajează să ne confruntăm cu frica noastră de abandon și să învățăm să ne construim relații sănătoase și de încredere. Este important să ne amintim că suntem demni de iubire și că putem crea conexiuni autentice cu cei din jurul nostru.

 

3. Rănile de umilire

A treia rană fundamentală este rana de umilire. Această rană apare atunci când suntem criticați, judecați sau umiliți în mod repetat, ceea ce poate afecta încrederea noastră în noi înșine și ne poate determina să ne subestimăm valorile și abilitățile.

Pentru a ne vindeca această rană, Bourbeau ne îndeamnă să ne eliberăm de nevoia de a ne compara cu alții și să ne concentrăm pe propriile noastre valori și realizări. Este important să ne construim o încredere solidă în sine și să ne recunoaștem propria noastră valoare.

 

4. Rănile de trădare

A patra rană fundamentală este rana de trădare. Această rană apare atunci când suntem trădați de către persoanele în care aveam încredere, creând un sentiment de dezamăgire și de nesiguranță în relații.

Pentru a ne vindeca această rană, Bourbeau ne încurajează să învățăm să ne ascultăm intuiția și să ne protejăm de oamenii care ne trădează în mod repetat. Este important să ne construim relații bazate pe încredere și să ne concentrăm pe persoanele care ne oferă sprijin și afecțiune sinceră.

 

5. Rănile de nedreptate

Ultima rană fundamentală este rana de nedreptate. Această rană apare atunci când simțim că suntem tratați în mod injust sau că nu primim ceea ce merităm în viață.

Pentru a ne vindeca această rană, Bourbeau ne îndeamnă să ne asumăm responsabilitatea pentru propria noastră fericire și să învățăm să acceptăm că viața poate fi adesea nedreaptă. Este important să ne concentrăm pe lucrurile pe care le putem controla și să găsim modalități creative de a ne atinge obiectivele și de a ne îndeplini aspirațiile.

 

Concluzie

Vindecarea celor 5 Răni ale lui Lise Bourbeau nu este un proces ușor, dar este unul esențial pentru a ne elibera emoțional și pentru a ne construi o viață plină de fericire și împlinire. Prin recunoașterea și acceptarea rănilor noastre, putem începe procesul de vindecare și putem crea o viață în care ne simțim iubiți, valorizați și împliniți.

Este important să ne amintim că suntem responsabili pentru propria noastră fericire și că avem puterea de a alege să ne vindecăm și să ne transformăm viața. Cu răbdare, compasiune și determinare, putem depăși rănile noastre și putem crea o viață plină de bucurie și împlinire.

Să ne începem călătoria spre vindecare și eliberare emoțională!

 

Cele 5 Răni – Lise Bourbeau

 

Pentru a ușura procesul vindecării emoționale, Karanna Academy© a creat o serie de script-uri de hipnoză, câte un script pentru fiecare rană. Script-urile sunt înregistrate audio/video și le puteți descărca și asculta de pe orice dispozitiv.

 

Rugaciunea Sfantului Ciprian

cristaloterapia

Melchisedek

PAGINA NOASTRA DE FACEBOOK: KARANNA ACADEMY

ascension

Cate ceva despre agresiunile Psi

 

MANIFESTĂRILE PERSOANELOR AGRESATE PSIHIC

 

  • Inapetenţă de viaţă, depresii nervoase, coşmaruri frecvente.
  • Diminuarea capacităţii de discernământ între bine şi rău.
  • Slaba coordonare a propriilor acţiuni.
  • Diminuarea intuiţiei, a memoriei.
  • Comportamentul necontrolat, cu dese exagerări în gesturi şi acţiuni.
  • Dureri persistente în zona occipitală şi cea parietală a creierului.
  • Slăbirea vederii (împăienjenirea ochilor).
  • Dureri frecvente în zona stomacului şi a inimii.
  • Amorţeală, înţepături ca de cuţit, furnicături în mâini şi picioare.
  • Apariţia unor alergii, manifestate prin erupţii pe piele (urticarie, negi etc.).
  • Stări de greaţă, vomă, diareee.
  • Diminuarea capacităţii de a nutri sentimente pentru cei din jur.
  • Momente de pierdere a lucidităţii, când devine obsesivă dorinţa de a comite acte de agresiune.
  • Tendinţa de izolare faţă de familie şi ceilalţi membri ai societăţii.
  • Căderea în desfrâu, dorinţa de a trăi în murdărie, ţinuta neglijentă.
  • Lipsa autocontrolului în gândire.
  • Teama nelămurită, manifestată prin crize de nervi, refuzul de a ieşi pe stradă, refuzul apropierii de persoanele binevoitoare.
  • Nepăsarea faţă de tot ce se întâmplă în jur.
  • Refuzul de a respecta normele de conduită civilizată.
  • Dispreţul faţă de legile statului.
  • Dorinţa de a evada din realitatea cotidiană prin consumul de alcool, droguri, aberaţii sexuale.
  • Cel obsedat de ideea sinuciderii este pe cale de a comite cel mai mare păcat omenesc : curmarea propriei vieţi, adică lupta împotriva Creatorului care i-a dăruit-o.

 

LUPTA PAŞNICĂ ÎMPOTRIVA AGRESIUNILOR PSIHICE

 

  •  Dacă prezentaţi unele dintre simptomele menţionate mai sus, încercaţi, printr-un efort de concentrare mentală, să aflaţi cauzele răului pe care îl simţiţi şi să vă identificaţi agresorii. Pentru îndreptarea situaţiei puteţi acţiona pe mai multe căi. De exemplu :
  • Neînţelegerile dintre soţi, rude şi prieteni se pot soluţiona prin dialog civilizat, fără bârfă, ceartă, bătaie, vrăji, procese.
  • Lupta politică se poate desfăşura în condiţii paşnice, prin acţiuni acceptate de legile statului şi de regulile bunului-simţ.
  • Invidia, ura, minciuna, complotul pot fi înlocuite cu manifestări şi acţiuni pozitive, benefice pentru toată lumea, cum ar fi : admiraţia sinceră, prietenia, sinceritatea, colaborarea constructivă.
  • Dacă persoanele afectate de agresiunile psihice nu reuşesc să anihileze răul prin propriile eforturi, ar fi bine să se adreseze unor oameni capabili să le ajute. Mulţi medici, psihologi, preoţi, călugări, bioterapeuţi, clarvăzători, parapsihologi pot recunoaşte simptomele atacurilor psihice şi se încumetă să le contracareze. Îi avertizez pe cei aflaţi în suferinţă că, în afară de aceste persoane competente, droaia de şarlatani care îşi arogă “harul vindecător” este impresionant de mare. Ei sunt puternici prin insistenţa cu care îşi racolează victimele pentru a le stoarce de bani, furnizându-le informaţii eronate sau răuvoitoare. Cu ei vom avea de luptat şi în mileniul trei.

 

SUFLETE CHINUITE – VICTIMELE UNOR VRĂJITOARE

 

1.   Soacra Iuliei nu o poate suferi şi vrea neapărat să o despartă de fiul ei. A apelat la farmecele unei vrăjitoare. Drept urmare, Iulia a pierdut o sarcină mult dorită de soţu1 ei, iar acesta a părăsit-o. Deşi se iubesc şi îşi telefonează cu mult dor, fiecare locuieşte acum la părinţii săi, fără să aibă speranţe de împăcare…

2.   Maria este căsătorită de 18 ani cu un maghiar. Au 3 copii mari. Soacra ei doreşte să aibă o noră maghiară. Pentru a-şi împlini visul, s-a dus la o vrăjitoare. Consecinţele sunt strigătoare la cer : soţul Mariei şi-a luat o amantă unguroaică, în vârstă de 20 ani, pe care o plimbă cu mândrie în tot oraşul.

Nu mai locuieşte cu soţia şi copiii săi, iar certificatul de căsătorie l-a ascuns, ca nu cumva nenorocita de nevastă să intenteze divorţ. Sare cu pumnii la ea când o prinde rugându-se în faţa icoanei. În casă pocnesc uşile din senin, mobila trosneşte jalnic, copiii sunt bolnavi mereu, iar Maria a fost dată afară de la serviciu…

3.   Aurica a cumpărat, împreună cu soţul ei, o casă de la doi bătrâni. A apărut, ca din senin, un nepot, care i-a dat în judecată, având pretenţii de moştenitor. După un proces de 7 ani, au câştigat casa, dar au pierdut la SAFI toţi banii primiţi la nuntă, iar bărbatul s-a îmbolnăvit de cancer cerebral. Cineva le-a spus în mare taină că nepotul cu pricina s-a dus la o vrăjitoare…

4.   Luiza s-a trezit, în urmă cu doi ani, că-i apar nişte negi mari şi urâţi pe faţă şi pe mâini. Nu i-au trecut cu nici un fel de tratament. Soţul o bate, o insultă, iar certurile se ţin lanţ. Ştie că amanta lui umbla pe la ţigănci…

5.   În timp ce soţii Dumitrache erau la lucru în Italia, o vecină rea şi invidioasă, care se oferise să le ude florile, le-a făcut şi puţină “ordine” prin casă. La întoarcere, un sacou al bărbatului era murdar de ulei pe guler, pe salteaua din dormitor se aflau înfipte ace de cusut, le lipseau multe obiecte de îmbrăcăminte.

Curând au început certuri, bătăi, bărbatul a plecat de acasă, lăsându-şi soţia cu cei doi copii, şocaţi de purtarea tatălui lor. A rămas şomeră, iar soţul ei a divorţat, fără să le asigure copiilor o pensie alimentară. Într-o noapte, s-a trezit îngrozită, simţind că o fiinţă nevazută, căreia îi simţea răsuflarea, îi imobilizase picioarele şi încerca să o sugrume…

6.   Fiul Teodorei a refuzat să se însoare cu o prostituată, îndrăgostită foc de el. Parşiva s-a răzbunat, provocându-i moartea prin “făcături de ţigancă”. Tânărul s-a răsturnat cu un tractor pe care îl conducea, nu a avut nici o contuzie, dar a murit sufocat cu una din bucăţile de friptură pe care le înghiţise cu o jumătate de oră înainte…

7.   Îndrăgostită subit de un poliţist care i-a anchetat soţul pentru comerţ ilegal, Dina a plătit o ţigancă bătrână pentru a-l face să o iubească şi el. Devenind dependentă de “uniformele” poliţiştilor, nenorocita visează zi şi noapte că face amor cu ei …

8.   Având un soţ infidel şi grosolan, Lili a urmat câteva şedinţe “pentru facerea de bine” la o vrăjitoare. Văzând că o costă din ce în ce mai mulţi bani, iar rezultatele “miraculoase” întârzie să apară, a renunţat să mai continue “întrevederile”. Ţiganca a ameninţat-o că o va face să vină în patru labe la ea, pentru a-i cere din nou ajutorul …

9.   O nevastă geloasă a confundat o femeie cinstită cu amanta soţului ei. Solicitând-o cu disperare pe “Spania”, a beneficiat din plin de procedurile “savante” ale acesteia : spargerea oului din care a scos o lipitoare, arderea unei grămăjoare cu hârtii de 100.000 lei, descântece pe o cruce mică de argint etc.

Victima a decedat după câteva luni, în urma unui cancer galopant. La nici o lună, fratele acesteia s-a zdrobit mortal într-un accident de maşină. Peste alte două luni, mama lor de la ţară a murit, distrusă de durere. Nu a trecut anul şi nepotul ei cel mai drag s-a spânzurat …

 

10.               Soţia amantului Emiliei apelează periodic la serviciile unei vrăjitoare pentru a-şi recuceri soţul infidel. În decurs de câţiva ani, Emilia şi-a pierdut serviciul a scăpat ca prin minune de un cancer operat la timp, soţul ei a dat divorţ, iar unicul lor copil, fata ei adorată, s-a apucat de prostituţie, nereuşind să-şi păstreze un loc de muncă mai mult de câteva luni.

Amândouă au devenit dependente de ghicitoare şi vrăjitoare, cutreierând toată ţara în căutarea a noi şi noi “făcătoare de bine”.

11.               Neînţelegându-se bine cu soacra, amândouă fiind cam rele de gură, bătrâna a ameninţat-o pe Mia că “o va pune la punct, într-o zi”.  Ajunsă la o vrăjitoare, aceasta i-a promis că îi va “linişti” nora. La scurtă vreme, soţul Miei a început să vină beat acasă. A devenit nervos şi agresiv, fără motive întemeiate.

Fetiţa lor, scârbită de atmosfera din familie, şi-a căutat alinarea în fumat, alcool şi relaţii “deocheate” cu băieţi mai mari decât ea, lipsind prea des de la şcoală. Vigilentă, mama ei a bănuit că răul vine din direcţia soacrei. Şi-a dus fata la bisercă, rugând preotul să-i facă rugăciunile de alungare a Răului.

Ajunse acasă, copila a început să ţipe că mirul de pe frunte o arde şi miroase urât. Dorind să se spele imediat pe faţă, Mia a oprit-o energic, explicându-i că nu mirul îi face rău, ci Diavolul , care nu vrea să-i părăsească trupul. S-a tăvălit pe podea câteva ore, a ţipat ca o nebună, apoi a adormit. A doua zi s-a dus liniştită la şcoală, ţigara şi băutura nu i-au mai plăcut, iar băieţilor obraznici le-a întors spatele…

 

Cate ceva despre agresiunile Psi

khyati

agresiunea psihica

PAGINA FACEBOOK 

Sursa: http://anatolbasarab.me

florin colceac

„Pot demonstra ca Dumnezeu exista si actioneaza” – Matematicianul Florian Colceag

 

De Ziua Nationala a Romaniei, a primit de la mai multe cunostinte urari de „la multi ani”, iar pentru Florian Colceag a fost un semn de coeziune si de rezonanta din partea celorlalti – o sansa pentru recuperarea a ceea ce numeste „inteligenta de grup”. Intr-un interviu pentru Dela0.ro, antrenorul de genii Florian Colceag vorbeste despre ce trebuie sa facem si ce n-avem voie sa facem cu Romania.

Florian Colceag nu are lacrima usoara, dar intrebarea reporterului ii dezlantuie emotii pe care nu le mai poate, pur si simplu, controla.

Camera e inundata de lumina galbena, inselatoare a zilei, de parca ar fi inceput de vara, iar iarna nu ar soma tot mai insistent paltoanele sa stea departe de sifoniere. In surdina, cateva acorduri de muzica clasica parasesc difuzoarele televizorului, sabotand linistea cruda a decorului spartan inainte de a se furisa nevazute spre colturile incaperii.

Barbatul isi intoarce privirea intr-o parte, fugind de ochii iscoditori ai interlocutorului, isi aduna cateva secunde nodurile din gat si dupa ce revine in pozitia initiala murmura mai mult pentru sine: iertati-ma…

Apoi, repeta aproape mecanic intrebarea, cautand parca inca putin timp pentru a-si face ordine in ganduri. „Ce m-a determinat sa nu ma dau batut?”. „Stiti, i-am promis mamei mele, pe patul de moarte, ca nu voi renunta sa incerc sa fac ceva pentru tara asta. Angajamentul asta nu-l voi putea uita vreodata.”

Florian Colceag s-a nascut in 1951, in judetul Gorj, si antreneaza genii. Are zeci de medalii de aur obtinute de olimpicii pe care i-a ghidat la un moment sau altul la competitiile internationale de matematica. E presedintele unei asociatii pentru copii supra-dotati si probabil singurul profesor din Romania care nu educa, ci calauzeste.

Nu doarme mai mult de patru ore pe noapte, telefonul mobil ii suna fara incetare, iar in curtea casei sale din apropierea Bucurestiului ar putea fi confundat cu un fel de Epicur modern, care isi strange discipolii la o sueta despre frumusetea simpla si uitata a vietii.

Dela0.ro: Ce sunteti? Matematician, psihopedagog, antrenor de genii?
Florian Colceag: Sunt taran.

Taran?
Da, sunt un taran care a devenit matematician, un matematician care a devenit psihopedagog si un psihopedagog care a devenit un economist. Dar la baza sunt taran si mi se pare absolut normal sa recunosc asta. Eu iubesc tara, imi place natura.

Asta defineste un taran, iubirea pentru ce il inconjoara?
Iubirea pentru natura si iubirea pentru tara. Pana la urma ei, taranii, sunt talpa tarii, nu?

Mai lucrati pamantul in momentul de fata?
Cand mai apuc o fac cu placere.

Aveti manualitate in sensul asta?
Am si e minunat.

Tineti o gradina aici, la Mogosoaia?
O mica gradinita. Avem si o sera.

Ce plantati?
Rosii.

Le mancati dumneavoastra?
Desigur, sunt foarte bune.
„Avem nevoie de genii”

> De ce albina este o resursa infinit mai importanta decat aurul, ce legatura are ea cu gazele de sist si exploatarea de la Rosia Montana, cum merge modestia mana in mana cu genialitatea, dar mai ales de ce avem nevoie sa recuperam un model cultural pierdut? Raspunsurile la toate aceste intrebari, intr-un interviu despre cunoastere, limite si inteligenta superioara cu matematicianul Florian Colceag.

Dela0.ro: Ce este geniul, domnule Colceag? Cum se vede el din postura omului care lucreaza cu tineri supra-dotati?
Florian Colceag: In general, geniul este confirmat de istorie. Rareori cineva este descoperit ca fiind genial in cursul vietii proprii. Faptele pe care le-a comis, ce a descoperit si asa mai departe ii confirma genialitatea. Asta este intotdeauna post-factum. Dar acum, din punctul de vedere al profesionistului care lucreaza cu persoane cu abilitati foarte inalte, va pot spune ca oamenii acestia, cei care au potentialul de a fi recunoscuti mai tarziu ca genii, au o hotarare, o dorinta de cunoastere si o deschidere intelectuala uriase. Practic sunt de neoprit in dorinta lor de a rezolva problemele, de a descoperi solutiile optime si de a sparge portile cunoasterii.

In rest, sunt oameni cat se poate de normali. Geniile sunt, in primul rand, niste oameni extrem de modesti. Daca intrebam un geniu daca e geniu va raspunde nu. Va spune ca e un om absolut obisnuit si ar avea dreptate. Genii sunt oameni care isi cunosc lungul nasului si aici intervine sfera cunoasterii a lui Platon: ignorantii au sfera cunoasterii foarte redusa, dar si contactul lor cu necunoscutul este foarte mic, iar din cauza asta au impresia ca daca vor mai afla cateva lucruri vor sti, de fapt, tot.

Au putine indoieli, in ultima instanta…
Asa e.

… in vreme ce, pe de alta parte, un geniu are multe. Asta spuneti?
Nu neaparat indoieli. Un geniu are deschideri. Are enorm de multe deschideri. Practic, intelegand mult, vibrand si rezonand fata de tot el este, in primul rand, impresionat de complexitatea uriasa, incredibila, infinita a universului, de armonia lui si, in permanenta, pus in fata provocarii de a-si depasi limitele proprii si limitele de specie.

Nu uitati ca noi avem un organism limitativ si puterile noastre sunt limitate. Evoluam ca sa ne mai marim limitele, sa ne mai departam granitele. De aceea un geniu este modest. El stie ca este la marginea posibilitatilor umane de a rezolva problemele.

Isi intelege, cu alte cuvinte, pozitia insignifianta in peisajul general al lucrurilor?
Sigur. Ca om, esti nimic in fata infinitului de fiecare data, dar esti extrem de important in anumite momente. Pentru ca acest putin, acest infim in ansamblul intreg poate asigura ceva: sustenabilitatea. Si atunci geniile sunt extrem de responsabile.

Credeti ca suntem toti parte a unui mecanism, mici rotite intr-o masinarie universala care se invarte la nesfarsit?
Sunt convins, doar ca nu suntem niste rotite, suntem modelul mecanic insusi. Daca vreti, suntem niste celule intr-un organism mai mare. E mai degraba un modul fractal de tip biologic. Oamenii apartin omenirii, omenirea apartine unui ecosistem, si asa mai departe. Aici fiecare are responsabilitati de nisa, proprii.

Dupa ce a inceput sa se studieze cu atentie alcatuirea ecosistemelor si s-a ajuns la intelegerea faptului ca planeta este vie si ca, de fapt, metabolismul planetar exista si tot ce se intampla cu substantele pe planeta face parte din metabolismul planetar, a inceput sa se reconfigureze si modul de gandire al oamenilor.

Am devenit din ce in ce mai constienti ca facem parte dintr-un sistem extrem de complex si ca avem responsabilitati fata de acest sistem. Din nefericire acest lucru s-a intamplat recent. Nu e nici un secol de cand a inceput sa se configureze aceasta imagine.

De ce spuneti „din nefericire”?
Pentru ca oamenii merg inca pe vechile paradigme si reusesc sa faca praf mediul. Va dau un exemplu care trebuie sa fie cunoscut de toata lumea. Ma uitam la actiunile politice ale guvernului actual si ale lui Victor Ponta, in special, in privinta gazelor de sist si a exploatarilor cu cianuri de la Rosia Montana.

Goana lor dupa profit, dupa spaga, sa mai puna mana pe ceva inainte sa crape totul – ceea ce se vede si din faptul ca toti cumpara terenuri pe care sa le vanda mai tarziu, sa le tranzactioneze si speculeze, intrucat, de fapt, e o specula ordinara –, goana lor asadar arata ca nu le-a pasat de nimic si nu le pasa de nimic. Dar ei nu se gandesc la faptul ca se intoarce roata.

Puteti fi mai explicit?
In momentul in care Romania este expusa poluarii toxice cu cele doua tehnologii, cianuri si substante chimice la gazele de sist, mor albinele. Deja este un fenomen care se petrece la nivel mondial. Noi suntem una dintre putinele tari cu un potential urias pe care nu il vede niciun politician: avem inca albine. Si avem destul de multe.

E albina o resursa mai importanta decat aurul?
Enorm! Mult mai mult! Infinit mai mult! In primul rand pentru ca odata cu moartea albinelor nu se mai face agricultura, caci nu mai avem fructe. Albinele sunt cele care polenizeaza totul. Romania avand un mediu curat, la care ar trebui sa tina din rasputeri, ar putea fi furnizorul de hrana al Europei, in conditiile in care mor albinele in alte parti din cauza poluarii industriale. Asta ar insemna ca am scapa de toate crizele fara probleme.

Dar tocmai acest lucru nu il mai putem face pentru ca ne vindem pamanturile pe nimic, poluam mediul si il distrugem ceea ce va produce efectul contrar. Cei care vor cumpara terenuri pe care le stiu productive se vor pacali odata cu inceperea mortii albinelor. Iar asta se va produce din cauza exploatarii gazelor de sist si din cauza Rosiei Montane.

Si atunci, in loc sa cumpere un pamant care este fertil si prosper si pe care se poate face orice, vor cumpara un semi desert. Iar cei care au transformat Romania intr-un semidesert vor fi priviti, bineinteles, cu prea putina ingaduinta de ceilalti, extorcati, inselati si jefuiti de politicienii nostri. Asa ca nu stiu prin ce gauri de sarpe sau de soareci se vor ascunde acesti politicieni in clipa in care ii vor cauta mafiotii care le-au cumparat pamanturile.

Poate gresiti plecand de la premisa ca majoritatea populatiei cunoaste circuitul pe care il expuneti.
Nici nu mai conteaza, vrand-nevrand acest lucru va devine vizibil in termen scurt. In Franta mai sunt jumatate din albine. Albinele mor de poluare si de o viroza. Singura pavaza impotriva acestei viroze este un mediu curat. Dar noi am reinceput industria poluanta. Din momentul asta eu nu vad bine nici Romania, nici pe cei care au vandut-o, au tradat-o si au facut-o praf.

Asta inseamna ca nu vedeti bine lumea industriala in general?
Nu. Inseamna ca lumea industriala se schimba si ca apar noi tehnologii. Este perioada in care pe ciclul economic se lanseaza generatii de noi tehnologii neinvazive. Ele nu mai au si capacitatea de a distruge si de a dezechilibra mediul. Dar noi, in loc sa ne centram pe dezvoltarea de noi tehnologii, ne grabim sa distrugem mediul, tara, natiunea, cultura.

Apropo de ce discutam inainte despre genii: oamenii care au abilitati inalte, cultura si intelegere pot face conexiuni. Dar tocmai din cauza asta sunt incomizi. Uitati-va la Eminescu, care a fost foarte incomod si a deranjat enorm de mult la momentul respectiv. La fel, Cosbuc. A fost foarte deranjat. Amandoi au fost scosi pe tusa si ajutati sa moara.

Suna a teoria conspiratiei…
Din pacate, nu e vorba de teoria conspiratiei, e vorba de modelele culturale pe care le are un popor si care fac ca el sa se invarteasca in jurul aceluiasi punct fix. Din timp in timp ajungem din nou la aceleasi stari si la aceleasi perioade. Se roteste roata, dar tot pe aceleasi situatii.

Cand s-a mai intamplat sa avem asa o vanzare masiva de pamanturi? La 1907. Si ce scris Cosbuc? „Sa nu dea Dumnezeu cel sfant sa vrem noi sange, nu pamant! Cand nu vom mai putea rabda, cand foamea ne va rascula, Hristosi sa fiti, nu veti scapa nici in mormant.”

Deci, daca incepe o reactie populara impotriva politicienilor care vand tot, va fi un al doilea 1907. Ce se intampla acum la Pungesti este un prim semnal. Asa a fost si atunci. Modul de gandire al poporului roman ramane acelasi. Nu a fost distrus nici de Hollywood, nici inselat cu tot soiul de percepte. Romanii si-au pastrat cultura, ei continua sa fie tarani.

Poezia pe care ati invocat-o a fost intens folosita de propaganda comunista pentru demonizarea monarhiei. Iar comunismul a venit la pachet cu o industrializare ingrozitoare…
Sigur.

…departe de industrializarea de care vorbiti, una prietenoasa cu mediul.
Bineinteles.

Asadar depinde ce se intampla dupa acest gen de miscari, cine le capitalizeaza imaginea.
Asa este, exact asta doream sa va spun. Uitati-va bine ca asta este si dorinta politicienilor: sa repete comunismul. Tot ce s-a intamplat in ultimii ani sub mana lui Basescu, adica politizarea administratiei, politizarea educatiei, politizarea sanatatii, politizarea sectoarelor care nu au nicio treaba cu politica, totul este o repetare fidela a ce s-a intamplat dupa 1947.

Noi cadeam in aceleasi sleauri. Insa politicienii nu se gandesc ca pot aluneca in sleaurile astea si pot sa se friga. Nici romanii nu s-au gandit pana acum ce trebuie facut, caci nu au avut destula cunoastere.

Ca efect al asa-numitului exod al creierelor?
Vedeti, inteligentele inalte sunt deranjante. Ai nostri si-au luat masuri ca sa scape de ele si au scapat de cat de multi au putut. Acum ar fi momentul culegerii roadelor. Atat au muncit ca sa scape de creiere, atat au muncit ca sa fure si sa stranga o gramada de bani!

Sunt peste o mie de miliarde de euro disparuti in ultimii 20 de ani din Romania, bani care nu sunt in contabilitati. Asta inseamna peste o treime din produsul intern brut pe an furat in fiecare an. Si au facut-o pe diverse cai, falimentand intreprinderile, vanzandu-le la fiare vechi si asa mai departe. Dar asta este rezultatul.

Nu e specific doar Romaniei. Uitati-va la toate celelalte tari postcomuniste.
Ati pus intrebarea cu teoria conspiratiei: acum suntem in momentul in care vedem nu doar ca s-a intamplat, ci si ca se intampla in continuare. Vedem tari europene care pica, pica urat si dezastruos. Grecia au cumparat-o deja nemtii.

Daca-mi permiteti o gluma, s-ar putea nici sa nu fie asa rau. Vi se pare Germania un model prost de tara?
Nu e problema de administrare. Germania a administrat Bulgaria la un moment dat cand tara era in faliment si nu a administrat-o rau. Problema este, insa, ca distrugi o cultura. Iar asta este un lucru foarte grav. Vedeti, oamenii sunt mai destepti, mai putin destepti, mai etici, mai putini etici, dar cultura are radacini foarte vechi. Cultura este singura valoare pe care noi o pastram in timp si care ne da nu numai identitate, ci si rol functional in cadrul celorlalte natiuni.

„Eu sunt taran. Bunica mea era taranca. De la ea am invatat o gramada de lucruri. Am ajuns sa cunosc o cultura care are radacini neolitice, cu un bun-simt si o intelepciune absolut incredibile. Acest bun-simt si aceasta intelepciune sunt diamantele pe care noi ar trebui sa le folosim in continuare pentru ca subculturile care au aparut sunt daunatoare. Ne pierdem bunul-simt specific in cultura veche.

Iar marea problema este pierderea acestui bagaj cultural, intrucat prin intermediul acestui bagaj stravechi noi aveam o relatie buna cu mediul si ne intoarceam la mediu. Noi eram niste gestionari ai pamantului, nu niste distrugatori. Noi eram oamenii pamantului, nu era doar pamantul al oamenilor. Eram niste intretinatori ai ecosistemului si ai pamantului”.

S-a alterat aceasta filosofie culturala?
S-a alterat atat de tare incat acum distrugem totul. Si distrugem modelul nostru cultural care putea permite o relatie normala cu mediul si care este o solutie pentru problemele globale, generale.

Ganditi-va la drama petrecuta cand Tibetul a fost cucerit de China si au plecat localnicii care incotro. Ei au imprastiat nucleul cultural budist in lume. Inainte de asta, budismul era o religie locala, acum a devenit o religie principala de o importanta maximala. Tibetanii aveau nucleul de cultura cristalizat si au venit cu principii care s-au potrivit pe problemele existente. Ei au adus o contributie uriasa, reusind sa mai echilibreze cate ceva din dezechilibru decizional colosal.

Noi avem, de asemenea, niste resurse de cultura pe care le pierdem inainte sa se valorifice. Exodul aceasta de creiere dupa zeci de ani de comunism nu mai produce si o diseminare a culturii bunului-simt care ar putea sa ne dea o sansa sa rezistam ca specie, sa nu ne autodistrugem. Si aici apare marea problema: avem nevoie de genii.

Intrebare pentru politicieni: „Vor sa fie cei mai bogati morti din cimitir?”

> De ce s-a alterat inteligenta de grup, cum suna varianta romaneasca a povestii lui Ali Baba si a celor 40 de hoti, care sunt solutiile pentru promovarea si sustinerea unei selectii bazate pe performanta si cum se pot inlatura efectele dezastruoase ale cancerului politizarii?
Dela0.ro: Modelul cultural romanesc pe care l-ati invocat mai devreme a fost suficient de puternic incat sa reziste comunismului, incat sa mai avem acum ceva de salvat?
Florian Colceag: Filonul acestui model este foarte vechi, el apartine popoarelor care au trait pe teritoriul Marii Negre inainte sa comunice Mediterana cu Marea Neagra prin Bosfor si Dardanele. Aici este un nucleu care s-a imprastiat odata cu revarsarea apelor mediteraneene. S-a imprastiat radial pe toata zona europeana, in Asia Mica si chiar in nordul Africii, pana acolo a ajuns. Iar prin marile invazii a ajuns pana in India.

Daca stai si cauti sa vezi care este scheletul acestui filon, afli ca el tine de familie, de respectul stramosilor, de respectul mediului, de bunul-simt si bucuria vietii.

Sunt, mai degraba, aspecte caracteristice inteligentei de grup, nu celei individuale.
Este inteligenta de grup, e adevarat. Dar asta a creat linia culturala care a permis inclusiv existenta Drumului Matasii. Asa ceva nu trebuie alterat.

Credeti ca n-a fost deja alterat? Haideti sa ne uitam la Romania de astazi: inteligenta de grup pare la cote minime.
Asta a fost efectul manipularii, al conspiratiei, daca vreti, de care va spuneam mai devreme. A fost o alterare care a slabit nu numai poporul, a slabit radacina culturala, noi suntem acum perisabili din punctul acesta de vedere. Dar ne putem reveni daca avem niste oameni intelepti la carma.

Ce rol are geniul in revenirea viitoare a Romaniei?
Asta este rolul geniului: revenirea si recuperarea potentialelor. Dar rolul politicianului este, in general nu numai la noi, sa micsoreze aceasta revenire pentru ca, in general, politicienii si afaceristii traiesc generand crizele. Daca ii aduci pe oameni la flamanzenie si nu mai au ce manca, atunci poti vinde un morcov pe o tona de apa. Aici este toata istoria.

Stiti ca in calatoriile lui Magellan sau ale lui Columb se ajunsese sa se vanda un sobolan de cala de vapor pe un diamant, pe o piatra pretioasa. Resursele de hrana erau minimale si atunci vindeau orice sa mai supravietuiasca o zi. Daca noi mergem pe ideea minimala ca businessul lor conteaza, as vrea sa ii intreb si eu pe acesti politicieni daca vor sa fie cei mai bogati morti din cimitir. Caci pana la urma tot acolo ajungem. La ce le va folosi? Ei cred ca totul e vesnic.

Va atrag atentia asupra unui detaliu: intrebarea dumneavoastra vizeaza o zona de inteligenta superioara necaracteristica acelora pe care ii chestionati.
Ma bucur ca intelegeti acest lucru. Aici avem o problema. Am fost invatati sa nu ridicam inteligentele superioare in fruntea deciziilor. Romanii au pus la conducere tot soiul de oameni cu inteligenta lipsita de perspectiva, de orizont. Si au avut intotdeauna o mare admiratie pentru hoti. Hotii erau si sunt semizeii locului. Dar acum, cred, s-au saturat de hoti, care ne-au jefuit in ultima perioada suficient de mult incat sa ne aduca din nou la starea de spirit din 1907. Este un moment semnificativ acum, suntem in ceasul al doisprezecelea.

„Apropo de ce spuneam cu geniul: nu doar ai nostri au incercat sa scape de genii. De Gaulle dupa razboi spunea ca geniile sunt periculoase si ca trebuie scapat de ele pentru ca dau prea mare viteza istoriei. Schimbarile pe care le produc sunt prea brutale. Dar el nu a inteles un lucru esential, ca fara genii nu exista nici solutii de iesire din situatiile imposibile.

Numai de la genii poate veni o solutie suficient de bine asezata, de bine structurata ca sa rezolve problemele care s-au conturat intre timp. Si in toate directiile. Ca sunt stiintifice, artistice, ca sunt orice, rolul geniilor este unic. Ei sunt liderii care scot la lumina din intuneric, aducand solutia”,

Florian Colceag, matematician

Acceptand ipoteza dumneavoastra, cum stam la capitolul genii?
Stam bine. La capitolul genii, acest popor inca produce. Din pacate eu gasesc capacitati de genialitate la varste din ce in ce mai mici.

De ce spuneti din pacate?
Pentru ca adultii care au genialitate au plecat. Si pleaca, in continuare pleaca. Nu gasesc sprijin.

Gasiti, asadar, aproape numai genialitati neslefuite.
Da. Si potentiala genialitate la varste mici. Insa la aceste varste mici este uriasa. Gasesc copiii cu niste abilitati intelectuale normale la copii cu varste de pana la zece ani mai mari. Dar noi nu am reusit pana acum – si aici am o mare problema si un mare of in relatiile cu statul – sa cream, institutional vorbind, pepiniera.

Nu am dat drumul la programele de gifted education, desi ele sunt introduse in legea educatiei. Legislatia secundara a zis nu, a luat-o ca De Gaulle sau ca tot soiul de ministrii care imi spuneau: „domnule Colceag, dar de ce sa ii sprijinim pe astia destepti, sa ne ia locul?”

Care e ideea dumneavoastra? Sa faceti clase speciale pentru copii supradotati?
Copiii acestia sunt izolati, sunt prea capabili si atunci sufera o reactie sociala negativa. Ei dezvolta abilitati inalte si capacitatea de a rezolva problemele in clipa in care sunt stransi impreuna. E ceea ce se cheama charter center, centre pilot.

Aceste centre pilot sunt hranite de scoli care ii selecteaza pe toti copiii prea incomozi, prea destepti, care ii deranjeaza pe profesori, au prea multe raspunsuri, au prea multe intrebari, au prea multa cunoastere, sunt hiperactivi. Copiii acestia sunt foarte deranjanti pentru sistemul educational obisnuit.

Si atunci ii scoateti din circuitul normal…
Ies din circuitul normal unde pierd vremea si ii chinuie si pe ceilalti si intra intr-un circuit de specializare inalta, unde isi dezvolta abilitatile pana cand devin utili societatii. Si nu numai utili, devin solutiile la probleme.

Cunoasteti vreo tara care functioneaza la scara larga dupa acest model?
Da. Prima care a pornit a fost Australia acum vreo 40-50 de ani. Australia nu stie ce e aia criza, in afara de criza de mediu. Acolo nu se mai simte mirosul oceanului din cauza poluarii si distrugerii algelor.

Pai, in spiritul discutiei anterioare, inseamna ca geniile de acolo nu si-au facut treaba foarte bine.
Abia in momentul asta au ajuns si ei sa isi faca treaba, pentru ca trebuie timp ca sa dezvolti oameni si trebuie timp sa ii si plasezi acolo unde au putere de decizie. Australia este liderul mondial pe nanotehnologie si lucreaza intr-un stil incredibil ca sa rezolve problemele de mediu. Si este o preocupare permanenta in directia asta si care da rezultate.

Dar sistemul nu a ramas doar in Australia, s-a imprastiat in toata lumea. Se imprastie cu viteza inclusiv in tari in care nu te-ai fi asteptat, cum ar fi tarile arabe unde pot sa traiasca linistiti cu burta la soare pentru ca le vin banii din petrol. Ei bine, au inceput sa inteleaga foarte bine ca resursele se epuizeaza, ca oamenii sunt niste puturosi, ca s-au invatat sa nu faca nimic, ca le-au venit subventiile de la stat, ca viitorul este extrem de nesigur si investesc acum enorm in educatia geniilor, dezvoltand cu ajutorul lor tehnologii care sa fie inlocuitoare de petrol.

Iar la polul opus, sustineti, este Romania care ignora stimularea si valorificarea celor supra-dotati?
Nu ignora, se teme. Romania se teme de genii, se teme de copiii extraordinari, pur si simplu se teme.

De ce spuneti ca se teme?
Uitati-va bine, de exemplu, la bursa guvernului Romaniei in care au fost copiii extrem de inteligenti trimisi sa invete administratie europeana. Nici unul nu au fost angajat in administratie. E o dovada ca se tem sa apara niste oameni care se pricep, pentru ca sistemul administrativ e folosit la jaf, la furt. Din pacate, noi suntem in situatia de a ne uita in urma si de a vede ca suntem condusi de Ali Baba si cei 40 de hoti. Care nu mai sunt 40, sunt mai multi hoti. Dar paradigma este aceeasi.

Avem o problema de selectie?
Mai mult decat atat: avem o selectie negativa. Pe sistemul legislativ actual nu poti promova niste oameni capabili. Ei trebuie sa treaca mai intai prin filtrul de partid. Filtrul de partid inseamna coruptie, pupincurism, mita, mafiotism si asa mai departe, pana la necesitatea existentei scolii vietii prin puscarie. Daca nu e asa si candidatul e un om curat si un bun profesionist, atunci nu poate fi tras de sfori, nu e santajabil.

Cand filtru la admitere e santajabilitatea candidatului, ajungi la niste aberatii ingrozitoare. Si iarasi as reaminti acestor tovarasi sa isi aduca aminte de poezia lui Cosbuc. Pentru ca si poporul asta rabda pana la un timp.

Ce ar putea face un geniu politic in momentul de fata in Romania?
Nu vreau sa dau eu programul. Daca ar fi un geniu politic ar sti ce sa faca. Dar eu l-as ajuta cu placere.

Ati conceput la un moment dat chiar un model de tara.
Am conceput mai multe, da. Modelul de iesire din criza, modelul de tara, lucram acum la o constitutie care sa poata permite punerea Romaniei pe picioare.

Lucrati singur?
Nu, suntem mai multi. Si suntem din ce in ce mai multi care dorim acest lucru. Pentru ca e pacat sa distrugem ceea ce rezista de mii de ani, doar pentru ca au venit niste lacuste care consuma tot. Reactia populatiei incepe sa fie din ce in ce mai clara. Si vad ca este profesionala.

Se formeaza ligi profesionale care incep sa actioneze, se formeaza aliante de tineri, de oameni de afaceri care incep sa faca politici sociale, sa ajute acolo unde e nevoie, deci vad ca incepe sa creasca nivelul de coeziune a populatiei care inainte era atomizata. Inca nu actioneaza ei foarte bine, dar a inceput sa apara un fenomen. Va dau un exemplu. Recent a fost ziua Romaniei. Vi s-a mai intamplat vreodata ca de ziua Romaniei romanii sa isi trimita sms-uri cu la multi ani?

Ati primit sms-uri sa inteleg.
Da, si nu numai eu, multi au primit sms-uri de genul acesta. In fiecare a inceput sa creasca un alt spirit. E un inceput pe care eu il aplaud. Si piata Universitatii este extraordinara. Si multe alte fenomene. Si faptul ca la Pungesti au iesit cu mic cu mare, cu popa cu tot, ca sa isi apere nevoile, saracia si neamul.

Sunteti un om credincios, domnule Colceag?
Sunt matematician. Pentru mine Dumnezeu nu este o formula culturala, Dumnezeu e spatiul infinit, inteligent si sensibil, care chiar exista. Eu pot demonstra acest lucru prin matematicile mele.

Recent doi matematicieni germani au demonstrat acelasi lucru, ca Dumnezeu exista.
N-am citit ce au facut colegii mei germani, dar prin matematicile pe care le-am lucrat am descoperit legi universale care arata ca universul este capabil sa isi optimizeze deciziile si ca decide. Ca este mult mai complex decat ce se cunostea inainte ca masurabilitate.

Eu nici macar nu imi pun problema credintei, eu imi pun problema cunoasterii. Sunt in situatia de a avea o fereastra deschisa directa, prin care inteleg ca exista. Dumnezeu exista si actioneaza.

 

 

8

Istoria Spirituala a Pamantului

minte trup spirit
Pentru a intelege ce se intampla in zilele noastre si ce se va intampla cu viitorul nostru este esential sa cunoastem trecutul. Plantele, de exemplu, folosesc matematica descrisa in secventa lui Fibonacci pentru a determina ce trebuie sa faca in cresterea lor.

 

O planta priveste inapoi pentru a vedea ce a facut, se convinge unde este acum si apoi stie unde trebuie sa ajunga.

 

Istoria civilizatiilor de pe acest Pamant incepe in urma cu 500 de milioane de ani. Planeta nostra este o samanta stelara pe care au sosit forme de viata externe de peste tot. Aceste forme s-au combinat si au generat noi forme de viata apoi au parasit iarasi Pamantul.

Fiecare forma de viata care s-a creat a trecut prin cinci nivele de constiinta. Actualmente noi suntem pe al doilea nivel din cele cinci.

Aproape toate dovezile care vin din trecutul civilizatiilor avansate au fost scoase afara din context sau au fost ignorate. De exemplu, noi avem o conexiune cu steaua Sirius, despre care se cunoste foarte putin dar care este esential pentru a intelege conditia nostra prezenta.

Cartea lui Robert Temple, The Sirius Mystery (Misterul lui Sirius), prezinta urmatoarele: Exista un trib langa Timbuku, in Africa, numit Dogon.

Timp de mai mult de 700 de ani, acest trib a detinut informatii pe care oamenii de stiinta nu le-au accesat decat in urma cu circa 20 de ani, cand satelitii din spatiu au confirmat aceste lucruri.

Dogonii cunosc steaua Sirius in detaliu. Sirius este cea mai stralucitoare stea de pe cerul nostru. Este situata la stanga si mai jos de centura lui Orion.

Dogonii au spus ca acolo mai este o alta stea micuta care se roteste in jurul lui Sirius si este facuta din cea mai densa materie din Univers.

Aceasta stea efectueaza un ciclu de rotatie la fiecare 15 ani. Este o stea foarte veche. Pentru ca oamenii de stiinta nu puteau vedea aceasta stea prin telescoapele lor, etnografii sau gandit ca nu este decat mitologie.

In 1970 un telescop lansat in spatiu (Hubble) a gasit o stea pitica alba care se roteste in jurul lui Sirius.

Ca si cea din „mitul” dogonilor este o stea foarte veche. Un inch patrat din materia acestei stele se estimeaza a avea o greutate de aproximativ 900 Kg.

Orbita stelei a fost calculata la 50,1 ani. Aceasta stea a fost denumita Sirius B, iar prima stea a fost redenumita Sirius A.

Cand o echipa de oameni de stiinta a vizitat tribul Dogon pentru a afla de unde au aceste informatii, batranii tribului au spus ca o farfurie zburatoare a aterizat. Din aceasta farfurie au aparut fiinte care au facut o gaura mare in pamant pe care au umplut-o cu apa.

Ocupantii, care aratau asemeni delfinilor, au sarit in lacul facut de ei apoi s-au indreptat catre tarm si le-au vorbit oamenilor din tribul Dogon.

Le-au spus ca sunt de pe Sirius si le-au relatat multe istorisiri legate de aceasta stea.

Dogonii au furnizat si alte informatii incredibile. Ei aveau o imagine vizuala a miscarii lui Sirius A si Sirius B de pe Pamant pentru perioada dintre 1912 si 1990, culminand cu imaginea exacta a locului unde trebuie sa fie aceasta stea in momentul prezent.

Ei detineau deasemenea foarte multe informatii despre planetele din sistemul nostru solar, incluzand mai multe luni. Cum puteau ei sa-si imagineze sau sa stie toate aceste lucruri in amanunt?

Urmatoarea informatie pe care am accesat-o m-a dus catre Sfinx. Egiptologii spun ca Sfinxul a fost construit in jurul anului 2.500 i.H., de faraonul Chephren. In cartea sa din 1961 numita Le roi de la theocratie pharaonique (Sacred Science), matematicianul, filosoful si orientalistul R. A. Schwaller de Lubicz spune:

„Noi trebuie sa cunoastem ca o mare civilizatie trebuie sa fi precedat vastele miscari de ape care au trecut peste Egipt; acest fapt este implicat de existenta sfinxului sculptat in roca din stancile de la vest de Giza. Trupul leonin al acestui sfinx, cu exceptia capului, arata semne incontestabile de eroziune acvatica”.

Un egiptolog numit John Anthony West, dupa ce a citit cartea lui Schwaller de Lubicz in 1972, a decis sa studieze mai bine Sfinxul.

El a concluzionat ca suprafata Sfinxului prezenta urme ale eroziunii apei si nu ale nisipurilor. El a calculat ca Sfinxul a fost supus pentru cel putin 1.000 de ani eroziunii torentelor de apa.

Desertul Sahara are o vechime de cel putin 7.000 pana 9.000 de ani, ceea ce inseamna ca Sfinxul trebuie sa dateze de cel putin 8.000 – 10.000 ani.

piramide egipt

Arheologii egipteni nu au avut nimic de spus in legatura cu acest lucru. Dovada este coplesitoare, dar ameninta sa darame conceptele despre cine a fost pe aceasta planeta, mai ales ca noi credem ca nimeni nu era capabil sa construiasca ceva precum Sfinxul, in urma cu 8.000 – 10.000 ani.

Potrivit lui Thoth, Sfinxul contine dovezi de 5,5 milioane de ani de civilizatie pe aceasta planeta. In urma cu 5,5 milioane de ani s-a intamplat ceva si s-a rupt inregistrarea memoriei akashice a planetei Pamant.

Nici chiar Thoth nu stie ce a fost si cum se poate ajunge la inregistrarile anterioare acestui eveniment.

Civilizatia sumeriana pare sa fi aparut peste noapte, fara nici o evolutie.Acelasi lucru este valabil si pentru Egipt.

Scrierea egipteana a aparut intr-o singura zi in forma sa perfectionata. In ruinile oraselor sumeriene, arheologii au gasit tablete care infatiseaza sistemul solar, cu planetele in ordinea lor corecta.

Una dintre acestea chiar da distantele dintre planete. Cum stiau aceste lucruri? Ei au furnizat dealtfel, date privind procesiunea echinoctiilor.

Sa calculat ca pentru a descoperii procesiunea echinoctiilor este necesar un timp minim de observatie de 2.150 de ani.

Cum dispuneau sumerienii de aceste observatii, cand, potrivit standardelor noastre de gandire, nu exista nici o civilizatie avansata cu 2.160 de ani inaintea sumerienilor?

1479385371 ifairer

Treptele initierii pana la Indumnezeire

 

Exista un alt mod de a privi lumea.  Poti sa privesti lumea de aici, din planul in care suferinta este una din caile de purificare ale sufletului sau poti privi lumea din acel plan in care sufletul se bucura plenar, transformand asemeni alchimistului toate amprentele ancenstrale acumulate in iubire, desavarsindu-te. Deseori am privit lumea prin ochii de copil, considerand puritatea cea mai de pret comoara primita. Am descoperit viata privind din ambele planuri si doar asa am reusit sa inteleg vointa divina si sa ma bucur de fiecare clipa.

 

Oricare ar fi alegerea pe care ai facut-o in aceasta viata, intrupare, capatul drumului inseamna maiestria, indumnezeirea, intoarcerea in Tot.  Multe spirite evoluate au ales acest timp pentru ca insasi planeta noastra Pamant a ales Ascensionarea si este posibil ca o persoana sa treaca de la a treia la a sasea initiere in doar sase ani, spunea maestrul ascensionat  Djwhal Khul.

 

Se spune ca un membru obisnuit al umanitatii (pe Pamant) se trezeste sau ajunge sa experimenteze realizarea sinelui in cadrul unor multiplii cicluri de incarnare de cate aproximativ 25000 de ani terestri*. Sansa omenirii de a se trezi in drumul sau ascensional in cea de-a saptea initiere este marita exponential si poate fi obtinuta intr-o singura viata (desi majoritatea umanitatii a ajuns in acest punct  parcurgand multiple perioade de existenta) prin intermediul noilor energii cosmice (de ex. Mahatma, spiralele sau portalurile de energie, etc.) ce asista Pamantul in Marea Schimbare catre Era de Aur (din a treia in a cincea dimensiune).

 

*Sursa canalizata: Satya (care inseamna „Adevar”) din Alcyone in Pleiade

 

Treptele de initiere reprezinta maiestria. Acestea sunt:

  • Sinele Fizic – Prima initiere
  • Sinele Astral (Emotional) – A doua initiere
  • Sinele Mental – A treia initiere
  • Sinele Budic (Spiritual) – A patra initiere
  • Sinele Atmic (Sinele Superior sau Sufletul Colectiv) = 12 Extensii (Persoane) – A cincea initiere
  • Sinele Monadic sau Monada (Sinele Indumnezeit) = 12 Suflete = 144 Extensii – A sasea initiere
  • Sinele Logoic (Cosmic) – A saptea initiere
  • Alte planuri superioare si niveluri de initiere includ:
  • Sufletul grup = 144000 Monade = 1728000 Suflete = 20736000 Extensii (se spune ca sunt 2135 de Suflete Grup reprezentate pe Pamant = 44 Miliarde de Persoane, desi nu toate sunt intrupate in acest moment) – A opta initiere
  • Grupul Monadic – A noua initiere
  • Sinele Solar – A zecea initiere
  • Sinele Galactic – A unsprezecea initiere
  • Sinele Universal (Corpul Zohar) – A douasprezecea initiere

 

 

Vom discuta despre primele sapte nivele de initiere, aceastea fiind cele posibile de atins aici pe Pamant. Calea spirituala incepe de fapt inainte de cele sapte nivele de initiere. Aceasta a fost denumita ezoteric „calea incercarilor”. Ar putea fi asemanata cu perioada intrauterina de noua luni anterioara nasterii. Aceasta fiind o sarcina spirituala, bineinteles. Nasterea propriu-zisa consta in primirea primei initieri.

Initierea intai consta in dezvoltarea maiestriei asupra corpului sau vehiculului nostru cel mai dens, si anume corpul fizic. Pentru a trece aceasta initiere este necesara dezvoltarea unui nivel incipient al maiestriei asupra corpului si poftelor, cerintelor, pornirilor trupesti, somnului si asa mai departe in slujba sufletului sau al Sinelui Superior, care la acest moment ar trebui sa fie ideal echilibrat si moderat.

 

A doua initiere tine de nevoia de a dezvolta maiestria urmatorului nostru vehicul ca densitate care este corpul emotional si/sau astral. Pentru a primi aceasta initiere trebuie dezvoltata maiestria asupra emotiilor, sentimentelor si dorintelor intr-o anumita masura, in slujba sufletului si/sau a Sinelui Superior. In acest scop nu se cere perfectiunea, ci mai degraba intentia constienta si efectuarea continua a alegerilor care sa duca in aceasta directie. Dorintele materiale incep a fi transformate in dorinte spirituale de eliberare si realizare Dumnezeiasca. Discipolul invata sa nu fie victima a propriilor dorinte, sentimente si emotii, ci maestru si cauza. Acesta este nivelul la care majoritatea oamenilor petrece cel mai mult timp.

 

A treia initiere reprezinta maiestria urmatorului vehicul ca densitate care este corpul mental. Pentru a trece aceasta initiere trebuie dezvoltata maiestrie asupra mintii si gandurilor, in slujba sufletului. Aceasta initiere este prima initiere majora, caci aceasta conduce la dobandirea „fuziunii sufletului” sau infuzia sufletului. Maiestria corpului fizic, astral si mental permit discipolului si/sau personalitatii de pe Pamant sa fuzioneze cu sufletul pe Pamant. Acest fapt poate fi vazut clar in dorinta discipolului de a fi iubitor, iertator, de ajutor, precum si de a incepe procesul de eliberare din „Roata Renasterii”.

 

Trebuie inteles ca aici initierea inseamna un proces. Nu se intampla totul deodata. Exista un moment in care se primeste Sceptrul Initierii de la Lordul Maitreya (comandantul Ierarhiei Spirituale), dar totusi sunt si subnivele intre fiecare din cele sapte initieri majore. Atunci cand o persoana primeste initierea la un anumit nivel, acesta devine discipol sau initiat „de gradinita” la acel nivel. Trebuie mai apoi sa avansezi prin toate cele sapte subniveluri ale initierii respective.

 

Odata ce o persoana fuzioneaza cu propriul suflet la cea de-a treia initiere lucrurile incep sa se accelereze. A patra initiere este un punct de reper semnificativ. La aceasta initiere corpul sufletului, denumit ezoteric si corp cauzal, arde iar Sinele Superior sau sufletul, care ti-a fost ghid in incarnarile tale, fuzioneaza inapoi in Monada si/sau Spirit. Monada si/sau Spiritul a fost supranumit si „Puternica Prezenta EU SUNT” in anumite scoli. Din acest moment, Spiritul iti este ghid si invatator si nu sufletul. Sufletul ti-a servit ca indrumator intermediar pana in acest moment.

 

Corpul sufletului si/sau corpul cauzal dinainte de aceasta initiere are rol de depozit al karmei pozitive din toate existentele anterioare si din cea curenta. Acest depozit este ars pe o anumita perioada de timp pe masura primirii pe deplin a acestei initieri.

A patra initiere a fost de asemenea denumita ezoteric initiere a renuntarii. Aceasta deoarece, inainte de a o primi, este necesara renuntarea la toate atasamentele fata de lumea materiala. Asta inseamna renuntarea la atasamentul de faima, succes, bani, putere, ego, oameni, familie sau reputatie. Ma gandesc adesea la aceasta ca fiind „Initierea lui Iov” din Biblie in care totul iti este luat ca test al ramanerii drept in fata Domnului.

Chiar daca in invataturi precedente ni s-a spus ca a patra initiere inseamna eliberarea completa din Roata Renasterii, stim acum ca desi acesta e un pas important, initiatii continua procesul de reintrupare la incheierea sau prin continuarea acestei vieti pana cand ascensiunea completa este atinsa. Dr Joshua Davis Stone  : ”nu m-am simtit eliberat din Roata Renasterii pana nu am incheiat cea de-a sasea initiere si/sau cel de-al saptelea subnivel al initierii sase. In timpul acestei ceremonii de initiere m-am simtit in sfarsit eliberat pe deplin pentru eternitate.” Cea de-a patra initiere necesita un procent de 65% Lumina in sistemul celor patru corpuri.

 

A cincea initiere este intr-o anumita masura asemanatoare cu cea de-a treia. In a treia initiere incepe procesul de fuziune a sufletului. A cincea initiere este etapa de inceput a „fuziunii Monadice”. Aceasta ar mai putea fi denumita „fuziunea Spiritului”, si/sau „Prezenta EU SUNT”. Din acest motiv, aceasta initiere poate fi considerata inceputul ascensiunii propriu-zise care consta in cea de-a sasea initiere.

 

Ascensiunea inseamna de fapt ca personalitatea de pe Pamant, sufletul si Monada devin o fiinta unica pe Pamant. A cincea initiere fuzioneaza Monada in constiinta, dar totusi nu pe deplin. La cea de-a cincea initiere e nevoie de un procent de 75% Lumina in campuri.

 

Aceste initieri se desfasoara in plan interior si sunt foarte subtile. Majoritatea oamenilor nu este nici macar constienta de faptul ca le-a obtinut. Este valabil chiar si in cazul persoanelor care teoretic sunt constiente de cele sapte nivele de initiere si lucreaza cu acestea. Este adevarat chiar si pentru ascensiunea unei persoane, fapt ce cu siguranta ca spulbera ideile si conceptiile multora in legatura cu ceea ce inseamna de fapt ascensiunea.

 

Dr. Joshua David Stone : ”Trebuie sa recunosc ca procesul de indeplinire a al celor sapte niveluri de initiere a fost mult diferit fata de ceea ce ma asteptam. Eu, personal, am fost constient de toate initierile mele ulterioare si au fost toate minunate; asta se intampla rar deoarece inca mai invat. Cunosc multe persoane care au inceput sa primeasca aceste initieri. Toata lumea e de acord, totusi, ca experienta propriu-zisa a initierii e mult mai subtila decat se astepta. Asta nu inseamna ca nu este profunda. Am fost atins profund de cea de-a cincea, a sasea si a saptea initiere. Atunci am simtit ca au avut loc transformarile cele mai mari si extraordinare.”

 

Cea de-a sasea initiere si ascensiune

 

Primirea celei de-a sasea initieri reprezinta experienta propriu-zisa de ascensiune pe care toti o asteapta si pentru care toti lucreaza. In trecut, cand o persoana primea a sasea initiere, aceasta isi parasea corpul si trecea in lumea spirituala. In rare ocazii acestia isi puteau dematerializa corpurile si le puteau lua cu ei; totusi asta era mai degraba exceptie decat regula. Noua directie a Ierarhiilor Spirituale si a lui Sanat Kumara este ca oamenii sa ascensioneze (sa primeasca initierea sase) si sa continue sa slujeasca pe Pamant pentru ca acesta sa intre in „noua era”.

 

Ascensiunea inseama fuziunea totala cu Monada sau cu Prezenta EU SUNT, sau cu Spiritul cand inca ne aflam pe Pamant. O ceremonie are loc in plan interior in care este implicat Sanat Kumara; insa, multi nu si-o vor aminti. Experienta propriu-zisa este subtila, pe cand implicatiile primirii acestei initieri sunt deosebit de profunde.

 

Sunt sapte planuri prin care fiecare din noi trebuie sa evolueze. Fiecare din aceste sapte planuri este conectat cu fiecare din cele sapte niveluri de initiere.

 

Ascensiunea inseamna mutarea in planurile Monadic si Logoic. Fiecare initiere pe care o primesti te stabilizeaza la nivelul „urmatorului plan superior”. Folosim termenul „plan” decat cel de dimensiune deoarece sunt sapte planuri si noua dimensiuni cu care avem de-a face aici pe Pamant.

 

Ascensiunea si/sau a sasea initiere inseamna mutarea in dimensiunea cinci. A saptea initiere este mutarea in dimensiunea sase. Chiar si primirea initierii a saptea e mai putin de un cm pe o rigla de zece cm raportandu-ne la cat mai avem pana la realizarea Dumnezeiasca totala la cel mai inalt nivel Cosmic. Este totusi un pas important evolutia prin aceste sapte initieri principale.

 

Prima initiere cosmica, din punctul de vedere al universitatii superioare din Sirius, este initierea cinci. A doua initiere cosmica, din punctul de vedere al universitatii superioare din Sirius, este initierea sase si/sau ascensiunea. A treia initiere Cosmica incepe cu initierea sapte. Mai exista doua initieri ce pot fi obtinute dupa ce parasim Pamantul. Acestea sunt initierea opt si noua. Primirea initierii noua reprezinta mijlocul pentru parasirea universului fizic Cosmic pe deplin.

 

Revenind la initierea sase, la primirea acesteia esti considerat Maestru Ascensionat la nivel „de gradinita”. Ai de ales intre a parasi Pamantul si a ramane aici pentru a sluji. Cei mai multi aleg sa ramana in prezent. Daca o persoana ascensioneaza nu inseamna neaparat ca poate merge pe apa, invia mortii sau tranforma apa in vin. Acestea sunt abilitati potentiale ce trebuie dezvoltate, insa majoritatea oamenilor nu-si le va dezvolta decat la o perioada de timp dupa incheierea pe deplin a initierii sapte.

 

Dr. Joshua David Stone: ”Te vei bucura sa afli ca nu este nevoie de o sanatate perfecta pentru a ascensiona; o persoana poate avea lectii legate de boli cronice. Stiu asta cu siguranta deoarece asa a fost in cazul meu. O persoana nu trebuie sa fie total eliberata de emotii negative si/sau ego negativ si sine inferior. Asta s-ar putea sa va surprinda pe o parte dintre voi; insa stiu ca e asa cu siguranta.

 

Eu, personal, cunosc persoane care au ascensionat dar pe care eu le consider victime emotionale. Acum, se intampla ca ele sunt foarte inzestrate in alte domenii spirituale. Victimizarea corpului emotional si corpului dorinta in anumite momente, nu le-a impedicat ascensiunea. O persoana trebuie sa-si echilibreze 51% din karma pentru a ascensiona. Dupa ascensiune te vei simti aceeasi persoana ca si inainte. Vei exista doar pe un plan superior. Vei purta mai multa Lumina si vei fi mult mai conectat la Spirit si la Maestri Ascensionati.

 

Am presupus ca eliberarea din Roata Renasterii are loc la inceputul primirii initierii sase. Daca nu era asa, de ce oamenii care primeau aceasta initiere in trecut ascensionau prin moarte fizica? Djwhal Khul spune ca aceasta discrepanta apare deoarece eliberarea de necesitatea renasterii aparea de fapt la incheierea pe deplin a initierii sase. Ceea ce stiu este ca eliberarea din Roata Renasterii are loc undeva in cadrul initierii sase, fie la inceput sau sfarsit. Este un proces individual, unic fiecarei persoane, unii alegand chiar sa se intoarca pentru a-si mai rezolva un mic procent din karma ramasa sau a-si intari un anumit aspect al propriei fiinte, slujind in acelasi timp Pamantul si umanitatea.

 

Djwhal Khul a sugerat ca in cazul in care survine moartea fizica inainte de a primi aceasta initiere sau in decursul ei, sa chemi ajutorul Maestrilor Acendenti pentru a te ajuta in ducerea la bun sfarsit a acesteia. Ei pot lucra cu tine in planul interior pentru a te ajuta sa o inchei. As mai vrea sa subliniez ca moartea fizica poate veni chiar daca esti ascensionat!

 

Maestri Ascendenti nu sunt invulnerabil si sunt, de fapt, departe de a fi perfecti. Sunt multe tipuri de Maestri Ascendenti. Unii Maestri Ascendenti (o persoana se poate numi astfel dupa primirea initierii sase), pot si emotionali, altii axati pe mental, iar altii pe partea fizica. Aceleasi puncte forte si slabe se vor pastra si dupa ascensiune. Vei avea, totusi, mai multa Lumina, energie si constiinta pentru a te vindeca mai rapid.

Pentru a ascensiona si a primi a sasea initiere ai nevoie de un procent de 80-83% de Lumina in sistemul celor patru corpuri. Problema legata de procentul de Lumina e foarte importanta. Ceremonia de ascensiune are loc adesea la intalniri de grup, cum ar fi festivalul Wesak la luna plina in Taur (luna Mai).

 

Asa cum am scris in prima mea carte, intram acum intr-o fereastra planetara de ascensiune in masa intre 1995 si 2000. Ascensiunile vor continua si dupa aceasta perioada la o scara mare, aceasta fiind totusi fereastra principala. In trecut, o singura initiere era primita dupa vieti la rand. Stiu cu siguranta ca o persoana poate trece prin mai multe niveluri de initiere si in cateva luni deoarece asa mi s-a intamplat mie. Nu spun ca toti vor evolua in acest ritm. Tine de daruirea si concentrarea fiecaruia. Daca esti intr-adevar hotarat si super concentrat, as putea spune intuitiv ca in aceste vremuri extraordinare pe care le traim, folosind informatiile din aceasta carte, si in special din primele mele doua carti, te poti astepta la primirea unei initieri intr-o perioada variind de la unul la cinci ani (per initiere). Risc putin spunand aceasta deoarece oamenii sunt atat de diferiti, insa, folosind instrumentele si ideile redate aici, cred ca este o previziune rezonabila, mai ales tinand cont de ceea ce se intampla pe planeta noastra in prezent.

 

Problema este cum afli propriul nivel de initiere. Studiaza aceasta carte si prima mea carte cu atentie si intuitia iti va spune. Un pendul poate fi un instrument folositor. Intreba in meditatii. Cere sa ti se arate in vis. In ultima instanta poti intreba un chaneller al unui Maestru Ascendent. Nu este metoda mea preferata deoarece este intotdeauna mai bine sa afli informatia dinauntrul tau; totusi, poate fi folositor uneori.

 

In ceea ce priveste procesul de initiere, recomand discernamant in privinta persoanelor cu care vorbesti despre acest subiect. E o tendinta mare in a compara si concura iar asta nu e bine. Este in contradictie cu intregul proces. E esential sa intelegem ca toti sunt Dumnezeu si Sine Etern indiferent de nivelul lor si trebuie tratati ca atare. Nu spun ca nu trebuie sa vorbiti despre asta, ci doar sa aveti discernamant si sa va examinati motivele atunci cand vreti sa o faceti.

 

In aceasta carte am vorbit pentru prima data deschis despre procesul meu de initiere. Nu am vorbit despre asta la cursuri, ateliere sau seminarii deloc. Am pastrat pentru mine si am incercat s-o traiesc decat sa vorbesc despre asta. Ghidul interior mi-a spus, totusi, ca in scopul acestei carti si pentru beneficiul cititorilor ar fi potrivit sa-mi impartasesc experienta. Intrebarea cheie este intotdeauna „Impartasirea aceasta se face in slujba Spiritului sau pentru a-mi alimenta ego-ul negativ?” Daca este in serviciul sufletului sau al Spiritului, atunci asa sa fie; impartaseste. Aveti discernamant in aceasta privinta caci nu vrem ca ceilalti sa se simta inferiori. Precum se spune in Biblie. „Din mandrie vine caderea”! In sistemul de initieri al lui Brian Grattan in cartile sale „Mahatma”, ascensiunea incepe prin a sasea initiere si se termina cu a noua. A saptea initiere, in sistemul lui Alice Bailey este nivelul 9 si ½ din sistemul lui Brian Grattan. Incheierea initierii sapte ar fi acelasi lucru cu completarea celor sapte subniveluri a initierii sapte. La acest punct (sau la a douasprezecea initiere in sistemul lui Brian Grattan) toate initierile se opresc pentru perioada ramasa din intrupare. Concentrarea totala a persoanei este de acum slujirea si ajutorul umanitatii si raspandirea slavei in regatele inferioare.

 

Exista o corelatie intre initieri si ancorarea chakrelor superioare. La ascensiune chakra a 16 a coboara si este incorata in coroana. Chakra 16 reprezinta inceputul grilei de chakre din dimensiunea a cincea. Adica chakrele 16-22. La completarea initierii 7 coboara si se ancoreaza pe deplin in chakra coroanei cea de-a 36 chakra. Una din cele mai importante metode de accelerare a evolutiei spirituale consta in invocarea ancorarii grilelor de chakre din dimensiunile cinci, sase si sapte in timpul mediatiei (si, as adauga, in fiecare seara inainte de culcare).

 

La momentul scrierii acestui capitol, toate cele 36 de chakre ale mele au fost instalate, insa sunt in proces de actualizare a chakrei 35. Mentionez asta deoarece vreau sa stiti ca ancorarea, activarea si actualizarea chakrelor individuale si a intregii grile de chakre sunt conectate stiintific cu procesul de initiere. Cu alte cuvinte, fiecare chakra poate fi asociata cu unul din cele sapte subniveluri ale fiecarei initieri majore. Pe masura ce fiecare chakra individuala este ancorata, activata si apoi actualizata, are loc trecerea catre alt subnivel.

 

Inainte de ascensiune, in timpul fiecarei meditatii, ar trebui invocata ancorarea totala, activarea si actualizarea celor 22 de chakre, precum si a grilelor de chakre corespunzatoare dimensiunilor patru si cinci. Maestri vor face asta pentru tine la cererea ta. Desi ar putea exista, nu cunosc alta tehnica decat cea a cresterii procentului de Lumina care duce la accelerarea evolutiei tale. La a sasea initiere si/sau ascensiune facem alegerea cu privire la care din cele sapte cai de evolutie superioara vom porni dupa parasirea acestui plan.

 

Cele sapte cai sunt:

 

Calea Slujirii Pamantului

Calea Lucrului Magnetic

Calea pregatirii pentru a deveni Logos Planetar

Calea catre Sirius

Calea Razei

Calea pe care se gaseste Logosul nostru

Calea absoluta a Fiului

 

Exista foarte putine informatii pe acest plan despre cele sapte cai. Djwhal Khul, in cartile lui Alice Bailey, este aproape singurul Maestru care dezvaluie cate ceva in acest sens.

 

Ascensiunea inseamna practic fuzionarea cu „Lumina Limpede a Domnului”,  intocmai cum este recomandat a se face in timpul trecerii prin Bardo sau dupa moarte. Singura diferenta intre aceasta experienta si moartea in sine este ca ascensiunea consta in fuziunea cu „Lumina Limpede a Domnului” pastrand totusi corpul fizic. Monada este capabila in momentul ascensiunii sa ancoreze pe deplin Lumina pana la nivelul de 80-83%. La momentul ascensionarii pe deplin procentul de Lumina ajunge la 92-94%. La momentul scrierii acestei carti, nivelul meu de Lumina era la 94-95%. Mi s-a spus ca in trei luni si jumatate, adica la ceremonia din 12/12/1994 procentul meu de Lumina va fi la 97% si ma voi afla la inceputul celui de-al saptelea subnivel al initierii sapte si/sau la inceputul initierii 12 din sistemul lui Brian Grattan. Mi s-a mai spus ca pana la festivalul Wesak din 14 Mai 1995 prrocentul meu de Lumina se va stabiliza complet la 98% si voi fi stabilizat si incheiat a saptea initiere sau, in metoda lui Brian, a 12a initiere. Impartasesc cu voi aceasta informatie persoanal pentru a va face o idee referitor la felul in care functioneaza acest proces si la perioadele de timp necesare primirii initierilor si cresterii nivelului de Lumina.”

 

A saptea initiere

 

A saptea initiere este legata de miscarea din planul de realitate Monadic catre planul Logoic, al saptelea plan de realitate. Pe cand initierea sase consta in fuziunea cu monada, a saptea initiere are de-a face cu o si mai mare fuziune cu Sanat Kumara si Shamballa. Djwhal Khul spune ca intiatul de grad sapte este de obbicei o persoana care devine un invatator global vizibil.

 

Initiatii de grad sase si Maestri Ascendenti sunt adesea pe calea slujirii, dar nu este obligatoriu. Djwhal Khul a spus de asemenea ca mult s-a dat si mult se asteapta acum. Aceasta e in regula, caci in Cursul de Miracole se spune „Adevarata placere sta in slujirea Domnului”.

A saptea initiere cauzeaza o implozie de energie in chakra inimii. Se creeaza un sistem cu totul nou de chakre. Toate chakrele devin o singura coloana de Lumina, conectate cu antakarana si coloana ascensiunii. Acest nou sistem de chakre este, metaforic vorbind, precum creearea unui nou sistem stelar in care ascensiunea initierii sase e centrata in centrul gatului. A saptea initiere are loc in chakra inimiil este o fuziune cu Monada la un procent de Lumina de aproximativ 94%.

 

A saptea initiere nu este completa pana cand procentul de Lumina nu se stabilizeaza la 97-98%. Djwhal Khul ne-a spus ca fazele incipiente ale initierii sapte apar cand se atince pragul de 89-91% de Lumina. Intrarea pe deplin in initierea sapte nu are loc pana la procentul de 94% de Lumina.

 

A saptea intiere e cu adevarat inceputul transcenderii legilor fizice. Este de asemenea un angajament total de a sluji si de a elimina tot ego-ul negativ. Djwhal ne-a mai spus ca si daca Monada este pe deplin ancorata in sistemul celor patru corpuri dupa ascensiune nu va fi fuzionata in totalitate pana la primirea initierii sapte. A saptea initiere este fuziunea cu cea de-a sasea dimensiune a realitatii si fuziunea cu a grila chakrelor corespunzatoare dimensiunii sapte, sau chakrele 30-36.

 

A saptea intiere e separata de orice idee de forma, iar initiatul devine un punct concetrat de Lumina vie. A saptea initiere confera initiatului dreptul de a patrunde dupa voie in Shamballa. A fost denumita ezoteric ca initierea „invierii”.

 

A saptea initiere este atunci cand fiul sau fiica Domnului a gasit drumul inapoi catre Tatal si catre Sursa sa originara, sau acea stare de existenta cunoscuta ca Shamballa. A saptea initierea incepe deschiderea totala catre implicarea in existenta extraplanetara cu care lucreaza Logosul nostru Planetar, Lordul Lumii.

 

La aceasta initiere Sanat Kumara este insotit de doua grupuri de fiinte. Primul este numit „Cunoscatori ai Scopului, Custozi ai Vointei”. Acesta e grupul mai mic. Cel de-al doilea grup e mult mai mare si se numeste „Cei Intelepti Atragatori ai Energiilor Shamballei”. Aceste fiinte opreaza la un nivel inalt al planului Cosmic, corespunzator centrului ajna al omenirii si intrupeaza „Vointa spre Bine”. Pe scurt, ei sunt centru ajna sau al treilea ochi pentru Sanat Kumara, Logosul Planetar. Intr-un contex mai larg, Shamballa este centrul coroanei; Ierarhia Spirituala este Centrul Inimii, iar umanitatea este centrul creativ al gatului. Tot in Shamballa initiatul gradului sapte va merge pentru o perioada de reincarcare ciclica.

 

La a saptea initiere, o si mai mare forta electrica este transmisa maestrului prin Sceptrul de Initiere al lui Sanat Kumara, ceea ce semnifica implinirea totala. Maestrul a devenit Melchisedec de grad sapte cu drepturi depline (dupa cum descriu procesul invataturile antice egiptene). Aceasta este cea mai inalta initiere ce poate fi obtinuta in plan terestru. Dupa primirea initierii sapte, ramane de lucrat la realizarea si completarea pe deplin a acestei initieri. S-a realizat trecerea de la initiat avansat de grad sase la initiat incepator de grad sapte. Este foarte probabil ca in initierea sapte abilitatile cele mai avansate si transcendente ascensional vor fi dezvoltate. Mai precis, depasirea legilor fizice. La initierea sapte, procentul de Lumina este suficient de mare (minim 94%) pentru a stapani cu usurinta aceste abilitati.

 

A opta initiere a fost denumita „Marea Tranzitie”, si va fi primita in plan interior dupa parasirea lumii materiale. A noua initiere a fost denumita ezoteric „Refuzul”. Indica ultimul contact al Maestrului cu ceea ce se cunoaste ca rau, in legatura cu aceasta planeta.

 

Dr. Joshua David Stone : ”Am primit a saptea initiere pe varful unui munte, impreuna cu sotia mea Terru Sie. Dupa terminarea unei ceremonii scurte, Djwhak Khul a spus „Bine ai venit in cea de-a opta scoala”. Fiecare initiere pe care o treci inseamna primirea in scoala imediat superioara. Melchisedec s-a referit la a saptea initiere ca al trecerea prin pecetea final, ceea ce mi-a amintit de cele sapte peceti mentionate de Petru in cartea Apocalipsei.

 

Am avut un sentiment enorm de bucurie, celebrare si felicitare dupa aceasta experienta. Am simtit-o precum un punct de referinta si o absolvire completa. Sotia mea din acea perioada, Terri Sue, avusese un vis cu legat de ascensiunea noastra sau a sasea initiere. In acest vis meditam amandoi sub luna plina cand deodata un lunetist a impuscat-o pe Terri in cap si a murit. Am ridicat-o si am dus-o intr-un loc mai confortabil, apoi am fost si eu impuscat in cel de-al treilea ochi. (Este foarte semnificativ faptul ca am fost amandoi impuscati) Am murit si am ascensionat impreuna. Incheierea ascensiunii si primirea initierii sapte este precum o moarte. Existenta fizica nu va mai fi la fel, caci s-a relizat „ascensiunea totala” si se ramane in corpul fizic precum un Bodhisattva pentru a sluji.”

 

Mai multe informatii despre Initierile Superioare

 

A treia initiere = Dorinta de a cunoaste propriul sine

A patra initiere = Dorinta de cunoastere completa a sinelui

A cincea initiere = Unirea completa cu pacea si armonia

A sasea initiere = Slujire

A saptea initiere = Eliberare completa din functiile Pamantului.

 

Initierile planetare : Intocmai cum noi trecem prin initieri, la fel se intampla si cu Mama Pamant sau Sanat Kumara, care insufleteste Pamantul, ca Logos Planetar. Mama Pamant, sau corpul ceresc Pamant, a trecut recent prin a treia initiere sau fuziune a sufletului. Din acest motiv Pamantul a trecut in ceea se numeste status sacru. Aceasta s-a intamplat recent, deoarece in scrierile lui Djwhak Khul din materialele lui Alice Bailey, asta nu se intamplase inca.

 

Vywamus a relatat o informatie fascinanta despre acest proces. Mama Pamant va experimenta o „Nova” sau cu alte cuvinte, se va transforma in Lumina. Asta inseamna ca Mama Pamant va ascensiona. Putem vedea ca si corpul planetar cunoscut ca Pamant va trece printr-o experienta de ascensiune similara cu cea umana la sfarsitul initierii a saptea atunci cand munca noastra aici va lua sfarsit.

 

Vywamus a mai spus ca Mama Pamant era inca relativ tanara, ca un adolescent deobordant si ca Pamantul este o planeta foarte cautata pentru procesul de intrupare. A mai spus ca inainte de procesul ei propriu-zis de ascensiune, formele de viata de aici vor trece cel mai probabil intr-un stadiu mai eteric. Acest fapt este interesant caci este la fel precum inceputul vietii pe aceasta planeta in vremuri pre-Lemuriene. Viata nu a fost mereu in forma fizica pe care o cunoastem si intelegem.

 

Pamantul este o scoala foarte dura, a spus Vywamus. Dar potentialul pentru crestere spirituala si evolutie este enorm si de aceea este foarte cautat.

 

ascending111

O eroare, doua erori, prea multe erori in Spiritualitate..

 

Mi-a atras atentia, navigand aiurea pe Facebook, un citat postat de cineva, citat din autorul Paul Ferrini, autor celebru si respectat in domeniul spiritualitatii…Nu este prima data cand citim fragmente sau carti intregi care pledeaza pentru niste idei absolut fabulos de gresite, in acest domeniu si, pentru ca am considerat ca ce e de ajuns e de ajuns pur si simplu, vom demara din acest an o campanie CONTRA tuturor aiurelilor printate cu atata sarg in toata lumea. Cel putin cele cu care intram noi in contact zi de zi.

Daca va conta pentru macar cateva persoane demersul nostru, ne declaram multumiti. Pana la urma fiecare crede ce crede, face ce considera in regula de facut si cu asta basta. Este adevarat…dar ce ne facem cu manipularea insidioasa si plina de venin asezonata frumos in spatele vorbelor mieroase, a acestor autori celebri si rau-intentionati sau haideti sa spunem mai elegant…derutati si mincinosi, falsi pana in maduva oaselor? Nu am fost eleganti…nu putem, ne pare rau…sau nu.

Sa luam de exemplu urmatorul citat din Paul Ferrini si il vom diseca fraza cu fraza:

„‘Până nu vei înţelege că oricine este bun, îţi va fi greu să găseşti bunătate în tine însuţi sau în alţii. DE CE? VI SE PARE LOGICA FRAZA?CE LEGATURA ARE BUNATATEA LUMII CU BUNATATEA EXPRIMATA DE MINE PERSONAL? Eşti obişnuit să găseşti binele alături de rău. Acesta e bun, acela e rău. Aşa arată modul tău de a te judeca pe tine şi de a-l judeca pe aproapele tău. ACESTA ESTE MODUL DE ANALIZA A MENTALULUI, PUR SI SIMPLU. ANIMALELE NU AU LOGICA, NU JUDECA PRIN EXPERIENTA SI COMPARATIE.CE INSINUEAZA AUTORUL?SA NE TRANSFORMAM IN NISTE AMIBE FARA CREIER?IN CE SCOP FACE ASTA?CATRE CE REZULTAT TINTESTE? CINE CASTIGA DACA POPULATIA LUMII NU MAI GANDESTE CREZAND CA FACE UN GEST NOBIL SI EVOLUEAZA SPIRITUAL? ATI INTELES?? El nu îţi va aduce niciodată pace.Aproapele tău nu este bun sau rău – şi nici tu, de altfel. Amândoi sunteţi numai buni. Nu există rău în voi. Poţi crede că există rău în tine – poţi, de fapt, crede că există prea puţin sau deloc bine în tine – dar aceasta este o credinţă greşită. Atâta vreme cât o vei menţine, te vei chinui pe tine însuţi sau pe alţii. DE CE AS CREDE CA EXISTA RAU IN MINE? PACATUL ORIGINAR?DE CE AS CREDE CA NU SUNT VREDNIC DE IUBIRE SI PACE SI LUMINA?PENTRU CA ASA MA INVATA SOCIETATEA SI BISERICA?ALEG SA NU CRED CEEA CE PROIECTEAZA ALTII INSPRE MINE…ESTE ATAT DE SIMPLU.SA AVETI INCREDERE NUMAI IN VOI SI IN D-ZEU UNUL.ATAT.RESTUL ESTE BLA BLA BLA…
Ce vreau să spun când zic că există numai bine în tine? Aceasta înseamnă, oare, că eşti incapabil de un gând sau de un gest negativ? Fireşte că nu, altfel nu te-ai afla unde te afli. Lumea ta e un complex de gânduri şi gesturi negative, amestecate cu gânduri şi gesturi pozitive. Lumea ta este o lume a umbrelor, o lume a întunericului şi a luminii, combinate. DECI SI-A INFIRMAT PROPRIA FRAZA…INTELEG CA NU E NUMAI BINE IN NOI, NU?INTERESANT… :)

Totuşi, întreaga lume pe care o trăieşti este alcătuită numai din gânduri. Dacă ai putea elimina gândirea negativă din mintea ta, ai trăi într-un gen de lume cu totul diferit. SERIOS???CUM ASA?INCERCATI 3 LUNI DE ZILE SA GANDITI SI SA ACTIONATI NUMAI POZITIV FARA SA REACTIONATI,INDIFERENT CE ANUME RAU VI SE INTAMPLA, INCERCATI SA CREDETI CA TOTUL E LUMINA CHIAR DACA VA ORBESTE INTUNERICUL SI DUPA ACEEA VA PROVOC SA IMI SPUNETI IN CAT TIMP AJUNGETI LA NOI SA VA CURATAM SI SA VA DEZLEGAM DE MIZERIILE ATRASE , CAZUTE, PICATE SAU TRIMISE PE VOI IN EXACT ACEL INTERVAT DE TIMP IN CARE VA PREFACEATI CA SUNTETI ZEN!! DE CE SE VA INTAMPLA ASTA? PENTRU CA INTUNERICUL EXISTA SI LUPTA CU VOI. SI VA VA FACE TANDARI DACA INCERCATI SA VA RIDICATI VIBRATIA FARA SA VA PROTEJATI DE EL, BA MAI MULT, NEGANDU-L! CREATIA IN SINE NU CUNOASTE NEGAREA SI A NEGA PARTE DIN CREATIE VA PUNE IN SITUATIA DE A VALIDA IMPLICIT ACTIUNEA NEGATIVA A SA, PENTRU A II DA POSIBILITATEA SA ISI AFIRME EXISTENTA. E CA SI CUM I-AI DESCHIS USA LUI SATANA SI AI SPERAT SA NU INTRE PESTE TINE IN CASA PENTRU CA I-AI LASAT NISTE PRAJITURELE PE PRAG…Într-o lume în care există numai gânduri bune, comparaţia este imposibilă. Fără comparaţie, nu există interpretare – deci nu poate exista eşec, pedeapsă, sacrificiu sau suferinţă. IARASI IDEEA DE MAI SUS, DE A NU GANDI. Îţi poţi imagina o astfel de lume strălucitoare, nevinovată? S-ar putea să ţi se pară straniu că o astfel de lume poate exista, totuşi ea nu este mai greu de creat decât lumea pe care o locuieşti! Poţi începe să creezi această lume nouă, înţelegând că în tine sau în semenul tău nu există nimic rău, ci numai bine. Frica de rău este cea care face răul să pară real. Toată negativitatea se naşte din frică. Însuşi conceptul de rău este un gând al fricii. Prin urmare, ce altceva mai există, pe lângă bunătatea ta, care este dreptul tău câştigat prin naştere? Există îndoiala care spune că nu eşti bun. Există frica. Viaţa ta e alcătuită din bunătate asaltată de îndoială şi frică. De câte ori, în decursul unei zile, îndoiala şi frica nu-ţi contestă perceperea propriei tale bunătăţi? De câte ori nu-ţi contestă ele perceperea bunătăţii aproapelui tău? OK…AICI INCEPE ADEVARATA MINCIUNA SI MANIPULARE SI NU DOAR FERRINI PROPOVADUIESTE ASTA: FRICA SI IUBIREA. PAI DRAGILOR…A NEGA EXISTENTA INTUNERICUL, CA SI ARMA IMPOTRIVA SA, ESTE PE CAT DE STUPID, PE ATAT DE LETAL. NOI CUNOASTEM DIMENISUNEA INTUNERICULUI SI NU NE ESTE FRICA DE EL, PENTRU CA STIM SA NE APARAM SI PENTRU CA AVEM INCREDERE IN D-ZEU SI IN PROPRIILE FORTE. MAJORITATEA PAR A CONSIDERA CA ESTE UN GEST DE LASITATE SA RECUNOSTI EVIDENTA EXISTENTEI RAULUI, PENTRU CA ASTA INSEAMNA CA ITI ESTE FRICA! CE FEL DE MINTI SUCITE POT NASCOCI ASTFEL DE IDEI IDIOATE SI MAI APOI, PRIN CUVINTE MESTESUGITE SA LE IMPRIME IN MENTALUL COLECTIV, PRIN ZECI SI SUTE DE SCRIITORASI DIN TOATA LUMEA? IA GANDITI-VA…..DACA AM UN LEOPARD IN FATA SI IMI ESTE ATAT DE FRICA DE EL INCAT INCHID OCHII SI DECLAR CA EL NU EXISTA…LEOPARDUL CE VA FACE?VA FUGI SAU MA VA ATACA CAT TIMP AM OCHII INCHISI? ASA ESTE SI CU INTUNERICUL SI SPIRITELE SI ENTITATILE SALE…NOI AFIRMAM CU TARIE SI SUSTINEM ACEST CONCEPT: FRICOS ESTE CEL CE TRAIESTE IN NEGARE, ACEEA ESTE FRICA, ACEEA ESTE TEROAREA CHIAR. CURAJUL SI STAPANIREA DE SINE IMPREUNA CU ACCESUL LA CUNOASTERE REPREZINTA RASPUNSUL, NU METODA STRUT, ENUNTATA MAI SUS SI PESTE TOT. BA MAI MULT, ESTE BLAMAT CEL CE NU SE PUNE IN ACORD CU METODA STRUT CUM O VOM NUMI MAI DEPARTE…NOI NU SUNT EM LEGIUNE SI NICI TURMA…VA SPUNEM CLAR. NU NE PACALITI SI NU NE DETERMINATI SA RENUNTAM SA SPUNEM ADEVARUL ORICUI ESTE DISPUS SA IL AUDA. NU AVETI DE CE SA VA FIE FRICA, DAR TREBUIE SA VA CUNOASTETI ADVERSARUL DACA ESTE SA AVETI VREO SANSA SA IL INVINGETI VREODATA!!

O dată ce ştii că îndoiala şi frica operează continuu în cadrul experienţei tale, le poţi accepta în mod conştient. Conflictul se şterge din mintea care îşi recunoaşte propria bunătate. Şi, o dată ce şi-a recunoscut propria bunătate, ea nu o poate menţine decât extinzând-o asupra altora. Dacă vezi pe altcineva ca fiind rău, ai îngăduit îndoielii şi fricii să se întoarcă în mintea ta. HAHAHA! EXTRAORDINAR…CUM SPUNEAM…DACA ITI PERMITI SA DESCHIZI OCHII SI VEZI LEOPARDUL, ESTI CEL MAI PROST DIN CURTEA SCOLII. :))) MINUNAT! Ceea ce este divin e liber de dualitate şi de orice fel de conflict. DA, DAR NOI NU EXISTAM ACUM SI AICI IN PLANURILE DIVINITATII.DIVINITATEA NU ARE NIMIC DE-A FACE CU CEEA CE TRAIM NOI ACUM SI AICI. DEMONII AU TOTUL DE A FACE CU ASTA SI LIBERUL ARBITRU. ASA CA…A CERE AJUTOR DIVINITATII DUPA CE AI DESCHIS USA SATANEI ESTE PREA PUTIN, PREA TARZIU. STIM CUM SUNA DAR…ESTE ADEVARAT. DIVINITATEA TE VA LASA SA TE DESCURCI CU SATANA, CACI TU SINGUREL I-AI DESCHIS USA SI TU SINGUREL TREBUIE SA IL DAI AFARA DIN CASA, ASADAR. NU E CEEA CE VA ASTEPTATI DE LA DIVINITATE SA FACA? NE PARE RAU…ESTE EXACT CEEA CE TREBUIE SA FACA, DACA MAI DORITI SA AVETI LIBER ARBITRU PE ACEASTA PLANETA.DACA NU…VIN IERARHIILE CERESTI SI FAC LINISTE SI PACE AICI IN 5 MINUTE. :) Te deschizi către divinitate, atunci când vezi propriul tău bine şi pe cel al aproapelui tău ca fiind unul şi acelaşi. Divinitatea e întotdeauna împărtăşită. Ea nu este niciodată exclusivă. Tot ceea ce înseamnă exclusivitate este o plăsmuire a fricii. Tot ceea ce înseamnă judecată este o plăsmuire a fricii. IAR CU JUDECATA…NU MAI GANDITI CA NE INCURCATI PE NOI…CONDUCATORII PLANETEI…ZIC…Numai atunci când respingi răul şi accepţi binele vei alunga frica din inima ta. PAI PARCA NU EXISTA RAU IN NIMENI…CE SA RESPINGI? Nici unul dintre copiii lui Dumnezeu nu poate fi rău. În cel mai nefericit caz, el este chinuit. În cel mai nefericit caz, îi atacă pe alţii şi îi învinuieşte pentru chinul său. Dar el nu este rău. Da, chiar atât de adânc trebuie să meargă compasiunea ta. Nu există fiinţă umană care să nu merite iertarea ta. Nu există fiinţă umană care să nu merite iubirea ta. Tu-ţi poţi stabili condiţiile şi justificările – dar pe mine ele nu mă păcălesc. Ţi-am spus adevărul. Nu e în interesul tău să-l denaturezi. TOTUL ESTE LIBER ARBITRU.IAR ACESTA POATE LUA DECIZII IN  LUMINA SAU NU. SIMPLU.

Dacă ţi-e greu să ierţi şi să iubeşti pe cineva, spune-o. Nu-l condamna, ca să-ţi justifici propria slăbiciune. ADICA DACA CINEVA TI-A FACUT UN RAU SI ESTI SUPARAT SI NU POTI SA IL IERTI, ESTI CONDAMNABIL PENTRU CA ESTI SLAB. SLABULE CARE ESTI TU SLAB…VAI DE CAPUL TAU DE SLAB CE ESTI. IA GANDITI-VA…..CUI CONVINE SA IERTATI SI SA UITATI RAPID?UNORA CARE VA CHINUIE,NU? HMMM…….SI VOI CE CASTIGATI DIN ASTA? IMPARATIA CERURILOR DA…AM INTELES. SUNTETI SIGURI?? A, NU SUNTETI SIGURI, DAR ASA CREDETI PENTRU CA SUNA BINE ASA SI SOFISTICAT…AHA….PAI ATUNCI BINE….LASATI-I SA VA CHINUIE PE PLANETA ASTA, SA VA OMOARE CU ZILE TOTI. DAR O SA VA SPUNEM CE FACETI DE FAPT PRIN ACEASTA ATITUDINE: ACCEPTATI SI DECLARATI DPDV ENERGETIC SI SPIRITUAL CA SUNTETI DE ACORD SA FITI MALTRATATI. DACA NU REACTIONEZI UNIVERSUL PRESUPUNE CA ESTI DE ACORD. PENTRU CA UNIVERSUL NU CUNOASTE NEGAREA, CUM SPUNEAM. DECI VOI VA VALIDATI PROPRII TIRANI, PRIN ACCEPTARE. SI DE CE VA MAI RUGATI LA DIVINITATE SA VA AJUTE?PAI VA DA CE I-ATI CERUT!! DECI VA AJUTA SA AVETI EXACT EXPERIENTA PE CARE O DORITI IN ACEASTA VIATA!! :))) Dacă eşti cuprins de frică, spune adevărul. Adevărul aduce întotdeauna sănătate mintală. Doar cel cuprins de frică judecă pe altul. Ai trecut tu dincolo de strânsoarea fricii? Dacă nu, atunci recunoaşte-ţi frica. Dacă îţi recunoşti frica, nu îi vei judeca pe ceilalţi, deoarece vei ajunge să înţelegi că frica îţi distorsionează întotdeauna percepţia. REPETA INCONTINUU ACELEASI PROGRAME, PENTRU A LE IMPLEMENTA IN SUBCONSTIENTUL CITITORULUI SI PENTRU CA DACA SPUI DE 100000 DE ORI ACELASI LUCRU ACEL LUCRU DEVINE VALID IN MINTEA CITITOTULUI. PENTRU CA ASA FUNCTIONEAZA PROGRAMAREA MENTALA.
Recunoaşte-ţi frica şi fii sincer cu tine şi cu ceilalţi. Mărturiseşte: Sunt cuprins de frică acum şi de aceea nu pot vedea corect. Renunţă la judecăţile pe care vrei să le faci, căci ele nu sunt altceva decât un atac lipsit de sens împotriva cuiva a cărui bunătate nu o poţi vedea.
Fiecare judecată pe care o faci despre aproapele tău vădeşte cu mare precizie ceea ce urăşti sau nu poţi accepta la tine însuţi. Nu urăşti pe altcineva, decât în cazul în care îţi aduce aminte de tine însuţi. REPETITIA E MAMA PROGRAMARII, CUM SPUNEAM..

Iată de ce, orice încercare de a justifica mânia, frica sau judecata eşuează lamentabil. Este pur şi simplu o tentativă de a acuza pe altcineva pentru propria ta greşeală. O încercare lipsită de onestitate. De responsabilitate. Ai mijloacele de a pune definitiv capăt judecăţii, dar încă mai vrei s-o justifici. De ce? Fiindcă nu-ţi poţi recunoaşte greşeala. Preferi să suferi, decât să admiţi că ai făcut o greşeală. Preferi să pretinzi că eşti perfect, decât să recunoşti că, în cazul ăsta, eşti un învăţăcel. A greşi nu este un lucru atât de îngrozitor. Greşeala nu te va deposeda de iubire şi de acceptare. Tu aşa crezi, dar asta nu e decât o închipuire. Ceea ce te privează de iubire este insistenţa că faci ceea ce trebuie, atunci când, de fapt, nu faci. Asta împiedică intervenţia corectivă.
Încearcă, te rog, să înţelegi acest lucru. A nu face ceea ce trebuie nu înseamnă a fi rău, iar a face ceea ce trebuie nu înseamnă a fi bun. Fiecare dintre voi va face atât ceea ce trebuie, cât şi ceea ce nu trebuie, de sute de ori în cursul unei singure zile.
Îţi spun că nu poţi număra de câte ori faci ceea ce trebuie, sau ceea ce nu trebuie pe durata călătoriei tale pământeşti. Această lume este o şcoală şi ai venit aici ca să înveţi. A învăţa înseamnă a face greşeli şi a le corecta. A învăţa nu înseamnă a face tot timpul ceea ce este bine. Dacă ai face tot timpul ceea ce este bine, ce nevoie ar mai fi să vii la şcoală?

DECI DACA ESTI MANIOS SI JUDECI ESUEZI LAMENTABIL. ACUZI PE ALTII PENTRU PROPRIILE GRESELI DECI ESTI SI IRESPONSABIL SI NU ESTI ONEST. ESTI UN NEINSEMNAT INVATACEL, STAI IN BANCA TA CA IMPIEDICI INTERVENTIA COLECTIVA. TI-A TRAS UN PICIOR IN GURA, TE-A TAVALIT PRIN NOROI, TE-A PUS PE COJI DE NUCA SI…FANTASTIC, CITITORULUI AR TREBUI CA ASTA SA I SE PARA CA ESTE UN MOMENT DE MAXIMA ILUMINARE!!! OAMENI BUNI…LUATI O PAUZA DIN CITIT CA MI-E CA FACETI INFARCT! DE RAS! :)  A SI SA RADETI SMERIT,DA???CA ASA ZICE MAI JOS!!

Fii smerit, prietene. Te afli aici ca învăţăcel şi trebuie să accepţi că aşa stau lucrurile, dacă e să-ţi însuşeşti lecţiile pe deplin. Dacă nu recunoşti că ai făcut o greşeală, nu te pot ajuta s-o corectezi. Dar, admite-ţi greşeala şi corectarea va fi acolo, o dată cu iertarea.
Nu încerca să fii perfect, prietene. Este un ţel nepotrivit. Numai cei care aleg să sufere mult şi din greu doresc să fie perfecţi. Doreşte, în schimb, să recunoşti fiecare greşeală pe care o faci – ca să poţi învăţa din ea. Perfecţiunea vine spontan şi fără efort, numai atunci când spui adevărul, când renunţi la dorinţa de a-i impresiona pe alţii, când îţi abandonezi falsa mândrie. SPUNE ADEVARUL SI DEVII PERFECT. PAI PERFECTA ESTE O DOAR O FIINTA UMANA ILUMINATA IN VIATA DOMNUL MEU AUTOR…SUNT MULTI OAMENI CARE SPUN NUMAI ADEVARUL SI ASTA I-A BAGAT PE MAJORITATEA IN PUSCARII SAU I-A IMBOLNAVIT CU ZILE.SI CU TOATE ASTEA NICI URMA DE EMANCIPARE SPIRITUALA, DARAMITE ILUMINARE.ESTI FALS FALS FALS SI N-AI NIMIC BUN DE SPUS…NIMANUI. NOI SPUNEM ADEVARUL…CE-O MAI INSEMNA SI ASTA…ADEVARUL MEU POATE SA FIE MINCIUNE TA…CITITORULE…PENTRU CA TOATE PARADOXURILE ISI GASESC RECONCILIEREA UNDEVA MAI SUS, IN DIVIN. MAI SUS, NU AICI. ATI INTELES? SI?CE DACA SPUNEM ADEVARUL?A, STATI PUTIN CA E NEPOTRIVIT SA VREI SA FII PERFECT, PENTRU CA SATANA A VRUT SA FIE PERFECT CA SI D-ZEU ASA-I? VREM SA VA SPUNEM CEVA: MITUL ACELA PE CARE IL STITI CU TOTII ESTE O INVENTIE CAP-COADA.NU A EXISTAT PUR SI SIMPLU.SPIRITELE MALEFICE EXISTA DAR SCENETA ACEEA N-A EXISTAT. DELOC. :) CINE SPUNE? NOI SPUNEM. PENTRU CA STIM.NU NE CREDETI?SI CE DACA?NOI SPUNEM PENTRU CINE ARE URECHI DE AUZIT.
Nu îi judeca pe cei ce nu sunt gata să-şi recunoască greşelile. Recunoaşte-le, pur şi simplu, pe ale tale şi dă restul lui Dumnezeu. Împărtăşeşte altora din experienţa ta, dar nu căuta să le-o impui, căci nu ştii ce nevoi au alţii şi nu e treaba ta s-o ştii. Aminteşte-ţi de ceea ce este bun în aproapele tău. Aminteşte-ţi de ceea ce este bun în tine însuţi. Lasă toate fricile şi judecăţile să se disipeze, acolo unde se ivesc. Recunoaşte-ţi greşelile şi fii tolerant faţă de greşelile pe care le fac alţii.
Iată ce-ţi cer eu.
E simplu, nu-i aşa?
E atât de simplu, încât vei uita mereu. Dar nu fi descurajat. Dacă dorinţa ta pentru pace e puternică, în cele din urmă îi vei ceda. O dată ce ai decis că asta este ceea ce vrei, nu poţi să nu reuşeşti să vii Acasă.”

Paul Ferrini

LA SFARSIT O DAM CU LIBERUL ARBITRU SI CU NE-INTERVENTIA PESTE LIBERUL ARBITRU AL ALTCUIVA, PENTRU CA ASTA E SINGURA IDEE VALIDA DIN TOT TEXTUL SI TREBUIE SA EXISTE MACAR UN ADEVAR CARE SA ASCUNDA MINCIUNA, DAR CHIAR SI ASTA ESTE IMPACHETATA ABIL PESTE IDEEA DE GRESEALA, DE SUPERIORITATE A CELUI CE IARTA GRESELILE ALTORA SI PE ALE SALE. ORGOLIUL SPIRITUAL, ASA-ZISUL EGO SPIRITUAL ESTE MULT MAI PERICULOS DECAT O FIARA UMANA PE CARE O POTI RECUNOASTE DUPA COMPORTAMENT. UN OM RAU CARE SE MANIFESTA CA ATARE ESTE MAI USOR DE RECUNOSCUT DECAT O FIARA UMANA IN TRUP DE OM. ACELEA SUNT LORELE…ADICA DEMONII INTRUPATI (SPIRITE DE CER DE LA -7 LA -10, IN TRUP). FIUL SATANEI SAU CUM IL MAI NUMITI ZILELE ASTEA. NU E PRIMA DATA CAND SE INTRUPEAZA PE PAMANT SI POATE NICI ULTIMA.DAR SUNT MULTI SI PAR DIN LUMINA SI LUMEA LE CADE LA PICIOARE PENTRU CA PAR DIVINI SI DREPTI. PANA TE PRIND IN MREJE SI ITI PUN SEMNUL SATANEI IN FRUNTE, CUM SE ZICE…METAFORIC DESIGUR. ULTIMA JUDECATA A ACESTEI PLANETE AVUT LOC DUPA CE TOT PAMANTUL MAI PUTIN CATEVA ORASE, ERAU PLINE DE POSEDATI SI DE LORE CARE ADUSESERA OMENIREA LA SCLAVAGISM SI ANIMALIZARE. ASTA S-A INTAMPLAT MULT INAINTE DE ATLANTIDA, DUPA CE AU OTRAVIT TOATA PLANETA SI AU FACUT SA NU MAI CREASCA NIMIC DIN PAMANT. VA SUNA CUNOSCUT?NE INDREPTAM INSPRE ACEEASI DIRECTIE. MAI E CEVA TIMP PANA AJUNGEM CA EI, DAR NU MULT. ATUNCI PE EI I-AU PROTEJAT O MANA DE ILUMINATI SI TOTUSI S-A SFARSIT IN MOARTE PENTRU TOTI. ACUM CINE O SA MAI RIDICE UN DEGET PENTRU ACEASTA PLANETA? NU CONTEAZA…SA MERGEM MAI DEPARTE EXACT CA SI PANA ACUM…ZIC.

Si ca sa ne facem bine intelesi: nu sustinem ca iertarea de sine si a celorlalti reprezinta o idee gresita, dar afirmam ca a face un deziderat in viata din a nu gandi, din a nu rationa, din a nu raspunde unor dificultati inerente pe care fiecare le intampinam in aceasta dimensiune a realitatii noastre 3D, a nega insasi dimensiunea aceasta si legile ei de manifestare este o mare greseala care se plateste scum de catre toti cei care o practica cu o frenezie care pe noi ne socheaza pur si simplu. O singura intrebare va mai adresam si cu asta incheiem: cei  pe care ii cunoasteti si care afirma ca poseda aceste „‘calitati”‘ de sfintenie descrise mai sus, indiferent ca sunt oameni obisnuiti sau Guru inchipuiti – auto-intitulati, ca sunt IIsusi reintrupati sau Napoleoni sau chiar Davizi…acesti oameni au atins desavarsirea dpdv spiritual si personal? Se vede asta prin altceva decat prin cuvintele care le ies pe gura, fara sir? Daca par a emana ceva, o vibratie aparte, fiti precauti, pentru ca a influenta campurile mensonice este relativ usor pentru un Spirit mare, atat de Cer Inalt cat si de Cer Inferior. Daca acestia par a avea vieti grele si ciudate…complicate de-a dreptul…sau fantastice cumva…atunci este cazul sa va puneti aceasta simpla intrebare: ce au acesti oameni de spus si in ce directie va pot ei indruma, atat timp cat nu isi pot controla propria lor realitate si viata? Sau poate ca ei isi conduc viata exact cum doresc dar uita sa va spuna si dvs care este reala destinatie a calatoriei alaturi de ei. In ceea ce ne priveste, noi am parcurs drumul, am inteles sensul, am dovedit ce putem si ce stim tuturor celor care au intrat in contact direct cu noi prin cursuri, initieri,terapii, ritualuri, etc. Nu avem nimic de dovedit nimanui dar a venit momentul sa spunem tare si raspicat, ca se practica dracirea la nivel mondial a populatiei acestei planete, in mod organizat, prin „‘trompete”‘ publice si in mod neorganizat, prin manipulati ai sortii care isi inchipuie ca fac bine omenirii repetand pur si simplu dictoanele de mai sus, in mod automat, fara sa gandeasca…pai fara sa gandeasca, da, fiindca asta e baza doctrinei : FARA GANDURI, FARA FAPTE, FARA PERSONALITATE, FARA PARERI, FARA VIATA INTR-UN FINAL.

Nu trebuie sa va temeti de nimic, dar este absolut necesar sa intelegeti cu cine si cu ce aveti de-a face si sa ACTIONATI ca atare. Sa aveti incredere numai in voi, in instinctele voastre si in judecata voastra si in primul rand in D-ZEU UNUL. AMIN!

ARTICOL : ANCA BOGDAN