, , , , , , , , , ,

Atlantida – Fiii Legii lui UNUL si Invataturile pierdute ale Atlantidei – Fragmente

atlantida

Atlantida – Fiii Legii lui UNUL si Invataturile pierdute ale Atlantidei
de JON PENIEL

– fragmente –

 
[…]

„În timp ce Fiii Legii Lui Unul este o ,cale’ spirituală şi de asemenea un ordin monastic, cred că ai putea spune că este cumva asemenea unei religii. Dar aceasta nu este o religie din câteva motive foarte importante. Pentru început, nici unul dintre motivele de mai sus nu a fost în spatele fondării Fiilor, nici nu au jucat vreun rol în ceea ce ei au predat. Aici nu există control. Nu este nici măcar o încercare de a influenţa, numai educaţie şi reflectare a adevărului.

Pentru a înţelege de ce a fost creată Legea Fiilor lui Unul şi care este fundamentul ei, trebuie să ne întoarcem la începuturile vieţii umane pe Pământ.”

[…]

În conformitate cu învăţăturile Atlante, Geneza este de fapt o simplificare, care se bazează pe o alegorie slabă.

„Înregistrările istorice încep cu premisa că există O Mare Fiinţă (Dumnezeu / Duhul Universal) adică Totul, inclusiv Universul însuşi. El se împarte / multiplică pe sine însuşi pentru a ne crea pe noi, astfel, istoria noastră începe cu noi toţi (oamenii) care suntem parte şi suntem Una cu Dumnezeu. Înregistrările ne descriu ca fiinţe spirituale sau ,angelice’, cu libertatea de a călători, de a crea şi a ne bucura de Univers.

Pot spune că învăţăturile merg de la începuturile noastre pe Pământ, unde am venit în două etape – un ,prim val’ şi un al ,doilea val’ de ,umani’ (şi semi-umani) materializaţi în trupuri fizice pe Pământ. În acel timp aveam abilitatea de a ne modifica instantaneu vibraţiile şi a crea instantaneu ceea ce ne doream, printr-o gândire simplă.

Aceasta a fost calea prin care ,am căzut noi înşine’ în materie, în existenţa materială pe Pământ. Calea prin care a început căderea noastră din starea angelică şi din Unitatea cu Dumnezeu.

Probabil că ai auzit despre fiinţe mitologice ca Minotaurul, Centaurul, Sirenele, etc. Minotaurul a avut un cap de taur şi un corp uman, Centaurul un cap uman şi un trup ca şi cel de cal. Este posibil să fi văzut de asemenea picturile cu ,zeii’ egipteni, cu capete de animale şi trupuri de oameni, sau trupuri de animale şi capete umane (precum Sfinxul).

În regiunile din Pacific, desene şi sculpturi antice de ,oameni cu cap de pasăre’ pot fi găsite pe ambele părţi ale oceanului. De ce credeţi că există atât de multe? Multe legende şi mituri au de fapt la bază aşa ceva iar acestea nu sunt o excepţie.

Străvechile învăţături din Atlantida arată că asemenea creaturi au existat cu adevărat şi că originea lor nu este cea la care ne-am aştepta – acestea au fost fiinţele angelice căzute din ,primul val’ al materializării pe Pământ.”

„Îngeri căzuţi??? Asta seamănă cu Lucifer?”
„Ei bine, da şi nu. Este un fel de concepţie greşită. Acesta este un concept alegoric personalizat. Primul val de materializare a fost o eroare teribilă

[Nota autorului: aceasta va fi explicată în detaliu în capitolul despre istorie]. Fiinţele din primul val de materializare erau creaturi parte umană / parte animală. De aceea, în povestea lui Lucifer sau a diferitelor creaturi care au fost numite ,diavoli’, demoni sau altfel, ele par a fi încornorate, cu copite despicate şi coadă – de fapt ele erau o parte de capră. Acesta este şi motivul pentru care capra a fost asociată cu diavolul.

Însă răul este o chestiune complet diferită. Să nu credeţi că răul nu există. Răul adevărat se deghizează şi pune gheara pe inocenţi.”

„Deci, Lucifer nu a fost rău?”

„Iniţial, nu. Poveştile pe care le-ai auzit au devenit un cumplit amestec. Chiar şi biblia îl descrie iniţial ca pe un mare înger. Însă acolo nu a fost nici o ,rebeliune’ sau sfidare împotriva voinţei lui Dumnezeu, până DUPĂ această cădere, nu înainte de cădere aşa cum este adesea descris. Aceasta a fost doar o greşeală la început.

[…]

Revenind la prima învăţătură de astăzi, au existat mai mulţi ,îngeri căzuţi’ în afară de Lucifer. Şi ei au luat multe şi diferite alte forme de origine animală. Pentru a uşura descrierea a ceea ce numim parte umană, fiinţele cu parte animală au căzut în vibraţia fizică sau materie în timpul ,primului val’ al materializării ,umano-animale’.

De îndată ce fiinţele primului val s-au materializat în trupurile lor ,umano-animale’, ele au suferit o mare ,cădere’ în vibraţia lor spirituală anterioară, starea angelică a existenţei. Ele au experimentat instantaneu aproape o pierdere totală a conştiinţei, a conştientizării şi inteligenţei.

În mai puţin de o clipire a ochilor, conştiinţa dinainte cu câteva momente, a cuprins întregul Univers şi experienţa Unităţii cu Duhul Universal / Dumnezeu practic a dispărut. Noua conştiinţă limitată a acestor creaturi demne de toată mila, le-au ,prins’ în planul fizic al Pământului, unde au trebuit să trăiască în ignoranţă, cu inteligenţa şi conştiinţa lor asemenea animalelor. Ele au fost brusc izolate de Universal / Conştiinţa Dumnezeiască şi prinse în suferinţa singurătăţii ,separării’ conştiinţei.

Această separare a conştiinţei a dat naştere la un fel de voinţă liberă separată care era ignorantă, folosind mai degrabă egoismul decât armonia cu voinţa lui Dumnezeu. În cele din urmă, ele au fost prinse în sclavie.

Răul este progenitura egoismului, dar mai târziu, un şi mai mare grad al răului a venit (despre acesta vom discuta mai târziu). Tot egoismul şi răul a căzut de atunci în mod greşit pe aceşti sărmani nefericiţi ,primul val de umano-animale’.

Fii sigur că unele aveau coarne, cozi, şi copite despicate – însă acestea erau folosite la ,căţărare’ şi în diversiune, în scop de apărare contra celorlalţi inclusiv a umanilor normali, pentru a evita responsabilitatea adevăratului rău, adevăratul diavol care era egoismul ce trăia în fiecare fiinţă umană care păstra separarea conştiinţei faţă de Unitatea cu Dumnezeu.”

[…]

Amintiţi-vă, noi am fost numai duhuri. Foarte ,subtile’, fiinţe de ,înaltă frecvenţă’ vibraţională, fără experienţă în acest tărâm fizic. Aceste umano-animale au coborât către îngrozitoarea lor soartă datorită unei rapide şi necontrolate încetiniri a frecvenţei lor vibraţionale, în scopul de a materializa ego-ul lor spiritual în planul material al Pământului.

Aceasta a avut loc într-o manieră care le-a tăiat conştiinţa lor normală, precum schimbarea scalei unui radio pe o altă zonă de frecvenţă pe care nu aveau nimic de recepţionat. ,Radioul lor intern’ de conştiinţă nu mai era ,acordat’ pe frecvenţa lui Dumnezeu. A fost o materializare care a mers prea departe, prea adânc, în densitate, pe un plan fizic lent de vibraţie.

Când frecvenţele fine au fost ,tăiate’, ei au părăsit ,legătura’ cu Dumnezeu şi restul creaţiei spirituale şi acea stare de conştiinţă a Unităţii cu Universul – Conştiinţa Lui Dumnezeu – Duhul Universal. Aceasta ia lăsat pe ei numai cu ,conştiinţa de sine separată’, au pierdut contactul cu ,Unitatea Conştiinţei’ sau ,Conştiinţa Universală’.”

„Atunci de ce nu ne-am pierdut cu toţii, de ce s-a pierdut legătura cu Dumnezeu?”

„Pentru vreo două motive. Unii dintre noi nu au ,căzut’. Cei care nu au căzut se aflau încă în starea lor angelică şi priveau cum se întâmplă toate acestea cu primul dintre valuri.

Marele nostru maestru [Nota autorului: Cel cunoscut mai târziu ca Iisus în ultima dintre vieţile Sale pe Pământ], a organizat şi a condus o misiune de salvare. Prin marea lor Iubire şi compasiune, multe dintre celelalte fiinţe angelice care nu ,căzuseră’ au decis să ajute pe cei prinşi în primul val, chiar cu marele risc de a avea aceeaşi soartă. Ei au devenit ceea ce vom numi ,cel de-al doilea val’.

Cei din cel de-al doilea val ştiau că numai ei pot ajuta pe cei din primul val, dacă şi ei se vor materializa în forme care să le permită să lucreze cu sufletele pierdute (creaturile umano-animale) în propria lor dimensiune şi formă fizică.

Iar marele maestru şi diferiţii îngeri voluntari ştiau că pentru a face acest lucru trebuiau să-şi coboare propriile vibraţii pentru a coborî în planul fizic iar ulterior, într-o anumită măsură, şi nivelul lor de conştiinţă.

Ei ştiau că acest lucru este periculos, precum şi faptul că trebuia să fie foarte atenţi cum realizează asta şi să fie atenţi la modul profund cum vin în materia fizică ori cum ar putea de asemenea şi ei să fie prinşi în conştiinţa limitată la fel ca şi umano-animalele.

Aceste străvechi învăţături atlante descriu cum cel de-al doilea val a devenit prima conştiinţă controlată prin proiecţia sau materializarea vieţii ,umane’ moderne pe Pământ (sau cum au ajuns în cele din urmă să devină oamenii moderni, cum s-au solidificat treptat în planul material din starea lor spirituală ,angelică’).

Primul uman asemănător maimuţei a fost de fapt doar o alegere a celui de-al doilea val, ca tip preferat de vehicul fizic după aceea şi ca model, pentru că a permis un mai mare control şi manipulare în planul fizic, acesta fiind necesar pentru a ajuta primul val.

Din această cauză oamenii de ştiinţă nu pot găsi ,veriga lipsă’ – pentru că pur şi simplu nu există nici una. Deoarece nu există nici un fel de schimbări în evoluţie, existenţa noastră pe Pământ nu implică o evoluţie de milioane de ani de la maimuţe.”

[…]

Pentru a realiza această ,operaţiune de salvare’, aşa cum ai numit-o tu, două lucruri ar trebui stabilite.

Unu, metodele care ar fi trebuit concepute pentru a ajuta la RECÂŞTIGAREA conştiinţei spirituale şi a trezirii Unităţii cu Duhul Universal al umano-animalelor; şi doi, metodele care ar fi trebuit concepute pentru cel de-al doilea val, pentru MENŢINEREA conştiinţei spirituale şi a trezirii Unităţii cu Duhul Universal.

Ambele au fost fondate în timpul celui de-al doilea val, create drept cale spirituală a Fiilor Legii Lui Unul, metode şi învăţături care sunt încă folosite şi valabile şi astăzi.

Astfel, ordinul spiritual al Fiilor Legii Lui Unul a fost fondat cu un scop foarte specific şi unic. Şi în timp ce acest ordin includea aspecte ale celor ce vor deveni mai târziu numeroasele ,religii’, Fiii Legii Lui Unul era mai deosebită decât oricare altă religie care ar putea apărea vreodată pe Pământ. Şi aşa a rămas.

Aceasta NU a fost creată pentru a umple nevoia din inimile şi minţile oamenilor, NICI pentru a crea frică în inimile lor, NICI una la care să se închine cineva vreodată, NICI să răspundă la întrebările spirituale care au apărut în masele ignorante spiritual, NICI să controleze aceste mase. Ea a fost creată chiar înainte ca toate aceste aspecte să existe.”

[…]

întreaga materializare a Fiilor a fost pentru salvarea celor ,prinşi’ şi reîntoarcerea celor din primul val către starea angelică a existenţei şi trezirii (Conştiinţei Universale). Astfel, întregul punctul principal al căii spirituale a Fiilor a fost acela de a putea intra în planul material în aşa fel încât să poată ajuta primul val, menţinând-şi în acelaşi timp propria conştiinţă şi stare angelică astfel încât ei să nu poată fi prinşi.

 

O nouă cădere


Ca o a doua misiune de salvare, aceasta a coborât treptat în materia şi forma umană, iar câţiva dintre ei, ademeniţi fiind de dorinţe egoiste s-au întors de la calea spirituală a Fiilor. Apoi, ei au pierdut conştiinţa spirituală şi s-au separat de Unitatea cu Dumnezeu.

În cele din urmă, această divizare a creat două grupuri ,religioase’ ori ,filozofice’ în Atlantida cu scopuri şi ,politici’ diferite – Fiii lui Belial şi Fiii Legii Lui Unul. Fiii lui Belial imită pe Fiii Legii Lui Unul în multe feluri, chiar şi în sensul de a fi ,spirituali’ sau ,religioşi’.

Însă ,practicile lor religioase’ îşi bat joc de adevărata spiritualitate – prin falsitate, goliciune şi aservire. Ei ar trebui să folosească ,rugăciunea’ şi vizualizarea pentru a atinge ceea ce doresc şi totuşi închid ochii la repercusiunile ce decurg din obţinerea a ceea ce vor de la ceilalţi.

Unele dintre cele mai populare religii din ziua de astăzi sunt descendente ale religiei lui Belial. Şi apoi mai sunt şi societăţile secrete care încă mai practică acele căi originale ale lor.

În Atlantida cele mai semnificative controverse erau între Fii şi Belialieni despre ceea ce să facă cu umano-animalele. Umano-animalele erau uşor de controlat prin puterea minţii a celor din cel de-al doilea val şi putea fi controlate să facă orice doar prin vizualizare.

Întrucât Belialienii s-au întors mult de la conştiinţa Unităţii cu Dumnezeu în favoarea egoismului, au dorit să folosească ,umano-animalele’ ca şi ,animale de companie’.

Cu toate acestea, Fii încă doreau să ajute la întoarcerea umano-animalelor în starea lor înaltă de conştiinţă. Astfel, Fii au devenit ,activişti’, iar obiectivul lor ca ,mişcare’ de grup era încă acela de a elibera pe rudele lor prinse, însă acum ei mai trebuiau să lupte şi cu ceilalţi din cel de-a DOILEA val, cei ,pierduţi rău’.”

„Deci Noah, au câştigat Fiii în faţa Belialienilor – nu mai există nici un umanoanimal care să meargă pe Pământ nu-i aşa? Au fost cu toţii ucişi or au fost salvaţi?”

„Voi răspunde imediat, dar mai înainte dă-mi voie să-ţi spun că, până chiar şi cei mai buni dintre Fiii Legii Lui Unul, în cele din urmă au cedat într-o oarecare măsură la separarea de Spiritul Universal. Însă aceasta este o altă poveste care implică alegoria lui Adam şi Eva.

Acum, pentru a răspunde la întrebarea ta, în timp ce o parte din obiectivul Fiilor a fost în cele din urmă realizat (umano-animalele au fost eliberate din legătura lor cu originea animală după distrugerea Atlantidei), eliberarea din întuneric şi sclavie nefiind pe deplin realizată. Lupta continuă. Înainte să treacă primului val, reîncarnarea umanoanimalelor continua încă pe Pământ în trupuri normale – aşa cum le-ai văzut.

Dacă eşti atent, poţi vedea subtile trăsături de origine animală, manierele sau aparenţa facială a multora dintre oamenii din lume.

Dar cu umano-animale sau fără, anii de demult ai luptei dintre Fii şi Belialieni – lupta împotriva sclaviei continuă încă.

Aceste zile ale sclaviei pot avea multe forme, pot fi cele tradiţionale, economice, opresiuni sociopolitice, pedeapsa cu închisoarea şi programarea mentală.

Lumea este în principiu populată de cinci grupuri, Fiii, Belialienii, cei reîncarnaţi ca ,suflete pierdute’ din primul şi al doilea val şi iluminaţii.

Cei mai mulţi din primul şi cel de-al doilea val au conştiinţa încă separată de Duhul Universal. Acest lucru îi face o pradă uşoară pentru Belialieni şi devin într-un fel sau altul pionii sau sclavii lor.

[Nota autorului – În ediţiile anterioare ale acestei cărţi, descrierea Belialienilor era făcută din vechile învăţături. Acest lucru poate lăsa în confuzie pe mulţi dintre oameni cu privire la cine şi ce au fost ei şi modul cum sunt ei priviţi în timpurile moderne. Belialienii nu sunt un fel de creaturi genetice care trăiesc în trupuri fizice şi au supravieţuit mii de ani.

Asemănători cu noi toţi, ei au continuat să se reîncarneze şi să trăiască în trupuri umane moderne. Dar sunt foarte răi, şi aceia dintre noi care sunt mai sensibili pot simţi lucrul acesta.

Aceştia pot fi observaţi uneori chiar fizic sau intuitiv precum o fiinţă asemănătoare reptilei ori aşa cum o numesc vechile învăţături, „asemănător şopârlei”.

Însă, indiferent dacă îi poţi vedea sau simţi tu însuţi, îi poţi cunoaşte după planurile lor. Viaţă după viaţă, îşi păstrează modul lor maniacal pentru putere şi planul lor de înrobire şi dominare.

Mulţi dintre ei sunt oamenii care conduc lumea. Eşalonul superior sunt adevărata putere care trage sforile din spatele scenei. Precum călugării Iniţiaţi din rândul Fiilor, nivelul înalt din rândul Belialienilor sunt total conştienţi de cine sunt şi ceea ce fac ei. Eşalonul de mijloc şi de jos sunt uneori în prim plan sau în ochii publicului, fiind în funcţii politice, militare sau lideri în afaceri cărora aparent nu le spune nimeni ce să facă – însă ei există cu adevărat.

Bineînţeles, unii dintre lideri sunt numai pioni şi nu sunt conştienţi pe cine servesc (şi oricum nu le pasă). Belialienii sunt de obicei născuţi în familii bogate şi puternice, care au deja strămoşi Belialieni iar familiile lor îi educă în continuarea tradiţiei lor.

Ei merg la cele mai bune şcoli şi se bucură de fraternităţi şi cluburi cu „drepturi speciale”. Sunt instruiţi în modul de a folosi vizualizarea şi ritualul pentru practicarea magiei lor negre.

Doresc totdeauna mai mulţi bani şi putere. Vor să menţină sclavia economică şi sclavia prin muncă a minorilor în lume şi chiar mai rău de atât. Vor o stare de totală monitorizare şi control al tuturor oamenilor (şi au făcut paşi mari în ceea ce priveşte acest lucru).

Ei vor folosi forţa fizică dacă e necesar pentru a domina şi controla, dar şi programarea mentală prin educaţie, media, presiuni sau orice alte mijloace care au avut un mare succes – şi părinţii lor continuă de asemenea propria programare pentru copiii lor.

Examinaţi istoria lumii şi veţi vedea că aceste lupte continuă de-a lungul timpului – grupuri întregi de asupritori ai răului încearcă să subjuge.

Noi continuăm lupta cu ei, iar ei continuă lupta cu noi. Aşa cum multe dintre progresele ştiinţifice vin de la oamenii de ştiinţă reîncarnaţi din Atlantida, tot aşa şi setea de putere şi control cu orice preţ vine din reîncarnările Belialienilor.

Ei continuă să dezvolte metode mai sofisticate pentru a ţine populaţia sub controlul lor. Deci, cum îi putem identifica? Încă o dată, îi poţi simţi şi câteodată îi poţi vedea atunci când priveşti în ochii lor. Însă dacă cineva are un plan de control asupra celorlalţi, este fie un Belialian, fie unul dintre pionii lor.

Ei au grijă numai de îi înşişi şi sunt pregătiţi să facă rău oricui sau chiar la oricine de pe planetă dacă acest lucru îi ajută să obţină mai multă putere – şi pot face asta tuturor, cu un zâmbet larg şi o strângere caldă de mână (gest care „cumpără” pe mulţi oameni considerând că aceea este o persoană „drăguţă”). Întreabă-te în sinea ta dacă acest lucru ar putea fi adevărat şi simte răspunsul vocii tale interioare.]

A presentation of The Children of the Law of One™ Traducere de Victor S.


NOTA : Consideram foarte aproape de adevar cele prezentate in aceasta carte, partial am vazut si noi acelasi lucru in Akasha Universala, cu mici nuante nedefinitorii in esenta. Am si descris in cartea Protectia Psi : Calea Reconectarii Divine, oarecum similar, aceasta istorie a planetei, desi vazuta din alta perspectiva.

Dupa cum lasa de inteles printre randuri si acest fragment, istoria universala a Creatiei nu incepe pe Terra, iar Fii Legii Lui UNUL sunt un ordin spiritual de o vechime mult mai mare decat istoria acestei planete.

De asemenea, ceea ce s-a intamplat pe Terra nu este singular si caderea sau caderile, nu au fost intamplatoare cum se lasa totusi de inteles in carte, ci previzibile, conflictele intergalactice dintre cei cazuti in Intuneric prin liber arbitru si cei din Lumina, fie ei rase extraterestre sau angelice / device, s-au extins aici din alte sisteme solare si chiar universuri, ajungand in final, sa produca o cadere masiva a spiritelor umanoide si angelice aici si nu numai.

Aceasta cadere involuntara din gratie dar si voluntara ulterior, a determinat contaminarea Creatiei si infiintarea diferitelor Consilii Galactice si Ordine Spirituale, despre care ati mai auzit vorbindu-se si in alte carti si / sau documentare, articole. Consideram valoroasa aceasta prezentare si de aceea am inclus-o in acest site si ramane ca fiecare dintre dvs sa decida daca rezoneaza cu aceste informatii sau nu.

Anca & Catalin Bogdan

 

Atlantida – Fiii Legii lui UNUL si Invataturile pierdute ale Atlantidei – Fragmente

 

Karanna Academy©

 

Alte articole din categoria PREMIUM

 

Vizitati-ne Pagina de Facebook 

 

  https://www.evolutiespirituala.ro/atlantida-fiii-legii-lui-unul-si-invataturile-pierdute-ale-atlantidei-fragmente/?feed_id=84093&_unique_id=6511c9fad4a13

/de
,

Gheorghe Vâlcea – tâmplarul părintelui ARSENIE BOCA – „Unul ca el se naşte o dată la o mie de ani”

parintele arsenie boca13

Gheorghe Vâlcea – tâmplarul părintelui ARSENIE BOCA – „Unul ca el se naşte o dată la o mie de ani”

I-a sculptat crucea de mormânt părintelui Arsenie Boca. A lucrat, ca tâmplar, alături de el, timp de 12 ani, devenind buni prieteni. Astăzi, Gheorghe Vâlcea este unul dintre puţinii martori ai ultimilor ani petrecuţi pe pământ de părintele Arsenie

 

„Să-mi faci crucea”

Noiembrie, 1989. Afară ninge uşor şi fulgii se lipesc de fereastră. Dalta muşcă încet din lemnul tare. Printre lacrimi, cu o durere surdă în inimă, tâmplarul a sculptat deja un nume – „Arsenie”. Ar trebui să mai scrie încă un cuvânt. Doar atât. „Ieromonahul”. Un­spre­­zece litere. Dar nu poate. Durerea îl apasă din ce în ce mai tare şi gândul că nu-l va mai vedea niciodată pe părintele Arsenie Boca îi sfredeleşte inima. Îi răsună în minte cuvintele de la ultima întâlnire: „Să vii la mine la mor­mânt, că te voi putea ajuta mai bine decât acum”. Dar despărţirea e prea grea şi-i întu­necă nădejdea. Începe să lucreze la prima lite­ră. Un „I” înalt şi zvelt, desenat chiar de părintele Arsenie în timp ce se afla pe patul de moarte. Încet, pri­virea i se împăienjeneşte şi lacrimile îi curg pe obraz.

Părintele Arsenie venise în urmă cu câte­va luni la el, la spital. Pe Gheorghe Vâlcea îl chi­nuia o dure­re cumplită de picioare. Suferea de ea încă din tinereţe, dar acum nu-i dădea nici­cum pace, aşa că se inter­nase. Părintele a sosit neanunţat. În salon, câţiva bărbaţi îşi omorau timpul jucând zaruri şi flecărind lucruri lu­meşti. Când a deschis uşa, au înlemnit cu toţii. În jurul bărbatului cu barbă albă şi ochi sfredelitori plutea ceva, o boare de sfin­ţenie nenumită, care te ţintuia. A venit la el la pat şi i-a spus simplu – „Nea Vâlcea, aş dori să vii cu mine să-ţi arăt ce trebuie să mai faci la Prislop”.

arsenie-boca-5
Rugămintea l-a năucit. Stătea înlemnit în pat, cu picioarele betege, iar părintele Arsenie îl ruga să plece! S-a străduit să-i facă pe plac, iar mă­dularele, până atunci bicisnice, l-au ascultat. Încet, ca prin minune, a putut păşi fără să mai simtă du­rerea aceea sfâşietoare. Au plecat împreună din spi­tal. Pe drum, i-a spus la fel de direct: „Nea Vâlcea, eu voi pleca dincolo. Am de la Dom­nul o altă misiune. După ce voi părăsi lumea asta, totul se va schimba în ţa­ră. Nu-ţi pot spu­ne amănunte, pentru că i-aş pa­nica pe oameni. Dar voi fi ală­turi de tine mereu. Din lu­mea cea­laltă, te voi putea aju­ta mai mult. Să vii la mine la mormânt”.

L-a ascultat buimăcit. Deşi bă­trân, părintele Arsenie era în plină putere. Şi acum îi vorbea de moarte şi de lumea cealaltă! L-a crezut, dar a sperat mereu, până în ultima cli­pă, că nu va fi aşa. Că părintele va mai face un miracol, încă unul, în­tre atâtea sute câte săvârşise în tim­pul vieţii, şi-şi va prelungi şederea în lume. Însă, cu tim­pul, nădejdea aceasta s-a risi­pit. Părintele l-a pus să-i lucre­ze şi crucea. Una simplă, de lemn, acoperită cu scân­du­ră, aşa cum îşi mai dăltuiesc şi acum ţă­ranii din Ţara Zarandului, locul în care părintele văzuse lumina zilei. De scris n-a scris nimic pe faţa ei. A aşteptat până în ultima clipă. Era acasă, la Comarnic, când a primit vestea: „Vino la Sinaia. Domnul bătrân a murit”. Atunci a simţit că ceva se rupe din el. Tot drumul l-a străbătut plângând.

Lacrimile îi curg şi acum, când îşi aminteşte cum terminase crucea. Cea mai grea a fost ultima literă, un „L” încârligat şi bătrân, aşa cum mai văzuse doar pe lespezile voievozilor – „Arsenie Ieromonahul”. Atât. Aşa voise părintele, desenând el însuşi literele pe patul de moarte. Un testament care să fie pus la căpătâiul lui. O cruce la care se vor închina sute de mii de oa­meni, mulţimi ce se vor scurge ca un fluviu de rugăciune spre mor­mântul smerit de la Prislop. „De dincolo vă voi putea aju­ta mai mult!”.

Desenele unui artist

„Dacă ar veni cineva la mine şi mi-ar spune că pot săpa un tunel până la capătul pământului, ca să-l întâlnesc din nou pe părintele Arsenie Boca, să ştiţi că aş fi gata să sap! Toată viaţa! Aşa foc mi-a lăsat în inimă omul ăsta!”

Gheorghe Vâlcea e şi el acum un om în vârstă. De câte ori aminteşte de părin­tele, ochii i se îm­pă­ienjenesc de lacrimi. Anii l-au ajuns din urmă, dar nu l-au po­topit. Deşi e aproape octogenar, continuă să lucreze şi acum în atelierul lui din Co­marnic. Aici, printre scânduri, cuie şi dălţi, a petrecut împreună cu marele du­hov­nic al Ardealului ani în şir. Ultimii doi­spre­zece ani ai vieţii pă­rin­te­lui. Cei mai e­nig­ma­tici şi mai pu­ţin cu­noscuţi. Cei în care „domnul bă­trân”, aşa cum îl numeau apro­piaţii pentru a-l scăpa de ochiul nevăzut al Securităţii, se retrăsese la Sinaia, pentru a se pregăti de marea trecere. Pe atunci, Gheorghe Vâlcea era încă în puterea vârstei.

„Erau ultimii ani ai comunismului. Mă ştia lumea de tâmplar, iar un cunoscut a venit la mine şi mi-a spus că e nevoie de nişte lucrări la Sinaia. Am mers acolo la o casă în care locuiau nişte femei. Pe urmă am aflat că erau de fapt măicuţe, date afară din mânăstire de comunişti, cu decretul din 1959. M-am gândit – , dar am continuat să lucrez după nişte schiţe pe care măicuţele mi le adu­ceau”.

Desenele erau de o frumuseţe aparte. Gheor­ghe lucrase până atunci în multe locuri şi văzuse nenumărate modele. Dar acestea erau altfel. Păreau ieşite din mâna unui artist. Unul foarte înzestrat. Le-a întrebat pe măicuţe cine le face, iar acestea i-au răspuns că au o ingineră credin­cioasă la Sebeş. „Nu le-am crezut! Ştiam eu cum lucrează inginerii… Aici era mână de artist. Unul mare, dăruit cu talent. Dar nu am zis nimic. Am lucrat după acele modele timp de doi ani de zile. Până-ntr-o zi”.

 parintele-arsenie-boca

Chiliile ridicate după planul părintelui

A venit la el pe neaşteptate. Era îmbrăcat în haine civile, pentru că, de când fusese alungat din mânăstire, vieţuia dis­cret, ascuns de ochii celorlalţi, într-un anonimat deplin. Un bătrân dis­tins, zvelt, cu ochi pătrunzători. Atât de pătrunzători, încât i-au ră­mas până astăzi întipăriţi în minte lui Gheorghe. I-a spus direct: „Nea Vâlcea, tu nu mă cunoşti pe mine, dar eu te cunosc foarte bine. De astăzi ră­mâi în fa­milia noastră”. Întâl­ni­rea l-a bul­versat. „Mi-a schimbat starea lăun­trică. Nu era un om ca noi. Părea din altă lu­me”. Aşa s-au apropiat unul de ce­lălalt. O întâmplare apar­te avea să-i dez­văluie meşterului Gheorghe Vâl­­cea dragostea deplină a părintelui şi smerenia sa. O sme­renie de om sfânt.

Lucrau la Mânăstirea Sinaia, la acoperiş, Gheorghe Vâlcea meşte­rind sus şiţa, iar părintele, de jos, dându-i indi­caţii. La un moment dat, sleit de oboseală, a trebuit să coboare şi să plece acasă. Părintele Arsenie a crezut că-l supă­rase cu ceva. A doua zi l-a aşteptat cu o ceaşcă de ceai şi, după ce au luat micul dejun, s-a ridicat şi l-a luat în braţe. Pe nepregătite: „Nea Vâlcea, te rog să mă ierţi dacă ieri ţi-am greşit cu ceva! Iartă-mă, că şi eu te voi ierta, şi n-o să mai scapi de mine, nici în lumea asta, nici în cealaltă”. Din îmbrăţişarea aceea caldă s-a zămislit o mare prietenie. Una mai presus de timp. „De atunci, părin­tele mi-a rămas în suflet. A fost o legătură cu un om care e mai presus de noi, o legă­tură care depăşeşte lu­mea aceas­ta. El nu mă supărase cu nimic, dar era de o delicateţe extraordinară şi a vrut să fie sigur că sunt cu cugetul împăcat. De atunci, ne-am văzut mereu”.

Anii din urmă ai părintelui Arsenie Boca au fost ani de anonimat aproape deplin. Deghizat în straie civile, interzicându-le celorlalţi să-l mai numească „părinte”, pentru a nu atrage atenţia Securităţii, marele duhovnic se strecura prin vremuri. Pleca adesea de la Sinaia la Comarnic, pentru a adăsta ceasuri întregi în atelierul lui Gheorghe Vâlcea. Vorbeau câte-n lună şi-n stele. În încăperea micuţă, marele duhovnic de la Sâmbăta de Sus, cel la a cărui predică se adunau mii de oameni, moşea acum la naşterea la cer a unui singur suflet. Încet, cu răbdare şi cu multă dragoste. „Eu învăţam de la el, întrebându-l despre lumea asta şi, mai ales, despre cealaltă, iar el ucenicea la mine, că-l deprin­deam cu meşteşugul lucrării lemnului. Era tare smerit! Mă asculta întotdeauna cu atenţie. Niciodată nu mă contrazicea. Mulţi spun că era un om dur. Nici pome­neală! Era un suflet bun şi foarte blând. Se apropia de tine cu o aşa delicateţe, cu atâta prietenie, încât nu puteai să-i rezişti. Eu le-am mai spus celor care vorbesc despre el că l-au întâlnit, dar nu l-au cunoscut. Eu unul l-am cunoscut foarte bine. Şi vă pot spune că vor trece sute de ani până când vom mai avea parte de un asemenea părinte. Unul ca el se naşte o dată la o mie de ani!”

Pelerinaj-la-mormantul-Parintelui-Arsenie-Boca--28-nov-2009

Miracolul

Îşi internase soţia la Institutul Parhon. În ultimul timp, nu se simţise bine. Au fost pe la mai mulţi doctori şi, în cele din urmă, ajun­seseră la Bucureşti. Când i-au dat vestea, era pe hol, aşteptând-o. Soţia avea cancer, unul aflat într-un stadiu foarte grav. Me­dicii îi spuseseră clar – şanse de scăpare nu prea sunt. Poate una la o mie, aşa că ar trebui să se consoleze cu gândul că o va pierde. A rămas năucit. Ce să facă, încotro să se îndrepte? L-au îndru­mat spre spita­lul Filantropia, suge­rân­du-i să o opereze, poate că îi va mai prelungi zilele. Acolo, medicul a privit analizele, apoi l-a între­bat, scurt, dacă are credinţă în Dumnezeu. „I-am răspuns că am, iar el mi-a zis să mă rog, pentru că numai din cer poate veni o scăpare”. A fugit direct la Sinaia, la părintele Arsenie. Era disperat. „Pe tren am plâns încon­tinuu. Nu ştiam unde să mă mai ascund de oameni”.
Părintele l-a primit ca de obicei. Senin, liniştit, aşa cum era întotdeauna. A început de îndată să-i vorbească de Mânăstirea Prislop, de câte au de făcut acolo. „Încerca să-mi dis­tragă atenţia, dar mie nu-mi stătea mintea decât la so­ţia mea. Nu aveam copii, ea era sufletul meu, iar părin­tele singura nădejde. Am tot aşteptat clipa potrivită să-i spun de necazul meu, când, la sfârşit, mi-a zis chiar el: . Nu apucasem să-i zic nimic de boala ei, în tot răstimpul am vorbit doar de lucrările de la Prislop. Dar părintele avea darul înaintevederii şi a ştiut tot timpul prin ce trec, fără să-i spun. Am ple­cat întărit”.

După trei zile, femeia a intrat în operaţie. Gheorghe Vâlcea a aşteptat pe holurile spitalului, frământând ru­găciuni, aninând nădejdi. Minutele se făceau cea­suri, ceasurile zile. Îşi pu­sese încrederea în rugăciunile pă­rin­telui, dar în clipele acelea, speran­ţele se năruie. Deodată, din sala de ope­raţie a ieşit o doctoriţă. Era răvă­şită. A spus precipitată că: „domnul doc­tor Bălănescu a amuţit după in­ter­venţie. A început operaţia, dar înăun­tru nu a mai găsit nimic, nicio tu­moră! Acum s-a închis în cabinet şi nu mai primeşte pe nimeni. Aşteptăm şi rezultatul biopsiei, şi dacă nici de la laborator nu iese nimic, înseamnă că e un miracol!”. Miracol a şi fost. Când ajunge în acest punct, vocea bătrânului tâmplar tre­mură din nou. A fost momentul în care a văzut pe viu puterea rugăciunilor părintelui Arsenie. Atunci a înţeles pe deplin cu cine fusese prieten atâţia ani. S-a întors la Sinaia şi marele duhovnic i-a spus zâmbind – „Ai văzut puterea lui Dumnezeu! Acum ai încredere în mine?”. O privesc pe soţia lui Gheorghe Vâlcea. Umblă prin curte ca un prâsnel, robotind printre flori. E rodul viu al unei nădejdi împlinite.

parintele-arsenie-boca-28-noiembrie_20fcaa6d09369b
Dar acesta nu a fost singurul miracol făcut de pă­rintele Arsenie. S-a mai întâmplat şi cu un prieten de-al lui Gheorghe Vâlcea. Fusese internat la spital la Azu­ga, iar doctorii i-au spus că mai are de trăit doar două luni de zile. Îşi pierduse orice nădejde. Faţa lui se înnegrise de boală, ca un tăciune. „Mă durea sufletul de el, că eram tare buni prieteni. Aşa că l-am rugat să se externeze şi să mergem la părintele Arsenie. El nu mai trăgea nădejde că scapă, dar a venit cu mine”. Părintele i-a primit în grădină şi a început să le vor­bească de planurile sale de viitor. Ca de obicei, nu se concentra pe durere şi boală, ci încerca să mute accen­tul spre nădejde. „La sfârşit, a venit la prietenul meu şi i-a trecut mâna de pe piept până spre pântece şi i-a spus: . Atât! Am plecat, iar prietenul meu nici nu s-a mai întors la spital. În câteva zile s-a pus pe picioare. Trăieşte şi acum şi e sănătos. Tun! Vindecarea s-a petrecut îna­inte de revoluţie, iar de atunci nu a mai avut nicio pro­blemă serioasă cu sănătatea”.

De dincolo de mormânt

Gheorghe Vâlcea a fost ultimul care a ieşit din groapă. Ar fi rămas acolo pentru totdeauna, lângă cel la care ţinuse atât de mult. Nu mai ştie decât că l-au prins preoţii în braţe. De văzut nu vedea nimic, din pricina lacrimilor. Apoi zilele s-au scurs, şi între el şi plecarea la Domnul a părintelui s-au aşternut anii. La mormânt au început să vină oamenii. Din ce în ce mai des, din ce în ce mai mulţi. Pelerinii po­vesteau miracole, călu­gării găseau izbăvire în ispite. Părintele Arsenie nu refuza pe nimeni. Aşa cum îi spusese domnului Gheorghe Vâlcea, din cealaltă lume lucra cu mai multă putere.

Ani de-a rândul s-a numărat şi el printre ei. A continuat să lucreze la mânăstire la Prislop. Poarta de la intrare e sculptată de el, şi la fel şi ceea ce e dăltuit în lemn prin mânăstire. Din când în când, urca în faţa crucii ieşite din mâinile lui. Îngenunchea şi se ruga părintelui. Nu-i spunea multe vorbe. Ştia sfântul ce are nevoie. Până într-un an, de curând, când boala de picioare l-a secerat din nou. A mers la spital, a cer­cetat doctori, dar za­darnic. Durerile nu-l pă­ră­seau. Şi-a adus atunci aminte de ce-i spusese marele duhov­nic – „să vii la mor­mânt!”. Şi-a ve­nit. A plecat din spital cu greu, pentru că nu se simţea bine. Chinuit, a ajuns la Prislop şi s-a pră­buşit în faţa crucii părin­telui. L-a rugat să-l ierte, i-a spus că e neputincios şi că acum e ultima oară când vine să-l cerceteze. Bă­trâneţele l-au ajuns, pi­cioarele îl dor, aşa că de acum îi va vorbi de acasă.

arsenie boca mormant
Când s-a ridicat, a sim­ţit că durerile îl pără­sesc. Se simţea mai bine. A mers câţi­va paşi, apoi a coborât sprinten până la mânăstire. Era ca nou. „Şi să ştiţi, aveţi cuvântul meu, că sunt om bătrân, de atunci nu am mai avut probleme cu picioarele.

https://www.evolutiespirituala.ro/gheorghe-valcea-tamplarul-parintelui-arsenie-boca-unul-ca-el-se-naste-o-data-la-o-mie-de-ani/?feed_id=84048&_unique_id=651191b930636

/de
, ,

VOCEA TĂCERII – Blavatsky (HPB)

aum76

VOCEA TĂCERII – Blavatsky (HPB)

-FRAGMENTE-

 

Helena Petrovna Blavatsky (HPB) (1831, Ekaterinoslav – 1891, Londra), teozof rus. Este fondatoarea, în 1875, a Societăţii Teosofice. Născută Hahn, în noaptea dintre 11 şi 12 august 1831, la Ekaterinoslav, Ucraina,, era descendentă a unor cruciaţi, tatăl său coborând din ramura Conţilor de Hahn Mecklenburg, iar mama fiind fiica Consilierului Regal Andrey Fadeieff şi a Prinţesei Helena Dolgorouky, aceasta la rândul ei descendentă a primului conducător al Rusiei, Ducele Rurik.

De origine rusă, cosmopolită, călătoreşte din America de Sud până în Japonia şi Indonezia, în Egipt, Grecia şi India, traducând din 16 limbi, inclusiv ebraică, sanscrită, latină şi greacă. Elena a venit în contact cu un număr mare de popoare şi culturi diferite.

Ravi_Varma-Lakshmi

Ea a avut o pasiune pentru tot felul de legende şi înţelepciunea tradiţională. Intenţia ei a fost de a reînvia vechile Şcoli de Mistere, a acelor centre din vremea lui Pitagora, Platon sau Plotin în care se învăţa că în om şi în natură există legi de o profunzime şi simplitate inimaginabile, care se pot cunoaşte şi care, prin studiul lor, duc la descoperirea identităţii reale, la intuirea adevărului. Doctrina secretă, este capodopera ei. În 1888 Doctrina Secretă a fost publicată şi, în acelaşi an a format secţiunea Ezoterice a Societăţii Teozofice. La scurt timp după aceea ea a scris-cheie la teosofie şi Voice of the Silence. Operele ei fundamentale sunt „Doctrina Secretă” (carte monumentală conţinând o istorie universală a simbolurilor, filosofiilor şi credinţelor, a ezoterismului şi a Marilor Adepţi şi Iniţiaţi), „Isis dezvăluită” (studiu consacrat depăşirii graniţelor aparente dintre ştiinţă şi religie), „Cheia teosofiei” (prezentare a ideilor teosofice fundamentale), „Glosarul teosofic” şi „Glasul liniştii” (traducere a unui vechi text iniţiatic tibetan).

Cartea Vocea Tăcerii – o mică bijuterie -reprezintă, prin conţinutul ei, un îndrumător lăuntric pentru toţi acei „puţini” care aspiră la o viaţă spirituală.

Aceste instrucţiuni sunt pentru cei ce ignoră pericolele facultăţilor inferioare, denumite Iddhi. Acela care vrea să audă vocea Nadei , Sunetul fără sunet, şi s-o înţeleagă, trebuie să înveţe natura Dharanei.

Cuvântul pali Iddhi este echivalentul sanscritului Siddhi, adică facultăţi psihice, puterile paranormale ale omului. Există două feluri de Siddhi – un grup care cuprinde energiile inferioare, grosiere, psihice şi mentale, pe când celelalte cer cel mai înalt antrenament al puterilor spirituale.

Spune Krishna în Shrîmud Bhagavat:

„Acela care este angajat în îndeplinirea sistemului Yoga, care şi-a supus simţurile şi care şi-a concentrat mintea în mine (Krishna), pe un atare yoghin toate Siddhis-urile stau gata să-l servească.”

1. Glasul fără sunet, sau „vocea tăcerii”. Literal ar trebui poate să se citească: „vocea în sunetul spiritual”, căci cuvântul Nada este
echivalentul în sanscrită al termenului scris în limba Senzar.

2. Dharana este concentrarea intensă şi perfectă a minţii asupra vreunui obiect interior, însoţit de abstragerea completă de la tot ce
aparţine universului extern, sau lumea simţurilor.

aum spiritualitate evolutie spirituala

Înainte ca Sufletul să poată vedea, el trebuie să fi obţinut armonia lăuntrică şi ochii carnali să fie făcuţi orbi la toată iluzia.

Înainte ca Sufletul să poată înţelege şi să-şi aducă aminte, el trebuie să fie intim unit cu Vorbitorul Tăcut, întocmai cum forma, după care e modelat lutul, este mai întâi unită cu mintea olarului.

Atunci Sufletul va auzi şi îşi va aduce aminte. Şi atunci la urechea interioară va vorbi VOCEA TĂCERII.

Când, devenind mai puternic, Sufletul tău alunecă afară din locul său sigur de retragere; şi scăpând din paraclisul ocrotitor, îşi desfăşoară firul de argint şi se avântă; când, zărindu-şi imaginea pe undele spaţiului murmură: „Aceasta sunt eu” – mărturiseşte, O, discipole, că Sufletul tău este prins în ţesătura amăgirii.

Acest pământ, discipole, este sala durerii, unde sunt aşezate, de-a lungul cărării cumplitelor probaţiuni, capcane pentru a prinde Egoul tău în amăgirea numită „marea erezie”.

Acest pământ, O, discipole ignorant, nu este decât intrarea sinistră ducând la crepusculul ce precede valea adevăratei lumini – acea lumină pe care nici un vânt nu o poate stinge, acea lumină care arde fără fitil sau combustibil.

Spune marea Lege: „Ca să devii cunoscătorul Întregului-Eu, trebuie mai întâi să fii cunoscătorul Eului.” Pentru a ajunge la cunoaşterea acelui Eu, trebuie să abandonezi eul non-eului, fiinţa nefiinţei şi atunci vei putea să le odihneşti între aripile Marii Păsări. Da, dulce este odihna între aripile a ceea ce nu s-a născut, nici nu moare, ci este AUM răsunând mereu de-a lungul veacurilor eterne.

Trei săli, O, pelerin obosit, duc la capătul trudelor. Trei săli, O, cuceritor al lui Mara, te vor aduce prin trei stări în cea de a patra, şi, de acolo, în cele şapte lumi, lumile odihnei eterne.

NOTA: Se aminteste despre 11 sali in total. A 12-a este Sala Tronului. Cerul 12, cerul lui D-zeu UNUL, acolo unde numai el si cei 12 / 24 de Batraini de Zile, pot accede. Vezi detalii pe acest subiect in cartea Protectia Psi: Calea Reconectarii Divine.

eye of horus

Luptă cu gândurile tale necurate înainte ca ele să te copleşească. Poartă-te cu ele aşa cum ar face-o ele cu tine, căci dacă le cruţi şi ele prind rădăcină şi cresc, să ştii bine, aceste gânduri te vor copleşi şi omorî. Ia seama, discipole, să nu îngădui nici măcar ca umbra lor să se aproprie. Căci ea va creşte, va spori în mărime şi putere şi atunci acest aspect al întunericului va absorbi fiinţa ta înainte de a-ţi fi dat bine seama de prezenţa neagră a monstrului necurat.

Kundalini, puterea şarpe sau focul mistic; este numită puterea serpentină sau inelară din cauza manifestării sau progresului său în spirală în corpul ascetului care dezvoltă şi trezeşte această putere în el însuşi. Este o putere electrică, înfocată, ocultă sau fohatică, marea forţă primitivă ce stă la baza întregii materii organice şi anorganice.

Înainte ca puterea spirituală să poată face din tine un Dumnezeu, Lanu, trebuie să fi câştigat facultatea de a ucide după voie forma ta lunară.
Eul materiei şi Eul Spiritului nu se pot niciodată întâlni. Unul din ele trebuie să dispară; nu este loc pentru amândouă.

Înainte ca mintea Sufletului tău să poată înţelege, mugurul personalităţii trebuie să fie zdrobit, viermele simţului distrus fără a-i permite o reînviere posibilă.

Trandafirul trebuie să redevină mugurul născut din tulpina mamă, înainte ca parazitul să fi ros până la inima sa şi să-i fi supt seva vieţii.
Pomul de aur îşi produce mugurii-giuvaere înainte ca trunchiul său să fie vestejit de furtună.

Elevul trebuie să recâştige starea de copil pe care a pierdut-o înainte ca primul sunet să-i poată izbi urechea.

Lumina care vine de la Maestrul unic, lumina de aur, nepieritoare, unică, a Spiritului, îşi aruncă chiar de la început undele strălucitoare asupra discipolului.

Razele sale străpung norii groşi şi negri ai materiei. Când ici, când dincolo, aceste raze o luminează, precum scânteile soarelui luminează pământul prin frunzişul des al junglei. Dar, O discipole, până ce carnea nu va fi pasivă, capul rece, Sufletul tot atât de ferm şi pur ca diamantul
sclipitor, strălucirea nu va atinge camera, lumina sa solară nu va încălzi inima, nici sunetele subtile ale înălţimilor akashice nu vor atinge urechea, oricât de atentă ar fi ea, în stadiul iniţial.

spiritualitate ascensiune

Sunetele mistice, sau melodia auzită de ascet la începutul ciclului său de meditaţie, sînt numite de către yoghini Anahatashabda Anahata este cea de a patra chakră.

De nu auzi, nu poţi vedea.
De nu vezi, nu poţi auzi.
A auzi şi a vedea, acesta este al doilea stadiu.

Dhyana (meditaţia profundă) este ultimul stadiu înaintea celui final pe acest pământ, doar dacă cineva nu devine un Mahatma deplin. După cum s-a mai spus, în această stare Raja Yoghinut este încă spiritual conştient de sine şi de acţiunile principiilor sale superioare. Un pas mai mult şi el va fi pe planul ce se află dincolo de al şaptelea, al patrulea, după unele şcoli. Acesta, după practica Pratyaharei – un antrenament preliminar efectuat în scopul de a-şi controla mintea şi gândurile sale – număra Dharana, Dhyana şi Samadhi şi cuprinde pe cele trei sub numele generic de Samyama.

Samadhi este starea în care ascetul pierde conştiinţa oricărei individualităţi, inclusiv pe a sa proprie. El devine Totul.

Cele patru moduri ale adevărului sunt, în budismul din Nord: Ku, suferinţa sau mizeria; Tu, adunarea ispitelor; Mu, distrugerea lor, şi Tau, Cărarea. Cele „cinci piedici” sunt cunoaşterea mizeriei, adevărul asupra slăbiciunii umane, restricţiile opresive şi necesitatea absolută a separării de toate legăturile pasiunii şi chiar ale dorinţelor. „Cărarea mântuirii” este cea din urmă. La portalul adunării, regele Mara-ilor. Mana Mara, stă încercând să orbească pe candidat prin strălucirea giuvaerului său.

Şi acum, odihneşte sub arborele Bodhi, care este perfecţiunea întregii cunoaşteri, căci, să ştii, eşti maestrul lui Samadhi – starea viziunii fără de
greşeală.

Priveşte! Ai devenit lumina, ai devenit sunetul, eşti Maestrul tău şi Dumnezeul tău. Eşti însuţi obiectul căutării tale: vocea necurmată, care răsună de-a lungul eternităţilor, lipsită de schimbare, de păcat lipsită, cele şapte sunete sunt unul, AUM TATSAT.

https://www.evolutiespirituala.ro/vocea-tacerii-blavatsky/?feed_id=84003&_unique_id=6511594021eef

/de

Melchisedek – Adevaruri istorice: Preotia lui Aaron si Inteleptul din Salem – Partea I

934834 440627239367690 1724892108 n 1

Melchisedek – Adevaruri istorice: Preotia lui Aaron si Inteleptul din Salem – Partea I

Melhisedec sau Malchi-tzédek – “Regele meu este Zedek”, uneori scris Malchizedek, Melchisedec, Melhisedec, Melchisedek sau Melkisedek.

melchisedek

 

.

Despre Melchisedec
Melchisedec apare mentionat în Telos oraşul minunatei Lemurii, având o piramidă albă drept templu, apoi menţionat în Vechiul Testament, în Egipt făcându-se referire la Isis şi Ordinul lui Isis, şi de aici legătura cu Merkabah, floarea vieţii, Drunvalo Melkizedek…. apoi am găsit referiri la: Hermes Trismegistos, Orfeu, Pitagora, Moise, Platon, Zoroastru şi Buda, însă nedocumentate, aşa că am continuat propriile cercetări.
Am descoperit simbolurile care fac referire la Melchisedec dar şi punctul de vedere ortodox cu referire la Vechiul Testament… Acestea sunt simbolurile care fac referire la Melchisedec:

Simbolul celor trei cercuri concentrice pe care Melchisedec l-a purtat ca emblemă a misiunii sale, a fost interpretat de o mare parte dintre ucenicii săi ca fiind cele trei împăraţii: cea a oamenilor, cea a îngerilor şi apoi cea a lui Dumnezeu. Foarte puţini dintre ucenici au ştiut că aceste trei cercuri concentrice simbolizează infinitul, eternitatea şi unversialitatea Paradisului. Într-o învăţatura mai extinsă a lui Melchisedec conceptul trinităţii se regăseşte în acest simbol.

.
A fost văzut pentru întâia oară de Amdon, un păstor chaldean, descendent al sumerienilor, atunci când Melchisedec a intrat în cortul acestuia. El şi-a declarat în faţa acestui păstor identitatea. ‘’Eu sunt Melchisedec, preot al lui El Elyon, Cel Mai de Sus, unul şi singurul Dumnezeu” cu 1973 de ani înainte de naşterea lui Iisus.

 

Controversă sau atestare?
Mulţi creştini şi-au pus întrebarea de ce a fost numit Iisus Hristos mare preot “după rânduiala lui Melchisedec”, iar nu după aceea a lui Aaron (Evr. VII, 11). Controversa pare a se fi dus în termenii următori: dacă adevărata preoţie este cea care descinde din Aaron, cum afirmau cu încrâncenare iudeii, orice tentativa de a-L prezenta pe Iisus Hristos ca mare arhiereu, cum voiau creştinii, va fi în van, deoarece omul din Nazaret nu s-a născut din seminţia lui Levi, ci din aceea lui Iuda, deci fără nici o legătură cu neamul preoţilor Vechiului legământ; dacă, dimpotrivă, Iisus este marele arhiereu al Noului legământ, cum afirmau cu toată con¬vingerea creştinii, atunci El descinde dintr-o altă preoţie şi aceasta este preoţia lui Melchisedec.

.
Temeiul cel mai puternic al acestei învăţături este psalmul CX, pe care însuşi Mântuitorul l-a invocat la un moment dat în dis¬puta sa cu fariseii şi care spune următoarele: “Domnul a zis Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale. Domnul a jurat şi nu-i va părea rău: Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec” (Psalmul CX , 1,4). Mântuitorul a invocat prima parte (vezi Matei XXII, 41- 46); autorul epistolei către evrei pe cea de a doua (vezi Evrei V, 6, 10; 20; VII, 11, 17).

.
Sfântul Petru : “Voi sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt. Preaiubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători (prin lumea aceasta) să vă feriţi de poftele firii pământeşti care se războiesc cu sufle¬tul” (I Petru II, 9, 11; a se vedea si Apoc. I, 6; XX, 6).

.
Cele două preoţii, cea a apostolilor şi cea a laicilor, s-au aflat totdeauna solidare în apărarea adevărului de-a lungul sinuoasei istorii a Ortodoxiei în Orient. Ele formează împreuna Biserica şi numai împreună reuşesc în orice timp să păstreze adevărul revelat.

 

Preoţia lui Aaron
Pentru a înţelege semnificaţia corectă a preoţiei lui Melchisedec este necesară în prealabil o bună definire a preoţiei lui Aaron. Principala misiune a lui Aaron a fost aceea de a aduce jertfe la cor¬tul întâlnirii pentru păcatele sale şi ale poporului (Lev. VIII, 1-2; IX, 1-24). Înaintea să însă adusesera jertfe marii patriarhi ai poporului evreu ca Iacov (Gen. XXVIII, 18; XXXI, 13), Avraam (Gen. XII, 7; XIII, 4; XXI, 33), toţi aceştia fiind precedaţi, la rândul lor, de o tradiţie urcând adânc în timp prin Noe (Gen. VIII, 20-22) până la Abel (Gen. IV, 4).

.
Anterior momentului Moise israeliţii aduceau jertfele lor fiecare unde voia, adică pe câmp, în ţarine etc. Ispita idolatriei datorată convieţuirii cu popoare idolatre era însă prea mare şi multi s-au abătut de la credinţa stră¬moşului lor Avraam şi au început să jertfească idolilor locali. Pentru a preîntâmpina acest flagel Dumnezeu centralizează cultul, obligându-i pe toţi să aducă jertfele lor la “cortul întâlnirii”, la preoţii instituiţi special în acest scop. “Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui şi tuturor copiilor lui Israel şi spune-le: iată, cea poruncit Domnul.

.
Aşadar, preoţia aaronita a fost, o măsura menită să pună capat idola¬triei. Aducându-şi jertfele la “cortul întâlnirii”, la preoţii lui Aaron, israeliţii le aduceau din oficiu numai lui Yahve şi derapajul lor spre “alţi dumnezei” era astfel oprit. Principalul rol al preoţiei aaronite a fost deci acela de a direcţiona corect şi exclusiv jertfele spre adevăratul Dumnezeu, spre Yahve cel care a eliberat poporul evreu din robia egipteană pentru a-l conduce în ţara făgăduită lui Avraam şi urmaşilor săi.

.
Preoţia aaronită este astfel definitiv înlocuită de preoţia generală a poporului lui Dumnezeu. Alegerea leviţilor şi a lui Aaron în special încetează, căci în vremurile mesianice inaugurate de Iisus Hristos adevărata cunoaşterea a lui Dumnezeu şi închinarea către El o posedă şi o aduc până şi pruncii (Matei XXI, 15-16; XVIII, 6).

.
Preoţia lui Aaron este înlocuită în Noul legământ de preoţia lui Hristos, cea “după rânduiala lui Melchisedec”! De ce a fost declarată preoţia creştina ca fiind nu după rânduiala lui Aaron, ci după aceea a lui Melchisedec? Ce deosebeşte preoţia creştină de aceea aaronita?

.
În ce sens Melchisedec a fost o prefigurare a lui Hristos? În spiritul celor spuse mai sus preoţia lui Aaron a avut rolul de a menţine fidelitatea, credinţa fermă faţă de Yahve, adevăratul Dumnezeu. Ea a fost, deci, o preoţie a credinţei, a aşteptării neclintite pentru şi în numele între¬gului popor evreu în vederea împlinirii făgăduinţelor făcute de Yahve strămoşilor, în special lui Avraam, părintele tuturor celor credincioşi.

.
Aaron întruchipa în modul cel mai înalt preoţia avraamică a credinţei, a aşteptării făgăduinţei. “Când vei intra în ţara pe care ţi-o dă de moştenire Domnul, Dumnezeul tău, când o vei stăpâni şi te vei aşeza în ea, să iei cele dintâi roade, să te duci la preotul care va fi în zilele acelea, apoi să iei cuvân¬tul şi să spui înaintea Domnului Dumnezeului tău: Tatăl meu era un arameu pribeag” (Deut. XXVI, 1, 3, 5). Evreul, chiar ajuns în pământul făgăduinţei, nu trebuia să uite nici o clipă condiţia sa de pribeag prin această lume, asemenea părintelui său Avraam.

.
Mesia-Hristos, ca singurul cu adevărat neprihănit, se învredniceşte de odihna de-a dreapta lui Dumnezeu şi de aceea lui i se potriveşte cuvântul: “Domnul a zis Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale” (Ps. CX, 1). Autorul epistolei către evrei sugerează, aşadar, că, deşi Dumnezeu s-a odihnit de toate lucrurile sale în ziua a şaptea, El a promis, totuşi, evreilor odihna pe când aceştia se aflau pribegi în pustia Sinaiului; dar pentru că aceştia şi-au mani¬festat răzvrătirea, împlinirea promisiunii este amânată pentru vremuri ulte¬rioare şi consemnată ca atare de psalmistul David.

.
Acesta este rationamen¬tul în baza căruia autorul arată că adevărata odihnă a fiilor credinţei a sur-venit abia în Iisus Hristos, Marele Arhiereu al Noului legământ, care a ajuns în adevărata sfânta a sfintelor, în patria cerească a odihnei veşnice (Evr. III, 7-11; IV, 1-10).

 

Scriptura despre Melchisedec?

“Dupa ce Avraam s-a întors de la tăierea lui Kedarlaomer şi a regilor care erau cu acesta în Valea Save, adică în Câmpia Regelui, Melchisedec, regele Salemului, a adus pâini şi vin. El era preot al Dumnezeului cel Preaînalt. L-a binecuvântat pe Avraam şi i-a zis: Binecuvântat fie Avraam de către Dumnezeul cel Preaînalt, care a zidit cerul şi pământul. Vrednic de binecuvântare este Dumnezeul cel Preaînalt, pentru că i-a dat pe duşmani în mâinile tale. Şi Avraam i-a daruit o zecime din toate” (Gen. XIV, 17-20).

.
Din textul de mai sus este de reţinut faptul extrem de important că Melchisedec nu jertfeşte ceva Dumnezeului celui Preaînalt, Căruia îi era preot, ci-i aduce lui Avraam pâini şi vin! El îi aduce marelui patriarh daruri de pâine şi vin din oraşul păcii, al odihnei, Salem. Salemul apare aici ca un ţinut al păcii, al fericirii şi stabilităţii, la care Avraam, arameanul pribeag nu poate decât să viseze. Primind darurile regelui neprihănit, părintele credinţei capătă o prefigurare a ceea ce aveau să guste permanent urmaşii săi, când Dumnezeu avea să-şi împlinească promisiunea de a-i conduce în pă-mântul făgăduinţei. Pâinea şi vinul din Salem nu erau, de fapt, decât o umbră a celor viitoare, o prefigurare a bogăţiilor ţării promise în care aveau să se odihnească fiii credinţei.

.
O prefigurare similara aveau să primească vreii în pustiul Faram sub forma prepeliţelor şi a manei căzute din cer, dar mai ales sub aceea a strugurilor, a smochinelor şi a rodiilor aduse de tri¬mişii lui Moise din Canaan (Num. XI, 4-16; XIII, 1-27). Avraam a mulţumit regelui din oraşul odihnei, Salem, pentru darurile primite şi i-a dat lui Melcisedec zeciuala din toate, Israeliţii din pustiul Faran n-au dovedit aceeaşi recunoştinţă şi s-au revoltat împotriva lui Yahve şi a celor care adu¬sesera daruri din Canaan. Mânia lui Dumnezeu s-a aprins şi de aceea Canaanul istoric, deşi avea să fie cucerit ulterior, nu avea să mai fie ţara adevăratei odihne pentru evrei, ci doar o împlinire provizorie a unei făgă-duinţe făcute cândva marelui patriarh Avraam.

.
Evenimentul din pustiul Faran avea să devină paradigmatic pentru Iisus Hristos. Asemenea lui Moise de odinioară, Iisus anunţa apropierea împărăţiei cerurilor, a noului Canaan (Matei IV, 17; Marcu I, 14-15) în care, ca şi în vechiul, intrarea nu putea fi făcută decât prin forţă, prin cucerire (Matei XI, 12, Luca XVI, 16). Şi tot asemenea lui Moise (Num. XIII, 1-20), el alege 12 bărbaţi pe care-i trimite să anunţe vestea cea bună a apropierii împărăţiei şi să aducă în lume bogăţiile acesteia (Matei X, 1-8; Marcu III, 13-19; VI, 7-13; Luca IX, 1- 6). Şi tot asemenea lui Moise (Num. XI, 16) Iisus mai alege, alături de cei 12, alţi 70 de ucenici ca să-i ajute pe aceştia în conducerea poporului către împărăţie (Luca X, 1-6).

.
Atât cei 12 aleşi de Moise, cât şi cei aleşi de Iisus, poartă titulatura de trimişi, apostoli. Atât cei 70 aleşi de Moise, cât şi cei 70 aleşi de Iisus, poartă numele de bătrâni. Şi într-un caz şi în altul cei 12, ca şi ce 70, sunt trimişi în mijlocul poporului să anunţe apropierea pământului făgăduinţei, a noului Canaan, să facă demonstraţia bogăţiilor acestei ţări a “laptelui şi a mierii”, să anunţe că pacea, odihna acestui ţinut mirific, acestui nou Salem, va înlocui, în sfârşit, pribegia şi suferinţele de până atunci. Faptul că Iisus îşi modelează acţiunea după evenimentele din pustiul Faran apare cu şi mai multă evidenţă în episoadele înmulţirii pâinilor în pustie (Ioan VI, 1-14).

.
În aceeaşi logică Iisus oferă apostolilor Săi, şi prin ei poporului, pâinea şi vinul împărăţiei (Luca XXII, 17-20; Ioan VI, 30-51). De data acesta, chiar dacă nu apare nici o referire în text, modelul urmat aici nu mai este neapărat acela al evenimentelor din pustiul Faran, la graniţele ţării Canaan, ci acela al întâlnirii dintre Avraam şi Melchisedec. Ca şi misteriosul per¬sonaj din cartea Genezei, Iisus oferă apostolilor pâine şi vin, darurile împărăţiei păcii veşnice (Luca XXII, 16, 18).
Din acest motiv Hristos este numit de autorul epistolei către evrei “preot al bunurilor viitoare”: “într-adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevarată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe, care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie. Hristos a venit ca mare preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceas¬ta “ (Evr. X, 1; IX, 11). Iată, deci sensul adânc al expresiei “după rânduiala lui Melchisedec”. Iisus este noul rege al neprihănirii, Cel care aduce daruri de pâine şi vin din noul Salem, care este, de fapt, împăraţia cerurilor, a păcii veşnice (Ioan XIV, 27; XVI, 10).

.
Pe lângă toate acestea, cercetând Scriptura, doar Melchisedec vorbeşte de Dumnezeul cel Preaînalt, taină ce doar iniţiaţi o desluşesc.

.
Melchisedec: Legenda si adevaruri

Ordinul lui Melchisedec este cunoscut în lumea spirituală sub numele de ‘’Fiii care acţionează în situaţiile de criză’’. Acest ordin desfasoară o activitate extraordinară pe planetele care deţin viaţa în orice sistem solar. Când apare o problemă mai serioasă sau orice încercare neobişnuită, de obicei este rezolvată de un membru din Ordinul lui Melchisedec. Acesta îşi asumă o responsabilitate totală pentru a rezolva situaţia apărută. Această abilitate de a rezolva situaţiile de criză, precum şi capacitatea de a se întrupa şi de a acţiona într-un corp fizic le este specific doar lor.

.
Membrii Ordinului Melchisedec au fost extrem de activi pe Pamant. Un grup format din 12 membri în colaborare cu alte fiinţe superioare au ajutat mult această planeta. Imediat după ruptura făcuta de Caligastia (când a participat la rebeliunea lui Lucifer) un grup de 12 membri, din acest ordin, au devenit asistenţi pentru planeta noastră şi au deţinut această autoritate până la apariţia lui Adam şi Eva. Apoi cei 12 membri dinOrdinul lui Mechisedek s-au reîntors pe Pământ după căderea lui Adam şi Eva şi au continuat activitatea de asistenţi planetari până în momentul naşterii lui Iisus din Nazaret, Fiul Omului.

 

Întruparea lui Machiventa Melchisedec
După ce Adam şi-a ratat misiunea pe această planetă revelarea adevărului a fost încetinită în mileniile care au urmat. Cu toate că rasele umane au progresat intelectual, şi-au pierdut spiritualitatea, încetul cu încetul, în ciudă faptului că aceasta era foarte solidă. Aproximativ cu 3000 de ani înainte de Iisus ideea de Dumnezeu era foarte confuză în mintea omului. Cei 12 membri Melchisedec, activi pe pământ, ştiau că Mihail cel din Ordinul Fiului Etern se va naşte pe această planetă, dar nu ştiau exact când se va întâmpla asta. De aceea au convocat un consiliu, apoi au făcut o cerere către superiorii lor spirituli prin care cereau să se găseasca o modalitate de a face ca lumina adevărului să ardă din nou printre pământeni. Acest apel a fost trimis cu următoarea afirmaţie‘’ conducerea situaţiilor extreme în Satania (numele sistemului nostru solar), sistemul solar cu nr. 606 care se află pe deplin în mâinile membrilor din ordinul Melchisedec’’. Astfel asistenţii aflaţi pe această planetă cer ajutor Tatălui Melchisedec.

.
Concluzia a fost ca Machiventa Melchisedec, unul dintre cei 12 membri care asistau planeta, s-a oferit voluntar pentru a veni pe Pământ şi şi-a îndeplinit misiunea până la final prin propriile-i resurse. O astfel de misiune a mai avut loc doar de 6 ori în toata istoria sistemului noastru solar. El s-a întrupat pe Pământ temporar, ca fiinţă de rang superior, preot al planetei. Aceasta întrupare a lui Machiventa Melchisedec s-a desfăşurat lângă Salem (actualul Ierusalim), în Palestina.

 

Înţeleptul din Salem
Cu 1973 de ani înainte de naşterea lui Iisus, Melchisedec a primit misiunea de a se ocupa de rasele umane de pe Pământ. Întruparea sa nu a fost ceva spectaculos, materializarea sa nu s-a făcut în prezenţa nici unei fiinţe umane. A fost văzut pentru întâia oară de Amdon, un pastor chaldean, descendent al sumerienilor, atunci când Machiaventa Melchisedec a intrat în cortul acestuia. El şi-a declarat în faţa acestui păstor identitatea. ‘’Eu sunt Melchisedec, preot al lui El Elyon, Cel Mai de Sus, unul şi singurul Dumnezeu.

.
Păstorul dupa ce şi-a revenit din nedumerirea care l-a cuprins, i-a pus tot felul de întrebări şi apoi l-a invitat pe Melchisedec să ia cina împreună. Atunci a fost prima data în lunga sa carieră din univers când Machiventa a luat masa.

.
A gustat hrana care trebuia să-l susţina în cei 94 de ani câti avea de stat într-un trup fizic.
După aceea au stat de vorbă, afară, privind stelele iar, Melchisedec şi-a început misiunea vorbind despre adevărata realitate a lui Dumnezeu. El i-a spus lui Amdon: ‘’El Elyon, Cel Mai de Sus, este creatorul divin al stelelor de pe cer, este Dumnezeul suprem al raiului şi este de asemenea creatorul acestui pământ pe care locuim’’.

.
În câţiva ani Melchidesec a adunat în jurul său un grup format din copii, discipoli şi credincioşi care a constituit nucleul viitoarei comunităţi din cetatea Salem.

.
Într-un timp foarte scurt a fost cunoscut în Palestina ca preot al lui El Elyon, Cel Mai de Sus, şi ca înţeleptul din Salem.
Cateva triburi din împrejurimile cetăţii l-au numit chiar rege. Salem o fost cetatea care după materializare lui Melchisedec a devenit oraşul lui Iisus, fiind numit mai târziu Ierusalim.

.
Melchisedec în întruparea sa a trăit printre nodiţi şi sumerieni. Aceştia aveau 1,80 înălţime şi o prezenţă care se impunea. El a vorbit limba chaldeana şi încă şase limbi. Se îmbrăca asa cum se îmbrăcau preoţii canaanieni, iar pe piept purta o emblemă cu trei cercuri concentrice, simbolul sistemului nostru solar care se poartă în sferele superioare de guvernare. Această insignă a fost atât de sacră pentru toţi cei care l-au urmat încât ei n-au încercat să o folosească niciodată, iar la câteva generaţii după plecarea sa, aceasta a fost uitată.

.
Machiventa a trăit după manierele unei fiinţe regale; nu a fost căsătorit niciodată şi nici nu a putut lăsa urmaşi pe Pământ. Corpul său fizic, deşi a fost construit ca să semene cu cel al unui bărbat aflat în acel moment pe Pământ, era făcut dintr-o substanţă specială care nu avea nimic din ADN-ul rasei umane. Copacul vieţii (cel din grădina lui Adam şi Eva) nu mai era valabil pe Pământ şi de aceea în timpul şederii sale (94 de ani), trupul fizic al lui Melchisedec s-a deteriorat treptat, iar înainte de a-şi încheia misiunea acesta a început să se dezintegreze.

.
Cât timp a fost întrupat, Machiventa a păstrat permanent legătura cu toţi celilalţi 11 membri ai ordinului său, dar nu a putut comunica cu alte personalităţi celeste.

 

Învăţăturile lui Melchisedec
După zece ani de la venirea sa pe Pământ, Melchisedec a înfiinţat şcoli în Salem. S-a inspirat după modelul primilor preoţi setiţi care au trăit în a doua grădina a raiului.

.
Chiar şi taxa zeciuielii (a10-a parte din orice câştig) introdusă mai târziu de Avraam, unul dintre cei mai de seamă ucenici ai lui Melchisedec, a fost preluată tot din tradiţiile şi metodele vechilor setiţi.

.
Melchisedec a predicat despre conceptul unui singur Dumnezeu, o divinitate universală, dar a permis oamenilor să asocieze învăţătura cu Dumnezeul galaxiei din care făceau parte, pe care l-a numit El Elyon, Cel Mai de Sus. El nu le-a vorbit ucenicilor despre statutul lui Lucifer şi ce a făcut acesta. Pentru majoritatea ucenicilor săi capitala sistemului nostru solar era raiul iar, Cel Mai de Sus era considerat Dumnezeu.

.
Melchisedec a lăsat lucrurile aşa pentru că şi-a dat seama că nivelul de înţelegere al oamenilor era foarte redus.
Chiar şi simbolul celor trei cercuri concentrice pe care Melchisedec l-a purtat ca emblema a misiunii sale, a fost interpretat de o mare parte dintre ucenicii săi ca fiind cele trei împărăţii: cea a oamenilor, cea a îngerilor şi apoi cea a lui Dumnezeu. Foarte puţini dintrei ucenici au ştiut că aceste trei cercuri concentrice simbolizează infinitul, eternitatea şi universialitatea Paradisului. Într-o învăţatură mai extinsă a lui Melchisedec conceptul trinităţii se regăseşte în această insignă.

.
Membrii familiei Katro, cea cu care Melchisedec a locuit mai mult de 30 de ani, au ştiut multe din aceste adevăruri şi le-au transmis de-a lungul timpului în familie ajungând chiar până la Moise, Melchisedec şi-a initiat ucenicii în funcţie de capacitatea lor de a recepţiona, de a asimila şi de a înţelege.
O parte din ideile despre Dumnezeu, pământ, rai, om şi îngeri care se regăsesc în religiile moderne îşi au rădacina în aceste învăţături ale lui Melchisedec.

.
Acest învăţător mare a pus bazele unei doctrine care propăvăduia un singur Dumnezeu, al unui mare univers primordial, un Creator Divin, un Tată Divin. Accentele acestei învăţături aveau drept scop atragerea omului spre Adevărul Suprem şi pregătirea venirii lui Iisus, Fiul Tatălui Universal.

.
Melchisedec le-a spus discipolilor şi ucenicilor săi că în viitor un alt Fiu a lui Dumnezeu (şi el era tot un fiu al lui Dumnezeu dar dintr-un alt ordin) se va întrupa pe Pământ, dar el va fi născut de o femeie.

.
De aceea mai tarziu multi învăţatori îl vedeau pe Iisus ca pe un preot sau ca pe un conducător spiritual. Aşa a pregătit, Melchisedec omenirea pentru a urma o cale monoteistă şi pentru a-l accepta pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu când acesta va veni să-şi îndeplinească misiunea. Mihail a confirmat toată învăţătura lui Melchisedec cu privire la Tatăl Suprem.

 

Religia din Salem
În Salem se practica un ritual foarte simplu. Oricare persoană care lua la cunoştinţă sau învăţa cerinţele lui Melchisedec şi era de acord cu ele devenea un ucenic sau discipol al sau. Aceste cerinţe erau următoarele :

.
1) Cred în El Elyon, Dumnezeul Suprem, Tatăl şi Creatorul Universal al tuturor lucrurilor;

.
2) Îl accept pe Melchisedec, care are o înţelegere cu Cel Mai de Sus, pentru a-mi împărtăşi Voinţa Tatălui, nu cu sacrificiu ci cu o devoţiune plină de lumină;

.
3) Promit să respect cele şapte porunci ale lui Melchisedec şi să răspândesc tuturor vestea cea bună a acestei cooperări cu Cel Mai de Sus.

.
Aceste afirmaţii de credinţă, simple şi scurte, erau mult prea avansate pentru oamenii din acele timpuri. Pur şi simplu ei nu puteau înţelege că se poate avea o relaţie cu divinul, fără nici o pretenţie din partea lui Dumnezeu, având doar credinţă.

.
Era mult prea înrădăcinată, în convingerile lor, ideea că omul s-a născut sub incidenţa greşelii faţă de Dumnezeu. Sacrificiul şi ofrandele aduse lui Dumnezeu pentru a-i obţine iubirea şi iertarea se practica de prea mult timp, iar preoţii nu au încetat niciodată să le explice că lucrurile stau cu totul altfel. Cele şapte porunci prezentate de Melchidec se regăsesc şi în învăţaturile stravechi din Dalamaţia (prima mare perioadă de avânt spiritual a omenirii) precum şi în învăţăturile practicate în prima şi a doua Gradină a Edenului).

.
Aceste porunci ale religiei practicate in Salem erau:

.
1) Sa nu serveşti nici un Dumnezeu în afară de Cel Mai de Sus;
2) Să nu te îndoieşti de ideea că doar credinţa contează pentru salvarea eternă;
3) Să nu îmbratişezi idei false, să nu minţi;
4) Să nu omori;
5) Să nu furi;
6) Să nu comiti adulter;
7) Să nu-ţi dispretuieşti părintii şi pe cei mai în vârstă.

.
Cu toate că Melchisedec a interzis sacrificiul unei fiinţe în interiorul cetăţii, a ştiut că este foarte greu să oprească aceste obiceiuri vechi şi a înlocuit acest sacrificiu cu ritualul pâinii şi al vinului. El spunea: “Melchisedec rege al Salemului, am adus pâinea şi vinul”. Această inovaţie nu a avut un succes deplin, multe triburi care locuiau în afara cetăţii au continuat să practice obiceiurile cunoscute. Chiar şi Avraam s-a dedat la aceste practici primitive după victoria lui asupra unui alt conducător de trib.

.
La fel ca Iisus, Machiventa Melchisedec a căutat să-şi realizeze strict misiunea pentru care a venit. Nu a încercat să schimbe fundamental obiceiurile celor printre care a venit sau sa înlocuiască felul de a trăi a oamenilor cu altceva.
Misiunea lui trebuia să realizeze doua idealuri:

.
– Să menţină vie pe Pământ credinţa într-un singur Dumnezeu;
– Să pregătească calea pentru misiunea care urma să o aibă Fiul lui Dumnezeu.
Melchisedec a predat adevăruri fundamentale timp de 94 ani. În acest timp Avraam a urmat şcoala din Salem în trei perioade diferite. La final s-a convertit acestor învăţături şi a devenit unul dintre cei mai inteligenţi copii ai lui Machiventa şi un discipol înfocat.

 

Alegerea lui Avraam
Ideea de “popor ales” este un neadevăr, dar Avraam a fost cu adevărat ales de către Melchisedec. Acesta l-a investit pe Avraam cu responsabilitatea de a păstra vie credinţa unui singur Dumnezeu ca ceva distinct faţă de credinţa în mai mulţi zei.

.
A ales Palestina ca zona în care să-şi desfăşoare misiunea şi din dorinţa de a stabili un contact cu o familie de oameni care aveau în gena lor calităţi specifice de conducător. În perioada întrupării lui Melchisedec, pe Pamânt se aflau multe famili, care erau, foarte bine pregătite pentru a primi învăţătura înţeleptului din Salem. Erau familii care îndeplineau aceleaşi conditii şi printre rasa roşie, rasa galbenă, descendenţii andiţilor din vest şi nord, dar nici una din zonele în care trăiau aceste rase nu era favorabilă pentru viitoarea întrupare a lui Iisus aşa cum era zona de est a Mării Mediterane. Misiunea lui Melchisedec în Palestina, precum şi viitoarea întrupare a lui Iisus printre evrei, a fost determinată într-o mare măsură şi de situarea geografică.

.
Palestina se afla la confruntarea tuturor civilizaţiilor umane, comerţul, călătoriile şi interacţiunile între oameni se desfăşurau în această zonă.

.
Strămoşii lui Avram, au fost urmăriţi cu mult timp înainte de venirea lui Melchisedec. Se aştepta apariţia unei generaţii care trebuia să se distingă prin inteligenţă, discernământ şi sinceritate. Copiii lui Terah, tatal lui Avraam, îndeplineau aceste condiţii din toate punctele de vedere. Posibilitatea de a lua legătura cu aceşti copii capabili ai lui Terah explică foarte mult de ce Melchisedec a apărut în Salem şi nu în Egipt, China, India sau printre triburile din nord.

.
Terah cu întreaga lui familie au manifestat puţin etuziasm faţă de noua religie practicată în Salem. Au auzit pentru prima dată de învăţăturile lui Melchisedec de la Ovid, un învăţător fenician, care predica aceste învăţături în cetatea Ur unde trăia această familie.

.
Ei au părăsit, la un moment dat, cetatea Ur cu intenţia de a se stabili în cetatea Salem, dar Nahor, fratele lui Avraam,care nu-l văzuse pe Melchisedec, a fost indiferent de tot ceea ce se hotărâse şi i-a convins pe toti ceilalţi să se stabilească la Haran. Stabiliţi la Haran ei au continuat să venereze zeii aduşi din Mesopotamia şi foarte târziu au început să accepte un singur Dumnezeu aşa cum se propăvăduia în Salem.

.
După câteva săptămâni de la moartea lui Terah, tatăl lui Avraam şi Nahor, Melchisedec a trimis pe Jaram Ilititul, unul dintre discipolii săi, să-i cheme pe cei doi fraţi la Salem, spunându-le ,,Veniţi în Salem, unde veţi auzi învăţăturile noastre despre adevărul Creatorului Etern; Iar, prin iluminarea voastră întreaga omenire va fi binecuvântată”. Nahor nu a acceptatîn totalitate învăţăturile lui Melchisedec; s-a dezis de ceilalţi şi a construit un oraş–stat puternic care i-a purtat numele, dar Lot fiul său, a decis să-şi urmeze unchiul, pe Avraam, la Salem.

.
După ce au sosit la Salem, Avraam şi Lot au ales un loc strategic, printre dealuri, unde puteau să se apere de atacurile surpriză a triburilor din nord. În perioada aceea hitiţii, asirienii şi filistinii, precum şi alte grupuri făceau raiduri dese printre triburile din centrul şi sudul Palestinei.

.
Nu după mult timp de la stabilirea lor lângă Salem, Avraam şi Lot s-au dus în Valea Nilului ca să cumpere hrana deoarece era secetă în Palestina. În această călătorie scurta, Avraam a găsit o rudă, îndepărtată care se afla pe tronul ţării. L-a ajutat pe acest faraon în doua expediţii militare de mare succes, fiind comandantul acestora. Spre sfârşitul acestei călătorii, pe Nil el şi Sara, soţia sa, au locuit la palatul faraonului şi atunci când a părăsit Egiptul a luat cu el o parte din prada obţinută în cele două campanii militare.

.
Avraam a avut o motivaţie puternică atunci când a renunţat la onorurile de la curtea Egiptului şi s-a întors la munca spirituală începută de Machiventa Melchisedec. Fiind venerat chiar şi în Egipt, faraonul l-a încurajat pe Avraam să se întoarcă la Salem ca să-şi îndeplinească promisiunile făcute faţă de Melchisedec . Având ambiţii de conducător, pe drumul de întoarcere, Avraam i-a împărtăşit lui Lot planul său prin care dorea să cucerească şi să supună tot Canaanul regulior din Salem.

.
Lot era atras de afaceri, iar după o perioadă de gândire s-a stabilit în Sodoma, unde s-a apucat să crească şi să comercializeze animale. Lot a preferat viaţa de păstor celei de militar.

.
Reîntors la Salem împreună cu familia, Avraam a început să-şi perfecteze proiectele militare. În scurt timp a fost recunoscut ca şi conducător civil al Salemului şi a teritoriilor din jurul cetăţii şi a mai fost numit conducător pentru încă şapte triburi din apropriere. Într-adevăr, i-a fost greu lui Melchisedec să-i înfrângă lui Avraam zelul şi dorinţa de a cuceri triburile vecine cu sabia, obligându-le astfel să i-a cunoştinţă mai repede de învăţăturile predate în Salem.
Melchisedec a menţinut relaţii paşnice cu toate triburile vecine. Nu a avut un comportament militar şi nu a fost atacat niciodată de nici o armată. A dorit ca Avraam să ducă o politică defensivă pentru Salem şi nu i-a aprobat niciodată ambiţiile sale militare. Aceste motive au dus la o ruptură puternica între cei doi care a culminat cu plecarea lui Avraam din Salem. Acesta s-a mutat în Hebron unde şi-a stabilit cartierul general. Ceilalţi regi aveau o teamă excesiva faţă de Avraam deoarece ei ştiau că avea o relaţie apropiată cu Melchisedec .

.
Avraam ştia de această frică şi aştepta un moment prielnic ca să poată ataca. Această ocazie a apărut în momentul în care s-a presupus că o parte din vecini l-au atacat pe Lot şi proprietatea acestuia din cetatea Sodoma. Avraam în fruntea celor şapte triburi pe care le conducea a atacat duşmanul. S-a întors victorios din luptă şi a insistat pe lângă Melchisedec ca a zecea parte din prada luată să fie dusă în tezaurul din Salem. Cealaltă Parte din pradă, adică 90 %, a luat-o în Hebron.

.
După această victorie, Avraam a devenit liderul celei de-a doua alianţe formate din 11 triburi. Nu numai că-i plăteau a zecea parte din orice câştig, dar urmarea ca şi cei din aproprierea cetăţii să facă la fel. Avraam a fost pe punctul de a forma un stat puternic în Palestina prin alianţa cu regele Sodomei şi prin frica cu care îi controla pe ceilalţi.

 

Înţelegerea lui Melchisedec cu Avraam
Avraam intenţiona să cucerească întreg Canaanul. Decizia i-a fost diminuată de Melchisedec care s-a opus. Când Avraam a realizat că nu are un fiu care să-i succeadă şi-a dat seama că planul său nu va avea succes.

.
S-a întâlnit cu Melchisedec, iar preotul din Salem l-a convins să abandoneze planul său axat mai mult pe partea materială şi să devină temporar un conducător spiritual propăvăduind despre regatul lui Dumnezeu. Melchisedec i-a explicat lui Avraam frivolitatea care se afla în disputa cu alianţa amoriţior. I-a prezentat ce se va întâmpla cu aceştia în câteva generaţii, spunându-i că amoriţii sunt nişte triburi înapoiate, care se îndreaptă spre autodistrugere din cauza obiceiurilor prosteşti pe care le practica. Urmaşii lui Avraam vor creşte ca număr şi calitate şi astfel amoriţii vor fi asimilaţi cu usurinţă.

.
După această discuţie s-au întâlnit la Salem, unde Melchisedec a făcut o înţelegere formală cu Avraam, spunându-i“Priveşte cerul şi numără stelele dacă este posibil, şi să ştii că la fel de numeroasă va fi sămânţa ta” şi Avraam l-a crezut pe Melchisedec. Apoi Machiventa Melchisedec i-a spus lui Avraam cum urmaşii lui vor ocupa Canaanul după ce vor sta o vreme în Egipt.

.
Această înţelegere dintre Melchisedec şi Avraam reprezintă marele legământ (de pe Pământ) dintre divinitate şi omenire, prin care Dumnezeu permite omului să facă orice crede el de cunvinţă cu condiţia ca acesta să-i respecte poruncile şi să creadă în promisiunile sale.

.
Până atunci omul a crezut că se poate salva doar prin muncă, sacrificiu şi aducând ofrande.
Melchisedec a adus vestea cea buna: Omul se poate salva doar având credinţă. Dar această afirmaţie simplă, credinţa în Dumnezeu, a fost prea avansată pentru acele timpuri, iar triburile semite au preferat să revină la vechile ritualuri şi sacrificii, adică iertarea păcatului prin vărsare de sânge.

.
La puţin timp după această înţelegere, s-a născut Isaac, fiul lui Avraam, aşa cum i-a promis Melchisedec . După ce s-a născut Isaac, Avraam s-a dus în Salem şi a oficializat înţelegerea cu Melchisedec prin scris, apoi înţelegerea s-a făcut publică, iar numele de Avram a devenit Avraam..
Majoritatea discipolilor din Salem practicau circumcizia, dar ea n-a fost niciodată impusă de Melchisedec. Avraam care nu a fost de acord cu ea până la momentul înţelegerii, s-a decis să transforme aces ritual (circumcizia) într-un moment solemn ca o confirmare oficială a înţelegerii făcute cu Melchisedec.

.
După această oficializare şi prezentare publică a înţelegerii, care era un punct important din marele plan a lui Melchisedec, a urmat apariţia celor trei fiinţe celeste în câmpia din Mavri. Aceste apariţii au fost reale, l-au întâlnit pe Avraam şi nu au nici o legătură cu invenţiile relatate în episodul distrugerii Sodomei şi Gomorei, care au fost distruse din cauze naturale.

.
Aceasta înţelegere reprezintă reconcilierea completă dintre Melchisedec şi Avraam.
Avraam şi-a asumat din nou rolul de conducător civil şi militar al Salemului, care avea peste 100.000 de locuitori, toţi membri în frăţia lui Melchisedec. A făcut îmbunătăţiri majore templului din Salem şi a asigurat corturi noi pentru toată şcoala. A extins sistemul de taxe (zeciuiala), a impus metode eficiente care aduceau profituri bune şcolii şi a contribuit intens la perfecţionarea departamentului de propagandă misionară.

.
A mai fost un om de afaceri inteligent şi eficient, un om bogat pentru perioada sa, nu a fost doar un bărbat pios, ci şi un om într-adevăr sincer care a crezut cu toata fiinţa sa în Machiventa Melchisedec.

 

Misionarii lui Melchisedec
Melchisedec încă şi-a instruit elevii câţiva ani şi i-a pregătit pentru a deveni misionari. Aceştia au predicat la toate triburile din jur precum şi în Egipt, Mesopotamia şi Asia Mică. Odată cu trecerea deceniilor, aceşti învăţători au mers din ce în ce mai departe de Salem ducând cu ei învăţăturile lui Melchisedec. Aceşti misionari au ajuns în Europa, un grup a ajuns până aproape de insulele Feroe, în timp ce altul a traversat China şi a ajuns în partea de est a Japoniei. Viaţa şi experienţele femeilor şi bărbaţilor care s-au aventurat în Salem, Mesopotamia şi zona Lacului Vam ca să ducă lumina în Emisfera Estică reprezintă un capitol plin de eroism în analele rasei umane. Însă efortul a fost atât de mare, iar triburile erau aşa de înapoiate că rezultatele au fost vagi, fără nimic concret.

.
De la o generaţie la alta învăţăturile din Salem au fost acceptate temporar, excepţie făcând Palestina. Ideea unui singur Dumnezeu nu a fost susţinută niciodată cu devoţiune de întreaga omenire. Cu mult timp înainte de venirea lui Iisus, învăţăturile lui Melchisedec au fost detronate de vechile învăţături care erau universal acceptate. O învăţătură nouă întodeauna este contaminată de vechile credinţe.

 

Retragerea lui Melchisedec
Imediat după ce Sodoma şi Gomora au fost distruse, Machiventa Melchisedec s-a decis să încheie misiunea sa de pe Pământ. Decizia sa de a-şi termina acest sejur a fost influenţat de următorii factori:

.
1) Triburile din jurul cetăţii au început să-l privească ca pe un şef suprem; chiar şi cei foarte apropiaţi se uitau la el ca la un semizeu;

.
2) Într-adevăr era o fiinţă supranaturală, dar oamenii au început să-l venereze în exces;

.
3) Apoi a dorit să părăsească scena activităţilor sale pământeşti înainte de moartea lui Avraam, pentru a fi sigur că adevărul unui singur Dumnezeu va fi puternic stabilit în minţile discipolilor săi.

.
Plecarea sa a avut loc într-o noapte, din cortul său din Salem, când a fost luat, după cum a rămas în mintea discipolilor săi, care seara i-au urat noapte bună, iar dimineaţa nu l-au mai găsit.

 

După retragerea lui Melchisedec
Dispariţia bruscă a lui Melchisedec a fost un mare test pentru Avraam. A dat dovadă de mare înţelepciune când i-a încurajat pe discipoli spunându-le că într-o zi Melchisedec tot trebuia să se întoarcă de unde a venit. Discipolii nu au putut accepta că şi-au piedut acest învăţător minunat. Marea organizaţie, care se constituise în Salem, aproape că a dispărut. Obiceiurile acestora au fost reluate de Moise când i-a scos pe evrei din sclavia Egiptului.

.
Plecarea lui Melchisedec a lăsat o mare tristeţe în sufletul lui Avraam de care nu a scăpat complet niciodată. Odată a abandonat Hebronul, deoarece renunţase la ambiţia de a construi un regat bazat pe materialism, iar acum abandonase şi Salemul deoarece asociatul său plecase şi nu mai avea cu cine să construiască un regat spiritual.

.
A plecat spre sud şi s-a stabilit la Gherar. Avraam s-a închis în sine astfel că Abimelec, regele Gherarei, s-a apropiat de Sara, soţia sa (la scurt timp după ce s-a căsătorit cu Sara, Avraam a auzit într-o noapte cum Sara a pus la cale un complot împotriva sa. Această frică l-a terorizat toată viaţa pe acest conducător brav şi iscusit.) Pentru o perioadă scurtă de timp apropierea Sarei de Amibelec l-a transformat pe Avraam într-un laş.

.
Însă în scuri timp şi-a revenit şi şi-a continuat misiunea spirituală trasată de Melchisedec.
În scurt timp şi-a făcut adepţi printre filistini şi printre oamenii lui Abimelic, încheind cu ei tratate. Dar s-a lăsat contaminat de superstiţiile lor, în special de sacrificiul primului băiat născut. Cu toate acestea Avraam a devenit încă o dată un mare conducător în Palestina. A fost venerat de toate triburile din jurul său şi influenţa lui a continuat să fie prezentă mult timp după moartea sa. În ultimii ani de viaţă a făcut încă o călătorie la Hebron, locul în care şi-a început activitatea şi a lucrat alături de Melchisedec. Ultima sa acţiune a fost când a trimis nişte oameni de încredere la Nahor, fratele său, aflat la graniţa cu Mesopotamia, ca să aleagă o femeie din neamul său ca soţie pentru Isaac. În neamul lui Avraam era obiceiul ca verii să se căsătorească între ei.

.
Avraam a murit cu credinţa într-un singur Dumnezeu aşa cum l-a învăţat Melchisedec în şcolile din Salem, care dispăruseră cu timpul.

.
Noua generaţie a înţeles cu mare greutate povestea lui Melchisedec, iar în mai puţin de 500 de ani foarte mulţi au privit această poveste doar ca pe un mit. Isaac a îmbrăţisat din tot sufletul învăţăturile tatălui său şi s-a hrănit cu învăţăturile din Salem, dar Iacob a perceput mai greu semnificaţiile acestor tradiţii. Iosif a fost un credicios puternic a lui Melchisedec, iar drept urmare fraţii săi l-au tratat ca pe un visător.

.
Iosif a fost onorat în Egipt în amintirea străbunicului său, Avraam. Deşi i s-a oferit comanda armatei Egiptului, a preferat să fie administrator civil în Egipt, fiind un credincios fervent al lui Melchisedec şi un demn urmaş a lui Avraam şi Isaac.

.
Învăţătura lui Melchisedec a fost cât se poate de completă, dar preoţii evrei de mai târziu au privit documentele păstrate din acea vreme drept fanteziste şi imposibile.

.
Ceea ce s-a păstrat în Vechiul Testament este ceea ce au introdus preoţii evrei în timpul robiei din Balion. Scrierile evreieşti în care sunt prezentate vieţile şi activitatea lui Isaac, Iacob şi Iosif sunt mult mai apropiate de realitate decât cele referitoare la Avraam, cu toate că şi ele conţin multe abateri de la faptele care s-au întâmplat cu adevărat.
În schimb perioada lui Avraam a fost prezentată intenţionat altfel deoarece egoul naţional al evreilor a suferit cumplit în timpul sclaviei lor.

.
Chetura, cea care este prezentă drept a doua soţie a lui Avraam, nu a fost decât o concubină. Apoi, toată averea lui Avraam i-a revenit lui Isaac, fiul Sarei, soţia lui de drept. Avraam nu a fost aşa de bătrân, precum arată scrierile vechi, când l-a avut pe Isaac, iar Sara a fost cu mult mai tânără. Aceste varste au fost schimbate cu bună ştiinţă pentru a prezenta naşterea lui Isacc ca ceva miraculos.

.
Evreii au distorsionat şi pervetit propriile tradiţii ca să se ridice deasupra tuturor, considerându-se “poporul ales” a lui Dumnezeu. De aceea au eliminat cu mare atenţie aproape toate scrierile existente şi au păstrat doar pe cele care îl prezentau pe Avraam şi alţi lideri naţionali ca nişte fiinţe net superioare celorlalţi oameni. În aceste situaţii cronicarii evrei au distrus fiecare document care consemna întâlnirile şi convenţiile lui Melchisedec cu Avraam, şi au păstrat doar documentele în care se relatează întâlnirea dintre Avraam şi Melchisedec după bătălia de la Sichem, care în opinia cronicarilor prezintă marea onoare care i-a fost acordată lui Avraam.

.
Cu toate acestea unii dintre autorii Cărţii Sfinte au înţeles misiunea lui Melchisedec şi au scris: ,,Acest Melchisedec, preot a Celui Prea Înalt, a fost de asemenea rege al păcii, fără mamă, fără tată, fără genealogie, fără a avea zile care să se sfârşească vreodată, dar care a făcut totul ca fiu al lui Dumnezeu, El rămâne mereu un preot’’

 

Statutul actual a lui Machiventa Melchisedec
Toţi anii în care Machiventa a fost pe Pământ ceilalţi 11 membri ai grupului său au continuat să lucreze fără el. Când Machiventa a considerat că misiunea sa s-a încheiat a semnalat acest lucru şi celolalţi asociaţi ai săi.

.
Aceştia au pregătit imediat o metodă prin care să-i îndepărteze trupul fizic şi să-l aducă în siguranţă la forma sa iniţială. A treia zi după ce el a dispărut din Salem a apărut printre cei 11 camarazi ai săi, de unde şi-a continuat carierea de asistent planetar, pe planeta cu nr. 606 din Sistemul Solar Satania.

.
Machiventa şi-a încheiat misiunea de fiinţă în carne şi oase, la fel de brusc şi fără nici o ceremonie ca atunci când a început-o. Nici apariţia şi nici dispariţia sa nu au fost însoţite de nici un anunţ sau demonstraţie neobişnuită. A fost o misiune neaşteptatp. Machiventa nu şi-a încheiat sejurul pe Pământ până când nu a primit aprobarea superiorilor săi.

.
El a continuat să privească cu mare interes acţiunile descendenţilor acestor oameni, care au crezut în învăţăturile lui când a trăit în trup. Numai urmaşii lui Avraam, prin intermediul lui Isaac, au continuat linia şcolii din Salem.
Acelaşi Melchisedec a colaborat 19 secole la rând cu mulţi profeţi şi iniţiaţi, încercând astfel să menţină treze adevărurile învăţăturii din Salem, până când va sosi timpul lui Iisus.

.
Cu mai puţin de 1.000 de ani în urmă, acelaşi Machiventa Melchisedec, candva înţeleptul din Salem, a fost prezentat pe Pământ, în mod invizibil, pe o perioadă de 100 de ani, ca reprezentant al guvernatorului general al planetei.
Aceasta este povestea lui Machiventa Melchisedec, una dintre cele mai speciale fiinţe care a avut vreodată legătură cu istoria Pământului. A fost o personalitate destinată să joace un rol important în experienţa viitoare a acestei lumi asimetrice şi extraordinare.

 

Sursa: 3d-melchisedec.blogspot.ro https://www.evolutiespirituala.ro/melchisedec-adevaruri-istorice-preotia-lui-aaron-si-inteleptul-din-salem-partea-i/?feed_id=83958&_unique_id=651121016ab97

/de
,

Semnele timpului UN SFÂNT PĂRINTE MOARE înainte să înceapă APOCALIPSA

apocalipsa 1

Semnele timpului

UN SFÂNT PĂRINTE MOARE înainte să înceapă APOCALIPSA

Întâmplător au fost descoperite manuscrisele de la Marea Moartă. Un beduin pe numele palestinian Muhamad el Dib, în primăvara anului 1947, căutându-și caprele rătăcite pe faleza de nord a Mării Moarte, aruncă întâmplător o piatră într-o grotă.

.
Un zgomot de cioburi sparte se aude din grotă și îi stârnește curiozitatea. Se strecoară în grotă și găsește într-un vas trei suluri din piele de capră, ascunse într-un vas. Neștiind ce să facă cu ele le predă unui anticar. Anticarul constată că scrierile sunt în limba siriacă și le predă mănăstirii siriace Sfântul Marcu.

.
După o perioadă de timp aceste manuscrise ajung la Universitatea Ebraică din Ierusalim. Specialiștii au studiat aceste manuscrise și constată că ele datează din secolul I î. Hr. Constatându-se importanța acestor manuscrise, în 1952, este deschis un șantier arheologic în acea grotă. Au fost descoperite peste 40000 de astfel de documente.

.
O parte din aceste documente se regăsesc în cărțile Vechiului Testament. Reprezentanții bisericii refuză să vorbească despre acest lucru. Cum a fost posibil ca aceste documente să se regăsească în scrierile biblice, dacă ele au fost descoperite în 1947, cu mult după scrierea Biblie?

.
Manuscrisele sunt scrise în opt limbi și dialecte. Semnificația textelor a creat o polemică internațională. În texte se vorbește despre un aşa-numit Învățător al Dreptății și faptele sale. Vă reamintesc faptul că aceste documente datează cu 100 de ani, înainte ca Christos să se nască. Totuși, există o similitudine între viața Învățătorului din aceste manuscrise și viața lui Iisus, care se va naște peste o sută de ani.

.
Manuscrisele au fost descoperite într-o grotă, pe malul vestic al Mării Moarte, zonă care este disputată între Palestina și Israel. În aceste documente a fost descoperit și un calendar, cu 364 de zile, 12 luni cu 30 de zile fiecare lună.

.
Paul Hutchins, cercetător, susține faptul că telescopul Hubble confirmă vechile referiri la Univers, care sunt scrise în manuscrisele de la Marea Moartă.

.
Isaia, în aceste documente face profeții despre cunoașterea Universului. El îndeamnă omenirea să descopere și să cunoască Universul. El vorbește despre o galaxie care prezintă o energie de neimaginat și care trebuie descoperită.

.
Biserica păstrează distanță și tăcere față de descoperirea acestor documente.
Sunt aceste documente proba că ele stau la baza scrierii Bibliei?

.
Cine era acel Învățător, la care se face referire în aceste documente și care are aceeași misiune cu cea a lui Iisus? Ne-am obișnuit ca Vaticanul să păstreze tăcerea sau să țină secret documente de o importanță vitală pentru omenire. Vorbim mai jos despre Fatima și despre cele trei secrete pe care Fecioara Maria le-a spus, celor trei copii din Portugalia. Este un subiect controversat, pe care Vaticanul a încercat să-l țină departe de ochii publicului.

.
În 13 iulie 1917, Fecioara Maria a spus trei secrete, celor trei copii păstori din Portugalia. Lucia, unul dintre copii, a scris aceste mesaje, la îndemnul reprezentanților Vaticanului, dar ele au fost date publicității parțial, trunchiat, de către reprezentanții Vaticanului.

.
Începând cu 1960, cele două secrete au fost făcute publice. În prima scrisoare a Luciei sunt descrieri ale iadului. În cea de a doua scrisoare se face referire la cel de al doilea Război Mondial și implicațiile Papei în acel război. Vă reamintesc faptul că Vaticanul a fost implicat în acel război, având uneori o poziție duală, față de Puterile Centrale și de Antanta. Cea de a trei scrisoare a fost dată publicității, tocmai în anul 2000 și doar parțial.

.
Este descrisă Apocalipsa ce va urma. Orașe în flăcări, cadavre. Este înfricoșător faptul că Sfântul Părinte, l-a care se face referire în această scrisoare, moare. Când se va întâmpla acest lucru și care Sfânt Părinte va muri?

.
sursa: www.efemeride.ro https://www.evolutiespirituala.ro/semnele-timpului-un-sfant-parinte-moare-inainte-sa-inceapa-apocalipsa/?feed_id=83909&_unique_id=651078032838f

/de
, ,

CARTE – „PROTECTIA PSI – Calea Reconectarii Divine”

Coperta PSI fata website 1

Carte Protectia Psi Calea Reconectarii Divine Anca Bogdan Karanna

„PROTECTIA PSI – Calea Reconectarii Divine”

Autor: Anca Bogdan

– DESPRE CREAŢIE, IERARHII SPIRITUALE, PROTECŢIE PSIHO-ENERGETICĂ, PRACTICI DE MEDITAŢIE & SISTEME ENERGETICE DE EVOLUŢIE SPIRITUALĂ –

TESTIMONIALE

.
 Protecţia Psi – Calea Reconectării Divine reprezintă o serie de informaţii din domeniul Cosmogenezei şi Ierarhiilor Spirituale, procedee şi metode de lucru pentru meditaţie şi protecţie psiho-energetică, menite să ajute şi să ghideze pe cei interesaţi de domeniul spiritualităţii şi care caută să înţeleagă rolul nostru că rasa umană, în cadrul Creaţiei lui D-zeu UNUL.
.

CUPRINS:

 

PRIMA PARTE

 

CREATORUL ŞI CREAŢIA

Capitolul 1: Începuturi: Creatorul şi Creaţia sa

Capitolul 2: Şirul lui Fibonacci

Capitolul 3: Cerurile şi Creaţia

Capitolul 4: Despre Întuneric

Capitolul 5: Anticerurile

Capitolul 6: Cele 3 Rase ale Creaţiei

Capitolul 7: Categorii de entităţi existente în Univers

Capitolul 8: Spiritele umanoide căzute în Întuneric şi existenţa lui Satan

Capitolul 9: Spiritele şi cele 3 Rase Create

 

 

PARTEA A DOUA

 

DESPRE OAMENI, ZEI, CIVILIZAŢII ŞI ISTORIA PLANETEI

Capitolul 1: Reîncarnarea

Capitolul 2: Karma şi Dharma

Capitolul 3: Vârsta Astrală

Capitolul 4: Misiunea Personală

Capitolul 5: Misiunea în Spirit

Capitolul 6: Maeştri Ascensionaţi

Capitolul 7: Akasha Pământului & Akasha Universală

Capitolul 8: Vederea la distanţă şi Liniile Temporale

Capitolul 9: Cine a creat primii umanoizi pe Terra

Capitolul 10: Atlantida

Capitolul 11: Lemuria – Ţinutul Mu

Capitolul 12: Zeii din antichitate

Capitolul 13: Îngerii Căzuţi – Liberul Arbitru şi „Rebeliunea lui Lucifer

Capitolul 14: Sincronicitatea

Capitolul 15: Legile Kybalionului

 

 

PARTEA A TREIA

 

PROTECŢIA PSIHOENERGETICA (PSI)

Capitolul 1: ATACUL PSI – Categorii şi Tipuri de Atac Psi

Capitolul 2: PROTECŢIA PSI – Metode de Protecţie Psi

Capitolul 3: Tehnici şi Procedee Energetice

Capitolul 4: SPIRITUALITATE FAST-FOOD : DE-Programarea Mentală

 

 

PARTEA A PATRA

 

METODE DE DEZVOLTARE A CAPACITĂŢILOR PSI

Capitolul 1: Chakrele şi câmpurile energetice

Capitolul 2: Protecţia şi proiecţia mental-magnetică

Capitolul 3: Meditaţia – Tehnici de meditaţie

Capitolul 4: Conectarea cu Sinele Superior

Capitolul 5: Planul Astral şi Tipuri de Meditaţii

 

 

PARTEA A CINCEA

 

SISTEME ENERGETICE PENTRU TERAPII ŞI EVOLUŢIE SPIRITUALĂ

 

Capitolul 1: Sisteme Energetice Reiki:

  • Reiki Usui Shiki Ryoho
  • Karuna Ki Reiki
  • Imara Reiki
  • Lightarian Reiki ™
  • Shamballa MDH Reiki
  • Kundalini Reiki
  • Gold Reiki
  • Ethereal Crystals Therapy
  • Lavender Flame Reiki
  • Silver Violet Flame Reiki
  • Violet Flame Reiki
  • Higher Clearing Ray
  • Isis Seichim Reiki

 

 

Capitolul 2: Sisteme Ezoterice de Evoluţie Spirituală

 

Capitolul 3: Iniţieri şi Activări “Calea Reconectării Divine”: Sigiliu Pentalfa de Foc şi Sistemul Khyati

 

ÎN LOC DE EPILOG

 

FRAGMENTE DIN CARTE

 

 .
„Fiecare Sferă de Creaţie este formată din 12 nivele ce sunt aceleaşi ca şi vibraţie/densitate, pentru toate Sferele.
Cele două rase anterioare nouă ca şi moment al Creaţiei, respectiv rasa devaşilor şi rasa angelică, au atins deja nivelele superioare d.p.d.v. vibraţional ale Creaţiei şi există în densităţile 7-12, coborându-şi vibraţia pentru a interacţiona şi a ne ajuta pe noi, rasa umanoidă, în funcţie de Misiunile pe care le au şi îndatoririle lor.
Maeştri Ascensionaţi sunt spirite de rasă umanoidă din Sfera Evoluţiei Spirituale a Spiritelor Umanoide, care au trecut de momentul Ascensiunii şi fiinţează acum în multidimensionalitate, ajutându-şi şi ei Fraţii, respectiv pe noi, spiritele întrupate în această dimensiune 3D, care încă nu au atins nivelul intern vibratoriu minim, al dimensiunii 5D, nivel minim necesar pentru declanşarea procesului de Ascensiune în corp.”
[…]
„Spiritele şi cele 3 Rase Create
O altă clasificare a tipurilor de entităţi/spirite existente în acest Univers este aceasta:
I. Spirite fără Formă
II. Spirite cu Formă
Spirite fără Formă – în număr de 22, sunt spiritele ce stau la baza formării şi menţinerii în starea de perpetuum mobile, a acestui Univers şi a Multiversului. Aceste spirite au conştiinţă, sunt cele mai „mari” spirite create vreodată şi singurele de acest fel. Ele sunt ţesătura Multiversului, pânză pe care D-zeu a pictat TOT CEEA CE ESTE, în fiecare din Creaţiile sale. Nu au formă, adică corp energetic definit. Sunt întruchipate de cele 21 de arcane majore numerotate ale Tarotului şi o a 22-a arcană nenumerotată, reprezentând Hazardul. Aceasta este o parte din cunoaşterea ocultă, cunoaşterea antică a TOT CEEA CE ESTE, transmisă până în zilele noastre din perioada Atlantidei, Egiptul Antic şi mai apoi până în zilele noastre prin ştiinţa Kaballei şi nu numai. Ceea ce a parvenit până la noi sub formă de cunoaştere a fost însă demult alterat şi manipulat de minţi bolnave, acaparate de Întuneric, dornice de putere, astfel încât pentru a întrezări adevărul din multitudinea de minciuni, este necesar mai mult ca niciodată pe acest Pământ, de un efort susţinut şi ajutor celest.
Spiritele cu Forma – aici intră toate celelalte categorii de spirite cu formă, adică cu corp energetic de sine stătător şi cu conştiinţă proprie:”
[…]
„Care sunt simptomele unui Atac Psi
Simptomele unui Atac Psi variază, în funcţie de metoda de transmitere utilizată de agresor, de la efecte aparent minore în plan fizic, până la stări de rău general sau apariţia subită a unor materializări concrete în plan material, cum ar fi probleme financiare, psihice, sentimentale, accidente, pierderea poziţiei sociale, probleme în justiţie, etc.
Multe dintre simptomele atacului Psi se pot aparent explica prin determinări logice, din acest motiv majoritatea persoanelor agresate energetic nu îşi dau seama ce se întâmplă decât când situaţia începe să se agraveze, iar logica nu mai pare suficientă pentru a explica un şir lung de „ghinioane”, o stare de sănătate precară cu debut relativ brusc, sau o situaţie financiară îngrijorătoare şi care se menţine în mod absurd, o perioadă foarte mare de timp. Am dat doar câteva exemple, lista simptomelor Atacului Psi fiind mult mai variată.
O metodă modernă de atac energetic este atacul cu aparate psihotronice/radionice. Pentru a depista un atac psihotronic trebuie mai întâi să ştim ce anume căutăm şi cum se manifestă în plan fizic un astfel de atac.”
[…]
„Tipuri de atac PSI
Pentru că nu putem discuta de metode protecţie PSI, fără a înţelege de ce fel de agresiuni trebuie să ne protejăm, voi enumera tipurile de atac PSI cele mai frecvent întâlnite, fără a intra în foarte multe detalii legate de modalităţile de trimitere a acestora, din motive obiective. Astfel, avem următoarele metode de atac Psiho-energetic:
Atacul pe chakre – se soldează cu blocarea chakrelor, închiderea lor, deschiderea lor la capacitate maximă, inversarea sensului de rotaţie, dislocarea lor, defectarea lor, legarea lor, chiar smulgerea acestora şi anularea existenţială a lor. Dacă aveţi o chakra smulsă, veţi simţi ca şi cum aveţi o zonă a corpului unde se afla o gaură neagră care absoarbe energie încontinuu, dar nu o poate menţine.
Atacul pe organe – se poate afecta orice organ al corpului, acest fapt ducând la îmbolnăviri, chiar moarte dacă nu se intervine urgent, se pot fura organe, se pot lega energetic. Efectele sunt evidente şi destul de rapide, în sensul în care veţi începe în mod invariabil să vă simţiţi rău, dacă aţi fost agresat în acest fel.
Atacul pe SK – sau scoaterea din trup se execută prin furarea Şarpelui Kundalini, rănirea SK-ului, legarea lui. Trebuie intervenit de urgenţă în astfel de cazuri.”
[…]
„Sfera de Foc: dacă aveţi acces la foc astral sau foc Primordial (nu e acelaşi lucru dar pentru protecţie sunt bune amândouă) puteţi proiecta o sferă de foc în jurul vostru, cu diametrul de 4-5 metri. Este foarte eficientă şi nu prea trece nicio entitate de acest tip de sferă, dacă este suficient de puternic proiectată mental. Entităţile malefice se sperie de foc. Sfera de foc este, de asemenea, una dintre puţinele tipuri de protecţie eficientă împotriva atacurilor entităţilor numite „reptilieni”. Focul astral are culoarea galben-auriu, iar focul etheric sau primordial are culoare mov cu irizaţii.
Sfera de piatră: proiectaţi o sferă de piatră compactă, cu diametrul de 5-6 m în jurul vostru. Atenţie, nu proiectaţi sfera din beton sau cărămidă, ci sfera din piatră masivă, de stâncă. Este foarte greu de penetrat ca şi protecţie, mai ales pentru că nu se poate magnetiza.”
[…]
„Antrenarea proiecţiei mentale
În afara meditaţiilor zilnice, pentru a antrena proiecţia mentală, trebuie să exersaţi zilnic, adică să exersaţi şi să îmbunătăţiţi zilnic forţa de emisie, forţa în intenţie. Universul este mental, aşa că intenţia este tot ce aveţi nevoie pentru orice, dar cu o intenţie care are forţa unei furnici… nu veţi face mare lucru.
Proiecţia Mentală:
Capacitatea individului de a materializa energetic INTENŢIA sa, fie prin capacitatea de a crea scuturi energetice de protecţie a sa, a altor persoane, a locurilor, etc… fie prin capacitatea de a transmite energie informată la distanţă, în spaţiu şi timp, se numeşte proiecţie mentală.”
[…]
Autor: Anca Bogdan

VREAU SA COMAND CARTEA

 .

https://www.evolutiespirituala.ro/lansare-carte-protectia-psi-calea-reconectarii-divine/?feed_id=83864&_unique_id=65103fc041ea7

/de

Materia, sufletul omului şi energiile necreate

Portals Connecting Universes

Materia, sufletul omului şi energiile necreate

4+(2)
Descoperirile ştiinţelor ultimului secol pun la grea încercare convingerile pe care le are fiecare dintre noi cu privire la proprietăţile materiei. Fizica a dovedit că materia aflată la îndemâna simţurilor este energie. Odată cu aceasta, s-a produs o adevărata revoluţie în cunoaştere, care a diminuat convingerile şi reperele culese din lume prin intermediul simţurilor. Totuşi, această descoperire extraordinară potrivit căreia şi trupul nostru, şi toate cele receptate de simţurile noastre sunt alcătuiri energetice nu lămureşte şi taina subiectului uman. Chiar dacă descoperă prin aceasta că posedă un trup material ce este constituit din energie, omul nu poate găsi în ea răspunsul deplin la taina adâncului său şi sfârşitul căutărilor sale.
Mecanica cuantică a dovedit că lucrurile materiale, care par a avea consistenţă şi întindere, sunt alcătuite din mici constituenţi, ce nu se arată a fi doar asemenea granulelor minuscule de materie. În anumite situaţii, aceşti constituenţi se comportă ca şi cum ar fi unde. De exemplu, teoria, care s-a dovedit în nenumărate rânduri că este corectă, afirmă că până ce aceştia sunt supuşi unei măsurători, ei trebuie să fie consideraţi mai degrabă ca fiind răspândiţi într-o regiune, decât situaţi într-un anumit loc…
Pe de altă parte, celebra teorie a relativităţii restrânse descoperită de Einstein la începutul secolului XX dezvăluie o relaţie de echivalenţă neaşteptată între materie şi energie, radioactivitatea, dar şi procesele pe baza cărora o centrală nucleară produce energie dovedesc astăzi acest fapt: materia este convertibilă în energie, dovedind o constituţie surprinzătoare a ei. Este adevărat că, în realitate, convertirea totală a materiei în energie este întâlnită doar la nivelul lumii cuantice. Soarele, de exemplu, în miezul căruia se petrec reacţii nucleare violente, nu poate extrage întreaga energie depozitată în materie! Prin reacţiile nucleare din miezul său fierbinte, dintr-o sută de grame de material, abia dacă este valorificat 1% în energie.
000802 c283 0047 csls
Totuşi, relaţia de echivalenţă ne arată că în 100 de grame de materie sunt ascunse 3 miliarde de kilovaţi-oră de electricitate!
Structura atomilor care alcătuiesc lucrurile ce ne înconjoară arată că ceea ce noi considerăm a fi consistent este, în realitate,mult mai mult vid decât substanţă. Sondând structura materiei până la scări de ordinul a 10-9 din 10-9 dintr-un metru, fizicienii au arătat că tot ce s-a întâlnit până acum constă într-o combinaţie de particule. Însă, materialitatea obiectelor nu rezidă în aceste granule; ele nu conţin substanţa cu care s-au deprins simţurile noastre. 99,99% din masa unui atom este conţinută în nucleul său, care este de 100.000 de ori mai mic. Aceasta înseamnă că întreaga „materialitate“ pe care noi o acordăm obiectelor constituite din atomi stă ascunsă de fapt în ceva mult mai mic.
Atomii sunt mai degrabă goi, materia existentă în ei fiind concentrată într-un nucleu care abia ocupă 10-18 din întreg volumul său! Dar şi neutronii şi protonii ce alcătuiesc nucleul au mult mai multă masă decât quarcii care îi compun: 90% din masa lor vine din energia de mişcare a quarcilor din interior. Agitaţia quarcilor dă mai degrabă masa nucleelor din atomi decât substanţa ca atare! Şi aşa ajungem din nou la ceea ce s-a spus în repetate rânduri: materialitatea, întinderea şi consistenţa lucrurilor din lumea sensibilă este o aparenţă. Lumea este o alcătuire de energie.
Reprezentările noastre sunt amendate de datele fizicii recente pentru că pe de o parte, faptul că materia nu este decât energie se întrevede, teologic, în începutul creaţiei, căci totul a început când Dumnezeu a zis: „Să fie Lumină!“. Cuvântul lui Dumnezeu, prin care El a poruncit şi s-au zidit toate, este energetic. Pe de altă parte, Sf. Grigorie Palama observă că, în mod virtual, în această lumină primordială de la începutul creaţiei sunt cuprinse cosmosul, pământul şi toate celelalte. Părintele Stăniloae subliniază chiar că, în acest fel, Sfântul Griore Palama pare a insinua că în lumina sau energia aceea de la început îşi avea subzistenţa sau originea întreaga lume creată. Relevant este şi faptul că Sf. Grigore de Nyssa subliniază că tot ceea ce este materie în lumea creată s-a născut prin lucrarea energiilor necreate în cele create dintru început. Firea spirituală este cea care dă viaţă forţelor spirituale şi „întâlnirea acestora produce materia“. Acestea arată, într-un fel, că şi teologia întrevede, în tot ceea ce este creat, un fel de substrat energetic.
47135 247189245404586 55309275 n
Fizica dă explicaţii şi pentru energiile necreate. S-ar putea spune, deci, că fizica ne invită să depăşim reperele simţurilor şi logica simplă. Mai mult chiar, din perspectivă teologică, şi simţurile, logica şi toate instrumentele raţiunii nu trebuie abandonate, ci deschise spre ceea ce nu poate fi înţeles prin ele.
Părintele Stăniloae observă că posibilitatea aceasta a spiritualizării simţurilor şi raţiunii noastre este dată tocmai în faptul că „toată realitatea văzută e, în fond, o raţionalitate dinamică plasticizată“, în raport cu care omul descoperă puterile pe care le are şi felul în care le poate folosi în raporturile sale cu lumea. Până la urmă, aşa cum observă şi părintele Stăniloae, faptul că fizica ne descoperă că materia însăşi este o ţesătură energetică poate arată, dintr-o perspectivă teologică, faptul că ea este făcută să primească lucrarea energiilor necreate.
Aşa cum s-a spus, faptul că lucrurile sensibile şi toate cele din lume sunt în ultimă instanţă diverse forme de energie forţează raţiunea – care le pătrunde şi le cunoaşte – dar forţează şi simţurile, care le sesizează, la smerenie: căci în lumea fizică se petrec lucruri pe care nu le putem percepe şi nici nu le putem înţelege deplin. Nici simţurile, şi nici judecăţile logice nu sunt reperele ultime privind lumea fizică în care trăim.
Există şi alte înţelesuri ale celor existente în creaţie, care depăşesc simţurile şi logica şi la care nu putem ajunge prin acelea.
Trupul omului este legat de întreg cosmosul. Este adevărat că, prin dovedirea substratului energetic al materiei, fizica face un pas înspre dezvăluirea omului ca fiinţă spirituală. Materia ca energie ne apropie într-un fel ideea că şi trupul nostru are o constituţie energetică, ajutându-ne să înţelegem mai bine cum dispoziţiile şi mişcările sufletului (spiritual) influenţează starea trupului.
47471 117449355079186 623297889 n
Mai mult, făcând acest pas dinspre materia lumii sensibile spre energia ascunsă, „dedesubtul“ ei, ştiinţele arată, într-un fel, că toate făpturile lumii create au trupuri înrudite între ele, prin constituenţii din care sunt făcute. Dar şi teologic aceasta se vede în faptul că toate plantele, vietăţile şi trupul omului au fost făcute din pământul primordial. Însă faptul că toţi aceşti constituenţi care alcătuiesc lucrurile sensibile, vieţuitoarele şi trupul omului au o constituţie duală şi sunt, în ultimă instanţă energie, arată că întreaga lume are capacitatea de a fi pătrunsă de lucrarea sfinţitoare a lui Dumnezeu.
Astfel s-ar putea spune că trupul material al omului îl arată pe el ca microcosmos, adunând întreaga materie a lumii sensibile.
Mai mult chiar, inseparabilitatea cuantică sugerează chiar mai mult o legătură tainică între trupul nostru şi întregul univers. Mecanica cuantică a mai produs un rezultat surprinzător. Este vorba despre nonseparabilitate sau nonlocalitate. În lumea cuantică s-a dovedit că două particule care au fost legate între ele păstrează un fel de legătură între ele.
La nivelul experienţei directe, nici o acţiune nu se poate transmite cu viteze mai mari decât cea a luminii. În lumea cuantică, particulele care iniţial au fost legate între ele păstrează semnele legăturilor lor şi se manifestă ca atare, în orice situaţie în care se intervine asupra lor! Acţiunea exercitată asupra uneia dintre ele se transmite, într-un fel, şi celeilalte, însă instantaneu, indiferent la ce distanţă se află aceea.
487370 333670306721930 1952673799 n
Faptul nonlocalităţii, verificat deja experimental, valabil în lumea cuantică, ar putea dezvălui cum, într-un fel, omul este mai mult decât cel în trupul căruia se adună, simbolic, materia lumii terestre.
Ţinând seama de faptul că la începutul lumii materia şi energia cunoscute astăzi au fost una şi aceeaşi, omul se dezvăluie a fi într-un fel strâns legat de întreg universul, prin aceea că constituenţii din care este alcătuit trupul lui păstrează această amprentă a unităţii lumii şi sunt legaţi tainic de întreaga materie existentă în univers.
Autor: Daniel-Dumitru Darie

https://www.evolutiespirituala.ro/materia-sufletul-omului-si-energiile-necreate/?feed_id=83819&_unique_id=651007475b508

/de
, , , , , , ,

Sanzienele – Legenda si Traditii

dragaica

Sanzienele – Legenda si Traditii

dragaica

Sărbătoarea de Sânziene (solstiţiu de vară) este şi o sărbătoare a dragostei, solară şi lunară în acelaşi timp. Diverse ritualuri au loc atât în zori cât şi în plină zi, sub lumina şi focul astrului dătător de viaţă, cât şi pe înserate şi în taina nopţii, sub lumina clară a lunii. Atunci, la solstiţiu, soarele dansează pe cer, iar jos, pe pământ, un alt dans se naşte: dansul Sânzienelor. Ceea ce este sus este şi jos… În această zi de cumpănă între două mari intervale ale Timpului, în sate se practicau ritualuri pentru fertilitate, pentru protecţie, pentru tămăduire. Multe s-au pierdut, s-au atenuat ori şi-au pierdut din înţelesul originar. De ce? Pentru că omul s-a îndepărtat de natură, s-a înstrăinat, a înlocuit vechiul stil de viaţă cu unul nou, mai tehnic, a alungat intuitivul. Dar, după cum ştim, tot ceea ce reprimam are tendinţa să revină la suprafaţă atunci când ne aşteptam mai puţin…

ROUĂ ŞI FLĂCĂRI

Sărbătoarea Sânzienelor, fascinanta noapte ce este poarta între două lumi, între profan şi sacru, între pământesc şi ceresc, este ambivalentă, stând atât sub semnul Lunii, Yin, semnul acvatic, cu elementele sale: izvoarele din păduri, în care se scaldă oamenii în zori pentru sănătate şi frumuseţe; roua, apa de flori, în care se „îmbăiază”, asemenea nimfelor, fetele şi femeile tinere, pentru a primi frumuseţe şi iubire…; dar şi semnul Soarelui, Yang, care apare şi el în focurile de Sânziene ce sunt aprinse pe dealuri, în făcliile pe care flăcăii le rotesc în sensul mişcării Soarelui, pentru purificare şi protecţie. Se aprind focuri pe dealuri, se aprind focuri şi în ceruri. Este o noapte în care orice este posibil şi de aceea oamenii se deschid, caută, se integrează în ritmurile cosmice, aşteaptă, iubesc.

REFLEXII LITERARE

Când vorbim de magia nopţii de Sânziene, ne referim la farmecul acestei nopţi, farmec ce derivă din lucrurile tainice care se pot întâmpla în acest interval. Dar ce se poate întâmpla, mai precis? În romanul „Noaptea de Sânziene” (capodoperă a lui Mircea Eliade) personajul principal, fascinat şi el de vraja nocturnă a solstiţiului de vară, mărturiseşte că se întâmplă atunci ceva misterios, dincolo de fire. Se poate întâmpla orice doar pentru cel care crede în miracole şi le aşteaptă, printre care şi miracolul iubirii.
Este semnificativ faptul că romanul lui Mircea Eliade se deschide cu întâlnirea celor doi iubiţi într-o pădure, chiar în noaptea de Sânziene şi se încheie, ciclic, tot într-o altă pădure, după doisprezece ani, tot în noaptea de Sânziene, când cei doi, cuplul originar, se contopesc în iubire şi în moarte, adică în veşnicie… Noaptea de Sânziene devine astfel şi un timp al iubirii unice, nepieritoare…
Se pot întâmpla şi alte miracole: „Unii spun că în noaptea aceasta, exact la miezul nopţii, se deschid cerurile”. Dar probabil se deschid numai pentru cei care ştiu cum să le privească… Deschiderea cerurilor e un moment de conexiune între lumi, între lumea de sus şi lumea de jos, când circulă liber energiile şi vibraţiile. În acea noapte mirifică se pare că cei simpli, cu inima curată, au acces la taine, aşa cum i se întâmplă pădurarului Peceneaga, din romanul sadovenian „Nopţile de Sânziene”. Acestui om simplu, care iubeşte pădurea, i se dezvăluie cunoaşterea limbii animalelor, limbă pe care şi omul adamic o cunoştea înainte de cădere.
Acestui moment, când se deschid cerurile şi când se poate comunica cu spiritele naturii, i-a închinat şi William Shakespeare piesa „Visul unei nopţi de vară”. În această noapte atemporală, sub fascinaţia lunii ce se oglindeşte în lac, se dezlănţuie jocuri nebune, poate un rest al jocurilor dionisiace. Această noapte a miezului verii, ca noaptea Sfântului Andrei de la noi, are acea putere să scoată la iveală tot felul de nebunii ale creierului omenesc. Într-o singură noapte se petrec atâtea, iar scenele sunt trăite atât de oamenii obişnuiţi, cât şi de duhurile pădurii şi de figurile mitologice. Şi totul, cum spuneam, sub vraja lunii. Să nu uităm că zeiţa lunii era Diana, de la care provine şi numele românesc al sărbătorii.

SEMNIFICAŢII ACTUALE

Dar ce mai înseamnă această sărbătoare cu manifestările ei exuberante pentru omul începutului de secol XXI? Sau, mai bine spus, mai poate avea vreo semnificaţie într-o lume supertehnologizată?
Dacă rămânem în arealul britanic, vedem că în fiecare an la Stonehenge se încearcă o resuscitare a sărbătorilor precreştine, a tradiţiilor druidice, deşi există o ruptură clară între omul antic, care credea pur şi simplu în virtuţile sacrului, în sărbătorile sale, şi cel modern, desacralizat, care vrea să creadă, care îşi „creează” sărbătoarea, deşi nu mai percepe prea bine „duhul” ei. Dar chiar şi aşa, o sărbătoare „croită” după vechi tipare îi poate reda omului postmodern acele simple bucurii uitate. Mii de oameni se strâng la fiecare solstiţiu de vară în jurul templului de la Stonehenge pentru a celebra apogeul verii. Unii se îmbraca în alb, alţii se consideră preoţi druizi ce continua tradiţiile precreştine saxone…

Dar la noi?

În sud, anual se desfăşura în această perioadă Drăgaica. Iniţial târg agrar, a devenit mai târziu un târg-bâlci, unde târgoveţii se puteau delecta cu bucate tradiţionale, se dădeau în tiribombe, totul culminând cu ziua Drăgaicii, când apărea alaiul de fete îmbrăcate în costume tradiţionale, împodobite cu lungi valuri albe, iar în fruntea lor era Regina acestor „zane”, Drăgaica cea preafrumoasă. Obiceiul era legat de un ritual agrar antic, cu accent pe cultul zeiţei Diana. Cei care „ţineau” acest obicei erau în majoritate sătenii. Acum aceştia s-au împrăştiat în lumea largă, cei mai mulţi sunt în Italia, în Spania, unele sate sunt aproape pustii. Şi atunci… vorba unui bătrân meşter: „Cine să mai ţină Drăgaica?” Totuşi… mai rămâne ceva. În sate, oamenii îşi mai împodobesc hainele şi camerele cu flori galbene de Sânziene sau aprind la căpătâiul patului o lumânare…
Dimpotrivă, citadinul supertehnologizat caută sărbătoarea şi o reinventează în felul său. Astfel, în Bucureşti a devenit deja o tradiţie Noaptea de Sânziene în livada de la Minovici. Putem vorbi de o urbanizare a sărbătorii? Iată, în livadă orăşenii pot admira expoziţii în care descoperă forme decorative imprimate, sculptură ţesută, pot asculta un melanj de folclor şi jazz sau pot privi dramatizări legate de misterul Sânzienelor, totul încheindu-se cu o paradă a modei, bineînţeles, creaţiile prezentate fiind inspirate tot din legendă Sânzienelor.
Iar în nord-vest se înfiripă o căutare a miraculosului, într-o pădure mirifică, pădurea Baciu de lângă Cluj, unde se pare că se petrec lucruri bizare, încă neexplicate. Acest spaţiu special poate fi asemănat că încărcătură energetică cu Stonehenge, susţin unii. Acolo există un loc numit Poiana Rotundă. Câţiva pasionaţi de aventură şi de taine încă nedescifrate au organizat de Sânziene incursiuni în acel necunoscut. Cum e să-ţi petreci noaptea de Sânziene acolo? Peisajul este mirific, cerul înstelat se vede clar în noapte, cei strânşi acolo, în cerc, privesc cu atenţie şi descoperă în mijlocul cercului lumini… Pelerinii sunt obosiţi, au mers mult pe jos, dar a doua zi, surprinzător, nu mai simt deloc oboseala, dimpotrivă. Să fie pădurea cu farmecele ei?… Călătorii au căutat miraculosul, cu inimile deschise, şi se pare că au găsit ceva…

Ce a mai rămas din spiritul sărbătorii de altădată? Destul de puţin. Dar există încă oameni legaţi de trecut, de tradiţie, pasionaţi de lucrurile de taină, care încearcă să readucă magia şi sacrul în viaţa noastră. Dacă vor reuşi, aceasta este deja o altă poveste…

Carmen Cortez

Singura sărbătoare păgână pe care tradiţia populară sătească o sărbătoreşte la Solstitu de vară, o regăsim şi în calendarul creştin-ortodox la 24 Iunie – Sânzienele sau Drăgaica. Unele surse spun că numele vine de la Sânta Diana, zeiţa romană a vânătorii şi pădurilor; altele spun că-şi trag numele de la micile flori de câmp, galben-aurii cu miros dulce şi suav – sânzienele. Li se mai spune Frumoasele, Zânele, iar în sudul ţării – Drăgaicele. Spre deosebire de iele, care sunt zânele rele ale pădurii, Sânzienele sunt zâne tinere şi frumoase, blânde şi vesele. Se mai spune despre ele că-i ajută pe oameni să se tămăduiască, să-şi găsească perechea sau să afle viitorul recoltei.
Tot ele, se spune, „amuţesc cucul”; el cântă prima oară de Blagoveştenie, cam pe 25 Martie şi continuă să cânte timp de 3 luni şi apoi, brusc, spre sfârşitul lunii Iunie, în perioada solstiţiului de vară, cântecul cucului încetează. Cântatul cucului – se spune – dezvăluie oamenilor cât mai au de trăit şi, fiindcă numai Dumnezeu ştie cât îi e dat omului să trăiască, ele îi iau cântul. Pe seama lor circulă în popor proverbul „cine le vede nu le crede, cine le-aude nu le răspunde”. Se mai spune că în noaptea de 23/24 iunie Sânzienele dansează, plutesc pe Pământ şi îndeplinesc ritualuri benefice pentru locuitorii săi. Sânzienele sunt denumite în Dobrogea, sudul Moldovei şi Muntenia – Drăgaice sau Drăgaica sau Sânziana, Mireasa, Împărateasa ori Regina holdelor. Ritualurile Drăgaicei sunt identice cu cele ale Sânzienelor din Oltenia, Banat şi Transilvania, iar cel care a descris pentru prima dată acest obicei a fost Dimitrie Cantemir.

Dansul Sânzienelor

Sărbătoarea de Sânziene tine o noapte şi-o zi şi începe la asfinţitul zilei de 23 când fetele şi feciorii culeg flori de sânziene şi fac din ele coroniţe înmiresmate; pentru fete şi femei coroniţa are forma rotundă care prefigurează Soarele a cărui sărbătoare este de fapt aceasta. Pentru bărbaţi şi flăcăi coroniţele sunt în formă de cruce; chiar şi bătrânii îşi fac coroniţe şi vom vedea de ce. Odată culese florile, alaiul se intoarce-n sat, unde se-ncing hore în timp ce sunt făcute multele coroniţe. Când sunt gata începe Dansul Sânzienelor, în care sătenii, flăcăi şi fete, împodobesc stâlpii porţilor, ferestrele caselor, chiar cimitirele pentru că se spune că ele apară oamenii şi odihnesc morţii. Apoi, cu chiuituri, veselie şi strigături, fiecare aruncă pe case ori pe paturi coroniţa sa, punându-şi fiecare o dorinţă sau o întrebare: fetele, bineînţeles despre feciori, femeile despre gospodărie, flăcăii despre fete, bărbaţii despre recolte, iar bătrânii despre sănătate şi viaţă. În cazul în care coroniţa rămâne pe acoperiş, dorinţa se împlineşte; căzând, înseamnă că nu.

Noaptea focurilor

Sărbătoarea continuă şi este o sărbătoare a Soarelui, a dragostei şi a setei de viaţă. Cu bucurie şi plini de voioşie, alaiurile pornesc acum – este deja noapte – spre dealuri, pe câmpii, în liziera pădurii sau pe malul râurilor. Începe „noaptea focurilor” şi a „făcliei de Sânziene”. Flăcăii poartă torţe, făclii aprinse, aprind şi focuri, în care se întrec: cine, ce sat are focul cel mai viu, are cei mai mulţi flăcăi care se întrec în rotirea făcliilor, cine e meşter mai priceput să scoată mai multe scântei. Spectacolul este mirific. Se sare peste foc, apoi se scalda-n rău perechi-perechi fiindcă e sărbătoarea dragostei. Nevestele tinere se scalda-n roua sânzienelor pentru a „purcede grele” adică pentru a avea copii şi pentru ca aceştia să fie frumoşi şi sănătoşi. Se întorc în sat târziu, obosiţi dar bucuroşi.

Iarba de leac

Înainte de a se culca, însă, fetele mari pun sub pernă sânziene pentru a-şi visa alesul, bătrânii şi bolnavii se-ncing cu flori de sânziene pentru că Sânzienele „îţi iau durerea”, fetele îşi pun în san aceleaşi flori, pentru a mirosi frumos. În dimineaţa de 24 Iunie, încă o dată se scalda-n rouă, îşi pun flori în păr şi pleacă pe coclauri, prin păduri, poiene şi livezi: buruienile de leac, culese acum sunt motivul pentru care toată suflarea se agită. Ierburile de leac culese în ziua de Sânziene sunt considerate cele mai tămăduitoare şi toţi le cunosc şi le culeg, cântând, glumind şi râzând.

Obiceiurile de Sânziene (Drăgaica) sunt păstrate mai bine în Lunca Someşului, Maramureş şi Oltenia, dar ele sunt întâlnite în toată ţara sub o formă sau alta. Este o sărbătoare veselă, de pe urma căreia, toamna, se fac multe nunţi.
Dacă aveţi ocazia, mergeţi să asistaţi la o astfel de sărbătoare. Este o ocazie bună să vedeţi că, încă, se păstrează obiceiuri strămoşeşti şi că, încă, poporul român n-a uitat să râdă şi să se veselească româneşte.

 

Sursa: superstitii.ro

 

https://www.evolutiespirituala.ro/sanzienele-legenda-si-traditii/?feed_id=83774&_unique_id=650fcf0804797

/de
, , , , , , , , , , , ,

Program Lunar de Meditatii Ghidate – Karanna Academy©

program meditatii

Program Lunar de Meditatii Ghidate

– Karanna Academy© –

– Membership cu Acces Lunar –

Instructori Acreditati International

iphmlogo approved trainingprovider

Ce va ofera acest Program de Meditatii:

 

  O meditatie ghidata in fiecare luna

  Posibilitatea de a repeta o meditatie de cate ori doriti, acestea fiind inregistrate si fiind create in setari astrale tip „No-Time-No-Space”.

  Acces NELIMITAT la meditatiile anterior accesate din Biblioteca Programului (atat timp cat membership-ul dvs este activ)

  REDUCERE intre 35 – 50% fata de costul meditatiilor ghidate in Magazinul Online

 

In fiecare luna, pe platforma Programului veti putea accesa o noua meditatie. Prin achizitionarea Membership-ului in fiecare luna, primiti acces la meditatiile pe care le-ati accesat in lunile anterioare, NELIMITAT si la o noua meditatie, pentru luna in curs.

Ce sunt Meditatiile Ghidate?

Meditatiile ghidate sunt metode de meditație prin care un individ este ghidat verbal pentru a accesa o stare de conștiință superioara, fie direct prin vocea unei persoane prezenta in proximitatea sa, prin intermediul unei inregistrari audio. Acest proces și practica de meditație necesită ca un individ să urmeze instrucțiunile verbale care ghideaza individul cum sa isi relaxeze intregul corp, mintea, sa se concentreze pe respirație și să se concentreze pe conștientizare interioara. Ceea ce alegem ca subiect pentru a explora in meditatie, depinde in totalitate de intențiile individuale, nevoile, si nivelul de interes și pasiune al fiecaruia.

brainwave-chart

Meditatia este una din modalitatile de a atinge starea alfa sau teta. Creierul uman lucreaza pe diferite frecvente, in functie de activitatea pe care o desfasoara. Astfel, exista 5 tipuri de unde cerebrale:

Undele beta. Când suntem treji şi ne desfăşurăm obişnuitele noastre activităţi, creierul funcţionează mai ales între limitele de frecvenţă a undelor beta, adică de la aproximativ 12-15 Hz în sus, majoritatea activităţilor desfăşurându-se la o frecvenţă a undelor de aproximativ 20-25 Hz. Este acel nivel al minţii noastre pe care îl numim conştient. La acest nivel gândim, raţionăm şi ne vedem de treburile noastre cotidiene.

Undele alfa. Activitatea cerebrală caracterizată de apariţia undelor alfa se desfăşoară la o frecvenţă de 6 până la 14 Hz. La acest nivel apar visurile cu ochii deschişi şi cele nocturne. Majoritatea experienţelor hipnotice, precum şi unele experienţe paranormale au loc la acelaşi nivel, adică la nivelul undelor alfa.

Undele teta. între aproximativ 4 şi 8 Hz ne aflăm la nivelul undelor teta. Se pare că experienţele noastre emoţionale se înregistrează la acest nivel, în plus, acesta este un interval începând de la care vă puteţi angaja în experienţe paranormale.

Undele delta. Frecvenţe situate sub 4 sau 5 Hz se întâlnesc în starea de inconştienţă completă, starea undelor delta.

Undele Gamma – 25 până la 100 Hz

Undele cerebrale Gamma sunt cea mai rapida frecvența la care pot functiona funcțiile creierului, caz în care o persoană poate experienta boost-uri de cunoastere sau de prelucrare a informațiilor la nivel înalt. Experimentele pe călugării budiști tibetani au demonstrat o corelație între stările mentale transcendentale și undele gamma. Atunci când călugării au fost rugati sa genereze sentimente de compasiune, creierul lor a intrat în frecvența gamma într-un mod ritmic, coerent. Este starea de a fi conectat cu TOT, sentimentul pe ca puteti face orice, intr-o maniera nelimitata.

Meditatia determina creierul sa intre in stare alfa, careia i se mai spune si „starea ready”. In aceasta stare creierul poate primi sugestii si de asemenea, este stadiul starii primare de transa hipnotica. In acest sens si din aceste motive, recomandam ca meditatia pentru Evolutie Spirituala sa se efectueze individual si nu in grup, ghidat verbal, decat pana ce persoana a invatat meditatia ca si mecanism si va sfatuim sa fiti siguri ca puteti avea deplina incredere in cel / cea care conduce meditatia, deoarece exista posibilitatea sa fiti agresati / manipulati sau „parazitati” energetic, cu intetie sau fara, in timpul si ulterior incheierii meditatiei, de catre persoana care a condus meditatia.

Undele alfa sunt considerate cele mai sanatoase unde cerebrale și 10 Hz a fost larg acceptat ca fiind „cea mai sigurA”, frecvența a undelor cerebrale, pentru meditatie si pentru procesul de invatare / training.

Dupa cum distinge Alice Bailey, procesul  meditatiei  se  divide in cinci parti, fiecare conducand succesiv la cea urmatoare. Vom studia pe rand aceste stadii  caci stapanirea  lor nc va permite sa urmam  omul spiritual si constient, in cresterea sa ordonata, din domeniul sentimentului in acela al cunostintei si apoi  al  iluminarii intuitive. Aceste  stadii sunt urmatoarele:
 .
  1. Concentrarea – Incordarea mintii, invatand a o fixa intr-o anumita directie si astfel a o folosi.
  2. Meditatia – Concentrarea prelungita a atentiei in directia data si fixarea persistenta a mintii asupra unei idei dorite.
  3. Contemplarea – Activitatea sufletului, detasat de minte; in aceasta faza mintea este mentinuta intr-o stare de repaos.
  4. Iluminarea – Rezultatul celor trei procese precedente; aceasta implica aducerea in constiinta creierului a cunostintei dobandite.
  5. lnspiratia – Rezultatul Iluminarii, asa cum se manifesta in viata pusa in serviciul altora

Aceste cinci stadii, daca sunt urmate, conduc la unirea cu sufletul  si la cunoasterea directa a divinitatii. Pentru cei care se dedica meditatiei, stadiul care  ar trebui sa le atraga atentia pentru  un  timp  mai indelungat – practic  cu  excluderea celorlalte – este acela al concentrarii, al castigarii controlului proceselor mentale. Aspiratia este probabil prezenta intr-un grad oarecare, altfel ei nu ar dori sa mediteze. Sa notam, totusi, ca aspiratia nu este de nici un  folos daca nu  este insotita de o vointa puternica, de o capacitate de a indura si de o perseverenta rabdatoare.

Accepțiunea orientală

Meditația este adesea formal considerată ca fiind o componentă a religiilor estice, despre care există dovezi că ar fi fost practicată timp de peste 5.000 de ani. În accepțiunea orientală a termenului, în special în filosofia Zen, ca ramură a Taoismului, termenul de meditație desemnează o stare a mentalului în care acesta este golit de absolut orice conținut, așa numita minte liniștită sau tăcută. Această stare a minții presupune echilibrarea conștientă a planului conștient al minții, creând, astfel condiția necesară accesării subconștientului și înțelegerii adânci, profunde a rădăcinilor gândurilor cu care operează mintea conștientă. Acest demers este fundamental atunci câd cineva își pune problema cunoașterii de sine.

Accepțiunea occidentală

Meditația a devenit, de asemenea, un simbol principal în cultura Occidentului. Ea cuprinde oricare din marea varietate a practicilor spirituale care subliniază activitatea mentală. Meditația poate fi folosită doar pentru cunoașterea sinelui sau pentru echilibrarea minții asupra oricărui subiect, dar este adesea folosită pentru cunoașterea divinității (sau a unui aspect privitor la divinitate). Multe persoane practică meditația în scopul găsirii liniștei sufletești, pe când alții practică anumite exerciții yoga (asane, Hatha-yoga (Ha – forță pozitivă, tha – forță negativă) care au în comun exercițiile de sport pentru încheieturi, mușchi-tendoane și astfel toate ajută la sporirea și menținerea sănătații fizice și mentale. Legătura dintre minte și corp, corp și minte este evidentă. Mintea sprijină corpul și corpul ajută mintea astfel ajungându-se la „O minte sănătoasă într-un corp sănătos”.

Cum ma pregatesc pentru Meditatie?

Trebuie sa aveti telefonul, interfonul, televizorul inchis, lumina difuza, lumanari, betisoare parfumate sau tamaie, ce prefera fiecare…liniste, sau o muzica de relaxare sau meditatie – la un volum redus al sunetului.

Puteti desena simbolul crucii (sau alte simboluri Reiki si nu numai, daca sunteti initiati) pe peretii camerei, pe tavan si pe podea pentru a crea un spatiu sacru si pentru a-l binecuvanta.

Înainte de orice meditaţie activaţi această protecţie energetică, spunând mantra următoare de 7 ori: „Invoc Lumina lui D-zeu Atotputernicul, Sunt un canal curat şi perfect, Lumina îmi este călăuză!”. Chemati Ingerii Luminii, Ghizii de Lumina, Entitatile din Astral, Maestrii Ascensionati sa va asiste, cu voia lui Dumnezeu.
.
Pozitia Corpului Picioarele puţin depărtate (la aprox. 20-30 cm distanţă unul de altul), mâinile puţin depărtate de corp, cu palmele în sus, pe lângă corp. Degetul mijlociu trebuie să fie unit cu degetul mare, la ambele mâini. Puteti tine in maini cristale, in timpul meditatiei (ex: herkimer, citrin, ametist, ametrin). Acum puteţi începe meditaţia.

Stati intinsi pe spate – cine doreste poate sta in “lotus”, sau asezat, pe scaun, conditia ce trebuie respectata este coloana vertebrala sa fie cat mai dreapta, dar in acelasi timp relaxata, picioarele putin desfacute, bratele pe langa corp cu palmele in sus.

 

  https://www.evolutiespirituala.ro/program-lunar-de-meditatii-ghidate-karanna-academy/?feed_id=83725&_unique_id=650f260ac773b

/de
, , , , , , , , , ,

Ritual de Sabat – Yule – 21 dec

yule 1

Ritual de Sabat – Yule

 

Yule – 21 dec

Yule inseamna roata in norvegiana. Este sarbatoarea solstitului de iarna, in jurul datei de 21 dec.

Aceasta sarbatoare celebreaza venirea pe lume a Regelui Soare. Yule mai este cunoscut si ca Festivalul Luminilor, caci toate luminile ardeau in aceasta noapte.

La Yule, sărbătorim iarna și renașterea Soarelui. La Samhain, Zeița l-a urmat pe Zeu în Lumea de Dincolo, iar Pământul și-a început marea lungă iarnă. Pe măsură ce roata se întoarce spre Yule, Zeița este gravida și dă naștere micului Rege de Stejar – Oak King, Zeul Soarelui Rasare. Vechiul Zeu sau Regele Holly este învins și se întoarce în Lumea de Dincolo pentru a se odihni până la solstițiul de vară, când va renaște din nou ca Domn al Soarelui Apune.

In Roma Antica, aceasta sarbatoare era denumita Natalis Solis Invicti – Aniversarea Soarelui Nebiruit si avea loc in timpul festivalului mai lung denumit Saturnalia, cel mai important din an, de la care a ramas pana in ziua de azi traditia sarbatorii de Anul Nou.

Yule a fost primul festival pagan asimilat de crestinism in anul 354 d.Hr., cand celebrarea nasterii pruncului Iisus, care a avut loc undeva in martie, a fost mutata in timpul solstitiului de iarna si a fost numita Craciun. Obiceiul impodobirii bradului de Craciun, cadourile, colindele, uraturile mascatilor costumati, vascul, au fost toate preluate de la sarbatoarea pagana Yule.

Este ziua eliberarii lui Mabon, fiul Marii Mame, Modron. La Yule, Mabon renaște ca si Copil al Promisiunii, Fiul Luminii.

De Yule se fac ritualuri pentru victorie asupra dusmanilor, pentru succes in orice domeniu, prosperitate financiara si materiala.

 

Traditii Ritual de Sabat Yule – 21 dec

Când zilele deveneau mai reci și nopțile deveneau mai lungi, oamenii din vremuri străvechi aprindeau lumânări și se adunau la focuri rotunde pentru a ademeni Soarele prin dansuri si cantece.

Brazii se tăiau și se aduceau în interiorul caselor pentru a simboliza viața, renașterea și reînnoirea. Acestia au putere asupra morții, deoarece verdele lor nu se stinge niciodată și au fost obișnuiți să învingă demonii de iarnă (frigul) și să reziste mortii și distrugerii. Datorită forței și tenacității lor, se credea că încurajează revenirea Soarelui.

Regele Holly, care reprezintă elementul masculin si reprezentat prin iedera, a fost adesea folosit pentru a decora ușile, ferestrele și șemineele. Indepărtează spiritele rele înainte ca acestea să poată intra într-o casă și să provoace rău. Iedera, simboluri ale Regelui Holly, reprezintă speranța, iar fructele roșii reprezintă potență.

Vâscul, care reprezintă elementul feminin, deține de asemenea multă importanță, deoarece a fost folosit de preoții druizi în ceremoniile speciale din timpul solstițiului de iarnă. Ei credeau că frunzele ei verzi reprezentau fertilitatea zeiței-mamă și că fructele sale albe, sămânța Dumnezeului Pădure sau a Regelui Stejarului. Druizii recoltau vâscul de la stejarii sacri iar domnisoarele se strângeau sub copaci pentru a prinde ramurile care cad, împiedicându-le să cadă la pământ; căci dacă se întâmpla acest lucru, se credea că toată energia sacră din plantă se revarsa în pământ. Ramurile și crengile se împărțeau pentru a fi atârnate pe uși ca protecție împotriva tunetului, fulgerului și a altor rele. Era purtat și ca amuleta pentru fertilitate sau atârnat deasupra capului.

Arborele Yule a fost și un alt simbol important în tradiția păgână. Inițial, a reprezentat Arborele Vieții sau Arborele Lumii printre păgânii timpurii. În vechime era decorat cu cadouri pe care oamenii voiau să le primească de la zei. Acesta era împodobit cu ornamente naturale precum fructe de pădure și alte fructe, precum și simboluri sacre zeilor și zeiței. În unele tradiții de sărbători, ghirlandele cu floricele și fructele de pădure erau înfășurate în jurul copacului, astfel încât păsările sa se poata hrăni și din copac.

Obiceiul de a arde Busteanul Yule a început cu vechii scandinavi care au ars un bustean uriaș, cazut dintr-un Arbore de Cenusa , pentru a-și onora zeul Thor. În tradiția celtică, un foc continuu de vatră se păstra pentru a împiedica spiritele să intre în casă. Pentru ca focul să continue să ardă, un arbore de stejar mare se tăia și se aducea în casa pentru a fi ars în vatră, iar ultimele rămășițe din arbore se puneau deoparte pentru a arde cu focul de anul viitor. Se credea, de asemenea, că, cu cât ardea mai mult timp busteanul, cu atât mai rapid va veni Soarele pentru a încălzi Pământul.

 

Alte tradiții și simboluri Yule

Lumânările erau un alt mod de a avea o flacără veșnică în casă. Ele simbolizau lumina și căldura soarelui și erau folosite pentru a alunga relele și a ademeni soarele / fiul care se întoarce.

Coroanele erau de asemenea tradiționale în cele mai vechi timpuri, deoarece simbolizau roata anului și finalizarea unui alt ciclu. Erau confecționate din frunze verzi și împodobite cu conuri și fructe de pădure și atârnate ca decor în toată casa. De asemenea, erau oferite cadou pentru a simboliza infinitatea bunăvoinței, prieteniei și bucuriei.

Clopotele erau adesea sunate în timpul solstițiului de iarnă pentru a alunga demonii care au ieșit la suprafață în perioada întunecată a anului. Erau sunate dimineața în timp ce toată lumea  se trezea pentru a alunga zilele întunecate și a anunțat zilele mai calde și mai strălucitoare după solstițiu.

Elfii au fost asociati cu Yule, deoarece anticii știau că spiritele care au creat Soarele locuiau pământul Elfilor. Prin includerea elfilor în sărbătorile de Yule, anticii credeau că asigurau asistența elfilor în constrângerea Soarelui să se întoarcă.

Turta dulce era considerată a fi o pâine specială în această perioadă, deoarece ghimbirul nu a fost disponibil până când cruciații l-au adus în secolul al XI-lea. În vremea respectivă existau legi stricte cu privire la pâinea de specialitate, astfel încât turta a fost lăsată să fie produsă numai în perioada sărbătorilor și astfel, a devenit asociată cu iarna și cu Yule.

Wassail provine din cuvintele din engleza veche waes hael, care înseamnă „be well”, „be hale” sau „good health” (sanatate de fier, fii binecuvantat, toate bune). Este o băutură puternică, de obicei un amestec de alune, miere și condimente sau cidru de mere amestecat. Când păgânii intrau în pădure pentru a taia marele stejar pentru bușteanul Yule, ei ungeau copacul cu aceasta bautura și il decorau cu prăjituri îmbibate in Wassail, astfel s-a născut ritualul de spălare. Acasă, Wassail-ul se turna într-un castron mare în timpul sărbătorii, iar gazda, atunci când își saluta oaspeții, ridica un pahar și le dorea „waes hael”, căreia ise răspundea „drinc hael”, ceea ce însemna „Bea și fii bine”.

Colindatul a fost, de asemenea, o tradiție populară Yule. Copiii mici onorau solstițiul de iarnă cantand colinde. Mergeau prin sate, cântând din ușă în ușă. Sătenii, în schimb, îi răsplăteau cu dulciuri și mici cadouri care simbolizau mâncarea și prosperitatea oferite de Zeița-mamă tuturor copiilor ei pământeni.

Simboluri Yule: Regele Holly, stejar, vâsc, iederă, frunze verzi, laur, dafin, tamaie, pin, salvie, cedru galben.

Mâncare și băutură Yule: Wassail, turtă dulce, fructe, fructe de pădure, nucă, mâncăruri de porc, curcan, vinete, Ceai de ghimbir, Cidru condimentat.

Culorile lui Yule: Roșu, Verde, Alb, Argintiu, Auriu. Roșul reprezintă Regele Holly în scădere. Verde reprezintă Oak King, Zeul Soarelui Rasare. Albul reprezintă puritatea și speranța Lumii noi. Argintul reprezintă Luna. Aurul reprezintă Soarele / Fiul.

Pietrele Yule: rubin, granate, smaralde, diamante.

Activități Yule: Colindat ~ Taierea copacilor ~ Arderea buștenilor Yule ~ Decorarea copacului Yule ~ Schimbarea cadourilor ~ Sărut sub vâsc

Zeități ale lui Yule: Zeițe: Marea Zeiță Mama a Pământului, Freya, Gaia, Diana, Isis, Demetra
Zeii: Mabon, Zeul Soarelui, Copilul Stelei Divine, Regele Stejarului, Regele Holly, Omul Verde, Omul Roșu, Cel Cu Corn, Odin, Lugh, Apollo, Ra

 

Karanna Academy

PAGINA FACEBOOK https://www.evolutiespirituala.ro/ritual-de-sabat-yule-21dec/?feed_id=83680&_unique_id=650eedca3639b

/de
,

Druizii (prima parte)

druizi1 1

DRUIZII

-prima parte-

 

Poate ca nici o alta îndeletnicire a lumii vechi nu este mai plina de mister si de obscuritate ca cea de DRUID. Puține sunt informațiile care au răzbătut din acele timpuri pana la noi. Totuși, din acestea se poate face o idee privind druizii si ceea ce au reprezentat ei pentru comunitatile din care făceau parte.

Druidul, reprezentant al “bisericii precreștine” cum sunt prezentați pe Wikipedia, erau de departe cei mai importanți membri ai comunităților din care făceau parte. Având atât rolul vraciului, al înțeleptului, al judecătorului și al preotului, druidul era singurul care înțelegea mersul astrelor cerești și ierburile care puteau aduce alinarea suferinzilor și bolnavilor.

Bazandu-si intreaga cunostinta pe folosirea fortelor naturii si a energiilor pamantului, druizii erau astfel vazuti ca fiinte aproape supranaturale. Si din aceasta cauza sunt putine informatiile despre ei care au ajuns pana in zilele noastre. Dar poate cel mai important motiv al lipsei dovezilor scrise este tocmai faptul ca acestia nu si-au consemnat in scris cunostintele. Ei au preferat transmiterea acestora in mod direct, in mare parte si pentru a supraveghea buna asimilare a acestora, evitand astfel profanarea/diluarea sau chiar rastalmacirea cunostiintelor sacre.

Un fapt mai putin cunoscut, este acela ca, atat barbatii cat si femeile puteau avea acces la aceste cunostinte, devenind mai apoi druizi. Ei cunosteau la acea data faptul ca un barbat fara o femeie este la fel de inutil ca un vulture fara aripi, iar spre deosebire de cuceritorii lor romani, considerau femeia ca fiind egala barbatului. Pana la urma, accesul la cunoastere se face in functie de accesul in Spirit, deci era inutila si ineficienta o clasificare sociala in aceasta privinta bazata pe criterii de sex. Intelepti acesti druizi…

S-a consemnat de catre romani (si nu numai) ca teritoriul ocupat de druizi era intins  pe toata regiunea Europei de Vest care includea nordul Italiei moderne, Franța, Belgia, Elveția occidentală și părți ale Olandei și ale Germaniei pe partea vestică a râului Rin. De asemenea, dovezi ale existentei acestora au fost gasite pe actualul teritoriu al Marii Britanii, Irlanda si in Scandinavia.

Observam astfel o extindere a acestora (impreuna cu credintele lor religioase si sociale) pe aproape intregul teritoriu al Europei. Din anumite surse, se pare ca acestia au calatorit in mod constant si au facut schimb de informatii chiar cu comunitatiile de essenieni localizate in apropiere de Marea Moarta.

Cu toate ca nu exista dovezi scrise incontestabile in aceasta privinta, trebuie remarcat aspectul tinutelor purtate de vechii daci care se aseamana foarte mult cu cel al vechilor druizi, dar mai ales credintele religioase ale acestora din urma, similare pana la suprapunere cu cele ale vechilor daci: druizii aveau convingerea că sufletul nu piere, ci, după moarte, trece dintr-un corp în altul; după ei, această credință este un foarte bun stimulant, deoarece înlătură teama de moarte.

Despre druizi, s-a spus de multe ori ca sunt nemuritori, acest lucru datorandu-se si faptului ca puteau atinge varste inaintate datorita cunostintelor si abilitatilor terapeutice pe care aveau. Specific druizilor si religiei acestora este faptul ca ei au inteles inca din acele timpuri cum natura este corelata cu oamenii si animalele, cu stelele si cu Universul ca intreg.

Un lucru binecunoscut este faptul ca druizii s-au remarcat prin faptele de magie si prin calitati paranormale pe care  le cultivau in mod constant si care includeau clarviziunea, clarauzul, premonitia, evolutia spiritului. Aici trebuie precizat faptul ca unul dintre deziteratele acestora era ceea ce am numi acum evolutia spirituala inclusiv prin dezvoltarea capacitatilor paranormale.

Acestia practicau o serie de exercitii energetice cumva asemanatoare Qi-Gong-ului sau tehnicilor yoga, exercitii care au fost transmise urmasilor din tata in fiu, ramase secrete populatiei neinitiate. Aceste practici secrete se pare ca inca sunt utilizate de unele familii irlandeze, fiind binecunoscute vitalitatea si energia specifice irlandezilor, unii dintre ei avand chiar varste inaintate.

Pe langa exercitiile fizice asemanatoare miscarilor din Qi-Gong, druizii foloseau inclusiv incantatii si simboluri menite a amplifica efectul acestora, precum si „harti energetice” ale pamantului pentru a stabili locurile cele mai propice unor asemenea ritualuri. Sunt cunoscute locatii ale unor foste temple druide invaluite oarecum in mister pentru arheologi si oameni de stiinta.

Oare cine nu a auzit de monumentul de la Stonehenge (Anglia) sau megalitii de la Carnac (Franta) realizati din pietre de greutati impresionante? Cu siguranta druizii aveau cunostinte despre liniile de energie care strabateau Pamantul, si mai mult decat atat, erau capabili sa se foloseasca de acestea pentru a-si amplifica abilitatile psi si energia ritualurilor pe care le efectuau.

carnac

stonehenge

 

Zidul lui Hadrian – dovada de necontestat a puterii magice a druizilor

Imperiul Roman. Imperiul Roman a fost intins pe aproape toata suprafata Europei, Roma strivind prin lupta si teroare popoare dupa popoare timp de aproximativ 1000 ani.

Se spune ca druizii prin statutul lor social nu participau la razboi ca si combatanti (soldati). Totusi, poate dovada cea mai de necontestat a puterii magice druidice o constituie un monument arheologic de maxima importanta: Zidul lui Hadrian.

Cu toate ca forta, disciplina si antrenamentul legiunilor romane nu aveau egal pe suprafata pamantului la acele timpuri, romanii au fost nevoiti ca in anul 122 e.n. sa construiasca prima din cele doua fortificatii defensive DEFINITIVE din istoria Imperiului, Zidul lui Hadrian si Zidul lui Antonine (ulterior abandonat dupa doar 20 ani din cauza atacurilor triburilor britanice). Locatia acestora? Actualul teritoriu al Marii Britanii, caminul de necontestat al druizilor.

hadrian

Despre dimensiunile acestor fortarete defensive, putem aminti faptul ca Zidul lui Hadrian avea o  latime de 3 metri si o inaltime de 5 pana la 6 metri. Lungimea acestuia era de 117,5 km. Materialele folosite au fost piatra patrata si pe alocuri maluri de pamant. Se poate deci usor intui starea de spirit a romanilor daca au fost nevoiti sa construiasca o fortificatie DEFENSIVA de aceste dimensiuni care se intinde de la Marea Nordului pana la Marea Irlandei, tăind efectiv teritoriul Britaniei in două.

hadrian2

(Sfarsitul primei parti)

Cititi partea a doua AICI

Karanna Academy

 

Alte articole din categoria PREMIUM

 

Vizitati-ne Pagina de Facebook 

 

  https://www.evolutiespirituala.ro/druizii-prima-parte/?feed_id=83635&_unique_id=650eb588e0ffc

/de
,

Bioplasma – a 5-a stare de agregare a materiei – starea eterica care face legatura dintre materie si Spirit

479432861 640 1

Bioplasma – a 5-a stare de agregare a materiei – starea eterica care face legatura dintre materie si Spirit

 

Aceasta este a 5-a stare de agregare a materiei. Fantomele, spiritele si duhurile au la baza structura bioplasmatica.

Fantomele, spiritele, sferele de energie – un subiect real al parapsihologiei, metafizicii si fizicii cuantice! Numai persoanele care nu cunosc acest fenomen in pot nega!

Ca persoana am studiat acum multi ani, fenomenul care sta la baza aparitiei fantomelor, dincolo de explicatia mistica, care totusi in unele cazuri se imbina de minune cu cea stiintifica. Acum postand asta, intru iarasi pe un taram in care unele persoane vor fi sceptice si intr-un fel asa e si normal, sa existe opinii diferite, dar inainte de a fi sceptic cu privire la ceva e bine sa analizezi temeinic dovezile existente si sa nu te erijezi in a fi un batjocoritor al celor care sustin aceste lucruri.

Acelasi lucru se petrece si aici. In poza expusa de mine, va fac o comparatie, destul de bine argumentata, zic eu. Ce am facut?
Nu stiu cati dintre voi stiati asta: daca luati o telecomanda de la televizor si o puneti cu acel led in fata unei camere foto/video care este pornita si o sa apasati pe buton, o sa observat ca pe camera o sa vedeti cum acel led va lumina, radiind o nuanta de albastru (acum depinde si de camera). Daca va uitati in acelasi timp la led in timp ce apasati butonul, nu o sa vedeti ca se aprinde ledul. De ce? Pentru ca ledul are la baza lumina infrarosie si functioneaza in afara spectrului celor 7 culori ale luminii albe.

Lumina infrarosie se poate observa si cu ochiul uman, dar nu de multe persoane caci trebuie sa ai un ochi antrenat. De pilda eu ca sa vad acea lumina infrarosie am nevoie de intuneric deplin pentru a vedea putine scanteieri ale ledului, dar chiar si asa se pot observa cu greu, insa se pot observa, dar la lumina nu se poate vedea, dar camera fot/video poate captura, indiferent de ce lumina e in exterior.

CONEXIUNEA

Majoritatea oamenilor nu pot vedea undele radio, desi exista dispozitive cu care se pot captura, dar asta nu inseamna ca daca nu le poti vedea, aceste unde radio n-ar exista. Daca eu sint setat pe o anume frecventa la radio, asta nu inseamna ca numai acel post de radio exista si ca nu mai exista nimic in afara sa, nu, exista si altele, doar ca eu nu le pot auzi deoarece sint setat pe o anume frecventa.

Majoritatea celor care sint sustinatori ai existentei fantomelor, le-au fotografiat fara sa doreasca, pur si simplu cu diverse ocazii si-au facut poze si au ramas stupefiati sa observe ca pe langa ei se afla si anumite „duhuri”. Scepticii evident sustin ca „sint falsuri”. Oare? Iarasi ajungem la chestia cu lumina infrarosie, omul nu o poate observa cu ochii fizici, deci poate sa sustina ca „nu exista”, dar camera o poate captura, atunci, ca si in cazul fantomelor ar putea zice „este fals, eu nu cred”. Asta inseamna o negare absurda a unei evidente.

BIOPLASMA

Atat fantomele, spiritele de orice fel, sferele de lumina, duhurile, au la baza o substanta eterica numita in stiinta metafizica, parapsihologica, dar si in fizica cuantica ca „bioplasma”. Bioplasma mai este denumita de cercetatori ca „starea care face legatura dintre materie si spirit”. Altii au mai denumit-o si pe buna dreptate, foarte bine, „o a 5-a stare de agregare a materiei”, dar care nu prea a fost recunoscuta oficial, pentru ca oficial nu prea s-a dorit recunoasterea fantomelor, spiritelor, sferelor energetice etc. pentru ca asta deranjeaza intr-un fel esafondul persoanelor care insista sa mentina mintea oamenilor numai intr-o stare de materialism, tinandu-i astfel intr-o inchisoare mentala teribila.

Citez dintr-un articol publicat pe site-ul ezoteric almeea.com:

„In mod curent, oamenii de stiinta se refera la patru stari ale materiei: solida, lichida, gazoasa si plasma. Ultima stare ar fi un gaz care are toti electronii separati de nucleii atomilor lor; ea exista in spatiul cosmic, dar poate fi produsa si experimental, la mari temperaturi, in laboratoare. In anul 1944, insa, V.S.Grisenko a pus pentru prima oara problema existentei unei a 5-a stari a materiei proprii organismelor vii. Doua decenii mai tarziu, mai exact in 1966, savantul rus a numit aceasta stare „plasma biologica” sau „bioplasma”.

Ulterior, s-au desfasurat numeroase experiente menite sa confirme sau sa infirme existenta bioplasmei. Se stie ca fiecare organism viu este un sistem care radiaza energie creand un camp in jurul sau; numai ca noi cunoastem prea putin despre reteaua de energie a organismului. In special din timpul telepatiei, cand doua organisme par sa interactioneze la o distanta atat de mare, incat fenomenul nu poate fi explicat in mod adecvat prin mijloace conventionale. Un organism viu poate fi descris ca un camp biologic sau „biocamp” („campul” fiind o regiune constituita din liniile de forta care actioneaza unele asupra altora). Acesta are o configuratie spatiala clara, fiind conturat de diferite campuri fizice: electrostatic, electromagnetic, acustic, hidrodinamic si poate si de altele inca neexplorate adecvat.

Experimentele descrise de Victor M. Iniusin intr-un articol aparut in volumul „Future Science” (S.U.A.,1977) au indicat in mod cert ca bioplasma consta din ioni, electroni liberi si protoni, cu alte cuvinte, din particule subatomice care exista independent de nuclee. Experimentele au mai aratat ca biocampul isi datoreaza structura bioplasmei, mai stabila decat alte componente ale biocampurilor. Acestea s-ar datora echivalentei particulelor pozitive si negative din bioplasma. Echipa de cercetare din care a facut parte Victor M. Iniusin, a numit acest echilibru „stereo-bio-energostazia”. Sub impactul diferitilor factori interni si externi, stereobioenergostazia poate sa se prabuseasca. De regula, acest fenomen este temporar, dupa care echilibrul se restabileste; daca echilibrul nu se restabileste, organismul poate suferi profund.

Dar, ne intrebam, cum functioneaza oare procesele in cea de-a 5-a stare a materiei? Se pare ca particulele bioplasmice sunt reinnoite in mod constant prin procesele chimice din interiorul celulelor, in special la nivelul mitocondriilor, in cadrul carora au loc transferuri directe de electroni de la o molecula la alta. Mitocondriile sunt corpuri foarte mici din citoplasma celulelor. Ele contin numeroase enzime dintre care cele mai importante se pare ca sunt acelea implicate in ciclul acidului citric. Alaturi de moleculele bioplasmice, produse ale proceselor din mitocondrii, se constata si o absorbtie directa de sarcini din mediu. In acest caz, plamanii joaca un rol extrem de important. Totusi, intre organism si mediu se instaleaza o relatie mult mai complexa: unele particule bioplasmice sunt absorbite din surse externe, in timp ce altele sunt expulzate in spatiu.

Fotografia Kirlian

In experimentele efectuate, echipa lui Iniusin a utilizat fotografierea la mare voltaj, descoperita de Semion Kirlian si sotia sa. Valentina. Procedura de baza consta in generarea unui camp de inalta frecventa intre doi electrozi si plasarea unui obiect direct pe un film ce ramine expus in acest camp. Aceasta procedura permite obtinerea unei imagini a obiectului fara a se folosi camera cu obiectiv. Obiectul va fi conturat cu o corona (adica aerul ionizat si electronii ce parasesc obiectul cand se creaza cimpul de inalta frecventa).

Totusi obiectele vii arata o mare varietate in ceea ce priveste marimea coronei in raport cu cele lipsite de viata. Cercetatorii au emis ipoteza ca aceasta variatie se datoreaza campului bioplasmic care interactioneaza cu campul format artificial si care probabil pune limite coronei.

In experientele cu iepuri s-a observat ca descarcarile coronei variaza in mare masura in raport cu starea psihica a iepurelui (daca este sau nu speriat de ceva). Intensitatea reactiei creste de 2-3 ori in momentul socului, dar revine la marimea normala a coronei dupa cateva minute. Introducand un senzor in creierul iepurelui, s-a observat o crestere de 10 ori a intensitatii radiatiei in raport cu cea degajata de piele sau muschi. Aceste experimente au demonstrat ca cea mai mare acumulare de bioplasma se afla in creier. Mai putina bioplasma a fost gasita in tesuturile de legatura si in tesuturile moi ale corpului.

Investigatii mai detaliate au fost facute cu fiinte umane in diferite stari psihologice si fiziologice. S-a descoperit astfel ca maduva spinarii, cu marea sa aglomerare de celule nervoase, pare sa fie centrul activitatii bioplasmice. Activitatea bioplasmica este puternica la degete, ca si in spatele plexului solar. Sangele insa, nu contine atat de multa bioplasma ca celulele nervoase. Totusi, sangele seamana cu un sistem cristal-lichid in care are loc un transfer de energie. El poate, de asemenea, transporta energie. Sistemul circulator este un sistem transportor de energie la fel ca si sistemul bioplasmic.

S-a descoperit, totodata, ca activitatea bioplasmica este dependenta de dispozitie. Artistii plastici, de pilda, au o corona foarte stralucitoare cand gandesc la pictura. O persoana aliata in stare de depresiune are o corona subtire care contine multe pete intunecate. Incercarile de a se fotografia direct bioplasma fara a se mai folosi campul electric suplimentar prezent in metoda Kirlian, precizeaza Victor M. Iniusin, desi incipiente, sunt incurajatoare.

 

Alte experimente cu bioplasma

Numeroase alte experimente au condus la concluzia ca se degaja multa caldura atunci cand tesuturile se dezintegreaza. Acest fenomen indica in primul rand capacitatea organismului de a transforma masa in energie. Mai mult, organismele vii sunt capabile sa absoarba o mare cantitate de radiatii, trasatura inexistenta la tesuturile moarte. Alte temeiuri stiintifice au fost gasite pentru a motiva si mai convingator conceptul de plasma biologica: prezenta de electroni delocalizati in zona de electroni pi; existenta de proprietati semiconductoare in membranele celulare; o mare concentrare de electroni de perechi in molecule biologice importante ca ADN sau ARN; prezenta de polaritate electronica in organisme; proprietatile semiconductoare ale clorofilei si independenta procesului de fotosinteza in raport cu temperatura; caracterul colectiv al schimburilor in densitate a proceselor cuantice, sub efectul factorilor fizici (asa cum se intampla cu radiatia mitogenica creata in campurile vizuale cand lumina loveste retina ochiului); crearea de campuri electrice, de sarcini concentrate pe suprafata campurilor, ce pot fi detectate la distanta de corpuri.

Alexander Dubrov a emis ipoteza ca organismele emit unde gravitationale. Daca este asa, atunci bioplasma se poate implica in aceste unde. Interactiunile gravitationale sunt cele mai slabe dintre toate interactiile cunoscute in fizica si deci, foarte dificil de detectat. Totusi, in ciuda intensitatii scazute a undelor gravitationale, ele ar putea juca un rol bine definit in molecule diferite ale caror organisme interactioneaza cu mediul lor. Deoarece aceste interactiuni se schimba de la o zi la alta, variatiile lor sunt greu de explicat prin mijloacele conventionale.

Echipa de cercetatori amintita estimeaza ca experimentele cu bioplasma trebuie facute in conditii atmosferice constante cum ar fi umiditatea sau caldura. Apropierea unei furtuni, de pilda, poate influenta decisiv rezultatele. Deci, campul bioplasmic este instabil atunci cand apar schimbari bruste ale fortelor electrice din mediu. Cu toate acestea, in ciuda sensibilitatii la schimbarile electrice din mediu, bioplasma pare a fi relativ stabila, ca o expresie a balantei particulelor pozitive si negative din ea. Daca apare o ruptura intr-o directie sau alta, acestea se poate reflecta in starea de sanatate a organismului.

Desi campul bioplasmic al organismului este relativ stabil, o importanta energie este radiata in spatiu sub forma de „microcurenti” (canalele de particule bioplasmice formate prin ace), sau „bioplasmoizi” (fragmente de bioplasma care se indeparteaza de organism). Este posibil ca fenomenul de fotografiere Kirlian sa faciliteze dezvoltarea de microcurenti si de bioplasmoizi care sunt prinsi pe film; acestia ar putea fi implicati in telepatie, psihokinezie si alte modalitati de interactiune la distanta dintre organisme.

In incercarea de a investiga interactiunea la distanta intre o persoana si o planta, a fost implantat un senzor cu cristal lichid, cu un termostat protejat de un disc de aluminiu. Bioluminiscenta plantei s-a masurat cu un tub senzitiv care inregistra lumina emisa de planta. Astfel, cand o persoana aflata intr-o incapere departata si-a stimulat pielea cu un ac, lumina emisa de planta a crescut intr-un grad remarcabil. Rezultate similare s-au obtinut cand un alt subiect si-a imaginat ca se afla intr-o stare emotionala. Alte experimente au demonstrat ca ochii sunt o sursa de intensa radiatie; in cateva situatii, efectul ochilor a putut fi observat chiar in cazul separarii lor de dispozitivul de masurare pe un ecran metalic. Concluzia ar fi ca bioplasma este in gama ultravioletelor.”[1]”

Nu putem sa discutam despre subiecte cum ar fi „fantomele” sau „bioplasma” fara a accepta existenta sufletului, un motor al vietii si care pe langa organe intretine organismul, dar care memoreaza absolut totul.

Odata cu intrarea intr-un nou mileniu, omenirea a ajuns sa se intrebe cu adevarat daca exista viata dupa moarte. Desi inca destul de sovaielnic, stiinta a ajuns sa intrezareasca alte dimensiuni sau realitati ale universului, ispitandu-ne sa ne intrebam daca nu cumva raiul si iadul exista cu adevarat…Oamenii de stiinta afirma ca sufletul cantareste 1/ 3000 dintr-o uncie

Un uimitor experiment al cercetatorilor din Dresda, Germania, a relevat ca sufletul uman exista, cantarind 1/ 3000 dintr-o uncie, sau 1: 84.000 dintr-un gram. Rezultatele acestui studiu au fost publicate in jurnalul de stiinta “Horizon”. Unul dintre conducatorii cercetarii, doctorul Becker Mertens a declarat : ” Concluzia evidenta este ca s-a confirmat existenta sufletului si ca s-a determinat masa acestuia. Provocarea este de a determina exact din ce anume este compus sufletul. Suntem inclinati sa credem ca este o alta forma de energie”.

Experimentele lui Watters despre suflet

Chiar din anii 1940, oamenii de stiinta au cautat sa gaseasca o dovada consistenta a existentei sufletului. Doctorul R.A. Watters, pe acel timp director al Fundatiei de Cercetari Psihologice William Bernard Johnston, din Reno, Nevada, a dezvoltat o incredibila ipoteza atomica despre suflet. El a presupus ca sufletele exista intr-un stadiu limbic, intr-un “spatiu intra-atomic dintre atomii celulelor umane”. Pentru a-si testa teoria, el a recurs la o camera de expansiune cu ceata tip Wilson. Acest dispozitiv, folosit mai ales de fizicieni, are scopul de a observa particulele atomice si subatomice. Watters era de pare ca , prin folosirea acestui aparat, s-ar putea examina plecarea sufletului dintr-un trup chiar in momentul mortii.
Intr-un experiment, Watters a asezat o lacusta intr-o astfel de camera de ceata, eutaniasand-o prin intermediul unei supradoze de eter. O camera de luat vederi a fost amplasata astfel incat sa surprinda clipa in care viata avea sa se desprinda de acea insecta. Aceasta camera a fost reglata pentru a surprinde aparitia unor vapori de apa. Fotografia a scos la iveala un inexplicabil “fenomen de umbra”, o forma asemanatoare corpului lacustei. Watters si-a dus mai departe experimentele, folosind soareci si broaste in locul insectelor. In toate cazurile, s-a constatat aparitia, in clipa mortii, a unei umbre reproducand forma creaturii ce tocmai murea, o umbra ce se mentinea cel mult 8 ore dupa deces.

Camera GDV a doctorului Korotkov

Camera bioelectrografica de vizualizare a descarcarii (eliberarii) de gaz (GDV) masoara campul energetic al oamenilor. In prezent, este singurul dispozitiv de acest tip din lume. Sistemul este foarte complex si se bazeaza pe un software al unui computer de analizare in timp real a distributiei nivelurilor de energie ale subiectelor biologice.
Konstantin Korotkov este profesor de fizica la Universitatea Tehnica de Stat din Sankt Petesburg, in Rusia, un om de stiinta avand brevetate 12 patente ale unor inventii biofizice.
Prin intermediul camerei GDV s-au realizat uimitoare fotografii ale sufletului uman (in albastru) iesind din corp chiar in momentul mortii.
Imaginile arata sufletul parasind trupul unui pacient inainte ca imaginea acestuia sa devina rosie. Se poate vedea ca, initial, partea de sub piept este parasita de forta vietii, urmand apoi capul, si, in final, inima si zona inghinala.

Suflete strigand prinse de demoni

Au fost, asadar, imortalizate suflete parasind la moarte insectele, animalele si oamenii. Sufletele au fost masurate si cantarite. Multi dintre voi ati auzit de experientele traite de cei aflati in preajma mortii, cand au zarit tunele de lumina, prieteni dragi, fiinte iubite sau chiar paradisul. O abordare stiintifica a acesti fenomen a fost consacrata de un renumit om de stiinta din domeniul medicinii, pe nume Maurice S. Rawlings. Acestui cercetator i se atribuie meritul de a fi cercetat in amanuntime poarta de trecere dintre lumea reala si cea a iadului. Se spune ca dr. Rawlings era un ateist convins pana cand a supus observatiei pacienti muribunzi ale caror suflete , tipand de groaza, era rapite in spatiul dintr-o alta dimensiune al celor damnati, iadul!
Iata una din marturiile lui Rawlings :”Urmaream un monitor pentru a ghida un “pacemaker” (aparat de reglare a pulsului unor oameni blonavi de inima) catre inima unui pacient de al meu, cand s-a intamplat… inima lui s-a oprit. Pacientul isi amintea in felul sau acest lucru:”Am lesinat si apoi m-ai lovit in piept… Cineva striga. Ceva m-a lovit in umarul stang; era o intreaga nebunie. Pluteam intr-un spatiu negru ca smoala, miscandu-ma foarte repede. Vantul imi suiera alaturi, si mai indreptam degraba catre acea frumoasa lumina arzanda. Pe cand ma miscam in mare viteza, zidurile tunelului au luat foc. Dincolo de acest tunel de flacari era un imens lac de foc arzand ca o sonda de petrol.” Apoi au aparut demonii… “Am vazut umbrele prelungi ale unor oameni miscandu-se fara tinta asemeni animalelor inchise in custile dintr-o gradina zoologica. La marginea unui deal am vazut un vechi prieten care murise mai demult (ultima data cand il zarisem il scoateau, inecat, dintr-u rau). L-am strigat :”Hei, Jim!” El s-a uita la mine fara nici o urma de zambet. Demonii au inceput sa traga de el, si a inceput sa urle. L-au tarat in putul iadului. Am fugit, dar nu aveam incotro sa ma duc. Dintr-o data, am ajuns din nou in corpul meu, in timp ce imi coseai operatia”. Inima acestui pacient s-a oprit mai tarziu a doua oara, fiind declarat mort clinic peste cateva minute.

Un alt bolnav i-a relatat doctorului Rawlings urmatoarele : ” Am fost calauzit intr-o lume a spiritelor numita iad. Acesta este un loc al pedepselor. Nu numai ca am vazut iadul, dar am si simtit chinurile tuturor celor care erau acolo. Intunecimea iadului este atat de mare incat pare sa apese asemeni unei mari presiuni. Ea ii inspira omului un simtamant disperat de singuratate. Caldura este uscata, deshidratanta. Ochii iti sunt atat de uscati incat ii simti ca niste carbuni aprinsi in cap. Limba si buzele sunt uscate si arse de intensa caldura… Singuratatea transmisa de iad nu poate fi descrisa in cuvinte.”

Numeroase incidente intamplate in spitale, avand de a face cu trairile din preajma mortii clinice au convins multe cadre medicale despre existenta unei alte vieti dupa moarte. As zice ca esenta fiecarui om continua sa existe dupa moarte, fie ca o numim suflet sau altfel, fie ca se indreapta catre rai, iad, sau un alt univers paralel…

 

 

Sursa: www.departamentul-zero.ro

  https://www.evolutiespirituala.ro/bioplasma-a-5-a-stare-de-agregare-a-materiei-starea-eterica-care-face-legatura-dintre-materie-si-spirit/?feed_id=83590&_unique_id=650e7d495937e

/de
, , , , , , , , , ,

Istoria Spirituala a Pamantului

8

Istoria Spirituala a Pamantului

minte trup spirit
Pentru a intelege ce se intampla in zilele noastre si ce se va intampla cu viitorul nostru este esential sa cunoastem trecutul. Plantele, de exemplu, folosesc matematica descrisa in secventa lui Fibonacci pentru a determina ce trebuie sa faca in cresterea lor.

 

O planta priveste inapoi pentru a vedea ce a facut, se convinge unde este acum si apoi stie unde trebuie sa ajunga.

 

Istoria civilizatiilor de pe acest Pamant incepe in urma cu 500 de milioane de ani. Planeta nostra este o samanta stelara pe care au sosit forme de viata externe de peste tot. Aceste forme s-au combinat si au generat noi forme de viata apoi au parasit iarasi Pamantul.
Fiecare forma de viata care s-a creat a trecut prin cinci nivele de constiinta. Actualmente noi suntem pe al doilea nivel din cele cinci.
Aproape toate dovezile care vin din trecutul civilizatiilor avansate au fost scoase afara din context sau au fost ignorate. De exemplu, noi avem o conexiune cu steaua Sirius, despre care se cunoste foarte putin dar care este esential pentru a intelege conditia nostra prezenta.
Cartea lui Robert Temple, The Sirius Mystery (Misterul lui Sirius), prezinta urmatoarele: Exista un trib langa Timbuku, in Africa, numit Dogon.
Timp de mai mult de 700 de ani, acest trib a detinut informatii pe care oamenii de stiinta nu le-au accesat decat in urma cu circa 20 de ani, cand satelitii din spatiu au confirmat aceste lucruri.
Dogonii cunosc steaua Sirius in detaliu. Sirius este cea mai stralucitoare stea de pe cerul nostru. Este situata la stanga si mai jos de centura lui Orion.
Dogonii au spus ca acolo mai este o alta stea micuta care se roteste in jurul lui Sirius si este facuta din cea mai densa materie din Univers.
Aceasta stea efectueaza un ciclu de rotatie la fiecare 15 ani. Este o stea foarte veche. Pentru ca oamenii de stiinta nu puteau vedea aceasta stea prin telescoapele lor, etnografii sau gandit ca nu este decat mitologie.
In 1970 un telescop lansat in spatiu (Hubble) a gasit o stea pitica alba care se roteste in jurul lui Sirius.
Ca si cea din „mitul” dogonilor este o stea foarte veche. Un inch patrat din materia acestei stele se estimeaza a avea o greutate de aproximativ 900 Kg.
Orbita stelei a fost calculata la 50,1 ani. Aceasta stea a fost denumita Sirius B, iar prima stea a fost redenumita Sirius A.
Cand o echipa de oameni de stiinta a vizitat tribul Dogon pentru a afla de unde au aceste informatii, batranii tribului au spus ca o farfurie zburatoare a aterizat. Din aceasta farfurie au aparut fiinte care au facut o gaura mare in pamant pe care au umplut-o cu apa.
Ocupantii, care aratau asemeni delfinilor, au sarit in lacul facut de ei apoi s-au indreptat catre tarm si le-au vorbit oamenilor din tribul Dogon.
Le-au spus ca sunt de pe Sirius si le-au relatat multe istorisiri legate de aceasta stea.
Dogonii au furnizat si alte informatii incredibile. Ei aveau o imagine vizuala a miscarii lui Sirius A si Sirius B de pe Pamant pentru perioada dintre 1912 si 1990, culminand cu imaginea exacta a locului unde trebuie sa fie aceasta stea in momentul prezent.
Ei detineau deasemenea foarte multe informatii despre planetele din sistemul nostru solar, incluzand mai multe luni. Cum puteau ei sa-si imagineze sau sa stie toate aceste lucruri in amanunt?
Urmatoarea informatie pe care am accesat-o m-a dus catre Sfinx. Egiptologii spun ca Sfinxul a fost construit in jurul anului 2.500 i.H., de faraonul Chephren. In cartea sa din 1961 numita Le roi de la theocratie pharaonique (Sacred Science), matematicianul, filosoful si orientalistul R. A. Schwaller de Lubicz spune:
„Noi trebuie sa cunoastem ca o mare civilizatie trebuie sa fi precedat vastele miscari de ape care au trecut peste Egipt; acest fapt este implicat de existenta sfinxului sculptat in roca din stancile de la vest de Giza. Trupul leonin al acestui sfinx, cu exceptia capului, arata semne incontestabile de eroziune acvatica”.
Un egiptolog numit John Anthony West, dupa ce a citit cartea lui Schwaller de Lubicz in 1972, a decis sa studieze mai bine Sfinxul.
El a concluzionat ca suprafata Sfinxului prezenta urme ale eroziunii apei si nu ale nisipurilor. El a calculat ca Sfinxul a fost supus pentru cel putin 1.000 de ani eroziunii torentelor de apa.
Desertul Sahara are o vechime de cel putin 7.000 pana 9.000 de ani, ceea ce inseamna ca Sfinxul trebuie sa dateze de cel putin 8.000 – 10.000 ani.
piramide egipt

Arheologii egipteni nu au avut nimic de spus in legatura cu acest lucru. Dovada este coplesitoare, dar ameninta sa darame conceptele despre cine a fost pe aceasta planeta, mai ales ca noi credem ca nimeni nu era capabil sa construiasca ceva precum Sfinxul, in urma cu 8.000 – 10.000 ani.
Potrivit lui Thoth, Sfinxul contine dovezi de 5,5 milioane de ani de civilizatie pe aceasta planeta. In urma cu 5,5 milioane de ani s-a intamplat ceva si s-a rupt inregistrarea memoriei akashice a planetei Pamant.
Nici chiar Thoth nu stie ce a fost si cum se poate ajunge la inregistrarile anterioare acestui eveniment.
Civilizatia sumeriana pare sa fi aparut peste noapte, fara nici o evolutie.Acelasi lucru este valabil si pentru Egipt.
Scrierea egipteana a aparut intr-o singura zi in forma sa perfectionata. In ruinile oraselor sumeriene, arheologii au gasit tablete care infatiseaza sistemul solar, cu planetele in ordinea lor corecta.
Una dintre acestea chiar da distantele dintre planete. Cum stiau aceste lucruri? Ei au furnizat dealtfel, date privind procesiunea echinoctiilor.
Sa calculat ca pentru a descoperii procesiunea echinoctiilor este necesar un timp minim de observatie de 2.150 de ani.
Cum dispuneau sumerienii de aceste observatii, cand, potrivit standardelor noastre de gandire, nu exista nici o civilizatie avansata cu 2.160 de ani inaintea sumerienilor?

https://www.evolutiespirituala.ro/istoria-spirituala-a-pamantului/?feed_id=83541&_unique_id=650dd4847f764

/de