, , , ,

INITIERE KUNDALINI REIKI GR. I

chakras1 e1402671783931

INITIERE KUNDALINI REIKI GR. I – 27 IULIE 2013

 

Acest sistem energetic este probabil cea mai simplă formă de vindecare şi de auto-dezvoltare care există!

Prin deschiderea şi consolidarea canalelor energetice ale corpului, este posibilă canalizarea energiei Reiki de vindecare pentru tine si pentru alte persoane, doar cu ajutorul intenției si a energiei Kundalini.

Sistemul Kundalini Reiki a fost adus pe Pamant de Maestrul Ascensionat Kuthumi, care este Chohan de Raza a doua.

kuthumi

În cadrul procedurii de inițiere pentru gradul I în Kundalini Reiki, toate nodurile / blocajele din chakre sunt eliminate (cu excepţia chakrei rădăcină).

Canalul energetic principal, din chakra coroanei la chakra rădăcină, este curăţat si pregătit pentru trezirea lui Kundalini pe care le vei experimenta în Kundalini Reiki 2.

Chakra inimii devine extinsă şi canalul de energie din mâini până la ceakra Coroanei este deschis, astfel încât energia Reiki poate curge liber.

Detalii despre modalitatea de pregatire in vederea initierii la distanta, gasiti aici: http://www.evolutiespirituala.ro/despre-noi/metode-de-initiere/

 

Mai multe detalii despre sistemul Kundalinii Reiki gasiti aici: http://www.evolutiespirituala.ro/sisteme-reiki/kundalini-reiki/

Plata initiere: 150 – 100 lei

Dupa initiere veti primi Manualul Kundalini Reiki in format electronic, tradus in limba romana.

Daca doriti Certificat, costul initierii este fara reducere, respectiv 150 lei. Certificatul se transmite electronic, prin e-mail. Certificatele in format fizic se acorda doar la obtinerea gradului Master Teacher (gradul III).

[vfb id=12]

https://www.evolutiespirituala.ro/initiere-kundalini-reiki-gr-i/?feed_id=57725&_unique_id=6480282ec0aec

/de
, ,

SARBATOAREA DE CRACIUN – inainte şi după Hristos

craciun oferte karanna

SARBATOAREA DE CRACIUN – inainte şi după Hristos

«De Crăciun sărbătorim Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos…»
Oamenii contemporani grăbiţi ignoră misterul care învăluie cele două sărbători îngemănate la 25 decembrie, în solstiţiul de iarnă, ca doi brazi într-o tulpină, ca doi ochi într-o lumină: – sărbătoarea gazdă a lumii vechi – ziua Moşului Crăciun /naşterea Soarelui nebiruit Mithra – sărbătoarea găzduită – ziua Naşterii Pruncului Sfânt al lumii creştine.

Sărbătorirea Crăciunului a fost prima oară consfinţită la Roma în 354 e.n. Cum în biblie nu exista o dată corespunzătoare naşterii lui Iisus Cristos iar Cultul soarelui – considerat păgân, era adânc înrădăcinat în conştiinţa maselor, Papa Liberius a decis ca la 25 decembrie, adică ziua naşterii lui Sol Invictus Mithras, să suprapună marea sărbătoare a creştinătăţii – Naşterea lui Iisus Christos.

.
1. Semnificaţia sărbătorii arhaice şi posibilele origini ale cuvântului Crăciun.

.
1.1. Moş Crăciun, bătrân ca Timpul însuşi, este o divinitate arhaică, reprezentarea folclorică a lui Saturn senex, numit şi Deus Daciae, supranumit şi Omul, Cronos, Zalmoxe, Zeul Moş. Saturnaliile – serbate la 25 decembrie şi având origine carpatică – au precedat cu multe secole fondarea Romei. In timpul Saturnaliilor, cei bogaţi făceau daruri celor săraci pentru a cinsti epoca de aur a libertăţii, când Saturn împărăţea peste toată lumea cunoscută.
Crăciun este masca milenară a unui cioban zeu-moş, creatorul a toate câte sunt, pe chipul căruia timpul a încremenit:«Şezi, Crăciun, sfînt bătrân şi ridică pe Sion», «E ziua lui Crăciun, lui Moş Crăciun cel Bătrân». El aducea daruri: caş, urdă, mere, nuci, colaci şi vin: «C-aşa-i legea din bătrâni,/ Din bătrâni, din oameni buni,/ Să se dea la sânt Crăciun/ Un colac şi-un vinaţ bun».

.
Nu există nici o legătură între Moş Crăciun multimilenar al tradiţiei şi Santa Claus, imaginea gazetărească sau cea de marketing lansată în anii ‘30 de compania Coca-Cola,moşul în tunică purpurie cu guler alb, simbolizând licoarea roşie cu spumă albă de larg succes.

.
1.2. Crăciunul era cea mai importantă sărbătoare a erei pre-creştine. După vechile calendare, creştinii au sărbătorit mai mult de un mileniu Anul Nou în ziua de Crăciun: la Roma în Cancelaria papală era folosit şi în secolele XIV-XVII, sub numele de stilus curiae Romanae, în Germania până în secolul al XVI-lea, în Anglia din secolul al VII-lea până în secolul al XIII-lea, în Franţa numai în 1564 s-a hotărât începerea Anului Nou la 1 ianuarie, în Rusia schimbarea s-a făcut sub Petru cel Mare, în Ţările Române până la sfârşitul secolului al XIX-lea.[5] La românii din Banat şi Transilvania, şi în prezent ziua de 1 ianuarie se numeşte Crăciunul Mic, nu Anul Nou.

.
1.3. Din ţinuturile acoperite de păduri şi nea, împânzite de sihăstrii, coborau an de an în satele din văi asceţi bătrâni în cojoace miţoase, cu desagii plini de crengi sfinte de vîsc, considerat panaceu, leac pentru toate bolile oamenilor (de inimă, de oase, epilepsie, astm, otrăvire, tumori, sterilitate) şi chiar pentru animale (contra viermilor în nas la miei şi mai ales a scorbutului, fiind bogat în vitamina C, ca vitele să nu-şi piardă dinţii şi să fie nevoiţi să le
taie). Vîscul conţine viscotoxină, viscoli, amine, aminoacizi, vitamina C şi E etc. Vîscul, planta miraculoasă veşnic verde, a cărui rădăcină nu atinge pământul, era atârnat sus la grindă, ca talisman care apără sănătatea şi casa. Când se usucă, vîscul devine ca aurul, de unde şi numele cărţii lui G.J. Frazer Creanga de aur . Poate cu aceste crengi verzi cu bobiţe albe colindătorii binecuvântau creştetul oamenilor de Anul Nou în obiceiul sorcovei.

.
Astfel, una din originile cuvântului Crăciun ar putea fi sărbătoarea « crăcilor de aur » sacre, iar Moşul cu crăci să fi primit de la săteni numele de Moş Crăciun, cum presupune cercetătorul Gabriel Gheorghe în studiul citat.

.
1.4. Crăciunul măsoară totodată rădăcinile adânci ale civilizaţiei europene, atingând perioada unui cult solar autohton (focul fiind simbolul soarelui, al luminii divine). Strămoşii românilor, consideraţi de Marija Gimbutas[7] (cercetătoare la U.C.L.A. – USA) drept cea mai veche civilizaţie europeană, Old European Civilisation -6.500-3.500 î.Hr., erau un popor stabil, care îşi construia aşezări şi trăia din agro-păstorit (când restul Europei zăcea
pentru încă trei milenii sub gheţurile glaciaţiei Riss-Wurm), ştiind să preţuiască soarele şi neavând nevoie să împrumute un cult solar din alte părţi ale lumii.

.
Prin urmare, în Europa solarismul este mai vechi decât cultul, presupus oriental, al lui Mithra, cum observă Petru Caraman. El aduce ca probe datini răspândite la aproape toate popoarele Europei (români, germani, sârbo-croaţi, bulgari, greci etc.): rostogolirea roţilor de foc din crăci aprinse pe costişă, colacii de Crăciun care imita forma soarelui, arderea butucului în noaptea de Crăciun (la sârbi : badnjak, badnje veče).

.La români în nopţile solstiţiului de iarnă roţi de car îmbrăcate în crengi şi paie erau aprinse şi se dădeau de-a dura de pe înălţimi la vale, împrăştiind scântei pe ogoare ca să le facă roditoare. Tinerii alergau pe lângă roţi, bătând din tălăngi şi chiuind: „Păzea că vine roata de foc/ cu belşug şi noroc;/ Păzea că vine soarele/ şi vă arde picioarele,/ păzea, păzea”. Era o sărbătoare a focului de iarnă, admirabil descrisă de James Frazer (capitolul „Sărbătorile focului”: Chapter 63. The Interpretation of the Fire-Festivals. Section 2. The Solar Theory of the Fire-festivals): „Buşteanul Crăciunului, care ocupă un loc atât de important în sărbătoarea populară, avea la origine rolul să ajute soarele aflat în chinurile renaşterii în miezul iernii să-şi reaprindă lumina ce părea că se stinge.”

.

Hora sacră în jurul rugului aprins la Crăciun se desfăşura în sensul mişcării soarelui pe cer. La români hora e un joc religios, relict heliolatric, prin care oamenii se rugau pentru cele trebuitoare. Ridicând mâinile în dans preamăreau soarele, iar bătând pământul cu picioarele cereau rod bun pe ogoare, în livezi şi grădini: „Bate hora din picioare/ să răsară iarăşi soare;/ bate hora tot pe loc/ să răsară busuioc”.

.
In albaneză crencia sau kercü,-ni este craca, butucul sau buturuga care se aprinde în noaptea de Crăciun, cum arată E. Çabej Julia Maria Cristea relevă datini similare. În Franţa cea mai semnificativă tradiţie, la sate, este cea a „buturugii de lemn”, care este arsă la foc mic, în căminul, soba, sau în curtea fiecărei case, iar după sărbătoarea Crăciunului, cenuşa rămasă este împrăştiată pe câmp, pentru a aduce noroc şi o recoltă bogată. La oraş se face doar o prăjitură specială cu aspect de buturugă, numită “buche de noel”.În Scandinavia şi în nordul Germaniei se aprinde, prin tradiţie, unui foc uriaş din lemn, în noaptea de Crăciun.

.
În Grecia o tradiţie veche, păstrată şi acum cu sfinţenie, este aprinderea în noaptea de Crăciun a celui mai masiv trunchi de copac, denumit Christoxylo. Timp de 12 nopţi (24 decembrie – 6 ianuarie) este ţinut aprins Focul de Crăciun, menit să ardă spiriduşii răi, numiţi Kalikanzari, care în acest interval de timp devin foarte activi.

.
In Italia timp de 12 zile între Crăciun şi Epiphania (Bobotează) în cămin trebuie să ardă un trunchi de frasin, simbolizând pomul de Crăciun. Sorin Paliga observă că paralela Crăciun-butuc este întâlnită şi în cazul formei italiene ceppo, care înseamnă atât „Crăciun”, cât şi „butuc, buturugă”, deci sărbătoarea Crăciunului
este de fapt sărbătoarea butucilor, a crăcilor aprinse de Crăciun.

.
Aceeaşi moştenire spirituală precreştină e atestată de Joan Sabin şi la britanici: cazanele cu catran arzând purtate pe creştet de englezi la Allandale în Northumberland, cu care e aprins un rug uriaş în noaptea dintre ani, sau mingile de foc făcute din sârma împletită, umplută cu aşchii şi rumeguş muiate în parafină (swinging fireballs), aprinse la miezul nopţii şi rotite deasupra capului de scoţieni în Stonehaven.
Iată alte ilustrări de la români: «In noaptea de Crăciun nu trebuie să se stingă focul. Se pune în această noapte un buştean în foc, numindu-se buşteanul Crăciunului»; «cenuşa buşteanului care arde în noaptea Crăciunului e împrăştiată prin grădini pentru rodirea lor»; «La Crăciun cerul este deschis». O altă credinţã spune cã anul care începe va fi luminos şi spornic pentru familiile care în noaptea Anului Nou vor ţine lampa aprinsã pânã la
ziuã.

.
1.5. Românii din Bucovina cred că Dumnezeu a lăsat colindele ca în fiecare an toţi oamenii să audă numele cel sfânt al Domnului şi să lase răutaţile. Când colindele nu vor mai răsuna pe pământ, lumea va încăpea pe mîna diavolilor.
Se cuvine o menţiune aparte despre datina umblatului în colindeţe în Transilvania: colindătorii, numiţi piţărăi, îşi pregătesc nişte ciomege din crăci de alun, «pe care le despoaie de coajă, le înfăşură cu tei, în formă de spirală, le udă şi le pun la fum, spre a ieşi pestriţe», apoi se adună în seara de Ajun, fac un foc, joacă hore, cântă şi spun poveşti până la miezul nopţii, când încep să colinde pe la gazde:

.

”Bunã sara lui ajun,/ Da-i mai bunã a lui Crãciun./ Dã-mi şi mie un pizărău,/ Cã-s pruncul lui Dumnezeu.” Stăpânul casei băga în traista fiecărui copil câte un pizărău, adică un colăcel făcut din făină de grâu, apoi arunca pe jos mere, nuci şi bani din metal, iar copiii se înghesuiau să le adune. «Când intră în casă răscolesc focul din vatră cu colindèţele lor, adică cu ciomegele, ca să arză astă noapte focul până la ziuă (…)

.
Colindătorii pleacă şi mulţămesc pentu darurile primite cu aceste cuvinte: Noi ieşim şi Dumnezeu intră. Săteanul nostru român ţine foarte mult la datina umblatului în colindeţe si fiecare îşi trimite odrasla în cel puţin trei ani de-a rândul, căci în popor se crede că a umblat în colindeţe şi Domnul Hristos.».

.
Tudor Pamfile menţionează acelaşi obicei şi în nordul Olteniei: “ se alege un vătav, care se chiamă vătrai, fiindcă el intră întâiu în casa omului şi bodicăie cu colinda în foc… Când piţărăii au venit la casa omului, omul îi bagă in curte pe toţi şi scoate o coţovaică, – coajă de dovleac, – cu seminţe de cânepă, in, porumb, grâu, seminţe de dovleac şi i le dă vătraiului. Vătraiul ia cu mâna, aruncă în toate părţile, pe casă, pimniţi şi zice :Să crească,/ Să înmulţească,/ La mulţi ani ca sa înflorească !/ Câte cuie pe casă,/ Atâţia galbeni pe masă, / La anul şi la mulţi ani! Atunci
iese cu desagii şi le dă la toţi pe rând piţărăi. Piţărăi se dă : covrigi, simigi, boabe fierte, pere, mere, colivă, ţuică fiartă, vin şi altele.”

.
Colindeţele – aceste toiege din beţe, nuiele sau crăci cu ornamente pirogravate, folosite pentru ritualul scormonitului în focul de Crăciun puteau de asemenea să contribuie la denumirea Crăciunului. Romulus Vulcănescu aminteşte şi bâtele magico-rituale cu cap de cal care simbolizau razele soarelui în dansul căluşarilor. El menţionează cultul cailor solari în Europa de vest sub formă de Pferd-Ritters la germani, cheval jupon la francezi şi hobby horse la englezi,[21]
precum şi dansul căiuţilor în solstiţiul de iarnă în România. Dansul căluşarilor a fost pus în legătură şi cu dansul antic al collisaliilor. In Oltenia se juca un «căluş de iarnă» la malul Dunării pe gheaţă. In dansul lor ritual, bărbaţii purtau toiege- mascoide din lemn cu capete de cai albi – cai solari, cu care alungau duhurile rele din pământ şi din văzduh.

.
1.6. Consacrarea rituală a bradului în sărbătorile solstiţiului de iarnă este anterioară erei creştine, aşa cum demonstrează cercetătorul Romulus Vulcănescu în studiul Mitologie română[22]: «In paleo-folclorul român bradul ca arbore cosmic e consemnat într-o descriere impresionantă: Sus în vârful muntelui / creşte bradu’ brazilor,/ de mare şi înfoiat / tot ceru’ l-a îmbrădat, / soarele în cetini,/ luna între ramuri / mii şi mii de stele, / între rămurele. (…)

.
Bradul a fost şi este prezent în ceremonii şi rituri proprii vieţii săteanului român ». Bradul este arbore de naştere, de înfrăţire simbolică între noul născut şi un brăduţ; este arbore de nuntă (stâlpul de nuntă pe care se leagă năframa, busuiocul şi plosca de vin care se înmânează miresei); arbore de judecată (bradul de jurământ şi bradul justiţiar); arbore funerar care ajută sufletul în marea trecere peste apa sâmbetei sau Marea Neagră, arbore de pomană de care atârnă colaci şi mere; arbore de bun augur în colinde şi coloana cerului, axis mundi, având coroana în ceruri şi rădăcinile în pământ. Creatorul lumii a izbit cu toiagul în apele primordiale şi ele s-au deschis în locul acela şi s-a ridicat falnic un brad fosforescent, picurând stropi de apă luminoasă.

.
Obiceiul de a împodobi la solstiţiul de iarnă, uşile, ferestrele şi casa cu crengi de brad sau pin, în credinţa că ele aduc noroc, viaţă lungă, prosperitate şi fertilitate, datează cu mult înaintea creştinismului. La popoarele nordice ramurile de brad cu care se împodobeau iarna casele, erau un mijloc de a lupta împotriva demonilor şi duhurilor rele, care, se credea că în perioada răscrucii dintre ani, umblau printre oameni. Totodată, faptul că rămâneau întotdeauna verzi, era o speranţă în renaşterea luminii şi venirea primăverii. Acelaşi rol îl are în Germania şi Austria tradiţia „Coroanei de Advent”, făcută din crengi de brad, cu lumânări care se aprind pe rând în decembrie, până în seara de ajun.

.
1.7. Cultul soarelui a fost asimilat în sărbătoarea creştină a Crăciunului. Grecii, egiptenii, sirienii serbau pe 25 decembrie naşterea Soarelui. In Egipt, fiul lui Isis, împărăteasa cerurilor, se naşte chiar în preajma solstiţiului de iarnă. Yule este numele caldeean pentru copil sau prunc. Însuşi numele popular al sărbătorii Crăciunului la britanici – Yule-day, îi dovedeşte originea păgână. Strămoşii anglo-saxonilor numeau data de 25 decembrie Yule-day sau Ziua-Pruncului, iar noaptea din ajun Noaptea-Mamei, cu mult înainte de a ajunge în contact cu creştinismul.

.
În Imperiul Roman în anul 274 e.n. împăratul Lucius Domitius Aurelianus a ridicat la Roma un templu dedicat lui Sol Invictus – Zeul Soare nebiruit, apărător al imperiului, şi a decis celebrarea cultului Soarelui ca un cult oficial de stat: dies natales Solis invicti. Pentru cinstirea soarelui învingător se aprindeau focuri enorme,ca reprezentări
pământene ale zeului celest. Noul născut era personificat la egipteni ca un prunc, care era arătat mulţimii la miezul nopţii, ca prilej de bucurie: «Fecioara a născut, lumina creşte!». Sărbătoarea solstiţiului de iarnă, denumită în spaţiul germanic Julfest, (la englezi Yule) era ţinută în toate ţările Europei de nord, în strânsă legătură cu fertilitatea şi cultul morţilor prin petreceri şi ospeţe cu mâncăruri abundente, cortegii de măşti etc.

.
1.8. Prin naşterea lui Mithra: “lumea cea veche sărbătorea creşterea luminii, care biruieşte forţele întunericului”[27]. Mithra era cunoscut drept Domn al Adevărului şi al Luminii Cereşti.. Ecouri ale mithraismului se găsesc în unele colinde româneşti, unde Iisus îmbracă toate atributele lui Mithra (venerat atât în Dacia, unde s-au găsit 280 monumente, cât şi în Moesia Inferior – 90 monumente): „şi pe faţa fiului/ scrisă-i raza soarelui”.[28] Ecouri apar şi în onomastica românilor: Mitra, Mitrea, Mitru, Mitre, Mitran, Mitrică, Mitrancă, Mitrofan, Mitroi, Mitruş, Mitrelea, Mitrescu, Mitrican, Mitrici, Mitrin, Mitriev, Mitrovici, Mitruţoiu (chiar tatăl meu se numea Mitruţă).

.
1.9. În studiul Geneza creştinismului popular al românilor, Nelu Zugravu afirmă că „Nemurirea şi postexistenţa propovăduite de Zalmoxe ar fi putut anticipa şi pregăti creştinismul” [30]. Dobândirea nemuririi însemna şi un cod de legi morale: pietate, abstinenţă, puritate, curaj. Geto-dacii foloseau incineraţia, ca sufletul să supravieţuiască
purificat în cer, lângă Cel Preaînalt, părintele luminilor, eliberat de învelişul trupului corupt.

.
2. Împrejurările în care a fost instituită Sărbătoarea Naşterii Domnului
Troparul zilei specifică sensul acestei sărbători a Natalităţii (Nascere Domini): Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru… Biserica a încercat să-şi apropie sărbătoarea Crăciunuluicu rădăcini milenare, «necreştină, dar prăznuită de o populaţie cu trăire creştină», dedicând-o Naşterii Mântuitorului, numit Soarele Dreptăţii.

.
2.1. Textul din Noul Testament (Matei 1, 18) este următorul: Cristi autem generatio sic erat (Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost). Cuvântul grec genesis (naştere) a fost tradus in latină, în Vulgata, cu generatio, – onis (generare, naştere din părinţi) sinonim cu “natalis”.După Ovid Densuşianu, Al. Graur şi Al.Rosetti, apelativul Crăciun derivă din latinescul creatio. Dar limba Bisericii nu a întrebuinţat şi pe creatio, pornindu-se de la sensul lui creare, de “faire naitre du neant”. Prin urmare este un nonsens să legi etimologic numele Crăciun de termenul creatio,-onis, fiindcă termenul “creare” nu are sensul de “naştere”. Iisus Hristos S-a născut din veci din Tatăl, fiind de o fiinţă cu Tatăl, şi “la plinirea vremii” s-a născut cu trupul, fără de păcat, din Fecioara Maria şi de la Duhul Sfânt, aşa cum se afirmă în Crez: “născut, nu făcut, cel de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut”.

.
2.2. Din latinul natalis avem însă în română cuvântul nat, de unde expresia: Tot satul îşi are natul, adică fiecare cu obârşia lui, cu generaţia ( generatio-onis) neamului său. Cuvântul nat ( natus) nu are legătură cu Crăciunul, ca în limbile romanice apusene.

.
2.3. Al. Graur mai derivă Crăciun şi din latinul calatio, care însemna “chemare”, şi anume chemarea pe care o lansau preoţii la zi întâi a fiecărei luni, de unde şi numele de kalendae, care se dădea primelor zile ale lunii (cu derivatul calendar, cărindar). Dar Crăciunul nu e la zi întâi şi nu presupune nici o chemare.

.
2.4. In textele bisericeşti româneşti numele Crăciun a fost eludat secole întregi (XVI, XVII, XVIII), datorită încărcăturii păgâne a sărbătorii, care asocia la Naşterea Domnului un alai de personaje de neînţeles cu măşti de Moşi, Cioban, Mut, Plugari, Ţigan, Căiuţi, Capră/Ţurcă, Urs. De exemplu în Cazania de la Govora – 1642 şi în Cazania lui Varlaam – 1643, numele sărbătorii Crăciunului a fost înlocuit cu “Sărbătoarea Născutului”. În schimb în
texte laice apare şi ca nume al sărbătorii: mitropolitul Sucevei, Ghedeon, şi mai mulţi boieri mulţumesc în scris craiului Gh. Racoţi pentru un ajutor în bani, “ pe care se îndatoreau a-i răspunde până în ziua Crăciunului”[35]. Gheorghe Mihăilă îl găseste atestat în sec. al XII-lea: crăciun (1198).

.
2.5. Datinile străvechi ale Crăciunului asociate la sărbătoarea împărătească a Naşterii Mântuitorului au persistat de-a lungul secolelor până în zilele noastre în ciuda interdicţiilor. Actul de martiraj al Sfântului Cračun, judeţul Constanţa) menţionează practicarea acestei sărbători de enoriaşi din toate categoriile sociale în secolul al IV-lea,« în ziua calendelor lui ianuarie…îmbrăcaţi în piei de capră… urmând obiceiul păgânilor, deşi se numesc creştini»[37].
Acelaşi lucru se semnala şi în vestul Europei. In 742 Sfântul Bonifaciu scria Papei Zaharia (pontif între 741-752), scandalizat că la Roma, de Anul Nou, creştinii, deghizaţi în animale după obiceiul păgânilor, cântau şi dansau ziua şi noaptea, chiar pe treptele bazilicii Sf. Petru, refuzau din superstiţie să împrumute vecinilor foc sau unelte din fier. În spaţiul germanic la carnavalul Julfest apare personajul Julbock. Acesta este un ţap confecţionat din paie, legat cu o fundă roşie. În mitologia ţărilor nordice, zeul tunetelor Thor – denumit şi Donner, alerga pe bolta cerului într-o şaretă trasă de ţapi, iar la solstiţiul de iarnă Thor se cobora printre oameni. Ţapul lui Thor a devenit în ţările scandinavice un simbol al Crăciunului. În Finlanda, Moş Crăciun este numit Joulupukki, cuvânt derivat de la
Julbock.

.
Conducătorii bisericii au luat poziţie şi împotriva obiceiului păgân de a face daruri pe 25 decembrie (obicei care îşi trage originea din Saturnalii, când cei bogaţi făceau daruri celor sărmani în cinstea vârstei de aur a libertăţii, când Saturn stăpânea toată lumea cunoscută).

.
2.6. Iată un exemplu cum la români sărbătoarea moştenită a fuzionat firesc cu creştinismul: «Se spune că Moş Crăciun a găzduit şi ospătat pe Ioan Sântioan. Cică Ioan Sântioan a călătorit cu Maica Domnului şi cu Hristos şi s-au abătut la casele lui Moş Crăciun. După ce s-au ospătat şi au băut, Ioan Sântioan a zis lui Moş Crăciun : Noi bem şi ospătăm şi nu ne întrebăm cine e mai mare dintre noi. Moş Crăciun i-a răspuns: Mare eşti, Doamne, de mărire, de când te-ai născut. Dar eu m-am pârlejit (am fost de faţă – cu acest prilej,n.n.) şi team sprijinit în poala de veşmânt şi n-ai dat de pământ». Parcă asistăm la Întâmpinarea Domnului de dreptul Simeon bătrânul (sărbătorită în calendar la data de 2 februarie), în ritualul punerii înaintea Celui Preaînalt a Pruncului Sfânt, Fiul Omului, întâi născut din Preacurata Fecioară Maria şi de la Duhul Sfânt.

.
2.7. «Creştinismul popular, afirmă Nelu Zugravu, s-a născut din convieţuirea religiilor în momentul de formare si ascensiune a religiei Mântuitorului în Imperiul Roman, din similitudinea practicilor, din supravieţuirea mitologiilor ancestrale, din revalorizarea simbolurilor preistorice şi din creştinarea unor divinităţi, credinţe şi cutume antice.». Întrucât sărbătoarea Crăciunului era prea adânc înrădăcinată în mentalitatea populară pentru a fi înlăturată, biserica a hotărât să o păstreze închinând-o Naşterii Mântuitorului. Ion Ghinoiu observă cum creştinismul a vehiculat numeroase practici precreştine pe care, fără să vrea şi fără să ştie, le poartă cu el. Fără creştinism multe credinţe şi superstiţii nu ar fi ajuns până în secolul XXI.

.
Practicile religioase au fost preluate prin tradiţie, fără să existe îndrumări scrise privind de exemplu închinatul spre răsărit, orientarea estică a mormintelor, a altarului bisericilor şi a icoanelor în casă, palma deschisă cu degetele răsfirate în chip de raze (simbol solar) cu care preoţii invocă duhul sfânt şi binecuvântează credincioşii, tămâiatul,
aprinsul lumânărilor şi candelei, primirea şi transmiterea luminii de Paşti, stropirea cu apa sfinţită, pomenile etc.

.
Istoricul Socrate Scolasticul, citat de cercetătorul Nelu Zugravu susmenţionat arată că nici apostolul Petru, nici evangheliştii nu au impus celor convertiţi cum să celebreze sărbătorile: «Căci nici Mântuitorul, nici Apostolii n-au impus pentru aceasta nici un precept şi n-au stabilit nici o pedeapsă contra celor ce le-ar comite… Apostolii n-au cugetat niciodată să prescrie sărbători. Ei n-au avut grijă decât să recomande pietatea».[44] Mântuitorul însuşi
a spus: «N-am venit să stric, ci să împlinesc».

.
2.8. La primele popoare creştinate, numele sărbătorii arată exclusiv evenimentul creştin al naşterii Domnului, fără trimitere la străvechea sărbătoare pre-creştină: latină- Natales, italiană– Natale, spaniolă– Navidad, portugheză– Natal, provensală– Nadal, franceză- Nativité/ Nöel, engleză- Nativity/Christmas, rusă- Rozdjestvó, ucraineană –
Rizdvò, polonă– Bože Narozdenie, sârbă-croată-slovenă– Bozic, bulgară –Bozik, cehă– Vanoce, slovacă – Vianoce.
Petru Caraman, studiind răspândirea geografică a cuvântului Crăciun îl găseşte numai la români şi la locuitorii din imediata vecinătate a graniţelor etnice româneşti: la ucrainienii carpatici Kerečunj večery, la slovaci tot Kračun (numai la cei din est), la unguri Karácson, cu acelaşi sens ca şi la români. Deci reiese că pretutindeni cuvântul e împrumutat de la români.

.
In concluzie constatăm că la toate popoarele Europei elementele asociate sărbătorii multimilenare a Crăciunului fac parte dintr-un sistem coerent de reprezentare mitico-rituală a lumii, care dovedeşte continuitatea a unei credinţe monoteiste în Dumnezeul Luminii şi al Dreptăţii. Pretutindeni apare aceeaşi dezvoltare spirituală: cultul solar al Crăciunului este absorbit organic în sărbătoarea creştină a Naşterii Domnului, o dovadă convingătoare despre
comunitatea de origine a popoarelor europene.

.
Această origine este autohtonă, strict europeană şi nu indo-europeană cum s-a susţinut în mod eronat. De ce? Deoarece cultul soarelui este axiomatic legat de agricultură, iar cercetări arheologice recente precum şi datările cu C14 au dovedit că agricultura îşi nu are originea în ţinutul arid al Indiei, ci în bazinul carpato-dunărean situat in inima Europei. Munţii Carpaţi au fost habitatul primitiv al arienilor care au populat India, aşa cum dovedesc cercetătorii britanici în The Cambridge History of India. Autohtonii carpato-dunăreni practicau agricultura încă din epoca pietrei (7800 î.Hr.), arând pământul cu plug din corn de cerb şlefuit şi placat cu silex. S-au descoperit semnificative depozite de graminee carbonizate în gospodăriile neolitice. Cercetările arheologice ale Grupului de lucru Schela Cladovei –Lepenski Vir efectuate între 1990-2000 au dus la concluzia că agricultura a
început la Porţile de Fier.

.
In acelaşi timp, cercetătorul italian Marco Merlini sesizează cu justeţe că recunoaşterea internaţională a primordialităţii civilizaţiei carpato-dunărene are repercusiuni culturale importante asupra identităţii spirituale comune a popoarelor care locuiesc bătrânul continent Europa: „Teorema clasică Ex Oriente lux este schimbată în Ex Occidente lux (…). Aceasta aduce o îmbogăţire şi expansiune a matricei istorice şi culturale pe care se bazează identitatea noastră europeană, pentru că civilizaţia Dunării este acum considerată ca una din „mamele” culturii europene moderne.”

.
In ceea ce priveşte tema prezentului studiu, sărbătoarea solară a Crăciunului este una din mărcile de străvechime ale neamului românesc şi ale spiritualităţii europene.

 

Autor: Prof. Dorina Şuhanea

 

  https://www.evolutiespirituala.ro/sarbatoarea-de-craciun-inainte-si-dupa-hristos/?feed_id=57662&_unique_id=647fefee4c8e6

/de
, , , , , , , , , , , , , , , ,

Talismane si Amulete Magice

Talisman Collection Collar

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

Talismane si Amulete Magice

talisman

Conceptul de Talisman își are rădăcinile În vechile viziuni asupra lumii metafizice și cosmologice, în principal tradițiile ermetice și neoplatonice. Aceste filosofii servesc ca idei și principii care stau la baza aplicării în practicile Astrologiei, Magiei / Teuriei și Alchimiei.

Anticii credeau că lumea „superioară” se reflectă în cea „inferioară”, ceea ce este premisa de bază a astrologiei și magiei și că, cu anumite mijloace, se pot crea intenționat „imagini” care reflectă acele „idei” superioare și virtuțile lor corespunzătoare, sau esențele si principiile arhetipale.

Un talisman este un cuvânt generic pentru un astfel de obiect, este un recipient destinat să surprindă o anumită esență superioară sau „imagine”, întrucât sintagma biblică este „după chipul lui Dumnezeu (hebreu: צלם – tselem) pe care l-a creat”. Recipientul poate fi un obiect fizic specific, cum ar fi o bijuterie sau un bibelou, o bucata de metal panza sau hartie inscriptionate.

Gândirea magică și superstiția pot părea ridicole. Sunt lucruri care atrag ignoranții și impresionabilii. Paradoxal, iraționalul ne influențează de fapt creierul mai mult decât ar dori mulți să creadă.

Profesorul de psihologie, Bruce Hood, a demonstrat eficacitatea superstiției în timpul unei discuții la un târg științific. Hood a provocat publicul să încerce un sacou albastru în schimbul a zece lire sterline. Câțiva voluntari au fost de acord cu propunerea, dar înainte de a putea încerca sacoul, Hood le-a spus că îmbrăcămintea a aparținut criminalului în serie, Fred West. Cu aceste cunoștințe, majoritatea voluntarilor au refuzat pur și simplu. Ei s-au confruntat cu un act apotropaic, o respingere instinctivă a „răului” și un disconfort care stă la baza superstiției. Acest lucru apare chiar și la cei mai raționali oameni (la un târg științific). Interesant, experimentul s-a încheiat când Hood i-a informat pe voluntari că jacheta nu aparține cu adevărat niciun criminal în serie, arătând că mințile noastre determină cu putere atitudinile noastre față de obiectele de zi cu zi.

În plus față de „valoarea sentimentală” a obiectelor pe care le-am moștenit de la părinți, bunici sau de la cei prezenți în momentele istorice, obiectele au, de asemenea, de obicei multă energie psihică. Acestea nu trebuie explicate științific pentru a le recunoaște importanța. Gândiți-vă, de exemplu, la moaștele catolicismului și a crucifixelor.

Conceptul de Talisman își are rădăcinile În vechile viziuni asupra lumii metafizice și cosmologice, în principal tradițiile ermetice și neoplatonice. Aceste filosofii servesc ca idei și principii care stau la baza aplicării în practicile Astrologiei, Magiei / Teuriei și Alchimiei.

Anticii credeau că lumea „superioară” se reflectă în cea „inferioară”, ceea ce este premisa de bază a astrologiei și magiei și că, cu anumite mijloace, se pot crea intenționat „imagini” care reflectă acele „idei” superioare și virtuțile lor corespunzătoare, sau esențele si principiile arhetipale.

Un talisman este un cuvânt generic pentru un astfel de obiect, este un recipient destinat să surprindă o anumită esență superioară sau „imagine”, întrucât sintagma biblică este „după chipul lui Dumnezeu (hebreu: צלם – tselem) pe care l-a creat”. Recipientul poate fi un obiect fizic specific, cum ar fi o bijuterie sau un bibelou, o bucata de metal panza sau hartie inscriptionate.

 

Tselem

Cuvântul pentru IMAGINE din epoca veche este „Tselem” (צלם), care este o rădăcină tri-literă, folosită mai ales astăzi pentru cuvântul fotografie, care este „tsilom”, o fotografie este o imagine a ceva, dar nu lucrul în sine , reflectă o realitate 3D într-o imagine 2D mică. Un alt cuvânt corespunzător este „tsel” (צל), care este umbră, care are o simbologie foarte asemănătoare, întrucât planul pământesc este ca umbra luminii divine adevărate, la fel ca alegoria plato a peșterii, același lucru este valabil pentru tot. Este lumea fizică, potrivit filozofilor antici. Fizicul este o imagine, a unei realități eterice non-fizice, mai mari, a cărei mișcare este reflectată în „imaginea” cerului în mișcare.

După cum spune Platon „timpul este imaginea în mișcare a eternității”, iar planetele sunt roțile timpului, care se mișcă prin imaginile eterne (sau Ideile / formele lui Platon) sau semnele zodiacale, activând potențialele lor diferite, în multe moduri diverse pe pământ.

 

Cuvântul Talisman

Cuvântul Talisman este un cuvânt francez care provine probabil de la cuvântul ebraic „tselem” sau al omologului său cuvânt arab „tilsam” (figură magică), care este el însuși derivat din grecescul mijlociu „telesma”, „telesmos” (consacrare) și probabil din un cuvânt grecesc mai vechi „telein” care înseamnă inițiere și, de asemenea, finalizare (grecesc „telos”, ca în cuvântul „teleologie”, care este scopul final sau „cauza finală” aristotelică). Etimologia cuvântului ne dă impresia că un talisman este un obiect care este consacrat magic și este făcut pentru un scop specific.

Din această perspectivă, suntem cu toții talismane vii, create în imaginea unei ființe / esențe superioare sau a sinelui nostru superior, reflectând imaginea astrologică a timpului nostru de naștere, fiecare dintre noi este conceput individual pentru a anima diferite calități pentru un anumit scop sau experiență.

 

Magia talismanului

Ceea ce face magia talismanului este sa imite acest principiu, reflectă creația într-o scară foarte mică și specifică. Confecționarea talismanelor are o tradiție cu adevărat veche și lungă, de la Babilon și Egipt până în epoca elenistică, până la Renaștere și Evul Mediu. Se găsește sub diferite forme în multe culturi din întreaga lume, cum ar fi în India, de exemplu, unde este o măsură comună de remediere pentru multe boli și probleme.

 

Utilizarea tradițiilor magice

Utilizarea instrumentelor tradiției magice, ne ajută să folosim într-un mod mai conștient energiile sistemului nostru și ne ajută să navigăm și să controlăm mai bine acele energii în conformitate cu dorințele noastre.

Talismanul este o intenție născută în timp / spațiu, la fel ca o ființă umană. Are o hartă care prezintă calitățile, aspirațiile și circumstanțele sale. Desigur, talismanul nu este un corp viu în sine, ci este o intenție vie, cu propriul său spirit unic, sculptat din calitățile în mișcare ale timpului, și dat naștere de către artistul / Magul, care acționează ca un mediator și un amplificator al Intenției pentruTalisman.

Talismanul este considerat a avea un destin propriu (așa cum a fost ales în prealabil), este codat cu propriile „telos” sau intentia funcțională și esențială. Când o persoana poartă un talisman, cele două destine se amestecă, convingându-se delicat unul pe celălalt la o stare echilibrată, în conformitate cu nevoile din diagrama individului. Talismanul poartă calități care îl vor ajuta ușor pe purtător, pe măsură ce se sincronizeaza din ce în ce mai mult cu intenția si scopul talismanului si cu talismanul in sine.

 

NOTA : După ce a fost ales timpul favorabil pentru talisman, atunci vom efectua „ritualul” de consacrare, care este asamblarea și finalizarea Talismanului fizic, concentrându-ne în același timp pe intenția și puterile planetare invocate. Talismanele pot fi create pentru foarte multe scopuri, de la protectie pana la prosperitate, iubire, casatorie, succes, judecata dreapta, evolutie spirituala, conexiune cu Spirite Planetare si Universale, intuitie, putere, etc.

Talismanul poate avea diferite forme si poate fi creat din multe tipuri de materiale, in functie de obiectivul care se urmareste prin crearea respectivului talisman. Poate avea forma unei bijuterii magnetizate care poate fi purtata la vedere sau poate avea forme diverse (inscriptionari pe suport, obiecte) care pot fi expuse in anumite locatii la vedere sau dimpotriva. Aceste detalii vor fi stabilite dupa primirea comenzii si dupa o discutie prealabila cu clientul. Va rugam sa completati la rubrica „Mentiuni” detaliile pe care le considerati necesare pentru crearea talismanului. Va vom contacta prin email pentru detalii suplimentare daca este cazul. Multumim.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][/vc_column][/vc_row] https://www.evolutiespirituala.ro/talismane-si-amulete-magice/?feed_id=57599&_unique_id=647fb7af1d6ae

/de
, ,

Manipulari in domeniul Spiritualitatii

1560666 584609871627971 321769934 n

Manipulari in domeniul Spiritualitatii

 

Mă gândeam azi la conceptul acesta de Lumina – întuneric, bine – rău, dualitatea de care știm cu toții și la cum s-a ajuns în etapa asta cu pasivitatea, iubirea, compasiunea, etc.

Am vrut să mă gândesc la toate acestea dpdv psihologic. Și uite ce am constatat:
Logic, gândind cu mentalul inferior, aceasta pare a fi calea corecta. Adică, am văzut cu toții oameni răi, brutali, agresivi, și cu toții am fost de acord la acel moment că acei oameni sunt RĂI, involuați dpdv spiritual, pentru că nu-i așa, nu este nimic sfânt, BUN, sau înălțător în a chinui un suflet. Până aici raționamentul este CORECT. Dar ce s-a întâmplat din acest punct a făcut posibil curentul general de opinie care acum este la mare moda.

Cineva s-a gândit că nu vrea să fie că acel barbar agresiv, RĂU, violent și lipsit de sclipire spirituala și evoluție. Așa că a hotărât să facă EXACT INVERS decât a văzut că făcuse bruta. Așa că a ales să spună, că pentru a fi evoluat și a fi o persoana spirituală, trebuie ca omul să fie pasiv (antiteza acțiunii pe care a văzut-o la primul), umil (antiteza mândriei), iubitor (antiteza nepăsării și/sau urii pe care a văzut-o în celălalt) și lista poate continua.

La prima vedere poate părea corect, dar daca vă gândiți mai bine veți vedea că nu este chiar așa. La fel cum se face o manipulare ca la carte, pentru a implementa o idee, aceasta (care poate fi de cele mai multe ori o minciuna) trebuie aranjată abil între adevăruri. Iar adevărul este că bruta NU este o persoană BUNĂ din toate punctele de vedere (spiritual, omenesc, social). Așa că s-au folosit anumite atribute în antiteza brutei pentru a evidenția anumite calități care în mod LOGIC ar duce spre o viată de OM BUN, EVOLUAT, SPIRITUAL. Și de aici au început să apară o sumedenie de teorii care mai de care mai abracadabrante, unele valabile, altele fiind doar frustrări aruncate de indivizi incapabili de ACȚIUNE, dar foarte buni ORATORI.

Ideea renunțării la Ego – nu ajută individul, dar ajută de minune lupii care stau paznici la oi. O masa uniformă poate fi controlată perfect. O societate lipsita de lideri (că doar renunțați la Ego-uri) este o societate amorfa, lipsită de viață și acțiune, dependentă de cei care s-au pus (de cele mai multe ori singuri) în capul trebii.

Ideea KARMEI – preluată din tradiția orientală s-a mulat perfect să mascheze anumite EȘECURI ale unor acțiuni desfășurate de vraci și tămăduitori ad-hoc. Când mambo-jumbo nu reușește, sau când expertul nu știe ce să facă, a venit atât de natural răspunsul „Îmi pare rău… E KARMA!!! Nu am ce-ți face.” Ba mai mult de atât, săracul om a ajuns să se simtă vinovat că a fost un om RĂU în alta viață, că cine știe ce păcate are și din cauza asta stă și PLĂTEȘTE acum cu boală, suferință, necazuri…
Vedeți cum merge treaba? Puteți să spuneți că nu este așa?…

O alta idee la moda este cea cu OGLINDA: Tu de fapt vezi la celălalt ceea ce nu-ti place la tine, sau în fine o aberație asemănătoare. Cum poți să spui așa ceva? Eu sunt o persoana și celălalt este o altă persoană. Cu defecte și calități. Atât eu cat și celălalt. Ajungem acum să ne simțim NOI vinovați pentru toate defectele celorlalți? Ar trebui să mă simt eu vinovat pentru ce face bruta de la începutul articolului? Atât de mult s-a întins manipularea și prosteala, ca un bulgare de zăpadă care pe măsura ce se rostogolește se face din ce în ce mai mare până ajunge să strivească tot în calea lui.

Cei care au început aceste idei, care le-au popularizat peste tot, deja au început să se contrazică singuri. La fel ca în multe alte cazuri, constată că nu acesta e răspunsul complet. Dar din prea mult EGO (cu toate că ei propovăduiau renunțarea la EGO) nu vor să recunoască că au greșit. Așa că au inventat scuze și alte scuze, explicații și para-explicații care au complicat atât de mult datele problemei încât nu mai știu nici ei ce și cum au apucat să spună și ce mai trebuie să facă… O minciună care a fost menită să ascundă un eșec sau o neștiința, a generat la rândul ei alte și alte minciuni care să o acopere pe prima și așa mai departe…

IUBIREA și COMPASIUNEA – sunt niște sentimente EXTRAORDINARE și înălțătoare. Dar nu a fost suficient să fi doar în iubire, a trebuit să fii în IUBIRE NECONDITIONATA. Sau COMPASIUNE pentru orice și oricine, pentru că nu-i așa, „toți suntem Unul”. Nu dragilor, nu suntem TOȚI UNUL. Ar vrea brutele să fie așa, dar nu e așa. De ce ne-a lăsat Dumnezeu tuturor Liber Arbitru? Ego? Viată? Acestea sunt DARURI care au fost date fiecărei ființe vii de pe planetă în parte. Nu sunt doi oameni la fel. Nici măcar gemenii identici sau plantele. Și noi suntem „toți UNUL”????

Mai gândiți-vă la treaba asta…
Și cel mai important cuvânt din acest mesaj este: GÂNDIȚI-VĂ !!!! Societatea așa cum a devenit ea ne-a anihilat exercițiul gândirii. De cele mai multe ori ii lăsăm pe alții să gândească pentru noi. E mai comod așa… Dar nu tot ce e comod e și bine pentru suflet.
O seara bună vă doresc, și în noaptea asta gândiți-vă la ce v-am spus. Poate mâine vă veți trezi… altfel. Poate că mâine dimineață VĂ VEȚI TREZI!

Doamne ajută!

Autor: Catalin Bogdan

https://www.evolutiespirituala.ro/manipulari-in-domeniul-spiritualitatii/?feed_id=57536&_unique_id=647f7f646480d

/de
, , , , ,

PROTECTIA PSI: Calea Reconectarii Divine

Coperta PSI fata website

„PROTECTIA PSI: Calea Reconectarii Divine”

COMANDA CARTEA AICI

 

„Protecţia Psi – Calea Reconectării Divine reprezintă o serie de informaţii din domeniul Cosmogenezei şi Ierarhiilor Spirituale, de procedee şi metode de lucru pentru meditaţie şi protecţie psiho-energetică, menite să ajute şi să ghideze pe cei interesaţi de domeniul spiritualităţii şi care caută să înţeleagă rolul nostru ca rasa umană, în cadrul Creaţiei lui D-zeu UNUL.”

Anca Bogdan

CUPRINS:

INTRODUCERE
 
PRIMA PARTE
 
CREATORUL ŞI CREAŢIA
Capitolul 1: Începuturi: Creatorul şi Creaţia sa
Capitolul 2: Şirul lui Fibonacci
Capitolul 3: Cerurile şi Creaţia
Capitolul 4: Despre Întuneric
Capitolul 5: Anticerurile
Capitolul 6: Cele 3 Rase ale Creaţiei
Capitolul 7: Categorii de entităţi existente în Univers
Capitolul 8: Spiritele umanoide căzute în Întuneric şi existenţa lui Satan
Capitolul 9: Spiritele şi cele 3 Rase Create
 
PARTEA A DOUA
 
DESPRE OAMENI, ZEI, CIVILIZAŢII ŞI ISTORIA PLANETEI
Capitolul 1: Reîncarnarea
Capitolul 2: Karma şi Dharma
Capitolul 3: Vârsta Astrală
Capitolul 4: Misiunea Personală
Capitolul 5: Misiunea în Spirit
Capitolul 6: Maeştri Ascensionaţi
Capitolul 7: Akasha Pământului & Akasha Universală
Capitolul 8: Vederea la distanţă şi Liniile Temporale
Capitolul 9: Cine a creat primii umanoizi pe Terra
Capitolul 10: Atlantida
Capitolul 11: Lemuria – Ţinutul Mu
Capitolul 12: Zeii din antichitate
Capitolul 13: Îngerii Căzuţi – Liberul Arbitru şi „Rebeliunea lui Lucifer
Capitolul 14: Sincronicitatea
Capitolul 15: Legile Kybalionului
PARTEA A TREIA
 
PROTECŢIA PSIHOENERGETICA (PSI)
Capitolul 1: ATACUL PSI – Categorii şi Tipuri de Atac Psi
Capitolul 2: PROTECŢIA PSI – Metode de Protecţie Psi
Capitolul 3: Tehnici şi Procedee Energetice
Capitolul 4: SPIRITUALITATE FAST-FOOD : DE-Programarea Mentală
PARTEA A PATRA
 
METODE DE DEZVOLTARE A CAPACITĂŢILOR PSI
Capitolul 1: Chakrele şi câmpurile energetice
Capitolul 2: Protecţia şi proiecţia mental-magnetică
Capitolul 3: Meditaţia – Tehnici de meditaţie
Capitolul 4: Conectarea cu Sinele Superior
Capitolul 5: Planul Astral şi Tipuri de Meditaţii
PARTEA A CINCEA
 
SISTEME ENERGETICE PENTRU TERAPII ŞI EVOLUŢIE SPIRITUALĂ
 
Capitolul 1: Sisteme Energetice Reiki:
 
·        Reiki Usui Shiki Ryoho
·        Karuna Ki Reiki
·        Imara Reiki
·        Lightarian Reiki ™
·        Shamballa MDH Reiki
·        Kundalini Reiki
·        Gold Reiki
·        Ethereal Crystals Therapy
·        Lavender Flame Reiki
·        Silver Violet Flame Reiki
·        Violet Flame Reiki©
·        Higher Clearing Ray
·        Isis Seichim Reiki
 
Capitolul 2: Sisteme Ezoterice de Evoluţie Spirituală
 
Capitolul 3: Iniţieri şi Activări “Calea Reconectării Divine”: Sigiliu Pentalfa de Foc şi Sistemul Khyati
 
IN LOC DE EPILOG
 

https://www.evolutiespirituala.ro/carte-protectia-psi-calea-reconectarii-divine/?feed_id=57473&_unique_id=647f46f288346

/de

DOCUMENTAR TRADUS Bruce Lipton: NOUA BIOLOGIE – Unde Mintea Şi Materia Se Întâlnesc

Bruce Lipton biologist you can control your genes

DOCUMENTAR TRADUS Bruce Lipton: NOUA BIOLOGIE – Unde Mintea Şi Materia Se Întâlnesc

Am ajuns să înțeleg că tot ceea ce este, există în dimensiuni sau planuri structurate pe niveluri de vibrație specifice (asemănătoare foilor de ceapă), și nu trebuie în mod necesar să existe în dimensiunea fizică sau 3D. Aceasta din urmă este formată din lumea materială, al energiilor grosiere, ce poate fi percepută de către om sau animal prin cele cinci simțuri.

De aceea, vreau să postulez ideea că această dimensiune fizică, adică Pământul, Sistemul solar și o parte a Universului care poate fi văzut fie cu ochiul liber sau cu telescoape, este o proiecție holografică din afara universului multidimensional. Și pentru că este o proiecție aceasta nu este cu adevărat reală. Acest concept îl găsim enunțat și în spiritualitatea orientală sub denumirea de Maya sau ,,Marea Iluzie”.

Exemple de holograme

Holograma numită Pământ a fost inteligent proiectată de Sursa a Tot Ceea Ce Este – o proiecție construită ca o formațiune dodecaedru (două tetraedre – piramide – contopite și înscrise într-o sferă) în conformitate cu geometria sacră (matematica perfectă a Universului), adică Phi sau Raportul de Aur (1,618) care oferă un potențial infinit pentru fiecare formă de viață de a crește, dezvolta și prospera în tot ceea ce această proiecție holografică și creație multidimensională are de oferit.
Forma originală și structura acestei realități proiectate conține vibrațiile armonioase ale Sursei, care sunt prezente în toate lucrurile create de EL (Dumnezeu Tatăl).

Cu toate acestea, holograma Pământului nu a fost construită doar ca o formațiune hexagonală ci în așa fel încât cele șase laturi ale hexagonului formează o formă piramidală, în care vibrațiile armonioase ale Sursei, de asemenea, numită energie cosmică, sunt întotdeauna în spirală iar înafara piramidei conform secvenței sau șirului Fibonacci, un alt aspect al Raportului de Aur [șirul Fobonacci sunt numerele consecutive adunate cu suma celor dinainte, ex.: 1;1;2;3;5;8;13 (1+1=2 ; 1+2=3 ; 2+3=5 ; 3+5=8 ; 5+8=13, etc.), iar Raportul de Aur este raportul dintre nr. consecutive din sirul Fibonacci, ex: 5/3=1,66666…; 8/5=1,6 etc.].

Energia cosmică este primită din eter printr-o formă piramidală făcută în funcție de raportul phi, în interiorul căreia energia electromagnetică este dezvoltată și intensificată atunci când „focul din mijloc” este format și din nou se transmite spre exterior printr-o mișcare în spirală.

Această mișcare se repetă în cazul în care energia este primită de către o altă formă de piramidă Phi, fie Pământul însuși sau piramide reale de pe Pământ, sistemul nostru solar, o altă formă de viață, o altă dimensiune sau cosmos. Acest flux de energie are loc în funcție de matematica universului, care este armonie, armonie perfectă (deci viața nu ia naștere întâmplător, așa cum susțin materialiștii).

Raportul de Aur

De ce ar decide un suflet perfect fericit să locuiască în ,,irealul” tărâm fizic, o proiecție holografică cu toate limitările și dificultățile sale?
Aceasta nu decid sufletele, ci Sursa sau Creatorul – aceasta este pentru ca sufletele să poată experimenta starea de separare totală de Sursă și numai prin a intra în această formă fizică umană separată, poate un suflet afla cine este și cum este să devină tot ceea ce se presupune a fi.

Când un suflet este întrupat în formă umană, o fracțiune din conștiința sa intră cu el în realitatea proiectată, care este Pământul, în timp ce nucleul adevăratei esențe sau conștiința sa este lăsată în urmă, la locul său de origine. Creatorul cere de la orice formă de viață din orice dimensiune, indiferent dacă acestea sunt ființe perfecte pe care le numim avatari ce locuiesc în „ceruri sus”, locuitori ai altor planete și dimensiuni, sau mai jos de pământ ca spirite ale pământului, să fie supuse unei perioade de probă.

În această perioadă, care în mod normal este durata de viață a ființei în care s-a întrupat sufletul, creatura este dotată cu rațiune, precum și cu voință liberă sau liber arbitru. Astfel ,,liberul arbitru” va deveni un element constitutiv esențial al fiecărei naturi spirituale, indiferent dacă este divină, „angelică” sau umană. Energia esențială / conștiința pe care sufletul încarnat o păstrează, este de ajuns pentru el sau ea să rămână în contact cu Sursa, dimensiunile mai înalte sau cu locul lui / ei de origine, ca să-și amintească cine este și de unde vine.

Memoria multidimensională cosmică a sufletului întrupat devine pentru el sensul său, care rezultă din toate acțiunile avute vreodată de Sursă, în scopul de a reaminti sufletului misiunea sa în timpul perioadei de viață – această perioadă persistentă are menirea de a trage înapoi sufletul de la stările înalte de unitate și unicitate, ce se manifestă ca o dorință arzătoare de-a exprima pe deplin memoria stării originare a unității absolute cu creația și Universul, cu Sursa a Tot Ceea Ce Este.
Aceasta este ceea ce definește și modelează sufletul, un sentiment divin inerent al scopului, direcției și destinului.

Omul are în el, în afară de suflet, Raportul de Aur, care este cheia ce deschide pentru el ușa hologramei și îi permite să se elibereze de limitele constrângerii acesteia. Acest adevăr matematic este exprimat în compoziția fizică a fiecărei ființe umane.

Organismul uman abundă cu exemple al ,,raportului de aur” în componența structurii osoase, organe, sistemul său endocrin și mai ales așa cum vom vedea în glandele și forme lor, cum ar fi : glanda pituitară, ovarele la femei, care sunt în formă de con (o formă conică are aceleași proprietăți phi), tiroida, Timusul, pancreasul, testiculele masculine și glandele suprarenale care sunt toate în formă de piramidă.

Chiar dacă există și alte organe în aceste forme, menționez în special glandele endocrine pentru motivul că aceste șapte glande formează cei șapte centri energetici ai corpului uman.
În acest sens mă refer la punctul de mai sus, care ilustrează încă o dată că fluxul de

energie de la o formă piramidală la alta trece în secvența de spirală Fibonacci (tot acest flux energetic trece prin sushumna nadi sau coloana vertebrală energetică a corpului uman, din fiziologia ezoterică orientală). Cele șapte glande endocrine sunt numite chakre (Muladhara chakra ; Swadishtana chakra ; Manipura chakra ; Anahatha chakra ; Vishudha chakra ; Ajna chakra și Sahashrara chakra) ce acționează ca traductoare de conversie a energiei de la o chakră la alta și în calitate de transceivere continue de energie de la și spre Câmpul Energetic Universal ce ne înconjoară.

Câmpul energetic ce se găsește în jurul corpului uman se numește câmpul energetic

Merkaba, care este un câmp de forță de lumină (acesta are forma celor două piramide împreunate inversate). Chakrele sunt vortexuri de energie care funcționează în corpul eteric uman ce corespund cu glandele endocrine și organele corpului fizic. Cuvântul chakra înseamnă roată, ceea ce ne spune că energia în aceste vortexuri au o mișcare de rotație care împinge energia primită într-o vibrație spiralată în partea de sus a piramidei. Corpul fizic uman este la fel ca o piramidă, este înconjurat de un câmp energetic, format din patru corpuri suprapuse peste cel fizic: eteric, emoțional, mental și corpul cauzal. Fizic, această energie stimulează glandele endocrine care controlează echilibrul chimic al organismului, precum și stimularea sistemului nervos și organelor.

.
Totul vibrează la o anumită frecvență în diferite nivele ale conștiinței din realitatea holografică, inclusiv corpul uman și sistemele energetice. Conștiința și energia se mută de la o dimensiune la alta și de la o frecvență de vibrație la alta până când aceasta ajunge la Sursă și înapoi din nou prin dimensiunile și frecvențele omului în hologramă.

Corpul – propria noastră piramidă

Știu că unii dintre voi vor spune că, deși raportul phi se găsește în compoziția ființei umane, corpul nu este încă o piramidă în sine, dar poate deveni. Cum? Prin așezarea membrelor noastre împreună și stând în poziția lotus!
O parte din puterea și eficiența poziției lotus vine de la forma de piramidă a corpului. Multe culturi orientale cred că o formă, cum ar fi cele ale piramidelor din Egipt, captează energia vieții. Triunghiurile simbolizează, de asemenea, cunoaștere, voință și acțiune. Prin transformarea corpului într-o mini-piramidă, puteți atinge în acest fel energia mistică și rămâne împământat în același timp.

.
La fel cum o piramidă atrage magic și distribuie energiile rafinate, stând în poziția lotus vei atrage energiile stărilor înalte într-o formă densă. Această postură ajută la distribuirea câmpurilor bioenergetice provenind din centri macrocosmici al acelor energii rafinate și înalte prin intermediul celulelor, sângelui, inimii, creierului și minții și apoi împingându-le spre exterior din nou în mediul din jurul nostru care formează câmpul nostru electromagnetic exterior.

.
Stând în picioare, în poziția lotus sau pe un scaun șezut, se aliniază toate părțile corpului nostru. Zona noastră pelviană servește ca o bază în care întreaga ființă își are reședința, temelia ființei noastre. Această zonă a corpului este legată de prima chakra, numită chakra rădăcină (muladhara chakra).

chakre kundalini reiki
Concentrându-ne pe inimă simțim chiar fizic că devine mai energică. Deoarece inima este centrul sistemului fiziologic, meditația, care se concentrează pe chakra inimii ne afectează în multe feluri, și anume o senzație tot mai mare de pace, calm, liniște și armonie, care, la rândul său aduce mai multă stabilitate și spațiu pentru minte și gânduri. Un om este o Ființă cu capacități și calități profunde și pentru că inima este non-personală, se îmbunătățește psiho-spiritual și susține capacitățile și calitățile ființei umane. Dealtfel, dacă nu știați inima este primul organ care se formează din multiplicarea celulară din urma contactului sexual. Iar multiplicarea celulară, de la un anumit moment (de ex.când ajunge la 8 celule) ia forma celor două piramide contopite (asta văzut la microscop, este uimitor, urmează principiile geometriei sacre).

.
Energia în forma umană devine, de asemenea, o forță dătătoare de viață, care permite meditatorului să devină un fel de antenă cosmică care se acordează cu surse de energie vaste, primește energie și se schimbă într-un câmp magnetic. În timp ce cea mai mare parte a energiei pozitive este axată înspre interior, o parte din ea este împrăștiată de la și de către centrele energetice, chakrele.

Cum se întâmplă acest lucru? Sistemele noastre de energie constau din energie conștientă și această energie este conectată cu toate energiile din Univers. Sistemele noastre energetice, prin urmare, acționează ca o legătură între lumea fizică și lumea metafizică sau spirituală (de-asta ni se spune mereu că suntem ființe multidimensionale, fiecare corp energetic si fiecare chakra este in rezonanță cu un anumit tip de vibrație din Univers). Aura noastră este un câmp de energie electromagnetică, format din diferite tipuri de vibrații sau frecvențe vii și inteligente care înconjoară, pătrund și se extind dincolo de corpul fizic. Chakrele sunt centre care transformă energia electrică în energie electromagnetică și invers, rezoneaza cu energiile imense din Univers (mai ales în starea de somn) când ne încarcă energetic (omul dacă nu doarme mai mult de 3 zile moare, această tehnică este folosită pentru spălarea creierelor si ca tehnici dure de interogare).

Transformatori de energie din cadrul piramidei interioare umane

.
Cristalul de cuarț este un traductor care transformă o formă de energie în alta. Traductoarele centralei electrice numită om, sunt o parte integrantă a construcției lui și este proiectată să rezoneze în armonie cu corpul în sine, precum și cu pământul.

.
Materialele de construcție ale corpului uman conțin proprietățile cristalului de cuarț, adică siliciu și oxigen. Unul dintre elementele cristalului de cuarț din care este compus, siliciul, este prezent în corpul uman aproximativ 7 grame, larg distribuite în țesuturi, cum ar fi în oase, unghii, tendoane și pereții aortei; aproximativ 44 mg / kg este prezent în celulele roșii din sânge sau ser și 20 mg / kg în plasma sanguină, ficat, splină și plămâni.

.
Cuarțul este un compus din o parte siliciu și două părți oxigen, (dioxid de siliciu – SiO2). Siliciul, al doilea cel mai abundent element de pe pământ, este o parte esențială a lumii minerale. Configurația stabilă tetraedrică îl face incredibil de versatil și este utilizat în diverse moduri, în viața noastră de zi cu zi, de la nave spațiale la părti sintetice ale corpului, siliciul poate fi găsit peste tot în jurul nostru și chiar în noi. Siliciul este o componentă integrantă în minerale: 27,6% din scoarța Pământului este formată din siliciu.

.
Deși este atât de abundent, aceasta nu este, de obicei găsit în stare pură, ci mai degrabă sub formă de dioxid și hidrați. SiO2 este oxid de siliciu stabil și se găsește în multe soiuri cristaline, cea mai pura formă fiind cuarțul.
Forma piramidală va crea un câmp sferic de vibrații armonice în jurul ei, sporit fie de prezența unei substanțe diamagnetice care respinge ambii poli magnetici din interiorul nostru, situat la fiecare dintre chakre – fiind respins, energia se mișcă spre dreapta prin exterior – fie printr-o substanță paramagnetică, care are capacitatea de a modifica câmpul magnetic în zona pe care o ocupă. Siliciul este diamagnetic, în timp ce oxigenul, celălalt element din cristalul de cuarț din care cea mai mare parte din masa corpului uman este format, este paramagnetic. Efectul vibrației, așa cum se întâmplă în chakre, pe care-l are cristalul de cuarț este că acesta produce un curent electric, numit piezoelectricitate.

.
Cristalul de cuarț nu creează energie; el convertește doar un tip de energie într-o alta radiind energie spre exterior din miezul ei. Incluziunile de cuarț din cercurile de piatră și Pira-mide le permite să acționeze ca dispozitive de stocare a energiei, construind un curent electric numit ,,curentul pământului”, o consecință naturală a unor combinații geologice și debitul de apă. Rezultatele ,,curentului pământului” are ambele cauze, naturale și activitatea umană. Și chiar așa se întâmplă și în cadrul corpului uman-piramidă.

.
SURSA ce ne-a dat ADN-ul nostru și SURSA ce a creat Holograma

De îndată ce un suflet intră în corpul uman la încarnare în holograma creată de Sursă, își poate aminti încă cine și ce este, de unde vine și unde va trebui să se întoarcă în cele din urmă. Cum persoana crește, se dezvoltă și este influențată de viața ei în general, cu toate încercările prin care trece și trăiește, împreună cu tot controlul și programarea care sunt aplicate asupra vieții sale, sufletul tinde, cel mai adesea, a uita ceea ce a fost imprimat original în ADN-ul său creat de Sursă.

.
Când ne-am născut, ADN-ul din corpul nostru conține planurile a ceea ce suntem și instrucțiunile a ceea ce vom deveni. De exemplu, poate spune ca ochii noștri să se întoarcă în cele din urmă de la albastru la naștere până la căprui mai târziu, lungimea noastră să crească de la 20 inch la 70 și conduce o multitudine de alte modificări pe parcursul vieții noastre. Mulți oameni au crezut în mod greșit că ADN-ul, cu care ne-am născut, este singurul factor determinant pentru care suntem și vom deveni, dar oamenii de știintă au înteles de zeci de ani că acest determinism genetic este o teorie eronată. S-a dovedit științific că codul nostru genetic și mediul în care ne dezvoltăm, determină cine și ce suntem și că alți factori epigenetici cum ar fi dieta, limba, etc., pot schimba ADN-ul unei ființe umane.

.

Tăcerea epigenetică este o modalitate de a transforma genele și poate contribui la diferențierea expresiei ADN-ului. Conform științei medicale, „… sunt necesare modificări epigenetice pentru dezvoltarea și sănătatea normală…”. Structura ADN-ului este determinată de secvența sa și, astfel, trebuie amintit că modificările epigenetice nu modifică secvența de ADN, dar ele pot provoca mutații.

Cercetatorii au demonstrat prin studii că epigenetica implică chiar mai mult decât ADN-ul și locurile în care trăim, climatul din jurul nostru și toate întorsăturile, ce transformă și bat tare viața noastră. Biologul și autorul cel mai bine vândut, Bruce Lipton, spune că distincția dintre determinismul genetic și epigenetică este important, deoarece această credință fundamentală numită determinism genetic înseamnă literalmente că viețile noastre, ce sunt definite ca trăsăturile noastre fizice, fiziologice și emoționale de comportament, sunt controlate de codul genetic.

.
Lipton spunea într-un interviu : „Acest tip de sistem de credință oferă o imagine oamenilor ca fiind victime: Dacă genele controlează funcția noastră vitală, atunci viețile noastre sunt controlate de lucruri dinafara capacității noastre de-a o modifica. Acest lucru conduce la victimizarea că afecțiunile și bolile care rulează în familii sunt propagate prin trecerea în genele asociate cu aceste atribute. Dovezi de laborator arată că acest lucru nu este adevărat. Alți factori, cum ar fi aprecierea și dragostea pe care le avem pentru cineva sau mânia și anxietatea pe care le simțim de asemenea influențează si pot modifica rezultatele planului AND al fiecărui individ. ”

Videoconferinta ,,Noua Biologie” a lui Bruce Lipton tradus de www.fymaaa.blogspot.com:

https://www.youtube.com/watch?list=PLH3XWoBwWI6iCcIu9KDRy_ecKHeD6SJnS&v=iRjVrQEYIKk

Aspectele fizice ale ADN-ului pot fi influențate de intenția umană. Datele cercetărilor indică faptul că, atunci când indivizii sunt într-o stare de iubire, concentrați în inimă și într-un mod mai coerent de funcționare fiziologică, au o capacitate mai mare de a modifica conformația ADN-ului lor – ceea ce înseamnă acest lucru este că, atunci când avem o zi proastă , trecem printr-o perioadă dură, cum ar fi boala unei persoane dragi sau pentru a face față problemelor financiare, putem influența, de fapt corpurile noastre – tot drumul până la nivelul celular – cu gândire în mod intenționat pozitivă și concentrându-ne pe emotii pozitive. Această influență sau control pe care indivizii îl pot avea asupra ADN-ul lor cu privire la cine sunt și ce vor deveni, este iluminată prin teoria Dr. Childre despre inteligența inimii. Childre postulează că are loc „o conexiune energetică sau de cuplare a informațiilor” între ADN-ul din celule și structurile dimensionale mai mari – Sinele Superior sau Spiritul.

.
Childre postulează de asemenea, că inima servește ca un punct de acces cheie, prin care informațiile provenite de la structurile dimensionale superioare, intră în sistemul fizic uman (inclusiv ADN) și stările de coerență ale inimii generate prin experimentarea emotiilor pozitive, crește această intrare în cunoașterea de la Sursă. Inima, care generează un câmp electromagnetic mult mai puternic decât creierul, prevede câmpul energetic care leagă împreună structurile dimensionale superioare, în mai multe sisteme ale corpului, precum și ADN-ul său. Teoria inteligenței inimii a lui Childre propune că : „persoanele care sunt capabile să mențină stări de coerență a inimii, au acces crescut și cuplare la structurile dimensionale mai mari și ar fi, astfel, mai capabili de a produce schimbări în ADN-ul lor.”

De ce avem nevoie de atât de multă energie în această realitate holografică?

.

Așa cum am spus mai sus, noi în mod constant, conștient sau inconștient, experimentăm o stare persistentă în psihicul nostru, care este menită să un tragă înapoi sufletul de la grade tot mai mari de unitate și unime. Această tragere se manifestă ca o dorință de a exprima pe deplin memoria condiției noastre originale de unitate absolută cu creația și Universul, cu Sursa a Tot Ceea Ce Este. Trebuie să înțelegem că toate lucrurile există ca energie chiar dincolo de dimensiunea fizică obișnuită pentru tărâmul în care instrumentele științifice actuale nu se poate măsura rata de vibrație. Toate lucrurile există ca energie de la cea mai mică rată de vibrație, cea mai densă condensare fizică a materiei, până la cea mai mare rată de vibrație din univers, Sursa a Tot Ceea Ce Este.

.

Întregul Univers este un singur superspectru universal de energie – această energie este de asemenea conștientă și infinită, prin urmare, este de fapt o Minte vie infinită, din care totul în Univers ia ființă. În cele din urmă toată materia este energie, toată energia este informație, toate informațiile sunt gânduri și toate gândurile sunt conștiință. Deși Sursa ne-a pus în această realitate holografică ireală și la încarnare ne-am distanțat astfel de noi înșine, a făcut acest lucru pentru ca noi să învățăm din această perioadă de probă a vieții noastre pământești, ce înseamnă să folosim liberul nostru arbitru și de-a alege ceea ce este bine și ce este rău după dorința și scopul vieții noastre.

.
Prin dezvăluirea adevărului prin cunoaștere și înțelegere, cere de la noi să ne trezim din somnul profund primordial de veacuri și să începem să utilizăm conștient conștiința noastră, în scopul de a începe drumul lung înapoi spre Sursă – de acolo fiind atrasă constant și persistent conștiința noastră. Cu alte cuvinte, EA ne spune că nu ne-a lăsat singuri în această existență haotică și că avem nevoie de-a nu fi sclavi sau prizonieri ai celor care se cred în mod greșit a fi controlorii noștri – spun greșit pentru că la fel ca și universul fizic, de asemenea, nu sunt reali, deoarece universul fizic este o hologramă proiectată.

.

Sursa ne spune să descoperim zilnic și să ajungem să înțelegem intuitiv, că ne-a oferit o cale de ieșire din această junglă și ne-a dat cheile foarte puternice cu care să deschidem ușile închisorii noastre. Aceste chei sunt ceea ce am descris mai sus, în corpul nostru și de aceea avem într-adevăr nevoie de toată această energie disponibilă pentru noi.

.

Sursa : http://humansarefree.com/ https://www.evolutiespirituala.ro/documentar-tradus-bruce-lipton-noua-biologie-unde-mintea-si-materia-se-intalnesc/?feed_id=57410&_unique_id=647f0e75f1cec

/de
,

PENTAGRAMA DE FOC

PENTAGRAMA DE FOC

PENTAGRAMA DE FOC



Pentagrama sigileaza corpul fizic si pe cele energetice impotriva oricarei agresiuni de natura malefica si va permite accesul direct catre Cerul intruparii. Odata cu acest fenomen se va putea observa marirea fortei energetice de emisie si receptie, se vor dezvolta capacitati PSI in acord cu puterea si misiunea Spiritului intrupat si de asemeni se vor deschide cai de comunicare in astral, cu entitati de Lumina – ex. : Ghizi Spirituali, Arhangheli, Ingeri Pazitori. Pentagrama imputerniceste OMUL si ii confirma puterea peste tot ceea ce este.Este o forta si nu trebuie subestimata. 

 
3071288226 9ef123eefd

 

Focul este Lumina, in starea primordiala. Pentagrama de Foc are vibratia Luminii pure, care emana direct din Sursa, nefiltrata. Acesta este motivul pentru care Initiatul trebuie sa aiba capacitatea energetica de a o utiliza si a o sustine, in caz contrar nu i se permite accesul.Si tot acesta este motivul pentru care este cel mai puternic simbol, datorita vibratiei specifice.


Accesul la Pentagrama de Foc este dat de Sursa = D-zeu si tot de acolo se poate „taia” legatura daca Initiatul devine atras sau condus de forte malefice, in drumul sau prin viata.
 
Initiatii in Spirit sunt Spirite Intrupate de „Cer Inalt”, care au primit accesul si initierea pe Pentagrama de Foc inainte de intrupare sau in perioada Scolilor Antice de Mistere, de multe ori avand in acele timpuri intrupari ca si preoti sau magi. Uneori sunt chiar Spirite Maestru, creeate pentru a manipula acest  simbol si energiile creatoare ce ii stau la baza.Ei sunt cei care au primit acceptul Divinitatii de a utiliza Pentagrama la 100% capacitate.Cu toate acestea, pentagrama va functiona ca si scut de protectie si mecanism declansator de evolutie spirituala, pentru orice spirit, cu acceptul Divinitatii.
 
 
azf circulo pentagrama

 

DESPRE PENTAGRAMA



Pentagrama si Hexagrama au fost folosit pentru protectie in Grecia antica (secolul V i.Hr.). In Babylon, stele cu 5, 6, si 7 colturi erau folosite toate. Pentagrama isi face aparitia in cele mai timpurii scrieri din Mesopotamia (scrieri pictografice precuneiforme), cca. 3000 i.Hr. Sensul acesteia in perioada cuneiforma (cca. 2600 i.Hr.) pare a fi fost un Patrar Ceresc si de asemenea cele patru directii (inainte, inapoi, stanga, dreapta), a cincea directie era “sus”. Cele patru directii corespund planetelor Jupiter, Mercur, Marte si Saturn, cu Venus Regina Cerului deasupra. 


Steaua în cinci colţuri este pentagrama, conform dicţionarului ezoteric si este formată dintr-un triunghi triplu (pentalpha = cinci A), iar radacinile, semnificaţiile şi utilizările sale se regasesc in scrierile antice, care in fapt preiau si transmit informatii ce dateaza cel putin din era atlanta. 



Prin translatarea pentagramei din planul bidimensional în cel tridimensional, se obţine o structură piramidală având aceleaşi semnificaţii şi proprietăţi cu ale pentagramei iniţiale, dar cu capabilităţi energetice (orgonice) mărite in dimensiunea 3D.Acest principiu a stat la baza construirii piramidelor si acest principiu functioneaza si astazi.

Piramida



 CE – reprezintă centrul de echilibru sau punctul de echilibru al celor cinci elemente. În acest centru fluxul energetic este maxim.

În afara relaţiilor matematice deosebite dintre segmentele laturilor, unghiul era foarte important în geometria astronomică veche. Calendarul sumerian, moştenit de babilonieni, se baza pe cele 360 de grade ale cercului zodiacal. La fel ca şi în Egipt, calendarul sumerian accepta 12 luni, conform ciclului lunar, adăugând o a treisprezecea lună pentru a compensa diferenţele de calcul. Deşi populaţia nu cunoştea noţiunea de săptămână, exista tradiţia săptămânii de cinci zile din calendarul babilonian, folosită mai mult în astrologie de către preoţi. Practic, împărţind cercul zodiacal în 5, se obţineau 72 de grade. Există 72 de săptămâni de acest tip, de cinci zile, pe care caldeenii le-au adaptat kabbalei de mai târziu. Împărţind cercul în sectoare de 72 de grade, obţinem câte cinci puncte, care pot fi unite prin cinci linii: cea mai simplă metodă de construcţie a pentagramei. 


Pentagrama are câte cinci triunghiuri constitutive, fiecare având câte două unghiuri de 72 de grade la bază şi unul de 36 la vârf. Este uşor de văzut de ce tocmai pentagrama ar întrupa noţiunea de unghi în Mesopotamia, dat fiind faptul că cele mai sacre numere ale calendarului solar sunt cuprinse în ea. În Sumer, pentagrama era şi un simbol al puterii imperiale, în special al regelui oraşului Stat Ur. Este de înţeles de ce, mult mai târziu, misticii asociază pentagrama cu lumina în Sumeria antică, prin apropierea numelui UR cu ebraicul Or (Lumină). Era folosit între altele şi ca semn al oraşului, ceea ce azi am numi stema municipală.


În Summer, pentagrama era şi un simbol al puterii imperiale, în special al regelui oraşului Stat Ur. 


In cultura iudaică, fără îndoială, un simbol dobândit de evrei în timpul robiei babiloniene, steaua cu cinci colţuri ajunge semnul adevărului şi înţelepciunii, fiind pusă în legătură cu Torah, cartea sacră a mosaismului. Cunoscută şi ca Pentateuh în bibliologia creştină, Tora conţine cele cinci cărţi atribuite lui Moise: Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii şi Deuteronomul, fiecare carte fiind asociată cu câte un colţ al stelei. Exista puţine graffiti din sinagogi antice, precum cea de la Tell Hum, care înfăţişează pentagrama, iar în vremea Antichităţii putem spune că aceasta rivaliza la egalitate cu hexagrama. Prima este numită Sigiliul lui Solomon sau Steaua lui Solomon (Kochav Shlomoh), în timp ce aceasta din urmă este cunoscută drept Steaua lui David sau Scutul lui David (Magen David). 


Anticii erau uimiţi de faptul că planeta Venus descria o dată la 4 ani o pentagramă perfectă. Datorită acestui ciclu, grecii au fixat olimpiadele o dată la 4 ani, iar simbolul oficial al acestora era chiar pentagrama.

pentagram banishing earth
În creştinism, ea reprezintă simbolul rănilor Mântuitorului Iisus Hristos, dar radacinile pentagramei sunt cu mult mai vechi decat crestinismul.Primii creştini au folosit pentagrama ca emblemă, crezând că este reprezentarea Cristului, iar mai târziu pentaclul a devenit foate important pentru multe doctrine esoterice medievale şi renascentiste care credeau în sistemele alchimiei Kabbalei şi Ceremonialului Magic. Magicieni, care practicau ritualurile, precum grecii, foloseau pentagrama ca un microcosmos al corpului uman. Practica Ritualului Magic a fost folosită pentru a crea o situaţie de apropiere de Dumnezeu prin folosirea simbolurilor şi a ritualurilor. Dar între pentagramă şi Creştinism au fost multe conexiuni înainte de cruce, care era doar o emblemă preferată, folosită pentru bijuterii şi amulete. Ea era asociată celor cinci răni ale Christului şi pentru că putea fi trasată dintr-o singură mişcare a peniţei, cu Alpha şi Omega ca unul. Pentagrama a fost de asemenea expresia secretelor gnostice care aveau ascunse şi alte istorisiri creştine. Adopţia pentaclului ca simbol satanic este relativ recentă, inscripţiile sale fiind reprezentarea Magiei Negre, care simbolizează triumful materiei şi dorinţele individuale peste dogmele religioase. 
 
În Cabbala medievală, această pentagramă simbolizează coborârea lui Iisus pe pământul plin de păcătoşi.
 

În mitologie, are multe conotaţii interesante. Acest semn a fost găsit în oraşul Uruk din Mesopotamia în secolul IV, î. Hr., semnificând corp divin sau perfecţiunea umană, iar egiptenii îl foloseau ca talisman pentru sănătate. 


De-a lungul timpului, pentagrama a  devenit simbol al cunoaşterii, al sănătăţii şi al înţelepciunii, preluat din geometria pitagoreică.

Pentagrama+(4)



După Pitagora, cele cinci colţuri ale pentagramei reprezintă cee cinci elemente: apa, aerul, pământul, focul şi spiritul. Spiritul este identificat cu capul din omul aşezat în stea şi apoi în cerc, pentru că spiritul este cel care conduce celelalte elemente ale pentagramei.


Pentagrama este unul dintre cele mai puternice şi persistente simboluri magice din istoria omenirii, fiind importantă pentru multe dintre culturile străvechi, de la cea maiaşă din America Latină, la cea indiană, chineză, şi egipteană. Au fost găsite inscripţionate pe zidurile peşterilor neolitice şi în desenele babiloniene, unde este marcat simbolul planetei Venus, în mişcarea sa, considerat de fapt, simbolul secret al zeiţei Ishtar. Scripturile, în special ebraice, sunt abundente în referinţe la pentagrame. Primele pentagrame au fost inscripţionate în vechile peşteri, pe stâncă, oamenii de atunci crezând că au o semnificaţie spirituală. În textele sumeriene pentagrama reprezintă cele 5 planete vizibile, iar acordînd aceasta cu matematicianul şi filozoful grec Pitagora, 5 reprezintă numărul omului din motivul diviziunii corpului său, cap, mâini, picioare. Totodată, fiecare dintre cele cinci vârfuri ale pentagramei reprezintă unul dintre cele 5 elemente care constituie omul: focul, apa, aerul, pământul şi eterul. 

PENTAGRAMA



PENTAGRAMA = 3 TRIUNGHIURI – FORMA LITEREI A, dar şi a literei greceşti, DELTA, simbolul DECHENEILOR.

„Scutul lui David”, cunoscut sub imaginea Stelei în cinci colţuri, simbolizează Omul cu ale sale cinci „Turnuri de supraveghere şi control”.


Unghiul din vârful Stelei corespunde capului.Cele două vârfuri laterale ale Stelei simbolizează braţele.Cele doua vârfuri inferioare ale Stelei în cinci colţuri „reprezintă” picioarele.

„Scutul lui David” aşezat cu vârful în sus este benefic în timp ce cu cele două vârfuri în
sus devine malefic, prin inversarea polaritatii.

El+Hombre+Microc%C3%B3smico+ +Teurgia+black

 

Pentagrama lui Agrippa  – Efigia lui Leonardo Da Vinci

În secolul al XV-lea acest semn a reapărut sub numele de Pentagrama lui Agrippa -Omul cosmic ideal. Foarte utilizată în activitatea talismanică, Steaua în cinci colţuri a constituit reprezentarea Microcosmosului – Omul în contact cu Macrocosmosul, acesta din urmă fiind simbolizat prin Steaua în şase colţuri. Contactul între cele două Universuri avea ca punct de legătură planetele.

david
 
 

Hexagrama 

Semnul Macrocosmosului. Implorarea omului către Dumnezeu (triunghiul ca vârful în sus).Răspunsul de acceptare a cererii (Triunghiul cu vârful în jos). Pecetea lui Solomon.



Scria Eliphas Levi : ,,Scutul lui David exprimă dominaţia spiritului asupra elemetelor; prin acest, semn se pot înlănţui demonii aerului, spiritele focului, spectrul apei şi fantomele pământului”. Mai departe, acelaşi autor consemnează; „Paracelsus (Teofrast Bombast von Hohenheim 1493-l541, alchimist şi medic – n.n) afirma că toate figurile magice şi toale semnele kabalisiice ale pentacolelor de care ascultă spiritele se reduc la două, sinteză a tuturor celorlalte: semnul Macrocosmosului – hexagrama (Steaua în şase colţuri) – şi semnul Microcosmosului – cel mai puternic – (Steaua în cinci colţuri)”.

Five Element chart



Pentagrama, prin forta energetica a cifrei 5, poseda magnetismul necesar pentru a declansa forta de atractie in fata careia nici o fiinta umana nu se poate ascunde. Dupa Paracelsus, exista cinci forte, cinci entitati (entia) care formeaza pentagrama omului si al carei echilibru si armonie au ca rezultanta sanatatea lui. Bineinteles, prin contrast, dezechilibrul acestor forte duce la boala si suferinta. In lucrarea sa, „Armonia universala”, Kepler argumentea efectul pentagonului instelat, al pentagramei, care reprezenta semnul distinctiv al membrilor Ordinului initiatic secret, condus de Pitagora. Ei denumeau aceasta pentagrarna penthalfa, care insemna „sanatate”.


Divinatia pentagramei este foarte veche. Pentru Pitagora, pentagonul pastreaza acea forta creatoare in interiorul sau, forta centrala, care deschide poarta secretelor timpului infinit.
In multe dintre documentele vechi, descoperim imaginea corpului omenesc cu bratele si picioarele departate, capatand astfel forma unui pentagon. Aceasta imagine 0 aflam studiata si reprodusa in cercetarile marelui Leonardo da Vinci – Omul Cosmic.

leonardo+da+vinci

 

Vechii magi erau preoti si regi, astfel au putut anunta venirea Mantuitorului Lumii, urmarind lumina pe care in traseul sau,a lasat-o steaua pe mantia intunecoasa a cerului. Cerul nu-si dezvaluie misterele, decat in fata celor care, patrunsi de cuvantul sacru, inteleg sa lucreze in folosul planului divin, lasand de-o parte scopurile se sensurile egoiste.


Steaua este pentagrama magica care poarta pe fiecare colt al ei cate o litera sacra: Iod, he, schin,vau, he. Este, totodata expresia inteligentei care uneste si calauzeste forta bruta a celor patru puteri elementare: pamant, aer, apa, foc.Semnul profund si sacru al initiatilor din Templele Antice care, la simpla lui privire vibreaza cosmic, aceasta pentagrama poate fi numita si semnatura Creatorului pe marea sa opera cuprinsa intre univers si om.
 
 Totul in univers si in om se afla polarizat. Unicul se sprijina pe cele doua forme de creatie energia activa si cea pasiva, yin-ul si yang-ul orientalilor, zeul si zeita druizilor, fertilizatorul si fecunda latinilor etc. Initiatul incepe operatiunile de echilibrare studiind pentagrama lui Agrippa, in care se afla figurat, un om. Vointa domina fortele duale.

icosaedru
Pentagrama vazuta in 3D = MER-KA-NA

 

Pentagrama este polarizata pozitiv cand este folosita cu varful in sus si negativ cand este folosita cu varful in jos. Pentagrama de Foc este tiparul prin care se acceseaza Creatia acestui Univers, Mer-Ka-Na reprezinta Corpul Spiritului, in forma sa perfecta, asa cum a fost creeat de catre Sursa si cu ajutorul caruia Spiritul exploreaza Creatia in toate planurile, dimensiunile si densitatile sale si din acest motiv respecta tiparul pentagramei, dar nu se confunda cu ea.

 

https://www.evolutiespirituala.ro/pentagrama-de-foc/?feed_id=57347&_unique_id=647ed6013efef

/de
, ,

Ascensiune

71979 107808542619343 100001705920217 52383 4329027 n

Ascensiune

Procesul de Inaltare (Ascensiune)

Dosarele Akashice: Inregistrarile vietilor tuturor sufletelor care au trait in cadrul Creatiei Fizice. Dosare care contin documente detaliate despre fiecare eveniment care s-a derulat pe durata tuturor momentelor ale fiecarei vieti.



Inaltare (Ascensiune): Proces prin care fiinta integreaza corpul fizic cu corpurile spiritual (sufletul) si astral si care ii permite sa atinga starea plenara de constienta.
 
Corp Astral: Corp ne-fizic. Se refera, de asemenea, la mijloacele prin care sufletul este conectat la corpul fizic. De obicei calatoreste pe taramurile mai joase ale Planului Astral (inaltimi fizice mari) in timpul starilor de somn sau vis.Aura : Camp electromagnetic care inconjoara corpul si care este dat de energiile Vietii care insufletesc corpul.Chakre : Centrii energiei vietii (centrii vitali) ai corpului. Corpurile fiintelor cu constienta limitata contin sapte centri majori vitali sau chackre. Fiintele in stare de constienta plenara au in jur de 13 astfel decentri vitali de energie, localizati in si deasupra corpului fizic.

Stare de constienta plenara (totala) : Stare a realitatii nelimitate in care corpurile fizic, mental, emotional si spiritual sunt in comuniune totala. Denota folosirea integrala a capacitatilor mentale si spirituale neutilizate in prezent : posesia corpului de lumina si a intregii game a abilitatilor

psihice, ca telepatia si telekinezia ; capacitatea de materializare instantanee ; conexiunea absoluta cu dimensiuni spirituale sau inalte. Nu reprezinta insa o stare de comuniune atat de plenara cu dimensiunile inalte ca a Maestrilor Inaltati. Un alt termen pentru Fiinta Umana Galactica (Omul Galactic) in stare de totala constienta.

Omul Galactic: Fiinta umana in stare de constienta totala. Este numit si Inger fizic, avand intreaga memorie a propriilor dosare akashice si a adevaratei misiuni a vietii sale.

Karma: Rezultat al interactiunilor cu alte fiinte “trezite”, constiente. Modalitate principala prin care este judecata fiecare viata. Creeaza cicluri care determina natura urmatoarei vieti a cuiva. In era care urmeaza, gratia divina va intrerupe legea ciclului karmic.

Lucrator întru Lumina: Locuitor luminat al Pamantului, care lucreaza cu Maestrii Inaltati si Taramurile Angelice pentru a aduce mesajul Inaltarii si al noii Ere a Luminii, publicului larg. Poate fi un suflet luminat de pe Pamant (cineva care a fost prins in ciclul karmic pentru multe vieti pe Pamant) sau un potential iluminat (« samanta de stea »).

Merkaba: (una dintre definitii) Alta denumire pentru Corpul de Lumina al cuiva. Parte a constientei depline, atunci cand corpurile spiritual, astral si fizic sunt in comuniune. Permite reducerea dimensiunilor proprii, astfel incat se poate calatori instantaneu oriunde.

Ritual: Set de proceduri specifice uzuale, realizate regulat, avand un scop definit. Principalul exemplu al unui ritual sacru ar fi utilizarea meditatiei sau exersarea vizualizarii pentru atingerea unui scop divin, ca vindecarea Pamantului sau propria evolutie.

Spirit: Suflet sau parte ne-corporala a fiecarei fiinte vii. Se refera si la Fiintele de Lumina care ajuta la reducerea (intensitatii) incercarilor zilnice ale existentei umane.

Forma-gand : Entitate creata de gandul propriu al cuiva sau al unei alte fiinte sau grup. Este capabila de a afecta sanatatea sau comportamentul unei persoane naive (credule, nesusceptibile) sau neprotejate.

 

 
Aspecte ale saltului evolutiv
 
Asa cum stim deja, nu toate sufletele de pe Pamant vor trece prin Portal in cea de a 5-a Dimensiune. De fapt, marea majoritate a umanitatii fie ca isi va lasa corpul fizic pe masura ce planeta se apropie de Portal fie va trece intr-o stare aferenta celei de a 4-a Densitati de Constiinta. Cei din urma (din estimari, cam un sfert din populatia actuala) nu vor avea o vibratie suficient de inalta pentru a trece complet in starea de constiinta a celei de a 5-a Densitati (vezi diferenta intre Dimensiune si Densitate in mesajele anterioare). Planeta Pamant va trece prin Portal si va deveni o planeta a celei de a 4-a Densitati de Constiinta manifestata in cea de a 4-a Dimensiune de Existenta a Universului. Pentru a explica in mod detaliat interactiunile dintre cea de a 3-a, 4-a si a 5-a Dimensiune si a explica in totalitate vibratiile de Constiinta aferente celei de a 3,4,5-a Densitati de Constiinta a sufletelor de pe planeta ar implica diagrame complicate si matematica avansata. Pentru usurarea noastra sufleteasca , nu este necesar in acest moment sa trecem la o treaba atat de complexa…

In vreme ce unii dintre noi nu au nevoie de o descriere stiintifica a Saltului Galactic, este totusi de ajutor multora si sunt (si vor fi) descrise in detaliu contextul si metode de a ne „misca” cu Gratie in tranzitia din a 3-a Densitate spre a 4-a si apoi a 5-a Densitate.


 O alta perspectiva a SaltuluiPentru cei dintre noi care sunt clarvazatori (sau cel putin orientati catre vizualizari), sa rezumam discutia de pana acum folosind imagini cat mai simple. Avem o Galaxie in Spirala, Calea Lactee, ce se roteste in jurul centrului sau (ca o morisca), si Sistemul Solar, Soarele, planetele marginale mari gazoase, tot restul incluzand planetoizi „vagabonzi” si asteroizi, toti rotindu-se (in jurul propriului centru si al unui Soare), impreuna cu alte planete si stele din acest brat marginal de Galaxie. Pe masura ce aceste corpuri ceresti se invart impreuna cu bratul de galaxie, ele intalnesc o raza de radiatie electromagnetica scalara de mare intensitate, provenind din Soarele Central Galactic. Este ca si cum cineva din centrul Galactic ar avea o lanterna uriasa ce radiaza Lumina si Sistemul nostru Solar trece prin aceasta raza de Lumina (pe durata a 150 de ani Pamantesti, din care insa numai 20 de ani in zona de radiatie intensa).Pe masura ce Pamantul trece prin aceasta Raza de radiatie, toate formele sale de viata (precum si planeta) sunt transformate, translatate si transmutate in urmatoarea Dimensiune.Cei care nu vor fi capabili sa suporte (incorporeze) saltul de frecventa de vibratie isi vor parasi corpurile si se vor incarna pe o alta planeta din alt sector al Galaxiei, preferabil intr-un sector ce nu va trece in viitorul apropiat printr-un astfel de Salt Galactic. Cei care vor putea integra noile frecvente dar nu vor reusi sa treaca complet prin Poarta Stelara in cea de a 5-a Dimensiune, se vor gasi in cea de a 4-a Dimensiune, care este dimensiunea Gandului si Timpului. Pentru o fiinta a celei de a 4-a Densitati de Constiinta traind in cea de a 4-a Dimensiune a continuumului spatio-temporal, viata pare similara cu ceea ce se intampla in Dimensiunea a 3-a cu exceptia (semnificativa) a faptului ca ea este stie ca este un Creator care prin actiune constienta isi creeaza Realitatea.O fiinta 4D (Densitate, Dimensiune) invata sa creeze din Centrul ei spre Exterior, iar lumea pe care o vede este un Paradis Iluminat care reflecta propria stare de Inalta Constiinta. Aceasta este Era de Aur din profetii.

Cei care vor fi capabili sa treaca complet in cea de a 5-a Dimensiune (estimativ intre 15-30 milioane) vor trai experienta versiunii 5D a Pamantului. Ca si noi, Pamantul este o Fiinta multidimensionala de Lumina, manifestata ca si planeta (in loc de o forma stelara sau umanoida). Frecventa ei Dominanta va trece din 3D in 4D (ca densitate), deci, acei dintre noi care trec prin Ascensiune in 5D vor fi fiinte ale celei de a 5-a Densitati de Constiinta traind intr-o lume a celei de a 4-a Densitati, mai exact spus, fiinte ale celei de a 5-a Densitati de Constiinta traind in cea de a 4-a Dimensiune de existenta.

Limbajul este desigur limitat dar speranta mea este ca o anumita imagine incepe sa se formeze in randul cititorilor interesati…. Ca fiinta a celei de a 5-a Densitati de Constiinta traind in cea de a 4-a Dimensiune spatio-temporala, exista anumite „avantaje” fata de fiintele celei de a 4-a Densitati de Constiinta traind in cea de a 4-a Dimensiune. In vreme ce fiintele 4D vor trece inca prin procesul de imbatranire si moarte fizica (traind totusi intr-un Paradis Pamantesc), reincarnandu-se pana in momentul cand vor fi si ele capabile sa se Inalte prin Ascensiune dincolo de Roata Reincarnarii, fiintele 5D vor trai in Corpuri Cristaline de Lumina Nemuritoare. Pentru o vreme fiintele 5D vor fi inca vizibile celor 4D, dar, in cele din urma, fiintele 5D isi vor creste suficient frecventa de vibratie pentru a deveni invizibile chiar si fiintelor 4D. Numai oamenii 4D ai Erei de Aur care sunt clarvazatori si telepati vor fi capabili sa interactioneze cu cei care vor ajunge la nivelul 5D… (Mentionez aici ca dupa saltul total in 4D moartea fizica nu va mai fi insotita de tragedia de acum… Moartea fizica va fi o tranzitie usoara si constienta… Dupa o perioada de odihna si evaluare, sufletul 4D va reveni in forma in Paradisul Pamantesc si va evolua constient spre 5D…)

 
 
 

https://www.evolutiespirituala.ro/ascensiune/?feed_id=57284&_unique_id=647e9dbc3cd46

/de
, , ,

Interviu despre Shambala

lama tibet

Interviu despre Shambala

–LAMA, la Turfan in Turkestan am vazut pesteri cu locuri de trecere inca necercetate. Se poate ajunge la Shambala prin aceste locuri? Ni s-a spus ca, uneori, din pesteri au iesit oameni necunoscuti, care au mers in orase si au incercat sa plateasca cumparaturile cu bani ciudati, care nu mai sint in circulatie.

.
–ESTE ADEVARAT, oamenii Shambalei celeste apar uneori pe pamint. Ei se intilnesc cu lucratorii terestri ai Shambalei. Din dragoste pentru oameni, ei le trimit acestora daruri pretioase, relicve unice. Eu va pot spune multe asemenea cazuri de cadouri primite din spatiu. Rigden-Djyepo, spre exemplu, s-a intrupat intr-un corp omenesc. Adesea el apare in locurile sfinte si, la momentul hotarit, isi spune profetiile. Noaptea sau dis-de-dimineata, Conducatorul Lumii soseste la Templu. El intra si, in acel moment, toate luminile se aprind singure. Unii il recunosc pe Marele Strain si toti lama se string in jurul sau, ascultindu-i profetiile.

Se apropie o noua era si planetele prevad acest lucru. Regele Lumii este gata de lupta. Focul cosmic se apropie de pamint si multe catastrofe se vor produce, pina cind va sosi era prosperitatii. Omenirea va trece din nou prin incercari, pentru a se putea stabili daca spiritul ei a progresat suficient. Focul de sub pamint va incerca sa intre in contact cu elementul de foc al Akashei; daca fortele de bine nu-si vor uni puterea, marile cataclisme vor fi inevitabile. Se spune ca insusi Rigden-Djyepo va aparea, pentru a da ordine mesagerilor lui; un conducator puternic va aparea pe o stinca neagra, pe drumul spre Ladach. Din toate directiile se vor apropia cavalerii, pentru a-l asculta cu veneratie si pentru a-i executa ordinele cu multa intelepciune si rapiditate.

.
–LAMA, cum se face ca Shambala terestra nu a fost inca descoperita? Pe harti se pot vedea traseele diferitelor expeditii. Este evident ca toate culmile, toate riurile si vaile au fost cercetate.
–Este adevarat ca in munti se afla aur mult si pietre pretioase si fiecare ar dori sa ajunga la ele. Asa cum oamenii nu pot gasi aceste comori, tot la fel nu pot ajunge la Shambala fara a fi chemati. Poate ati vazut ca exista multe gaze otravitoare in jurul muntilor si, din aceasta cauza, multi au murit din cauza lor. Sau ati vazut, de asemenea, multi oameni care tremura cind se apropie de anumite locuri. Repet, multi au incercat sa ajunga la Shambala nechemati si multi au disparut pentru totdeauna. Doar citorva le este dat sa ajunga in locul sacru, si asta numai in cazul in care Karma lor este pregatita.

.
–LAMA, tu vorbesti despre un loc sfint pe pamint. Exista acolo vegetatie? Muntii par a fi destul de goi, iar uraganele si gerurile de acolo sint neobisnuit de puternice.

–In mijlocul muntilor exista vai atit de bine ascunse, incit nimeni nu le banuie macar existenta. Izvoare cu apa calda hranesc acolo o vegetatie abundenta. Aici, pe acest neobisnuit sol vulcanic, cresc multe plante deosebit de rare si, mai ales, multe plante medicinale. In drumurile voastre, poate ati remarcat gheizerele cu apa calda din munti sau ati si auzit ca la aproximativ doua zile departare de Nagchu (Nagqu) exista o vale in care se afla copaci si felurite plante, desi pina acolo, pe parcursul drumului, nu intilnesti nici un fel de vegetatie. Dar cine poate cunoaste foarte bine toate labirinturile muntilor? Pe suprafata pietrelor nu poti distinge urmele de pasi, nu poti cunoaste gindurile oamenilor – iar cine o poate face, pastreaza tacere asupra acestui lucru. Poate ca, in timpul peregrinarilor voastre, ati intilnit numerosi calatori, imbracati simplu, mergind in liniste prin desert, fie pe frig, fie pe arsita, catre o tinta numai de ei stiuta. Sa nu credeti cumva ca, daca vesmintele lor erau simple, acestia erau oameni obisnuiti. Sub ochii pe jumatate inchisi, privirea poate fi uneori foarte agera. Niciodata nu poti fi sigur, de unde se apropie puterea. in ciuda tuturor avertismentelor si a tuturor profetiilor, numai calea catre Shambala iti poate permite asteptarea acestei realizari. Doar adresindu-te direct Bunecuvintatului Rigden-Djapo poti realiza ceva.

–LAMA, tu ai spus ca dusmanii marii Shambalei vor pieri. Cum se va intimpla asta?
–Este adevarat acest lucru, dar vor pieri la timpul potrivit. Pe ei ii vor distruge propriile lor ambitii. Rigden-Djapo este indurator, dar greselile pe care le fac sint propriii lor dusmani. Cine poate spune cind ti se va da ceea ce ti se cuvine? Cine poate sti cind anume este necesar cu adevarat un ajutor si de ce natura poate fi acesta? Multe cataclisme sint necesare si ele au un scop. Atunci cind gindirea umana limitata va realiza ca totul s-a prabusit si ca si toate sperantele au fost pierdute, mina creatoare a Cirmuitorului va trimite raza sa protectoare. Ma intrebati cum sint pedepsiti cei care gresesc. Un lama, care era si pictor, avea darul de a picta imagini sacre de o frumusete neobisnuita. El pictase superb chipul lui Rigden-Djapo, al Binecuvintatului Buddha si al lui Dukkar, Cel Care Vede Tot. Un alt pictor il invidia si, din acest motiv, a decis sa-i faca rau. in momentul in care a inceput sa-l calomnieze pe pictor, casa i-a luat foc si toate bunurile lui au pierit. in afara de asta, miinile calomniatorului au ars, incit el nu a mai putut picta mult timp. Un alt calomniator, ce incerca sa distruga munca de o viata a unui om cinstit, s-a inecat pe cind traversa riul Tsanpo. Un om care facuse numeroase gesturi de caritate a fost atacat intr-o zi de un altul, care a incerca sa-i distruga acestuia averea destinata unor cauze nobile. Si din nou raza puternica a lui Rigden-Djapo l-a atins pe atacator, incit, in cele din urma, acesta a ajuns pe drumuri. Este posibil ca si voi sa-l fi vazut cersind in bazarul de la Lhassa. in toate orasele poti auzi cum au fost pedepsite aceste creaturi nedemne, ce isi indreapta minia asupra celor valorosi. Nu poti merge in siguranta decit pe drumul Shambalei. Orice abatere de la acest drum de glorie iti poate aduce mari neplaceri. Cel Binecuvintat nu a ordonat niciodata credinta sau supunere oarba, ci doar cunoasterea experientei.

–Intr-adevar, LAMA, asa este. Si eu iti pot spune, de asemenea, in ce fel a devenit unul dintre cei apropiati noua frate al Shambalei. Noi stim ca el a plecat in India cu o misiune stiintifica, dar, pe neasteptate, a ramas in urma caravanei si, la citva timp dupa aceea, ne-a sosit un mesaj ca el se afla in Shambala. Eu iti pot spune cum foarte multi din cei de credinta veche au plecat din indepartatul Altai in cautarea asa-numitelor „Belavodya” (Apele Albe) si nu s-au mai intors. Am auzit numele muntilor, al riurilor si lacurilor care se gaseau de-a lungul drumului catre acest loc sfint. Aceste nume sint secrete si unele sint chiar denaturate, dar se poate discerne totusi adevarul lor fundamental.
–Eu iti pot spune cum un discipol de merit al acestei inalte invataturi a incercat sa ajunga in Shambala, inainte de a-i veni timpul. El avea un spirit curat si sincer, dar karma sa nu fusese inca terminata pentru misiunea pe care o avea pe pamint. Era inca devreme pentru el, astfel ca unul dintre Marii Maestri l-a asteptat in munti, pentru a vorbi personal cu acest calator cu aspiratii inalte. Vorbindu-i cu multa compasiune si intelegere, el l-a trimis inapoi, pentru a-si incheia misiunea. Iti mai pot vorbi de asemenea si despre Ashrami, care se afla dincolo de Shikhedze (Shihezi). iti mai pot spune si cum, in diferite orase, au aparut frati ai Shambalei, care au impiedicat mari calamitati naturale.

.
–LAMA, i-ai intilnit vreodata pe Azari si pe Kuthoompa?
–Daca astfel de intimplari iti sint deja cunoscute, succesul te va insoti in munca ta. Faptul ca stii atit de multe lucruri despre Shambala este ca un fel de purificare. Multi dintre concetatenii nostri i-au intilnit pe Azari si pe Kut-hoompas sau pe oa-menii zapezilor, care ii servesc. De foarte putin timp insa Azarii nu mai apar in orase, pentru ca au plecat in munti. Ei sint oameni inalti, cu parul si barbile lungi si seamana mult cu Hindusii. intr-una din zile, mergind de-a lungul Brahmaputrei, am vazut un Azar. Am incercat sa-l ajung din urma, dar a ocolit repede o stinca si a disparut. in locul respectiv, eu nu am gasit nici un fel de pestera sau deschizatura. Tot ceea ce am vazut a fost doar o mica Stupa. Probabil ca Azarul nu a dorit sa fie deranjat. in ceea ce-i priveste pe Kut – hoompa, acestia nu au mai fost vazuti de mult timp. inainte, ei apareau destul de des in districtul Tsang (Cangzhou – Hebei) si in jurul lacului Manasarowar (Mapan Yumko) din Tibet, mai ales cind pelerinii mergeau catre Kailash, muntele cel sfint. Un om obisnuit ii poate lua drept fantome in ignoranta sa. Exista insa motive puternice, pentru care ei nu pot aparea acum. Un vechi invatator al meu mi-a povestit multe lucruri despre intelepciunea Azarilor. Noi cunoastem citeva locuri unde au stat ei, dar in acest moment locurile sint goale. Acest lucru este un mare mister.

.
–LAMA, este adevarat ca Ashramii nu mai exista in apropiere de Shikheedze (Shihezi)?
–Aceasta taina nu trebuie dezvaluita. Eu am spus deja ca Azarii nu se mai gasesc in districtul Tsang (Cangzhou-Hebei).

–LAMA, de ce preotii tai afirma ca Shambala se afla dincolo de ocean, cind Shambala terestra se afla mult mai aproape? Csoma de Koros, de exemplu, mentioneaza ca locul se afla intr-o minunata vale din munti, unde a avut loc initierea lui Buddha.

.
–Eu am auzit ca acest Csoma de Koros nu a a avut o viata prea fericita, iar despre Grunwedel stiu ca a inebunit; amindoi au atins marele nume al Shambalei doar din curiozitate, fara a-i intelege semnificatia. Este periculos sa te joci cu focul, desi focul este foarte util omenirii. Poate ca ai auzit ca unii calatori au incercat sa ajunga in teritoriul interzis, insa calauzele au refuzat, spunind: Mai bine omoriti-ne. Chiar si acesti oameni simpli au inteles ca asemenea subiecte, atit de elevate, nu pot fi abordate decit cu cea mai mare veneratie. Legile nu trebuie incalcate! Asteapta si munceste cu ardoare, pina ce un mesager al Shambalei va veni la tine. Asteapta, pina Cel cu Voce Puternica va pronunta Kalagiya. Numai atunci vei putea sa incepi sa explici acest subiect. Curiozitatea inutila ar trebui sa se transforme in intelegere inalta, in aplicarea inaltelor principii in fiecare zi.
–LAMA, tu esti calator. Spune-mi, cind te voi mai intilni?

.
–Eu te rog sa nu ma cauti si sa nu intrebi de numele meu. Mai mult chiar, daca ma vei intilni in vreun oras sau intr-o alta localitate, nu da semn ca ma recunosti. Eu singur voi veni la tine.
–LAMA, dar daca eu ma voi apropia de tine, tu te vei indeparta sau vei incerca sa ma hipnotizezi?
–Nu ma obliga sa ma folosesc de aceasta putere.Iin Sectele Rosii de exemplu, acest lucru este permis. Noi insa le putem folosi, dar numai in cazuri exceptionale. Noi nu dorim sa incalcam legile naturale. invatatura celui Binecuvintat ne recomanda sa fim precauti in relevarea posibilitatilor noastre interioare.
–LAMA, spune-mi te rog, l-ai vazut personal pe Rigden-Djepo?

–Nu, eu nu l-am vazut pe Cirmuitor in carne si oase, dar i-am auzit Vocea. Iar in timpul iernii, cind gerurile invaluiau muntii, El mi-a daruit un trandafir din valea cea indepartata. Tu ma intrebi atitea lucruri, incit vad ca tu esti cunoscator al multor lucruri. Tu ce-ai face daca si eu as incepe sa-ti pun intrebari?
–LAMA, eu voi tacea.

Lama a zimbit
– Atunci tu stii destul de multe. Poate ca tu stii sa folosesti fortele naturii, pentru ca in Occident au aparut destule semne, in special in timpul razboiului, pe care chiar unii dintre voi l-au provocat.
–LAMA, sigur ca un astfel de masacru fara precedent ar fi trebuit sa grabeasca sirul neprevazut al reincarnarilor. Atit de multi oameni au murit inainte de vreme, incit multe lucruri au fost denaturate si schimbate.
–Voi nu ati cunoscut, probabil, profetiile care au prevazut cu mult timp inainte aceste nenorociri. Daca le-ati fi cunoscut, probabil ca nu ati fi inceput niciodata acest oribil holocaust. Daca tu stii despre Shambala, daca stii sa folosesti fortele ascunse ale naturii, atunci trebuie sa fi aflat si despre Namig, Scrisorile Celeste. Vei afla in acest fel cum trebuie sa intelegi profetiile despre viitor.

.
–LAMA, noi am auzit ca toate calatoriile lui Tashi-Lama si ale lui Dalai-Lama au fost prezise in aceste profetii, cu mult timp inainte ca ele sa aiba loc. Eu repet poate, dar in apartamentele private ale lui Tashi-Lama au fost pictate evenimentele acestor calatorii, chiar din ordinul lui. Adesea, pelerini necunoscuti enunta profetii, si atunci se pot vedea si auzi semne evidente ale evenimentelor care se apropie.
–Tu stii ca in apropiere de marele templu al lui Gesser-Khan exista doi cai -unul alb si unul rosu. Atunci cind Gesser-Khan se apropie, cei doi cai necheaza. Ai auzit spunindu-se ca exista semen, in sensul ca multe persoane ar fi auzit acest nechezat al cailor?

.
–LAMA, tu ai mentionat cel de-al treilea nume al Asiei….
–Este o taina si tu nu trebuie sa repeti acest lucru. Odata, poate vom sta de vorba cu un Geshe (Venerabil) foarte instruit din Moruling. Aceasta manastire a fost fondata de Dalai-Lama Cel Mare si sunetul numelui sau face parte din manastire. Se spune ca, inainte de a parasi Lhassa pentru totdeauna, Marele Dalai-Lama a avut o comuniune misterioasa in aceasta manastire. in realitate, multi lama din aceasta manastire au disparut pentru a indeplini cauze mari.
–LAMA, tu poti sa-mi povestesti ceva despre cele trei mari manastiri din Lhassa – Sera, Ganden si Depung?
Lama a suris din nou.

.
–O, acestea sint marile manastiri oficiale. in Sera, printre cei 3.000 de lama poti intilni adevarati luptatori. Multi lama din alte tari, cum ar fi din Mongolia, traiesc in Ganden. Acolo se afla tronul marelui nostru invatator, Tsong-khaa-pa. Nimeni nu poate atinge acest scaun fara a tremura. in Depang locuiesc de asemenea multi lama, care sint foarte eruditi.
–LAMA, exista pasaje subterane ascunse sub Potala? Exista cumva si un lac subteran sub templul principal?
Lama a zimbit iar

–Tu stii atit de multe, incit cred ca ai fost in Lhassa. Nu stiu cind ai fost acolo si nu are mare importanta daca ai fost de curind sau cu alte vesminte. Daca ai vazut acest lac subteran, este posibil ca tu sa fi fost un mare lama sau un slujitor care ducea faclia. Dar daca ai fi fost doar un servitor, nu ai fi putut sti toate lucrurile pe care mi le-ai spus. Tu stii probabil ca in multe locuri din Lhassa exista izvoare cu apa calda si ca, in unele case, apa calda se foloseste pentru uzul menajer.

.
–LAMA, eu am auzit ca unele animale, cum ar fi: reni, veverite si sacali – se apropie de lama care mediteaza in pesterile din Himalaya, iar maimutele si gorilele le aduc mincare.
–Te intreb si eu la rindul meu: ti se pare imposibil? Un lucru este insa foarte sigur: renul nu s-a fi apropiat de un om in oras, deoarece foarte rar poti intilni oameni cu intentii bune in asemenea aglomeratii. Oamenii nu cunosc semnificatia si efectul aurei, ba nici macar nu stiu ca si lucrurile au aurele lor proprii, care pot fi chiar puternice.
–LAMA, noi cunoastem acest lucru si chiar am fotografiat aure. in privinta lucrurilor, noi stim cite ceva despre Tronul invatatorului si despre faptul ca nimeni nu trebuie sa se apropie de el.

.
–Daca stii insemnatatea unui tron atit de venerat, atunci cunosti si valoarea invatatorului. Instruirea este cea mai inalta relatie pe care o putem dobindi in vesmintele noastre omenesti. Noi sintem supravegheati de invatator si evoluam catre perfectiune in venerarea Lui. Acela care cunoaste semnificatia esentiala a unui Guru nu va nega valoarea relicvelor. in Occident voi pastrati portretele persoanelor dragi voua si aveti respect fata de obiectele folosite de stramosii si conducatorii vostri. Voi nu considerati acest lucru o idolatrie, ci doar ca un semn de veneratie profunda si ca o amintire a operei unei personalitati de exceptie. Si nu este vorba numai de o veneratie exterioara. Daca cunosti cite ceva despre emanatia psihica a obiectelor, atunci stii si despre magia naturala. Ce crezi despre bagheta magica ce iti indica bogatiile aflate in pamint?

.
–LAMA, noi avem multe povesti in care se vorbeste despre aceasta bagheta cu ajutorul careia au fost descoperite multe mine, izvoare si fintini.
–Dupa parerea ta, cine actioneaza in acest caz – omul sau bagheta?
–LAMA, eu cred ca bagheta este un lucru fara viata, in timp ce omul este plin de vibratii si forta magnetica. Aceasta bagheta este asemenea tocului in mina celui care scrie.
www.esoterism.ro https://www.evolutiespirituala.ro/interviu-despre-shambala/?feed_id=57221&_unique_id=647e653e8c55d

/de
, , , , , , , , , , , , ,

INTALNIRI CU IELELE – RUSALIILE

ielele333

IELELE – RUSALIILE

Dansul ielelor dezbracate

 

 

Ielele sunt fapturi feminine supranaturale intilnite in mitologia romaneasca, foarte raspindite in superstitii, carora nu li se poate stabili insa un profil precis, din cauza marii diversitati a variantelor folclorice. Totusi, cel mai frecvent, Ielele sunt descrise ca niste fecioare zanatice, cu o mare putere de seductie si cu puteri magice, avind aceleasi atribute ca Nimfele, Naiadele, Dryadele, sau chiar si ca Sirenele.

Ielele locuiesc in vazduh, in paduri sau in pesteri, in munti, pe stinci sau pe maluri de ape, in balarii sau la raspintii, scaldindu-se adesea in izvoare.

Se crede despre ele ca apar in special noaptea la lumina lunii, rotindu-se in hora, in locuri retrase (poieni silvestre, iazuri, maluri de riuri, rascruci, vetre parasite sau chiar in vazduh, dansind goale, numai cu sinii goi, cu parul despletit, mai rar cu vestmint de zale sau infasurate in valuri transparente si cu clopotei la picioare); dansul lor specific este hora; locul pe care au dansat ramine ars ca de foc, iarba nemaiputind creste pe locul batatorit, iar crengile copacilor din jur fiind pirlite; mai tirziu, cind iarba rasare din nou, culoarea acesteia este verde-intunecata, nu e pascuta de vite, iar terenul devine prielnic inmultirii ciupercilor din specia „lingura zinei”.

Ielele apar uneori cu trup, alteori sint doar naluci imateriale, cu aspect iluzoriu de tinere femei vesele; de obicei, folclorul le reprezinta tinere si frumoase, voluptuoase si seducatoare, nemuritoare, zburdalnice pina la delir, vindicative si rele, fara a fi totusi structural malefice.

ielele3

Ielele vin fie in numar nelimitat, fie umbla in cete de sapte, uneori chiar 3, in acest ultim caz (raspindit in Oltenia), legenda le considera fiicele lui Alexandru Machedon si le numeste Catrina, Zalina si Marina.

Nu sint considerate, in general, genii rele; ele se rabuna doar atunci cind sint provocate, ofensate sau vazute in timpul dansului (in mod obisnuit sint invizibile, putind fi zarite rareori si numai noaptea), insa atunci pedepsesc pe cel vinovat pocindu-l, dupa ce l-au adormit cu cintecul si cu virtejul horei jucate in jurul acestuia de trei ori.

Principalele lor insusiri sint coregrafia si cintecul vocal cu care, ca si Sirenele, isi vrajesc ascultatorii. O traditie din Prahova, pomenita de B.P.Hasdeu, spune ca „ielele beau noaptea apa de prin fintini si oricine va bea dupa dinsele, il pocesc”. Ielele nu duc o viata individuala: cetele lor se aduna in aer, ele pot zbura, cu sau fara aripi, si se pot deplasa cu viteze fabuloase, parcurgind „noua mari si noua tari” intr-o singura noapte, uneori folosind trasuri cu cai de foc.

Ielele apar pe stinci singuratice, in poieni sau in anumiti copaci ca paltinul si nucul, rareori la rascruci de drumuri. In aproape toate descrierile care li se fac, Ielele apar acorporale. Foarte importanta in sistemul lor de seductie este imbracamintea.

Vesmintele lor cel mai adesea sint vaporoase, de matase ori din in, de obicei translucide sau chiar stravezii, prin care li se zaresc sinii. Intilnirea cu Ielele este in asemenea conditii extrem de periculoasa pentru oameni. Ielele sint considerate uneori razbunatoare, menire pe care le-a dat-o Dumnezeu sau Diavolul, in aceasta ipostaza fiind identice cu Eriniile din mitologia greaca (la romani, Furii).

Chinuri si sminteli, pedepsele Vintoaselor

Se spune ca barbatii si femeile care lucreaza de Rusalii sint ridicati in virtejuri de pe pamint, chinuiti si ismintitii.

Multi gospodari de la sate ne-au povestit cum, in zi senina ca si cristalul, s-au trezit cu finul abia strans in claie dintr-o data luat si dus de Vintoase – un fel de vartej format din curenti turbionari care se formeaza istantaneu si dispar undeva prin paduri.

Obiectele prinse in acele virtejuri sint risipite pe distante foarte mari. Se spune totodata ca oamenii ori vitele care au calcat locul batatorit de Hora Ielelor mor in mod misterios.

Grindina, inundatiile catastrofale, uscarea pomilor din aceasta perioada a anului sunt atribuite tot puterilor malefice ale acestor fapturi.

La tara spre exemplu, daca un barbat ramine olog dupa ce s-a culcat pe cimp, satenii considera ca a fost pedepsit de Iele.

Nici cei care dorm sub arborii considerati de Iele proprietate intangibila sau beau din izvoarele, din fantanile sau din iazurile lor ori din vasele de gospodarie care au fost uitate afara peste noapte, descoperite, nu scapa de razbunarea Ielelor.

Pedepse cumplite primesc cei care refuza invitatia la hora sau care le imita gesturile ridiculizindu-le. Cine, din intimplare, le aude cintecul, ramane mut.

dsc-1008-2

 

 

 

Rusaliile

La 50 de zile dupa Pasti poporul roman serbeaza, timp de trei zile sau o saptamina (diferentieri zonale), Rusaliile. Acestea sint personaje feminine cvasimalefice a caror existenta se petrece mai ales in vazduh, vara si in padure.

Similar Ielelor, cu care uneori sint confundate, una dintre calitatile lor principale este dansul deosebit de frumos. Danseaza in aer sau pe pamint, noaptea, asezate in cerc, dar, daca sint zarite de un muritor sau daca, din greseala cineva calca pe locul pe care au dansat (acolo iarba este arsa), acesta se imbolnaveste foarte grav de o boala numita, in limbaj popular, „luat de Rusalii”.

Remedii magice

Remediul magic-ritual impotriva acestor boli il ofereau, in sudul tarii si in Moldova,Calusarii. Rusalii, latina Rosalia = sarbatoarea trandafirilor, constind in depunerea de trandafiri – rosae – pe morminte; rusaliile – femei fabuloase din categoria Ielelor, in mitologia romaneasca, fiicele lui Rusalim imparat; potrivit credintei populare, Rusaliile le iau oamenilor mintile.

Acest mit – sarbatoare pagina – , a fost suprapusa ulterior peste sarbatoarea crestina postpascala (Pascha rosata sau Domenica rosarum) a Cincizecimii si devenita Duminica Rusaliilor cind casele sint imbodobite cu ramuri verzi. Sarbatoarea este legata de abundenta vegetala a verii.

Caderea Rusaliilor este un dans frenetic cu prabusiri in somn hipnotic, practicat in Duminica Rusaliilor de femeile romance din zona Timoc, insa acesta este considerat mai degraba un caz izolat de datina locala. In Dobrogea romanizata, era obiceiul trandafirilor Rosalia de la sfirsitul primaverii, sarbatoare tinuta de credinciosi in relatie directa cu pomenirile din cultul mortilor.

Poporul a inventat si remedii impotriva actiunilor negative ale Ielelor, fie preventive – pelinul si usturoiul purtate la briu, in san ori la palarie – fie medical-exorciste: jocul caluseresc dansat pe trupul unui bolnav ide Ielei.

Tot pentru a evita rabunarea Ielelor, se infige un craniu de cal in parul portii. Coregrafia este cel mai semnificativ atribut al Ielelor. Horele Ielelor par sa mosteneasca dansul Baccantelor. Aceasta forma de superstitie este de altfel atestata la multe popoare.

Tacitus, in „Anale”, vorbeste despre un grup de romani care „cuprinsi de delir, se napustesc cu sabiile scoase asupra centurionilor”, dupa ce au vazut o Nimfa a unui izvor, goala, care „le-a dat sminteala si delir”.

Un gen de Iele exista si in mitologia germanica, cu origine daneza: Elfii locuiesc in paduri si danseaza. Arborele lor preferat este arinul, ei avind insa si un rege, pe Erlkonig.

iele

Dimitrie Cantemir despre iele

In „Descriptio Moldaviae”, Dimitrie Cantemir numea Ielele „nimfe ale aerului, indragostite cel mai des de tinerii mai frumosi”.

Nu se cunoaste originea acestui mit. „Iele” nu este un nume, ci pronumele personal feminin „ele”, rostit popular. Numele lor real, tainic si inaccesibil este inlocuit cu simboluri atributive clasificate de obicei in doua categorii: epitete impartiale – Iele, Dinse, Dragaice, Vilve, Iezme, Irodite, Rusalii, Nagode, Vintoase si epitete flatante, cum sint Domnite, Maiestre, Frumoase, Musate, Fetele Codrului, Imparatesele Vazduhului, etc.

In folclor, apar insa si nume individuale pentru iele, ca Ana, Bugiana, Dumernica, Foiofia, Lacargia, Magdalina, Ruxanda, Tiranda, Trandafira, rar Cosinziana. Aceste nume nu pot fi rostite intimplator, deoarece pot deveni invocatii periculoase.

Fiecare vrajitoare cunoaste 9 dintre aceste pseudonime, pe care le poate utiliza in vraji. Poporul a consacrat si citeva sarbatori pentru Iele – Rusaliile, Stratul, Sfredelul sau Bulciul Rusaliilor, cele 9 joi de dupa Pasti, Marina, sf. Foca – ce trebuie respectate; cei care ignora aceste sarbatori vor avea de-a face cu minia Ielelor: barbatii si femeile care lucreaza in timpul acestor sarbatori sint ridicati in virtejuri de pe pamint, chinuiti si „smintiti”, la fel ca oamenii care au calcat locul batatorit de Hora Ielelor (in aceasta situatie cei vinovati sint prinsi in hora, intr-un dans demential care ii duce la nebunie), oameni si vite mor in mod misterios, apare grindina, se produc inundatii catastrofale, se usuca pomi, casele iau foc, alti oameni sint paralizati sau schiloditi.

Toti cei care au reusit sa invete si sa cinte cintecele Ielelor sint rapiti si dispar fara urma. Nici cei care dorm sub arborii considerati de Iele proprietate intangibila, sau beau din izvoarele, din fintinile sau din iazurile lor ori din vasele de gospodarie care au fost uitate afara peste noapte, descoperite, nu scapa de razbunarea Ielelor.

Pedepse cumplite primesc cei care refuza invitatia la hora sau care le imita gesturile ridiculizindu-le. Cine, din intimplare, le aude cintecul, ramine mut.

iele44

Sfintele. Frumoasele. Fata Padurii

Sanzienele sunt niste flori de camp, galbene-aurii, cu inflorescente marunte, pline de polen aromind puternic a fan si a miere.

La cea mai mica atingere, din ele se scutura o ploaie fina de aur, pentru ca sunt florile solstitiului de vara, iubitoare de soare, iar viata lor este scurta, de numai doua-trei saptamani, atata vreme cat astrul zilei se afla in taria lui.

Imaginea lor suava le-a facut Doamnele Florilor, Sant-zianele (Sfintele zeite sau zane), poate si pentru ca parfumul lor nu seamana cu al nici unei alte flori si, totusi, il inglobeaza pe al tuturora. Dar in traditia populara, Sanzienele sunt si niste fapturi ireale, fantastice, numite Sfintele, Frumoasele, fapturi luminoase de aer, albe, frumoase, binefacatoare. Din cauza acestei denumiri, sunt adesea confundate cu Ielele, Maiastrele sau Vantoasele, care de regula sunt zane rele. Parerile specialistilor, dar si ale taranilor sunt extrem de amestecate cand este vorba despre Sanziene, incat, pana la urma, totul ramane cat se poate de neclar. Ca sunt diferite de Iele este absolut sigur, pentru ca au numai insusiri bune: fuioare de vant usoare in timpul zilei, noaptea se transforma in zane cu parul galben si rochii albe de abur, ce danseaza sub razele lunii (astrul celor nascuti in aceasta zi) prin gradini, mutandu-se de la un loc la altul, cantand pe sus, cu glasuri nemaiauzit de armonioase.

Pentru ca sunt din alta lume si sunt atat de frumoase, cine le vede nu le crede si cine le-aude nu le raspunde.

Despre ele se stie ca iau glasul cucului, pentru ca incepand de pe 24 iunie, cucul amuteste, pleaca in munte si se transforma in uliu pasaresc, razbunandu-se pe toate celelalte pasari cantatoare. In realitate, ziua exacta cand, cu adevarat, cucul pleaca, pierzandu-si orice speranta de recapatare a glasului, nimeni din lumea oamenilor n-o stie existand si exista o spusa foarte subtila in acest sens: Atunci va sti femeia gandul barbatului, cand va sti ziua cand pleaca cucul.

Uneori, din mila, Sanzienele ii mai dezleaga limba sa cante o data sau de doua ori si dupa 24 iunie, dar bine ar fi daca nimeni nu l-ar auzi, fiindca numai de rau canta atunci, pentru cine-l aude.

La trei zile dupa solstitiul de vara, ziua incepe deja sa scada; orice inceput presupunand si existenta unui sfarsit. Intreaga vegetatie isi pierde cate putin sevele si aromele.

De aceea, ultima zi de culegere a plantelor vindecatoare este ziua de Sanziene, fiind socotita pana la urma si cea mai buna zi din an, florile potentandu-si puterile si mirosurile inainte sa le inceapa declinul. Se spune ca din noaptea zilei de Sanziene, Fata Padurii rupe varfurile florilor, adica le ia puterea si se pisa pe ele, luandu-le mirosurile, ea fiind stapana absoluta a florilor de leac, a florilor rare, a celor magice, a apelor minerale si termale, a vanturilor, a muntilor, a codrilor, putand sa apara fie singura, fie multiplicata. Sanzienele sau sfintele zane ar putea fi ipostaza benefica a Fetii Padurii, Marea Zeita a vegetatiei – fiindca florile de Sanziene intra tot in patrimoniul ei.

Dupa cum se vede, acest cult precrestin a fost foarte puternic din moment ce supravietuieste chiar si in zilele noastre.

iele666

Alte denumiri: ielele, sanzienele, frumoasele, sfintele, maiestrele, maiastrele, mandrele, soimanele, soimaritele, vantoasele, dansele, milostivele, milostivnicele, miluitele, zanele, rusaliile, dragaicele, domnitele, puternicele, nagodele, samovilele, valvele, iezmele, iroditele, musatele, fetele codrului, imparatesele vazduhului.

INTALNIRI CU IELELE

Relatarea despre Achim Roman

Achim, da din mana si-mi povesteste cum era copil normal pana la 11 ani si atunci, deodata, fara sa stie de ce, a ramas asa, fara sa se mai poata misca, fara sa mai creasca. De-asta are inaltimea unui copil si de-asta oasele au inceput sa i se deformeze, si nici un doctor n-a putut spune ce s-a intamplat de fapt.

Bietul Achim a fost paralizat timp de 19 ani, imobil ca un lemn urcat in pat. Abia putea vorbi, durerile ii strabateau trupul ca niste fulgere fara leac, dar atunci, in 1988, dupa ce s-a petrecut minunea, el s-a dat jos si a mers.

Aveam sa aflu ceva mai tarziu ca paralizia inexplicabila a lui Achim s-ar fi declansat intr-o noapte de primavara, cand, copil neastamparat, ar fi deranjat ielele, frumoasele noptii care danseaza in clar de luna, care impletesc coamele cailor si innoada crengile inflorite ale pomilor, si ielele l-ar fi pocit pentru ca le-ar fi vazut dansand. Nici un muritor nu le poate vedea fara a plati pret greu.

sanzienele

Misterele padurii Drocaia

Dincolo de Jiu, intre dealurile din vestul Olteniei, exista o padure plina de arbori seculari si legende stravechi. Iele, clopote care se aud din pamant, izvoare cu puteri fermecate, stejari care cresc intr-un an cat altii in sapte infioara si azi lumea crepusculara a unui sat ingropat in saracie si in uitare.

La granita dintre Campia Bailestilor si-a Blahnitei, pamantul incepe sa creasca si sa dospeasca, transformandu-se in spinari rotunde de deal. Indesite si insirate sub lumina seaca a iernii, par o turma de animale matusalemice, asteptand Judecata de Apoi.

Locul pare fara timp si fara istorie: doar vanturi iuti si vartejuri usturatoare de praf, sate agatate pe sfori de vai, case pipernicite si cateva sperietori mancate pana la ultimul pai, de stolurile flamande de ciori.

Blestemul (copilul crescut de Muma Padurii)

Cand copilul avea doar cativa ani, o parte dintre osteni, condusi de un raufacator, s-au rasculat impotriva parintilor sai, pentru a pune stapanire pe locuri si pe averi. Spre groaza baiatului, care a reusit sa fuga in padure, nelegiuitii i-au omorat parintii chiar langa izvorul Tutur, aproape de mormantul bunicilor. Inainte de a inchide ochii pe veci, nefericita mama a blestemat acele meleaguri ce nu cunoscusera pana atunci rautatea si crima, astfel ca nimeni sa nu se mai bucure de bogatia si frumusetea lor.

Legenda spune ca izvorul a secat vreme de sapte ani, iar pe locul crimei a crescut un gorun care exista si acum. Marimea sa, ce se apropie de inaltimea unui bloc cu mai multe etaje, este de-a dreptul fantastica.

Deschiderea ramurilor face de jur imprejur un cerc cat o poiana, in care pe timpul verii nu creste nimic, nici macar iarba, iar toamna si iarna rasare muschi.

In cei sapte ani cat izvorul a fost secat, aceeasi legenda spune ca baietelul ar fi fost crescut de Muma Padurii, iar ielele au devenit surorile lui. De la el s-au tras, pana in secolul al XIX-lea, cele sapte generatii de haiduci din padurea Drocaia, ale caror sapte capetenii au purtat cu nestramutare acelasi nume: Cretu – in amintirea orfanului salbaticit.

Calauza noastra ofteaza: �Asa s-au amestecat binele si raul pe aceste meleaguri, iar de atunci inainte, parca se da o lupta pe viata si pe moarte intre iubirea intemeietoare si blestemul ce i-a urmat.

jocul_ielelor1

Barbatul furat de iele

Satul de astazi imbatraneste si moare vazand cu ochii, desi mai sunt vreo trei sute si ceva de fumuri – cum se spune cand se face numaratoarea familiilor.

Singura legatura cu lumea mare e rata care merge si vine o data pe zi, la si de la Craiova. Aici e capatul liniei. Cand ajunge in Gogosu, rata e insa goala. Nimeni nu pleaca si nu se intoarce de la oras. Iar cand pleaca, pleaca definitiv…

In sat exista doar doua televizoare si tot atatea aparate de radio. Unele case nici nu sunt racordate la curentul electric! De aceea, in bezna noptilor de aici, se vad foarte bine luminile enigmatice care umbla prin padurea Drocaia, din cand in cand.

Oamenii n-au nici macar moara. Se duc sa macine in satul vecin. Trec dealul prin marginea padurii, pe care o ocolesc cu teama, si ajung la Cernatesti, de unde au grija sa se intoarca inainte de lasarea intunericului.

La biserica se fac doar cateva botezuri pe an. In schimb, in fiecare luna au loc trei-patru inmormantari. Sunt sateni care n-au mai iesit din comuna de peste douazeci de ani… In acest loc pierdut si uitat al Olteniei, imparateste o saracie rupta parca din alt veac. Si peste toate, se mai astern si misterele padurii Drocaia, tesand o atmosfera halucinanta, crepusculara, caci satul se invecineaza cu supranaturalul, in fiece zi…

Maria Barbu are 80 de ani si este vaduva de aproape doua decenii. Locuieste in cea mai veche casa din comuna, aflata la final de viata, ca si stapana ei. Femeia are o pensie de 150.000 de lei pe luna… De la mijlocul verii pana spre toamna, se hraneste cu poame salbatice, culese din padure, de unde isi aduna si vreascuri, ca sa nu moara iarna de frig.

Se considera norocoasa atunci cand gaseste prin vreun tufis un iepure mort de batranete sau un fazan degerat. Ii aduce acasa si ii gateste. Acelea sunt singurele zile din an cand se infrupta din carne! In timp ce vorbeste, batrana plange intruna, cu lacrimile siroind pe obraz. Vorbele i se ineaca in suspine cand povesteste ca barbatul ei a disparut in padure, acum aproape douazeci de ani…

L-au furat ielele lui Cretu, ca n-aveam copii, si el era om in putere, tare chipes. L-am visat de mai multe ori, legat de un gorun, cu femei despuiate, care jucau in jurul sau. I-am facut parastase, cu toate ca militia nu mi-a dat hartie ca e mort. L-am rugat pe fostu popa sa facem o slujba de dezlegare in padure, dar mi-a spus ca i-e frica de secretaru de partid si de militian, sa nu ne bage la vrajitorie.

Au facut ancheta lunga si ziceau ca l-or fi omoratara tiganii veniti la furat lemne. Dac-o fi asa, nimeni nu stie unde l-or fi ingropat. Io cred ca l-au furat ielele, ca nu-l dovedeau pe el tiganii la lupta.

Abia dupa Revolutie imi dadura certificatu ca sa pot lua pensie de urmas, da mor de foame, maica. De ce-o fi nimerit omu meu in padure, taman intr-o zi cand stapanea raul?

 

Povestile Dadei Anica
– Rotita de la carucioara ielelor –

Dada Anica are mai bine de 90 de ani si nu sufera de nici o boala. Ii e ciuda, doar, ca oamenii nu o mai iau in serios cand spune ca ar vrea si ea sa mearga la sapat porumbul sau la pescuit in baltile dintre Borcea si Dunare, asa cum facea in tinerete: „Pe vremea mea, injunghiam campurile, nu alta!” – spune privind cu tristete pe fereastra blocului urias din Capitala, unde locuieste acum, la o nepoata.

Dada Anica s-a nascut in satul de langa Crucea de leac, la Roseti, si a fost botezata de un cioban ardelean care iernase cu turma in satul lor. De cand s-a pomenit copila, Dada Anica isi aminteste ca in fiecare an, de ziua Izvorului Tamaduirii, tot satul, in par, si oameni veniti de aiurea, umpleau campul din jurul Crucii de leac, cautand tamaduirea trupului si a sufletului.

iele44

<< Spunea mama mea, care a fost doftoroaia satului, cum se face, de Izvorul Tamaduirii, un mestesug pentru dezlegarea farmecelor si a bolilor, cu rotitele de la "carucioara ielelor".

Mama mea a vazut carucioara ielelor. Intr-o seara, tarziu, de frica tatei, care venise beat acasa, mama s-a ascuns in cotlon, ca era rece, de-acuma, pana ce tata s-ar fi astamparat si ar fi adormit.

Cotlonul era o vatra de caramizi puse in mijlocul tindei, peste care se punea ceaunul in care fierbea mancarea. Deasupra cotlonului era un cos urias, ca o hota, care se ingusta pe masura ce urca spre acoperis. Asa ca mama, ascunsa acolo, vedea pe horn cerul cu stelele. Si, cum sta ea acolo si se uita, a auzit un cantec subtirel si neasemuit de frumos.

Cand, ce crezi? Pe marnea hornului a vazut trei zane mici, ca niste papusi, asa, de-un cot de inalte, care cantau si se roteau intr-o hora, plutind, fara sa atinga cosul.

Femeile batrane din sat spuneau ca acelea sunt ielele si vin in noptile cu luna plina si se rotesc pe deasupra acoperisurilor caselor, cantand asa de frumos, ca un cor de ingeri. Si cine le aude, primeste un dar lecuitor: o rotita de la carucioara ielelor.

Si cand mama s-a dezmeticit din cantecele acelea ce-o fermecasera, s-a pomenit ca ii cade in poala, pe horn, o rotita de lemn, ceva mai mare ca o moneda de 100 de lei, bombata pe ambele parti.

Aceea era o rotita de la carucioara ielelor si cine mai avea in sat asemenea rotite, puneau patru la un loc, intr-un vas cu apa neinceputa, si le lasau noaptea la lumina stelelor, in noaptea dinspre ziua Izvorului Tamaduirii.

Si a doua zi dimineata, scoteau rotitele, isi lua fiecare inapoi rotita lui, si se spalau animalele si oamenii bolnavi, sau care aveau farmece, cu apa aceea, si ei se vindecau. Iar mama mea a zis ca n-a mai auzit niciodata asa cantece frumoase cum cantau ielele acelea.” >>

In mod ciudat, pe masura ce imbatraneste si mai mult, Dadei Anica amintirile din copilarie ii vin mai navalnic si cu tot mai multa claritate, mai clare chiar decat cele ce s-au intamplat cu doar 20 sau 30 de ani in urma.

Daca ai avea timp s-o asculti, ti-ar povesti ore intregi, fara sa se opreasca, despre nazbatiile ei din copilarie, despre lumea fascinanta dintre baltile Dunarii si Baragan, despre oamenii din satul sau.

Chiar daca trupul slab si uscat n-o mai asculta ca in tinerete, cu ochii albastri si iscoditori tot cata sa prinda firul vremii, convinsa fiind ca va trece de suta de ani, asa cum au facut si bunicele si strabunicele sale.

Babu, inteleptul din Gura Raului

La 81 de ani, dupa o viata petrecuta pe varful muntelui, langa oi, Nitu Stef stie randuielile vazute si nevazute ale lumii, de parca ar sta de-a dreapta lui Dumnezeu.

In satele din Marginimea Sibiului, Babu inseamna mos, al batran, un om intelept, credincios, trecut prin toate ale vietii, respectat si stimat. Babu este cel care intelege vremea si timpurile. Cel care stie. Babu este o institutie.

Despre Maiestre

Si eu am auzit odata Maiestrele, numai ca nu le-am vazut. Ca daca le vedeam, nu mai eram aicea sa povestesc. Ba eram pocit sau paralizat. Eram acolo, aproape de sat, cu oile la strunga. Erea pa toamna. Dormeam pa o cojoaca aproape de zorii zilei, cand canta cocosii. Se-mpreuna zorile.

Atunci am auzit ca prin vis un cantec ceresc si cand deschid ochii, vad miscand pe sus ceva, ca un fum. Ca o frunza pe boare mergea de lin. Si-am zis: Astea-s Maiestrele!. Erau sus, cat biserica. Am inchis ochii sa nu le vad. Stiam bine ce-i, din batrani. Si cantaau, cantau cantec ce nu s-o auzit pe asta lume. Cantau de deasupra si eu sedeam asa, cu ochii stransi, in cojoaca, si ascultam. Or cantat pe deasupra, poate jumate de ceas, poate mai mult, pana or rasarit zorile.

Si dupa ce-or rasarit, numa atuncea am deschis si eu ochii. Acuma s-o rait lumea. Duhurile ceresti nu-s ca in alte vremi. S-or dus si nu s-or mai inturna pana-i veac.

 sanzienele33

 

Proorocul din varful dealului

La capatul nordic al tarii, in Maramuresul invelit in paduri si in pajisti inmiresmate, traieste un om care a fost in Rai. E prieten cu ingerii, vorbeste cu mortii si aduce mesaje de pe lumea cealalta, fiind rapit in duh de pe vremea cand era doar copil. Astazi, IOAN SURDUC are 68 de ani si o familie numeroasa.

Modest, retras, accepta foarte greu sa vorbeasca, pentru ca nu vrea sa-l manie pe Dumnezeu cu trufia lui. Dorinta lui cea mai mare este sa traiasca in pace, ferit de curiozitatea si zarva lumii, care il asupresc. In casa lui vecina cu cerul, asezata pe-un varf de deal, Ioan Surduc isi asteapta cu seninatate sorocul, pentru a se putea intoarce pentru totdeauna in Rai.

Hora de ingerite

Pe la 12 ani, Ioan Surduc incepea sa semene a „flacaias” si mergea cu vitele la pascut prin poienile inalte de pe dealul Pitpoghirului.

Uneori se auzeau bubuituri indepartate, de la tunuri, dar razboiul nu prea se simtea pe acea vale, izolata la capatul lumii. Intr-o zi tarzie de toamna, cand padurile incepusera sa fie arse de brume, Ionica Surduc a trait minunea vietii sale. Pe neasteptate, el a fost „rapit in duh”, aidoma apostolului biblic!

„Eram pe un plai moale si mangaiam vitele. Soarele ardea bland. Dintr-o data, tot seninul s-a tulburat… A venit peste mine un vartej, plin cu frunze ruginii, care m-a cuprins ca un fior. Dupa cateva clipe, m-am trezit intr-o poiana unde nu mai era toamna. Totul stralucea si am vazut in jurul meu o hora de ingerite! Nici nu stiu cum sa le zic… Erau, parca, pe jumatate zane, pe jumatate ingeri.

Cantau asa de dulce si se leganau in jurul meu, ca nu-mi venea sa cred! Apoi, am vazut in fata mea pe „Fata Padurii”, cum ii ziceam noi, in copilarie, celei mai frumoase zane din povesti, dar Ea semana cu Maicuta Domnului.

Nu stiu daca era asa… Numai mie mi s-a parut, dar asa simteam! Chipul acela avea atata iubire, ca nu l-am uitat toata viata. Apoi, la marginea poienii, in spatele horei de ingerite, l-am vazut pe Nicolae Taficiuc, un consatean, mult mai tanar decat tata, care tinea in mana o firimitura de lumanare, arsa pana la capat. Nu stiu cat a durat totul, dar m-am trezit culcat pe iarba, pe plaiul tomnatic, fara vite!”.

Ionica Surduc a fugit acasa, ingrijorat de soarta vitelor, dar si emotionat de ceea ce se petrecuse cu el. Parca fusese un vis de cateva clipe… Cand a ajuns in batatura, mama-sa a izbucnit in plans si si-a facut sapte cruci, imbratisand flacaiasul.

Atunci a aflat, de-a dreptul uluit, ca fusese dat disparut in sat, de aproape doua zile!! Toti ceilalti trei frati – Petre, Mihai si Nicolae – plecasera sa-l caute, cand au vazut ca se intorc vitele singure acasa, pe inserat, dar nu ii dadusera de urma pe nicaieri, desi colindasera toate dealurile si poienile.

„Primul lucru pe care l-am spus, cu glas tare, de fata cu toti, mi-l amintesc si astazi: „Inseamna ca am fost plecat de pe lumea asta pe lumea cealalta, dar acolo cateva clipe fac cat doua zile…”

Dupa ce le-a povestit mamei si fratilor sai ceea ce i se intamplase, acestia au ramas cu gurile cascate si s-au crucit, caci nu mai era de gluma. In aceeasi seara a venit la ei, plansa si cu o broboada neagra, batrana mama a lui Nicolae Taficiuc, sa-i roage pe baieti sa traga clopotele, fiindca fiul ei murise cu cateva ceasuri mai devreme… De atunci, lui Ioan Surduc i s-a spus „proorocul” si vestea s-a raspandit in tot satul!

 

  https://www.evolutiespirituala.ro/intalniri-cu-ielele/?feed_id=57158&_unique_id=647e2cff875ef

/de
, ,

CARTEA URANTIA

CARTEA URANTIA

CARTEA URANTIA

 

În conformitate cu Cartea Urantiei, Urantia este autenticul nume al planetei pământ. Cartea , care susține a fi o revelație dată planetei pământ, a fost publicată în 1955, cu presupuși autori de ființe cerești în colaborare cu un medic numit William S. Sadler, care trăia în apropiere de Chicago. Un grup de voluntari din acea epocă ,cunoscuți sub numele de Comision de contact, s-au reunit sub conducerea acestui medic pentru a colabora în recepția Carții Urantia. S-au ascuns intenționat numele tuturor oamenilor implicați în proiect pentru a împiedica apariția de viitori „sfinți”.

Părţi din Carte

Partea I

Universul Central şi Supraunversurile
Sponsorizat de un Corp din Uversa de Personalităţi ale Superuniversului acţionînd prin autoritatea Celor Vechi de Zile din Orvonton

Partea a II a

Universul local
Prezentat de un Corp din Nebadon al Universului Local Personalităţi activând cu autoritatea lui Gabriel al Salvingtonului

Partea a III a

Istoria Urantia
Aceste capitole au fost prezentate de un Corp de Personalităţi ale Universului Local acţionând prin autoritatea lui Gabriel din Salvington.

Partea a IV a

Viaţa şi învăţăturile lui Iisus

Acest grup de capitole a fost garantat de o comisie de doisprezece mediani ai Urantiei care acţionează sub supravegherea unui Melchisedec conducător de revelaţie.
Baza acestei povestiri a fost furnizată de un median secundar care a fost cândva însărcinat cu supravegherea supraumană a Apostolului Andrei

FRAGMENTE CARTE:

(1.5) 0:0.5 Lumea voastră, Urantia, este una din numeroasele planete locuite similare, care formează universul local al Nebadonului. Acest univers, împreună cu alte creaţii similare, formează suprauniversul Orvontonului, a cărui capitală este Uversa, locul de unde vine comisia noastră. Orvontonul este unul din cele şapte suprauniversuri evolutive ale timpului şi spaţiului care învăluie universul central al Havonei, creaţia fără început şi fără de sfârşit a perfecţiunii divine. În inima acestui univers etern şi central se găseşte neclintita Insulă a Paradisului, centrul geografic al infinitului şi lăcaşul Dumnezeului etern.

(1.6) 0:0.6 Cele şapte universuri în evoluţie, împreună cu universul central şi divin, sunt numite de noi, în general, marele univers; acestea sunt creaţiile organizate şi locuite în prezent. Ele sunt toate o parte a maestrului univers, care îmbrăţişează de asemenea universurile spaţiului exterior, nelocuite, dar aflate în curs de mobilizare.

Insula Paradisului- Paradisul, fără nici o altă însuşire, este Absolutul controlului materialgravitaţional al Primei Surse-Centru. Paradisul este lipsit de mişcare şi este singurul lucru staţionar din universul universurilor. Insula Paradisului are o amplasare în univers, însă nu are o poziţie în spaţiu. Această Insulă eternă este sursa efectivă a universurilor fizice – trecute, prezente şi viitoare. Insula nucleară de Lumină provine din Deitate, însă nu se poate spune că ea este Deitate. Creaţiile materiale nu sunt nici o parte a Deităţii; ele sunt o consecinţă a acesteia.

(7.11) 0:4.13 Paradisul nu este un creator; este un controlor unic al unor numeroase activităţi ale universului, mai mult ceva care controlează decât care reacţionează. De la un capăt la altul al universurilor materiale, Paradisul influenţează reacţiile şi conduita tuturor fiinţelor care au de-a face cu forţa, energia şi puterea, însă Paradisul în sine este unic, exclusiv şi izolat în universuri. Paradisul nu reprezintă

24.1) 1:2.3 Actualitatea existenţei lui Dumnezeu este demonstrată în experienţa umană prin prezenţa divină interioară, Veghetorul spiritului trimis din Paradis pentru a trăi în mintea muritoare a oamenilor, şi pentru ai ajuta să dezvolte un suflet nemuritor destinat să supravieţuiască etern. Prezenţa acestui Ajustor divin în mintea umană este revelată prin trei fenomene experienţiale:

(24.2) 1:2.4 1. Capacitatea intelectuală de a-l cunoaşte pe Dumnezeu – conştiinţa de Dumnezeu.
(24.3) 1:2.5 2. Imboldul spiritual de a-l găsi pe Dumnezeu – căutarea lui Dumnezeu .
(24.4) 1:2.6 3. Dorinţa lăuntrică ca personalitatea să fie asemeni lui Dumnezeu – dorinţa sinceră de a face voia lui Dumnezeu.

(24.5) 1:2.7 Existenţa lui Dumnezeu nu va putea fi niciodată dovedită prin experienţe ştiinţifice, nici prin deducţii logice ale raţiunii pure. Nu putem realiza ceea ce este Dumnezeu decât în domeniile experienţei umane. Cu toate acestea, adevăratul concept al realităţii lui Dumnezeu este rezonabil pentru logică, plauzibil pentru filozofie, esenţial pentru religie şi indispensabil oricărei speranţe de supravieţuire a personalităţii.

(24.7) 1:2.9 Teoretic vă puteţi gândi la Dumnezeu ca fiind Creatorul, şi el este într-adevăr creatorul personal al Paradisului şi al universului central al perfecţiunii. Însă universurile timpului şi spaţiului sunt toate create şi organizate de corpurile paradisiace ale Fiilor Creatori. Tatăl Universal nu este creatorul personal al universului local al Nebadonului. Universul în care trăiţi este creaţia Fiului său Mihail. Cu toate ca Tatăl nu creează personal universurile evolutive, el le controlează în multe din relaţiile lor universale şi în anumite manifestări ale lor de energii fizice, mentale şi spirituale. Dumnezeu Tatăl este creator personal al universului Paradisului şi, în asociere cu Fiul Etern, creatorul tuturor celor celorlalţi Creatori personali ai
universurilor.

(26.1) 1:3.7 În experienţa lăuntrică a omului, mintea se îmbină cu materia. O astfel de minte legată de materie nu poate supravieţui decesului muritorului. Pentru a adopta tehnica de supravieţuire, trebuie să se efectueze ajustările voinţei umane şi transformările minţii muritoare prin care un intelect conştient de
Dumnezeu se lasă învăţat treptat şi, în cele din urmă, condus de spirit. Din această evoluţie a minţii omeneşti de la asocierea cu materia la uniunea cu spiritul, rezultă o transmutare a fazelor potenţial spirituale ale minţii muritoare în realităţi morontiale ale sufletului nemuritor. Mintea umană subjugată
materiei este sortită să devină din ce în ce mai materială şi, în consecinţă, să sufere în cele din urmă anihilarea personalităţii. Mintea care s-a lăsat dominată de spirit este sortită să devină din ce în ce mai spirituală şi să atingă în cele din urmă unitatea ultimă cu spiritul divin care supravieţuieşte şi o călăuzeşte, şi
în felul acesta să atingă supravieţuirea şi veşnicia existenţei personalităţii.

(26.2) 1:3.8 Eu vin din Etern şi m-am întors de nenumărate ori în prezenţa Tatălui Universal. Cunosc actualitatea şi personalitatea Primei Surse-Centru, Tatăl Etern şi Universal. Ştiu că Marele Dumnezeu, fiind absolut, etern şi infinit, este de asemenea bun, divin şi îngăduitor. Cunosc adevărul marilor afirmaţii:
„Dumnezeu este spirit” şi „Dumnezeu este iubire,” şi aceste două însuşiri sunt revelate universului în modul cel mai desăvârşit în Fiul Etern.

(26.5) 1:4.3 Când veţi fi terminat aici jos, când vă veţi fi încheiat parcursul terestru în forma voastră temporară, când veţi fi sfârşit călătoria voastră de încercare din trup, când ţărâna care compune tabernaculul muritor se va fi „întors în pământul de unde provine”, atunci, conform revelaţiei, „Spiritul care vă locuieşte se va întoarce la Dumnezeul care l-a dăruit”. Un fragment din Dumnezeu, o parte integrantă a divinităţii se află în fiecare fiinţă muritoare a acestei planete. Acest fragment nu vă aparţine încă printr-un drept de posesie, însă el este menit anume pentru a fi una cu voi dacă supravieţuiţi existenţei muritoare.

(36.6) 2:3.1 Dumnezeu este drept; prin urmare, el este just. „Domnul este drept în toate căile sale.” „Nu am făcut fără motiv tot ceea ce am făcut, spune Domnul.” „Judecata Domnului este cu totul adevărată şi dreaptă.” Justeţea Tatălui Universal nu poate fi influenţată de faptele şi de realizările creaturilor sale, „căci nu există nedreptate în Domnul nostru Dumnezeu, nici deosebire de persoane, nici acceptare de daruri.”

(36.7) 2:3.2 Cât este de inutil şi de pueril să se pretindă de la un asemenea Dumnezeu să îşi modifice hotărârile sale imuabile, pentru a evita justele consecinţe ale operării înţeleptelor lui legi naturale şi ale justelor lui porunci spirituale. „Nu vă amăgiţi. Dumnezeu nu se ia în derâdere, căci ce va semăna un om, aia va şi culege.” Este adevărat, chiar şi atunci când această dreptate face să se strângă recolta faptelor rele, această dreptate divină este întotdeauna moderată de îndurarea. Înţelepciunea infinită este arbitrul etern care determină proporţiile de dreptate şi de milostenie care vor fi împărţite în orice circumstanţă dată. Ceea mai mare pedeapsă (care este în realitate o consecinţă inevitabilă) pentru nelegiuire şi pentru rebeliune deliberată contra guvernării lui Dumnezeu, este pierderea existenţei ca supus individual al acelei guvernări. Rezultatul final al păcatului intenţionat este anihilarea. În ultimă analiză, indivizii care sunt identificaţi cu păcatul s-au distrus pe ei înşişi, devenind întru totul ireali prin faptul că au adoptat inechitatea. Cu toate acestea, dispariţia efectivă a acestor creaturi este întotdeauna amânată până când rânduiala stabilită a dreptăţii curentă în universul respectiv a consimţit pe deplin la aceasta.

(37.1) 2:3.3 Încetarea existenţei este de obicei decretată la judecata regatului sau a regatelor, care are loc într-o epocă de distribuire. Pe o lume aşa cum este Urantia, ea are loc la sfârşitul unei distribuiri planetare. În astfel de momente, încetarea existenţei poate fi decretată prin acţiunea coordonată a tuturor tribunalelor de jurisdicţie, mergând de la consiliul planetar, trecând prin curţile Fiului Creator, până la tribunalele judecăţii ale Celor Îmbătrâniţi de Zile. Decizia de disoluţie pleacă de la curţile superioare ale suprauniversului ca urmare a unei confirmări neîntrerupte a acuzaţiei provenind din sfera de rezidenţă a răufăcătorului. Şi apoi, când sentinţa de anihilare a fost confirmată sus, execuţia are loc printr-un act direct al judecătorilor care se găsesc în sediul suprauniversului şi care activează de acolo.

(37.2) 2:3.4 Când această sentinţă este definitiv confirmată, fiinţa identificată cu păcatul devine instantaneu ca şi cum nu existase. O astfel de soartă nu comportă nici o reînviere; ea este perpetuă şi eternă. Factorii energetici vii ai identităţii se dizolvă, prin transformările timpului şi prin metamorfozele spaţiului, în potenţialele cosmice din care au apărut anterior. Cât despre personalitatea celui nelegiuit, ea se găseşte privată de un vehicul vital continuu din pricina nereuşitei creaturii în alegerile şi în deciziile finale care i-ar fi asigurat viaţa eternă. Când îmbrăţişarea continuă a păcatului de către mintea asociată culminează în autoidentificarea completă cu nelegiuirea, atunci, după încetarea vieţii şi disoluţia cosmică, această personalitate izolată este absorbită în suprasufletul creaţiei şi devine o fracţiune a experienţei evolutive a Fiinţei Supreme. Ea nu mai apare niciodată ca personalitate. Identitatea sa devine ca şi cum n-ar fi existat niciodată. Dacă este vorba de o personalitate locuită de un Ajustor, valorile spirituale ale experienţei supravieţuiesc în realitatea Ajustorului care continuă să existe.

 

Website Oficial Cartea Urantia: www.urantia.org/ro

  https://www.evolutiespirituala.ro/cartea-urantia/?feed_id=57095&_unique_id=647df4bfbcddd

/de
, , , , , ,

India – Simbolistica oului, a pasarilor si gesturile lui Iisus

Shri Mataji Nirmala Devi

India – Simbolistica oului, a pasarilor si gesturile lui Iisus

 

Oul are multe semnificaţii şi într-una din scrierile străvechi din India se menţionează de ce trebuie să avem un ou când sărbătorim Paştele. Este foarte surprinzător. Reiese foarte clar de acolo, pentru cel ce înţelege, că Iisus Christos este reprezentat simbolic drept un ou. Dar ce este un ou? În limba sanskrită, un Brahman este numit dwijaha. „Dwihi jayeti” înseamnă „cel care s-a născut de două ori”.

De asemenea, orice pasăre este numită dwija, adică născută de două ori, pentru că pasărea se naşte mai întâi ca ou şi apoi se naşte din nou, ca pasăre. În acelaşi fel, fiinţa umană se naşte ca ou şi apoi se naşte ca suflet realizat. Faptul că cele două sunt denumite la fel este plin de semnificaţii. Niciun animal nu este numit dwijaha, decât dacă are mai întâi formă de ou. Niciunul dintre mamifere nu este numit dwijaha, în afară de fiinţele umane.

Cum ar putea crede oamenii că pot fi dwijaha, că se pot naşte din nou? Acest lucru a fost spus de fiecare religie, de fiecare profet, şi anume că trebuie să vă naşteţi din nou. Până când nu vă naşteţi din nou – asta reprezintă botezul real – până când această coajă de ou nu este spartă în zona fontanelei, nu puteţi să deveniţi dwijaha. Stă scris în toate cărţile sacre, a fost spus de toţi profeţii. Cineva a trebuit să vă arate că acest lucru se poate înfăptui: El, puterea Divină însăşi, Pranava, El, Brahma însuşi. Renaşterea Lui a fost învierea, învierea în corp, pe când la oameni este o înviere care are loc în conştiinţă. Aceasta este semnificaţia Paştelui.

Mesajul lui Christos este învierea Sa. El a venit pe acest pământ ca fiinţă umană. Şi misiunea pe care o avea de îndeplinit era aceea de a ilumina în conştiinţa umană capacitatea de a înţelege, sau, putem spune, de a transforma în realitate – în conştiinţa fiinţelor umane – faptul că nu sunt acest corp, ci Spiritul. Conștiința divină nu dispare niciodată, ea nu poate fi distrusă sau stăpânită. Și aceasta trebuia dovedit în timpul vieții Lui, prin învierea Sa.

Ce reprezintă si ce semnificaţie au gesturile lui Iisus Christos?
În creier, în dreptul chiasmei optice, se găseşte centrul subtil unde se află amplasată această mare Zeitate, graţie răstignirii şi învierii lui. El a creat acest spaţiu, ca noi să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu, situată în interiorul nostru. Nu se află în exterior, ci în zona limbică ce înconjoară egoul şi superegoul vostru. În Purane, străvechile scrieri sacre din India, Christos a fost descris foarte limpede. De fapt, în Biblie s-a consemnat ceea ce au văzut la El, pe când a fost pe acest pământ, dar nimic despre ceea ce L-a creat, despre cum a venit pe pământ, despre spiritul lui Christos, despre locul unde stă Christos, despre modul în care a venit şi nici despre scopul pentru carea a venit, sau locul unde se află în noi. Aceste lucruri nu sunt menţionate în Biblie. În acele vremuri, oamenii nu au fost deloc conştienţi de măreţia Lui, de întruparea lui deosebită. Citind unele dintre cărţile străvechi, se poate constata că El era numit Mahavishnu în Devi Purana – Purana Zeiţei – scrierea sacră străveche, a Zeiţei. Mahavishnu a fost creat într-un mod imaculat. Când afirmăm despre Christos că El a indicat mereu acest vârf de deget, este ceva cu semnificaţie deosebită.

Cum se petrece Învierea promisa de Iisus Christos?
În creier, există un centru foarte subtil, situat între glandele pituitară și pineală. El a venit în acest centru pentru ca noi să ne înălțăm, ca să ne dea cunoașterea vieții eterne, ca să ne facă să ştim că nimic din ce vedem pe acest Pamânt nu e veșnic. Există ceva dincolo de toate acestea, și, prin învierea Lui, ne-a arătat modalitatea prin care putem fi reînviați cu toții. Aceasta este poarta din zona limbică, care are o mie de petale. Aceste petale seamănă cu un lotus, care se află efectiv în noi, dar într-o stare latentă. Așa cum e o lumânare. Deşi ea are fitil, nu vedeţi forma fitilului. Numai când este aprinsă, îi vedeți forma. Când puneți laolaltă o mie de nervi, ei seamănă cu un lotus. Dar dacă nu sunt iluminaţi, veți spune doar că sunt o mie de nervi, dar când acești nervi sunt iluminați, puteți vedea lumini.
Christos a ieşit din materie, a ieşit din acel mormânt ce simbolizează materia care ne-a închis în interiorul ei şi care trebuie deschis complet, prin puterea noastră spirituală. Aruncaţi deoparte piatra ce acoperă acest mormânt! Ieşiţi de acolo şi staţi în afara lui! Acesta este mesajul reînvierii lui Christos. Mormântul ni l-am creat singuri, pentru că le-am permis oamenilor să ne domine. Le-am permis să ne construiască aceste morminte, le-am permis să-l îngroape pe Christos din interiorul nostru, pentru că ne-a fost frică. Dar Christos trebuie să se înalţe. Noi ne creăm propria materie prin intermediul condiţionărilor noastre, al spaimelor, al ideilor noastre total greşite despre bunătate, amabilitate şi compasiune. În lumina Spiritului se poate vedea că, ceea ce considerăm a fi compasiune, nu este decât un fel de simpatie, care nu ne duce nicăieri. Totul ar trebui văzut prin lumina Spiritului.

„Bucuria cea mai mare, este contactul dintre esența noastră și esența eternă.”
„Cine nu iese din Eu, nu atinge Absolutul şi nu descifrează nici viaţa.” Constantin Brâncuși

„Păsărilor care s-au născut în colivie, le este cel mai frică de cer.” Rabindranath Tagore

„Poate fi greu pentru un ou să se transforme într-o pasăre: ar fi o priveliște puțin mai greu de imaginat pentru o pasăre să învețe să zboare în timp ce ramâne un ou. Noi suntem în prezent precum ouăle. Și nu putem merge la infinit prin a fi doar un ou decent, obișnuit. Trebuie să eclozăm sau ne vom strica.” C.S. Lewis

„De milenii, iniţiaţii propovăduiesc naşterea din spirit şi, în mod ciudat, omul uită tot mereu să înţeleagă procrearea divină. Asta nu dovedeşte o tărie deosebită a spiritului, iar consecinţele înţelegerii greşite se manifestă ca degenerare nevrotică, înveninare, îngustime şi pustiire. Uşor este de izgonit spiritul, dar din supă lipseşte sarea, „sarea pământului”. Însă spiritul dovedeşte tot mereu tărie prin faptul că învăţătura esenţială a vechilor iniţieri este purtată mai departe din generaţie în generaţie. Tot mereu au existat şi oameni care au înţeles ce înseamnă că Dumnezeu este tatăl lor. Echilibrul dintre carne şi spirit rămâne rezervat acestei sfere.” Carl Gustav Jung

„Situația noastră aici pe pământ este ciudată. Fiecare venim pentru o scurtă vizită, neştiind de ce, totuşi părând a tinde catre un scop divin.” Albert Einstein

Culegere din textele sacre ale Shri Mataji Nirmala Devi

  https://www.evolutiespirituala.ro/india-simbolistica-oului-a-pasarilor-si-gesturile-lui-iisus/?feed_id=57032&_unique_id=647dbc7e19c69

/de
,

PARADIGMA: SISTEM INTEGRAL UMAN ŞI PSIHOTRONICĂ

47135 247189245404586 55309275 n

PARADIGMA: SISTEM INTEGRAL UMAN

ŞI PSIHOTRONICĂ

Dr. Constantin NEACŞU

 

The definition of human being through his intellectual quest to discover knowledge,

has created a lot of content, which, have offered a lot of gnoseological, epistemologicul and

ontologicul ideas on man. To understand these phenomena and processes that ensure our

interrelations with our inner and outer universe, we need a certain degree of rational

knowledge.

Fiinţa umană ca entitate biologică raţională pe Terra deţine în mod dialectic şi calitatea de a cunoaşte în acelaşi mod. Această dublă condiţie determină spiritul omului la o permanentă incursiune în realitatea propriului său univers interior şi al celui înconjurător. Cunoaşterea include înţelegerea realităţii obiective a proceselor sau fenomenelor la care omul este partener direct sau mediat. înţelegerea este fundamentată pe logică -un corolar al raţiunii- demersul spre adevăr reprezentând un dat al sorţii sale dea fi unica fiinţă raţională pe această planetă, diacronia sa parcurgând etape desfăşurătoare evolutive cu un caracter permanent ascendent ca randament.

Oricum, evoluţia gândirii omenirii confirmă implacabilul destin al fiinţei umane de a continua în spaţiul şi timpul fizic (ce include trăirea biologică) efortul de „ a ştii”.

Definirea omului în cadrul căutării intelectuale de a realiza propria cunoaştere, a conturat şi consfinţit numeroase conţinuturi, care la vremea lor

ofereau fiecare un „randament” ideatic evident mai ridicat prin oferta gnoseologică, epistemologică sau ontologică asupra fiinţei umane.

înţelegerea fenomenelor sau proceselor care se desfăşoară (sau asigură) relaţiile fiinţei noastre în univers (propriu sau din afară) solicită un grad adecvat de cunoaştere raţională în primul rând.

Contemporaneitatea noastră cere ca în această etapă demersurile intelectuale să includă – dacă nu completări sau adăugiri calitative şi/sau

cantitative, – măcar unele clarificări cu potenţial pozitiv. Atitudinea noastră ştiinţifică (asigurată de fayr-play-ul corespunzător acestei atitudinii) include ca necesară definirea termenilor cu care vom „opera” în demersul nostru asupra unui domeniu fenomenologic pe care omul – considerat de noi ca unica fiinţă bio-psiho-socio-culturală – 1-a realizat în decursul diacroniei procesului de cunoaştere şi anume cel al fenomenelor paranormale sau proceselor PSI.

protectis psi2

Cunoscute de când omul aceste fenomene sau procese în care fiinţa sa este implicată în mod exhaustiv, constituie un grup aparte datorită în primul rând caracteristicilor de desfăşurare: fenomene rare, deosebite din punct de vedere al manifestărilor (calitative şi cantitative) şi prin faptul, apoi, că nu au putut până în prezent a fi reproduse integral prin metodologia şi modul de gândire definit ca ştiinţific.

Definirea lor a cuprins multe conţinuturi semantice, explicarea lor de asemenea, nu a putut fi despărţită – până în prezent – de imaginar şi mistic. Ca atare zona de „înţelegere a acestei categorii de fenomene a fost decretată ca aparţinând „supranaturalului” după canoanele ştiinţifice „ortodoxe” operante încă la ora actuală.

Argumentarea noastră proprie în prezentarea fenomenologiei descrise ca „paranormale sau PSI” este de tipul ştiinţifico-logic raţional şi nu pateticomistic, raţionalitatea fiind fundamentul de susţinere. Intr-o atare tentativă de a aborda o înţelegere ştiinţifică a acestui domeniu de sorginte umană plecăm, aşa cum am menţionat mai sus, de la definirea termenilor implicaţi în periplul explicativ al acestui domeniu fenomenologic.

I – O primă aserţiune în paradigma prezentată de noi o reprezintă ideea considerării ab initio a fiinţei umane ca unică fiinţă bio-psiho-socio-culturală, această structură tetralogică constiftiind o modalitate „operaţională” a fiinţei umane ca sistem. Abordarea omului duce la posibilitatea operării cu acest concept în lumina definiţiilor acceptate şi operante actualmente în ştiinţă. Dacă ne referim la apartenenţa omului la sisteme biologice deschise (Berthalamffy) atunci putem opera cu realitatea unei relaţii existente atât intrinsecă entităţii vii (mediului său interior) cât şi cel exterior în care operează informaţional în condiţia desfăşurării biologice a demersului de viaţă.

protectie psi1

II – Dacă ne oprim la conţinutul conceptului de sistem integrat sau integral definirea noastră operantă a termenilor (cu un randament optimal) o

reprezintă aserţiunea că omul ca fiinţă vie reprezintă un sistem „integral” (definită de noi încă din 1973). Calitatea de sistem biologic integral consfinţeşte omul ca fiind unica fiinţă care produce „plus informaţie” spre deosebire de celelalte sisteme biologice subdiacente în starea evolutivă (pe care o putem accepta ca reală). Calitatea specifică de sistem integral, producător de „plus informaţie” consfinţeşte „capacitatea” de a realiza concepte (modele) care nu sunt în desfăşurarea în natură, capacitatea de creaţie, de conştientizare a demersului de suflet ( cu corolarul de credinţă), de comunicare scrisă şi verbală, de posibilitatea modificării a habitusului natural, demersurile sale socio-culturale realizând un univers propriu ideativ cu un conţinut informaţional extrem de eficient pentru statutul său de fiinţă vie.

Toate aceste demersuri susţinute de structurarea de fiinţă raţională are ca rezultat, conturarea unei „dimensiuni” ce structurează la rândul său o altă calitate tot atât de fundamentală şi anume cunoaşterea.

protectie psi2

Această caracteristică a omului reprezintă baza demersurilor sale ideatice în cadrul dinamicii raportului raţiune/cunoaştere (R/C), raportul descris oferind – după concepţia noastră – posibilitatea de explicare a întregii evoluţii de fiinţă bio-psiho-socio-culturală în demiurgul său permanent spre cunoaşterea raţională. Din prezentarea structurii acestei paradigme a omului se remarcă faptul că acesta, deşi deţine în desfăşurarea vieţii sale biologice un randament crescător al capacităţii raţiunii sale, el reprezintă condiţia limitării sale în sensul calităţii entropice la un moment dat. De aceea, diferenţa de nivel între cei doi parametrii fundamentali R şi C al căror raport rămâne diferit de 1, face ca demersurile mai noi să ne determine a accepta unele feedback-uri esenţiale de a fi al omului. Caracteristica parametrului delta R de a rămâne diferită de 0, ne explică în mod raţional, nu pasional-subiectiv, domeniul specific omului – de ce mai rămân unele idei, probleme fenomene, trăiri neexplicate, ne cunoscute nouă la un moment dat sau la o etapă de gândire pe care o analizăm.

In această situaţie considerăm că se află încă, la ora actuală, lumea fenomenelor paranormale (PSI), a căror cunoaştere sau înţelegere a mecanismelor desfăşurate nu a putut fi „acoperită” de modalitatea gândirii umane (considerată ştiinţifică) prin axiomele sau canoanele cu care operează şi a cărui conţinut informaţional nu deţine o entropie adecvată.

III – La ora actuală operarea proceselor biologice – mai ales cele dependente de organismul uman este – mult completată prin implicarea informaţional biologice. Conceptul structural al informaţiei a fost expus de noi într-o viziune sistemică încă din 1982 (Informaţia biologică, Ed. Ştiinţifică, 1982) în contextul poziţionării informaţiei în general ca „ipostază de cunoaştere raţională a materiei” alături de cea de substanţă, energie şi mişcare (nu a timpului ca cea a patra dimensiune) conturându-se schema explicitării trecerii dintr-o ipostază în alta prin procesul, mecanismul sau fenomenul rezonanţei.

protectie psi3

IV – Definirea acestei aserţiuni a cuprins ideea că rezonanţa nu depinde de timp, de spaţiu, de energie, de entropie, de entalpie, având randamentul specific de 100% (C. Neacşu, 1982). In felul acesta ne putem explica existenţa reală, obiectivă, deci cognoscibilă raţional, a trecerii (transferului) între cele patru ipostaze ale materiei fără a fi observată în mod obişnuit de către noi. In acest context definitoriu, explicitarea raţională a unor procese sau fenomene la care participă omul în ipostaza de activator, activat sau mijloc de transfer, capătă parametrii de integralitate în existenţa reală naturală şi supranaturală. Un edificator al procesologiei PSI cuprinde telepatia, telekinezia, levitaţia, clarviziunea, vizualizarea câmpului bioenergetic şi hipnoza, prin implicarea a ceea ce se defineşte drept „puterea gândului”, aceasta fiind de fapt bazat pe mecanismul, procesul sau fenomenul de rezonanţă.

Explicitarea relaţiilor umane în contextul tetralogie de fiinţă bio-psihosocio- culturală bazate pe substratul fenomenologic, face ca imperativul de tip rezonanţă să aducă omului explicarea reală a contextului trăirii biologice de viaţă în zona înţelegerii definitorie, în ideea că ceasta categorie fenomenologică deţine un aspect calitativ şi cantitativ deosebit în comportamentul său în general, cunoscut de omul obişnuit, în care procesele para PSI (în lumina psihotronicii) să nu constituie decât „calităţi” individuale. Aceste calităţi deosebite face ca desfăşurarea lor să aibă loc în condiţii acceptate ca nesemnificativ statistic.

V – Este de acceptat în poziţia noastră că structura biologică prin componenta psihologică specifică nu este generată (coordonată) statistic, orice element, fenomen sau mecanism fiind considerate a se desfăşura ca normalitate după unele modele logice de înţelegere de sorginte statistică. Procesele sau fenomenele PSI care nu se desfăşoară după aceste scheme (logice pentru om) cu eficienţă reală în cuprinsul desfăşurării socio-culturale sunt clasificate după criterii deosebite atribuindu-li-se pecetea de anormalitate. Este clar că procesul reprezentativ al telepatiei asigură transmiterea informaţiei biologice de la un emiţător uman conştient la altul în aceeaşi postură (ca receptor diferenţiat), că psihokinezia sau telekinezia reprezintă focalizarea energetică informaţională de la un emiţător cu potenţial deosebit calitativ, faţă de „normal”, că spectrograma vizuală a aurei reprezintă „o capacitate” proprie unor receptori biologici umani care pot „caracteriza” valori spectrale după criteriile ortodoxe ş.a.m.d.

torus (2)

Măsurătorile sau evidenţierea unor calităţi la unele organisme umane, în acest sens diferenţiat calitativ sau cantitativ, reprezintă astăzi o preocupare de tip ştiinţific al acestui domeniu de manifestare fenomenologică clasificat încă şi astăzi ca paranormal. O dată cu cunoaşterea sau acceptarea unor mecanisme informaţionale biologice cu transpunerea în contextul calitativ sau cantitativ al tehnologiei deţinută de activitatea tehnologică contemporană apare şi realitatea explicitării acestor procese cu răspândire din punct de vedre biologic selectiv. Nu toţi oamenii pot „exprima” sau „conştientiza” această gamă de procese „normale biologic” care au loc în contextul vieţii omului contemporan, în contextul tetralogie al omului, acceptarea corelativ-integratoare-reală oferind soluţii de operare chiar sub aspectul unor metodologii adecvate.

Insuficienţa, la ora actuală a psihotronicii de a „reproduce” sau a stăpânii aceste fenomene sau mecanisme în aceleaşi condiţii ca cele obişnuite (naturale ) se datorează nu numai nivelului energetico-informaţional deosebit ci şi faptului că modelele experimentate – absolut necesare convingerii şi dovedirii acestor fenomene – nu pot fi încă realizate în condiţiile specifice mecanismului lor şi anume a proceselor sau mecanismelor rezonatoare de o asemenea calitate.

Posibilitatea creării unor device-uri care să asigure calitativ şi cantitativ mecanisme sau procese rezonatoare asemănătoare condiţiei umane este încă în stadiul de dorinţă ştiinţifică sau profesională. Rămâne însă condiţia fundamentală a acestor procese care se manifestă în contextul lumii vii şi mai ales al omului de a-şi imagina sau selecta modele tot biologice care să poată fi manevrate sau să răspundă dezideratului experimentatorului.

Realitatea proceselor paranormale este asigurată în perspectiva viitorului apropiat de a deveni instrumente manevrabile pentru desfăşurarea unei vieţi optimale în care fenomenele naturale pot interveni prin interferarea „optimului” dorit de om şi nu în alte scopuri.

BIBLIOGRAFIE

1. C, Neacşu, Sistemul neuroendocrin ca sistem integrator al organismului,

în rev. Progresele Ştiinţei, 1973, 53, 106

2. C, Neacşu, Teză doctorat medicină – IMF, 1980

3. C, Neacşu, Informaţia biologică, Ed. Ştiinţifică, 1982

4. C, Neacşu, Ritmurile biologice, Ed. Medicală, 1989

5. C, Neacşu, Bioritmurile şi medicina, vol. I, Ed. N Şteflea, 1986

6. C, Neacşu, Biotipologia umană şi zodiacul, Ed. Privirea, 2005

7. C, Neacşu, Credinţa – atribut sau necesitate, 20088 (în redacţie)

 

S E C U R I T A T E Ş l A P Ă R A R E

Î N  U N I U N E A E U R O P E A N Ă

SESIUNEA ANUALĂ DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE

Bucureşti, 17-18 aprilie 2008

https://www.evolutiespirituala.ro/paradigma-sistem-integral-uman-si-psihotronica/?feed_id=56969&_unique_id=647d8439b2a02

/de