Sfatul Patrick

Sfantul Patrick

 

Deşi Sfântul Patrick a fost urmat de mulţi alţi misionari, el a rămas principalul campion al creştinării irlandeze.

Iniţial, culoarea asociată Sf. Patrick era albastru, dar ulterior a început să se foloseacă mai mult verdele, culoarea simbol a Irlandei. Obiceiul de a purta funde verzi şi trifoi pentru sărbătorirea zilei de 17 martie (ziua morţii lui) datează încă din secolul al XVII-lea.

Sărbătoarea Sfântului Patrick era celebrată de irlandezi ca un soi de zi naţională încă din secolele IX-X, dar ziua oficială a fost inclusă în calendarul catolic abia la începutul secolului al XVII-lea. În 1903, Ziua Sfântului Patrick a devenit sărbătoare naţională în Irlanda, iar în anii ’90 a apărut şi Festivalul Sf. Patrick.

S-a născut în Britania, în jurul anului 385. La 16 ani a fost prins de pirați și vândut rob în Irlanda, unde a fost trimis să pască oile. Recâștigându-și libertatea după 6 ani, s-a întors în Britania. A intrat în rândul clericilor, iar în 432 s-a întors în Irlanda, devenind marele apostol al acestei țări. Sfințit episcop al Irlandei, a evanghelizat poporul din acea insulă, i-a convertit pe mulți la credința creștină și a organizat Biserica locală, în ciuda unor mari dificultăți. În jurul anului 444 a întemeiat episcopia Armagh, în apropiere de Belfast. A murit lângă orașul Down în anul 461, în Irlanda de Nord. Este sfântul patron al Irlandei și Islandei.

Sărbătorit în Biserica Catolică la 17 martie.

Numele Patrick sau Patrichie insemna in limba latina om de neam mare. Din relatarea vietii sale, aflam ca la varsta de 16 ani ajunge sa uite de Dumnezeu. Cand a implinit aceasta varsta, satul in care se afla este jefuit de pirati, iar el este vandut ca sclav in Irlanda. Ajunge pastor de oi pe muntele Slemish, in Antrim County. Plecarea in robie i-a schimbat desavarsit viata. Din tanarul bogat si lipsit de griji, ajunge persoana care rostea cel putin o suta de rugaciuni noaptea si tot atatea ziua.

Druizii se vor arata nemultumiti de prezenta Sfantului Patrick si il vor trimite pe Dichu sa-l omoare. Acesta intepeneste in momentul in care ridica sabia sa-l omoare. Sfantul Patrick il dezleaga de puterea nevazuta care il tinea in loc. Drept raspuns pentru minunea savarsita, Dichiu ii va oferi sfantului un adapost in care acesta va savarsi Sfanta Liturghie. Dupa aceasta minune, multi irlandezi au primit credinta in Hristos. Mai tarziu, impreuna cu ucenicii sai a botezat intreaga tara.

Acest personaj din secolul V, a carui viata este inca invaluita in mister, care i-a crestinat pe druizii Irlandezi a inteles ca adoptia de catre credinta crestina ale unor simboluri pagane va fi facilitat convertirea: astfel – focul rugurilor a luminat sarbatorile Pastilor, iar soarele a devenit cercul in care este circumscris crucea crestina, cunoscuta sub apelativul de Irish Cross.

In mod curios si asa cum stim, crucea Irlandeza exista si in anume cimitire rurale Romanesti, nu cunoscuta ca atare, dar provenita, poate din aceasi dorinta de a ingloba un element solar in noua religie. Coincidenta nu este fortuita, Celtii reprezentand, o componenta etnica si culturala a spatiului Romanesc, asa cum se mai observa si astazi in arta decorativa Romaneasca, sau in unele obiecte arheologice; elemente astrale (soarele, luna, stelele) sunt nelipsite in arta noastra populara: pe cruci, pe smaltul strachinilor de lut din Oboga sau din Radauti, pe icoanele de sticla din Ardeal, pe scoartele Oltenesti, sau portile Maramuresene.

Viaţa plină de lipsuri şi de greutăţi i-a dat tânărului Patrick ocazia de a medita la lucrurile importante din viaţă, întorcându-se la credinţa în Hristos, după cum singur mărturiseşte, după ce până la vârsta de 16 ani îşi pierduse credinţa în Dumnezeu: „Încă din copilărie nu am crezut în Dumnezeul cel viu, ci am rămas în moarte şi în necredinţă până când am fost aspru pedepsit. Într-adevăr, am fost smerit cumplit de foame şi de goliciune, precum şi de faptul că în fiecare zi cât am fost în Irlanda a trebuit să umblu, împotriva voinţei mele, până cădeam jos de istovire. Din ce în ce mai mult dragostea mea pentru Dumnezeu şi cinstirea mea pentru El creşteau. Credinţa mea s-a întărit şi râvna mea a ajuns atât de mare, încât în timpul unei singure zile ziceam câte 100 de rugăciuni şi aproape tot atâtea şi noaptea. Stăteam prin păduri şi prin munţi, şi chiar şi când era zăpadă sau îngheţ sau ploaie, mă trezeam înainte de răsărit pentru a mă ruga” (Vieţile sfinţilor ortodocşi din Apus. Sfinţii Insulelor britanice, Cluj-Napoca 2006).

După scăparea din robie (care a durat vreo şase ani), sfântul ne oferă foarte puţine informaţii despre activitatea sa. Ştim doar că a poposit prin mai multe mănăstiri din Galia, ajungând şi la Mănăstirea Lerins, întemeiată de către Sfântul Ioan Casianul. De aici a plecat, probabil la Auxerre, devenind ucenic al episcopului Gherman, un om cu viaţă îmbunătăţită.

 

sfantul patrick religie catolica2

 

Viziunea lui Patrick şi începutul misiunii

Într-o noapte, Patrick a avut un vis care i-a schimbat viaţa. Un bărbat pe nume Victor venise din Irlanda cu mulţime nenumărată de scrisori, pe care i le-a dat lui Patrick să le citească. Patrick şi-a aruncat ochii pe prima scrisoare şi a citit următoarele cuvinte: „vocea irlandezilor”. Nedumerit de acest vis, Patrick îl va vizita pe episcopul Gherman.

Acesta propovăduise irlandezilor în mai multe călătorii şi-l hirotonise episcop pe Paladie, însă acesta, scârbit de cruzimea şi de sălbăticia lor, a părăsit insula după câteva luni de misiune. Dându-şi seama că Patrick era chemat să-i aducă pe irlandezi la Hristos, episcopul Gherman l-a hirotonit pe Patrick diacon, apoi preot şi episcop, dându-i sfaturile necesare pentru misiune. Altă tradiţie susţine că Patrick a fost hirotonit episcop la Roma de către papa Celestin (422-432).

În anul 432, Patrick a plecat de la Mănăstirea Auxerre şi s-a hotărât să treacă prin patria sa de origine, unde prietenii şi cunoscuţii l-au luat în râs văzându-l episcop şi ştiind că n-a beneficiat de o pregătire intelectuală foarte temeinică. De aceea, Patrick a şovăit ceva vreme înainte de a pleca în misiune.

După această perioadă de nesiguranţă, Patrick a plecat în acelaşi an (432) în Irlanda pentru misiune, însoţit de 24 de ucenici, unde va desfăşura o activitate remarcabilă timp de mai mulţi ani, mai ales în nordul insulei. Tradiţia ne prezintă şi modul minunat prin care un comandant al irlandezilor, Dichu, a rămas înţepenit pentru că a vrut să-l omoare pe Patrick, până când a crezut în Hristos. Aici a înfiinţat o mănăstire.

Mulţi irlandezi s-au convertit la Hristos. Se pare că pentru a explica taina Sfintei Treimi, Patrick a folosit în propovăduirea sa un fel de trifoi, care are o singură tulpină, dar trei frunze, la fel cum şi Dumnezeu este Unul în Fiinţă, dar întreit în Persoane.

După ce a propovăduit mai mult timp în ţinutul Saul, Patrick însoţit de ucenicii săi a slujit pe un deal din apropierea localităţii Tara (astăzi localitatea Slane) slujba Învierii. Pe acest deal, regele Leoghaire dorea să ţină o adunare. După ce a terminat slujba Învierii, însoţit de prietenii săi şi cântând imnul „Hristos a înviat”, Patrick s-a îndreptat spre Tara, ajungând să predice Evanghelia chiar în faţa regelui, cu toată oponenţa druizilor. Atunci s-a convertit la creştinism şi fratele regelui, Conall. Regele i-a permis atunci lui Patrick să predice şi să boteze pe întreg teritoriul său. Astfel, el a hirotonit preoţi şi a construit bisericile pentru comunităţile înfiinţate de pe întreg teritoriul Irlandei. Se pare că Patrick a ridicat nu mai puţin de 365 de biserici pe teritoriul irlandez.

În anul 444 sau 445 a fost ridicată şi biserica episcopală din Armagh, la sediul regelui, unde se află astăzi atât sediul arhiepiscopului catolic, cât şi al arhiepiscopului anglican, care este şi primat al Irlandei.

Cinstirea Sfântului Patrick din Canada până-n Africa de Sud

Un mare avantaj pentru Patrick a fost faptul că-n tinereţe învăţase limba irlandeză, ceea ce i-a permis să comunice cu localnicii în limba lor. Patrick este cel care a distrus un stâlp uriaş de sare din ţinutul Connaught şi unde propovăduind, nu mai puţin de 6.000 de oameni au primit cuvântul mântuirii. Nu numai biserici, ci şi mănăstiri a ridicat Patrick în timpul misiunii sale. Tradiţia spune că le-a convertit la creştinism şi pe fiicele regelui Leoghaire, Ethne şi Fedelm. Întregul succes s-a bazat în primul rând pe viaţa aspră de înfrânare şi sfinţenie pe care a trăit-o, petrecând mereu în post şi rugăciune.

Ucenicii Sfântului Patrick au continuat activitatea sa, convertindu-i pe toţi irlandezii la Ortodoxie. O tradiţie veche spune că înainte să moară, Patrick a binecuvântat insula, izgonind pentru totdeauna şerpii de pe ea. Cu câteva zile înainte de sfârşitul său, Patrick a trebuit să biruie o mare ultimă mare ispită din viaţa lui: un ultim atac al puterilor demonice.

După atâtea fapte minunate, Patrick a trecut în veşnicie în anul 480 după Hristos în ziua de 17 martie. Tradiţia ne spune că după ce s-a rugat din suflet pentru a nu se stinge flacăra credinţei pe insulă, s-a spovedit şi s-a împărtăşit cu Sfintele Taine, predându-şi sufletul în mâinile lui Hristos, pe care-L slujise cu atâta ardoare. Sfântul Patrick a fost înmormântat la Saul, iar veneraţia sa s-a răspândit în Evul Mediu în multe ţări din Europa. Focul lui Patrick de pe insula Sees Lough Derg este astăzi un loc foarte vizitat de către pelerini şi turişti. Ziua de pomenire a Sfântului Patrick este prăznuită şi ca zi naţională a Irlandei. În Dublin are loc o procesiune în cinstea Sfântului Patrick, iar timp de patru zile toată lumea este liberă. Atunci sunt purtaţi pe străzi şerpi din plastic cu limbile de culoare roşie, în amintirea minunilor săvârşite de sfântul ocrotitor al insulei. Sfântul Patrick este prăznuit nu numai de către irlandezii de pe insulă, ci în toate colţurile lumii unde există comunităţi puternice de irlandezi: din Canada şi SUA până-n Australia şi din Noua Zeelandă până-n Africa de Sud.

 

ZIUA SFÂNTULUI PATRICK. Tradiţii

Toate obiceiurile legate de această sărbătoare se învârt în jurul culorii verzi. Toată lumea poartă haine verzi, trifoi şi, pentru că este vorba de Irlanda, se bea bere. Cei de la Guiness au lansat chiar o ediţie specială a berii lor, ediţia Verde. Şi diaspora irlandeză din toată lumea sărbătoreşte aceastăzi, cele mai imoprtante activităţi având loc în America. De 40 de ani, oraşul Chicago – cu un important segment de populaţie de origine irlandeză – îşi manifestă spiritul de sărbătoare prin transformarea râului Chicago în verde (cu ajutorul unei vopsele vegetale).

În Irlanda, deşi de regulă această sărbătoare pică în Postul Paştelui, Biserica Catolică acceptă consumul de carne în ziua de 17 martie deoarece, conform tradiţiei, de ziua Sf. Patrick irlandezii merg de dimineaţă la biserică, apoi organizează un mare ospăţ în onoarea patronului lor spiritual.

 

  https://www.evolutiespirituala.ro/sfantul-patrick/?feed_id=44369&_unique_id=64518700056aa

beltaine

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

Ritual Sabat Beltaine

beltaine

Beltaine – 1 mai

Beltaine este ziua de 1 mai si este serbarea sexualitatii, a casatoriei sfinte dintre Barbatul Rosu si Fecioara Verde celebrata in cadrul ritualului Stalpului de Arminden.

Casatoriile intre muritori sunt considerate nefaste, fiind legate de blestemul Regelui lunii mai.

Noaptea precedenta lui Beltaine este Noaptea Walpurgiei. Walburg este un nume teuton pentru Mama Pamant. Aceasta seara celebreaza aducerea primaverii de catre Wodan si Freya (zei nordici) si se aprinde focul.

Noaptea Walpurgiei este privita ca noaptea nebuniei, cand granita intre lumi este foarte subtire. In antichitate, aceasta sarbatoare era inchinata zeului Hades, zeul Infernului.

În vechile vremuri celtice, tinerii își petreceau toată noaptea în pădurea „A-Maying” și apoi dansau în jurul falpului Maypole a doua zi dimineață. Cuplurile căsătorite mai în vârstă aveau voie să-și scoată verighetele (și restricțiile pe care le presupun) pentru această noapte. Dimineața era un moment magic pentru „apa sălbatică” (rouă, izvoare curgătoare și parauri), care este colectata și folosita pentru a face baie pentru a aduce sau pastra frumusețea sau pentru a bea in scopul de a mentine sau aduce sănătatea.

De Beltaine se fac ritualuri de dezlegare sau legare cununii, de iubire, pentru sex si pentru fertilitate.

Beltaine simbolizează ocazia când tânărul Zeu reinviat a ajuns la maturitate și se reîntâlnește cu Zeița, care din nou rămâne însărcinată cu Zeul. O sărbătoare a fertilității.

Deoarece Beltaine era considerat un timp sacru de unitate între zei și zeițe, muritorii nu trebuiau să se căsătorească în luna mai. Se crede că aduce ghinion și dizarmonie celor care s-au căsătorit (din proprie experienta confirm traditia).

Focurile (bonfire) sau mai mult cunoscute sub denumirea de „Balefires”, joacă un rol important în orice festival, iar Beltaine nu face excepție, fie că se dansează în jurul focului, căldură, privirea focului (un obicei vechi), dasul in jurul focului sau săriturile peste si prin foc, focurile sunt întotdeauna prezente in acest ritual.

CORESPONDENTE

Nume asociate: Ziua de mai, Bhealtainn, Vara Celtica, Pastele de Mai, Marele Rit, Zanele de Vara, Floralia, Walurgisnacht, Sfarsitul Iernii.

Simboluri: flori, ghirlande de flori, lactate, târguri, căsătoria zeităților (căsătoriile sacre), Zeul cu Coarne, Omul verde, potirul și athame-ul, Marele Rit, simboluri și alimente asociate iubirii, simboluri de fertilitate, inimi, focuri, clopote , coroane de rege și regina, coronițe de gălbenele care simbolizează dragostea și puterea.

Zeitati:  Toate Zeițele Mame, Zeițele Flori și ale Fertilitatii, Cernunnos, Zeii iubirii, Fertilitatii și Vânătorii.

Animale: Cerbi, iepuri, mistreți, porci, păsărim albine, capre, oi, Pegasus, vite, toate animalele sălbatice.

Ierburi și plante: Păducel, alun, liliac, trandafiri, rozmarin, mesteacăn, fructul pasiunii, gălbenele, vanilie, hibiscus, caprifoi, violete, orice floare roz sau roșie.

Culori: Roșu, verde, alb, roz, toate culorile strălucitoare, verde închis, roz profund.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][/vc_column][/vc_row] https://www.evolutiespirituala.ro/ritual-sabat-beltaine/?feed_id=44306&_unique_id=64514ec2a0f7f

biblia

 Erezii periculoase

 

Erezii care au stat in umbra in perioada Evului Mediu si care si-au gasit noi raze de speranta in prezent. Unele isi vor gasi poate mai multi adepti in viitor. Iata cum arata acest viitor.

Iisus a avut o fire umana si una divina sau le-a avut pe amandoua? Dumnezeu este intrupat in trei persoane sau numai Tatal este cel adevarat? Sfantul Duh a fost creat de Fiu? Atat de multe intrebari si tot atatea erezii? De unde a stiut biserica ce este adevarat si ce nu este?

Ce a fost demn de crezare si ce nu? Care teorie a fost adoptata, care a trecut de Canon? Si care a fost redusa la tacere? Cati au fost prigoniti? Cati au fost inchisi, ucisi si cator eretici li s-a inchis gura? Cati au fost arsi pe rug?

Dar mai ales cati au fost dati uitarii?

Reinviem acum aceste erezii mai mult umane decat divine. O lupta eterna pentru detinerea adevarului suprem.

KENOSIS – Teoria kenotica stabileste ca Isus a renuntat la unele din atributele sale divine cat timp a fost om aici, pe pamant. Aceste atribute erau omniscienta, omniprezenta si omnipotenta. Hristos a facut acest lucru voluntar astfel incat sa fie aidoma unui om pentru a implini lucrarea de mantuire. Aceasta opinie a fost prima oara expusa la sfarsitul anilor 1800 in Germania de catre Gottfried Thomasius (1802-1875), un teolog lutheran.

MACEDONIANISMUL – denumita si  erezia pneumatomahiana – o erezie crestina din secolul al patrulea care nega deplina personalitate si divinitate a Sfantului Duh. Potrivit acestei erezii, Sfantul Duh a fost creat de Fiu si ca atare era subordonat Tatalui si Fiului. (In teologia crestina ortodoxa, Dumnezeu este unul ca esenta, dar intreit ca persoana — Tatal, Fiul si Sfantul Duh, care sunt distincti si egali.)

MODALISMUL sau SABELIANISMUL si MONARHIANISMUL MODALISTIC– Modalismul este probabil cea mai obisnuita eroare teologica privind natura lui Dumnezeu. Este o negare a Treimii, sustinand ca Dumnezeu este o singura persoana care, de-a lungul istoriei biblice, s-a dezvaluit pe Sine in trei moduri ori forme. Astfel, Dumnezeu este o singura persoana care prima data s-a manifestat pe Sine in chipul Tatalui in vremurile Vechiului Testament. La intrupare, modalitatea a fost Fiul. Dupa inaltarea lui Isus, modalitatea a fost Sfantul Duh. Aceste modalitati sunt consecutive si niciodata simultane. Cu alte cuvinte, Tatal, Fiul si Sfantul Duh nu au existat vreodata toti in acelasi timp, ci doar unul dupa altul. Modalismul neaga distinctia intre cele trei persoane ale Treimii, chiar daca  pastreaza divinitatea lui Hristos.

MONARHIANISMUL – Monarhianism (mono – “unul“; arche – “conducere“) a fost o greseala referitoare la natura lui Dumnezeu care s-a dezvoltat in secolul al doilea A.D. S-a nascut ca o incercare de a mentine monoteismul si a respinge triteismul. Din nefericire, ea contrazice doctrina ortodoxa a Treimii. Monarhianismul invata ca exista un singur Dumnezeu ca persoana unica: Tatal. Treimea inseamna ca exista un Dumnezeu in trei persoane: Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Treimea este monoteista, nu politeista cum le place unora dintre criticii ei sa sustina. Monarhienii erau impartiti in doua mari grupari, monarhienii dinamici si monarhienii modalisti.

MONARHIANISMUL DINAMIC – Monarhianismul Dinamic, precum Monarhienii Modalisti, si-au bazat invataturile lor pe stricta unicitate a lui Dumnezeu invatata în Biblie (monarhia, provenind de la radacinile din greaca pentru „singur” si „inceput”, „sursa”, sau „domnie”, precum este in cuvantul „monarhie”).

SABELIANISMUL – In crestinism, sabelianismul (cunoscut si ca modalism, monarhianism modalist ori monarhism modal) este credinta nontrinitariana care sustine ca Tatal Ceresc, Fiul Inviat  si Sfântul Duh sunt moduri sau aspecte diferite ale unui Dumnezeu (pentru noi doar), in loc de trei persoane distincte (in El Insusi). Se spune ca Dumnezeu are trei “fete” sau “masti” (grec. prosopa). Intrebarea este: “este treimea lui Dumnezeu o problema pe care o vedem în mod eronat (sabelianism/modalism), sau este o chestiune a esentei lui Dumnezeu dezvaluita ca trei-intr-unul (trinitarianism ortodox)?”

mary baby jesus1
MONTANISMUL – Montanismul, cunoscut si ca Erezia Catafrigiana si Noua Profetie, a fost o miscare eretica intemeiata de profetul Montanus care a aparut in Biserica Crestina din Frigia, Asia Mica, in secolul al II-lea. Ulterior s-a extins si spre Vest, in principal in Cartagina, sub indrumarea lui Tertullian, in secolul al III-lea. Era aproape disparut in secolele al V-lea si al VI-lea, cu toate ca unele dovezi arata ca supravietuia undeva prin secolul al IX-lea.

MONOTELITISMUL – Monotelismul nu este altceva decat o prelungire a monofizismului.  Doctrina cristologica ce sustinea ca Isus a avut o singura vointa, insa doua firi (cea divina si cea umana). Sub influenta Patriarhului Sergius I al Constantinopolului, monothelitismul s-a dezvoltat pe parcursul domniei lui Heraclius (610-641), ca si consecinta a esecului Monoenergismului, ca si încercare de reconciliere a Miaphysisilor (cei ce nu erau Chalcedonieni) cu Chalcedonienii. Oricum, a fost respinsa de catre Biserica, si nu a fost niciodata acceptata nici de catre Miaphysisi. Un oponent puternic al doctrinei a fost Maximus Confesorul, care a pus accent in schimb pe dythelitism, convingerea ca Hristos a avut doua vointe in loc de una.

MONOFIZITISMUL – Monofizitismul este doctrina care sustine ca Isus Hristos a avut numai o natura, nu doua– divina si omeneasca.  Aceasta credinta este cunoscuta sub numele de Eutychianism, dupa Eutyches, un arhimandrit de la mijlocul secolului V dintr-o manastire a Constantinopolului. Eutyches invata ca in Isus Hristos, umanitatea a fost absorbita de divinitate, „dizolvata ca o picatura de miere in mare”.  Eutyches lupta impotriva doctrinei Nestoriene care sustinea ca cele doua naturi ale lui Hristos reprezentau doua persoane diferite. Doctrina lui a fost condamnata ca fiind eretica, la Conciliul de la Chalcedon în 451.

NESTORIANISMUL – Nestorianismul este convingerea cum ca Iisus ar fi doua persoane diferite. Erezia este numita dupa Nestorius, care s-a nascut in Syria si a muriti in 451 d.Hr. , care a sustinut aceasta doctrina.  Nestorius a fost un calugar ce a devenit Patriarhul Constantinopolului si a respins denumirea de ”Mama a lui Dumnezeu”. El considera ca Maria a fost mama lui Hristos numai pentru partea sa umana. Consiliul din Ephesus a fost convocat în 431 sa se pronunte in legatura cu aceasta problema si au decis ca Iisus a fost o singura persoana cu doua firi inseparabile: cea divina si cea umana.

PATRIPASIANISMUL – In teologia crestina, patripassianismul este o erezie trinitariana; este un mod de a intelege cum relationeaza persoanele lui Dumnezeu una cu alta, care a fost respins de catre biserica. In particular, patripassianismul este o forma de modalism, invatatura care sustine existenta unui singur Dumnezeu care apare în trei moduri diferite (in opozitie cu invatatura ortodoxa ca este un singur Dumnezeu, care exista in trei persoane).

ebc96dcccbb1038eab1941d2962ec7dePELAGIANISMUL –   Pelagianismul deriva, ca denumire, de la Pelagius, care a trait in secolul al cincilea A.D. si a fost profesor in Roma, cu toate ca era britanic prin nastere.  Este o erezie care abordeaza natura omului.  Pelagius, al carui nume de familie era Morgan, gandea ca oamenii au capacitatea de a indeplini poruncile lui Dumnezeu prin exercitarea libertatii vointei umane, independent de slava lui Dumnezeu.  Cu alte cuvinte, libera vointa a unei persoane este pe de-a intregul capabila sa-L aleaga pe Dumnezeu si /sau sa faca bine sau rau fara ajutorul interventiei divine. Pelagianismul spune ca firea omului este buna, la baza.  Astfel ea neaga pacatul originar, doctrina conform careia noi am mostenit o fire pacatoasa de la Adam.  El spunea ca Adam si-a facut rau doar siesi, cand a decazut, iar toti descendentii sai nu au fost afectati de pacatul lui Adam.  Pelagius sustinea ca o persoana este nascuta cu aceeasi puritate si virtuti morale ca cele ale lui Adam, atunci cand a fost facut de Dumnezeu.  El afirma ca oamenii il pot alege pe Dumnezeu prin exercitarea liberului arbitru si a gandirii rationale.  Slava lui Dumnezeu, atunci, ar fi doar un ajutor prin care indivizii ar veni catre El.

QUIETISMUL – este o filozofie crestina care a strabatut Franta, Italia si Spania in timpul secolului al XVII-lea, avand insa origini mult mai timpurii. Misticii cunoscuti ca quietisti insista, cu mai mult sau mai putina emfaza, pe nemiscarea intelectuala si pasivitatea interioara ca si conditii esentiale ale desavarsirii; toate au fost in mod oficial proscrise ca erezie, in termeni foarte expliciti, de Biserica Romano-Catolica.

SOCIANINISMUL – este o forma de antitrinitarianism, denumita dupa Laelius Socinus (decedat în 1562 la Zurich) si dupa nepotul sau Faustus Socinus (decedat in 1604 în Polonia). Cel dintai a fost unul dintre fondatorii unei societati religioase care era nevoita sa functioneze in secret pentru a evita persecutiile. Secta sociniana a cunoscut o raspandire mai larga dupa ce Faustus Socinus, nepotul lui Laelius Socinus, i-a devenit membru de valoare. In 1574, socinienii, care se numeau pe sine drept unitarieni, au emis un „catehism al unitarienilor”, in care si-au asternut pe hartie viziunea asupra naturii si perfectiunii Dumnezeului lor conducator, precum si alte principii ale grupului lor.

Cred ca acest miscari nu au fost unele de revolta ci de gandire, de reflectie. Primii crestini au incercat sa inteleaga mai bine aceasta noua religie. Este vorba de un zeu sau de trei intr-unul singur? Exista un Iisus divin si altul uman? De  ce trebuie sa existe un pacat originar? Au incercat sa aduca mai mult sens si inteles crestinismului. Au incercat sa aduca logica intr-un sistem de labirinte.

Asta a fost cea mai mare greseala a lor. Au incercat…

Sursa: mythologica.ro

https://www.evolutiespirituala.ro/erezii-periculoase/?feed_id=44243&_unique_id=6451167dcb1d7

medicina traditionala chineza

Hidratarea in medicina traditionala chineza

 

Este vara si cald. A plouat scurt si frumos.Imi place sa privesc luciul frunzelor acoperite de apa. Bate vantul si in scurt timp totul este uscat.

Da, este vara si cald. Apa se pierde repede si la fel ca frunzele, corpul uman are si el nevoie de apa.

Exista multe legende despre hidratare.

Daca este sa ma iau dupa ce apare la televizor, musai sa beau cel putin 2 litri de apa pe zi.
Daca este sa ma iau dupa ceva autori americani, musai sa beau cel putin 4 litri de apa pe zi. Hmmm, stiind ca in vezica urinara intra maxim 400 ml de lichid, la 4 litri de apa sau mai mult ajung sa-mi petrec ziua in solitudine si nu stiu daca imi convine.Ceva nu arata bine in recomandarea asta. Nu-i bai, ca vina alta si mai si.Imi amintesc de o legenda urbana, care vorbeste de o “metoda chinezeasca” de vindecare ce recomanda consumul unei galeti de apa inca de dimineata.
Sunt multe mituri atribuite medicinei traditionale chineze, asa ca este buna oricand o verificare.

Medicii chinezi considera ca stare de sanatate vine din echilibrul energiei in corp. Echilibrul energiei in corp este asigurat printre altele si de adaptarea stilului de viata la ritmul naturii, si aici ma gandesc in principal la anotimpuri si cuplul ziua-noapte.

Vara este anotimpul abundentei si al plenitudinii energiei. Aspectul Yang al energiei este viguros si se manifesta in mod natural. Este ocazia de a hrani astfel Yang-ul organismului. Asta se paote face cultivand o anume atitudine, un stil de viata si o alimentatie ok.

Mental, se recomanda o stare de liniste si destindere astfel find permis jocul liber al Qi-ului in organism. Yang-ul Qi-ului se mentine si se conserva prin somnul devreme si trezirea devreme. Ok, stiu ca e vara si tot cheful incepe de cu seara insa pe vremea taoistilor nu se inventase Vama Veche!

Revenind la vara si alimentatie, se recomanda mancare usoara si alimente racoritoare. Asta nu e greu de facut, corpul cautand in mod natural astfel de alimente. Cam greu sa consumi slanina in luna lui cuptor.

Hidratarea este cea mai mare provocare din timpul verii.

Energia apei va hrani rinichii. Energia rinichilor si conservarea lor este radacina vitalitatii organismului. Intre rinichi se afla un punct energetic foarte important, care se numeste Ming Men, altfel spus “Poarta Vitalitatii”.

Hai sa vedem ce se mai intampla prin corp si cum danseaza energia lui.
In rinichi se “conserva” 2 feluri de energie: energia dobandita si energia “mostenita”.

Energia dobandita este baza cresterii si a dezvoltarii corpului.
Energia mostenita, o avem de la nastere si permite asimilarea si consumarea a ceea ce se cheama energia dobandita.

Energia rinichilor care se reflecta in calitatea auzului, are legatura cu energia ficatului si energia plamanilor care la randul lor se reflecta in energia ochilor si a pielii.

Asadar, un dezechilibru al energiei rinichilor se va reflecta in mai multe parti ale corpului.
Un consum foarte mare de apa, va duce la “innecarea” rinichilor, va “stinge” Yang-ul lor si va deranja intregul echilibru al corpului. In plus, va taia si accesul celorlalte organe la alimentarea cu energie.

Ce ar face un copac fara radacinile lui?
Daca se consuma apa multa si in plus si foarte rece, tot ce se obtine este doar amplificarea dezechilibrului descris inainte.

Apa consumata in plus va fi depozitata in organism, pentru ca rinichii nu vor putea “procesa” tot ce au primit. Stii cum va fi mentinuta? Sub forma de celulita.

Singura metoda de care vorbesc medicii chinezi pentru eliminarea celulitei este “incalzirea si framantarea” respectiv sauna ( sau echivalentul – prin folosirea de plante si lotiuni ) si masaj voinicesc.

Cum se pot preveni cele de mai sus?

Solutia este echilibrul Yin si Yang al energiei rinichilor.

Echilibrul se mentine pur si simplu prin hidratare corespunzatoare. Asta nu se face peste noapte, si corpul are nevoie sa fie obisnuit in mod treptat cu obiceiuri mai sanatoase.

Practic, pentru nevoile unui tip obisnuit fara prea multe activitati fizice sunt suficiente 6 cani de apa, aici fiind incluse si supele ori ceaiurile si sucurile de fructe (care nu sunt diuretice ).

In China, se obisnuieste ca in timpul mesei sa se consume ceai verde sau apa calda. Pentru noi occidentalii, a bea apa calduta este cel putin ciudat. Obiceiul nu este rau si merita incercat. Este o metoda buna de a conserva Yang-ul rinichilor si de revitalizare rapida.

Cand este canicula, si transpiratia este mai abundenta sau daca se practica ceva sporturi, se inlocuieste ceea ce s-a pierdut prin consum suplimentar de lichide.

Cum stiu ca sunt deshidratat?

Buzele uscate arata ca sunt deja deshidratat.
Poti sa intrebi colegii pe care-i vezi agitati si plangadu-se de oboseala cata apa au baut. Ai sa aflii ca multi nu au baut decat o ceasca de cafea , adica au consumat un diuretic.

Cum te rehidratezi?

Bei incet apa sau ceai. Iei o gura de apa, o lasi sa umple gura, inspiri umfland pieptul apoi inghiti.
Astfel se absoarbe in mod optim si energia apei si corpul primeste uns emnal de la creier ca are apa la indemana, obtinand si o stare de comfort si relaxare.

In cazul in care nu connsumi foarte multa apa pe zi, recomandarea este sa consumi doar o jumatate de cana de apa in plus fata de cat obisnuiai inainte. Asta timp de o saptamana. Cand trece o saptamana, daca simti ca faci un effort pentru a bea aceasta apa suplimentara nu forta. Ai rabdare si lasa corpul sa se obisnuiasca. In timp, dupa saptamani si luni ai sa ajunci la un consum optim de lichide.

Desigur, prin lichide, inteleg apa, ceai de plante sau suc de fructe. Nici nu ma gandesc la ceva carbogazos.

Avantajul va fi si faptul ca arderile vor fi mai puternice cu 20% asa ca silueta va fi mai faina.
Inchei aici acest articol. Am atins in treacat si am simpificat destul de mult unele mecanisme. Te rog sa-mi spui ce informatii suplimentare doresti.

 

Sursa: www.9vieti.ro https://www.evolutiespirituala.ro/hidratarea-in-medicina-traditionala-chineza/?feed_id=44180&_unique_id=6450de3edda27

hd wallpaper g81478dacb 1280

Realizarea obiectivelor propuse si modalitati simple de implementare

 

 

Te-ai întrebat vreodată cum unii oameni au tot ceea ce visează și pentru mulți rămâne doar un vis? Iată câteva sfaturi despre cum să vă ajutați să vă transformați visele în realitate. Din fericire, nu este o chestiune de genetică sau de noroc; depinde de strategiile de gândire pe care le folosim.

 

 

– Înțelege ce este important pentru tine

Dacă un obiectiv este în concordanță cu valorile noastre, obținem energie și motivație care ne conduc către obiectiv. Majoritatea dintre noi am experimentat acest tip de energie și motivație la un moment dat în viața noastră; poate Zile de naștere și Crăciun ca si copii sau ca adulți cumpărând o casă, căsătorindu-va sau așteptând cu nerăbdare o vacanță la soare.

 

Curios este cât de puțin direcționăm utilizarea acestui comportament către lucrurile pe care ni le dorim în viață. Pentru că petrecem puțin timp lucrând pentru a ne fixa obiectivele, avem o rată destul de mare de eșec în a le atinge.

 

Sunt sigur că ți-ai stabilit obiective in noaptea de Anul Nou. E deja ca o traditie, dar câte dintre acestea ai realizat? Ce a fost diferit, între cele pe care le-ai realizat și cele pe care nu le-ai realizat? Bănuiesc că pentru cele pe care nu le-ai realizat, costul sau efortul depus în termeni de timp, bani sau pierderea a altceva a fost prea mare.

 

Dacă avem o mai bună înțelegere a valorilor noastre, ne creăm obiectivele în concordanță cu ele și abordăm unele dintre celelalte domenii cheie enumerate aici. Așa suntem răsplătiți cu energia și motivația de a le îndeplinii – cu ușurință.

 

 

– Optimizeaza-ti utilizarea timpului

Pentru a ne optimiza timpul pentru a face ceea ce ne dorim, trebuie mai întâi să obținem o perspectivă mai bună asupra a ceea ce este important pentru noi și, după ce am făcut acest lucru, trebuie să facem distincția între activitățile zilnice: care sunt importante și urgente si care nu.

 

Din experiența mea, aceasta nu este o tehnică practicată în mod regulat; prea mulți oameni reacționează la activitățile care le sunt cerute sau sunt lăsate până la punctul in care devin urgente. Exemple în acest sens sunt lăsarea plății facturilor la utilități în ultimul moment sau munca sub un șef exigent sau intr-o organizație haotică. Odată înțeleasă, această tehnică esențială de gestionare a timpului este ușor de stăpânit.

 

 

– Începe cu ceea ce ai acum, gândindu-te la finalizare

 

Având ambele obiective stabilite care sunt în concordanță cu intențiile dvs. și timpul dvs. optimizat, trebuie să începeți sa va mișcați in acea direcție. Este important ca începutul să fie făcut având scopul final în minte și cu un grad de realism asupra resurselor care sunt disponibile acum.

Amăgirea este rezultatul plecării la drum fără o viziune realistă a situației prezente. Iar amăgirea se transformă curând în dezamăgire care, la rândul său, se transformă în frustrare și, în cele din urmă, în progres puțin sau deloc semnificativ. La sfârșitul zilei avem doar 3 resurse: energie fizică și mentală, timp și bani. Este esențial să învățăm cum să folosim în mod optim aceste resurse.

 

– Întâmpinarea provocărilor apărute

Nici un fel de planificare inițială nu va satisface orice variabila care poate apare la un moment dat. Mulți oameni consideră aceste evenimente neplanificate ca fiind probleme care împiedică progresul și de multe ori renunță în acel moment. Oamenii care reușesc sa îndeplinească ceea ce si-au propus nu sunt descurajați de aceste evenimente și sunt mai energici reușind sa descopere o bogăție de oportunități învăluite în aceste evenimente.

Cu o mentalitate corectă, călătoria către realizarea scopului propus poate fi privită ca o succesiune de oportunitati care vor sau pot consolida capacitatea de a reuși.

 

 

– Cum ne folosim imaginația

 

Toate ființele umane sunt binecuvântate cu imaginații incredibil de puternice. Oricum mulți își imaginează rezultate ale viitorului care nu vor fi în avantajul lor. Imaginarea unor rezultate negative duce la îngrijorare, stres și frică și ne consumă energia și motivația. Imaginarea unui rezultat pozitiv al viitorului eliberează mai multă energie și motivație de care avem nevoie pentru a reuși în obiectivele noastre. Din fericire, structura pe care o folosim în mintea noastră este aceeași atât pentru imaginația negativă, cât și pentru cea pozitivă. Și cu cunoștințele potrivite se poate folosi abilitatea care generează frică pentru a o transforma într-una care generează entuziasm și anticipare.

 

 

– Să ne stabilim bine obiectivele

 

Atunci când ne stabilim obiectivele, este esențial să luăm în considerare o serie de factori; o viziune convingătoare a modului în care vor fi lucrurile atunci când vom realiza obiectivul este la fel de importantă ca și o înțelegere clară a ceea ce vom pierde când îl vom avea. De multe ori pierderea probabilă ne împiedică să realizăm ceea ce ne dorim, deoarece nu ne-am adaptat gândirea în jurul pierderii.

Un prim exemplu în acest sens este renunțarea la fumat – mulți oameni nu reușesc să renunțe, deoarece o țigară le oferă o pauză valoroasă de 5 minute. Atunci când decideți ca aceasta pauză va fi luată în continuare în viitor, chiar daca nu mai fumati, șansele de succes sunt considerabil crescute. Sau un alt exemplu chiar mai bun decat acesta este urmatorul: Desi idealul tuturor in viata este sa fim sanatosi, anumite persoane ezita sa-si imbunatateasca starea de sanatate deoarece odata cu acest lucru, se priveaza poate de atentia celor din jur.

 

 

– Crede că este posibil

 

Mulți oameni au convingeri negative privind faptul ca obiectivul este realizabil, că îl vor atinge vreodată și chiar dacă este cu adevărat un obiectiv pe care si-l doresc. Este important să depășiți aceste convingeri, altfel acest mod de gândire va genera un auto-sabotaj. Din fericire, nu ne naștem cu un set de credințe fixe și cele pe care le dezvoltăm din copilărie pana in prezent pot fi schimbate.

 

Succes!

 

 

Karanna Academy©

 

Alte articole din categoria Spiritualitate

 

Vizitati-ne Pagina de Facebook 

  https://www.evolutiespirituala.ro/realizarea-obiectivelor-propuse-si-modalitati-de-implementare/?feed_id=44117&_unique_id=6450a5c4a6bff

995167 512852012136470 2047031621 n

FIII LEGII LUI UNU SI FIII LUI BELIAL

ATLANTIDA SI LEMURIA
RASE EXTRATERESTRE
Va voi prezenta cateva fragmente din cartea „Atlantida” de Robert Cohen, fragmente preluate de acesta din screrile lui Edgar Cayce, renumitul medium, care a pomenit deseori despre Atlantida si Lemuria, despre tipul de societate pe care o aveau si despre evenimentele care s-au petrecut acum cateva zeci de mii de ani.
Am decis sa fac o paralela intre ceea ce a relatat Edgar Cayce si Ramtha, o entitate care transmite mesajele sale printr-un channel, JZ Knight. Istoria relatata de cele 2 surse este identica, chiar daca exista foarte mici diferente, ce se completeaza reciproc dupa parerea mea si fac tabloul mai complet.
O a treia sursa pe care doresc sa o iau in considerare este ce a tablitelor sumeriene, traduse de Zecharia Sitchin, care sustine ca traducerea acestor tablite este una din cele mai viabile dovezi ale existentei rasei Reptilene pe Terra, pe care o si conduc de altfel, din umbra.
CE LEGATURA ESTE INTRE ATLANTI SI REPTILIENI?
 
orion+sirius+draco
 
Atlantii au fost o rasa ariana pura, blonzi cu ochi albastrii si inalti (2-3 m).Au fost creati de extraterestrii veniti din Pleiade, care au aceleasi caracteristici rasiale, prin incrucisarea Pleiadeenilor – de pe Lyra / Vega cu umanoizii modificati genetic si adaptati la viata pe Terra, pe care tot acestia „ii plantasera” in acest scop, cu cateva sute de ani / mii inainte.Ulterior dar nu cu mult dupa asta, au venit pe Terra pentru a o popula si extraterestrii din Orion via Betelgeuse si Rigel si Sirius via Procyon si Adara, extraterestrii din constelatia Draco si de asemeni Adebaran, de unde au venit arcturienii,acestia din urma avand un impact mai mic asupra populatiei indigene.Acestea sunt rasele cele mai importante, rasele-radacina din care provenim noi ca si specie, adica homo sapiens sapiens.Ar fi mai multe de spus aici dar sa nu pierd din vedere subiectul despre care mi-am propus sa scriu : Atlantii si Reptilienii : rasa radacina a Pamantului a fost rasa ariana creeata dupa cum spuneam ne extraterestrii din Pleiade, iar ulterior au intervenit si alte specii, incrucisandu-se cu aceasta rasa pura si rezultand metisi.Metisii metisilor suntem noi…Extraterestrii din Sirius si Orion erau in razboi de mult timp cand au ajuns pe Terra si au continuat si aici „cursa pentru cucerire”.De asemeni, cei din Orion au colaborat cu Pleiadeenii, unii dintre ei, nu toti, pentru perfectionarea rasei.Intr-un final au rezultat 5 rase: cea alba, rosie, neagra, galbena si cea albastra, aceasta fiind rasa pura, rasa de origine a celorlalte 4 (de unde vine vorba „sange albastru”).Asta nu inseamna ca erau superiori dpdv intelectual sau spiritual celorlalte rase, ci doar ca aveau sange pur.Acestia au fost atlantii, rasa albastra.In fapt nu erau albastrii, pielea lor avea doar o tenta albastruie, un alb-albastru…atat de alb incat e albastru.   :)
Atlantii s-au incrucisat din nefericire la un moment dat cu o alta rasa…cea provenita din constelatia Draco, adica draconienii, adica REPTILIENII. Atentie, NU ESTE VORBA DE ANNUNAKI, desi sunt multi care au perpetuat aceasta confuzie.Aceasta rasa este o rasa razboinica, axata pe intelect si lipsita de sentimente, nu au corp emotional deci nu simt, nu empatizeaza pentru ca pur si simplu nu pot…si sunt incrucisati la randul lor cu o alta rasa ce NU PROVINE DIN ACEST UNIVERS si care a dorit sa duca la extinctie rasa umanoida in acest Univers, fapt pentru care s-au dus lupte sangeroase cu pierderi imense pentru toate partile implicate in conflicte, iar aceasta specie a fost pedepsita fiind expulzata la marginea acestui Univers, in colonii, ma refer bineinteles la cei ce au supravietuit acelor lupte, dintre reptiloizi.Aceasta rasa din care provin reptilienii doresc extintia rasei umanoide, ceea ce si fac pe Terra in prezent, dar acesta este un alt subiect.
orion sirius betelgeuse procyon riegel
Ulterior, reptilienii s-au incrucisat cu toate cele 5 rase de pe Pamant si au preluat puterea, infiltrandu-se la toate nivelele puterii si in toate popoarele si tarile din lume.Ei au capacitatea de a se intrupa prin nastere in oameni, pot sa posede un corp uman – gazda sau pot pur si simplu sa controleze mental un om, atingandu-l si camuflandu-se ochilor nostri prin cresterea vibratiei.Ei sunt minim de vibratie 5D ,oricat de bizar ar parea asta,deci au nevoie de gazde „speciale” pentru a-i contine, in cazul posedarii, de aceea Regalitatile lumii au tinut si tin atat de mult la liniile lor de sange „pure”.
orion+sirius+draco
 
In continuare fragmente din cartea „Atlantida” de Robert Cohen.
Corelati informatiile din aceasta carte cu cele din cartea lui Ramtha si cu traducerea Tablitelor Sumeriene, precum si cu informatiile de mai sus care imi apartin in cea mai mare masura si pe care le-am corelat din ceea ce am citit si studiat si din comunicarile astrale avute personal si veti vedea imaginea de ansamblu.
Atlantida – 

ROBERT COHEN

 
piramide
 
De la spiritualitate la materialism
 
Edgar Cayce menţionează şi credinţele religi­oase ale atlanţilor care, după părerea lui, erau con­vinşi că originea lor este divină. Ei nu erau pre­ocupaţi doar de invenţii tehnice şi nici nu erau ob­sedaţi de progresul material. Âtlanţii aveau un sentiment religios profund şi mistici; ei credeau în existenţa sufletului şi în puterile oculte.
In Atlantida, marea preoteasă era păzitoarea şi ocrotitoarea pietrei albe, datorită căreia „nu­meroase popoare, prin vorbele şi faptele lor, erau în deplină concordanţă cu conştiinţa universală”, de­clara vizionarul Cayce, pe 19 aprilie 1944.
Poporul atlant trăia, aşadar, în simbioză cu toate forţele spirituale şi materiale înconjurătoare. Intuiţia sa, extrem de dezvoltată, îl făcea să pre­vadă viitorul şi să citească în adâncul sufletelor. „Pe continentul atlanţilor, în perioada premergătoare primei distrugeri a teritoriului… preoţii îşi ajutau se­menii să-şi înţeleagă soarta, să o poată învinge, să-şi dea seama de entitatea lor individuală, pre­cum şi de conştiinţa universală a lui Dumnezeu…” spune Cayce.
Totuşi, cu timpul spiritualitatea nu va mai evolua, ci va stagna. Atlanţii, bucurându-se de un confort material uluitor, vor uita de esenţa lor divină, gândindu-se numai la viaţa trecătoare. Ei vor pierde astfel acel „dar dumnezeiesc” care îi hărăzise a fi un popor precursor în multe domenii.
Knossos Creta 0
„In vremurile acelea, dintre cei care aleseseră puterea materială, foarte mulţi se dedau plăcerilor lumeşti”… (2 martie 1935).
„Dacă vreţi să fiţi poporul meu, eu voi fi Dumnezeul vostru”
 
Două tendinţe se vor ciocni cu înverşunare: Fiii Legii Unice şi Fiii lui Belial. (Belial fiind conducatorul armatelor lui Satan)
Legea Unică grupează atlanţii cei mai spiritu­alizaţi. In numele poruncii „Dacă vreţi să fiţi poporul meu, eu voi fi Dumnezeul vostru”, aceştia încearcă să convingă poporul să cinstească un singur Dum­nezeu. Preceptele lor rezultă din principiul de bază următor: un Dumnezeu, o religie, un stat, un cămin familial, o soţie, înflăcăraţi şi riguroşi, ei reprezintă fidelitatea faţă de un ideal’. Aceşti ce’i mai puri dintre puri fac din viaţa lor un exemplu grăitor, chibzuind cu înţelepciune asupra îndatoririlor ce le revin. Faţă de semenii lor se poartă cu blândeţe şi cu înţele­gere, slujind Domnului cu o credinţă nestrămutată. Pentru slăvirea acestui Dumnezeu exigent, clădesc temple, creează rituri, ceremonii, imnuri religioase, în faţa fiecărui lăcaş al Domnului ei aprind un foc sacru, simbolizând neprihănirea spirituală. Ei cred în reîncarnare sau în continuitatea vieţii de-a lungul secolelor, considerate necesare pentru evoluţia su­fletului şi a mântuirii sale.
Edgar Cayce reia tema opoziţiei biblice dintre Fiii Luminii şi Fiii întunericului (n. a.).
Atlanţii Legii Unice se revoltă împotriva tuturor nedreptăţilor şi condamnă progresul, ca pe elemen­tul distructiva! omului.
„Sufletul a fost dat de Creator… şi trebuie să-i fie înapoiat… Acestea erau preceptele Legii Unice, respinsă de Fiii lui Belial” (23 mai 1938).
FIII Iul Belial, slujiţi de „roboţi”
 
Fiii lui Belial duc cu precădere o politică de clasă şi castă. Stăpâni ai „monştrilor” — rezultaţi din contopirea anarhică între om şi animal — ei îi tratează cu brutalitate, ţinându-i la dispoziţia lor. Făpturile acestea sunt crescute ca să corespundă muncii pe care o vor îndeplini, asemeni vitelor. Nu sunt recunoscute drept fiinţe umane şi nu benefi­ciază, sub nici o formă, de munca lor. Ei sunt cei desemnaţi prin cuvântul „lucruri”; ei acţionează sub hipnoză sau prin telepatie şi sunt cu desăvârşire supuşi ordinelor stăpânilor, care îi folosesc pentru muncile cele mai grele şi mai respingătoare.
„Noi credem că în acele perioade nu era nevoie să munceşti pentru asigurarea traiului, dar Fiii lui Belial erau slujiţi de adevăraţi „roboţi”, care erau siliţi să facă toată treaba în gospodărie, să cultive câmpul, chiar pe vreme neprielnică sau greu de su­portat.” (2 ianuarie 1940)
Fiii lui Belial au simţul câştigului şi al petrece­rilor. Considerând că ei alcătuiesc elita societăţii, îi copleşesc pe ceilalţi cu orgoliul şi dispreţul lor. Ei nu respectă nici o lege, nici un drept şi afişează un dispret excesiv. Ei urmăresc „satisfacerea dorinţelor şi a simţurilor, mulţumirea de sine, fără a se gândi la nenorocirea altora. Fiii lui Belial nu aveau nici morală, nici conştiinţă, doar conştiinţa deplinei mulţumiri de sine”.
Prăpastia dintre Fiii Legii Unice şi Fiii lui Belial se adânceşte pe zi ce trece. Cu atât mai mult cu cât Fiii lui Belial, preţuind numai foloasele materiale, cu felul lor de a se bucura de viaţă si de plăceri, câştigă mulţi adepţi printre Fiii Legii Unice. „Pe pământul atlant… când Fiii lui Belial le-au învăţat pe fiicele Fi­ilor Legii Unice desfătarea, intensa bucurie a plăcerilor în raporturile dintre oameni…” (13 sep­tembrie 1939)
Numeroşi Fiii ai Legii Unice vor ceda în faţa tentaţiei ademenitoare, a corupţiei, renunţând ia spiritualitate în schimbul unei vieţi trecătoare bine realizate. De asemenea, ei adaptează religia la noile lor credinţe, integrându-i şi cultul idolilor şi al sacrificiilor umane.
belial
                                                                                                                         Belial
Ştiinţa abătută de la calea cea dreaptă
 
In această perioadă, Fiii lui Belial, care deţin puterea, fac tot posibilul ca descoperirile ştiinţifice să nu mai slujească scopurilor benefice pentru care au fost concepute. Fapt de o nebănuită gravitate, afirmă Cayce, pentru că suntem îndreptăţiţi să bănuim că este vorba de raza laser şi de bomba atomică. Vizionarul din Virginia Beach pomeneşte de „influenţa unei activităţi radioactive a razelor de soare transformate în cristale, în fosele care sta­bileau contacte cu influenţele interne ale pământu­lui” (6 martie 1935).
El mai aminteşte şi de faptul că în Atlantida, în vremurile acelea când se produceau distrugeri catastrofale, Fiii lui Belial cunoşteau foarte bine arta de a fabrica explozive foarte puternice şi ştiau să folosească instrumente care acţionau focurile din centrul pământului, transformându-le astfel în forţe distrugătoare. (21 iulie 1934)
Distrugerea animalelor prin „raza morţii”
 
înmulţirea uriaşelor animale sălbatice va prilejui cruzilor Fii ai lui Belial posibilitatea de a aplica aceste înspăimântătoare arme ale morţii.
Cayce mai spune că a fost convocată o con­ferinţă mondială pentru a găsi mijlocul de a lupta eficient împotriva numărului excesiv de mare al ani-malejor care invadau Terra.
In momentul în care pericolul a fost iminent, lo­cuitorii planetei noastre, conştienţi de primejdie, au căutat mijloacele de a o înlătura: prin modificarea sau transformarea mediului înconjurător de care aveau nevoie aceste animale, sau prin distrugerea surselor de hrană în regiunile cu animalele uriaşe. S-a procedat într-un fel comparabil cu trimiterea, din diferite uzine sau baze centrale, a razei morţii sau raza supercosmică.”
Edgar Cayce merge atât de departe, încât ne dă chiar data acestei conferinţe: anul 50.722 î.H.I
Ucenicii vrăjitori
 
In această situaţie, Fiii lui Belial sunt ucenicii vrăjitori care declanşează un cataclism a cărui am­ploare depăşeşte efectul pe care-l scontau: cutre­mure, erupţii vulcanice, chiar o deplasare a polilor, Lemuria, primul continent lovit de prăpăd, pierde o parte a teritoriilor şi începe să se scufunde în Pacific, în Atlantida, regiunea Mării Sargaselor, în largul Antilelor, dispare în adâncurile apelor. Restul continentului este scindat în mai multe insule mari, brăzdate de numeroase canale, golfuri, râpe şi râuri. Clima temperată devine toridă.
De la primele zguduiri telurice un mare număr de locuitori părăseşte Atlantida şi se refugiază în zone îndepărtate, atât în est, cât şi în vest. Unii se stabilesc în Europa, în Pirinei, alţii în America Cen­trală sau în America de Sud: câţiva ajung chiar pe ţărmurile Nilului, aşezându-se în Egipt şi în anumite ţări africane.
Cu toate acestea, în ciuda acestui cataclism pustiitor, Atlantida nu a fost distrusă în întregime: câteva regiuni, cruţate de dezastru, au cunoscut o dezvoltare uluitoare.
Minunile tehnologiei atlante
 
„Profetul” Cayce prezintă o listă impresionantă de invenţii realizate în tehnologia atlanta; din păcate stilul lui este puţin confuz, astfel încât nu putem desluşi totul.
„Această perioadă este caracterizată printr-o dezvoltare deosebită a dispozitivelor inventate pen­tru nevoile şi confortul populaţiilor atlante; astfel, ceea ce numim în prezent „avion” era pe atunci o navă spaţială, care putea naviga şi în alte medii, în afara aerului.” (23 ianuarie 1941)
„Când au fost create forţele motrice capabile să transporte oamenii în diferite regiuni ale ţării şi către teritorii necunoscute, consultantul era un navigator cunoscut.” (2 octombrie 1931)
„în Atlantida, atunci când popoarele înţelegeau legile forţelor universale, consultantul putea dirija în spaţiu mesajele adresate altor ţări, ghidând navele şi aparatele.” (7 februarie 1930)
„în Atlantida, după distrugerea pământurilor, într-o epocă în care se aplicau multe lucruri desco­perite sau redescoperite în ziua de azi, când ener­gia era folosită pentru mijloacele de transport, iar mijloacele naturale contribuiau la îmbunătăţirea recoltelor destinate consumului individual… în acea epocă, obiectul principal, preocuparea majoră a cercetătorilor, era inventarea unor noi tipuri de maşini.” (9 mai 1941)
„… în oraşul Peo, în Atlantida, se aflau cei ce se ocupau de transmiterea la distanţă a sunetelor, a vocii şi a imaginilor…” (7 iunie 1930)
„Pe tărâm atlant, în vremea aceea, uimitoarea dezvoltare a forţei electrice era aplicată la depla­sarea navelor spaţiale sau a vaselor dintr-un loc în altul, la fotografierea de la distanţă, chiar prin pereţi, la învingerea forţei de gravitaţie, apoi prepararea cristalului, cristalul atotputernic…”
„Consultantul cunoştea mecanica şi forţele chimice,” (20 martie 1931).
„Consultantul se ocupa de aplicarea forţei elec­trice a radiaţiei şi a încălzirii, precum şi de aplicarea lor comercială.” (6 martie 1937)
Extraordinara dezvoltare tehnologiei era însoţită, după afirmaţiile lui Cayce, de un avânt ar­tistic remarcabil, în care pictorii, muzicienii, poeţii şi sculptorii se întreceau în toate domeniile artei,„adorată de locuitorii Atlantidei”.
 
Creşte neliniştea în Atlantida
 
Deşi dezvoltarea lor era fără precedent şi bunăstarea fără seamăn, tulburarea şi neliniştea i-a cuprins pe atlanţi. în această ţară de vis, pacea a fost înlocuită treptat cu tulburări şi răzmeriţe, deoa­rece unii profitau din plin de această societate de consum; alţii nu erau decât spectatorii ei.
«Neînţelegerile au survenit din cauza rapor­turilor dintre „roboţi” — producători, lucrători, fer­mieri, meşteşugari —şi cei care deţineau puterea.» Exploataţii acestei societăţi vor găsi aliaţi şi apărători puternici în Fiii Legii Unice. Din momentul aceia, tensiunile latente care existau între Fiii lui Belial şi Fiii Legii Unice iau o întorsătură foarte gravă, în mod vădit, Fiii lui Belial vor să se folosească de o mână de lucru supusă dorinţelor lor, păstrând-o la bunul lor plac. Fiii Legii Unice nu împărtăşesc aceste păreri; ei vor să-i ajute pe aceşti dezmoşteniţi ai soartei, ca să poată ajunge şi ei la cel mai înalt nivel de conştiinţă.
Conflictul este fundamentat pe două concepţii de viaţă diametral opuse: cea a Fiilor Legii Unice, în armonie cu conştiinţa universală, în conformitate cu legea dragostei faţa de aproape; cea a Fiilor lui Be­lial, generând ura, neînţelegerea şi egoismul.
Atlantida
Victoria Răului asupra Binelui
 
în ciuda tuturor eforturilor, forţa Binelui este în­vinsă de forţa Răului. Victoria aparţine Fiilor lui Be­lial. Exploatarea este cruntă: castele inferioare ale populaţiei atlante sunt supuse muncilor cele mai respingătoare. Mai mult ca oricând, nedreptatea domneşte în Atlantida.
Fiii Legii Unice, învinşi, se izolează de societate şi se retrag departe de lume, consacrându-şi viaţa exerciţiilor spirituale şi meditaţiei mistice.
„în această perioadă a vieţii continentului atlant, Fiii Legii Unice practicau concentrarea maximă a gândurilor cu scopul de a folosi forţele universale sub îndrumarea sau sfaturile sfinţilor… Dispunem de prea puţini termeni, actualmente, pentru a des­crie puterea lor spirituală care-i făcea să pătrundă într-o conştiinţă cvadridimensională permiţându-le să lipsească din trupurile lor.” (13 noiembrie 1941)
Centrale atomice răspândite pe continentul atlant
 
Abandonaţi de Fiii Legii Unice, oprimaţilor nu le rămâne decât supunerea sau revolta. Foametea, mizeria, munca istovitoare îi îndeamnă la răscoală.
Dintre Fiii lui Belial sunt unii care intervin „însu­fleţiţi de dorinţa de a reinstaura ordinea în haosul existent şi de a linişti spiritele”…
Majoritatea imensă preconizează însă folosirea unor arme ucigătoare.
Atlanţii sunt înfricoşaţi; unii dintre ei se re­fugiază în regiuni mai blânde, mai ospitaliere.
Acesta este al doilea val de migraţie atlanta, afirmă Cayce.
„în timpul exodului provocat de previziunile ac­tivităţilor care urmau să declanşeze forţele dis­trugătoare ale morţii, unii s-au îmbarcat în navele spaţiale de care dispuneau, îndreptându-se spre Pirinei, Yucatan, Egipt şi ţara Mayra, reprezentată astăzi de statele Nevada şi Colorado.” (7 aprilie 1934)
Cu timpul, centralele atomice se înmulţiseră atât de mult încât erau o parte integrantă a peisaju­lui. Nebunia şi iresponsabilitatea unor Fii ai lui Belial aveau să le transforme în instrumente ale morţii.
„Fiii lui Belial instalează forţe nimicitoare în dife­rite regiuni ale ţării, uzine care trebuia să producă energie pentru diferitele forme de activitate ale populaţiei la oraşe, la sate şi în provinciile înveci­nate. Din neglijenţă, dar fără rea intenţie, aceste uzine au fost suprasolicitate şi au intrat într-o reacţie incontrolabilă, care a dus la distrugerea ţării.” (20 decembrie 1933)
Edgar Cayce situează al doilea cataclism în anul 28.000 î.H. Mai multe insule mari dispar, aco­perite de valuri; Lemuria se scufundă în Oceanul Pacific; o mare parte a continentului atlant se afundă în Oceanul Atlantic. A doua catastrofă este relatată de Biblie, afirmă Cayce; ea se referă la Arca lui Noe şi la Potop.
Atlanţii fug îngroziţi, îndreptându-se spre terito­rii care să le ofere un adăpost sigur: Antile, Peru, Egipt; pentru cei rămaşi pe continentul atlant, cata­clismul înseamnă sfârşitul unei ere şi începutul unei noi civilizaţii, în care progresul va sluji omul.
A doua renaştere a Atlantldei
 
Ţara îşi vindecă rănile şi începe opera de re­construire. Spiritul ştiinţific, însoţit de o energie ex­traordinară şi de o capacitate de lucru neobişnuită, ajută acest popor superior să treacă peste noua lovitură a sorţii, şi să stăpânească mai departe o tehnică de vârf, obţinând rezultate uimitoare. De pildă, în electronică, progresul este formidabil; rezultate excepţionale se înregistrează în chimie, fizică, psihologie, în stăpânirea energiei atomice, sistemele de încălzire şi iluminare, (dintre cele mai perfecţionate), în mijloacele de comunicaţie, con­trolul total asupra razelor luminoase cum este laserul sau „raza morţii”, descoperirea aerului lichid, a aerului comprimat, a aliajelor metalice, a cuprului, a aluminiului, a uraniului şi a altor metale în sfârşit, atlanţii ştiau să stăpânească energia solară. „Piatra de foc” este instalată în templul Soarelui, la Poseida; ea este generatorul central al întregii ţări. Oraşe, sate, uzine, maşini zburătoare, submarine, vehicule de agrement, toate primesc energia necesară din această sursă. Domeniul medical beneficiază, de asemenea, de această energie, care, administrată sub forma iradierilor, con­tribuie la vindecarea bolilor, ba chiar la întinerire.
aa
Focuri sacre cu strălucire stranie
 
Pe tot cuprinsul ţării, oraşe minunate, clădite din piatră albă, apar cu repeziciune în regiunile care fuseseră ferite de dezastru. Ele se numesc Amaki, Achaei, sau Poseida — considerată capitala lumii atlante. Centru de cultură şi de întâlniri internaţio­nale, Poseida este un oraş dotat cu toate instalaţiile moderne, conform cerinţelor tehnicii celei mai avan­sate. La o extremitate a Golfului Parfa se află portul cel mai animat de pe glob…
Apeducte imense aduc apa necesară alimen­tării imobilelor, umplu bazinele şi lagunele, oferind locuitorilor bucuria jocurilor de apă. In centrul ora­şului se află un monument somptuos, templul Fiilor Legii Unice, unde ard zi şi noapte „focurile sacre” a căror strălucire este stranie. Este un loc destinat în­trunirilor, meditaţiei şi culturii, unde elita intelectu­alităţii discută sau studiază probleme de astrono­mie, metafizică şi astrologie.
Şi pe străzi arta îşi spune cuvântul, prin ad­mirabilele mozaicuri ce împodobesc zidurile caselor.
Arhivele Atlantide sunt puse la adăpost
 
Acest extraordinar cuantum de cunoştinţe, rezultând din cercetările întreprinse de Fiii Legii Unice, este deviat de la ţelul său originar de Fiii lui Belial. Infiltrându-se în cele mai înalte sfere ale gu­vernului, aceştia recurg la cele mai josnice mijloace pentru a instaura dezordinea, corupţia, oprimarea şi Forţa Răului.
„Piatra de foc” nu mai este folosită în scop benefic, devenind un instrument de constrângere şi tortură, iar poporul o numeşte „Cristalul cumplit”.
Culme a cruzimii, sacrificiile umane sunt tot mai numeroase!
Cultul Soarelui şi al falselor divinităţi înlocuiesc cultul zeului unic. Câteva temple sunt profanate şi devin lăcaşuri ale desfrâului. Legile şi instituţiile sunt batjocorite cu uşurinţă, fără ruşine; societatea e dominată de o anarhie totală.
Clasele conducătoare afişează o bogăţie os­tentativă şi se complac în lux şi depravare, înaltul cler se asociază, în mod primejdios, cu tot felul de intriganţi şi oferă girul său unor acţiuni şi procedee imorale.
Clasele defavorizate sunt copleşite de impo­zite, abrutizate de mizerie şi de nedreptate. Fiii Legii Unice, regrupaţi în comunităţi, lansează avertis­mente nenumărate. Din nefericire, nimeni nu dă atenţie celor spuse de ei; cel mult li se spune că sunt piază-rea. Atunci, în ultimă instanţă, ei se hotărăsc să convoace un sfat al înţelepţilor din lumea întreagă. Conferinţa nu face decât să cons­tate o stare de fapt şi nu prezintă nici o soluţie con­cretă. Se hotărăşte, totuşi, să se pună la adăpost, în regiuni mai sigure, arhivele religioase şi dosarele cuprinzând descoperirile ştiinţifice principale.
Emisari speciali, desemnaţi de înţelepţi, duc preţioasele arhive pe calea aerului, pe apă sau pe uscat, către tărâmuri îndepărtate: Egipt, Honduras, Yucatan. în ţară, răscoalele şi actele de violenţă se înmulţesc. Războiul civil este iminent.
Atlantida dispare în cel de-al treilea cataclism
 
în această perioadă, continentul este supus unor mari transformări geologice. Zguduiri foarte puternice produc o panică justificată: e sfârşitul lu­mii! Atlanţii fug unde văd cu ochii, folosind toate mij­loacele. Dar este prea târziu! Pământul cu toţi locuitorii săi se scufundă în valurile tumultoase, care pustiesc totul în calea lor. Din continentul acesta imens într-o clipă nu mai rămân decât câteva culmi care se afundă încet în ocean.
Insulele Bahamas reprezintă, după Cayce, tot ce a rămas din Poseida. Alte pământuri au dispărut în adâncuri. Aproape de Bimini, la cincizeci de mile depărtare de coastele Floridei, se constatăun feno­men ciudat: la suprafaţa apei se vede un strat de mâl, nemişcat şi permanent. Edgar Cayce este de părere că acolo ar fi situat locul unde s-a scufundat un templu atlant. Aceste evenimente dramatice s-au petrecut la o dată foarte îndepărtată: 9500 Î.H.
atlantida
Irochezli descind din atlanţi?
 
Continentul Atlantidei a fost lovit de trei cata­clisme; fiecărei epoci de mari transformări geologice îi corespunde exodul unei fracţiuni a populaţiei, care va transmite popoarelor cu care vin în contact progresul şi cultura epocii lor.
Regiunile alese de majoritatea atlanţilor sunt Pirineii, Egiptul, America de Sud şi de Nord, India.
în Yucatan (Honduras, Guatemala şi Mexic) atlanţii creează civilizaţia maya.
în America de Nord, unii se instalează în Noui Mexic, în Arizona, în Colorado. Alţii merg mai de­parte, spre răsărit, până la Mississippi şi Ohio.
Descoperim influenţa religiei atlante la aproape toate triburile de piei roşii, iar despre irochezi se crede că descind direct din emigranţi atlanţi.
în Egipt, influenţa atlanta este foarte puternică; nu este exclus ca Marile Piramide să fie opera re­fugiaţilor atlanţi; această arhitectură aparte se poate compara cu cea din Yucatan, care, după cât se pare, este de origine atlanta.
în ultimele sale „lecturi” referitoare la Atlantida, vizionarul din Virginia Beach schiţează o concluzie destul de pesimistă pentru epoca noastră: „fiind ori­entată în întregime spre progresul material, civi­lizaţia noastră tehnologică este ruptă complet de bazele ei spirituale şi riscă, la rândul ei, să aibă soarta tragică a Atlantide!”.
………………………………………………………….
Anca Bogdan

https://www.evolutiespirituala.ro/fiii-legii-lui-unu-si-fiii-lui-belial-atlantida-si-lemuria-rase-extraterestre/?feed_id=44054&_unique_id=64506d45e8bef

Dasha Maha Vidya

Dasha  Maha Vidya  / Shakti –  Cele  Zece  Mari  Intelepciuni  Cosmice

 

Shakti este forța divină care, manifestându-se distruge forțele demonice și restabilesc echilibrul. Fiecare zeu în hinduism are energia sa Shakti și fără aceasta energie nu au nici o putere. Lakshmi este energia lui Vishnu. Parvati este energia lui Shiva. Shakti este, de asemenea, numita Devi sau Mahadevi, presupunând roluri diferite ca Sati, Parvati, Durga și Kali.

Deci, Shakti este zeița mamă, sursa a toate, a principiului feminin universal de energie, putere sau creativitate. Shakti este inseparabilă de principiul masculinShakti, adica de Tatălui Universal, Creatorul Divin. Shaktiprincipiul masculin este numit Brahman de scriitorii Upanishadelor. Pincipiul masculin al lui Shakti însăși este Shiva.

Dasha  Maha Vidya – Shakti cu cele 10 manifestari ale sale

Maha Vidya  înseamnă Marea  Înţelepciune (maha  –  înseamnă mare  în sanscrită,  iar  vidya –  înţelepciune sau cunoaştere ). Este vorba   despre uniunea divină exprimată prin  zece   aspecte –  Dasha  Maha Vidya  (dasha –  zece).

Cele  Zece  Mari  Înţelepciuni sau  Căi  ale Înţelepciunii  sunt tot  atâtea aspecte fundamentale, ideale, pe  care fiecare  om  le are mai  mult  sau  mai  puţin trezite  în el însuşi.  Întotdeauna realizarea spirituală este însoţită şi de  trăirea  deplină a  Înţelepciunii,  în toate cele zece aspecte ale sale.

Inţelepţii  Indiei au  atribuit calităţi umane acestor forme  ale intelepciunii, vorbind despre ele  ca  despre Mame  divine, binevoitoare, ce  îţi deschid calea spre Dumnezeu. Ele  sunt totodată energii fundamentale ale manifestării pe  toate planurile sale, sunt adevărate matrici energetice care constituie  însuşi  Universul fizic şi subtil.

Indiferent dacă  ştii sau  nu  Cele  Zece  Maha Vidya  există în tine şi exişti prin ele. Iată câte idei  despre fiecare:

Kali este  Înţelepciunea eternităţii, forţa  transformatoare care există  pretutindeni.  Te ajută să  depăşeşti teama  şi  limitele  determinate de  timp  şi efemeritate.

pw_md_yantra_kali01_200
Name KALI (Time)
Mahavidya Eternity of time
Worship means To die daily, detach from body consciousness and the impermanence of all things, transforming into the eternal unborn being.
Mantra KRING KRING KRING HING HRING DAKSHINE KALIKE KRING KRING KRING HRING HRING HUNG HUNG SWAHA
Enhances Kumbaka, self-knowledge, samadhi.

Tara  este Înţelepciunea conştienţei,  forţa compasiunii divine.  Ea este  Steaua călăuzitoare  a uturor celor ce  aspiră la o  fericire  adevărată.

pw_yantra_tara_mandala_01_200 Name TARA (Star)
Mahavidya The power of silence
Worship means To move accross the pond of mind & emotion, guided by the savior star that is silence, the void, nada, the primordial sound.
Mantra AING AUNG HRING KRING HUM PHAT
Enhances Hearing the silence of nada (or Aum) behind all sound, inner peace.

Tripura Sundari este  Înţelepciunea voinţei  divine,  iubirea  şi  frumuseţea la nivel esenţial. Prin ea  te ridici deasupra personalităţii limitatoare trăind iubirea şi recunoscând  frumus eţea.

tripura sundari

Name

TRIPUR SUNDARI (beauty of the 3 worlds)
Mahavidya The beauty of pure perception
Worship means To move beyond the perception of form into the delightful union of seen and seer, the divine beauty in everything.
Mantra HRING KA AE EE LA HRING HA SA KA HA LA HRING SA KA LA HRING
Enhances Witness consciousness

Bhuvaneshvari este  Înţelepciunea cunoaşterii  supreme, energia spaţiului nesfârşit. Te ghidea ză  pentru a  depăşi ataşametele faţă  de  maya,  iluzia  cosmică.

Bhuvaneswari yantra color Name BHUVANESHWARI (queen of the universe)
Mahavidya The love of infinite space
Worship means To let the fullness of inner space merge with the cosmic womb of outer space, with the divine mother, and join the play of loving union with everything.
Mantra HRING
Enhances Universal love

Tripura Bhairavi este Înţelepciunea acţiunii  purificatoare,  energia tapasului ardent. Ea te pregăteşte pentru a  putea primi graţia  lui  Dumnezeu.

pw_yantra_tripur_bhairavi_mandala_01_200 Name TRIPUR BHAIRAVI (terror of the 3 worlds)
Mahavidya The fire of truth
Worship means To let the awesome power of truth destroy all impediments to spiritual growth by burning them in the fire of tapas (ascetism).
Mantra HASAIN HASKARING HASAIN
Enhances Inner light, removal of the 9 impediments of mind

Chinnamasta este Înţelepciunea curajului şi  a  sacrificiului suprem. Ea îţi trezeşte discernăm ul, bijuteria cea  mai  de  preţ a  fiecărui om.

cinnamasta_yantra
Name CHINNAMASTA (chopped off head)
Mahavidya To stop mind is liberation
Worship means To liberate yourself from the desire for sensory input, cutting off the source of the movements of mind and reaching deep meditation (samadhi).
Mantra SHRING HRING KLING AING
VAJRAVAIROCHNIYE HUNG HUNG PHAT SWAHA
Enhances Willpower, vision, meditation, sexual abstinence, kundalini yoga, samadhi

Sursa imagini: sanatansociety.org

Dhumavati  este Înţelepciunea Divinului ocultat,  lumina de  dincolo de  întuneric. Ea est e  forţa vidului beatific.

dhumavati_yantra Name DHUMAVATI (beholder of smoke)
Mahavidya The blessing of suffering
Worship means To let the unreal become obscured by the smoke of suffering, revealing the hidden potential behind pain, uglyness and old age, grasping the opportunity for learning, embracing the wisdom of forgetting the past.
Mantra DHUNG DHUNG DHUMAVATI THAH THAH
Enhances Enjoyment of sorrow, spiritual insight, compassion, mental health

 

Bagala Mukhi este Înţelepciunea fascinaţiei  divine, cea  care te încântă pentru a  te înălţa. Matangi   este înţelepciunea armoniei, a  perfecţiunii. Este forţa  vindecătoare a  naturii.  Pr in ea  întreaga viaţă va  fi plină de  armonie.

bagla_mukhi_yantra Name BAGLA MUKHI (power to stop speech)
Mahavidya All opposites are one
Worship means To apply the stunning power of the truth of complementarity upon all negativity, silencing confusion and doubt.
Mantra AUM HRING BAGLAMUKHI SARVA DUSHTANAM VAVACHAMUKHAM ISTAMBHAY JIVHAMKEELAY BUDDHINASHAY HRING AUM SWAHA
Enhances Inner silence, stillness of asana, kumbhaka, willpower
Matangi yantra color Name MATANGI (power of intellect)
Mahavidya Speaking truth purifies
Worship means To speak truth, teach truth, sing of truth, paint truth, even if it makes us outcasts, even if we feel unsuited, and thus invoke its purifying power.
Mantra AUM HRING KLING HUM MATANGAIYE PHAT SWAHA
Enhances Creativity, harmony, mantra meditation, teaching

Kamalatmika   este Înţelepciunea splendorii divine, energia prin care atingi  prosperit atea materială şi spirituală.

pw_md_yantra_kamla01_200 Name KAMLA (lotus, clad in water)
Mahavidya Sharing brings wealth
Worship means To share wealth, beauty and enjoyment in order to obey the magic law of karma, thus providing a peaceful background for spiritual growth.
Mantra AUM AING HING SHRING KLING
HASSAU JAGATPRASUTAYEI NAMAH
Enhances Wealth, sharing, peace, devotion

Pentru fiecare  dintre acestea există  modalităţi specifice pentru a  le trezi în propria fiinţă, pentru a  folosi  conştient energia lor în evoluţia spirituală,  dar   şi în viaţa de  zi  cu zi.

Câteva caracteristici  ale celor zece   Maha Vidya

Înţelepciunea este revelată prin zece căi.  Ceea  ce  este specific tuturor acestor a  este atât  exaltarea dorului de  Sublim, cât şi  chemarea   mistică profundă.

Unde,  dacă  nu  în Misterul lui  Kali, poţi să  intuieşti eternitatea? Unde,  dacă  nu  în lumina ei,  găseşti alinarea, în iubirea din   Sundari –  esenţa vieţii, în expansiunea lui  Bhuvaneshwri – cunoaşterea nelimitată,  în focul lui  Bhairavi –  concentrarea perfectă,  în discernământul si Chinnamasta –  transcenderea minţii,  în inefabila  Dhumavati  –  pacea   absolută, în forţa lui Bagalamukhi –  fascinaţia divină, în armonia lui  Matangi   –  desăvârşirea,  în splendoarea lui  Kamaka  –  încununarea fericirii?

Ele  nu  sunt diferite  înţelepciuni, ci sunt 10  manifestări ale lui Kali. Dasha  Maha Vidya  începe cu  Kali, care nu  este prima   dintre ele, ci este câmpul  energiei prin care toate se  desfăşoară.

Kali însăşi  este considerată Shakti Yoga. Energia lui  Kali este  Kriya Shakti, energia de  acţiune a  oricărui  proces interior  care ne  conduce   de  la  nefiinţă spre fiinţă,  de  la multiplicitate spre unicitate.  Aceasta se  produce prin  trezirea  lui  Kundalini Shakti. Kriya   shakti a  lui Kali din   yoga  inversează procesul creaţiei, ducându-ne de  la multiplicitate  spre unicitate.  Fiecare dintra Dasha  Maha Vidya  reprezintă o  parte din Kali.

Tara  cuprinde Tarana shakti  sau  capacitatea sau  puterea de  a  ne  salva, de  a  ne  scoate din   ignoranţă şi  de  a  ne  duce  spre iluminare. Tara  ne  dăruieşte  cunoaşterea fiecărui plan  al existenţei. Ea este ghidul interior şi marea  preoteasă a  ascensiunii spirituale.

Tara  ne  ajută să  depăşim   obstacolele, să  trecem de  oceanul de  ignoranţă.

Maha Vidya  cunoscută sub  numele  de  Sundari este expresia frumuseţii şi  a  încântării.

Ea este  Sundari a  lui  Kali,  frumuseţea şi  încântarea inerente  în Kali,  inerente  procesului Odată  ce  am trecut prin Kali şi am fost  conduşi de  Tara  către în sus, descoperim frumuseţea şi  încântarea ca  forţe interioare  prin Sundari. Calea spirituală nu vorbeşte  numai despre renunţare, austeritate  sau  moarte. Sundari este Akarshana shakti, forţa atracţiei Divinului,  care ne  conduce   în iubire, în aspiraţia de  a  ne  reîntoarce  spre Inima   noastră. Sundari este  puterea atracţiei lui Kali şi ea  este energia vieţii eterne.

Bhuvaneshvari este  aspectul  divin  al  mamei care  guvernează întregul  univers,  mişcarea timpului şi  orientarea obiectelor în spaţiu. Puterea sa  este  Vikasana shakti,  puterea de  a  face totul clar sau  evident.  Aceasta duce  la manifestarea întregii creaţii. Ducându-ne   spre interior,  trecem dincolo  de  tărâmul uman,  dincolo de  forţele  naturii  şi  ajungem în contact cu  această  putere guvernatoare, măreaţă a  mamei divine. Doar  prin această putere toate lucrurile pot   să  existe, să  acţioneze. Sub  această putere a  lui  Bhuvaneswari, a viziunii ei, ea  restructurează  perspectiva noastră asupra vieţii în conformitate cu  înţelepciunea ei,  cu  graţia ei, dăruindu-ne un  simţ al libertăţii,  al expansiunii, al bucuriei în toate acţiunile,  amplificând influenţa  lui  Sundari. Ea creează spaţiul şi  libertatea  noastră interioară.

Bhairavi este forma  cea  mai  aprigă a  lui Kali. Ea reprezintă focul lui  Kali ascuns în lumea  materială, în natură şi în cele mai  ascunse locuri  ale corpului şi ale minţii noastre. O dată ce  este trezită,  ea  iniţiază şi propulsează procesul înălţător în interior. Pavitra karana shakti este puterea purificatoare. Acţiunile ei le preced  pe  cele ale lui Kamala.   Focul   lui  Bhairavi poate să  distrugă toate forţele ostile. Focul   lui  Bhairavi duce  la transmutarea energiilor,  elanurilor în Inima   fiinţei.

Kali devine Bhairavi pentru a  proteja,  pentru a  purifica,  pentru a  ne  transforma.

Chinnamasta este  o  formă  şi mai  puternică a  lui Kali. Ea este o  dezvoltare mai  amplă  a  e nergiilor  lui  Bhairavi. Este focul din   al treilea ochi care deschide Sahashrara, prin tăierea  simbolică a  capului.  Aceasta permite sângelui devoţiunii  inimii  spirituale să  se  reveleze şi să  devină soma,  fluviu de  beatitudine şi de  încântare. Lumina lui Chinnamata îndepărtează ignoranţa. Ea este Chhedana  shakti sau  puterea de  a  tăia,  care, la cel mai înalt  nivel,  este puterea unei percepţii adânci, discriminarea, discernământul sau  viveka.

Dhumavati  este  cunoscută ca  jiestha sau  forma  mai  în vârstă a  lui Kali. În  cazul ei,  este vorba   despre avarana shakti,  puterea de  a  ascunde, de  a  tăinui. Este  deseori simbolizată ca  o  forţă care însoţeşte sărăcirea, suferinţa,  dezamăgirea, tristeţea. Dar  acesta este doar un aspect al naturii sale. Dhuma  este  fumul. Fumul lui Dhumavati este de  asemenea parfumul de  tămâie, fumul  de  tămâie care ne  inspiră. Ea este  noaptea primordială în care descoperim   originile luminii eterne.

Bagalamukhi este un  alt  aspect plin de  forţă al lui Kali. Este puterea stopării,  a  neutralizării,  este Stambhana  shakti.  Este energia lui  Kali cunoscută ca  arma  sa. Arma sa  este  aceea a  mantrei şi  a  luminii.  Această armă  nu  este doar   caracterizată de  putere, ci şi de  frumuseţe. Ea ne  hipnotizează cu  frumuseţea ei, ne  copleşeşte. Se  consideră că  Shak este arma  lui Shiva. Kali, ca  fiind  această armă, este Bagalamukhi, focul  radiind  galben sau  forţa lipsită de  frică a  purei conştiinţe.  Prin  Bagalamukhi, energia  lui  Kali ne poate opri mişcarea în timp  şi spaţiu şi ne  poate duce  în infinit,  în eternitate.

Matangi   este forma  lui  Kali care guvernează forţele naturii în lumea  exterioară şi ne  dăruieşte  ajutorul ei,  ghidarea ei.  Ea ne  ajută inclusiv prin animale, păsări,  plante, flori.

Ea este Kali ca  Natura care  ne  înconjoară. Ea este puterea de  seducţie a  lui  Kali sau Mohana shakti,  farmecul interior  care ne  duce  în profunzimile fiinţei. În  felul acesta, ea  este un  alt  aspect al lui  Sundari sau  Sundari în plină acţiune pe  pământ, prin natură.

Cu toate acestea, Matangi   are şi ea  aspectele ei de  forţă. Ea ne  aduce   toate forţele  naturii  în ajutor în sprijinul sadhanei noastre.  Ea este  totodată  farmecul lumii interioare. Ea este cea  prin care acţionează puterea creatoare şi  vindecătoare a  întregii naturi.

Kamala este aspectul de  abundenţă al lui Kali. Prin aspectul prosperităţii,  Kamalatmika ne  ajută să  intrăm în interior,  unde  găsim  o  abundenţă de  bucurie, frumuseţe, fericire, încântare si  reprezintă abundenţa interioară. Acesta este rezultatul cel mai  înalt  al dansului lui Kali prin cele 10  Maha Vidya. Kamala cuprinde Pusthikarana shakti  sau  energia  hrănirii, ultimul aspect care se  revelează al lui  Sundari, totodată şi  ca  expansiune a  lui Sahashrara. Ea este  frumuseţea percepţiei  renăscute din   experienţa infinitului şi a  eternităţii prin graţia lui  Kali cea  neagră.

Kali este Dasha  Vidya  Atmika, întruchiparea  celor  10  forme  ale înţelepciunii.

 

Samharakali

”Fără gânduri,  infinită, matrice universală,  ea  închide ochii resorbind lucrurile  pentru a  le face să  apară din   nou, existând plenar,  ea  este etern născătoarea. O  omagiez  pe  Kali cea  care resoarbe, ea  care este cu  totul  vidă şi  în întregime plină de  bucurie.” –  Abhinavagupta

”Vidă, pentru că  este lipsită  de  gândirea dualizantă,  dar   înzestrată cu  plenitudinea existenţelor deoarece ea  conţine esenţa lucrurilor.  Ea debordează de  bucuria faptului că, diferenţierea  dispărând, Conştiinţa înfloreşte  plenar. Această energie  se  naşte etern,  căci dacă  ea  închide ochii,  absorbindu-se în ea  însăşi, este numai pentru a  se  naşte din   nou  sub  forma  unei adevărate Cunoaşteri,  aceea a  lucrurilor  clar percepute, însă numai  în ea.

Străluceşte de  puritate,  îndoielile capabile să  o  umbrească fiind eliminate. Deoarece ea  transcende gândirea mentală (manas) toate  modalităţile  de  cunoaştere acced   la conştiinţa non-mentală  (unmani) lipsită de  construcţiile  dualizante; de  aceea a  fost  numită vidă.

Energia resorbitoare  prezintă  două  aspecte: o  succesiune gradată  (krama) când, îndoielile evaporându-se, diferenţierea  dispărând, ea  bea  nectarul lumii şi,  căutând să  integreze  mijloace  de  cunoaştere, ea  le înţelege în unitatea lor.  Dar  dacă  această succesiune nu  mai  are loc (akrama), această  Kali se  dezvăluie în natura sa  infinită. Ea se  odihneşte în etapa celei  mai înalte cunoaşteri şi face să  crească bucuria, căci Conştiinţa înfloreşte  în ea  plenar. Ea are acelaşi  extaz atât în activităţile  sale lumeşti cât şi în culmea  vieţii  mistice: gloria actului cunoaşterii îi aparţine”.  Abhinavagupta

 

Tara  descrisă de  Frawley

În  forma, culoarea și  aparen a  lui Tara  putem  găsi multe   simboluri și în elesuri, în special prin prisma  faptelor  prin care ea  este binecunoscută. Există în traditia budistă multe   înfătișări pe cara le poate lua, așa   cum se  poate vedea   din   cele 21  de  forme, cele  8  Tara-e care ne  salvează din   cele 8  pericole și rugăciunile respective către ele.  Tara  este, totuși,  ce l mai  adesea cunoscută în 2  forme: Tara  cea  albă și Tara  cea  verde. (GREEN TARA SI WHTE TARA) 

Tara  cea  verde e  văzută ca  aducând   pacea, salvând fiintele din   pericole și temeri. Ea este, așa   cum și numele  o  sugerează, de  culoare verde, simbol al  actiunii și al compasiunii active; în corelatie cu  aceasta este legătura ei cu  Amoghasiddhi   care domnește   asupra familiei  de  Buddha-și ai  actiunii. Astfel, Tara  actionează doar   pentru binele  adoratorilor ei și este rapidă în ceea ce  face.

Tara  cea  albă este caracterizată  de  cei 7  ochi ai săi, trei pe  faţă,  câte unul   pe  fiecare  palmă  și câte unul   pe  talpa fiecărui picior.  Ochii aflati pe  fata  ei semnifică puritatea  corpului, vorbirii și mintii. Cei  de  pe  mâini   și picioare reprezintă cele patru calităti nelimitate le unui   bodhisattva: compasiunea, bunătatea  iubitoare,  bucuria și egalitatea.

Tara  cea  albă este  populară pentru că  este  cunoscută ca  oferind  binecuvântarea pentru o  viaţă lungă.

Tara  cea  albă este  cunoscută ca  fiind  Chintamattra Cakra, ”Roata care împlinește toate  dorintele” , nume care vine de  la  mantra rădăcină aflată în inima   ei.

 

Frawley despre Tripura  Sundari

Tripura Sundari, înţelepciunea existenţei  în frumuseţe şi  iubire :

Sundari  înseamnă în sanscrită –  frumuseţe. A  te orienta spre ea  înseamnă a  căuta  frumuseţea divina.

Frumuseţea provine  din   lumina Conştiinţei care străluceşte  în obiecte. Lumina frumuseţii pe  care o  vedem în obiecte este  lumina conştiinţei. Descoperind aceasta cand pătrundem în izvorul încântarii infinite din   noi înşine. Aceasta este  o  revelare a  lui Sundari.

Sundari reprezintă  frumuseţea ultimă a  purei percepţii  care apare în noi   când  vedem întregul Univers în noi   înşine, când  vedem toată natura ca  fiind o  reflectare a  conştiinţei. Sundari este  astfel frumuseţea naturii dar văzută prin  prisma unităţii. Când ajungem  la o  astfel de  conştienţă vom descoperi încântarea în tot  ceea   ce  vedem.  Percepţia devine bucurie, chiar dacă  e  vorba   de  obiecte obişnuite.

Înţelepciunea lui  Sundari oferă cunoaşterea adevărului că  Tu eşti Acela… Ea ne  învaţă că  totul este Brahman.  Din  perspectiva ei,  samsara este  unită  cu  nirvana. Lumea iluziei se  topeşte în Inima. Ea reprezintă cunoaşterea lui  Atman şi este cel mai  mult  iubită  de  maeştrii vedantici.

Cea  mai  înaltă formă  de  adorare a  lui  Sundari este să  te  abandonezi în Sine,  să  fii  cine eşti in realitate, Sinele întregului  Univers.

 

Shankaranarayanan despre Tripura  Sundari

Tantra  concepe Supremul   în dubla sa  postură de  prakăsa şi  vimarsa. Supremul   ca  Transcendent Absolut este strălucirea  esenţială,  prakăsa. Când se  mişcă   pe  sine pentru a  manifesta  ceva din   el, există o  reflectare, vimarsa, asupra sieşi. Această reflectare ia forma  unui impuls, un  imbold, o  dorinţă, kăma.  Dorinţa se  produce printr-o scindare în fiinţă  şi este o  cuantă, kala.  Această cuantă a  dorinţei Supremului, kămakală, este  marea  Zeiţă  Tripu Sundari, cea  de-a treia  dintre Dasa  Maha Vidyas.

„S-a   mişcat la început ca  dorinţă înăuntru, care a  fost  sămânţa originară  a  minţii”, spune   Riorit ca  eu  să  mă multiplic, pentru naşterea  neamurilor” este  exprimarea din   Upanişade. ”Dorinţa este secretul creaţiei.  Dorinţa este rădăcina manifestării.  Dorinţa este fundamentul existenţei.  Dorinţa Divinului de  a  se  extinde pe  Sine   în manifestare este transmisă în fiinţa  individuală care încearcă să  se  perpetueze pe  sine, să  crească printr-un  proces de  posesie,  absorbţie, asimilare şi stăpânire.

Dorinţa ia mai  întâi, forma  unei fragmentări,  apoi încearcă să  unească toate părţile într-unul, doreşte să  se  dăruiască pe  sine prin creaţie şi  apoi doreşte să  primească înapoi  creaţia. Această dublă dorinţă este  la  baza  Iubirii, legătura dătătoare de  viaţă care îl leagă pe  Creator de Creatură.”  (Sri  Aurobindo)

Potrivit profeţilor vedici, Iubirea este o  revărsare a  divinei Desfătări,  Beatitudinea fundamentală care  se  află la baza  tuturor lucrurilor. Iar când  fericirea se  manifestă în formă,   ea  se  exprimă ca  Frumuseţe.

Tronând  în Transcendent, Iubirea  este  suverană peste întreaga  manifestare.  Sentimente de bunăvoinţă, bunătate, consideraţie,  afecţiune,  camaraderie, apropiere, unitate  –  toate acestea  sunt anemicele expresii  pe  pământ  ale Divinei Iubiri  care îl impregnează şi îl susţine.

Ea este  cunoscută ca  Tripura Sundari.

 

BHUVANESHWARI  – Marea  Intelepciune Cosmică  a  Spaţiului

Cea  de-a patra Mare Intelepciune Cosmică  în panteonul tantric hindus este  Bhuvaneshwari – Marea  Zeiţă care protejează toate  lumile în Manifestare.

De altfel, acest atribut  al zeiţei  este simbolizat chiar de  numele  ei, care  înseamnă Regina Glorioasă sau  Guvernatoarea (Ishvari) întregului domeniu  al Creaţiei, cu  toate lumile   (Bhuvana) pe  care Creaţia le conţine. Bhuvaneshwari este  creatoarea Pământului, Apei,  Focului, Aerului, Eterului, a  întregii  Naturi (Prakriti), a  Soarelui şi a  Lunii.

Cu alte cuvinte, ea  este Mama  Divină care protejează toate lumile.

Bhuvaneshwari reprezintă puterea deschiderii şi a  expansiunii nesfârşite, a  egalităţii  în spirit şi a  păcii  profunde care conţine şi susţine toate lucrurile.  Zeiţa este spaţiul originar din  care se  obiectivează mai  apoi orice lucru sau  fiinţă.

Intelegerea lui Bhuvaneshwari face  cu  putinţă transcenderea limitărilor fiinţei umane,  revelându-ne faptul  că  adevărata iubire universală, liberă  şi  complet neataşată, nu  are  formă, cu  alte cuvinte, ea  nu  se  „contractă” şi  nu  se  focalizează doar   asupra uneia sau  alteia  dintre  formele obiectivate (fiinţă, animal etc.), dar   cu  toate acestea, ea  înglobează toate formele. O  astfel de  iubire  sublimă nu  limitează şi nici nu  urmăreşte să  ţină ceva  doar   pentru ea  însăşi,  aspect care o  face să  se manifeste mereu  într-un mod profund altruist. Pe  de  altă parte, spaţiul inefabil al iubirii  reprezintă un  spaţiu  care  permanent „hrăneşte”  tot  ceea provine din   el,  conferind în acest fel posibilitatea de  creştere şi dezvoltare.

Deoarece reprezintă spaţiul,  Bhuvaneshwari este  complementara lui Kali , care după  cum ştim reprezintă  timpul: cele două  zeiţe  semnifică astfel  cele două  faţete principale ale Zeitatii Supreme  (Shakti), respectiv infinitatea şi eternitatea. Cu alte cuvinte, putem  spune  că  Bhuvaneshwari creează într-un  anumit fel  „scena” pe  care, mai  apoi, Kali îşi  desfăşoara dansul teribil al vieţii şi al morţii. Această analogie  ne  permite totodată  să  remarcăm  faptul  că zeitatea supremă  reprezintă în acelaşi timp atât  martorul (sau cel  care observă), cât  şi  principiul activ, dansul cosmic   a  lui Kali.

Legenda  despre apariţia  Marii Puteri Cosmice  Bhuvaneshwari în manifestare spune   că  la Începuturi, doar   Soarele (sub forma  Creatorului întregului  Univers) era stăpânul cerului. Înţelepţii (rishis) au  implorat Soarele (Surya) să  creeze mai  multe   lumi, oferindu-i  ca  ofrandă soma.  Atunci, Surya   a  folosit Energia sa  Supremă  pentru a  manifesta lumile (lokas sau  bhuvanas). Astfel,  această Energie Supremă  a  luat o  formă  proprie sub  înfăţişarea plină de  splendoare a  Marii Puteri  Cosmice  Bhuvaneshwari.

 

Spre  Inima   Spirituală cu  Tripura Bhairavi

Upanişadele vorbesc despre trei aspecte ale Absolutului Divin   Transcendent, aspecte  care sunt precursoare creaţiei. „El  a  dorit, so  ‘kămayata, să  devină multiplu,  divers”.  Acestă dorinţă,  voinţă primordială este icchă sakti, forţa-voinţă, Tripura Sundari din   Dasha  Mah. Apoi  este a  doua  ipostază: „Care   a  văzut, tadaikşata”. Această percepţie  determină ceea   ce este  cunoscut ca  Spaţiu şi  are drept rezultat  forţa-cunoaştere, jnăna sakti.  Bhuvaneshwari este numele  ei. Cel  de  al treilea  aspect este tapas. „El  şi-a insuflat energie sieşi:  sa tapo’ tapyata”, spun  Upanişadele. Acest   tapas este forţa-acţiune kriyă sakti şi este desemnata de  marele nume Tripura Bhairavi.”(  Shankaranarayanan)Tripura Bhairavi este forţa  Divinului de  a  acţiona, înţelepciunea focului purificator şi  a concentrării perfecte. Ea este totodată perseverenţa, focul aspiraţiei, ardoarea ce  însoţeşt drumul  nostru spre idealurile  propuse precum  şi patosul din   toate acţiunile pe  care le  săvârşim cu  tot sufletul. Pasiunea unei vieţi trăite profund, perseverenţa,  cufundarea totală în miezul oricărui  lucru sau  fenomen  pe  care îl studiem, puritatea  deplină ce  o  trezim prin  sadhana, toate  acestea  sunt urmarea trezirii înţelepciunii  lui  Tripura Bhair avi în noi.

 

Chinnamasta

Chinnamasta face  ca  înţelegerea limitată să  poată fi  depăşită şi să  se  reveleze astfel realitea condiţionată.

Înţelepciunea sa  te duce  dincolo de  dualitate,  dincolo de  mintea legată  de  efemeritate. Prin ea  se  transcende lumea  obişnuită sau  se  conştientizează extraordinarul acestei lumi.

Shankaranarayanan spune:  ”Chinnamasta este tunetul care distruge toate fortele antidivine; ea  este strălucirea ascunsă în inima   norului.  Stăpânind peste Divina Minte, ea  actionează   prin  mintea umană și este simtul de  dincolo de  simturi.  Există cinci simturi ale actiunii armendriyas și cinci simturi ale cunoașterii –  jnănendriyas; mintea este  considerată de  către gânditorii indieni ca  fiind  al  unsprezecelea simt  . De fapt, ea  este  cunoscută ca  antahkarana, prin  care ochiul vede, urechea aude  și celelalte sim  uri își îndeplinesc functiile. Omul devine stăpân peste  simturile lui gratie fortei lui Chinnamasta.

Chinnamasta reprezintă forta  neîmblânzită, puterea extraordinară  a  Supremului.

Chinnamasta își are sediul  în cap, în locul  dintre  sprâncene, în ajna cakra; este  puterea vointei superioare și  a  viziunii  supramentale.”

 

Despre   Chinnamasta, Machig  si Chod

Prajna  Paramita ne  învaţă că  odată ce  am renunţat la gândirea conceptuală, vidul este revelat fiind plin. El  nu  este o  pustietate moartă ci  un  pântece vibrant al conştiinţei  din   care  totul se  naşte. Învăţătura oferirii  propriului corp ca  nectar tuturor fiinţelor  vii (chod) ne  arată că  acesta nu  este doar   un  simplu sacrificiu de  sine care conduce   la moarte, ci o  generozitate care provine dintr-o  inimă   deschisă,  bazată pe  înţelegerea faptului că  totul este impermanent în dualitate şi că  nu  există o  existenţă separată, individuală.

 

Dhumavati  –  a  şaptea rază a  Înţelepciunii

Cele  Zece  mari  Înţelepciuni – Dasha  Maha Vidya  – descriu Fiinţa divină prin atributele  care îi conturează perfecţiunea.  Analog, la  nivel uman ele  încununează viaţa împlintă, trăită fericită. Fiecare Maha Vidya  reprezintă un  aspect ideal al fiinţei umane ca  şi al Divinului. De aici se  poate înţelege  necesitatea  trezirii acestora în fiecare dintre noi. Fie că  o  vom face în această viaţă,  fie că  mai  aşteptăm câteva zeci  de  existenţe,  atunci când vom atinge  cele mai  înalte nivele spirituale,  vom constata şi înflorirea acestor mari  înţelepciuni în noi. Ele  caracterizează desăvârşirea pe  care orice om  o  va  atinge.

Înţelepciunea lui  Dhumavati  este Vidul   care există înaintea şi în urma  Creaţiei.

Forma urâtă prin care e  descrisă îl învaţă pe  aspirant să  privească dincolo de  ceea   ce  e  suprareal, să  privească  în  profunzime şi să  caute adevărurile înalte  ale vieţii.

Dhumavati  este cea  care dăruieşte  puteri  paranormale, cea  care te salvează din   necazuri, cea  care oferă daruri, inclusiv spirituale,  cum ar fi cunoaşterea ultimă sau eliberarea.

 

Faţă în faţă cu  minunea  prin  Bagalamukhi

Bagalamukhi e  un  alt  aspect al formei teribile a  lui Kali, fiind puterea de  a  opri, paraliza sau  neutraliza, Sthambhana  Shakti. Ea este energia lui  Kali care se manifestă ca  o  armă  invincibilă. Dar  această armă  işi  are forţa într-o mantra şi  în  lumina desi nu  este doar o  armă  a  puterii, ci una  a  frumuseţii.

Prin  Bagalamukhi, este posibil să  ne  oprim  mişcarea în timp  şi spaţiu şi să  intrăm în infinitul etern.

Bagalamukhi mai  e  numită Pitambaradevi  sau  Brahmastra Rupini pentru  că  ea  transformă fiecare  lucru în opusul lui. În  momentul  liniştit dintre dualităţi,  ea  ne permite să  le transcendem. Bagalamukhi e  prezenţa secretă a  opuşilor în care fiecare lucru e  dizolvat înapoi în Nefiinţă.

Bagalamukhi este una  din   Dasha  Maha Vidya, una  din   cele Zece  Mari  Înţelepciuni divine.

Locul   ei în corp   e  indra-yoni,  palatul  moale, punctul aflat  la mijloc între simţurile ochilor, urechilor, nasului şi limbii.

Bagalamukhi e  vizualizată ca  fiind aşezată pe  un  tron de  aur   şi înconjurată de  lotuşi  galbeni. Ea este  uimirea, minunarea, fascinaţia pe  care o  trăim deseori în faţa  frumuseţii. Dorinţa oamenilor de  a  vedea   minuni   este o  manifestare directă  a  lui  Bagala. Simţim, inutim că  viaţa ne  este mult  mai  intensă dacă  suntem  în preajma miracolelor.
Matangi   – Armonia  şi sensul vieţii

Înţelepciunea  armoniei divine a  totului  este reprezentata in Tantra Shastra de  Matangi.

Prin trezirea  acesteia toţi  cei care se  confruntă cu  haosul, dezordinea, incoerenţa,  existenţa fără rost vor  putea să  depăşească aceste  situaţii.

Ordinea cauzală  şi  acauzală, forţele  naturii  şi  energia vindecătoare a  plantelor,  puterea cuvântului rostit  şi redarea valorii  limabjului sunt câteva din   caracteristicile lui Matangi.

Matangi   este totodată şi expresia  fundamentală a  tendinţei de  unificare într-un tot  coerent şi unitar a  întregului univers şi de  aceea cunoaşterea ei  deschide calea spre trăirea un ităţii şi unicităţii divine, principiu fundamental în  hridaya yoga.

Kamalatmika   –  Intelepciunea  Splendorii  Divine

Kamalatmika   este „Cea  precum  esenta lotusului” – zeita bogatiei, a  frumusetii, a  fertilitatii, a  iubirii si devotiunii.

Kamalatmika   reprezinta  dansul Sinelui prin cele Zece  Maha Vidya. Intelepciunea  eternitatii, puterea compasiunii divine,  iubirea  si  frumusetea in esenta lor, cunoasterea suprema  ca  spatiu nesfarsit,  focul purificator,  curajul si discernamantul, vidul beatific, fascinatia divina si armonia naturii dau  nastere splendorii

divine.

Kamalatmika   este energia prin care putem  atinge prosperitatea  materiala si spirituala, abundenta in toate  formele ei.

Ea este adeseori vizualizata sub  forma  unei zeite  de  o  frumusete orbitoare, ce  straluceste extatic la nivelul inimii si trezeste gratia divina in toate fiintele

din   Univers.

Kamalatmika   este splendoarea divina in manifestare.

 

Articol preluat partial:  tantra-mahavidya.com

Sursa imagini: sanatansociety.org https://www.evolutiespirituala.ro/dasha-maha-vidya-cele-zece-mari-intelepciuni-cosmice/?feed_id=43991&_unique_id=645035060b2d5

Artistic concept of Atlantis

Vechile civilizatii – ATLANTIDA, LEMURIA

Vechile civilizatii se afla sub ape

Exista peste tot in lume mituri despre cataclismele de mari proportii care au dus la inundatii mari si la scufundarea unor intregi continente si la disparitia unor civilizatii infloritoare. William Haver este un scriitor care, intr-una din cartile sale, a analizat aceste fenomene din punct de vedere arheologic, geologic si astronomic.

Civilizatii cu mosteniri bogate se regasesc pe tot globul

Haver este de parere ca o civilizatie disparuta, dezvoltata atit din punct de vedere cultural, cit si stiintific, a precedeat ceea ce noi stim acum despre cele mai vechi comunitati din subcontinentele sumerian, mediteranean si indian. El afirma ca este imposibil de explicat cum astfel de societati primitive au avut o extraordinara mostenire care consta in cunostinte avansate de astronomie, cartografie si matematica.

Un val urias de 130 de metri a maturat orasele stravechi

Premisa unanim acceptata este ca marea disparitie, care a survenit o data cu sfirsitul erei glaciare de acum 7.000-17.000 ani in urma, a fost cauzata de un val care a inundat aproximativ 65 de milioane de kilometrii patrati de uscat – cit America de Sud si Statele Unite la un loc.

In acest punct apar cele mai ample dispute legate de rapiditatea cu care s-au topit ghetarii. Domnul Haver ne aminteste aici de datele geologice care spun ca topirea ghetarilor nu s-a produs gradual, ci prin trei cataclisme violente – un val urias a fost suficient pentru ca nivelul marilor sa creasca cu 130 de metri, ceea ce a dus la o schimbare geografica majora a planetei, maturind, mai mult sau mai putin rapid, orasele existente.

El mai sugereaza ca in lumea antediluviana Sri Lanka a fost atasata sudului Indiei, Malta, Siciliei printr-o fisie de pamint de 60 de km, iar Golful Persic a fost uscat, iar dupa potop au aparut pe Pamint o multime de insule.

In mitologia multor popoare se face referire la potop

Incercind sa coroboreze toate aceste date cu miturile referitoare la potop, care se regasesc in culturile din intreaga lume, Haver a descoperit ca intre ele exista o strinsa legatura. In zonele care au fost in mod evident sub ape miturile populare descriu evenimentul si consecintele lui – retragerea supravietuitorilor pe virfurile cele mai inalte si revenirea la viata obisnuita. Multe povesti fac aluzie la civilizatii care, pe neasteptate, au disparut.

Desigur, pentru multi oameni de stiinta asemenea mituri sint doar niste povesti care nu au nici o baza istorica. Dar domnul Haver este convins ca larga raspindire si similitudinea care exista intre aceste mituri in atitea culturi dispersate atesta veridicitatea acestor cataclisme, forta lor de distrugere si constituie radacina istoriei umanitatii.

Un intreg capitol din istoria umanitatii asteapta sa fie scos la lumina

In trecut presupunerile si extrapolarile domnului Haver au fost ridiculizate si bagatelizate, iar comunitatea stiintifica a facut tot posibilul sa-l indeparteze.

El continua insa sa afirme ca in adincurile oceanelor noastre stau ingropate si neglijate din cauza ignorantei ramasitele unei impresionante civilizatii, un intreg capitol care a fost pierdut din istoria umanitatii.

Daca oamenii de stiinta afirma ca homo sapiens a aparut acum 120.000 de ani, in schimb gasim ramasite ale stramosilor nostri numai de acum 10.000 de ani. Ce s-a intimplat in tot acest interval?

Ruine care fascineaza lumea moderna

Prin eforturile sale, dl Haver a studiat o mare parte din ruinele fascinante care exista si care au dat bataie de cap tuturor cercetatorilor datorita ingeniozitatii si preciziei extraordinare cu care au fost construite. Toate au fost acoperite de ape la sfirsitul ultimei glaciatiuni si toate sint mult prea mari si complexe pentru a fi facute de culturile cunoscute in acea perioada.

Japonia si India stau marturie cu vestigiile descoperite

Haver afirma ca exista lucruri care in mod cert nu se potrivesc cu tabloul istoric. Structurile de pe coasta Japoniei, de la Yonaguni, si de pe coasta de est a Indiei, linga Poompuhur, sint in mod cert dovezi sigure.

La Yonaguni se afla niste roci imense dispuse paralel, cercuri formate din roci, rampe si alte formatiuni stincoase care sugereaza clar ca au fost facute de oameni, iar la Poompuhur s-a descoperit in apa, la 23 de metri adincime, un obiect in forma de potcoava, de 85 de metri lungime. Conform anumitor oameni de stiinta, pamintul pe care aceasta structura a fost construita a stat sub ape mai bine de 11.000 de ani.

Doua orase stravechi se afla la 35 de metri adancime

In ianuarie, oamenii de stiinta din marina indiana au descoperit in Golful Cambay ramasitele a doua orase stravechi, deosebit de extinse. Deschiderea asezarii are aproximativ 25 de kilometri patrati si se afla la 35 de metri adincime. Se pare ca acum 6.900 de ani a fost scufundata sub ape.

Aproximativ 2.000 de obiecte facute de mina omului au fost scoase la suprafata si cu ajutorul datarilor cu carbon s-a stabilit ca ar avea o vechime cuprinsa intre 8.500 si 9.500 de ani.

Arheologii vor avea mult de munca pe viitor

Haver sugereaza arheologilor sa se aventureze sa studieze oceanele, deoarece vor avea de cistigat si vor reusi sa-i valideze si ipoteze sale. El spune ca a gasit elemente extrem de evidente care trebuie luate in considerare si argumenteaza toate teoriile sale cu date stiintifice.

El mai spera ca si institutele oceanografice, de asemenea, sa continue sa exploreze lumea minunata care se afla sub ape pentru ca nu vor fi dezamagiti de ce vor gasi acolo.

Cristina Matache

https://www.evolutiespirituala.ro/vechile-civilizatii-atlantida-lemuria/?feed_id=43928&_unique_id=644ffcc98697f

Michael Demiurgos

ARHANGHELUL MIHAIL

 
archangel+(3)

MEDITAŢIA  PENTRU  TĂIEREA  LEGĂTURILOR  PSIHICE

Sunt Mihail. O persoană a întrebat astăzi ce se poate face pentru a putea dezlega conexiunile nedorite create între oameni. Conexiuni prin care energia curge înainte şi înapoi. Câţiva dintre voi sunt familiarizaţi cu lecţiile pe care le-am dat şi cu alte ocazii despre cum se taie aceste legături.
Tăierea legăturilor psihice este una din slujirile mele faţă de umanitate. Este un serviciu pe care îl ofer cu mare bucurie şi plăcere. Cînd ceri tăierea tuturor legăturilor psihice trebuie să ştiţi că aceste legături sunt strâns legate între ele şi că fiecare în parte te leagă de evenimente, timpuri şi locuri trecute.
Cînd afirmi că vrei ca toate legăturile psihice să fie tăiate. Toate vor fi tăiate. Este inutil să ceri ca numai anumite legături să fie tăiate iar celelalte să rămână intacte. Prin lucrarea pe care eu o fac, toate legăturile psihice pe care le-ai putea avea cu anumite persoane vor fi tăiate. Aceasta te va elibera de sub legea cauzei şi efectului şi a legii karmei. Tăierea tuturor legăturilor psihice te va elibera de oameni individuali, grupuri de oameni, locuri, ţări. Te va elibera de efecte care îşi au cauza în vieţi trecute. Te poate elibera de toate efectele nedorite ale acţiunilor şi gândurilor tale din toate vieţile tale anterioare. Ceea ce pot să vă ofer este libertatea căci este ceea ce toţi meritaţi.

Cum este această lucrare săvârşită? O săvârşesc cu sabia mea căci eu sunt Arhanghelul Mihail, iar sabia mea este de culoarea albastru electric.

Mă puteţi imagina ca pe un cavaler medieval îmbrăcat în armură, care în loc să fie argintie emanând lumină albă – este albastră electric, emanând lumină albastră-electric.
Pot să săvârşesc lucrarea oricând simţiţi că vă este necesar. Trebuie numai să afirmi că  vrei ca această lucrare să fie făcută în numele vostru (tău). Dacă nu faci afirmaţia că vrei acest serviciu- eu nu voi interveni pentru că nu am învoire de la Stăpânii Karmei şi de la alte puteri cereşti ca să intervin în viaţa voastră fără a fi invitat.
Aştept ca voi să mă invitaţi să intervin în vieţile voastre într-un mod pozitiv, Pot nu numai să tai legăturile psihice care te ţin legat ci şi să vă protejez cu coloane de lumină cosmică.
Această protecţie vă va feri de tot ce nu este al luminii şi tot ce nu lucrează în concordanţă cu voinţa divină. Sunt momente în cursul unei zile, fie că sunteţi treji sau dormind, când puteţi utiliza această protecţie a coloanei de lumină. Aceasta înseamnă că puteţi trăi în interiorul acestui tub de protecţie care îşi are originile în Dumnezeu Însuşi.
Cum ceri acest serviciu? Nu este greu pentru că Arhanghelul Mihail este mereu disponibil celor care au nevoie de ajutorul său. Nu este deloc vorba de a apela la serviciile preoţilor, a fi religios, ceremonial sau pios.
Este numai nevoie de o simplă cerere, de o afirmaţie. E necesar să afirmi că doreşti ca Arhanghel Mihail să îţi taie toate legăturile psihice pe care le ai cu persoane încarnate sau desâncarnate. Trebuie să ştii că orice relaţie pe care ai avut-o, toate schimburile de energie cu fiinţe din lumea aceasta sau din lumea de dincolo au creat fire invizibile care te leagă de acele fiinţe cu care ai interacţionat.
Aceste fire sunt ca nişte conducte ale energiei Karmei care astfel se revarsă din trecut în viaţa ta actuală. Aceste fire psihice vă fac să deveniţi propriile voastre victime. Victime ale propriilor voastre acţiuni, vorbe, a propriilor voastre fapte.A devenit posibil  acum ca să preschimbaţi aceste energii în energia luminii spirituale, energia iubirii.
Poţi gândi: „Nu am fost niciodată rău” şi aşa poate fi, nu ai făcut niciodată fapte rele. Ţine cont că nu există aşa ceva ca bun sau rău şi nici judecată a ceea ce este bun sau rău pentru că prin compasiune şi iubire nu există nimic altceva decât „a fi”. Trebuie deasemenea să înţelegeţi că mulţi dintre voi aţi făcut în vieţi precedente fapte bune, prin care v-aţi pus în serviciul umanităţii şi credeţi, voi, aţi acumulat karmă bună în loc de karmă rea. Eu vă  mărturisesc că tot ceea ce reprezintă karmă este o încărcătură nedorită că orice reprezintă karmă trebuie echilibrat (anihilat). Soluţia la karmă este tăierea legăturilor psihice cu trecutul ceea ce este foarte simplu.

Afirmă: „Arhanghel Mihail, afirm că doresc ca tu să tai toate legăturile mele psihice cu toate fiinţele umane, atât încarnate cît şi desâncarnate”. Mulţi vor simţi că nu vor să-şi taie legăturile psihice cu fiinţa iubită, cu soţul sau soţia, copii şi familie. Dragostea trebuie să fie necondiţionată, pentru că dacă dragostea ta este necondiţionată, ea nu are nevoie de legături psihice cu cei dragi pentru că legăturile psihice te ataşează nu te eliberează. Fii numai convins că iubirea există. Nu poţi pune condiţii în iubire ca spre exemplu: „Dacă faci asta pentru mine, eu am să te iubesc”. Dragostea adevărată este necondiţionată prin urmare nu contează dacă eşti legat psihic sau nu.  A venit timpul libertăţii, a venit vremea ca tu să îţi asumi propira putere cu fermitate şi candoare, cu compasiune. Nu îţi da puterea ta altuia, nici celor dragi ţie, nici soţiei, nici soţului sau familiei, preoţilor sau altor sisteme de control. Fă-ţi datoria acolo unde eşti cu răspundere dar fă-o cu compasiune şi dragoste necondiţionată.

Repetă după mine „Arhanghele Mihail, afirm că vreau ca tu să tai toate legăturile  mele psihice cu toate fiinţele umane atât încarnate cât şi desâncarnate”. Folosind această afirmaţie, ea te face liber. Tu însuţi vei simţi o uşurare atunci când o vei folosi. E ca şi cum ai fi purtat pantofii grei de ciment pentru multă vreme iar acum te simţi eliberat. Pantofii grei de ciment te-au ţinut legat de energiile karmei tale. Acum că ai cerut tăierea legăturilor psihice te simţi uşor, fericit şi liber. Pentru mulţi oameni este dificil ca să-şi păstreze acel nivel de conştiinţă care îi fereşte de a mai crea noi legături psihice. Nu spun aceasta ca să vă critic ci doar ca să vă îndemn să folosiţi această afirmaţie în fiecare seară înainte de culcare. Afirmarea tăierii legăturilor psihice spusă  zilnic vă va ajuta să dobândiţi libertate, libertatea de spirit.
Un alt lucru pe care vreau să vi-l dăruiesc este „stâlpul de lumină”. Din nou vă repet că este foarte uşor să-l obţineţi. Doar trebuie să afirmaţi „Arhanghele Mihail, afirm că doresc un stâlp de lumină”. Să ştiţi că până când nu afirmaţi că doriţi ajutorul nostru, noi nu avem voie să intervenim asupra cursului vieţii voastre. După ce ai făcut aceste două afirmaţii în diferite ocazii noi vom înţelege că ne daţi voie să intervenim şi atunci totul se va face automat doar spunând: „Mihail stâlp de lumină” şi veţi avea stâlpul de lumină.
E de la sine înţeles că nu fac această lucrare de unul singur. Am la dispoziţia mea o armată de îngeri de lumină. Ei au fost destinaţi ca să mă ajute încă din momentul creaţiei aşa cum eu am fost destinat de către creator ca să fiu protectorul tuturor raselor umane.
Nici nu se poate pune problema că mă poţi deranja :”Nu-l pot bate la cap pe Mihail care poate este sătul de nenumăratele cereri ale mele zilnice pentru protecţie. Credeţi-mă că mă bucură să vă văd lucrând pentru sinele vostru spiritual iar somnul şi odihna sunt ultimile lucruri de care aveam nevoie. Dacă ai probleme cu somnul din cauza coşmarelor sau alte interferenţe în timpul somnului, dacă eşti confruntat cu influenţe venind de la acei fraţi ai noştri care au trecut de partea întunericului sau de la fiinţe extraterestre care nu servesc lumina poţi să mă chemi ca să te apăr în orice situaţie ai fi, oricât de periculoasă.
86254
Este un lucru pe care vreau să-l clarific. Mulţi oameni vorbesc de fraţi şi surori veniţi din spaţiu, de extratereştri. Dragii mei prieteni, înainte de a te apropia sau urca pe orice navă spaţială materializată întreabă-i pe ocupanţii ei dacă lucrează cu lumina şi dacă sunt una cu lumina”. Insistaţi ca să vi se răspundă la aceste întrebări pentru că dacă ei lucrează cu lumina ei vor răspunde numaidecât. „Sunt una cu lumina”. Dacă ei nu lucrează cu lumina le va fi imposibil să folosească aceste cuvinte pentru că atunci când faci afirmaţia „Sunt una cu lumina”, eşti lumină. Ei se pot eschiva spunând „Nu poţi vedea că sunt lumină?” sau să încerce alte strategii. Este posibil ca ei să se deghizeze apărând ca şi fraţii noştrii de lumină. Dacă nu îţi răspund curat „Sunt al luminii” sau „Sunt una cu lumina”, atunci cheamă-mă pe mine şi legiunile mele îngereşti şi vei avea protecţie totală. Fraţii întunecaţi nu vor putea face altceva decât să plece.
Dragi prieteni, vă las acum nu cu un gând care să vă îngrijoreze ci cu unul care să vă dea de gândit şi care să vă dea încredere şi fericire. Sunt Mihail Arhanghelul. Vă iubesc pe toţi. Adonai. Acest mesaj a fost analizat de John Armitaj pe 21 octombrie 1995, în timpul unui Workschop  în Jersey Insulele Canal.

https://www.evolutiespirituala.ro/arhanghelul-mihail-meditatia-pentru-taierea-legaturilor-psihice/?feed_id=43865&_unique_id=644fc44952b31

al treilea ochi

.

„TRECEREA DE LA A PATRA LA A CINCEA RASĂ-RADACINĂ”

541057 302606833169095 2013082167 n
 
Rudolf Steiner
DIN CRONICA AKASHA
-FRAGMENTE-

„Următoarele comunicări se referă la trecerea de la a patra rasă-rădăcină (atlanteană) la cea de a cincea (ariană), căreia îi aparţine omenirea civilizată de astăzi.
[…]

Ceea ce am spus în paginile precedente despre a patra rasără-dăcină, a atlanteenilor, se referă la marea majoritate a umanităţii. Aceasta se afla încă sub comanda unor conducători mult mai evoluaţi decât omul obişnuit, prin capacităţile lor. Înţelepciunea şi puterea de care dispuneau aceşti conducători nu ar fi putut fi atinse prin nici un sistem terestru de educaţie. Ele erau conferite de entităţi superioare care nu făceau parte din lumea pământească. Era ceva cu totul natural ca marea majoritate a oamenilor să vadă în aceşti conducători fiinţe superioare, mesageri ai zeilor. Şi pe bună dreptate, căci nici prin organele de simţ şi nici prin inteligenţa omului nu ar fi putut fi atinse ştiinţa şi dibăcia acestor conducători. Ei erau veneraţi ca trimişi ai lui Dumnezeu şi oamenii primeau de la ei porunci, îndrumări şi învăţături. Fiinţe de asemenea natură au instruit omenirea să deprindă ştiinţa, artele şi fabricarea uneltelor. Aceşti „mesageri ai zeilor” conduceau uneori ei înşişi comunităţile, iar alteori prin oameni mai evoluaţi, pe care îi instruiau în arta de a guverna. Se spune despre aceşti conducători că „erau în relaţie directă cu zeii”, care le revelau legile după care trebuia să se dezvolte omenirea. Aceasta era realitatea. Această legătură cu zeii era, de fapt, o adevărată iniţiere şi se realiza în locuri ascunse cu străşnicie celorlalţi oameni. Erau adevărate centre de iniţiere şi se numeau „temple ale misteriilor”. De aici emana întreaga conducere a umanităţii.

Ceea ce se petrecea în templele de misterii era, prin urmare, de neînţeles pentru popor, ca şi intenţiile marilor săi conducători. Poporul nu putea, cu ajutorul simţurilor, să înţeleagă decât ceea ce era legat nemijlocit de Pământ şi nicidecum ceea ce se revela din lumile superioare pentru salvarea lui. Din aceasfă cauză învăţăturile pe care le dădeau conducătorii trebuiau să fie înfăţişate într-o formă care nu semăna cu nimic din cele ce se refereau la evenimente strict terestre. Limbajul de care se slujeau zeii în relaţia cu „mesagerii” lor, în centrele de misterii, nu era unul pământesc, iar forma sub care aceşti zei se revelau era, cu atât mai puţin, una terestră… „În nori de foc” apăreau aceste înalte spirite în faţa mesagerilor lor, pentru a le transmite cum să conducă pe oameni. Doar omul avea putinţa să îmbrace o formă umană; entităţile ale căror facultăţi depăşeau nivelul uman nu se puteau manifesta decât sub o formă care nu avea nimic asemănător ce ceea ce era pe pământ.

582188 417521558259036 100000035857627 1607895 1813126163 n

„Mesagerii zeilor” puteau să primească revelaţiile transmise de entităţile superioare pentru că ei înşişi erau cei mai evoluaţi în cadrul comunităţilor în care trăiau. În cursul perioadelor anterioare de evoluţie, ei dobândiseră facultăţile pe care majoritatea celorlalţi oameni abia de acum înainte urmau să le obţină. Ei erau oameni propriu-zis numai dintr-un anumit punct de vedere; puteau lua o formă umană, dar facultăţile lor spirituale şi sufleteşti aveau dimensiuni supraumane. Cu alte cuvinte, erau înzestraţi cu o dublă natură, atât divină, cât şi umană. Trebuie să vedem aceşti mesageri ca pe nişte spirite superioare, care însă puteau să îmbrace o formă umană, spre a fi în mijlocul oamenilor, să-i ajute să progreseze în evoluţia lor terestră. Adevărata lor patrie nu se afla pe Pământ. – Aceste fiinţe îndrumau pe oameni, dar nu le puteau dezvălui principiile după care îi conduceau; până în epoca celei de a cincea subrase atlanteene, a protosemiţilor, oamenii erau cu totul incapabili să înţeleagă aceste principii. Era necesar ca, mai întâi, în timpul acestei subrase, să se dezvolte facultatea de judecată, forţa gândirii. Iar această forţă nu s-a dezvoltat decât foarte lent şi în mod progresiv. Chiar şi ultimele subrase atlanteene nu puteau înţelege decât foarte puţin principiile după care acţionau conducătorii lor dumnezeieşti. Ei începuseră să presimtă aceste principii. De aceea, ideile pe care le aveau, ca şi legile care guvernau instituţiile lor de stat, erau mai curând presimţite, decât gândite clar.

[…]

Către sfârşitul perioadei atlanteene, existau trei grupuri de entităţi de tip uman. 1. Primul grup era alcătuit din acele fiinţe pe care le-am numit „mesageri ai zeilor”; aceştia se aflau pe o treaptă de evoluţie ce depăşea cu mult pe aceea a celorlalţi oameni; ei propovăduiau înţelepciunea divină şi făceau fapte dumnezeieşti. 2. Al doilea grup, mai restrâns, era format din marea masă a populaţiei, la care forţa de gândire era încă într-un stadiu latent, dar care dispunea totuşi de unele facultăţi elementare pe care omenirea de azi le-a pierdut. 3. Un al treilea grup dispunea de o putere de gândire mai evoluată, dar pierduse complet vechile facultăţi elementare atlanteene. În schimb, deveneau capabili să asimileze, cu ajutorul gândirii, principiile directoare transmise de „mesageri”. – Al doilea grup de fiinţe umane urma să dispară treptat. Dimpotrivă, al treilea grup a fost pregătit şi educat de fiinţele superioare din primul grup pentru a putea prelua în mâinile lor propriul destin.

Din rândul celor care alcătuiau acest al treilea grup, marele Conducător, pe care literatura ocultă îl numeşte Manu*, a ales pe cei mai apţi şi i-a pregătit să pună bazele unei noi umanităţi. Cei aleşi, fiinţele cele mai dotate, se aflau din a cincea subrasă. Gândirea oamenilor care făceau parte din subrasele a şasea şi a şaptea căpătase o anumită tentă negativă şi nu mai erau apte să evolueze. – Venise acum timpul să se dezvolte la maximum cele mai bune calităţi ale celor mai buni. Alegerea s-a făcut de către acel mare Conducător, care a izolat pe cei aleşi într-o zonă specială a Pământului – undeva în interiorul Asiei –, punându-i la adăpost de toate influenţele negative care ar fi putut veni de la cei rămaşi în urma evoluţiei sau care decăzuseră. – Sarcina pe care Conducătorul şi-o luase era ca acest grup de aleşi să progreseze până într-atât, încât aceştia să reuşească să sesizeze în sufletul lor, cu ajutorul gândirii, principiile după care fuseseră conduşi până atunci, principii pe care mai înainte abia le presimţeau, fără a le putea înţelege. De acum înainte trebuia ca oamenii să cunoască forţele divine pe care mai înainte le-au urmat în mod inconştient. Până atunci, zeii conduseseră omenriea prin „mesagerii” lor; acum trebuia ca oamenii să ştie entităţile divine. Trebuia să se deprindă să se considere ei înşişi ca fiind organele de execuţie ale Providenţei.

ajutor+spiritual
Acest grup izolat se afla în faţa unei hotărâri de mare importanţă. Conducătorul divin se afla în mijlocul lor sub o formă umană. De la aceşti „mesageri divini”, omenirea primea îndrumări şi porunci în legătură cu ceea ce trebuia sau nu trebuia să facă. Oamenii erau instruiţi în ştiinţele care se bazau numai pe ce era perceptibil cu simţurile fizice. Ei presimţiseră această conducere divină a lumii, o simţiseră în propriile lor fapte; dar o conştienţă clară despre ea nu avuseseră. – Acum, Conducătorul le vorbea într-un mod cu totul nou. Îi învăţa că tot ceea ce percep în jurul lor este dirijat de puteri invizibile şi că, de acum înainte, ei înşişi, sunt slujitorii acestor puteri invizibile şi, prin puterea propriei judecăţi, vor avea de tradus în practică legile acestora. Oamenii aud acum despre o lume divină, suprapământească. Aud că spiritul invizibil este creatorul şi susţinătorul a tot ceea ce este vizibil pentru om. Până atunci ei îşi ridicau privirile spre „mesagerii” lui Dumnezeu, pe care îi vedeau, spre acei iniţiaii de natură supraomenească, dintre care unul le vorbea şi le spunea ce trebuie să facă sau să nu facă. Dar, de acum înainte, ei înşişi erau demni ca mesagerul divin să le vorbească chiar despre zei. Cuvântul pe care acesta îl rostea fără încetare acestui grup de oameni aleşi de el avea o puternică rezonaniă: „Voi aţi văzut până acum pe cei care vă conduceau, dar există conducători mai mari pe care voi nu îi vedeţi. Acestor conducători să vă supuneţi. Trebuie să împliniţi poruncile Domnului, pe care nu îl vedeţi, şi să ascultaţi de acela despre care nici măcar nu vă puteţi face o imagine”. Aşa suna, din gura marelui Conducător, noua şi suprema poruncă prin care se instituia, de fapt, cultul unei Divinităti căreia nu-i semăna nici o imagine material-vizibilă şi despre care, din această cauză, nu era îngăduit să se facă nici un fel de chip cioplit. Un ecou al acestei puternice porunci primordiale pe care a primit-o a cincea subrasă se regăseşte în cuvintele Decalogului: „Să nu-ţi faci ţie chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer sus şi din câte sunt pe pământ jos şi din câte sunt în apele de sub pământ”.
[…]
Nu toţi cei selecţionaţi de Manu erau corespunzătari pentru acest scop, ci numai un grup foarte restrâns. Numai din rândul acestui grup Manu putea forma nucleul noii rase-rădăcină. El i-a adunat şi s-a retras cu ei, pentru a-i pregăti şi perfecţiona, în timp ce restul s-a amestecat cu ceilalţi oameni existenţi. – Din acel mic nucleu de oameni grupaţi în jurul lui Manu derivă tot ceea ce constituie încă, până in zilele noastre, adevăraţii germeni ai progresului existenţi în actuala a cincea rasă-rădăcină. Aceasta explică faptul că există două caracteristici care jalonează întreaga evoluţie a acesteia. Una este proprie celor care sunt însufleţiţi de idei superioare, considerându-se ca nişte copii ai unei puteri divine cosmice; alta reprezintă pe cei care pun totul în slujba intereselor personale şi a egoismului.
[…]
Oamenii iniţiaţi, care au apărut mai târziu, sunt din punct de vedere exterior oameni ca şi ceilalţi. Dar ei au rămas, în orice caz, în legătură cu lumile superioare, iar revelaţiile şi apariţiile mesagerilor divini pătrund până la ei. În cazuri cu totul aparte, când apare o necesitate superioară, recurg la anumite forţe care le vin de sus. Ei săvârşesc atunci acte pe care oamenii nu pot să le explice prin legile cunoscute de ei, considerându-le din această cauză, pe bună dreptate, drept minuni. – În toate aceste cazuri, scopul urmărit de forţele superioare este acela de a aşeza omenirea pe picioare proprii şi de a dezvolta complet forţa ei de gândire. – Iniţiaţii-oameni sunt astăzi mediatori între popor şi puterile superioare şi, numai prin actul iniţierii, ei devin apţi să intre în relaţie cu mesagerii divini.”

https://www.evolutiespirituala.ro/trecerea-de-la-a-patra-la-a-cincea-rasa-radacina/?feed_id=43739&_unique_id=644f53cabee43

thoth in the path of tav rebecca steelman

Tablitele de Smarald ale lui Thoth Atlanteeanul

PREFATA

Istoria tablitelor tradusa in urmatoarele pagini pare ciudata si trece

dincolo de credintele oamenilor de stiinta moderni. Vechimea lor este

incredibila (36 000 ani i.H.). Cel care a scris-o este THOTH, un

preot-rege atlant care a fondat o colonie in Egiptul antic dupa

scufundarea tarii-mama, Atlantida.

El este cel care a construit Marea Piramida din Giza, in mod eronat

atribuita lui Keops. In aceasta el a incorporat cunostintele intelepciunii

antice si tot acolo a pus la pastrare in siguranta inscrisuri si

instrumente din vechea Atlantida.

Vreme de aproape 16 000 de ani el a condus stravechea rasa a Egiptului,

intre 52 000 i.H. pana in 36 000 i.H. La acea vreme, stravechea rasa

barbara din care faceau parte el si adeptii lui, se ridicase la un inalt

grad de civilizatie.

Thoth era nemuritor deoarece invinsese moartea, trecand in celelalte

planuri de existenta la dorinta, prin dematerializare. Intelepciunea lui

imensa l-a facut conducator peste diferite colonii atlante, inclusiv peste

cele din America de Sud si Centrala.

Cand a sosit timpul sa paraseasca Egiptul, a ridicat Marea Piramida

deasupra Marii Sali din Amenti. Acolo a depozitat documentele si a

desemnat pe cei mai de incredere oameni ai sai sa le pazeasca.

Mai tarziu, descendentii acelor paznici au devenit preotii Piramidei, cei

care l-au zeificat pe Toth declarandu-l Zeul Intelepciunii. Conform

legendei, Sala din Amenti a devenit „lumea de dincolo”, sala zeilor, pe

unde trecea sufletul pentru judecata de dupa moarte.

In ultimele secole, spiritul lui Thoth a trecut in corpurile oamenilor in

maniera descrisa de tablite. Ca atare el s-a incarnat de trei ori, ultima

oara fiind cunoscut ca HERMES – de trei ori nascutul.

In timpul acestei incarnari a lasat documentele cunoscute de catre

ocultistii moderni sub numele de „Tablitele de Smarald”, o prezentare mai

tarzie si cu mult mai saraca a enigmelor lumii antice.

Tablitele traduse in aceasta lucrare sunt zece la numar si au fost lasate

in Marea Piramida in grija preotilor. Cele zece tablite sunt impartite in

13 parti, de dragul conventiei.

Ultimele doua sunt atat de importante, incat este interzisa prezentarea

lor publicului larg in prezent. Totusi continutul celorlalte dezvaluie

secrete care se vor dovedi de o inestimabila valoare pentru cei care le

vor cerceta cu seriozitate.

Ele ar trebui citite nu o data ci de o suta de ori pentru ca doar asa ar

putea fi dezvaluit adevaratul inteles. O citire superficiala ar oferi

cateva sclipiri de frumusete dar un studiu atent va deschide caile

intelepciunii celui ce cauta.

In continuare cateva cuvinte despre modul in care aceste secrete au fost

dezvaluite omului modern, dupa ce au stat indelung timp ascunse.

Cu aproximativ 1 300 de ani i.H. Egiptul, vechiul KHEM, era in mare

fierbere iar multe delegatii de preoti au fost trimise in diferite parti

ale lumii. Printre acestea s-au numarat si preotii Piramidei care au

purtat cu ei tablitele de smarald ca pe un talisman. Cu ajutorul

tablitelor ei puteau exercita o anumita autoritate asupra preotilor din

celelalte colonii atlante.

Legenda spune ca aceste tablite imputerniceau pe purtator cu autoritatea

lui Thoth.

Grupul de preoti care detineau tablitele au emigrat in America de Sud.

Aici i-au gasit pe Mayasi, un popor infloritor, care isi aminteau mult din

intelepciunea straveche.

Preotii s-au statornicit in acele locuri. In secolul X mayasii

colonizasera peninsula Yucatan iar tablitele au fost asezate sub altarul

unuia din templele inchinate zeului Soare. Dupa cucerirea mayasilor de

catre spanioli, orasele au fost abandonate iar comorile au ramas ascunse

si uitate in temple.

Trebuie sa se inteleaga ca Marea Piramida a fost si este inca un Templu de

initiere. Isus, Solomon, Apolonius si multi altii s-au numarat printre cei

initiati aici. Scriitorul (care este in continua legatura cu Marea Camera

Alba din Piramida) a primit instructiuni sa recupereze si sa aduca inapoi

in Marea Piramida tablitele stravechi.

Acest lucru s-a realizat. Inainte de a le inapoia i s-a acordat

permisiunea sa le traduca si sa pastreze o copie a intelepciunii inscrisa

pe tablite. Evenimentul a fost posibil in 1925 si abia acum s-a acordat

permisiunea de a fi publicate. E posibil ca unii sa zambeasca ironic.

Totusi cercetatorul atent va citi printre randuri si va descoperi

intelepciunea ascunsa in ele.

Daca Lumina se afla in interiorul tau, informatia cuprinsa in tablite va

gasi in tine un ecou.

In continuare este descrisa infatisarea tablitelor:

Sunt 12 tablite din smarald verde, facute dintr-o substanta transmutata

alchimic. Sunt foarte rezistente la orice element si substanta. Mai exact

structura atomica si celulara fiind fixa ea nu permite nici o schimbare.

Din aceasta cauza tablitele contrazic legea ionizarii referitoare la

corpurile fizice. Pe ele sunt gravate caractere din vechea limba atlanta.

Acestea reactioneaza la undele cerebrale emise de creierul celui ce

citeste, eliberand vibratia mentala asociata in mintea cititorului.

Tablitele sunt prinse intre ele cu inele facute dintr-un aliaj de culoarea

aurului, suspendate de o tija din acelasi material.

Pe intelepciunea continuta in aceste tablite se bazeaza misterele

stravechi. Pentru cel ce citeste cu mintea si ochii deschisi,

intelepciunea personala se va multiplica de 100 de ori.

Citeste! Crezi sau nu, citeste iar vibratia tablitelor va trezi „ceva” in tine.

In paginile urmatoare voi dezvalui cateva enigme putin cunoscute chiar de catre slujitorii adevarului.

Cautarea omului in dorinta de a intelege legile care-i guverneaza viata

este nesfarsita. Cu toate acestea el nu a reusit sa treaca de valul care

apara planurile superioare de viziunea lui materiala asupra vietii si

adevarului. Adevarul este gata sa fie asimilat de catre cei care-si

largesc propria viziune intorcandu-se catre ei insisi si nu cautand in afara lor adevarul.

In linistea simturilor materiale se gaseste cheia intelepciunii. Cel ce

vorbeste nu stie; cel ce stie nu vorbeste!

Legile supreme nu pot fi rostite. Ele exista ca o entitate pe caile care

transced toate simbolurile sau cuvintele din lumea materiala. Simbolurile

nu sunt decat niste Chei cu care se deschid usi ce conduc spre adevaruri.

De multe ori usa nu poate fi deschisa deoarece cheia pare atat de mareata

incat lucrurile care se afla in spatele ei nu pot fi vazute.

Daca reusim sa intelegem ca toate cheile, toate simbolurile materiale sunt

manifestari, prelungiri ale unei Legi Supreme si a Adevarului, ne vom

dezvolta o viziune ce ne va permite sa trecem dincolo de val.

Toate lucrurile din toate Universurile se misca conform unei Legi. Legea

care guverneaza miscarea Planetelor nu este mai imuabila decat Legea care

guverneaza manifestarea omului in aceasta lume. Una dintre cele mai

importante Legi este Legea responsabila de de formarea omului ca fiinta

materiala.

Maretul scop al scolilor initiatice din toate timpurile a fost sa

dezvaluie functionalitatile Legii care leaga omul material de omul

spiritual. Legatura dintre omul material si omul spiritual este omul

intelectual deoarece mintea are atat calitati materiale cat si spirituale.

Cel care aspira la cunostinte elevate trebuie sa-si dezvolte latura

intelectuala a firii lui pentru a-si intari credinta ca poate sa-si

concentreze toate fortele fiintei lui catre si in planul pe care-l

doreste.

Marea cautare a Luminii, a Vietii si a Iubirii incepe in primul rand din

planul material. Condusa catre planul ultim, scopul ei final este fuziunea

completa cu Constiinta Universala. Asezarea fundatiei in planul material

este primul pas. Abia apoi vine si scopul suprem al realizarii spirituale.

In paginile urmatoare se ofera o interpretare a tablitelor de smarald si a

intelesurilor lor secrete. In mesajul lui Thoth sunt ascunse multe sensuri

care nu transpar la suprafata cu usurinta. Lumina invataturii va deschide

noi perspective de intelegere.

„Citeste si Fii intelept” doar daca Lumina constiintei tale trezeste in

tine intelegerea care este o calitate innascuta a sufletului!

Profesorul Doreal

TABLITELE DE SMARALD ale lui THOTH

TABLITA 1

Istoria lui Thoth, Atlantul

Eu, THOTH, atlantul, maestrul secretelor

paznicul documentelor, atotputernic rege, magician

traind din generatie in generatie,

pregatindu-ma sa cobor in salile din Amenti,

am scris spre a-i indruma

pe cei care vor veni dupa mine,

aceste documente ale atotputernicei intelepciuni a Marii Atlantide.

In marele oras din KEOR, pe insula UNDAL,

intr-un timp foarte indepartat, am inceput aceasta incarnare.

Preaputernicii atlanti au trait si au murit altfel

decat o fac oamenii din epoca de acum,

din eon in eon si-au reinnoit viata

in Salile din Amenti unde raul vietii curge etern.

De o suta de ori cate zece

am coborat pe intunecatul drum ce duce spre lumina,

si de tot atatea ori am urcat din

intuneric spre lumina cu forte si puteri reinnoite.

Acum inca o data voi cobori

iar cei din KHEM (Egiptul antic, n.tr.)

nu vor mai sti de mine.

Dar intr-un timp ce nu s-a nascut inca ma voi ridica din nou,preaputernic, cerand socoteala

celor ramasi in urma.

Atunci sa va feriti, voi cei din KHEM,invatatura de mi-ati fi tradat,caci arunca-va-voi in intunericul cavernelor de unde ati venit.

Sa nu-mi tradati secretele oamenilor nordului  oamenilor sudului ori blestemul meu se va abate asupra voastra.

Nu uitati sa luati aminte la cuvintele mele pentru ca sigur ma voi reintoarce si voi cere de la voi ceea ce paziti.

Da, chiar si de dincolo de timp si de moarte ma voi intoarce, rasplatind sau pedepsind dupa loialitatea fiecaruia.

Maret fost-a poporul meu in timpuri apuse,maret dincolo de intelegerea oamenilor ce-s acum in jurul meu; avand stiinta intelepciunii celor de demult, cautand departe in inima infinitatii cunostinte ce apartineau tineretii Pamantului.

Intelepti eram datorita intelepciunii

Copiilor Luminii care traiau printre noi.

Puternici eram datorita puterii ce venea din focul etern.

Iar mai presus de toate, cel mai important intre copii omului era tatal meu, THOTME, paznicul marelui templu,punte intre Copii Luminii care locuiau in templu si rasele de oameni care populau cele zece insule.

Sol, dupa Trei,

al Locuitorului din UNAL,

vorbind Regilor cu o voce careia trebuia sa i te supui.

Crescut-am acolo pana la maturitate,fiind invatat de tatal meu misterele stravechi,pana cand, in timp, crescu in mine focul intelepciunii,iar acesta se transforma intr-o flacara ce ma consuma.

N-am dorit altceva decat atingerea intelepciunii.

Pana cand intr-o mareata zi porunca veni de la Locuitorul Templului, sa fiu adus in fata lui.

Putini erau aceia intre copiii omului ce privisera acea fata si traisera apoi, caci Copii Luminii nu sunt precum fii omului cand nu sunt incarnati intr-un corp fizic.

Ales fost-am dintre fii omului, educat de catre Locuitor astfel ca telurile lui sa fie indeplinite,teluri nenascute inca in pantecul timpului.

Epoci intregi am locuit in Templu,acumuland din ce in ce mai multa intelepciune,pana cand si eu m-am apropiat de lumina trimisa de marele foc.

Mi-a aratat calea spre Amenti,lumea de dincolo unde sta marele rege pe tronul sau.

Adanc m-am plecat in semn de respect in fata Maestrilor Vietii si a Maestrilor Mortii, primind in dar Cheia Vietii.

Eliberat eram de Salile din Amenti, alungand moartea din cercul vietii.

Departe spre stele calatorit-am pana cand spatiul si timpul au disparut.

Dupa ce sorbit-am cu nesat din cupa intelepciunii,am privit in sufletele oamenilor unde-am descoperit mistere si mai mari si m-am bucurat.

Caci doar in Cautarea Adevarului putea Sufletul meu sa se linisteasca si flacara din mine sa se stinga.

De-a lungul epocilor am trait,urmarindu-i pe cei din jurul meu gustand din cupa mortii si intorcandu-se apoi in lumina vietii.

Treptat, din Regatele Atlantidei se raspandira valuri de constiinta contopite cu mine,pentru ca apoi ele sa fie inlocuite de semintele unei stele inferioare.

Supunandu-se legii, cuvantul Maestrului crescu ca o floare.

Inspre intunericul din strafunduri se indreptara gandurile Atlantilor,

Pana cand, in sfarsit in aceasta manie sosi din AGWANTI,Locuitorul, (cuvantul Agwanti nu are un echivalent in limba engleza;inseamna o stare de detasare. n.tr.) rostind Cuvantul, chemand puterea.

Adanc in inima Pamantului, fii din Amenti auzira,si auzind produsera preschimbarea florii focului care arde etern, il transformara folosind LOGOS-ul,pana cand marele foc isi schimba directia.

Peste lume se napustira atunci marile ape,innecand si scufundand,schimband echilibrul Pamantului pana cand doar Templul Luminii mai ramase intreg pe marele munte de pe insula UNDALcare se ridica dintre ape,doar cativa mai traiau salvati de furia apelor.

Ma chema apoi Maestrul, zicand:

Aduna-mi poporul.

Du-i departe peste ape cu ajutorul celor ce te-am invatat,pana vei ajunge pe pamantul barbarilor parosi,ce locuiesc in pesteri, in desert.

Acolo urmeaza planul pe care il stii deja.Adunatu-mi-am atunci poporul siam intrat in marea nava a Maestrului.
In sus ne-am ridicat dimineata.Intunecat sub noi se vedea Templul.

Brusc peste el napustitu-s-au apele.

Disparut de pe suprafata Pamantului,pana cand vremea va sosi, era maretul Templu.

Foarte repede ne-am indreptat spre soarele diminetii,pana cand sub noi se intinse taramul copiilor din KHEM.

Maniosi, ne-au intampinat cu maciuci si suliti,pe care le agitau in aer, dorind sa injunghie si chiar sa-i distruga

pe fii Atlantidei.

Atunci ridicatu-mi-am toiagul indreptand spre ei o raza vibratorie care ii facu sa ramana nemiscati ca niste bucati de piatra de pe munte.

Apoi vorbitu-le-am cu o voce calma si pasnica, povestindu-le despreputerea Atlantidei,afirmand ca suntem copii Soarelui si mesagerii lui.

Intimidatu-i-am apoi aratandu-le puterile mele magicepana cand au ajuns sa se tarasca la picioarele mele cand s-au putut misca din nou.

Mult timp am locuit pe taramul numit KHEM, mult, mult timp.

Ascultand poruncile Maestrului, care desi doarme traieste de-a pururi,am trimis de la mine pe Fii Atlantidei, i-am trimis in toate zarile,sperand ca din pantecul timpului intelepciunea poate reaparea in copii ei.

Mult timp petrecut-am in KHEM,facand lucruri marete cu ajutorul intelepciunii din mine.
In sus crescura spre lumina cunoasterii copii din KHEM,udati de ploile intelepciunii mele.
Deschis-am atunci drum spre Amenti ca sa-mi pot pastra puterile,traind din epoca in epoca ca Soare al Atlantidei,pazind intelepciunea, pastrand documentele.

Cativa dintre fii KHEM-ului,atragandu-i pe ceilalti in jurul lor,crescura incet in forta Sufletului.
Acum, inca o data, cobor dintre ei in intunecatele sali din Amenti,adanc in salile subterane, inaintea Maestrilor puterilor,fata in fata inca o data cu Locuitorul.

Ridicatu-m-am sus deasupra intrarii, o trecatoare, o poarta ce duce spreAmenti.

Putini ar avea curajul sa indrazneasca, putini trec poarta spreintunericul din Amenti.

Ridicat-am deasupra intrarii, o puternica piramida,folosind puterea ce intrece forta Pamantului (gravitatia, n.tr.).

Adanc, foarte adanc am asezat casa-de-forta sau camera,din care am sculptat o trecatoare circulara ce ajunge apropae de mareata adunare.

Acolo in varf, am asezat cristalul, ce trimite raze spre „Timp-Spatiu”,atragand forta din eter, si concentrand-o catre trecatoarea spre Amenti.
Construit-am si alte camere care par a fi goale,totusi ascunse in ele se afla cheile spre Amenti.

Cel ce cu curaj va porni spre taramurile intunecate sa se purifice mai intai prin post indelungat.

Sa se intinda in sarcofagul de piatra din camera mea.

Apoi ii voi dezvalui marile mistere.

Curand se va indrepta spre locul unde il voi intampina,chiar si in intunericul Pamantului il voi intampina, eu,

Thoth, Maestrul Intelepciunii, il voi intampina si voi trai alaturi de el de-a pururi.

Construit-am Marea Piramida,dupa modelul piramidei fortei Pamantului,arzand etern astfel ca, si ea,sa ramana de-a lungul secolelor.

In interiorul ei, am asezat cunoasterea despre „Stiinta-Magiei”astfel ca sa pot fi aici cand ma reintorc din Amenti,da, in timp ce dorm in Salile din Amenti,

Sufletul meu ce hoinareste liber se va reincarna,va locui intre oameni in aceasta forma sau in alta. (Hermes-de trei ori nascutul)

Trimis pe Pamant al Locuitorului sunt,indeplinindu-i poruncile astfel ca multi sa fie ridicati.

Acum ma intorc in Salile din Amenti,lasand in urma ceva din intelepciunea mea.

Pastrati-o si urmati porunca Locuitorului:

Ridicati intotdeauna ochii spre lumina.

Cu siguranta, in timp, veti deveni una cu Maestrul,

Cu siguranta si pe buna dreptate sunteti una cu Maestrul,

Cu siguranta si pe buna dreptate sunteti una cu TOTUL.

Acum, plec de la voi.

Nu uitati poruncile mele,pastrati-le si respectati-le,iar eu voi fi cu voi,ajutandu-va si indrumandu-va spre Lumina.
In fata mea se deschide poarta.

Cobor in intunericul noptii.

TABLITA 2

Salile din Amenti

Adanc in inima pamantului se gasesc Salile din Amenti,cu mult sub insulele scufundatei Atlantida,Salile Mortilor si ale celor vii,scaldate in focul infinitului TOT.

Intr-un timp foarte indepartat, pierdut in spatiu-timp,Copii Luminii au privit in jos catre lume.
Vazand copii omului in sclavie legati de forta care venea de dedesupt Au stiut ca doar eliberindu-se din aceasta sclavie va putea omul sa se ridice de pe Pamant spre Soare.

Pe Pamant coborat-au si si-au creat corpuri,asemanatoare cele ale oamenilor.

Maestrii au spus dupa aceasta transformare:”Suntem cei formati din praf din spatiu, luand parte la viata din

infinitul TOT;traim in lume ca si copiii omului, la fel ca si copii omului si totusi diferit.”

Apoi pentru a locui, adanc sub scoarta Pamantului,au sapat spatii mari cu ajutorul puterii lor,spatii diferite de cele ale copiilor omului.
Le-au inconjurat apoi cu forte si puteri, pentru a apara Salile Mortilor.

Unul langa altul au asezat apoi alte spatii, le-au umplut cu Viata si cu lumina de deasupra.

Construit-au apoi Salile din Amenti, pentru a putea locui acolo de-a pururi sa traiasca plini de viata pana la sfarsitul eternitatii.

Treizeci si doi de coipii erau,

Fii ai Luminilor care coborasera intre oameni,
Cautand sa elibereze din sclavia intunericului

Pe cei tintuiti de forta ce venea de dedesupt.

Adanc in Salile din Amenti crescu o floare, arzatoare, ce se marea,alungand noaptea.

Asezata in centru, o raza puternica, datatoarede Viata, de Lumina, umplandu-i de putere pe cei ce se apropiau de ea.

Asezat-au tronuri in jurul ei, treizeci si doua,locuri pentru fiecare Copil al Luminii,asezate astfel ca sa fie scaldati de ceea ce radia din floare, Viata dineterna Lumina.

Acolo isi asezau de fiecare data primele corpuri create pentru ca acestea sa fie umplute cu Spiritul Vietii.

O suta de ani din fiecare o mie trebuiaca Lumina datatoare de Viata sa le lumineze corpurile.Grabind, trezind Spiritul Vietii.Acolo in acel cerc, din eon in eon, stau Marii Maestri,ducand o viata necunoscuta oamenilor.

Acolo in Salile Vietii dorm ei, liber curge Sufletul lor prin corpurile oamenilor.
La diferite intervale, in timp ce corpurile lor raman adormite,ei se incarneaza in corpurile oamenilor.

Ii invata cum sa iasa din intuneric si ii indruma spre lumina.

Acolo in Sala Vietii, plina de intelepciunea lor,necunoscuti raselor de oameni, traind dintotdeauna sub recele

foc al vietii, stau Copii Luminii.

Exista momente cand se trezesc,si se ridica din adancuri pentru a fi lumini calauzitoare intre oameni,infiniti printre oamenii limitati.

Cel ce progresand a iesit din intuneric, s-a ridicat din noapte spre lumina,este eliberat de Salile din Amenti, este eliberat de Floarea Luminii si a Vietii.
Indrumat atunci de intelepciune si cunostintele acumulate,va trece dintre oameni intre Maestrii Vietii.

Acolo poate locui la fel ca si ceilalti Maestri, eliberat din sclavia intunericului noptii.

Asezati in interiorul florii ce radiaza stau sapte Maestri din Spatiu-Timpurile de deasupra noastra,

ajutind si calauzind prin infinita Intelepciune, calea prin timp a copiilor omului.

Preaputernici si stranii sunt, invaluiti in puterea lor,tacuti, atoatestiutori, atragand spre ei forta Vietii,

diferiti si totusi una cu copiii omului.

Da, diferiti, si totusi Una cu Copiii Luminii.

Pastratori si pazitori ai fortei ce inrobeste omul,pregatiti sa o slabeasca daca lumina a fost atinsa.

Primul si cel mai puternic, este Entitatea Ascunsa, Maestrul Maestrilor,infinitul Noua, deasupra celorlalti de la fiecare Maestru al Ciclurilor;

Trei, Patru, Cinci si Sase, Sapte, Opt,

fiecare avand o misiune, fiecare cu fortele proprii,calauzind, indrumand destinul omului.

Acolo stau, preaputernici, eliberati de orice timp si spatiu.

Nu apartin acestei lumi si totusi inruditi cu ea,

Frati Mai Mari, ai copiilor omului.

Judecand si cantarind, cu ajutorul intelepciunii lor,urmaresc inaintarea Luminii printre oameni.

Acolo, inaintea lor, am fost condus de catre Locuitor,si l-am privit cum devine Una cu cel de deasupra.

Apoi din EL se auzi o voce spunand:
„Maret esti tu, Thoth, intre copii omului.liber esti de-acum de Salile din Amenti,Maestru al Vietii intre copii omului.
Nu vei mai gusta moartea decat daca vei voi,vei sorbi doar Viata pana la capatul eternitatii,

De-acum ti-e Viata de-a pururi la indemana.

De-acum veni-va Moartea doar la chemarea ta.

Poti locui sau pleca de aici dupa cum ti-e vrerea,

Liber este Amenti pentru Soarele omului.

Bucura-te de Viata in orice forma voiesti,

Copil al Luminii crescut intre oameni.

Alege ce vrei sa faci, caci toti trebuie sa trudeasca,

Sa nu te eliberezi niciodata de calea Luminii.

Un pas doar ai facut pe lungul drum spre inaltimi,infinit este acum muntele Luminii.

Cu fiecare pas pe care-l faci muntele se-nalta;inaintarea ta nu face decat sa-ndeparteze scopul.

Apropie-te intotdeauna de infinita Intelepciune,si ca-nainte scopul se va indeparta.

Eliberat esti acum de Salile din Amenti spre a merge alaturi de Maestrii lumii,catre acelasi scop, lucrand impreuna,pentru a aduce Lumina copiilor omului.”

Apoi dinspre tronul sau veni unul dintre Maestri,ma lua de mana si ma conduse inainte,prin toate Salile adanc ascunsului taram.
Ma conduse prin Salile din Amenti,dezvaluindu-mi secretele necunoscute omului.

Prin coridoru-ntunecat, ma conduse in jos,spre Sala unde sta intunecata Moarte.

Uriasa se-ntindea in fata mea mareata Sala,
inconjurata de-ntuneric dar totusi plina de Lumina.

In fata mea se ridica un tron intunecat,Invaluita sedea pe el o silueta a noptii.
Mai neagra decat noaptea statea acolo,
De-un negru ce-al noptii nu era.
In fata ei s-opri Maestrul, rostind
Cuvantul ce produce Viata:”o, maestre al intunericului,calauza pe drumul ce duce dinspre Viata spre Viata,in fata ta aduc un Soare al diminetii.
Sa-l nu-l atingi vreodata cu puterea noptii.

Sa nu-i chemi flacara spre intunericul noptii.

Cunoaste-l si priveste-l, e fratele nostru

ce s-a ridicat din intuneric spre Lumina.

Elibereaza-i flacara din robie,Ca libera sa arda in intunericul noptii.”

O mana ridica atunci silueta,si o flacara aparu, devenind din ce in ce mai stralucitoare.cu repeziciune dand cortina de-ntuneric la o parte,scotand Sala din bezna noptii.

In spatiul mare din fata mea aparura,luminite dupa luminite, de dupa valul noptii.

Nenumarate milioane topaiau in fata meaunele arzand ca niste flori de foc.

Altele aruncau o lumina slaba ce abia se zarea din noapte.Lumina unora scadea cu repeziciune;a altora crestea doar dintr-o scanteie de lumina.
Fiecare era inconjurata de un palid val de intuneric,dar totusi ardea cu o flacara ce nu putea fi niciodata stinsa.
Zburand de colo-colo precum licuricii primavara,umpleau spatiul cu Lumina si cu Viata.
Atunci se auzi o voce, puternica si solemna, zicand:

„Acestea sunt lumini ce suflete sunt intre oameni,crescand sau slabind in intensitate, existand de-a pururi,
schimbandu-se dar fiind vii, in moarte spre viata.

Dupa ce imbobocesc ca niste flori,si ating punctul final al cresterii in viata,repede trimit atunci valul intunericului invaluindu-le si schimbandu-le in noi forme de viata.

Constant de-a lungul epocilor, crescand, devenind o alta flacara,luminand intunericul cu si mai mare forta,
stinsa si totusi nestinsa de catre valul noptii.Astfel creste sufletul omului de-a pururi distrus dar totusi nedistrus de intunericul noptii.

Eu, Moartea, vin dar nu raman,
Caci viata exista dintotdeauna in TOTUL;
Doar un obstacol, sunt eu, pe drum,

Obstacol trecut cu repeziciune cu ajutorul luminii infinite.

Trezeste-te, O flacara ce arzi de-a pururi in interior,Straluce si infrange valul noptii.”
Apoi in mijlocul vapailor in intuneric, crescu una ce alunga noaptea, crescand, marindu-se devenind si mai stralucitoare pana cand nu mai fu decat lumina.

Atunci vorbi calauza mea, vocea maestrului:

Priveste-ti propriul suflet cum creste in lumina,

eliberat acum de-a pururi de Maestrul noptii.

Prin multe spatii ma duse-apoi spatii unde se aflau secretele Copiilor

Luminii;

secrete pe care omul nu le va afla poate niciodata pana cand

nu va deveni si el un Soare al Luminii.

Ma conduse inapoi spre Lumina

Din Sala Luminii.

Ingenuncheat-am acolo in fata marilor Maestri,

Maestri a TOATE.

Atunci vorbi EL, rostind cuvinte impresionante:

Ai fost eliberat de Salile din Amenti.

Alege ce vrei sa faci intre copii omului.

Am vorbit si eu apoi:

O, mare maestru, permite-mi sa fiu invatator de oameni,

sa le arat calea pana vor deveni si ei lumini intre oameni;

eliberati de valul noptii care ii inconjura, arzand si luminand intre oameni.

Imi vorbi apoi vocea:

Mergi si asa sa fie dupa cum ti-e voia.

Stapan al propriului destin iti esti acum,

liber sa accepti sau sa refuzi.

Preia-ti puterea, preia-ti intelepciunea.

Ca o lumina straluce intre copii omului.

In sus ma conduse apoi Locuitorul.

Si am trait din nou intre copii omului,

invatandu-i si aratandu-le cate ceva din intelepciunea mea;

Soare al Luminii, un foc intre oameni.

Acum pasesc din nou pe calea ce duce in jos, cautand lumina in intunericul

noptii.

Pastrati-mi documentele caci calauza vor fi pentru copii omului.

TABLITA 3

Cheia Intelepciunii

Eu, THOTH, atlantul,

ofer intelepciunea mea,

ofer cunostintele mele,

ofer puterea mea.

De buna voie le ofer copiilor omului.

Ofer in speranta ca si ei ar putea avea intelepciune

care sa straluceasca in lume din spatele valului noptii.

Intelepciunea este putere iar puterea este intelepciune,

impreuna completand intregul.

Omule, sa nu fii mandru de intelepciunea ta.

Discuta atat cu nestiutorul cat si cu inteleptul.

Daca vine la tine cineva plin de invatatura,

asculta-l cu mare atentie caci intelepciunea e totul.

Sa nu taci cand se vorbeste despre rau caci Adevarul ca si razele de soare

lumineaza totul.

Cel ce nu respecta legea va fi pedepsit, caci doar prin Lege se elibereaza

oamenii.

Nu trebuie sa te temi pentru ca frica este ceea ce leaga omul de intuneric.

Urmeaza-ti indemnul inimii in timpul vietii.

Fa mai mult decat ti se cere.

Cand ai acumulat bogatii,

Urmeaza-ti indemnul inimii

Caci toate acestea nu sunt de nici un folos daca inima ti-e istovita .

Asculta-ti inima cat mai mult.

Si sufletul se va bucura.

Cei ce sunt calauziti nu se ratacesc,

Dar cei ce s-au ratacit nu mai pot gasi calea cea dreapta.

Daca traiesti intre oameni, fa ca Iubirea sa fie totul pentru inima ta.

Daca va veni cineva sa-ti ceara sfatul, lasa-l sa vorbeasca liber,

caci astfel lucrul pentru care a venit la tine poate fi infaptuit.

Daca se codeste sa-si deschida inima catre tine,

e pentru ca tu, cel ce judeca situtia, esti de vina.

Nu rosti vorbe nechibzuite si nici nu le asculta,

pentru ca acestea sunt spuse de cel ce nu este in armonie.

Nu le rosti nici tu, astfel ca cel din fata ta sa poata afla intelepciunea.

Tacerea e un mare castig.

Nu castigi nimic vorbind foarte mult.

Nu-ti ridica inima mai presus de cea a copiilor omului,

pentru ca sa nu ajunga mai jos decat praful chiar.

Daca vei ajunge mare intre oameni,

sa fii respectat pentru ceea ce stii si pentru blandete.

Daca vrei sa cunosti firea unui prieten, nu-i intreba tovarasii,

ci petrece catva timp doar cu el.

Discuta cu el, pune-i la incercare inima prin cuvintele lui si prin

purtarea lui.

Caci ce intra in magazie trebuie sa si iasa,

iar lucrurile ce-ti apartin trebuie impartasite si prietenului tau.

Invatatura e considerata de prost drept ignoranta,

iar lucrurile profitabile ii sunt daunatoare.

El traieste in moarte.

Si-aceasta-i este hrana.

Secrete exista in Cosmos ce odata dezvaluite umplu lumea cu lumina lor.

Cel ce-ar vrea sa se elibereze din sclavia intunericului

sa desparta mai intai materialul de imaterial, focul de pamant;

pentru ca se stie ca asa cum pamantul coboara spre pamant,

la fel si focul urca spre foc si devine una cu focul.

Cel ce cunoaste focul din sine va urca spre focul etern si va trai in el

de-a pururi.

Focul, focul interior, este cea mai puternica forta dintre toate,

pentru ca biruie totul si trece prin toate lucrurile de pe Pamant.

Omul se sprijina doar pe ceea ce rezista.

Pamantul trebuie sa-I reziste omului altfel acesta nu ar exista.

Nu toti ochii vad la fel, unul vede un obiect de o anume forma si culoare

iar altul, de o alta forma si culoare.

La fel si infinitul foc, ce-si schimba culorile, nu e la fel de la o zi la

alta.

Asa vorbesc eu, THOTH, despre intelepciunea mea,

caci un om e un foc ce arde stralucind in noapte;

nu e stins niciodata de valul intunericului, nu e niciodata stins de valul

noptii.

In inimile oamenilor am privit cu ajutorul intelepciunii mele,

si am aflat ca nu s-au eliberat inca de lupta.

Elibereaza-ti focul, O frate al meu sau el va fi ingropat in umbra noptii!

Asculta omule aceasta intelepciune: unde inceteaza numele si forma?

Doar in constiinta, invizibila, o forta infinita ce radiaza stralucitor.

Formele pe care le creezi luminandu-ti

felul de a privi lumea sunt cu adevarat efecte ce urmeaza cauza ta.

Omul este o stea incatusata intr-un corp, pana cand, la sfarsit

se elibereaza prin propria lupta.

Doar prin efort si truda steaua din tine

va inflori intr-o noua viata.

Cel ce stie inceputul tuturor lucrurilor,

isi elibereaza steaua din taramul noptii.

Aminteste-ti, omule, ca tot ce exista e doar o alta forma a ceea ce nu

exista.

Orice forma de viata trece in alta forma de viata

iar tu nu faci exceptie de la aceasta lege.

Respecta Legea, caci totul e Lege.

Nu cauta ce nu tine de Lege, caci asa ceva exista doar in iluzia simturilor.

Intelepciunea vine in intampinarea tuturor copiii ei

asa cum ei vin in intampinarea ei.

De-a lungul epocilor, lumina a fost ascunsa.

Trezeste-te, omule, si fii intelept.

Adanc in misterele vietii am calatorit, cautand cele ascunse.

Asculta, omule, si fii intelept.

Departe, sub scoarta pamantului, in Salile din Amenti,

Secrete ascunse oamenilor am vazut.

Ades am trecut prin coridorul bine ascuns,

si am privit Lumina care este Viata pentru oameni.

Acolo, sub florile Vietii nesfarsite, cautat-am in inimile si secretele

oamenilor.

Aflat-am ca omul nu face decat sa traiasca in intuneric,

lumina marelui foc fiindu-i ascunsa in sine.

Inaintea Maestrilor din ascunsul Amenti

am acumulat intelepciunea pe care o dau oamenilor.

Maestri sunt ei, ai Intelepciunii Secrete,

adusa din viitorul sfarsitului infinitatii.

Sapte sunt, Maestrii din Amenti,

mai presus de Copiii Diminetii,

Sori ai ciclurilor, Maestri ai Intelepciunii.

Nu sunt la fel ca si copii omului?

TREI, PATRU, CINCI SI SASE, SAPTE

OPT, NOUA sunt titlurile Maestrilor oamenilor.

Departe de viitor, fara forma si totusi in formare

au venit ei ca invatatori ai copiilor omului.

Traiesc de-a pururi, fara sa faca parte totusi dintre cei vii,

nelegati de viata si liberi de moarte.

Conduc dintotdeauna cu infinita-ntelepciune,

legati si totusi nelegati de intunecatele Sali ale Mortii.

Au viata-n ei dar care nu este viata,

eliberati de toate sunt Maestrii TOTULUI.

De la ei a venit Logos-ul, instrumente ei ale puterii nemasurate.

Mareata este infatisarea lor, si totusi ascunsa in micime,

formata de ceea ce se formeaza, cunoscuta si totusi nestiuta.

TREI pastreaza cheile tuturor magiilor ascunse,

creator este el al Salilor Mortilor;

trimitand putere, invaluit in intuneric,

legand sufletele copiilor omului;

trimitand intunericul, legand forta sufletului;

conducator al negativului pentru copii omului.

PATRU e cel ce sloboade puterea.

Maestru al Vietii este pentru copii omului.

Lumina ii e corpul, flacara ii este infatisarea,

eliberator de suflete pentru copii omului.

CINCI este stapanul, Maestrul tuturor magiilor –

Cheia Cuvantului ce rasuna printre oameni.

SASE este Maestrul Luminii, drumul ascuns,

Cararea sufletelor copiilor oamenilor.

SAPTE este Maestrul vastitatii,

Stapanul Spatiului si cheia Timpurilor.

OPT este cel ce comanda progresul;

Cantareste si echilibreaza calatoria omului.

NOUA este tatal, maret la randu-i in infatisare,

Formandu-se si schimbandu-se din ceea ce nu are forma.

Gandeste-te cu mare atentie la simbolurile pe care ti le-am dat.

Chei sunt ele, desi sunt ascunse oamenilor.

Nazuieste oricand spre inalt, Suflet al diminetii,

Intoarce-ti gandurile spre Lumina si Viata.

Descopera in simbolurile pe care ti le-am dat,

lumina pe drumul ce porneste din viata si se termina in viata.

Cauta cu intelepciune.

Intoarce-ti gandurile spre interiorul tau.

Nu-ti inchide mintea florii Luminii.

Asaza-ti in corp o imagine faurita din ganduri.

Gandeste-te la numerele care te conduc spre Viata.

Curata este cararea pentru cel ce are intelepciune.

Deschide usa Imparatiei Luminii.

Revarsa-ti flacara ca un Soare al diminetii ce esti,

Indeparteaza intunericul si traieste in lumina zilei.

Priveste-te, omule! Ca parte a fiintei tale

Cei Sapte care sunt dar nu sunt ce par a fi.

Deschisu-mi-am, omule, intelepciunea,.

Urmeaza drumul pe care primul am pasit.

Maestri ai Intelepciunii,

SOARE al LUMINII MATINALE si al VIETII pentru copii omului.

Tablita 4

Cel Nascut in Spatiu

Asculta, omule, vocea intelepciunii,

Asculta vocea lui THOTH, atlantul.

De buna voie iti ofer intelepciunea mea,

Adunata din spatiul si timpul acestui ciclu;

Stapan al misterelor, SOARE al diminetii,

Traind de-a pururi, un copil al LUMINII,

Stralucind ca o stea a diminetii.

THOTH invatatorul de oameni, invatator al TOTULUI.

Cu mult timp in urma, in copilaria mea,

Priveam stelele din de mult ingropata Atlantida,

Si visam la misterele ce se ascundeau departe, deasupra oamenilor.

Atunci crescu in inima mea o mare dorinta de a cuceri drumul ce ducea

catre stele.

An dupa an, am cautat intelepciunea, cunostinte noi, urmand calea,

Pana cand SUFLETUL meu, trudit, s-a eliberat din stransoare si a plecat

departe.

Eliberat eram de legatura pamant-om.

Eliberat de corp, am tasnit in noapte.

Deschis era, in sfarsit, si pentru mine spatiul stelar.

Eliberat din stransoarea noptii eram.

Acum puteam cauta intelepciune la marginile spatiului,

Departe de cunoasterea omului limitat.

Departe, in spatiu, calatori liber SUFLETUL meu

In infinitatea cercului luminii.

Ciudate, dincolo de intelegere, erau unele planete,

Gigantice, cum omul nici nu poate visa.

Totusi gasit-am Legea, in toata frumusetea ei, ce se facea simtita

Pe si printre acele planete asa cum se face simtita printre oameni.

Prin frumusetea infinitatii calatori sufletul meu,

Departe in spatiu am zburat cu gandul.

M-am odihnit pe o planeta frumoasa

Al carei aer era plin de sunete armonioase.

Forme erau acolo, miscandu-se in Ordine,

Marete si maiestuoase precum stelele noptii;

Urcand in armonie, echilibru ordonat,

Simboluri ale Cosmicului, si ale Legii.

Pe langa multe stele trecut-am in calatoria mea,

Si pe langa multe rase de oameni

Unii urcand ca stele ale diminetii

Altii cazand spre intunericul noptii.

Fiecare din ei se luptau sa se ridice,

Urcand spre inaltimi si sondand abisurile,

Ajungand uneori pe taramuri luminoase,

Trecand prin intuneric ca sa iasa la Lumina.

Sa stii, omule, ca Lumina este mostenirea ta.

Intunericul e doar un val.

Inchisa in inima ta se afla lumina eterna,

Asteptand sa fie eliberata pentru a cuceri,

Asteptand sa rupa valul noptii.

Am descoperit cativa din cei ce cucerisera eterul.

Eliberati de spatiu dar totusi oameni erau.

Folosind forta care sta la baza TUTUROR lucrurilor,

Departe in spatiu construit-au o planeta,

Condusa de forta ce curge prin TOT;

Concentrand, transformand eterul in forme

Care cresteau dupa vrerea lor.

Depasisera in stiinta toate rasele,

Aveau o intelepciune nemasurata, erau fii ai stelelor.

Indelung am stat si le-am admirat intelepciunea.

Au creat din eter orase

Marete din trandafiri si aur.

Ci mult timp in urma, ei cucerisera eterul,

Se eliberasera din stransoare

Se gandeau doar la o imagine iar aceasta era rapid creata.

Mai departe pleca sufletul meu prin Cosmos,

Vazand lucruri si noi dar si vechi;

Invatand ca omul este cu adevarat un fiu al spatiului,

Un Soare intre Sori, un copil al stelelor.

Sa stii, omule, ca tot ce ai, este una cu stelele.

Corpul tau nu e decat o planeta

Invartindu-se in jurul stelei din centrul sistemului planetar.

Dupa ce vei obtine lumina intelepciunii totale,

Liber vei fi sa stralucesti in eter

Vei fi unul din Sorii ce lumineaza intunericul exterior

Unul din copii spatiului ce creste in Lumina.

Asa precum stelele isi pierd cu timpul stralucirea,

Lumina lor revenind la mareata sursa,

La fel, omule, trece sufletul

Lasand in urma intunericul noptii.

Format din eterul primordial, plin de stralucirea ce curge dinspre sursa,

Legat de eterul ce il inconjoara

Straluce de-a pururi pana cand se elibereaza in sfarsit.

Ridica-ti flacara din intuneric, lasa-n urma noaptea si liber vei fi.

Calatorit-am prin spatiu-timp,

Stiind ca in sfarsit sufletul meu era liber,

Stiind ca in sfarsit pot urma intelepciunea.

Pana cand, in cele din urma am trecut intr-un plan,

Ascuns cunoasterii, necunoscut intelepciunii,

O prelungire dincolo de tot ceea ce stim noi.

Avand aceasta cunoastere, omule,

Sufletul meu a fost si mai fericit,

Pentru ca acum eram liber.

Asculta, fiu al spatiului,

Asculta-mi intelepciunea:

Afla ca si tu vei fi liber.

Asculta-mi inca o data intelepciunea, omule,

Caci ascultand si tu poti trai si fi liber.

Nu esti ceva pamantean ci fiu al Infinitei Lumini Cosmice.

Nu mai stii de unde vii, omule?

Nu stii ca esti cu adevarat Lumina?

Soare al Maretului Soare, dobandind intelepciune

Vei constientiza legatura ta cu Lumina.

Tie iti ofer acum cunoastere,

Libertatea de a pasi pe aceeasi cale pe care am mers si eu,

Aratandu-ti cum prin zbuciumul meu

Am pasit pe calea ce duce spre stele.

Asculta, omule, si constientizeaza-ti legaturile,

Afla cum sa te eliberezi.

Din mijlocul intunericului te vei ridica, vei fi una cu Lumina si cu stelele.

Urmeaza intotdeauna calea intelepciunii.

Doar asa te poti ridica.

Destinul omului il conduce dintotdeauna inainte

Spre Curbele Infinitului TOT.

Afla, omule, ca tot spatiul este supus ordinii.

Doar prin Ordine poti fi Una cu TOTUL.

Ordinea si echilibrul sunt Legile Cosmosului.

Respecta-le si vei fi Una cu TOTUL.

Cel ce va urma cararea intelepciunii,

Trebuie sa fie deschis florii vietii,

Sa-si extinda constiinta dincolo de intuneric,

Sa curga prin timp si spatiu spre TOT.

Profund, in liniste trebuie sa ramai pana cand, in sfarsit

Te vei elibera de dorinte,

De dorinta de a vorbi in tacerea in care te afli.

Elibereaza-te prin tacere de legatura cuvintelor.

Abstinenta de la mancare pana cand am invins

Dorinta de a manca, aceasta subjuga sufletul.

Atunci asaza-te in intuneric.

Inchide ochii ca sa nu mai vezi razele Luminii.

Centreaza-ti forta sufletului in locul constiintei,

Si elibereaza-l de robia noptii.

Asaza-ti in minte imaginea pe care o doresti.

Imagineaza-ti locul pe care ai vrea sa-l vezi.

Vibreaza inainte si inapoi cu forta ta.

Desfa-ti sufletul din legaturile noptii.

Cu toata puterea trebuie sa scuturi

Pana cand sufletul tau va fi eliberat in sfarsit.

Atotputernica mai presus de cuvinte este flacara Cosmica,

Ce sade in planuri necunoscute omului;

Atotputernica si echilibrata, miscandu-se in Ordine,

Muzica plina de armonie, dincolo de om.

Vorbind prin muzica, cantand prin intermediul culorilor,

Flacara ce arde de la inceputul TOTULUI Etern.

Scanteie din aceasta flacara sunteti, copii mei,

Arzand in culori vii si traind prin muzica.

Asculta vocea si vei vi liber.

Constiinta eliberata fuzioneaza cu cea Cosmica,

Cu Ordinea si Legea TOTULUI.

Sa nu te indoiesti, omule, ca din intuneric,

Lumina va straluci in continuare ca un simbol al TOTULUI.

Spune aceasta rugaciune daca vrei sa obtii intelepciunea.

Roaga-te ca Lumina sa inunde TOTUL.

Atotputernice Spirit al Luminii ce straluci in

Cosmos, atrage-mi flacara, in armonie, spre tine.

Ridica-mi focul din intuneric,

Atractie a focului care este Una cu TOTUL.

Ridica-mi sufletul, tu preaputernice.

Copil al Luminii, nu-ti intoarce fata de la mine.

Fa-ma sa ma topesc in cuptorul tau;

Cel ce esti una cu toate lucrurile si toate lucrurile

Una cu tine, foc al vietii si Una cu Mintea.

Cand ti-ai eliberat sufletul din robie, sa stii ca pentru tine nu mai

exista intuneric.

Prin spatiu vei putea cauta intelepciune descatusat de trup.

Liber zboara in lumina diminetii,

Sufletule, spre taramurile Luminii. Misca-te in Ordine,

In Armonie, eliberat vei fi impreuna cu Copii Luminii.

Cauta si cunoaste, Cheia mea spre Intelepciune.

Astfel, omule, vei fi liber cu siguranta.

TABLITA 5

Locuitorul din Unal

Ades visez la ingropata Atlantida, pierduta in epoci ce-au disparut in

noapte.

Eon dupa eon ai fiintat in frumusete, lumina stralucind in intunericul

noptii.

Atotputernic, domnind peste cei nascuti pe pamint,

Stapan al Pamantului in vremea Atlantidei.

Rege al natiilor, stapan al intelepciunii,

LUMINA deasupra orasului SUNTAL,

Pastrator al caii,

Traia in TEMPLUL sau,

MAESTRUL din UNAL,

LUMINA a Pamantului in zilele Atlantidei.

Maestru venit dintr-un ciclu de dincolo de noi,

Traind in corpuri ca si printre oameni.

Nenascut pe Pamant,

EL, venit de dincolo de noi,

SOARE a unui ciclu, mai presus de oameni.

Sa stii, omule, ca Maestrul HORLET,

Nu a fost niciodata una cu copii oamenilor.

In vremuri de demult cand Atlantida s-a aratat ca o putere

A aparut cineva cu Cheia Intelepciunii,

Aratand tuturor calea spre LUMINA.

Aratatu-le-a tuturor oamenilor calea spre desavarsire,

Calea Luminii ce curge printre oameni.

Stapanind intunericul, conducand Sufletul-Omului,

Spre inaltimi ce erau Una cu Lumina.

Imparti el Regatele in parti.

Zece erau la numar, conduse de copii oamenilor.

Intr-unul construi un TEMPLU,

Dar construit nu de copii oamenilor.

Din ETER a chemat substanta, modelata si cu forma data de puterea lui YTOLAN

in formele pe care EL le-a construit cu mintea Lui.

Kilometru dupa kilometru subtanta a acoperit insula,

spatiu dupa spatiu a crescut in putere.

Neagra, si totusi nu, dar intunecata ca si spatiul-timp,

adanc in interiorul ei ESENTA LUMINII.

Cu repeziciune aparu Templul

modelat si cu forma data de CUVANTUL LOCUITORULUI,

chemat sa se formeze din ceea ce n-are forma.

Construi apoi EL, in interior, camere marete,

le umplu cu forme chemate din ETER,

si cu intelepciune facuta sa apara din mintea Lui.

Fara forma era EL in TEMPLUL sau,

si in acelasi timp era format in imaginea oamenilor.

Traind printre ei si totusi nefiind de-al lor, ciudat si foarte diferit

era EL de copii oamenilor.

Alese apoi dintre oameni TREI care sa fie poarta spre el.

Ii alese pe cei TREI dintre cei MAI MARI ca sa devina legatura lui cu

Atlantida.

Mesageri care sa-i duca sfatul regilor copiilor oamenilor.

A ales si pe altii si I-a invatat despre intelepciune;

ca invatatori sa fie ei pentru copii oamenilor.

Apoi i-a asezat pe insula UNDAL pentru a fi

invatatori ai Luminii pentru oameni.

Fiecare din cei astfel alesi, a trebuit sa fie invatat intre cinci si zece

ani.

Doar astfel putea sa inteleaga cum sa aduca LUMINA copiilor oamenilor.

Astfel aparu Templul, locul unde statea Invatatorul oamenilor.

Eu, THOTH, am cautat dintotdeauna intelepciunea,

In intuneric si in Lumina.

Inca din tinerete am mers pe cale, cautand sa capat si mai multa invatatura.

Dupa multe straduinte, unul din cei TREI, mi-a adus LUMINA.

Mi-a facut cunoscute poruncile LOCUITORULUI, m-a adus din intuneric la

LUMINA.

m-a dus in fata LOCUITORULUI, in Templu, in fata marelui FOC.

Acolo, pe maretul tron, L-am vazut,

pe LOCUITOR, invesmantat in LUMINA

si stralucind ca focul.

Am ingenuncheat in fata maretei intelepciuni,

simtind LUMINA curgand in valuri prin corpul meu.

Auzit-am apoi vocea LOCUITORULUI:

„Intuneric, vino spre Lumina.

De mult tot cauti calea spre LUMINA.

Fiecare suflet de pe pamant care isi slabeste lanturile,

va fi curand eliberat din robia noptii.

Adanc din intuneric te-ai ridicat, si te-ai apropiat mai mult de Lumina

telului tau.

Aici vei locui ca si copil al meu, pastrator al intelepciunii,

unealta a LUMINII de departe.

Aparator al intelepciunii in epocile intunericului,

ce curand se vor abate asupra copiilor oamenilor.

Locuieste aici si soarbe din toata intelepciunea.

Secrete si mistere ti se vor dezvalui.”

Raspunsu-i-am apoi MAESTRULUI CICLURILOR, zicand:

„Lumina ce te scobori asupra oamenilor,

da-mi din intelepciunea ta

ca sa pot fi invatator de oameni.

Da-mi din LUMINA ta ca sa ma pot elibera.”

Imi vorbi apoi, din nou, MAESTRUL:

„Epoca dupa epoca vei trai prin

intelepciunea ta, da, cand peste Atlantida

se vor rostogoli valurile oceanului,

vei avea Lumina, desi ascunsa in intuneric,

pregatita sa apara oricand o vei chema.

Mergi acum si invata si mai mult din intelepciune.

Dezvolta-te in LUMINA catre TOTUL infinitului.”

Mult timp locuit-am in templul

LOCUITORULUI pana cand in sfarsit m-am contopit cu LUMINA.

Urmat-am apoi calea spre planurile stelare, urmat-am apoi calea LUMINII.

Am urmat calea ce ducea adanc in inima Pamantului,

invatand deopotriva secretele de deasupra si de dedesubt;

invatand calea spre SALILE DIN AMENTI;

invatand despre LEGEA ce tine lumea in echilibru.

Intelepciunea mea purtatu-m-a spre camerele ascunse ale Pamantului,

adanc sub scoarta Pamantului, pe calea ascunsa de epoci copiilor oamenilor.

Mi s-a revelat chiar si mai multa intelepciune inainte de a capata o noua

invatatura:

aflat-am ca orice e parte a unui TOT, maret si totusi mai maret

decat tot ceea ce cunoastem.

Cautat-am centrul Infinitului de-a lungul epocilor.

Pe masura ce inaintam, din ce in ce mai multe secrete aflam.

Acum, privind in urma prin epocile trecute, stiu ca intelepciunea nu

cunoaste limite,

ca ea creste odata cu epocile, ca e Una cu cea a Infinitului.

Lumina era in vechea Atlantida.

Si totusi si intunericul se ascundea acolo.

Din Lumina in intuneric au cazut, cei care se ridicasera dintre oameni.

Orgoliosi devenisera din cauza a ceea ce stiau,

Mandri erau de locul lor intre oameni.

Adanc au cercetat in ce le era interzis,

Si au deschis poarta ce ducea dedesubt.

Cautat-au sa obtina si mai multa cunoastere dar

Si sa o aduca la suprafata.

Cel ce coboara dedesubt trebuie sa fie echilibrat,

Altfel va fi limitat de lipsa luminii.

Deschis-au ei apoi,

Prin cunoasterea lor,

Cai interzise omului.

Dar, in Templul Sau, cel ce vede tot, LOCUITORUL,

sade in AGWANTI, in timp ce prin Atlantida, sufletul lui hoinareste liber.

I-a vazut pe atlanti, cu magia lor,

Deschizand poarta ce urma sa aduca pe Pamant mare necaz.

Cu repeziciune se-ntoarse sufletul sau atunci in corpul sau.

Din al sau AGWANTI se ridica

Si isi chema cei TREI preaputernici mesageri.

Dadu porunci ce zguduira lumea.

Adanc sub scoarta Pamantului, spre Salile din Amenti,

Repede cobori LOCUITORUL.

Chema apoi fortele stapanite de cei Sapte Maestri;

Schimba echilibrul Pamantului.

Adanc scufunda Atlantida sub valurile-ntunecate.

Sfarama poarta ce fusese deschisa;

Distruse intrarea ce ducea dedesubt.

Toate insulele fura distruse cu exceptia insulei UNAL,

Si o parte a insulei fiilor LOCUITORULUI.

Pe acestia ii pastra ca sa fie invatatori,

Lumini pe calea celor ce vor veni

Lumini pentru copii mai mici ai oamenilor.

Ma chema apoi pe mine, THOTH, in fata lui,

Si-mi dadu porunci pentru ce trebuia sa fac, zicandu-mi:

„Tu THOTH, ia-ti toata intelepciunea.

Toate cunostintele, toata magia ta.

Mergi si fii invatator de oameni.

Mergi si pastreaza cunostintele

Pana cand, cu timpul, LUMINA va spori in oameni.

LUMINA fi-vei de-a lungul epocilor,

Ascunsa dar de gasit pentru cei luminati.

Peste tot Pamantul, iti dam putere,

Te eliberam s-o oferi sau s-o iei.

Aduna-i acum pe fii Atlantidei.

Ia-i si fugiti la oamenii din pesteri.

Zburati spre taramul Copiilor lui KHEM.”

Adunatu-i-am apoi pe fii Atlantidei.

In nava am adus toate documentele mele,

Cele ale scufundatei Atlantide.

Adunatu-mi-am toate fortele,

Unelte multe ale magiei atotputernice.

Ridicatu-ne-am apoi pe aripile diminetii.

Deasupra Templului ne-am ridicat

Lasand in urma pe cei Trei si pe LOCUITOR,

Ce sedeau in SALILE de sub Templu,

Inchizand calea spre Maestrii Ciclurilor.

Cu toate acestea, celui care are cunoastere,

Deschisa ii va fi calea spre AMENTI.

Cu repeziciune zburat-am noi pe aripile diminetii,

Spre taramul copiilor lui KHEM.

Acolo, prin puterea mea,

I-am cucerit si i-am condus.

Ridicat-am spre LUMINA, pe copii lui KHEM.

Adanc sub stanci mi-am ingropat nava, asteptand vremea cand omul va fi liber.

Deasupra navei, am ridicat un semn sub forma unui leu cu cap de om.

Acolo sub acel chip se odihneste nava mea,

Spre a fi scoasa cand nevoia o va cere.

Afla, omule, ca departe, in viitor, invadatori vor veni din adancul

spatiului.

Atunci sa va treziti voi, cei ce aveti intelepciune.

Scoateti nava mea si invingeti-i cu usurinta.

Adanc ingropat sub acel chip se afla secretul meu.

Cautati si descoperiti in piramida pe care am construit-o.

Fiecare e pentru ceilalti cheia de bolta;

Fiecare e poarta ce duce spre VIATA.

Urmeaza CHEIA pe care am lasat-o in urma mea.

Cauta iar poarta spre VIATA iti va apartine.

Cauta in piramida mea, adanc in coridorul ce se termina intr-un perete.

Foloseste CHEIA celor SAPTE, si deschide calea.

Acum tie ti-am incredintat intelepciunea mea.

Acum tie ti-am incredintat calea mea.

Urmeaza calea.

Afla tu secretele mele.

Caci tie ti-am aratat drumul.

TABLITA 6

Cheia Magiei

Asculta, omule, la intelepciunea magiei,

Ia aminte la uitata invatatura a puterilor.

Acum mult timp, pe vremea primului om,

O lupta a inceput intre intuneric si lumina.

Atunci, oamenii, ca si acum,

Aveau in ei deopotriva lumina si intuneric;

In timp ce in unii, intunericul iadului domnea,

Altora lumina le umplea sufletul.

Da, o lupta dusa in vremuri de demult,

Eterna batalie dintre intuneric si lumina.

Cu violenta purtata de-a lungul epocilor,

Folosind forte ciudate, necunoscute omului.

Initiati au fost invaluiti in intuneric,

Luptand intotdeauna impotriva luminii;

Dar sunt si altii care, plini de lumina,

Au infrant intotdeauna intunericul noptii.

Oriunde te-ai afla in epoci si planuri,

Cu siguranta vei afla de lupta cu noaptea.

Cu multe epoci in urma, SORII Diminetii

Au coborat si au descoperit lumea acoperita de noapte.

Acolo, in trecut, a inceput lupta, eterna lupta dintre Intuneric si Lumina.

Multi erau atunci cuprinsi atat de mult de intuneric

Incat abia mai licarea in ei lumina prin noapte.

Uneii dintre ei erau maestri ai intunericului, ce cautau

Sa umple tot cu intunericul lor:

Cautatu sa ii atraga si pe altii in noaptea lor.

Cu violenta se impotriveau maestrilor luminii:

Luptau cu indarjire din intunericul noptii

Cautand sa stranga si mai mult catusele,

Lanturile ce-i legau pe oameni de intunericul noptii.

Se foloseau intotdeauna de magia intunericului,

Adusa de forta intunericului.

Magie ce invaluia sufletul omului in intuneric.

Uniti si ascultand porunca, FRATII INTUNERICULUI,

De-a lungul epocilor, opusi copiilor oamenilor.

Umbland intotdeauna in secret, pe ascuns,

Cunoscuti si totusi nedescoperiti de copii omului.

Dintotdeauna, au mers si au lucrat in intuneric,

Ascunzandu-se de lumina in bezna noptii.

In tacere si in secret isi foloseau puterea,

Inrobind si legand sufletele oamenilor.

Nevazuti veneau si tot asa plecau.

Omul, in ignoranta lui, II cheama de dedesubt.

Intunecata e calea pe care merg FRATII INTUNERICULUI,

Neagra precum intunericul nu precum noaptea,

Calatorind pe Pamant vin in visele oamenilor.

Au capatat putere din intunericul ce-i inconjoara

Sa cheme alti locuitori din afara planului lor,

Prin modalitati ce sunt ascunse omului.

FRATII INTUNERICULUI ajung pana in mintea omului.

In jur ei isi tes valul noptii lor.

Astfel, atat cat vietuieste,

Acel suflet traieste inlantuit,

Legat de catusele VALULUI noptii.

Puternici sunt in cunoasterea interzisa

Interzisa deoarece e una cu noaptea.

Asculta, batrane, si ia aminte la avertismentul meu:

Elibereaza-te de robia noptii.

Nu-ti ceda sufletul FRATILOR INTUNERICULUI.

Indreapta-ti fata intotdeauna spre Lumina.

Nu stii, omule, ca durerea ta,

Se datoreaza doar Valului noptii.

Da, omule, ia aminte la avertismentul meu:

Priveste intotdeauna inspre sus,

Intoarceti sufletul spre LUMINA.

FRATII INTUNERICULUI isi cauta fratii

Cei care au mers pe calea LUMINII.

Caci stiu prea bine ca cei ce-au calatorit

Departe spre Soare pasind pe calea LUMINII

Au si mai mare putere

Sa aduca intunericul asupra copiilor LUMINII.

Asculta, omule, pe cel ce vine la tine.

Dar cantareste cu grija daca vorbele lui sunt din LUMINA.

Caci multi sunt cei ce merg in LUMINA INTUNECATA

Si care nu sunt totusi copiii LUMINII.

E usor sa le urmezi calea,

Usor sa urmezi calea pe care te conduc ei.

Dar asculta, omule, avertismentul meu:

Lumina vine doar la cel ce cauta.

Dificila e calea ce duce la INTELEPCIUNE,

Dificila e calea ce duce spre LUMINA.

Piedici multe vei gasi in calea ta

Si multi munti de catarat spre LUMINA.

Sa stii, omule, ca cel ce va razbi, se va elibera de calea Luminii.

Caci trebuie sa stii, omule, ca in cele din urma lumina trebuie sa razbata

Iar intunericul si noaptea sa fie izgonite de Lumina.

Asculta, omule, si ia aminte la aceasta intelepciune;

Ca si intunericul, la fel e si LUMINA.

Cand intunericul va fi izgonit iar toate Valurile vor fi rupte,

Din intuneric va straluci LUMINA.

Asa cum printre oameni exista FRATII INTUNERICULUI

Tot asa exista si FRATII LUMINII.

Opusi FRATILOR INTUNERICULUI,

Cautand sa elibereze oamenii din noapte.

Puteri au ei, preaputernici.

Cunosc LEGEA iar planetele li se supun.

Intotdeauna lucreaza in armonie si ordine,

Eliberand sufletul omului din robia noptii.

Secreti si ascunsi, umbla si ei.

Necunoscuti sunt copiilor oamenilor.

Au luptat dintotdeauna cu FRATII INTUNECATI,

Au invins si inving si timpul fara sfarsit.

LUMINA va fi intotdeauna stapana,

Gonind intunericul noptii.

Omule, asculta ce-ti spun:

Copii Luminii vor fi intotdeauna alaturi de tine.

Stapani ai puterii SOARELUI,

Nevazuti dar paznici ai oamenilor.

Deschisa tuturor e calea lor,

Deschisa tie, cel ce vei pasi in LUMINA.

Eliberati sunt EI din INTUNECATUL AMENTI,

Eliberati din toate SALILE, unde VIATA domneste suprem.

SORI sunt ei si MAESTRI ai diminetii,

Copii ai Luminii care stralucesc printre oameni.

Seamana cu omenii dar nu sunt ca ei,

Pentru ca in trecut nu au fost niciodata despartiti.

Au fost UNUL in eterna UNICITATE,

In tot spatiul de la inceputul timpului.

Au daruit omului secrete

Care sa-l pazeasca si sa-l protejeze de orice rau.

Cel ce va dori sa mearga pe calea maestrului,

Trebuie sa se elibereze din robia intunericului.

Trebuie sa cucereasca ceea ce nu are forma,

Si sa cucereasca iluzia fricii.

Cunoscand trebuie sa afle toate secretele

Calatorind pe calea ce duce spre intuneric,

Si cu toate acestea trebuie sa aibe inaintea lui lumina telului sau.

Mari piedici va intampina in drumul lui,

Dar el sa se indrepte cu hotarare spre LUMINA SOARELUI.

Asculta, Omule, SOARELE este simbolul

LUMINII ce straluceste la capatul drumului tau.

Acum tie iti daruiesc secretele:

Acum pentru a infrunta forta intunericului,

Pentru a o infrunta si a infrange teama de noapte.

Doar stiind poti infrange,

Doar stiind poti avea LUMINA.

Acum iti transmit aceasta invatatura,

Stiuta de MAESTRI,

Stiinta ce infrange toate temerile de intuneric.

Foloseste intelepciunea pe care ti-am daruit-o.

Si STAPAN al FRATILOR NOPTII vei fi.

Cand vei simti ceva,

Ce te atrage mai aproape de poarta mai intunecata,

Priveste-ti sufletul si afla daca ceea ce simti vine din interiorul tau.

Daca vei descoperi intunericul in propriile-ti ganduri,

Izgoneste-le cat mai departe de mintea ta.

Trimite-ti prin corp un val de vibratie,

Neregulata la inceput si regulata apoi,

Pana cand te vei elibera.

Porneste VALUL DE FORTA in CENTRUL CREIERULUI tau.

Directioneaza-l sub forma de unde din cap spre picioare.

Dar daca vei descoperi ca sufletul tau nu e intunecat,

Asigura-te ca o forta e indreptata spre tine.

Doar prin cunoastere poti razbate.

Doar prin intelepciune poti spera sa te eliberezi.

Cunoasterea aduce intelepciune iar intelepciunea, putere.

Desavarseste-te si vei avea putere asupra tuturor lucrurilor.

Cauta mai intai un loc legat de intuneric.

Deseneaza un cerc in jurul tau.

Stai in picioare, drept, in mijlocul cercului.

Foloseste aceasta formula si vei fi liber.

Ridica-ti mainile spre spatiul intunecat de deasupra ta.

Inchide ochii si aduna LUMINA.

Cheama SPIRITUL LUMINII prin Spatiu-Timp

Folosind aceste cuvinte si vei fi liber:

„Umple-mi corpul, SPIRIT AL VIETII,

umple-mi corpul cu SPIRITUL LUMINII.

Vino din FLOAREA

Ce straluce in intuneric.

Vino din SALILE unde domnesc cei SAPTE MAESTRI.

Pe nume le spun, eu, CELOR SAPTE:

TREI, PATRU, CINCI,

Si SASE, SAPTE, OPT – Noua.

Pe nume ii chem sa ma ajute,

Sa ma elibereze si sa ma salveze din intunericul noptii:

UNTANAS, QUERTAS, CHIETAL,

Si GOYANA, HUERTAL, SEMVETA – ARDAL.

Pe nume ii implor,

Sa ma elibereze din intuneric

Si sa ma umple cu LUMINA.”

Sa stii, omule, ca dupa ce vei face asta,

Vei fi eliberat din catusele ce te leaga,

De fratii noptii.

Nu intelegi ca numele lor au puterea sa elibereze prin vibratie lanturile

ce te leaga?

Foloseste-le la nevoie sa te eliberezi pe tine si pe fratele tau

Astfel ca si el sa iasa din intuneric.

Tu, omule, esti ajutorul fratelui tau.

Nu-l lasa in robia intunericului.

Tie iti daruiesc acum magia mea.

Ia-o si mergi pe calea LUMINII.

LUMINA tie, VIATA tie,

Fie ca SOARE sa fii in ciclurile ce urmeaza.

TABLITA 7 Cei Sapte Maestri

Ia aminte omule si asculta-mi Vocea.

Deschide-ti mintea-spatiu si soarbe din intelepciunea mea.

Intunecata e calea VIETII pe care pasesti.

Multe sunt capcanele care iti apar in cale.

Cauta intotdeauna sa capeti si mai multa intelepciune.

Gaseste-o iar ea iti va lumina drumul.

Omule, deschide-ti SUFLETUL COSMOSULUI,

Si lasa-l sa curga prin tine, una cu SUFLETUL tau.

LUMINA este vesnica iar intunericul este efemer.

Cauta de-a pururi, omule, LUMINA.

De fiecare data cand Lumina iti va umple fiinta

Intunericul va disparea curand din tine.

Deschide-ti-va sufletele FRATILOR LUMINII.

Dati-le voie sa intre si sa va umple cu LUMINA.

Ridicati-va ochii spre LUMINA cosmosului.

Indreptati-va intotdeauna fata spre tel.

Doar capatand lumina intregii intelepciuni,

Veti deveni una cu telul Infinitului.

Cautati intotdeauna Unicitatea eterna.

Cautati intotdeauna Lumina din Unu.

Asculta-mi Vocea, omule

Cantand cantecul Luminii si al Vietii

In orice spatiul, Lumina este predominanta,

Inconjurandu-i pe toti cu flamuri de foc.

Cautand intotdeauna in valul intunericului

Undeva vei gasi cu siguranta Lumina.

Ascunsa si ingropata, ratacita de cunoasterea omului,

Adanc in finit exista Infinitul.

Pierduta, dar prezenta, curgand prin orice,

Vietuind in TOT este CREIERUL INFINIT.

In toate spatiile, exista doar o SINGURA intelepcine.

Fara indoiala este UNA din UNUL.

Tot ceea ce exista apare din LUMINA, iar LUMINA apare din TOT.

Toata creatia se sprijina pe ORDINE:

LEGEA guverneaza spatiul unde exista INFINITUL.

Din echilibru provin marile cicluri,

Deplasandu-se in armonie spre sfarsitul Infinitului.

Sa stii, omule, ca departe in spatiu-timp,

Insusi INFINITUL se va transforma.

Ia aminte si asculta Vocea Intelepciunii:

Afla ca TOTUL se creaza din TOT in permanenta.

Afla ca prin timp poti urma intelepciunea

Si sa descoperi si mai multa lumina in calea ta.

Da, vei descoperi ca necautand telul tau te va ocoli din zi in zi.

Cu mult timp in urma, in SALILE DIN AMENTI

Eu, Thoth, am stat in fata Maestrilor ciclurilor.

Preaputernici, atat ca forta cat si ca intelepciune nedezvaluita.

Condus de Locuitor, I-am vazut pentru prima data.

Mai apoi insa eliberat fiind, puteam sa intru in conclavul lor cand doream.

Ades am mers pe calea intunecoasa spre SALA unde LUMINA straluce de-a pururi.

Am aflat despre Maestrii ciclurilor, ce aduceau intelepciune din ciclurile

trecute.

In acel ciclu EI se manifestau ca ghizi ai oamenilor catre cunoasterea

TOTULUI.

Sapte sunt la numar, atotputernici, transmitand prin mine aceste cuvinte

oamenilor.

Epoci la rand, am stat in fata lor ascultandu-le cuvintele ce nu rasunau.

Odata mi-au spus:

Omule, vrei sa capeti intelepciune?

Cauta in inima flacarii.

Vrei sa capeti cunostinte despre putere?

Cauta in inima flacarii.

Vrei sa fii una cu inima flacarii?

Cauta atunci in propria-ti flacara ascunsa in interiorul tau.

De multe ori vorbitu-mi-au,

Impartasindu-mi intelepciunea nu a acestei lumi;

Aratandu-mi noi cai spre lumina;

Impartasindu-mi intelepciunea adusa de deasupra.

Oferindu-mi cunoastere,

Invatandu-ma despre LEGE, despre ordinea TOTULUI.

Vorbitu-mi-au din nou, cei SAPTE, SPUNAND:

„De dincolo de timp venim, omule,

Calatorit-am de dincolo de SPATIU-TIMP,

Da, din locul unde se termina Infinitul.

Cand tu si fratii tai erati fara de forma,

Noi aveam deja forma din ordinea TOTULUI.

Nu suntem precum oamenii,

Desi odata fost-am oameni si noi.

Din Marele Vid ne-am nascut

In conformitate cu LEGEA.

Caci trebuie sa stii ca ceea ce e format

Cu adevarat, nu are forma, decat in ochii tai.

Iar apoi imi vorbira din nou cei SAPTE, zicand:

Copil al LUMINII, THOTH, esti liber, sa calatoresti pe calea luminoasa

Pana cand TOATE vor deveni UNU.”

Ne-am nascut in ordinea noastra:

TREI, PATRU, CINCI, SASE, SAPTE, OPT – NOUA.

Afla ca acestea sunt numerele ciclurilor din care em coborat catre oameni.

Fiecare avem aici o datorie de implinit;

Fiecare avem aici o forta de controlat.

Cu toate acestea suntem UNA cu SUFLETUL ciclului nostru.

Totusi si NOI cautam un tel.

Dincolo de intelegerea omului, Infinitul se intinde in ceva mai maret

decat TOTUL.

Acolo, intr-un timp care nu e totusi timp, cu TOTI vom deveni UNUL

Cu ceva mai maret decat TOTUL.

Timpul si spatiul se misca in cercuri.

Cunoaste-le legea si vei fi si tu liber.

Da, liber fi-vei sa treci prin cicluri-

Sa treci de cei e pazesc usa.

Apoi imi vorbi al NOUALEA spunand:

Eon dupa eon am existat, necunoscand VIATA si negustand din moarte.

Caci afla, omule, ca departe in viitor, Viata si moartea se vor contopi cu

TOTUL.

Fiecare atat de perfect echilibrand pe celalalt

Niciunul neexistand in Unicitatea TOTULUI.

In oamenii acestui ciclu, forta vietii este raspandita,

Dar viata in dezvoltarea ei devine una cu TOTUL.

Aici, ma manifest in acest ciclu al vostru,

Dar in acelasi timp sunt si in viitorul timpului vostru.

Pentru mine timpul nu exista, caci in lumea mea timpul nu exista,

Caci fara forma suntem NOI.

Viata nu avem NOI dar totusi existam, mai deplin, mai maret si mai liberi

decat tine.

Omul e ca o flacara legata de un munte,

Dar NOI vom fi intotdeauna liberi in ciclul nostru.

Afla, omule, ca pe masura ce vei inainta in ciclul ce ti se intinde

inainte-ti

Viata insati va trece in intuneric si doar esenta Sufletului va ramane.

Apoi imi vorbi Maestrul OPT, zicand:

Tot ce cunosti nu e decat o parte din putin.

Inca nu ai ajuns la Maretie.

Departe in spatiu unde LUMINA domneste

Venit-am si eu in LUMINA.

Forma capatat-am dar totusi nu ca tine.

Un corp de Lumina era forma mea fara de forma.

Nu cunosc VIATA si nici MOARTEA, dar sunt tousi Maestru a tot ce exista.

Cauta sa gasesti calea printre piedici.

Calatoreste pe drumul ce duce spre LUMINA.

Imi vorbi din nou NOUA, zicand:

Cauta sa gasesti calea spre infinit.

Nu e imposibil sa-ti dezvolti o constiinta superioara.

Caci atunci cand DOI va deveni UNUL Iar UNUL se va transforma in TOT,

Atunci vei sti ca bariera s-a ridicat, si ca te-ai eliberat de cale.

Dezvolta-te de la forma la fara de forma.

Si liber vei putea fi de cale.

Astfel, de-a lungul secolelor ascultat-am, invatand calea spre TOT.

Acum imi indrept gandurile spre TOT CE EXISTA.

Asculta si auzi cand te cheama.

LUMINA, atottriumfatoare, Una cu TOTUL si TOTUL cu UNUL,

Curgi spre mine prin canal.

Intra in mine ca sa ma pot elibera.

Contopste-ma cu TOTUL, stralucind din intunecimea noptii.

Elibereaza-ma de tot spatiu-timp, elibereaza-ma de Valul noptii.

Eu, copilul LUMINII, poruncesc: eliberat din intuneric sa fiu.

Fara de forma sunt pentru Sufletul-Lumina, fara forma dar stralucind

totusi luminos.

Stiu ca lanturiel intunericului trebuie sa fie sfaramate si sa cada in

fata luminii.

Acum intelepciune iti ofer.

Liber poti fi, omule, traind in lumina si in stralucire.

Nu-ti intoarce fata de la Lumina.

Sufletul tau locuieste pe taramuri luminoase.

Esti copilul Luminii.

Indreapta-ti gandurile spre interior nu spre exterior.

Gaseste-ti Sufletul-Lumina din interiorul tau.

Afla ca tu esti MAESTRUL.

Totul vine din interior.

Indreapta-te spre taramurile luminii.

Indreapta-ti gandul spre Lumina.

Afla ca esti una cu Cosmosul, o flacara si un Copil al Luminii.

Acum insa te previn:

Nu-ti lasa gandul sa se indeparteze.

Sa stii ca lumina curge de-a pururi prin corpul tau.

Nu te indrepta spe FRATII INTUNECATI ce vin de la FRATII INTUNERICULUI.

Tine mereu ochii larg deschisi, si sufletul in acord cu Lumina.

Preia aceasta intelepciune si apleaca-te asupra ei cu atentie.

Asculta-mi Vocea si conformeaza-te.

Urmeaza calea spre lumina, si vei deveni UNA cu calea.

TABLITA 8

Cheia Secretului

Tie, omule, ti-am oferit invatatura mea.

Tie ti-am oferit Lumina.

Asculta si primeste-mi intelepciunea

Adusa din spatiu, din planuri de dincoace si de dincolo.

Om nu sunt caci m-am eliberat de dimensiuni si planuri.

In fiecare din acestea am alta corp.

In fiecare, imi schimb forma.

Acum stiu ca ce e fara forma e tot ce e din forma.

Mareata e intelepciunea celor Sapte.

Atotputernici sunt EI,

Se manifesta prin puterea lor,

Plini de forta de dincolo de timp si spatiu.

Asculta aceste cuvinte intelepte.

Asculta-le si transforma-le in ale tale.

Descopera in ele ce e fara forma.

Misterul nu e decat invatatura ascunsa.

Cunoaste-o si te vei desavarsi.

Gaseste intelepciunea adanc ingropata

Si devino stapanul intunericului si al Luminii.

Profunde sunt tainele ce te inconjoara,

Ascunse sunt secretele Celor Batrani.

Cauta printre CHEILE INTELEPCIUNII mele.

Vei gasi cu siguranta calea.

Poarta spre putere e tainica, dar cel care se desavarsesete o va primi.

Priveste spre LUMINA! Frate al meu.

Fii deschis si vei primi.

Grabeste pasul prin valea intunericului.

Triumfa asupra locuitorului noptii.

Indreapta-ti mereu ochii spre PLANUL LUMINII, si vei deveni UNA cu LUMINA.

Omul e in proces de transformare spre forme care nu sunt din aceasta lume.

Se dezvolta catre timpul fara de forma, un plan din ciclul superior.

Afla ca trebuie sa devii fara de forma inainte de a deveni LUMINA.

Asculta, omule, vocea mea, care iti povesteste despre caile Luminii,

Aratandu-ti calea spre desavarsire cand te vei contopi cu Lumina.

Cauta tainele din centrul Pamantului.

Invata LEGEA care exista, care tine stelele in echilibru

Prin forta cetii primordiale.

Cauta flacara VIETII PAMANTULUI.

Scalda-te in flacara ei.

Urmeaza calea pana cand si tu vei deveni o flacara.

Spune cuvinte fara sa le rostesti celor care locuiesc dedesubt.

Intra in templul luminat in albastru si scalda-te in focul vietii.

Afla, omule, ca esti o fiinta complexa, De pamant si foc.

Permite-i flacarii tale sa straluce cu putere.

Fii doar foc.

Intelepciune e ascunsa in intuneric.

Cand vei fi luminat de flacara Sufletului,

Descopera intelepciunea si fii NASCUT DIN LUMINA,

Un Soare al Luminii fara forma.

Cauta si mai multa intelepciune.

Gaseste-o in inima flacarii.

Descopera asta doar prin truda iar Lumina se va revarsa in creierul tau.

Asculta-mi vocea si conformeaza-te.

Rupe Valurile intunericului.

Straluce ca o LUMINA pe CALE.

Povestesc despre Stravechea Atlantida,

Povestesc despre zilele Regatului Umbrelor,

Povestesc despre venirea Copiilor umbrelor.

De foarte departe au fost ei chemati de catre intelepciunea pamantenilor,

Chemati cu scopul de a castiga mare putere.

Inainte ca Atlantida sa existe,

Erau oameni care explorau intunericul,

Folosind magia neagra pentru a chema fiinte din lumea de sub noi.

Au sosit astfel ele in acest ciclu.

Fara nici o alta vibratie, existand nevazute de catre copii pamantenilor.

Puteau exista in forma doar prin sange.

Si puteau trai in lume doar prin om.

In epocile trecute au fost cucerite de catre Maestri,

Si conduse dedesubt in locul de unde venisera.

Dar cateva au reusit sa ramana, ascunse in spatii si planuri necunoscute

omului.

Au locuit in Atlantida ca umbre, aparand din cand in cand printre oameni.

Cand sange se oferea veneau sa locuiasca printre oameni.

Sub forma de oameni au aparut printre noi, dar doar la infatisare erau

oameni.

Cap de sarpe aveau de fapt dar oamenii ii vedeau la fel ca pe oameni.

S-au insinuat in Consilii, luand forme asemanatoare oamenilor.

Omorand prin puterea lor Stapanii regatelor,

Preluandu-le infatisarea si domnind peste oameni.

Doar prin magie pueau fi descoperiti.

Doar prin sunet li se putea vedea fata.

Cautat-au ei din Regatul umbrelor

Sa distruga omul si sa domneasca in locul lui.

Dar, afla omule, ca Maestrii erau atotputernici in magie,

In stare sa ridice Valul de pe chipul sarpelui, in stare sa-l trimita la

locul lui.

Venit-au la om si invatatu-l-au secretul, CUVANTUL pe care doar un om il

poate pronunta.

Repede apoi au ridicat Valul de pe fata sarpelui si l-au alungat dintre

oameni.

Totusi, ai grija, sarpele traieste inca intr-un loc care se deschide

uneori spre lume.

Nevazuti merg printre noi in locuri unde ritualurile au fost rostite.

Pe masura ce timpul se scurge, din nou vor lua infatisarea omului.

Chemati pot fi ei de maestrul care stie albul si negrul,

Doar maestrul alb insa ii poate controla

Si lega cat sunt sub forma de om.

Nu cauta regatul umbrelor, caci raul va aparea cu siguranta.

Caci doar maestrul luminii va trumfa asupra umbrei fricii.

Afla, fratele meu, ca tema e un mare obstacol.

Fii maestru al luminii intru toate, si umbra va disparea.

Asculta si ia aminte la intelepciunea mea, glasul LUMINII e limpede.

Nu cauta valea umbrei, iar LUMINA va aparea de la sine.

Asculta, omule, intelepciunea mea profunda.

Iti vorbesc de invataturi ascunse omului.

Departe fost-am in calatoria mea prin spatiu-timp,

Pana la capatul spatiului acestui ciclu.

Da, am aruncat o privire la PAZITORII Barierei,

Care il asteptau pe cel ce urma sa treaca de ei

In acel spatiu unde timpul nu exista,

Abia I-am simtit pe pazitorii ciclurilor.

Ei se misca doar in unghiuri.

Nu sunt eliberati de dimensiunile curbe.

Ciudati si inspaimantatori sunt PAZITORII Barierei.

Urmaresc constiinta pana la marginile spatiului.

Sa nu crezi ca vei scapa intrand in corp,

Caci ei urmaresc cu repeziciune Sufletul in unghiuri.

Doar cercul iti va oferi protectie, te va salva din ghearele

LOCUITORILOR IN UNGHIURI.

Odata, intr-un timp apus, m-am apropiat de mareata Bariera,

Si am vazut pe tarmurile unde timpul nu exista,

Formele fara de forma ale PAZITORILOR barierei.

Ascunsi dincolo de timp i-am descoperit;

Iar EI, simtindu-ma de la distanta, s-au ridicat, au scos un sunet ca de

clopot

care a putut fi auzit din ciclu in ciclu si s-au deplasat prin spatiu

catre sufletul meu.

Fugit-am atunci repede din calea lor, inapoi de la capatul de neimaginat

al timpului.

Dar ei m-au urmarit continuu, miscandu-se in unghiuri ciudate necunoscute

omului.

Pe tarmurile gri al capatului TIMPULUI-SPATIU am gasit PAZITORII Barierei,

Atacand Sufletul care incearca sa treaca dincolo de timp.

Am fugit in cercuri inapoi in corp.

Am fugit dar cu repeziciune m-au urmarit si ei.

Devoratorii m-au urmarit, cautand prin unghiuri sa-mi mistuie Sufletul.

Afla, omule, ca Sufletul care provoaca Bariera poate fi inrobit

De catre PAZITORII de dincolo de timp, tinut in robie pana cand acest

ciclu se incheie

Si lasat in urma cand constiinta pleaca.

Intrat-am in corp.

Am creat cercuri ce nu au unghiuri,

Am creat forma care din forma mea a fost creata.

mi-am transformat corpul intr-un cerc

iar urmaritorii s-au pierdut in cercurile timpului.

Cu toate acestea, cand ies din corp, trebuie sa fiu prudent oricand

Sa nu ma misc in unghiuri caci altfel sufletul meu poate sa nu mai fie

nicodata liber.

Sa stii ca PAZITORII Barierei se misca doar in unghiuri

Si niciodata pe curbele spatiului.

Doar miscandu-te si tu in curbe poti scapa de ei,

Caci in unghiuri te vor putea urmari.

Omule, ia aminte la ce-ti spun:

Nu cauta sa deschizi poarta ce da dincolo de timp.

Putini sunt cei care au reusit sa treaca de Bariera

Catre LUMINA mai mare ce straluce dincolo.

Caci trebuie sa stii ca de-a pururi locuitorii

Cauta astfel de Suflete pentru a le inrobi.

Asculta si ia aminte, omule:

Cauta sa te misti nu in unghiuri ci in curbe,

Iar daca, in timp ce esti in afara corpului,

Auzi un sunet ca un latrat de caine de vanatoare

Rasunand clar, ca un clopot in fiinta ta, fugi inapoi in corp in cercuri.

Dupa ce ai intrat in forma in care locuiesti, foloseste crucea si cercul

combinandu-le.

Deschide gura si foloseste-ti Vocea.

Rosteste CUVANTUL si vei fi eliberat.

Doar cel care are LUMINA pe deplin poate spera sa treaca de pazitorii caii.

Iar apoi trebuie sa se miste in curbe si unghiuri ciudate

Care sunt formate in directii necunoscute omului.

Asculta si ia aminte, omule:

Nu incerca sa treci de pazitorii caii.

Mai degraba cauta sa-ti sporesti Lumina si pregateste-te sa-ti continui

drumul.

LUMINA este telul tau suprem, fratele meu.

Cauta si gaseste de-a pururi Lumina pe calea ta.

TABLITA 9

Cheia Libertatii Spatiului

Asculta-mi vocea, omule,

Ce te invata despre Intelepciunea si Lumina acestui ciclu;

Ce te invata cum sa alungi intunericul,

Ce te invata cum sa aduci Lumina in viata ta.

Cauta, omule, sa descoperi calea ce te duce spre VIATA eterna ca un SOARE.

Iesi de sub valul intunericului.

Cauta sa devii o Lumina in lume.

Fa din tine un vas pentru Lumina, o tinta pentru Soarele acestui spatiu.

Ridica-ti ochii catre Cosmos.

Ridica-ti ochii spre Lumina.

Rosteste cuvintele Locuitorului, cantul ce cheama Lumina.

Canta cantecul libertatii.

Canta cantecul Sufletului.

Creaza inalta vibratie care te va face UNA cu Intregul.

Fii una cu cosmosul.

Contopeste-te cu Lumina.

Fii un instrument al ordinii, o cale a LEGII pentru lume.

Omule, LUMINA ta este marea LUMINA, care straluce prin umbra carnii.

Trebuie sa te eliberezi de intuneric inainte de a te contopi cu LUMINA.

Umbrele intunericului te inconjoara.

Viata curge ca un suvoi prin tine.

Omule, trebuie sa te ridici iar corpul tau va pleca departe

Spre planurile care te inconjoara si care sunt totusi Una cu tine.

Priveste in jurul tau, omule.

Vezi-ti propria lumina reflectata.

Chiar si in intunericul din jurul tau

Lumina ta continua sa curga prin val.

Cauta de-a pururi intelepciunea.

Nu-i permite corpului tau sa te tradeze.

Stai in calea Luminii.

Alunga intunericul cu stralucirea ta.

Sa stii ca intelepciunea e vesnica.

Ea exista de cand a inceput TOTUL, faurind armonie din

Legea ce exista pe CALE.

Asculta, omule, la invatatura intelepciunii.

Asculta vocea ce vorbeste despre timpul trecut.

Iti voi dezvalui invataturi uitate, iti voi poveti despre intelepciunea

ascunsa in trecut,

Pierduta in mijlocul intunericului din jurul meu.

Sa stii, omule, ca tu esti intruchiparea tuturor lucrurilor.

Doar ca acest lucru a fost uitat, pierdut cand omul a fost inrobit,

Legat si ferecat in lanturile intunericului.

Cu foarte mult timp in urma, am renuntat la trup.

Am cutreierat liber prin imensitatea eterului,

Inconjurand unghiurile ce-l tineau pe om in robie.

Afla, omule, ca tu esti doar spirit.

Corpul nu inseamna nimic.

Sufletul e TOTUL.

Nu-i permite corpului tau sa fie o inchisoare.

Alunga intunericul si calatoreste in Lumina.

Renunta la trup, omule, si elibereaza-te, fii cu adevarat o Lumina ce e

UNA cu Lumina.

Cand te vei fi eliberat din robia intunericului

Si vei calatori in spatiu ca SOARE al LUMINII,

Atunci vei afla ca spatiul nu e nelimitat

Ci ca are granite sub forma de unghiuri si linii curbe.

Afla, omule, ca tot ceea ce exista

E doar o reprezentare a lucrurilor si mai marete care vor veni.

Materia este fluida si curge ca un fluviu,

Transformandu-se constant dintr-un lucru in altul.

Invatatura a existat de-a lungul epocilor;

Nu a fost niciodata schimbata, desi a fost ingropata in intuneric;

Nu s-a pierdut niciodata, desi a fost uitata de om.

Sa stii ca in spatiul in care locuiesti

Se afla alte spatii la fel de maret ca cel al tau,

Impletite prin centrul materiei tale

Dar totusi despartite in spatiile lor proprii.

Intr-un timp demult uitat, eu THOTH, am deschis poarta,

Am intrat in alte spatii si am aflat secretele ascunse.

Adanc in esenta materiei se afla ascunse multe secrete.

Noua sunt la numar dimensiunile ce se intrepatrund,

Si Noua sunt ciclurile spatiului.

Noua sunt difuziunile constiintei

Si Noua sunt lumile dintre lumi.

Da, Noua la numar sunt Maestrii ciclurilor

Care vin si de deasupra si de dedesubt.

Spatiul e plin de lucruri ascunse, caci spatiul e impartit de timp.

Cauta cheia catre timp-spatiu, si vei deschide poarta.

Sa stii ca prin spatiu-timp Constiinta exista cu siguranta.

Desi e ascunsa invataturii noastre ea exista totusi de-a pururi.

Cheia catre lumile din interiorul tau se gaseste doar in interiorul tau.

Caci omul e poarta misterelor si cheia care este Una cu Unul.

Cauta in interiorul cercului.

Foloseste CUVANTUL pe care ti l-am dezvaluit.

Deschide poarta din interiorul tau, iar atunci cu siguranta vei trai si tu.

Omule, tu crezi ca traiesti, dar sa stii ca e doar viata in moarte.

Caci atata vreme cat esti legat de corpul tau, pentru tine nu exista nici

un fel de viata.

Doar Sufletul e liber sa calatoreasca prin spatiu, si are o viata care e

cu adevarat viata.

Restul nu e decat robie, o incatusare din care trebuie sa te eliberezi.

Nu gandi ca omul e nascut pe pamant, desi s-ar putea sa vina de pe pamant.

Omul e un spirit nascut in lumina.

Dar, daca nu stie acest lucru, nu poate fi liber niciodata.

Intunericul in inconjoara pe cel nascut in lumina.

Intunericul inrobeste Sufletul.

Doar cel ce cauta poate spera sa se elibereze.

Umbre te inconjoara intunericul umple tot spatiul

Straluce, LUMINA a omului-suflet.

Umple intunericul spatiului.

Esti copilul MARII LUMINI amintesteti asta si vei fi liber.

Nu adasta in umbra.

Iesi din intunericul noptii Lumina, lasa-ti sufletul, tu SOARE NASCUT,

Sa se umple cu maretia Luminii, eliberat din lanturile intunericului,

Un Suflet care e UNU cu Lumina.

Tu esti cheia intregii intelepciunii.

In tine se afla tot timpul si spatiul.

Nu trai incatusat in intuneric.

Elibereaza-ti forma de Lumina din noapte.

Mareata Lumina ce umpli tot Cosmosul, curgi deplin catre om.

Fa din corpul lui o torta de lumina care sa nu se stinga niciodata printre

oameni.

Departe in trecut, cautat-am intelepciune, invataturi necunoscute omului.

Departe in trecut, am calatorit in spatiu acolo unde s-a nascut timpul.

Cautat-am intotdeauna si mai multa intelepciune

Pentru a o adauga la cea pe care o aveam deja.

Descoperit-am ca doar viitorul Detinea intelepciunea pe care o cautam.

In jos, spre SALILE DIN AMENTI am calatorit, intelepciune si mai multa

cautand.

Inrebat-am MAESTRII CICLURILOR despre calea spre intelepciunea pe care o

cautam.

Le-am adresat aceasta intrebare:

Unde se afla sursa TOTULUI?

Raspunsu-mi-a in tonuri preaputernice Vocea MAESTRULUI NOUA:

Elibereaza-ti sufletul de corp si vino cu mine in LUMINA.

Iesit-am din corpul meu, O flacara palpaind in noapte.

Stat-am in fata MAESTRULUI, scaldat in focul VIETII.

Cuprins fost-am apoi de o forta, mai puternica de intelegerea omului.

Aruncat fost-am in Abis prin spatii necunoscute omului.

Vazut-am matritele Ordinii din haos si unghiurile noptii.

Vazut-am LUMINA, rasarind din Ordine si auzit-am vocea Luminii.

Vazut-am flacara Abisului, producand Ordine si Lumina.

Am vazut Ordinea nascandu-se din haos.

Am vazut Lumina raspandind Viata.

Apoi auzit-am vocea.

Asculta si intelege.

Flacara este sursa tuturor lucrurilor, cea care contine toate lucrurile in

stare latenta.

Ordinea care a emis Lumina este CUVANTUL iar din CUVANT,

SE NASTE VIATA si existenta tuturor lucrurilor.

Vocea vorbi din nou, spunand:

VIATA din tine este CUVANTUL.

Gaseste VIATA din tine si vei avea puterea sa folosesti CUVANTUL.

Indelung privit-am flacara-Lumina, revarsandu-se din Esenta Focului,

Realizand ca VIATA e ORDINE si ca omul e una cu focul.

M-am intors in trup si am stat din nou in fata celo Noua,

Ascultand vocea Ciclurilor, vibrand de putere au vorbit ei:

Afla, tu THOTH, ca VIATA nu e decat CUVANTUL FOCULUI.

VIATA pe care o tot cauti nu e decat CUVANTUL din Lume ca un foc.

Cauta calea spre CUVANT iar Puterile vor fi cu siguranta ale tale.

Intrebatu-l-am apoi pe Noua:

Maestre, arata-mi calea.

Calea spre intelepciune.

Arata-mi calea spre CUVANT.

Imi raspunse el, MAESTRUL NOUA:

Prin ORDINE vei gasi calea.

Nu ai vazut ca CUVANTUL se naste din Haos?

Nu ai vazut ca LUMINA se naste din FOC?

Cauta si in viata ta aceasta ordine.

Echilibreaza-ti si ordoneaza-ti viata.

Potoleste-ti Haosul emotiilor si vei avea ordine in VIATA.

ORDINEA nascuta din haos

Iti va aduce CUVANTUL SURSEI,

Iti va aduce puterea CICLURILOR,

Si va face din Sufletul tau o forta ce va traversa epocile,

Un SOARE perfect din Sursa.

Ascultat-am vocea iar cuvintele mi-au intrat adanc in suflet.

Dintotdeauna cautat-am ordinea care sa ma poata apropia de CUVANT.

Afla ca cel ce ajunge la el trebuie sa fie mereu in ORDINE pentru a putea

Folosi CUVANTUL desi aceasta ordine nu a fost si nici nu poate fi vreodata.

Asculta aceste cuvinte, omule.

Fa-le parte din viata ta.

Cauta sa cuceresti aceasta ordine

Si Unul cu CUVANTUL vei deveni.

Straduieste-te sa obtii LUMINA pe calea Vietii.

Cauta sa fii Unul cu SOARELE/starea.

Cauta sa nu fii decat LUMINA.

Gandeste-te doar la Unicitatea Luminii cu corpul omului.

Afla ca totul e Ordine nascuta din Haosul nascut in lumina.

TABLITA 10

Cheia Timpului

Asculta, omule. Invata din intelepciunea mea.

Afla despre misterele adanc ascunse ale spatiului.

Afla despre GANDUL ce creste in abis,

Aducand Ordinea si Armonia in spatiu.

Afla, omule, ca tot ce exista fiinteaza doar datorita LEGII.

Cunoaste LEGEA si vei fi liber, nu vei mai fi niciodata inrobit de noapte.

Departe, in spatii ciudate, calatorit-am in adancul abisului timpului,

Pana cand mi s-a revelat totul.

Sa stii ca misterul e mister doar cand el e invatatura necunoscuta omului.

Dupa ce vei fi explorat toate misterele sufletului,

Invatatura si intelepciunea iti vor apartine cu siguranta.

Cauta sa inveti ca TIMPUL este secretul prin care te poti elibera din

acest spatiu.

Indelung cautat-am eu, INTELEPCIUNE, intelepciunea;

Si voi continua sa caut pana la sfarsitul eternitatii

Caci stiu ca de-a pururi, se va indeparta de mine telul pe care doresc

sa-l ating.

Chiar si MAESTRII CILCURILOR stiu ca nu si-au atins scopul inca,

Caci cin intelepciunea lor ei stiu ca ADEVARUL se dezvolta neincetat.

Odata, intr-un timp trecut, m-am adresat Locuitorului.

L-am intreabt despre misterele timpului si spatiului.

I-am adresat intrebarea care clocotea in mine:

Maestre, ce e timpul?

Imi raspunse apoi, Maestrul:

Afla, Thoth, ca la inceput Exista VID si nefiinta, o nefiinta fara spatiu

si timp.

In aceea nefiinta a aparut un gand, semnificativ, atottriumfator,

Care a umplut VIDUL.

Nu exista materie ci doar forta, o miscare, un vartej sau vibratie

A gandului semnificatv care a umplut VIDUL.

L-am intrebat pe Maestru:

Acest gand era etern?

Imi raspunse LOCUITOTUL, zicand:

La inceput, gandul era etern

Iar pentru ca gandul sa poata fi etern, trebuia sa existe si timp.

Astfel ca in gandul atottriumfator aparu LEGEA TIMPULUI.

Da, timpul care exista in toate spatiile, care pluteste lin si ritmic

Care se afla de-a pururi intr-o stare fixa.

Timpul nu se schimba dar toate lucrurile se schimba in timp.

Pentru ca timpul e forta ce separa evenimentele.

Timpul nu se afla in miscare dar tu te misti in timp

Asa cum constiinta ta se misca intre evenimente.

Da, prin timp exista o existenta UNICA eterna.

Sa stii ca desi in timp esti despartit, esti totusi UNUL in toate

timpurile existente.

Inceta atunci vocea LOCUITORULUI,

Iar eu plecat-am sa meditez asupra timpului.

Caci stiam ca acele cuvinte erau pline de intelepciune

Si ca ele erau o cale de a explora misterele timpului.

Ades am reflectat la cuvintele LOCUITORULUI.

Apoi cautat-am sa aflu secretul timpului.

Descoperit-am ca timpul se misca in unghiuri ciudate.

Totusi doar prin linii curbe puteam sa sper ca voi afla cheia

Ce-mi va prmite sa am acces la timp-spatiu.

Descoperit-am ca doar miscandu-ma in sus iar apoi spre dreapta

Puteam sa ma eliberez din timpul miscarii.

Iesit-am din corp, si m-am deplasat cu miscari ce m-au schimbat in timp.

Ciudate privelisti am mai vazut in timpul calatoriilor mele,

Multe secrete mi s-au infatisat.

Da, vazut-am inceputul omului, am aflat din trecut ca nimic nu e nou.

Cauta, omule, sa afli calea ce duce prin spatii

Care sunt formate in timpul ce va veni.

Nu uita, omule, in timp ce cauti ca Lumina este telul pe care doresti sa-l

atingi.

Cauta Lumina pe calea ta iar telul tau va dura de-a pururi.

Nu-ti lasa sufletul sa se intoarca spre intuneric.

Sufletul sa-ti straluce, sa fii un Soare pe cale.

Afla stralucirea nemuritoare, iti vei gasi intotdeauna Sufletul ascuns in

Lumina,

Niciodata inrobit de intuneric, stralucind de-a pururi ca un Soare al

Luminii.

Da, chiar daca e ascuns in intuneric sufletul tau, o scanteie a flacarii

adevarate exista.

Fii Unu cu cea mai mareata Lumina.

Descopera in SURSA, SFARSITUL telului tau.

Lumina e viata, caci fara mareata Lumina nimic nu poate exista vreodata.

Afla ca in toata materia formata, sufletul Luminii exista intotdeauna.

Da, chiar daca e ascunsa in intuneric lumina primordiala exista intotdeauna.

O data am stat in SALILE DIN AMENTI

Si am ascultat vocea MAESTRILOR DIN AMENTI,

Rostind in tonuri ce rasunau in linistea de acolo, cuvinte atotputernice.

Au cantat cantecul ciclurilor, cuvintele ce deschid calea catre dincolo.

Da, am vazut marea cale deschisa si am privit un moment catre dincolo.

Vazut-am miscarea ciclurilor, la fel de imense pe cat putea transmite si

gandul SURSEI.

Stiut-am atunci ca pana si Infinitul se misca catre acelasi final de

negandit.

Vazut-am ca Cosmosul e Ordine si o parte a unei miscari care se intinde in

tot spatiul,

O parte a unei Ordini a Ordinilor, miscandu-se constant intr-o armonie a

spatiului.

Vazut-am rotirea ciclurilor ca niste cercuri uriase pe cer.

Stiut-am atunci ca tot ceea ce are fiinta creste pentru a intalni o alta

fiinta

Intr-o indepartata grupare a spatiului si timpului.

Stiut-am atunci ca in Cuvinte se afla puteri ce deschid planuri ascunse

omului.

Ca chiar in cuvinte sta ascunsa cheia ce va deschide calea spre ce e sus

si jos.

Asculta, omule, acest cuvant pe care ti-l incredintez.

Foloseste-l si vei descoperi puterea din el cand il vei rosti.

Spune cuvantul: „ZIN-URU” si putere vei descoperi in el.

Totusi trebuie sa intelegi ca omul este din Lumina si ca Lumina este a

omului.

Asculta, omule, despre un mister mai ciudat decat toate cate se afla sub

Soare.

Afla, omule, ca tot spatiul e plin de lumi incluse in alte lumi;

Da, una intr-alta dar totusi despartite de Lege.

Pe cand ma aflam in cautarea intelepciunii, am deschis poarta ce LE

desparte de om.

Chemat-am din alte planuri ale existentei,

Una care era mai frumoasa decat fiicele oamenilor.

Da, am chemat-o din spatiu, sa straluce ca Lumina in lumea oamenilor.

Folosit-am toba Sarpelui.

Purtat-am roba rosie-aurie.

Pusu-mi-am pe cap coroana de Argint.

In jurul meu un cerc de cinabru stralucea.

Ridicatu-mi-am bratele si rostit invocatia

Ce deschide calea spre planurile de dincolo,

Strigat-am la MAESTRII SEMNELOR ce se aflau in caminele lor:

Maestri ai celor doua orizonturi, cei ce paziti cele trei porti,

Ce stati Unul la dreapta si Unul la stanga in timp ce STEAUA urca pe

tronul sau

Si domneste peste semnul lui.

Da, print intunecat din ARULU, deschide portile taramului intunecat, ascuns

Si elibereaz-o pe cea pe care o tii captiva.

Asculta-ti la mine, Maestri intunecati si Maestri Luminati,

Pe numele voastre secrete va numesc, nume pe care le stiu si le pot pronunta,

Ascultati-ma si supuneti-va dorintei mele.

Aprins-am apoi cu flacara cercul din jurul meu si am strigat-O

In planurile-spatiu de dincolo.

Fiica a Luminii intoarce-te din ARULU.

De sapte ori cate sapte ori trecut-am prin foc.

Mancare nu am mancat.

Apa nu am baut.

Te chem din ARULU, din taramurile din EKERSHEGAL,

Te chem, doamna a Luminii.

Eliberata era acum de MAESTRII noptii,

Libera sa traiasca in Lumina Soarelui pamantean,

Libera sa traiasca ca si copil al Luminii.

Ascultati, copii mei.

Magia este invatatura si nu e decat Lege.

Nu va temeti de puterea din voi caci ea se supune Legii ca si stelele de

pe cer.

Sa stiti ca fara invatatura intelepciunea este magica si nu vine din Lege.

Dar sa stiti ca prin invatatura va puteti apropia si mai mult de un loc in

Soare.

Ascultati, copii mei si urmati-mi invatatura.

Cautati continuu Lumina.

Straluciti in lumea oamenilor, fiti o Lumina ce va straluci printre oameni.

Urmati-mi si insusiti-va magia mea.

Sa stiti ca toata forta e a voastra daca doriti asta.

Nu va temeti de calea ce va duce spre invatatura,

Ci, dimpotriva, luminati calea intunecata.

Lumina iti apartine, omule, e la indemana ta.

Descatuseaza-te si vei fi liber.

Afla ca Sufletul tau traieste in sclavie

Incatusat de temeri care te fac rob.

Deschide ochii si priveste mareata LUMINA-SOLARA.

Nu te teme caci totul iti apartine.

Teama este precum MAESTRUL intunecatului ARULU

Pentru cel ce nu a infruntat niciodata teama intunericului.

Da, sa stii ca teama are o existenta

Creata de cei care sunt sclavii propriilor temeri.

Eliberati-va din sclavie, copii mei, si pasiti in Lumina glorioasei zile.

Nu va indreptati niciodata gandurile spre intuneric

Si veti deveni cu siguranta UNA cu Lumina.

Omul nu e decat ce crede el ca e, un frate al intunericlui sau un copil al

Luminii.

Pasiti in Lumina, Copii mei.

Pasiti pe calea ce duce spre Soare.

Asculta intelepciunea mea.

Foloseste cuvantul pe care ti l-am incredintat.

Foloseste-l si vei gasi cu siguranta putere si intelepciune si Lumina

pentru a pasi pe cale.

Cauta si descopera cheia pe care ti-am incredintat-o

Si vei fi de-a pururi un Copil al Luminii.

TABLITA 11

Cheia catre ce e Sus si Jos

Ascultati si luati aminte, copii ai lui Khem,

La cuvintele pe care vi le incredintez si care va vor aduce Lumina.

Sa stiti, oamenilor, ca I-am cunoscut pe parintii vostri,

Da, parintii vostri de acum mult timp.

Fara sa cunosc moartea am trecut prin toate epocile,

Traind printre voi inca de la inceputuri.

M-am straduit intotdeauna sa va conduc spre Lumina Marelui Suflet,

Sa va scot din intunericul noptii.

Aflati voi, oameni in mijlocul carora pasesc,

Ca eu, Thoth, detin toata invatatura

Si toata intelepciunea cunoscute de oameni din cele mai vechi timpuri.

Pastrator fost-am al secretelor marelui popor, posesorul cheii ce duce

spre viata.

V-am crescut, copii mei, de cand va aflati in intunericul Zilelor de Demult.

Asculatti acum cuvintele mele pline de intelepciune.

Ascultati mesajul pe care vi-l aduc.

Ascultati cuvintele pe care vi le incredintez, si va veti ridica din

intuneric spre Lumina.

Departe, in trecut, cand am venit prima data la voi, v-am gasit ascunsi in

pesteri.

Ridicatu-v-am prin puterea si intelepciunea mea

Pana cand ati inceput sa straluciti ca oameni intre oameni.

Da, v-am gasit fara de stiinta.

Doar cativa erati mai presus de animale.

V-am cultivat continuu scanteia constiintei voastre

Pana cand intr-un tarziu ati luminat ca oameni.

Va voi impartasi acum invatatura straveche ce depaseste gandirea rasei

voastre.

Aflati ca noi, cei din Marea Rasa

Am detinut si detinem inca cunostinte mai presus de cele ale omului.

Intelepciune pe care am primit-o de la popoarele nascute printre stele,

Intelepciune si invatatura dincolo de puterea de intelegere a omului.

Catre noi coborat-au maestrii intelepciunii

La el de indepartati de noi precum sunt eu de voi.

Ascultati acum intelepciunea pe care vreau sa v-o impartasesc.

Folositi-o si liberi veti fi.

Sa stiti ca in piramida pe care am construit-o sunt Cheile ce va vor arata

Calea spre viata.

Da, trageti o linie de la marele chip pe care l-am construit,

Catre varful piramidei, construita ca o poarta.

Trageti inca o linie, opusa la acelati unghi si directie.

Sapati si veti gasi ce am ascuns.

Acolo veti gasi intrarea subpamanteana

Catre secretele ascunse ininte ca voi sa deveniti oameni.

Va voi spune acum despre misterul ciclurilor

care se deplaseaza cu miscari ciudate pentru ce e finit,

caci infinite sunt ele dincolo de intelegerea omului.

Aflati ca sunt noua cicluri;

Da, noua deasupra si paisprezece dedesubt,

Deplasandu-se in armonie catre locul de contopire care va exista intr-un

timp viitor.

Sa stiti ca Maestrii Ciclurilor sunt unitati de constiinta trimise sa

uneasca Asta cu Totul.

Au cel mai inalt nivel de constiinta dintre toate Ciclurile, lucrand in

armonie cu Legea.

EI stiu ca in timp totul va atinge perfectiunea,

Neamiexistand nimic deasupra si dedesubt, ci totul va fi Unu

Intr-un Infinit perfect, o armonie a tuturor in Unicitatea Totului.

Departe sub scoarta Pamantului in Salile din Amenti stau cei Sapte,

Maestri ai Ciclurilor,

Da, si inca unul, Maestrul de dedesubt.

Sa stiti totusi ca in Infinit nu exista nici sus nici jos.

Dar intotdeauna exista si va exista Unicitatea Tuturor cant totil va fi

incheiat.

Ades am sta inaintea Maestrilor Totului.

Ades din fantana intelepciunii lor am baut si

Mi-am umplut atat corpul cat si Sufletul cu Lumina lor.

Povestitu-mi-au despre cicluri si despre Legea care le ofera ce trebuie

pentru a exista.

Da, mi-a vorbit Maestrul Noua, zicand:

Thot, maret esti printre copii Pamanrului, dar exista secrete pe care nici

tu nu le cunosti.

Stii ca ai venit dintr-un spatiu-timp inferior acestuia

Si stii ca vei calatori catre un spatiu-timp superior.

Dar putine stii despre secretele ce se ascund in ele,

Putine stii despre intelepciunea de dincolo.

Sa stii ca tu, ca intreg, in aceasta constiinta nu esti decat o celula in

proces de dezvoltare.

Constiinta de sub tine se dezvolta continuu in sensuri diferite de cele pe

care le cunosti.

Da, desi intr-un spatiu-timp inferior tie,

Ea se extinde in directii ce sunt diferite

De cele ale tale.

Caci trebuie sa stii ca ea se evolueaza ca rezultat al dezvoltarii tale

Dar nu in acelasi fel in care te-ai dezvoltat tu.

Evolutia ta trecuta si prezenta au produs o cauza si un efect.

Nici o constiinta nu urmeaza calea celor dinaintea ei,

Caci astfel totul ar fi doar o repetitie, de prisos.

Fiecare constiinta, in ciclul in care exista isi urmeaza propria cale spre

telul suprem.

Fiecare joaca un rol in Planul Cosmosului.

Fiecare joaca un rol catre telul suprem.

Cu cat e mai indepartat ciclul, cu atat e mai mare

invatatura lui si capacitatea de a ingloba Legea in tot.

Afla ca in ciclurile inferioare noua tu te ocupi de partile mai mici ale

Legii

In timp ce noi, cei din ciclul care se intinde la Infinit

Ne straduim sa construim o Lege mai mareata.

Fiecare are un rol de jucat in cicluri.

Fiecare trebuie sa-si desavarseasca opera.

Ciclul inferior tie nu ti-e inferior totusi ci e format doar pentru o

nevoie ce exista.

Caci trebuie sa stii ca fantana intelepciunii ce produce ciclurile cauta

continuu

Sa afle noi puteri.

Sa stii ca invatatura se castiga doar prin practica,

Iar intelepciunea provine doar din invatatura

Si astfel sunt create cilurile de catre Lege.

Sunt unelte cu ajutorul carora se obtine invatatura

Pentru Planul Legii care este Sursa Totului.

Ciclul inferior nu e cu adevarat inferior ci doar diferit in spatiu si timp.

Constiinta de acolo lucreaza si testeaza lucruri mai mici decat cele ce

esti tu.

Si asa cum tu cultivi lucruri mai marete, la fel deasupra ta sunt cei ce

cultiva si ei

Ca si tine, alte legi.

Diferenta ce exista intre cicluri rezida doar in capacitatea de a lucra cu

Legea.

Noi, cei care existam in cicluri superioare celui al tau, suntem cei ce au

aparut primii

Din Sursa si care au castigat, in trecerea prin Timp-spatiu, capacitatea

de a folosi

Legile Mai Marelui ce sunt mai presus de intelegerea omului.

Nimic nu e cu adevarat inferior tie ci doar se afla intr-o operatie

diferita a Legii.

Priveste in sus sau in jos, vei gasi acelasi lucru.

Caci totul nu e decat o parte a Unicitatii care sta la baza Sursei Legii.

Constiinta care se afla sub tine este o parte a ta asa cum si noi suntem o

parte din tine.

Tu, ca si copil nu ai avut invatatura pe care ai acumulat-o crescand.

Compara ciclurile cu omul in calatoria lui de la nastere la moarte

Si vei vedea in ciclul inferior tie copilul cu invatatura pe care o are;

Apoi priveste-te adult, avansand in invatatura pe masura ce timpul trece.

Priveste-ne si pe noi, copii ajunsi la maturiate

Cu invatatura si intelepciunea acumulate odata cu trecerea anilor.

La fel, Thoth, sunt si ciclurile constiintei, copii in diferite momente

ale dezvoltarii,

Totusi toate provenind de la aceasi Sursa, Intelepciunea,

Si toate la Intelepciune reintorcandu-se.

Inceta apoi sa-mi vorbeasca El si se aseza in linistea obisnuita Maestrilor.

Apoi imi vorbi din nou, zicand:

„Thoth, mult timp am petrecut Noi in Amenti, pazind flacara vietii din Sali.

Afla totusi ca suntem parte a Ciclurilor noastre cu Vederea noastra

ajungand la ele si mai departe.

Da, stim ca din toate, nimic nu conteaza cu exceptia evolutiei

Datorate Sufletului nostru.

Stim ca carnea e efemera.

Lucrurile pe care oamenii le respecta nu inseamna nimic pentru noi.

Nu cautam nimic ce are legatura cu corpul ci doar cu starea de perfectiune

a Sufletului.

Cand voi, oamenii, veti invata ca nimic in afara evolutiei Sufletului nu

conteaza,

Abia atunci veti fi liberi cu adevarat din robie, liberi sa lucrati in

armonie cu Legea.

Afla, omule, ca trebuie sa tintesti spre perfectiune, caci doar asa iti

vei atinge scopul.

Desi ar trebui sa stii ca nimic nu e perfect, totusi ar trebui sa fie

tinta si scopul tau.

Inceta din nou vocea lui Noua, iar cuvintele se scufundara in constiinta mea.

Acum, caut si mai multa intelepciune ca sa pot fi perfect in Lege cu Totul.

Curand cobor in Salile din Amenti pentru a trai sub recea floare a vietii.

Tu, cel ai primit invatatura, nu ma vei mai vedea.

Totusi trai-voi de-a pururi in intelepciunea pe care ti-am oferit-o.

Tot ceea ce e omul, exista datorita intelepciunii lui.

Tot ceea ce va fi omul, e rezultatul cauzei lui.

Asculta-mi acum vocea si devino mai maret decat omul obisnuit.

Ridica-ti ochii, lasa Lumina sa-ti inunde fiinta,

Fii de-a pururi un Copil al Luminii.

Doar prin stradanii vei evolua catre Planul unde Lumina e Totul.

Fii maestrul tuturor celo ce te inconjoara.

Nu te lasa niciodata condus de efectele vietii tale.

Creaza apoi cauze si mai perfecte iar in timp vei deveni un Soare al Luminii.

Liber, lasa-ti sufletul sa se inalte de-a pururi, eliberat din robia si

lanturile noptii.

Ridica-ti ochii spre Soarele de pe cerul-spatiu.

Permite-i sa fie un simbol al vietii.

Aminteste-ti ca esti Lumina Mareata, perfect in sfera ta proprie,

Unde esti liber.

Nu cauta niciodata inspre intuneric.

Ridica-ti ochii spre spatiul de deasupra.

Libera lasa-ti flacara sa arda si vei fi un Copil al Luminii.

TABLITA 12

Legea Cauzei si a Efectului si Cheia Profetiei

Asculta, omule, cuvintele intelepciunii mele,

Asculta vocea lui Thoth, atlantul.

Stapanit-am Legea spatiului si timpului.

Cunostinte am acumulat despre timpul viitor.

Astfel stiu ca omul in miscarea lui prin spatiu-timp va fi de-a pururi Una

cu Totul.

Sa stii, omule, ca viitorul e ca o carte deschisa pentru cel ce stie sa

citeasca.

Fiecare efect va aduce cu sine si cauza lui

Caci fiecare efect provine din cauza primordiala.

Afla ca viitorul nu e fix sau stabil ci variaza pe masura ce cauza produce

efectul.

Cerceteaza cauza pe care o creezi, si vei descoperi cu siguranta ca totul

e efect.

Asa ca omule, fii sigur ca efectele pe care le produci

Sunt intotdeauna cauzele unor efecte si mai perfecte.

Afla ca viitorul nu e fix ci ca el urmeaza vointa omului pe masura ce

acesta se misca

Prin miscarile spatiului-timp catre telul unde incepe un timp nou.

Omul poate citi viitorul doar prin intermediul cauzelor care produc efecte.

Cauta in interiorul a ceea ce a produs cauza si vei descoperi cu siguranta

efectele.

Asculta, omule, cand iti vorbesc despre viitor, despre efectul ce urmeaza

cauza.

Sa stii ca omul in calatoria lui spre lumina

Cauta de-a pururi sa se elibereze din noaptea ce-l inconjoara,

Precum umbrele ce inconjoara stelele pe cer si, la fel ca si stelele de pe

cerul-spatiu, si el

Va straluci din umbra noptii.

Destinul sau il va conduce mereu spre inainte pana va deveni Una cu Lumina.

Da, desi calea pe care o are de strabatut se afla in mijlocul umbrelor,

Inaintea lui straluce de-a pururi Marea Lumina.

Chiar daca intunecat ii va fi drumul va infrange

Umbrele ce zboara in jurul lui precum noaptea.

Departe in viitor, vad omul ca nascut din Lumina,

Eliberat de intunericul ce inrobeste Sufletul,

Traind in Lumina fara lanturile intunericului

Care sa acopere Lumina care e de fapt Lumina Sufletului sau.

Afla, omule, ca inainte de a realiza acest lucru

Multe umbre ale intunericului vor cadea asupra Luminii tale

Incercand sa stinga Lumina Sufletului care se zbate sa fie libera.

Mareata e lupta dintre Lumina si intuneric, veche de epoci si totusi noua

intotdeauna.

Totusi, intr-un timp departe in viitor Lumina va fi Totul iar intunericul

va fi invins.

Asculta, omule, cuvintele mele pline de intelepciune.

Pregateste-te iar Lumina ta nu va fi umbrita.

Omul s-a ridicat si a decazut la fel cum noile valuri de constiinta curg

dinspre marele

Abis de sub noi spre Soarele telului sau.

Voi, copii mei, v-ati ridicat de unde va aflati, adica cu putin deasupra

animalelor,

Iar acum sunteti cei mai mareti dintre oameni.

Totusi inaintea voastra au fost altii mai mareti decat voi.

Si, la fel cum altii, inaintea voastra au decazut, si voi veti ajunge la

un sfarsit.

Iar peste taramul unde locuiti acum, barbarii vor veni iar Lumina se va

ridica.

Uitata va fi intelepciunea-straveche, dar va trai totusi ascunsa oamenilor.

Da, pe pamantul pe care il numiti Khem, rase vor aparea si vor disparea.

Uitati veti fi de copii omului.

Voi va veti fi mutat intr-un spatiu-stelar dincolo de voi

Lasand in urma acest loc in care ati locuit.

Sufletul omului se misca mereu spre inainte, nefiind legat de nici o stea.

Ci indreptandu-se de-a pururi spre maretul tel unde se va contopi cu

Lumina Totului.

Sa stiti ca veti merge mereu inainte, impinsi de Legea cauzei si a efectului

Pana cand, in cele din urma, ambele vor deveni Unu.

Da, omule, dupa ce vei fi disparut, vor veni altii in locul unde ai trait tu.

Invatatura si intelepciunea vor fi uitate cu totul si doar amintirea

Zeilor va supravietui.

Asa cum eu sunt pentru voi un Zeu datorita invataturii mele,

La fel si voi veti fi Zeii viitorului

Datorita invataturii voastre care va fi cu mult deasupra celei pe care o

vor avea ei.

Aflati totusi ca in toate epocile omul va avea acces la Lege oricand doreste.

Epocile viitoare vor fi martorele reinvierii intelepciunii

Pentru cei care vor mosteni locul tau pe aceasta stea.

Ei, la randul lor, vor capata intelepciune

Si vor invata sa alunge intunericul cu ajutorul Luminii.

Mult vor trebui sa se zbata totusi de-a lungul epocilor

Pentru a se bucura de libertatea Luminii.

Apoi asupra omului se va abate marele razboi

Ce va cutremura Pamantul si il va indeparta de la drumul sau.

Da, iar apoi Fratii Intunecati vor incepe razboiul dintre Lumina si

intuneric.

Cand omul va fi cucerit din nou oceanul si va zbura in aer cu aripi

asemeni pasarilor;

Cand va fi invatat sa struneasca fulgerul, atunci va incepe timpul

razboiului.

Mare va fi batalia, mare razboiul dintre intuneric si Lumina.

Natii se vor ridica impotriva natiilor

Folosind fortele intunericului ca sa distruga Pamantul.

Arme puternice vor nimici pamantenii pana cand jumatate din popoare vor

disparea.

Atunci vor veni fii Diminetii si vor decreta pentru copii oamenilor:

Oameni, incetati lupta impotriva fratilor vostri.

Doar asa veti putea ajunge la Lumina.

Incetati cu neincrederea, fratii nostri, si urmati calea stiind ca e cea

dreapta.

Atunci oamenii vor inceta lupta, frate contra frate si tata contra fiu.

Atunci se va ridica stravechea casa a poporului meu

Din locul ei, de sub undele intunecate ale oceanului.

Din acel moment va incepe Epoca Luminii iar toti oamenii vor cauta Lumina

telului.

Atunci Fratii Luminii vor conduce oamenii.

Alungat fi-va intunericul noptii.

Da, copiii omului vor inainta spre marele tel.

Copii ai Luminii vor deveni.

Flacara flacarii vor fi de-a pururi Sufletele lor.

Invatatura si intelepciunea vor fi ale omului

In marea epoca caci el se va apropia de flacara nemuritoare,

Sursa intregii intelepciuni, locul inceputului care e Una cu sfarsitul

tuturor lucrurilor.

Da, intr-un timp nenascut inca, toate vor deveni Una si Una va fi Totul.

Omul, o flacara perfecta a acestui Cosmos, va ajunge intr-un loc printre

stele.

Da, va pleca chiar din acest spatiu-timp in altul aflat dincolo de stele.

Indelung m-ati ascultat, Copiii mei,

Indelung ati ascultat intelepciunea lui Thoth.

Acum plec dintre voi spre intuneric.

Acum ma indrept spre Salile din Amenti, ca sa locuiesc acolo in viitor

cand Lumina

Va veni din nou la oameni.

Sa stiti totusi ca spiritul meu va fi de-a pururi cu voi,

Calauzindu-va pasii pe calea Luminii.

Pastrati cu grija secretele pe care vi le incredintez

Iar spiritul meu va va pazi cu siguranta de-a lungul vietii voastre.

Priviti tot timpul calea ce duce spre intelepciune.

Pastrati Lumina drept tel de-a pururi.

Nu va inlantuiti Sufletul in robia intunericului;

Lasati-l sa zboare liber spre stele.

Acum va las pentru a merge sa locuiesc in Amenti.

Fiti copiii mei in aceasta viata si in urmatoarea.

Va veni timpul cand si voi nu veti mai cunoaste moartea,

Traind de-a pururi ca o Lumina intre oameni.

Paziti intrarea in Salile din Amenti.

Paziti secretele pe care le-am ascuns printre voi.

Nu lasati intelepciunea sa ajunga la barbari.

Secreta sa o pastrati pentru cei ce cauta Lumina.

Acum plec.

Primiti binecuvantarea mea.

Urmati-mi calea si veti urma Lumina.

Armonizati-va Sufletul cu Marea Esenta.

Constiinta voastra sa fie Una cu Marea Lumina.

Chemati-ma atunci cand aveti cu adevarat nevoie de mine.

Rostiti-mi numele de trei ori la rand:

Chequetet, Arelich, Volmalites.

TABLITA 13

Cheile Vietii si Mortii

Asculta, omule, intelepciunea.

Asculta Cuvantul care te va umple de Viata.

Asculta Cuvantul care va alunga intunericul.

Asculta vocea care va alunga noaptea.

Secrete si intelepciune am oferit copiilor mei;

Invatatura si putere venite din vechime.

Nu stii ca totul se va deschide

Cand vei descoperi unicitatea tuturor lucrurilor?

Una vei deveni cu Maestrii Secretelor,

Cuceritori ai Mortii si Maestri ai Vietii.

Da, vei afla despre floarea din Amenti

Despre floarea vietii ce straluceste in Sali.

In Spirit vei ajunge in Salile din Amenti

Si vei aduce inapoi intelepciunea ce traieste in Lumina.

Sa stii ca poarta spre putere e secreta.

Sa stii ca poarta spre viata trece prin moarte.

Da, prin moarte dar nu asa cum stii tu moartea

Ci o moarte care e viata si care e foc si Lumina.

Doresti sa cunosti secretul adanc ascuns?

Priveste in sufletul tau unde se afla invatatura.

Afla ca in tine e ascuns secretul, Sursa vietii si a mortii.

Asculta omule, in timp ce-ti impartasesc secretul,

In timp ce iti revelez secretul celor vechi.

Adanc in inima Pamantului se afla floarea, Sursa Spiritului

Care tine totul in forma proprie.

Afla ca Pamantul e viu asa cum tu esti viu in propria-ti forma formata.

Floarea Vietii este precum propriul tau loc al Spiritului si curge prin

Pamant

Asa precum al tau curge prin forma ta;

Daruind viata Pamantului si copiilor lui, reinnoind Spiritul din forma in

forma.

Acesta este Spiritul care este forma corpului tau, modelandu-se in propria

lui forma.

Afla, omule, ca forma ta e duala, echilibrata in polaritate desi formata

in propria forma.

Afla ca atunci cand Moartea se apropie cu repeziciune de tine,

Acest lucru se intampla doar pentru ca echilibrul tau este zdruncinat.

Se intampla doar pentru ca un pol s-a pierdut.

Sa stii ca secretul vietii din Amenti este secretul refacerii echilibrului

polilor.

Tot ceea ce exista are forma si traieste datorita Spiritului vietii din poli.

Nu intelegi ca in sufletul Pamantului se afla echilibrul tuturor

lucrurilor care exista

Si au fiinta pe suprafata lui?

Sursa Spirirului tau este atrasa din centrul pamantului

Caci in forma pe care o ai tu esti una cu Pamantul.

Cand vei fi invatat sa-ti pastrezi echilibrul propriu

Atunci vei atrage echilibrul Pamantului.

Vei exista atunci in acelasi timp cu Pamantul,

Schimbandu-ti forma doar cand se va schimba si Pamantul.

Nu vei mai cunoaste moartea ci vei fi una cu aceasta planeta,

Pastrandu-ti forma pana totul va disparea.

Asculta, omule, secretul pe care ti-l incredintez

Astfel incat nici tu sa nu mai cunosti schimbarea.

Asaza-te o ora in fiecare zi cu capul orientat spre locul unde se afla

polul pozitiv (nord).

In fiecare zi timp de o ora capul tau trebuie sa fie indreptat spre polul

negativ (sud).

In timp ce capul e indreptat spre nord pastreaza-ti mintea intre piept si

cap.

Iar cand capul este indreptat spre sud, pastreaza-ti gandurile intre piept

si picioare.

Pastreaza-te in echilibru odata la sapte zile iar echilibrul tau va fi mai

puternic ca oricand.

Da, daca esti batran, corpul tau se va simti revigorat

Iar puterea ta va deveni ca cea a unui tanar.

Acesta este secretul stiut de Maestri prin care tin la distanta Moartea.

Nu uita sa urmezi calea pe care ti-am aratat-o, caci atunci cand vei fi

trecut de 100 de ani

Neglijand-o, vei atrage Moartea.

Asculta-mi cuvintele si urmeaza calea.

Pastreaza-ti echilibrul si traieste in viata.

Asculta-mi vocea, omule.

Asculta intelepciunea care te fereste de Moarte.

Cand la sfarsitul sarcinii incredintate vei dori sa pleci din aceasta viata,

Treci in planul unde Sorii Diminetii traiesc si fiinteaza ca si Copii ai

Luminii.

Treci fara durere si fara regrete in planul unde exista Lumina eterna.

Mai intai intinde-te cu capul spre est.

Asaza-ti mainile suprapuse peste Sursa vietii tale (plexul solar).

Asaza-ti constiinta in centrul vietii.

Rasuceste-o si desparte-o spre nord si spre sud.

Trimite jumatate spre nord.

Iar cealalta jumatate spre sud.

Desfa-te din stransoarea fiintei tale

Iar din forma ta scanteia argintie isi va lua zborul in sus spre Soarele

diminetii,

Pentru a se uni cu Lumina de unde a izvorat.

Acolo va straluci pana cand dorinta se va crea.

Apoi se va intoarce intr-un loc si intr-o forma.

Afla omule ca astfel trec marile Suflete dupa voia lor, dintr-o viata in

alta.

La fel se intampla si cu Avatarul

Care moare atunci cand doreste si traieste atunci cand doreste.

Asculta omule si soarbe din intelepciunea mea.

Invata secretul care e Stapanul Timpului.

Invata cum cei pe care ii nu,esti Maestri sunt capabili sa-ti aminteasca

vietile trecute.

Maret e secretul dar totusi usor de stapanit,

Dandu-ti astfel posibilitatea de a stapani timpul.

Cand moartea se va apropia de tine nu te teme, amintesteti ca esti

stapanul Mortii.

Relaxeaza-ti corpul, elimina orice tensiune.

Asaza-ti in inima flacara Sufletului tau.

Repede apoi indreapta-l spre resedinta triunghiului.

Asteapta un moment apoi indreapta-te spre tel.

Acesta, telul tau, este locul dintre sprancene,

Locul unde memoria vietii trebuie sa fie pastrata.

Pastreaza aici flacara, in lacasul creierului

Pana cand degetele mortii iti vor cuprinde Sufletul.

Astfel cand te vei petrece din viata,

Amintirile din acea viata vor trece si ele.

Atunci trecutul va fi unua cu prezentul.

Astfel toate amintirile vor putea fi pastrate.

Vei fi liber de orice regres.

Lucrurile din trecut vor trai si in prezent.

TABLITA 14

Suplimentar

Ia aminte omule la profunda intelepciune ascunsa,

Pierduta pentru oameni inca in timpul Locuitorilor,

Pierduta si uitata de oamenii acestei epoci.

Afla ca acest Pamant nu e decat un portal, pazit de puteri necunoscute

omului.

Maestrii Intunericului ascund intrarea ce duce spre taramul Paradisului.

Afla ca drumul spre sfera din Arulu

E presarat cu bariere ce se deschid doar celor nascuti din Lumina.

Pe Pamant, eu sunt pastratorul cheilor ce deschid portile catre Taramul

Sacru.

Prin puterile ce sunt mai presus de mine, hotarasc sa las aceste chei

lumii omului.

Inainte sa plec, va ofer Secretele prin care va puteti elibera din sclavia

intunericului,

Prin care puteti scapa din incatusarea carnii ce v-a legat,

Si prin care puteti sa va ridicati din intuneric spre Lumina.

Afla ca sufletul trebuie sa fie curatat de tot ce e intunecat

Inainte de a putea intra pe portile ce duc spre Lumina.

Astfel, va las toate Secretele pentru ca ele sa poata fi oricand descoperite.

Da, desi omul poate cadea in intuneric, Lumina va straluci de-a pururi ca

o calauza.

Ascunsa in intuneric, invaluita in simboluri,

Calea spre portal va fi intotdeauna descoperita.

In viitor, omul va refuza sa accepte aceste secrete

Dar cel ce va cauta va gasi intotdeauna calea.

Ascultati cum va dezvalui Secretul,

Ascultati simbolurile Secretului pe care vi le-am incredintat.

Faceti din el o religie caci doar astfel esenta lui va dainui.

Exista doua zone intre aceasta viata si Suprema Viata,

Prin care calatoresc Sufletele care pleaca de pe acest Pamant;

Duat, caminul puterilor iluziei;

Sekhet Hetspet, Caminul Zeilor.

Osiris, simbolul pazitorului portalului,

Cel care intoarce din drum sufletele celor nedemni.

Dincolo se intinde sferaputerilor nascute din paradis,

Arulu, taramul unde au ajuns Inteleptii.

Acolo, cand imi voi incheia menirea printre oameni,

Voi merge sa ma alatur Inteleptilor din stravechiul meu camin.

Sapte sunt la numar casele celor Atotputernici;

Trei pazesc portile fiecarei case din intuneric;

Cincisprezece sunt caile ce duc spre Duat.

Doisprezece sunt caminele Maestrilor Iluziei,

Indreptate in patru directii, fiecare diferita.

Patruzeci si doua sunt marile puteri, care judeca Moartea ce cauta poarta.

Patru sunt Fii lui Horus,

Doi sunt paznicii Estului si Vestului lui Isis, mama care isi apara copii,

Regina lunii, reflectand Soarele.

Ba este esenta care traieste de-a pururi.

Ka este Umbra pe care omul o cunoaste drept viata.

Ba nu apare pana cand Ka nu se incarneaza.

Acestea sunt secretele ce trebuie pastrate de-a lungul epocilor.

Sunt chei catre viata si Moarte.

Ascultati acum secretul secretelor:

Aflati de cercul fara de inceput si fara de sfarsit,

Forma Celui ce e Una si in acelasi timp se afla in toate.

Ascultati-l, faceti ce va spune si astfel veti merge pe aceeasi cale pe

care merg si eu.

Secret in Secret, si totusi fara de secret pentru cel nascut din Lumina,

Secretul tuturor lucrurilor vi-l voi dezvalui acum.

Voi infatisa un secret pentru initiat

Dar usa intelegerii lui va fi complet inchisa pentru profan.

Trei este secretul si vine din marele unu.

Ascultati iar Lumina va va scalda.

In preistorie, existau trei unitati.

In afara lor, nimic nu exista.

Acestea reprezinta echilibrul, sursa creatiei:

Un Dumnezeu, un Adevar, un punct al libertatii.

Cele trei provin din ceea ce formeaza echilibrul:

Toata viata, toata bunatatea, toata puterea.

Trei sunt calitatile lui Dumnezeu in caminul lui de Lumina:

Putere infinita, Intelepciune Infinita, Iubire Infinita.

Trei sunt puterile date Maestrilor:

De a transforma raul, de a sustine bunatatea, de a folosi discernamantul.

Trei lucrui trebuie sa faca oricand Dumnezeu:

Sa-si manifeste puterea, intelepciunea si iubirea.

Trei sunt puterile ce creaza toate lucrurile:

Iubire Divina ce contine invatatura perfecta,

Intelepciune Divina ce cunoaste toate mijloacele posibile,

Putere Divina detinuta prin vointa unita a Iubirii si Intelepciunii Divine.

Trei sunt starile existentei:

Starea Luminii unde nu se afla decat Dumnezeu,

Si doar Dumnezeu poate sa o traverseze;

Starea de Haos in care toate lucrurile apar prin excelenta din moarte;

Starea de Constiinta in care toate lucrurile izvorasc din viata.

Toate lucrurile ce au viata se afla in trei stadii de existenta:

Haos sau moarte, libertate in omenie si fericire Paradisiaca.

Trei nevoi controleaza toate lucrurile:

Inceputul in Marea Profunzime, starea de haos, desavarsire cereasca.

Trei sunt caile sufletului:

Om, Libertate, Lumina.

Trei sunt obstacolele:

Lipsa stradaniei pentru a obtine invatatura;

Non atasamentul fata de Dumnezeu;

Atasamentul fata de rau.

Si in om se manifesta trei.

Trei sunt Regii puterilor din interior.

Trei sunt camerele secretelor,

Gasite si totusi nedescoperite in corpul omului.

Asculta acum despre cel ce s-a eliberat,

Liber e din stransoarea vietii sa mearga spre Lumina.

Cunoscand izvorul primordial, lumi i se vor deschide.

Da, nici maca rPortile din Arulu nu-i vor fi inchise.

Ai grija insa, omule ce vrei sa intri in Paradis.

Daca vei fi nedemn de acest lucru ar fi mai bine sa cazi in foc.

Afla ca cei curati trec prin flacara pura.

La fiecare rotatie a cerurilor ei se imbaiaza in fantanile Luminii.

Asculta omule acest secret:

Cu mult timp in urma, am locuit in Vechea Atlantida.

Acolo in Templu, am sorbit din Intelepciune,

Ce curgea ca dintr-o fantana de Lumina.

Locuitorul mi-a oferit cheia pentru a accede la Lumina din Marea lume.

Am stat in fata Celui Sfant ce sedea in mijlocul florii de foc.

Ascuns era de fulgere intunecate, caci altfel Sufletul meu ar fi fost

spulberat de Glorie.

De la picioarele Tronului sau precum diamantul

Se rostogoleau patru rauri de foc din scaunelul pentru picioare,

Se rostogoleau prin canalele norilor spre lumea Omului.

Plin era locul cu Spirite Ceresti.

Minune a minunilor era palatul Instelat.

Deasupra cerului, precum un curcubeu de Foc si Raze de Lumina,

Erau formate spiritele.

Cantau gloriile Celui sfant.

Apoi din mijlocul Focului se auzi o voce:

Priveste Gloria Cauzei primordiale.

Am privit acea Lumina, ce era mai presus de orice intuneric,

Reflectata in propria-mi fiinta.

Am ajuns, asa cum se cuvenea, la Dumenzeul Dumnezeilor,

Spiritul-Soare, Suveranul sferelor Soarelui.

Exista unul, chiar Primul,

Ce nu are inceput,

Ce nu are sfarsit;

Care a creat toate lucrurile,

Care guverneaza totul,

Care e bun,

Care e drept,

Care ilumineaza,

Care sprijina.

Atunci dinspre tron, aparu o mare stralucire,

Inconjurandu-mi si ridicandu-mi sufletul prin puterea ei.

Cu repeziciune m-am miscat apoi prin spatiile Ceresti,

Mi s-a aratat secretul secretelor,

Mi s-a aratat inima Secreta a cosmosului.

Fost-am purtat spre taramul din Arulu,

Ajungand in fata Maestrilor din Caminele lor.

Deschis-au ei Usa pentru ca eu sa pot arunca o privire la haosul primordial.

S-anfiorat sufletul meu la vederea ororii, si s-a intors din oceanul de

intuneric.

Apoi am inteles menirea barierelor, am inteles existenta Maestrilor din

Arulu.

Doar ei cu echilibrul lor Infinit puteau sta in calea haosului.

Doar ei puteau pazi creatia lui Dumnezeu.

Apoi trecut-am de cercul celor opt.

Vazut-am toate sufletele care au invins intunericul.

Am vazut splendoarea Luminii in care locuiau.

Tanjit-am sa am si eu un loc in acel cerc dar tanjit-am si dupa calea pe

care am ales-o,

Atunci cand am ajuns in Salile din Amenti si mi-am ales menirea.

Trecut-am apoi din Salile din Arulu spre spatiul pamantesc unde se afla

corpul meu.

M-am ridicat din pamantul in care ma odihneam.

Am stat in fata Locuitorului.

Am confirmat ca voi renunta la Dreptul meu

Pana cand imi voi incheia sarcina pe Pamant,

Pana cand Epoca intunericului va fi de domeniul trecutului.

Asculta omule, cuvintele pe care ti le incredintez.

In ele vei descoperi Esenta Vietii.

Inainte de a ma intoarce in Salile din Amenti, trebuie sa te invat

Secretul secretelor

Cum si tu te poti ridica spre Lumina.

Pastreaza-le si pazeste-le,

Ascunde-le in simboluri,

Astfel incat profanul sa rada si sa renunte.

In orice zona, da forma secretelor.

Fa calea sa fie dificil de parcurs.

Astfel cei slabi si nehotarati vor fi respinsi.

Astfel secretele vor fi ascunse si pazite,

Pastrate pana cand roata se va intoarce.

Prin epoci intunecate, asteptand si veghind, spiritul meu va ramane in

taramul ascuns.

Cand cineva va trece toate incercarile din exterior,

Cheama-ma cu ajutorul cheii pe care o detii.

Atunci eu, Initiatorul, voi raspunde, si voi veni din Salile Zeilor din

Amenti.

Atunci il voi primi pe cel initiat si ii voi dezvalui cuvinte pline de

putere.

Asculta si ia aminte la ce-ti spun:

Sa nu-mi aduci pe nimeni lipsit de intelepciune,

Cu inima impura sau care nu are un scop bine definit.

Altfel iti voi lua inapoi puterea de a ma chema din locul unde ma odihnesc.

Acum mergi si cheama-ti fratii

Ca sa pot astfel impartasi intelepciunea care sa-ti lumineze Calea

cand eu nu voi mai fi aici.

Vino in camera de sub templul meu.

Nu manca timp de trei zile.

Acolo iti voi oferi esenta intelepciunii astfel incat cu putere sa

stralucesti intre oameni.

Acolo iti voi impartasi secretele astfel incat si tu sa te ridici catre

Ceruri

Om-Zeu in Adevar ca si in esenta sa fii.

Pleaca acum si lasa-ma sa-i chem pe cei pe care ii stii dar totusi nu ii

cunosti.

TABLITA 15

Secretul Secretelor

Adunati-va acum, copiii mei,

Si ascultati Secretul Secretelor

Care va va da puterea de a descoperi omul-Zeu din voi

Care va va oferi calea spre viata Vesnica.

Deschis vorbi-voi despre Secretele Dezvaluite.

Nu va voi oferi vorbe cu mai multe intelesuri.

Ascultati cu atentie acum, copiii mei.

Ascultati si urmati cuvintele pe care vi le ofer.

Mai intai voi vorbi despre lanturile intunericului

Care va leaga de sfera Pamantului.

Intunericul si lumina sunt de acelasi fel, difera doar in aparenta.

Caci amandoua provin din sursa primordiala.

Intunericul inseamna dezordine.

Lumina inseamna Ordine.

Intunericul transformat e lumina Luminii.

Acesta este, copiii mei, scopul vostru ca fiinte:

Transformarea intunericului in lumina.

Ascultati acum secretele naturii,

Relatiile pe care le stabileste viata cu Pamantul unde locuieste.

Aflati ca in stare normala sunteti tripartiti, Fizic, astral si mental la

un loc.

Trei sunt calitatile fiecarei stari;

Noua cu totul, precum sus asa si jos.

In partea fizica sunt aceste canale, sangele care se misca sub forma de

vartej,

Obligand inima sa bata continuu.

Magnetismul care se deplaseaza prin nervi

Poarta energiile catre toate celulele si tesuturile.

Akasa ce curge prin canale, subtila dar totusi fizica, completeaza canalele.

Fiecare din cele trei stari este in acord cu celelalte

Fiecare in parte influentand viata corpului.

Ele formeaza cadrul scheletal prin care curge eterul subtil.

A le stapani inseamna sa detii Secretul Vietii din corp.

Corp care poate fi parasit doar prin vointa detinatorului

Atunci cand scopul sau in viata a fost atins.

Trei sunt starile Astralului,

Mijlocitor intre sus si jos;

Nu tine de fizic, nu tine de Spiritual,

Dar capabil sa se deplaseze in sus si in jos.

Trei sunt starile Mintii,

Purtatoare a Vointei Celui Maret.

Judecator al Cauzei si Efectului in viata ta.

Astfel este alcatuita fiinta tripartita

Condusa de sus de catre puterea lui patru.

Deasupra si dincolo de starea tripartita a omului

Se afla taramul Sinelui Spiritual.

Patru sunt starile lui

Stralucind in fiecare plan de existenta,

Dar treisprezece cu totul,

Numarul mistic.

Pe baza calitatilor omului sunt Fratii:

Fiecare dirijeaza dezvoltarea fiintei,

Fiecare e un canal al Celui Maret.

Pe Pamant omul este sclav, legat de spatiul si timpul planului pamantesc.

Inconjurand fiecare planeta, o unda vibratorie, il leaga de planul sau de

existenta.

Cu toate acestea in interiorul sau se afla cheia eliberarii,

In el poate fi descoperita libertatea.

Dupa ce ti-ai eliberat sinele din corp,

Ridica-te spre cele mai indepartate margini ale planului tau pamantesc.

Rosteste cuvantul Dor-E-Lil-La.

Apoi, pentru o vreme, Lumina ta va fi ridicata,

liber vei fi ca sa treci de barierele spatiului.

Timp de jumatate de soare (6 ore), liber vei putea trece de barierele

planului pamantesc,

Vei putea vedea si afla pe cei ce se afla dincolo de tine.

Intr-adevar spre lumi superioare vei putea trece.

Descopera-ti propriile posibilitati de dezvoltare,

Afla toate vietile viitoare ale Sufletului pe Pamant.

Incatusat esti in corpul tau dar prin putere poti fi liber.

Acesta este Secretul prin care sclavia va fi inlocuita de libertatea ta.

Linisteste-ti mintea.

Relaxeaza-ti corpul:

Constientizeaza doar eliberarea din carne.

Centreaza-ti fiinta catre scopul spre care tanjesti.

Gandeste tot timpul ca vei fi liber.

Gandeste acest cuvant La-Um-I-L-Ganoover

Si permite-i sa-ti rasune in minte.

Lasa-te purtat de sunet spre locul unde tanjesti sa ajungi.

Elibereaza-te din incatusarea carnii dupa propria vointa.

Ascultati cel mai mare dintre secrete:

Cum puteti intra in Salile din Amenti,

In locul unde sunt cei nemuritori, asa cum am facut si eu, si sa stati in

fata Maestrilor.

Intindeti-va corpul la orizontala.

Calmati-va mintea astfel incat nici un gand sa nu va deranjeze.

Puri trebuie sa fiti in minte cat si in scop caci altfel veti da gres.

Aduceti in minte imaginea Salilor din Amenti asa cum am descris-o in

Tablitele mele.

Doriti-va din tot sufletul sa fiti acolo.

Vizualizati-va stand in fata Maestrilor.

Pronuntati, mental, urmatoarele cuvinte pline de putere:

Mekut-El-Shab-El Hale-Sur-Ben-El-Zabrut Zin-Efrim-Quar-El.

Relaxati-va mintea si corpul.

Apoi fiti siguri ca sufletul vostru va fi chemat.

Acum va voi da Cheia spre Shamballa, locul unde Fratii mei locuiesc in

intuneric:

Dar un intuneric plin cu Lumina Soarelui,

Intunericul Pamantului dar Lumina a Spiritului, calauze pentru voi dupa ce

eu voi pleca.

Asezati-va corpul asa cum v-am invatat.

Indreptati-va spre barierele locului ascuns si indepartat.

Stati in fata portilor si a paznicilor lor.

Ridicati barierele pronuntand aceste cuvinte:

Eu sunt Lumina. Intuneric nu e deloc in mine.

Eliberat sunt din sclavia noptii.

Deschideti-mi calea celor Doisprezece si Unu, ca sa pot trece catre

taramul intelepciunii.

Iar cand va vor refuza, caci cu siguranta va vor refuza,

Porunciti-le sa va deschida calea rostind cuvintele:

Eu sunt Lumina. Pentru mine nu exista bariere.

Deschideti, va poruncesc, prin Secretul Secretelor

Edom-El-Ahim-Sabbert-Zur Adom.

Atunci, daca ale voastre cuvinte au fost numai si numai Adevarul,

Barierele vor cadea in fata voastra.

Acum va las, copiii mei.

In jos, si totusi in sus, spre Salile din Amenti voi merge.

Straduiti-va sa gasiti calea catre mine, copiii mei

Si cu adevarat fratii mei veti deveni.

Astfel imi inchei scrierile. Chei fie ele pentru cei ce vor veni dupa mine.

Dar doar pentru cei ce cauta intelepciunea mea,

Caci doar pentru acestia mi-s Cheia si Calea.

Toate drepturile aupra traducerii sunt rezervate © Robertino Bezman 2003

https://www.evolutiespirituala.ro/tablitele-de-smarald-ale-lui-thoth-atlanteeanul/?feed_id=43676&_unique_id=644f1b8f670b8

claudia procula pontiu pilat iisus 1

Claudia Procula – sotia lui Pilat – Marturii istorice despre Iisus

 

Există numeroase scrieri nebiblice aparținând unor istorici, oameni politici și laici care confirmă existența lui Jesus Christus (numele latin al lui Isus Hristos).

Seria Pro Jesus a mărturiilor istorice despre existența, caracterul și influența lui Isus Hristos începe cu scrisoarea antică a soției lui Ponțiu Pilat, Claudia Procula, adresată prietenei ei, Fulvia Romelia. Conform datelor disponibile, originalul acestei scrisori se află în bibliotecile Vaticanului de unde, pe la 1643, a fost copiată și trimisă episcopului Dionisie al Constantinopolului.

 

„Claudia Procula,

Ție Fulvia Romelia,

Salutare!

O, tu a mea credincioasă tovarăşă, mă întrebi şi mă rogi a-ţi descrie evenimentele care s-au petrecut după ziua despărţirii noastre. Ştirile unora din ele au ajuns şi până la tine, însă taina în care sunt învăluite trezeşte în tine neliniştea şi voința de a şti starea mea. Dând atenţie apelului tău mă voi strădui să refac inelele lanţului de amintiri împrăştiate ale vieţii mele şi, dacă vei întâlni astfel de împrejurări, care ar uimi mintea ta, atunci adu-ţi aminte că Puterile Creatoare sunt nepătrunse şi înconjurate de întuneric pentru priceperea noastră neputincioasă şi muritoare, şi că este cu neputinţă pentru fiinţele muritoare de a schimba soarta vieţii lor.

Eu nu o să-ţi amintesc primele zile ale vieţuirii mele, care au zburat aşa repede în pace, în Narbona, sub paza şi grija părinţilor mei şi sub ocrotirea divină a prezenţei lor …

Tu ştii că odată cu sosirea celei de-a şaisprezecea primăveri a fecioriei mele, m-am unit prin legătură conjugală cu romanul Ponţiu, nepot al unei renumite familii, care ocupa pe atunci, în Italia, un post de guvernator… Imediat după ieşirea noastră din templu a trebuit să merg cu Ponţiu în provincia care i-a fost încredinţată.

Am plecat fără bucurie, dar nici cu o deplină îndoială, după soţul meu care, după anii săi, putea fi socotit ca tatăl meu. Eu v-am regretat mult… fiindcă locuinţa liniştită a părinţilor mei, fericitul cer al Narbonei, frumoasele monumente, gingaşele dumbrăvi ale patriei mele au rămas ceva sublim în sufletul meu. Eu vă salut, copleşită de dor, cu ochii plini de lacrimi!…

Primii ani ai vieţii mele conjugale au trecut liniştiţi. Cerul mi-a dăruit un fiu. El mi-a fost mai drag decât lumina zilei, am împărţit cu el ceasurile mele de îndeletniciri, de tristeţe, de bucurie.

Fiul meu era de numai cinci ani când Ponţiu, după mila Împăratului, a fost numit Procurator peste Iudeea. Atunci noi am plecat cu oamenii noştri reangajaţi ca servitori, pe un drum foarte greu de descris… Cu timpul, m-am îndrăgostit de acea provincie bogată şi fructiferă pe care soţul meu trebuia să o cârmuiască în numele Romei, stăpâna popoarelor. În Ierusalim de multe ori am fost înconjurată de aplauze şi cinste, dar totuşi am trăit în deplină singurătate şi izolată, din cauza mândriei şi dispreţului cu care evreii ne întâmpinau pe noi, “străinii” şi “păgânii” – după cum ei ne numeau pe noi. Ei susţineau că noi spurcăm cu prezenţa noastră pământul sfânt, pe care Dumnezeul lor l-a făgăduit strămoşilor lor. Eu mi-am petrecut deseori timpul plimbându-mă cu copilaşul meu prin pădurile mele liniştite, unde mistreţul se hrănea cu ramurile măslinilor, unde palmieri cu frunzele lor delicate, mai frumoase ca cele din Delosa, se ridicau deasupra portocalilor sălbatici care înfloreau, ori printre narvii fructiferi. Acolo, sub acea umbră răcoroasă, am cusut învelitori pentru altarele zeilor, sau citeam versurile lui Virgiliu care sunt foarte plăcute auzului şi tot atât de răcoritoare inimii.

Soţul meu, numai puţine momente îşi putea rezerva pentru mine. El era întunecat şi trist, pentru că oricât de tare era mâna lui, ea era totuşi prea slabă pentru a ţine în frâu acest popor care a fost mult timp independent şi pornit din fire către răscoală. Deşi am observat că sunt despărţiţi în mii de secte furtunoase, totuşi ei se unesc într-un singur punct: ura turbată contra romanilor.

Numai o singură familie din înalta clasă din Ierusalim îmi arătă o prietenie relativă. Aceasta era familia şefului sinagogii, iar eu am găsit o mare plăcere în vizitarea soţiei lui, Salomeea, un exemplu de bunătate şi blândeţe, şi îndeosebi în faptul că am făcut cunoştinţă cu fiica ei, ce avea vârsta de doisprezece ani, Semida cea iubită şi preafrumoasă, ca zarea Saronului care înfrumuseţează părul ei…

Câteodată ele îmi vorbeau despre Dumnezeul părinţilor lor şi îmi citeau pasaje din sfintele lor cărţi. Şi ce să-ţi spun, Fulvia, îmi amintesc despre cunoscutele cântări de laudă compuse de Solomon pentru Dumnezeul lui Iacob – acel singur Dumnezeu, veşnic şi nepătruns de obiceiurile şi proverbele cărora noi le dăm ascultare la altarele noastre numindu-le dumnezeieşti, Atotputernicul şi Milostivul, care uneşte în Sine bunătatea, curăţia şi mărirea. Amintindu-mi de glasul Semidei care răsuna ca sunetul de harfă când cânta sfântul imn Binefăcătorului şi Marelui Împărat al lui Israel, la rândul meu încercam să-l cânt la instrumentul meu, aşa de des folosit pe atunci. În singurătatea mea, lângă leagănul băiatului meu, mă aruncam în genunchi, Îl chemam de multe ori, chiar împotriva voinţei mele, rugam pe acel Dumnezeu, pentru smerenia şi liniştea inimii mele, îi supuneam soarta şi judecata mea mâinii Lui tari de fier, ca o roabă unui domnitor, şi să vezi minune! Eu totdeauna mă ridicam ajutată şi mângâiată.

După un timp oarecare, Semida se îmbolnăvi. Într-o dimineaţă, când m-am deşteptat, mi s-a spus că ea a murit în braţele mamei sale şi fără prea mare suferinţă. Cuprinsă de întristare, auzind această ştire, eu l-am luat pe copilaşul meu pentru a merge la ele, ca să o plâng împreună cu plângătoarele şi cu maica ei, Salomeea. Sosind în strada unde era casa lor, servitorii mei doar cu mare greutate au putut face drum prin mulţime, pentru mine şi însoţitoarele mele, pentru că plângâtoarele şi cântăreţele, împreună cu o imensă mulţime de oameni, se îngrămădiseră în jurul casei…

Deodată, am văzut că mulţimea se retrage, făcând loc de trecere unui grup de oameni ce veneau şi la care mulţimea privea cu mare interes şi respect. În primul om, eu am recunoscut pe tatăl Semidei; dar în loc a-l vedea întristat, după cum mă aşteptam să-l văd, pe strălucitoarea lui faţă am văzut semnele unei ferme convingeri şi nădejdi, ce nu putea fi înţeleasă de mine. Cu el mai mergeau trei inşi, îmbrăcaţi cu haine aspre şi cam sărăcăcioase, ce dădeau impresia că sunt nişte oameni simpli şi neştiutori. Dar după ei mergea Unul îmbrăcat, un bărbat în anii de plină frăgezie a tinereţii Lui.

Eu mi-am ridicat ochii ca să-L privesc, dar a trebuit imediat să-mi retrag privirea de la El spre pământ, ca dinaintea Soarelui strălucitor. Mi se părea că fruntea Lui era luminată, iar în jurul capului se forma o strălucire care părea ca o coroană, iar părul Lui se lăsa pe umeri, potrivit cu obiceiul locuitorilor din Nazaret.

Îmi este imposibil a-ţi explica ce am simţit eu când L-am privit! Aceasta a fost cea mai puternică emoţie pe care am simţit-o vreodată, pentru că în fiecare trăsătură se descoperea o nepătrunsă frumuseţe, dar totodată El insufla şi o teamă tainică prin privirea ochilor Săi, ce păreau că ne prefac în ţărână. Eu plecai după El fără să ştiu unde merge.

Uşa se deschise şi eu am putut vedea pe Semida, care zăcea în pat înconjurată de sfeşnice şi miresme! Era încă frumoasă, în acea linişte cerească ce se cobora peste ea, dar fruntea îi era palidă, precum culoarea crinilor ce erau îngrămădiţi la picioarele ei. Degetul morţii lăsase urme în jurul ochilor ei, peste buzele ei uscate. Salomeea stătea lângă ea, amuţită şi aproape lipsită de orice simţire. Mi s-a părut că ea nici nu mă vedea.

Iar tatăl Semidei s-a aruncat la picioarele Aceluia, necunoscut de mine, care se apropie de aşternutul celei moarte, şi după ce i-a arătat-o, a strigat: “Domnul meu, fiica mea este în mâinile morţii: dar dacă voieşti, ea va învia!”

Am tremurat când am auzit aceste cuvinte. Inima mea a încetat să mai bată din cauza măreţiei Aceluia pe care eu nu-L cunoşteam. El a prins mâinile Semidei, aţintindu-şi puternica-i privire la ea şi i-a zis: “Fetiţo, scoală-te!”

Semida s-a ridicat de pe patul ei, ca şi cum ar fi fost ajutată de o mână nevăzută. Ochii i se deschiseră, elanul cel fin al vieţii înflori iarăşi pe buzele ei, apoi şi-a întins mâinile şi a strigat: “Mamă!”. La acest strigăt se trezi Salomeea. Mama şi fiica ei, tremurând, s-au îmbrăţişat una pe alta. Iar Iair a îngenunchiat în faţa Aceluia căruia îi zicea Domn, sărutându-i ciucurii de la poala veşmântului, zicând: “Ce trebuie să fac pentru a avea viaţă veşnică?”. “Să iubeşti pe Dumnezeu şi pe oameni”, a spus El şi S-a făcut nevăzut, ca o fantomă în umbra luminii. Eu eram în genunchi, fără să-mi dau seama. După ce m-am sculat, ca într-o deşteptare din somn, am plecat acasă lăsând fericita familie în culmea bucuriei – o bucurie pe care nici o pană nu o poate descrie.

În timpul când luam masa de seară, i-am istorisit lui Ponţiu tot ce-am văzut şi auzit. El plecă capul şi zise: “Tu ai văzut pe Iisus Nazarineanul, care e obiectul de ură şi de dispreţ al fariseilor şi al saducheilor, al partidului lui Irod şi al leviţilor îngâmfaţi din Templu. Această ură creşte zi de zi, tot mai mult şi unicul lor gând este ca să-i ia viaţa, dar cuvintele Nazarineanului sunt ale unui înţelept şi minunile Lui, sunt ale adevăratului Dumnezeu”.

“Dar pentru ce-L urăsc ei aşa de mult?” zisei eu. “Pentru că El mustră obiceiurile şi făţărnicia lor. Eu L-am auzit odată zicând fariseilor: “Morminte văruite! Pui de năpârci otrăvitoare! Voi puneţi fraţilor voştri sarcini grele pe umeri, pe care nu voiţi să le atingeţi nici cu degetul mic al vostru! Voi plătiţi zeciuiala din chimen, dar foarte puţin vă interesaţi de împlinirea legii, de credinţă, dreptate şi milă!” Înţelesul acestor cuvinte este adânc şi adevărat… El a supărat pe aceşti oameni îngâmfaţi şi mândri şi atmosfera e foarte nefavorabilă pentru viitorul Nazarineanului”.

“Dar tu o să-L aperi, nu-i aşa?” am strigat eu, plină de indignare.

“Puterea mea este foarte slabă în faţa acestui popor răsculător şi stricat; de altfel, aş suferi şi eu foarte mult, sufleteşte, dacă ar trebui să vărs sângele acestui înţelept”. După aceste cuvinte, Ponţiu se sculă şi intră în altă cameră, adânc îngândurat. Eu am rămas într-o durere şi întristare de nedescris…

Ziua Paştelor se apropia. La această mare sărbătoare, atât de importantă pentru evrei, se îngrămădea în Ierusalim o mare mulţime de oameni, din toate părţile Iudeii, pentru a aduce, în Templu, jertfa divină legată de solemnitatea sărbătorilor care aveau loc. Joi, înainte de această sărbătoare, Ponţiu mi-a spus întristat că viitorul Nazarineanului e foarte neliniştitor. Asupra capului Lui s-a făcut deja o conjuraţie şi se poate ca încă în aceasta seară El să fie predat în mâinile Arhiereilor. Eu mă cutremurai la auzirea acestor cuvinte şi îl întrebai: “Tu o să-L aperi, nu-i aşa?”. “Voi putea face eu aceasta?” răspunse Ponţiu, cu o privire întunecată. “Soarta pe care Platon o prezicea pentru unii neprihăniţi, mi se pare că o să-L lovească pe Iisus. El va fi persecutat, dispreţuit şi predat spre a fi osândit la moarte crudă”.

Veni timpul pentru culcare şi pe dată ce aşezai capul pe pernă, nişte puteri tainice parcă au pus stăpânire pe mintea mea.

Eu L-am văzut pe Iisus, aşa după cum Salomeea îl descria pe Dumnezeul ei. Faţa Lui strălucea ca un soare de atâta mărire. El zbura undeva deasupra aripilor heruvimilor şi din fiinţa Sa izvorau flăcările ce împlineau voinţa Lui. Mi se părea că El era oricând gata de a judeca popoarele adunate în faţa Sa, doar prin întinderea dreptei Sale puternice. El a despărţit pe drepţi de nedrepţi. Cei dintâi se urcau către El plini de mărirea tinereţii veşnice şi mărirea Dumnezeiască; dar cei din urmă au fost aruncaţi în lacul focului, un foc pe lângă care Ereba şi Plegetona sunt nimic. Atunci judecătorul divin, arătând mulţimii rănile ce-I împestriţau corpul Său, a zis cu un glas de tunet puternic:”Daţi-Mi înapoi sângele pe care Eu l-am vărsat pentru voi!”. Atunci aceşti nenorociţi rugau munţii şi peşterile pământului ca să-i înghită, acoperindu-i. În zadar s-au simţit ei fără suferinţe, în zadar s-au simţit nemuritori şi nesupuşi disperării cât timp au fost pe pământ! Ei pieriră! O! Ce fel de vis, sau mai bine i s-ar zice prevestire!

Îndată ce zorile începură să se ivească şi să lumineze auriu turnurile templului, eu m-am sculat cu inima apăsată de groază de cele văzute, m-am aşezat la fereastră pentru a lua aer proaspăt. Mi se părea însă că din centrul oraşului se aude, din ce în ce mai tare, un şuier zgomotos; strigătele, ţipetele, blestemele, care erau mai înspăimântătoare decăt valurile înfuriate ale oceanului, ajungeau la urechile mele. Eu am continuat să ascult; inima mea bătea înspăimântată, iar fruntea mi se umplu de sudoare rece.

Nu peste mult timp am auzit acel zgomot apropiindu-se, tot mai mult, până ce treptele care conduceau la Palatul Justiţiei s-au cutremurat sub greutatea gloatei ce venise într-un număr foarte mare.

Adânc îngrijorată de cele ce vor urma, pe neaşteptate, mi-am luat pe fiul meu în braţe, acoperindu-l cu o învelitoare subţire şi am alergat la soţul meu… Ajungând la uşa din interior, care conduce la sala de judecată şi auzind acel zgomot mare de glasuri, n-am mai îndrăznit să intru înăuntru, ci am rămas să privesc prin perdeaua de purpură.

Ce privelişte, Fulvio! Ponţiu stătea pe tronul său, făcut din oase de elefant, în toată mărirea cu care Roma înconjură pe reprezentanţii săi; şi, deşi în aparenţă fără teamă, cum voia el să apară, arătând prin expresia feţei lui că nu se teme, totuşi, eu mărturisesc că am putut pricepe grozăvia chinului său.

În faţa lui, cu mâinile legate, cu hainele rupte de maltratările suferite, cu fruntea plină de sânge stătea Iisus Nazarineanul, liniştit şi neclintit. În trăsăturile feţei Lui nu se putea vedea nici mândrie, nici frică. El era liniştit ca un nevinovat, supus ca un miel; blândeţea Lui m-a umplut de frică şi groază, pentru că în urechile mele încă mai răsunau cuvintele din vis: “Daţi-mi sângele ce am vărsat pentru voi!”

În jurul Lui, plină de furie şi turbată, stătea mulţimea, care Îl adusese la judecată; la această gloată se mai adăuga şi o mare mulţime de gardieni şi servitori, de leviţi şi de farisei, cu privirile încruntate şi mânioase. Aceştia din urmă se puteau deosebi după tăbliţele de pergament, însemnate cu diferite texte din Lege pe care le aveau legate pe frunţi. Toate aceste feţe fierbeau de egoism şi erau pline de ură; pot spune că mi se părea că pe faţa lor strălucesc flăcările infernului şi că spiritele lui Nemera amestecă glasurile lor cu strigăte sălbatice, întocmai ca acelea ale fiarelor turbate. În cele din urmă, după ce se făcu un semn din partea lui Ponţiu, se lăsă tăcere.

– “Ce vreţi voi de la mine?” – întrebă el.

– “Noi vrem moartea acestui om, Iisus Nazarineanul” – răspunse unul din preoţi, în numele întregului popor. “Irod Îl trimite la tine, pentru ca tu să-i pronunţi osânda”.

– “Cu ce Îl învinuiţi voi? În ce constă gravitatea vinei Lui?”

După aceste întrebări a început din nou să se audă ecoul ţipetelor lor.

– “El a prezis distrugerea Templului; El se intitulează Rege al Iudeilor, Hristos, Fiul lui Dumnezeu; El a supărat pe preoţii seminţiei lui Aaron”, strigau leviţii.

– “Să fie răstignit!” ţipa mulţimea înfuriată. Acest strigăt îşi păstrează şi acum ecoul în urechile mele, iar chipul jertfei Sale neprihănite se perindă adeseori prin faţa ochilor mei.

Atunci Pilat, întorcându-se către Iisus, i se adresă cu cuvintele lor prefăcute:

– “Aşadar, Tu eşti Împăratul Iudeilor?”

– “Tu zici aceasta”, răspunse Iisus.

– “Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu?” Îl întrebă iarăşi Pilat.

Dar Iisus nu i-a răspuns nici un cuvânt. Țipetele se reînnoiră atunci şi mai accentuat ca înainte şi acum, întocmai ca urletele unui tigru flămând, ei începură să strige:

– “Daţi-ni-L nouă, ca să moară pe cruce!”

Ponţiu îi făcu din nou să tacă, zicându-le:

– “Eu nu găsesc nici o vină acestui om şi am să-L eliberez”.

– “Dă-ni-L nouă! Răstigneşte-L!” se repetă strigătul mulţimii. Eu n-am putut asculta mai departe; am chemat un rob al meu şi l-am trimis la soţul meu, să-l cheme pentru a vorbi puţin cu el.

Ponţiu părăsi sala judecăţii fără întârziere şi veni la mine. Eu m-am aruncat la picioarele lui zicând:

– “Pentru tot ce ţi-e mai drag şi mai scump, pentru copilul acesta, arvuna aceasta sfântă a unirii noastre, să nu te faci părtaş la vărsarea sângelui Acestui Neprihănit, care este asemenea lui Dumnezeu celui nemuritor! Eu L-am văzut într-un vis în astă noapte, înconjurat de mărire dumnezeiască. El judeca omenirea, care tremura în faţa Lui şi printre nefericiţii aceia, care au fost aruncaţi în flăcările gheenei, eu am recunoscut faţa acestora, care cer moartea Lui… Păzeşte-te a nu ridica preaputernica ta mână împotriva Lui! O! Crede-mă, că numai o singură picătură a acestui sânge, va cauza în veşnicie osândirea ta!”

– “Tot ce se petrece acum mă înfricoşează şi pe mine, îmi răspunse Ponţiu, dar ce pot face eu? Scutul gărzii romane e alcătuit dintr-un număr foarte redus de soldaţi şi ca atare, o asemenea apărare este neînsemnată, faţă de acest popor înţesat de demoni. Nenorocirea ne ameninţă şi asemenea judecată e întocmai ca a eumendiţilor, de unde aşteaptă nu dreptate, ci răzbunare. Linişteşte-te, Claudio! Mergi cu copilul în grădină; ochii tăi nu sunt creaţi pentru a privi această scenă dureroasă”.

După aceste cuvinte, el a ieşit şi m-a lăsat singură, iar eu m-am prăbuşit într-o adâncă descurajare şi jale. Iisus era încă ţinta tuturor batjocurilor şi al maltratărilor din partea mulţimii şi a soldaţilor brutali; patimile lor se aprindeau şi mai mult, din cauza răbdării Lui nemărginite.

Ponţiu se întoarse îngrozit la tronul său. Când gloatele văzură aceasta, ţipetele: “La moarte, la moarte”, răsunau mai asurzitor decât înainte.

După o veche tradiţie, guvernatorul elibera totdeauna de Paşte câte unul din condamnaţii la moarte, ca un semn al binefacerii romane, acesta fiind şi graţiat. În această faptă dumnezeiască, el se adresa întotdeauna poporului. Văzând în acest obicei un mijloc de a-L elibera pe Iisus, Ponţiu întrebă poporul cu glas tare:

– “Pe cine să vă eliberez de sărbători, pe Baraba sau pe Iisus, numit Hristos?”

“Eliberează pe Baraba”, strigă mulţimea. Baraba era un tâlhar şi criminal cunoscut bine prin împrejurimi din cauza cruzimilor săvâşite de el. Ponţiu întrebă din nou: “Dar ce să fac acestui Iisus Nazarineanul?”

– “Să fie răstignit!” strigară ei.

– “Dar ce rău v-a făcut El?”

Cu şi mai multă furie ei strigară:

– “Să fie răstignit!”

Ponţiu plecă capul descurajat. Îndrăzneala gloatei creştea mereu şi lui i se părea că este ameninţată autoritatea sa şi autoritatea romană pe care el o apăra aşa de mult. În Ierusalim el nu avea altă apărare decât escorta lui, fiindcă numai puţini dintre militarii localnici depuseseră jurământul semnului nostru de vultur. Tulburarea creştea cu fiecare minut ce trecea. Niciodată n-am putut vedea o furtună atât de zgomotoasă ce agita mulţimea, niciodată încăierările în forum nu au avut atâta influenţă chinuitoare asupra auzului meu. Nicăieri eu nu mai puteam găsi linişte. Liniştea deplină se găsea numai pe fruntea victimei.

Maltratările, batjocurile, dispreţul general şi chiar moartea chinuitoare, nimic dintre acestea nu puteau întuneca acea privire cerească şi luminată. Acei ochi care dăduseră viaţă fiicei lui Iair priveau la chinuitorii Săi cu un reflex nedescris de pace şi iubire. El suferea, fără îndoială, dar suferea cu bucurie şi spiritul Lui, mi se părea mie, se înălţa către tronul cel nevăzut, ca o flacără curată ce se oferea pentru arderea de tot a păcatelor lumii.

Judecătoria era plină de mulţime care dădea aspectul unui râu înfuriat, ale cărui ape se îngrămădeau începând de la muntele Sion, unde era ridicat templul şi până în faţa Pretoriului şi în fiecare minut se adăugau glasuri noi acestui cor al infernului. Bărbatul meu, obosit şi ameninţat, a fost silit să cedeze în cele din urmă.

O! Fatal ceas al pierzării!!!…

Ponţiu se ridică. Pe faţa lui se citea îndoiala şi groaza morţii. Îşi spălă mâinile în mod simbolic, în ligheanul plin cu apă, zicând:

– “Eu să ştiţi că mă consider nevinovat de sângele acestui drept ce urmează a fi vărsat”.

– “Să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri!” zbiera nefericitul şi nebunul de popor, care se îngrămădea în jurul lui Iisus. Călăii, ca turbaţi, Îl răpuseră. Eu am urmărit cu ochii mei Jertfa, care era condusă la înjunghiere…

Deodată, ochii mi se întunecară ca din cauza unor bătăi accelerate de inimă: mi se părea că viaţa mea a atins marginile ei. Eu am fost luată de mâinile femeilor mele servitoare şi condusă la o fereastră care dădea în curtea tribunalului. Eu m-am aplecat şi am văzut urmele de sânge vărsat. “Aici au bătut cu biciul pe Nazarinean!” îmi spunea una din roabele mele. “Acolo L-au încoronat cu spini” spunea o altă roabă. “Soldaţii L-au batjocorit, zicându-I Regele Iudeilor, lovindu-L peste faţă”. “Acuma El îşi dă sufletul!” răspunse a treia roabă.

Fiecare cuvânt din acestea străpungea inima mea întocmai ca un cuţit. Amănuntele acestei grozave fărădelegi înmulţeau întristările mele şi suferinţele ce le simţeam atunci în pieptul meu. Am simţit, îţi spun, că s-au întâmplat evenimente cu totul supranaturale în acea nenorocită zi. Mi se părea că cerul se asemăna cu jalea inimii mele. Nori mari, negri şi înfricoşători, de diferite forme, pluteau asupra pământului şi din atingerea norilor se descărcau fulgere, care aduceau ecoul tunetelor…

Astfel, oraşul plin de zgomot se linişti ca pus pe gânduri, în tăcere, ca şi când moartea ar fi întins peste el aripile ei negre. O groază de nedescris îmi răpi privirea spre un punct. Când mi-am strâns la piept copilaşul meu, eu aşteptam ceva, fără ca să ştiu ce; pe la ceasul al nouălea al zilei, întunericul se îngroşă şi avu loc un puternic cutremur de pământ, care zgudui totul. Putea să creadă omul că a venit pustiirea lumii şi că stihiile se prefăcuseră în haosul primitiv. Eu mă lăsai pe pământ, iar în acel timp una din femeile mele, născută evreică, intră în camera mea; palidă, disperată şi cu ochii speriaţi, striga:

– “A venit ziua de apoi! Dumnezeu anunţă aceasta prin minuni. Catapeteasma care desparte Sfânta de Sfânta Sfintelor s-a despicat în două de sus până jos. Vai este pentru sfântul locaş! Se spune că multe morminte s-au deschis şi mulţi au văzut pe cei drepţi înviaţi, care fuseseră dispăruţi demult din Ierusalim: profeţi şi preoţi din timpul lui Zaharia, care a fost ucis în templu, şi până la Ieremia, care a prezis căderea Sionului. Morţii ne prevestesc mânia lui Dumnezeu. Pedeapsa Celui Atotputernic se răspândeşte ca o flacără”.

Când auzeam aceste cuvinte, mi se părea că îmi pierd raţiunea! M-am ridicat şi abia îmi târâiam picioarele; am ieşit la scări, unde l-am întâlnit pe sutaşul care luase parte la maltratarea lui Iisus. El era un viteaz încărunţit şi prea oţelit în luptele cu germanii şi alte popoare. Niciodată nu a bătut în piept o inimă aşa de îndrăzneaţă ca a acestuia. Dar în această clipă el era indispus şi istovit de chinuri, căindu-se. Eu am vrut să-l întreb mai amănunţit despre cele întâmplate, însă el trecu pe lângă mine repetând în urmă: “Acela pe care noi L-am omorât a fost cu adevărat Fiul lui Dumnezeu!”

Eu intrai în marea sală. Acolo stătea Ponţiu care îşi acoperea faţa cu mâinile. Când şi-a ridicat capul, la intrarea mea, mi-a zis disperat: “Ah! Pentru ce nu te-am ascultat, Claudio! Inima mea întunecată nu va mai gusta niciodată liniştea. Pentru ce nu am putut apăra pe acest înţelept cu viaţa mea?!”.

Eu nu mai avui îndrăzneala de a-i mai răspunde. Nu puteam găsi nici cuvinte spre a-l întări sau înviora şi de a-l abate de la acea nefericire, care ne pecetluia în veci pierzania. Tăcerea noastră de mormânt era întreruptă numai prin ecourile tunetelor, care răsunau prin toate coridoarele palatului.

Fără a ţine seama de furtună, un om bătrân s-a prezentat în faţa locuinţei noastre. El a fost condus în faţa noastră şi, cu lacrimi în ochi, se aruncă la picioarele bărbatului meu, zicând: “Mă numesc Iosif din Arimateea şi am venit să te rog a-mi permite ca să iau de pe cruce corpul lui Iisus şi să-L înmormântez în mormântul meu”. “Du-te şi ia-L!” răspunse Ponţiu, fără a ridica ochii să-l privească. Bătrânul ieşi; am văzut că se uni cu un grup de femei, îmbrăcate în haine lungi, cu care se acopereau, şi-l aşteptau la poartă.

Astfel s-a terminat acea zi fatală! Iisus a fost înmormântat într-un mormânt, într-o peşteră săpată în piatră, iar la uşa peşterii s-au pus santinele de pază.

Dar acum află, Fulvio!

A treia zi, plin de strălucire, mărire şi triumfător, El se arătă deasupra acestui oraş. El a înviat. Împlinind prezicerile ce s-au făcut cu privire la El şi triumfând prin biruinţa asupra morţii, El S-a arătat ucenicilor şi prietenilor Săi şi mai pe urmă El a apărut la o mare mulţime de oameni din popor. În felul acesta mărturiseau despre El ucenicii Lui – confirmându-şi mărturia cu sângele lor şi ducând vestea despre Domnul lor Iisus, atât în faţa tronurilor, cât şi în faţa mai marilor şi judecătorilor. Dar, ca o dovadă şi mai autentică cu privire la acestea, învăţătura Lui a fost încredinţată câtorva pescari. Această învăţătură se răspândeşte în întreg imperiul.Aceşti neştiutori au devenit pe dată oameni cu renume şi vestiţi, cu cuvintele lor dulci, spuse în toate limbile şi pline de putere. Noua credinţă creşte ca o sămânţă de muştar, căci ea este o adevărată rădăcină roditoare, căreia urmează să i se supună orice rădăcină.

De la această dată, soţului meu a început să-i meargă din ce în ce mai rău. Învinuit fiind pentru procedura sa de către Senat şi de către Tiberiu însuşi, care era stăpânit de ură contra iudeilor, şi bănuit fiind chiar de acei a căror patimă şi dorinţă o împlinise, viaţa lui se transformă în chinuri şi otravă. Salomeea şi Semida mă priveau cu frică; ele vedeau în mine soţia prigonitorului şi o cursă pentru Domnul lor, pentru că ele deveniseră urmaşele Sale, ale Aceluia care dăruise mamei pe fiica ei, iar fiicei pe mama sa. Eu am văzut în locul blândeţii şi bunătăţii lor o neîncredere, care le făcea să le tremure faţa când le priveam şi îndată am încetat a le mai vizita.

În acest timp al singurătăţii mele m-am dedicat cercetării neîntrerupte a unor învăţături morale ale lui Iisus, ce îmi fuseseră predate de Salomeea şi păstrate cu sfinţenie de mine.

O, scumpă prietenă! Cât de neînsemnată şi deşartă este înţelepciunea mai marilor noştri, în comparaţie cu învăţătura aceea, pe care numai singur Dumnezeu a inspirat-o şi a împrăştiat-o pe Pământ! O! Cât de adânci sunt aceste cuvinte înţelepte! Ce pace şi bunătate inspiră ele! Unica mea mângâiere constă în a le citi şi reciti mereu.

După trecerea câtorva luni, Ponţiu a fost obligat să demisioneze din postul care-i oferea atâta autoritate. Noi a trebuit să ne întoarcem în Europa, peregrinând din oraş în oraş. El purta cu sine în toată împărăţia greutatea umilirii şi întristării sale şi a chinurilor descurajării lui sufleteşti. Eu am mers împreună cu el, dar cum era vieţuirea mea cu el? Prietenia familială a vieţii conjugale nu mai este între noi; el vede în persoana mea martorul viu al amintirii despre crima lui; eu, de asemenea, văd în el chipul şi crucea plină de sângele Aceluia pe care el – nefericitul şi nelegiuitul judecător – L-a osândit. Nu mai am îndrăzneala să-mi ridic ochii ca să-l privesc în faţă. Sunetul cuvintelor lui, acel glas car e a pronunţat osânda, îmi străpunge şi răneşte inima. Iar când, după luarea mesei, îşi spală mâinile, mi se pare că nu le înmoaie în apă curată, ci în acel sânge cald, ale cărui urme nu se mai pot şterge.

Într-un timp, eu am vrut să-i vorbesc de pocăinţă şi de expierea păcatului, dar îţi spun că niciodată nu voi uita privirea lui sălbatică şi cuvintele lui pline de furie şi fără nădejde.

Nu peste mult timp, copilul meu muri în braţele mele, dar eu nu l-am plâns. Fericitul! El a murit ca fericit, scăpând de blestemul care ne urmăreşte, el a descărcat din spatele lui uriaşa povară a numelui tatălui său. Nefericirea ne urmărea întruna, din cauză că în toate părţile existau creştini; chiar aici, în această sălbatică patrie, unde noi ne rugăm a ni se acorda ocrotirea, lângă valurile mării şi stâncile ciudate, chiar şi aici pot auzi cu câtă indignare se pronunţă numele bărbatului meu! Cei care erau trimişi să predice învăţăturile Lui Iisus au scris între îndrumările lor şi cuvintele: “El a fost răstignit din ordinul lui Ponţiu Pilat”. Grozav blestem, care în toate veacurile va fi repetat.

Iartă Fulvio! Şi te rog să plângi şi tu, care mă doreşti. Să-ţi ajute dreptul judecător Dumnezeu şi să-ţi dea, cât mai repede, toată fericirea pe care noi o dorim una alteia.

Scuză-mă!

Claudia”

Cine a fost Claudia Procula?

Claudia Procula a fost cea de-a doua soție a lui Ponțiu Pilat, guvernatorul roman al Iudeii între anii 26-36. Aceasta a fost nepoata împăratului Augustus Cezar și fiica nelegitimă a celei a treia soții a lui Tiberius, numită Julia (care a murit nu după mult timp de la nașterea Claudiei). Tiberius a înfiat-o însă pe Claudia iar căsătoria ei cu Ponțiu Pilat se spune că a fost aranjată de Sejanus, prietenul și confidentul lui Tiberius.

Dacă în mod normal soțiile guvernatorilor nu obișnuiau să își însoțească soții în diversele teritorii ale Imperiului Roman (preferând confortul și siguranța Romei), Claudia Procula se remarcă drept o soție care are o relație aparte cu Ponțiu Pilat și acceptă pericolelele provinciilor romane îndepărtate.

Claudia Procula a fost menționată fără nume în Evanghelia după Matei în contextul judecării lui Isus Hristos: „Pe când sta Pilat pe scaun la judecată, nevastă-sa a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic a face cu neprihănitul acesta, căci azi am suferit mult în vis din pricina lui.”” (Matei 27:19).

De asemenea, în arhiva Vaticanului există scrieri istorice aparținând lui Pilat în care acesta a menționat că în timpul judecării lui Isus Hristos i-a atenționat pe acuzatorii lui Isus: „”Știți că soția mea vă simpatizează în ceea ce privește iudaismul”. „Da, știm Pilat”. „Ei bine, soția mea a trimis să mi se spună: să nu faci nimic acestui om drept în această noapte”” (Ravasi G., „Il canto del gallo arrostito e la conversione di Ponzio Pilato”, L’Osservatore Romano).

Unii cercetători ai istoriei afirmă că în Iudeea, Claudia Procula avea o cameristă feniciană care credea în evanghelia împărăţiei propovăduită de Isus Hristos iar aceasta îi transmisese Claudiei tot ceea ce știa și credea. Spre deosebire de Pilat, care s-ar fi sinucis, Origene –  unul dintre cei mai reprezentativi teologi creștini din secolul al III-lea -, a sugerat în lucrarea „Omiliile după Matei” că soția sa, Claudia Procula, a murit ca și creștină. Acest aspect este confirmat și de Sinaxarul grecesc unde scrie: „Procula s-a făcut uceniță (…) și a primit sfântul botez”.

Scrisoarea de mai sus, scrisă în original în latină, se presupune că a fost scrisă într-un mic oraș galic din zona montană (zona Rennes-les-Bains din sudul Franței, în apropiere de locul natal al Claudiei, actualul Narbonne), la câțiva ani după ce Pilat plecase din Ierusalim.  Claudia Procula a scris în total trei scrisori către Fulvia. Manuscrisul scrisorii de față a fost găsită înițial într-o veche mănăstire din Bruges (Belgia) iar apoi transferată în arhivele Vaticanului. În arhivele ultimului țar al Rusiei s-a găsit de asemenea o copie a traducerii acestei scrisori, probabil aceasta fiind procurată de la Constntinopul unde ajunsese de altfel prima copie a scrisorii ei în jurul anului 1643.

În 1865, jurnalul catolic Novice din Slovenia a publicat scrisoarea lui Claudia Procula în limba slovenă. Însă adevărata popularizare a scrisorii s-a făcut atunci când Pictorial Review Magazine a publicat traducerea în limba engleză a scrisorii Claudiei Procula în aprilie 1929.

În prezent, în unele comunități catolice mai vechi din Europa, citirea acestei scrisori precede spălarea picioarelor săracilor în Joia Mare, înainte de Paștele care comemorează moartea și învierea lui Isus Hristos.

Surse Pro Jesus:
Forcucci J. (compil.), Relics of Repentance: The letters of Pontius Pilate and Claudia Procula, Issana Press, p. 1-21, 1996
Ravasi di G., „Il canto del gallo arrostito e la conversione di Ponzio Pilato”, L’Osservatore Romano, 24 aprilie 2009
***, „Documente istorice şi mărturii despre Domnul nostru Iisus Hristos”, Apărătoul.md, 3 mai 2013
***, „Sfanta Procla, sotia lui Pontiu Pilat”, Creștin Ortodox, 3 august 2012
***, „The Relationship between Rome and Judea prior to Jesus’ public life”, Historian.net, 19 august 2014

  https://www.evolutiespirituala.ro/claudia-procula-sotia-lui-pilat-marturii-istorice-despre-iisus/?feed_id=43613&_unique_id=644ee310b1d4b

196443 188801764498398 7314269 n e1397397851596

METODE DE LINISTIRE A MINTII

Reflecţia (Contemplaţia), Concentrarea şi Meditaţia
492 chakra kundalini

„Reflecţia”(contemplaţie) este gândirea direcţionată. Cu toţii gândim; asta, însă, nu înseamnă reflecţie. Acea gândire nu este direcţionată, este vagă, nu duce nicăieri.

Gândirea noastră obisnuită nu este reflecţie (contemplaţie), este ceea ce adepţii lui Freud numesc asociaţie de idei ( mişcare browniană). Un gând duce la altul, dar fără a fi direcţionate de voi. Gândul însuşi duce la un alt gând, ca urmare a unei asociaţii. Vedeţi un câine care trece strada. În momentul în care îl vedeţi, mintea voastră începe să se gândească la câini. Câinele v-a făcut să vă gândiţi la asta, iar mintea a făcut multe asociaţii.

In copilărie vă era teamă de un anumit câine. Vă amintiţi de câinele acela, apoi vă gândiţi la copilărie. Uitaţi de câine şi începeţi să visaţi la copilăria voastră. Apoi vă gândiţi la fel de fel de lucruri asociate cu copilăria; vă mişcaţi ca într-un cerc.

De câte ori vă simţiţi în largul vostru, încercaţi să derulaţi înapoi şirul gândurilor, pentru a şti de unde au pornit. Intoarceţi-vă pas cu pas. Veţi găsi gândul care a stat la baza tuturor celorlalte gânduri. Toate aceste gânduri nu sunt legate logic. Cum ar putea să aibă vreo legătură cu copilăria voastră câinele care trecea strada?

46267 502840799746475 2140864201 n

Nu există vreo conexiune logică – există numai asociaţii în mintea voastră. Dacă eu aş fi traversat strada, acelaşi câine nu m-ar duce înapoi în copilăria mea, m-ar duce la altceva. Iar gândurile unei terţe persoane ar fi şi ele conduse în altă direcţie. Toţi oamenii au lanţuri de asociaţii în minte. Orice întâmplare va duce o persoană spre acel lanţ. Atunci, mintea începe să funcţioneze ca un computer. Un lucru duce la altul şi aşa mai departe ziua întreagă. Scrieţi, cu toată sinceritatea, pe o foaie de hârtie orice vă vine în minte. Veţi fi uimiţi de ce se poate petrece în minţile voastre. Nu există nicio legătură între două gânduri, dar voi continuaţi să gândiţi în felul acesta. Numiţi asta gândire? Este numai asocierea unui gând cu alt gând, gânduri care se nasc unul din altul… voi sunteţi cei duşi de gânduri.

Gândirea devine reflecţie nu atunci când se mişcă prin asociaţii, ci atunci când este direcţionată.

Vă gândiţi la un lucru, la o anumită problemă – atunci trebuie să goniţi din minte orice alt gând. Vă mişcaţi numai în acea problemă, vă direcţionaţi mintea. Aceasta va încerca să se folosească de orice cărare pentru a scăpa şi a face vreo asociaţie. Tăiaţi-i accesul spre aceste poteci lăturalnice; direcţionaţi-vă mintea pe un singur drum.

Un om de ştiin care studiaza o problem este adâncit în reflec ţă ă ă ţie. Un specialist în logică, care studiază o problemă de logică, este adâncit în reflecţie, la fel şi un matematician.

Un poet contemplă o floare. Restul lumii este în afară, au rămas numai poetul şi floarea. Multe alte lucruri îl vor atrage, dar el nu va permite minţii sale să se mişte în altă direcţie. Mintea se mişcă într-o singură direcţie, pe un singur drum. Asta este reflecţia.

Ştiinţa se bazează pe reflecţie. Orice gândire logică este reflecţie: gândul este direcţionat, gândirea este călăuzită. Gândirea obişnuită este absurdă. Reflecţia este logică, raţională.

Mai avem şi „concentrarea”. Concentrarea este rămânerea într-un singur punct. Nu este gândire; nu este reflecţie. Este rămânerea în acelaşi punct fără să permitem minţii să se mişte câtuşi de puţin. Intr-o gândire obişnuită, mintea se mişcă haotic ( mişcare browniană), ca un om nebun. In reflecţie, nebunul este dirijat, direcţionat; nu are scăpare în nicio direcţie. In timpul concentrării, minţii nu i se permite să se mişte.

216025 190378334340741 2506298 n

In gândirea obişnuită, mintea se poate mişca oriunde; în reflecţie se poate mişca numai într-o direcţie; în concentrare, mintea nu are voie să se mişte; trebuie să stea într-un singur punct. Intreaga energie, orice mişcare se opreşte, rămâne înţepenită într-un singur punct.

Yoga este preocupată de concentrare, mintea obişnuită, de gândirea nedirijată, iar mintea ştiinţifică, de gândirea dirijată. Mintea yoghinilor are gândirea fixată într-un singur punct; nicio mişcare nu-i este permisă.

Şi-apoi, mai avem „meditaţia”. In gândirea obişnuită, mintea se poate mişca oriunde; în reflecţie, se mişcă numai într-o anumită direcţie, orice altă direcţie îi este barată. In concentrare, minţii nu i se permite să se mişte deloc; trebuie să se concentreze asupra unui singur punct. Dar, în meditaţie, mintea (TRAFICUL DE GANDURI) nu are ce căuta; meditaţia presupune absenţa minţii.

Acestea sunt cele patru etape: gândirea obişnuită, reflecţia, concentrarea, meditaţia. Meditaţia presupune absenţa minţii – nu este permisă nici măcar concentrarea. Mintea însăşi nu poate exista, prezenţa ei este interzisă! De aceea meditaţia nu poate fi percepută de
minte. Până la concentrare, mintea poate fi abordată. Mintea poate să înţeleagă concentrarea, dar nu poate să înţeleagă meditaţia. Mintea nu are ce căuta în meditaţie. In concentrare, mintea trebuie să se afle într-un anumit punct.

In meditaţie, chiar şi acel punct îi est e luat. In gândirea obişnuită, toate direcţiile sunt deschise. In reflecţie îi este deschisă numai o direcţie. In concentrare, este deschis numai un punct – nu o direcţie, un punct.

In meditaţie, nici măcar un punct nu este deschis: minţii nu i se permite să existe. Gândirea obişnuită este starea obişnuită a minţii, iar meditaţia este treapta cea mai înaltă. Treapta cea mai de jos este gândirea obişnuită, asociaţiile de idei.

Culmea este meditaţia – când nu există minte.

295990 411574062234988 2025962117 n

Odată cu cea de-a doua întrebare, se mai întreabă şi: Reflecţia şi concentrarea sunt procese mentale.

Cum ne pot ajuta procesele mentale să ajungem în stadiul de non-minte?

Intrebarea este semnificativă. Mintea întreabă: cum ar putea mintea însăşi [ sa faciliteze transcenderea] minţii ? Cum poate un proces mental să realizeze ceva ce nu este al minţii? Pare o contradicţie. Cum poate mintea să încerce, să se străduiască, să facă un efort să creeze o stare care nu este a minţii?

Incercaţi să înţelegeţi. Când mintea există, ce este, de fapt? Un proces de gândire. Când mintea nu există, ce există, de fapt? Niciun proces de gândire. Dacă descreşteţi procesul de gândire, dacă vă dizolvaţi gândirea, încet-încet, atingeţi starea de nonminte. Mintea înseamnă gândire; absenţa minţii înseamnă absenţa gândirii. Iar mintea poate ajuta.

Mintea ne poate ajuta să ne sinucidem. Puteţi să vă sinucideţi; nu v-aţi întrebat niciodată cum un om, care este viu, se poate ajuta pe el însuşi să se ucidă. Vă puteţi ajuta pe voi înşivă să muriţi – oricine poate să facă acest lucru. Deşi sunteţi vii, vă puteţi ajuta pe voi înşivă să muriţi.

Mintea se poate ajuta pe ea însăşi să nu mai existe. Dar cum poate să facă acest lucru? Daca procesul de gândire devine tot mai intens, atunci ă mintea se dezvoltă. Dacă procesul de gândire încetineşte, atunci vă ajutaţi pe voi înşivă să ajungeţi în starea de non-minte. Depinde de voi. Iar mintea vă poate fi de ajutor, deoarece mintea este ceea ce faceţi cu conştientul vostru chiar în acest moment. Dacă lăsaţi conştientul în pace, fără să faceţi ceva cu el, devine meditaţie.

377450 363872213701739 1190822106 n

Deci, aveţi două posibilităţi: sau încet, gradat, scădeţi procesele mentale. Dacă scad chiar şi numai cu un procent, atunci aveţi 99% minte şi 1% nonminte.

Este ca şi când aţi fi scos din cameră o parte din mobilă –aţi creat spaţiu liber. Mai scoateţi şi alte obiecte de mobilier şi creaţi tot mai mult spaţiu. Când aţi înlăturat toată mobila, s-a golit toată camera.

De fapt, spaţiul nu a fost creat prin înlăturarea mobilei, spaţiul exista deja. Doar că era ocupat de mobilă. Prin înlăturarea ei nu aduceţi din afară mai mult spaţiu; spaţiul era acolo, ocupat de mobilă. Aţi înlăturat mobila şi v-aţi recuperat spaţiul. Mintea este spaţiu ocupat. Prin înlăturarea gândurilor, creaţi spaţiu sau îl descoperiţi, îl redobândiţi.

Pe măsură ce vă înlăturaţi gândurile, încet-încet, vă recâştigaţi spaţiul. Acest spaţiu este meditaţia.

Deci definesc meditaţia ca fiind conştienţă lipsită de gândire. Poţi deveni lipsit de gândire şi inconştient; atunci nu există niciun scop. Poţi fi conştient cu gândire; deja eşti aşa. Pune-le la un loc, adu-le împreună – conştienţa şi lipsa de gândire. Când se întâlnesc, are loc meditaţia, se naşte meditaţia.

Se poate obţine încet, pe îndelete, sau se poate obţine dintr-odată. Nu trebuie să pierdem mult timp înlăturând piese de mobilier, pentru că s-ar ivi probleme. Atunci când începem să tot scoatem piese de mobilier, obţinem un spaţiu liber de 1% şi rămânem cu 99% spaţiu ocupat. Spaţiul ocupat nu va privi cu ochi buni spaţiul liber; va încerca să-l umple. Şi-atunci avem o perioadă în care înlăturăm din gânduri, după care dăm naştere la noi gânduri.

Dimineaţa staţi adânciţi în meditaţie pentru un timp; scădeţi procesul de gândire. Apoi mergeţi la piaţă; acolo, din nou, simţiţi o avalanşă de gânduri.

Spaţiul se umple din nou. Şi la fel şi în zilele următoare – eliminaţi gândurile şi faceţi loc altora. 

548008 321575857909276 100001705920217 809297 799912787 n

Poţi să arunci afară toată mobila dintr-odată. Este decizia ta. Este greu, deoarece te-ai obişnuit cu ea. Poţi să nu te simţi bine fără ea; nu ştii ce să faci cu spaţiul. Poate chiar să-ţi fie teamă să pătrunzi în acel spaţiu, să-l ocupi. Niciodată nu te-ai mişcat într-o astfel de libertate.

Mintea este o condiţionare. Ne-am obişnuit cu gândurile. Aţi observat vreodată – iar dacă nu aţi făcut-o, atunci faceţi-o acum – că zi de zi repetaţi aceleaşi gânduri? Sunteţi ca o placă de gramofon; şi nici măcar una recentă, ci una chiar veche. Repetaţi mereu în minte aceleaşi şi aceleaşi gânduri. De ce? Ce rost are? Nu este decât puterea obişnuinţei; vi se pare că faceţi ceva.

Staţi întinşi în pat şi aşteptaţi să vă vină somnul; de fiecare dată aceleaşi gânduri vă trec prin minte. De ce faceţi acest lucru? Intr-un fel, vă ajută. Obiceiuri vechi, condiţionări, ajutor. Un copil are nevoie de o jucărie. Dacă i se dă jucăria, adoarme imediat; după ce a adormit, puteţi să-i luaţi jucăria. Dar, dacă jucăria nu este acolo, copilul nu poate să adoarmă. Somnul lui este
condiţionat de jucărie. In momentul în care i se dă jucăria, în mintea lui se declanşează un mecanism. Acum el este gata să adoarmă.

Acelaşi lucru vi se întâmplă şi vouă. Numai jucăria este diferită. Există oameni care nu pot adormi dacă nu repetă incantaţia: „Rama, Rama, Rama…” Altfel, nu pot adormi! Aceasta este jucăria lor. Dacă repetă: „Rama, Rama, Rama…”, este ca şi când li s-ar da jucăria; şi pot să adoarmă.

Vă este greu să adormiţi când vă aflaţi într-o cameră nouă. Dacă sunteţi obişnuiţi să adormiţi în anumite pijamale, veţi avea nevoie de ele în fiecare seară. Psihologii spun că, dacă obişnuiţi să dormiţi în cămaşă de noapte şi nu o aveţi la îndemână, nu puteţi dormi. De ce? Dacă nu sunteţi obişnuiţi să dormiţi în pielea goală şi vi se spune să o faceţi, nu vă veţi simţi în largul vostru. De ce? Nu există nicio legătură între goliciune şi somn, dar pentru voi este un obicei vechi. Obiceiurile vechi îl fac pe om să se simtă în largul său, să se simtă confortabil.

559433 369904189722183 1050440724 n

Tiparele de gândire sunt numai obiceiuri. Va simtiti confortabil cu aceleaşi gânduri în fiecare zi, aceeaşi rutină. Simţiţi că totul este în ordine.

Aţi investit în gândurile voastre – asta este problema.

Mobila voastră nu e formată numai din vechituri bune de aruncat; aţi investit mult în ea. Toată mobila poate fi aruncată imediat: se poate face! Există metode bruşte despre care vom vorbi. Imediat, chiar în acest moment, vă puteţi elibera de toate gândurile. Dar atunci o să vă simţiţi goliţi şi nu veţi mai şti cine sunteţi. Nu veţi şti ce să faceţi, deoarece, pentru prima dată, vechile obişnuinţe vă vor lipsi. Şocul poate fi prea mare. S-ar putea chiar să muriţi sau să înnebuniţi. Iată de ce nu se folosesc metodele bruşte. Dacă nu sunteţi pregătiţi, astfel de metode nu se folosesc. Puteţi înnebuni, pentru că vă pierdeţi ancora.

Trecutul dispare imediat; când dispare trecutul, vă este greu să concepeţi viitorul – viitorul a fost întotdeauna conceput în legătură strânsă cu trecutul. Rămâne doar prezentul, iar voi nu aţi fost niciodată în prezent. Aţi fost fie în trecut, fie în viitor. Deci, atunci când vă aflaţi în prezent pentru prima dată, veţi simţi că v-aţi pierdut minţile. De aceea metodele bruşte nu sunt folosite dacă nu urmaţi nişte cursuri, dacă nu lucraţi sub îndrumarea unui maestru, în cadrul unui grup, dacă nu v-aţi dedicat total meditaţiei. Prin urmare, metodele graduale sunt mai bune.

Durează foarte mult, dar încet-încet vă obişnuiţi cu spaţiul. Incepeţi să simţiţi spaţiul, frumuseţea acestuia şi fericirea pe care v-o provoacă; şi-atunci, veţi putea înlătura toată mobila.

Deci de la gândirea obişnuită este bine să treceţi la reflecţie – asta înseamnă metoda graduală.

De la reflecţie puteţi trece la concentrare, de la care puteţi sări la meditaţie. In felul acesta, vă mişcaţi încet şi simţiţi pământul sub PICIOARE LA fiecare pas pe care îl faceţi. Şi-atunci când sunteţi siguri de un pas, puteţi să treceţi la pasul următor. Nu este un salt, O PLONJARE ci este o creştere treptată. Deci, aceste patru lucruri – gândirea obişnuită, reflecţia, concentrarea, meditaţia – sunt cei patru paşi.



Sursa: www.danmirahorian.ro

https://www.evolutiespirituala.ro/metode-de-linistire-a-mintii-reflectia-contemplatia-concentrarea-si-meditatia/?feed_id=43550&_unique_id=644eaad034134