stiati ca aurora boreala

Vibratiile Culorilor

ELEMENTELE CULORILOR SUBTILE SI VIBRATIILE ACESTORA

Cu 2000 de ani in urma, Isus spunea: Iubiti-i pe dusmanii vostri. Acest percept i-a intrigat pe foarte multi discipoli, care nu au inteles ratiunea. Cu toate acestea, avem de-a face cu o realitate obiectiva. Din punctul de vedere al vibratiilor subtile, iubirea nu este un sentiment vag, ci o realitate obiectiva si reprezinta cel mai inalt dinamism pe aceasta planeta; se manifesta distinct pe toate planurile, la diferite frecvente de vibratii. Acest dinamism poate fi simtit chiar si in planul efectelor materiale, iar daca suntem suficient de dezvoltati, le putem sesiza si pe plan mental.

 

ASPECTE LEGATE DE FORTELE UNIVERSALE SAU CURENTII SUBTILI COSMICI

Stiinta actuala recunoaste ca globul pamantesc nu este deloc izolat in spatiu. El face parte din cosmos, mai bine zis din macrocosmos, de care se gaseste legat prin curentii cosmici, mai mult sau mai putin subtili, care vehiculeaza forte cunoscute de noi (sau necunoscute, in parte) sub numele de electricitate, lumina, caldura, magnetism, etc.

Astfel, deci, exista si circula in jurul pamantului (si prin pamant) considerabili curenti magnetici, mergand de la nord spre sud si care patrund invizibil toate lucrurile si fiintele. Acesti curenti magnetici sunt, in marea lor majoritate, invizibili. Ei se manifesta intr-o forma suigeneris, materiala sau perceptibila sub forma aurorei boreale sau a luminii.

Alte forte devin perceptibile vederii noastre, in anumite conditii speciale, unele dintre ele chiar in experientele de laborator, realizate cu ajutorul unor tuburi speciale in care s-a creat vid. In cazul lor, particule extrem de fine (de forta) se misca acolo cu o viteza foarte mare, realizand unde de o luminozitate considerabila. Astfel, pot rezulta acele culori catifelate; razele x, radiumul si toate radiatiile luminoase sunt o manifestare, sau altfel spus, o dovada a fortei lor cosmice subtile si curentilor de forta eterica.

Curentii eterului merg de la polul Nord la polul Sud in benzi mari, subtile, de lumina, atat deasupra cat si prin pamint. Aceasta forta unica a spatiului este atrasa apoi in centrul magnetic al pamantului. Ea se manifesta prin straturi, sub forma vibratiilor specifice, diferind unele de altele dupa frecventa, acestea fiind in raport cu diferitele densitati ale substantei unice pe care ele le traverseaza, astfel punandu-le in miscare.

Pamantul este, deci, inconjurat de mai multe straturi de substanta eterica extrem de pura si invizibila vederii obisnuite, desi lumina formeaza straturi inferioare. Atunci cand diferitele regiuni ale acestei substante subtile sunt puse in miscare de catre o forta unica, ele actioneaza sincron, ca mai multe forte.

Straturile inferioare fiind de o densitate diferita, elementele lor componente vibreaza la grade diferite, ceea ce face ca curentii subtili alcatuiti din elemente specifice sa vibreze inegal, neavand numai o miscare uniforma inainte, ci si o vibratie interioara, care produce culori la fel de luminoase, numeroase si variate ca si diferitele grade de vibratii care le caracterizeaza.

La suprafata pamantului, toti curentii subtili ai eterului se gasesc impreuna si se interdetermina, intretaindu-se atat de bine, incat fiinta umana, care este de fapt un univers in miniatura, atrage la sine, prin rezonanta sau punere la unison, extrem de precisa, aceste forte subtile care patrund in structura sa prin partea stanga si antreneaza astfel aura.

Atunci cand ele i-au parcurs corpul, aceste forte ies in general prin partea sa dreapta, dupa ce au magnetizat fiecare aspect al corpului si al
diferitelor structuri subtile, prin intermediul vibratiilor lor. Fiecare aspect al materiei sau substantei manifestate, care vibreaza la grade diferite, trebuie sa produca (in mod necesar) si chiar produce culori subtile diferite.

Culorile celor cinci forte principale sunt, dupa cum stim, percepute de simtul interior spiritual sau de perceptia mentala superioara. Ochiul nostru fizic, care (de exemplu) percepe lumina alba, stim ca are nevoie de o prisma pentru a sesiza diferitele culori din care se compune aceasta lumina alba. Numai astfel ochiul poate sa sesizeze banda spectrului luminii albe. La fel, ochiul nostru interior (sau perceptia mentala superioara) are nevoie de o anumita rafinare specifica pentru a percepe, in mod distinct si direct, diferitele culori subtile ale fortelor cosmice, in mod normal invizibile.

Anumiti subiecti, predispusi (prin evolutia lor anterioara) sau (uneori) antrenati prin procedee yoga (sau tehnici spirituale) au ajuns la o sfera de constiinta care le-a dezvoltat in mod adecvat perceptia spirituala (mentala – superioara) si aceasta le permite sa vada in mod direct curentii cosmici subtili atunci cand acestia vin in contact cu aura fiintei umane.

Dupa descrierile lor (si dupa invataturile traditionale ale anumitor grupari yoghine), s-a condensat astfel intr-o sinteza unica descrierea acestor forte subtile colorate. In trecere, este important sa retinem ca aceste culori subtile nu se confunda niciodata cu culorile percepute de ochiul nostru fizic.

Oricine ajunge sa le sesizeze, realizeaza ca intre aceste culori subtile si culorile fizice propriu-zise deosebirile sunt nete, neputand fi vorba de o confundare. Am vazut ca aceste vibratii sunt (incepand de la cel mai infim grad, care este de asemenea si cel mai elevat): galbenul, albastrul, verdele, portocaliul si rosul. In fiecare dintre acesti principali curenti, exista mai multe feluri de subdiviziuni, fiecare dintre ele avand nuante specifice, care se integreaza in banda subtila a culorilor percepute.

Fiecare dintre aceste subdiviziuni sunt net aparate prin diferenta de amplitudine si prin inaltimea vibratiilor (lor) specifice; in consecinta, au nuante distincte, care le fac sa fie intotdeauna sesizabile si determinate de catre un clarvazator antrenat. In cazul unei structuri, ele prezinta o dominanta, in cadrul acesteia distingandu-se predominanta unui curent.

Aceasta dominanta produce, in plan subtil, la nivelul aurei, nivelul de evolutiei al fiintei analizate. Deci, curentii subtili ai eterului, la suprafata pamantului, perceputi sub forma unor imagini mentale, prezinta aspectul a mai multor benzi de lumina subtila, distinct colorata, rasucindu-se in toate directiile si chiar izbindu-se de aurele fiecarei persoane. A trai sau a exista inseamna, deci, a face sau nu apel constient la acesti curenti subtili; sensul consta in a-i utiliza constient, implicind o accelerare a evolutiei, o avansare mult mai rapida in plan spiritual. In multe cazuri, unele fiinte pot utiliza inconstient anumiti curenti subtili in scopuri inferioare, in general putini fiind de acord ca (in functie de curentii utilizati) noi realizam o optiune si ne orientam existenta constient sau nu.

Este important sa retinem ca, desi exista in spatiu curenti subtili de forte simple, atunci cand ei intra in rezonanta cu fiinta (aura) noastra, fiecare culoare produce un grad corespunzator sau o frecventa identica de vibratii in aura noastra si, in general, in sfera noastra mentala; astfel, se creeaza o dorinta intensa, o stare anume sau un anumit mod de reflectare, care va corespunde in mod identic acelei culori care reprezinta un anumit tip de energie subtila cosmica.

SEMNIFICATIA CULORILOR SUBTILE SAU A FRECVENTEI VIBRATIILOR VALULUI VIETII

Atunci cand subconstientul devine stapan asupra dorintelor inferioare (sau de indata ce valul vietii interioare este net purificat, transmutat in aspectele sale sublime), culoarea vibratiilor sale subtile este albastru(l). Mentalitatea obiectiva (fiind de un grad inferior al vibratiilor) trebuie sa fie elevata (sublimata) pentru a se putea uni in mod armonios cu subiectivul (superiorul). Constientul sau subconstientul formeaza astfel ansamblul individualitatii. Acesta este telul evolutiei noastre permanente, de a ne uni intr-un singur constient (sau in asa zisul supraconstient), cu alte cuvinte, starea de contact cu Sinele Suprem (sau Samadhi).

Daca vibratiile mentalitatii obiective sunt antrenate de vibratiile rosii (subtile) ale naturii animale (care exista in fondul vital al fiecarei fiinte umane), apare separarea permanenta a celor doua mentalitati; are loc asa-zisa moarte spirituala. In aceasta situatie, fiinta continua sa existe ca robot, fiind definitiv separata de aspectul subiectiv sau de natura (sa) superioara, natura in care exista Sinele Suprem, Esenta sau Atma. Acest lucru trebuie sa fie evitat (cu cea mai mare grija).

Exista situatii mentionate in traditia spirituala a planetei, situatie in care Sinele Superior (sau mentalitatea subiectiva) se separa si se reincarneaza in alt vehicol, in alta fiinta, in timp ce vehicolul fizic care a murit continua sa traiasca (sa existe) in mod automat, genul zombi, fiind antrenat numai de mentalitatea obiectiva, altfel spus, de natura inferioara vitala.

Vibratia albastru – verzui – subtil indica, in schimb, spiritul subiectiv care incepe sa domine individualitatea, la aceasta faza vibratiile albastru fiind chiar dezirabile, aceasta fiind baza restabilirii echilibrului spiritual al fiintei, al realizarii armoniei prin elevarea vibratiilor aurei. In concluzie, albastrul subtil este culoarea specifica inaltelor calitati mentale. Influenta sa se exercita, in special, asupra domeniilor legate de
literatura, muzica, aspecte sublime (superioare) ale educatiei, armonia fiintei si echilibrul acesteia. Aceasta forta exista la animal in forma latenta, ne-aparand (aproape) deloc la acesta. Ca operare sau dinamism, ca exercitare efectiva, ca utilizare, ea apartine spiritului subiectiv al fiintei umane.

Orice inspiratie, de orice natura ar fi, este datorata influxului curentului albastru. Chiar in situatiile in care fiinta este inconstienta de energia subtila, asimileaza in aura sa aceasta forta specifica, forta care opereaza ulterior unisonul cu aceasta stare specifica, stare in care va descoperi elementele de care ea are nevoie. Altfel, adevarata sursa a inspiratiei nu ar putea fi (niciodata) explicata sau inteleasa.

Realizand acest mecanism, putem intelege perfect procesul inspirativ. Marea majoritate a artistilor opereaza (in mod inconstient) datorita starii aspiratiei frenetic realizate pe fundalul de concentrare specific, ei fiind pusi in conexiune (rezonanta) cu curentul subtil cosmic albastru, avand astfel acces direct la informatiile si sferele pe care acesta le contine.

Curentul albastru – indigo este caracteristic muzicii superioare. Toti marii compozitori (ramasi celebri la nivel planetar) si-au extras inconstient inspiratia, unii dintre ei, reusind sa sesizeze fenomenul care se numeste muzica sferelor. Curentul literaturii este albastru – deschis, culoarea asemanatoare cu cea a cerului de toamna.

In lumina celor spuse, realizam ca fiecare fiinta umana are posibilitati latente nelimitate, de a invata orice arta sau stiinta facand parte dintre cele controlate de curentul subtil albastru, cu ajutorul energiei specifice; se vor realiza progrese remarcabile, prin cuplarea la curentii cosmici secundari. Singura conditie este perseverenta.

Curentul albastru serveste la restabilirea armoniei spirituale a fiintelor al caror verde subtil incepe sa fie nuantat cu albastru. Vibratia subtila cuprinsa intre verde si albastru indica (intotdeauna) ca spiritul obiectiv incepe sa nu mai controleze (in intregime si exclusiv) corpul, impartind aceasta onoare cu spiritul subiectiv.

CURENTUL VERDE SUBTIL (AL INDIVIDUALIZARII)

Dupa cum reiese din sub-titlu, curentul verde subtil este culoarea subtila a individualizarii. In manifestarile sale cele mai elevate nu exista (nici un fel de) egoism. In schimb, egoismul se afla (in totalitate) in nuantele inferioare. Toate dorintele personale, tot ceea ce vine de la ideile de posesiune personala, sunt perceptibile in astfel de momente. Aici descoperim dorinta de distingere neaparata, aspiratie catre renume, bogatie, toate fiind manifestari ale curentilor verzi cu nuantele corespunzatoare.

Totusi, curentul verde subtil este curentul intelectualizarii pure, rationale, atunci cand intuitia subiectiva nu poate inca sa actioneze anumite cunostinte. Astfel, in asemenea situatie, o persoana poate sa aiba (o) memorie neobisnuita a faptelor, fara ca prin aceasta sa realizeze starea de reala intelepciune a puterii intuitive pe care o confera spiritul elevat.

MANIFESTAREA EGOISMULUI SI ASPECTELE SALE IN VIBRATIILE VERDE INCHIS SUBTIL

Subcurentul amintit este curentul egoismului pur in aspectele sale inferioare. Iarba verde a unei cascade este analog reprezentata culorii curentului in care se afla toate dorintele de posesiune personala si tot ce tine de aspiratia catre renume, distinctii onorifice, pozitii sociale sau politice, succes financiar, etc.

Gandurile pure si rationale se afla in nuanta verde luminos, mult stralucitoare (grad mult mai inalt decit cel prezentat anterior). Pura individualizare, in aspectul sau cel mai rafinat, se manifesta in vibratiile superioare ale curentului verde palid.

In general, verdele este culoarea individualizarii in intregul univers, fiind, de asemenea, dominanta in planul subtil al vibratiilor terestre. Planurile individualitatii verzi vibreaza astfel cu aceasta rezonanta.

Aceasta culoare (particulara) trebuie sa fie atribuita gradului vibratiilor care o particularizeaza si care o fac sa-si merite locul ce-i este consacrat in asa-zisa armonie a sferelor.

Toate celelalte corpuri ceresti care emit vibratie specifica verde sunt corpuri in care constiinta cosmica incepe sa-si faca simtita influenta. Pe pământ, regnul vegetal este particularizat prin frunzele sale verzi, in timp ce omul care are la nivelul aurei dominanta acestei culori, trebuind, prin intermediul ei, sa-si cunoasca nemurirea inainte de a trece la vibratia albastra.

Deci, planetele ale caror vibratii sunt verzi, de la sine trebuie sa fie considerate planete ale individualizarii.

CURENTUL FINANCIAR (VERDELE DE TOAMNA)

In momentul in care fiinta umana atrage la sine in aura subcurentul verde de toamna, acea fiinta concentreaza aceasta forta specifica in ea. Astfel, daca ea doreste cu putere bani, dorinta poate fi intensificata considerabil daca se va servi de acest curent financiar, pentru ca in aceasta situatie ea se uneste cu marele forte subtile ale naturii, in loc sa actioneze opus in raport cu acestea. Daca o fiinta doreste realizarea in acest domeniu, regulile obisnuite in acest domeniu indica a se face o imagine definitiva, mentala, in curentul verde. Astfel, dorinta se va materializa.

Daca va veti concentra asupra acestei imagini foarte clar realizata de intreaga gandire, aceasta dorinta se va realiza cu mult mai repede decit daca am apela in afara curentului fluidic, caci spiritul individual poate ajunge la plenara dezvoltare si realizare a dorintelor sau a necesitatilor sale, cu ajutorul Spiritului Universal, cu conditia de a nu se abuza de acesta si a nu perturba armonia Totului, facand sa predomine in intreaga aura.

In general, intreaga lume este guvernata de legea dorintelor si a realizarilor mentale – materiale. Utilizind aceasta nuanta a verdelui
subtil, veti fi in stare sa realizati ajutorul financiar de care aveti nevoie in situatiile critice. Este important sa retinem ca, pentru a pune aceasta regula in actiune, anumite conditii sunt absolut necesare, cea mai importanta fiind aceea de a nu ne lasa niciodata influentati de vibratiile subtile rosii. Vom utiliza energia lui verde, dar vom respinge dorintele inferioare ale planului animal si aceasta intr-o maniera permanenta, reusind astfel sa ne dezvoltam aceasta stare sufleteasca speciala care ne permite sa facem intotdeauna ceea ce este bun la momentul oportun. In acest fel, ajutorul financiar realizat ne va permite sa facem cat mai mult bine in jurul nostru.

VINDECAREA CANCERULUI CU AJUTORUL CURENTULUI SUBTIL VERDE

In traditia yoghina se stie de foarte mult timp (aceasta informatie fiind in general tinuta secreta) ca folosirea curentului subtil verde este de mare ajutor in restabilirea echilibrului fizic si psihic prin curentii fluidici ai gandirii. Aceasta forta aduce in fiinta energii specifice binefacatoare care vor reconstitui intreaga structura afectata, cand aceste energii sunt dirijate prin intregul sistem organic, fie prin apel, fie prin proiectie mentala directa, in functie de dorinta celui care utilizeaza aceste energii, acest lucru putandu-se face chiar in afara fiintei noastre, permitandu-ne sa emitem sau sa transmitem, aceasta energie specifica la distanta, facand o alta fiinta umana (in suferinta) sa beneficieze de aceste avantaje.

Aceste vibratii fortifiante si regeneratoare magnetizeaza sui-generis aspectele componente specifice ale fiintei, curatind-o de fluidele demagnetizate, consumate, formand altele in locul lor. Astfel, prin aportul aceste energii, la nivel fizic se realizeaza o regenerare si redinamizare a nervilor care sunt fortificati si individualizati datorita acestei vibratii sau acestei culori specifice care are importanta considerabila in eliminarea bolilor nervoase.

Verdele subtil re-intareste, de asemenea, nervul optic, in cazurile de slabiciune ale vederii sau, in general, in toate afectiunile oculare. In aceasta discutie este demn de retinut ca asa-zisele raze X cunoscute de stiinta si utilizate actualmente pe scara larga fac parte din curentul verde. Ele sunt insa partiale, nu cuprind toate aspectele specifice ale verdelui (sau nuanta specifica cu toate nuantele sale componente) ce produce vindecarea in cazul in care se foloseste subtil. Ele pot fi facute vizibile (pentru ochi) cu ajutorul unui instrument special.

Ele sunt de un ajutor considerabil pentru vindecarea cancerului, dar nu ajung sa vindece total aceasta boala cumplita, pentru ca nu distrug decat microbii ranii si nu pe cei care circula in sange si care se pot fixa din nou in alta parte. In cazul in care curentul subtil este dirijat, in intregime, de-a lungul intregii fiinte (afectind intregul organism, prin proiectii mentale sistematice), acesti germeni sunt distrusi complet si astfel maladia poate fi vindecata.

In cazurile de tratament asa-zis psihic, cand numai sugestia simpla a fost folosita, s-a constatat ca avea epoci regulate de reaparitie, cu toate ca pacientul (care se supunea tratamentului prin influenta sugestiva) se credea complet vindecat. In asemenea cazuri, numai efectul este eliminat, cauza continuand sa subziste; germenii creeaza din nou focare, care, progresiv, continua sa actioneze, creand, la acelasi nivel, boala, fie in acelasi loc, fie in alta parte.

Succesul vindecarii magnetice poate fi net in cazurile in care razele X esueaza, daca se foloseste curentul verde subtil (sistematic) cu care intreaga aura este preponderent incarcata, astfel germenii fiind distrusi. In spitalele yoghine din India se recurge la folosirea curentului subtil verde pentru vindecarea cu succes a cazurilor de cancer. Aceasta explica de ce, in aceste clinici, se pot obtine vindecari totale ale acestei teribile maladii.

In concluzie, culoarea verde subtil tine de curentul individualizarii. Ea exprima egoismul, in formele sale inferioare si superioare, reprezentand intelectualitatea fara intuitie. In aceasta grupa, foarte multi indivizi au cunostinte imense si memorie uimitoare. Cu toate acestea, spiritul lor subiectiv nu a fost suficient dezvoltat. Ei vibreaza predominant in curentul verde, chiar cand sunt eruditi, dar, cu toate acestea, nu au o cunoastere adevarata sau, altfel spus, nu realizeaza (nici macar in parte) starea de intelepciune.

In aspectele sale inferioare, egoismul vibreaza in subcurentul secundar verde – nuanta de sticla. Aviditatea de a dobandi bunuri materiale sau onoruri este oarecum culoarea ierbii, putin mai intunecata decat verdele sticlei.

Intelectualitatea fara intuitie este verde mai deschis, simtul de individualizare este de nuanta verde pastel.

Sufletele animalelor au nuanta verde in momentul nasterii. In continuare va capata rosu inchis, corpul devenind suficient de puternic pentru a exprima dorinta de reproducere.

In general, yoghinii se servesc de culoarea verde subtil atunci cand doresc, pentru ei sau pentru altii, bogatii, onoruri sau alte lucruri materiale, cu conditia ne-abuzarii.

In acest caz, yoghinul se concentreaza intens asupra curentului verde (nuanta corespunzatoare), pana in momentul cand intreaga sa fiinta vibreaza, in planul auric, la frecventa specifica. El este convins, in totalitate, ca atunci incorporeaza sau asimileaza in aura sa acest curent.

In continuare el realizeaza reprezentarea mentala (cat mai clara) a lucrului dorit sau a fenomenului realizabil si se concentreaza asupra creatiei sale, fara a se ingriji de curentul in care aceasta evolueaza. Constiinta Universala va da lucrului (fenomenului) creat mental si reprezentat in acest curent existenta obiectiva (in planul manifestarii).

Mai devreme sau mai tarziu (direct proportional cu intensitatea efortului) se va obtine acel lucru sau fenomen. In acest mod, yoghinii avansati (considerind interventia lor necesara, in anumite directii) obtin rezultate rapide, uimitoare, ne-pierzand timpul, stiind foarte bine ce vor si cum sa obtina acel lucru.

Ei nu au incertitudini sau indecizii asupra eforturilor respective.

Verdele  poate fi folosit cu succes pentru a regenera si intari nervii. El aduce corpului fizic in cauza materiale fluidice noi. Este curentul care convine cel mai mult persoanelor cu tulburari de vedere, re-vitalizind nervii optici prin vibratiile fortifiante. Verdele este antidotul altruismului exagerat si prost inteles, lucru care impinge (de multe ori) fiinta umana la ruinare mentala, psihica si chiar financiara, acordand un ajutor ne-cerut.

In toate ashramurile din India, in cazul celor care sunt la inceputul antrenamentelor, se insista asupra acestui punct de vedere, pentru a putea obtine rezultate. Se cere a nu se abuza in a da unei fiinte umane mai mult decat este necesar, in caz contrar incarcandu-se ei insisi cu greutatile celorlalti sau, altfel spus, preluarea karmei impiedicand obtinerea experientei in cazul celor pusi in aceste conditii pe Pamant; transgresand aceasta interdictie, actiunea nu va fi pozitiva, din contra, va deveni un obstacol in calea evolutiei lor.

Acest lucru poate fi constat prin consecinte, greutati, dezechilibre, afectiuni. Toate acestea, survenind oarecum repede dupa ajutorul acordat, denota clar ca yoghinul a depasit masura. Se stie ca Supremul nu da (niciodata) fiintei umane sarcini mai mult decit suportabile. Constatind ca suntem supraincarcati cu greutati, tulburari, boli, trebuie sa analizam cu atentie … oare nu gresim din acest punct de vedere?

 

CURENTUL SUBTIL PORTOCALIU AL FORTEI COSMICE (FORTA SECRETA A VIETII UNIVERSALE)

Curentul subtil portocaliu este considerat in traditia yoghina drept forta vietii. Acesta este suflul vietii recunoscut in Biblie, prana sau mana…

Vibratiile sale se gasesc in intregul Univers. Toate lucrurile si fiintele sunt impregnate, la nivelul lor specific, de aceasta mare forta secreta a vietii. Respiratia fiintei umane (si cea a animalelor) patrunde in organism prin (nu neaparat) intermediul plamanilor, avand partial legatura cu oxigenul vehiculat de acesta. Aceasta forta este cea care creeaza, construieste si da nastere formelor.

Activitatile chimice, atractiile si repulsiile instinctive, asocierea atomilor, gruparea acestora prin jocurile vibratiilor lor respective, sunt produse de aceasta forta secreta a vietii sau de curentul portocaliu. Aceasta forta constructiva (totodata, distructiva) mentine corpul fizic in buna stare sau, din contra, cauzeaza dezagregarea atomilor sai sau a unor elemente componente. Intr-un cuvant, ea este esenta vitala a formelor fizice.

Absorbtia fortei subtile portocalii, prin respiratie, are influenta extrem de favorabila asupra persoanei sanatoase, ea fiind capabila sa primeasca, sa resimta si sa stocheze aceasta forta, lucru care se prezinta cu totul altfel in cazul unei persoane bolnave. O persoana bine dezvoltata si armonioasa va folosi din plin si cu profit aceasta forta, spre deosebire de o fiinta umana a carei stare de dezvoltare fizica nu se afla in cele mai bune conditii.

Curentul subtil portocaliu este cel mai util cresterii si dezvoltarii rapide a fortelor fizice, pentru tot ce este viu. Copiii care nu sunt prea bine dezvoltati si nu au inca vibratiile subtile verzi prea bine cristalizate in aura, pot fi rapid vindecati prin respiratie abundenta si constanta de aer proaspat, pur, in care ei vor absorbi in mod gradat, chiar inconstient, forta vietii portocalii.

In concluzie, curentul subtil portocaliu este curentul forta, secretul vietii care anima plantele, animalele si fiinta umana. Orice creatura care respira, absoarbe aceste forte secrete odata cu aerul care o vehiculeaza, acele creaturi care nu au plamani impregnindu-se cu aceasta forta asa cum buretii se imbiba cu apa. Animalul bolnav cauta instinctiv Lumina – Soarelui, aspira la acest curent portocaliu care se afla in cantitate mare in energia solara. Astfel, foarte multe animale bolnave pot fi vindecate rapid prin simpla expunere la soare. Yoghinul utilizeaza acest curent subtil vital pentru a ingriji sau vindeca afectiunile animale, pentru a dinamiza cresterea copiilor si pentru a introduce un impuls vital la fiintele umane a caror dezvoltare este intarziata si care nu au atins inca, in evolutia lor, acea faza in care vibratia se face prin asimilarea energiilor subtile verzi.

Portocaliul subtil poate fi folosit de asemenea pentru a grabi uneori extraordinar de mult cresterea plantelor sau pentru a grabi, dinamiza, cresterea unei fiinte (copil), mai ales in cazuri de malformatii, aportul culorii portocalii fiind imens. Anumiti yoghini avansati, care s-au familiarizat foarte mult cu portocaliul subtil, au puterea de a face sa incolteasca si sa creasca plante in doar citeva minute, prin condensare si focalizare interna (ambele, foarte mari) la nivelul aurei plantei, a acestei forte subtile portocalii. Acest fenomen a fost de nenumarate ori posibil si s-a constatat ca intr-adevar exista fiinte umane care au asemenea putere.

La nivelul conceptiei populare, despre foarte multe fiinte care iubesc plantele se spune ca… au mina buna. In asemenea caz, este evident ca fiinta are exces de portocaliu subtil in aura, acesta dinamizind cresterea plantelor sau accelerand procesul de incoltire in cazul in care fiinta respectiva seamana sau ingrijeste plante.

 

MARELE CURENT SUBTIL ROSU (AL EMOTIILOR INFERIOARE SAU AL INSTINCTULUI)

Curentul subtil rosu este acela care vibreaza cel mai lent dintre toti curentii subtili mentionati deja. Exista totusi un alt curent ale carui vibratii sunt si mai lente, influenta acestuia fiind foarte scazuta asupra dezvoltarii noastre.

Este bine sa stim ca ranile, catastrofele, exploziile, incendiile, sunt, in general, cauzate de vibratii subtile rosii (de anumite nuante) acestea fiind adesea aduse de gandurile pervertite ale fiintei umane. Vibratiile specific ale marelui curent subtil rosu nu sunt atrase in mod constient de fiinta umana, aceasta atractie incetand, fara indoiala, de indata ce fiinta umana va deveni stapana pe emotiile sale inferioare si instinct.

Vibratiile subtile rosii sunt profund dezagreabile si au natura inferioara, impiedicand foarte mult atingerea dorintelor elevate, blocand realizarea imaginilor mentale ale unui ideal elevat care este pe cale sa se formeze in fiinta noastra psihica. Prin forta sa repulsiva accentuata, curentul subtil rosu indeparteaza idealurile (in mod constant) de noi.

Aceasta energie, odata intrata in obisnuinta, face ca fiintei sa-i fie greu sa elimine acele elemente sau stari care conduc intotdeauna la cumularea energiilor specifice ale lui rosu subtil in aura sa. In acest fel, aura unei astfel de persoane va fi invadata (in mod constant) de culoarea subtila rosie. Astfel, mai devreme sau mai tarziu, o asemenea persoana va inceta sa mai obtina succes in orice actiune intreprinsa si va intampina
nenumarate obstacole si dificultati in viata. In general, acest curent subtil rosu demagnetizeaza celulele corpului uman si cauzeaza dezagregarea lor.

El nu curge niciodata ritmic, astfel vibratiile sale avand efecte nelimitate asupra intregii structuri. Spre deosebire de vibratiile superioare a caror curgere este ritmica si constanta, vibratiile subtile rosii, prin componenta lor specifica, asigura invadarea fiintei de catre microbi si faciliteaza patrunderea in organism a elementelor toxice, nocive, care conduc in mod gradat la slabirea celulelor.

Putem spune ca astfel se produce majoritatea bolilor cu care fiinta umana se confrunta. Daca aceasta forta distructiva, demagnetizanta, este extraordinar de puternica, dezagregarea produsa poate fi fulgeratoare sau imediata si aceasta poate duce la cazuri de apoplexie, la moartea instantanee, la atacuri de cord.

ROSU BRUN SAU MARO – SUBCURENT SUBTIL AL LUI ROSU

Vibratiile sale sunt puse in miscare si atrase de noi in aura atunci cand frica predomina mentalitatea noastra. Daca acest curent subtil invadeaza intr-o anumita proportie aura si dureaza un anumit interval de timp, noi atragem in propria fiinta chiar pericolul de care ne temem. Din aceasta cauza, poporul spune: .

In lumina acestor cunostinte putem realiza profunzimea intelepciunii populare si putem sesiza clar mecanismul de operare in aceasta directie.

De altfel, o persoana avand in mod constant vibratia acestei culori in aura, nu poate avea succes in nici o actiune pe care o intreprinde, caci toate veleitatile sale pasagere de a se sustrage de la esec si de a obtine reusita sunt in mod continuu subordonate si paralizate de aceste vibratii contrare. Culoarea rosu subtil inchis este culoarea satisfacerii simturilor, culoarea unei satisfactii abjecte, net inferioare.

Rosu deschis este culoarea persoanelor colerice. Aceasta nuanta, care poate fi remarcata in aura, indica intotdeauna avem de-a face cu fiinte care se infurie extrem de repede. In lumina acestor date apare clar ca este absolut necesar sa ne stapanim mania, pentru a nu intra in rezonanta cu curentii inferiori rosii, din contra, sa cautam, in anumite momente critice, sa facem apel la curentii specifici care eleveaza vibratiile fiintei umane si incarca aura cu energie sferica calmanta si sublima.

Prin urmare, curentii subtili rosii nu permit niciodata acelora care se supun influentei lor sa obtina nici sanatate, nici sa aiba sansa, nici sa
atinga fericirea. Din aceasta cauza, mai ales pentru fiinte, este necesar sa se dezvolte acea stare a sufletului care este numita vointa, care
permite totdeauna, chiar inconstient, sa atragem la noi curentii favorabili, cu vibratiile lor specifice, in functie de actiunea pe care o
intreprindem, aceasta asigurandu-ne automat succesul.

In concluzie, curentul rosu subtil este cel inferior dintre cei patru curenti pe care i-am studiat pina acum. El este cel a carui frecventa de vibratie este cel mai putin elevata. El semnifica emotia inferioara de orice tip. La fiinta umana el indica totdeauna preponderenta naturii animale in aura.

Cand o fiinta umana se lasa prada furiei sau miniei, aura sa devine rosie; culoarea devine predominanta daca fiinta se lasa mereu cuprinsa de astfel de sentimente. Acest fenomen se produce datorita vibratiei la unison cu marele curent subtil rosu. Conexiunea intre cele doua fiind imediata, aura devine bun conductor al acestei forte si astfel omul este umplut de aceste vibratii in mod inconstient.

Cu cat controlul de sine lipseste, cu atat individul va prezenta simptoame si manifestari similare animalului salbatic. Intr-o asemenea situatie, el se gaseste in raport de rezonanta mentala (stare de telepatie inconstienta) cu ceilalti indivizi care, in acelasi moment, se lasa prada aceleiasi emotii. El poate sa primeasca telepatic informatii energetice modulate pe aceasta vibratie specifica, altfel spus, ganduri rele, comitind fulgerator actiuni la care niciodata nu s-a gandit.

In imensa majoritate a cazurilor criminale, crimele sunt comise in astfel de momente; revenind la starea normala, persoana considera ca a activat nebuneste. Situatii in care, scapata de sub control si lasata prada influentei, s-a trezit pur si simplu subjugata, transformata in instrument cu care opereaza aceste forte.

In plan subtil, rosu(l) este o vibratie net inferioara, manifestind efecte dezolante pentru corpul fizic; in plan auric, smulge, pur si simplu, instantaneu, toate realizarile pozitive (superioare) facute anterior. In plus, atrage toate acestea si, atat timp cat nu va regasi echilibrul mental (iesind complet din acest curent) nu i se poate intimpla decat ceva nefericit. O alta vorba populara spune ca  … (n.r.: in paralel, )

Acesta este elementul esential care merita sa fie retinut: mania si furia fac sa dispara magnetizarile atomilor componenti ai corpului (viu). Se stie ca atomii au o parte pozitiva si una negativa, partea pozitiva a unui atom fiind legata de partea negativa a altuia.

Daca corpul este demagnetizat, depolarizat, aceasta coeziune este perturbata si, in unele cazuri, distrusa. Marile forte naturale circula regulat in atomi cand acestia sunt polarizati normal. Patruns in corp, curentul rosu demagnetizeaza atomii si pregateste astfel, implicit, trecerea microbilor si asimilarea elementelor dezechilibrante, perturbatoare, in final facand posibila instalarea bolii.

Adesea, congestia cerebrala sau paralizia sunt rezultatul actiunii nefaste a curentului rosu, acesta fiind cauza deceselor instantanee datorate afectiunilor cardiace.

Curenti derivati din rosu:
– rosu inchis / indica forme de dorinte sexuale;
– rosu stacojiu / indica furie sau manie;
– rosu brun / indica simptoame ale fricii.

Unii yoghini avansati se servesc de acesti curenti subtili pentru a regenera functii sexuale specifice, aceasta numai in scop de reproducere, de procreere. In schimb, magia neagra utilizeaza (din plin) aceasta forta subtila (prin intermediul careia sunt atrase diferite boli, tulburari, flagele) doar in directii distructive.

 

SINTEZA CELOR SPUSE MAI INAINTE ASUPRA CELOR CINCI CURENTI SUBTILI

Un stravechi proverb spune: Prin urmare, gandurile de aceeasi natura au tendinta sa se grupeze. Exista, deci, grupari de forte, adevarate conglomerate si la fel pot exista grupe de mentalitati (EGREGORI). In general, persoanele care au idei si aspiratii comune, se atrag, in mod natural, vibratiile lor aflandu-se pe frecventa asemanatoare. Chiar legile fizicii pun in evidenta acest fapt.

Apasand o clapa a pianului putem auzi perfect ca, simultan, vibreaza fie un geam, fie o lustra, tonica acelui obiect de sticla fiind identica cu cea a notei produse. Exista, deci, in natura, vibratii simpatice si de aceea, uneori, este dificil a si cine este adevaratul inventator al unui anumit lucru. De exemplu, Cine a fost inventatorul telefonului?!, Bell sau Cray?… Atat Bell, Cray cat si Edison s-au scufundat in acelasi curent de ganduri si au dezvoltat, in mod simultan, ganduri oarecum asemanatoare.

Exista, deci, o mare magnetica, un ocean (adevarat) de energie in care noi traim, in aceasta existand curentii gandurilor carora noi putem voluntar sau inconstienta sa ne atasam pentru a obtine rezultate bine definite.

Incercati acum, pe baza datelor prezentate, sa va reprezentati macar cateva clipe aceasta constiinta magnetica gigantica, din care, noi, dumneavoastra si ceilalti, facem parte, aceasta din urma, fiind apta sa primeasca si sa transmita ganduri.

Curentii gandurilor acestei mări magnetice sunt la fel de bine definiti ca si aceia ai unui ocean. Acesti curenti ai gandului sunt net separati de frecventele lor specifice de vibratie si noua personal – chiar daca nu stim nimic despre ei – nu ne este absolut necesar a-i cunoaste direct, caci orice om atrage dintr-un anumit curent, in functie de dominanta frecventei aurice, ideile care, intotdeauna, vibreaza in armonie cu el insusi. Aceasta atrage, total, dupa sine, ceea ce numim nivel dupa care taxam ceilalti oameni.

Daca, de exemplu, atat dumneavoastra cat si noi avem, in acelasi timp, ganduri de aceeasi natura, suntem (constient sau nu) atasati la acelasi curent si primim idei asemanatoare. De cele mai multe ori, oamenii utilizeaza curentii gandirii in mod inconstient, in foarte rare cazuri avand semi-constiinta si in extrem de rare cazuri plenara constiinta.

…Un individ doreste sa obtina un anumit obiect si se decide sa-l dobandeasca… El nu stie nimic despre folosirea stiintifica a spiritului, dar dorinta sa intensa si hotararea sa precisa pun automat anumite legi naturale in actiune si daca el persista, va obtine (direct proportional cu intensitatea dorintei sale), mai devreme sau mai tarziu, ceea ce doreste. De cele mai multe ori, timpul folosit pentru a se ajunge la reusita va fi lung, caci el nu stie sa dirijeze (in linie dreapta) fortele pe care le-a declansat (la moment dat).

O alta fiinta umana care cunoaste bine puterea spiritului, va cere Constiintei Universale sa-i dea acel obiect. Repetand aceasta frecvent, cu multa ardoare, va obtine acel obiect sau fenomen, dar intr-un interval ceva mai mic decat in cazul amintit anterior.

Yoghinul, avand toate elementele clar legate de curentii subtili colorati (pentru a obtine obiecte), trebuie sa dea nastere, sa creeze o imagine mentala a acelui obiect sau fenomen si sa concentreze, intens, gandirea asupra acelei imagini realizate.

El va atrage catre sine obiectul sau fenomenul creat, utilizand (in mod constient) LEGEA. Astfel, dorintele sale vor fi realizate cu mult rapid decat in cazurile anterioare. Oamenii care se folosesc in mod inconstient de aceste forte psihice naturale, atribuie totdeauna (in ignoranta lor) succesul unor cauze (de cele mai multe ori) exterioare.

Actualmente, multe persoane utilizeaza curenti cosmici in scopuri terapeutice, obtinand vindecari. In fiecare din cazuri, fenomenul se bazeaza pe aceeasi lege.

Isus, cunoscand natura si folosirea fortelor cosmice (prezentate), initiaza discipolii sai, acestia reusind sa realizeze diferite miracole. Curentii fortelor spirituale constituie o parte a Spiritului Universal (parte generata de Spiritul Divin). Noi trebuie sa ne amintim permanent… sunt pe deplin convins ca spiritul universal ma inconjoara.

Constiinta Cosmica este intocmai ca oceanul… mereu in miscare. Oceanul prezinta miscari obisnuite (mareele) si variabile (valurile). Constiinta Cosmica prezinta, la propriile sale miscari, curenti susceptibili de a fi modificati superficial de gandurile umane.

Un individ oarecare nu poate lupta perpetuu contra unui curent mental-universal, pentru ca el nu poate opri fluxul acestei mari de forte (depasit fiind de ea). El poate sa urmeze un anumit curent, mai ales daca acesta este superior, extragand avantaje, lucrand cu natura (la unison) si nu impotriva acesteia. Prin urmare, recunoscand unitatea acestei forte, constatam ca ea se manifesta sub diferite aspecte si, analizand in detaliu, s-a ajuns la concluzia ca aceste aspecte sunt numite mari curente de manifestari universale.

Fiecare dintre acesti curenti se diferentiaza de ceilalti prin frecventa specifica vibratiilor, conditionata de mediul in care se manifesta. Cei cinci curenti se subdivizeaza in curenti mai mici, fiecare dintre ei prezentind diferente specifice de vibratii. Acestia (cosmici fiind) matura literalmente suprafata solului, trecand chiar in acesta si strabatindu-l asa cum ne strabat pe noi (insine). Sunt simultani si pot fi intercalati unii in ceilalti, influentandu-se intre ei.

Vazuti din plan subiectiv, ei apar ca mai multe benzi de culori diferite ce inconjoara pamantul si toate creaturile vii. Fiinta umana (obisnuita) nu poate percepe (in mod spontan) curentii cosmici, astfel indoindu-se de prezenta acestora. Faptul ca nu se vad sau nu se simt nu e o ratiune suficienta pentru a trage concluzia inexistentei lor. De pilda, electricitatea (libera) nu se vede, totusi exista.

Prin tehnici yoga (aplicate corect) fiinta capata un anumit grad de dezvoltare psihica si abilitatea concentrarii asupra frecventelor de vibratie dorite, putand, astfel, sa devina constienta de culoarea curentilor cosmici.

 

Concluzionind (esential), este bine sa retinem:

1. CURENTUL SUBTIL, ROSU ESTE CARACTERISTIC INSTINCTULUI

2. CURENTUL SUBTIL PORTOCALIU ESTE CARACTERISTIC VIETII FIZICE – VALUL VIETII

3. CURENTUL SUBTIL VERDE ESTE CARACTERISTIC PARTII CONSTIENTE SUFLETULUI ANIMAL

4. CURENTUL SUBTIL ALBASTRU ESTE CARACTERISTIC EVOLUTIEI SPIRITUALE – SPIRITULUI ELEVAT

5. CURENTUL SUBTIL ALBASTRU-INDIGO, ESTE CARACTERISTIC MENTALULUI SUPERIOR

6. CURENTUL SUBTIL GALBEN ESTE CARACTERISTIC SUFLETULUI SPIRITUAL

7. CURENTUL SUBTIL VIOLET ESTE CARACTERISTIC DUBLULUI ASTRAL / ETHERIC

 

 

Karanna Academy©

 

Alte articole din categoria Spiritualitate

 

Vizitati-ne Pagina de Facebook 

  https://www.evolutiespirituala.ro/vibratiile-culorilor-elementele-culorilor-subtile-si-vibratiile-acestora/?feed_id=44558&_unique_id=64522ffb65d08

ciclul cicardian 2

Ciclul circadian – Orele de AUR ale organelor

Ciclul circadian

 

Totul în jurul nostru se desfășoară în cicluri. Aceste cicluri se numesc „Ciclul circadian”.

Activitatea organelor trupului nostru respectă un program riguros. La fiecare două ore un alt organ trece în perioada în care se poate autovindeca, regenera, are activitate maximă și, la polul opus, este cel mai vulnerabil la acțiunile exterioare.

#Ciclul circadian

Vezica biliară – intervalul orar 23.00-01.00

Între aceste ore sunt intens active funcţiile vezicii biliare, ale cărei secreţii contribuie la digestie. Vezica biliară este un organ care, prin disfuncţiile ei, dă mari probleme întregului organism. Cei care se trezesc des noaptea în această perioadă este posibil să aibă o disfuncţie a bilei sau a ficatului. Stresul şi mâncarea consistentă, cu prăjeli şi grăsimi seara, împiedică o funcţionare corectă a bilei.

Compresele umede şi calde aplicate pe zona ficatului sunt benefice în acest interval orar. Maceratul de plante ușor încălzit, băut cu înghiţituri mici, mai ales cel de pelin luat cu 20 minute înainte de masă, ajută la activarea funcţiei bilei. Sucul de ridichi ajută, de asemenea. Este de asemenea de mare importanţă descongestionarea intestinului gros.

Pentru cei care nu dorm în acest interval orar este necesar să evitate băuturile şi alimentele reci. Dacă sunt probleme în funcţionarea bilei sau a ficatului, munca desfăşurată în perioada nopţii este foarte nocivă, deoarece cele două organe nu se pot reface. Meridianul vezicii biliare este asociat cu somnul şi regenerarea organismului. Dacă eşti agitat înainte de a merge la culcare, înseamnă că vezica biliară şi ficatul nu au fost curăţate de toxine, ele acţionând ca iritante la nivelul creierului. Te poţi confrunta cu amărăciune şi resentimente.

#Ciclul circadian

Ficatul – intervalul orar 01.00-03.00

Se activează ficatul. În această perioadă oxigenarea creierului este minimă. Cei care suferă de afecţiuni hepatice au un somn zbuciumat, sau chiar se trezesc în această perioadă. Ficatul şi vezica biliară fiind organe pereche, şi cei suferinzi de afecţiuni biliare prezintă aceleaşi simptome.

În această perioadă nu se recomandă consumul de alimente grase şi băuturi alcoolice. Dacă ficatul are o structură deteriorată, se poate reface în anumite condiţii, pentru aceasta fiind importantă odihna prin somn, alături de o bună încălzire a trupului. Funcţia ficatului are de suferit din cauza toxicităţii unor alimente, alcoolului, nicotinei şi stresului. De reţinut că alcoolul şi nicotina au un efect mult mai dăunător între orele 01:00 şi 05:00 dimineaţa. Furia şi frustrarea ating cote maxime.

#Ciclul circadian

Plămânii – intervalul orar 03.00-05.00

Se activează plămânii, deci în această perioadă fumătorii, astmaticii, cei răciţi sau cu alte afecţiuni ale aparatului respirator se trezesc din somn, sau au un somn zbuciumat, neodihnitor. Cei bolnavi sunt copleşiţi de senzaţia de teamă şi nesiguranţă.

#Ciclul circadian

Intestinul gros – intervalul orar 05.00-07.00

Este perioada de activitate maximă a intestinului gros. (Hrana rămâne în intestinul subţire circa 2 ore, iar în cel gros, circa 20 de ore.) Este perioada în care majoritatea oamenilor au scaun. Se recomandă evitarea stresului şi grabei în acest interval. Cei cu afecțiuni ale intestinului gros se simt de obicei mai rău în această perioară decât în cursul zilei. Se recomandă consumul de macerate din plante medicinale. Scaunul subţire indică probleme la nivelul intestinului subţire, iar constipaţiile pun în evidenţă o creştere a toxicităţii în organism.

#Ciclul circadian

Stomacul – intervalul orar 07.00-09.00

Începe activitatea maximă a stomacului, este momentul de vârf al digestiei. Este foarte important cum ne trezim dimineaţa: fără grabă, acordându-ne câteva clipe de relaxare. Dacă observăm cum se trezesc animalele, vom constata că ele mai întâi se întind, începând lent noua zi. Micul dejun este bine să fie luat în linişte şi fără grabă. Este necesar să ţinem cont de cantitatea şi calitatea alimentelor ingerate.
Se va evita expunerea trupului la frig sau duşurile reci, este mai indicată rămânerea într-un mediu cald.

#Ciclul circadian

Splina și pancreasul – intervalul orar 09.00-11.00

Splina şi Pancreasul sunt la activitate maximă, iar stomacul intră în repaus. În acest interval nu se recomandă consumul de alimente greu digerabile. Este total contraindicat consumul de alcool! Se recomandă consumul de fructe (singura perioadă din zi când organismul poate digera fără efort dulciurile). Pancreasul este cel care controlează nivelul glicemiei. Este totuşi indicat să nu se consume prea multe dulciuri pentru a nu forţa funcţia pancreasului. Dacă nu funcţionează corect splina, „cimitirul trombocitelor”, se poate perturba nivelul de trombocite din sânge.

Se va evita efortul fizic. Din contră, disponibilitatea la efort psihic şi intelectual este la maxim.
Inima – intervalul orar 11.00-13.00

Perioada de activitate maximă a inimii. În acest interval nu se recomandă consumul exagerat de alimente grele care implică un consum mare de energie. În această perioadă scade nivelul de oxigenare a creierului, din această cauză există un risc mărit pentru accidentare.

#Ciclul circadian

Intestinul subțire – intervalul orar 13.00-15.00

În această perioadă intestinul subţire este foarte activ, scade sensibilitatea la durere a danturii, deci este perioada ideală pentru tratamentele stomatologice. Activitatea intestinului subţire, cu rol important în procesul de digestie, este ghidată de sistemul nervos vegetativ, ea putând fi blocată sau dereglată de stres sau nervozitate. Din acest motiv se recomandă ca masa de prânz să fie luată în linişte. Capabilitatea de a avea o activitate fizică este pe curbă ascendentă.

#Ciclul circadian

Vezica urinară – intervalul orar 15.00-17.00

Perioada hiperactivă a vezicii urinare. Ea are un rol important în dezintoxicarea organismului, alături de rinichi. Acest proces poate fi accelerat cu ajutorul maceratelor diuretice, care au un efect maxim dacă sunt băute până la ora 19. În această perioadă se recomandă un consum mărit de lichide (apă, ceaiuri) şi activitate sportivă. Organismul este capabil să digere mai uşor şi alimentele mai grele, creşte în continuare predispoziţia pentru activitatea fizică.

#Ciclul circadian

Rinichii – intervalul orar 17.00-19.00

Rinichii funcţionează la capacitate maximă, este indicat să se evite acţiunile factorilor care îi îngreunează activitatea – grăsimi, zahăr, sare, băuturi răcoritoare, conservanţi alimentari, cafea, alcool, dar mai ales stresul şi frigul. Dacă în această perioadă beneficiezi de un macerat diuretic şi de un masaj de relaxare, se produce o dezintoxicare mai eficientă a trupului.

#Ciclul circadian

Circulația sangvină – intervalul orar 19.00-21.00

Activitatea maximă a pericardului şi sistemului circulator. Este perioada când organismul refuză somnul, când trupul şi spiritul se gândesc la cu totul altceva decât la odihnă. Este perioada de maximă receptivitate a simţurilor, optimă pentru a viziona spectacole de teatru, filme sau muzică. În această perioadă toate tipurile de tratamente medicale au eficienţă maximă (atât cele administrate oral, cât şi cele aplicate extern).

#Ciclul circadian

Triplu încălzitor – intervalul orar 21.00-23.00

Între aceste ore se acumulează multă energie în corp. Aceste două ore ale recuperării energetice sunt numite de chinezi după un meridian energetic, „Triplul încălzitor”. Cei care în această perioadă sunt sensibili la frig, cei care nu pot dormi decât într-o cameră încălzită nu ar trebui să ignore acest semnal. Undeva s-a creat un dezechilibru fizic sau emoţional şi necesită atenţie.
Cele două ore sunt favorabile reumplerii de vitalitate.

 

#Ciclul circadian

 

Cursuri Academia Karanna©

  https://www.evolutiespirituala.ro/ciclul-circadian-orele-de-aur-ale-organelor/?feed_id=44432&_unique_id=6451bf78b377b

claudia procula pontiu pilat iisus 1

Claudia Procula – sotia lui Pilat – Marturii istorice despre Iisus

 

Există numeroase scrieri nebiblice aparținând unor istorici, oameni politici și laici care confirmă existența lui Jesus Christus (numele latin al lui Isus Hristos).

Seria Pro Jesus a mărturiilor istorice despre existența, caracterul și influența lui Isus Hristos începe cu scrisoarea antică a soției lui Ponțiu Pilat, Claudia Procula, adresată prietenei ei, Fulvia Romelia. Conform datelor disponibile, originalul acestei scrisori se află în bibliotecile Vaticanului de unde, pe la 1643, a fost copiată și trimisă episcopului Dionisie al Constantinopolului.

 

„Claudia Procula,

Ție Fulvia Romelia,

Salutare!

O, tu a mea credincioasă tovarăşă, mă întrebi şi mă rogi a-ţi descrie evenimentele care s-au petrecut după ziua despărţirii noastre. Ştirile unora din ele au ajuns şi până la tine, însă taina în care sunt învăluite trezeşte în tine neliniştea şi voința de a şti starea mea. Dând atenţie apelului tău mă voi strădui să refac inelele lanţului de amintiri împrăştiate ale vieţii mele şi, dacă vei întâlni astfel de împrejurări, care ar uimi mintea ta, atunci adu-ţi aminte că Puterile Creatoare sunt nepătrunse şi înconjurate de întuneric pentru priceperea noastră neputincioasă şi muritoare, şi că este cu neputinţă pentru fiinţele muritoare de a schimba soarta vieţii lor.

Eu nu o să-ţi amintesc primele zile ale vieţuirii mele, care au zburat aşa repede în pace, în Narbona, sub paza şi grija părinţilor mei şi sub ocrotirea divină a prezenţei lor …

Tu ştii că odată cu sosirea celei de-a şaisprezecea primăveri a fecioriei mele, m-am unit prin legătură conjugală cu romanul Ponţiu, nepot al unei renumite familii, care ocupa pe atunci, în Italia, un post de guvernator… Imediat după ieşirea noastră din templu a trebuit să merg cu Ponţiu în provincia care i-a fost încredinţată.

Am plecat fără bucurie, dar nici cu o deplină îndoială, după soţul meu care, după anii săi, putea fi socotit ca tatăl meu. Eu v-am regretat mult… fiindcă locuinţa liniştită a părinţilor mei, fericitul cer al Narbonei, frumoasele monumente, gingaşele dumbrăvi ale patriei mele au rămas ceva sublim în sufletul meu. Eu vă salut, copleşită de dor, cu ochii plini de lacrimi!…

Primii ani ai vieţii mele conjugale au trecut liniştiţi. Cerul mi-a dăruit un fiu. El mi-a fost mai drag decât lumina zilei, am împărţit cu el ceasurile mele de îndeletniciri, de tristeţe, de bucurie.

Fiul meu era de numai cinci ani când Ponţiu, după mila Împăratului, a fost numit Procurator peste Iudeea. Atunci noi am plecat cu oamenii noştri reangajaţi ca servitori, pe un drum foarte greu de descris… Cu timpul, m-am îndrăgostit de acea provincie bogată şi fructiferă pe care soţul meu trebuia să o cârmuiască în numele Romei, stăpâna popoarelor. În Ierusalim de multe ori am fost înconjurată de aplauze şi cinste, dar totuşi am trăit în deplină singurătate şi izolată, din cauza mândriei şi dispreţului cu care evreii ne întâmpinau pe noi, “străinii” şi “păgânii” – după cum ei ne numeau pe noi. Ei susţineau că noi spurcăm cu prezenţa noastră pământul sfânt, pe care Dumnezeul lor l-a făgăduit strămoşilor lor. Eu mi-am petrecut deseori timpul plimbându-mă cu copilaşul meu prin pădurile mele liniştite, unde mistreţul se hrănea cu ramurile măslinilor, unde palmieri cu frunzele lor delicate, mai frumoase ca cele din Delosa, se ridicau deasupra portocalilor sălbatici care înfloreau, ori printre narvii fructiferi. Acolo, sub acea umbră răcoroasă, am cusut învelitori pentru altarele zeilor, sau citeam versurile lui Virgiliu care sunt foarte plăcute auzului şi tot atât de răcoritoare inimii.

Soţul meu, numai puţine momente îşi putea rezerva pentru mine. El era întunecat şi trist, pentru că oricât de tare era mâna lui, ea era totuşi prea slabă pentru a ţine în frâu acest popor care a fost mult timp independent şi pornit din fire către răscoală. Deşi am observat că sunt despărţiţi în mii de secte furtunoase, totuşi ei se unesc într-un singur punct: ura turbată contra romanilor.

Numai o singură familie din înalta clasă din Ierusalim îmi arătă o prietenie relativă. Aceasta era familia şefului sinagogii, iar eu am găsit o mare plăcere în vizitarea soţiei lui, Salomeea, un exemplu de bunătate şi blândeţe, şi îndeosebi în faptul că am făcut cunoştinţă cu fiica ei, ce avea vârsta de doisprezece ani, Semida cea iubită şi preafrumoasă, ca zarea Saronului care înfrumuseţează părul ei…

Câteodată ele îmi vorbeau despre Dumnezeul părinţilor lor şi îmi citeau pasaje din sfintele lor cărţi. Şi ce să-ţi spun, Fulvia, îmi amintesc despre cunoscutele cântări de laudă compuse de Solomon pentru Dumnezeul lui Iacob – acel singur Dumnezeu, veşnic şi nepătruns de obiceiurile şi proverbele cărora noi le dăm ascultare la altarele noastre numindu-le dumnezeieşti, Atotputernicul şi Milostivul, care uneşte în Sine bunătatea, curăţia şi mărirea. Amintindu-mi de glasul Semidei care răsuna ca sunetul de harfă când cânta sfântul imn Binefăcătorului şi Marelui Împărat al lui Israel, la rândul meu încercam să-l cânt la instrumentul meu, aşa de des folosit pe atunci. În singurătatea mea, lângă leagănul băiatului meu, mă aruncam în genunchi, Îl chemam de multe ori, chiar împotriva voinţei mele, rugam pe acel Dumnezeu, pentru smerenia şi liniştea inimii mele, îi supuneam soarta şi judecata mea mâinii Lui tari de fier, ca o roabă unui domnitor, şi să vezi minune! Eu totdeauna mă ridicam ajutată şi mângâiată.

După un timp oarecare, Semida se îmbolnăvi. Într-o dimineaţă, când m-am deşteptat, mi s-a spus că ea a murit în braţele mamei sale şi fără prea mare suferinţă. Cuprinsă de întristare, auzind această ştire, eu l-am luat pe copilaşul meu pentru a merge la ele, ca să o plâng împreună cu plângătoarele şi cu maica ei, Salomeea. Sosind în strada unde era casa lor, servitorii mei doar cu mare greutate au putut face drum prin mulţime, pentru mine şi însoţitoarele mele, pentru că plângâtoarele şi cântăreţele, împreună cu o imensă mulţime de oameni, se îngrămădiseră în jurul casei…

Deodată, am văzut că mulţimea se retrage, făcând loc de trecere unui grup de oameni ce veneau şi la care mulţimea privea cu mare interes şi respect. În primul om, eu am recunoscut pe tatăl Semidei; dar în loc a-l vedea întristat, după cum mă aşteptam să-l văd, pe strălucitoarea lui faţă am văzut semnele unei ferme convingeri şi nădejdi, ce nu putea fi înţeleasă de mine. Cu el mai mergeau trei inşi, îmbrăcaţi cu haine aspre şi cam sărăcăcioase, ce dădeau impresia că sunt nişte oameni simpli şi neştiutori. Dar după ei mergea Unul îmbrăcat, un bărbat în anii de plină frăgezie a tinereţii Lui.

Eu mi-am ridicat ochii ca să-L privesc, dar a trebuit imediat să-mi retrag privirea de la El spre pământ, ca dinaintea Soarelui strălucitor. Mi se părea că fruntea Lui era luminată, iar în jurul capului se forma o strălucire care părea ca o coroană, iar părul Lui se lăsa pe umeri, potrivit cu obiceiul locuitorilor din Nazaret.

Îmi este imposibil a-ţi explica ce am simţit eu când L-am privit! Aceasta a fost cea mai puternică emoţie pe care am simţit-o vreodată, pentru că în fiecare trăsătură se descoperea o nepătrunsă frumuseţe, dar totodată El insufla şi o teamă tainică prin privirea ochilor Săi, ce păreau că ne prefac în ţărână. Eu plecai după El fără să ştiu unde merge.

Uşa se deschise şi eu am putut vedea pe Semida, care zăcea în pat înconjurată de sfeşnice şi miresme! Era încă frumoasă, în acea linişte cerească ce se cobora peste ea, dar fruntea îi era palidă, precum culoarea crinilor ce erau îngrămădiţi la picioarele ei. Degetul morţii lăsase urme în jurul ochilor ei, peste buzele ei uscate. Salomeea stătea lângă ea, amuţită şi aproape lipsită de orice simţire. Mi s-a părut că ea nici nu mă vedea.

Iar tatăl Semidei s-a aruncat la picioarele Aceluia, necunoscut de mine, care se apropie de aşternutul celei moarte, şi după ce i-a arătat-o, a strigat: “Domnul meu, fiica mea este în mâinile morţii: dar dacă voieşti, ea va învia!”

Am tremurat când am auzit aceste cuvinte. Inima mea a încetat să mai bată din cauza măreţiei Aceluia pe care eu nu-L cunoşteam. El a prins mâinile Semidei, aţintindu-şi puternica-i privire la ea şi i-a zis: “Fetiţo, scoală-te!”

Semida s-a ridicat de pe patul ei, ca şi cum ar fi fost ajutată de o mână nevăzută. Ochii i se deschiseră, elanul cel fin al vieţii înflori iarăşi pe buzele ei, apoi şi-a întins mâinile şi a strigat: “Mamă!”. La acest strigăt se trezi Salomeea. Mama şi fiica ei, tremurând, s-au îmbrăţişat una pe alta. Iar Iair a îngenunchiat în faţa Aceluia căruia îi zicea Domn, sărutându-i ciucurii de la poala veşmântului, zicând: “Ce trebuie să fac pentru a avea viaţă veşnică?”. “Să iubeşti pe Dumnezeu şi pe oameni”, a spus El şi S-a făcut nevăzut, ca o fantomă în umbra luminii. Eu eram în genunchi, fără să-mi dau seama. După ce m-am sculat, ca într-o deşteptare din somn, am plecat acasă lăsând fericita familie în culmea bucuriei – o bucurie pe care nici o pană nu o poate descrie.

În timpul când luam masa de seară, i-am istorisit lui Ponţiu tot ce-am văzut şi auzit. El plecă capul şi zise: “Tu ai văzut pe Iisus Nazarineanul, care e obiectul de ură şi de dispreţ al fariseilor şi al saducheilor, al partidului lui Irod şi al leviţilor îngâmfaţi din Templu. Această ură creşte zi de zi, tot mai mult şi unicul lor gând este ca să-i ia viaţa, dar cuvintele Nazarineanului sunt ale unui înţelept şi minunile Lui, sunt ale adevăratului Dumnezeu”.

“Dar pentru ce-L urăsc ei aşa de mult?” zisei eu. “Pentru că El mustră obiceiurile şi făţărnicia lor. Eu L-am auzit odată zicând fariseilor: “Morminte văruite! Pui de năpârci otrăvitoare! Voi puneţi fraţilor voştri sarcini grele pe umeri, pe care nu voiţi să le atingeţi nici cu degetul mic al vostru! Voi plătiţi zeciuiala din chimen, dar foarte puţin vă interesaţi de împlinirea legii, de credinţă, dreptate şi milă!” Înţelesul acestor cuvinte este adânc şi adevărat… El a supărat pe aceşti oameni îngâmfaţi şi mândri şi atmosfera e foarte nefavorabilă pentru viitorul Nazarineanului”.

“Dar tu o să-L aperi, nu-i aşa?” am strigat eu, plină de indignare.

“Puterea mea este foarte slabă în faţa acestui popor răsculător şi stricat; de altfel, aş suferi şi eu foarte mult, sufleteşte, dacă ar trebui să vărs sângele acestui înţelept”. După aceste cuvinte, Ponţiu se sculă şi intră în altă cameră, adânc îngândurat. Eu am rămas într-o durere şi întristare de nedescris…

Ziua Paştelor se apropia. La această mare sărbătoare, atât de importantă pentru evrei, se îngrămădea în Ierusalim o mare mulţime de oameni, din toate părţile Iudeii, pentru a aduce, în Templu, jertfa divină legată de solemnitatea sărbătorilor care aveau loc. Joi, înainte de această sărbătoare, Ponţiu mi-a spus întristat că viitorul Nazarineanului e foarte neliniştitor. Asupra capului Lui s-a făcut deja o conjuraţie şi se poate ca încă în aceasta seară El să fie predat în mâinile Arhiereilor. Eu mă cutremurai la auzirea acestor cuvinte şi îl întrebai: “Tu o să-L aperi, nu-i aşa?”. “Voi putea face eu aceasta?” răspunse Ponţiu, cu o privire întunecată. “Soarta pe care Platon o prezicea pentru unii neprihăniţi, mi se pare că o să-L lovească pe Iisus. El va fi persecutat, dispreţuit şi predat spre a fi osândit la moarte crudă”.

Veni timpul pentru culcare şi pe dată ce aşezai capul pe pernă, nişte puteri tainice parcă au pus stăpânire pe mintea mea.

Eu L-am văzut pe Iisus, aşa după cum Salomeea îl descria pe Dumnezeul ei. Faţa Lui strălucea ca un soare de atâta mărire. El zbura undeva deasupra aripilor heruvimilor şi din fiinţa Sa izvorau flăcările ce împlineau voinţa Lui. Mi se părea că El era oricând gata de a judeca popoarele adunate în faţa Sa, doar prin întinderea dreptei Sale puternice. El a despărţit pe drepţi de nedrepţi. Cei dintâi se urcau către El plini de mărirea tinereţii veşnice şi mărirea Dumnezeiască; dar cei din urmă au fost aruncaţi în lacul focului, un foc pe lângă care Ereba şi Plegetona sunt nimic. Atunci judecătorul divin, arătând mulţimii rănile ce-I împestriţau corpul Său, a zis cu un glas de tunet puternic:”Daţi-Mi înapoi sângele pe care Eu l-am vărsat pentru voi!”. Atunci aceşti nenorociţi rugau munţii şi peşterile pământului ca să-i înghită, acoperindu-i. În zadar s-au simţit ei fără suferinţe, în zadar s-au simţit nemuritori şi nesupuşi disperării cât timp au fost pe pământ! Ei pieriră! O! Ce fel de vis, sau mai bine i s-ar zice prevestire!

Îndată ce zorile începură să se ivească şi să lumineze auriu turnurile templului, eu m-am sculat cu inima apăsată de groază de cele văzute, m-am aşezat la fereastră pentru a lua aer proaspăt. Mi se părea însă că din centrul oraşului se aude, din ce în ce mai tare, un şuier zgomotos; strigătele, ţipetele, blestemele, care erau mai înspăimântătoare decăt valurile înfuriate ale oceanului, ajungeau la urechile mele. Eu am continuat să ascult; inima mea bătea înspăimântată, iar fruntea mi se umplu de sudoare rece.

Nu peste mult timp am auzit acel zgomot apropiindu-se, tot mai mult, până ce treptele care conduceau la Palatul Justiţiei s-au cutremurat sub greutatea gloatei ce venise într-un număr foarte mare.

Adânc îngrijorată de cele ce vor urma, pe neaşteptate, mi-am luat pe fiul meu în braţe, acoperindu-l cu o învelitoare subţire şi am alergat la soţul meu… Ajungând la uşa din interior, care conduce la sala de judecată şi auzind acel zgomot mare de glasuri, n-am mai îndrăznit să intru înăuntru, ci am rămas să privesc prin perdeaua de purpură.

Ce privelişte, Fulvio! Ponţiu stătea pe tronul său, făcut din oase de elefant, în toată mărirea cu care Roma înconjură pe reprezentanţii săi; şi, deşi în aparenţă fără teamă, cum voia el să apară, arătând prin expresia feţei lui că nu se teme, totuşi, eu mărturisesc că am putut pricepe grozăvia chinului său.

În faţa lui, cu mâinile legate, cu hainele rupte de maltratările suferite, cu fruntea plină de sânge stătea Iisus Nazarineanul, liniştit şi neclintit. În trăsăturile feţei Lui nu se putea vedea nici mândrie, nici frică. El era liniştit ca un nevinovat, supus ca un miel; blândeţea Lui m-a umplut de frică şi groază, pentru că în urechile mele încă mai răsunau cuvintele din vis: “Daţi-mi sângele ce am vărsat pentru voi!”

În jurul Lui, plină de furie şi turbată, stătea mulţimea, care Îl adusese la judecată; la această gloată se mai adăuga şi o mare mulţime de gardieni şi servitori, de leviţi şi de farisei, cu privirile încruntate şi mânioase. Aceştia din urmă se puteau deosebi după tăbliţele de pergament, însemnate cu diferite texte din Lege pe care le aveau legate pe frunţi. Toate aceste feţe fierbeau de egoism şi erau pline de ură; pot spune că mi se părea că pe faţa lor strălucesc flăcările infernului şi că spiritele lui Nemera amestecă glasurile lor cu strigăte sălbatice, întocmai ca acelea ale fiarelor turbate. În cele din urmă, după ce se făcu un semn din partea lui Ponţiu, se lăsă tăcere.

– “Ce vreţi voi de la mine?” – întrebă el.

– “Noi vrem moartea acestui om, Iisus Nazarineanul” – răspunse unul din preoţi, în numele întregului popor. “Irod Îl trimite la tine, pentru ca tu să-i pronunţi osânda”.

– “Cu ce Îl învinuiţi voi? În ce constă gravitatea vinei Lui?”

După aceste întrebări a început din nou să se audă ecoul ţipetelor lor.

– “El a prezis distrugerea Templului; El se intitulează Rege al Iudeilor, Hristos, Fiul lui Dumnezeu; El a supărat pe preoţii seminţiei lui Aaron”, strigau leviţii.

– “Să fie răstignit!” ţipa mulţimea înfuriată. Acest strigăt îşi păstrează şi acum ecoul în urechile mele, iar chipul jertfei Sale neprihănite se perindă adeseori prin faţa ochilor mei.

Atunci Pilat, întorcându-se către Iisus, i se adresă cu cuvintele lor prefăcute:

– “Aşadar, Tu eşti Împăratul Iudeilor?”

– “Tu zici aceasta”, răspunse Iisus.

– “Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu?” Îl întrebă iarăşi Pilat.

Dar Iisus nu i-a răspuns nici un cuvânt. Țipetele se reînnoiră atunci şi mai accentuat ca înainte şi acum, întocmai ca urletele unui tigru flămând, ei începură să strige:

– “Daţi-ni-L nouă, ca să moară pe cruce!”

Ponţiu îi făcu din nou să tacă, zicându-le:

– “Eu nu găsesc nici o vină acestui om şi am să-L eliberez”.

– “Dă-ni-L nouă! Răstigneşte-L!” se repetă strigătul mulţimii. Eu n-am putut asculta mai departe; am chemat un rob al meu şi l-am trimis la soţul meu, să-l cheme pentru a vorbi puţin cu el.

Ponţiu părăsi sala judecăţii fără întârziere şi veni la mine. Eu m-am aruncat la picioarele lui zicând:

– “Pentru tot ce ţi-e mai drag şi mai scump, pentru copilul acesta, arvuna aceasta sfântă a unirii noastre, să nu te faci părtaş la vărsarea sângelui Acestui Neprihănit, care este asemenea lui Dumnezeu celui nemuritor! Eu L-am văzut într-un vis în astă noapte, înconjurat de mărire dumnezeiască. El judeca omenirea, care tremura în faţa Lui şi printre nefericiţii aceia, care au fost aruncaţi în flăcările gheenei, eu am recunoscut faţa acestora, care cer moartea Lui… Păzeşte-te a nu ridica preaputernica ta mână împotriva Lui! O! Crede-mă, că numai o singură picătură a acestui sânge, va cauza în veşnicie osândirea ta!”

– “Tot ce se petrece acum mă înfricoşează şi pe mine, îmi răspunse Ponţiu, dar ce pot face eu? Scutul gărzii romane e alcătuit dintr-un număr foarte redus de soldaţi şi ca atare, o asemenea apărare este neînsemnată, faţă de acest popor înţesat de demoni. Nenorocirea ne ameninţă şi asemenea judecată e întocmai ca a eumendiţilor, de unde aşteaptă nu dreptate, ci răzbunare. Linişteşte-te, Claudio! Mergi cu copilul în grădină; ochii tăi nu sunt creaţi pentru a privi această scenă dureroasă”.

După aceste cuvinte, el a ieşit şi m-a lăsat singură, iar eu m-am prăbuşit într-o adâncă descurajare şi jale. Iisus era încă ţinta tuturor batjocurilor şi al maltratărilor din partea mulţimii şi a soldaţilor brutali; patimile lor se aprindeau şi mai mult, din cauza răbdării Lui nemărginite.

Ponţiu se întoarse îngrozit la tronul său. Când gloatele văzură aceasta, ţipetele: “La moarte, la moarte”, răsunau mai asurzitor decât înainte.

După o veche tradiţie, guvernatorul elibera totdeauna de Paşte câte unul din condamnaţii la moarte, ca un semn al binefacerii romane, acesta fiind şi graţiat. În această faptă dumnezeiască, el se adresa întotdeauna poporului. Văzând în acest obicei un mijloc de a-L elibera pe Iisus, Ponţiu întrebă poporul cu glas tare:

– “Pe cine să vă eliberez de sărbători, pe Baraba sau pe Iisus, numit Hristos?”

“Eliberează pe Baraba”, strigă mulţimea. Baraba era un tâlhar şi criminal cunoscut bine prin împrejurimi din cauza cruzimilor săvâşite de el. Ponţiu întrebă din nou: “Dar ce să fac acestui Iisus Nazarineanul?”

– “Să fie răstignit!” strigară ei.

– “Dar ce rău v-a făcut El?”

Cu şi mai multă furie ei strigară:

– “Să fie răstignit!”

Ponţiu plecă capul descurajat. Îndrăzneala gloatei creştea mereu şi lui i se părea că este ameninţată autoritatea sa şi autoritatea romană pe care el o apăra aşa de mult. În Ierusalim el nu avea altă apărare decât escorta lui, fiindcă numai puţini dintre militarii localnici depuseseră jurământul semnului nostru de vultur. Tulburarea creştea cu fiecare minut ce trecea. Niciodată n-am putut vedea o furtună atât de zgomotoasă ce agita mulţimea, niciodată încăierările în forum nu au avut atâta influenţă chinuitoare asupra auzului meu. Nicăieri eu nu mai puteam găsi linişte. Liniştea deplină se găsea numai pe fruntea victimei.

Maltratările, batjocurile, dispreţul general şi chiar moartea chinuitoare, nimic dintre acestea nu puteau întuneca acea privire cerească şi luminată. Acei ochi care dăduseră viaţă fiicei lui Iair priveau la chinuitorii Săi cu un reflex nedescris de pace şi iubire. El suferea, fără îndoială, dar suferea cu bucurie şi spiritul Lui, mi se părea mie, se înălţa către tronul cel nevăzut, ca o flacără curată ce se oferea pentru arderea de tot a păcatelor lumii.

Judecătoria era plină de mulţime care dădea aspectul unui râu înfuriat, ale cărui ape se îngrămădeau începând de la muntele Sion, unde era ridicat templul şi până în faţa Pretoriului şi în fiecare minut se adăugau glasuri noi acestui cor al infernului. Bărbatul meu, obosit şi ameninţat, a fost silit să cedeze în cele din urmă.

O! Fatal ceas al pierzării!!!…

Ponţiu se ridică. Pe faţa lui se citea îndoiala şi groaza morţii. Îşi spălă mâinile în mod simbolic, în ligheanul plin cu apă, zicând:

– “Eu să ştiţi că mă consider nevinovat de sângele acestui drept ce urmează a fi vărsat”.

– “Să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri!” zbiera nefericitul şi nebunul de popor, care se îngrămădea în jurul lui Iisus. Călăii, ca turbaţi, Îl răpuseră. Eu am urmărit cu ochii mei Jertfa, care era condusă la înjunghiere…

Deodată, ochii mi se întunecară ca din cauza unor bătăi accelerate de inimă: mi se părea că viaţa mea a atins marginile ei. Eu am fost luată de mâinile femeilor mele servitoare şi condusă la o fereastră care dădea în curtea tribunalului. Eu m-am aplecat şi am văzut urmele de sânge vărsat. “Aici au bătut cu biciul pe Nazarinean!” îmi spunea una din roabele mele. “Acolo L-au încoronat cu spini” spunea o altă roabă. “Soldaţii L-au batjocorit, zicându-I Regele Iudeilor, lovindu-L peste faţă”. “Acuma El îşi dă sufletul!” răspunse a treia roabă.

Fiecare cuvânt din acestea străpungea inima mea întocmai ca un cuţit. Amănuntele acestei grozave fărădelegi înmulţeau întristările mele şi suferinţele ce le simţeam atunci în pieptul meu. Am simţit, îţi spun, că s-au întâmplat evenimente cu totul supranaturale în acea nenorocită zi. Mi se părea că cerul se asemăna cu jalea inimii mele. Nori mari, negri şi înfricoşători, de diferite forme, pluteau asupra pământului şi din atingerea norilor se descărcau fulgere, care aduceau ecoul tunetelor…

Astfel, oraşul plin de zgomot se linişti ca pus pe gânduri, în tăcere, ca şi când moartea ar fi întins peste el aripile ei negre. O groază de nedescris îmi răpi privirea spre un punct. Când mi-am strâns la piept copilaşul meu, eu aşteptam ceva, fără ca să ştiu ce; pe la ceasul al nouălea al zilei, întunericul se îngroşă şi avu loc un puternic cutremur de pământ, care zgudui totul. Putea să creadă omul că a venit pustiirea lumii şi că stihiile se prefăcuseră în haosul primitiv. Eu mă lăsai pe pământ, iar în acel timp una din femeile mele, născută evreică, intră în camera mea; palidă, disperată şi cu ochii speriaţi, striga:

– “A venit ziua de apoi! Dumnezeu anunţă aceasta prin minuni. Catapeteasma care desparte Sfânta de Sfânta Sfintelor s-a despicat în două de sus până jos. Vai este pentru sfântul locaş! Se spune că multe morminte s-au deschis şi mulţi au văzut pe cei drepţi înviaţi, care fuseseră dispăruţi demult din Ierusalim: profeţi şi preoţi din timpul lui Zaharia, care a fost ucis în templu, şi până la Ieremia, care a prezis căderea Sionului. Morţii ne prevestesc mânia lui Dumnezeu. Pedeapsa Celui Atotputernic se răspândeşte ca o flacără”.

Când auzeam aceste cuvinte, mi se părea că îmi pierd raţiunea! M-am ridicat şi abia îmi târâiam picioarele; am ieşit la scări, unde l-am întâlnit pe sutaşul care luase parte la maltratarea lui Iisus. El era un viteaz încărunţit şi prea oţelit în luptele cu germanii şi alte popoare. Niciodată nu a bătut în piept o inimă aşa de îndrăzneaţă ca a acestuia. Dar în această clipă el era indispus şi istovit de chinuri, căindu-se. Eu am vrut să-l întreb mai amănunţit despre cele întâmplate, însă el trecu pe lângă mine repetând în urmă: “Acela pe care noi L-am omorât a fost cu adevărat Fiul lui Dumnezeu!”

Eu intrai în marea sală. Acolo stătea Ponţiu care îşi acoperea faţa cu mâinile. Când şi-a ridicat capul, la intrarea mea, mi-a zis disperat: “Ah! Pentru ce nu te-am ascultat, Claudio! Inima mea întunecată nu va mai gusta niciodată liniştea. Pentru ce nu am putut apăra pe acest înţelept cu viaţa mea?!”.

Eu nu mai avui îndrăzneala de a-i mai răspunde. Nu puteam găsi nici cuvinte spre a-l întări sau înviora şi de a-l abate de la acea nefericire, care ne pecetluia în veci pierzania. Tăcerea noastră de mormânt era întreruptă numai prin ecourile tunetelor, care răsunau prin toate coridoarele palatului.

Fără a ţine seama de furtună, un om bătrân s-a prezentat în faţa locuinţei noastre. El a fost condus în faţa noastră şi, cu lacrimi în ochi, se aruncă la picioarele bărbatului meu, zicând: “Mă numesc Iosif din Arimateea şi am venit să te rog a-mi permite ca să iau de pe cruce corpul lui Iisus şi să-L înmormântez în mormântul meu”. “Du-te şi ia-L!” răspunse Ponţiu, fără a ridica ochii să-l privească. Bătrânul ieşi; am văzut că se uni cu un grup de femei, îmbrăcate în haine lungi, cu care se acopereau, şi-l aşteptau la poartă.

Astfel s-a terminat acea zi fatală! Iisus a fost înmormântat într-un mormânt, într-o peşteră săpată în piatră, iar la uşa peşterii s-au pus santinele de pază.

Dar acum află, Fulvio!

A treia zi, plin de strălucire, mărire şi triumfător, El se arătă deasupra acestui oraş. El a înviat. Împlinind prezicerile ce s-au făcut cu privire la El şi triumfând prin biruinţa asupra morţii, El S-a arătat ucenicilor şi prietenilor Săi şi mai pe urmă El a apărut la o mare mulţime de oameni din popor. În felul acesta mărturiseau despre El ucenicii Lui – confirmându-şi mărturia cu sângele lor şi ducând vestea despre Domnul lor Iisus, atât în faţa tronurilor, cât şi în faţa mai marilor şi judecătorilor. Dar, ca o dovadă şi mai autentică cu privire la acestea, învăţătura Lui a fost încredinţată câtorva pescari. Această învăţătură se răspândeşte în întreg imperiul.Aceşti neştiutori au devenit pe dată oameni cu renume şi vestiţi, cu cuvintele lor dulci, spuse în toate limbile şi pline de putere. Noua credinţă creşte ca o sămânţă de muştar, căci ea este o adevărată rădăcină roditoare, căreia urmează să i se supună orice rădăcină.

De la această dată, soţului meu a început să-i meargă din ce în ce mai rău. Învinuit fiind pentru procedura sa de către Senat şi de către Tiberiu însuşi, care era stăpânit de ură contra iudeilor, şi bănuit fiind chiar de acei a căror patimă şi dorinţă o împlinise, viaţa lui se transformă în chinuri şi otravă. Salomeea şi Semida mă priveau cu frică; ele vedeau în mine soţia prigonitorului şi o cursă pentru Domnul lor, pentru că ele deveniseră urmaşele Sale, ale Aceluia care dăruise mamei pe fiica ei, iar fiicei pe mama sa. Eu am văzut în locul blândeţii şi bunătăţii lor o neîncredere, care le făcea să le tremure faţa când le priveam şi îndată am încetat a le mai vizita.

În acest timp al singurătăţii mele m-am dedicat cercetării neîntrerupte a unor învăţături morale ale lui Iisus, ce îmi fuseseră predate de Salomeea şi păstrate cu sfinţenie de mine.

O, scumpă prietenă! Cât de neînsemnată şi deşartă este înţelepciunea mai marilor noştri, în comparaţie cu învăţătura aceea, pe care numai singur Dumnezeu a inspirat-o şi a împrăştiat-o pe Pământ! O! Cât de adânci sunt aceste cuvinte înţelepte! Ce pace şi bunătate inspiră ele! Unica mea mângâiere constă în a le citi şi reciti mereu.

După trecerea câtorva luni, Ponţiu a fost obligat să demisioneze din postul care-i oferea atâta autoritate. Noi a trebuit să ne întoarcem în Europa, peregrinând din oraş în oraş. El purta cu sine în toată împărăţia greutatea umilirii şi întristării sale şi a chinurilor descurajării lui sufleteşti. Eu am mers împreună cu el, dar cum era vieţuirea mea cu el? Prietenia familială a vieţii conjugale nu mai este între noi; el vede în persoana mea martorul viu al amintirii despre crima lui; eu, de asemenea, văd în el chipul şi crucea plină de sângele Aceluia pe care el – nefericitul şi nelegiuitul judecător – L-a osândit. Nu mai am îndrăzneala să-mi ridic ochii ca să-l privesc în faţă. Sunetul cuvintelor lui, acel glas car e a pronunţat osânda, îmi străpunge şi răneşte inima. Iar când, după luarea mesei, îşi spală mâinile, mi se pare că nu le înmoaie în apă curată, ci în acel sânge cald, ale cărui urme nu se mai pot şterge.

Într-un timp, eu am vrut să-i vorbesc de pocăinţă şi de expierea păcatului, dar îţi spun că niciodată nu voi uita privirea lui sălbatică şi cuvintele lui pline de furie şi fără nădejde.

Nu peste mult timp, copilul meu muri în braţele mele, dar eu nu l-am plâns. Fericitul! El a murit ca fericit, scăpând de blestemul care ne urmăreşte, el a descărcat din spatele lui uriaşa povară a numelui tatălui său. Nefericirea ne urmărea întruna, din cauză că în toate părţile existau creştini; chiar aici, în această sălbatică patrie, unde noi ne rugăm a ni se acorda ocrotirea, lângă valurile mării şi stâncile ciudate, chiar şi aici pot auzi cu câtă indignare se pronunţă numele bărbatului meu! Cei care erau trimişi să predice învăţăturile Lui Iisus au scris între îndrumările lor şi cuvintele: “El a fost răstignit din ordinul lui Ponţiu Pilat”. Grozav blestem, care în toate veacurile va fi repetat.

Iartă Fulvio! Şi te rog să plângi şi tu, care mă doreşti. Să-ţi ajute dreptul judecător Dumnezeu şi să-ţi dea, cât mai repede, toată fericirea pe care noi o dorim una alteia.

Scuză-mă!

Claudia”

Cine a fost Claudia Procula?

Claudia Procula a fost cea de-a doua soție a lui Ponțiu Pilat, guvernatorul roman al Iudeii între anii 26-36. Aceasta a fost nepoata împăratului Augustus Cezar și fiica nelegitimă a celei a treia soții a lui Tiberius, numită Julia (care a murit nu după mult timp de la nașterea Claudiei). Tiberius a înfiat-o însă pe Claudia iar căsătoria ei cu Ponțiu Pilat se spune că a fost aranjată de Sejanus, prietenul și confidentul lui Tiberius.

Dacă în mod normal soțiile guvernatorilor nu obișnuiau să își însoțească soții în diversele teritorii ale Imperiului Roman (preferând confortul și siguranța Romei), Claudia Procula se remarcă drept o soție care are o relație aparte cu Ponțiu Pilat și acceptă pericolelele provinciilor romane îndepărtate.

Claudia Procula a fost menționată fără nume în Evanghelia după Matei în contextul judecării lui Isus Hristos: „Pe când sta Pilat pe scaun la judecată, nevastă-sa a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic a face cu neprihănitul acesta, căci azi am suferit mult în vis din pricina lui.”” (Matei 27:19).

De asemenea, în arhiva Vaticanului există scrieri istorice aparținând lui Pilat în care acesta a menționat că în timpul judecării lui Isus Hristos i-a atenționat pe acuzatorii lui Isus: „”Știți că soția mea vă simpatizează în ceea ce privește iudaismul”. „Da, știm Pilat”. „Ei bine, soția mea a trimis să mi se spună: să nu faci nimic acestui om drept în această noapte”” (Ravasi G., „Il canto del gallo arrostito e la conversione di Ponzio Pilato”, L’Osservatore Romano).

Unii cercetători ai istoriei afirmă că în Iudeea, Claudia Procula avea o cameristă feniciană care credea în evanghelia împărăţiei propovăduită de Isus Hristos iar aceasta îi transmisese Claudiei tot ceea ce știa și credea. Spre deosebire de Pilat, care s-ar fi sinucis, Origene –  unul dintre cei mai reprezentativi teologi creștini din secolul al III-lea -, a sugerat în lucrarea „Omiliile după Matei” că soția sa, Claudia Procula, a murit ca și creștină. Acest aspect este confirmat și de Sinaxarul grecesc unde scrie: „Procula s-a făcut uceniță (…) și a primit sfântul botez”.

Scrisoarea de mai sus, scrisă în original în latină, se presupune că a fost scrisă într-un mic oraș galic din zona montană (zona Rennes-les-Bains din sudul Franței, în apropiere de locul natal al Claudiei, actualul Narbonne), la câțiva ani după ce Pilat plecase din Ierusalim.  Claudia Procula a scris în total trei scrisori către Fulvia. Manuscrisul scrisorii de față a fost găsită înițial într-o veche mănăstire din Bruges (Belgia) iar apoi transferată în arhivele Vaticanului. În arhivele ultimului țar al Rusiei s-a găsit de asemenea o copie a traducerii acestei scrisori, probabil aceasta fiind procurată de la Constntinopul unde ajunsese de altfel prima copie a scrisorii ei în jurul anului 1643.

În 1865, jurnalul catolic Novice din Slovenia a publicat scrisoarea lui Claudia Procula în limba slovenă. Însă adevărata popularizare a scrisorii s-a făcut atunci când Pictorial Review Magazine a publicat traducerea în limba engleză a scrisorii Claudiei Procula în aprilie 1929.

În prezent, în unele comunități catolice mai vechi din Europa, citirea acestei scrisori precede spălarea picioarelor săracilor în Joia Mare, înainte de Paștele care comemorează moartea și învierea lui Isus Hristos.

Surse Pro Jesus:
Forcucci J. (compil.), Relics of Repentance: The letters of Pontius Pilate and Claudia Procula, Issana Press, p. 1-21, 1996
Ravasi di G., „Il canto del gallo arrostito e la conversione di Ponzio Pilato”, L’Osservatore Romano, 24 aprilie 2009
***, „Documente istorice şi mărturii despre Domnul nostru Iisus Hristos”, Apărătoul.md, 3 mai 2013
***, „Sfanta Procla, sotia lui Pontiu Pilat”, Creștin Ortodox, 3 august 2012
***, „The Relationship between Rome and Judea prior to Jesus’ public life”, Historian.net, 19 august 2014

  https://www.evolutiespirituala.ro/claudia-procula-sotia-lui-pilat-marturii-istorice-despre-iisus/?feed_id=43613&_unique_id=644ee310b1d4b

vibratii uleiuri

Academia Karanna© & doTERRA – Lămuriri Necesare

vibratie uleiuri esentiale doTERRA

 

 

Suntem intrebati de catre unii clienti, de ce am început sa promovam doTERRA, dupa ce ani de zile am tot fost tentati de diverse firme cu produse sau servicii si am refuzat.

Simplu: le-am testat atat dpdv al proprietăților fizice cat si dpdv al proprietăților energetice si a rezultat ca sunt aproape 100% vibratia plantei – origine, fara nicio vibratie perturbanta disarmonica (cum ar fi fost adaosuri chimice pentru diluare). Nu sunt 100% vibratia plantei pentru ca in procesul de extracție a uleiului esențial este normal sa se mai piarda ceva..

Le promovăm pentru ca sunt complementare activității noastre de bază, respectiv cursuri online de dezvoltare personala și spirituala, consiliere, hipnoză.

Uleiurile, dupa cum se vede in poze, aplicate pe piele, difuzate in aer sau înghițite ca pastile, pe langa proprietatile de vindecare, au si proprietati de ridicare a vibratiei, ceea ce ajuta foarte mult la meditatie, hipnoza, regresii, alinierea si echilibrarea chakrelor, curatare si optimizare energetica, protecție energetică, etc.

Așadar doTERRA este de acum recomandarea noastra , pe lângă cristale si alte modalități psiho-energetice, ca instrument de lucru pentru cursurile si activitatile noastre.

Pentru a cumpăra produse doTERRA trebuie sa va faceti cont de cumpărător pe site-ul doTERRA sau puteti sa comandati pe site-ul nostru, daca doriti ca ulterior sa primiti informatii si recomandări personalizate, de utilizare a uleiurilor.

In curand vom lansa si cateva cursuri de Aromaterapie, la care veti avea acces gratuit daca va inscrieti prin Academia Karanna©.

 

Acces integral GRATUIT pentru membrii echipei doTERRA KARANNA©

 

Alte articole din Categoria Wellness

PAGINA NOASTRĂ DE FACEBOOK 

  https://www.evolutiespirituala.ro/academia-karanna-doterra-lamuriri-necesare/?feed_id=43172&_unique_id=644d59530afb8

GALBANUM 1

GALBANUM

– Uleiul vindecarii traumelor, multidimenionalitatii si al riturilor de trecere –

galbanum

 

.
Deschiderea portalurilor, rituri de trecere

„Este important să știm că fiecare ființă umană, de la naștere până când efectuăm tranziţia și punem capăt acestei existenţe fizice, se află în prezenţa unor ghizi sau a unor îngeri păzitori care ne așteaptă și ne ajută în tranziţia de la viață la viața de după moarte.“
Elisabeth Kubler-Ross

Practicanţii riturilor de trecere își desfăşoară activitatea în numeroase modalităţi, prin ritualuri sacre, Channeling, etc..

Ei sunt cunoscuţi și sub numele de „salvatori de suflete“, „pontifi“ şi „şamani“.

Ca atare, ei lucrează cu cei recent decedați cu sufletele pierdute care caută lumina, precum și cu grupuri mari de suflete care au murit după un eveniment catastrofal, cum ar fi un tsunami sau o bătălie.

Uleiul de galbanum are o istorie îndelungată de ajutor în munca ritualică a sufletului, prin formarea unei punți peste pragul sacru.

 

Informații botanice

Uleiul de galbanum este distilat din oleorășina lăptoasă a plantelor din specia ferula, inclusiv Ferula galbaniflua care creşte în munții din nordul Iranului.

Se fac incizii lângă baza tulpinii plantei pentru a elibera răşina aromata. Aceasta este, apoi, colectată. F. galbaniflua creşte până la 2 metri înălțime și are flori albe umbelifere.

 

Puterea legendară a galbanumului

Uleiul de galbanum a fost apreciat în Antichitate pentru calitățile sale ritualice și mistice, deoarece are proprietăți uşor narcotice care induc o stare de visare.

A fost menţionat în Biblie ca fiind unul dintre condimentele dulci folosite la obținerea tămâii sfinte.
În Antichitate, egipteni şi romanii îl foloseau şi ei ca tămâie, apreciindu-l ca agent de îmbălsămare, pe lângă utilizarea în scopuri cosmetice şi de parfumerie.

Este un ulei extrem de puternic pentru munca sacra, dar foarte puţine lucruri au fost scrise despre acest aspect al naturii sale, probabil pentru a-i împiedica puterea să cadă în mâini greşite.

Unele surse afirmă că Morgan le Fey, legendară moaşa a sufletului britanică asociată cu Regele Arthur și descendenţa sa din Insula Avalon, a folosit galbanum ca ulei de ungere atunci când lucra cu muribunzii.

 

Calitățile ezoterice ale galbanumului

Una dintre proprietăţile galbanum-ului o reprezintă posibilitatea de a extinde „corpul de lumină“ pentru a deschide portaluri. (Portalurile sunt căi interdimensionale cu două sensuri care se deschid în alte realități.) Aşadar, trebuie să fim întotdeauna precauţi atunci când lucrăm cu acest ulei, din cauza câmpului său energetic foarte puternic.

Pe lângă activitatea sa ca agent de trecere, galbanum este un mare învăţător al sufletului şi ne dezvăluie secrete — de la aspecte ale propriei umbre până la viziuni ale vieților trecute (care declanşează amintiri dureroase) sau informații din deformări temporale eterice.

Galbanum este un ulei pentru practicanți spirituali foarte experimentați, astfel că nu trebuie folosit cu uşurință și frivolitate ori de către cineva care nu este obişnuit cu acest tip de muncă.

 

Când să foloseşti galbanum

 

Apelează la sprijinul galbanum-ului când trebuie să comunici cu cei decedați și cu strămoşii.
El ajută sufletele celor care s-au sinucis să înţeleagă unde se află în Viaţa de Apoi. Atunci când este cazul, poate fi folosit pentru efectuarea unor ritualuri de vindecare pentru aceştia.
Galbanum este folosit şi pentru vindecarea traumelor sufleteşti resimţite de cei care au murit pe neașteptate.
Este posibil să-și fi părăsit corpul pământesc foarte rapid sau în mod şocant ca urmare a un accident, dacă moartea lor a fost foarte bruscă sau dacă au fost ucişi.
În plus, uleiul aduce liniştea oricui a murit în timp ce resimțea o frică imensă sau un şoc.
Vindeca traumele sufletești si spirituale.

 

Rădăcini karmice

Galbanum are conexiuni karmice cu Sirius. Cunoscută sub numele de Steaua Câinelui, Sirius nu este doar cea mai strălucitoare stea din constelația Canis Major, ci și de pe cerul nopţii.

Sirius a jucat un rol fundamental în mitologia egipteană antică. Una dintre numeroasele teorii despre Marea Piramidă de la Giza afirmă că axa sa sudică a fost construită în aliniere perfectă cu Sirius.
Steaua a fost asociată şi cu Isis, zeița mamă egipteană.

Numeroase societăți ezoterice consideră că Sirius este casa marilor învăţători metafizici şi spirituali care au trăit pe Pământ.

 

Aspecte esenţiale ale uleiului de galbanum

 

Ajută în munca ritualică a sufletului.
Este capabil să formeze o punte de legătură între cei Vii și cei morți.
Uşurează traumele sufleteşti pentru cei morți și cei vii.
Parfum cu notă verde şi proaspătă, cu o conotaţie lemnoasă.
Afinitate cu chakra coroanei.
.
Contraindicaţii

Galbanum este emenagog (capabil să ajute sau să inducă menstruaţia), astfel că trebuie evitat în timpul sarcinii.

Este un ulei sacru și trebuie tratat cu respect. Trebuie folosit doar de practicienii foarte experimentaţi, atunci cand se lucrează cu potențialul său de a transcende dimensiunile.

 

 

Karanna Academy©

Alte articole din categoria Spiritualitate

Vizitati-ne Pagina de Facebook  https://www.evolutiespirituala.ro/galbanum-uleiul-vindecarii-traumelor-multidimenionalitatii-si-al-riturilor-de-trecere/?feed_id=42605&_unique_id=644b5e5d71996

Viktor Schauberger 1

Viktor Schauberger: Apa care curge prin forme spiralate devine apa vie

 

Toţi cei interesaţi de propria sănătate, de ecologie, de agricultură şi chiar de viitorul planetei pe care trăim au multe de învăţat din studiile şi invenţiile genialului Viktor Schauberger, un silvicultor austriac care a trăit între anii 1885 şi 1958. Supranumit Vrăjitorul apei, datorită unui dispozitiv de purificare a apei pe care l-a proiectat şi realizat, Schauberger ne revelează, precum un adevărat magician, secretele lichidului dătător de viaţă – APA.

Viktor Schauberger a fost o personalitate aparte în lumea ştiinţei secolului trecut. Unul dintre acele personaje incomode, ale cărui descoperiri i-au deranjat pe mai-marii industriei vremii, care dobândeau câştiguri imense din utilizarea surselor convenţionale de energie. Ori, Schauberger propunea, ca surse neconvenţionale de energie, apa şi aerul, care sunt la îndemâna oricui…

Cu toate că nu avea studii superioare, cunoştinţele sale de biologie, fizică şi chimie se ridicau la nivel universitar. Încă din copilărie a fost fascinat de modul de curgere al apei izvoarelor şi a căutat să-i înţeleagă misterul.

Deviza inventatorului austriac Viktor Schauberger era „să înţeleagă natura, apoi să o copieze”. În anii ’30, observând vârtejurile de apă din râuri, i-a venit ideea unor maşinării al căror principiu l-a definit astfel: „Dacă aerul sau apa se învârtesc într-o formă ondulată numită coloidală, rezultă o acumulare de energie care poate să provoace levitaţia.”

Mişcarea implozivă condensează energia

Plecând de aici, el a enunţat un principiu conform căruia energia se obţine în mod natural prin implozie, şi nu prin explozie, precumîn motoarele actuale.

Această teorie se bazează pe un principiu universal al mişcării, ce include două aspecte – pe de o parte, mişcarea implozivă, unificatoare, cea care susţine viaţa, iar pe de altă parte, mişcarea explozivă, cea care conduce la epuizarea resurselor vitale. Primul tip de mişcare, imploziv, generează răcire, creşterea puterii de absorbţie şi sănătate sau altfel spus sistemul să meargă în direcţia scăderii entropiei, adică a creşterii ordinii. Al doilea tip de mişcare, cel exploziv, generează căldură, presiune, fragmentare, boală şi chiar moarte.

Toate motoarele cunoscute se bazează pe explozie, deci conduc inevitabil la distrugerea naturii. De aceea, unul din scopurile principale ale lui Schauberger a fost studierea şi reproducerea, prin anumite mecanisme, a mişcării pe care natura o foloseşte pentru a condensa energie, implozia. În principal, această mişcare descrie o formă spiralată în sens anti-orar, precum un vortex rotitor. Pornind de la această formă, el a conceput, în timpul celui de-al doilea război mondial, mai multe discuri zburătoare pentru nazişti, care funcţionau pe un mod de „propulsare cu vortex lichid” (o tehnologie care ar anula gravitaţia), submarine, sisteme de purificare a aerului şi aparate de producere neconvenţională a energiei electrice. Toate acestea se bazau pe deplasarea apei sau aerului prin „ţevi răsucite” sau „ţevi cu filet” care nu erau altceva decât forme spiralate.

Maşina cu implozie

masina-cu-implozie

 

Schauberger explică principiul de funcţionare al maşinii cu implozie:

„Combustibilul maşinii cu implozie (apă sau aer) se află în strânsă legătură cu proprietăţile caracteristice ale oxigenului care, răcindu-se în cazul procesului de reducere, generează o tendinţă de contracţie şi implicit de restrângere a volumului, aspect care reprezintă în realitate forţa determinatoare a imploziei.”

„Dacă mişcăm apa sau aerul într-un sens centripet sau, cu alte cuvinte, radial-axial, adică din afară spre înspre înăuntru, atunci nu numai că nu va mai fi nicio opoziţie faţă de frecare a acestui mediu prin care circulă ţevi, dar totodată rezultatul este că energia rezultantă creşte cu pătratul vitezei.”

„Motorul cu implozie nu este de fapt o invenţie în sensul obişnuit al cuvântului, pentru că în realitate el marchează renaşterea unor metode şi realizări străvechi care, datorită ignoranţei s-au pierdut în decursul timpului.”

Vortexul spiralat

El a observat că, atât din punct de vedere biologic, cât şi din punct de vedere simbolic, mişcarea în spirală pare a fi forma de mişcare

cea mai naturală. În timp ce – în viziunea sa – cercul reprezintă un sistem de închis, care izolează interiorul cercului de restul universului, spirala este un sistem deschis, ascensional şi evolutiv.

Pentru Schauberger, spirala YANG (în sens anti-orar) constituie o formaţiune „aspirantă implozivă” care ne apare ca o curbură spaţială infinită în toate modurile ei diferite de manifestare.

Implozia are la bază un vortex autoîntreţinut care evoluează în mediu fluid şi are un efect ordonator, concentrator şi de reducere a temperaturii mediului. Când fluidul (apa, aerul) trece printr-un tub cu diametru progresiv mai mic, are tendinţa de a curge în spirală, într-o turbulenţă cicloidă. Când iese din tub, după ce toate subsistemele turbionare sunt sincronizate, are loc o eliberare gigantică de energie.

Turbina lui Schauberger se constituie din nişte tuburi spiralate în jurul unei forme conice. Cu ajutorul unui mic motor electric se rotesc forţat tuburile, care aspiră apa la capetele mari şi o expulzează cu o forţă imensă la capetele mici în palele unei turbine conectate la un generator electric.

Dificultatea constă în a găsi curba spiralată optimă în care fluidul (apa sau aerul) să se desprindă în mod natural de peretele de ghidare lăsându-se „densificat”. Doar în aceste condiţii speciale fluidul este angrenat într-o mişcare centripetă (mişcare spiralată în sens anti-orar), ce generează o anumită formă de energie. Masa de fluid ce se deplasează astfel devine un veritabil piston de absorbţie.

Viteza fluidul creşte şi totodată acesta se densifică de la o răsucire la alta, ceea ce demonstrează funcţia energizantă a spiralei YANG (sens anti-orar). Astfel, masa fizică se condensează până la un punct critic dincolo de care ea se „dizolvă” în forma ei energetică (matricea ei). Apare astfel un vid biologic (vacuum) care măreşte absorbţia, iar acest proces conduce la fenomenul de diamagnetism şi levitaţie.

Iată ce declara Viktor Schauberger despre gravitaţie: „…în momentul în care toate subsistemele turbionare sunt sincronizate, are loc o eliberare imensă de energie. Forţele implicate sunt capabile să creeze sisteme complexe şi să genereze DIAMAGNETISM. Diamagnetismul este opusul „gravitaţiei” şi explică modul în care fiinţele se pot ridica pe suprafaţa terestră…”

„Vrăjitorul apei” transformă „apa moartă” în „apă vie”

Fără apă, acest veritabil „sânge” al planetei noastre, viaţa organică nu ar putea exista. Însă atunci când apa pe care o bem este foarte impură, ea devine o ameninţare pentru sănătatea noastră, din cauza lipsei calităţilor nutritive şi vitalizante ale apei pure.

Folosirea abuzivă şi nechibzuită a apelor planetare ne-a adus în pragul unei catastrofe ecologice, datorită poluării. Mulţi cred că prin consumul apei minerale îmbuteliate sau al apei plate rezolvă problema sănătăţii personale. În cele ce urmează, vom prezenta concluziile lui Viktor Schauberger în ceea ce priveşte puritatea diferitelor tipuri de apă.

Apa distilată

Apa distilată se obţine prin evaporare, ce are ca scop disocierea ei de impurităţi şi apoi condensarea ei ca un lichid pur. Ea devine astfel chimic pură. În această stare, apa va rămâne atât timp cât nu va întâlni substanţe solubile. Acţiunea ei purgativă poate sărăci organismul de anumite elemente şi minerale. De aceea, consumul

zilnic de apă distilată nu este recomandat pentru perioade lungi de timp.

Apa de ploaie

Într-o atmosferă nepoluată, apa de ploaie este cea mai pură apă pe care ne-o oferă natura. Din păcate, la ora actuală, pericolul ploilor acide pune sub semnul întrebării chiar şi această apă.

Apa de suprafaţă

Are contact cu pământul, astfel că poate dizolva diverse substanţe, inclusiv poluanţi. Contactul direct cu lumina solară poate energiza acest tip de apă.

Apa freatică

Extrasă de la adâncime, această apă este mai bună datorită conţinutului ridicat de minerale. În călătoria sa prin straturile impermeabile ale pământului ea poate apărea ca o infiltraţie în puţurile de scurgere sau ca izvor de suprafaţă.

Apa de izvor

Este cea mai bună apă revitalizantă. Este bogată în minerale, oligoelemente şi carbonaţi dizolvaţi. Vitalitatea sa poate fi observată în aspectul strălucitor care o diferenţiază de orice alt tip de apă.

Aceste izvoare, dacă nu sunt contaminate de substanţe folosite în agricultură sau de habitatul uman, rămân cele mai preţioase surse de apă potabilă.

Viktor Schauberger a inventat un dispozitiv care putea folosi orice apă nepoluată (pentru că nu acţiona chimic) pentru a o transforma într-o apă asemănătoare celei de izvor. Datorită acestei invenţii el a fost supranumit Vrăjitorul apei, pentru că apa pe care o obţinea avea puternice calităţi curative. Astfel, el a reuşit, numai cu această apă, în mai multe cazuri, remisiunea tumorilor canceroase.Autorităţile l-au acuzat însă de înşelătorie, pentru că nu avea calificarea necesară practicilor terapeutice. Maşina de purificat apa a fost apoi confiscată şi distrusă…

Rezultate ale cercetărilor actuale

În ultimul deceniu, tot mai mulţi oameni de ştiinţă şi-au îndreptat cercetările în direcţia descrisă de descoperirile geniale ale lui Schauberger.

Încă din iunie 1974, revista „Implosion” făcuse cunoscut faptul că firma „Schauberger Biotechnik AG” a început deja producerea de aparatură pentru purificarea aerului, care lucrează bineînţeles după principiul turbionar al deplasării aerului printr-o spirală în sens anti -orar. Dar aceste aparate nu au fost comercializate niciodată.

Alte aplicaţii practice ale ideilor lui Schauberger, vizate de cercetători în ultimii ani sunt:
- obţinerea apei vii ca medicament;
-creşterea mult accelerată a sistemelor vii prin utilizarea turbinelor cu sens anti-orar şi a generatoarelor de apă speciale;
- realizarea apei prin fuziune nucleară la rece, pornind de la oxigen eteric şi hidrogen, prin intermediul generatorului cu apă;
- obţinere de energie liberă din apa care este deplasată cicloidal printr-o ţeavă spiralată în sens anti-orar.

Pentru cei care au avut curiozitatea să cerceteze cu obiectivitate acest domeniu al sistemelor energetice neconvenţionale, validitatea principiului imploziei unei structuri spiralate apare ca fiind incontestabilă. Rămâne însă întrebarea dacă forţa socială, politică şi economică necesară pentru a susţine renunţarea la sursele de energie convenţionale (inclusiv energia nucleară) va fi suficient de puternică pentru a pune cât mai repede în practică conceptele naturiste şi biologice de genul celor structurate de descoperirile lui Viktor Schauberger.

 

de Ioana Plăviţu https://www.evolutiespirituala.ro/viktor-schauberger-apa-care-curge-prin-forme-spiralate-devine-apa-vie/?feed_id=42101&_unique_id=64499c20a10c1

antakaranna 1

Steaua Sufletului

 

 

558957 4452569353215 435828767 n
Steaua Sufletului se gaseste la aproximativ 15 cm deasupra capului. Ea este vazuta de clarvazatori ca fiind o scanteie ce radiaza lumina in jurul ei. Cu cat lucram si ne concentram mai mult asupra ei, cu atat ea devine mai stralucitoare si mai mare in diametru. Ea este unita cu sufletul, mai intai printr-un firicel de lumina si mai apoi, cu cat lucram mai mult si se realizeaza uniunea personalitatii cu sufletul, printr-un “pod curcubeu”, o banda larga de energie multicolora ce coboara prin canalul central.
Steaua Sufletului reprezinta un pod intre esenta impersonala si realitatea personala. Steaua Sufletului lucreaza ca un transformator, pentru a modela vibratia inalta a energiei si informatiilor aduse pe pamant din planurile spirituale, prin intermediul Portii Stelare, la un nivel care poate fi asimilat in existenta/dimensiunea noastra fizica. Prin aceasta chakra se creste vibratia si frecventa celulelor si atomilor corpului. Activarea Stelei Sufletului ne permite sa intelegem interconexiunea tuturor lucrurilor si ne dezvolta sentimente de iubire neconditionata si compasiune. Totodata, dupa activarea acesteia, se dezvolta accesul la Suflet, dar si la o comunicare mai profunda cu acesta.
Primul pas in orice munca spirituala este sa efectuati invocatia sufletului. Mantra Sufletului este un instrument care va va identifica pe cel ce sunteti cu adevarat, aducand aceasta realitate in taramurile superioare, celeste dar si cele umane, pamantene in toate campurile (fizic, mental, emotional) ce alcatuiesc personalitatea. Aceasta este o identificare constienta cu ceea ce reprezentati si cu intentia de a aduce aceasta realitate in planurile vizibile.
Cand folositi Mantra Sufletului, centrati-va atentia pe locul unde se afla aceasta (la 15cm deasupra capului), apoi rostiti cu voce ferma, in gand afirmatiile. Cu fiecare afirmatie Steaua Sufletului raspunde.
Mantra Sufletului este urmatoarea: ” Eu sunt Monada. Eu sunt Sufletul. Eu sunt Lumina Divina. Eu Sunt lubirea. Eu sunt lntentla, Eu sunt modelul perfect.”
Eu sunt Sufletul – afirmatie care va aduce identificarea cu Sufletul. Steaua Sufletului creste in marime, stralucire si radiere, iar canalul central incepe sa se umple cu focul curcubeu. Aceasta afirrnatie aduce identificarea cu Sufletul.
Eu sunt Lumina Divina – afirmatia acceseaza supraconstientul, iar focul curcubeu continua sa curga in canalul central, sa-l umple.
Eu Sunt lubirea – afirmatia acceseaza iubirea spirituala. O culoare trandafirie, roz se revarsa din inima Stelei Sufletului inundand canalul central
Eu sunt lntentia – acceseaza intentia, vointa spirituala. Culorile rosu aprins (clar, stralucitor), violet, alb si albastru-indigo, incep sa se reverse si sa umple canalul central
Eu sunt modelul perfect – aceasta ultima afirmatie semnifica faptul ca ati venit in viata prezenta cu un scop precis al sufletului, iar acesta va va fi revelat; Cei sapte centri energetici care se afla de-a lungul coloanei vertebrale se intensifica.
Podul curcubeu, reprezentat de canalul central este un pod, o legatura de energie si constiinta intre spirit si materie. Este canalul, conducta prin care viata spiritului si constiinta sufletului circula.
clearaura
Construirea Canalului Central
Centrati-va atentia pe Steaua Sufletului, situata la 15cm deasupra capului durnneavoastra. lmaginati-va ca aceasta este luminoasa si stralucitoare ca un soare. Cu timpul o sa simtiti cum Steaua Sufletului incepe sa straluceasca si sa radieze lumina.
lnvocati Mantra Sufletului de trei ori. ” Eu sunt Monada. Eu sunt Sufletul. Eu sunt Lumina Divina. Eu Sunt lubirea. Eu sunt lntentia. Eu sunt modelul perfect.” Faceti pauza dupa fiecare afirmatie si incercati sa simtiti curgerea luminii.
Mutati acum Steaua Sufletului in fata durnneavoastra la circa 30 cm in fata ochiului al treilea. Apoi aduceti Steaua Sufletului in centrul capului, in canalul central, si apoi in sus, pana deasupra capului durnneavoastra, la locul ei initial. Miscarea sa fie foarte inceata deoarece “arde” blocajele ce impiedica curgerea energiiilor superioare prin canal.
Repetati acest proces al crearii triunghiului cu al treilea ochi, de cateva ori.
Repetati acest proces cu celelalte chakre principale precum si cu chakrele, genunchilor, talpilor picioarelor si cu Steaua Parnantului (aflata la aproximativ 10-15 cm sub picioare).
Crearea canalului central trebuie facuta in totalitate. Nu este indicat sa ne oprim pana nu finalizam toate etapele. Daca ai ajuns de exemplu in zona chakrei plexului solar si te hotarasti sa renunti, energia se va concentra in acea zona cauzand blocaje energetice. Intreaga meditatie dureaza cam 15-20 min si este indicat sa se faca zilnic timp de aproximativ 2 luni de zile. Cam atat s-a estimat ca dureaza sa se creeze canalul central, in functie de evolutia spiritual-energetica a fiecarui practicant.
Cand Canalul Central va ajunge sa se dezvolte la cel putin 2.5 cm in diametru, o cascada de energie de culoare multicolora (curcubeu), va putea fi vizualizata de clarvazatori in interiorul canalulului central. De aici si numele de “Pod Curcubeu”
Portiunea Podului Curcubeu care incepe cu Ch7 si se termina la Ch1 se numeste Sushumna.
Largirea Canalului Central
Spuneti Mantra Sufletului de trei ori .” Eu sunt Monada. Eu sunt Sufletul. Eu sunt Lumina Divina. Eu Sunt lubirea. Eu sunt lntentia. Eu sunt modelul perfect.”
Construiti un triunghi mare mutand Steaua Sufletului in jos, in diagonala, itntr-o pozitie situata la circa 30 cm in fata Stelei Pamant. Apoi mutati Steaua Sufletului in centrul canalului central.
Incepeti sa miscati Steaua Sufletului in sus in sensul acelor de ceasornic (orar), dezvoltand astfel canalul central pana la diametrul dorit.
Se vor realiza 3-5 triunghiuri mari in fiecare sesiune de lucru pentru largirea canalului central
Invocati vortexul spiritual timp de 5-10 min.
Finalizati meditatia rostind Marea lnvocatie : “Din punctul de lumina din mintea lui Dumnezeu, fie ca Lumina sa se reverse in mintile oamenilor. Lumina sa coboare pe pamant. Din punctul de lubire aflat in inima lui Dumnezeu, fie ca lubirea sa se reverse in inimile oamenilor. Din centrul unde Voia, lntentia lui Dumnezeu este cunoscuta, telul divin sa indrume vointa oamenilor, scopul pe care Maestrii il cunosc si-I slujesc. Din centrul pe care-I numim Umanitate, fie ca planul Iubirii si Luminii sa se realizeze si sa sigileze usa separarii. Fie ca Lumina, lubirea si Puterea, sa restabileasca Planul Divin pe Parnant”.
Se va executa acesta tehnica de 2 ori pe zi timp de 3-4 saptamani pentru a expanda canalul central pana la diametrul de 2.5 cm. Dupa largirea Canalului Central se poate trece la etapa a 2-a, etapa curatarii.
224591 4269589572143 650773919 n
Vortexul spiritual
Este o unealta a Sufletului ce poate fi invocata ori de cate ori simtiti nevoia de purificare energetica, protectie si crestere a vibratiei. Intregul proces de creare a Canalului Central prin tehnicile Stelei Sufletului scoate la suprafata impuritati energetice ce trebuiesc eliminate din aura voastra la finalul fiecarei meditatii. Vortexul spiritual poate fi folosit si pentru eliminarea din campurile aurei a oricaror energii negative adunate in timpul zilei. Scopul acestei rneditatii este sa elirninati toate deseurile psihice, formele negative de gandire, energia stagnanta sau blocata din campul dumneavoastra energetic.
Spuneti Mantra Sufletului de trei ori :” Eu sunt Monada. Eu sunt Sufletul. Eu sunt Lumina Divina. Eu Sunt lubirea. Eu sunt lntentia, Eu sunt modelul perfect.”
Spuneti mental: “In lntelepciunea sufletului invoc vortexul spiritual”.
Vizualizati o tornada de energie alba ce se invarte in sens orar. Acest vortex de energie coboara pe axul Canalului Central adunand toate impuritatile energetice si curatind canalul de orice reziduu energetic.
Vizualizati cum vortexul se misca de sus in jos pana in Pamant, ducand cu el in fundul pamantului toate impuritatile adunate din aura
Efectuati acest exercitiu circa 4-5 minute sau pana cand simtiti ca aura dumneavoastra este purificata.
Cand Canalul Central este complet construit si largit la diametrul de 2.5cm, el este folosit imediat de catre Suflet pentru a canaliza toate energiile si fortele din dimensiunile spirituale superioare.
Josephine and Norman Stevens
Authors of „Rainbow Bridge” I and II

https://www.evolutiespirituala.ro/steaua-sufletului-podul-curcubeu/?feed_id=40337&_unique_id=644373b68b23b

hand g25a864d93 1280

9 moduri de a scapa de frica

 

Frica ajunge chiar si la cei mai buni sau curajosi dintre noi, indiferent dacă este frica de eșec, frica de succes sau chiar frica de frică. Cu toții am experimentat frica la un moment dat în viața noastră și poate fi un adevărat obstacol care ne împiedică să avem cu adevărat succes.

 

Frica nu te poate reține pentru totdeauna sub influenta ei nefasta, dacă nu o lași. Există mai multe modalități de a depăși frica, iată cele mai importante 9 modalitati de a combate frica:

 

 

  1. Separa realitatea de perceptie

 

De cele mai multe ori creierul nostru interpreteaza cu totul special informatiile pe care le primeste, punandu-le intr-o lumina mai aproape sau nu de adevarul obiectiv. De aceea, atunci cand frica incepe sa iti dea tarcoale sau chiar sa se instaleze in tine, primul lucru pe care trebuie sa il faci este sa te intrebi ce se întâmplă cu adevărat, localizează faptele și plasează-le deasupra sentimentelor tale.

 

  1. Identifica factorul declansator

 

Afla care este situația care o declanșează. Învățand sa identifici factorul declansator te va ajuta să inveti să combați frica cu succes.

 

  1. Afla unde trăiește frica în corpul tău

 

De multe ori, frica preia controlul asupra corpului tau fizic. Ea afectează persoane diferite in moduri diferite. Identifica dacă si cum iti afectează corpul fizic și fa ce trebuie facut pentru a iti îngriji si proteja corpul. Ex: dacă stresul tau este pozitionat în spate, poți face miscari de întindere a spatelui si de relaxare a musculaturii din zona respectiva, poti incerca un masaj sau alte metode care iti sunt la indemana pentru a evita acumularea tensiunii in zona respectiva sau chiar pentru a scapa de durere daca ea s-a instalat deja acolo.

 

 

  1. Practica recunostinta

 

În fiecare zi, enumeră 1-3 lucruri pentru care ești recunoscător. Nu contează cât de mare sau de mică este, recunoștința ajută la mutarea mintii într-o lumină pozitivă, care, în plus, depășește frica.

 

  1. Asculta-ti vocea interioara

 

Monitorizează-ți conversațiile interioare. Dacă exista ceva ce nu i-ai spune unui prieten, atunci nu ti-l spune nici ție. Tu esti sau ar trebui sa fii cel mai bun prieten al tau, indiferent de orice s-ar intampla in viata ta, asa ca respecta-te si iubeste-te pentru ca nu exista o persoana pe lume care sa te cunoasca mai bine decat te cunosti tu. Vorbește-ți pozitiv și amintește-ți punctele tale forte.

 

  1. Creează o asociere noua

 

In viata totul trece. La fel si senzatia de frica, indiferent cat de puternica ar fi ea, sau cat ar putea dura, pana la urma acest sentiment va trece, la fel cum toate lucrurile trec. Reaminteste-ti că si sentimentul și momentul tau de frica vor trece. Concentreaza-te pe rezultatul pozitiv al situației, linistea pe care o ai dupa ce aceste senzatii vor ramane in urma, mai degrabă decât pe sentimentele negative care te despart de acel moment.

 

  1. Uită-te la jumătatea PLINĂ a paharului

 

Percepția este un lucru foarte puternic și modul în care te simți în legătură cu situația ta dictează modul în care răspunzi. Așadar, gândește-te pozitiv și îți vei oferi șanse mult mai mari de succes. Acest lucru nu se va întâmpla peste noapte; exersează cu un singur gând. Exista un gând negativ / înfricoșător recurent pe care îl ai? Lucreaza la inversarea acestui gând. In timp acest lucru va deveni un obicei.

 

  1. Fa exercitii de respiratie

 

Respirația te ajută să iti echilibrezi corpul; când încetezi să respiri, inima nu mai bate atâtde tare. Poți face un exercițiu de împământare sau chiar poți face 5 respirații adânci și lungi în orice moment pentru a te calma și a te echilibra. Daca esti o persoana anxioasa cel mai bine este să iti începi ziua cu asta, dar nu ezita să exersezi si in timpul zilei.

 

 

  1. Creează-ti un spatiu sigur

 

Când te simți protejat și în siguranță, nu există loc pentru frică. Găseste un loc sigur în care te poți retrage atunci când încep senzatiile neplacute – indiferent dacă acesta este un loc real, cum ar fi dormitorul tau sau un loc în mintea ta, cum ar fi de exemplu o plaja sau o poteca de munte. Acest sentiment de confort te va liniști și îți va permite să faci față fricii.

 

Reține ca acestea sunt doar 9 modalitati de a scapa de frica sau mai bine spus 9 strategii pe care le poti utiliza atunci cand te intalnesti cu o senzatie de frica si ca nu totul funcționează la fel pentru toată lumea. Dar acesta este un punct de plecare pentru a contracara sentimentul de frica. Începe să implementezi aceste tehnici în viața ta și nu lăsa frica să te împiedice să iti atingi obiectivele și sa te tina la distanta de cea mai buna versiune a ta. Retine, ca la fel ca toate celelalte lucruri, chiar si frica TRECE. De cele mai multe ori ca si cum nu ar fi fost niciodata.

 

Karanna Academy©

9 moduri de a scapa de frica

Alte articole din categoria Spiritualitate

 

Vizitati-ne Pagina de Facebook  https://www.evolutiespirituala.ro/9-moduri-de-a-scapa-de-frica/?feed_id=39707&_unique_id=644141385f455

antakaranna

Steaua Sufletului

 

 

558957 4452569353215 435828767 n
Steaua Sufletului se gaseste la aproximativ 15 cm deasupra capului. Ea este vazuta de clarvazatori ca fiind o scanteie ce radiaza lumina in jurul ei. Cu cat lucram si ne concentram mai mult asupra ei, cu atat ea devine mai stralucitoare si mai mare in diametru. Ea este unita cu sufletul, mai intai printr-un firicel de lumina si mai apoi, cu cat lucram mai mult si se realizeaza uniunea personalitatii cu sufletul, printr-un “pod curcubeu”, o banda larga de energie multicolora ce coboara prin canalul central.
Steaua Sufletului reprezinta un pod intre esenta impersonala si realitatea personala. Steaua Sufletului lucreaza ca un transformator, pentru a modela vibratia inalta a energiei si informatiilor aduse pe pamant din planurile spirituale, prin intermediul Portii Stelare, la un nivel care poate fi asimilat in existenta/dimensiunea noastra fizica. Prin aceasta chakra se creste vibratia si frecventa celulelor si atomilor corpului. Activarea Stelei Sufletului ne permite sa intelegem interconexiunea tuturor lucrurilor si ne dezvolta sentimente de iubire neconditionata si compasiune. Totodata, dupa activarea acesteia, se dezvolta accesul la Suflet, dar si la o comunicare mai profunda cu acesta.
Primul pas in orice munca spirituala este sa efectuati invocatia sufletului. Mantra Sufletului este un instrument care va va identifica pe cel ce sunteti cu adevarat, aducand aceasta realitate in taramurile superioare, celeste dar si cele umane, pamantene in toate campurile (fizic, mental, emotional) ce alcatuiesc personalitatea. Aceasta este o identificare constienta cu ceea ce reprezentati si cu intentia de a aduce aceasta realitate in planurile vizibile.
Cand folositi Mantra Sufletului, centrati-va atentia pe locul unde se afla aceasta (la 15cm deasupra capului), apoi rostiti cu voce ferma, in gand afirmatiile. Cu fiecare afirmatie Steaua Sufletului raspunde.
Mantra Sufletului este urmatoarea: ” Eu sunt Monada. Eu sunt Sufletul. Eu sunt Lumina Divina. Eu Sunt lubirea. Eu sunt lntentla, Eu sunt modelul perfect.”
Eu sunt Sufletul – afirmatie care va aduce identificarea cu Sufletul. Steaua Sufletului creste in marime, stralucire si radiere, iar canalul central incepe sa se umple cu focul curcubeu. Aceasta afirrnatie aduce identificarea cu Sufletul.
Eu sunt Lumina Divina – afirmatia acceseaza supraconstientul, iar focul curcubeu continua sa curga in canalul central, sa-l umple.
Eu Sunt lubirea – afirmatia acceseaza iubirea spirituala. O culoare trandafirie, roz se revarsa din inima Stelei Sufletului inundand canalul central
Eu sunt lntentia – acceseaza intentia, vointa spirituala. Culorile rosu aprins (clar, stralucitor), violet, alb si albastru-indigo, incep sa se reverse si sa umple canalul central
Eu sunt modelul perfect – aceasta ultima afirmatie semnifica faptul ca ati venit in viata prezenta cu un scop precis al sufletului, iar acesta va va fi revelat; Cei sapte centri energetici care se afla de-a lungul coloanei vertebrale se intensifica.
Podul curcubeu, reprezentat de canalul central este un pod, o legatura de energie si constiinta intre spirit si materie. Este canalul, conducta prin care viata spiritului si constiinta sufletului circula.
clearaura
Construirea Canalului Central
Centrati-va atentia pe Steaua Sufletului, situata la 15cm deasupra capului durnneavoastra. lmaginati-va ca aceasta este luminoasa si stralucitoare ca un soare. Cu timpul o sa simtiti cum Steaua Sufletului incepe sa straluceasca si sa radieze lumina.
lnvocati Mantra Sufletului de trei ori. ” Eu sunt Monada. Eu sunt Sufletul. Eu sunt Lumina Divina. Eu Sunt lubirea. Eu sunt lntentia. Eu sunt modelul perfect.” Faceti pauza dupa fiecare afirmatie si incercati sa simtiti curgerea luminii.
Mutati acum Steaua Sufletului in fata durnneavoastra la circa 30 cm in fata ochiului al treilea. Apoi aduceti Steaua Sufletului in centrul capului, in canalul central, si apoi in sus, pana deasupra capului durnneavoastra, la locul ei initial. Miscarea sa fie foarte inceata deoarece “arde” blocajele ce impiedica curgerea energiiilor superioare prin canal.
Repetati acest proces al crearii triunghiului cu al treilea ochi, de cateva ori.
Repetati acest proces cu celelalte chakre principale precum si cu chakrele, genunchilor, talpilor picioarelor si cu Steaua Parnantului (aflata la aproximativ 10-15 cm sub picioare).
Crearea canalului central trebuie facuta in totalitate. Nu este indicat sa ne oprim pana nu finalizam toate etapele. Daca ai ajuns de exemplu in zona chakrei plexului solar si te hotarasti sa renunti, energia se va concentra in acea zona cauzand blocaje energetice. Intreaga meditatie dureaza cam 15-20 min si este indicat sa se faca zilnic timp de aproximativ 2 luni de zile. Cam atat s-a estimat ca dureaza sa se creeze canalul central, in functie de evolutia spiritual-energetica a fiecarui practicant.
Cand Canalul Central va ajunge sa se dezvolte la cel putin 2.5 cm in diametru, o cascada de energie de culoare multicolora (curcubeu), va putea fi vizualizata de clarvazatori in interiorul canalulului central. De aici si numele de “Pod Curcubeu”
Portiunea Podului Curcubeu care incepe cu Ch7 si se termina la Ch1 se numeste Sushumna.
Largirea Canalului Central
Spuneti Mantra Sufletului de trei ori .” Eu sunt Monada. Eu sunt Sufletul. Eu sunt Lumina Divina. Eu Sunt lubirea. Eu sunt lntentia. Eu sunt modelul perfect.”
Construiti un triunghi mare mutand Steaua Sufletului in jos, in diagonala, itntr-o pozitie situata la circa 30 cm in fata Stelei Pamant. Apoi mutati Steaua Sufletului in centrul canalului central.
Incepeti sa miscati Steaua Sufletului in sus in sensul acelor de ceasornic (orar), dezvoltand astfel canalul central pana la diametrul dorit.
Se vor realiza 3-5 triunghiuri mari in fiecare sesiune de lucru pentru largirea canalului central
Invocati vortexul spiritual timp de 5-10 min.
Finalizati meditatia rostind Marea lnvocatie : “Din punctul de lumina din mintea lui Dumnezeu, fie ca Lumina sa se reverse in mintile oamenilor. Lumina sa coboare pe pamant. Din punctul de lubire aflat in inima lui Dumnezeu, fie ca lubirea sa se reverse in inimile oamenilor. Din centrul unde Voia, lntentia lui Dumnezeu este cunoscuta, telul divin sa indrume vointa oamenilor, scopul pe care Maestrii il cunosc si-I slujesc. Din centrul pe care-I numim Umanitate, fie ca planul Iubirii si Luminii sa se realizeze si sa sigileze usa separarii. Fie ca Lumina, lubirea si Puterea, sa restabileasca Planul Divin pe Parnant”.
Se va executa acesta tehnica de 2 ori pe zi timp de 3-4 saptamani pentru a expanda canalul central pana la diametrul de 2.5 cm. Dupa largirea Canalului Central se poate trece la etapa a 2-a, etapa curatarii.
224591 4269589572143 650773919 n
Vortexul spiritual
Este o unealta a Sufletului ce poate fi invocata ori de cate ori simtiti nevoia de purificare energetica, protectie si crestere a vibratiei. Intregul proces de creare a Canalului Central prin tehnicile Stelei Sufletului scoate la suprafata impuritati energetice ce trebuiesc eliminate din aura voastra la finalul fiecarei meditatii. Vortexul spiritual poate fi folosit si pentru eliminarea din campurile aurei a oricaror energii negative adunate in timpul zilei. Scopul acestei rneditatii este sa elirninati toate deseurile psihice, formele negative de gandire, energia stagnanta sau blocata din campul dumneavoastra energetic.
Spuneti Mantra Sufletului de trei ori :” Eu sunt Monada. Eu sunt Sufletul. Eu sunt Lumina Divina. Eu Sunt lubirea. Eu sunt lntentia, Eu sunt modelul perfect.”
Spuneti mental: “In lntelepciunea sufletului invoc vortexul spiritual”.
Vizualizati o tornada de energie alba ce se invarte in sens orar. Acest vortex de energie coboara pe axul Canalului Central adunand toate impuritatile energetice si curatind canalul de orice reziduu energetic.
Vizualizati cum vortexul se misca de sus in jos pana in Pamant, ducand cu el in fundul pamantului toate impuritatile adunate din aura
Efectuati acest exercitiu circa 4-5 minute sau pana cand simtiti ca aura dumneavoastra este purificata.
Cand Canalul Central este complet construit si largit la diametrul de 2.5cm, el este folosit imediat de catre Suflet pentru a canaliza toate energiile si fortele din dimensiunile spirituale superioare.
Josephine and Norman Stevens
Authors of „Rainbow Bridge” I and II

https://www.evolutiespirituala.ro/steaua-sufletului-podul-curcubeu/?feed_id=35297&_unique_id=6431db051b6e7

Viktor Schauberger

Viktor Schauberger: Apa care curge prin forme spiralate devine apa vie

 

Toţi cei interesaţi de propria sănătate, de ecologie, de agricultură şi chiar de viitorul planetei pe care trăim au multe de învăţat din studiile şi invenţiile genialului Viktor Schauberger, un silvicultor austriac care a trăit între anii 1885 şi 1958. Supranumit Vrăjitorul apei, datorită unui dispozitiv de purificare a apei pe care l-a proiectat şi realizat, Schauberger ne revelează, precum un adevărat magician, secretele lichidului dătător de viaţă – APA.

Viktor Schauberger a fost o personalitate aparte în lumea ştiinţei secolului trecut. Unul dintre acele personaje incomode, ale cărui descoperiri i-au deranjat pe mai-marii industriei vremii, care dobândeau câştiguri imense din utilizarea surselor convenţionale de energie. Ori, Schauberger propunea, ca surse neconvenţionale de energie, apa şi aerul, care sunt la îndemâna oricui…

Cu toate că nu avea studii superioare, cunoştinţele sale de biologie, fizică şi chimie se ridicau la nivel universitar. Încă din copilărie a fost fascinat de modul de curgere al apei izvoarelor şi a căutat să-i înţeleagă misterul.

Deviza inventatorului austriac Viktor Schauberger era „să înţeleagă natura, apoi să o copieze”. În anii ’30, observând vârtejurile de apă din râuri, i-a venit ideea unor maşinării al căror principiu l-a definit astfel: „Dacă aerul sau apa se învârtesc într-o formă ondulată numită coloidală, rezultă o acumulare de energie care poate să provoace levitaţia.”

Mişcarea implozivă condensează energia

Plecând de aici, el a enunţat un principiu conform căruia energia se obţine în mod natural prin implozie, şi nu prin explozie, precumîn motoarele actuale.

Această teorie se bazează pe un principiu universal al mişcării, ce include două aspecte – pe de o parte, mişcarea implozivă, unificatoare, cea care susţine viaţa, iar pe de altă parte, mişcarea explozivă, cea care conduce la epuizarea resurselor vitale. Primul tip de mişcare, imploziv, generează răcire, creşterea puterii de absorbţie şi sănătate sau altfel spus sistemul să meargă în direcţia scăderii entropiei, adică a creşterii ordinii. Al doilea tip de mişcare, cel exploziv, generează căldură, presiune, fragmentare, boală şi chiar moarte.

Toate motoarele cunoscute se bazează pe explozie, deci conduc inevitabil la distrugerea naturii. De aceea, unul din scopurile principale ale lui Schauberger a fost studierea şi reproducerea, prin anumite mecanisme, a mişcării pe care natura o foloseşte pentru a condensa energie, implozia. În principal, această mişcare descrie o formă spiralată în sens anti-orar, precum un vortex rotitor. Pornind de la această formă, el a conceput, în timpul celui de-al doilea război mondial, mai multe discuri zburătoare pentru nazişti, care funcţionau pe un mod de „propulsare cu vortex lichid” (o tehnologie care ar anula gravitaţia), submarine, sisteme de purificare a aerului şi aparate de producere neconvenţională a energiei electrice. Toate acestea se bazau pe deplasarea apei sau aerului prin „ţevi răsucite” sau „ţevi cu filet” care nu erau altceva decât forme spiralate.

Maşina cu implozie

masina-cu-implozie

 

Schauberger explică principiul de funcţionare al maşinii cu implozie:

„Combustibilul maşinii cu implozie (apă sau aer) se află în strânsă legătură cu proprietăţile caracteristice ale oxigenului care, răcindu-se în cazul procesului de reducere, generează o tendinţă de contracţie şi implicit de restrângere a volumului, aspect care reprezintă în realitate forţa determinatoare a imploziei.”

„Dacă mişcăm apa sau aerul într-un sens centripet sau, cu alte cuvinte, radial-axial, adică din afară spre înspre înăuntru, atunci nu numai că nu va mai fi nicio opoziţie faţă de frecare a acestui mediu prin care circulă ţevi, dar totodată rezultatul este că energia rezultantă creşte cu pătratul vitezei.”

„Motorul cu implozie nu este de fapt o invenţie în sensul obişnuit al cuvântului, pentru că în realitate el marchează renaşterea unor metode şi realizări străvechi care, datorită ignoranţei s-au pierdut în decursul timpului.”

Vortexul spiralat

El a observat că, atât din punct de vedere biologic, cât şi din punct de vedere simbolic, mişcarea în spirală pare a fi forma de mişcare

cea mai naturală. În timp ce – în viziunea sa – cercul reprezintă un sistem de închis, care izolează interiorul cercului de restul universului, spirala este un sistem deschis, ascensional şi evolutiv.

Pentru Schauberger, spirala YANG (în sens anti-orar) constituie o formaţiune „aspirantă implozivă” care ne apare ca o curbură spaţială infinită în toate modurile ei diferite de manifestare.

Implozia are la bază un vortex autoîntreţinut care evoluează în mediu fluid şi are un efect ordonator, concentrator şi de reducere a temperaturii mediului. Când fluidul (apa, aerul) trece printr-un tub cu diametru progresiv mai mic, are tendinţa de a curge în spirală, într-o turbulenţă cicloidă. Când iese din tub, după ce toate subsistemele turbionare sunt sincronizate, are loc o eliberare gigantică de energie.

Turbina lui Schauberger se constituie din nişte tuburi spiralate în jurul unei forme conice. Cu ajutorul unui mic motor electric se rotesc forţat tuburile, care aspiră apa la capetele mari şi o expulzează cu o forţă imensă la capetele mici în palele unei turbine conectate la un generator electric.

Dificultatea constă în a găsi curba spiralată optimă în care fluidul (apa sau aerul) să se desprindă în mod natural de peretele de ghidare lăsându-se „densificat”. Doar în aceste condiţii speciale fluidul este angrenat într-o mişcare centripetă (mişcare spiralată în sens anti-orar), ce generează o anumită formă de energie. Masa de fluid ce se deplasează astfel devine un veritabil piston de absorbţie.

Viteza fluidul creşte şi totodată acesta se densifică de la o răsucire la alta, ceea ce demonstrează funcţia energizantă a spiralei YANG (sens anti-orar). Astfel, masa fizică se condensează până la un punct critic dincolo de care ea se „dizolvă” în forma ei energetică (matricea ei). Apare astfel un vid biologic (vacuum) care măreşte absorbţia, iar acest proces conduce la fenomenul de diamagnetism şi levitaţie.

Iată ce declara Viktor Schauberger despre gravitaţie: „…în momentul în care toate subsistemele turbionare sunt sincronizate, are loc o eliberare imensă de energie. Forţele implicate sunt capabile să creeze sisteme complexe şi să genereze DIAMAGNETISM. Diamagnetismul este opusul „gravitaţiei” şi explică modul în care fiinţele se pot ridica pe suprafaţa terestră…”

„Vrăjitorul apei” transformă „apa moartă” în „apă vie”

Fără apă, acest veritabil „sânge” al planetei noastre, viaţa organică nu ar putea exista. Însă atunci când apa pe care o bem este foarte impură, ea devine o ameninţare pentru sănătatea noastră, din cauza lipsei calităţilor nutritive şi vitalizante ale apei pure.

Folosirea abuzivă şi nechibzuită a apelor planetare ne-a adus în pragul unei catastrofe ecologice, datorită poluării. Mulţi cred că prin consumul apei minerale îmbuteliate sau al apei plate rezolvă problema sănătăţii personale. În cele ce urmează, vom prezenta concluziile lui Viktor Schauberger în ceea ce priveşte puritatea diferitelor tipuri de apă.

Apa distilată

Apa distilată se obţine prin evaporare, ce are ca scop disocierea ei de impurităţi şi apoi condensarea ei ca un lichid pur. Ea devine astfel chimic pură. În această stare, apa va rămâne atât timp cât nu va întâlni substanţe solubile. Acţiunea ei purgativă poate sărăci organismul de anumite elemente şi minerale. De aceea, consumul

zilnic de apă distilată nu este recomandat pentru perioade lungi de timp.

Apa de ploaie

Într-o atmosferă nepoluată, apa de ploaie este cea mai pură apă pe care ne-o oferă natura. Din păcate, la ora actuală, pericolul ploilor acide pune sub semnul întrebării chiar şi această apă.

Apa de suprafaţă

Are contact cu pământul, astfel că poate dizolva diverse substanţe, inclusiv poluanţi. Contactul direct cu lumina solară poate energiza acest tip de apă.

Apa freatică

Extrasă de la adâncime, această apă este mai bună datorită conţinutului ridicat de minerale. În călătoria sa prin straturile impermeabile ale pământului ea poate apărea ca o infiltraţie în puţurile de scurgere sau ca izvor de suprafaţă.

Apa de izvor

Este cea mai bună apă revitalizantă. Este bogată în minerale, oligoelemente şi carbonaţi dizolvaţi. Vitalitatea sa poate fi observată în aspectul strălucitor care o diferenţiază de orice alt tip de apă.

Aceste izvoare, dacă nu sunt contaminate de substanţe folosite în agricultură sau de habitatul uman, rămân cele mai preţioase surse de apă potabilă.

Viktor Schauberger a inventat un dispozitiv care putea folosi orice apă nepoluată (pentru că nu acţiona chimic) pentru a o transforma într-o apă asemănătoare celei de izvor. Datorită acestei invenţii el a fost supranumit Vrăjitorul apei, pentru că apa pe care o obţinea avea puternice calităţi curative. Astfel, el a reuşit, numai cu această apă, în mai multe cazuri, remisiunea tumorilor canceroase.Autorităţile l-au acuzat însă de înşelătorie, pentru că nu avea calificarea necesară practicilor terapeutice. Maşina de purificat apa a fost apoi confiscată şi distrusă…

Rezultate ale cercetărilor actuale

În ultimul deceniu, tot mai mulţi oameni de ştiinţă şi-au îndreptat cercetările în direcţia descrisă de descoperirile geniale ale lui Schauberger.

Încă din iunie 1974, revista „Implosion” făcuse cunoscut faptul că firma „Schauberger Biotechnik AG” a început deja producerea de aparatură pentru purificarea aerului, care lucrează bineînţeles după principiul turbionar al deplasării aerului printr-o spirală în sens anti -orar. Dar aceste aparate nu au fost comercializate niciodată.

Alte aplicaţii practice ale ideilor lui Schauberger, vizate de cercetători în ultimii ani sunt:
- obţinerea apei vii ca medicament;
-creşterea mult accelerată a sistemelor vii prin utilizarea turbinelor cu sens anti-orar şi a generatoarelor de apă speciale;
- realizarea apei prin fuziune nucleară la rece, pornind de la oxigen eteric şi hidrogen, prin intermediul generatorului cu apă;
- obţinere de energie liberă din apa care este deplasată cicloidal printr-o ţeavă spiralată în sens anti-orar.

Pentru cei care au avut curiozitatea să cerceteze cu obiectivitate acest domeniu al sistemelor energetice neconvenţionale, validitatea principiului imploziei unei structuri spiralate apare ca fiind incontestabilă. Rămâne însă întrebarea dacă forţa socială, politică şi economică necesară pentru a susţine renunţarea la sursele de energie convenţionale (inclusiv energia nucleară) va fi suficient de puternică pentru a pune cât mai repede în practică conceptele naturiste şi biologice de genul celor structurate de descoperirile lui Viktor Schauberger.

 

de Ioana Plăviţu https://www.evolutiespirituala.ro/viktor-schauberger-apa-care-curge-prin-forme-spiralate-devine-apa-vie/?feed_id=34919&_unique_id=643088d3bb8a7

sign 492992 640

6 Greseli de Evitat in Depresie si Atacuri de Panica

 

Astazi sunteti acolo unde v-au adus gandurile; maine vei fi unde te vor duce gandurile. ” ~ James Allen

 

Cand aveam vreo optsprezece ani am trecut printr-o perioada foarte stresanta, care a dus la aparitia atacurilor de panica. Îmi amintesc adesea cum în pat într-o noapte am fost brusc coplesit de un sentiment de teroare. Nu mai experimentasem niciodata o asemenea frica. Sigur, mi-a fost frica de multe lucruri, dar acest sentiment nou a fost unic. Cel mai precis mod în care îl pot descrie este un fel de groaza. Parea sa fi venit din cele mai adanci si mai întunecate adancituri ale subconstientului meu, cauzate de mecanisme primare, bestiale.

Sentimentul a fost atat de profund si cuprinzator încat a fost ca si cum nimic altceva nu ar exista, doar aceasta frica care mi-a strabatut corpul în timp ce ma zvarcoleam, transpirat si tensionat. Cel mai necunoscut si, prin urmare, terifiant aspect al fricii a fost ca nu avea un obiect: nu era clar de ce ma temeam de fapt. Înca de la început, a fost pur si simplu frica – fara legatura cu orice lucru tangibil. Acea noapte a marcat intalnirea cu primul meu atac de panica. Alte cateva au urmat in timp dupa acela ceea ce m-a determinat sa caut discret o solutie sau un tratament impotriva atacurilor de panica.

La varsta de douazeci de ani, am început sa ma lupt; si cu ajutorul meditatiei am reusit sa trec peste depresie si atacuri de panica iar acum este deja destul timp de cand am trecut peste acea perioada. În timpul luptei mele am ajuns sa-mi dau seama ca ma împiedic in greselile pe care le faceam si abia cand le-am depasit am început sa fac progrese reale.

Prin natura profesiei, la Academia KARANNA© vorbim adesea cu diferiti oameni, unii dintre ei care au trecut sau trec prin aceleasi tipuri de probleme si observam ca multi dintre ei fac aceleasi greseli care duc la adancirea crizei nicidecum la depasirea ei. Confruntati cu aceasta situatie, ei cauta tratament impotriva depresiei. Deci, ce e de facut?

 

1. Rezista.

Cand simtim ca apare o stare proasta, depresie sau panica, prima noastra dorinta este sa scapam de ea cat mai repede posibil, sa schimbam starea „proasta” într-una „buna”. Acest lucru este firesc; asa suntem facuti. Dar de prea multe ori încercarile noastre înrautatesc totul. Creierul ne obliga sa ne gandim în permanenta la starea noastra, sa ne concentram toata atentia asupra ei, sa ne simtim rau pentru ca nu va disparea, sa asteptam încordati usurarea.

Adevarul simplu este ca nu poti controla totul. Încercarea de a avea totul „sub control” duce adesea la un stres suplimentar si la sentimente proaste nedorite. Uneori este mai bine sa renunti si sa încetezi sa depui rezistenta. Daca ne relaxam si lasam depresia sau panica sa vina fara a încerca sa controlam nimic, acceptand ca sunt doar sentimente temporare care vor trece în timp util, lucrurile devin mult mai usoare.

 

6 greseli de evitat in depresie si atacuri de panica

2. Sa nu te mai simti prost pentru ca te simti rau.

În acele momente începem sa avem ganduri precum „Am sa mor sau am sa înnebunesc”, „Acest lucru nu se va termina niciodata” si „Urasc ca nu ma pot bucura de viata ca alti oameni; Ma simt complet nenorocit. ” Mintea noastra începe sa adauge noi temeri si emotii negative la depresia pe care o avem deja.

Si, asa cum am vazut la mine, aceste temeri si sentimente ajung sa constituie partea principala a starii noastre. De fapt, mintea ta, nu depresia si panica, fac din fiecare episod unul atat de insuportabil. Daca nu ma credeti, încercati acest experiment: data viitoare cand sunteti coplesit de un atac, încercati pur si simplu sa-l observati fara sa va afundati in el sau sa-l evaluati în vreun fel. Va fi destul de greu mai ales ca vine pe nepregatite si destul de intens, dar incercati. Pur si simplu urmariti-l în forma sa pura, fara ganduri. Încearca sa observi în ce parti ale corpului tau îl simti si cum vine si pleaca.

În acest fel, îti vei îndeparta mintea de la suferinta ta. Veti observa cat de slabe devin atacurile atunci cand nu mai sunt sustinute de procesele dvs. de gandire. Încercati, notand rezultatele, daca doriti. Ar fi adevarat sa spunem ca nu este atat de terifiant si de îngrozitor pe cat parea la început? Cand încetati sa va hraniti depresia cu frici si ganduri, devine mult mai usor de trecut peste.

 

3. Renunta la comparatii.

Totul era atat de bun cand nu eram deprimat! Ce viata buna am avut si cat de groaznic este acum. De ce nu pot sa ma întorc?! ” Acestea sunt genurile de lucruri pe care multi le gandesc atunci, dar astfel de ganduri nu aduc altceva decat rau. Daca doriti sa învingeti depresia sau panica, trebuie sa nu mai comparati. Uitati ca exista un trecut si un viitor. Ce s-a întamplat s-a întamplat. Nu analizati trecutul prea mult si, în schimb, traiti aici si acum.

Începeti cu ceea ce aveti si nu va ganditi la cum a fost totul înainte. Învatarea modului de a trai în momentul prezent va va face depresia sau panica mult mai suportabile.

 

4. Nu puneti întrebari inutile.

Multi oameni petrec ore întregi punandu-si tot felul de întrebari: „Cand se va termina acest lucru?” „De ce eu?” si „Ce am facut pentru a merita asta?” Pentru a folosi o bine-cunoscuta parabola budista, aceste întrebari sunt la fel de utile ca si încercarea de a afla sursa sagetii care v-a orbit: pur si simplu nu este atat de important. Ce trebuie sa stiti este cum sa scoateti sageata.

Întrebari despre „De ce eu?” de exemplu, va înrautateste starea, fortandu-va sa va plangeti si sa va suparati despre ceva care sa întamplat deja. Concentrati-va asupra a ceea ce va va ajuta sa treceti de depresie si nu va deranjati cu întrebari care nu servesc acestui scop.

 

5. Nu-ti mai crede temerile.

Credem ca, deoarece ne confruntam cu o teama oricare ar fi ea, înseamna ca se va întampla ceva rau. Nu este nimic surprinzator în asta, deoarece natura a facut frica pentru a ne avertiza de pericol. Suntem creati în asa fel încat sa credem instinctiv aceasta teama si sa raspundem la ea. Dar frica noastra nu apare in aceste situatii din cauza unei amenintari reale.

De exemplu, teama de a va pierde mintile sau de a va sufoca în timpul unui atac de panica este pur si simplu eronata. Nu mai credeti aceasta teama. Indiferent de ce va este frica în aceste momente, nu se va întampla. Frica nu este altceva decat un sentiment, o reactie chimica în capul tau. Daca esti cuprins de teroare cand cobori în subteran, nu înseamna ca ceva oribil te asteapta acolo. Este ca o alarma de incendiu care nu functioneaza cum trebuie – doar faptul ca se declanseaza nu înseamna ca exista de fapt un incendiu.

Deci, nu mai asculta „alarma interioara” de fiecare data cand se declanseaza. Nu-i dati nicio atentie: iesiti, întalniti-va prietenii, plimbati-va si lasati alarma sa sune în continuare. Nici nu ar trebui sa încercati sa o „opriti”, deoarece acest lucru nu functioneaza întotdeauna. Doar ignorati-l. Cu alte cuvinte, nu mai credeti frica ca pe ceva real.

 

6 greseli de evitat in depresie si atacuri de panica

6. Cautarea motivelor depresiei dumneavoastra în lumea exterioara este eronata.

Aceasta este o alta greseala pe care am facut-o eu însumi. Am crezut ca starea mea de rau era legata exclusiv de modul în care mergea viata si activitatea mea. Am crezut ca, daca as putea schimba asta, as fi fericit. Dar apoi, cu meditatie, mi-am dat seama ca tot ce aveam nevoie pentru a fi fericit se afla în mine si la fel, ceea ce ma determina sa sufar! Pentru a scapa de depresia mea, a trebuit sa scap de motivele interne care au provocat-o.

Asa ca nu va spuneti în continuare: „Daca voi obtine un nou loc de munca, totul va merge bine” sau „Daca voi scapa de tot ceea ce mi-e frica, nu va mai fi nimic de care sa-mi fie frica . ” Depresia si temerile tale locuiesc în interiorul tau, asa ca oriunde te-ai afla, vor fi si ele proiectate asupra lumii exterioare. Desigur, acest lucru nu înseamna ca nu trebuie sa te straduiesti sa-ti îmbunatatesti viata. În primul rand, totusi, trebuie sa va directionati eforturile spre interior.

6 greseli de evitat in depresie si atacuri de panica

Concluzie:

Acum, cand ma uit la aceste greseli si îmi amintesc ca le-am facut singur, pot vedea singurul lucru care le uneste. Motivul pentru care le facem este ca atunci cand depresia sau panica ne ataca, începem sa gandim si sa actionam în felul în care ne spun sentimentele si instinctele primare.

Esti speriat, fugi, rezista, pericolul te asteapta peste tot, esti prins”, soptesc gandurile din cap. Acceptarea ca valide a acestor lucruri în timpul unei crize de depresie sau de atac de panica agraveaza situatia. Acest lucru se datoreaza faptului ca mintea, emotiile si instinctele noastre sunt puternic conditionate de depresie, asa ca a le asculta este ca a asculta vocea unui demon rau intentionat si invizibil care vrea sa te conduca la ruina.

Paradoxal, pentru a te elibera de depresie odata pentru totdeauna trebuie sa renunti la toate notiunile de bun simt; abandonandu-ti simtul ratiunii, trebuie sa actionezi împotriva lor. Nu te opune depresiei tale, accepta-ti fricile si lasa-le sa treaca pur si simplu; nu te lasa prins de ele si nu le crede; nu comparati situatia dvs. actuala fata de cum era înainte. Toate aceste lucruri se simt si par ilogice atunci cand va aflati într-o stare de teroare sau depresie intensa.

Ceea ce va sfatuiesc poate parea sa fie opusul a ceea ce va vine in mod normal sa faceti. Dar tocmai pentru ca oamenii continua sa creada si sa asculte aceste sentimente, depresia este o afectiune atat de raspandita. Trebuie sa actionezi asa cum spuneam oarecum paradoxal pentru a scapa de ea. Propria mea experienta m-a convins de acest lucru. Întelegerea acestor lucruri mi-a permis sa trec prin situatia dificila din trecut si continua sa ma ajute sa fac fata provocarilor pe care le întampin în calatoria mea.

 

PS: Aceste sfaturi provenite din experienta nu tin locul unui consult de specialitate si pot fi folosite in cazul unei depresii cu o intensitate scazuta. Daca simtiti ca situatia dvs nu se amelioreaza, efectuati un consult de specialitate la un medic psiholog sau psihiatru care va poate prescrie inclusiv un tratament medicamentos.

 

Karanna Academy©

 

Alte articole din categoria Spiritualitate

 

Vizitati-ne Pagina de Facebook  https://www.evolutiespirituala.ro/6-greseli-depresie-atacuri-de-panica/?feed_id=34352&_unique_id=642e8ddf0a4c7

claudia procula pontiu pilat iisus

Claudia Procula – sotia lui Pilat – Marturii istorice despre Iisus

 

Există numeroase scrieri nebiblice aparținând unor istorici, oameni politici și laici care confirmă existența lui Jesus Christus (numele latin al lui Isus Hristos).

Seria Pro Jesus a mărturiilor istorice despre existența, caracterul și influența lui Isus Hristos începe cu scrisoarea antică a soției lui Ponțiu Pilat, Claudia Procula, adresată prietenei ei, Fulvia Romelia. Conform datelor disponibile, originalul acestei scrisori se află în bibliotecile Vaticanului de unde, pe la 1643, a fost copiată și trimisă episcopului Dionisie al Constantinopolului.

 

„Claudia Procula,

Ție Fulvia Romelia,

Salutare!

O, tu a mea credincioasă tovarăşă, mă întrebi şi mă rogi a-ţi descrie evenimentele care s-au petrecut după ziua despărţirii noastre. Ştirile unora din ele au ajuns şi până la tine, însă taina în care sunt învăluite trezeşte în tine neliniştea şi voința de a şti starea mea. Dând atenţie apelului tău mă voi strădui să refac inelele lanţului de amintiri împrăştiate ale vieţii mele şi, dacă vei întâlni astfel de împrejurări, care ar uimi mintea ta, atunci adu-ţi aminte că Puterile Creatoare sunt nepătrunse şi înconjurate de întuneric pentru priceperea noastră neputincioasă şi muritoare, şi că este cu neputinţă pentru fiinţele muritoare de a schimba soarta vieţii lor.

Eu nu o să-ţi amintesc primele zile ale vieţuirii mele, care au zburat aşa repede în pace, în Narbona, sub paza şi grija părinţilor mei şi sub ocrotirea divină a prezenţei lor …

Tu ştii că odată cu sosirea celei de-a şaisprezecea primăveri a fecioriei mele, m-am unit prin legătură conjugală cu romanul Ponţiu, nepot al unei renumite familii, care ocupa pe atunci, în Italia, un post de guvernator… Imediat după ieşirea noastră din templu a trebuit să merg cu Ponţiu în provincia care i-a fost încredinţată.

Am plecat fără bucurie, dar nici cu o deplină îndoială, după soţul meu care, după anii săi, putea fi socotit ca tatăl meu. Eu v-am regretat mult… fiindcă locuinţa liniştită a părinţilor mei, fericitul cer al Narbonei, frumoasele monumente, gingaşele dumbrăvi ale patriei mele au rămas ceva sublim în sufletul meu. Eu vă salut, copleşită de dor, cu ochii plini de lacrimi!…

Primii ani ai vieţii mele conjugale au trecut liniştiţi. Cerul mi-a dăruit un fiu. El mi-a fost mai drag decât lumina zilei, am împărţit cu el ceasurile mele de îndeletniciri, de tristeţe, de bucurie.

Fiul meu era de numai cinci ani când Ponţiu, după mila Împăratului, a fost numit Procurator peste Iudeea. Atunci noi am plecat cu oamenii noştri reangajaţi ca servitori, pe un drum foarte greu de descris… Cu timpul, m-am îndrăgostit de acea provincie bogată şi fructiferă pe care soţul meu trebuia să o cârmuiască în numele Romei, stăpâna popoarelor. În Ierusalim de multe ori am fost înconjurată de aplauze şi cinste, dar totuşi am trăit în deplină singurătate şi izolată, din cauza mândriei şi dispreţului cu care evreii ne întâmpinau pe noi, “străinii” şi “păgânii” – după cum ei ne numeau pe noi. Ei susţineau că noi spurcăm cu prezenţa noastră pământul sfânt, pe care Dumnezeul lor l-a făgăduit strămoşilor lor. Eu mi-am petrecut deseori timpul plimbându-mă cu copilaşul meu prin pădurile mele liniştite, unde mistreţul se hrănea cu ramurile măslinilor, unde palmieri cu frunzele lor delicate, mai frumoase ca cele din Delosa, se ridicau deasupra portocalilor sălbatici care înfloreau, ori printre narvii fructiferi. Acolo, sub acea umbră răcoroasă, am cusut învelitori pentru altarele zeilor, sau citeam versurile lui Virgiliu care sunt foarte plăcute auzului şi tot atât de răcoritoare inimii.

Soţul meu, numai puţine momente îşi putea rezerva pentru mine. El era întunecat şi trist, pentru că oricât de tare era mâna lui, ea era totuşi prea slabă pentru a ţine în frâu acest popor care a fost mult timp independent şi pornit din fire către răscoală. Deşi am observat că sunt despărţiţi în mii de secte furtunoase, totuşi ei se unesc într-un singur punct: ura turbată contra romanilor.

Numai o singură familie din înalta clasă din Ierusalim îmi arătă o prietenie relativă. Aceasta era familia şefului sinagogii, iar eu am găsit o mare plăcere în vizitarea soţiei lui, Salomeea, un exemplu de bunătate şi blândeţe, şi îndeosebi în faptul că am făcut cunoştinţă cu fiica ei, ce avea vârsta de doisprezece ani, Semida cea iubită şi preafrumoasă, ca zarea Saronului care înfrumuseţează părul ei…

Câteodată ele îmi vorbeau despre Dumnezeul părinţilor lor şi îmi citeau pasaje din sfintele lor cărţi. Şi ce să-ţi spun, Fulvia, îmi amintesc despre cunoscutele cântări de laudă compuse de Solomon pentru Dumnezeul lui Iacob – acel singur Dumnezeu, veşnic şi nepătruns de obiceiurile şi proverbele cărora noi le dăm ascultare la altarele noastre numindu-le dumnezeieşti, Atotputernicul şi Milostivul, care uneşte în Sine bunătatea, curăţia şi mărirea. Amintindu-mi de glasul Semidei care răsuna ca sunetul de harfă când cânta sfântul imn Binefăcătorului şi Marelui Împărat al lui Israel, la rândul meu încercam să-l cânt la instrumentul meu, aşa de des folosit pe atunci. În singurătatea mea, lângă leagănul băiatului meu, mă aruncam în genunchi, Îl chemam de multe ori, chiar împotriva voinţei mele, rugam pe acel Dumnezeu, pentru smerenia şi liniştea inimii mele, îi supuneam soarta şi judecata mea mâinii Lui tari de fier, ca o roabă unui domnitor, şi să vezi minune! Eu totdeauna mă ridicam ajutată şi mângâiată.

După un timp oarecare, Semida se îmbolnăvi. Într-o dimineaţă, când m-am deşteptat, mi s-a spus că ea a murit în braţele mamei sale şi fără prea mare suferinţă. Cuprinsă de întristare, auzind această ştire, eu l-am luat pe copilaşul meu pentru a merge la ele, ca să o plâng împreună cu plângătoarele şi cu maica ei, Salomeea. Sosind în strada unde era casa lor, servitorii mei doar cu mare greutate au putut face drum prin mulţime, pentru mine şi însoţitoarele mele, pentru că plângâtoarele şi cântăreţele, împreună cu o imensă mulţime de oameni, se îngrămădiseră în jurul casei…

Deodată, am văzut că mulţimea se retrage, făcând loc de trecere unui grup de oameni ce veneau şi la care mulţimea privea cu mare interes şi respect. În primul om, eu am recunoscut pe tatăl Semidei; dar în loc a-l vedea întristat, după cum mă aşteptam să-l văd, pe strălucitoarea lui faţă am văzut semnele unei ferme convingeri şi nădejdi, ce nu putea fi înţeleasă de mine. Cu el mai mergeau trei inşi, îmbrăcaţi cu haine aspre şi cam sărăcăcioase, ce dădeau impresia că sunt nişte oameni simpli şi neştiutori. Dar după ei mergea Unul îmbrăcat, un bărbat în anii de plină frăgezie a tinereţii Lui.

Eu mi-am ridicat ochii ca să-L privesc, dar a trebuit imediat să-mi retrag privirea de la El spre pământ, ca dinaintea Soarelui strălucitor. Mi se părea că fruntea Lui era luminată, iar în jurul capului se forma o strălucire care părea ca o coroană, iar părul Lui se lăsa pe umeri, potrivit cu obiceiul locuitorilor din Nazaret.

Îmi este imposibil a-ţi explica ce am simţit eu când L-am privit! Aceasta a fost cea mai puternică emoţie pe care am simţit-o vreodată, pentru că în fiecare trăsătură se descoperea o nepătrunsă frumuseţe, dar totodată El insufla şi o teamă tainică prin privirea ochilor Săi, ce păreau că ne prefac în ţărână. Eu plecai după El fără să ştiu unde merge.

Uşa se deschise şi eu am putut vedea pe Semida, care zăcea în pat înconjurată de sfeşnice şi miresme! Era încă frumoasă, în acea linişte cerească ce se cobora peste ea, dar fruntea îi era palidă, precum culoarea crinilor ce erau îngrămădiţi la picioarele ei. Degetul morţii lăsase urme în jurul ochilor ei, peste buzele ei uscate. Salomeea stătea lângă ea, amuţită şi aproape lipsită de orice simţire. Mi s-a părut că ea nici nu mă vedea.

Iar tatăl Semidei s-a aruncat la picioarele Aceluia, necunoscut de mine, care se apropie de aşternutul celei moarte, şi după ce i-a arătat-o, a strigat: “Domnul meu, fiica mea este în mâinile morţii: dar dacă voieşti, ea va învia!”

Am tremurat când am auzit aceste cuvinte. Inima mea a încetat să mai bată din cauza măreţiei Aceluia pe care eu nu-L cunoşteam. El a prins mâinile Semidei, aţintindu-şi puternica-i privire la ea şi i-a zis: “Fetiţo, scoală-te!”

Semida s-a ridicat de pe patul ei, ca şi cum ar fi fost ajutată de o mână nevăzută. Ochii i se deschiseră, elanul cel fin al vieţii înflori iarăşi pe buzele ei, apoi şi-a întins mâinile şi a strigat: “Mamă!”. La acest strigăt se trezi Salomeea. Mama şi fiica ei, tremurând, s-au îmbrăţişat una pe alta. Iar Iair a îngenunchiat în faţa Aceluia căruia îi zicea Domn, sărutându-i ciucurii de la poala veşmântului, zicând: “Ce trebuie să fac pentru a avea viaţă veşnică?”. “Să iubeşti pe Dumnezeu şi pe oameni”, a spus El şi S-a făcut nevăzut, ca o fantomă în umbra luminii. Eu eram în genunchi, fără să-mi dau seama. După ce m-am sculat, ca într-o deşteptare din somn, am plecat acasă lăsând fericita familie în culmea bucuriei – o bucurie pe care nici o pană nu o poate descrie.

În timpul când luam masa de seară, i-am istorisit lui Ponţiu tot ce-am văzut şi auzit. El plecă capul şi zise: “Tu ai văzut pe Iisus Nazarineanul, care e obiectul de ură şi de dispreţ al fariseilor şi al saducheilor, al partidului lui Irod şi al leviţilor îngâmfaţi din Templu. Această ură creşte zi de zi, tot mai mult şi unicul lor gând este ca să-i ia viaţa, dar cuvintele Nazarineanului sunt ale unui înţelept şi minunile Lui, sunt ale adevăratului Dumnezeu”.

“Dar pentru ce-L urăsc ei aşa de mult?” zisei eu. “Pentru că El mustră obiceiurile şi făţărnicia lor. Eu L-am auzit odată zicând fariseilor: “Morminte văruite! Pui de năpârci otrăvitoare! Voi puneţi fraţilor voştri sarcini grele pe umeri, pe care nu voiţi să le atingeţi nici cu degetul mic al vostru! Voi plătiţi zeciuiala din chimen, dar foarte puţin vă interesaţi de împlinirea legii, de credinţă, dreptate şi milă!” Înţelesul acestor cuvinte este adânc şi adevărat… El a supărat pe aceşti oameni îngâmfaţi şi mândri şi atmosfera e foarte nefavorabilă pentru viitorul Nazarineanului”.

“Dar tu o să-L aperi, nu-i aşa?” am strigat eu, plină de indignare.

“Puterea mea este foarte slabă în faţa acestui popor răsculător şi stricat; de altfel, aş suferi şi eu foarte mult, sufleteşte, dacă ar trebui să vărs sângele acestui înţelept”. După aceste cuvinte, Ponţiu se sculă şi intră în altă cameră, adânc îngândurat. Eu am rămas într-o durere şi întristare de nedescris…

Ziua Paştelor se apropia. La această mare sărbătoare, atât de importantă pentru evrei, se îngrămădea în Ierusalim o mare mulţime de oameni, din toate părţile Iudeii, pentru a aduce, în Templu, jertfa divină legată de solemnitatea sărbătorilor care aveau loc. Joi, înainte de această sărbătoare, Ponţiu mi-a spus întristat că viitorul Nazarineanului e foarte neliniştitor. Asupra capului Lui s-a făcut deja o conjuraţie şi se poate ca încă în aceasta seară El să fie predat în mâinile Arhiereilor. Eu mă cutremurai la auzirea acestor cuvinte şi îl întrebai: “Tu o să-L aperi, nu-i aşa?”. “Voi putea face eu aceasta?” răspunse Ponţiu, cu o privire întunecată. “Soarta pe care Platon o prezicea pentru unii neprihăniţi, mi se pare că o să-L lovească pe Iisus. El va fi persecutat, dispreţuit şi predat spre a fi osândit la moarte crudă”.

Veni timpul pentru culcare şi pe dată ce aşezai capul pe pernă, nişte puteri tainice parcă au pus stăpânire pe mintea mea.

Eu L-am văzut pe Iisus, aşa după cum Salomeea îl descria pe Dumnezeul ei. Faţa Lui strălucea ca un soare de atâta mărire. El zbura undeva deasupra aripilor heruvimilor şi din fiinţa Sa izvorau flăcările ce împlineau voinţa Lui. Mi se părea că El era oricând gata de a judeca popoarele adunate în faţa Sa, doar prin întinderea dreptei Sale puternice. El a despărţit pe drepţi de nedrepţi. Cei dintâi se urcau către El plini de mărirea tinereţii veşnice şi mărirea Dumnezeiască; dar cei din urmă au fost aruncaţi în lacul focului, un foc pe lângă care Ereba şi Plegetona sunt nimic. Atunci judecătorul divin, arătând mulţimii rănile ce-I împestriţau corpul Său, a zis cu un glas de tunet puternic:”Daţi-Mi înapoi sângele pe care Eu l-am vărsat pentru voi!”. Atunci aceşti nenorociţi rugau munţii şi peşterile pământului ca să-i înghită, acoperindu-i. În zadar s-au simţit ei fără suferinţe, în zadar s-au simţit nemuritori şi nesupuşi disperării cât timp au fost pe pământ! Ei pieriră! O! Ce fel de vis, sau mai bine i s-ar zice prevestire!

Îndată ce zorile începură să se ivească şi să lumineze auriu turnurile templului, eu m-am sculat cu inima apăsată de groază de cele văzute, m-am aşezat la fereastră pentru a lua aer proaspăt. Mi se părea însă că din centrul oraşului se aude, din ce în ce mai tare, un şuier zgomotos; strigătele, ţipetele, blestemele, care erau mai înspăimântătoare decăt valurile înfuriate ale oceanului, ajungeau la urechile mele. Eu am continuat să ascult; inima mea bătea înspăimântată, iar fruntea mi se umplu de sudoare rece.

Nu peste mult timp am auzit acel zgomot apropiindu-se, tot mai mult, până ce treptele care conduceau la Palatul Justiţiei s-au cutremurat sub greutatea gloatei ce venise într-un număr foarte mare.

Adânc îngrijorată de cele ce vor urma, pe neaşteptate, mi-am luat pe fiul meu în braţe, acoperindu-l cu o învelitoare subţire şi am alergat la soţul meu… Ajungând la uşa din interior, care conduce la sala de judecată şi auzind acel zgomot mare de glasuri, n-am mai îndrăznit să intru înăuntru, ci am rămas să privesc prin perdeaua de purpură.

Ce privelişte, Fulvio! Ponţiu stătea pe tronul său, făcut din oase de elefant, în toată mărirea cu care Roma înconjură pe reprezentanţii săi; şi, deşi în aparenţă fără teamă, cum voia el să apară, arătând prin expresia feţei lui că nu se teme, totuşi, eu mărturisesc că am putut pricepe grozăvia chinului său.

În faţa lui, cu mâinile legate, cu hainele rupte de maltratările suferite, cu fruntea plină de sânge stătea Iisus Nazarineanul, liniştit şi neclintit. În trăsăturile feţei Lui nu se putea vedea nici mândrie, nici frică. El era liniştit ca un nevinovat, supus ca un miel; blândeţea Lui m-a umplut de frică şi groază, pentru că în urechile mele încă mai răsunau cuvintele din vis: “Daţi-mi sângele ce am vărsat pentru voi!”

În jurul Lui, plină de furie şi turbată, stătea mulţimea, care Îl adusese la judecată; la această gloată se mai adăuga şi o mare mulţime de gardieni şi servitori, de leviţi şi de farisei, cu privirile încruntate şi mânioase. Aceştia din urmă se puteau deosebi după tăbliţele de pergament, însemnate cu diferite texte din Lege pe care le aveau legate pe frunţi. Toate aceste feţe fierbeau de egoism şi erau pline de ură; pot spune că mi se părea că pe faţa lor strălucesc flăcările infernului şi că spiritele lui Nemera amestecă glasurile lor cu strigăte sălbatice, întocmai ca acelea ale fiarelor turbate. În cele din urmă, după ce se făcu un semn din partea lui Ponţiu, se lăsă tăcere.

– “Ce vreţi voi de la mine?” – întrebă el.

– “Noi vrem moartea acestui om, Iisus Nazarineanul” – răspunse unul din preoţi, în numele întregului popor. “Irod Îl trimite la tine, pentru ca tu să-i pronunţi osânda”.

– “Cu ce Îl învinuiţi voi? În ce constă gravitatea vinei Lui?”

După aceste întrebări a început din nou să se audă ecoul ţipetelor lor.

– “El a prezis distrugerea Templului; El se intitulează Rege al Iudeilor, Hristos, Fiul lui Dumnezeu; El a supărat pe preoţii seminţiei lui Aaron”, strigau leviţii.

– “Să fie răstignit!” ţipa mulţimea înfuriată. Acest strigăt îşi păstrează şi acum ecoul în urechile mele, iar chipul jertfei Sale neprihănite se perindă adeseori prin faţa ochilor mei.

Atunci Pilat, întorcându-se către Iisus, i se adresă cu cuvintele lor prefăcute:

– “Aşadar, Tu eşti Împăratul Iudeilor?”

– “Tu zici aceasta”, răspunse Iisus.

– “Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu?” Îl întrebă iarăşi Pilat.

Dar Iisus nu i-a răspuns nici un cuvânt. Țipetele se reînnoiră atunci şi mai accentuat ca înainte şi acum, întocmai ca urletele unui tigru flămând, ei începură să strige:

– “Daţi-ni-L nouă, ca să moară pe cruce!”

Ponţiu îi făcu din nou să tacă, zicându-le:

– “Eu nu găsesc nici o vină acestui om şi am să-L eliberez”.

– “Dă-ni-L nouă! Răstigneşte-L!” se repetă strigătul mulţimii. Eu n-am putut asculta mai departe; am chemat un rob al meu şi l-am trimis la soţul meu, să-l cheme pentru a vorbi puţin cu el.

Ponţiu părăsi sala judecăţii fără întârziere şi veni la mine. Eu m-am aruncat la picioarele lui zicând:

– “Pentru tot ce ţi-e mai drag şi mai scump, pentru copilul acesta, arvuna aceasta sfântă a unirii noastre, să nu te faci părtaş la vărsarea sângelui Acestui Neprihănit, care este asemenea lui Dumnezeu celui nemuritor! Eu L-am văzut într-un vis în astă noapte, înconjurat de mărire dumnezeiască. El judeca omenirea, care tremura în faţa Lui şi printre nefericiţii aceia, care au fost aruncaţi în flăcările gheenei, eu am recunoscut faţa acestora, care cer moartea Lui… Păzeşte-te a nu ridica preaputernica ta mână împotriva Lui! O! Crede-mă, că numai o singură picătură a acestui sânge, va cauza în veşnicie osândirea ta!”

– “Tot ce se petrece acum mă înfricoşează şi pe mine, îmi răspunse Ponţiu, dar ce pot face eu? Scutul gărzii romane e alcătuit dintr-un număr foarte redus de soldaţi şi ca atare, o asemenea apărare este neînsemnată, faţă de acest popor înţesat de demoni. Nenorocirea ne ameninţă şi asemenea judecată e întocmai ca a eumendiţilor, de unde aşteaptă nu dreptate, ci răzbunare. Linişteşte-te, Claudio! Mergi cu copilul în grădină; ochii tăi nu sunt creaţi pentru a privi această scenă dureroasă”.

După aceste cuvinte, el a ieşit şi m-a lăsat singură, iar eu m-am prăbuşit într-o adâncă descurajare şi jale. Iisus era încă ţinta tuturor batjocurilor şi al maltratărilor din partea mulţimii şi a soldaţilor brutali; patimile lor se aprindeau şi mai mult, din cauza răbdării Lui nemărginite.

Ponţiu se întoarse îngrozit la tronul său. Când gloatele văzură aceasta, ţipetele: “La moarte, la moarte”, răsunau mai asurzitor decât înainte.

După o veche tradiţie, guvernatorul elibera totdeauna de Paşte câte unul din condamnaţii la moarte, ca un semn al binefacerii romane, acesta fiind şi graţiat. În această faptă dumnezeiască, el se adresa întotdeauna poporului. Văzând în acest obicei un mijloc de a-L elibera pe Iisus, Ponţiu întrebă poporul cu glas tare:

– “Pe cine să vă eliberez de sărbători, pe Baraba sau pe Iisus, numit Hristos?”

“Eliberează pe Baraba”, strigă mulţimea. Baraba era un tâlhar şi criminal cunoscut bine prin împrejurimi din cauza cruzimilor săvâşite de el. Ponţiu întrebă din nou: “Dar ce să fac acestui Iisus Nazarineanul?”

– “Să fie răstignit!” strigară ei.

– “Dar ce rău v-a făcut El?”

Cu şi mai multă furie ei strigară:

– “Să fie răstignit!”

Ponţiu plecă capul descurajat. Îndrăzneala gloatei creştea mereu şi lui i se părea că este ameninţată autoritatea sa şi autoritatea romană pe care el o apăra aşa de mult. În Ierusalim el nu avea altă apărare decât escorta lui, fiindcă numai puţini dintre militarii localnici depuseseră jurământul semnului nostru de vultur. Tulburarea creştea cu fiecare minut ce trecea. Niciodată n-am putut vedea o furtună atât de zgomotoasă ce agita mulţimea, niciodată încăierările în forum nu au avut atâta influenţă chinuitoare asupra auzului meu. Nicăieri eu nu mai puteam găsi linişte. Liniştea deplină se găsea numai pe fruntea victimei.

Maltratările, batjocurile, dispreţul general şi chiar moartea chinuitoare, nimic dintre acestea nu puteau întuneca acea privire cerească şi luminată. Acei ochi care dăduseră viaţă fiicei lui Iair priveau la chinuitorii Săi cu un reflex nedescris de pace şi iubire. El suferea, fără îndoială, dar suferea cu bucurie şi spiritul Lui, mi se părea mie, se înălţa către tronul cel nevăzut, ca o flacără curată ce se oferea pentru arderea de tot a păcatelor lumii.

Judecătoria era plină de mulţime care dădea aspectul unui râu înfuriat, ale cărui ape se îngrămădeau începând de la muntele Sion, unde era ridicat templul şi până în faţa Pretoriului şi în fiecare minut se adăugau glasuri noi acestui cor al infernului. Bărbatul meu, obosit şi ameninţat, a fost silit să cedeze în cele din urmă.

O! Fatal ceas al pierzării!!!…

Ponţiu se ridică. Pe faţa lui se citea îndoiala şi groaza morţii. Îşi spălă mâinile în mod simbolic, în ligheanul plin cu apă, zicând:

– “Eu să ştiţi că mă consider nevinovat de sângele acestui drept ce urmează a fi vărsat”.

– “Să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri!” zbiera nefericitul şi nebunul de popor, care se îngrămădea în jurul lui Iisus. Călăii, ca turbaţi, Îl răpuseră. Eu am urmărit cu ochii mei Jertfa, care era condusă la înjunghiere…

Deodată, ochii mi se întunecară ca din cauza unor bătăi accelerate de inimă: mi se părea că viaţa mea a atins marginile ei. Eu am fost luată de mâinile femeilor mele servitoare şi condusă la o fereastră care dădea în curtea tribunalului. Eu m-am aplecat şi am văzut urmele de sânge vărsat. “Aici au bătut cu biciul pe Nazarinean!” îmi spunea una din roabele mele. “Acolo L-au încoronat cu spini” spunea o altă roabă. “Soldaţii L-au batjocorit, zicându-I Regele Iudeilor, lovindu-L peste faţă”. “Acuma El îşi dă sufletul!” răspunse a treia roabă.

Fiecare cuvânt din acestea străpungea inima mea întocmai ca un cuţit. Amănuntele acestei grozave fărădelegi înmulţeau întristările mele şi suferinţele ce le simţeam atunci în pieptul meu. Am simţit, îţi spun, că s-au întâmplat evenimente cu totul supranaturale în acea nenorocită zi. Mi se părea că cerul se asemăna cu jalea inimii mele. Nori mari, negri şi înfricoşători, de diferite forme, pluteau asupra pământului şi din atingerea norilor se descărcau fulgere, care aduceau ecoul tunetelor…

Astfel, oraşul plin de zgomot se linişti ca pus pe gânduri, în tăcere, ca şi când moartea ar fi întins peste el aripile ei negre. O groază de nedescris îmi răpi privirea spre un punct. Când mi-am strâns la piept copilaşul meu, eu aşteptam ceva, fără ca să ştiu ce; pe la ceasul al nouălea al zilei, întunericul se îngroşă şi avu loc un puternic cutremur de pământ, care zgudui totul. Putea să creadă omul că a venit pustiirea lumii şi că stihiile se prefăcuseră în haosul primitiv. Eu mă lăsai pe pământ, iar în acel timp una din femeile mele, născută evreică, intră în camera mea; palidă, disperată şi cu ochii speriaţi, striga:

– “A venit ziua de apoi! Dumnezeu anunţă aceasta prin minuni. Catapeteasma care desparte Sfânta de Sfânta Sfintelor s-a despicat în două de sus până jos. Vai este pentru sfântul locaş! Se spune că multe morminte s-au deschis şi mulţi au văzut pe cei drepţi înviaţi, care fuseseră dispăruţi demult din Ierusalim: profeţi şi preoţi din timpul lui Zaharia, care a fost ucis în templu, şi până la Ieremia, care a prezis căderea Sionului. Morţii ne prevestesc mânia lui Dumnezeu. Pedeapsa Celui Atotputernic se răspândeşte ca o flacără”.

Când auzeam aceste cuvinte, mi se părea că îmi pierd raţiunea! M-am ridicat şi abia îmi târâiam picioarele; am ieşit la scări, unde l-am întâlnit pe sutaşul care luase parte la maltratarea lui Iisus. El era un viteaz încărunţit şi prea oţelit în luptele cu germanii şi alte popoare. Niciodată nu a bătut în piept o inimă aşa de îndrăzneaţă ca a acestuia. Dar în această clipă el era indispus şi istovit de chinuri, căindu-se. Eu am vrut să-l întreb mai amănunţit despre cele întâmplate, însă el trecu pe lângă mine repetând în urmă: “Acela pe care noi L-am omorât a fost cu adevărat Fiul lui Dumnezeu!”

Eu intrai în marea sală. Acolo stătea Ponţiu care îşi acoperea faţa cu mâinile. Când şi-a ridicat capul, la intrarea mea, mi-a zis disperat: “Ah! Pentru ce nu te-am ascultat, Claudio! Inima mea întunecată nu va mai gusta niciodată liniştea. Pentru ce nu am putut apăra pe acest înţelept cu viaţa mea?!”.

Eu nu mai avui îndrăzneala de a-i mai răspunde. Nu puteam găsi nici cuvinte spre a-l întări sau înviora şi de a-l abate de la acea nefericire, care ne pecetluia în veci pierzania. Tăcerea noastră de mormânt era întreruptă numai prin ecourile tunetelor, care răsunau prin toate coridoarele palatului.

Fără a ţine seama de furtună, un om bătrân s-a prezentat în faţa locuinţei noastre. El a fost condus în faţa noastră şi, cu lacrimi în ochi, se aruncă la picioarele bărbatului meu, zicând: “Mă numesc Iosif din Arimateea şi am venit să te rog a-mi permite ca să iau de pe cruce corpul lui Iisus şi să-L înmormântez în mormântul meu”. “Du-te şi ia-L!” răspunse Ponţiu, fără a ridica ochii să-l privească. Bătrânul ieşi; am văzut că se uni cu un grup de femei, îmbrăcate în haine lungi, cu care se acopereau, şi-l aşteptau la poartă.

Astfel s-a terminat acea zi fatală! Iisus a fost înmormântat într-un mormânt, într-o peşteră săpată în piatră, iar la uşa peşterii s-au pus santinele de pază.

Dar acum află, Fulvio!

A treia zi, plin de strălucire, mărire şi triumfător, El se arătă deasupra acestui oraş. El a înviat. Împlinind prezicerile ce s-au făcut cu privire la El şi triumfând prin biruinţa asupra morţii, El S-a arătat ucenicilor şi prietenilor Săi şi mai pe urmă El a apărut la o mare mulţime de oameni din popor. În felul acesta mărturiseau despre El ucenicii Lui – confirmându-şi mărturia cu sângele lor şi ducând vestea despre Domnul lor Iisus, atât în faţa tronurilor, cât şi în faţa mai marilor şi judecătorilor. Dar, ca o dovadă şi mai autentică cu privire la acestea, învăţătura Lui a fost încredinţată câtorva pescari. Această învăţătură se răspândeşte în întreg imperiul.Aceşti neştiutori au devenit pe dată oameni cu renume şi vestiţi, cu cuvintele lor dulci, spuse în toate limbile şi pline de putere. Noua credinţă creşte ca o sămânţă de muştar, căci ea este o adevărată rădăcină roditoare, căreia urmează să i se supună orice rădăcină.

De la această dată, soţului meu a început să-i meargă din ce în ce mai rău. Învinuit fiind pentru procedura sa de către Senat şi de către Tiberiu însuşi, care era stăpânit de ură contra iudeilor, şi bănuit fiind chiar de acei a căror patimă şi dorinţă o împlinise, viaţa lui se transformă în chinuri şi otravă. Salomeea şi Semida mă priveau cu frică; ele vedeau în mine soţia prigonitorului şi o cursă pentru Domnul lor, pentru că ele deveniseră urmaşele Sale, ale Aceluia care dăruise mamei pe fiica ei, iar fiicei pe mama sa. Eu am văzut în locul blândeţii şi bunătăţii lor o neîncredere, care le făcea să le tremure faţa când le priveam şi îndată am încetat a le mai vizita.

În acest timp al singurătăţii mele m-am dedicat cercetării neîntrerupte a unor învăţături morale ale lui Iisus, ce îmi fuseseră predate de Salomeea şi păstrate cu sfinţenie de mine.

O, scumpă prietenă! Cât de neînsemnată şi deşartă este înţelepciunea mai marilor noştri, în comparaţie cu învăţătura aceea, pe care numai singur Dumnezeu a inspirat-o şi a împrăştiat-o pe Pământ! O! Cât de adânci sunt aceste cuvinte înţelepte! Ce pace şi bunătate inspiră ele! Unica mea mângâiere constă în a le citi şi reciti mereu.

După trecerea câtorva luni, Ponţiu a fost obligat să demisioneze din postul care-i oferea atâta autoritate. Noi a trebuit să ne întoarcem în Europa, peregrinând din oraş în oraş. El purta cu sine în toată împărăţia greutatea umilirii şi întristării sale şi a chinurilor descurajării lui sufleteşti. Eu am mers împreună cu el, dar cum era vieţuirea mea cu el? Prietenia familială a vieţii conjugale nu mai este între noi; el vede în persoana mea martorul viu al amintirii despre crima lui; eu, de asemenea, văd în el chipul şi crucea plină de sângele Aceluia pe care el – nefericitul şi nelegiuitul judecător – L-a osândit. Nu mai am îndrăzneala să-mi ridic ochii ca să-l privesc în faţă. Sunetul cuvintelor lui, acel glas car e a pronunţat osânda, îmi străpunge şi răneşte inima. Iar când, după luarea mesei, îşi spală mâinile, mi se pare că nu le înmoaie în apă curată, ci în acel sânge cald, ale cărui urme nu se mai pot şterge.

Într-un timp, eu am vrut să-i vorbesc de pocăinţă şi de expierea păcatului, dar îţi spun că niciodată nu voi uita privirea lui sălbatică şi cuvintele lui pline de furie şi fără nădejde.

Nu peste mult timp, copilul meu muri în braţele mele, dar eu nu l-am plâns. Fericitul! El a murit ca fericit, scăpând de blestemul care ne urmăreşte, el a descărcat din spatele lui uriaşa povară a numelui tatălui său. Nefericirea ne urmărea întruna, din cauză că în toate părţile existau creştini; chiar aici, în această sălbatică patrie, unde noi ne rugăm a ni se acorda ocrotirea, lângă valurile mării şi stâncile ciudate, chiar şi aici pot auzi cu câtă indignare se pronunţă numele bărbatului meu! Cei care erau trimişi să predice învăţăturile Lui Iisus au scris între îndrumările lor şi cuvintele: “El a fost răstignit din ordinul lui Ponţiu Pilat”. Grozav blestem, care în toate veacurile va fi repetat.

Iartă Fulvio! Şi te rog să plângi şi tu, care mă doreşti. Să-ţi ajute dreptul judecător Dumnezeu şi să-ţi dea, cât mai repede, toată fericirea pe care noi o dorim una alteia.

Scuză-mă!

Claudia”

Cine a fost Claudia Procula?

Claudia Procula a fost cea de-a doua soție a lui Ponțiu Pilat, guvernatorul roman al Iudeii între anii 26-36. Aceasta a fost nepoata împăratului Augustus Cezar și fiica nelegitimă a celei a treia soții a lui Tiberius, numită Julia (care a murit nu după mult timp de la nașterea Claudiei). Tiberius a înfiat-o însă pe Claudia iar căsătoria ei cu Ponțiu Pilat se spune că a fost aranjată de Sejanus, prietenul și confidentul lui Tiberius.

Dacă în mod normal soțiile guvernatorilor nu obișnuiau să își însoțească soții în diversele teritorii ale Imperiului Roman (preferând confortul și siguranța Romei), Claudia Procula se remarcă drept o soție care are o relație aparte cu Ponțiu Pilat și acceptă pericolelele provinciilor romane îndepărtate.

Claudia Procula a fost menționată fără nume în Evanghelia după Matei în contextul judecării lui Isus Hristos: „Pe când sta Pilat pe scaun la judecată, nevastă-sa a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic a face cu neprihănitul acesta, căci azi am suferit mult în vis din pricina lui.”” (Matei 27:19).

De asemenea, în arhiva Vaticanului există scrieri istorice aparținând lui Pilat în care acesta a menționat că în timpul judecării lui Isus Hristos i-a atenționat pe acuzatorii lui Isus: „”Știți că soția mea vă simpatizează în ceea ce privește iudaismul”. „Da, știm Pilat”. „Ei bine, soția mea a trimis să mi se spună: să nu faci nimic acestui om drept în această noapte”” (Ravasi G., „Il canto del gallo arrostito e la conversione di Ponzio Pilato”, L’Osservatore Romano).

Unii cercetători ai istoriei afirmă că în Iudeea, Claudia Procula avea o cameristă feniciană care credea în evanghelia împărăţiei propovăduită de Isus Hristos iar aceasta îi transmisese Claudiei tot ceea ce știa și credea. Spre deosebire de Pilat, care s-ar fi sinucis, Origene –  unul dintre cei mai reprezentativi teologi creștini din secolul al III-lea -, a sugerat în lucrarea „Omiliile după Matei” că soția sa, Claudia Procula, a murit ca și creștină. Acest aspect este confirmat și de Sinaxarul grecesc unde scrie: „Procula s-a făcut uceniță (…) și a primit sfântul botez”.

Scrisoarea de mai sus, scrisă în original în latină, se presupune că a fost scrisă într-un mic oraș galic din zona montană (zona Rennes-les-Bains din sudul Franței, în apropiere de locul natal al Claudiei, actualul Narbonne), la câțiva ani după ce Pilat plecase din Ierusalim.  Claudia Procula a scris în total trei scrisori către Fulvia. Manuscrisul scrisorii de față a fost găsită înițial într-o veche mănăstire din Bruges (Belgia) iar apoi transferată în arhivele Vaticanului. În arhivele ultimului țar al Rusiei s-a găsit de asemenea o copie a traducerii acestei scrisori, probabil aceasta fiind procurată de la Constntinopul unde ajunsese de altfel prima copie a scrisorii ei în jurul anului 1643.

În 1865, jurnalul catolic Novice din Slovenia a publicat scrisoarea lui Claudia Procula în limba slovenă. Însă adevărata popularizare a scrisorii s-a făcut atunci când Pictorial Review Magazine a publicat traducerea în limba engleză a scrisorii Claudiei Procula în aprilie 1929.

În prezent, în unele comunități catolice mai vechi din Europa, citirea acestei scrisori precede spălarea picioarelor săracilor în Joia Mare, înainte de Paștele care comemorează moartea și învierea lui Isus Hristos.

Surse Pro Jesus:
Forcucci J. (compil.), Relics of Repentance: The letters of Pontius Pilate and Claudia Procula, Issana Press, p. 1-21, 1996
Ravasi di G., „Il canto del gallo arrostito e la conversione di Ponzio Pilato”, L’Osservatore Romano, 24 aprilie 2009
***, „Documente istorice şi mărturii despre Domnul nostru Iisus Hristos”, Apărătoul.md, 3 mai 2013
***, „Sfanta Procla, sotia lui Pontiu Pilat”, Creștin Ortodox, 3 august 2012
***, „The Relationship between Rome and Judea prior to Jesus’ public life”, Historian.net, 19 august 2014

  https://www.evolutiespirituala.ro/claudia-procula-sotia-lui-pilat-marturii-istorice-despre-iisus/?feed_id=32399&_unique_id=6427bcf2ef9b1

EU Helichrysum 5 ml scaled 3

4 BENEFICII ALE ULEIULUI ESENȚIAL DE HELICHRYSUM ȘI DE CE ESTE NUMIT FÂNTÂNA TINEREȚII

Helichrysum

Denumit „Imortelle” din motive întemeiate, beneficiile uleiului esențial de Helichrysum pentru piele au fost promovate din generație în generație.

Cu toate acestea, această „fântână a tinereții” poate face mult mai mult decât a ajuta la netezirea ridurilor și la eliminarea petelor.

Există mai multe beneficii ale uleiului esențial de Helichrysum care vă pot uimi.

TOTUL DESPRE HELICHRYSUM

O floare anuală frumoasă, helichrysum este din familia margaretelor și este numită pentru aspectul său – nu spre deosebire de o explozie de soare!

Helichrysum este de fapt un întreg gen, cu multe varietăți sub el. Multe sunt cultivate în SUA pentru frumusețea lor ornamentală, dar sunt originare din regiunea mediteraneană.

Alte helichrysum sunt din sudul Africii de Sud.

Utilizările uleiului esențial de Helichrysum sunt bine stabilite ca parte a medicinei tradiționale din acea regiune.

În termeni istorici, helichrysum a fost selectat de secole, uneori indicat ca un dar zeilor greci sub formă de capete de flori uscate.

Acum, utilizările uleiului esențial de helichrysum sunt considerate mai bine un cadou pentru noi, cu capacități de inversare a vârstei și factori de vindecare ambalate într-o floare încântătoare și strălucitoare.

Când nu era oferit locuitorilor din Muntele Olimp, helichrysum avea aplicații tradiționale pentru o serie de condiții: afecțiuni respiratorii, probleme ale pielii, probleme ale ficatului și vezicii biliare, inflamații, insomnie și infecții, toate au venit cu o „rețetă” pentru helichrysum.

Nu toate aceste utilizări au fost încă confirmate, dar una câte una comunitatea științifică descoperă că anticii erau înțelepți când era vorba de alegerea remediului.

Helichrysum italicum și H. angustifolium sunt denumirile interschimbabile pentru uleiul esențial folosit în mod obișnuit, deși ne putem uita la întregul gen atunci când înțelegem componentele generale pe care le poartă.

În cadrul uleiului esențial, cetonele și terpenele prezintă efecte puternice și, în timp ce aceste componente sunt de obicei indicatori că ar trebui să se folosească precauție, helichrysum este un ulei incredibil de sigur și versatil în ceea ce privește aplicarea.

4 BENEFICII ALE ULEIULUI ESENȚIAL DE HELICHRYSUM

Pe măsură ce cercetătorii cercetează efectele și beneficiile plantelor antice, găsim în mod repetat confirmarea că remediile tradiționale sunt adesea urmăribile în știință.

Iată câteva dintre utilizările istorice ale helichrysum care încep să se nască în cercetarea modernă și vedem multe dintre aceste beneficii în uleiul esențial de helichrysum:

1. SOLUȚIE DE REZISTENȚĂ LA ANTIBIOTICE

Substanțele antimicrobiene au fost folosite de secole, dar apariția antibioticelor moderne și utilizarea excesivă ulterioară a creat superbacterii rezistente la medicamente.

Acum, produsele naturiste recapătă în centrul atenției ca tratamente eficiente.

În 2009, oamenii de știință francezi au evaluat uleiul esențial de helichrysum pentru potențialul său antibacterian și nu au fost dezamăgiți. Ei au remarcat că uleiul esențial de helichrysm ( H. italicum , mai exact), „reduce semnificativ rezistența la mai multe medicamente” a mai multor bacterii.

2. ACTIVITATE ANTIMICROBIANĂ

În regiunile sale native, helichrysum este cunoscut ca antiinflamator și antimicrobian.

Pentru a începe să exploreze validitatea acestor afirmații, cercetătorii iranieni au testat compoziția uleiului esențial de helichrysum atât pe bacterii Gram negative și Gram pozitive, cât și pe contaminanți fungici.

Echipa a descoperit că uleiul esențial de helichrysum a avut un efect moderat atât asupra bacteriilor gram pozitive, cât și asupra bacteriilor gram negative, precum și „un efect fungicid substanțial asupra ciupercilor studiate”.

3. STRES ȘI EPUIZARE

Ca parte a unui articol din 2013 din Journal for Alternative and Complementary Medicine , uleiul esențial de helichrysum a fost amestecat cu uleiuri de mentă și busuioc pentru a forma un amestec potențial relaxant.

Indivizii au participat la un studiu dublu orb, randomizat, placebo pentru a determina dacă aromaterapia prezintă într-adevăr efecte relaxante.

Persoanele din studiu s-au descris ca având de-a face cu epuizare și epuizare mentală.

Întrucât să ne acordăm timp pentru a avea grijă de noi înșine este o parte importantă a reducerii oboselii și a stresului, atât placebo, cât și uleiurile au redus oarecum oboseala.

Cu toate acestea, amestecul de uleiuri esențiale a fost mult mai mare, confirmând capacitatea lor de a ne afecta cu adevărat creierul și sistemele corpului dincolo de placebo sau efectele generale de auto-îngrijire.

4. ANTIINFLAMATOR

Când funcțiile normale ale sistemului imunitar intră în exces, inflamația dureroasă și uneori care pune viața în pericol se poate instala oriunde, de la afecțiuni ale pielii la artrită la boli de inimă.

Acest lucru plasează substanțele antiinflamatorii drept unul dintre cele mai importante remedii și stimulente de sănătate pe care ne putem pune mâna.

Uleiul esențial de Helichrysum se încadrează în această categorie, prezentând efecte antiinflamatorii într-un articol din 2004 din Jurnalul de Etnofarmacologie.

CEL MAI BUN ULEI ESENȚIAL ANTI-ÎMBĂTRÂNIRE

Oricât de interesante sunt aceste remedii și beneficii, beneficiile uleiului esențial de helichrysum și efecte aproape legendare se găsesc în capacitățile sale anti-îmbătrânire.

După cum am menționat, uneori este cunoscut sub numele de nemuritor sau etern , demonstrând cunoștințele populare că poate fi un secret pentru a îmbătrâni bine – sau poate inversarea taxei pe care a avut-o deja vârsta! :)

Anti-îmbătrânirea este un proces întreg și orice proces poate fi încetinit sau inversat, indiferent de ceea ce spune calendarul.

Cheia, aproape fără îndoială, constă în combinația dintre capacitățile antiinflamatorii și antioxidante ale plantei și uleiului, helichrysum fiind găsit ca unul dintre cele șaptesprezece uleiuri esențiale care rămân antioxidanți foarte activi chiar și la concentrații mai mici.

Stresul oxidativ este o componentă majoră a îmbătrânirii, care este un factor de risc principal pentru bolile de inimă.

Însăși definiția stresului oxidativ este degradarea celulară, cu radicalii liberi care fac ravagii în țesuturi – de aici pierderea de colagen, rigiditate și dureri și așa mai departe.

Când organismul poate produce suficienți antioxidanți și este susținut prin dietă și antioxidanți suplimentari, nu numai că îmbătrânirea este oprită, dar și celulele în sine pot fi de fapt reparate și restaurate.

Helichrysum, ca remediu cu plante, este unul dintre astfel de antioxidanti, iar uleiul esențial îmbină capacitatea de ameliorare a stresului cu capacitatea antioxidantă și puterea antiinflamatoare pentru a oferi exact ceea ce are nevoie pielea pentru a începe să repare daunele de ani de zile!

Recomandare: Includeți uleiul esențial de helichrysum în amestecurile topice, precum și cu sare Epsom pentru băi aromatice relaxante, pentru ameliorarea stresului, îmbătrânirii și îngrijirii pielii în același timp.

 

Roll on helichrysum

Ulei esential helichrysum

doterra

Karanna Academy

PAGINA FACEBOOK

https://www.evolutiespirituala.ro/4-beneficii-ale-uleiului-esential-de-helichrysum-si-de-ce-este-numit-fantana-tineretii-2/?feed_id=31769&_unique_id=642589c07fbd9