Articole

DOCUMENTAR EGIPTUL MAGIC Partea I

SERIE DE DOCUMENTARE EGIPTUL MAGIC – Partea I

THE MAGICAL EGYPT

Part I – The Invisible Science

Ştiinţa Invizibilă

 

DOCUMENTARE EGIPTUL MAGIC - Partea I
Documentare Egiptul Magic – Partea I

 

Începem astăzi o altă serie de documentare numită Magical Egypt, în 8 părţi (aproximativ 8 ore), despre secretele şi misterele ce învăluie civilizaţia egipteană antică.

Îţi mulţumim dragă Daniela Grigore şi pentru traducerea acestui prim episod din această importantă serie de documentare şi sperăm să traduci şi celelate părţi.

Această serie de documentare se bazează pe cercetările originale ale lui John Anthony West.

„Există o altă latură a Egiptului care nu este aşa de larg cunoscută. Egiptul este de asemenea tărâmul secretelor. O altă istorie, o istorie secretă, vorbeşte despre Egipt ca fiind un deţinător al unei înţelepciuni profunde şi ale unor abilităţi magice care au legătură cu o civilizaţie încă şi mai veche decât cea egipteană. Această istorie alternativă are paralele şi ecouri şi cu alte mituri şi culturi străvechi şi deasemenea cu multitudinea de societăţi secrete şi surse oculte. Aceast număr impresionant de paralele între istoriile care vorbesc despre alte civilizaţii ne ajută să avem o perspectivă unică a acestui alt Egipt.”

Un nou fel de contra-curent apare în jurul unor descoperiri surprinzătoare ale unui grup mic, dar în creştere, de oameni de ştiinţă, autori şi cercetători. Punctul central al acestei mişcări contra-curentului oficial, îl reprezintă ideea conform căreia Egiptul antic nu reprezintă ieşirea dintr-un privitivism, ci se pare că era o civilizaţie complet dezvoltată şi inexplicabil de avansată, ale cărei realizări ştiinţifice şi metafizice abia acum, încep să fie apreciate la adevărata lor valoare.

Un număr tot mai mare de dovezi ne sugerează că un capitol din istoria umanităţii, lipseşte. Autorul simbologist şi egiptolog John Anthony West, explorează doveziile unei ştiinţe sofisticate aflate în spatele realizăriilor inexplicabile ale Egiptului Antic.

A fost Egiptul moştenitorul unei cunoaşteri ştiinţifice şi spirituale care au aprţinut unei civilizaţii şi mai avansate şi mai timpurii?

Autorul de cărţi şi matematicianul Michael S. Schneider, ne vorbeşte în acest episod, despre geometria organică şi despre rolul numărului lui Fibonacci (proporţia de aur, secţiunea de aur, sau numărul de aur, 1,61803 …) în ceea ce priveşte viaţa.
Apoi West demonstrează prezenţa numărului de aur, în construcţiile de la Karnak – cunoscute deasemenea ca şi „Casa Vieţii”.

pentru mai multe informaţii puteţi vizita şi site-ul oficial al filmului: www.magicalegypt.com

.

Link documentar

Sursa https://www.evolutiespirituala.ro/serie-de-documentare-egiptul-magic-partea-i/?feed_id=5957&_unique_id=61f6c84c6d2fb

piramida 2

Intre Pamint si Orion, Piramidele de la Giseh


piramide

 

Orion in mitologia greaca

Pentru vechii greci, Orion vinatorul, fiul lui Poseidon si al Amfitritei, a fost ucis accidental de Artemis. Coplesita de durere, zeita l-a rugat pe Zeus sa-i permita sa-l urce printre constelatii, pentru ca sa-l poata vedea zilnic. Pentru ca Orion sa nu fie singur pe bolta, Artemis l-a plasat pe Orion impreuna cu ciinii sai.

Orion, impreuna cu Ciinele Mare si cel Mic, constituie un ansamblu remarcabil de stele. Dintre cele sapte stele care alcatuiesc constelatia Orion, Betelgeuse si Rigel sint cele mai impozante. Prima este o stea cu dimensiuni uriase, care straluceste de 10.000 de ori mai puternic decit Soarele si marcheaza umarul drept al Marelui vinator. Rigel sau Beta Orionis se afla la piciorul sting al acestuia. Cele trei stele de la briul lui Orion – Alnitak, Alnilam si Mintaka – sint aliniate aproape perfect. In prelungirea axei, catre sud-est, se afla Sirius, din constelatia Ciinele Mare, cea mai stralucitoare stea de pe bolta cereasca si care se poate vedea foarte bine, in special vara. Alaturi de ele, alearga Procyon, principala stea din constelatia Ciinele Mic, si care, impreuna cu Sirius, Betelgeuse, Rigel, se pot vedea foarte bine si in noptile lungi de iarna.

Isis si Osiris erau din Sirius-Orion

Vechii egipteni considerau ca steaua Sirius si constelatia Orion reprezentau lacasurile lui Isis si al lui Osiris, zeii ce coborisera odinioara pe Pamint, pentru a-i crea pe locuitorii regatului egiptean. Conform mitologiei egiptene, faraonii Egiptului sperau ca sufletele lor sa renasca in imparatia cerului, devenind astfel nemuritoare. Pentru ca aceasta speranta sa se implineasca, ei au construit cele trei piramide de la Giseh, aliniate dupa cele trei stele aflate la briul vinatorului. Credinta egiptenilor era ca aceste trei stele reprezinta sufletul lui Osiris, simbolul creatiei si al imortalitatii. In acelasi timp, Sirius era considerata drept steaua renasterii sau locul de unde zeii le insuflau mumiilor faraonilor o noua viata.

Mare dregator pentru steaua Sirius

Cel mai mare dregator egiptean, vizirul, era insarcinat cu observarea permanenta a stelei Sirius, el avind la dispozitia sa slujbasi care scrutau cu atentie cerul, fiind obligati sa raporteze aparitia stelei, dimineata inainte de rasaritul soarelui la Memfis, adica rasaritul heliac, care indica inceputul inundatiei apelor Nilului (care incepea la data de 19 iulie). Anul nou egiptean incepea deci la data de 19 iulie.

Faraonul se reincarna in propriul fiu

Egiptenii mai credeau cu tarie ca, murind, faraonul se reincarneaza in propriul sau fiu, care ii va fi urmas la tron si asa mai departe. Aceasta insemna deci ca oricare dintre faraoni se tragea din Horus, primul rege al Egiptului si fiu al lui Isis si Osiris. Spre a scoate in evidenta aceasta incarnare divina, regelui i se dadea numele de Horus (Horus Ramses, de exemplu), unul dintre cele cinci nume pe care trebuia sa le poarte un faraon egiptean. Pentru ca faraonul sa devina un nou Osiris, dupa imbalsamarea sa era savirsit un ritual numit Deschiderea gurii (vezi desenele de pe peretii mormintului), prin care, in mod simbolic, faraonului ii era insuflata o noua viata.

Secretele piramidelor de la Giseh

Inginerul american Robert Bauval a condus intre anii 1975-1985 niste lucrari de constructie in Arabia Saudita. In timpul liber, el se ocupa cu descifrarea textelor egiptene, precum si cu studierea diverselor ritualuri si talismane. Rezultatul celor 15 ani de munca a fost o carte, scrisa impreuna cu Adrian Gilbert: Enigma lui Orion si secretele piramidelor, publicata in anul 1995.

Cartea celor doi cercetatori reprezinta, dupa parerea multora, o noua contributie le descifrarea enigmelor piramidelor egiptene. Lucrind la Giseh, unde se afla piramidele lui Kheops (Khufu, cum o numeau egiptenii), Kephren si Mykerinos, Bauval si Gilbert au facut trei descoperiri interesante:

1) Cu ajutorul astronomului Virginia Trimble, ei au stabilit ca tunelurile sau canalele de aeratie ale Marii Piramide traverseaza masa de piatra de la nord spre sud;

2) Cele trei piramide corespund celor trei stele de la Briul vinatorului, Mykerinos fiind corespunzatoare stelei Mintaka, care este ceva mai mica decit celelalte;

3) Alte doua piramide, aflate citiva kilometri mai departe, corespund stelelor Saiph si Bellatrix, Nilul reprezentind Calea Lactee.

Desi foarte multi egiptologi s-au aratat sceptici fata de aceste coincidente, descoperirea lui Bauval si Gilbert poate fi dovada ca acea fascinatie permanenta a egiptenilor fata de constelatia Orion a dus la construirea uimitoarelor piramide de la Giseh, cea a lui Kheops fiind considerata una dintre cele sapte minuni ale lumii.

Ipoteze despre canalele ce traverseaza Marea Piramida

Doua canale ale Marii Piramide de la Giseh pornesc de la camera mortuara a sotiei faraonului, iar altele doua, din cea a faraonului. La inceput, arheologii au presupus ca acestea ar fi canale de ventilatie. Ulterior, ei au stabilit ca acestea sint de fapt astupate, asa ca aceasta ipoteza a cazut.

Pe urma, s-a presupus ca aceste canale ar fi un fel de telescoape, cu ajutorul carora sa fie examinate stelele chiar din interiorul piramidei. Intrucit canalele sint dispuse la inceput orizontal, dupa care sint curbate si orientate in sus, desigur ca nu puteau servi pentru observarea boltei ceresti.

Apoi s-a stabilit ca unul dintre cel doua canale ale fiecarei camere este orientat spre nord, in timp ce celalalt este orientat spre sud. Calculele au stabilit ca iesirea din canalul de sud al camerei mortuare a faraonului este orientata spre Briul constelatiei Orion, iar cea a canalului de nord este orientata spre acea parte a cerului unde, cu 5.000 de ani in urma, se afla steaua Thuban (Alpha Draconis) din constelatia Dragonului, care pe atunci era Steaua Polara.

Iesirea canalului de sud, cea care porneste din camera sotiei faraonului, este orientata spre Sirius, iar cea a canalului de nord, catre una dintre cele mai stralucitoare stele ale Constelatiei Ursa Mare. Egiptenii numeau aceasta constelatie Calea care deschide drumul.

Insemna deci ca, din motive de ei stiute, egiptenii construisera cele trei piramide orientate dupa cele trei stele aflate la Briul marelui vinator. Cu 5.000 de ani in urma, constelatia era vizibila in momente foarte importante pentru ei. Cu 20-25 de zile inainte de solstitiul de vara, Orion putea fi vazut pe cer la o ora dupa aparitia lui Sirius. Aparitia lui Orion era deci un fel de simbol al renasterii naturii si, implicit, al renasterii Egiptului. Fiecare renastere era legata de egipteni de zeul Osiris, cel care moare si renaste de fiecare data, precum si de Isis, sora si sotia lui si zeita a fertilitatii in acelasi timp.

Pe Sirius li se insufla faraonilor o noua viata

Conform credintei egiptenilor, Orion si Sirius erau lacasele zeilor Osiris si Isis, cei doi zei care venisera pe Pamint in timpuri indepartate, pentru a crea regatul egiptean, precum si pe locuitorii sai. Fiecare faraon credea deci cu tarie ca dupa moarte sufletul sau se va inalta spre lacasul celor doi mari zei. Pentru ca aceasta speranta sa capete realitate, au fost construite cele trei piramide, dispuse in conformitate cu cele trei stele, aflate, cum am spus, la briul constelatiei, Sirius reprezentind locul unde zeii le insufla faraonilor o noua viata. Murind, fiecare faraon se elibera de invelisul sau corporal, lasind toate grijile pamintesti urmasului sau, dupa care devenea el insusi un nou Osiris.

Piramidele reprezinta puncte de plecare spre Orion si Sirius

Ritualul complicat al inmormintarii faraonilor, in care cel al mumificarii ocupa o parte importanta, avea o semnificatie importanta pentru egipteni. Conform unor mituri stravechi, Osiris si Isis sosisera, deci, din constelatia Orion, pentru a construi regatul egiptean. Intr-o serie de texte egiptene se spune ca atunci cind Osiris a implinit 28 de ani, el a fost ucis, lasind-o pe sotia sa Isis singura. Seth, fratele sau, i-a deschis atunci corpul, executind un ritual magic, in urma caruia a inviat pentru scurt timp trupul lui Osiris. In urma acestui ritual, Isis a ramas insarcinata, dind nastere unui fiu pe nume Horus. Astfel a aparut credinta faraonilor egipteni ca fiecare dintre ei reprezinta intruchiparea lui Horus, fiul lui Osiris si al zeitei Isis. Cele trei piramide de la Giseh reprezinta deci un fel de statii intermediare, unde se incheie viata pe Pamint si incepe calatoria spre locul unde se afla cei care intemeiasera regatul egiptean.

Andreea Radian

https://www.evolutiespirituala.ro/intre-pamint-si-orion-piramidele-de-la-giseh-egipt/?feed_id=5282&_unique_id=61e30063b572e

iisus hristos 01710800

Anii necunoscuti din viata lui Iisus

 

iisus_hristos_01710800

 

Conform lui Cayce, Iisus a devenit Maestru in legea iudaica inainte de a implini 12 ani. Intre varsta de 12 si 14 – 16 ani a invatat profetiile de la ”Judy” in casa ei din Carmel. Conform lui Edgar Cayce, el a fost trimis apoi in Egipt, apoi in India pentru trei ani si apoi in Persia pentru pregatiri ulterioare. Din Persia a fost chemat inapoi la moartea lui Iosif. Apoi s-a intors in Egipt pentru a incheia pregatirea sa ca profesor.

Conform lui Cayce, invataturile sale primite in India au fost “acele curatari ale corpului necesare pentru pregatirea si intarirea fizica si mental”.

Conform lui Cayce, Iisus a fost inregistrat cu numele Jeshua. Numele grec este de fapt Iisus. Ambele nume sunt prescurtari ale numelui Jehoshua, care inseamna ajutorul lui Jehovah sau Savior.

Ion Baptistul a fost aparent cu Iisus in perioada petrecuta in Egipt, doar ca la o clasa diferita. Ion a ajuns acolo la varsta de 17 ani.
Iisus si Ion Baptisul au fost in Heliopolis, Egipt pentru obtinere preotiei, pentru examinare si testare.

In cartea “Evanghelia Varsatorului a lui Iisus Hristos” de Levi, este o descriere a celor 7 nivele de initiere pe care Iisus le-a primit.

Marea piramida a fost construita ca Templu al initierii pentru Marele conducator al Fratiei Luminii. Iisus a primit ultima initiere in aceasta piramida. In Evanghelie este o referire la cele trei zile si trei nopti in mormant. Conform “Evangheliei Varsatorului a lui Iisus Hristos”, Iisus a studiat religia Brahmica si Vedele in India. A calatorit de asemenea in Nepal, Tibet, Siria si Grecia.

In India, Cayce afirma ca a studiat sub numele unui profesor spiritual “Kahjian”. In

Persia a studiat sub numele “Junner”. In Egipt a studiat sub numele “Zar”.

Prin channeling-ul lui Cayce, Levi si Djwhal Khul s-au primit informatiile referitoare la calatoria de 17 ani lui Iisus in Est.

Este fascinant ca s-au descoperit documente stravechi in Tibet si India provenind din timpul calatoriei lui Iisus acolo.

La sfarsitul anilor 1800, Nicholas Notovutch, un jurnalist rus, a aflat de la un lama de arhivele de la Lhasa, capitala Tibetului, unde au fost gasite sute de suluri stravechi care contin informatii despre viata profetului Iisus.

In est a fost numit profetul “Issa”. El a calatorit la o conventie importanta din Himis, unde este cea mai mare si cea mai cunoscuta manastire din Ladakh. El a gasit aceste documente si in 1894 a publicat versetele pretinzand ca au fost traduse de catre un alt traducator.

In aceste documente au fost gasite descrieri din viata lui Buddha Issa, care a predicat doctrine sfinte in India, alaturi de  copiii Israelului”.

In aceste transcrieri se vorbeste de cum Iisus a devenit discipol Brahnim, a locuit trei ani alaturi de calugari budisti si a studiat scripturile budiste. Se spune ca a calatorit prin Nepalsi Himalaya si pe urma a mers in Persia unde a studiat doctrinele lui Zarathustra sau Zoroaster.

In 1922, Swami Abhedananda a mers la Himis, in Tibet la fel ca Notovitch si a
confirmat povestea. Swami Abhedananda, cu ajutorului unui lama, a tradus cateva
versete, pe care mai tarziu le-a publicat, alaturi de interpretarea in limba engleza a lui
Notovitch.

In 1925 Nicholas Roerich a vizitat Himis. El a publicat scrierile, pe care le-a gasit la manastiri, care au completat informatiile publicate de Notovitch si Swami Abhedananca.

De asemenea a raportat gasirea in timpul calatoriei si a altor informatii, pe care orala sau scrisa, despre calatoria lui Iisus in est.

El a publicat cartea “Altai-Himalaya, Inima Asiei si Himalayei”.

In 1939, fara cunostinte anterioare despre legendele lui Issa, Elisabethei Caspari i-au fost aratate trei carti de catre un bibliotecar din Himis, care i-a spus ca “aceste carti spun ca Iisus a fost aici!”. Sunt coplesitoare dovezile prin channeling si stiintifice ca arata ca Iisus a calatorit in est pentru a invata si studia. Este interesant ca perioada intre 12 si 30 de ani este exclusa din Biblie. Este important sa intelegem ca Biblia nu a fost scrisa de Dumnezeu, chiar daca unii asta incearca sa va spuna. Biblia a fost scrisa de persoane, iar Biblia este interpretarea omului si nu relatarea directa a lui Dumnezeu.

De aceea trebuie citita cu discernamant.

Un alt aspect il reprezinta Consiliul Ecumenic din 505 d.H. unde s-a decretat ca toate referintele legate de reincarnare trebuie scoate din Biblie pentru ca nu au fost de acord cu acest concept. Acest eveniment poate fi observat in notitele luate de la intalnirea respectiva, specificata in cartile de istorie.

Intelesul este evident. Biblia nu este doar interpretarea omului asupra conceptului despre Dumnezeu, dar este dovada ca omul sterge ceea ce nu ii convine. Este parerea mea personala ca este si cazul celor 18 ani care nu sunt mentionati din viata lui Iisus in Biblie. Nu cred ca prea inaltii bisericii erau deranjati de ideea ca oamenii comuni sa cunoasca faptul ca Iisus a studiat budismul, religiile orientale, Zoroastrianismul si misterele egiptene.

Cateva informatii fascinante pe care le-am gasit in documentele lui Cayce sunt legate de faptul ca Iisus a mai avut trei frati si surori. Aceasta este ceea ce mintea universala a spus prin Edgar Cayce. Iisus s-a nascut in neprihanie inainte ca Maria si Iosif sa se casatoreasca. Iosif si Maria, dupa casatorie, au mai avut trei copii, conform lui Cayce. Doi baieti si o fata. Numele baietilor erau James si Jude, dar numele fetei nu am fost capabil sa il gasesc.

Maria avea patru ani cand a fost aleasa sa devina una dintre cele 12 fecioare posibile sa devina Mama viitorului Mesia (Iisus). Nu ii era ingaduit vin sau bautura fermentata si a fost tinuta cu o dieta stricta.

Cand a fost aleasa de Arhanghelul Gabriel au fost tunete si fulgere pe cer, conform lui Edgar Cayce.

In templul esenienilor de care povestesc, unde era si o scoala, unul dintre lucrurile pe care ei le invatau

era abilitatea de a face channeling.

Judy, conducatoarea Esenienilor, l-a invatat pe Iisus in casa ei de la varsta de 12 ani pana la varsta de 15 –

16 ani. L-a invatat profetia, astrologia si calatoria sufletului unde Judy avea experienta.

Cayce spune ca cei trei intelepti reprezinta sau simbolizeaza cele trei faze ale experientei lumii materiale. Aurul reprezinta materialul, tamaia reprezinta eterul si mirul forta vindecatoare, asadar corp, minte si suflet. Ei au deservit ca incurajare care era necesara pentru Maria si Iosif.

Conform lui Edgard, Iisus s-a nascut la miezul noptii. Esenienii, datorita darurilor de channeling si profetie, aveau cunostinte despre venirea lui Iisus iar venirea Sa a reprezentat principalul motiv pentru unirea lor. O ultima informatie interesanta pe care Djwhal Khul mi-a spus-o este ca Maria s-a inaltat la sfarsitul vietii ei pe Pamant.

In capitolul urmator am facut cercetari extinse despre viata si invataturile comunitatii eseniene.

In opinia mea, ei sunt una dintre cele mai fascinante comunitati spirituale care au existat pe aceasta planeta.

Mai multe informatii fascinante

Pe parcursul cautarilor mele, mai multe informatii fascinante mi-au fost relevate. Una este ca Enoch (Omul care a mers cu Dumnezeu) care este implicat in “Cartea lui Enoch si Cheile lui Enoch”, este una dintre reincarnarile lui Iisus, conform lui Djwhal Khul. Enoch si-a realizat ascensiunea si in timpul acelei vieti a fost eclipsat de o fiinta care se afla in Consiliul Galactic, numit Melchizedek.

A doua informatie fascinanta este de la Brian Grattan si confirmata de Vywamus. Dupa ce Lord Maitreya a resurcitat corpul lui Iisus, el a mai trait pe aceasta planeta inca 31 de ani. In acest timp el a mers in India si de asemenea a fost teleportat in America.

O alta informatie interesanta este ca intr-o viata anterioara a lui “Mohammed”, fondatorul religiei Islamice, el a fost discipolul lui Bartholomew. In incarnarea sa ca Mohammed, Arhanghelul Gabriel si Iisus au fost doi dintre principalii lui profesori din Planul interior.

Intr-o viata ulterioara el si-a luat cea de-a 15-a initiere ca yogin in India. A revenit de mai multe ori ca Patrick Henry, unul dintre cei mai mari patrioti a Statelor Unite. Nu cred ca fundamentalistii arabi sunt foarte fericiti sa afle aceasta informatie fascinanta.

Lordul Maitreya, Hristosul Planetar, este cea mai evoluata fiinta din lantul evolutiei Pamantesti. Conform lui Paramahansa Yogananda, Maria Magdalena a fost stigmata catolica Therese Neuman.

Krishna, reincarnarea lui Lord Maitreya, a venit sa invete umanitatea cea de-a doua initiere. Daca nu ma insel, cred ca el a obtinut cea de-a cincea initiere pe parcursul acelei vieti.

 Joshua David Stone

 

DOCUMENTAR DEEP DECEPTIONS

Science and Spirit – Vol. 1
The Great Questions in the Hamburger Universe – Știință și Spirit – Marile Întrebări în Universul Hamburgher

 

DOCUMENTAR DEEP DECEPTIONS

Science and Spirit – Vol. 2

HOW JESUS BECAME A CHRIST: The Hidden Years – Anii Pierduti

 

  https://www.evolutiespirituala.ro/documentar-si-articol-anii-necunoscuti-din-viata-lui-iisus/?feed_id=4296&_unique_id=61c74f7c83a0e

ishtar

PEŞTE, VINERI ŞI PAŞTELE LUI ISHTAR

 

          Peştele, simbol al fertilităţii – asocierea lui cu zeiţa-mamă şi cu ziua de vineri. Festivalul Paştelui – ouă, iepuri şi servicii religioase dis-de-dimineaţă – „jale pentru Tamuz” -Postul Paştelui

 

Cuvântul „vineri” vine de la numele „Freya„, care era considerată zeiţa păcii, bucuriei şi fertilităţii’, simbolul fertilităţii ei fiind peştele. Încă din timpuri străvechi, peştele era un simbol al fertilităţii printre chinezi, asirieni, fenicieni, babilonieni şi alţii.

freya

Cuvântul „peşte” vine de la dag ceea ce implică creştere sau fertilitate şi pe bună dreptate: un singur cod depune anual până la 9.000.000 de ouă, plătica 1.000.000, morunul 700.000, bibanul 400.000, scrumbia 500.000, heringul 10.000, etc.

Zeiţa fertilităţii sexuale la romani era numită Venus. De la numele ei vine cuvântul nostru „veneric” (ca în boli venerice). Ziua de vineri era considerată a fi ziua ei sacră, pentru că se credea că planeta Venus domina prima oră a zilei de vineri şi astfel s-a numit dies Veneris? Şi, pentru a face semnificaţia completă, peştele era şi el considerat a fi sacru pentru ea. Peştele a fost de asemenea considerat a fi sacru pentru Aştoret, numele sub care israeliţii se închinau zeiţei păgâne.

venus

În Egiptul antic, Isis era uneori reprezentată cu un peşte pe cap. Luând în considerare faptul că ziua de vineri a fost numită după zeiţa fertilităţii sexuale, vineri fiind ziua ei sacră, iar peştele simbolul ei, pare a fi mai mult decât o simplă coincidenţă faptul că li s-a spus catolicilor că vineri este o zi de abstinenţă de la carne, o zi în care să mănânce peşte!

isis

 

Cuvântul „Easter” (Paşte în engleză – n.tr.) apare odată în versiunea King James: „Intenţionând ca după Paşte (Easter) să-l aducă în faţa poporului” (Fap.12:4). Cuvântul tradus aici „Easter” este pascha care este -după cum ştiu toţi învăţaţii – cuvântul grec pentru Paşte (Passover în engleză). Este binecunoscut faptul că acest cuvânt Easter nu este o expresie creştină – nu în sensul lui iniţial. Cuvântul vine de la numele unei zeiţe păgâne – zeiţa răsăritului luminii în zi şi a primăverii. „Easter” este doar o formă mai modernă a lui Eostre, Ostera, Astarte sau Iştar, cea din urmă, potrivit lui Hislop, fiind pronunţată aşa cum pronunţăm noi „Easter” (Iştar) astăzi.

ishtar2

Numeroase obiceiuri de Paşte şi-au avut începutul printre religiile necreştine. Ouăle de Paşte, de exemplu, sunt colorate, ascunse, căutate şi mâncate – un obicei practicat astăzi cu nevinovăţie şi deseori legat cu un timp de distracţie şi de joacă pentru copii. Dar, în antichitate, lucrurile au stat cu totul altfel.

Oul era un simbol sacru printre babilonieni, care credeau o legendă veche despre un ou de o mărime uimitoare, care a căzut din Cer în râul Eufrat. Din acest ou minunat – potrivit mitului antic – a ieşit zeiţa Astarte (Easter), şi oul a devenit simbolul ei.

Druizii antici purtau un ou ca simbol sacru al ordinului lor.

Procesiunea lui Ceres în Roma era precedată de un ou.

În tainele lui Bacchus se consacra un ou.

În China se foloseau ouă vopsite sau colorate în sărbătorile lor sacre.

În Japonia, un obicei antic era acela de a da o culoare arămie oului sacru.

În Europa de nord, în vremurile păgâne, ouăle erau colorate şi folosite ca simboluri ale zeiţei primăverii.

Avem Oul lui Heliopolis, Oul lui Tifon.

Printre egipteni, oul era asociat cu soarele – „oul de aur”.” Ouăle lor vopsite erau folosite ca jertfe sacre în timpul Paştelui.

The Encyclopedia Britannica spune: „Oul ca simbol al fertilităţii şi al vieţii reînnoite apare la egiptenii şi perşii antici, care aveau şi obiceiul de a vopsi şi de a mânca ouă în timpul sărbătorii lor de primăvară”. Cum a ajuns atunci acest obicei să fie asociat cu creştinismul? Se pare că unii au căutat să creştinizeze oul sugerând că aşa cum puiul iese din ou, tot aşa Cristos a ieşit din mormânt. Papa Paul V (1605-1621) a desemnat o rugăciune: „Binecuvântează, O Doamne, Te implorăm, această creatură a Ta, oul, ca să devină hrană folositoare pentru slujitorii Tăi, mâncându-l în amintirea Domnului nostru Isus Cristos”.

Următoarele citate din The Catholic Encyclopedia sunt semnificative: „Din cauză că folosirea ouălor era interzisă în timpul postului Paştelui, ele erau aduse la masă în ziua de Paşte, erau vopsite în roşu pentru a simboliza bucuria de Paşte. Este posibil ca obiceiul să-şi aibă originea în păgânism, pentru că multe obiceiuri păgâne importante care sărbătoreau întoarcerea primăverii au fost preluate pentru sărbătoarea noastră de Paşte”!

Aşa a fost cazul cu un obicei popular în Europa. „Focul de Paşte este aprins pe vârful munţilor dintr-un foc nou, obţinut prin frecarea a două bucăţi de lemn; acesta este un obicei de origine păgână la modă în toată Europa, semnificând victoria primăverii asupra iernii. Episcopii au emis edicte aspre împotriva focurilor profanatoare de Paşte, dar n-au reuşit să le desfiinţeze pretutindeni”. Şi atunci ce s-a întâmplat? Observaţi cu atenţie. „Biserica a adoptat practica în cadrul sărbătorii Paştelui, raportând-o la stâlpul de foc din pustie şi la învierea lui Cristos”! Au fost oare adoptate obiceiuri păgâne în biserica romano-catolică, dându-le o înfăţişare creştină? Lucrul acesta este recunoscut în mod limpede.

ishtar paste iepurasul oua de pasti
Reprezentare Uruk, Orasul Lui Ishtar – Orasul Cu 7 Porti

 

Un alt citat din The Catholic Encyclopedia priveşte iepurele de Paşte: „Iepurele este un simbol păgân şi a fost totdeauna un semn de fertilitate”.” The Encyclopedia Britannica spune: „Ca şi oul de Paşte, iepurele de Paşte a ajuns în creştinism din antichitate. Iepurele este asociat cu luna în legendele Egiptului antic şi ale altor popoare. Prin faptul că um, cuvântul egiptean pentru iepure, înseamnă şi,deschis’ şi,perioadă’, iepurele a ajuns să fie asociat cu ideea de periodicitate, atât lunară, cât şi omenească, şi cu începutul unei vieţi noi atât în cazul tânărului, cât şi al tinerei, şi deci un simbol al fertilităţii şi al renaşterii vieţii. În această calitate, iepurele a ajuns să fie asociat cu ouăle de. Paşte”. Aşadar, atât iepurele de Paşte, cât şi ouăle de Paşte erau simboluri cu semnificaţie sexuală, simboluri ale fertilităţii.

În perioada Paştelui nu este ceva neobişnuit pentru creştini să participe la slujbe ţinute în zorii zilei. Se presupune că în felul acesta Cristos este onorat, pentru că a înviat dintre cei morţi în dimineaţa duminicii de Paşte chiar în timp ce se înălţa soarele pe cer. Dar învierea n-a avut loc la răsăritul soarelui. Când Maria Magdalena a venit la mormânt era încă întuneric – iar mormântul era deja gol! Pe de altă parte, exista un fel de serviciu religios ţinut în zorii zilei care făcea parte din închinarea antică adusă soarelui. Astfel de practici, neavând vreun exemplu scriptural, indică faptul că s-au făcut într-adevăr amestecuri.

Ritualuri legate de răsăritul soarelui – într-o formă sau alta – erau cunoscute în multe naţiuni antice. Sfinxul din Egipt a fost plasat în aşa fel, încât să fie îndreptat spre răsărit.

De pe muntele Fujiyama din Japonia, se fac rugăciuni soarelui care răsare. „Pelerinii se roagă la soarele lor ce răsare, în timp ce urcă pe coama muntelui. uneori se pot vedea mai multe sute de pelerini Şinto în hainele lor albe ieşind din adăposturi şi unindu-şi cântările spre soarele ce răsare”.

Păgânii din Roma care se închinau lui Mithra se întâlneau în zori în cinstea zeului-soare.

Zeiţa primăverii, de la al cărei nume vine cuvântul Easter, a fost asociată cu soarele răsărind la est – după cum pare să implice chiar cuvântul „East-er”. Astfel că răsăritul soarelui în est, numele de Easter şi anotimpul primăverii sunt toate legate între ele.

Potrivit vechilor legende, după ce a fost ucis Tamuz, el a coborât în lumea subterană, dar Iştar (Easter) a coborat in Lumea de Jos si, dupa ce aproape a fost omorata in incercarea de a il scoate de acolo pe Tamuz (Dummuzi), care era fratele vitreg si sotul ei, a reusit, cu ajutorul lui Enki, un zeu primordial din panteonul Sumerian, sa il invie, dar numai 6 luni pe an. Astfel, el a fost înviat într-un mod mistic în timpul primăverii. „Învierea lui Tamuz din cauza demersului lui Iştar care, ca si IIsus dupa aceea, a coborat in Iad si a urcat iar spre inviere (Inaltare, Ascensiune Spirituala si fizica), era reprezentată anual pe scenă pentru a asigura succesul recoltei şi fertilitatea oamenilor. În fiecare an bărbaţii şi femeile comemorau acest eveniment împreună cu Iştar al moartii lui Tamuz şi sărbătoreau întoarcerea zeului, pentru a câştiga din nou favoarea şi ajutorul ei!”

Când noua vegetaţie începea să încolţească, acei oameni din antichitate credeau că „mântuitorul” venise din lumea subterană, pusese capăt iernii şi făcuse să înceapă primăvara.Chiar şi israeliţii au adoptat doctrinele şi ritualurile sărbătorilor păgâne de primăvară ţinute anual, pentru că Ezechiel vorbeşte despre „nişte femei care îl plângeau pe Tamuz” (Ez.8:14).

Isus Cristos a înviat dintre cei morţi în realitate – nu doar în natură sau noua vegetaţie a primăverii. Totuşi, datorită faptului că învierea Sa a avut loc primăvara, n-a fost prea dificil pentru biserica din secolul 4 să unească sărbătoarea păgână de primăvară cu creştinismul. Vorbind despre această unire, The Encychpedia Britannica spune: „Creştinismul. a încorporat în sărbătorirea marii zile de sărbătoare creştină multe din ritualurile şi obiceiurile păgâne ale sărbătorii de primăvară”.

S-au gasit tablite sumeriene care prezinta povestea mortii lui Tamuz in detaliu. Astfel, Tamuz a fost ucis de soldati trimisi de zeul Marduk, fratele lui Ishtar, sa il prinda pe acesta si sa il inchida pentru ca se temea ca Ishtar impreuna cu Tammuz ii vor lua locul la succesiunea, fiind un cuplu mult mai bine vazut decat al sau cu sotia sa, Ṣarpanitum.

Tamuz (sau Dummuzi) a fost ucis din greseala in acea urmarire ce a avut loc. Marduk nu ordonase uciderea lui, probabil din teama de repercursiuni din partea celorlalti zei. Tamuz avea pe atunci patruzeci de ani. Atentie…nu ani terrestri…ci 40 x 3600 ani terrestri = 144.000 ani terrestri(orbita lui Nibiru).

Hislop subliniază faptul că patruzeci de zile – câte o zi pentru fiecare an în care a trăit Tamuz pe pământ – erau puse deoparte pentru „a-l plânge pe Tamuz”. În vremurile străvechi, aceste patruzeci de zile erau ţinute cu plâns, post şi auto-pedepsire – pentru a-i câştiga din nou favoarea – aşa încât el să iasă din lumea subterană şi să facă să înceapă primăvara. Această practică n-a fost cunoscută numai în Babilon, ci şi printre fenicieni, egipteni, mexicani, şi, pentru o vreme, chiar printre israeliţi. „Printre păgâni”, spune Hislop, „acest post al Paştelui pare să fi fost o condiţie indispensabilă marii sărbători anuale pentru comemorarea morţii şi învierii lui Tamuz”.

După ce biserica a adoptat alte credinţe legate de sărbătoarea primăverii, n-a mai fost decât un singur pas până la adoptarea şi a vechiului „post” ce preceda sărbătoarea. The Catholic Encyclopedia subliniază foarte onest faptul că „scriitorii din secolul 4 erau înclinaţi să descrie multe practici (de ex. postul mare de patruzeci de zile) ca fiind instituite de apostoli, care cu siguranţă că n-aveau nimic în ele care să pretindă a fi privite în felul acesta”. Doar în secolul 6 a poruncit papa în mod oficial ţinerea postului Paştelui, numindu-l „post sacru”, în timpul căruia oamenii trebuiau să se abţină de la carne şi de la alte câteva mâncăruri.

Învăţaţii catolici ştiu şi recunosc că există obiceiuri în cadrul bisericii lor care au fost împrumutate din păgânism. Dar ei consideră că multe lucruri, deşi iniţial păgâne, pot fi creştinizate. Dacă vreun trib păgân a ţinut patruzeci de zile în onoarea unui zeu păgân, de ce n-am face şi noi la fel, numai că în onoarea lui Cristos? Deşi păgânii s-au închinat soarelui spre răsărit, nu putem avea noi oare slujbe în zorii zilei pentru a onora învierea lui Cristos, chiar dacă nu acesta a fost momentul zilei în care a înviat El? Chiar dacă oul a fost folosit de păgâni, nu putem noi oare să continuăm folosirea lui şi să pretindem că simbolizează piatra mare care a stat înaintea mormântului? Cu alte cuvinte, de ce să nu adoptăm tot felul de obiceiuri populare, dar în loc să le folosim pentru a onora nişte zei păgâni, aşa cum au făcut păgânii, le folosim pentru a-L onora pe Cristos?

N-ar fi nimic neaparat in neregula cu aceste preluari de traditii populare si religioase, dar crestinismul a preluat dupa care a incercat sa anuleze pur si simplu celelalte religii de la care a preluat, pretinzand pur si simplu ca ei au inventat acele datini, in baza a nu stiu ce scamatorii de explicatii…Si daca paganii se inchinau la demoni, cum pretind in mod fals crestinii, este moral si normal sa le preiei datinile dupa care se ii arati cu degetul si sa creezi Inchizitia ca sa ii extermini fizic si din istorie (prin arderea cartilor si mauscriselor pe care au putut pune mana) ? Acesta a fost adevaratul motiv ocult al arderilor pe rug, al schingiuirii asa-zisilor pagani…instituirea crestinismului, noua inventie a unor minti elucubrate si pline de venin si sete de putere si de sange. Aceasta este biserica lui Christos? A lui IIsus?? A propovaduit IIsus cucerirea altor natii si distrugerea altor religii? Cum ar fi putut, cand chiar el a fost initiat (exista dovezi si documente clare si nu mai este un secret demult) in aceste Scoli de Mistere din Egipt, Tibet, India??  La noi in popor este o vorba: „tiganul(pardon, romanul) cand s-a vazut imparat…pe tac’su primul l-a taiat”…sau „saracului sa ii dai cu piciorul in oala de lapte, cand i se umple, ca saracu’ se face al dracu’…si la propriu si la figurat…zic…

Fiecare poate sa inteleaga ce doreste din acest articol..fiecare este liber sa creada in ce doreste, inclusiv in Mos Craciun. In mare parte articolul este preluat dar am adaugat la el informatii suplimentare despre zei si am scos pasajele in care se incerca o cosmetizare a crestinismului si o maleficizare a paganismului, lucru cu care nu suntem de acord. Am dorit sa ramanem la fapte, la prezentarea mai multor religii si atat. Concluziile sunt evidente si logice, dar nu obligatorii, pentru orice persoana care vrea sa le vada si sa iasa din marasme si programe – tipare mentale.

 

Partial preluat Ralph Woodrow

tartaria2

VIDEO – Tăbliţele de la Tartaria contin cea mai veche scriere din lume,iar Civilizația Danubiană este prima mare civilizație din istorie

tartaria

Istoria moderna ne spune ca cele mai vechi scrieri dateaza de acum 3200 ani i.I.Hr.. Aceastea au fost descoperite in Mesopotamia. si cu toate astea, istoria lumii este pe cale de a se schimba. 

In ultimii ani, o teorie noua zguduie temeliile istoriei umanitati si este contestata vehement de unii savanti.

In Transilvania,in  localitatea Tartaria judetul Alba s-au descoperit de catre cercetatorul clujean Nicolae Vlassa, cateva obiecte foarte vechi de lut in anul 1961si un important complex de cult, cu materiale ce atesta o continuitate de locuire, in acest loc, datata intre anii 4500-200 i.e.n., in unele cazuri chiar si mai tarziu.

Printre altele, s-au gasit si trei senzationale tablite de lut ars. Doua dintre ele sunt acoperite cu semne cu caracter pictografic, cu peste un mileniu anterioare celor asemanatoare, descoperite la Djemer Nasr, Kis si Uruk si datate la 3300 i.e.n.

Se pare ca multe din semnele (scrierile) de pe aceste pietre se regasesc in multe alte scrieri descoperite de-a lungul timpului.

In momentul de fata, cu suportul unor savanati si din afara Romaniei, subiectul a capatat amploare si si-a gasit tot mai multi sustinatori in lumea stintifica.

Conform acestora, cea mai veche scriere din lume provine din Romania si dateaza de acum 8000 de ani i.I.Hr.

Dovada acestui fapt sunt Tablitele de la Tartaria, datate într-o perioadă în care sumerienii nici măcar nu ştiau că aveau să devină sumerieni.

Un mare savant german, Harald Haarmann, specialist în istorie culturală, arheomitologie, istoria scrisului, evoluția limbii și istoria religiilor, autor a 40 de cărți traduse în diverse limbi de circulație internațională, editor și co-editor a 20 de antologii, face o declarație de mare importanță pentru noi, rezultat al cercetărilor sale.

El spune că cea mai veche scriere din lume e cea de la Tărtăria – România și că Civilizația Danubiană este prima mare civilizație din istorie, mai veche cu mii de ani decât cea sumeriană (considerată încă leagănul civilizației).

Rezultatul cercetărilor sale sunt prezentate într-un film documentar numit Civilizația Danubiană (Danube Civilization).

Fără îndoială că această perspectivă dată de un savant german premiat de instituțiile europene pentru contribuțiile sale științifice, membru al Centrului de Cercetare pentru Multiligvism de la Bruxelles, poate să răvășească tot ce se credea ca fiind deja bine stabilit în legătură cu istoria străveche a umanității.

Desigur, el nu este primul care susține că spațiul carpato-danubiano-pontic este locul primelor mari culturi europene.

321

Astfel, savanta americană de origine lituaniană, Marija Gimbutas, a afirmat ceva asemănător acum mult timp: “România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între anii 6.500 – 3.500 î.Hr., axată pe o societate matriarhală, teocratică, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă, care a precedat societăţile indo-europene patriarhale de luptători din epocile bronzului şi fierului.”

Ipoteza ca scrierea a aparut mai intai in sud-estul Europei si nu in Mesopotamia, cum se credea pana acum, are din ce in ce mai multi adepti in lumea oamenilor de stiinta.

Aceasta opinie este intarita si de prof. Colin Reinfrew, arheolog britanic, care a efectuat sapaturi in localitatea bulgara Sitagroi si care a afirmat ca in sud-estul Europei a existat in vechime o zona de civilizatie inaintata.

Opinii identice impartasesc si foarte multi alti istorici din Occident, din Rusia si de pe alte meleaguri.

Enigmele tablitelor: Un poet rus a fost atat de entuziasmat de tablitele de la Tartaria incat le-a dedicat o poezie.

Un profesor din Sankt Petersburg a descifrat enigmaticele pictograme, in cea mai credibila versiune: NUN KA SA UGULA PA IDIM KA RAI.

Dintre toate incercarile de traducere a inscriptiei, am ales-o pe aceasta: “Nobilul care stie tainele va merge in Rai”.

Ar fi extraordinar sa fie confirmata dainuirea multimilenara a unor cuvinte romanesti ca: nun “nobil”, ugula “taina; loc incercuit” – in ogor, ka-rai – in cer, si Rai!

De altfel, pe tablita cu pictogramele apare si crucea, stravechi simbol precrestin, care imparte semnele in patru.

Un impatimit dupa fenomenul de la Tartaria este profesorul italian Marco Merlini, director al Prehistory Knowledge Project si membru al World Rock Art Academy Italia, unul dintre cei mai prestigiosi arheologi contemporani ai Europei.

Un interviu mai amplu cu prof. Marco Merlini pe tema Tartariei a fost consemnat de jurnalistul Vladimir Brilinsky in revista “Dacia Magazin”, nr. 14, iulie 2004. Pe cand un muzeu la Tartaria?

Localitatea Tartaria se afla la poalele versantului nordic al Muntilor Sureanu, de-a lungul malului stang de pe cursul mijlociu al raului Mures.

In jurul acestei asezari, pe un diametru de aproximativ 60 de kilometri, s-au gasit fragmente osteologice ale omului de Neanderthal si ale omului de Cromagnon.

Tot in apropiere, la Turdas, sapaturile arheologice din anii 1895 si 1910 au scos la iveala vatra unei asezari cu piese asemanatoare celor de la Tartaria.

La Daia Romana, situata la 12 km nord-est de Tartaria, s-a descoperit si un vas cilindric a carui vechime este anterioara datarii cilindrilor-sigilii din Sumer.

Specificul materialelor descoperite in aceste statiuni i-a facut pe specialisti sa-i creeze o identitate proprie sub denumirea Cultura Turdas-Vinca (4500-3700 i.e.n.), raspandita in Ardeal, Banat si Oltenia, in Serbia, Ungaria, Bulgaria si in alte tari sau chiar continente mai inde-partate.

Multe piese apartinand acestei culturi sunt expuse in bogatul muzeu de istorie din Orastie.

In vara anului 2003, la Tartaria a fost dezvelit un monument ridicat de Fundatia Dacia Revival, care are sediul la… New York.

Superb acest gest inchinat celei mai vechi scrieri de pe Pamant! Ce-ar fi daca Ministerul Culturii si Cultelor ar infiinta un mare muzeu, chiar la Tartaria, dedicat scrisului, fara de care o cultura este greu de imaginat? Nu merita acest loc un sanctuar al pictogramelor si al slovelor, unic in lume?

Surse:

rompress.info;danielroxin.blogspot.ro;romaniadindiaspora.ning.com

In materialul video urmator puteti urmari punctul de vedere al unui important savant german Harald Haarmann:

piramida 2

Piramidă gigantică

descoperită în Triunghiul Bermudelor

 piramida-de-sticla-triunghiul bermudelor

Piramida gigantica descoperita in Oceanul Atlantic. Triunghiul Bermudelor: misterios, extraterestru, mortal. Timp de decenii cercetătorii au incercat sa lamureasca misterul celui mai enigmatic loc de pe Pamant. Unii cred ca anomaliile, dispariţiile şi fenomenele ciudate pot fi explicate prin cauze naturale. Altii cred ca acestea sunt urmele unei culturi avansate, necunoscute, care a lăsat în urmă o tehnologie fantastica … generatoare de energie, care pot deforma timpul si spatiul şi patrunde in alte lumi.

Doua echipe de exploratori americani şi francezi au facut o descoperire monumentala: un corp parţial translucid, ca o piramida de cristal ce se afla pe fundul mării Caraibe.

Aceasta structura gigantica, probabil mai mare decat Marea Piramida a lui Keops din Egipt, şi descoperita accidental în 1968 de către medicul Ray Brown din Arizona, a fost verificata în mod independent de către cele doua echipe de scafandri din Franţa şi SUA.

Descoperirea a entuziasmat cercetătorii din lumea întreagă. Se vor grăbi să o investigheze? Nu, mai degrabă o vor ignora cu efort şi atenţie. Dacă vor fi presaţi, se declară oficial sceptici, mai ales în lumina potenţialelor implicaţii ale unei astfel de descoperiri.

Piramida ar putea confirma argumentele unor ingineri potrivit cărora piramidele au fost create iniţial ca surse de energie, susţinând ipoteza că vechiul oraş-stat Atlantis a existat, sau chiar să ofere răspunsuri la misterioasele întâmplări care au fost înregistrate încă din secolul al XIX-lea în regiunea din Atlantic botezată Triunghiul Bermudelor.

Paul Weinzweig și Pauline Zalitzki au folosit un robot submersibil pentru a explora fundul oceanului din celebrul Triunghi al Bermudelor și au descoperit un oraș antic, unde pot fi văzute siluetele unor sfincși și a cel puțin patru piramide gigantice.

Potrivit presei internaționale, orașul ar fi fost inundat în urma unor procese simultane de creștere a nivelului apei și tasare a pământului. Aceste elemente amintesc de legenda scufundării misteriosului oraș antic Atlantida, a cărui istorie a preocupat, secole de-a rândul, numeroși oameni de știință.

Dezastrul natural pare să fi avut loc la sfârșitul ultimei ere glaciare, când topirea accelerată a calotei glaciare artice a provocat creșterea rapidă a nivelului oceanelor și a înghițitporțiuni întinse de uscat, în special în emisfera nordică. La sfârșitul ultimei perioade glaciare, nivelul mărilor era cu aproape 121 de metri sub cel actual, iar creșterea nivelului mărilor s-a produs rapd, într-un interval foarte scurt de timp, îngropând Atlantida într-un mormânt de apă.

Oamenii de știință Paul Weinzweig și Pauline Zalitzki au încercat să rezolve misterul Triunghiului Bermudelor. Ei au realizat o scufundare, la începutul lui 2001, și descoperirea a fost una senzațională. Un oraș antic, compus din numeroase clădiri dar și piramide impresionante se află pe fundul oceanului.

Pentru determinarea mărimii acestor structuri megalitice, cercetătorii au apelat la ajutorul unui robot, pe care le-au trimis în adâncuri. Robotul a reușit să exploreze faimosul loc și numeroase imagini au fost preluate. Concluzia a fost una simplă, pentru că în urma cercetării, s-a putut stabili că la circa 700 de kilometri de coasta Cubei, la o adâncime extrem de mare se regăsește un oraș scufundat.

În interiorul orașului s-au descoperit numeroase structuri piramidale, care par a fi piramide. Ele sunt de diferite dimensiuni, unele extrem de mari și altele mai mici, și conform celor declarate de cercetători, par a fi construite de mâna omului.

“Aşezarea este la o adâncime prea mare. M-ar mira să fi fost creată de oameni”, crede profesorul de oceanografie Robert Ballard, care adăugă: “Inevitabil, ne întrebam: Cum au ajuns construcţiile acolo? Nu am mai văzut niciodată imagini de la vreun sonar (detector sonic pentru obiecte subacvatice, n.r.), pot fi înşelătoare”.

Conform lui Zalitzki, oraşul aparţine perioadei preclasice din istoria Caraibelor şi a Americii Centrale, în care trăiau “civilizaţii avansate”. Bineînțeles că această teorie pare să indice orașul pierdut al Atlantidei. Această idee a mai fost regăsită și în cartea ,Triunghiul Bermudelor – o fereastră spre Cosmos?”, scrisă de Charles Berlitz, în 1977.

Conform autorului, în Triunghiul Bermudelor s-a descoperit o piramidă cu înălţimea de aproximativ 128 metri şi baza de 164 metri, la o adâncime de 900 metri în apele Atlanticului de Nord. Piramida ar avea un unghi identic celui al piramidei lui Keops şi s-ar afla, exact la aceeaşi latitudine cu piramida egipteană.

piramida triunghiul bermudelor

Prima descoperire, in 1968
Potrivit istoriei, piramida a fost descoperita accidental in 1968 de catre Ray Brown din Mesa , Arizona , doctor in naturopatie (un sistem medical complet si coerent care pune accentul pe stimularea mecanismelor naturale de autovindecare a corpului n.r).
Brown a venit in Caraibe in vacanta si a facut scufundari alaturi de prieteni intr-o regiune din afara Bahamasului, cunoscuta sub numele de „Limba oceanului”. Zona avea acel nume pentru ca o portiune din fundul marii de forma unei limbi se extinde in afara insulei, inainte de se prabusi brusc in adancimi mai mari.

.
Cand si-a descris descoperirea, doctorul a explicat ca s-a separat de prietenii sai cu care facea scufundari, sub apa. Încercand sa li se alature din nou, a dat peste o structura masiva care se ridica de pe fundul oceanului: un obiect negru sub forma unui morman care se deslusea in apa filtrata de razele soarelui. Privind cu atentie, a constatat ca obiectul avea forma unei piramide.
Pentru ca nu mai avea aer, nu a petrecut prea mult timp investigand piramida, dar a gasit o sfera ciudata de cristal. A adus-o la suprafata iar mai tarziu cand vechiul cristal a fost studiat cercetatorii au fost uimiti de proprietatile lui.

Piramida este cea care cauzeaza fenomenul Triunghiului?

.
Unii cercetatori ai Triunghiului au conceput de-a lungul anilor teorii potrivit carora exista o sursa de energie pe fundul marii in regiune, care afecteaza avioane, nave si barci.

.
Investigatorii pretind ca, daca legendarul Atlantis a existat cu adevarat, ramasitele miticelor aparate declansatoare de energie ar putea fi inca intacte pe fundul oceanului. Un asemenea dispozitiv poate sa aiba forma unei piramide, iar sablonul original a fost copiat mult mai tarziu de catre culturile ulterioare la nivel global.

.
Structuri avand forma piramidelor au fost descoperite in America de Nord, Centrala si de Sud; in Estul Europei, in tundra friguroasa din Siberia, in China centrala si de Nord si posibil in America.
Piramida de la Polul Sud nu a putut fi confirmata pentru ca se afla la o adancime de mai mult de 1,60 km sub gheata, iar imaginile cu aceasta sunt controversate.

.
Acum ceva timp au fost descoperite niste ruine misterioase, dovezi ale unei culturi necunoscute, pe o insula din mijlocul Oceanului Pacific, numita Maden.Se pare ca printre ruine se gaseau si ramasitele unei stravechi piramide.
Partizanii vechiul teritoriu al Lemuriei (cunoscut si sub numele de MU) au sustinut ca ruinele apartineau acestuia, in timp ce altii au speculat ca ar fi putut fi un avanpost al unei colonii apartinand Atlantisului.

.
Un antropolog de la Bishop Museum din Honolulu, Hawaii, care a explorat ruinele in 1924 nu a gasit nici o piramida. Însa, omul de stiinta Kenneth Emory a descoperit dovezi ale unui mic trib polinezian, care s-a stabilit acolo pentru o perioada scurta de timp, la un moment dat in secolul al XVI-lea.

.
În ciuda acestei descoperiri, mai multe dezvaluiri au pornit din micuta insula in anii care au urmat.
Cercetatorul Mitch Williamson a sapat mai adanc in mistere. Relatand unele dintre extraordinarele descoperiri ale lui Williamson, Rich Hoffman, explorator si investigator, scrie: „Exista 40 de temple din piatra in insula Malden (foto) care sunt descrise ca avand infatisari similare cladirilor din Nan Madol din Pohnpei, aflata la aproximativ 5,475 km distanta. De fapt, exista un drum de bazalt pana pe fundul Oceanului Pacific care conecteaza aceste insule la adancimi de sute de kilometri sub ape.

.
Deci cultura ar putea avea mai mult de 50 000 de ani, iar toata aceste structuri au fost candva sub apa, sutinand o civilizatie care nu intalnea nici un obstacol in a muta dintr-un loc in altul pietre colosale pentru a construi structuri foarte mari si complicate despre care nu stim absolut nimic in afara faptului ca cineva le-a construit si ca sunt mai vechi decat istoria biblica.

Alte piramide misterioase descoperite la nivel mondial

.
Totusi, nimeni nu le aduce in discutie pentru ca nu se potrivesc cu ceea ce am inteles despre rasa umana si originile acesteia. Cercetatorii au teoriile lor dispersate despre cum nomazii au ajuns in Nordul Americii folosind podul pe uscat din Bering Straight si le sustin pe acestea.
Acelasi lucru se poate spune despre ruinele imprastiate din Caraibe, care sugereaza o civilizatie vasta care s-a extins din apele costale din afara Florida Keys, indreptandu-se catre apele din Bahamas, trecand pe langa Bimini si apoi spre Est in Oceanul Atlantic.

.
Cuba are doua ruine sub apa in exterioul coastei sale care ar putea fi parte a aceluiasi complex oras-stat.
Hoffman mentioneaza in trecere si incredibila relatare a exploratorului Tony Benik, care a facut monumentala descoperire a inca unei piramide uriase aflata la 10 000 de picioare sub apa. Benik pretinde ca piramida este acoperita cu un cristal urias.

.
Şi daca asta nu era suficient, Hoffman impartaseste si descoperirea lui Ari Marshall din timpul expeditiei din 1977. Echipa a descoperit o piramida mai mica in Bahamas , in afara Cay Sal. Marshall a facut poze sub apa a unei piramide aflata la o adancime de aproape 150 de piciore.
Potrivit aprecierii lui Marshall misterul piramidelor se inteteste. În ciuda faptului ca apa era neagra in adancime (nu ajunge multa lumina pana acolo jos), apa din jurul piramidei era iluminata de stralucirea structurii si parea a avea culoarea verde fosforescent.
Explorari care sa continue cercetarile nu au fost facute niciodata.

piramida oras atlantida
Atlantisul a fost distrus de catre fluxul din Epoca de Gheata?

A existat Atlantis cu adevarat? Este descrierea lui Platon unica in istorie despre tinutul mitic?
Pentru un afla un raspuns, Hoffman se intoarce la povestea arheologului amator, care a descoperit legendarul oras Troia, Heinrich Schliemann.
„Omul care a gasit si a excavat celebre ruine ale Troiei (despre care istorii cred ca este doar o legenda), a declarat ca a lasat aprecierea scrisa a descoperirii unui vas dintr-un metal necunoscut oamenilor de stiinta care l-au examinat, in faimosul Priam Treasure. Înauntrul vasului se regaseau hieroglife in feniciana, care sustineau ca acesta apartinuse regelui Cronos al Atlantisului. Alte vase similare au fost gasite in Tiajuanaco , Bolivia ”.

.
Daca Atlantis chiar a existat, asta a fost catre sfarsitul Epocii de Gheata. Povestea cufundarii sale este legata de fluxuri si avansarea oceanului cand supradimensionata calota glaciara arctica s-a mutat inapoi cu rezultate catrastofice pentru mare parte din Emisfera Nordica.
La finalul Epocii de Gheata, nivelurile apei au atins valori cu pana la 400 de picioare mai scazute decat in prezent. Se presupune ca nici o tehnologie prezenta sau din vremurile acelea, nu ar fi putut salva Atlantisul de la moartea acvatica.

Proprietati ale piramidelor din cristal

.
Unele teorii privind Atlantisul sustin ca piramidele energetice ale orasului insulei erau facute din cristal, sau acoperisurile lor aveau in componenta o substanta cristalina.
Este posibil ca un asemenea lucru sa genereze, sa pastreze si sa distribuie energie la cerere? Raspuns: DA.
Experimentatorii au descoperit acum zeci de ani ca piramidele tind sa se poarte precum un condensator care strange si depoziteaza energie in jurul lui.

.
Cu cat piramida este mai mare, cu atat capacitatea de colecta si a depozita este mai ridicata. Şi compozitia unei piramide este mai importanta. O piramida din cristal, sau o extremitate din cristal, poate sa-i imbunatateasca simtitor puterea.
Cristalul este cunoscut de mult ca avand aplicatii energetice si indica proprietati naturale piezoelectrice.
Concluzia: piramidele sunt generatoare naturale intrinseci de energie.

.
Expeditiile viitoare la aceste piramide misterioase ar putea sa dezvaluie intr-un final adevarul si extraordinara tehnologie straveche.
Din pacate arheologia apelor adanci este foarte costisitoare si nu este bine finantata. Multe dintre scufundari sunt datorate bogatiilor promise vanatorilor de comori pentru riscurile asumate.

.
Şi desigur, universitatile din lume nu sunt in mod deosebit interesate sa exploreze ideea ca ruinele stravechi contin tehnologii de nivel ridicat, pentru ca aceasta poate sa destabilizeze serios fundatia teoriilor lor preferate.

 

”The Bermuda Triangle”

”Triunghiul Bermudelor” (în engleza „The Bermuda Triangle”) cunoscut şi sub numele de ”Triunghiul Diavolului” este o zonă triunghiulară din Oceanul Atlantic mărginită la extremităţi de Miami, Bermuda şi Puerto Rico. Există unele speculații cum că în această regiune se întâmplă foarte des fenomene paranormale, cum ar fi: dispariții ale unui număr mare de vase și aparate de zbor, activități paranormale în care legile fizicii sunt date peste cap, puse inclusiv pe seama ființelor extraterestre. Suprafața triunghiului este de aproximativ 1.2 milioane km² După unii misterul ar data din timpul lui Columb. Chiar şi aşa, estimările variază între 200 şi 1 000 de incidente în ultimii 500 de ani. Howard Rosenberg susţine că în 1973 Paza de Coastă SUA a răspuns la peste 8 000 de cereri de ajutor în zonă şi că peste 50 vase şi 20 avioane s-au scufundat în Triunghiul Bermudelor în ultimul secol.

.

IshtarGate1

INTERVENŢIA  ZEILOR ACUM  455.000 DE ANI

Partea a II-a

Partea I AICI

 
hathor durga nimah Ninharsag
NIMAH aka NINHARSAG

EXTRAS DIN CARTEA 

„REFLECŢIILE   UNUI   MAESTRU DESPRE ISTORIA   UMANITĂŢII” – Vol I


     ” Sora lor mai mare a început disputa. Pentru că ea era un genetician strălucit în familia
 lui Anu. A fost sora care a stîrnit disputa şi a venit aici jos şi a început să destrame gene.
Ceea ce voi sunteţi pe cale de a găsi în genomul uman ea a ştiut deja de acum aproape
 455.000 de ani. Ea a venit aici jos şi a început să facă încrucişări cu seminţele
 lui Enki şi Enlil şi Anu şi copiii ei pământeni. Ea a fost mama care a creat hibridul de
Cro-Magnon care sunteţi voi. Deci cine a fost Zeul Genezei ? Ei bine, cu siguranţă nu
 a fost Jehova cu siguranţă nu a fost Enlil şi nici Enki ori Anu. Sora lor a fost Zeul Genezei „.
                                                                                                                       
                                                                                                                                Ramtha
 
Sunt multe poveşti despre Creaţie şi multe explcaţii ale realităţii, încă din cele mai, vechi înregistrări ale civilizaţiei sumeriene, tradiţiilor Estului îndepărtat, filozofia greacă, genza şi tradiţiile iudeo-creştine, gânditori moderni şi oameni de ştiinţă, cercetări arheologice şi istorici ca Zecharia Sitchin. Toate tind să asume că adevătata identitate a persoanei, este identică cu intruparea ei fizică. Ca exemplu, când Geneza vorbeşte despre  crearea femeii şi a bărbatului, spune povestea creării corpului fizic. Dar aceasta este doar jumătate de poveste. Această asumpţie comună are implicaţii enorme, aşa cum aţi analizat deja. Este răspunzătoare pentru confuzia dintre creatorul speciei umane şi creatorul limitimativ şi sursa întregii existenţe. Conştientizarea acestei distincţii, este punctul principal pe care Ramtha îl subliniază mereu, şi una dintre cele mai valoroase contribuţii este înţelegerea conceptelor : Dumnezeu, Umanitate şi Sine.
 
    Mulţi cercetători moderni care au găsit evidenţe pentru intervenţia în evoluţia umanităţii a unor rase avansate din punct de vedere tehnologic, din afara Pămîntului, fac aceeaşi prezumţie greşită şi omit să se adreseze sursei comune şi ultimative a tuturor raselor. Aceasta omisiune comună şi lipsa de claritate, a creat multă confuzie cu privire la adevărata noastră identitate. Multe din religiile lumii şi ideologiile populare cu un efect major în istoria umană, au fost clădite pe aceasta confuzie. Ramtha este foarte clar în prezentarea sa cînd spune că noi nu suntem inferiori sau subordonaţi acelor civilizaţii care au dat impuls evoluţiei rasei umane prin încrucişarea ADN-ului lor cu al nostru.
 
    ADN-ul este ca şi Cartea Vieţii a sufletului, care păstrează înregistrarea şi înţelepciu­nea călătoriei noastre evolutive. Fără îndoială, adevărata noastră identitate este cea de călător pe acest drum al cunoaşterii, cel invizibil călătorind în noi, Observatorul privind prin masca actorului, personajul neidentificat din spatele costumului jucînd un rol pe scena vieţii.

 

   „Nu contează dacă veniţi din Zeta Reticuli, nu contează dacă veniţi de dincolo de Steaua de Nord, nu contează dacă sunteţi atlanţi, lemurieni, nu contează dacă sunteţi cenuşii (este expresia folosită de Ramtha pentru a numi pe cei care conduc lumea din umbră) nu contează dacă sunteţi egipteni, sau hinduşi, nu contează dacă sunteţi Ishamata, nu contează dacă sunteţi Actanus – nu contează.

Voi veniţi de la Punctul Zero.”

 

 
    Experţii în genetică au putut să traseze evoluţia speciei umane prin studiul ADN -ului mitocondrial al liniei femeieşti. Acest expeiment a putut să traseze genele până departe la punctul din evoluţie unde genele pămîntenilor au fost unite cu cele ale altei civilizaţii venite din alta parte, mai avansată.
 
    Ramtha datează acest punct din istoria noastră la extraordinara distanţa de 455.000 de ani în urmă, dată care ridiculizează datele acceptate de antropologi în marea lor majoritate. Iată din nou, unii ne vor atenţiona să nu folosim câteva izolate şi controversate exemple împotriva copleşitoarei cantităţi de evidente necontrazise, care arată ca oamenii moderni din punct de vedere anatomic, au evoluat din creaturi foarte asemănătoare cu maimuţa, destul de recent, cam 100.000 de ani în urmă, în Africa şi, după unii, şi în alte părţi ale lumii. (Michael Cremo – arheolog contemporan -„Arheologia interzisă”, 1993). 
 
Ironic, Ramtha subliniază ca adevăratul Zeu al Genezei, responsabil pentru rasa umană nu a fost bărbat, aşa cum spune tradiţia, ci o femeie, om de ştiinţă, Ninharsag, o Zeiţă, din casa lui Anu, sora lui Enlil şi a lui Enki, care a condus laboratoarele ştiinţifice din Africa, Mesopotamia şi India, unde a fost dezvoltat ADN-ul noilor specii umane. Ea a folosit propriul material genetic, pe care 1-a amestecat cu cel al populaţiei native a Pămăntului şi a creat ceea ce mai târziu va evolua în ceea ce este cunoscut ca omul de Cro-Magnon. Nu este doar o coincidenţă că ea mai este cunoscută şi sub numele de Mammy în textele antice sumeriene. Ea este mama primordială a speciei umane. Ea nu a intenţionat să creeze o specie care să fie înrobită şi folosită, ci a fost preocupată de datoria ei de a explora şi proiecta noi forme de viaţă, chiar şi atunci cînd a dorit să fie parte din ele.
 
    Un articol recent despre ADN-ul mitocondrial, într-o revistă de ştiinţă populară, oferă date interesante, care pun sub semnul întrebării tradiţionala cronologie a organizării în structuri sociale, capabile să domesticească  animale, de obicei plasate în ultimele zece mii de ani.
 
    Un analist al diferenţelor de secvenţe genetice într-un anume sector al lanţului mitocondrial al ADN-ului, a revelat trei grupe de capre care au apărut dintr-o populaţie genetică distinctă. Astăzi distribuţia lor este foarte împrăştiată. Acele trei populaţii, în schimb, emerg dintr-un material comun de strămoşi care au trăit cam 200.000 de ani în urmă, estimează cercetătorii.”    (Rev, Washington News mai 2001)
 
ancient+aliens
 
    Dialogul dintre Solon şi preotul egiptean, pe care Plato îl povesteşte în Timaeus şi î1 consideră un fapt real, este o altă sursă care pune semnul de întrebare pe acurateţea înregistrărilor de timp în istoria umană:
    „In cazul tău, ca şi al altora, abia după ce ai obţinut literaţi şi alte lucruri pe care oraşul le cere, iată că din nou, după numărul obişnuit de ani, vine marea inundaţie. Ea şterge totul, ca o plagă şi lasă doar populaţia neliterată şi incultă in urmă. Deveniţi copii din nou, complet nefamiliari cu tot ce a fost în timpuri antice, fie aici fie în propriile regiuni. Şi Solon, raportul pe care tocmai l-ai dat despre genealogia poporului tău, este ca o carte de adormit copii. Întâi de toate, poporul tău îsi aminteşe doar un potop, deşi de fapt au fost cu mult mai multe înainte.” (Platon – Opere complete, Timaeo)  Platon a scris dialogurile în sec IV î.e.n., mult timp după evenimetele consemnate de lemurieni.  Mai este un alt pasaj în Timaeus care seamănă izbitor cu povestea lui Ninharsag, încrucişând sămînţa lui Enki şi Enlil pentru a produce specii noi. Plato continuă dialogul dintre Solon şi preotul egiptean, spunînd : „Acest oraş a fost fondat de o Zeiţă a şi anume a fost Neith în egipteană şi Athena în greaca. Ei (egiptenii) sunt foarte prieteni cu atenienii şi susţin că ar fi înrudiţi cu poporul nostru într-un fel sau altul „.”Am să-ţi spun (Solon) povestea, pentru binele tău şi al oraşului tău, şi în spcial în onoarea Zeiţei, mama noastră, cea care a fondat, a iubit şi educat oraşele noastre, ale voastre. Le-a fondat întâi pe ale voastre, cu o mie de ani înainte de ale noastre, când a primit a Pâmînt şi Hephaestus sămînţa din care a ieşit poporul vostru.”  Hephaestus este numele romanizat al Zeului focului la greci Sămânţa de pe Pământ şi Hephaestus, înseamnă de fapt sămânţa pe care Ninharsag a luat-o de la Enki, care se traduce „lordul Pâmîntului” şi de la Enlil, care înseamnă „Lordul Poruncii sau al vântului”. Cercetările de mai târziu vor stabili o legătură între Lordul sumerian al Poruncii, Enlil şi Lordul focului, fără îndoială că asemănarea celor două poveşti, în ciuda diferenţei de context, poate fi notificată prin variabilele produse de timpul scurs între cele două surse.
 
    Tendinţa comuna de a identifica persoana cu întruparea sa fizică, a dat importanţă simţirilor şi emoţiilor ca fiind realitatea primordială, mai presus de conştiinţă şi inteligenţă, Ramtha explică că una dintre cele mai mari probleme ale umanităţii este ceea ce el descrie ca fiind corpul emoţional. Emoţiile sunt mai degrabă un efect al experienţelor. Una din cele mai mari valori ale societăţii vestice de azi, este emoţia, care de fapt este o reacţie chimică în experienţă. Este considerată mai valoroasă decât intenţia abstractă din spatele experienţei însăşi. Ramtha subliniază asta:
  
 „Una dintre cele mai mari probleme ale voastre este corpul emotional. Este cursa oricărui om. Şi nu ar fi existat un ceva numit înălţare dacă nu ar fi existat şi marea teză numită corpul emoţional. Corpul emoţional este ca atunci cînd foloseşti nişte unelte care fac o treaba mediocră şi sunt nesatisfăcatoare, dar totuşi lucrează în loc să foloseşti un computer. Corpul emoţional este ca o carte care te învaţă cum să operezi un computer, dar sunt atât de mulţi care continuă să citească cartea la nesfârşit, şi n-au lucrat niciodată cu un computer. Continuaţi să folosiţi lumânări în loc de lasere”.    
 
Voi crederi ca aveţi probleme ? Nu aveţi probleme. Aveţi reţele neuronale. Asta-i tot. Credeţi că aveţi probleme ? Aveţi un corp emoţional. Asta-i tot. Ştiaţi că aveţi patru sigi­lii care nu au fost niciodată activate ? Credeţi că aveţi o problemă ? Aveţi o crescătura în creier, un fel de ghem. Este o grupare de neuroni. Şi ştiţi singurul motiv pentru care este acolo ? pentru că sunteţi oameni emoţionali şi vă face să vă simţiţi bine simturile, sentimentele. Ştiţi ce sunt sentimentele ? Nu au nimic de a face cu spiritualitatea sunt chimie, substanţe chimice. Unde se întâmplâ ? Între creier şi organele de simt, asta-i magistrala lor.   Stiti, magistrala care vă duce acasă. Fiecare din emoţii are o casă de. Voi sunteţi dependenţi de emoţiile voastre. Sunteţi dependenţi de sex (sensul este: independenti ca de droguri. Sunteţi dependenţi de victimizarea voastră. Sunteţi dependenţi de sărăcia voastră, de lipsurile voastre de durerile voastre, de cap, de alergiile voastre, de nefericirea voastra, de singurătatea voastră. de autocompatimire, de vinovăţie, de înstrăinarea voastră de Dumnezeu.
 
shiva enlil
 
 
 NINHARSAG – ADEVĂRATA  ZEIŢĂ  A GENEZEI
    
    Femeia aceasta are o putere pe care voi nu o aveţi şi este toată conştiinţă şi este atot puternică, (conştiinţa şi puterea lui Ramtha, care este un maestru ascendent). Şi sunt într-un trup de femeie, ca să glorific femeia, comoara vieţii voastre, să glorific dreptatea şi adevăul în viaţa voastră. Fiecare bărbat are nevoie să fie glorificat de o femeie. Dacă nu, el nu poate fi niciodată rege, niciodată nobil, pentru că este doar o linie genetică care califică sinele regesc. Sângele regesc nu vine prin sămânţa bărbatului, vine prin oul femeii. Casele re­gale merg înapoi genetic pe linie femeiască.
 
    Poate că ar trebui să deveniţi geneticieni ca să înţelegeţi ca linia femeii poate fi dusă inapoi până la Eva ( continuitatea liniei, a moştenirii genetice poate fi trasată prin structura AND-ului mitocondrial a femeilor dintr-o familie). Este adevărat ca găsim cosistenţa prin femei, nu bărbaţi. Bărbatul are consistenţă, dar nu este prin linia masculină din sîngele lui, ci prin antecedenţa feminină. Femeia care sta în faţa voastră, şi voi toţi, femei şi bărbaţi, puteţi trasa linia voastră genetică pîna la Zeii care v-au creat, şi cel mai grandios din ei a fost o femeie. Da , a fost o femeie.
 
    Sunt sigur că toţi sunteţi familiari cu Cartea Genezei, piesa aceea frauduloasă. Evreii au copiat un text vechi care datează de la sumerieni şi istoria lor, istoria lor despre Tera. (Geneza, povestea creaţiei este izbitor de asemănătoare cu o veche poveste despre crea­ţie din literatura sumeriană, numită Enuma Elish.  Acesta a fost cel mai sacru text de ritual al Babilonienilor, pentru peste o mie de ani. Nu este nici un dubiu că evreii au fost familiari cu acest text, din moment ce Abraham a fost babilonian, născut în oraşul Ur, iar familia lui a avut legături cu preoţimea de acolo) . Tera a fost numele pe care Dumnezeii 1-au dat pământului.
 
    Enki şi Enlil au venit aici acum 455.000 de ani. Ei s-au certat şi s-au certat. Şi ştiţi cine a început disputa ? Sora lor mai mare. Ea a fost un strălucit genetician din familia lui Anu. Ea a venit aici jos şi a început să despartă genele. Ceea ce voi veţi găsi curînd în genomul uman, ea a ştiut acum  455.000 de ani.   A venit aici şi a încrucişat seminţele fraţilor ei Enlil şi Enki şi ale lui Anu cu copiii ei pâmânteni. Ea a fost mama care a creat hibridul de Cro-Magnon, care sunteţi voi. Cine a fost ea? Zeul Genezei.
 
   Cu siguranţă că nu Jehova a fost. Deci Zeul Genezei a fost o Zeiţă. Numele ei a fost Nisgal sau Ninharsag, Ea a mai fost numita abreviat Mammy, adică mama. Acesta este adevărul. În textele sumeriene – veţi găsi acele texte în orice muzeu mare din lume – se spune cine a fost Zeiţa Genezei şi că ea a fost sora celor doi fraţi rivali. Ea a venit şi a făcut lucrarea – sora. De aceea a şi fost numita Mammy.
 
     Cea mai veche religie din lume, divinizează o Zeiţă (religia egipteană – Zeiţa Nut). Aceasta este cea mai veche religie din lume, divinizarea lui Mammy, marea Mamă. Cunoaşterea este în bibliotecile şi muzeele voastre.
 
vishnu enki
 
 
ÎNCEPUTUL EVOLUŢIEI
     
     Cu 455.000 de ani în urmă, a aprut prima colonie din Nibiru, înainte au fost Homo erectus, Neanderthal şi Homo sapiens, care încă mai evoluau înainte de venirea marii Zeiţe. Ei au venit şi au creat canale şi râuri în Estul Mijlociu. Nilul este un fiu Artifi­cial. Da, nu este o cale naturală.
 
     Estul Mijlociu a fost Grădina Edenului. Eufratul, Tigrul şi Nilul fuseseră create. Da, toate sunt artificiale. Pâmântul aici nu era un deşert. Fiecare fir de nisip pe care îl vedeţi astăzi, este rezultatul eroziunii a ceea ce a fost odată cel mai fertil pâmînt din lume  şi cum deja aţi auzit au venit aici cei doi fraţi, Enlil si Enki, fii lui Anu. Aceasta este cris în Enuma Elish, tăbliţele din Sumer care au înregistrat adevărul. Ei au venit şi au creat râurile şi tot ce era acolo ca să fie de folosinţă celor care veneau şi plecau mereu cu navele lor. Aceşti Zei aveau culoarea scorţişoarei erau frumoşi. Zeiţa era la fel de înaltă şi fru­moasă ca fraţii ei şi ei aveau deja mii de ani cînd  au ajuns aici. Acesta este adevărul.
 
     Marele elixir al Zeilor care s-a păstrat peste milioane de ani, ( vinul roşu ), a ajuns pe acesta planetă acum 455.000 de ani. Cultura a început într-o vale între Tigru şi Eufrat, acolo a fost cea mai mare vie de pe Pămînt.
 
     De acolo a fost dus într-un loc numit Argentina, apoi în America de Sud, apoi în America de Nord, iar apoi în stepele Rusiei si Europa. Cine planta aceste vii ? Zeii, în pâmânt sfânt. Ştiaţi că viţa de vie se plantează numai pe pământ care a fost cîndva pe fundul mării ? Chacra coronară (a 7-a) a unui zeu este cel care s-a ridicat din uterul oceanului iar chacra coronară a lui este o vie. De ce este atât de impor­tant ?  Pentru că pâmântul care se ridică din ocean, este ca un copil care s-a născut din ute­rul mamei sale.
 
    Grânele nu sunt indigene de pe Pământ. Au fost aduse aici. Grâul nu este de aici, a fost adus de pe o stea/cluster. Grâul încă mai păstrează schimbările genetice pe care Zeii le-au făcut cînd l-au adus aici, ca sâ-1 adapteze la aşa o mare distantă de acel soare.
 
     Creşteau capre şi oi, pentru lapte, nutrientrul absolut pentru copii. Un copil creşte cu o hrană care are valoarea nutritivă necesară să menţină creierul şi intru adevăr ADN-ul stimulat. Deci lapte, brânzâ, care este elementul stimulativ ? Calciu. Calciu este marea moleculă care „deschide” celula şi îngăduie nutrienţilor să pătrundă şi apoi ADN-ului să-1 folosească. De aceea copii pot trăi numai cu lapte.
 
     Cu  455.000 de ani în urmă. această planetă a fost populată de mari şi avansate civilizaţii : una este ce a lemurienilor, iar cealaltă a atlanţilor, iar Zeii sumerieni, ar fi cei din a căror genealogie au apărut atlanţii. Atlanţii – acum 450.000 de ani – au fost o încrucişare de ADN între Zei şi cei mai inteligenţi umanoizi care au existat în acel timp. A durat peste 120 de ani ca să dezvolte un lanţ perfect de ADN care să îngăduie entităţii să arate ca Zeii, adică cu un creier mare. Aceste au fost primele entităţi care au moştenit creierul galben (scoarţa cerebrala sau substanţa cenuşie) Ei au moştenit toate abilităţile, înălţimea şi frumusetea, dar vor fi sclavii Zeilor.
 
     Deci laboratoarele de ADN au existat în Africa, dar au fost şi în India, pentru că migraţia înapoi în India (atracţia spre India ) este o adânc înrădăcinată în memorie, o memorie ge­netică a locului de concepţie.
 
   În acel timp, pe acest plan a venit un alt grup de dincolo de Steaua de Nord, marii lemurieni. A căror navă a fost de fapt o entitate biologică în şi din ei îşisi. Ei aveau aceasta abilitate. 
 
Lemurienii au venit de dincolo de Steaua de Nord, printr-o gaură neagră (worm-hole) care făcea conecţia cu o altă realitate. Ei erau giganţi. Navele lor erau entităţi bio­logice care răspundeau sistemului lor nervos şi concentrării lor.     Orice ei visau, nava putea deveni. Acesta este un adevăr. Ei au aterizat aici cînd încă mai erau dinozauri, dar nu le era frică, pentru că ei înţelegeau radiaţia biologică cu care creau navele lor. Cum să vă spun, navele lor erau crescute în grădini. Fantastic ? Credeţi că este fantastic ? Voi folosiţi mai puţin de 4% din ADN-ul vostru. Ce ar fi putea fi în restul de 96% ? Poate ca sunt aripi sau trepte, sau poate că sunt proiecţii de cîmp  unificat antigravitaţional ? Poate ca deja există. Cine sunteţi voi să spuneţi că nu
există ? Nu vă arătaţi ignoranţa.
 
     Sunt organisme care trăiesc în spaţiu. Aceste organisme trebuie să aibă gene antigravitaţionale, ca să poate trăi acolo fără să fie capturate pe orbita vreunui corp greu.
 
     Lemurienii au venit aici şi au însămânţat ceea ce voi numiţi Pacificul de nord, pînă la Ecuator, care exista în vremea lor. Ei au venit să schimbe, să moduleze formele de viată. Au venit să exploreze.
 
    Din copii copiilor lor am apărut eu cu 35.000 de ani în urmă. Eu am existat înainte de Jehova.
 
    Lemurienii erau mult mai puri. Erau foarte diferiţi fizic de atlanţi. Apoi s-au amestecat cu atlanţii şi ionienii, care au fost originea grecilor. Ionienii din literatura greacă sunt norvegienii de azi, grecii pe care îi vedeţi astăzi în bazinul mediteranean sunt un amestec de sînge care vine de la Imperiul Turcesc. Adevăraţii greci au pielea albă, ochi deschişi şi păr deschis la culoare. Ei sunt ionienii.
 
    Deci, acum  450.000 de ani, au venit aici, unde existau deja nişte fiinţe primitive care evoluau că să facă necunoscutul cunoscut, şi le-au dat un impuls în evoluţie. Au dat celor care nu erau pregătiţi, un mecanism cu care să poată gândi, să fie, să contempleze şi ca să considere problemele complexe. I-au făcut sclavi şi i-au pus să lucreze în minele de aur. Ce făceau ei cu aurul ? Aveau nevoie de aur ca sa-1 pună în atmosfera lor, căci ei locuiau pe o planeta care nu avea soare. Aurul este un foarte bun conducător de lumină. Mai mult chiar, ei foloseau aurul ca mîncare – pîine.
 
anu enki enlil
 
     Acei Zei, prin procesele lor de alchimie, ştiau cum să facă aurul să-şi învârtească nucleul atât de repede,  încât  rezulta o pulbere albă, care emena un câmp radioactiv. Făceau pâine din ea şi o mîncau, iar corpul lor spiritual strălucea. Le dădea nemurire. Acesta este motivul pentru care fiecare fiinţă care ajungea la tron, după acel timp, era îmbrăcată în platoşă de aur, pentru că aurul reprezenta pentru ei Zeii pe care îi serviseră în antichitate.
 
     Deci aţi avut un impuls în evoluţie. Aţi fost la locul potrivit în timpul potrivit. Adică fiecare venea din Punctul Zero, din Void şi Punctual Zero era ca o uriaşă stea, cea mai mare stea care a fost vreodată. Şi totuşi a fost cea mai mică particulă care a existat vreodată şi încă există, dar în moment a fost cel mai mare sistem în Voidul Însuşi. Iar razele care care vin de la el, nu au număr, căci el este un motor care păstrează perpetuarea conş­tiinţei în propria contemplare şi de aceea voi sunteţi acum aici.
 
    Exact ca şi cum am lua Punctul Zero şi am face asta : dacă întoarcem Punctul Zero în interiorul lui însuşi şi îi îngăduim să reflecteze şi să se observe pe sine, el va produce o diviziune aparentă a Punctului Zero. Această virtuală diviziune crează o oglindă care permite Punctului Zero să se exploreze şi să se cunoască pe sine. Nu contează dacă veniţi din Zeta Reticuli, dacă veniţi de dincolo de Steaua de Nord, – nu contează dacă sunteţi atlanti, lemurieni, cenuşii (Ramtha numeşte cenuşii pe cei care con­duc din umbră lumea, care deţin toată puterea mondială dacă sunteţi egipteni sau hinduşi dacă sunteţi Ishamata sau Actanus – nu contează. Voi toţi veniţi din acelaşi Punct Zero. Au ştiut Zeii despre Şcolile de înţelepciune?    Da, au ştiut. Au fost Zei care au performat miracole ? Da, altfel nu ar fi existat astfel de şcoli.  Cunoştinţele trebuiau să fie trecute unor oameni selectaţi, ştiti voi, urmaşii Zeilor. Ei primeau cunoştinţele şi cei care le înţele­geau deveneau nemuritori.
 
     Nemurirea are totul de a face cu deschiderea minţii, are totul de a face de felul cum ADN-ul se replică în celulă. Nemurirea este despre cunoaştere şi despre adevăr. Una din cele mai mari probleme ale voastre este corpul emoţional. Este blestemul fiecărui om. Termenul „a măiestri” nu ar fi existat, dacă nu ar ar fi existat marea antiteză numită corpul emoţional. Corpul emoţional este că atunci când te mulţumeşti cu nişte unelte mediocre, care fac o trebă satisfacatoare, în loc să te foloseşti de să zicem, computer. El este ca şi o carte care te invaţă cum să operezi un computer. Şi sunt atâţia dintre voi care citiţi şi recitiţi cartea, dar niciodată nu aţi lucrat pe un computer. Continuaţi să folosiţi lumânări în loc de laser.
 
     Voi sunteţi oameni emoţionali. Trăiţi prin emoţiile voastre pentru că aţi fost învăţaţi că sentimentul este adevăr. Sentimentul nu este adevăr. Ce este sentimentul ? Este chimie. De unde vin ele ? Din creier. Din felul în care gândiţi. Aveţi probleme emoţionale, pentru că sunteţi oameni care aveţi nevoie de cunoştinţe şi sunteţi neâmpliniţi. Trăiţi prin prezumpţii, gândind limitat. Credeţi că religia voastră este importantă. Nu este. Sunteţi aici cu mi­ne, o entitate veche de 35000 de ani. Nu ar trebui să exist – dar exist.
 
     Poate ca voi doar aţi dat puţin prea mare însemnătate emoţiilor, căci ele sunt drojdia unei reţele de gândire colectivă. Da. asta-i tot ce sunt ele. Şi a trăi prin emoţii înseamnă a înceta chiar şi să gândeşti, ci doar să trăieşti în exaltare sau suferinţă, sau furie sau durere, în trecut.
 
     Măreţia este ca Dumnezeu nu trăieşte în Pleiade – mulţumesc lui Dumnezeu! Este mult mai departe. Ar fi fost foarte plictisit dacă în raiul lui ar fi doar el, câţiva îngeri şi nişte sfinţi întâmplători. Dacă Dumnezeu ar fi creat doar raiul şi Pămîntul – ce este Pămintul în comparaţie cu Calea Lactee ?
 
    Sunt 11 miliarde de planete ca Pămîntul în Calea Lactee. De ce credeţi că Pământul este singura planetă ? Dacă credeţi că numai Pămîntul există, înseamna că nu ati fost niciodată altundeva. Sunt 11 miliarde de planete în cuadrantul în care este Pământul, numai că au sori albaştri. Soarele vostru este galben pentru ca este murdărit cu radiatii, ceilalti sori nu au această problemă. Albastru este culoarea curăţeniei si a sănătăţii.  Nu-i ele mirare că regalităţile ţineau la moştenirea lor de sange albastru. Cele mai marcante entităţi în acest cuadran sunt albastre, nu albe sau negre ori galbene – albastre. Ei, ei ei… Acum că avem bucăţica asta de informaţie, nu ar face nici un bine să alergăm în jur şi să ne arătam ignoranţa prin promovarea „culturii” noas­tre şi acceptării culorilor de piele, niste bigoţi împotriva culorii închise, dar dorind să fie bronzaţi tot timpul.  Ruşine vouă.  Ruşine lumii.
 
enki enlil
 
     Unsprezece miliarde de planete. Deci voi chiar nu ati fost nicăieri ? Nu, nu aţi fost. Dacă nu mă credeţi ,priviţi Calea Lactee prin telescop. O să vă ia mai mult de o noapte întreagă ca să priviţi vastitatea a ceea ce nu sunteţi şi singurătatea a ceea ce sunteti, ca să înţelegeţi ce nu sunteţi şi de ce sunteţi aici. M-am făcut înţeles ?
 
    Ce ne învaţă asta despre Dumnezei? Ce spune despre voi ? Ei sunt marii voştri părinţi. Şi dacă voi sunteţi Dumnezei ce spune asta ? Spune că trebuie să faceţi cunoascut necunoascutul. Sunt 11 miliarde de pâmânturi în Calea Lactee. De ce aţi vrea voi să staţi aici mai mult de patru sute de mii de ani ? Sunt atâtea alte locuri unde să mergeţi.
 
     Suntem în viaţă astăzi datorită unei mari femei din alt sistem solar. Asta a fost 455.000 de ani în urmă. Omul de Cro-Magnon a apărut acum 35.000 de ani. Deci prin eforturile ei ştiinţifice, a fost creată o fiinţă emoţională şi gânditoare, pentru ca toate spiritele să se poată încarna venind din câmpul albastru, în lumină şi în corp.  Corpul meu a putut fi trasat până la genele ei.
 
     Acum de ce religia a creat un Dumnezeu bărbat ? Pentru că singurii bărbaţi care au apărut în istorie au fost Zei care erau răsfăţaţi. Jehova, Dumnezeul lui Moise, a fost un răsfăţat. El şi-a urât sora. A urât femeile. A fost homosexual până la gradul n. El a iubit sângele şi suferinţa. A fost masochist (? – cred ca vrea să spună sadic ). Tot ce trebuie să faceţi este să citiţi Vechiul Testament şi veţi vedea numai sânge şi măcel făcute de cei care l-au servit. El este o viaţă joasă, în terminologia mea, o săraca reprezentare a lui Dumnezeu. De ce i-au trebuit 40 de ani ca să ajungă acolo ? Care a fost problema lui ? De ce i-a trebuit aşa de mult ? Pentru că, eu cred că nu ştia drumul.
 
   Şi a fost foarte ocupat cerând ca fiecare întâi născut din fiecare familie, primul fiu născut, să i se taie gâtul ca sacrificiu pentru el. Cred ca au trebuit 40 de ani pentru apetitul sexual al fiecăruia şi sacrificiul primilor lor născuţi, ca să-i dovedească lui că îl iubesc. Acesta este un fapt. Acesta este Dumnezeul lui Moise. Şi nu este o privelişte prea frumoasă.
 
     Şi ce e cu pamîntul promis ? Ştiţi că erau râuri de lapte şi miere şi strugurii erau cât pe­penii. De ce ? Ei bine, era ocupat de palestinieni. Şi el le-a spus : ” Puteţi avea acest pământ dacă vă duceţi acolo şi omorîţi fiecare mamă, tată, fiu şi fiică. Şi după ce faceţi asta am să vi-1 dau vouă. Şi ei s-au dus şi au omorât pe toata lumea. Copilaşi au fost măcelă­riţi, şi li s-a tăiat capul numai ca tribul din deşert al lui Jehova să se poată muta şi să recla­me acel pâm\nt. Şi asta este baza disputei de astăzi în Estul Mijlociu. Deci cine are dreptate, evreii sau palestinienii ?  Nu are fiecare partea lui de poveste de spus ?
 
    Deci au trebuit 40 de ani. Au trebuit trei generaţii de copii sacrificati, până ce el s-a plictisit în sfârşit, s-a arătat lor şi le-a spus :”Am să vă dau acest pământ dacă vă duceţi acolo şi omorâţi pe toata lumea să nu rămânâ om în picioare „. Acesta a fost darul lui pen­tru cei care şi-au sacrificat copii ca să-i arate cât de mult ii iubesc. Voi nu aţi studiat istoria de loc ? Nu ? Aţi lăsat pe alţii să vă spună. Ştiţi, este o poveste despre orbul condus de chior .. .au căzut amîndoi în şanţ. O să mă judecaţi pe mine şi învăţaturile mele, fară ca măcar să ştiţi nimic despre propria voastră istorie?  O, Doamne !
 
     Deci cine este Jehova? Este un răsfâţat, sado/masochist care poartă linia geneti­că a lui Mammy. El a luat copii ei şi i-a abuzat şi încă mai face asta şi astăzi. Bibliotecile voastre sunt pline cu informaţii despre aceasta. Eu sunt mult mai în vîrstă decât Jehova şi cred că el este fără valoare. Condiţia femeilor de astăzi, flămânde, arătând ca nişte băieţi, ca nişte umeraşe pentru haine, cu sâni artificiali şi feţe artificiale, este lucrarea masculinului Jehova. 
 
     Deci Jesua ben Joseph (Isus ) a distrus pe Dumnezeul lui Moise, când a spus clar :
Am venit să împlinesc legea „. Am venit să împlinesc legea; ceea ce înseamnă ca el a luat o poziţie mai mare decât Jehova şi mai mare decât oamenii din deşert, care au distrus cel mai drept sistem de credinţă din istorie (punctul de vedere filozofic despre lume al egiptenilor). Ei au distrus-o. Iar el (Isus) a venit să-1 împlinească – o profeţie. Pe cine iubea el ? El nu 1-a iubit pe Jehova. Citiţi oricare din învăţăturile lui, aşa prostituate cum sunt ele, de către Paul. El nu a celebrat niciodată pe Dumnezeul lui Moise sau al lui Abraham. El a celebrat şi iubit pe Dumnezeul care 1-a trimis şi a spus; ” Dumnezeu care este în mine este acelaşi care este în voi. Avem o adevărată uniune în asta. Impărăţia mea este diferită de cea a lui Abraham. Împărăţia mea nu este pe acest pământ. A lui Abraham a fost din case, a mea nu”.
 
   Şi a dovedit asta. El a învăţat două căi: – numărul unu, el a Învăţat că el era un bărbat, dar ar fi putut fi şi femeie, nu conta, căci oricum era potrivit, şi numărul doi, ca toată Marea Lucrare pe care a făcut-o, a făcut şi a spus prin Dumnezeul din el, Dumnezeul lui milos şi iubitor, care nu 1-a judecat nici măcar o data. Bătaia inimii lui şi suflarea sa sunt mărturie a acestui adevăr. Şi aceste două învăţături sunt un adevăr.
 
     Deci eu sunt Ramtha cel Iluminat. Am trăit o singură viaţă. Am trăit-o ilustru. Sunt un războinic. Sunt un maestru al strategiei. Am făcut asta excepţional de bine. Sunt un Dumne­zeu înălţat. Nu am murit niciodată. Am trăit două secole ca vânt, un vânt capricios, şi vântul poate fi foarte capricios. Şi am venit „înapoi prin corpul unei femei, în care intru prin cercebel (creierul mic) şi vă vorbesc prin corpul ei, în acelaşi fel în care Dumnezeul vostru ar putea să vă vorbească. Dumnezeul vostru, înţeleptul, a-tot-inteligentul, Punctul Zero, conştiinţa voastră supremă, suprema voastră aptitudine spre măreţie. În corp nu vom găsi niciodată măreţie, ci numai reacţii chimice. Nu putem judeca niciodată nimic prin ceea ce simţim. Numai prin ceea ce ştim. Şi de aceea, studenţi, învătătorul vostru este femeie.
 
enki NIMAH NINHARSAG
 
Există un război al valorilor vieţii ? Da, se numeşte SIDA. Sunt homosexuali suscepti­bili la asta? Da. De ce ? Pentru că ei nu produc viaţă. Simplu. Este legea naturii. Nu vă place ? Este adevărat. Statisticile suportă ceea ce am spus..
 
    Eu nu sunt aici ca să departajez binele de rău, sau femei de bărbaţi. Eu subliniez şi su­port cea mai prejudiciată creatură din istorie şi care merită să fie răsplatită. Ele sunt mamele noastre, surorile, iubitele, prietenele, soliile noastre, florile din grădinile noastre.
 
Va urma
 
 
documentar The Old Kingdom MAGICAL EGYPT

DOCUMENTAR EGIPTUL MAGIC – Partea a II – a

MAGICAL EGYPT
– A Symbolist Tour Of Ancient Egypt – Part II
(The Old Kingdom and the Still Older Kingdom)
Un Tur Simbolist al Egiptului Antic
(Vechiul Regat şi Încă Cel Mai Vechi Regat)

VEZI AICI PARTEA I

documentar egipt

 

In acest episod, John Anthony West cerceteaza cateva anomalii arhitecturale şi alte dovezi ale unei civilizatii avansate care au existat inaintea civilizatiei cunoscute egiptene antice.

.
In zona Egiptului, majoritatea minunilor stiintifice, artistice, ingineresti şi arhitecturale nu au aparent niciun fel de explicatie logica sau istorica.
Misteriosul Oserion pare a fi fost deja o ruina antică când a fost „descoperita” de Seti I în timpul construcţiei Templului lui Abydos, în prima dinastie.

Apar noi evolutii in dezbaterea subiectului despre „varsta Sfinxului”. Se pare că acesta a fost construit în era Leului (acum aprox 12 000 de ani în urmă, deci in perioada de sfarsit a Atlantidei).

Egiptul antic a fost o veche civilizație din nord-estul Africii, concentrată de-a lungul cursului inferior al fluviului Nil, ceea ce este acum statul modern Egipt. Civilizația egipteană a prins viață în jurul aniilor 3150 î.en. (în conformitate cu cronologia egipteană convențională ), cu unificarea politică a Egiptului de Sus și Egiptului de Jos sub conducerea primului faraon. Istoria Egiptului antic se împarte într-o serie de regate stabile, separate prin perioade de instabilitate relativ cunoscute sub numele de perioade intermediare:Vechiul Regat Egiptean, Regatul Mijlociu Egiptean și Noul Regat Egiptean.

Istoria Egiptului antic este împărțită în mai multe perioade corespunzătoare dinastiei , faraonului. Datarea evenimentelor în egiptul antic este încă subiect de cercetare. Datele calendaristice nu sunt confirmate de nici o dată certă pentru o perioadă de aproximativ trei milenii.

 

LINK DOCUMENTAR

 

DOCUMENTARE EGIPTUL MAGIC - Partea I

SERIE DE DOCUMENTARE EGIPTUL MAGIC – Partea I

THE MAGICAL EGYPT

Part I – The Invisible Science

Ştiinţa Invizibilă

 

 

DOCUMENTARE EGIPTUL MAGIC - Partea I

DOCUMENTARE EGIPTUL MAGIC – Partea I

 

Începem astăzi o altă serie de documentare numită Magical Egypt, în 8 părţi (aproximativ 8 ore), despre secretele şi misterele ce învăluie civilizaţia egipteană antică.

Îţi mulţumim dragă Daniela Grigore şi pentru traducerea acestui prim episod din această importantă serie de documentare şi sperăm să traduci şi celelate părţi.

Această serie de documentare se bazează pe cercetările originale ale lui John Anthony West.

„Există o altă latură a Egiptului care nu este aşa de larg cunoscută. Egiptul este de asemenea tărâmul secretelor. O altă istorie, o istorie secretă, vorbeşte despre Egipt ca fiind un deţinător al unei înţelepciuni profunde şi ale unor abilităţi magice care au legătură cu o civilizaţie încă şi mai veche decât cea egipteană. Această istorie alternativă are paralele şi ecouri şi cu alte mituri şi culturi străvechi şi deasemenea cu multitudinea de societăţi secrete şi surse oculte. Aceast număr impresionant de paralele între istoriile care vorbesc despre alte civilizaţii ne ajută să avem o perspectivă unică a acestui alt Egipt.”

Un nou fel de contra-curent apare în jurul unor descoperiri surprinzătoare ale unui grup mic, dar în creştere, de oameni de ştiinţă, autori şi cercetători. Punctul central al acestei mişcări contra-curentului oficial, îl reprezintă ideea conform căreia Egiptul antic nu reprezintă ieşirea dintr-un privitivism, ci se pare că era o civilizaţie complet dezvoltată şi inexplicabil de avansată, ale cărei realizări ştiinţifice şi metafizice abia acum, încep să fie apreciate la adevărata lor valoare.

Un număr tot mai mare de dovezi ne sugerează că un capitol din istoria umanităţii, lipseşte. Autorul simbologist şi egiptolog John Anthony West, explorează doveziile unei ştiinţe sofisticate aflate în spatele realizăriilor inexplicabile ale Egiptului Antic.

A fost Egiptul moştenitorul unei cunoaşteri ştiinţifice şi spirituale care au aprţinut unei civilizaţii şi mai avansate şi mai timpurii?

Autorul de cărţi şi matematicianul Michael S. Schneider, ne vorbeşte în acest episod, despre geometria organică şi despre rolul numărului lui Fibonacci (proporţia de aur, secţiunea de aur, sau numărul de aur, 1,61803 …) în ceea ce priveşte viaţa.
Apoi West demonstrează prezenţa numărului de aur, în construcţiile de la Karnak – cunoscute deasemenea ca şi „Casa Vieţii”.

pentru mai multe informaţii puteţi vizita şi site-ul oficial al filmului: www.magicalegypt.com

.

Link documentar

Sursa

arkenaton nefertiti

AKHENATON & NEFERTITI

arkenaton nefertiti

 

Egiptenii au pierdut ideea unui Dumnezeu si Spirit unic care se afla in tot si au inceput sa se inchine mai multor zei. Maestrii inaltati au incercat sa remedieze aceasta situatie si au trimis pe Pamant o fiinta care avea constiinta Christica.
Aceasta fiinta a fost Akhenaton, care nu avea origine pamanteasca. El venea de pe Sirius. El a dezvoltat o noua religie, religia soarelui. Soarele era venerat ca o imagine unitara.

Akhenaton avea numai 17 ani sijumatate in anul 1355 i.H, atunci cand s-a hotarat sa incepa aceasta actiune. Toti l-au urat in perioada aceea. El a distrus toate religiile, spunandu-le oamenilor ca preotii nu sunt necesari, ca Dumnezeu este inauntrul lor, si ca ceea ce au ei nevoie sa stie este cum sa respire si totul va fi in regula. Chiar daca Egiptul avea cea mai puternica armata din lume, Akhenaton, care era un pacifist, le-a spus sa ne se mai lupte deloc. El le-a ordonat supusilor sai sa stea in interiorul granitelor si sa raspunda numai daca sunt atacati. Oamenii l-au dispretuit pentru ca ei isi adorau religiile lor, chiar daca in acestea erau foarte multe contradictii. Akhenaton le-a spus ca de acum inainte in Egipt va fi o singura religie, dar nimeni nu vreoia sa auda asta.

Ahkenaton a acordat initieri in „cunoasterea pierduta” timp de 12 ani. Acest curs a produs aproape 300 de fiinte care aveau constiinta Christica.
Aceste fiinte nemuritoare erau aproape in totalitate femei. Pana in jurul anului 500 i.H, aceste fiinte s-au alaturat fratietatii lui Tat si au ramas in orasul subteran de sub Marea Piramida. Mai apoi au iesit de acolo si au migrat catre Masada unde au devenit cunoscuti sub numele de fraternitatea eseniana. Maria, mama lui Isus, a fost una din aceste fiinte nemuritoare.

Egiptenii l-au inlatura pe Akhenaton de la putere, dupa 17 ani si jumatate de domnie. Apoi au facut tot ce au putut pentru a sterge memoria lui. Totul s-a intors la vechea ordine. In ciuda acestui lucru, Actiunea lui Akhenaton a reprezentat in cele din urma, un succes. El a dorit sa lase exemplul sau in cronica akashica, in memoria vie a Pamantului. El a avut nevoie sa stabileasca fraternitatea eseniana, care ar fi fost suficienta pentru urmatorul stagiu in evolutia spirituala a omenirii. El a reusit sa faca ceea ce si-a propus in timpul care i-a fost acordat.

nefertiti 3

 

REGINA NEFERTITI DEZVALUITA

Timp de mai bine de un deceniu, Nefertiti a fost cea mai influenta femeie din Egipt. Venerata de supusii ei precum o zeitate, ea a domnit alaturi de Amenophis IV, un faraon din cea de-a 18-a dinastie a Noului Regat, care si-a schimbat numele in Akhenaton dupa ce a urcat pe tron, in jurul anului 1353 i.e.n. Totusi despre frumoasa regina nu se stie aproape nimic. In jurul anului 1336 i.e.n., a disparut pur si simplu din istorie. Pe atunci, ar fi avut aproximativ 30 de ani.
Nefertiti s-a casatorit cu faraonul Akhenaton, fiul lui Amenophis III, in cel de-al patrulea an al domniei acestuia. Se pare ca ea avea cam 15 ani la vremea respectiva, iar Akhenaton, cel putin 14. In urma acestei casatorii, frumoasa femeie a devenit una dintre cele mai puternice figuri feminine care au domnit vreodata in Egipt. Era iubita, onorata, venerata. Aparea alaturi de faraon in toate ocaziile importante, avand un statut apropiat de al acestuia. Apoi insa, absolut brusc, acest traseu se intrerupe. Pana in prezent nu a fost gasita nici o dovada care sa explice sfarsitul misterios al lui Nefertiti. Pana acum, trupul ei a fost considerat pierdut.
Originile frumoasei regine sunt necunoscute. Exista o teorie conform careia este posibil ca ea sa fi fost printesa mitanica Tadukhepa, menita a fi mireasa lui Amenophis III, dar care, in final, s-a casatorit cu fiul acestuia. O alta ipoteza sustine ca Nefertiti a fost nascuta din uniunea lui Amenophis III cu o concubina – ceea ce i-ar fi facut pe Akhenaton si Nefertiti sa fie frati vitregi. Dar si aceasta teorie este destul de putin probabila, caci, in acest caz, titlul de “Fiica a faraonului” i s-ar fi cuvenit de drept lui Nefertiti – insa nu i-a fost atribuit niciodata. O a treia ipoteza sustine ca Nefertiti era fiica lui Ti (scris si “Tiy”) si Ay (scris si “Aya”). Tatal ei ar fi fost un demnitar de rang inalt la Curtea lui Amenophis III si, in consecinta, un confident apropiat al lui Akhenaton. Conform acestei teorii, care castiga tot mai mult teren la ora actuala printre egiptologi, Nefertiti ar fi fost deci crescuta in inalta societate egipteana. Totusi se pare ca Ti nu a fost mama biologica a frumoasei regine, ci mai degraba, dupa cum arata dovezile descoperite, doica acesteia.Pentru gloria Zeului-Soare
Nefertiti si faraonul Akhenaton au introdus impreuna reforme majore, religioase si culturale. Cea mai radicala abatere a lor de la traditie a fost interzicerea zeitatilor venerate ale Egiptului, si inlocuirea lor cu Zeul Soarelui, Aton.In cel de-al cincilea an al domniei lui Akhenaton, cuplul regal si-a mutat resedinta oficiala de la Teba la Achetaton, „Locul Luminii lui Aton” – un oras cunoscut acum dupa numele sau arab: El-Amarna. Chiar si in Karnak, care fusese pana atunci centrul traditional al cultului lui Amun, se construiau noi temple in onoarea Zeului Soare. Acestea erau impodobite cu numeroase imagini ale lui Nefertiti, care avea, ca figura conducatoare, un titlu regal aditional: „Neferneferuaton” – „Perfecta este perfectiunea lui Aton”.Nefertiti a fost imortalizata in temple si pe monumente mai mult decat oricare alta regina egipteana. Se pare chiar ca frumoasa regina detinea si titlul de Mare Preot – o distinctie care se presupunea ca le este rezervata numai faraonilor. Totusi, in ultimii ani ai domniei lui Akhenaton, Nefertiti a disparut din fresce si sculpturi, fiind inlocuita de doua dintre cele sase fiice ale ei, Meritaton si Ankhesenpaaton.

nefertiti 2
Ce s-ar fi putut intampla cu regina ? Multa vreme, oamenii de stiinta au crezut ca Nefertiti cazuse in dizgratie si fusese alungata din familia regala de catre Akhenaton. Poate pentru ca devenise evident ca nu avea sa ii daruiasca niciodata un fiu? O alta teorie sustine ca perechea regala a fost rasturnata de la putere de o revolta a poporului, care considera venerarea lui Aton drept o erezie. Cert este ca, dupa urcarea pe tron a lui Tutankhamun, in 1333 i.e.n., tot ce mai putea aminti de Akhenaton si Nefertiti fusese deja distrus in mod sistematic. In mormantul lui Akhenaton au fost descoperite pana la ora actuala numai obiecte funerare asociate cu acesta – ceea ce sugereaza ca Nefertiti nu a fost niciodata inmormantata aici. Moartea reginei nu este mentionata in nici un document oficial al epocii.
Akhenaton a avut un fiu, Tutankhamun, cu concubina lui, Kia. Totusi, mostenitorul pe care l-a numit el a fost Smenkhkare. Cine era acest regent nu se stie inca. Exista egiptologi care sustin ca ar fi fost un alt fiu al lui Akhenaton, nascut tot de Kia. Altii considera ca Smenkhkare era fratele vitreg al lui Akhenaton sau un alt membru al familiei regale. Faptul ca Smenkhkare si Nefertiti au folosit acelasi nume aditional – Neferneferuaton – i-a determinat pe unii cercetatori sa sustina ca Nefertiti insasi a preluat puterea, in urma mortii faraonului Akhenaton, in 1336 i.e.n. Totusi, exista si dovezi care sugereaza ca Nefertiti ar fi murit in cel de-al 14-lea an de domnie al sotului ei, intr-o epoca in care in Egipt facea ravagii o epidemie de ciuma.
Oare disparitia brusca a lui Nefertiti va ramane pentru totdeauna un mister? Este foarte posibil. Si totusi, poate ca trupul fara nume – care, in opinia cercetatorilor britanici, este mumia splendidei regine – ne va dezvalui o parte din secretele sale.
Nu numai frumusetea ei este legendara, ci si extraordinara pozitie de forta pe care a ocupat-o. Impreuna cu sotul ei, faraonul Akhenaton, Nefertiti a declansat o revolutie religioasa. Cei doi au inlocuit panteonul traditional de zeitati al Egiptului Antic cu o singura zeitate, Zeul Soarelui – Aton. Se pare ca Nefertiti era o adepta ferventa a noii credinte. E posibil sa se fi folosit chiar de acest nou cult religios pentru a-si face statui asemanatoare celor ale unor zeitati. La ora actuala, egiptologii fac cercetari in templele din Karnak si Luxor, pentru a descoperi dovezi care sa sprijine aceasta teorie. In perioada domniei sale, la mijlocul secolului XIV i.e.n., Akhenaton avea deja numeroase temple inchinate lui Aton si construite in incinta sacra destinata lui Amun. Intrucat aceasta decizie era considerata o tradare a vechii religii, cladirile au fost distruse dupa incheierea domniei lui Akhenaton. Blocurile de piatra din care fusesera construite au fost refolosite pentru monumente ridicate de faraonii care au domnit ulterior.

nefertiti

Putin cate putin, oamenii de stiinta au inceput sa reconstituie scenele pictate pe aceste cladiri distruse, in speranta ca vor obtine o imagine mai clara asupra pozitiei sociale detinute de Nefertiti. Pe o piatra se pot descifra o parte din numele reginei si unul dintre titlurile sale onorifice – „Mare Consoarta Regala”. Exista imagini in care Nefertiti apare conducand un car de lupta si tinand in mana un sceptru, simbolul autoritatii supreme in stat. In alte imagini, ea este intruchipata tot ca un conducator, nimicindu-i pe dusmanii tarii cu maciuca sau sabia, calatorind in lectica regala sau impartind elitelor aurul si gloria victoriei. Nici o alta consoarta regala nu a mai fost vreodata infatisata in asemenea posturi.

Pe zidurile templulul din Karnak este gravata povestea mitica a creatiei Egiptului. Conform legendei, la inceput a fost Nimicul. Apoi, Zeul Creatiei si al Fertilitatii, Amun, a aparut din bezna, alaturi de insotitoarea sa divina Mut. Amun a cazut prada farmecelor seducatoare ale acesteia. Sursele stravechi spun: „Ea i-a aprins flacara in suflet si, in ardoarei patimii lui, a fost zamislit Universul. ”
Cei mai apropiati de zeul Amun erau faraonii – reprezentantii Zeului pe Pamant, care conduceau tara in numele acestuia. De asemenea, in stransa asociere cu zeul Amun erau femeile. Acestea puteau deveni chiar consoartele zeului, daca oficiau un anumit ritual.Pe baza dovezilor oferite de picturile ramase pana in zilele noastre, se considera ca anumite femei, alese cu grija, se duceau la altarul lui Amun, in templul din Karnak. Acolo, ele reconstituiau mitul Creatiei si ii confereau lui Amun o existenta pamanteana, pentru a respecta credinta care spunea ca, astfel, Universul nu se va reintoarce in Haos. Femeile care oficiau acest ritual deveneau “Sotii si consoarte ale lui Amun”. Orice femeie din aristocratia Egiptului putea obtine acest titlu onorific si prestigiul pe care il aducea cu sine.
In timpul domniei lui Nefertiti si Akhenaton, templul din Karnak avea la intrare un portal urias, in partea de est. In aceasta zona a fost posibila reconstituirea a aproximativ 100 de scene care descriu acte ritualice. Majoritatea o prezinta pe Nefertiti in centrul unor ritualuri sacre cum ar fi ceremonia in care aduce ofrande – daruri si sacrificii in cinstea zeului. De fapt, traditia cerea ca sacrificiile religioase sa fie aduse numai de faraon insusi sau de catre o „sotie si consoarta a zeului”. Ca urmare, aceste fresce atesta faptul ca Nefertiti era egala in rang si putere cu faraonul. Desi in noua religie abia introdusa nu mai exista statutul de „sotie si consoarta a zeului”, Nefertiti il venera pe zeul Aton cu ritualuri similare celor practicate de consoartele pamantene ale lui Amun. Se pare ca Nefertiti folosea traditia religioasa a „consoartelor” zeului pentru a se ridica pe sine la rangul de zeitate. Timp de mai bine de un deceniu, ea a fost, de fapt, cea mai influenta femeie din lumea antica.
O privire mandra, o fata cu proportii perfect echilibrate, cu pometi inalti si sprancene delicat arcuite, un nas fin, buze pline si un gat lung, aristocratic – Nefertiti trebuie sa fi fost o femeie de o frumusete extraordianra. Numele ei, care probabil se pronunta „Naftayta”, insemna „A sosit cea frumoasa”.Frumusete vesnicaFrumusetea extraordinara a lui Nefertiti este demonstrata de multe portrete, unele dintre ele descoperite in El-Amarna, fosta resedinta a curtii regale a lui Akhenaton.Cel mai fascinant este un bust pictat, sculptat in calcar si ghips, expus la Muzeul de Egiptologie din Berlin inca din 1924. Aceasta sculptura, nu mai inalta de 50 cm, una dintre cele mai faimoase opere de arta ale epocii faraonilor egipteni, a fost descoperita de arheologul german Ludwig Borchardt. El a facut aceasta descoperire pe 6 decembrie 1912, in timpul sapaturilor efectuate in fostul Achetaton, in atelierul sculptorului Thutmosis.
Inca nu s-a stabilit cu certitudine daca acest bust poate fi considerat opera lui Thutmosis. Numai unul dintre ochii reginei este pictat integral, ceea ce sugereaza ca bustul era, probabil, doar un model, o “schita” de care sculptorul se folosea pentru proiectul final. Un alt bust care o intruchipeaza pe frumoasa regina a fost descoperit de un cercetator britanic, John Pendlebury, in jurul anului 1932, in timpul sapaturilor efectuate la El-Amarna. Acest cap, pe care se pare ca sculptorul intentiona sa il aseze pe o statuie, nu poarta nici o inscriptie. dar seamana atat de mult cu alte portrete ale lui Nefertiti, incat a fost acceptat ca fiind o reprezentare a aceleiasi regine. In prezent, poate fi admirat in Muzeul Egiptean National din Cairo.

Arkenaton

Arkenaton

Sotie adorata
Faraonul Akhenaton trebuie sa isi fi adorat sotia si consoarta, nutrind pentru ea sentimente cu totul deosebite. El a cerut ca in capitala sa fie ridicate coloane pe care sunt sapate cuvinte care incearca sa surprinda frumusetea acesteia: „Chip fara cusur, liman al fericirii, daruita cu talentul de a asculta. Voce care aduce bucuria. Regina tuturor gratiilor, daruita din belsug cu iubire, aducatoarea fericirii conducatorului celor doua Tinuturi”.
In primii ani ai domniei sale, se pare ca Nefertiti s-a impodobit cu insemnele traditionale ale reginelor. Ea este zugravita purtand coroane si peruci decorate cu coarne de vaca, pene si un disc al soarelui – elemente asociate cultului zeitei Hathor. Mai tarziu, in Amarna, noua capitala regala, ea poarta o coroana inalta, albastra, cu partea de sus plata, care seamana cu coroana de razboi a lui Akhenaton. Este coroana pe care faimosul bust din Berlin a facut-o celebra in intreaga lume. Uneori, ea este reprezentata purtand si o coroana lipita de cap, ca o casca. Alteori, frumoasa regina apare purtand pe cap fel de esarfa, cunoscuta sub numele de „khat”.
In alte reprezentari antice, Nefertiti apare cu parul aranjat intr-un stil cunoscut sub numele de „peruca nubiana conica”. Aceasta este alcatuita din mai multe straturi de bucle si codite, adunate unele peste altele. Initial, era purtata numai de catre barbatii din armata regala. Fruntea reginei este adesea impodobita cu dublul sarpe simbolic, insemnul de regina a celor doua tinuturi, Egiptul Superior si Egiptul Inferior. Sculpturile de pe sarcofagul lui Akhenaton o prezinta pe consoarta regala purtand o tunica incretita, o peruca ondulata, simbolul sarpelui dublu si o coroana sofisticata, cu un disc solar, o friza cu cobre si doua pene inalte. Ca si alti membri ai castei aristocratice, Nefertiti nu purta numai bijuterii, peruci si haine stramte, ci folosea si produse cosmetice pentru a-si scoate in evidenta frumusetea naturala.
Femeile din acea epoca isi conturau pleoapele cu o linie neagra, groasa, care depasea mult ochiul. Pentru vechii egipteni, aceasta linie era asociata cu puritatea ritualica. Malahitul verde era pisat intr-o pudra fina, apoi amestecat cu grasime, pentru a forma o pasta cremoasa, care se aplica pe pleoape. Femeile foloseau si fardul de obraz, dupa cum atesta diferite reprezentari ale vremii. Un alt produs cosmetic important era rujul de buze. Continea aceleasi substante derivate din ocru, ca si fardul de obraz, dar in ruj se amesteca si un ulei obtinut din seminte de laptuci.
Este posibil ca aceasta sa fie cea mai senzationala descoperire arheologica de la identificarea mormantului lui Tutankhamun. Egiptologul britanic dr. Joann Fletcher este convinsa ca a descoperit mumia legendarei Nefertiti, cea care a domnit candva alaturi de faraonul Akhenaton.
In prezent, cercetarile lui Fletcher incearca sa gaseasca dovezi care sa sustina ipoteza ca ar fi descoperit trupul imbalsamat al celei care, alaturi de Cleopatra, este probabil cea mai celebra regina a Egiptului Antic.
In iunie 2002, Joann Fletcher, profesor la Universitatea din York, si colegii sai au primit permisiunea de a xamina mormantul „KV35” din Valea Regilor, de langa Luxor. De fapt, acest mormant mai fusese deschis in anul 1898, dar zidul sau fusese ulterior reconstruit, in 1907. Una dintre mumiile din acest mormant starnise in mod deosebit interesul echipei de cercetatori, caci vechile fotografii aratau ca este vorba de o puternica asemanare cu celebrul bust din Berlin al lui Nefertiti.
Mumia inregistrata in catalog ca „Nr. 61072”, precum si alte doua trupuri mumificate, apartinand unui baiat si unei alte femei, se afla intr-o galerie laterala a camerei funerare a lui Amenophis II. Cele trei mumii fusesera descoperite acolo de catre un arheolog francez, Victor Loret, la sfarsitul secolului al XIX-lea. Cum insa cele trei trupuri nu se pastrasera intr-o stare prea buna, nu au starnit un interes prea mare nici la momentul respectiv, nici o indelungata perioada de timp dupa aceea. Acum insa – dupa verificari extrem de atente si minutioase – echipa britanica de cercetatori a ajuns la concluzia ca este foarte probabil ca „Mumia 61072” sa fie celebra regina Nefertiti.
Dupa parerea cercetatorilor britanici, printre dovezile care sugereaza ca aceasta “redescoperire” este cu adevarat trupul lui Nefertiti se numara: lobul urechii cu doua orificii pentru cercei – un insemn al statutului regal; urma lasata de o bentita de aur purtata pe frunte – o alta piesa purtata in exclusivitate de membrii familiei regale; si scalpul ras – o operatiune care, dupa parerea lui dr. Fletcher, era absolut esentiala pentru a putea purta o coroana de tipul celebrei piese albastre a lui Nefertiti.
Evaluarea preliminara a echipei de cercetatori britanici a stabilit ca este foarte probabil ca aceasta mumie – care a fost descoperita zacand sub un morman urias de fasii de panza – sa fie o membra a familiei regale din perioada Amarna.Gatul lung, ca de lebada, pometii inalti si barbia ferma amintesc de trasaturile fine ale chipului lui Nefertiti. In opinia dr. Fletcher, un alt element care sustine ipoteza ca aceasta este mumia frumoasei regine a regatului de pe Nil este o peruca, descoperita anterior in apropierea trupului mumificat. Este o mesa de par artificial, realizata in stilul nubian preferat de femeile din familia regala in ultima parte a dinastiei a 18-a.
In plus, procedurile de imbalsamare folosite in cazul celor trei corpuri neidentificate din mormantul KV35, materialele utilizate si tipul specific de mumificare sugereaza ca aceste mumii dateaza din perioada de mijloc spre final a dinastiei a 18-a, adica exact epoca in care au domnit faraonul Akhenaton si sotia sa. Aceasta a fost concluzia la care a ajuns dr. Stephen Buckley, expert de renume mondial in acest domeniu, care a participat la examinarea detaliata a acestor descoperiri.
Trupul considerat a fi al lui Nefertiti poarta urmele unor atacuri foarte violente, in care se pare ca a fost folosit un topor sau un tip de maceta. Mumia si-a pierdut urechea dreapta si un brat – desi bratul a fost gasit in cursul unei a doua expeditii realizate de echipa britanica, in februarie 2003. Dr. Joann Fletcher afirma ca exista suficiente dovezi care sugereaza ca Nefertiti a fost maltratata si ucisa, deci aceste rani ar putea constitui un nou element in rationamentul care va duce, in final, la o identificare fara echivoc a cadavrului. Uciderea cu violenta a reginei ar fi putut fi o forma de razbunare a poporului, spune dr. Fletcher, pentru modul in care faraonul Akhenaton si sotia sa au respins vechea religie.
O examinare mai atenta a mumiei a aratat ca fata acesteia fusese atacata cu un obiect foarte ascutit – probabil un pumnal.
O data in plus, se confirma teoria ca regina urata de supusi fusese torturata sau ca trupul ei fusese desfigurat dupa moarte.
Bratul drept al mumiei – descoperit ulterior, separat de corp – fusese gasit indoit, cu mana indreptata in sus. Degetele pareau ca inca sustin un sceptru regal, desi obiectul in sine disparuse de mult. In cultura Egiptului Antic, numai faraonii puteau fi adusi in aceasta pozitie in locul de odihna vesnica. Unii cercetatori considera ca Nefertiti a domnit ca faraon cu drepturi depline, deci acesta ar putea fi un indiciu in plus.
O alta dovada este oferita de una dintre cele doua mumii descoperite in mormantul de langa „Mumia Nr. 61072”. Acea mumie pare sa fie trupul imbalsamat al reginei Ti. Aceasta a fost concluzia la care a ajuns o echipa de cercetatori americani si egipteni, care, in anii 1970, a efectuat anumite analize asupra unor fire de par ale mumiei. Ti a fost consoarta regala a lui Amenhotep III si mama lui Akhenaton, deci o ruda apropiata a lui Nefertiti.
Anumiti experti si-au exprimat scepticismul. Acestia considera ca Fletcher si colegii sai isi bazeaza argumentatia pe un numar insuficient de dovezi si ca mumia redescoperita ar putea fi a altcuiva, de pilda a unei dintre fiicele lui Nefertiti, care se prespune ca ar fi devenit faraon.
Astfel, in pofida tuturor acestor cercetari amanuntite, mumia cu numarul de catalog 61072, veche de peste 3.000 de ani, continua sa fie o enigma. Va fi nevoie de analize comparative de ADN pentru a rezolva definitiv misterul acestui cadavru. Dar inca nu au fost descoperite nici un fel de ramasite ale copiilor lui Nefertiti sau ale altor rude apropiate ale reginei, ceea ce inseamna ca, pentru moment, testele genetice nu sunt posibile.
O echipa de cercetatori a descoperit in Valea Regilor, langa Luxor, in Egipt, ceea ce se considera ca ar putea fi mumia legendarei regine Nefertiti. Echipa de la Universitatea din York, condusa de egiptologul britanic dr. Joann Fletcher, a folosit echipamente radiografice portabile pentru a examina cadavrul, in februarie 2003. Este prima data cand autoritatile permit utilizarea unor asemenea echipamente in acest loc.
Trupul inscris in catalog ca „Mumia Nr. 61072” a fost gasit alaturi de alte doua mumii, apartinand unui baiat si unei alte femei. Cele trei trupuri se aflau intr-o incapere laterala a mormantului KV35. Cercetatorii au reusit sa examineze mumia in interiorul mormantului, evitand astfel orice deteriorari accidentale produse in timpul unei eventuale transportari. Operatiunea a fost posibila numai datorita sistemului Canon „CXDI-31” – primul echipament portabil din lume pentru efectuarea de radiografii digitale. Anterior, procedura obisnuita era ca mumiile recent descoperite sa fie ridicate din mormant si transportate la spital, pentru a li se face radiografii – o operatiune solicitanta si foarte costisitoare, care expunea mumiile unor riscuri foarte serioase. In cazul mumiei nr. 61072, echipamentele portabile de efectuare a radiografiilor digitale le-au permis oamenilor de stiinta sa lucreze in interiorul mormantului, obtinand instantaneu o imagine tridimensionala a trupului mumificat, fara a fi nevoiti sa il deplaseze.
La numai trei secunde dupa scanare, imaginile radiografice au aparut pe ecranul computerului. Functia de zoom a permis examinarea in detaliu a bijuteriilor, danturii sau scheletului – ca si vizualizarea integrala a corpului. Noua tehnologie a putut fi folosita si pentru a face un “tur virtual” al mumiei.
Imaginile radiografice realizate de echipa condusa de dr. Joann Fletcher prezinta corpul unei femei adulte, cu coloana vertebrala curbata in zona lombara. Imaginile prezinta, de asemenea, un numar de margele de aur aflate in cavitatea toracica, sectionata. Aceste margele au fost turnate cu insemnele regale si ar putea constitui o noua dovada ca mumia nr. 61072 este a frumoasei si puternicei regine. Cercetatorii britanici considera ca margelele de aur se afla in acest loc neobisnuit ca urmare a unui atac al jefuitorilor de morminte, care au intrat in camera funerara si au distrus mumiile.Oamenii de stiinta spera ca radiografiile ii vor ajuta sa reconstituie chipul celebru al lui Nefertiti. Diferitele imagini ale acestui trup mumificat vor oferi si indicii referitoare la starea de sanatate a subiectului, stabilind poate chiar si cauza mortii.
Cat despre cei care au realizat echipamentele mobile pentru efectuarea radiografiilor, si ei sunt incantati: „Nu ne-am imaginat niciodata ca tehnologiile pe care le-am pus la punct pentru a face fata cerintelor medicale ale secolului al XX-lea vor fi folosite intr-o buna zi pentru a identifica o mumie si a rezolva unul dintre misterele Egiptului Antic”, a declarat James Leipnik, Director de Comunicatii, Canon Europe.
Cu sprijinul guvernului egiptean, cele trei mumii neidentificate vor fi ridicate acum din mormantul KV35 si depozitate in conditii de maxima siguranta, pentru cercetari ulterioare.

 

 

sfinxul din egipt

Sfinx-ul din Egipt

 

Cine a construit Sfinxul şi în ce scop? Care este vechimea lui? Este el contemporan cu piramidele din platoul de la Gizeh? Ce simbolizează structura sa hibridă om-leu? Oficial se consideră că Sfinxul are o vechime de 4500 de ani şi datează din epoca faraonului Kephren (anul 2500 î.C.). Descoperirile şi cercetările realizate în ultimii 20 de ani contrazic concluziile egiptologiei clasice. Ştiinţe noi precum geologia, arheo-astrologia şi astro-biologia aruncă o lumină nouă asupra unei enigme care dăinuie de mai multe milenii.

În plin deşert, Sfinxul a fost erodat de ploi torenţiale

John Antony West, un cunoscut egiptolog independent, a stabilit că eroziunea Sfinxului s-a datorat nu nisipului şi vântului, aşa cum s-a considerat multă vreme, ci ploii. El a ajuns la această concluzie, pornind de la observaţia că eroziunea rocilor din structura Sfinxului a fost realizată pe verticală. Şi totuşi Sfinxul este situat în plin deşert, unde de mai bine de 9000 de ani nu a mai plouat.
Descoperirile şi concluziile lui West au fost prezentate pe 7 februarie 1992, cu ocazia Congresului Anual al Asociaţiei Americane pentru Promovarea Ştiinţelor, în faţa a 247 de cercetători. Prezentarea sa i-a convins pe geologi, dar a ridicat puternice rezistenţe din partea egiptologilor.

Cercetările lui West au fost continuate de către Robert Schoch, doctor în geologie şi geofizică la Universitatea din Boston. Studiile sale minuţioase l-au condus la aceleaşi concluzii. Eroziunea care apare în structurile vechi ale Sfinxului se datorează nu vântului şi nisipului, ci apei. Este singurul monument din platoul de la Gizeh care a suferit o eroziune de acest gen. Concluzia ar fi că Sfinxul datează dintr-o epocă mai înaintată, în care aceste ţinuturi aveau un climat temperat. Conform afirmaţiilor doctorului Schoch, Sfinxul nu poate fi contemporan cu piramidele. Cu siguranţă precede cu mai multe milenii civilizaţia egipteană.

Climatologie şi constelaţia Leului

John Kutzbach, paleo-climatolog la Universitatea din Wisconsin, a realizat cu ajutorul computerului o modelare climatică a zonei şi apoi a comparat rezultatele cu datele geologice din teren. Datorită studiilor sale, se cunoaşte la ora actuală faptul că în urmă cu 10.000 de ani, în regiunea în care se află Sfinxul, precum şi într-o mare parte din Africa, ploua regulat şi erau lacuri întinse. Dacă ne bazăm pe această informaţie climatologică, reiese că Sfinxul datează dintr-o perioadă pre-egipteană. Pe de altă parte, dacă a fost construit aproximativ în anul 10.500 î.C., în acea epocă, în faţa sa răsărea exact constelaţia Leului. Conform studiilor efectuate de către arheo-astrologi, acest monument pare să fi fost o reprezentare a unui leu care era orientat către proiecţia sa de pe cer. Dar cum este posibil ca Sfinxul să fi fost construit la acea vreme, după reguli şi cunoştinţe astronomice de o asemenea precizie, când civilizaţia umană era de-abia la începutul epocii fierului?

Capul şi corpul Sfinxului

Examinând mai îndeaproape Sfinxul, lucrurile se complică tot mai mult. Capul se află într-o stare mai bună decât corpul şi este mai mic din punct de vedere proporţional. Ţinând cont de mărimea labelor din faţă şi trasând proporţiile reale se obţine un monument mult mai mare (cf. foto). Să fi fost capul Sfinxului cioplit de mai multe ori de-a lungul vremii? Aceasta arată din nou că Sfinxul nu avea cum să fie construit în timpul faraonului Kephren. Cel mult a fost restaurat atunci.

Ce reprezintă atunci în realitate capul Sfinxului? Versiunea oficială susţine că ar fi vorba de capul faraonului Kephren. Inspectorul Frank Domingo de la poliţia din New York, expert în identificare judiciară recunoscut la nivel mondial, a studiat atât capul Sfinxului cât şi pe cel al unei statui care îl reprezenta pe faraonul Kephren, pentru a afla dacă cele două morfologii concordă. Concluzia sa a fost categorică: morfologia capului Sfinxului este foarte diferită de cea a statuii lui Kephren. Ochii, forma capului, profilul, gura şi bărbia sunt diferite şi de morfologia rasei albe mediteraneene. Contrar aşteptărilor, Sfinxul reprezintă un faraon de rasă neagră.

Această descoperire poate explica de ce nasul şi o parte din buzele Sfinxului au fost distruse. În perioada dinastiilor egiptene în care au domnit faraoni aparţinând rasei albe, este posibil ca aceste elemente negroide din înfăţişarea Sfinxului să fi fost distruse. Era o manieră de a se asigura că nicio fiinţă de rasă neagră nu va revendica titlul de faraon. Mai mulţi conducători ai Egiptului s-au folosit de Sfinx în scopuri politice, restaurându-l şi sculptând capul pentru a semăna cu propria lor efigie. Pentru civilizaţia egipteană Sfinxul era un mare mister, când înfricoşător, când urât, când admirat pentru că data dintr-o epocă ancestrală şi ar fi putut să eclipseze întreaga putere a faraonului.

Templul Sfinxului

Templul Sfinxului a fost construit din blocuri de piatră care cântăresc fiecare în jur de 200 de tone. Suprafaţa blocurilor de piatră este perfect netedă, iar blocurile au fost fixate la milimetru. Cum a fost posibilă în epoca fierului asamblarea unor asemenea blocuri?

În zilele noastre, pentru a ridica şi a poziţiona cu precizie un obiect de 200 de tone sunt necesare între cinci şi şase săptămâni de pregătire, utilizându-se cele mai puternice macarale din lume. Pentru a aşeza un al doilea bloc de piatră de 200 de tone ar mai fi necesare încă alte cinci săptămâni de pregătire. Utilizând tehnologia actuală ar trebui circa 500 de ani doar pentru a poziţiona 5000 de blocuri de acest gen.

500 de ani fără a lua în calcul timpul necesar cioplirii şi extracţiei unor asemenea mastodonţi. Ce să mai vorbim despre monumentele din platoul de la Gizeh care conţin fiecare până la 2,5 milioane de blocuri de acest gen? Doar o tehnologie avansată ar fi permis construirea lor. Toate structurile antediluviene prezintă această caracteristică – asamblarea de blocuri gigantice este o constantă, aşa cum putem constata şi în cazul sitului arheologic submarin descoperit în 1997 în largul Japoniei, precum şi structurile din Insula Paştelui.

Previziunile lui Edgar Cayce

Cu 60 de ani în urmă, Edgar Cayce a prezis că sub Sfinx va fi descoperită o încăpere, în care se găsesc arhivele unei civilizaţii antediluviene mult mai avansate din punct de vedere tehnologic decât a noastră. În 1992, au fost făcute publice analizele seismografice ale zonei situate sub Sfinx. Ele indicau faptul că o cavitate de 5 metri pe 9, săpată în piatră exista chiar în locul prezis de Cayce. La momentul actual încă se mai descoperă astfel de cavităţi, existând o adevărată reţea subterană sub platoul de la Gizeh. Unii afirmă că Sfinxul ar ascunde intrarea într-un vast oraş antediluvian subteran, numit Gigal. Realitatea se aseamănă din ce în ce mai mult cu cele mai fantastice mituri. Simbol al inteligenţei care are acces la mecanismele forţelor naturale şi cosmice, Sfinxul ar putea fi foarte bine gardianul cunoştinţelor care dezvăluie originea ancestrală a umanităţii. De unde provine însă această ştiinţă?

Astronautul Edgar Mitchell consideră că dacă geologia stabileşte că Sfinxul este mult mai vechi decât se consideră la ora actuală, va trebui revizuită întreaga concepţie despre ultimii 100.000 de ani de civilizaţie umană. Cu ocazia unei conferinţe susţinute în 1992 la sediul Naţiunilor Unite din New York, cercetătorul Richard C. Hoagland face afirmaţii care merg chiar mai departe. Prezentând imaginile înregistrate pe planeta Marte în 1976 de sonda Viking, Hoagland atrage atenţia asupra existenţei unui feţe pe suprafaţa acestei planete. Această imagine nu este rezultatul unor jocuri de lumini, ci este în procent de 99% o reprezentare intenţionată a unei creaturi. La Gizeh, Sfinxul este reprezentarea hibridă a omului-leu, simbol al inteligenţei şi al forţelor naturale. La fel stau lucrurile şi pe Marte. Hoagland a împărţit în două imaginea feţei de pe Marte. Copiind simetric jumătatea din dreapta se obţine o imagine antropomorfă. Copiind simetric jumătatea din stânga se obţine un cap de leu. Avem de-a face din nou cu aceeaşi fiinţă hibrid om-leu. O oglindă cosmică, un ecou marţian al Sfinxului de la Gizeh? Hoagland susţine că faţa de pe Marte are o jumătate de milion de ani. Să fie ea un alt mesaj al civilizaţiei antediluviene care popula Terra în urmă cu sute de mii de ani? Dacă Sfinxul este ultima dovadă tangibilă a acestei civilizaţii atunci el trebuie să fie extrem de vechi. În 1996, cu ocazia unei conferinţe la Universitatea din Bradford, David Percy, directorul European pentru Misiunea Marte, stabilea vârsta Sfinxului la 247 000 de ani.

Ce a mai rămas din acea epocă?

Dacă au existat tehnologii mai avansate decât cele din ziua de azi, de ce nu au fost găsite utilaje, maşini, planuri, obiecte zburătoare, sisteme antigravitaţionale sau de excavaţie ieşite din comun? Unii spun că din cauza unor calamităţi terestre care au distrus totul. Acest răspuns nu este totuşi plauzibil, pentru că au fost găsite schelete de dinozauri, care datează din perioade mult mai vechi. Alţii susţin că avem o concepţie limitată despre ce înseamnă tehnologie. Cu cât o civilizaţie este mai avansată, cu atât tehnologia de care dispune este mai puţin perceptibilă şi mai în acord cu legile şi principiile universale. Răspunsul ar trebui deci căutat într-o cunoaştere în care ştiinţa şi spiritualitatea fuzionează.

S-a vorbit despre utilizarea Merkaba-ului pentru a construi aceste monumente gigant. Etimologic, Merkaba înseamnă câmp luminos (Mer), Spirit (Ka) şi trup fizic (Ba). Unirea celor trei generează un sui-generis vehicul care poate transporta atât trupul fizic, cât şi mintea dintr-o lume în alta. Merkaba este alcătuit din două piramide suprapuse, una cu vârful în sus, alta cu vârful în jos, care se rotesc în jurul individului pe aceeaşi axă, dar în sensuri opuse. Activat şi accelerat până se atinge un prag luminos, Merkaba scoate individul de sub incidenţa constantelor fizice ale mediului înconjurător. Trupul nu se va mai supune legilor gravitaţionale, iar spiritul va „pilota” această navă spaţială individualizată, putând să călătorească la voinţă, de exemplu de pe Marte pe Terra.

Rasa descrisă de Richard Hoagland, a cărei imagine apare în jumătatea antropomorfă a Sfinxului de pe Marte şi în forma primară, „negroidă” a Sfinxului de la Gizeh, a putut utiliza acest tip de „transport” interplanetar. Aceasta ar fi cauza pentru care nu există urme ale acestui voiaj, nici rachete, nici farfurii zburătoare, nici baze pentru lansare sau centre de control. Dacă această „spiritualitate tehnică” sau „ştiinţă spirituală” nu se supune constantelor fizice spaţiu-timp pe care le cunoaştem, atunci excavaţia, transportarea blocurilor de sute de tone şi construcţiile gigantice au putut fi realizate cu ajutorul ei. Generarea unui câmp antigravitaţional sau modificarea structurii intime a materiei pentru a o ciopli după voie nu lasă deloc sau aproape deloc urme tehnologice. Singurele dovezi vizibile sunt operele titanice, precum Sfinxul.

Suntem atât de ataşaţi de realitatea materială, încât am uitat de potenţialul nostru infinit. Căutăm să facem cu ajutorul unor tehnologii materiale ceea ce spiritul nostru ar putea face cunoscând şi utilizând legile cosmice universale. În realitate „este uşor să ridici un munte cu degetul mare de la picior” spunea Buddha în Saddharma Pundarika Sutra.

tartaria2

VIDEO – Tăbliţele de la Tartaria contin cea mai veche scriere din lume,iar Civilizația Danubiană este prima mare civilizație din istorie

tartaria

 

Istoria moderna ne spune ca cele mai vechi scrieri dateaza de acum 3200 ani i.I.Hr.. Aceastea au fost descoperite in Mesopotamia. si cu toate astea, istoria lumii este pe cale de a se schimba. 

In ultimii ani, o teorie noua zguduie temeliile istoriei umanitati si este contestata vehement de unii savanti.

In Transilvania,in  localitatea Tartaria judetul Alba s-au descoperit de catre cercetatorul clujean Nicolae Vlassa, cateva obiecte foarte vechi de lut in anul 1961si un important complex de cult, cu materiale ce atesta o continuitate de locuire, in acest loc, datata intre anii 4500-200 i.e.n., in unele cazuri chiar si mai tarziu.

Printre altele, s-au gasit si trei senzationale tablite de lut ars. Doua dintre ele sunt acoperite cu semne cu caracter pictografic, cu peste un mileniu anterioare celor asemanatoare, descoperite la Djemer Nasr, Kis si Uruk si datate la 3300 i.e.n.

Se pare ca multe din semnele (scrierile) de pe aceste pietre se regasesc in multe alte scrieri descoperite de-a lungul timpului.

In momentul de fata, cu suportul unor savanati si din afara Romaniei, subiectul a capatat amploare si si-a gasit tot mai multi sustinatori in lumea stintifica.

Conform acestora, cea mai veche scriere din lume provine din Romania si dateaza de acum 8000 de ani i.I.Hr.

Dovada acestui fapt sunt Tablitele de la Tartaria, datate într-o perioadă în care sumerienii nici măcar nu ştiau că aveau să devină sumerieni.

Un mare savant german, Harald Haarmann, specialist în istorie culturală, arheomitologie, istoria scrisului, evoluția limbii și istoria religiilor, autor a 40 de cărți traduse în diverse limbi de circulație internațională, editor și co-editor a 20 de antologii, face o declarație de mare importanță pentru noi, rezultat al cercetărilor sale.

El spune că cea mai veche scriere din lume e cea de la Tărtăria – România și că Civilizația Danubiană este prima mare civilizație din istorie, mai veche cu mii de ani decât cea sumeriană (considerată încă leagănul civilizației).

Rezultatul cercetărilor sale sunt prezentate într-un film documentar numit Civilizația Danubiană (Danube Civilization).

Fără îndoială că această perspectivă dată de un savant german premiat de instituțiile europene pentru contribuțiile sale științifice, membru al Centrului de Cercetare pentru Multiligvism de la Bruxelles, poate să răvășească tot ce se credea ca fiind deja bine stabilit în legătură cu istoria străveche a umanității.

Desigur, el nu este primul care susține că spațiul carpato-danubiano-pontic este locul primelor mari culturi europene.

3082b tablita03e0e01 tablita020e93f tablita01

 

Astfel, savanta americană de origine lituaniană, Marija Gimbutas, a afirmat ceva asemănător acum mult timp: “România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între anii 6.500 – 3.500 î.Hr., axată pe o societate matriarhală, teocratică, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă, care a precedat societăţile indo-europene patriarhale de luptători din epocile bronzului şi fierului.”

Ipoteza ca scrierea a aparut mai intai in sud-estul Europei si nu in Mesopotamia, cum se credea pana acum, are din ce in ce mai multi adepti in lumea oamenilor de stiinta.

Aceasta opinie este intarita si de prof. Colin Reinfrew, arheolog britanic, care a efectuat sapaturi in localitatea bulgara Sitagroi si care a afirmat ca in sud-estul Europei a existat in vechime o zona de civilizatie inaintata.

Opinii identice impartasesc si foarte multi alti istorici din Occident, din Rusia si de pe alte meleaguri.

Enigmele tablitelor: Un poet rus a fost atat de entuziasmat de tablitele de la Tartaria incat le-a dedicat o poezie.

Un profesor din Sankt Petersburg a descifrat enigmaticele pictograme, in cea mai credibila versiune: NUN KA SA UGULA PA IDIM KA RAI.

Dintre toate incercarile de traducere a inscriptiei, am ales-o pe aceasta: “Nobilul care stie tainele va merge in Rai”.

Ar fi extraordinar sa fie confirmata dainuirea multimilenara a unor cuvinte romanesti ca: nun “nobil”, ugula “taina; loc incercuit” – in ogor, ka-rai – in cer, si Rai!

De altfel, pe tablita cu pictogramele apare si crucea, stravechi simbol precrestin, care imparte semnele in patru.

Un impatimit dupa fenomenul de la Tartaria este profesorul italian Marco Merlini, director al Prehistory Knowledge Project si membru al World Rock Art Academy Italia, unul dintre cei mai prestigiosi arheologi contemporani ai Europei.

Un interviu mai amplu cu prof. Marco Merlini pe tema Tartariei a fost consemnat de jurnalistul Vladimir Brilinsky in revista “Dacia Magazin”, nr. 14, iulie 2004. Pe cand un muzeu la Tartaria?

Localitatea Tartaria se afla la poalele versantului nordic al Muntilor Sureanu, de-a lungul malului stang de pe cursul mijlociu al raului Mures.

In jurul acestei asezari, pe un diametru de aproximativ 60 de kilometri, s-au gasit fragmente osteologice ale omului de Neanderthal si ale omului de Cromagnon.

Tot in apropiere, la Turdas, sapaturile arheologice din anii 1895 si 1910 au scos la iveala vatra unei asezari cu piese asemanatoare celor de la Tartaria.

La Daia Romana, situata la 12 km nord-est de Tartaria, s-a descoperit si un vas cilindric a carui vechime este anterioara datarii cilindrilor-sigilii din Sumer.

Specificul materialelor descoperite in aceste statiuni i-a facut pe specialisti sa-i creeze o identitate proprie sub denumirea Cultura Turdas-Vinca (4500-3700 i.e.n.), raspandita in Ardeal, Banat si Oltenia, in Serbia, Ungaria, Bulgaria si in alte tari sau chiar continente mai inde-partate.

Multe piese apartinand acestei culturi sunt expuse in bogatul muzeu de istorie din Orastie.

In vara anului 2003, la Tartaria a fost dezvelit un monument ridicat de Fundatia Dacia Revival, care are sediul la… New York.

Superb acest gest inchinat celei mai vechi scrieri de pe Pamant! Ce-ar fi daca Ministerul Culturii si Cultelor ar infiinta un mare muzeu, chiar la Tartaria, dedicat scrisului, fara de care o cultura este greu de imaginat? Nu merita acest loc un sanctuar al pictogramelor si al slovelor, unic in lume?

 

Surse:

rompress.info;danielroxin.blogspot.ro;romaniadindiaspora.ning.com

In materialul video urmator puteti urmari punctul de vedere al unui important savant german Harald Haarmann:

 

 

piramide egipt1

Descoperirile secrete din Marea Piramida din Egipt

 

Misterele legate de Marea Piramidă din Egipt – de pe platoul Gizeh de lângă Cairo – sunt numeroase, de altfel ca şi textele, cărţile şi relatările care fac referire la ele. Una dintre lucrările cele mai documentate în acest sens este „Amprentele zeilor”, scrisă de cercetătorul american Graham Hancock. În majoritatea acestor cărţi se prezintă – de multe ori chiar în detaliu – structura cunoscută a Marii Piramide, supranumită şi „Piramida lui Keops”, precum şi alte date inedite ori referinţe complexe, cum ar fi cele din cărţile orientalistului Zecharia Sitchin („Războiul dintre zei şi oameni”) sau ale egiptologului belgian Robert Bauval („Misterul constelaţiei Orion”).

orionÎn ciuda afirmaţiilor infatuate şi orgolioase ale unor „savanţi” contemporani, care caută să ne convingă de faptul că enormul edificiu antic a fost construit utilizând spinarea, frânghia, buşteanul, ciocanul şi dalta, alţi cercetători care dau dovadă de bun simţ şi discernământ ştiinţific recunosc fără să ezite ca cel puţin la momentul actual, cunoştinţele omenirii nu sunt suficiente pentru a permite proiectarea unei construcţii precum Marea Piramidă din Egipt.
Totuşi, ştiinţa oficială ne asigură că Piramida a fost construită în perioada Epocii Bronzului. În conformitate cu această „cunoaştere”, trebuie să admitem că dacă locuitorii acelor vremuri au putut proiecta şi ridica o astfel de construcţie, iar noi – cei din civilizaţia actuală – nu putem, rezultă că în realitate ne aflăm într-o epocă inferioară celei a bronzului, posibil chiar în cea de piatră, prin raport cu anticii locuitori care au ridicat Marea Piramidă! Chiar dacă prin absurd, să zicem, „au trudit peste 100 000 de oameni timp de 20 de ani” pentru a ridica acea construcţie (după cum se străduie „experţii” să ne convingă), trebuie să dăm dovadă totuşi de un minim discernământ şi să înţelegem că ridicarea Marii Piramide din Egipt nu a însemnat doar punerea unele peste altele a mai mult de două milioane şi jumătate de blocuri de granit, ci ea a însemnat mai ales o proiectare atât de sofisticată şi de avansată, încât inginerii constructori din prezent rămân adeseori năuciţi în fata incredibilelor soluţii inginereşti şi de rezistenţă a materialelor care au fost adoptate în realizarea planurilor Marii Piramide. Chiar și din punct de vedere tehnologic această construcție depășește posibilitățile actuale ale științei. Cine să fi gândit toate acestea? Să fi fost nişte fiinţe umane care, aşa după cum „ştiinţa oficială” se grăbeşte să ne asigure, tocmai părăsiseră cavernele şi ieşiseră la lumina soarelui?
Dar aceste inconsecvențe penibile de cunoaştere şi înţelegere sunt mici prin raport la reacţiile bravilor noştri „savanţi” contemporani, atunci când ei se confruntă cu descoperiri extraordinare. E drept, nu toţi reacţionează în mod deplorabil şi nu toţi sunt corupţi, dar majoritatea lor este totuşi tributară concepţiei materialiste, care o face să nu vadă pădurea din cauza copacilor. Astfel de fiinţe umane fac parte din categoria celor care, dacă le spui că cineva a văzut un OZN, îţi răspund că a fost de fapt planeta Venus; dacă le spui că a fost răpus un animal nemaivăzut la marginea junglei, care este o combinaţie între leu, pește, vultur şi şarpe îţi vor răspunde că este o „imposibilitate genetică” şi că să nu te mai ţii de glume, pentru că „aşa ceva nu poate să existe”; dacă le aduci dovezi concrete despre anumite artefacte antice, descoperite în locaţii inedite, ei le pun deoparte spunând că nu merită interes. În general vorbind, orice apare ca fiind o „ameninţare” pentru fragila lor concepţie asupra vieţii şi evoluţiei civilizaţiei umane pe pământ este fie ignorat, fie atacat şi discreditat foarte repede.
Ne-am referit la cazul Marii Piramide din Egipt pentru că acesta pare să fie unul dintre cele mai elocvente în această direcţie. Publicaţia americană The National Reporter prezenta în decembrie 2009 ştirea despre descoperirea în interiorul unei camere secrete din Piramida lui Keops a unui schelet de animal care este al unei pisici uriaşe cu cap de om: „Oameni de ştiinţă din lumea întreagă au ajuns în Egipt pentru a studia ciudatul schelet, multora dintre ei nevenindu-le să creadă că acesta este real.” Asta e problema majoră cu aproape toţi „savanţii” contemporani: atunci când sunt confruntaţi cu „surprize” care nu se potrivesc cu propriile lor idei ştiinţifice, ei reacţionează precum băştinaşii atunci când exploratorul James Cook a poposit cu corăbiile sale lângă coasta Australiei: deşi se uitau la acele corăbii, acei oameni primitivi spuneau că nu văd nimic pe apa oceanului. Mintea lor pur şi simplu nu putea să conceapă realitatea unui lucru pentru care nu avea nicio reprezentare.

piramide egipt
„Savanţii” contemporani procedează întrucâtva la fel, atunci când sunt puşi în faţa unor dovezi care nu le lasă nicio „ieşire”. Pentru a masca penibilul unor astfel de reacţii şi pentru a lăsa situaţia oarecum în incertitudine, ei obişnuiesc să se mire la nesfârşit, ca baba în fața mortului, spunând că „nu le vine să creadă ceea ce văd”. Aceasta este însă doar prima fază, asimilată cu „încălzirea”. Ceea ce urmează este o demonstraţie de prostie crasă şi manipulare fără jenă a opiniei publice. La unison, cei mai mulţi dintre „cercetătorii” moderni încep să găsească felurite „explicaţii” posibile pentru ceea ce mintea lor refuză să accepte ca fiind realitatea. De pildă, o astfel de explicaţie a fost oferită cu nonşalanţă de dr. Jason Hendley (Universitatea Oxford) în cazul scheletului făpturii misterioase, descoperit în Marea Piramidă: „Cunoaştem faptul că egiptenii antici erau, printre altele, şi taxidermişti desăvârşiţi. Ceea ce vedem acum este cel mai probabil una din creaţiile lor, menită să sperie eventualii hoţi”. Împăierea animalelor sau taxidermia reprezenta într-adevăr o artă la acea vreme, dar aceasta nu este suficient pentru a explica ceea ce apare ca fiind foarte real. Ştiinţa oficială vrea astfel să lanseze ideea că descoperirea este atât de „nebunească”, încât nu poate exista o altă explicaţie decât o eventuală „şmecherie” sau „înşelăciune” prin arta taxidermiei, care era bine stăpânită de vechii egipteni.
Totuşi, alţi cercetători cu o viziune mai largă, precum dr. Winston Gorjone, nu se lasă ademeniţi în plasa prostiei şi îngustimii unor astfel de explicaţii: „Ceea ce mă nedumereşte este faptul că coloana vertebrală a acestei creaturi este ataşată de craniu în mod natural, explică dr. Winston Gorjone. Dacă ceea ce vedem acum ar fi creaţia unui taxidermist antic, metoda de ataşare a craniului la coloană ar fi vizibilă. Ar exista sârme care să le ţină împreună. În cazul de faţă, ele nu există. Vedem clar că oasele se îmbină în mod natural, ceea arată că acest schelet ar putea fi, într-adevăr, rămăşiţele unei specii de animale demult dispărute. Să nu uităm că tradiţiile vechilor egipteni abundă în fiinţe jumătate om, jumătate animal.” Prin urmare, dr. Gorjone – spre deosebire de majoritatea celorlalţi „savanţi” – pare să aibă capul pe umeri, făcând unele observaţii pline de bun simţ. Din păcate, în final el îşi dă singur cu stângul în dreptul, adăugând: „Întrebarea la care suntem provocaţi să răspundem acum este dacă acestea chiar au fost rodul imaginaţiei sau au existat în realitate.” Într-un fel, această frază anulează valoarea celor de dinainte, căci ne forţează să ne punem problema dacă nu cumva avem halucinaţii sau alte boli de natură psihică. Altfel, de ce ne-am întreba la nesfârșit dacă ceea ce vedem este „rodul imaginaţiei”? Ce vrea să însemne asta? Ce imaginaţie? A cui imaginaţie? Scheletul este chiar acolo, „negru pe alb”, tangibil, deci care ar fi „imaginaţia”?

De aici putem să ne dăm seama cât de adânc sunt înrădăcinate în minţile savanţilor moderni anumite principii şi idei păguboase, false, despre evoluţie şi despre istoria omenirii. De aici putem realiza imensul deserviciu pe care ştiinţa modernă l-a făcut omenirii, îndreptând-o cu obstinaţie către materialism. Această „viziune largă” a născut orgoliul deșănțat al ştiinţei actuale, care pretinde că are răspuns la mai toate problemele lumii. Ca urmare, orice nu se încadrează în sfera „cunoştinţelor” ei sau orice sfidează aceste „cunoştinţe” este ridiculizat, ignorat sau îndepărtat cât mai repede. Cel mai adesea se recurge la expresii şi idei arhicunoscute, de genul „înşelăciunii”, „farsei” sau „escrocheriei”. Desigur, aceeaşi „metodă” a fost aplicată şi în cazul scheletului din Marea Piramidă.
Totuşi, ce înşelăciune să fie aceea, când în faţa camerei de luat vederi cu fibră optică apare în mod cât se poate de clar scheletul unui animal (pisică) având craniul unui om? Probabil „savanţii” au găsit de cuviinţă că trebuie să inventeze neapărat ceva cât de cât „credibil” pentru populaţie, deoarece în mintea şi în cunoştinţele lor nu putea să-şi facă loc realitatea unei astfel de făpturi. Şi totuşi, scrierile antice ne dau indicii preţioase asupra unor astfel de situaţii. Dacă marea Bibliotecă din Alexandria nu ar fi fost incendiată în mod repetat, în mod sigur am fi avut mult mai multe dovezi şi relatări în legătură cu acele vremuri, pentru că puţinele fragmente din textele care au rămas indică fără dubiu existenţa unor „ciudăţenii ale naturii” ce sfidează cunoştinţele omului obişnuit.

egipt piramide
Astfel, aflăm dintr-un text al învăţatului Beros (sau Berossus), care trăia în Mesopotamia (un fragment din acel text a supravietuit incendiilor prin care a trecut Biblioteca din Alexandria) că în acele timpuri existau tot felul de încrucişări bizare între om şi felurite animale şi chiar între regnul animal şi cel vegetal. În mod evident, toate acestea nu puteau fi decât produsul unor complexe inginerii genetice, dar cum ar putea crede aşa ceva omul de ştiinţă contemporan, fără să înnebunească? Cum ar putea el să-şi închipuie – după ştiinţa şi credinţa lui – că cei care trăiau atunci erau capabili să realizeze sofisticate operaţii de manipulare genetică, ajutați sau nu de anumite ființe extraterestre? Deşi sunt cunoscute în mare parte în ziua de astăzi, aceste tehnologii avansate sunt totuşi ţinute în cel mai mare secret în laboratoarele şi bazele ultrasecrete ce derulează aşa-numitele Proiecte Negre (sau Black Projects). Mintea cercetătorului contemporan tinde să fie depăşită de aceste informaţii, pentru că ei îi lipseşte supleţea, deschiderea, maleabilitatea şi mai ales documentarea reală în legătură cu aspecte care sfidează aproape toate legile, cunoştinţele şi teoriile emise de ştiinţa oficială până în prezent despre trecutul omenirii şi al planetei noastre.
Prin urmare, deşi scheletul acelui animal – manipulare genetică între felină şi om – apare cu claritate în fața cercetătorilor, aceştia preferă să nege existenţa lui, inventând o explicaţie penibilă. Chiar şi locul foarte misterios în care a fost descoperit acel schelet în Marea Piramidă indică faptul că el nu este o contrafacere, căci ce smintit s-ar chinui să îndese acolo un animal împăiat şi contrafăcut, singur într-un loc extrem de ocultat din Marea Piramidă, la care nimeni nu poate avea acces în mod direct şi unde nimeni nu ştie cum să ajungă? Este o logică simplă, pe care „savanţii” noştri nu par totuşi să o ia în seamă. Animalul nu era înmormântat şi nici expus priveliştii. Mai curând, el a fost plasat acolo cu bună ştiinţă din raţiuni oculte şi în baza unor credinţe ancestrale. Poziţia lui, solitudinea şi mai ales misterul amplasării reprezintă aspecte complet necunoscute pentru cercetătorii actuali. De asemenea, nimeni nu ştie cum a ajuns acel animal acolo. A spune că el a fost plasat în locul respectiv în momentul construirii Piramidei, este superfluu.
Aici ajungem la un alt element fundamental al relatării noastre: ce anume s-a descoperit de fapt în acea parte a „Piramidei lui Keops”? Pentru a afla aceasta este necesar să facem un scurt istoric al acţiunii. Începând cu anul 1993, pe unul dintre canalele misterioase ce pornesc din Camera Regelui a Marii Piramide – tuneluri de mici dimensiuni care chiar şi în prezent sunt considerate în mod tâmp ca având rol de „aerisire”, deşi nu s-au găsit ieșirile lor în partea exterioară a Piramidei – s-a introdus un robot teleghidat, special proiectat pentru o astfel de acţiune. Canalul are o secţiune pătrată cu latura de aproximativ 30 de centimetri şi urcă drept într-un unghi bine definit. Robotul a fost conceput de un inginer elveţian, care l-a denumit Upuaut. După câţiva zeci de metri, robotul a ajuns în faţa a ceea ce părea a fi o uşă ce bloca traseul „canalului de aerisire”. În faţa acelui perete ce prezenta două „belciuge” din alamă se aflau, aparent abandonate, un instrument din metal ce părea a fi rămăşiţa unei scule de dulgherie şi coada din lemn a unui ciocan. Cel mai probabil, având în vedere locul în care se găseau, acele obiecte au fost uitate acolo de la construcţia Marii Piramide. Acesta părea să fie un element îmbucurător, deoarece pentru prima dată omenirea ar fi avut ocazia să afle vârsta reală a Piramidei, deci perioada când ea a fost construită. Se ştie că aceste elemente sunt extrem de disputate şi controversate în prezent: egiptologii „clasici” şi aserviţi intereselor elitei malefice a Guvernului Ocult Mondial susţin, prin intermediul mass media şi a ştiinţei oficiale, că Marea Piramidă a fost construită în urmă cu aproximativ 4 500 de ani, în timpul domniei faraonului Khufu (Keops). Totuşi, un uluitor mănunchi de dovezi, de date şi de informaţii corelate demonstrează fără dubiu că atât Marea Piramidă cât şi Sfinxul de pe acelaşi platou au fost construite cu mii de ani înainte, mai precis acum aproximativ 12 000 de ani. Aceasta este deja o diferenţă semnificativă.

isis egipt piramide
Şansa de a analiza eşantioanele găsite – fie chiar şi prin intermediul îndoielnicei metode C14 -, pentru a determina vârsta Piramidei, era uriaşă, deoarece fragmentul de mâner al ciocanului rupt şi abandonat pe acel tunel îngust era dintr-o materie biologică (lemn tratat). Nu se ştie însă cum, dar ambele obiecte au dispărut subit imediat după descoperirea lor, astfel încât nu s-a mai putut face testul de vârstă. Nimeni nu a părut îngrijorat de această „pierdere”, nimeni nu a manifestat interes în a găsi cele două fragmente nepreţuite ca valoare pentru cunoaşterea umanităţii.
Cercetătorii de atunci au realizat că în spatele zidului de piatră ce bloca acel tunel îngust pe care se deplasase robotul teleghidat, dotat cu cameră de luat vederi, se afla o încăpere, un spaţiu mult mai larg decât tunelul. Nimeni nu ştia cum anume ar fi putut să ajungă în acea cameră şi cu atât mai puţin cum a fost ea proiectată şi construită. Cât despre rolul ei, acela continuă şi în zilele noastre să fie un mister la fel de adânc.
După ani în şir de interzicere a oricărei explorări, abia de curând oamenii de ştiinţă au primit aprobarea din partea guvernului egiptean să continue cercetararile. Ei au forat o gaură de mici dimensiuni în peretele din piatră care bloca tunelul de „aerisire”, doar atât cât să poată introduce prin gaura respectivă un cablu din fibră optică, dotat la un capăt cu o minusculă cameră de luat vederi, însă de înaltă rezoluţie.
Începând de la această etapă ştiinţa oficială a început să primească „lovitură” după „lovitură”. Dincolo de acel zid de piatră se afla o încăpere lungă de aproximativ 3 metri şi înaltă de 1,5 metri, în mijlocul căreia se afla scheletul ciudatei fiinţe jumătate om-jumatate felină, despre care am vorbit mai sus. Prostia savanţilor şi a ziariştilor deopotrivă nu s-a lăsat mult aşteptată, căci ei s-au întrebat pe dată dacă aceea era oare dovada concretă ca o astfel de fiinţă mitică chiar a existat în acele timpuri. Ei se uitau chiar la scheletul real al acelei fiinţe cu cap de om, având un craniu puţin mai alungit, dar totuşi se întrebau dacă nu cumva visează şi dacă aşa ceva a existat. Da, este „un mister neelucidat” și „nici acum nu s-au dumirit specialiștii despre ce este vorba cu adevărat”. Ca și cum am găsi acum rămășățele unui dinozaur și am spune: „Incredibil! Chiar au existat dinozauri! Încă nu ne vine să credem ceea ce vedem!”
În cele din urmă, neputând să mai ignore evidența, savanţii au trebuit să recunoască faptul că ceea ce vedeau atunci reprezenta un schelet real şi nu creaţia unui taxidermist din antichitate. Aceasta a fost o părere unanimă, iar imaginile au fost transmise simultan atunci în mai multe universităţi de prestigiu din lumea întreagă.

piramide egipt schelete
Prin urmare, cel puţin din acest punct de vedere, putem răsufla uşuraţi, pentru că cercetătorii moderni au admis în sfârşit că nu au visat şi că ceea ce au văzut în faţa ochilor era un schelet real. Asta nu înseamnă însă că ei au putut şi au vrut să dea un răspuns referitor la ce anume reprezintă acel schelet. Nimeni dintre cercetătorii contemporani nu pare prea dornic să vină şi să afirme cu nonşalanţă, în faţa întregii comunităţi ştiinţifice actuale, că în acest caz avem de a face cu o sofisticată inginerie genetică realizată cu mii de ani înainte de către „oamenii primitivi”. În asemenea situaţii, „resursele” ştiinţei oficiale constau în ceea ce numim „ignorarea cu desăvârşire a oricăror informaţii ulterioare sau studii referitoare la acel subiect”. Exact aceasta s-a şi petrecut cu acel schelet. Nimeni nu mai ştie nimic despre el, chiar dacă a fost expus un timp la Muzeul de Istorie Antică din Cairo. Este totuşi adevărat că această teribilă ocultare s-a datorat în parte şi intervenţiei guvernului egiptean. Vom detalia puţin mai jos.

egipt piramide schelet
Sonda şi-a continuat explorarea şi a trecut într-o a doua cameră ce la o primă vedere părea a fi goală. Imensa surpriză a urmat însă la puţin timp după aceea, când în mijlocul încăperii respective s-a descoperit o sferă de culoare aurie, având un diametru de aproximativ 30 de centimetri, stând suspendată în levitaţie cam la 40 de centimetri deasupra solului. Sfera plutea în aer fără să se sprijine de ceva, fără să aibă fire care să o susţină şi fără să reprezinte o iluzie optică. S-a determinat de asemenea că ea era plasată exact pe aceeaşi linie cu vârful Piramidei. Imediat ce această ştire a ajuns la Departamentul de Istorie Antică din Cairo, cercetătorilor li s-a interzis orice investigare şi li s-a ordonat să înceteze orice activitate de explorare în zona respectivă. Bătrânul Zahi Hawas, custodele si șeful Muzeului si Departamentului ce avea sub control toate explorările și descoperirile de pe platoul Gizeh, nu a stat degeaba. Înregistrările cu ceea ce s-a descoperit în cele două camere misterioase din Marea Piramidă au fost confiscate şi savanţilor li s-a cerut să părăsească locul. A doua zi aceştia au primit de la guvernul egiptean cererea de a semna un ordin de confidenţialitate, prin care să nu divulge informaţiile legate de ceea ce s-a descoperit în acele camere. Aceste informaţii au devenit imediat secret de stat. Singura noastră satisfacție, totuși, este că în prezent Zahi Hawas nu mai este șeful Departamentului de Istorie a Egiptului; poate că acum drumul explorărilor reale si al adevărului în ceea ce privește istoria Egiptului Antic și a construcțiilor de pe platoul Gizeh va fi deschis și liber cunoașterii publice, măcar într-o măsură mai mare decât până în prezent.

schelet piramida
Atunci când a fost întrebat despre misterioasa sfera aflată în levitaţie în camera ascunsă din marea Piramidă, dr. Gorjone a răspuns: „Nu am voie să discut public despre ea. În momentul de faţă, sfera aurie este considerată secret de stat de către guvernul egiptean şi ni s-a interzis să discutăm despre ea. […] Actualmente, sfera se află încă în Marea Piramidă. Din ceea ce mi s-a spus, ea nu poate fi mişcată. Tehnicienii au încercat s-o disloce din poziţia actuală folosind pistoane hidraulice, dar câmpul de forţă generat de sferă este prea puternic. Ce este ea şi cum a reuşit să rămână suspendată timp de mii de ani este încă un mister…”

 

Autor articol Dan Bozaru