Articole

,

Atlantii Egiptului Antic si misterul initierilor

egipt 21
 

Atlantii Egiptului Antic si misterul initierilor

 
atlantida
 



In perioada Atlantidei multe fiinte umane au atins un inalt grad de percetie extrasenzoriala reusind sa subordoneze si sa foloseasca dupa propria lor vointa elementele naturii. Atingand un nivel atat de inalt era foarte important ca energia pe care o vehiculau sa nu o foloseasca pentru sustinerea unor actiuni materiale, egoiste, ci sa fie in armonie perfecta cu natura, deci sa fie in acord cu vointa divina. Insa la un anumit moment dat, datorita ignorarii legilor divine, respectiv dorintei de a folosii puterea intr-un scop egoist, unii dintre ei au incercat sa canalizeze energii cu o frecventa de vibratie foarte inalta in corpul lor fizic, pentru a-i subordona pe ceilalti.


“Asa ca, acea parte a Pamantului care a a fost candva casa Fiilor lui Dumnezeu, a fost distrusa in totalitate. Inteleptii acelor vremuri, adica Fiii lui Dumnezeu au inceput sa paraseasca planul fizic datorita decaderii spirituale ale umanitatii. Din imperecherea celor
doua rase au fost nascute fiinte care au mostenit pe de o parte cunoasterea magica a
tatalui lor respectiv conceptele materialiste, instinctele animalice, din partea mamei lor.
Aceste fiinte au ajuns la diferite grade ale initierii, insa unii si-au folosit cunostintele
pentru a practica magia neagra, pentru ca astfel sa-si satisfaca propriile dorinte. Ultimii
initiati au stiut ca aceste fiinte pana la urma se vor autodistruge datorita dorintei de a
obtine putere. Atunci ei au construit vapoare foarte mari si puternice care aveau si sistem
de protectie fata de radiatiile emise de folosirea incorecte a anumitor instrumente de catre
magicienii decazuti. Impreuna cu familiile lor, cu animalele si diferitele instrumente
folosite pentru initiere, au parasit in secret pamantul sortit distrugerii (un astfel de
eveniment este descris si in Biblie prin mitul lui Noe, bineinteles acesta fiind relatat prin
intermediul simbolurilor in limbajul acelor vremuri).

RA+EGIPT



Cei care practicau magia neagra intr-un timp foarte scurt si-au pierdut controlul asupra
instrumentelor, fiindca acestea servea doar la a canaliza energia divina macrocosmica
inspre elevarea fiintei umane. Insa pentru acesta era nevoie de cineva, cu un grad foarte
inalt de evolutie, care sa stie sa moduleze aceste energii gigantice. Orientarea lor egoista
a facut ca aceasta activitate sa fie din ce in ce mai greu de controlat. Dupa ce Fiii lui
Dumnezeu au ajuns suficient de departe, un practicant al magiei negre, a directionat
energia cu un nivel de vibratie foarte inalt in propriul sau trup. Trebuie sa specificam ca
din punct de vedere fizic se poate demonstra ca o energie cu o frecventa foarte -foarte
ridicata daca este directionata spre ceva care are un nivel de vibratie mult inferior, in
momentul in care va intra in contact cu acesta se va declansa instantaneu distrugerea
particulelor cu o frecvanta joasa si le va ridica spontan frecventa de vibratie, adica va
transforma particulele fizice in energie; practic va avea loc dematerializarea acestora. Tot
astfel s-a petrecut si in cazul magicianului: energia divina macrocosmica a fost
directionata spre un corp fizic cu o vibratie necorespunzatoare, care nu avea capacitatea
de a transforma si conduce acesta forta gigantica. Drept urmare a inceput un proces de
dematerializare a particulelor cu vibratie joasa, pana ce energiile complementare
declansate prin acest proces au devenit suficient de puternice ca sa aplaneze dezintegrarea
materiei. Urmarile au fost dezastruoase, deoarece a avut loc un cataclism teribil ce a
condus la scufundarea, disparitia Atlantidei.

GiantsTitle



Initiatii care au parasit continentul s-au stabilit de-alungul ecuatorului Pamantului
unde au pus bazele unor noi civilizatii. Astfel nu intamplator s-au gasit asemanari
uluitoare intre traditiile egiptene din Africa si traditiile mayase si aztece din America de
Sud. Ei detineau cea mai inalta cunoastere de pe planeta si datorita intelepciunii si iubirii
fata de ceilalti foarte repede au castigat increderea bastinasilor, devenind conducatorii
acestora. Se deosebea de ceilalti prin forma capului care era mult alungita inspre in spate.
Ei au fost numiti de catre cealalta rasa “Fii lui Dumnezeu”. De fapt, datorita calitatilor
divine cu care au fost inzestrati si cu care conduceau pe ceilalti, meritau pedeplin aceasta
denumire. Aceasta civilizatie a fost cea care a fondat cultura egipteana, care a
construit piramidele si care a urmarit sa spiritualizeze oamenirea.


La inceput exista un singur conducator purtând numele de faraon – ce se traduce prin
Casa Mare – care era atat mare preot cat detinea si cea mai inalta functie socioadministrativa din stat (un astfel de mare initiat a fost Hermes Trismegistros, adica
Hermes de trei ori mare, tocmai pentru ca el intruchipa cele trei mari functii in
conducerea statului – preot , legislator si conducator). Bineinteles ca aceasta fiinta
atinsese cea mai inalta realizare spirituala si misiunea lui era cea de a conduce umanitatea
spre Dumnezeu. Odata cu evolutia si dezvoltarea vietii sociale, conducerea statului a fost
impartita: faraonul se ocupa de problemele statale socio adminstrative (si el era un initiat)
si marele preot care intruchipa manifestarea divinitatii printre oameni ce era conducatorul
templului si marele invatator al poporului.”


In acest context cultural si spiritual, initierea a reprezentat scopul practicii religioase egiptene, fiind cel mai inalt statut la care putea sa ajunga un discipol.


Initierea reprezenta un proces lung de antrenamant care se intindea pe ani si ani de
zile in functie de aptitudinile aspirantului.

egypt papirus



In toate comunitatile, cei care au fost alesi ca potentiali pentru initiere, multi ani au fost urmariti si analizati intr-un mod riguros de catre preoti sau de initiati. In prima faza i se explica aspirantului despre pericolele initierii, despre sacrificiile pe care va trebuii sa le faca,
precum si despre dificultatile cu care se va confrunta. Cei care nu se speriau si aveau
aspiratia necesara erau primiti in templu ca neofiti si unde, sub supravegherea stricta a
preotilor si initiatilor isi incepeau drumul spiritual. Inainte de toate trebuiau sa realizeze
diferite munci fizice in cadrul templului, timp in care erau tot timpul speriati de posibilitatile de a esua in cadrul initierii (aspect intalnit si in zilele noastre la manastiri sau temple). Numai cei cu inima curata, cei care aveau o constiinta curata, cei care si-au recunonscut pacatele trecand printr-un fel de spovedanie launtrica aveau acces la etapele urmatoare.


Din aceasta cauza in toate ritualurile de initiere prima conditie era legata de
purificarea individuala constienta, toti aspirantii arzandu-si pacatele prin focul
credintei si devotiunii.


Primele tehnici vizau purificarea corporala, care incepea printr-o alimentatie corespunzatoare bazata pe vegetale, lactate, plante medicinale, respectiv prin intarirea
structurii fizice cu ajutorul anumitor posturi corporale asemanatoare celor folosite in
hatha yoga orientala precum si exercitii si tehnici de respiratie. La acestea se adaugau
diferite procedee de concentrare si disciplinare mentala. Primele cunostinte teoretice pe
care le invata aspirantul erau legate de studiul stiintelor rationale cum au fost matematica,
biologia, medicina si altele. Deasemenea invatau despre centrii subtili de forta, despre
cum sa-si trezeasca energiile latente din fiinta, cum sa-si controleze instinctele, dorintele
si emotiile. Urmau apoi concepte metafizice despre alcatuirea Universului, despre creatie,
despre diferite reguli de comportament, educatie psihologica, despre istoria umanitatii si
se insista predominant pe evidentierea valorilor sufletesti. Insa toate invataturile
urmareau sa puna in evidenta natura divina a omului, ca de fapt corpul fizic nu este
altceva decat un vehicul pe care il folosim in timpul vietii, ca noi ne aflam intr-un proces
continuu de transformare, iar experienta pe care o dobandim de-alungul vietilor succesive
nu reprezinta altceva decat experiente dobandite, lectii invatate. Astfel la un anumit
moment dat, dupa ce vom acumula suficienta experienta si vom fi destului de maturi, n-i
se va da acces la o cale spirituala pentru a da si ultimele probe, spre a ne identifica cu
adevarata noastra natura divina si nu doar cu corpul fizic si cu simturile.Una din
principalele invataturi erau adevarurile revelate tocmai de Hermes Trismegitros, unul
dintre primii faraoni si ghizi spirtuali al Egiptului Antic. Mesajul tainic al acestui mare
intelept a ramas criptata in faimoasa Tabla de Smarald.

toth+atlantida





Apoi aspirantul este invatat despre nivelele de vibratie caracteristice acestui Uninvers. I se
reveleaza ierarhia regnurilor, ca la baza se afla regnul mineral, urmata de regnul vegetal,
animal si apoi uman. Dar ciclul nu se incheie aici pentru ca deasupra omului este Dumnezeu, adica originea si sursa tuturor lucrurilor ce exista, este motivul pentru care existam, este energia care in momentul creerii noastre s-a ocultat in adancurile fiintei noastre, spre a ne permite ca printr-un ciclu lung de cautari, urcusuri si caderi, pana la urma sa ne reintoarcem la El.


Dupa dobandirea unui anumit control asupra simturilor se recurgea la folosirea
imaginatiei, la invocarea si trairea diferitelor stari de constinta, ajungand pana la urma ca
aspirantul sa treaca spontan de la o stare negativa foarte joasa, la una pozitiva, extatica.
De exemplu de la tristete amara la bucurie paradisiaca, sau de la frica paralizanta la curaj
si increderea maxima in sine. Aceste tehnici conduceau gradat la intarirea si calirea
nervilor, la dobandirea controlului asupra orcarei stari ce poate sa apara.


O alta proba consta prin faptul ca aspirantul era inchis in diferite incaperi izolate, de
regula acestea se aflau in subteranele templelor si chiar a piramidelor, labirinte cu diferite
capcane pe care el trebuia sa le treaca, trebuia sa stea izolat in intuneric si singuratate.


Adeseori probele de curaj depaseau limitele normalitatii: aspirantul trebuia sa treaca prin
ape unde erau crododili, capcane mortale (aceste practici s-au pastrat in toate traditiile
spirituale ale planetei, iar de exemplu, in anumite comunitati din Tibet, aceste probe se
sfarseau adeseori cu moarte prin muscaturi de cobra). Trierea si probele in sine erau
sustinute din punct de vedere subtil de marii initiati, astfel incat reuseau numai cei care
erau suficient de pregatiti pentru a trece mai departe spre urmatoarea etapa a initierii. Aici
aveau loc adevaratele lupte psihice, otelire vointei. In intuneric el trebuia sa-si
constientizeze toate greselile, sa le confrunte cu aspiratiile sale, sa-si cantareasca toate
faptele bune si rele ale vietii sale.


Dupa ani de purificare apareau capacitatile telepatice si astfel trezind incet cu incetul
energii nebanuite aspirantul incepea sa aiba control asupra elementelor naturii: pamantul,
apa, focul, aerul si eterul. La baza tuturor lucrurilor stateau tehnicile de concentrare si
focalizare, disciplinarea mintii si trezirea intuitiei spirituale. Dupa acestea urmau exercitii
mult mai grele cum ar fi cele de identificare perfecta cu obiectul concentrarii, retragerea
completa a simturilor, transferul constiintei, controlul centrilor de forta. (a se citi Initiere
in Hermetism).

egipt+initieri



La momentul potrivit i se revela aspirantului anumite secrete cum ar fi cele despre legile
care stau la baza fenomenelor naturii, despre teleportare, materializare si dematerializare,
materie si antimaterie, despre premonitii, clarviziune, legile timpului si spatiului, vidul
ce exista dincolo de orice manifestare. Se explicau deasemenea importanta piramidelor,
depre chivot si bagheta magica. Rezultatul la care trebuia sa se ajunga era in primul rand
invingerea marilor pacate ale ale fiintei umane: orgoliul, mania, ura, gelozia, rautatea,
invidia.


Aspirantul este pe urma initiat in marile adevaruri, in diferitele stiinte oculte printre care
un rol foarte important o avea astrologia initiatica, numerologia, tarotul, kabala si
simbolismul.


In esenta, initierea a reprezentat si reprezinta posibilitatea omului de se separe intrun
mod constient de materie, de conditia sa muritoare. Ruperea aspirantului de ego si
de atasamente. Omul constientiza natura lui divina, ca dincolo de acest corp el este mult
altceva.


Dupa ce maestrul considera ca era suficient de pregatit, dupa incercarile anilor de ucenicie, urma initierea propriu zisa. Era culcat intr-un sarcofag, intr-un sicriu, acesta simbolizand starea de transcendenta, divizare fiintei sale.


Iata cum relateaza clarvazatoarea Elisabeth Haich discutia dintre maestru si discipol
inaintea initierii: “inainte de a te trezii din constiinta ta fizica spre a te regasii in sfera
infinita a constiintei divine, acele energii specifice, ce-ti definesc caracterul, pe care de
mai multe ere cosmice le-ai determinat prin intermediul faptelor tale si care acuma isi
asteapta la nivel subconstient, momentul favorabil pentru a implinii legea cauzei si
efectului, acuma le vei percepe sub forma de vise. Nu poti sa le distrugi deoarece fac
parte din fortele creatiei. Insa le poti oprii inainte de a se manifesta la nivel fizic, daca
intr-un mod constient vei cobori in adancurile sufletului tau si acolo trezind aceste vise le
vei trai ca pe realitati obiective. A trai toate acestea inseamna ca omul sa retraga acele
energii cauzale si sa le perceapa intr-un mod constient ca pe ceva concret. Astfel se
dizolva tensiunile energetice de la nivelul cauzal avand drept efect diminuarea si apoi
disparitia lor definitiva. In timpul initierii iti vei trai intregul viitor sub forma unor
imagini de vis, deasupra limitelor spatio – temporale. Atunci te vei elibera de propria ta
individualitate, de propria ta personalitate, iar corpul tau il vei folosi intr-un mod
neconditionat in realizarea vointei lui Dumnezeu. Fiecare initiat are responsabilitatea de a
ramane pe Pamant pentru a contribui la trezirea spirituala a celorlalte fiinte umane.

initieri+egipt



Scopul este acela ca orice s-a rupt de esenta divina si sa atasat de materie, sa se reintoarca
in unitatea primordiala.Insa daca initiatul se va opune sensului evolutiei, folosind energiile supreme pentru propriul sau interes personal, atunci aceste energii imense focalizate in prorpiul sau corp il vor determina sa decada mult mai jos decat cineva cu un nivel de constiinta normal, care va realiza acelasi greseli. Omul normal avand acces doar la energiile fizice, pe acestea le va orienta in corpul sau, deci el va induce forte fizice intr-un corp fizic ceea ce evident ca nu il va duce spre decadere. Initiatul insa nu foloseste forte fizice, ci fortele
divine creatoare, iar daca va orienta aceste energii inalte, spirituale, in corpul sau, va
decade. Cu cat va folosii forte mai mari cu atat decaderea va fi mai adanca. Deci, daca
vrei sa ai parte de initiere, trebuie sa ai in vedere ca ceea ce un om normal poate face fara
a fi pedepsit, tu nu-ti poti permite doarece un initiat nu foloseste energii fizice ci se
branseaza la energiile divine macrocosmice pe care in functie de nivelul sau de constiinta
le moduleaza in sensul evolutiei spirituale. Datorita exercitiilor de pregatire ai atins deja
acel prag prin care poti sa percepi aceste adevaruri. Asa ca trebuie sa-mi raspunzi cu toata
seriozitate: ai curajul sa-ti asumi aceste responsabilitati, pericolul, toate aceste legi, vrei
sa primesti cu adevarat initierea sau mai bine te retragi si iti ghidezi viata dupa legile
conditiei umane ?”


In timpul initierii se induce in fiinta aspirantului, in functie de nivelul de constiinta al
acestuia, o energie cu o frecventa foarte ridicata, o frecventa corespunzatoare posibilitatii
de a percepe totul nu din punct de vedere al constiintei umane limitate, ci din punct de
vedere al constiintei divine infinite. Doar dupa o pregatire deosebit de stricta se poate
realiza acest proces fara ca aspirantul sa sufere anumite consecinte negative, este nevoie
ca el sa-si controleze pedeplin vointa pentru a-si putea conecta constiinta la frecvente atat
de inalte. Va avea loc trezirea treptata a centrilor de forta si aspirantul va trai pe fiecare
nivel adevarata sa identitate. Cand va atinge ultima treapta, al saptelea nivel de constiinta
el se va contopii cu propriul sau eu divin, traind ca totul este in Dumnezeu si Dumnezeu
este in toate.”


Spiritualitatea orientala denumeste acest fenomen “revelarea Sinelui”, adica identificare
omului cu esenta sa dumnezeiasca. Insa fara ajutorul unui invatator care a atins deja acest
nivel de constiinta, nu se poate trai marele mister, marea initiere.

isis maat



Iata ce spune Jannkovich Istvan, un mare egiptolog care prin cercetarile sale asupra
valorilor spirituale ale Egitului Antic, a avut parte de diferite viziuni, chiar legate de o
viata precedenta in care a trait in Egipt intr-o perioada in care initierea isi mai pastra
valoarea adevarata: “Recunoasterea pacatelor iti da viziunea luminii launtrice, iti
permite sa privesti in misterioasele sfere ale sufletului. O noua poarta se deschide
pentru noi. Aici Eu-l nostru intelege fara conditionarea corpului fizic, misterele
profunde ale creatiei si incepe sa simta absolutul, principul primordial. Lumina, cea
mai inalta energie cosmica, simbolizeaza iluminarea divina. Abia atunci Eu-l va fi
capabil sa`recunoasca adevarurile uitate, sa inteleaga raportul dintre invataturile
vietilor precedenta pentru ca astfel sa-si gaseasca menirea din aceasta viata. In acest
fel omul traieste initierea sa personala. Asa ajung initiatii la lumina si devin parte din
lumina, prin revelarea tainica a starii de Osiris sau de inaltare si comuniune cu Dumnezeu
Tatal. O importanta deosebita joaca in acest sens trairea personala. Ceea ce a fost
trait ramane pentru totdeauna sub forma de prezent in constiinta initiatului si va influenta
intrega lui viziune despre viata, intregul lui mod de gandire. Dupa ceea el va vedea totul
dintr-un punct de vedere cosmic, iar valorile materiale vor devenii transparente in fiinta
lui. De fapt i s-au deschis ochii spirituali. Bunatatea si rautatea sunt judecate altfel pe
lumea cealalta, mult altfel decat pe Pamant. Acolo sunt valabile doar legile cosmice ale
iubirii, iar legile materiale pur si simplu nu exista. Adevarata iubire va biruii egoul si
va atrage dupa sine iertarea pacatelor si miluirea. Initiatii nu numai ca au invatat dar
au si experimentat diparitia cuantumului spatio-temporal. Au devenit constienti ca dupa
moarte se vor integra in rezonantele cosmice universale, ca moartea fizica nu este altceva
decat transformarea Eu-lui, privita dintr-un alt punct de vedere.


Initierea insa nu ia sfarsit odata cu terminarea ritualurilor specifice, initierea este o responsabilitate fata de noi insine, ca omul sa-si continue neincetat munca inspre desavarsirea lui spirituala. Iar acesta depinde de persoana in cauza, caci de fapt initierea are loc in launtrul fiintei. Ritualurile au rol de instrumente ajutatoare. In constiinta trezita a initiatului evolutia nu se sfarseste niciodata. Asa si numai asa el isi va constientiza toate
prejudecatile, se va debararsa de toate dorintele, isi va invige egoul si in sfarsit va
triumfa asupra vietii. Intreaga lui fiinta se va umple gradat, datorita efortului pe
care il va depune, cu lumina divina a creatiei. Scopul si sensul initierii este ca omul
sa poata trai marele mister, sa recunoasca faptul ca este parte integranta din totul
macrocosmic si ca in jurul lui totul este lumina, iubire, totul este energie vibratorie”.
Cea mai pregnanta prezenta in cadrul acestor initieri este zeita Isis, descrisa ca fiind
arhetipul feminin al creatiei – zeita fertilitatii si a maternitatii. I s-au dat mai multe nume
si a jucat mai multe roluri in istorie si mitologie – ca zeita si femeie creator. In
dualitatea realitatii noastre – ea reprezinta aspectele noastre feminine, creatia,
renasterea, ascensiunea, intuitia, abilitatile psihice, vibratiile inalte, dragostea si
compasiunea. Ea este energia Yin, mama care ne hraneste, Preoteasa, zeita tuturor
povestilor mitologice, precum si imaginea feminina din miturile creatiei. Este esenta
energiei feminine care face parte din noi toti. Isis, reprezinta irisul ochiului, ochiul lui
Horus ivit din unirea lui Isis cu Osiris, ochiul lui Ra, sursa creatiei. (Bibliografie Rudolf
Steiner)

isis





Statuia zeiţei, în Sais, purta această enigmatică inscripţie: “Sunt tot ce a fost, tot ceea
ce este, tot ceea ce va fi şi niciun muritor (până acum), nu mi-a ridicat vălul.”
Interesant de stiut….


“Seichim este o forma de energia identificată de Patrick Zeigler în vechile temple
egiptene, probabil utilizată de marii preoţi egipteni sau amplificată pur şi simplu acolo
din cauza efectului de piramidă. De asemenea, este posibil ca Patrick Zeigler să fi fost un
vindecător într-o viaţă anterioară şi să fi încercat din toate puterile să-şi recapete forţa
vindecătoare, aşa cum spune Stephen Comee. Prin channelling, Christine Gerber a
obţinut numai cele patru consoane (SKHM), existând astfel mai multe variante de scriere
– Seichem, Seichim, Sekhem. Iar cele mai potrivite traduceri şi interpretări sunt Forţa
Vitală, sau Puterea Spirituală, ceea ce duce cu gândul la Sursa Universală, deşi energia
este numai asemănătoare, nu identică aceleia din Reiki.


Energie fină, delicată, capabilă să inducă uşor stări modificate ale conştiinţei (SMC), ea
lucrează în special asupra sufletului. Iar când sufletul (inima, chakra a IV-a) este deschis
şi plin de iubire ne vindecăm şi deschidem calea speranţei şi a fericirii. Cu cât devenim
mai plini de compasiune (frecvenţa ideală a vieţii), cu atât se dezvoltă mai rapid intuiţia şi
se ajunge la iluminare. Sistemul este conceput pentru a trăi Unitatea în cadrul
Universului, fiecare nivel fiind o treaptă către propriul suflet şi către Univers.”

egipt+initieri2

 

http://putereaprezentului.wordpress.com/2010/01/24/atlantii-egiptul-antic-si-misterulinitierilor/
/de
, , ,

Intre Pamint si Orion, Piramidele de la Giseh – Egipt

piramida 2

Intre Pamint si Orion, Piramidele de la Giseh


piramide

 

Orion in mitologia greaca

Pentru vechii greci, Orion vinatorul, fiul lui Poseidon si al Amfitritei, a fost ucis accidental de Artemis. Coplesita de durere, zeita l-a rugat pe Zeus sa-i permita sa-l urce printre constelatii, pentru ca sa-l poata vedea zilnic. Pentru ca Orion sa nu fie singur pe bolta, Artemis l-a plasat pe Orion impreuna cu ciinii sai.

Orion, impreuna cu Ciinele Mare si cel Mic, constituie un ansamblu remarcabil de stele. Dintre cele sapte stele care alcatuiesc constelatia Orion, Betelgeuse si Rigel sint cele mai impozante. Prima este o stea cu dimensiuni uriase, care straluceste de 10.000 de ori mai puternic decit Soarele si marcheaza umarul drept al Marelui vinator. Rigel sau Beta Orionis se afla la piciorul sting al acestuia. Cele trei stele de la briul lui Orion – Alnitak, Alnilam si Mintaka – sint aliniate aproape perfect. In prelungirea axei, catre sud-est, se afla Sirius, din constelatia Ciinele Mare, cea mai stralucitoare stea de pe bolta cereasca si care se poate vedea foarte bine, in special vara. Alaturi de ele, alearga Procyon, principala stea din constelatia Ciinele Mic, si care, impreuna cu Sirius, Betelgeuse, Rigel, se pot vedea foarte bine si in noptile lungi de iarna.

Isis si Osiris erau din Sirius-Orion

Vechii egipteni considerau ca steaua Sirius si constelatia Orion reprezentau lacasurile lui Isis si al lui Osiris, zeii ce coborisera odinioara pe Pamint, pentru a-i crea pe locuitorii regatului egiptean. Conform mitologiei egiptene, faraonii Egiptului sperau ca sufletele lor sa renasca in imparatia cerului, devenind astfel nemuritoare. Pentru ca aceasta speranta sa se implineasca, ei au construit cele trei piramide de la Giseh, aliniate dupa cele trei stele aflate la briul vinatorului. Credinta egiptenilor era ca aceste trei stele reprezinta sufletul lui Osiris, simbolul creatiei si al imortalitatii. In acelasi timp, Sirius era considerata drept steaua renasterii sau locul de unde zeii le insuflau mumiilor faraonilor o noua viata.

Mare dregator pentru steaua Sirius

Cel mai mare dregator egiptean, vizirul, era insarcinat cu observarea permanenta a stelei Sirius, el avind la dispozitia sa slujbasi care scrutau cu atentie cerul, fiind obligati sa raporteze aparitia stelei, dimineata inainte de rasaritul soarelui la Memfis, adica rasaritul heliac, care indica inceputul inundatiei apelor Nilului (care incepea la data de 19 iulie). Anul nou egiptean incepea deci la data de 19 iulie.

Faraonul se reincarna in propriul fiu

Egiptenii mai credeau cu tarie ca, murind, faraonul se reincarneaza in propriul sau fiu, care ii va fi urmas la tron si asa mai departe. Aceasta insemna deci ca oricare dintre faraoni se tragea din Horus, primul rege al Egiptului si fiu al lui Isis si Osiris. Spre a scoate in evidenta aceasta incarnare divina, regelui i se dadea numele de Horus (Horus Ramses, de exemplu), unul dintre cele cinci nume pe care trebuia sa le poarte un faraon egiptean. Pentru ca faraonul sa devina un nou Osiris, dupa imbalsamarea sa era savirsit un ritual numit Deschiderea gurii (vezi desenele de pe peretii mormintului), prin care, in mod simbolic, faraonului ii era insuflata o noua viata.

Secretele piramidelor de la Giseh

Inginerul american Robert Bauval a condus intre anii 1975-1985 niste lucrari de constructie in Arabia Saudita. In timpul liber, el se ocupa cu descifrarea textelor egiptene, precum si cu studierea diverselor ritualuri si talismane. Rezultatul celor 15 ani de munca a fost o carte, scrisa impreuna cu Adrian Gilbert: Enigma lui Orion si secretele piramidelor, publicata in anul 1995.

Cartea celor doi cercetatori reprezinta, dupa parerea multora, o noua contributie le descifrarea enigmelor piramidelor egiptene. Lucrind la Giseh, unde se afla piramidele lui Kheops (Khufu, cum o numeau egiptenii), Kephren si Mykerinos, Bauval si Gilbert au facut trei descoperiri interesante:

1) Cu ajutorul astronomului Virginia Trimble, ei au stabilit ca tunelurile sau canalele de aeratie ale Marii Piramide traverseaza masa de piatra de la nord spre sud;

2) Cele trei piramide corespund celor trei stele de la Briul vinatorului, Mykerinos fiind corespunzatoare stelei Mintaka, care este ceva mai mica decit celelalte;

3) Alte doua piramide, aflate citiva kilometri mai departe, corespund stelelor Saiph si Bellatrix, Nilul reprezentind Calea Lactee.

Desi foarte multi egiptologi s-au aratat sceptici fata de aceste coincidente, descoperirea lui Bauval si Gilbert poate fi dovada ca acea fascinatie permanenta a egiptenilor fata de constelatia Orion a dus la construirea uimitoarelor piramide de la Giseh, cea a lui Kheops fiind considerata una dintre cele sapte minuni ale lumii.

Ipoteze despre canalele ce traverseaza Marea Piramida

Doua canale ale Marii Piramide de la Giseh pornesc de la camera mortuara a sotiei faraonului, iar altele doua, din cea a faraonului. La inceput, arheologii au presupus ca acestea ar fi canale de ventilatie. Ulterior, ei au stabilit ca acestea sint de fapt astupate, asa ca aceasta ipoteza a cazut.

Pe urma, s-a presupus ca aceste canale ar fi un fel de telescoape, cu ajutorul carora sa fie examinate stelele chiar din interiorul piramidei. Intrucit canalele sint dispuse la inceput orizontal, dupa care sint curbate si orientate in sus, desigur ca nu puteau servi pentru observarea boltei ceresti.

Apoi s-a stabilit ca unul dintre cel doua canale ale fiecarei camere este orientat spre nord, in timp ce celalalt este orientat spre sud. Calculele au stabilit ca iesirea din canalul de sud al camerei mortuare a faraonului este orientata spre Briul constelatiei Orion, iar cea a canalului de nord este orientata spre acea parte a cerului unde, cu 5.000 de ani in urma, se afla steaua Thuban (Alpha Draconis) din constelatia Dragonului, care pe atunci era Steaua Polara.

Iesirea canalului de sud, cea care porneste din camera sotiei faraonului, este orientata spre Sirius, iar cea a canalului de nord, catre una dintre cele mai stralucitoare stele ale Constelatiei Ursa Mare. Egiptenii numeau aceasta constelatie Calea care deschide drumul.

Insemna deci ca, din motive de ei stiute, egiptenii construisera cele trei piramide orientate dupa cele trei stele aflate la Briul marelui vinator. Cu 5.000 de ani in urma, constelatia era vizibila in momente foarte importante pentru ei. Cu 20-25 de zile inainte de solstitiul de vara, Orion putea fi vazut pe cer la o ora dupa aparitia lui Sirius. Aparitia lui Orion era deci un fel de simbol al renasterii naturii si, implicit, al renasterii Egiptului. Fiecare renastere era legata de egipteni de zeul Osiris, cel care moare si renaste de fiecare data, precum si de Isis, sora si sotia lui si zeita a fertilitatii in acelasi timp.

Pe Sirius li se insufla faraonilor o noua viata

Conform credintei egiptenilor, Orion si Sirius erau lacasele zeilor Osiris si Isis, cei doi zei care venisera pe Pamint in timpuri indepartate, pentru a crea regatul egiptean, precum si pe locuitorii sai. Fiecare faraon credea deci cu tarie ca dupa moarte sufletul sau se va inalta spre lacasul celor doi mari zei. Pentru ca aceasta speranta sa capete realitate, au fost construite cele trei piramide, dispuse in conformitate cu cele trei stele, aflate, cum am spus, la briul constelatiei, Sirius reprezentind locul unde zeii le insufla faraonilor o noua viata. Murind, fiecare faraon se elibera de invelisul sau corporal, lasind toate grijile pamintesti urmasului sau, dupa care devenea el insusi un nou Osiris.

Piramidele reprezinta puncte de plecare spre Orion si Sirius

Ritualul complicat al inmormintarii faraonilor, in care cel al mumificarii ocupa o parte importanta, avea o semnificatie importanta pentru egipteni. Conform unor mituri stravechi, Osiris si Isis sosisera, deci, din constelatia Orion, pentru a construi regatul egiptean. Intr-o serie de texte egiptene se spune ca atunci cind Osiris a implinit 28 de ani, el a fost ucis, lasind-o pe sotia sa Isis singura. Seth, fratele sau, i-a deschis atunci corpul, executind un ritual magic, in urma caruia a inviat pentru scurt timp trupul lui Osiris. In urma acestui ritual, Isis a ramas insarcinata, dind nastere unui fiu pe nume Horus. Astfel a aparut credinta faraonilor egipteni ca fiecare dintre ei reprezinta intruchiparea lui Horus, fiul lui Osiris si al zeitei Isis. Cele trei piramide de la Giseh reprezinta deci un fel de statii intermediare, unde se incheie viata pe Pamint si incepe calatoria spre locul unde se afla cei care intemeiasera regatul egiptean.

Andreea Radian

/de
, , , , , , ,

Misterele Egiptului, numarul 72 si succesiunea marilor capitale ale lumii

egipt 6

Misterele Egiptului, numarul 72 si succesiunea marilor capitale ale lumii


5


Alexandria, Constantinopol, Kiev, Sankt-Petersburg pe aceeasi longitudine Alexandria, Constantinopol, Kiev, Sankt-Petersburg sint toate cele patru capitale din trecut si prezent, amplasate pe o fisie ingusta de 1031^ longitudine, aflindu-se, deci, pe aceeasi verticala geografica. Aceste capitale se afla la distanta egala unele de altele, iar evenimentele istorice care s-au petrecut in fiecare dintre ele seamana uimitor unul cu altul.

V. Kurleandski, un cercetator rus, a constatat si analizat aceste similitudini efectuind anumite calcule si masuratori. Concluziile la care a ajuns sint cele de mai jos.

Traseul celest al echinoctiului de primavara

Daca se traseaza o linie de la Alexandria prin Constantinopol si Kiev pina la Sankt-Petersburg, aceasta linie va fi proiectia traseului urmat de punctul echinoctiului de primavara pe cer. Acest punct se deplaseaza pe cer parcurgind un semn al zodiacului in aproximativ 2.000 de ani. Fiecare sector definit printr-un semn de zodiac delimiteaza o anumita epoca.

Conform calculelor lui Kurleandski, dupa Sankt-Petersburg, in perioada 2.408-2.440, urmeaza sa se dezvolte orasul-port norvegian Wadse, aflat dincolo de cercul polar. Se pare ca acest oras este menit sa se transforme intr-o capitala importanta si sa preia stafeta de pastrator al achizitiilor culturale din epoca urmatoare. Iar conducatorul ce se va afla si va trai in aceasta noua capitala a fost si el prevestit de preotii Egiptului Antic, care i-au pregatit venirea.

Succesiunea in timp si spatiu a capitalelor

Cercetatorul Kurleandski a calculat ca, urmarind evolutia precesiei echinoctiilor (schimbarea punctului vernal) in paralel cu proiectia terestra a  acestuia (punctul vernal e punctul de echinoctiu), rezulta o corelatie matematica stricta intre acestea. Mecanismul acesta a fost cunoscut de preotii Egiptului antic. Iar acestia au urmarit un singur obiectiv sa nu admita pieirea sau degradarea completa a civilizatiei umane.

Fluviul de pe cer si fluviul de pe Pamint

Papirusurile din Orasul Mortilor glasuiesc despre fluviul ceresc – Calea Lactee, care se continua pe Pamint cu marele fluviu Nil. Preotii egipteni au calculat punctul din care se vede cum fluviul de pe cer – Calea Lactee – se uneste cu cel de pe Pamint – Nilul – apoi au ridicat in punctul acela o constructie gigantica, uimitoare – Sfinxul. Chipul acestuia a fost indreptat spre constelatia Leului, care tocmai rasarea atunci.

Legenda lui Osiris

Legenda spune ca pe acest fluviu maret – Nilul – a pornit o data zeul Osiris spre constelatia Orion, sa-l intimpine pe Ra, stapinul Soarelui. La ora cuvenita caile celor doi zei, Osiris si Ra, urmau sa se incruciseze. In momentul acela, cu cinci minute inainte de asfintitul zilei de echinoctiu de primavara, Luna acoperea Soarele si pe cer apareau stelele stralucitoare, iar la picioarele Sfinxului, noul Stapin al Universului, deasupra caruia ar fi stralucit splendida stea Al-Nitak din Orion, si-ar fi intrat in drepturi…

Dar fericita prezicere era posibil sa nu se implineasca, deoarece fortele Raului se opun totdeauna fortele Binelui. Astfel, in drumul lui Osiris s-a interpus Set, cel plin de ura si venin, care l-a ucis pe Osiris, i-a sfirtecat trupul in 14 bucati si le-a azvirlit pe tot cuprinsul Pamintului.

Pentru ca zeul Osiris sa renasca, toate fragmentele acestea trebuie adunate la un loc si ascunse de ochiul nemilos al lui Set, pina cind va sosi ceasul invierii zeului. Punctele in care se va gasi o bucata din trupul zeului trebuie marcate, conform deciziei preotilor, cu cite un templu.

Dar pentru ca orice constructie, cit de mareata, tot se naruie la trecerea timpului, este nevoie sa se construiasca nu doar temple, ci orase intregi, spre a reusi salvarea lui Osiris si restabilirea ordinii ceresti iar orasele vor trebui sa fie cu adevarat demne de predestinarea lor, aceea de pastratoare ale comorilor culturale. Si pentru ca cele doua cai – cereasca si paminteana – sa se urneasca (Nilul sa fie o prelungire a Caii Lactee), toate aceste orase pastratoare de comori trebuie sa fie unite printr-o linie.

72 de ani, un algoritm al istoriei

Rezulta ca omenirea pluteste, impreuna cu Osiris, in intimpinarea viitorului si nici o furtuna nu poate opri aceasta calatorie, aceasta plutire. Iar cea ce calauzeste aceasta deplasare in intimpinarea viitorului civilizatiei este punctul echinoctiului de primavara (punctul vernal).

Acest punct se deplaseaza de la est la vest, in intimpinarea Soarelui aflat pe orbita sa aparenta. In 72 de ani, punctul de echinoctiu parcurge 1 grad de pe ecliptica (orbita aparenta a Soarelui in jurul Pamintului).

Ciclul de 72 de ani este un algoritm al istoriei omenirii: la fiecare 72 de ani o epoca inlocuieste epoca anterioara, iar roata istoriei face o intoarcere completa. Acest fapt, cunoscut de multa vreme de astrologi, nu este contestat acum nici de istorici.

Egiptul initiatilor si planul cel intelept

Preotii anticului Egipt au trudit indelung pentru a educa o pleiada de executanti ai planului pe care-l concepusera. Prevazind ca, in curind, Egiptul isi va pierde maretia si va cadea in ruina, initiatii au infiintat o organizatie secreta, al carei unic scop era formarea unor discipoli, demni pentru a pune in aplicare  planurile de anvergura ale inteleptilor Egiptului.

Pitagora, acel ucenic stralucit

Intre ucenicii cei mai straluciti a fost si marele matematician Pitagora: timp de 22 de ani el a studiat invatatura oculta a preotilor egipteni, la umbra Sfinxului. Intors in Grecia, Pitagora a infiintat o societate secreta. Ucenicii sai, numiti pytagoreici, au invatat de la Pitagora legile contopirii Cerului si Pamintului, a lumii materiale cu cea ideala.

Discipolii si adeptii lui Pitagora au inceput sa denumeasca lumea Cosmos, de la grecescul Kosme – frumusete. Aristotel spunea ca pytagoreicii puteau crea din numere corpuri fizice, iar din lucruri fara greutate – lucruri grele si lucruri usoare.

Platon si corpurile lui geometrice

Un alt ucenic al preotilor si initiatorilor egipteni a fost Platon, marele filosof si matematician. El a fost primul si singurul intemeietor al geometriei, care a descris cinci corpuri geometrice regulate: tetraedul, cubul, octaedrul, icosaedrul si dodecaedrul. Acestea se numesc de atunci corpurile lui Platon. Marele filozof a demonstrat ca alte corpuri geometrice regulate nu pot exista si, ce este mai important, ca intregul nostru univers fizic este alcatuit pe baza uneia din aceste structuri geometrice.

12 decembrie 1440, orele 7 dimineata

Exista versiuni conform carora si Iisus Hristos si Budda au fost initiati in Egipt. Dar cu certitudine un discipol al preotilor egipteni a fost marele Alexandru Macedon, intemeietorul primei capitale a lumii – Alexandria. Momentul aparitiei acesteia a fost calculat de preotii egipteni cu precizie: la ora 7 dimineata, in ziua de 12 decembrie, anul 1440 de la facerea lumii (dupa cronologia veche crestina), pe planeta noastra a intervenit o conjunctura foarte prielnica inceputului unei noi ere infloritoare. Acesta a fost momentul in care Alexandru Macedon a dat porunca de intemeiere a minunatului oras ce avea sa-i poarte numele, sortit sa-si poarte faima in veac drept cetate a intelepciunii.

Firul intelepciunii nu s-a rupt, ci a continuat, de la inteleptii egipteni la Platon, de la acesta la Aristotel, iar de la acesta la Alexandru Macedon, care l-a avut ca profesor pe filosoful amintit. Mai mult, inaintea intemeierii Alexandriei, Alexandru Macedon a mers in templul principal inchinat lui Osiris si s-a intilnit cu Marele preot.

Alexandria, creierul si inima lumii elenistice

Alexandria a devenit creierul si inima lumii elenistice. In Muzeul special creat pentru invatati au lucrat Arhimede, Euclid, Eratosthene, Ptolemeu. In vestita biblioteca din Alexandria erau adunate din intreaga lume antica 700.000 de papirusuri si pergamente in toate limbile.

Din pacate, acum 1.600 de ani, Alexandria a suferit o grea pierdere – distrugerea comorilor si a intregii Biblioteci. Dar aceasta nu a insemnat pieirea intregii civilizatii, caci, in anul 330 d.Hr., imparatul roman Constantin I a mutat capitala Imperiului roman, intrat in declin, de la Roma la Bizant, cetate lipsita pe atunci de stralucire. El a dat acestei cetati numele sau si Constantinopol a devenit la fel de stralucitor ca Roma sau Alexandria de odinioara.

Cind Roma a cazut, in anul 453 d.Hr., sub loviturile migratorilor, in Rasarit stralucea o noua stea – Constantinopol. Dar nici aceasta grandioasa capitala nu a dainuit o vesnicie. Numai ca, dupa orasul lui Constantin cel Mare urma sa rasara o noua stea!

De la Novgorod la Rusia kieveana si-apoi la Moscova

In anul 882 d.Hr. din bogata cetate a Novgorodului de la intretaierea marilor drumuri comerciale a pornit cneazul Oleg, care a cucerit cetatea Kiev, a inaltat-o, a imbogatit-o si i-a dat stralucirea unei capitale adevarate! Si in 988 Rusia kieveana a adoptat crestinismul ortodox ca religie de stat. Iar apoi, din ea a rasarit si inflorit Moscova.

In 1.700, Petru I, Petru cel Mare, a adoptat calendarul gregorian, intocmit de invatatii preoti ai anticului Egipt. Iar peste alti trei ani, in luna mai (ca si Constantin cel Mare), tarul rus a intemeiat, pe paminturile smulse mlastinilor si batute de vinturile reci venind dinspre Baltica, o noua cetate, o noua capitala a Imperiului Rus. Care, desigur, se afla pe aceeasi axa, trasata de vechii intelepti din Egipt. Iar Petru cel Mare este si cel care a luat masura introducerii in actele imperiului rus a  meridianul zero (cel de la Greenwich!), care… coincide cu meridianul Nilului.

Cit de important este numarul 72

Sa retinem ca evenimentele relatate sint in stricta succesiune, in spatiu si timp, in conformitate cu o formula extrem de simpla: un grad de-a lungul meridianului, este parcurs de istorie in fix 72 de ani. Si tot in 72 de ani ii sint necesari sferei ceresti pentru o precesie de 1 grad!

Evenimentele istorice legate de orasele mentionate sint departate unele de altele in timp cu 685,5 +/- 27,5 ani. Daca impartim 685,5 ani la 95 (diferenta unghiulara intre amplasamentul oraselor pastratoare ale comorilor civilizatiei pastratoare ale comorilor civilizatiei) obtinem… desigur, 72! Calculind logic, inaintea Alexandriei a fost Abu-Shimbel, complexul sacru cioplit in stinca la porunca faraonului Ramses al II-lea prin anul 1260 i.Hr. Iar dupa Petersburg va urma, dupa cum am mai mentionat, portul norvegian Wadse din fiordul Waranger de la Marea Barents.

Conform calculelor lui Kurleandski, Wadse este menit sa devina o extem de iportanta capitala a lumii in perioada 2.408-2.440 si, desigur, tot in luna mai, la fel ca si Constantinopol sau Sankt-Petersburg.

Istoria nu admite evenimente intimplatoare. Nimic nu este intimplator! Acest adevar l-au inteles demult oamenii de stiinta. De aceea a si fost creat un institut de metaistorie, care studiaza cauzele ascunse care determina sau influenteaza evolutia evenimentelor. Daca cercetatorul rus are dreptate, sintem cu totii, de mii de ani, participanti la cel mai mare mister al istoriei omenirii, initiat cu milenii in urma de inteleptii preoti ai anticului Egipt.



Nora Nicolae
/de
, ,

Escadrilele faraonilor

documentar egipt

Hieroglifele din templele egiptene vorbesc despre escadrilele faraonilor

egiptul+antic



Ar fi putut oare vechii egipteni sa foloseasca in lupta elicopterele si avioanele? Piramidele si templele Vechiului Egipt au atras atentia istoricilor de foarte multa vreme. Inca inainte de era noastra, grecii s-au interesat foarte mult de cultura si istoria imparatiilor de pe marele Nil si chiar au scris despre acestea volume intregi de cercetari. Unele dintre studii au ajuns pina in zilele noastre.


Intr-o perioada atit de mare de timp, toate monumentele cunoscute ar fi trebuit sa fie cercetate, studiate in cele mai mici amanunte, astfel incit sa nu mai fie nimic necunoscut.


Insa nu este asa…


Semnele enigmatice de la Abydos


Inca din anul 1848, una dintre numeroasele expeditii arheologice care au lucrat in Egipt, la o cercetare mai atenta a templului Seti din Abydos, a descoperit niste hieroglife enigmatice si de neinteles. Acestea se gaseau chiar deasupra intrarii in templu, aproape de tavan, la o inaltime de aproximativ 10 metri. Trebuie remarcat ca hieroglifele erau foarte multe – peretii practic erau plini de niste semne stranii, care i-au derutat pe cercetatori. Singurul lucru pe care au reusit sa il inteleaga a fost ca aceste semne nu erau simplul text al unei scrisori vechi, ci zugraveau niste obiecte stranii, nemaivazute, posibil niste mecanisme cu destinatie necunoscuta.


Nimeni din lume nu a putut sa spuna ce zugravesc aceste hieroglife, pe care un artist necunoscut, care a trait cu 3000 de ani in urma, le-a sculptat in piatra. Semnele tainice copiate cu mare atentie de membrii expeditiei au provocat dispute fara sfirsit si certuri aprinse in cercurile egiptologilor. La un moment dat, majoritatea dintre ei au ajuns la o concluzie comuna: in principiu, figurile enigmatice sint in numar de patru, dar imaginile lor se repeta de mai multe ori. Ce anume au zugravit insa vechii egipteni, cercetatorii din secolul al XIX-lea nu au putut sa inteleaga.

egipt cover inside



Orice senzatie se naste, traieste o perioada de timp, apoi moare. La un moment dat a venit timpul sa fie uitate si hieroglifele tainice din vechiul Abydos.


Templul faraonului Seti si imaginile avioanelor de lupta


Iata insa ca, dupa aproape jumatate de secol, ziarul arab Ash Shark al-Ausat a publicat o serie de fotografii senzationale facute in templul zeului soarelui Amon-Ra in Karnaka. O data cu fotografiile, jurnalistii au lansat pentru cititori o intrebare neasteptata: Ce credeti: ar fi putut oare egiptenii sa cunoasca aviatia de lupta?


In orice alte circumstante, un asemenea material jurnalistic nu ar fi provocat decit neintelegere printre cititori. Cu toate acestea, publicarea de catre jurnalul respectiv a unor fotografii cu basoreliefuri dintr-unul dintre vechile temple construit in timpul faraonului Seti I, care a condus Egiptul cu 3000 de ani in urma, au provocat un adevarat soc – artistul din trecut a zugravit pe piatra un elicopter de lupta cu o elice si o coada bine conturate, iar alaturi de acesta sint sculptate cu grija alte citeva aparate de zbor, uimitor de asemanatoare cu avioanele de vinatoare supersonice contemporane si cu strategicele avioane grele de bombardament.


Dupa aceasta descoperire s-a putut intelege de ce egiptologii secolului al XIX-lea nu au putut sa dezlege enigma cu privire la ce anume este zugravit la Abydos. Aceasta pentru ca ei nu stiau cum arata elicopterele si avioanele.


Trebuie sa spunem ca faraonul Seti I a fost socotit intotdeauna unul dintre cei mai cunoscuti luptatori si cu cele mai multe reusite din Egiptul Antic, a cucerit foarte multe locuri si i-a invins pe numerosii dusmani ai imparatiei sale. In zilele noastre se vorbeste ca acesta se purta foarte aspru cu dusmanii blestemati, folosind niste arme neobisnuite pentru acele timpuri, si anume aviatia de lupta, care ridica in aer escadrilele faraonului. Majoritatea cercetatorilor au considerat o asemenea teorie de domeniul fantasticului.


Elicopter sau simboluri ale numelui lui Seti


Dupa reanimarea acestei senzatii, pentru studierea enigmelor Abydosului de pe malurile Nilului a plecat in aceasta directie egiptologul Alan Elford. El a cercetat hieroglifele tainice si a confirmat caracterul real a ceea pina nu demult era considerat fantastic. Elford a afirmat intr-un interviu acordat unor jurnalisti ca vechii egipteni au zugravit elicopterul de lupta cu o exactitate uimitoare. In acel moment, cercetatorii au admis ca desenele aproape identice exista in doua locuri – Karnaka si Abydos. Astfel incit sa se incerce explicarea acestui lucru printr-o intimplare este imposibil.


La un moment dat, cineva si-a amintit inca un detaliu curios: unul dintre numele faraonului Seti I era Albina. De aceea, au presupus scepticii care nu credeau in tehnica aviatica din timpul faraonilor, imaginile enigmatice nu sint decit niste simboluri ale celuilalt nume al lui Seti. Altfel spus, ei au incercat sa dovedeasca faptul ca sculptind avioanele si elicopterele, egiptenii au zugravit de fapt o albina. O asemenea talmacire ar fi posibila pentru scrierea veche egipteana care este reprezentata de fapt prin desene – inscriptiile descoperite constau din diferite tablouri. Numai specialistii stiu, dupa anumite semne, sa diferentieze desenatul de scris.


Egiptenii au origine extraterestra


In aceasta discutie aprinsa s-a implicat foarte activ un aparator clar al originii extraterestre a civilizatiei vechi egiptene, cunoscutul ufolog Richard Hogland. Dupa parerea sa, egiptenii provin din niste martieni care au vizitat la un moment dat pamintul, iar hieroglifele tainice confirma fara nici o indoiala ipoteza sa.


Egiptul Antic era foarte asemanator planetei Marte prin configuratia sa geografica si tocmai de aceea extraterestrii s-au stabilit aici. Iar piramidele si fata Sfinxului fotografiate de statiile de cercetare automate ale SUA, trimise pe Marte, considera Hogland, atrag asupra lor tot felul de obiectii.


Pe frescele din templul din Abydos, in afara de un elicopter, este zugravit si un submarin. Exactitatea proprie egiptenilor, carora le place sa redea toate detaliile, nu a lasat nici o urma de indoiala despre ceea ce a vrut sa deseneze artistul. Cercetatorii s-au dovedit a fi din nou departe de dezlegarea tainei frescelor si a hieroglifelor.


Toata lumea stie ca pe Marte nu exista nici o mare si, dupa cum afirma astronomii cu autoritate, nu a existat niciodata. De aceea, ipoteza curajoasa a lui Hogland despre sosirea martienilor nu a scapat de critica. La un moment dat a fost uitat si Hogland, dar numai pina la aparitia unei noi senzatii.


Pe neasteptate, in ultimul deceniu al secolului al XX-lea, teoria lui Hogland a inceput sa fie sustinuta cu tarie de multi cercetatori ai planetei Marte, care s-au ocupat o perioada foarte mare de timp cu studierea planetei rosii. Dupa parerea lor, insuccesele permanente ale statiilor cosmice interplanetare, care nu pot ateriza in mod normal pe suprafata planetei Marte si fie isi intrerup pe neasteptate legatura cu Pamintul, fie dispar fara urma, sint strins legate de hieroglifele enigmatice din templele egiptene.


Cum poate fi inteles acest lucru? Dupa parerea cercetatorilor, in jurul lui Marte, cu milioane de ani in urma, a fost creat un mijloc unic de protectie antiracheta pentru apararea de oaspetii nepoftiti, curiosi si cu atit mai mult agresivi.


Ufologii care sustin acest punct de vedere stiu sa combata critica indreptata impotriva lor. Cind li se spune ca pe Marte au fost fixate aparate automate si au fost transmise o serie de fotografii, care au aratat ca nu exista nici un fel de civilizatie martiana, ei raspund: Puteti sa vedeti numai ceea ce va place sau sa aratati numai ceea ce vreti.


Sacerdotii egipteni stiau sa calatoreasca in timp


Dispute si ipoteze sint foarte multe. Un punct de vedere foarte interesant a avut si egiptologul Bruce Rowls. Acesta presupune pe un ton destul de serios faptul ca in trecut nu au existat nici un fel de expeditii interplanetare pe Pamint de pe alte sisteme solare sau de pe Marte. Dupa parerea acestui cercetator, sacerdotii Egiptului Antic, care stapineau niste cunostinte necunoscute noua si alcatuiau casta celor initiati, au descoperit in intunericul templelor lor secretele naturii unul dupa altul.


A fost demonstrat cu exactitate ca egiptenii stiau sa obtina curentul electric si sa il foloseasca in scopuri proprii. Bateriile create de ei sint, comparativ cu cele de astazi, primitive, dar nu trebuie sa uitam ca ele au fost construite in urma cu 3000 de ani. Mai departe, dupa cum presupune Rowls, sacerdotii din Egiptul Antic puteau printr-un mijloc necunoscut stiintei contemporane sa priveasca in viitor. S-ar putea ca ei sa fi avut si o masina a timpului, care insa nu a ajuns pina la noi. Daca sacerdotii puteau sa calatoreasca si sa vada in viitor, tocmai de acolo au copiat avioanele de lupta, elicopterele si submarinul.


Sincer vorbind insa, versiunea lui Rowls sta pe acelasi teren nesigur ca si ipoteza lui Hogland. Daca sacerdotii antici stiau sa patrunda in viitor, de ce nu au zugravit in templele lor, de exemplu, rachetele balistice sau submarinele contemporane? Oare ele nu ar fi atras atentia anticilor la fel de mult ca si un elicopter?, s-au exprimat oponentii lui Rowls.


Cercetatorii continua insa disputele. Unii presupun ca vechii egipteni detineau multe secrete ale calatoriei pe calea aerului si chiar stiau sa zboare. Cu timpul, aceste secrete a fost insa uitate. Alti cercetatori considera ca imaginatia foarte bogata si dorinta de a vedea in hieroglifele enigmatice ceea ce vor i-au ajutat pe entuziasti sa vada in desenele egiptene si in basoreliefuri elicoptere si submarine.


Tutankamon a murit intr-o catastrofa aviatica


Sa uitam pentru putin timp de discutiile stiintifice si sa rasfoim paginile ziarelor de popularizare a stiintei din Occident, cautind parerile pe aceasta tema. Iata care au fost rezultatele.


Faraonul egiptean Tutankamon a murit cu 3300 de ani in urma, intr-o catastrofa aviatica. Un asemenea anunt uimitor a fost facut de istoricul William Daich, care de asemenea a afirmat ca vechii egipteni se ridicau deasupra norilor in baloane umflate cu aer cald sau in planoare primitive.


Pentru ca zborurile erau socotite in Egipt un lucru sfint, ele erau un privilegiu al membrilor familiei imperiale si al aristocratiei. Este interesant de remarcat ca multi dintre membrii familiilor imperiale ale Egiptului Antic, incluzindu-l aici si pe Tutankamon, fie au murit din cauza unor fracturi la picioare, a numeroaselor rani, fie moartea lor a survenit ca urmare a prabusirii unui aparat de zbor.


Daich este convins ca obiectele stranii cu aripi, zugravite in numeroasele desene si pe fresce, nu sint altceva decit primele aparate de zbor. Cercetatorul a pregatit cu propriile miini citeva modele ale acestor aparate si a dovedit ca multe dintre ele se mentin in aer foarte bine.


Plutitul in aer a luat nastere in Egipt si s-a raspindit foarte repede pe teritoriile cunoscute astazi ca Tibetul, India, Mexicul, Turcia, China si Guatemala, adica acolo unde exista curenti de aer capabili sa mentina aparatele de zbor in aer, a spus cercetatorul.


Avionul de aur columbian


Avionul de aur columbian – o asemenea denumire a primit un obiect de 4 centimetri, foarte frumos, folosit, probabil, sub forma de amuleta sau podoaba si prelucrat nu mai tirziu de mijlocul primului mileniu al erei noastre. Pina in zilele noastre au fost descoperite 33 de asemenea obiecte, nu numai in Columbia, ci si pe teritoriul Peruului, Costa Ricai, Venezuelei. Aspectul lor exterior este diferit, dar constructia de principiu a avionului este comuna. Artistii le-au dat obiectelor lor aspectul unor fiinte vii cu ochi, unele erau acoperite cu niste incrustatii sub forma de solzi.


Poate fi aceasta imaginea unui animal disparut? Expertii sint de acord cu ceea ce a spus biologul american Ivan Sanderson: aceste desene nu trebuie identificate cu nici unul dintre reprezentantii faunei de pe planeta noastra, vorbind aici atit de fauna disparuta, cit si de cea contemporana.


In figura avionului de aur, expertii contemporani in tehnica aviatica au vazut fie modelul unui avion aerocosmic cu o cabina care se ridica in spate, fie modelul unei navete aeriene pentru aterizarea pe apa, cu utilizari diferite, fie modelul unui planor subacvatic. Toate aceste istorii insa tin de domeniul fantasticului.


In anul 1956, avionul de aur a fost etalat printre alte obiecte la expozitia Aurul Americii inainte de Columb, care a avut loc la Muzeul Metropolitan din New York. Aripile acestei figurine si planul vertical al cozii (ceea ce nu exista la pasari) au atras atentia constructorilor americani de avioane. Obtinind acordul directiei expozitiei, cercetatorii au facut unele studii asupra vechiului avion intr-un tub aerodinamic. S-a dovedit ca pasarea de aur a incasilor se simte foarte bine la inaltimi foarte mari.






Georgeta Licsandru

/de
,

Tutankhamon asasinat

Tutankhamon

Despre posibilul asasinat al lui Tutankhamon

tutankhamon
Mormîntul lui Tutankhamon continua sa ii puna în garda pe arheologi
În fiecare an, la aceasta data, în toate mijloacele de comunicare a circulat aceeasi întrebare: cum a murit Tutankhamon? Dar de aceasta data este vorba despre ceva special. Aniversam al 80-lea an de la descoperirea mormîntului lui Tutankhamon – KV 62 – si între misterele îngropate în Valea Regilor din Teba, Luxorul de astazi, poate ca acesta este cel care i-a atras cel mai mult pe istorici.
Pe 14 noiembrie 1922 echipa de sapatori ai arheologului britanic Howard Carter descoperea prima treapta a ceea ce mai tîrziu urma sa devina cea mai fastuoasa descoperire arheologica a tuturor timpurilor. Nici soldatii chinezi de teracota, nici tezaurele din Ur, nici mormintele precolumbiene intacte nu au reusit sa eclipseze stralucirea mastii de aur a lui Tutankhamon si a restului de piese întîlnite în acest mormînt acum opt decenii.
Desigur, în afara blestemului popular si a altor misterie, mai aproape de înselatorie decît de realitate, mormîntul lui Tutankhamon, la KV 62 din Valea Regilor din Luxor, continua sa puna în garda pe arheologii care încep sa studieze viata acestui tînar rege a carui moarte nu ar fi trebuit sa se întîmple la 20 de ani. Despre Tutankhamon, faraonul copil, nu stim nici de unde a venit, nici cît timp a domnit, nici de cine a fost succedat.
O carte despre asasinat
Viata lui a fost acoperita de mistere care au continuat chiar si dupa ce a facut pasul spre cealalta lume. Daca nu avem suficiente date pentru a sti cum a trait acest tînar faraon nu înseamna ca este mai putin interesant sa încercam sa întrezarim macar care a fost motivul sau care au fost motivele care l-au purtat în mormînt. În acest sens, exista în literatura egipteana o carte, care desi a fost scrisa foarte recent a devenit aproape una clasica a acestei civilizatii. Ma refer la lucrarea lui Bob Brier Asasinatul lui Tutankhamon. Adevarata istorie. Cartea nu are multi ani: a fost publicata într-o editie americana în 1998, dar se bazeaza pe doua virtuti – în primul rind este vorba despre o opera de referinta pentru cunoasterea figurii lui Tutankhamon si în al doilea rînd cerceteaza unele detalii mai curioase ale mortii acestui faraon: indiciile care par a semnala chiar si posibilitatea unei morti violente.
Ipoteza asasinatului este la fel de veche ca si descoperirea mumiei
Desi Brier a facut renumita aceasta teorie, este cert faptul ca ipoteza asasinatului este la fel de veche ca si descoperirea mumiei în KV 62. Propriile comori descoperite în mormint ne-au aratat ca ceva nu mergea bine. In KV 62 s-au descoperit efectiv 130 de bastoane, plus fragmente din altele. Toate au fost facute într-o forma magistrala si fara nici o îndoiala nu trebuie lasata la o parte posibilitatea ca multe au fost obiecte votive destinate a-l servi pe faraon dincolo. Fara îndoiala, unul dintre detaliile care au atras atentia lui Carter si a echipei lui de arheologi este faptul ca unele dintre aceste bastoane aratau ca fusesera utilizate. Urmele de uzura ale multora dintre ele nu lasa loc de îndoiala.
Unele dintre aceste bastoane aratau ca fusesera utilizate
Suspiciunile au început sa se iveasca în mintea arheologilor. Carui fapt se datora uzura acestor bastoane? Poate ca Tutankhamon suferea de vreo boala care îi provoca schiopatatul? Îndoielile s-au risipit cînd au comparat aceste descoperiri cu diverse reprezentari ale lui Tutankhamon întîlnite pe placi si reliefari ale unor mobile. Capacul unei cutii de fildes oferea o imagine destul de curioasa. Era vorba despre o piesa inventariata ca 540+551, facuta din lemn, fildes si bronz cu o înaltime de 48,5 centimetri, 72 latime si 53 grosime. Numarul de catalog de la Muzeul din Cairo este JE 61477. Deasupra ei se poate vedea familia tinerilor regi plimbîndu-se printr-o zona de gradini. La dreapta imaginii, Ankhesenamon ofera un buchet de flori sotului ei. Acesta, în dreapta placii de fildes, primeste cu placere darul ridicînd mîna stînga, în timp ce cu dreapta îsi lasa greutatea corpului pe un baston. Desigur, este destul de tipic ca suveranii si marii demnitari sa apara reprezentati cu bastoane în mîna. Sa nu uitam, de exemplu, mari sculpturi din istoria Egiptului antic cum ar fi renumitul Primarul Orasului sau Sheikh el Beled, în care acest personaj înfumurat merge cu un baston în mina dreapta. Dar ceea ce este ciudat în acest caz este gestul de înclinare a corpului lui Tutankhamon peste baston. Poate ca sint mai multe exemple ce ne pot ajuta sa vedem cu mai multa claritate faptul ca tinarul rege avea probleme cu mersul. Daca lasam deoparte reprezentarile ritualurilor de pe mormint si ne concentram asupra scenelor tipice ale vietii cotidiene plasmuite cu o arta fara egal în acesta perioada a istoriei Egiptului, ne vom da seama de detalii.
Intr-un detaliu, Tutankhamon apare asezat pe un scaun pliant, întinzînd arcul
Chiar linga patul funerar din anticamera, primul începind din stinga si care reprezinta doi hipopotami, s-a descoperit o mica gluga din lemn acoperita cu gravuri din aur. Executia este realmente magistrala si devine astfel una din piesele cele mai emblematice de la KV 62. În partea dreapta a glugii se conserva un relief poate ceva mai iesit în evidenta. Cel putin asa este pentru mine. În el apare o scena tipica de vinatoare într-o mlastina. Locul este ticsit de rate ce se rotesc în zbor peste terenul mlastinos plin de papirusi. În stînga scenei îl descoperim pe Tutankhamon cu arcul sau de vinatoare în momentul în care întinde arcul pentru a trage într-o prada. Printre atitea rate se poate vedea una ranita care, strapunsa de o sageata, lasa sa-i cada corpul peste papirusi. Alaturi de Tutankhamon artistul a gravat prezenta unui leu, o specie de animal de companie pentru tinarul suveran. În centrul scenei, la dreapta regelui se poate vedea sotia sa Ankhesenamon apropiind o sageata de sotul sau.
Nu ar avea nimic ciudat aceasta reprezentare daca nu am tine cont de un detaliu destul de evident. Pare normal ca regina sa apara asezata pe un fel de pernita cu capul întors spre sotul sau. Dar ceea ce nu pare a fi normal este ca însusi Tutankhamon sa apara asezat pe un scaun pliant întinzînd arcul. Ce vinator care se respecta trage cu arcul dintr-o pozitie asezata?
Exista alt amanunt în aceasta scena care atrage atentia de prima data. Daca ne uitam cu atentie la piciorul drept al regelui, acesta apare îndoit, lasind ca unic punct de sprijin al piciorului virful sandalei. Ne gasim deci în fata unei reprezentari total inedite a artei egiptene. În toate reprezentarile de persoane asezate pe ceva, barbati si femei, acestea apar cu ambele picioare pe pamint, unul usor mai înainte decit celalalt, dar niciodata cu talpa unuia dintre picioare ridicata.
Nu stiu daca s-au facut studii asupra sandalelor descoperite în mormint. Daca s-ar fi demonstrat o uzura inegala a încaltamintei am fi afirmat categoric ca Tutankhamon schiopata. Într-o analiza superficiala a unei perechi de sandale din papirus împodobita pe talpa cu marchetarie si aur reprezentind doi prizonieri, unul asiatic si unul african – sandale catalogate de Carter cu numarul 397 -, se vede perfect ca stinga prezinta simptome ca a fost folosita, în timp ce dreapta este intacta în totalitate; adica, acelasi picior care apare îndoit în relieful de pe gluga aurita din anticamera.
Ce arata studiul craniului
Acum sigur ca încercînd sa stim care a fost cauza schiopatatului este evident o problema destul de complicata. Ceea ce ne poate ajuta este studiul mumiei.
În acest sens, partea care a captat cel mai tare atentia si interesul este studiul craniului cind in interiorul lui s-a descoperit un os mic. La început s-a respins posibilitatea ca ar apartine septului. Se credea ca ajunsese pina in interiorul cavitatii craniene în timpul procesului de mumificare, la extragerea creierului prin nas. Apoi s-a vehiculat ideea ca era vorba despre o piesa a craniului însusi. Se pare ca este un fragment din zona occipitala, partea capului unde acesta se uneste cu vertebrele gîtului. Cînd a iesit la lumina acest amanunt curios nu au întirziat sa apara primele teorii legate de moartea lui Tutankhamon. Fiind o zona a capului atît de adunata, parea putin probabil ca, asa cum se crezuse la început, originea schiopatatului regelui se datora caderii dintr-o caruta. Trebuia cautata explicatia.
Într-o lovitura provocata care l-ar fi putut lasa maltratat pentru utimii ani sau luni de viata, schiop, pîna cînd, putin dupa aceea, a murit. Ideea ca a fost un asasinat cauza mortii lui Tutankhamon a alimentat toate tipurile de ipoteze. Inclusiv adevarate carti politiste. Este cazul cartii lui Anton Gill Orasul mortilor, Barcelona 1995. În aceasta carte un detectiv din epoca faraonica, scribul Huy, investiga întimplarile ciudate petrecute în ultimele zile ale tinarului rege, care au dus la moartea lui.
Primele ipoteze despre asasinarea lui Tutankhamon apar in anii ’60
Ideea s-a reluat continuu si nu este ciudat sa vedem în continuare în presa comentarii despre acest fapt ca si cum ar fi vorba despre ceva complet original si nou. Ultima versiune care a ajuns în mîinile mele prin intermediul presei britanice a aparut in 1997. La începutul acestui an profesorul si neuroradiologul Ian Isherwood, ajutat de inspectorul prestigiosului Scotland Yard Graham Melvin, a redeschis posibilul caz de asasinat al faraonului copil, la 3.000 de ani dupa producerea lui. În urma analizarii radiografiilor craniului mumiei la sfirsitul anilor ’60, Isherwood era convins de faptul ca spartura din osul occipital a avut loc în timpul vietii si nu în timpul mumificarii. Dupa parerea neuroradiologului, rana s-a produs putin înainte de moartea sa, cu siguranta este vorba de doua luni. În afara de asta pozitia ciudata a ceea ce pare a fi o lovitura îi indica cu precizie lui Isherwood faptul ca avem de-a face cu o lovitura intentionata, care i-a cauzat moartea, si nu în fata unui fapt fortuit, produs de o forma accidentala.
Un arheolog a intocmit o lista de suspecti printre apropiatii faraonului
Pina aici au ajuns investigatiile judiciare ale lui Isherwood. Restul activitatii a fost realizat de inspectorul Melvin care, studiind pe îndelete momentul istoric al lui Tutankhamon, a realizat o lista de suspecti printre apropiatii faraonului. În primul rind se afla preotul Ay, care a urcat pe tron imediat dupa Tutankhamon, casatorindu-se cu vaduva acestuia, Ankhesamon. Alt suspect ar fi Horemheb, general al armatei egiptene care a guvernat tara dupa Ay si a constituit începutul glorioasei dinastii XIX.
Trebuie de asemenea sa spunem, desigur, ca nu toti gindesc la fel si ca probele nu sînt atit de clare precum par. În acest sens, doctorul Robert Connoly de la Universitatea din Liverpool, unul din primii medici care a analizat cu raze X mumia lui Tutankhamon, nu este de acord cu cele legate de ideea unui asasinat. Semnul din partea posterioara a craniului s-a interpretat întîi ca o rana, apoi ca o uzura naturala a osului si în final ca o lovitura care a cauzat moartea regelui. La rîndul sau, osciorul care s-a descoperit în interiorul craniului a fost pentru unii  experti judiciari parte din sept, miscat pentru a putea extrage creierul, adica ipoteza care s-a vehiculat de la început.
Radiografia craniului lui Tutankhamon este absolut normala
Plecînd de la aceste date, dr. Robert Connoly crede ca nu exista nici un motiv special care sa justifice asasinatul lui Tutankhamon. Craniul, potrivit spuselor lui Connoly, este normal în întregime. Si de asemenea nu se putea considera vreo anomalie semnul descoperit lînga urechea dreapta si care s-a interpretat ca fiind urma lasata de impact. Prin urmare, Robert Connoly era categoric: radiografia craniului lui Tutankhamon este absolut normala, dupa cum a declarat la BBC într-un documentar despre Tutankhamon realizat si prezentat de Christopher Frayling. În final nu trebuie sa uitam marturia altui expert. Doctorul Nasry Iskander, directorul mumiilor din Muzeul din Cairo, a marturisit cu o anumita ocazie prudenta de care trebuie sa dea dovada cînd este vorba despre aceasta tema: Nu trebuie sa lasam deoparte problemele incredibile care au aparut în momentul în care a fost scos corpul regelui din sarcofagul sau. Orice miscare brusca a craniului i-ar fi putut desprinde mai mult de un fragment. În plus, propria imagine a faraonului a aratat în mod clar ca în timpul vietii a avut o problema legata de mers, posibil datorita unui accident suferit la cap sau datorita unei afectiuni ereditare. Sînt multe mumii care au prezentat la radiografii sau la autopsii unele deformari sau rupturi de oase si pentru asta nu trebuie sa ne gîndim ca au fost asasinate. Multi cercetatori de azi sînt surprinsi de cantitatea de lucruri de mîntuiala pe care le-au facut îmbalsamatorii din epoca faraonica si care au iesit la lumina mii de ani mai tîrziu, cînd egiptologii moderni s-au hotarît sa radiografieze corpurile. Picioare taiate pentru ca nu încapeau în sarcofag, brate absente, dubluri de capete sau oase rupte prin toate partile sînt cîteva din surprizele pe care le-au putut avea judiciarii moderni dupa ce au analizat cîteva din mumii. Si, repet, ele nu indica faptul ca în Egiptul antic aveau loc ritualuri stranii cu cadavre, nici altceva asemanator.
Daca ar fi fost asasinat ar trebui sa ne gîndim din ce cauza. În primul rînd, istoria de atunci a Egiptului este destul de confuza. Antecedentele existente în schimbarile religioase au provocat desigur mai multe represalii, inclusiv în interiorul palatului. Multe dintre ele s-au încheiat cu moartea vreunui demnitar sau preot. În zilele noastre, la nivelul de cunostinte pe care-l avem despre viata în perioada Amarna, totul este o simpla speculatie. În diverse ocazii s-a vehiculat ideea ca misterioasa disparitie a lui Nefertiti sau chiar sfîrsitul domniei lui Akhenaton si succesiunea lui Semenkhare au fost înconjurate de crime de stat justificate cu restauratia clerului din Amon în Teba.
În adolescenta, Tutankhamon ar fi putut fi manipulat de clerul Amon
Si cu Tutankhamon s-ar fi putut întîmpla la fel. Odata recuperata hegemonia zeului Amon în toata valea Nilului si teritoriile din fîsia siriano-palestiniana, Tutankhamon nu ar fi trebuit sa fie util nimanui si este posibil sa fi fost asasinat de succesorul sau Ay, asa cum pretinde Bob Brier în cartea sa. Tutankhamon a fost, efectiv, Ultimul Fiu al Soarelui. În adolescenta sa ar fi putut fi manipulat de clerul Amon si, asa cum spunem astazi, sa fie adaptat vechii ideologii religioase. Dar nimeni nu ne poate asigura ca pe masura ce faraonul înceta sa mai fie exact acest lucru, un copil, dintr-un motiv necunoscut Tutankhamon va începe sa tina socoteala la tot ce i se întimpla; îsi va aduce aminte cu nostalgie de adevaratul sau trecut atonian si îi va trece prin cap sa se întoarca la originile sale. Din aceasta cauza, este posibil ca prezenta lui sa nu-l mai intereseze pe atotputernicul cler Amon. Cu siguranta, asa cum spunea Nasry Iskander, niciodata nu vom sti adevarul. 
 
 Sanda Lucica Belciu
N.R. Textul de mai sus reprezinta prezentarea unui extras din volumul Ultimul Fiu al Soarelui, semnat de Nacho Ares in 2002 la Operon-Madrid. Extrasul a fost publicat in revista madrilena Enigmas.

/de