Tablitele Sumeriene:
Istoria AN.UNNA.KI – „Cei ce din Cer au Venit”





–





Peştele, simbol al fertilităţii – asocierea lui cu zeiţa-mamă şi cu ziua de vineri. Festivalul Paştelui – ouă, iepuri şi servicii religioase dis-de-dimineaţă – „jale pentru Tamuz” -Postul Paştelui
Cuvântul „vineri” vine de la numele „Freya„, care era considerată zeiţa păcii, bucuriei şi fertilităţii’, simbolul fertilităţii ei fiind peştele. Încă din timpuri străvechi, peştele era un simbol al fertilităţii printre chinezi, asirieni, fenicieni, babilonieni şi alţii.

Cuvântul „peşte” vine de la dag ceea ce implică creştere sau fertilitate şi pe bună dreptate: un singur cod depune anual până la 9.000.000 de ouă, plătica 1.000.000, morunul 700.000, bibanul 400.000, scrumbia 500.000, heringul 10.000, etc.
Zeiţa fertilităţii sexuale la romani era numită Venus. De la numele ei vine cuvântul nostru „veneric” (ca în boli venerice). Ziua de vineri era considerată a fi ziua ei sacră, pentru că se credea că planeta Venus domina prima oră a zilei de vineri şi astfel s-a numit dies Veneris? Şi, pentru a face semnificaţia completă, peştele era şi el considerat a fi sacru pentru ea. Peştele a fost de asemenea considerat a fi sacru pentru Aştoret, numele sub care israeliţii se închinau zeiţei păgâne.

În Egiptul antic, Isis era uneori reprezentată cu un peşte pe cap. Luând în considerare faptul că ziua de vineri a fost numită după zeiţa fertilităţii sexuale, vineri fiind ziua ei sacră, iar peştele simbolul ei, pare a fi mai mult decât o simplă coincidenţă faptul că li s-a spus catolicilor că vineri este o zi de abstinenţă de la carne, o zi în care să mănânce peşte!

Cuvântul „Easter” (Paşte în engleză – n.tr.) apare odată în versiunea King James: „Intenţionând ca după Paşte (Easter) să-l aducă în faţa poporului” (Fap.12:4). Cuvântul tradus aici „Easter” este pascha care este -după cum ştiu toţi învăţaţii – cuvântul grec pentru Paşte (Passover în engleză). Este binecunoscut faptul că acest cuvânt Easter nu este o expresie creştină – nu în sensul lui iniţial. Cuvântul vine de la numele unei zeiţe păgâne – zeiţa răsăritului luminii în zi şi a primăverii. „Easter” este doar o formă mai modernă a lui Eostre, Ostera, Astarte sau Iştar, cea din urmă, potrivit lui Hislop, fiind pronunţată aşa cum pronunţăm noi „Easter” (Iştar) astăzi.

Numeroase obiceiuri de Paşte şi-au avut începutul printre religiile necreştine. Ouăle de Paşte, de exemplu, sunt colorate, ascunse, căutate şi mâncate – un obicei practicat astăzi cu nevinovăţie şi deseori legat cu un timp de distracţie şi de joacă pentru copii. Dar, în antichitate, lucrurile au stat cu totul altfel.
Oul era un simbol sacru printre babilonieni, care credeau o legendă veche despre un ou de o mărime uimitoare, care a căzut din Cer în râul Eufrat. Din acest ou minunat – potrivit mitului antic – a ieşit zeiţa Astarte (Easter), şi oul a devenit simbolul ei.
Druizii antici purtau un ou ca simbol sacru al ordinului lor.
Procesiunea lui Ceres în Roma era precedată de un ou.
În tainele lui Bacchus se consacra un ou.
În China se foloseau ouă vopsite sau colorate în sărbătorile lor sacre.
În Japonia, un obicei antic era acela de a da o culoare arămie oului sacru.
În Europa de nord, în vremurile păgâne, ouăle erau colorate şi folosite ca simboluri ale zeiţei primăverii.
Avem Oul lui Heliopolis, Oul lui Tifon.
Printre egipteni, oul era asociat cu soarele – „oul de aur”.” Ouăle lor vopsite erau folosite ca jertfe sacre în timpul Paştelui.
The Encyclopedia Britannica spune: „Oul ca simbol al fertilităţii şi al vieţii reînnoite apare la egiptenii şi perşii antici, care aveau şi obiceiul de a vopsi şi de a mânca ouă în timpul sărbătorii lor de primăvară”. Cum a ajuns atunci acest obicei să fie asociat cu creştinismul? Se pare că unii au căutat să creştinizeze oul sugerând că aşa cum puiul iese din ou, tot aşa Cristos a ieşit din mormânt. Papa Paul V (1605-1621) a desemnat o rugăciune: „Binecuvântează, O Doamne, Te implorăm, această creatură a Ta, oul, ca să devină hrană folositoare pentru slujitorii Tăi, mâncându-l în amintirea Domnului nostru Isus Cristos”.
Următoarele citate din The Catholic Encyclopedia sunt semnificative: „Din cauză că folosirea ouălor era interzisă în timpul postului Paştelui, ele erau aduse la masă în ziua de Paşte, erau vopsite în roşu pentru a simboliza bucuria de Paşte. Este posibil ca obiceiul să-şi aibă originea în păgânism, pentru că multe obiceiuri păgâne importante care sărbătoreau întoarcerea primăverii au fost preluate pentru sărbătoarea noastră de Paşte”!
Aşa a fost cazul cu un obicei popular în Europa. „Focul de Paşte este aprins pe vârful munţilor dintr-un foc nou, obţinut prin frecarea a două bucăţi de lemn; acesta este un obicei de origine păgână la modă în toată Europa, semnificând victoria primăverii asupra iernii. Episcopii au emis edicte aspre împotriva focurilor profanatoare de Paşte, dar n-au reuşit să le desfiinţeze pretutindeni”. Şi atunci ce s-a întâmplat? Observaţi cu atenţie. „Biserica a adoptat practica în cadrul sărbătorii Paştelui, raportând-o la stâlpul de foc din pustie şi la învierea lui Cristos”! Au fost oare adoptate obiceiuri păgâne în biserica romano-catolică, dându-le o înfăţişare creştină? Lucrul acesta este recunoscut în mod limpede.
Un alt citat din The Catholic Encyclopedia priveşte iepurele de Paşte: „Iepurele este un simbol păgân şi a fost totdeauna un semn de fertilitate”.” The Encyclopedia Britannica spune: „Ca şi oul de Paşte, iepurele de Paşte a ajuns în creştinism din antichitate. Iepurele este asociat cu luna în legendele Egiptului antic şi ale altor popoare. Prin faptul că um, cuvântul egiptean pentru iepure, înseamnă şi,deschis’ şi,perioadă’, iepurele a ajuns să fie asociat cu ideea de periodicitate, atât lunară, cât şi omenească, şi cu începutul unei vieţi noi atât în cazul tânărului, cât şi al tinerei, şi deci un simbol al fertilităţii şi al renaşterii vieţii. În această calitate, iepurele a ajuns să fie asociat cu ouăle de. Paşte”. Aşadar, atât iepurele de Paşte, cât şi ouăle de Paşte erau simboluri cu semnificaţie sexuală, simboluri ale fertilităţii.
În perioada Paştelui nu este ceva neobişnuit pentru creştini să participe la slujbe ţinute în zorii zilei. Se presupune că în felul acesta Cristos este onorat, pentru că a înviat dintre cei morţi în dimineaţa duminicii de Paşte chiar în timp ce se înălţa soarele pe cer. Dar învierea n-a avut loc la răsăritul soarelui. Când Maria Magdalena a venit la mormânt era încă întuneric – iar mormântul era deja gol! Pe de altă parte, exista un fel de serviciu religios ţinut în zorii zilei care făcea parte din închinarea antică adusă soarelui. Astfel de practici, neavând vreun exemplu scriptural, indică faptul că s-au făcut într-adevăr amestecuri.
Ritualuri legate de răsăritul soarelui – într-o formă sau alta – erau cunoscute în multe naţiuni antice. Sfinxul din Egipt a fost plasat în aşa fel, încât să fie îndreptat spre răsărit.
De pe muntele Fujiyama din Japonia, se fac rugăciuni soarelui care răsare. „Pelerinii se roagă la soarele lor ce răsare, în timp ce urcă pe coama muntelui. uneori se pot vedea mai multe sute de pelerini Şinto în hainele lor albe ieşind din adăposturi şi unindu-şi cântările spre soarele ce răsare”.
Păgânii din Roma care se închinau lui Mithra se întâlneau în zori în cinstea zeului-soare.
Zeiţa primăverii, de la al cărei nume vine cuvântul Easter, a fost asociată cu soarele răsărind la est – după cum pare să implice chiar cuvântul „East-er”. Astfel că răsăritul soarelui în est, numele de Easter şi anotimpul primăverii sunt toate legate între ele.
Potrivit vechilor legende, după ce a fost ucis Tamuz, el a coborât în lumea subterană, dar Iştar (Easter) a coborat in Lumea de Jos si, dupa ce aproape a fost omorata in incercarea de a il scoate de acolo pe Tamuz (Dummuzi), care era fratele vitreg si sotul ei, a reusit, cu ajutorul lui Enki, un zeu primordial din panteonul Sumerian, sa il invie, dar numai 6 luni pe an. Astfel, el a fost înviat într-un mod mistic în timpul primăverii. „Învierea lui Tamuz din cauza demersului lui Iştar care, ca si IIsus dupa aceea, a coborat in Iad si a urcat iar spre inviere (Inaltare, Ascensiune Spirituala si fizica), era reprezentată anual pe scenă pentru a asigura succesul recoltei şi fertilitatea oamenilor. În fiecare an bărbaţii şi femeile comemorau acest eveniment împreună cu Iştar al moartii lui Tamuz şi sărbătoreau întoarcerea zeului, pentru a câştiga din nou favoarea şi ajutorul ei!”
Când noua vegetaţie începea să încolţească, acei oameni din antichitate credeau că „mântuitorul” venise din lumea subterană, pusese capăt iernii şi făcuse să înceapă primăvara.Chiar şi israeliţii au adoptat doctrinele şi ritualurile sărbătorilor păgâne de primăvară ţinute anual, pentru că Ezechiel vorbeşte despre „nişte femei care îl plângeau pe Tamuz” (Ez.8:14).
Isus Cristos a înviat dintre cei morţi în realitate – nu doar în natură sau noua vegetaţie a primăverii. Totuşi, datorită faptului că învierea Sa a avut loc primăvara, n-a fost prea dificil pentru biserica din secolul 4 să unească sărbătoarea păgână de primăvară cu creştinismul. Vorbind despre această unire, The Encychpedia Britannica spune: „Creştinismul. a încorporat în sărbătorirea marii zile de sărbătoare creştină multe din ritualurile şi obiceiurile păgâne ale sărbătorii de primăvară”.
S-au gasit tablite sumeriene care prezinta povestea mortii lui Tamuz in detaliu. Astfel, Tamuz a fost ucis de soldati trimisi de zeul Marduk, fratele lui Ishtar, sa il prinda pe acesta si sa il inchida pentru ca se temea ca Ishtar impreuna cu Tammuz ii vor lua locul la succesiunea, fiind un cuplu mult mai bine vazut decat al sau cu sotia sa, Ṣarpanitum.
Tamuz (sau Dummuzi) a fost ucis din greseala in acea urmarire ce a avut loc. Marduk nu ordonase uciderea lui, probabil din teama de repercursiuni din partea celorlalti zei. Tamuz avea pe atunci patruzeci de ani. Atentie…nu ani terrestri…ci 40 x 3600 ani terrestri = 144.000 ani terrestri(orbita lui Nibiru).
Hislop subliniază faptul că patruzeci de zile – câte o zi pentru fiecare an în care a trăit Tamuz pe pământ – erau puse deoparte pentru „a-l plânge pe Tamuz”. În vremurile străvechi, aceste patruzeci de zile erau ţinute cu plâns, post şi auto-pedepsire – pentru a-i câştiga din nou favoarea – aşa încât el să iasă din lumea subterană şi să facă să înceapă primăvara. Această practică n-a fost cunoscută numai în Babilon, ci şi printre fenicieni, egipteni, mexicani, şi, pentru o vreme, chiar printre israeliţi. „Printre păgâni”, spune Hislop, „acest post al Paştelui pare să fi fost o condiţie indispensabilă marii sărbători anuale pentru comemorarea morţii şi învierii lui Tamuz”.
După ce biserica a adoptat alte credinţe legate de sărbătoarea primăverii, n-a mai fost decât un singur pas până la adoptarea şi a vechiului „post” ce preceda sărbătoarea. The Catholic Encyclopedia subliniază foarte onest faptul că „scriitorii din secolul 4 erau înclinaţi să descrie multe practici (de ex. postul mare de patruzeci de zile) ca fiind instituite de apostoli, care cu siguranţă că n-aveau nimic în ele care să pretindă a fi privite în felul acesta”. Doar în secolul 6 a poruncit papa în mod oficial ţinerea postului Paştelui, numindu-l „post sacru”, în timpul căruia oamenii trebuiau să se abţină de la carne şi de la alte câteva mâncăruri.
Învăţaţii catolici ştiu şi recunosc că există obiceiuri în cadrul bisericii lor care au fost împrumutate din păgânism. Dar ei consideră că multe lucruri, deşi iniţial păgâne, pot fi creştinizate. Dacă vreun trib păgân a ţinut patruzeci de zile în onoarea unui zeu păgân, de ce n-am face şi noi la fel, numai că în onoarea lui Cristos? Deşi păgânii s-au închinat soarelui spre răsărit, nu putem avea noi oare slujbe în zorii zilei pentru a onora învierea lui Cristos, chiar dacă nu acesta a fost momentul zilei în care a înviat El? Chiar dacă oul a fost folosit de păgâni, nu putem noi oare să continuăm folosirea lui şi să pretindem că simbolizează piatra mare care a stat înaintea mormântului? Cu alte cuvinte, de ce să nu adoptăm tot felul de obiceiuri populare, dar în loc să le folosim pentru a onora nişte zei păgâni, aşa cum au făcut păgânii, le folosim pentru a-L onora pe Cristos?
N-ar fi nimic neaparat in neregula cu aceste preluari de traditii populare si religioase, dar crestinismul a preluat dupa care a incercat sa anuleze pur si simplu celelalte religii de la care a preluat, pretinzand pur si simplu ca ei au inventat acele datini, in baza a nu stiu ce scamatorii de explicatii…Si daca paganii se inchinau la demoni, cum pretind in mod fals crestinii, este moral si normal sa le preiei datinile dupa care se ii arati cu degetul si sa creezi Inchizitia ca sa ii extermini fizic si din istorie (prin arderea cartilor si mauscriselor pe care au putut pune mana) ? Acesta a fost adevaratul motiv ocult al arderilor pe rug, al schingiuirii asa-zisilor pagani…instituirea crestinismului, noua inventie a unor minti elucubrate si pline de venin si sete de putere si de sange. Aceasta este biserica lui Christos? A lui IIsus?? A propovaduit IIsus cucerirea altor natii si distrugerea altor religii? Cum ar fi putut, cand chiar el a fost initiat (exista dovezi si documente clare si nu mai este un secret demult) in aceste Scoli de Mistere din Egipt, Tibet, India?? La noi in popor este o vorba: „tiganul(pardon, romanul) cand s-a vazut imparat…pe tac’su primul l-a taiat”…sau „saracului sa ii dai cu piciorul in oala de lapte, cand i se umple, ca saracu’ se face al dracu’…si la propriu si la figurat…zic…
Fiecare poate sa inteleaga ce doreste din acest articol..fiecare este liber sa creada in ce doreste, inclusiv in Mos Craciun. In mare parte articolul este preluat dar am adaugat la el informatii suplimentare despre zei si am scos pasajele in care se incerca o cosmetizare a crestinismului si o maleficizare a paganismului, lucru cu care nu suntem de acord. Am dorit sa ramanem la fapte, la prezentarea mai multor religii si atat. Concluziile sunt evidente si logice, dar nu obligatorii, pentru orice persoana care vrea sa le vada si sa iasa din marasme si programe – tipare mentale.
Partial preluat Ralph Woodrow https://www.evolutiespirituala.ro/peste-vineri-si-pastele-lui-ishtar/?feed_id=87078&_unique_id=6528e91585a5a










Peştele, simbol al fertilităţii – asocierea lui cu zeiţa-mamă şi cu ziua de vineri. Festivalul Paştelui – ouă, iepuri şi servicii religioase dis-de-dimineaţă – „jale pentru Tamuz” -Postul Paştelui
Cuvântul „vineri” vine de la numele „Freya„, care era considerată zeiţa păcii, bucuriei şi fertilităţii’, simbolul fertilităţii ei fiind peştele. Încă din timpuri străvechi, peştele era un simbol al fertilităţii printre chinezi, asirieni, fenicieni, babilonieni şi alţii.

Cuvântul „peşte” vine de la dag ceea ce implică creştere sau fertilitate şi pe bună dreptate: un singur cod depune anual până la 9.000.000 de ouă, plătica 1.000.000, morunul 700.000, bibanul 400.000, scrumbia 500.000, heringul 10.000, etc.
Zeiţa fertilităţii sexuale la romani era numită Venus. De la numele ei vine cuvântul nostru „veneric” (ca în boli venerice). Ziua de vineri era considerată a fi ziua ei sacră, pentru că se credea că planeta Venus domina prima oră a zilei de vineri şi astfel s-a numit dies Veneris? Şi, pentru a face semnificaţia completă, peştele era şi el considerat a fi sacru pentru ea. Peştele a fost de asemenea considerat a fi sacru pentru Aştoret, numele sub care israeliţii se închinau zeiţei păgâne.

În Egiptul antic, Isis era uneori reprezentată cu un peşte pe cap. Luând în considerare faptul că ziua de vineri a fost numită după zeiţa fertilităţii sexuale, vineri fiind ziua ei sacră, iar peştele simbolul ei, pare a fi mai mult decât o simplă coincidenţă faptul că li s-a spus catolicilor că vineri este o zi de abstinenţă de la carne, o zi în care să mănânce peşte!

Cuvântul „Easter” (Paşte în engleză – n.tr.) apare odată în versiunea King James: „Intenţionând ca după Paşte (Easter) să-l aducă în faţa poporului” (Fap.12:4). Cuvântul tradus aici „Easter” este pascha care este -după cum ştiu toţi învăţaţii – cuvântul grec pentru Paşte (Passover în engleză). Este binecunoscut faptul că acest cuvânt Easter nu este o expresie creştină – nu în sensul lui iniţial. Cuvântul vine de la numele unei zeiţe păgâne – zeiţa răsăritului luminii în zi şi a primăverii. „Easter” este doar o formă mai modernă a lui Eostre, Ostera, Astarte sau Iştar, cea din urmă, potrivit lui Hislop, fiind pronunţată aşa cum pronunţăm noi „Easter” (Iştar) astăzi.

Numeroase obiceiuri de Paşte şi-au avut începutul printre religiile necreştine. Ouăle de Paşte, de exemplu, sunt colorate, ascunse, căutate şi mâncate – un obicei practicat astăzi cu nevinovăţie şi deseori legat cu un timp de distracţie şi de joacă pentru copii. Dar, în antichitate, lucrurile au stat cu totul altfel.
Oul era un simbol sacru printre babilonieni, care credeau o legendă veche despre un ou de o mărime uimitoare, care a căzut din Cer în râul Eufrat. Din acest ou minunat – potrivit mitului antic – a ieşit zeiţa Astarte (Easter), şi oul a devenit simbolul ei.
Druizii antici purtau un ou ca simbol sacru al ordinului lor.
Procesiunea lui Ceres în Roma era precedată de un ou.
În tainele lui Bacchus se consacra un ou.
În China se foloseau ouă vopsite sau colorate în sărbătorile lor sacre.
În Japonia, un obicei antic era acela de a da o culoare arămie oului sacru.
În Europa de nord, în vremurile păgâne, ouăle erau colorate şi folosite ca simboluri ale zeiţei primăverii.
Avem Oul lui Heliopolis, Oul lui Tifon.
Printre egipteni, oul era asociat cu soarele – „oul de aur”.” Ouăle lor vopsite erau folosite ca jertfe sacre în timpul Paştelui.
The Encyclopedia Britannica spune: „Oul ca simbol al fertilităţii şi al vieţii reînnoite apare la egiptenii şi perşii antici, care aveau şi obiceiul de a vopsi şi de a mânca ouă în timpul sărbătorii lor de primăvară”. Cum a ajuns atunci acest obicei să fie asociat cu creştinismul? Se pare că unii au căutat să creştinizeze oul sugerând că aşa cum puiul iese din ou, tot aşa Cristos a ieşit din mormânt. Papa Paul V (1605-1621) a desemnat o rugăciune: „Binecuvântează, O Doamne, Te implorăm, această creatură a Ta, oul, ca să devină hrană folositoare pentru slujitorii Tăi, mâncându-l în amintirea Domnului nostru Isus Cristos”.
Următoarele citate din The Catholic Encyclopedia sunt semnificative: „Din cauză că folosirea ouălor era interzisă în timpul postului Paştelui, ele erau aduse la masă în ziua de Paşte, erau vopsite în roşu pentru a simboliza bucuria de Paşte. Este posibil ca obiceiul să-şi aibă originea în păgânism, pentru că multe obiceiuri păgâne importante care sărbătoreau întoarcerea primăverii au fost preluate pentru sărbătoarea noastră de Paşte”!
Aşa a fost cazul cu un obicei popular în Europa. „Focul de Paşte este aprins pe vârful munţilor dintr-un foc nou, obţinut prin frecarea a două bucăţi de lemn; acesta este un obicei de origine păgână la modă în toată Europa, semnificând victoria primăverii asupra iernii. Episcopii au emis edicte aspre împotriva focurilor profanatoare de Paşte, dar n-au reuşit să le desfiinţeze pretutindeni”. Şi atunci ce s-a întâmplat? Observaţi cu atenţie. „Biserica a adoptat practica în cadrul sărbătorii Paştelui, raportând-o la stâlpul de foc din pustie şi la învierea lui Cristos”! Au fost oare adoptate obiceiuri păgâne în biserica romano-catolică, dându-le o înfăţişare creştină? Lucrul acesta este recunoscut în mod limpede.
Un alt citat din The Catholic Encyclopedia priveşte iepurele de Paşte: „Iepurele este un simbol păgân şi a fost totdeauna un semn de fertilitate”.” The Encyclopedia Britannica spune: „Ca şi oul de Paşte, iepurele de Paşte a ajuns în creştinism din antichitate. Iepurele este asociat cu luna în legendele Egiptului antic şi ale altor popoare. Prin faptul că um, cuvântul egiptean pentru iepure, înseamnă şi,deschis’ şi,perioadă’, iepurele a ajuns să fie asociat cu ideea de periodicitate, atât lunară, cât şi omenească, şi cu începutul unei vieţi noi atât în cazul tânărului, cât şi al tinerei, şi deci un simbol al fertilităţii şi al renaşterii vieţii. În această calitate, iepurele a ajuns să fie asociat cu ouăle de. Paşte”. Aşadar, atât iepurele de Paşte, cât şi ouăle de Paşte erau simboluri cu semnificaţie sexuală, simboluri ale fertilităţii.
În perioada Paştelui nu este ceva neobişnuit pentru creştini să participe la slujbe ţinute în zorii zilei. Se presupune că în felul acesta Cristos este onorat, pentru că a înviat dintre cei morţi în dimineaţa duminicii de Paşte chiar în timp ce se înălţa soarele pe cer. Dar învierea n-a avut loc la răsăritul soarelui. Când Maria Magdalena a venit la mormânt era încă întuneric – iar mormântul era deja gol! Pe de altă parte, exista un fel de serviciu religios ţinut în zorii zilei care făcea parte din închinarea antică adusă soarelui. Astfel de practici, neavând vreun exemplu scriptural, indică faptul că s-au făcut într-adevăr amestecuri.
Ritualuri legate de răsăritul soarelui – într-o formă sau alta – erau cunoscute în multe naţiuni antice. Sfinxul din Egipt a fost plasat în aşa fel, încât să fie îndreptat spre răsărit.
De pe muntele Fujiyama din Japonia, se fac rugăciuni soarelui care răsare. „Pelerinii se roagă la soarele lor ce răsare, în timp ce urcă pe coama muntelui. uneori se pot vedea mai multe sute de pelerini Şinto în hainele lor albe ieşind din adăposturi şi unindu-şi cântările spre soarele ce răsare”.
Păgânii din Roma care se închinau lui Mithra se întâlneau în zori în cinstea zeului-soare.
Zeiţa primăverii, de la al cărei nume vine cuvântul Easter, a fost asociată cu soarele răsărind la est – după cum pare să implice chiar cuvântul „East-er”. Astfel că răsăritul soarelui în est, numele de Easter şi anotimpul primăverii sunt toate legate între ele.
Potrivit vechilor legende, după ce a fost ucis Tamuz, el a coborât în lumea subterană, dar Iştar (Easter) a coborat in Lumea de Jos si, dupa ce aproape a fost omorata in incercarea de a il scoate de acolo pe Tamuz (Dummuzi), care era fratele vitreg si sotul ei, a reusit, cu ajutorul lui Enki, un zeu primordial din panteonul Sumerian, sa il invie, dar numai 6 luni pe an. Astfel, el a fost înviat într-un mod mistic în timpul primăverii. „Învierea lui Tamuz din cauza demersului lui Iştar care, ca si IIsus dupa aceea, a coborat in Iad si a urcat iar spre inviere (Inaltare, Ascensiune Spirituala si fizica), era reprezentată anual pe scenă pentru a asigura succesul recoltei şi fertilitatea oamenilor. În fiecare an bărbaţii şi femeile comemorau acest eveniment împreună cu Iştar al moartii lui Tamuz şi sărbătoreau întoarcerea zeului, pentru a câştiga din nou favoarea şi ajutorul ei!”
Când noua vegetaţie începea să încolţească, acei oameni din antichitate credeau că „mântuitorul” venise din lumea subterană, pusese capăt iernii şi făcuse să înceapă primăvara.Chiar şi israeliţii au adoptat doctrinele şi ritualurile sărbătorilor păgâne de primăvară ţinute anual, pentru că Ezechiel vorbeşte despre „nişte femei care îl plângeau pe Tamuz” (Ez.8:14).
Isus Cristos a înviat dintre cei morţi în realitate – nu doar în natură sau noua vegetaţie a primăverii. Totuşi, datorită faptului că învierea Sa a avut loc primăvara, n-a fost prea dificil pentru biserica din secolul 4 să unească sărbătoarea păgână de primăvară cu creştinismul. Vorbind despre această unire, The Encychpedia Britannica spune: „Creştinismul. a încorporat în sărbătorirea marii zile de sărbătoare creştină multe din ritualurile şi obiceiurile păgâne ale sărbătorii de primăvară”.
S-au gasit tablite sumeriene care prezinta povestea mortii lui Tamuz in detaliu. Astfel, Tamuz a fost ucis de soldati trimisi de zeul Marduk, fratele lui Ishtar, sa il prinda pe acesta si sa il inchida pentru ca se temea ca Ishtar impreuna cu Tammuz ii vor lua locul la succesiunea, fiind un cuplu mult mai bine vazut decat al sau cu sotia sa, Ṣarpanitum.
Tamuz (sau Dummuzi) a fost ucis din greseala in acea urmarire ce a avut loc. Marduk nu ordonase uciderea lui, probabil din teama de repercursiuni din partea celorlalti zei. Tamuz avea pe atunci patruzeci de ani. Atentie…nu ani terrestri…ci 40 x 3600 ani terrestri = 144.000 ani terrestri(orbita lui Nibiru).
Hislop subliniază faptul că patruzeci de zile – câte o zi pentru fiecare an în care a trăit Tamuz pe pământ – erau puse deoparte pentru „a-l plânge pe Tamuz”. În vremurile străvechi, aceste patruzeci de zile erau ţinute cu plâns, post şi auto-pedepsire – pentru a-i câştiga din nou favoarea – aşa încât el să iasă din lumea subterană şi să facă să înceapă primăvara. Această practică n-a fost cunoscută numai în Babilon, ci şi printre fenicieni, egipteni, mexicani, şi, pentru o vreme, chiar printre israeliţi. „Printre păgâni”, spune Hislop, „acest post al Paştelui pare să fi fost o condiţie indispensabilă marii sărbători anuale pentru comemorarea morţii şi învierii lui Tamuz”.
După ce biserica a adoptat alte credinţe legate de sărbătoarea primăverii, n-a mai fost decât un singur pas până la adoptarea şi a vechiului „post” ce preceda sărbătoarea. The Catholic Encyclopedia subliniază foarte onest faptul că „scriitorii din secolul 4 erau înclinaţi să descrie multe practici (de ex. postul mare de patruzeci de zile) ca fiind instituite de apostoli, care cu siguranţă că n-aveau nimic în ele care să pretindă a fi privite în felul acesta”. Doar în secolul 6 a poruncit papa în mod oficial ţinerea postului Paştelui, numindu-l „post sacru”, în timpul căruia oamenii trebuiau să se abţină de la carne şi de la alte câteva mâncăruri.
Învăţaţii catolici ştiu şi recunosc că există obiceiuri în cadrul bisericii lor care au fost împrumutate din păgânism. Dar ei consideră că multe lucruri, deşi iniţial păgâne, pot fi creştinizate. Dacă vreun trib păgân a ţinut patruzeci de zile în onoarea unui zeu păgân, de ce n-am face şi noi la fel, numai că în onoarea lui Cristos? Deşi păgânii s-au închinat soarelui spre răsărit, nu putem avea noi oare slujbe în zorii zilei pentru a onora învierea lui Cristos, chiar dacă nu acesta a fost momentul zilei în care a înviat El? Chiar dacă oul a fost folosit de păgâni, nu putem noi oare să continuăm folosirea lui şi să pretindem că simbolizează piatra mare care a stat înaintea mormântului? Cu alte cuvinte, de ce să nu adoptăm tot felul de obiceiuri populare, dar în loc să le folosim pentru a onora nişte zei păgâni, aşa cum au făcut păgânii, le folosim pentru a-L onora pe Cristos?
N-ar fi nimic neaparat in neregula cu aceste preluari de traditii populare si religioase, dar crestinismul a preluat dupa care a incercat sa anuleze pur si simplu celelalte religii de la care a preluat, pretinzand pur si simplu ca ei au inventat acele datini, in baza a nu stiu ce scamatorii de explicatii…Si daca paganii se inchinau la demoni, cum pretind in mod fals crestinii, este moral si normal sa le preiei datinile dupa care se ii arati cu degetul si sa creezi Inchizitia ca sa ii extermini fizic si din istorie (prin arderea cartilor si mauscriselor pe care au putut pune mana) ? Acesta a fost adevaratul motiv ocult al arderilor pe rug, al schingiuirii asa-zisilor pagani…instituirea crestinismului, noua inventie a unor minti elucubrate si pline de venin si sete de putere si de sange. Aceasta este biserica lui Christos? A lui IIsus?? A propovaduit IIsus cucerirea altor natii si distrugerea altor religii? Cum ar fi putut, cand chiar el a fost initiat (exista dovezi si documente clare si nu mai este un secret demult) in aceste Scoli de Mistere din Egipt, Tibet, India?? La noi in popor este o vorba: „tiganul(pardon, romanul) cand s-a vazut imparat…pe tac’su primul l-a taiat”…sau „saracului sa ii dai cu piciorul in oala de lapte, cand i se umple, ca saracu’ se face al dracu’…si la propriu si la figurat…zic…
Fiecare poate sa inteleaga ce doreste din acest articol..fiecare este liber sa creada in ce doreste, inclusiv in Mos Craciun. In mare parte articolul este preluat dar am adaugat la el informatii suplimentare despre zei si am scos pasajele in care se incerca o cosmetizare a crestinismului si o maleficizare a paganismului, lucru cu care nu suntem de acord. Am dorit sa ramanem la fapte, la prezentarea mai multor religii si atat. Concluziile sunt evidente si logice, dar nu obligatorii, pentru orice persoana care vrea sa le vada si sa iasa din marasme si programe – tipare mentale.
Partial preluat Ralph Woodrow https://www.evolutiespirituala.ro/peste-vineri-si-pastele-lui-ishtar/?feed_id=73611&_unique_id=64ce0a77cb0eb
Biblia vorbeste despre o serie de conducători politici si religiosi care vor exista pe scena istoriei inaintea inceperii unei noi conflagratii mondiale. In cele ce urmează voi prezenta si unele dintre temele lucrarii Biblia si Al Treilea Razboi Mondial, pe care am publicat – o in anul 1992 (Editura Romfel, Bucureşti). Recomand si cartea Agonia Batranei Planete (The Late, Great Planet Earth) de Hal Lindsey si C.C. Carlson.
Pentru inceput cateva informatii despre Israel, primite de profetul Daniel de la un elohim/anunnaki,„omul Gavriil, care a venit repede in zbor iute” (Daniel 9:21):
„Saptezeci de saptamani au fost hotarate asupra poporului tau si asupra cetatii tale cele sfinte(Ierusalimul – n.a.) … pana la ungerea Sfantului sfintilor (Mesia Isus/Enlil – n.a.). Sa stii ca, de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, pana la Unsul (Mesia Isus/Enlil – n.a.), la Carmuitorul, vor trece sapte saptamani, apoi timp de sasezeci şi doua de saptamani, pietele şi gropile vor fi zidite din nou… Dupa aceste sasezeci si doua de saptamani, Unsul va fi starpit(Rastignirea lui Mesia Isus/Enlil – n.a.) si nu va avea nimic (apartia Sa inaintea ucenicilor intr-un nou corp, de elohim/anunnaki – n.a.). Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea si sfantul Locas (distrugerea celui de Al Doilea Templu de catre romani – n.a.)” (Daniel 9:24-26).
Aceasta perioada de 70 de saptamani de ani reprezintă un total de 490 de ani. Se imparte in trei faze:
– Prima faza de 7 saptamani, 49 ani, timp in care a fost reconstruit Ierusalimul. Aceasta parte a prorociei este descrisa in cartile Neemia şi Ezra din Vechiul Testament si s-a petrecut in jurul anilor 450 – 400 i.Chr. Porunca pentru rezidire a fost data in 450 i.Chr., iar rezidirea a durat aproximativ 50 de ani.
– A doua faza are 62 de saptamani, adica 434 de ani. Cele doua etape care insumeaza 483 de ani se termina odata cu plecarea lui Mesia Isus/Enlil pe Planeta Zeilor (450 i.Chr. – 33 d.Chr.). Intre saptamanile 69 şi 70 se introduce o perioada nedeterminata.
– A treia faza cuprinde o saptamana, adica 7 ani, si se refera la intregul pamant, la mijlocul ei incepand un nou razboi mondial. Sa o analizam:
„El va face un legamant trainic cu multi, timp de o saptamana, dar la jumătatea saptamanii va face sa inceteze jertfa si darul de mancare, si pe aripa uraciunilor idolesti, va veni unul care pustieste” (Daniel 9:27).

Foarte multi cercetatori ai profetiilor biblice cred ca la inceputul acestei perioade de 7 ani evreii isi vor construi Al Treilea Templu, dupa care „El” (Anticristul – un conducator politic) ii va impiedica sa-si oficieze cultul si le va distruge altarul. Deoarece locul unde ar putea fi construit Al Treilea Templu este ocupat (momentan), propun si o alta interpretare:
– „El” – Poporul american/ Partidul Republican/ Presedintele G. W. Bush/ sprijin puternic pentru Israel.
– “Legamantul trainic cu multi” – Coalitia antiirakiana, Ocuparea Irakului – dupa 2003-2004.
– Jumtatea saptamanii – dupa 2007-2008.
– Incetarea jertfei si a darului de mancare – Poporul american/ Partidul Democrat/ Presedintele B.Obama / sprijin mai slab pentru Israel.
– Unul care pustieste – coalitia ruso-araba indreptata impotriva Israelului, care se va forma, probabil, daca evreii vor ataca centralele nucleare ale Iranului.
– Finalul saptamanii – dupa 2011-2012 , coincide si cu evoluţia Planetei X/Eris/Nibiru prin sistemul nostru solar.
Cateva profetii implinite deja, despre Irak:
„Trimit impotriva Babilonului (Irak – n.a.) niste vanturatori care-l vor vantura (helicoptere – n.a.)…vor veni din toate partile asupra lui, in ziua nenorocirii (coalitia multinationala – n.a.) … Am voit sa vindecam Babilonul, dar nu s-a vindecat (rezolutiile ONU premergătoare atacurilor coalitiei – n.a)… pedeapsa lui a ajuns pana la ceruri si se inalta pana la nori (fumul exploziilor – n.a.)… te voi umplea de oameni ca niste lacuste” (Ieremia 51:2, 6-7, 9, 14).
Cateva profetii despre coalitia ruso-araba contra Israelului:
„Gog din tara lui Magog … domnul Rosului, Mesecului si Tubalului (în Geneza 10:2 se mentioneaza faptul ca Gomer, Tubal, Mesec sunt fiii lui Iafet, unul dintre fiii lui Noe, care au intemeiat grupul nordic de popoare – n.a.) … impreuna cu tine … cei din Persia (Iran – n.a.), Etiopia si Put(vechea denumire a Libiei – n.a.) … in vremea de apoi, vei merge impotriva tarii (Israel – n.a.), ai carei locuitori, scapati de sabie (Al Doilea Război Mondial, Holocaustul – n.a.), vor fi stransi dintre mai multe popoare pe muntii lui Israel care multa vreme fusesera pustii (intre anii 70 d.Chr. – 1948 d.Chr – n.a) … vei fi ca un nor negru care va acoperi tara” (Ezechiel 38:1-9, 16).
In lupte vor fi antrenate si tările asiatice:
„Apa lui a secat (Eufrat – construirea de poduri miltare – n.a.), ca sa fie pregatita calea imparatilor de la rasaritul soarelui” (Revelatia 16:12).
Referitor la “ingerii” de la Eufrat, in numar de patru, este avansata si o cifra de combatanti: “douazeci de mii de ori zece mii“ (Apocalipsa 9:14-16), care ar conduce la o armata de 200 de milioane de oameni. Doar China are o asemenea armata, ceilalti trei “ingeri” putand fi: Japonia, Coreea de Sud, Coreea de Nord. Secarea apelor Eufratului, lucru foarte simplu de realizat abia in zilele noastre, si prin simple apasari efectuate asupra unor butoane aflate in barajele existente pe acest fluviu, in Turcia.
Si Ioan ajuns pe Planeta X vede pe un ecran TV “ o mare de sticla amestecata cu foc“ (Apocalipsa/Revelatia 15:2), evenimente din istoria omenirii, unele chiar de maxima actualitate. Cateva exemple:
a) Conflictul din Irak si intensificarea activitatii seismice cauzata de apropierea Planetei X de sistemul nostru solar:
“Cetatea cea mare a fost impartita in trei parti (razboiul civil din Irak se desfasoara intre siiti, suniti si kurzi – n.a) si cetatile neamurilor s-au prabusit… Dumnezeu Si-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca sa-i dea potirul de vin al furiei maniei Lui“ (Apocalipsa 16:19).
b) Imaginea unor avioane aflate in plina misiune de lupta si o explozie nucleara:
“Lacustele acelea semanau cu niste cai pregatiti de lupta. Pe capete aveau un fel de cununi (carlinga- n.a)… aveau niste platose ca niste platose de fier; si vuietul pe care-l faceau aripile lor era ca vuietul unor care trase de multi cai care se arunca la lupta. Au niste cozi ca de scorpii, cu ace (cele 3 aripioare de la coada avioanelor-n.a). Si in cozile lor statea puterea (de acolo cadeau bombele-n.a) lor ca sa vatame pe oameni cinci luni (boala de iradiere-n.a)… o stea (bomba-n.a) care cazuse din cer pe pamant… s-a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. Si soarele si vazduhul s-au intunecat de fumul fantanii” (Apocalipsa 9:1-10).
c) Imaginea unor baterii antiaeriene:
“Capetele cailor erau ca niste capete de lei si din gurile lor ieseau foc, fum si pucioasa “ (Apocalipsa 9:17).

Luptele cele mai grele se vor desfasura in zona Meghido (Armaghedon): „locul care pe evreieste se cheama Armaghedon” (Revelatia 16:16). Meghido (Armaghedon) este situat la 16 km. vest de Nazaret, pe soseaua principala dintre Asia si Africa. Este o campie inconjurata de munti, cu o lungime de 35 km si o latime de 25 km. In traducere inseamnă „Muntele masacrului” sau „locul unei mari multimi”.
Napoleon, ajuns acolo, amintindu-si de profetia biblica, a spus:
„Toate armatele lumii ar putea manevra aici intr-o lupta!”.
Pierderile evreilor vor fi mari:
„In toata tara, zice Domnul (Yahweh/Anu – n.a.), doua treimi vor fi nimicite, vor pieri, iar cealalta treime va ramane… vor chema Numele Meu … ii voi asculta” (Zaharia 13:8-9).
„Voi turna peste casa lui David si peste locuitorii Ierusalimului, un duh de indurare si de rugaciune, si isi vor intoarce privirile spre Mine, pe care l-au strapuns (referire clara la Mesia Isus/Enlil şi Rastignirea Sa – n.a.); Il vor plange cum plange cineva pe singurul lui fiu” (Zaharia 12:10).
Coreland revenirea lui Mesia Isus/Enlil cu existenta pe pamant a unui lider religios puternic – Papa şi institutia pe care o patroneaza, Vaticanul – Biblia spune:
„Nimeni sa nu va amageasca… caci nu va veni (Mesia Isus/Enlil – n.a.) inainte ca sa fi venit lepadarea de credinta si de a se descoperi omul faradelegii (omul pacatului), potrivnicul, care se inalta mai presus de tot ce se numeste «Dumnezeu» sau de ce este vrednic de inchinare … dandu-se drept Dumnezeu” (2 Tesalonicieni 2:3-4).
Despre paganismul Vaticanului si crimele comise, cateva cuvinte ale lui Ernest Renan, din Viaţa lui Isus:
„In numele lui Isus, timp de secole, s-au chinuit şi omorat ganditori tot atat de nobili ca şi el … Isus nu este vinovat de aceste rataciri. El nu putea prevedea ca, cutare popor cu mintea ratacita il va concepe ca pe un infricosator Moloh, lacom de carne arsa. Timp de secole, episcopii au fost printi si Papa a fost rege. Imperiul pretins al sufletelor s-a aratat in diferite randuri ca o infricosatoare tiranie, intrebuintand ca sa se mentina, tortura si rugul; dar va veni ziua in care … domeniul celor sufletesti va inceta sa se mai numeasca «putere», pentru a se numi «libertate»”.
Incheierea conflictului se va face prin aparitia navelor elohimilor/anunnakilor:
„Domnul (Yahweh/Anu – n.a.) se va arata si va lupta impotriva acestor neamuri … muntele Maslinilor se va despica la mijloc (o companie petroliera a descoperit o falie gigantica pe directia est-vest care trece chiar prin centrul Muntelui Maslinilor – n.a.) … se va face o vale foarte mare … veti fugi in valea muntilor Mei (loc de adapost pentru evrei – n.a.) … si atunci va veni Domnul, Dumnezeul meu, si toti sfintii impreuna cu El! … Domnul va fi imparat peste tot pamantul!”(Zaharia 14:3-5,9).
Despre soarta invadatorilor si armele elohimilor/anunnakilor doar cateva referiri:
„Le va putrezi carnea stand in picioare, le vor putrezi ochii in gaurile lor si le va putrezi limba in gura (arme nucleare – n.a.) … Domnul va trimite o mare invalmasala intre ei (arme psihologice – n.a.) … vor ridica mana unii asupra altora” (Zaharia 14:12-13).
„Spune lui Gog … ii voi judeca prin ciuma (arme bacteriologice – n.a.) … printr-o ploaie torentiala(arme meteorologice – n.a.) si prin pietre de grindina; voi ploua foc şi pucioasa peste el, …si peste popoarele cele multe , care vor fi cu el” (Ezechiel 38:14, 22).
„Voi strange toate popoarele si le voi cobori in valea lui Iosafat (Meghiddo – n.a.). Acolo ma voi judeca cu ele pentru poporul meu, pentru Israel, mostenirea Mea, pe care l-au risipit printre neamuri, impartind intre ele tara Mea” (Ioel 3: 2).

Sfarsitul razboiului este descris astfel:
„Atunci se va arata in cer Semnul Fiului Omului (Planeta X sau Planeta Crucii, cum o denumeau sumerienii – n.a.), atunci toate popoarele pamantului se vor boci (din cauza devastarilor produse de sosirea Planetei Zeilor – n.a) si vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii (nave – n.a.) cerului …El va trimite pe ingerii Sai si vor aduna pe alesii Sai” ( Matei 24:30-31).
„Iată, El (Mesia Isus/Enlil – n.a.) vine cu norii (nave – n.a.), si orice ochi Il va vedea, si cei ce L-au strapuns” (evreii care îl vor recunoaşte drept Mesia – n.a.) (Revelatia 1:7).
„Noi cei vii … vom fi rapiti in nori ( nave – n.a.) ca sa intampinam pe Domnul in vazduh” (1 Tesalonicieni 4:17).
Cateva cuvinte despre recunoasterea lui Mesia Isus de catre evrei, extrase dintr-un recent aricol aparut la Agentia.org: “Rabinul care l-a identificat pe Mesia cu Iisus Hristos”:
“Cu cateva luni inainte de a muri, unul dintre cei mai proeminenti rabini din Israel a scris numele lui Mesia pe o bucata de hartie, cerand ca aceasta sa fie pastrata intr-un plic timp de un an dupa moartea sa. Cand a fost deschis plicul,a fost gasit numele cunoscut de secole: Yehoshua (Yeshua – Iisus) este Mesia.
Respectatul rabin Yitzhak Kaduri a scris, in nota secreta: ‘Cu privire la abrevierea numelui lui Mesia, El va ridica oamenii si va dovedi ca legea si cuvantul sau sunt adevarate. Aceasta semnez eu in luna milei, Yitzhak Kaduri’. Propozitia in ebraica, cu numele ascuns al lui Mesia, suna asa: ‘Yarim Ha’Am Veyokhiakh Shedvaro Vetorato Omdim’. Initialele indica numele evreiesc al lui Iisus, Yehoshua. Yehoshua si Yeshua sunt de fapt acelasi nume, derivat din aceeasi radacina ebraica a cuvantului ‘mantuire’, asa cum se arata in Zaharia 6:11 si Ezra 3:2.
Cand cel mai cunoscut rabin din Israel indica numele lui Mesia ca fiind Iisus este de inteles de ce ultima sa dorinta a fost sa se astepte un an dupa moartea sa pentru desigilarea notei pe care a scris-o, comenteaza Israel Today.
Cand numele Yehoshua a aparut in mesajul lui Kaduri, evreii ultraortodocsi de la seminarul Nahalat Yitzhak Yeshiva din Ierusalim au argumentat ca maestrul lor nu a lasat solutia exacta pentru decodarea numelui lui Mesia.
Revelatia a starnit o furtuna in media israeliana. Doar site-urile News First Class (Nfc) si Kaduri.net au mentionat nota insistand ca este autentica. Cotidianul Ma’ariv a publicat un articol in care a descris biletelul ca fiind un fals.
Cititorii evrei de pe forumuri au comentat cu stupoare: ‘Deci asta inseamna ca rabinul Kaduri a fost crestin’ sau ‘Crestinii danseaza si jubileaza’. Israel Today relateaza ca a stat de vorba cu doi dintre adeptii lui Kaduri, care au admis ca nota este autentica, dar creeaza confuzie chiar si in randurile lor. ‘N-avem idee cum a descoperit rabinul numele lui Mesia’, a declarat unul dintre ei. Fiul rabinului, David Kaduri, a declarat in schimb, ca, la data la care este scrisa nota (septembrie 2005) starea fizica a tatalui sau nu i-ar fi permis sa scrie.
Kaduri, care a murit la varsta de 108 ani, si-a surprins adeptii cand le-a spus, cu putina vreme inainte de a muri, ca l-a intalnit pe Mesia. In sinagoga sa, cu ocazia sarbatorii de Yom Kippur, el a lasat invataturi pentru recunoasterea lui Mesia. Kaduri a mentionat ca Mesia va aparea in Israel dupa moartea lui Ariel Sharon (fostul premier, aflat in coma din anul 2006). Aceasta prezicere nu este singulara insa. Ea coincide cu predictiile rabinului Haim Cohen, cabalistului Nir Ben Artzi si sotiei rabinului Haim Kneiveskzy.
Nepotul lui Kaduri, rabinul Yosef Kaduri, a relatat si el ca l-a auzit pe bunicul sau in mai multe randuri vorbind despre venirea lui Mesia si despre mantuire, cu putin timp inainte de a muri.”
Dupa incheierea razboiului si indepartarea Planetei X/Eris/Nibiru de planeta noastra, va avea loc revenirea pe pamant a elohimilor si a oamenilor care au crezut in Yahweh/Anu şi Mesia Isus/Enlil, si inceperea Imparatiei de 1000 de ani. Cateva descrieri:
„In acele zile, rasa sfanta si binecuvantata va cobori din inaltimea cerului si va trai laolalta cu fiii oamenilor” (Cartea lui Enoh, cap XXXIX).
Astfel de evenimente au mai avut loc. In lucrarea A Douasprezecea Planeta, Z. Sitchin scrie următoarele:
„O tăblita apartinand unei arhive din Uruk ne da masura pompei şi fastului care insoteau venirea lui Anu … Zeii … formează o procesiune in fata si in spatele purtatorului sceptrului, apoi protocolul spune: «Apoi coboara catre Slavita curte, si se intorc spre zeul Anu/ Apoi preotul purificării sfinteste sceptrul, si Purtătorul sceptrului va intra si se va aseza»”.
„Asa vorbeste Domnul «Ma intorc iarasi în Sion si voi locui in mijlocul Ierusalimului. Si Ierusalimul va fi numit Cetatea Adevarului, si muntele Domnului, Muntele cel Sfant … Ulitele cetatii vor fi pline de baieti si de fete, care se vor juca pe strazi … Iata, Eu voi salva pe poporul Meu” (Zaharia 8:3, 5, 7).
„Am auzit pe cineva vorbindu-mi din casa (Al Treilea Templu – n.a.) si un om statea langa mine(Yahweh/Anu – n.a.). Si el mi-a zis: «Fiu al omului, acesta este locul scaunului meu de domnie; aici voi locui pentru totdeauna in mijlocul fiiilor lui Israel»” (Ezechiel 43:6-7).
„Locuitorii cetatilor lui Israel … vor arde si vor da prada flacarilor armele … sapte ani vor face focul cu ele ( topirea metalelor de la armamentul distrus – n. a.) … voi da lui Gog un loc de inmormantare in Israel: Valea Calatorilor, la rasaritul Marii Moarte” ( Ezechiel 39:9-11).
In timpul viitoarei Epoci de Aur vor fi, conform Bibliei, doua cladiri simbol pentru omenire: Al Treilea Templu din Ierusalim şi Casa Poporului din Romania, a carei simbolistica am prezentat-o in 1991, in lucrarea Biblia şi OZN-urile (Ed. SITI, Bucuresti). Deocamdata este construita doar aceasta din urmă. Voi arata in continuare cum se incadrează in profetiile Bibliei:
– „Iata masurile: inspre miazanoapte patru mii cinci sute de coti (1 cot=0,60m; în Biblie unele valori sant de zece ori mai mari. Deci sunt 270m – n .a.), inspre miazazi patru mii cinci sute, inspre rasarit patru mii cinci sute, inspre apus patru mii cinci sute” (Ezechiel 48:16).
Casa Poporului din Bucuresti este o cladire patrata cu latura de aproximativ 270 metri, fiind ca marime a doua constructie din lume, dupa Pentagon.
– „Zidul cetatii avea douasprezece temelii” (Revelatia 21:14).
Casa Poporului are 12 porti, câte 6 de o parte si de cealalta a intrării.
„Si iata ca iesea apa de sub pragul casei, dinspre rasarit; caci fata casei era spre rasarit. Apa se cobora de sub partea dreapta a casei” ( Ezechiel 47:1).
Casa Poporului are fata orientata spre rasarit si in partea dreapta este raul Dambovita care, daca mergem la aproximativ 2 kilometri de clădire, in fata ei, pare a iesi de sub pragul casei, dinspre rasarit.
„Apa aceasta curge spre tinutul de rasarit, se coboara in campie, si se varsa in mare” (Ezechiel 47:8).
Raul Dambovita curge in sud-estul Romaniei, coboara in Campia Romana, se varsa în Raul Arges, iar acesta in Dunăre, care se varsa in Marea Neagra.
„Casa aceea se va numi o casa de rugaciune pentru toate popoarele” (Isaia 56:7).

Casa Poporului (vechea si cea mai cunoscuta denumire a ei) va deveni un loc de închinare universal, o Casa a Popoarelor. Mentionez faptul ca in august 1998, in Bucuresti, a avut loc Reuniunea Internationala „Oameni si Religii”, gazduita de Casa Poporului.
„Muntele casei Domnului (Al Treilea Templu – n.a.) va fi intemeiat … toate neamurile se vor ingramadi spre el … vor zice …sa ne invete caile Lui … din Sion va iesi Legea si din Ierusalim Cuvantul Domnului. El (Mesia Isus/Enlil – n.a.) va hotari intre un mare numar de popoare; asa incat din sabiile lor vor fauri fiare de plug, si din sulitele lor cosoare (unelte agricole – n.a.); nici un popor nu va mai scoate sabia impotriva altuia si nu vor mai invata razboiul” (Isaia 2:2-4).
Dupa un astfel de razboi devastator si in prezenţa elohimilor este fireasca dezarmarea generala.
„El ( Mesia Isus/Enlil – n.a.) va strange pe exilatii lui Israel, si va aduna pe cei risipiti ai lui Iuda, de la cele patru capete ale Pamantului” (Isaia 11:12).
Dezastrele cauzate de razboi si de trecerea Planetei Zeilor prin sistemul nostru solar, ca si in situatiile precedente, vor lasa supravietuitori pe Pamant. Lor li se vor adauga cei rapiti in navele elohimilor/anunnakilor, care vor reveni pe Terra.
Trezirea spirituală va fi mondiala:
„Si pe strainii care se vor alipi de Domnul ca sa-I slujeasca si sa iubeasca Numele Domnului(Yahweh/Anu – n.a.), pentru ca să fie slujitorii Lui, si pe toti cei ce vor pazi Sabatul (atat Isus cat şi ucenicii Sai pazeau Sabatul; (falsul crestinism inspirat din faptele lui Enki şi ale anunnakilor razvratiti a introdus duminica drept zi de închinare – n.a.) ca sa nu-l pangareasca, si vor starui in legamantul Meu, ii voi aduce la Muntele meu cel sfant, si-i voi umple de veselie in casa Mea de rugăciune” (Isaia 56:6-7).
Dupa disparitia falselor religii va fi doar inchinarea stabilita de Yahweh/Anu prin Moise:
„Si multe popoare si multe neamuri vor veni astfel sa caute pe Domnul ostirilor la Ierusalim … zece oameni din toate limbile pamantului vor apuca pe un iudeu de poala hainei, zicand: «vrem sa mergem cu voi; caci am auzit că Dumnezeu (Yahweh – n.a.) este cu voi»” (Zaharia 8:22-23).
Imparatul David spunea:
„El (Mesia Isus/Enlil – n.a.) va face dreptate celor necajiti din popor … El va stapani de la o mare la alta, si de la Rau (Eufrat – n.a.) pana la marginile pamantului … toate neamurile il vor sluji. Caci el va izbavi pe saracul care striga, si pe nenorocitul care n-are ajutor” (Psalmul 72).
„Se va vedea sezand cu credinciosie, in casa lui David, un judecator, prieten al dreptului si plin de ravna pentru dreptate” (Isaia 16:5).
„El nu va slăbi, nici nu se va lasa, pana nu va aseza dreptatea pe Pamant” (Isaia 42:4).
Conducerea lui Mesia Isus/Enlil va fi categorica. Rautătile nu vor fi tolerate:
„In fiecare dimineata voi nimici pe cei rai din tara, ca sa starpesc din cetatea Domnului pe toti lucratorii nelegiuirii” (Psalmi 101:8).
Pacea, dreptatea si fericirea vor fi prezente în lume:
„Domnul ostirilor pregateste tuturor popoarelor … un ospat de bucate gustoase, un ospat de vinuri vechi, de bucate miezoase pline de maduva, de vinuri vechi si limpezite” (Isaia 25:6).

Pamantul va fi îmbelsugat:
„Va fi belsug în tara … oamenii vor inflori in cetati ca iarba pamantului. Numele lui va dainui pe vecie … toate neamurile il vor numi fericit” (Psalmi 72:6-17).
Contactul cu anunnakii/elohimii va duce la progresul stiintelor:
„Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor, atunci schiopul va sari ca un cerb, si limba mutului va canta de bucurie … Cine va muri la varsta de o suta de ani va fi inca tanar” (Isaia 35:5-6; 65:19).
Va fi şi o pace reala intre evrei şi arabi:
„Domnul ii va binecuvanta, zicand: «Binecuvantat sa fie Egiptul … Asiria … si Israel , mostenirea Mea!»” (Isaia 19:25).
Articol: Cristian Negureanu
Peştele, simbol al fertilităţii – asocierea lui cu zeiţa-mamă şi cu ziua de vineri. Festivalul Paştelui – ouă, iepuri şi servicii religioase dis-de-dimineaţă – „jale pentru Tamuz” -Postul Paştelui
Cuvântul „vineri” vine de la numele „Freya„, care era considerată zeiţa păcii, bucuriei şi fertilităţii’, simbolul fertilităţii ei fiind peştele. Încă din timpuri străvechi, peştele era un simbol al fertilităţii printre chinezi, asirieni, fenicieni, babilonieni şi alţii.

Cuvântul „peşte” vine de la dag ceea ce implică creştere sau fertilitate şi pe bună dreptate: un singur cod depune anual până la 9.000.000 de ouă, plătica 1.000.000, morunul 700.000, bibanul 400.000, scrumbia 500.000, heringul 10.000, etc.
Zeiţa fertilităţii sexuale la romani era numită Venus. De la numele ei vine cuvântul nostru „veneric” (ca în boli venerice). Ziua de vineri era considerată a fi ziua ei sacră, pentru că se credea că planeta Venus domina prima oră a zilei de vineri şi astfel s-a numit dies Veneris? Şi, pentru a face semnificaţia completă, peştele era şi el considerat a fi sacru pentru ea. Peştele a fost de asemenea considerat a fi sacru pentru Aştoret, numele sub care israeliţii se închinau zeiţei păgâne.

În Egiptul antic, Isis era uneori reprezentată cu un peşte pe cap. Luând în considerare faptul că ziua de vineri a fost numită după zeiţa fertilităţii sexuale, vineri fiind ziua ei sacră, iar peştele simbolul ei, pare a fi mai mult decât o simplă coincidenţă faptul că li s-a spus catolicilor că vineri este o zi de abstinenţă de la carne, o zi în care să mănânce peşte!

Cuvântul „Easter” (Paşte în engleză – n.tr.) apare odată în versiunea King James: „Intenţionând ca după Paşte (Easter) să-l aducă în faţa poporului” (Fap.12:4). Cuvântul tradus aici „Easter” este pascha care este -după cum ştiu toţi învăţaţii – cuvântul grec pentru Paşte (Passover în engleză). Este binecunoscut faptul că acest cuvânt Easter nu este o expresie creştină – nu în sensul lui iniţial. Cuvântul vine de la numele unei zeiţe păgâne – zeiţa răsăritului luminii în zi şi a primăverii. „Easter” este doar o formă mai modernă a lui Eostre, Ostera, Astarte sau Iştar, cea din urmă, potrivit lui Hislop, fiind pronunţată aşa cum pronunţăm noi „Easter” (Iştar) astăzi.

Numeroase obiceiuri de Paşte şi-au avut începutul printre religiile necreştine. Ouăle de Paşte, de exemplu, sunt colorate, ascunse, căutate şi mâncate – un obicei practicat astăzi cu nevinovăţie şi deseori legat cu un timp de distracţie şi de joacă pentru copii. Dar, în antichitate, lucrurile au stat cu totul altfel.
Oul era un simbol sacru printre babilonieni, care credeau o legendă veche despre un ou de o mărime uimitoare, care a căzut din Cer în râul Eufrat. Din acest ou minunat – potrivit mitului antic – a ieşit zeiţa Astarte (Easter), şi oul a devenit simbolul ei.
Druizii antici purtau un ou ca simbol sacru al ordinului lor.
Procesiunea lui Ceres în Roma era precedată de un ou.
În tainele lui Bacchus se consacra un ou.
În China se foloseau ouă vopsite sau colorate în sărbătorile lor sacre.
În Japonia, un obicei antic era acela de a da o culoare arămie oului sacru.
În Europa de nord, în vremurile păgâne, ouăle erau colorate şi folosite ca simboluri ale zeiţei primăverii.
Avem Oul lui Heliopolis, Oul lui Tifon.
Printre egipteni, oul era asociat cu soarele – „oul de aur”.” Ouăle lor vopsite erau folosite ca jertfe sacre în timpul Paştelui.
The Encyclopedia Britannica spune: „Oul ca simbol al fertilităţii şi al vieţii reînnoite apare la egiptenii şi perşii antici, care aveau şi obiceiul de a vopsi şi de a mânca ouă în timpul sărbătorii lor de primăvară”. Cum a ajuns atunci acest obicei să fie asociat cu creştinismul? Se pare că unii au căutat să creştinizeze oul sugerând că aşa cum puiul iese din ou, tot aşa Cristos a ieşit din mormânt. Papa Paul V (1605-1621) a desemnat o rugăciune: „Binecuvântează, O Doamne, Te implorăm, această creatură a Ta, oul, ca să devină hrană folositoare pentru slujitorii Tăi, mâncându-l în amintirea Domnului nostru Isus Cristos”.
Următoarele citate din The Catholic Encyclopedia sunt semnificative: „Din cauză că folosirea ouălor era interzisă în timpul postului Paştelui, ele erau aduse la masă în ziua de Paşte, erau vopsite în roşu pentru a simboliza bucuria de Paşte. Este posibil ca obiceiul să-şi aibă originea în păgânism, pentru că multe obiceiuri păgâne importante care sărbătoreau întoarcerea primăverii au fost preluate pentru sărbătoarea noastră de Paşte”!
Aşa a fost cazul cu un obicei popular în Europa. „Focul de Paşte este aprins pe vârful munţilor dintr-un foc nou, obţinut prin frecarea a două bucăţi de lemn; acesta este un obicei de origine păgână la modă în toată Europa, semnificând victoria primăverii asupra iernii. Episcopii au emis edicte aspre împotriva focurilor profanatoare de Paşte, dar n-au reuşit să le desfiinţeze pretutindeni”. Şi atunci ce s-a întâmplat? Observaţi cu atenţie. „Biserica a adoptat practica în cadrul sărbătorii Paştelui, raportând-o la stâlpul de foc din pustie şi la învierea lui Cristos”! Au fost oare adoptate obiceiuri păgâne în biserica romano-catolică, dându-le o înfăţişare creştină? Lucrul acesta este recunoscut în mod limpede.
Un alt citat din The Catholic Encyclopedia priveşte iepurele de Paşte: „Iepurele este un simbol păgân şi a fost totdeauna un semn de fertilitate”.” The Encyclopedia Britannica spune: „Ca şi oul de Paşte, iepurele de Paşte a ajuns în creştinism din antichitate. Iepurele este asociat cu luna în legendele Egiptului antic şi ale altor popoare. Prin faptul că um, cuvântul egiptean pentru iepure, înseamnă şi,deschis’ şi,perioadă’, iepurele a ajuns să fie asociat cu ideea de periodicitate, atât lunară, cât şi omenească, şi cu începutul unei vieţi noi atât în cazul tânărului, cât şi al tinerei, şi deci un simbol al fertilităţii şi al renaşterii vieţii. În această calitate, iepurele a ajuns să fie asociat cu ouăle de. Paşte”. Aşadar, atât iepurele de Paşte, cât şi ouăle de Paşte erau simboluri cu semnificaţie sexuală, simboluri ale fertilităţii.
În perioada Paştelui nu este ceva neobişnuit pentru creştini să participe la slujbe ţinute în zorii zilei. Se presupune că în felul acesta Cristos este onorat, pentru că a înviat dintre cei morţi în dimineaţa duminicii de Paşte chiar în timp ce se înălţa soarele pe cer. Dar învierea n-a avut loc la răsăritul soarelui. Când Maria Magdalena a venit la mormânt era încă întuneric – iar mormântul era deja gol! Pe de altă parte, exista un fel de serviciu religios ţinut în zorii zilei care făcea parte din închinarea antică adusă soarelui. Astfel de practici, neavând vreun exemplu scriptural, indică faptul că s-au făcut într-adevăr amestecuri.
Ritualuri legate de răsăritul soarelui – într-o formă sau alta – erau cunoscute în multe naţiuni antice. Sfinxul din Egipt a fost plasat în aşa fel, încât să fie îndreptat spre răsărit.
De pe muntele Fujiyama din Japonia, se fac rugăciuni soarelui care răsare. „Pelerinii se roagă la soarele lor ce răsare, în timp ce urcă pe coama muntelui. uneori se pot vedea mai multe sute de pelerini Şinto în hainele lor albe ieşind din adăposturi şi unindu-şi cântările spre soarele ce răsare”.
Păgânii din Roma care se închinau lui Mithra se întâlneau în zori în cinstea zeului-soare.
Zeiţa primăverii, de la al cărei nume vine cuvântul Easter, a fost asociată cu soarele răsărind la est – după cum pare să implice chiar cuvântul „East-er”. Astfel că răsăritul soarelui în est, numele de Easter şi anotimpul primăverii sunt toate legate între ele.
Potrivit vechilor legende, după ce a fost ucis Tamuz, el a coborât în lumea subterană, dar Iştar (Easter) a coborat in Lumea de Jos si, dupa ce aproape a fost omorata in incercarea de a il scoate de acolo pe Tamuz (Dummuzi), care era fratele vitreg si sotul ei, a reusit, cu ajutorul lui Enki, un zeu primordial din panteonul Sumerian, sa il invie, dar numai 6 luni pe an. Astfel, el a fost înviat într-un mod mistic în timpul primăverii. „Învierea lui Tamuz din cauza demersului lui Iştar care, ca si IIsus dupa aceea, a coborat in Iad si a urcat iar spre inviere (Inaltare, Ascensiune Spirituala si fizica), era reprezentată anual pe scenă pentru a asigura succesul recoltei şi fertilitatea oamenilor. În fiecare an bărbaţii şi femeile comemorau acest eveniment împreună cu Iştar al moartii lui Tamuz şi sărbătoreau întoarcerea zeului, pentru a câştiga din nou favoarea şi ajutorul ei!”
Când noua vegetaţie începea să încolţească, acei oameni din antichitate credeau că „mântuitorul” venise din lumea subterană, pusese capăt iernii şi făcuse să înceapă primăvara.Chiar şi israeliţii au adoptat doctrinele şi ritualurile sărbătorilor păgâne de primăvară ţinute anual, pentru că Ezechiel vorbeşte despre „nişte femei care îl plângeau pe Tamuz” (Ez.8:14).
Isus Cristos a înviat dintre cei morţi în realitate – nu doar în natură sau noua vegetaţie a primăverii. Totuşi, datorită faptului că învierea Sa a avut loc primăvara, n-a fost prea dificil pentru biserica din secolul 4 să unească sărbătoarea păgână de primăvară cu creştinismul. Vorbind despre această unire, The Encychpedia Britannica spune: „Creştinismul. a încorporat în sărbătorirea marii zile de sărbătoare creştină multe din ritualurile şi obiceiurile păgâne ale sărbătorii de primăvară”.
S-au gasit tablite sumeriene care prezinta povestea mortii lui Tamuz in detaliu. Astfel, Tamuz a fost ucis de soldati trimisi de zeul Marduk, fratele lui Ishtar, sa il prinda pe acesta si sa il inchida pentru ca se temea ca Ishtar impreuna cu Tammuz ii vor lua locul la succesiunea, fiind un cuplu mult mai bine vazut decat al sau cu sotia sa, Ṣarpanitum.
Tamuz (sau Dummuzi) a fost ucis din greseala in acea urmarire ce a avut loc. Marduk nu ordonase uciderea lui, probabil din teama de repercursiuni din partea celorlalti zei. Tamuz avea pe atunci patruzeci de ani. Atentie…nu ani terrestri…ci 40 x 3600 ani terrestri = 144.000 ani terrestri(orbita lui Nibiru).
Hislop subliniază faptul că patruzeci de zile – câte o zi pentru fiecare an în care a trăit Tamuz pe pământ – erau puse deoparte pentru „a-l plânge pe Tamuz”. În vremurile străvechi, aceste patruzeci de zile erau ţinute cu plâns, post şi auto-pedepsire – pentru a-i câştiga din nou favoarea – aşa încât el să iasă din lumea subterană şi să facă să înceapă primăvara. Această practică n-a fost cunoscută numai în Babilon, ci şi printre fenicieni, egipteni, mexicani, şi, pentru o vreme, chiar printre israeliţi. „Printre păgâni”, spune Hislop, „acest post al Paştelui pare să fi fost o condiţie indispensabilă marii sărbători anuale pentru comemorarea morţii şi învierii lui Tamuz”.
După ce biserica a adoptat alte credinţe legate de sărbătoarea primăverii, n-a mai fost decât un singur pas până la adoptarea şi a vechiului „post” ce preceda sărbătoarea. The Catholic Encyclopedia subliniază foarte onest faptul că „scriitorii din secolul 4 erau înclinaţi să descrie multe practici (de ex. postul mare de patruzeci de zile) ca fiind instituite de apostoli, care cu siguranţă că n-aveau nimic în ele care să pretindă a fi privite în felul acesta”. Doar în secolul 6 a poruncit papa în mod oficial ţinerea postului Paştelui, numindu-l „post sacru”, în timpul căruia oamenii trebuiau să se abţină de la carne şi de la alte câteva mâncăruri.
Învăţaţii catolici ştiu şi recunosc că există obiceiuri în cadrul bisericii lor care au fost împrumutate din păgânism. Dar ei consideră că multe lucruri, deşi iniţial păgâne, pot fi creştinizate. Dacă vreun trib păgân a ţinut patruzeci de zile în onoarea unui zeu păgân, de ce n-am face şi noi la fel, numai că în onoarea lui Cristos? Deşi păgânii s-au închinat soarelui spre răsărit, nu putem avea noi oare slujbe în zorii zilei pentru a onora învierea lui Cristos, chiar dacă nu acesta a fost momentul zilei în care a înviat El? Chiar dacă oul a fost folosit de păgâni, nu putem noi oare să continuăm folosirea lui şi să pretindem că simbolizează piatra mare care a stat înaintea mormântului? Cu alte cuvinte, de ce să nu adoptăm tot felul de obiceiuri populare, dar în loc să le folosim pentru a onora nişte zei păgâni, aşa cum au făcut păgânii, le folosim pentru a-L onora pe Cristos?
N-ar fi nimic neaparat in neregula cu aceste preluari de traditii populare si religioase, dar crestinismul a preluat dupa care a incercat sa anuleze pur si simplu celelalte religii de la care a preluat, pretinzand pur si simplu ca ei au inventat acele datini, in baza a nu stiu ce scamatorii de explicatii…Si daca paganii se inchinau la demoni, cum pretind in mod fals crestinii, este moral si normal sa le preiei datinile dupa care se ii arati cu degetul si sa creezi Inchizitia ca sa ii extermini fizic si din istorie (prin arderea cartilor si mauscriselor pe care au putut pune mana) ? Acesta a fost adevaratul motiv ocult al arderilor pe rug, al schingiuirii asa-zisilor pagani…instituirea crestinismului, noua inventie a unor minti elucubrate si pline de venin si sete de putere si de sange. Aceasta este biserica lui Christos? A lui IIsus?? A propovaduit IIsus cucerirea altor natii si distrugerea altor religii? Cum ar fi putut, cand chiar el a fost initiat (exista dovezi si documente clare si nu mai este un secret demult) in aceste Scoli de Mistere din Egipt, Tibet, India?? La noi in popor este o vorba: „tiganul(pardon, romanul) cand s-a vazut imparat…pe tac’su primul l-a taiat”…sau „saracului sa ii dai cu piciorul in oala de lapte, cand i se umple, ca saracu’ se face al dracu’…si la propriu si la figurat…zic…
Fiecare poate sa inteleaga ce doreste din acest articol..fiecare este liber sa creada in ce doreste, inclusiv in Mos Craciun. In mare parte articolul este preluat dar am adaugat la el informatii suplimentare despre zei si am scos pasajele in care se incerca o cosmetizare a crestinismului si o maleficizare a paganismului, lucru cu care nu suntem de acord. Am dorit sa ramanem la fapte, la prezentarea mai multor religii si atat. Concluziile sunt evidente si logice, dar nu obligatorii, pentru orice persoana care vrea sa le vada si sa iasa din marasme si programe – tipare mentale.
Partial preluat Ralph Woodrow https://www.evolutiespirituala.ro/peste-vineri-si-pastele-lui-ishtar/?feed_id=38132&_unique_id=643bc15504ec0










Peştele, simbol al fertilităţii – asocierea lui cu zeiţa-mamă şi cu ziua de vineri. Festivalul Paştelui – ouă, iepuri şi servicii religioase dis-de-dimineaţă – „jale pentru Tamuz” -Postul Paştelui
Cuvântul „vineri” vine de la numele „Freya„, care era considerată zeiţa păcii, bucuriei şi fertilităţii’, simbolul fertilităţii ei fiind peştele. Încă din timpuri străvechi, peştele era un simbol al fertilităţii printre chinezi, asirieni, fenicieni, babilonieni şi alţii.

Cuvântul „peşte” vine de la dag ceea ce implică creştere sau fertilitate şi pe bună dreptate: un singur cod depune anual până la 9.000.000 de ouă, plătica 1.000.000, morunul 700.000, bibanul 400.000, scrumbia 500.000, heringul 10.000, etc.
Zeiţa fertilităţii sexuale la romani era numită Venus. De la numele ei vine cuvântul nostru „veneric” (ca în boli venerice). Ziua de vineri era considerată a fi ziua ei sacră, pentru că se credea că planeta Venus domina prima oră a zilei de vineri şi astfel s-a numit dies Veneris? Şi, pentru a face semnificaţia completă, peştele era şi el considerat a fi sacru pentru ea. Peştele a fost de asemenea considerat a fi sacru pentru Aştoret, numele sub care israeliţii se închinau zeiţei păgâne.

În Egiptul antic, Isis era uneori reprezentată cu un peşte pe cap. Luând în considerare faptul că ziua de vineri a fost numită după zeiţa fertilităţii sexuale, vineri fiind ziua ei sacră, iar peştele simbolul ei, pare a fi mai mult decât o simplă coincidenţă faptul că li s-a spus catolicilor că vineri este o zi de abstinenţă de la carne, o zi în care să mănânce peşte!

Cuvântul „Easter” (Paşte în engleză – n.tr.) apare odată în versiunea King James: „Intenţionând ca după Paşte (Easter) să-l aducă în faţa poporului” (Fap.12:4). Cuvântul tradus aici „Easter” este pascha care este -după cum ştiu toţi învăţaţii – cuvântul grec pentru Paşte (Passover în engleză). Este binecunoscut faptul că acest cuvânt Easter nu este o expresie creştină – nu în sensul lui iniţial. Cuvântul vine de la numele unei zeiţe păgâne – zeiţa răsăritului luminii în zi şi a primăverii. „Easter” este doar o formă mai modernă a lui Eostre, Ostera, Astarte sau Iştar, cea din urmă, potrivit lui Hislop, fiind pronunţată aşa cum pronunţăm noi „Easter” (Iştar) astăzi.

Numeroase obiceiuri de Paşte şi-au avut începutul printre religiile necreştine. Ouăle de Paşte, de exemplu, sunt colorate, ascunse, căutate şi mâncate – un obicei practicat astăzi cu nevinovăţie şi deseori legat cu un timp de distracţie şi de joacă pentru copii. Dar, în antichitate, lucrurile au stat cu totul altfel.
Oul era un simbol sacru printre babilonieni, care credeau o legendă veche despre un ou de o mărime uimitoare, care a căzut din Cer în râul Eufrat. Din acest ou minunat – potrivit mitului antic – a ieşit zeiţa Astarte (Easter), şi oul a devenit simbolul ei.
Druizii antici purtau un ou ca simbol sacru al ordinului lor.
Procesiunea lui Ceres în Roma era precedată de un ou.
În tainele lui Bacchus se consacra un ou.
În China se foloseau ouă vopsite sau colorate în sărbătorile lor sacre.
În Japonia, un obicei antic era acela de a da o culoare arămie oului sacru.
În Europa de nord, în vremurile păgâne, ouăle erau colorate şi folosite ca simboluri ale zeiţei primăverii.
Avem Oul lui Heliopolis, Oul lui Tifon.
Printre egipteni, oul era asociat cu soarele – „oul de aur”.” Ouăle lor vopsite erau folosite ca jertfe sacre în timpul Paştelui.
The Encyclopedia Britannica spune: „Oul ca simbol al fertilităţii şi al vieţii reînnoite apare la egiptenii şi perşii antici, care aveau şi obiceiul de a vopsi şi de a mânca ouă în timpul sărbătorii lor de primăvară”. Cum a ajuns atunci acest obicei să fie asociat cu creştinismul? Se pare că unii au căutat să creştinizeze oul sugerând că aşa cum puiul iese din ou, tot aşa Cristos a ieşit din mormânt. Papa Paul V (1605-1621) a desemnat o rugăciune: „Binecuvântează, O Doamne, Te implorăm, această creatură a Ta, oul, ca să devină hrană folositoare pentru slujitorii Tăi, mâncându-l în amintirea Domnului nostru Isus Cristos”.
Următoarele citate din The Catholic Encyclopedia sunt semnificative: „Din cauză că folosirea ouălor era interzisă în timpul postului Paştelui, ele erau aduse la masă în ziua de Paşte, erau vopsite în roşu pentru a simboliza bucuria de Paşte. Este posibil ca obiceiul să-şi aibă originea în păgânism, pentru că multe obiceiuri păgâne importante care sărbătoreau întoarcerea primăverii au fost preluate pentru sărbătoarea noastră de Paşte”!
Aşa a fost cazul cu un obicei popular în Europa. „Focul de Paşte este aprins pe vârful munţilor dintr-un foc nou, obţinut prin frecarea a două bucăţi de lemn; acesta este un obicei de origine păgână la modă în toată Europa, semnificând victoria primăverii asupra iernii. Episcopii au emis edicte aspre împotriva focurilor profanatoare de Paşte, dar n-au reuşit să le desfiinţeze pretutindeni”. Şi atunci ce s-a întâmplat? Observaţi cu atenţie. „Biserica a adoptat practica în cadrul sărbătorii Paştelui, raportând-o la stâlpul de foc din pustie şi la învierea lui Cristos”! Au fost oare adoptate obiceiuri păgâne în biserica romano-catolică, dându-le o înfăţişare creştină? Lucrul acesta este recunoscut în mod limpede.
Un alt citat din The Catholic Encyclopedia priveşte iepurele de Paşte: „Iepurele este un simbol păgân şi a fost totdeauna un semn de fertilitate”.” The Encyclopedia Britannica spune: „Ca şi oul de Paşte, iepurele de Paşte a ajuns în creştinism din antichitate. Iepurele este asociat cu luna în legendele Egiptului antic şi ale altor popoare. Prin faptul că um, cuvântul egiptean pentru iepure, înseamnă şi,deschis’ şi,perioadă’, iepurele a ajuns să fie asociat cu ideea de periodicitate, atât lunară, cât şi omenească, şi cu începutul unei vieţi noi atât în cazul tânărului, cât şi al tinerei, şi deci un simbol al fertilităţii şi al renaşterii vieţii. În această calitate, iepurele a ajuns să fie asociat cu ouăle de. Paşte”. Aşadar, atât iepurele de Paşte, cât şi ouăle de Paşte erau simboluri cu semnificaţie sexuală, simboluri ale fertilităţii.
În perioada Paştelui nu este ceva neobişnuit pentru creştini să participe la slujbe ţinute în zorii zilei. Se presupune că în felul acesta Cristos este onorat, pentru că a înviat dintre cei morţi în dimineaţa duminicii de Paşte chiar în timp ce se înălţa soarele pe cer. Dar învierea n-a avut loc la răsăritul soarelui. Când Maria Magdalena a venit la mormânt era încă întuneric – iar mormântul era deja gol! Pe de altă parte, exista un fel de serviciu religios ţinut în zorii zilei care făcea parte din închinarea antică adusă soarelui. Astfel de practici, neavând vreun exemplu scriptural, indică faptul că s-au făcut într-adevăr amestecuri.
Ritualuri legate de răsăritul soarelui – într-o formă sau alta – erau cunoscute în multe naţiuni antice. Sfinxul din Egipt a fost plasat în aşa fel, încât să fie îndreptat spre răsărit.
De pe muntele Fujiyama din Japonia, se fac rugăciuni soarelui care răsare. „Pelerinii se roagă la soarele lor ce răsare, în timp ce urcă pe coama muntelui. uneori se pot vedea mai multe sute de pelerini Şinto în hainele lor albe ieşind din adăposturi şi unindu-şi cântările spre soarele ce răsare”.
Păgânii din Roma care se închinau lui Mithra se întâlneau în zori în cinstea zeului-soare.
Zeiţa primăverii, de la al cărei nume vine cuvântul Easter, a fost asociată cu soarele răsărind la est – după cum pare să implice chiar cuvântul „East-er”. Astfel că răsăritul soarelui în est, numele de Easter şi anotimpul primăverii sunt toate legate între ele.
Potrivit vechilor legende, după ce a fost ucis Tamuz, el a coborât în lumea subterană, dar Iştar (Easter) a coborat in Lumea de Jos si, dupa ce aproape a fost omorata in incercarea de a il scoate de acolo pe Tamuz (Dummuzi), care era fratele vitreg si sotul ei, a reusit, cu ajutorul lui Enki, un zeu primordial din panteonul Sumerian, sa il invie, dar numai 6 luni pe an. Astfel, el a fost înviat într-un mod mistic în timpul primăverii. „Învierea lui Tamuz din cauza demersului lui Iştar care, ca si IIsus dupa aceea, a coborat in Iad si a urcat iar spre inviere (Inaltare, Ascensiune Spirituala si fizica), era reprezentată anual pe scenă pentru a asigura succesul recoltei şi fertilitatea oamenilor. În fiecare an bărbaţii şi femeile comemorau acest eveniment împreună cu Iştar al moartii lui Tamuz şi sărbătoreau întoarcerea zeului, pentru a câştiga din nou favoarea şi ajutorul ei!”
Când noua vegetaţie începea să încolţească, acei oameni din antichitate credeau că „mântuitorul” venise din lumea subterană, pusese capăt iernii şi făcuse să înceapă primăvara.Chiar şi israeliţii au adoptat doctrinele şi ritualurile sărbătorilor păgâne de primăvară ţinute anual, pentru că Ezechiel vorbeşte despre „nişte femei care îl plângeau pe Tamuz” (Ez.8:14).
Isus Cristos a înviat dintre cei morţi în realitate – nu doar în natură sau noua vegetaţie a primăverii. Totuşi, datorită faptului că învierea Sa a avut loc primăvara, n-a fost prea dificil pentru biserica din secolul 4 să unească sărbătoarea păgână de primăvară cu creştinismul. Vorbind despre această unire, The Encychpedia Britannica spune: „Creştinismul. a încorporat în sărbătorirea marii zile de sărbătoare creştină multe din ritualurile şi obiceiurile păgâne ale sărbătorii de primăvară”.
S-au gasit tablite sumeriene care prezinta povestea mortii lui Tamuz in detaliu. Astfel, Tamuz a fost ucis de soldati trimisi de zeul Marduk, fratele lui Ishtar, sa il prinda pe acesta si sa il inchida pentru ca se temea ca Ishtar impreuna cu Tammuz ii vor lua locul la succesiunea, fiind un cuplu mult mai bine vazut decat al sau cu sotia sa, Ṣarpanitum.
Tamuz (sau Dummuzi) a fost ucis din greseala in acea urmarire ce a avut loc. Marduk nu ordonase uciderea lui, probabil din teama de repercursiuni din partea celorlalti zei. Tamuz avea pe atunci patruzeci de ani. Atentie…nu ani terrestri…ci 40 x 3600 ani terrestri = 144.000 ani terrestri(orbita lui Nibiru).
Hislop subliniază faptul că patruzeci de zile – câte o zi pentru fiecare an în care a trăit Tamuz pe pământ – erau puse deoparte pentru „a-l plânge pe Tamuz”. În vremurile străvechi, aceste patruzeci de zile erau ţinute cu plâns, post şi auto-pedepsire – pentru a-i câştiga din nou favoarea – aşa încât el să iasă din lumea subterană şi să facă să înceapă primăvara. Această practică n-a fost cunoscută numai în Babilon, ci şi printre fenicieni, egipteni, mexicani, şi, pentru o vreme, chiar printre israeliţi. „Printre păgâni”, spune Hislop, „acest post al Paştelui pare să fi fost o condiţie indispensabilă marii sărbători anuale pentru comemorarea morţii şi învierii lui Tamuz”.
După ce biserica a adoptat alte credinţe legate de sărbătoarea primăverii, n-a mai fost decât un singur pas până la adoptarea şi a vechiului „post” ce preceda sărbătoarea. The Catholic Encyclopedia subliniază foarte onest faptul că „scriitorii din secolul 4 erau înclinaţi să descrie multe practici (de ex. postul mare de patruzeci de zile) ca fiind instituite de apostoli, care cu siguranţă că n-aveau nimic în ele care să pretindă a fi privite în felul acesta”. Doar în secolul 6 a poruncit papa în mod oficial ţinerea postului Paştelui, numindu-l „post sacru”, în timpul căruia oamenii trebuiau să se abţină de la carne şi de la alte câteva mâncăruri.
Învăţaţii catolici ştiu şi recunosc că există obiceiuri în cadrul bisericii lor care au fost împrumutate din păgânism. Dar ei consideră că multe lucruri, deşi iniţial păgâne, pot fi creştinizate. Dacă vreun trib păgân a ţinut patruzeci de zile în onoarea unui zeu păgân, de ce n-am face şi noi la fel, numai că în onoarea lui Cristos? Deşi păgânii s-au închinat soarelui spre răsărit, nu putem avea noi oare slujbe în zorii zilei pentru a onora învierea lui Cristos, chiar dacă nu acesta a fost momentul zilei în care a înviat El? Chiar dacă oul a fost folosit de păgâni, nu putem noi oare să continuăm folosirea lui şi să pretindem că simbolizează piatra mare care a stat înaintea mormântului? Cu alte cuvinte, de ce să nu adoptăm tot felul de obiceiuri populare, dar în loc să le folosim pentru a onora nişte zei păgâni, aşa cum au făcut păgânii, le folosim pentru a-L onora pe Cristos?
N-ar fi nimic neaparat in neregula cu aceste preluari de traditii populare si religioase, dar crestinismul a preluat dupa care a incercat sa anuleze pur si simplu celelalte religii de la care a preluat, pretinzand pur si simplu ca ei au inventat acele datini, in baza a nu stiu ce scamatorii de explicatii…Si daca paganii se inchinau la demoni, cum pretind in mod fals crestinii, este moral si normal sa le preiei datinile dupa care se ii arati cu degetul si sa creezi Inchizitia ca sa ii extermini fizic si din istorie (prin arderea cartilor si mauscriselor pe care au putut pune mana) ? Acesta a fost adevaratul motiv ocult al arderilor pe rug, al schingiuirii asa-zisilor pagani…instituirea crestinismului, noua inventie a unor minti elucubrate si pline de venin si sete de putere si de sange. Aceasta este biserica lui Christos? A lui IIsus?? A propovaduit IIsus cucerirea altor natii si distrugerea altor religii? Cum ar fi putut, cand chiar el a fost initiat (exista dovezi si documente clare si nu mai este un secret demult) in aceste Scoli de Mistere din Egipt, Tibet, India?? La noi in popor este o vorba: „tiganul(pardon, romanul) cand s-a vazut imparat…pe tac’su primul l-a taiat”…sau „saracului sa ii dai cu piciorul in oala de lapte, cand i se umple, ca saracu’ se face al dracu’…si la propriu si la figurat…zic…
Fiecare poate sa inteleaga ce doreste din acest articol..fiecare este liber sa creada in ce doreste, inclusiv in Mos Craciun. In mare parte articolul este preluat dar am adaugat la el informatii suplimentare despre zei si am scos pasajele in care se incerca o cosmetizare a crestinismului si o maleficizare a paganismului, lucru cu care nu suntem de acord. Am dorit sa ramanem la fapte, la prezentarea mai multor religii si atat. Concluziile sunt evidente si logice, dar nu obligatorii, pentru orice persoana care vrea sa le vada si sa iasa din marasme si programe – tipare mentale.
Partial preluat Ralph Woodrow https://www.evolutiespirituala.ro/peste-vineri-si-pastele-lui-ishtar/?feed_id=34100&_unique_id=642dac9f9b5b5
Biblia vorbeste despre o serie de conducători politici si religiosi care vor exista pe scena istoriei inaintea inceperii unei noi conflagratii mondiale. In cele ce urmează voi prezenta si unele dintre temele lucrarii Biblia si Al Treilea Razboi Mondial, pe care am publicat – o in anul 1992 (Editura Romfel, Bucureşti). Recomand si cartea Agonia Batranei Planete (The Late, Great Planet Earth) de Hal Lindsey si C.C. Carlson.
Pentru inceput cateva informatii despre Israel, primite de profetul Daniel de la un elohim/anunnaki,„omul Gavriil, care a venit repede in zbor iute” (Daniel 9:21):
„Saptezeci de saptamani au fost hotarate asupra poporului tau si asupra cetatii tale cele sfinte(Ierusalimul – n.a.) … pana la ungerea Sfantului sfintilor (Mesia Isus/Enlil – n.a.). Sa stii ca, de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, pana la Unsul (Mesia Isus/Enlil – n.a.), la Carmuitorul, vor trece sapte saptamani, apoi timp de sasezeci şi doua de saptamani, pietele şi gropile vor fi zidite din nou… Dupa aceste sasezeci si doua de saptamani, Unsul va fi starpit(Rastignirea lui Mesia Isus/Enlil – n.a.) si nu va avea nimic (apartia Sa inaintea ucenicilor intr-un nou corp, de elohim/anunnaki – n.a.). Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea si sfantul Locas (distrugerea celui de Al Doilea Templu de catre romani – n.a.)” (Daniel 9:24-26).
Aceasta perioada de 70 de saptamani de ani reprezintă un total de 490 de ani. Se imparte in trei faze:
– Prima faza de 7 saptamani, 49 ani, timp in care a fost reconstruit Ierusalimul. Aceasta parte a prorociei este descrisa in cartile Neemia şi Ezra din Vechiul Testament si s-a petrecut in jurul anilor 450 – 400 i.Chr. Porunca pentru rezidire a fost data in 450 i.Chr., iar rezidirea a durat aproximativ 50 de ani.
– A doua faza are 62 de saptamani, adica 434 de ani. Cele doua etape care insumeaza 483 de ani se termina odata cu plecarea lui Mesia Isus/Enlil pe Planeta Zeilor (450 i.Chr. – 33 d.Chr.). Intre saptamanile 69 şi 70 se introduce o perioada nedeterminata.
– A treia faza cuprinde o saptamana, adica 7 ani, si se refera la intregul pamant, la mijlocul ei incepand un nou razboi mondial. Sa o analizam:
„El va face un legamant trainic cu multi, timp de o saptamana, dar la jumătatea saptamanii va face sa inceteze jertfa si darul de mancare, si pe aripa uraciunilor idolesti, va veni unul care pustieste” (Daniel 9:27).

Foarte multi cercetatori ai profetiilor biblice cred ca la inceputul acestei perioade de 7 ani evreii isi vor construi Al Treilea Templu, dupa care „El” (Anticristul – un conducator politic) ii va impiedica sa-si oficieze cultul si le va distruge altarul. Deoarece locul unde ar putea fi construit Al Treilea Templu este ocupat (momentan), propun si o alta interpretare:
– „El” – Poporul american/ Partidul Republican/ Presedintele G. W. Bush/ sprijin puternic pentru Israel.
– “Legamantul trainic cu multi” – Coalitia antiirakiana, Ocuparea Irakului – dupa 2003-2004.
– Jumtatea saptamanii – dupa 2007-2008.
– Incetarea jertfei si a darului de mancare – Poporul american/ Partidul Democrat/ Presedintele B.Obama / sprijin mai slab pentru Israel.
– Unul care pustieste – coalitia ruso-araba indreptata impotriva Israelului, care se va forma, probabil, daca evreii vor ataca centralele nucleare ale Iranului.
– Finalul saptamanii – dupa 2011-2012 , coincide si cu evoluţia Planetei X/Eris/Nibiru prin sistemul nostru solar.
Cateva profetii implinite deja, despre Irak:
„Trimit impotriva Babilonului (Irak – n.a.) niste vanturatori care-l vor vantura (helicoptere – n.a.)…vor veni din toate partile asupra lui, in ziua nenorocirii (coalitia multinationala – n.a.) … Am voit sa vindecam Babilonul, dar nu s-a vindecat (rezolutiile ONU premergătoare atacurilor coalitiei – n.a)… pedeapsa lui a ajuns pana la ceruri si se inalta pana la nori (fumul exploziilor – n.a.)… te voi umplea de oameni ca niste lacuste” (Ieremia 51:2, 6-7, 9, 14).
Cateva profetii despre coalitia ruso-araba contra Israelului:
„Gog din tara lui Magog … domnul Rosului, Mesecului si Tubalului (în Geneza 10:2 se mentioneaza faptul ca Gomer, Tubal, Mesec sunt fiii lui Iafet, unul dintre fiii lui Noe, care au intemeiat grupul nordic de popoare – n.a.) … impreuna cu tine … cei din Persia (Iran – n.a.), Etiopia si Put(vechea denumire a Libiei – n.a.) … in vremea de apoi, vei merge impotriva tarii (Israel – n.a.), ai carei locuitori, scapati de sabie (Al Doilea Război Mondial, Holocaustul – n.a.), vor fi stransi dintre mai multe popoare pe muntii lui Israel care multa vreme fusesera pustii (intre anii 70 d.Chr. – 1948 d.Chr – n.a) … vei fi ca un nor negru care va acoperi tara” (Ezechiel 38:1-9, 16).
In lupte vor fi antrenate si tările asiatice:
„Apa lui a secat (Eufrat – construirea de poduri miltare – n.a.), ca sa fie pregatita calea imparatilor de la rasaritul soarelui” (Revelatia 16:12).
Referitor la “ingerii” de la Eufrat, in numar de patru, este avansata si o cifra de combatanti: “douazeci de mii de ori zece mii“ (Apocalipsa 9:14-16), care ar conduce la o armata de 200 de milioane de oameni. Doar China are o asemenea armata, ceilalti trei “ingeri” putand fi: Japonia, Coreea de Sud, Coreea de Nord. Secarea apelor Eufratului, lucru foarte simplu de realizat abia in zilele noastre, si prin simple apasari efectuate asupra unor butoane aflate in barajele existente pe acest fluviu, in Turcia.
Si Ioan ajuns pe Planeta X vede pe un ecran TV “ o mare de sticla amestecata cu foc“ (Apocalipsa/Revelatia 15:2), evenimente din istoria omenirii, unele chiar de maxima actualitate. Cateva exemple:
a) Conflictul din Irak si intensificarea activitatii seismice cauzata de apropierea Planetei X de sistemul nostru solar:
“Cetatea cea mare a fost impartita in trei parti (razboiul civil din Irak se desfasoara intre siiti, suniti si kurzi – n.a) si cetatile neamurilor s-au prabusit… Dumnezeu Si-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca sa-i dea potirul de vin al furiei maniei Lui“ (Apocalipsa 16:19).
b) Imaginea unor avioane aflate in plina misiune de lupta si o explozie nucleara:
“Lacustele acelea semanau cu niste cai pregatiti de lupta. Pe capete aveau un fel de cununi (carlinga- n.a)… aveau niste platose ca niste platose de fier; si vuietul pe care-l faceau aripile lor era ca vuietul unor care trase de multi cai care se arunca la lupta. Au niste cozi ca de scorpii, cu ace (cele 3 aripioare de la coada avioanelor-n.a). Si in cozile lor statea puterea (de acolo cadeau bombele-n.a) lor ca sa vatame pe oameni cinci luni (boala de iradiere-n.a)… o stea (bomba-n.a) care cazuse din cer pe pamant… s-a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. Si soarele si vazduhul s-au intunecat de fumul fantanii” (Apocalipsa 9:1-10).
c) Imaginea unor baterii antiaeriene:
“Capetele cailor erau ca niste capete de lei si din gurile lor ieseau foc, fum si pucioasa “ (Apocalipsa 9:17).

Luptele cele mai grele se vor desfasura in zona Meghido (Armaghedon): „locul care pe evreieste se cheama Armaghedon” (Revelatia 16:16). Meghido (Armaghedon) este situat la 16 km. vest de Nazaret, pe soseaua principala dintre Asia si Africa. Este o campie inconjurata de munti, cu o lungime de 35 km si o latime de 25 km. In traducere inseamnă „Muntele masacrului” sau „locul unei mari multimi”.
Napoleon, ajuns acolo, amintindu-si de profetia biblica, a spus:
„Toate armatele lumii ar putea manevra aici intr-o lupta!”.
Pierderile evreilor vor fi mari:
„In toata tara, zice Domnul (Yahweh/Anu – n.a.), doua treimi vor fi nimicite, vor pieri, iar cealalta treime va ramane… vor chema Numele Meu … ii voi asculta” (Zaharia 13:8-9).
„Voi turna peste casa lui David si peste locuitorii Ierusalimului, un duh de indurare si de rugaciune, si isi vor intoarce privirile spre Mine, pe care l-au strapuns (referire clara la Mesia Isus/Enlil şi Rastignirea Sa – n.a.); Il vor plange cum plange cineva pe singurul lui fiu” (Zaharia 12:10).
Coreland revenirea lui Mesia Isus/Enlil cu existenta pe pamant a unui lider religios puternic – Papa şi institutia pe care o patroneaza, Vaticanul – Biblia spune:
„Nimeni sa nu va amageasca… caci nu va veni (Mesia Isus/Enlil – n.a.) inainte ca sa fi venit lepadarea de credinta si de a se descoperi omul faradelegii (omul pacatului), potrivnicul, care se inalta mai presus de tot ce se numeste «Dumnezeu» sau de ce este vrednic de inchinare … dandu-se drept Dumnezeu” (2 Tesalonicieni 2:3-4).
Despre paganismul Vaticanului si crimele comise, cateva cuvinte ale lui Ernest Renan, din Viaţa lui Isus:
„In numele lui Isus, timp de secole, s-au chinuit şi omorat ganditori tot atat de nobili ca şi el … Isus nu este vinovat de aceste rataciri. El nu putea prevedea ca, cutare popor cu mintea ratacita il va concepe ca pe un infricosator Moloh, lacom de carne arsa. Timp de secole, episcopii au fost printi si Papa a fost rege. Imperiul pretins al sufletelor s-a aratat in diferite randuri ca o infricosatoare tiranie, intrebuintand ca sa se mentina, tortura si rugul; dar va veni ziua in care … domeniul celor sufletesti va inceta sa se mai numeasca «putere», pentru a se numi «libertate»”.
Incheierea conflictului se va face prin aparitia navelor elohimilor/anunnakilor:
„Domnul (Yahweh/Anu – n.a.) se va arata si va lupta impotriva acestor neamuri … muntele Maslinilor se va despica la mijloc (o companie petroliera a descoperit o falie gigantica pe directia est-vest care trece chiar prin centrul Muntelui Maslinilor – n.a.) … se va face o vale foarte mare … veti fugi in valea muntilor Mei (loc de adapost pentru evrei – n.a.) … si atunci va veni Domnul, Dumnezeul meu, si toti sfintii impreuna cu El! … Domnul va fi imparat peste tot pamantul!”(Zaharia 14:3-5,9).
Despre soarta invadatorilor si armele elohimilor/anunnakilor doar cateva referiri:
„Le va putrezi carnea stand in picioare, le vor putrezi ochii in gaurile lor si le va putrezi limba in gura (arme nucleare – n.a.) … Domnul va trimite o mare invalmasala intre ei (arme psihologice – n.a.) … vor ridica mana unii asupra altora” (Zaharia 14:12-13).
„Spune lui Gog … ii voi judeca prin ciuma (arme bacteriologice – n.a.) … printr-o ploaie torentiala(arme meteorologice – n.a.) si prin pietre de grindina; voi ploua foc şi pucioasa peste el, …si peste popoarele cele multe , care vor fi cu el” (Ezechiel 38:14, 22).
„Voi strange toate popoarele si le voi cobori in valea lui Iosafat (Meghiddo – n.a.). Acolo ma voi judeca cu ele pentru poporul meu, pentru Israel, mostenirea Mea, pe care l-au risipit printre neamuri, impartind intre ele tara Mea” (Ioel 3: 2).

Sfarsitul razboiului este descris astfel:
„Atunci se va arata in cer Semnul Fiului Omului (Planeta X sau Planeta Crucii, cum o denumeau sumerienii – n.a.), atunci toate popoarele pamantului se vor boci (din cauza devastarilor produse de sosirea Planetei Zeilor – n.a) si vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii (nave – n.a.) cerului …El va trimite pe ingerii Sai si vor aduna pe alesii Sai” ( Matei 24:30-31).
„Iată, El (Mesia Isus/Enlil – n.a.) vine cu norii (nave – n.a.), si orice ochi Il va vedea, si cei ce L-au strapuns” (evreii care îl vor recunoaşte drept Mesia – n.a.) (Revelatia 1:7).
„Noi cei vii … vom fi rapiti in nori ( nave – n.a.) ca sa intampinam pe Domnul in vazduh” (1 Tesalonicieni 4:17).
Cateva cuvinte despre recunoasterea lui Mesia Isus de catre evrei, extrase dintr-un recent aricol aparut la Agentia.org: “Rabinul care l-a identificat pe Mesia cu Iisus Hristos”:
“Cu cateva luni inainte de a muri, unul dintre cei mai proeminenti rabini din Israel a scris numele lui Mesia pe o bucata de hartie, cerand ca aceasta sa fie pastrata intr-un plic timp de un an dupa moartea sa. Cand a fost deschis plicul,a fost gasit numele cunoscut de secole: Yehoshua (Yeshua – Iisus) este Mesia.
Respectatul rabin Yitzhak Kaduri a scris, in nota secreta: ‘Cu privire la abrevierea numelui lui Mesia, El va ridica oamenii si va dovedi ca legea si cuvantul sau sunt adevarate. Aceasta semnez eu in luna milei, Yitzhak Kaduri’. Propozitia in ebraica, cu numele ascuns al lui Mesia, suna asa: ‘Yarim Ha’Am Veyokhiakh Shedvaro Vetorato Omdim’. Initialele indica numele evreiesc al lui Iisus, Yehoshua. Yehoshua si Yeshua sunt de fapt acelasi nume, derivat din aceeasi radacina ebraica a cuvantului ‘mantuire’, asa cum se arata in Zaharia 6:11 si Ezra 3:2.
Cand cel mai cunoscut rabin din Israel indica numele lui Mesia ca fiind Iisus este de inteles de ce ultima sa dorinta a fost sa se astepte un an dupa moartea sa pentru desigilarea notei pe care a scris-o, comenteaza Israel Today.
Cand numele Yehoshua a aparut in mesajul lui Kaduri, evreii ultraortodocsi de la seminarul Nahalat Yitzhak Yeshiva din Ierusalim au argumentat ca maestrul lor nu a lasat solutia exacta pentru decodarea numelui lui Mesia.
Revelatia a starnit o furtuna in media israeliana. Doar site-urile News First Class (Nfc) si Kaduri.net au mentionat nota insistand ca este autentica. Cotidianul Ma’ariv a publicat un articol in care a descris biletelul ca fiind un fals.
Cititorii evrei de pe forumuri au comentat cu stupoare: ‘Deci asta inseamna ca rabinul Kaduri a fost crestin’ sau ‘Crestinii danseaza si jubileaza’. Israel Today relateaza ca a stat de vorba cu doi dintre adeptii lui Kaduri, care au admis ca nota este autentica, dar creeaza confuzie chiar si in randurile lor. ‘N-avem idee cum a descoperit rabinul numele lui Mesia’, a declarat unul dintre ei. Fiul rabinului, David Kaduri, a declarat in schimb, ca, la data la care este scrisa nota (septembrie 2005) starea fizica a tatalui sau nu i-ar fi permis sa scrie.
Kaduri, care a murit la varsta de 108 ani, si-a surprins adeptii cand le-a spus, cu putina vreme inainte de a muri, ca l-a intalnit pe Mesia. In sinagoga sa, cu ocazia sarbatorii de Yom Kippur, el a lasat invataturi pentru recunoasterea lui Mesia. Kaduri a mentionat ca Mesia va aparea in Israel dupa moartea lui Ariel Sharon (fostul premier, aflat in coma din anul 2006). Aceasta prezicere nu este singulara insa. Ea coincide cu predictiile rabinului Haim Cohen, cabalistului Nir Ben Artzi si sotiei rabinului Haim Kneiveskzy.
Nepotul lui Kaduri, rabinul Yosef Kaduri, a relatat si el ca l-a auzit pe bunicul sau in mai multe randuri vorbind despre venirea lui Mesia si despre mantuire, cu putin timp inainte de a muri.”
Dupa incheierea razboiului si indepartarea Planetei X/Eris/Nibiru de planeta noastra, va avea loc revenirea pe pamant a elohimilor si a oamenilor care au crezut in Yahweh/Anu şi Mesia Isus/Enlil, si inceperea Imparatiei de 1000 de ani. Cateva descrieri:
„In acele zile, rasa sfanta si binecuvantata va cobori din inaltimea cerului si va trai laolalta cu fiii oamenilor” (Cartea lui Enoh, cap XXXIX).
Astfel de evenimente au mai avut loc. In lucrarea A Douasprezecea Planeta, Z. Sitchin scrie următoarele:
„O tăblita apartinand unei arhive din Uruk ne da masura pompei şi fastului care insoteau venirea lui Anu … Zeii … formează o procesiune in fata si in spatele purtatorului sceptrului, apoi protocolul spune: «Apoi coboara catre Slavita curte, si se intorc spre zeul Anu/ Apoi preotul purificării sfinteste sceptrul, si Purtătorul sceptrului va intra si se va aseza»”.
„Asa vorbeste Domnul «Ma intorc iarasi în Sion si voi locui in mijlocul Ierusalimului. Si Ierusalimul va fi numit Cetatea Adevarului, si muntele Domnului, Muntele cel Sfant … Ulitele cetatii vor fi pline de baieti si de fete, care se vor juca pe strazi … Iata, Eu voi salva pe poporul Meu” (Zaharia 8:3, 5, 7).
„Am auzit pe cineva vorbindu-mi din casa (Al Treilea Templu – n.a.) si un om statea langa mine(Yahweh/Anu – n.a.). Si el mi-a zis: «Fiu al omului, acesta este locul scaunului meu de domnie; aici voi locui pentru totdeauna in mijlocul fiiilor lui Israel»” (Ezechiel 43:6-7).
„Locuitorii cetatilor lui Israel … vor arde si vor da prada flacarilor armele … sapte ani vor face focul cu ele ( topirea metalelor de la armamentul distrus – n. a.) … voi da lui Gog un loc de inmormantare in Israel: Valea Calatorilor, la rasaritul Marii Moarte” ( Ezechiel 39:9-11).
In timpul viitoarei Epoci de Aur vor fi, conform Bibliei, doua cladiri simbol pentru omenire: Al Treilea Templu din Ierusalim şi Casa Poporului din Romania, a carei simbolistica am prezentat-o in 1991, in lucrarea Biblia şi OZN-urile (Ed. SITI, Bucuresti). Deocamdata este construita doar aceasta din urmă. Voi arata in continuare cum se incadrează in profetiile Bibliei:
– „Iata masurile: inspre miazanoapte patru mii cinci sute de coti (1 cot=0,60m; în Biblie unele valori sant de zece ori mai mari. Deci sunt 270m – n .a.), inspre miazazi patru mii cinci sute, inspre rasarit patru mii cinci sute, inspre apus patru mii cinci sute” (Ezechiel 48:16).
Casa Poporului din Bucuresti este o cladire patrata cu latura de aproximativ 270 metri, fiind ca marime a doua constructie din lume, dupa Pentagon.
– „Zidul cetatii avea douasprezece temelii” (Revelatia 21:14).
Casa Poporului are 12 porti, câte 6 de o parte si de cealalta a intrării.
„Si iata ca iesea apa de sub pragul casei, dinspre rasarit; caci fata casei era spre rasarit. Apa se cobora de sub partea dreapta a casei” ( Ezechiel 47:1).
Casa Poporului are fata orientata spre rasarit si in partea dreapta este raul Dambovita care, daca mergem la aproximativ 2 kilometri de clădire, in fata ei, pare a iesi de sub pragul casei, dinspre rasarit.
„Apa aceasta curge spre tinutul de rasarit, se coboara in campie, si se varsa in mare” (Ezechiel 47:8).
Raul Dambovita curge in sud-estul Romaniei, coboara in Campia Romana, se varsa în Raul Arges, iar acesta in Dunăre, care se varsa in Marea Neagra.
„Casa aceea se va numi o casa de rugaciune pentru toate popoarele” (Isaia 56:7).

Casa Poporului (vechea si cea mai cunoscuta denumire a ei) va deveni un loc de închinare universal, o Casa a Popoarelor. Mentionez faptul ca in august 1998, in Bucuresti, a avut loc Reuniunea Internationala „Oameni si Religii”, gazduita de Casa Poporului.
„Muntele casei Domnului (Al Treilea Templu – n.a.) va fi intemeiat … toate neamurile se vor ingramadi spre el … vor zice …sa ne invete caile Lui … din Sion va iesi Legea si din Ierusalim Cuvantul Domnului. El (Mesia Isus/Enlil – n.a.) va hotari intre un mare numar de popoare; asa incat din sabiile lor vor fauri fiare de plug, si din sulitele lor cosoare (unelte agricole – n.a.); nici un popor nu va mai scoate sabia impotriva altuia si nu vor mai invata razboiul” (Isaia 2:2-4).
Dupa un astfel de razboi devastator si in prezenţa elohimilor este fireasca dezarmarea generala.
„El ( Mesia Isus/Enlil – n.a.) va strange pe exilatii lui Israel, si va aduna pe cei risipiti ai lui Iuda, de la cele patru capete ale Pamantului” (Isaia 11:12).
Dezastrele cauzate de razboi si de trecerea Planetei Zeilor prin sistemul nostru solar, ca si in situatiile precedente, vor lasa supravietuitori pe Pamant. Lor li se vor adauga cei rapiti in navele elohimilor/anunnakilor, care vor reveni pe Terra.
Trezirea spirituală va fi mondiala:
„Si pe strainii care se vor alipi de Domnul ca sa-I slujeasca si sa iubeasca Numele Domnului(Yahweh/Anu – n.a.), pentru ca să fie slujitorii Lui, si pe toti cei ce vor pazi Sabatul (atat Isus cat şi ucenicii Sai pazeau Sabatul; (falsul crestinism inspirat din faptele lui Enki şi ale anunnakilor razvratiti a introdus duminica drept zi de închinare – n.a.) ca sa nu-l pangareasca, si vor starui in legamantul Meu, ii voi aduce la Muntele meu cel sfant, si-i voi umple de veselie in casa Mea de rugăciune” (Isaia 56:6-7).
Dupa disparitia falselor religii va fi doar inchinarea stabilita de Yahweh/Anu prin Moise:
„Si multe popoare si multe neamuri vor veni astfel sa caute pe Domnul ostirilor la Ierusalim … zece oameni din toate limbile pamantului vor apuca pe un iudeu de poala hainei, zicand: «vrem sa mergem cu voi; caci am auzit că Dumnezeu (Yahweh – n.a.) este cu voi»” (Zaharia 8:22-23).
Imparatul David spunea:
„El (Mesia Isus/Enlil – n.a.) va face dreptate celor necajiti din popor … El va stapani de la o mare la alta, si de la Rau (Eufrat – n.a.) pana la marginile pamantului … toate neamurile il vor sluji. Caci el va izbavi pe saracul care striga, si pe nenorocitul care n-are ajutor” (Psalmul 72).
„Se va vedea sezand cu credinciosie, in casa lui David, un judecator, prieten al dreptului si plin de ravna pentru dreptate” (Isaia 16:5).
„El nu va slăbi, nici nu se va lasa, pana nu va aseza dreptatea pe Pamant” (Isaia 42:4).
Conducerea lui Mesia Isus/Enlil va fi categorica. Rautătile nu vor fi tolerate:
„In fiecare dimineata voi nimici pe cei rai din tara, ca sa starpesc din cetatea Domnului pe toti lucratorii nelegiuirii” (Psalmi 101:8).
Pacea, dreptatea si fericirea vor fi prezente în lume:
„Domnul ostirilor pregateste tuturor popoarelor … un ospat de bucate gustoase, un ospat de vinuri vechi, de bucate miezoase pline de maduva, de vinuri vechi si limpezite” (Isaia 25:6).

Pamantul va fi îmbelsugat:
„Va fi belsug în tara … oamenii vor inflori in cetati ca iarba pamantului. Numele lui va dainui pe vecie … toate neamurile il vor numi fericit” (Psalmi 72:6-17).
Contactul cu anunnakii/elohimii va duce la progresul stiintelor:
„Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor, atunci schiopul va sari ca un cerb, si limba mutului va canta de bucurie … Cine va muri la varsta de o suta de ani va fi inca tanar” (Isaia 35:5-6; 65:19).
Va fi şi o pace reala intre evrei şi arabi:
„Domnul ii va binecuvanta, zicand: «Binecuvantat sa fie Egiptul … Asiria … si Israel , mostenirea Mea!»” (Isaia 19:25).
Articol: Cristian Negureanu










We may request cookies to be set on your device. We use cookies to let us know when you visit our websites, how you interact with us, to enrich your user experience, and to customize your relationship with our website.
Click on the different category headings to find out more. You can also change some of your preferences. Note that blocking some types of cookies may impact your experience on our websites and the services we are able to offer.
These cookies are strictly necessary to provide you with services available through our website and to use some of its features.
Because these cookies are strictly necessary to deliver the website, refuseing them will have impact how our site functions. You always can block or delete cookies by changing your browser settings and force blocking all cookies on this website. But this will always prompt you to accept/refuse cookies when revisiting our site.
We fully respect if you want to refuse cookies but to avoid asking you again and again kindly allow us to store a cookie for that. You are free to opt out any time or opt in for other cookies to get a better experience. If you refuse cookies we will remove all set cookies in our domain.
We provide you with a list of stored cookies on your computer in our domain so you can check what we stored. Due to security reasons we are not able to show or modify cookies from other domains. You can check these in your browser security settings.
We also use different external services like Google Webfonts, Google Maps, and external Video providers. Since these providers may collect personal data like your IP address we allow you to block them here. Please be aware that this might heavily reduce the functionality and appearance of our site. Changes will take effect once you reload the page.
Google Webfont Settings:
Google Map Settings:
Google reCaptcha Settings:
Vimeo and Youtube video embeds:
You can read about our cookies and privacy settings in detail on our Privacy Policy Page.
Termeni si Conditii