Articole

,

Bioplasma – a 5-a stare de agregare a materiei – starea eterica care face legatura dintre materie si Spirit

479432861 640

Bioplasma – a 5-a stare de agregare a materiei – starea eterica care face legatura dintre materie si Spirit

 

Aceasta este a 5-a stare de agregare a materiei. Fantomele, spiritele si duhurile au la baza structura bioplasmatica.

Fantomele, spiritele, sferele de energie – un subiect real al parapsihologiei, metafizicii si fizicii cuantice! Numai persoanele care nu cunosc acest fenomen in pot nega!

Ca persoana am studiat acum multi ani, fenomenul care sta la baza aparitiei fantomelor, dincolo de explicatia mistica, care totusi in unele cazuri se imbina de minune cu cea stiintifica. Acum postand asta, intru iarasi pe un taram in care unele persoane vor fi sceptice si intr-un fel asa e si normal, sa existe opinii diferite, dar inainte de a fi sceptic cu privire la ceva e bine sa analizezi temeinic dovezile existente si sa nu te erijezi in a fi un batjocoritor al celor care sustin aceste lucruri.

Acelasi lucru se petrece si aici. In poza expusa de mine, va fac o comparatie, destul de bine argumentata, zic eu. Ce am facut?
Nu stiu cati dintre voi stiati asta: daca luati o telecomanda de la televizor si o puneti cu acel led in fata unei camere foto/video care este pornita si o sa apasati pe buton, o sa observat ca pe camera o sa vedeti cum acel led va lumina, radiind o nuanta de albastru (acum depinde si de camera). Daca va uitati in acelasi timp la led in timp ce apasati butonul, nu o sa vedeti ca se aprinde ledul. De ce? Pentru ca ledul are la baza lumina infrarosie si functioneaza in afara spectrului celor 7 culori ale luminii albe.

Lumina infrarosie se poate observa si cu ochiul uman, dar nu de multe persoane caci trebuie sa ai un ochi antrenat. De pilda eu ca sa vad acea lumina infrarosie am nevoie de intuneric deplin pentru a vedea putine scanteieri ale ledului, dar chiar si asa se pot observa cu greu, insa se pot observa, dar la lumina nu se poate vedea, dar camera fot/video poate captura, indiferent de ce lumina e in exterior.

CONEXIUNEA

Majoritatea oamenilor nu pot vedea undele radio, desi exista dispozitive cu care se pot captura, dar asta nu inseamna ca daca nu le poti vedea, aceste unde radio n-ar exista. Daca eu sint setat pe o anume frecventa la radio, asta nu inseamna ca numai acel post de radio exista si ca nu mai exista nimic in afara sa, nu, exista si altele, doar ca eu nu le pot auzi deoarece sint setat pe o anume frecventa.

Majoritatea celor care sint sustinatori ai existentei fantomelor, le-au fotografiat fara sa doreasca, pur si simplu cu diverse ocazii si-au facut poze si au ramas stupefiati sa observe ca pe langa ei se afla si anumite „duhuri”. Scepticii evident sustin ca „sint falsuri”. Oare? Iarasi ajungem la chestia cu lumina infrarosie, omul nu o poate observa cu ochii fizici, deci poate sa sustina ca „nu exista”, dar camera o poate captura, atunci, ca si in cazul fantomelor ar putea zice „este fals, eu nu cred”. Asta inseamna o negare absurda a unei evidente.

BIOPLASMA

Atat fantomele, spiritele de orice fel, sferele de lumina, duhurile, au la baza o substanta eterica numita in stiinta metafizica, parapsihologica, dar si in fizica cuantica ca „bioplasma”. Bioplasma mai este denumita de cercetatori ca „starea care face legatura dintre materie si spirit”. Altii au mai denumit-o si pe buna dreptate, foarte bine, „o a 5-a stare de agregare a materiei”, dar care nu prea a fost recunoscuta oficial, pentru ca oficial nu prea s-a dorit recunoasterea fantomelor, spiritelor, sferelor energetice etc. pentru ca asta deranjeaza intr-un fel esafondul persoanelor care insista sa mentina mintea oamenilor numai intr-o stare de materialism, tinandu-i astfel intr-o inchisoare mentala teribila.

Citez dintr-un articol publicat pe site-ul ezoteric almeea.com:

„In mod curent, oamenii de stiinta se refera la patru stari ale materiei: solida, lichida, gazoasa si plasma. Ultima stare ar fi un gaz care are toti electronii separati de nucleii atomilor lor; ea exista in spatiul cosmic, dar poate fi produsa si experimental, la mari temperaturi, in laboratoare. In anul 1944, insa, V.S.Grisenko a pus pentru prima oara problema existentei unei a 5-a stari a materiei proprii organismelor vii. Doua decenii mai tarziu, mai exact in 1966, savantul rus a numit aceasta stare „plasma biologica” sau „bioplasma”.

Ulterior, s-au desfasurat numeroase experiente menite sa confirme sau sa infirme existenta bioplasmei. Se stie ca fiecare organism viu este un sistem care radiaza energie creand un camp in jurul sau; numai ca noi cunoastem prea putin despre reteaua de energie a organismului. In special din timpul telepatiei, cand doua organisme par sa interactioneze la o distanta atat de mare, incat fenomenul nu poate fi explicat in mod adecvat prin mijloace conventionale. Un organism viu poate fi descris ca un camp biologic sau „biocamp” („campul” fiind o regiune constituita din liniile de forta care actioneaza unele asupra altora). Acesta are o configuratie spatiala clara, fiind conturat de diferite campuri fizice: electrostatic, electromagnetic, acustic, hidrodinamic si poate si de altele inca neexplorate adecvat.

Experimentele descrise de Victor M. Iniusin intr-un articol aparut in volumul „Future Science” (S.U.A.,1977) au indicat in mod cert ca bioplasma consta din ioni, electroni liberi si protoni, cu alte cuvinte, din particule subatomice care exista independent de nuclee. Experimentele au mai aratat ca biocampul isi datoreaza structura bioplasmei, mai stabila decat alte componente ale biocampurilor. Acestea s-ar datora echivalentei particulelor pozitive si negative din bioplasma. Echipa de cercetare din care a facut parte Victor M. Iniusin, a numit acest echilibru „stereo-bio-energostazia”. Sub impactul diferitilor factori interni si externi, stereobioenergostazia poate sa se prabuseasca. De regula, acest fenomen este temporar, dupa care echilibrul se restabileste; daca echilibrul nu se restabileste, organismul poate suferi profund.

Dar, ne intrebam, cum functioneaza oare procesele in cea de-a 5-a stare a materiei? Se pare ca particulele bioplasmice sunt reinnoite in mod constant prin procesele chimice din interiorul celulelor, in special la nivelul mitocondriilor, in cadrul carora au loc transferuri directe de electroni de la o molecula la alta. Mitocondriile sunt corpuri foarte mici din citoplasma celulelor. Ele contin numeroase enzime dintre care cele mai importante se pare ca sunt acelea implicate in ciclul acidului citric. Alaturi de moleculele bioplasmice, produse ale proceselor din mitocondrii, se constata si o absorbtie directa de sarcini din mediu. In acest caz, plamanii joaca un rol extrem de important. Totusi, intre organism si mediu se instaleaza o relatie mult mai complexa: unele particule bioplasmice sunt absorbite din surse externe, in timp ce altele sunt expulzate in spatiu.

Fotografia Kirlian

In experimentele efectuate, echipa lui Iniusin a utilizat fotografierea la mare voltaj, descoperita de Semion Kirlian si sotia sa. Valentina. Procedura de baza consta in generarea unui camp de inalta frecventa intre doi electrozi si plasarea unui obiect direct pe un film ce ramine expus in acest camp. Aceasta procedura permite obtinerea unei imagini a obiectului fara a se folosi camera cu obiectiv. Obiectul va fi conturat cu o corona (adica aerul ionizat si electronii ce parasesc obiectul cand se creaza cimpul de inalta frecventa).

Totusi obiectele vii arata o mare varietate in ceea ce priveste marimea coronei in raport cu cele lipsite de viata. Cercetatorii au emis ipoteza ca aceasta variatie se datoreaza campului bioplasmic care interactioneaza cu campul format artificial si care probabil pune limite coronei.

In experientele cu iepuri s-a observat ca descarcarile coronei variaza in mare masura in raport cu starea psihica a iepurelui (daca este sau nu speriat de ceva). Intensitatea reactiei creste de 2-3 ori in momentul socului, dar revine la marimea normala a coronei dupa cateva minute. Introducand un senzor in creierul iepurelui, s-a observat o crestere de 10 ori a intensitatii radiatiei in raport cu cea degajata de piele sau muschi. Aceste experimente au demonstrat ca cea mai mare acumulare de bioplasma se afla in creier. Mai putina bioplasma a fost gasita in tesuturile de legatura si in tesuturile moi ale corpului.

Investigatii mai detaliate au fost facute cu fiinte umane in diferite stari psihologice si fiziologice. S-a descoperit astfel ca maduva spinarii, cu marea sa aglomerare de celule nervoase, pare sa fie centrul activitatii bioplasmice. Activitatea bioplasmica este puternica la degete, ca si in spatele plexului solar. Sangele insa, nu contine atat de multa bioplasma ca celulele nervoase. Totusi, sangele seamana cu un sistem cristal-lichid in care are loc un transfer de energie. El poate, de asemenea, transporta energie. Sistemul circulator este un sistem transportor de energie la fel ca si sistemul bioplasmic.

S-a descoperit, totodata, ca activitatea bioplasmica este dependenta de dispozitie. Artistii plastici, de pilda, au o corona foarte stralucitoare cand gandesc la pictura. O persoana aliata in stare de depresiune are o corona subtire care contine multe pete intunecate. Incercarile de a se fotografia direct bioplasma fara a se mai folosi campul electric suplimentar prezent in metoda Kirlian, precizeaza Victor M. Iniusin, desi incipiente, sunt incurajatoare.

 

Alte experimente cu bioplasma

Numeroase alte experimente au condus la concluzia ca se degaja multa caldura atunci cand tesuturile se dezintegreaza. Acest fenomen indica in primul rand capacitatea organismului de a transforma masa in energie. Mai mult, organismele vii sunt capabile sa absoarba o mare cantitate de radiatii, trasatura inexistenta la tesuturile moarte. Alte temeiuri stiintifice au fost gasite pentru a motiva si mai convingator conceptul de plasma biologica: prezenta de electroni delocalizati in zona de electroni pi; existenta de proprietati semiconductoare in membranele celulare; o mare concentrare de electroni de perechi in molecule biologice importante ca ADN sau ARN; prezenta de polaritate electronica in organisme; proprietatile semiconductoare ale clorofilei si independenta procesului de fotosinteza in raport cu temperatura; caracterul colectiv al schimburilor in densitate a proceselor cuantice, sub efectul factorilor fizici (asa cum se intampla cu radiatia mitogenica creata in campurile vizuale cand lumina loveste retina ochiului); crearea de campuri electrice, de sarcini concentrate pe suprafata campurilor, ce pot fi detectate la distanta de corpuri.

Alexander Dubrov a emis ipoteza ca organismele emit unde gravitationale. Daca este asa, atunci bioplasma se poate implica in aceste unde. Interactiunile gravitationale sunt cele mai slabe dintre toate interactiile cunoscute in fizica si deci, foarte dificil de detectat. Totusi, in ciuda intensitatii scazute a undelor gravitationale, ele ar putea juca un rol bine definit in molecule diferite ale caror organisme interactioneaza cu mediul lor. Deoarece aceste interactiuni se schimba de la o zi la alta, variatiile lor sunt greu de explicat prin mijloacele conventionale.

Echipa de cercetatori amintita estimeaza ca experimentele cu bioplasma trebuie facute in conditii atmosferice constante cum ar fi umiditatea sau caldura. Apropierea unei furtuni, de pilda, poate influenta decisiv rezultatele. Deci, campul bioplasmic este instabil atunci cand apar schimbari bruste ale fortelor electrice din mediu. Cu toate acestea, in ciuda sensibilitatii la schimbarile electrice din mediu, bioplasma pare a fi relativ stabila, ca o expresie a balantei particulelor pozitive si negative din ea. Daca apare o ruptura intr-o directie sau alta, acestea se poate reflecta in starea de sanatate a organismului.

Desi campul bioplasmic al organismului este relativ stabil, o importanta energie este radiata in spatiu sub forma de „microcurenti” (canalele de particule bioplasmice formate prin ace), sau „bioplasmoizi” (fragmente de bioplasma care se indeparteaza de organism). Este posibil ca fenomenul de fotografiere Kirlian sa faciliteze dezvoltarea de microcurenti si de bioplasmoizi care sunt prinsi pe film; acestia ar putea fi implicati in telepatie, psihokinezie si alte modalitati de interactiune la distanta dintre organisme.

In incercarea de a investiga interactiunea la distanta intre o persoana si o planta, a fost implantat un senzor cu cristal lichid, cu un termostat protejat de un disc de aluminiu. Bioluminiscenta plantei s-a masurat cu un tub senzitiv care inregistra lumina emisa de planta. Astfel, cand o persoana aflata intr-o incapere departata si-a stimulat pielea cu un ac, lumina emisa de planta a crescut intr-un grad remarcabil. Rezultate similare s-au obtinut cand un alt subiect si-a imaginat ca se afla intr-o stare emotionala. Alte experimente au demonstrat ca ochii sunt o sursa de intensa radiatie; in cateva situatii, efectul ochilor a putut fi observat chiar in cazul separarii lor de dispozitivul de masurare pe un ecran metalic. Concluzia ar fi ca bioplasma este in gama ultravioletelor.”[1]”

Nu putem sa discutam despre subiecte cum ar fi „fantomele” sau „bioplasma” fara a accepta existenta sufletului, un motor al vietii si care pe langa organe intretine organismul, dar care memoreaza absolut totul.

Odata cu intrarea intr-un nou mileniu, omenirea a ajuns sa se intrebe cu adevarat daca exista viata dupa moarte. Desi inca destul de sovaielnic, stiinta a ajuns sa intrezareasca alte dimensiuni sau realitati ale universului, ispitandu-ne sa ne intrebam daca nu cumva raiul si iadul exista cu adevarat…Oamenii de stiinta afirma ca sufletul cantareste 1/ 3000 dintr-o uncie

Un uimitor experiment al cercetatorilor din Dresda, Germania, a relevat ca sufletul uman exista, cantarind 1/ 3000 dintr-o uncie, sau 1: 84.000 dintr-un gram. Rezultatele acestui studiu au fost publicate in jurnalul de stiinta “Horizon”. Unul dintre conducatorii cercetarii, doctorul Becker Mertens a declarat : ” Concluzia evidenta este ca s-a confirmat existenta sufletului si ca s-a determinat masa acestuia. Provocarea este de a determina exact din ce anume este compus sufletul. Suntem inclinati sa credem ca este o alta forma de energie”.

Experimentele lui Watters despre suflet

Chiar din anii 1940, oamenii de stiinta au cautat sa gaseasca o dovada consistenta a existentei sufletului. Doctorul R.A. Watters, pe acel timp director al Fundatiei de Cercetari Psihologice William Bernard Johnston, din Reno, Nevada, a dezvoltat o incredibila ipoteza atomica despre suflet. El a presupus ca sufletele exista intr-un stadiu limbic, intr-un “spatiu intra-atomic dintre atomii celulelor umane”. Pentru a-si testa teoria, el a recurs la o camera de expansiune cu ceata tip Wilson. Acest dispozitiv, folosit mai ales de fizicieni, are scopul de a observa particulele atomice si subatomice. Watters era de pare ca , prin folosirea acestui aparat, s-ar putea examina plecarea sufletului dintr-un trup chiar in momentul mortii.
Intr-un experiment, Watters a asezat o lacusta intr-o astfel de camera de ceata, eutaniasand-o prin intermediul unei supradoze de eter. O camera de luat vederi a fost amplasata astfel incat sa surprinda clipa in care viata avea sa se desprinda de acea insecta. Aceasta camera a fost reglata pentru a surprinde aparitia unor vapori de apa. Fotografia a scos la iveala un inexplicabil “fenomen de umbra”, o forma asemanatoare corpului lacustei. Watters si-a dus mai departe experimentele, folosind soareci si broaste in locul insectelor. In toate cazurile, s-a constatat aparitia, in clipa mortii, a unei umbre reproducand forma creaturii ce tocmai murea, o umbra ce se mentinea cel mult 8 ore dupa deces.

Camera GDV a doctorului Korotkov

Camera bioelectrografica de vizualizare a descarcarii (eliberarii) de gaz (GDV) masoara campul energetic al oamenilor. In prezent, este singurul dispozitiv de acest tip din lume. Sistemul este foarte complex si se bazeaza pe un software al unui computer de analizare in timp real a distributiei nivelurilor de energie ale subiectelor biologice.
Konstantin Korotkov este profesor de fizica la Universitatea Tehnica de Stat din Sankt Petesburg, in Rusia, un om de stiinta avand brevetate 12 patente ale unor inventii biofizice.
Prin intermediul camerei GDV s-au realizat uimitoare fotografii ale sufletului uman (in albastru) iesind din corp chiar in momentul mortii.
Imaginile arata sufletul parasind trupul unui pacient inainte ca imaginea acestuia sa devina rosie. Se poate vedea ca, initial, partea de sub piept este parasita de forta vietii, urmand apoi capul, si, in final, inima si zona inghinala.

Suflete strigand prinse de demoni

Au fost, asadar, imortalizate suflete parasind la moarte insectele, animalele si oamenii. Sufletele au fost masurate si cantarite. Multi dintre voi ati auzit de experientele traite de cei aflati in preajma mortii, cand au zarit tunele de lumina, prieteni dragi, fiinte iubite sau chiar paradisul. O abordare stiintifica a acesti fenomen a fost consacrata de un renumit om de stiinta din domeniul medicinii, pe nume Maurice S. Rawlings. Acestui cercetator i se atribuie meritul de a fi cercetat in amanuntime poarta de trecere dintre lumea reala si cea a iadului. Se spune ca dr. Rawlings era un ateist convins pana cand a supus observatiei pacienti muribunzi ale caror suflete , tipand de groaza, era rapite in spatiul dintr-o alta dimensiune al celor damnati, iadul!
Iata una din marturiile lui Rawlings :”Urmaream un monitor pentru a ghida un “pacemaker” (aparat de reglare a pulsului unor oameni blonavi de inima) catre inima unui pacient de al meu, cand s-a intamplat… inima lui s-a oprit. Pacientul isi amintea in felul sau acest lucru:”Am lesinat si apoi m-ai lovit in piept… Cineva striga. Ceva m-a lovit in umarul stang; era o intreaga nebunie. Pluteam intr-un spatiu negru ca smoala, miscandu-ma foarte repede. Vantul imi suiera alaturi, si mai indreptam degraba catre acea frumoasa lumina arzanda. Pe cand ma miscam in mare viteza, zidurile tunelului au luat foc. Dincolo de acest tunel de flacari era un imens lac de foc arzand ca o sonda de petrol.” Apoi au aparut demonii… “Am vazut umbrele prelungi ale unor oameni miscandu-se fara tinta asemeni animalelor inchise in custile dintr-o gradina zoologica. La marginea unui deal am vazut un vechi prieten care murise mai demult (ultima data cand il zarisem il scoateau, inecat, dintr-u rau). L-am strigat :”Hei, Jim!” El s-a uita la mine fara nici o urma de zambet. Demonii au inceput sa traga de el, si a inceput sa urle. L-au tarat in putul iadului. Am fugit, dar nu aveam incotro sa ma duc. Dintr-o data, am ajuns din nou in corpul meu, in timp ce imi coseai operatia”. Inima acestui pacient s-a oprit mai tarziu a doua oara, fiind declarat mort clinic peste cateva minute.

Un alt bolnav i-a relatat doctorului Rawlings urmatoarele : ” Am fost calauzit intr-o lume a spiritelor numita iad. Acesta este un loc al pedepselor. Nu numai ca am vazut iadul, dar am si simtit chinurile tuturor celor care erau acolo. Intunecimea iadului este atat de mare incat pare sa apese asemeni unei mari presiuni. Ea ii inspira omului un simtamant disperat de singuratate. Caldura este uscata, deshidratanta. Ochii iti sunt atat de uscati incat ii simti ca niste carbuni aprinsi in cap. Limba si buzele sunt uscate si arse de intensa caldura… Singuratatea transmisa de iad nu poate fi descrisa in cuvinte.”

Numeroase incidente intamplate in spitale, avand de a face cu trairile din preajma mortii clinice au convins multe cadre medicale despre existenta unei alte vieti dupa moarte. As zice ca esenta fiecarui om continua sa existe dupa moarte, fie ca o numim suflet sau altfel, fie ca se indreapta catre rai, iad, sau un alt univers paralel…

 

 

Sursa: www.departamentul-zero.ro

  https://www.evolutiespirituala.ro/bioplasma-a-5-a-stare-de-agregare-a-materiei-starea-eterica-care-face-legatura-dintre-materie-si-spirit/?feed_id=79856&_unique_id=64f37038006e8

/de
,

Bioplasma – a 5-a stare de agregare a materiei – starea eterica care face legatura dintre materie si Spirit

479432861 640

Bioplasma – a 5-a stare de agregare a materiei – starea eterica care face legatura dintre materie si Spirit

 

Aceasta este a 5-a stare de agregare a materiei. Fantomele, spiritele si duhurile au la baza structura bioplasmatica.

Fantomele, spiritele, sferele de energie – un subiect real al parapsihologiei, metafizicii si fizicii cuantice! Numai persoanele care nu cunosc acest fenomen in pot nega!

Ca persoana am studiat acum multi ani, fenomenul care sta la baza aparitiei fantomelor, dincolo de explicatia mistica, care totusi in unele cazuri se imbina de minune cu cea stiintifica. Acum postand asta, intru iarasi pe un taram in care unele persoane vor fi sceptice si intr-un fel asa e si normal, sa existe opinii diferite, dar inainte de a fi sceptic cu privire la ceva e bine sa analizezi temeinic dovezile existente si sa nu te erijezi in a fi un batjocoritor al celor care sustin aceste lucruri.

Acelasi lucru se petrece si aici. In poza expusa de mine, va fac o comparatie, destul de bine argumentata, zic eu. Ce am facut?
Nu stiu cati dintre voi stiati asta: daca luati o telecomanda de la televizor si o puneti cu acel led in fata unei camere foto/video care este pornita si o sa apasati pe buton, o sa observat ca pe camera o sa vedeti cum acel led va lumina, radiind o nuanta de albastru (acum depinde si de camera). Daca va uitati in acelasi timp la led in timp ce apasati butonul, nu o sa vedeti ca se aprinde ledul. De ce? Pentru ca ledul are la baza lumina infrarosie si functioneaza in afara spectrului celor 7 culori ale luminii albe.

Lumina infrarosie se poate observa si cu ochiul uman, dar nu de multe persoane caci trebuie sa ai un ochi antrenat. De pilda eu ca sa vad acea lumina infrarosie am nevoie de intuneric deplin pentru a vedea putine scanteieri ale ledului, dar chiar si asa se pot observa cu greu, insa se pot observa, dar la lumina nu se poate vedea, dar camera fot/video poate captura, indiferent de ce lumina e in exterior.

CONEXIUNEA

Majoritatea oamenilor nu pot vedea undele radio, desi exista dispozitive cu care se pot captura, dar asta nu inseamna ca daca nu le poti vedea, aceste unde radio n-ar exista. Daca eu sint setat pe o anume frecventa la radio, asta nu inseamna ca numai acel post de radio exista si ca nu mai exista nimic in afara sa, nu, exista si altele, doar ca eu nu le pot auzi deoarece sint setat pe o anume frecventa.

Majoritatea celor care sint sustinatori ai existentei fantomelor, le-au fotografiat fara sa doreasca, pur si simplu cu diverse ocazii si-au facut poze si au ramas stupefiati sa observe ca pe langa ei se afla si anumite „duhuri”. Scepticii evident sustin ca „sint falsuri”. Oare? Iarasi ajungem la chestia cu lumina infrarosie, omul nu o poate observa cu ochii fizici, deci poate sa sustina ca „nu exista”, dar camera o poate captura, atunci, ca si in cazul fantomelor ar putea zice „este fals, eu nu cred”. Asta inseamna o negare absurda a unei evidente.

BIOPLASMA

Atat fantomele, spiritele de orice fel, sferele de lumina, duhurile, au la baza o substanta eterica numita in stiinta metafizica, parapsihologica, dar si in fizica cuantica ca „bioplasma”. Bioplasma mai este denumita de cercetatori ca „starea care face legatura dintre materie si spirit”. Altii au mai denumit-o si pe buna dreptate, foarte bine, „o a 5-a stare de agregare a materiei”, dar care nu prea a fost recunoscuta oficial, pentru ca oficial nu prea s-a dorit recunoasterea fantomelor, spiritelor, sferelor energetice etc. pentru ca asta deranjeaza intr-un fel esafondul persoanelor care insista sa mentina mintea oamenilor numai intr-o stare de materialism, tinandu-i astfel intr-o inchisoare mentala teribila.

Citez dintr-un articol publicat pe site-ul ezoteric almeea.com:

„In mod curent, oamenii de stiinta se refera la patru stari ale materiei: solida, lichida, gazoasa si plasma. Ultima stare ar fi un gaz care are toti electronii separati de nucleii atomilor lor; ea exista in spatiul cosmic, dar poate fi produsa si experimental, la mari temperaturi, in laboratoare. In anul 1944, insa, V.S.Grisenko a pus pentru prima oara problema existentei unei a 5-a stari a materiei proprii organismelor vii. Doua decenii mai tarziu, mai exact in 1966, savantul rus a numit aceasta stare „plasma biologica” sau „bioplasma”.

Ulterior, s-au desfasurat numeroase experiente menite sa confirme sau sa infirme existenta bioplasmei. Se stie ca fiecare organism viu este un sistem care radiaza energie creand un camp in jurul sau; numai ca noi cunoastem prea putin despre reteaua de energie a organismului. In special din timpul telepatiei, cand doua organisme par sa interactioneze la o distanta atat de mare, incat fenomenul nu poate fi explicat in mod adecvat prin mijloace conventionale. Un organism viu poate fi descris ca un camp biologic sau „biocamp” („campul” fiind o regiune constituita din liniile de forta care actioneaza unele asupra altora). Acesta are o configuratie spatiala clara, fiind conturat de diferite campuri fizice: electrostatic, electromagnetic, acustic, hidrodinamic si poate si de altele inca neexplorate adecvat.

Experimentele descrise de Victor M. Iniusin intr-un articol aparut in volumul „Future Science” (S.U.A.,1977) au indicat in mod cert ca bioplasma consta din ioni, electroni liberi si protoni, cu alte cuvinte, din particule subatomice care exista independent de nuclee. Experimentele au mai aratat ca biocampul isi datoreaza structura bioplasmei, mai stabila decat alte componente ale biocampurilor. Acestea s-ar datora echivalentei particulelor pozitive si negative din bioplasma. Echipa de cercetare din care a facut parte Victor M. Iniusin, a numit acest echilibru „stereo-bio-energostazia”. Sub impactul diferitilor factori interni si externi, stereobioenergostazia poate sa se prabuseasca. De regula, acest fenomen este temporar, dupa care echilibrul se restabileste; daca echilibrul nu se restabileste, organismul poate suferi profund.

Dar, ne intrebam, cum functioneaza oare procesele in cea de-a 5-a stare a materiei? Se pare ca particulele bioplasmice sunt reinnoite in mod constant prin procesele chimice din interiorul celulelor, in special la nivelul mitocondriilor, in cadrul carora au loc transferuri directe de electroni de la o molecula la alta. Mitocondriile sunt corpuri foarte mici din citoplasma celulelor. Ele contin numeroase enzime dintre care cele mai importante se pare ca sunt acelea implicate in ciclul acidului citric. Alaturi de moleculele bioplasmice, produse ale proceselor din mitocondrii, se constata si o absorbtie directa de sarcini din mediu. In acest caz, plamanii joaca un rol extrem de important. Totusi, intre organism si mediu se instaleaza o relatie mult mai complexa: unele particule bioplasmice sunt absorbite din surse externe, in timp ce altele sunt expulzate in spatiu.

Fotografia Kirlian

In experimentele efectuate, echipa lui Iniusin a utilizat fotografierea la mare voltaj, descoperita de Semion Kirlian si sotia sa. Valentina. Procedura de baza consta in generarea unui camp de inalta frecventa intre doi electrozi si plasarea unui obiect direct pe un film ce ramine expus in acest camp. Aceasta procedura permite obtinerea unei imagini a obiectului fara a se folosi camera cu obiectiv. Obiectul va fi conturat cu o corona (adica aerul ionizat si electronii ce parasesc obiectul cand se creaza cimpul de inalta frecventa).

Totusi obiectele vii arata o mare varietate in ceea ce priveste marimea coronei in raport cu cele lipsite de viata. Cercetatorii au emis ipoteza ca aceasta variatie se datoreaza campului bioplasmic care interactioneaza cu campul format artificial si care probabil pune limite coronei.

In experientele cu iepuri s-a observat ca descarcarile coronei variaza in mare masura in raport cu starea psihica a iepurelui (daca este sau nu speriat de ceva). Intensitatea reactiei creste de 2-3 ori in momentul socului, dar revine la marimea normala a coronei dupa cateva minute. Introducand un senzor in creierul iepurelui, s-a observat o crestere de 10 ori a intensitatii radiatiei in raport cu cea degajata de piele sau muschi. Aceste experimente au demonstrat ca cea mai mare acumulare de bioplasma se afla in creier. Mai putina bioplasma a fost gasita in tesuturile de legatura si in tesuturile moi ale corpului.

Investigatii mai detaliate au fost facute cu fiinte umane in diferite stari psihologice si fiziologice. S-a descoperit astfel ca maduva spinarii, cu marea sa aglomerare de celule nervoase, pare sa fie centrul activitatii bioplasmice. Activitatea bioplasmica este puternica la degete, ca si in spatele plexului solar. Sangele insa, nu contine atat de multa bioplasma ca celulele nervoase. Totusi, sangele seamana cu un sistem cristal-lichid in care are loc un transfer de energie. El poate, de asemenea, transporta energie. Sistemul circulator este un sistem transportor de energie la fel ca si sistemul bioplasmic.

S-a descoperit, totodata, ca activitatea bioplasmica este dependenta de dispozitie. Artistii plastici, de pilda, au o corona foarte stralucitoare cand gandesc la pictura. O persoana aliata in stare de depresiune are o corona subtire care contine multe pete intunecate. Incercarile de a se fotografia direct bioplasma fara a se mai folosi campul electric suplimentar prezent in metoda Kirlian, precizeaza Victor M. Iniusin, desi incipiente, sunt incurajatoare.

 

Alte experimente cu bioplasma

Numeroase alte experimente au condus la concluzia ca se degaja multa caldura atunci cand tesuturile se dezintegreaza. Acest fenomen indica in primul rand capacitatea organismului de a transforma masa in energie. Mai mult, organismele vii sunt capabile sa absoarba o mare cantitate de radiatii, trasatura inexistenta la tesuturile moarte. Alte temeiuri stiintifice au fost gasite pentru a motiva si mai convingator conceptul de plasma biologica: prezenta de electroni delocalizati in zona de electroni pi; existenta de proprietati semiconductoare in membranele celulare; o mare concentrare de electroni de perechi in molecule biologice importante ca ADN sau ARN; prezenta de polaritate electronica in organisme; proprietatile semiconductoare ale clorofilei si independenta procesului de fotosinteza in raport cu temperatura; caracterul colectiv al schimburilor in densitate a proceselor cuantice, sub efectul factorilor fizici (asa cum se intampla cu radiatia mitogenica creata in campurile vizuale cand lumina loveste retina ochiului); crearea de campuri electrice, de sarcini concentrate pe suprafata campurilor, ce pot fi detectate la distanta de corpuri.

Alexander Dubrov a emis ipoteza ca organismele emit unde gravitationale. Daca este asa, atunci bioplasma se poate implica in aceste unde. Interactiunile gravitationale sunt cele mai slabe dintre toate interactiile cunoscute in fizica si deci, foarte dificil de detectat. Totusi, in ciuda intensitatii scazute a undelor gravitationale, ele ar putea juca un rol bine definit in molecule diferite ale caror organisme interactioneaza cu mediul lor. Deoarece aceste interactiuni se schimba de la o zi la alta, variatiile lor sunt greu de explicat prin mijloacele conventionale.

Echipa de cercetatori amintita estimeaza ca experimentele cu bioplasma trebuie facute in conditii atmosferice constante cum ar fi umiditatea sau caldura. Apropierea unei furtuni, de pilda, poate influenta decisiv rezultatele. Deci, campul bioplasmic este instabil atunci cand apar schimbari bruste ale fortelor electrice din mediu. Cu toate acestea, in ciuda sensibilitatii la schimbarile electrice din mediu, bioplasma pare a fi relativ stabila, ca o expresie a balantei particulelor pozitive si negative din ea. Daca apare o ruptura intr-o directie sau alta, acestea se poate reflecta in starea de sanatate a organismului.

Desi campul bioplasmic al organismului este relativ stabil, o importanta energie este radiata in spatiu sub forma de „microcurenti” (canalele de particule bioplasmice formate prin ace), sau „bioplasmoizi” (fragmente de bioplasma care se indeparteaza de organism). Este posibil ca fenomenul de fotografiere Kirlian sa faciliteze dezvoltarea de microcurenti si de bioplasmoizi care sunt prinsi pe film; acestia ar putea fi implicati in telepatie, psihokinezie si alte modalitati de interactiune la distanta dintre organisme.

In incercarea de a investiga interactiunea la distanta intre o persoana si o planta, a fost implantat un senzor cu cristal lichid, cu un termostat protejat de un disc de aluminiu. Bioluminiscenta plantei s-a masurat cu un tub senzitiv care inregistra lumina emisa de planta. Astfel, cand o persoana aflata intr-o incapere departata si-a stimulat pielea cu un ac, lumina emisa de planta a crescut intr-un grad remarcabil. Rezultate similare s-au obtinut cand un alt subiect si-a imaginat ca se afla intr-o stare emotionala. Alte experimente au demonstrat ca ochii sunt o sursa de intensa radiatie; in cateva situatii, efectul ochilor a putut fi observat chiar in cazul separarii lor de dispozitivul de masurare pe un ecran metalic. Concluzia ar fi ca bioplasma este in gama ultravioletelor.”[1]”

Nu putem sa discutam despre subiecte cum ar fi „fantomele” sau „bioplasma” fara a accepta existenta sufletului, un motor al vietii si care pe langa organe intretine organismul, dar care memoreaza absolut totul.

Odata cu intrarea intr-un nou mileniu, omenirea a ajuns sa se intrebe cu adevarat daca exista viata dupa moarte. Desi inca destul de sovaielnic, stiinta a ajuns sa intrezareasca alte dimensiuni sau realitati ale universului, ispitandu-ne sa ne intrebam daca nu cumva raiul si iadul exista cu adevarat…Oamenii de stiinta afirma ca sufletul cantareste 1/ 3000 dintr-o uncie

Un uimitor experiment al cercetatorilor din Dresda, Germania, a relevat ca sufletul uman exista, cantarind 1/ 3000 dintr-o uncie, sau 1: 84.000 dintr-un gram. Rezultatele acestui studiu au fost publicate in jurnalul de stiinta “Horizon”. Unul dintre conducatorii cercetarii, doctorul Becker Mertens a declarat : ” Concluzia evidenta este ca s-a confirmat existenta sufletului si ca s-a determinat masa acestuia. Provocarea este de a determina exact din ce anume este compus sufletul. Suntem inclinati sa credem ca este o alta forma de energie”.

Experimentele lui Watters despre suflet

Chiar din anii 1940, oamenii de stiinta au cautat sa gaseasca o dovada consistenta a existentei sufletului. Doctorul R.A. Watters, pe acel timp director al Fundatiei de Cercetari Psihologice William Bernard Johnston, din Reno, Nevada, a dezvoltat o incredibila ipoteza atomica despre suflet. El a presupus ca sufletele exista intr-un stadiu limbic, intr-un “spatiu intra-atomic dintre atomii celulelor umane”. Pentru a-si testa teoria, el a recurs la o camera de expansiune cu ceata tip Wilson. Acest dispozitiv, folosit mai ales de fizicieni, are scopul de a observa particulele atomice si subatomice. Watters era de pare ca , prin folosirea acestui aparat, s-ar putea examina plecarea sufletului dintr-un trup chiar in momentul mortii.
Intr-un experiment, Watters a asezat o lacusta intr-o astfel de camera de ceata, eutaniasand-o prin intermediul unei supradoze de eter. O camera de luat vederi a fost amplasata astfel incat sa surprinda clipa in care viata avea sa se desprinda de acea insecta. Aceasta camera a fost reglata pentru a surprinde aparitia unor vapori de apa. Fotografia a scos la iveala un inexplicabil “fenomen de umbra”, o forma asemanatoare corpului lacustei. Watters si-a dus mai departe experimentele, folosind soareci si broaste in locul insectelor. In toate cazurile, s-a constatat aparitia, in clipa mortii, a unei umbre reproducand forma creaturii ce tocmai murea, o umbra ce se mentinea cel mult 8 ore dupa deces.

Camera GDV a doctorului Korotkov

Camera bioelectrografica de vizualizare a descarcarii (eliberarii) de gaz (GDV) masoara campul energetic al oamenilor. In prezent, este singurul dispozitiv de acest tip din lume. Sistemul este foarte complex si se bazeaza pe un software al unui computer de analizare in timp real a distributiei nivelurilor de energie ale subiectelor biologice.
Konstantin Korotkov este profesor de fizica la Universitatea Tehnica de Stat din Sankt Petesburg, in Rusia, un om de stiinta avand brevetate 12 patente ale unor inventii biofizice.
Prin intermediul camerei GDV s-au realizat uimitoare fotografii ale sufletului uman (in albastru) iesind din corp chiar in momentul mortii.
Imaginile arata sufletul parasind trupul unui pacient inainte ca imaginea acestuia sa devina rosie. Se poate vedea ca, initial, partea de sub piept este parasita de forta vietii, urmand apoi capul, si, in final, inima si zona inghinala.

Suflete strigand prinse de demoni

Au fost, asadar, imortalizate suflete parasind la moarte insectele, animalele si oamenii. Sufletele au fost masurate si cantarite. Multi dintre voi ati auzit de experientele traite de cei aflati in preajma mortii, cand au zarit tunele de lumina, prieteni dragi, fiinte iubite sau chiar paradisul. O abordare stiintifica a acesti fenomen a fost consacrata de un renumit om de stiinta din domeniul medicinii, pe nume Maurice S. Rawlings. Acestui cercetator i se atribuie meritul de a fi cercetat in amanuntime poarta de trecere dintre lumea reala si cea a iadului. Se spune ca dr. Rawlings era un ateist convins pana cand a supus observatiei pacienti muribunzi ale caror suflete , tipand de groaza, era rapite in spatiul dintr-o alta dimensiune al celor damnati, iadul!
Iata una din marturiile lui Rawlings :”Urmaream un monitor pentru a ghida un “pacemaker” (aparat de reglare a pulsului unor oameni blonavi de inima) catre inima unui pacient de al meu, cand s-a intamplat… inima lui s-a oprit. Pacientul isi amintea in felul sau acest lucru:”Am lesinat si apoi m-ai lovit in piept… Cineva striga. Ceva m-a lovit in umarul stang; era o intreaga nebunie. Pluteam intr-un spatiu negru ca smoala, miscandu-ma foarte repede. Vantul imi suiera alaturi, si mai indreptam degraba catre acea frumoasa lumina arzanda. Pe cand ma miscam in mare viteza, zidurile tunelului au luat foc. Dincolo de acest tunel de flacari era un imens lac de foc arzand ca o sonda de petrol.” Apoi au aparut demonii… “Am vazut umbrele prelungi ale unor oameni miscandu-se fara tinta asemeni animalelor inchise in custile dintr-o gradina zoologica. La marginea unui deal am vazut un vechi prieten care murise mai demult (ultima data cand il zarisem il scoateau, inecat, dintr-u rau). L-am strigat :”Hei, Jim!” El s-a uita la mine fara nici o urma de zambet. Demonii au inceput sa traga de el, si a inceput sa urle. L-au tarat in putul iadului. Am fugit, dar nu aveam incotro sa ma duc. Dintr-o data, am ajuns din nou in corpul meu, in timp ce imi coseai operatia”. Inima acestui pacient s-a oprit mai tarziu a doua oara, fiind declarat mort clinic peste cateva minute.

Un alt bolnav i-a relatat doctorului Rawlings urmatoarele : ” Am fost calauzit intr-o lume a spiritelor numita iad. Acesta este un loc al pedepselor. Nu numai ca am vazut iadul, dar am si simtit chinurile tuturor celor care erau acolo. Intunecimea iadului este atat de mare incat pare sa apese asemeni unei mari presiuni. Ea ii inspira omului un simtamant disperat de singuratate. Caldura este uscata, deshidratanta. Ochii iti sunt atat de uscati incat ii simti ca niste carbuni aprinsi in cap. Limba si buzele sunt uscate si arse de intensa caldura… Singuratatea transmisa de iad nu poate fi descrisa in cuvinte.”

Numeroase incidente intamplate in spitale, avand de a face cu trairile din preajma mortii clinice au convins multe cadre medicale despre existenta unei alte vieti dupa moarte. As zice ca esenta fiecarui om continua sa existe dupa moarte, fie ca o numim suflet sau altfel, fie ca se indreapta catre rai, iad, sau un alt univers paralel…

 

 

Sursa: www.departamentul-zero.ro

  https://www.evolutiespirituala.ro/bioplasma-a-5-a-stare-de-agregare-a-materiei-starea-eterica-care-face-legatura-dintre-materie-si-spirit/?feed_id=75170&_unique_id=64d780bc2b09f

/de
, ,

Explicarea stiinţifică a fenomenelor „paranormale”

Human DNA

Explicarea stiinţifică a fenomenelor „paranormale”

Învăţătorii ezoterici şi spirituali au ştiut de ani de zile că trupul nostru poate fi programat prin limbaj, cuvinte şi gând. În prezent, acest lucru a fost demonstrat şi explicat. ADN-ul uman este un Internet biologic şi, în multe
aspecte, superior celui artificial.

Cea mai recentă cercetare ştiinţifică din Rusia explică direct sau indirect fenomene precum clarviziunea, intuiţia, actele de vindecare spontană sau de la distanţă, auto-vindecarea, tehnicile de afirmaţie, lumină/aură neobişnuită din jurul oamenilor (precum maeştrii spirituali), influenţa minţii asupra tiparelor de vreme şi multe altele. Mai mult, există dovezi în sprijinul unui tip complet nou de medicină în care ADN-ul poate fi influenţat şi reprogramat prin cuvinte şi frecvenţe, FĂRĂ a extrage şi înlocui genele singulare. Numai 10% din ADN-ul nostru este folosit pentru construirea proteinelor şi tocmai această subcategorie prezintă interesul cercetătorilor occidentali, fiind examinat şi clasificat.

Celelalte 90% sunt considerate „ADN nefolosit”. Cercetătorii ruşi, însă, fiind convinşi că natura nu este lipsită de inteligenţă, s-au alăturat lingviştilor şi geneticienilor într-o căutare de a explora acele 90% de „ADN nefolosit”.
Rezultatele, descoperirile şi concluziile lor sunt pur şi simplu revoluţionare!

Conform descoperirilor, ADN-ul nostru nu este responsabil numai cu construirea corpului nostru, ci serveşte, de asemenea, ca depozit de date şi comunicare. Lingviştii ruşi au descoperit că, codul genetic – mai ales în aparentele 90 de procente „nefolositoare” – urmează aceleaşi reguli ca toate limbajele noastre umane. Ei au comparat regulile sintaxei (felul în care sunt aranjate cuvintele între ele pentru a forma fraze şi propoziţii), semantica (studiul semnificaţiei în formele limbajului) şi regulile de bază ale gramaticii. Ei au descoperit ca alcaloizii ADN-ului nostru urmează o gramatică regulată şi au reguli fixe, exact ca şi limbajele noastre. Prin urmare, limbajele umane nu au apărut accidental, ci sunt o reflecţie a ADN-ului nostru inerent.

Biofizicianul şi biologul molecular rus Pjotr Garjajev şi colegi săi au explorat, de asemenea, comportamentul vibraţional al ADN-ului. Pe scurt, ideea de bază a fost:

„Cromozomii vii funcţionează exact ca un computer holografic, folosind radiaţie ADN laser endogenă”.

Aceasta înseamnă că ei au reuşit, de exemplu, să moduleze anumite tipare de frecvenţă (sunete) pe o rază ca cea de laser, care influenţa frecvenţa ADN-ului şi astfel informaţia genetică propriu-zisă. Având în vedere că structura principală a perechilor de ADN-alcalin şi a limbajului (aşa cum am explicat mai devreme) au aceeaşi structură, nu e nevoie de nici o decodare de ADN. Putem folosi pur şi simplu cuvinte şi propoziţii din limbajul uman! Şi acest lucru a fost demonstrat prin experiment! Substanţa ADN vie (din ţesut viu, nu în vitro) va reacţiona întotdeauna la raze laser modulate prin limbaj şi chiar şi la unde radio, dacă se folosesc frecvenţele adecvate (sunet). Acest lucru explică ştiinţific, însfârşit, de ce afirmaţiile, hipnoza şi cele asemănătoare pot avea asemenea efecte puternice asupra oamenilor şi a corpurilor lor.

Este foarte firesc şi natural ca ADN-ul nostru să reacţioneze la limbaj. În timp ce cercetătorii occidentali extrag gene singulare din şiruri ADN şi le inserează în altă parte, cei ruşi creează mecanisme ce influenţează metabolismul celular prin frecvenţe radio şi de lumină modulate, reparând astfel defectele genetice. Ei au capturat până şi tiparele informaţionale ale unui anumit ADN şi l-au transmis altuia, în acest fel reprogramând genele la un alt genom. Astfel că au transformat cu succes, de exemplu, embrioni de broască în embrioni de salamandră, pur şi simplu prin transmiterea tiparelor de informaţie ADN!

În acest fel, întreaga informaţie a fost transmisă fără nici unul dintre efectele secundare sau conflictele întâlnite atunci când se extrag şi se reintroduc genele singulare din ADN. Acest lucru reprezintă o revoluţie şi o senzaţie incredibilă, transformatoare: prin simpla aplicare a vibraţiei (frecvenţe de sunet) şi limbaj, în schimbul procedurii arhaice de extragere!

Acest experiment arată puterea imensă a geneticii cu unde, care are în mod evident o influenţă mai mare în formarea organismelor decât procesele biochimice ale secvenţelor alcaline.

Învăţătorii ezoterici şi spirituali au ştiut de ani de zile că trupul nostru poate fi programat prin limbaj, cuvinte şi gând. Acest lucru a fost demonstrat şi explicat în prezent. Dar, bineînţeles, frecvenţa trebuie să fie corectă. Şi acesta este motivul pentru care nu toată lumea are la fel de mult succes sau poate face acest lucru cu întotdeauna aceeaşi forţă. O persoană trebuie să lucreze la dezvoltarea proceselor interioare pentru a stabili o comunicare
conştientă cu ADN-ul.

Cercetătorii ruşi lucrează la o metodă care să nu depindă de aceşti factori, ci care să funcţioneze ÎNTOTDEAUNA, cu condiţia ca frecvenţa corectă să fie folosită. Însă, cu cât este mai evoluată conştiinţa unui individ, cu atât este mai puţină nevoie de orice tip de mecanism: o persoană poate obţine aceste rezultate de una singură. Ştiinţa va înceta într-un final să râdă de aceste idei şi va confirma şi explica rezultatele şi nu se termină aici.

Cercetătorii ruşi au descoperit, de asemenea, că ADN-ul nostru poate cauza tipare neregulate într-un vid, producând astfel găuri de vierme magnetizate. Găurile de vierme sunt echivalentele microscopice ale aşa numitelor punţi Einstein-Rosen din apropierea găurilor negre (lăsate de stele care au explodat).

Acestea sunt legături de tunel între zone complet diferite din Univers prin care informaţia poate fi transmisă în afara timpului şi spaţiului. ADN-ul atrage aceste părticele de informaţie şi le trimite mai departe către conştiinţa noastră. Acest proces de hipercomunicare (telepatie, channeling) este mult mai uşor de folosit într-o stare de relaxare.
Stresul, îngrijorarea sau un intelect hiperactiv împiedică hipercomunicarea sau informaţia va fi complet distorsionată sau inutilă. În natură, hipercomunicarea a fost aplicată cu succes timp de milioane de ani.
Fluxul de viaţă organizat al insectelor demonstrează acest lucru cu prisosinţă.

ADN UMAN 2

Omul modern o cunoaşte doar la un nivel mult mai subtil numit „intuiţie”. Însă şi noi ne putem recâştiga utilizarea completă a ei. Ca exemplu din natură, atunci când o regină furnică este separată de colonia ei, furnicile lucrătoare care au rămas vor continua să construiască intens în conformitate cu planul. Însă, dacă regina este ucisă, toată activitatea din colonie se opreşte. Nici o furnica nu va ştii ce să facă. Se pare că regina transmite supuşilor ei „planurile de construire” chiar dacă se află la mare distanţă – prin intermediul conştiinţei de grup. Se poate găsi oricât de departe, cu condiţia să fie în viaţă.

La oameni, hipercomunicarea se întâlneşte cel mai adesea atunci când o persoană dobândeşte dintr-o dată accesul la informaţia care se află în afara bazei de cunoaştere a cuiva. Acest gen de hipercomunicare este apoi experimentată ca intuiţie sau inspiraţie (de asemenea, în channeling în tranşă). Compozitorul italian Giuseppe Tartini, de exemplu, a visat într-o noapte că un demon stătea lângă el şi cânta la vioară. A doua zi, Tartini a reuşit să noteze cu exactitate piesa din memorie. A numit-o sonata „Trilul diavolului”.

Timp de mulţi ani, un asistent medical de 42 de ani a visat o situaţie în care era conectat la un fel de CD-ROM de cunoaştere din care i se transmitea informaţie verificabilă din toate domeniile imaginabile, pe care şi-o putea aminti dimineaţa. Era o asemenea avalanşă de informaţii, încât parcă descărca în fiecare noapte o întreagă enciclopedie. Majoritatea informaţiilor se aflau în afara cunoaşterii sale personale şi atingea detalii tehnice despre care nu ştia absolut nimic. Atunci când hipercomunicarea se produce, se pot observa în ADN, ca şi în oameni, fenomene supranaturale.

Oamenii de ştiinţă ruşi iradiau mostre ADN cu raze laser. Pe ecran, se formează un anumit tipar de unde. Atunci când au înlăturat mostra de ADN, tiparul nu a dispărut, ci a rămas. Multe experimente controlate au arătat că tiparul continua să vină de la mostra înlăturată, a cărei câmp de energie a rămas de unul singur. Acest efect este numit acum efectul de ADN fantomă. Teoria spune că energia din afara spaţiului şi timpului curge în continuare prin găurile de vierme activate după ce ADN-ul a fost înlăturat. Efectele secundare întâlnite cel mai adesea în hipercomunicarea oamenilor sunt câmpurile electromagnetice inexplicabile din apropierea persoanei în cauză.

Mecanismele electronice precum CD-playerele pot fi iritate şi pot înceta să funcţioneze ore întregi. Atunci când câmpul electromagnetic se disipează încet, mecanismul funcţionează normal din nou. Mulţi vindecători şi oameni cu capacităţi extrasenzoriale cunosc acest efect din munca lor: cu cât atmosfera şi energia sunt mai bune, cu atât este mai „obositor” pentru mecanismele de înregistrare, deoarece ele încetează să funcţioneze chiar în acele momente. Adeseori, până a doua zi totul revine la normal. Probabil că citirea acestor rânduri îi linişteşte pe mulţi, deoarece nu are nici o legătură cu faptul că sunt inapţi din punct de vedere tehnic; înseamnă că ei sunt buni pentru hipercomunicare.

În cartea lor Vernetzte Intelligenz, Grazyna Gosa şi Franz Bludorf explică aceste legături cu precizie şi claritate. Autorii citează, de asemenea, surse ce presupun că în vremurile timpurii umanitatea semăna perfect cu animalele: era conectată foarte puternic la conştiinţa de grup şi prin urmare se comporta ca un grup. Pentru a dezvolta şi experimenta individualitatea însă, noi, oamenii am trebuit să uităm aproape complet hipercomunicarea.

În prezent, când suntem relativ stabili în conştiinţa noastră individuală, putem crea o nouă formă de conştiinţă de grup – şi anume una în care să dobândim accesul la toată informaţia prin intermediul ADN-ului nostru, fără a fi forţaţi sau controlaţi de la distanţă în legătură cu ce să facem cu acea informaţie.
Noi ştim acum că exact aşa cum folosim Internet-ul, ADN-ul nostru poate distribui informaţie adecvată în reţea, poate prelua informaţie din reţea şi poate stabili contacte cu alţi participanţi la reţea. Vindecarea la distanţă, telepatia sau „simţirea la distanţă” în legătură cu starea altuia pot fi astfel explicate. Unele animale ştiu foarte bine atunci când stăpânii lor plănuiesc să se întoarcă acasă. Acest lucru poate fi interpretat şi explicat mai nou prin conceptele ştiinţei de grup şi hipercomunicarii.

Orice conştiinţă colectivă nu poate fi utilizată raţional pentru o anumită perioadă de timp fără o individualitate distinctivă; altfel ne-am întoarce la instinctul primitiv de turmă care este manipulat cu uşurinţă. Hipercomunicarea în noul mileniu reprezintă ceva foarte diferit. Cercetătorii consideră că dacă oamenii cu individualitate completă ar recâştiga conştiinţa de grup, ar avea o putere dumnezeiască de a crea, modifica şi modela lucruri pe Pământ! Şi umanitatea chiar se îndreaptă colectiv către o asemenea conştiinţă de grup nouă. Cincizeci de procente dintre copii vor deveni o problemă din momentul în care merg la şcoală, deoarece sistemul „îngrămădeşte” pe toată lumea la un loc şi aceştia necesită ajustări. Însă individualitatea copiilor de astăzi este atât de puternică, încât ei refuză aceste ajustări şi se opun renunţării la particularităţile lor în cele mai variate feluri. În acelaşi timp, se nasc din ce în ce mai mulţi copii clarvăzători. Ceva din aceşti copii se luptă pentru a se îndrepta către conştiinţa de grup de noul tip şi nu mai pot fi supuşi. Ca o regulă, vremea, de exemplu, este foarte dificil de influenţat de un singur individ, însă poate fi influenţată de conştiinţa de grup (ceva ce nu este deloc nou pentru unele triburi indigene).

Vremea este puternic influenţată de frecvenţele de rezonanţă ale Pământului (frecvenţele Schumann). Însă, exact
aceleaşi frecvenţe se produc şi în creierul nostru, iar atunci când mai mulţi oameni îşi sincronizează gândirea sau când indivizi (maeştrii spirituali, de exemplu) îşi concentrează gândurile ca un laser, atunci nu este deloc uimitor că pot influenţa vremea. O civilizaţie modernă care îşi dezvoltă conştiinţa de grup nu ar avea nici probleme de mediu, nici goluri de energie: dacă ar folosi asemenea puteri mentale ca o civilizaţie unificată, ar avea controlul energiilor planetei sale ca o consecinţă naturală. Atunci când un număr mai mare de oameni se unifică într-o intenţie mai înaltă ca meditaţia pentru pace – se dizolvă, de asemenea, şi potenţialele pentru violenţă.

Se pare că ADN-ul este, de asemenea, un superconductor organic care poate lucra la temperatura corporală normală, spre deosebire de superconductoarele artificiale care necesită temperaturi extrem de reduse

între 200 şi 140A °C pentru a funcţiona. Mai mult, toate superconductoarele pot stoca lumina şi astfel, informaţia. Acest lucru explică mai departe felul în care ADN-ul poate stoca informaţia. Mai există un fenomen legat de ADN şi găuri de vierme. În mod normal, aceste găuri de vierme supermici sunt foarte instabile şi se menţin numai pentru mici fracţiuni de secundă. În anumite condiţii, găurile de vierme stabile se pot organiza, formând apoi câmpuri de vid distincte în care, de exemplu, gravitatea se poate transforma în electricitate. Câmpurile de vid sunt sfere autoradiante de gaz ionizat ce conţin cantităţi considerabile de energie. În Rusia există regiuni în care astfel de mingi radiante apar foarte des.

Din cauza confuziei generale, ruşii au iniţiat programe de cercetare masivă care au condus în final la unele dintre descoperirile menţionate mai sus. Mulţi oameni cunosc câmpurile de vid ca sfere strălucitoare pe cer. Ei se uită cu atenţie şi uimire la ele şi se întreabă ce ar putea fi. M-am gândit odată: „Bună! Dacă eşti un OZN, zboară în triunghi”. Şi dintr-o dată, sferele de lumină s-au mişcat în triunghi. Sau zburau pe cer ca nişte pucuri de hochei: accelerau de la zero la viteze ameţitoare, în timp ce alunecau tăcut pe cer. Am rămas uitându-mă la cer şi am crezut, ca mulţi alţii că sunt OZNuri. Prietenoase, se pare, deoarece au zburat în triunghiuri pentru a-mi face pe plac.

În prezent ruşii au descoperit – în regiunile în care apar adesea câmpurile de vid – că uneori ele zboară ca sfere de lumină de la sol, în sus, spre cer şi că aceste sfere pot fi îndrumate prin gând. S-a descoperit că aceste câmpuri de vid emit unde de frecvenţă joasă care sunt produse şi în creierele noastre şi datorită acestei asemănări de unde ele pot reacţiona la gândurile noastre. A intra cu entuziasm într-o astfel de sferă de la nivelul solului nu este tocmai o idee prea bună, deoarece acele sfere de lumina pot conţine energii imense şi ne pot modifica genele.

Mulţi învăţători spirituali produc, de asemenea, asemenea sfere sau coloane de lumină vizibile atunci când se află în meditaţie profundă sau în timpul lucrului cu energie, ceea ce declanşează senzaţii plăcute şi nu dăunează cu nimic. Se pare ca acest lucru depinde, de asemenea, de o anumită ordine, calitate şi origine interioară a câmpului de vid.

Există unii învăţători spirituali precum tânărul englez Ananda, de exemplu, la care nu se vede nimic la început, dar căruia dacă i se face o fotografie în timp ce stă şi vorbeşte sau meditează în hipercomunicare, iese doar o fotografie a unui nor alb pe scaun. În anumite proiecte de vindecare a Pământului apar, de asemenea, astfel de efecte de lumină în fotografii.

Pe scurt, acest fenomen are de a face cu forţele de gravitaţie şi antigravitaţie care sunt forme stabile de găuri de vierme şi afişări ale hipercomunicării cu energii din afara structurii noastre de timp şi spaţiu. Generaţiile timpurii care au experimentat această hipercomunicare şi câmpuri de vid vizibile erau convinse că le-a apărut un înger: şi noi nu putem fi prea siguri la ce forme de conştiinţă putem obţine acces atunci când folosim hipercomunicarea.

Fără a avea dovada ştiinţifică a existenţei lor reale, oamenii care au avut astfel de experienţe. NU suferă însă cu toţii de halucinaţii. Am făcut pur şi simplu un pas uriaş către înţelegerea realităţii noastre. Ştiinţa oficială ştie, de asemenea, de anomaliile de gravitaţie de pe Pământ care contribuie la formarea fenomenelor de vid. Recent, anomalii de gravitaţie au fost descoperite în Rocca di Papa din sudul Romei.

 

sursa : www.scribd.com

  https://www.evolutiespirituala.ro/explicarea-stiintifica-a-fenomenelor-paranormale/?feed_id=72981&_unique_id=64ca14547b41f

/de
, ,

Explicarea stiinţifică a fenomenelor „paranormale”

Human DNA

Explicarea stiinţifică a fenomenelor „paranormale”

Învăţătorii ezoterici şi spirituali au ştiut de ani de zile că trupul nostru poate fi programat prin limbaj, cuvinte şi gând. În prezent, acest lucru a fost demonstrat şi explicat. ADN-ul uman este un Internet biologic şi, în multe
aspecte, superior celui artificial.

Cea mai recentă cercetare ştiinţifică din Rusia explică direct sau indirect fenomene precum clarviziunea, intuiţia, actele de vindecare spontană sau de la distanţă, auto-vindecarea, tehnicile de afirmaţie, lumină/aură neobişnuită din jurul oamenilor (precum maeştrii spirituali), influenţa minţii asupra tiparelor de vreme şi multe altele. Mai mult, există dovezi în sprijinul unui tip complet nou de medicină în care ADN-ul poate fi influenţat şi reprogramat prin cuvinte şi frecvenţe, FĂRĂ a extrage şi înlocui genele singulare. Numai 10% din ADN-ul nostru este folosit pentru construirea proteinelor şi tocmai această subcategorie prezintă interesul cercetătorilor occidentali, fiind examinat şi clasificat.

Celelalte 90% sunt considerate „ADN nefolosit”. Cercetătorii ruşi, însă, fiind convinşi că natura nu este lipsită de inteligenţă, s-au alăturat lingviştilor şi geneticienilor într-o căutare de a explora acele 90% de „ADN nefolosit”.
Rezultatele, descoperirile şi concluziile lor sunt pur şi simplu revoluţionare!

Conform descoperirilor, ADN-ul nostru nu este responsabil numai cu construirea corpului nostru, ci serveşte, de asemenea, ca depozit de date şi comunicare. Lingviştii ruşi au descoperit că, codul genetic – mai ales în aparentele 90 de procente „nefolositoare” – urmează aceleaşi reguli ca toate limbajele noastre umane. Ei au comparat regulile sintaxei (felul în care sunt aranjate cuvintele între ele pentru a forma fraze şi propoziţii), semantica (studiul semnificaţiei în formele limbajului) şi regulile de bază ale gramaticii. Ei au descoperit ca alcaloizii ADN-ului nostru urmează o gramatică regulată şi au reguli fixe, exact ca şi limbajele noastre. Prin urmare, limbajele umane nu au apărut accidental, ci sunt o reflecţie a ADN-ului nostru inerent.

Biofizicianul şi biologul molecular rus Pjotr Garjajev şi colegi săi au explorat, de asemenea, comportamentul vibraţional al ADN-ului. Pe scurt, ideea de bază a fost:

„Cromozomii vii funcţionează exact ca un computer holografic, folosind radiaţie ADN laser endogenă”.

Aceasta înseamnă că ei au reuşit, de exemplu, să moduleze anumite tipare de frecvenţă (sunete) pe o rază ca cea de laser, care influenţa frecvenţa ADN-ului şi astfel informaţia genetică propriu-zisă. Având în vedere că structura principală a perechilor de ADN-alcalin şi a limbajului (aşa cum am explicat mai devreme) au aceeaşi structură, nu e nevoie de nici o decodare de ADN. Putem folosi pur şi simplu cuvinte şi propoziţii din limbajul uman! Şi acest lucru a fost demonstrat prin experiment! Substanţa ADN vie (din ţesut viu, nu în vitro) va reacţiona întotdeauna la raze laser modulate prin limbaj şi chiar şi la unde radio, dacă se folosesc frecvenţele adecvate (sunet). Acest lucru explică ştiinţific, însfârşit, de ce afirmaţiile, hipnoza şi cele asemănătoare pot avea asemenea efecte puternice asupra oamenilor şi a corpurilor lor.

Este foarte firesc şi natural ca ADN-ul nostru să reacţioneze la limbaj. În timp ce cercetătorii occidentali extrag gene singulare din şiruri ADN şi le inserează în altă parte, cei ruşi creează mecanisme ce influenţează metabolismul celular prin frecvenţe radio şi de lumină modulate, reparând astfel defectele genetice. Ei au capturat până şi tiparele informaţionale ale unui anumit ADN şi l-au transmis altuia, în acest fel reprogramând genele la un alt genom. Astfel că au transformat cu succes, de exemplu, embrioni de broască în embrioni de salamandră, pur şi simplu prin transmiterea tiparelor de informaţie ADN!

În acest fel, întreaga informaţie a fost transmisă fără nici unul dintre efectele secundare sau conflictele întâlnite atunci când se extrag şi se reintroduc genele singulare din ADN. Acest lucru reprezintă o revoluţie şi o senzaţie incredibilă, transformatoare: prin simpla aplicare a vibraţiei (frecvenţe de sunet) şi limbaj, în schimbul procedurii arhaice de extragere!

Acest experiment arată puterea imensă a geneticii cu unde, care are în mod evident o influenţă mai mare în formarea organismelor decât procesele biochimice ale secvenţelor alcaline.

Învăţătorii ezoterici şi spirituali au ştiut de ani de zile că trupul nostru poate fi programat prin limbaj, cuvinte şi gând. Acest lucru a fost demonstrat şi explicat în prezent. Dar, bineînţeles, frecvenţa trebuie să fie corectă. Şi acesta este motivul pentru care nu toată lumea are la fel de mult succes sau poate face acest lucru cu întotdeauna aceeaşi forţă. O persoană trebuie să lucreze la dezvoltarea proceselor interioare pentru a stabili o comunicare
conştientă cu ADN-ul.

Cercetătorii ruşi lucrează la o metodă care să nu depindă de aceşti factori, ci care să funcţioneze ÎNTOTDEAUNA, cu condiţia ca frecvenţa corectă să fie folosită. Însă, cu cât este mai evoluată conştiinţa unui individ, cu atât este mai puţină nevoie de orice tip de mecanism: o persoană poate obţine aceste rezultate de una singură. Ştiinţa va înceta într-un final să râdă de aceste idei şi va confirma şi explica rezultatele şi nu se termină aici.

Cercetătorii ruşi au descoperit, de asemenea, că ADN-ul nostru poate cauza tipare neregulate într-un vid, producând astfel găuri de vierme magnetizate. Găurile de vierme sunt echivalentele microscopice ale aşa numitelor punţi Einstein-Rosen din apropierea găurilor negre (lăsate de stele care au explodat).

Acestea sunt legături de tunel între zone complet diferite din Univers prin care informaţia poate fi transmisă în afara timpului şi spaţiului. ADN-ul atrage aceste părticele de informaţie şi le trimite mai departe către conştiinţa noastră. Acest proces de hipercomunicare (telepatie, channeling) este mult mai uşor de folosit într-o stare de relaxare.
Stresul, îngrijorarea sau un intelect hiperactiv împiedică hipercomunicarea sau informaţia va fi complet distorsionată sau inutilă. În natură, hipercomunicarea a fost aplicată cu succes timp de milioane de ani.
Fluxul de viaţă organizat al insectelor demonstrează acest lucru cu prisosinţă.

ADN UMAN 2

Omul modern o cunoaşte doar la un nivel mult mai subtil numit „intuiţie”. Însă şi noi ne putem recâştiga utilizarea completă a ei. Ca exemplu din natură, atunci când o regină furnică este separată de colonia ei, furnicile lucrătoare care au rămas vor continua să construiască intens în conformitate cu planul. Însă, dacă regina este ucisă, toată activitatea din colonie se opreşte. Nici o furnica nu va ştii ce să facă. Se pare că regina transmite supuşilor ei „planurile de construire” chiar dacă se află la mare distanţă – prin intermediul conştiinţei de grup. Se poate găsi oricât de departe, cu condiţia să fie în viaţă.

La oameni, hipercomunicarea se întâlneşte cel mai adesea atunci când o persoană dobândeşte dintr-o dată accesul la informaţia care se află în afara bazei de cunoaştere a cuiva. Acest gen de hipercomunicare este apoi experimentată ca intuiţie sau inspiraţie (de asemenea, în channeling în tranşă). Compozitorul italian Giuseppe Tartini, de exemplu, a visat într-o noapte că un demon stătea lângă el şi cânta la vioară. A doua zi, Tartini a reuşit să noteze cu exactitate piesa din memorie. A numit-o sonata „Trilul diavolului”.

Timp de mulţi ani, un asistent medical de 42 de ani a visat o situaţie în care era conectat la un fel de CD-ROM de cunoaştere din care i se transmitea informaţie verificabilă din toate domeniile imaginabile, pe care şi-o putea aminti dimineaţa. Era o asemenea avalanşă de informaţii, încât parcă descărca în fiecare noapte o întreagă enciclopedie. Majoritatea informaţiilor se aflau în afara cunoaşterii sale personale şi atingea detalii tehnice despre care nu ştia absolut nimic. Atunci când hipercomunicarea se produce, se pot observa în ADN, ca şi în oameni, fenomene supranaturale.

Oamenii de ştiinţă ruşi iradiau mostre ADN cu raze laser. Pe ecran, se formează un anumit tipar de unde. Atunci când au înlăturat mostra de ADN, tiparul nu a dispărut, ci a rămas. Multe experimente controlate au arătat că tiparul continua să vină de la mostra înlăturată, a cărei câmp de energie a rămas de unul singur. Acest efect este numit acum efectul de ADN fantomă. Teoria spune că energia din afara spaţiului şi timpului curge în continuare prin găurile de vierme activate după ce ADN-ul a fost înlăturat. Efectele secundare întâlnite cel mai adesea în hipercomunicarea oamenilor sunt câmpurile electromagnetice inexplicabile din apropierea persoanei în cauză.

Mecanismele electronice precum CD-playerele pot fi iritate şi pot înceta să funcţioneze ore întregi. Atunci când câmpul electromagnetic se disipează încet, mecanismul funcţionează normal din nou. Mulţi vindecători şi oameni cu capacităţi extrasenzoriale cunosc acest efect din munca lor: cu cât atmosfera şi energia sunt mai bune, cu atât este mai „obositor” pentru mecanismele de înregistrare, deoarece ele încetează să funcţioneze chiar în acele momente. Adeseori, până a doua zi totul revine la normal. Probabil că citirea acestor rânduri îi linişteşte pe mulţi, deoarece nu are nici o legătură cu faptul că sunt inapţi din punct de vedere tehnic; înseamnă că ei sunt buni pentru hipercomunicare.

În cartea lor Vernetzte Intelligenz, Grazyna Gosa şi Franz Bludorf explică aceste legături cu precizie şi claritate. Autorii citează, de asemenea, surse ce presupun că în vremurile timpurii umanitatea semăna perfect cu animalele: era conectată foarte puternic la conştiinţa de grup şi prin urmare se comporta ca un grup. Pentru a dezvolta şi experimenta individualitatea însă, noi, oamenii am trebuit să uităm aproape complet hipercomunicarea.

În prezent, când suntem relativ stabili în conştiinţa noastră individuală, putem crea o nouă formă de conştiinţă de grup – şi anume una în care să dobândim accesul la toată informaţia prin intermediul ADN-ului nostru, fără a fi forţaţi sau controlaţi de la distanţă în legătură cu ce să facem cu acea informaţie.
Noi ştim acum că exact aşa cum folosim Internet-ul, ADN-ul nostru poate distribui informaţie adecvată în reţea, poate prelua informaţie din reţea şi poate stabili contacte cu alţi participanţi la reţea. Vindecarea la distanţă, telepatia sau „simţirea la distanţă” în legătură cu starea altuia pot fi astfel explicate. Unele animale ştiu foarte bine atunci când stăpânii lor plănuiesc să se întoarcă acasă. Acest lucru poate fi interpretat şi explicat mai nou prin conceptele ştiinţei de grup şi hipercomunicarii.

Orice conştiinţă colectivă nu poate fi utilizată raţional pentru o anumită perioadă de timp fără o individualitate distinctivă; altfel ne-am întoarce la instinctul primitiv de turmă care este manipulat cu uşurinţă. Hipercomunicarea în noul mileniu reprezintă ceva foarte diferit. Cercetătorii consideră că dacă oamenii cu individualitate completă ar recâştiga conştiinţa de grup, ar avea o putere dumnezeiască de a crea, modifica şi modela lucruri pe Pământ! Şi umanitatea chiar se îndreaptă colectiv către o asemenea conştiinţă de grup nouă. Cincizeci de procente dintre copii vor deveni o problemă din momentul în care merg la şcoală, deoarece sistemul „îngrămădeşte” pe toată lumea la un loc şi aceştia necesită ajustări. Însă individualitatea copiilor de astăzi este atât de puternică, încât ei refuză aceste ajustări şi se opun renunţării la particularităţile lor în cele mai variate feluri. În acelaşi timp, se nasc din ce în ce mai mulţi copii clarvăzători. Ceva din aceşti copii se luptă pentru a se îndrepta către conştiinţa de grup de noul tip şi nu mai pot fi supuşi. Ca o regulă, vremea, de exemplu, este foarte dificil de influenţat de un singur individ, însă poate fi influenţată de conştiinţa de grup (ceva ce nu este deloc nou pentru unele triburi indigene).

Vremea este puternic influenţată de frecvenţele de rezonanţă ale Pământului (frecvenţele Schumann). Însă, exact
aceleaşi frecvenţe se produc şi în creierul nostru, iar atunci când mai mulţi oameni îşi sincronizează gândirea sau când indivizi (maeştrii spirituali, de exemplu) îşi concentrează gândurile ca un laser, atunci nu este deloc uimitor că pot influenţa vremea. O civilizaţie modernă care îşi dezvoltă conştiinţa de grup nu ar avea nici probleme de mediu, nici goluri de energie: dacă ar folosi asemenea puteri mentale ca o civilizaţie unificată, ar avea controlul energiilor planetei sale ca o consecinţă naturală. Atunci când un număr mai mare de oameni se unifică într-o intenţie mai înaltă ca meditaţia pentru pace – se dizolvă, de asemenea, şi potenţialele pentru violenţă.

Se pare că ADN-ul este, de asemenea, un superconductor organic care poate lucra la temperatura corporală normală, spre deosebire de superconductoarele artificiale care necesită temperaturi extrem de reduse

între 200 şi 140A °C pentru a funcţiona. Mai mult, toate superconductoarele pot stoca lumina şi astfel, informaţia. Acest lucru explică mai departe felul în care ADN-ul poate stoca informaţia. Mai există un fenomen legat de ADN şi găuri de vierme. În mod normal, aceste găuri de vierme supermici sunt foarte instabile şi se menţin numai pentru mici fracţiuni de secundă. În anumite condiţii, găurile de vierme stabile se pot organiza, formând apoi câmpuri de vid distincte în care, de exemplu, gravitatea se poate transforma în electricitate. Câmpurile de vid sunt sfere autoradiante de gaz ionizat ce conţin cantităţi considerabile de energie. În Rusia există regiuni în care astfel de mingi radiante apar foarte des.

Din cauza confuziei generale, ruşii au iniţiat programe de cercetare masivă care au condus în final la unele dintre descoperirile menţionate mai sus. Mulţi oameni cunosc câmpurile de vid ca sfere strălucitoare pe cer. Ei se uită cu atenţie şi uimire la ele şi se întreabă ce ar putea fi. M-am gândit odată: „Bună! Dacă eşti un OZN, zboară în triunghi”. Şi dintr-o dată, sferele de lumină s-au mişcat în triunghi. Sau zburau pe cer ca nişte pucuri de hochei: accelerau de la zero la viteze ameţitoare, în timp ce alunecau tăcut pe cer. Am rămas uitându-mă la cer şi am crezut, ca mulţi alţii că sunt OZNuri. Prietenoase, se pare, deoarece au zburat în triunghiuri pentru a-mi face pe plac.

În prezent ruşii au descoperit – în regiunile în care apar adesea câmpurile de vid – că uneori ele zboară ca sfere de lumină de la sol, în sus, spre cer şi că aceste sfere pot fi îndrumate prin gând. S-a descoperit că aceste câmpuri de vid emit unde de frecvenţă joasă care sunt produse şi în creierele noastre şi datorită acestei asemănări de unde ele pot reacţiona la gândurile noastre. A intra cu entuziasm într-o astfel de sferă de la nivelul solului nu este tocmai o idee prea bună, deoarece acele sfere de lumina pot conţine energii imense şi ne pot modifica genele.

Mulţi învăţători spirituali produc, de asemenea, asemenea sfere sau coloane de lumină vizibile atunci când se află în meditaţie profundă sau în timpul lucrului cu energie, ceea ce declanşează senzaţii plăcute şi nu dăunează cu nimic. Se pare ca acest lucru depinde, de asemenea, de o anumită ordine, calitate şi origine interioară a câmpului de vid.

Există unii învăţători spirituali precum tânărul englez Ananda, de exemplu, la care nu se vede nimic la început, dar căruia dacă i se face o fotografie în timp ce stă şi vorbeşte sau meditează în hipercomunicare, iese doar o fotografie a unui nor alb pe scaun. În anumite proiecte de vindecare a Pământului apar, de asemenea, astfel de efecte de lumină în fotografii.

Pe scurt, acest fenomen are de a face cu forţele de gravitaţie şi antigravitaţie care sunt forme stabile de găuri de vierme şi afişări ale hipercomunicării cu energii din afara structurii noastre de timp şi spaţiu. Generaţiile timpurii care au experimentat această hipercomunicare şi câmpuri de vid vizibile erau convinse că le-a apărut un înger: şi noi nu putem fi prea siguri la ce forme de conştiinţă putem obţine acces atunci când folosim hipercomunicarea.

Fără a avea dovada ştiinţifică a existenţei lor reale, oamenii care au avut astfel de experienţe. NU suferă însă cu toţii de halucinaţii. Am făcut pur şi simplu un pas uriaş către înţelegerea realităţii noastre. Ştiinţa oficială ştie, de asemenea, de anomaliile de gravitaţie de pe Pământ care contribuie la formarea fenomenelor de vid. Recent, anomalii de gravitaţie au fost descoperite în Rocca di Papa din sudul Romei.

 

sursa : www.scribd.com

  https://www.evolutiespirituala.ro/explicarea-stiintifica-a-fenomenelor-paranormale/?feed_id=72603&_unique_id=64c7a91d7a806

/de

Cazul straniu al profesoarei franceze Émilie Sagée – dedublare astrala

milie Sagee 1

Cazul straniu al profesoarei franceze Émilie Sagée – dedublare astrala

 

Émilie Sagée a fost şi ea victima fenomenului de dedublare de tip Doppelgänger. Cazul acestei profesoare din Dijon, născută în 1813, este foarte straniu.

.
În 1845, directorul unui pension pentru fetele nobililor de lângă Riga (Letonia), a angajat-o (la vârsta de 32 de ani) pentru a le învăţa manierele şi limba franceză. Dinamică, inteligentă şi foarte sociabilă, Emilie plăcea foarte mult directorului său, cât şi elevilor. Dar, după doar câteva săptămâni, au început să apară zvonuri tulburătoare. Profesoara franceză fusese văzută în acelaşi timp, în mai multe locuri diferite.
La început, colegii ei de serviciu nu aplecaseră urechea la zvonurile neliniştitoare care îi invadau, tratându-le drept fantasme. Dar chestiunea s-a complicat într-o seară când şeful grădinarilor a văzut-o pe profesoară plimbându-se prin parc la ora cinei, când toţi cei care locuiau în pensiune trebuiau să fie în sala de mese. Curios de această anomalie, bărbatul a intrat în clădire, a deschis uşa încăperii unde se servea masa şi a văzut-o pe franţuzoaică mâncând alături de ceilalţi profesori.

.
Nelămurit, omul s-a reîntors în parc şi stupoare, a revăzut-o pe tânăra femeie plimbându-se în voie, cu o carte în mână, întâlnindu-se cu el şi neacordându-i nici măcar un salut.

Dar problema s-a agravat cu adevărat în ziua în care profesoara scria pe tablă o fabulă de La Fontaine. Una dintre elevele sale, extrem de înfricoşată, a alertat sala. În spate, pe o bancă, stătea domnişoara Sagée!

.
„Dublura” profesoarei a mai apărut apoi de câteva ori în luna următoare. Comportamentul său a devenit din ce în ce mai imprevizibil. De exemplu, atunci când fetele se aflau la ora de broderie, la etaj, ele au observat pe fereastră, plimbările încoace şi-ncolo ale profesoarei în parc. La un moment dat, supraveghetoarea lor a dispărut. Ea a fost înlocuită imediat de Emilie (sau de dublura sa), aşezată imobilă şi foarte tăcută. Tinerele vedeau, însă prin ferestrele deschise, pe adevărata Émilie sau pe sosia sa, mergând lent pe o alee, cu faţa palidă, cu pasul ezitant, de parcă era foarte obosită. Confuzia era generală.

.
În faţa acestui mister profund, unele dintre eleve au înconjurat în grabă fiinţa care se afla lângă ele, chiar au atins-o, fără ca ea să protesteze. Corpul său nu oferea nici cea mai mică rezistenţă şi degetele lor se afundau în piele şi veşminte, de parcă ar fi întâlnit acolo doar vid.
Strania creatură s-a deplasat apoi prin încăpere şi s-a disipat lent sub ochii fetelor, dispărând brusc, aşa cum apăruse… Şocul a fost imens!
Această experienţă incredibilă a provocat o vie emoţie în rândul elevelor. Şi frisoane! Ele au povestit apoi cele întâmplate tuturor, cu zeci de detalii tulburătoare. Urmarea? Elevii pensiunii s-au înjumătăţit, dând repede bir cu fugiţii.

.
Directorul instituţiei nu a asistat însă niciodată personal la fenomen şi deşi nu credea în cele auzite. Fortuit, s-a decis să se despartă de Emilie Sagée. Ea a declarat că şi-a părăsit de câteva ori slujba, pentru fapte asemănătoare. Dar a jurat că nu avea nicio vină.

.
Câteva luni mai târziu, Émilie l-a întâlnit pe celebrul parapsiholog rus Alexandr Akakof. Ei au rămas în contact până în 1850, anul în care franţuzoaicei i s-a pierdut definitiv urma, datorită unui eveniment tragic.

.
Devenită doamnă de companie a unei văduve bogate care o îndrăgea mult, Émilie părea, în fine, că-şi găsise liniştea şi serenitatea. Dar, în absenţa sa, protectoarea franţuzoaicei a fost găsită moartă în patul său.

.
Martorii serioşi afirmă că Émilie fusese văzută în locuinţă chiar în noaptea decesului stăpânei sale, pe când ea pretinsese că se găsea chiar în acea noapte la rezidenţa de vară a contesei, la 400 km distanţă de Sankt Petersburg, ceea ce confirma intendentul domeniului.

.
În fine, un lucru pare sigur: Émilie Sagée era sinceră şi inocentă. Ce interes ar fi avut să mintă? Să fi fost „dublura” sau fiinţa care a fost văzută ieşind din apartamentul contesei? Un argument puternic în favoarea autenticităţii fenomenului şi a sincerităţii femeii: mărturia uneia dintre vechile sale eleve. Aceasta a făcut o vizită la părinţii unde locuia ea şi a observat că fiii săi păreau să se fi obişnuit cu ideea de a avea două „tanti Émilie”, una fericită, volubilă şi dinamică, alta palidă, obosită şi tăcută, asemeni celei care ieşise în noaptea morţii contesei din apartamentul său. Sau, aşa cum o văzuseră elevele, în timpul orei de broderie, la pensiunea blestemată din Letonia.

.
sursa: internet

Cazul straniu al profesoarei franceze Émilie Sagée – dedublare astrala https://www.evolutiespirituala.ro/cazul-straniu-al-profesoarei-franceze-emilie-sagee-dedublare-astrala/?feed_id=66614&_unique_id=64a590fab9ef6

/de

Cazul straniu al profesoarei franceze Émilie Sagée – dedublare astrala

milie Sagee

Cazul straniu al profesoarei franceze Émilie Sagée – dedublare astrala

 

Émilie Sagée a fost şi ea victima fenomenului de dedublare de tip Doppelgänger. Cazul acestei profesoare din Dijon, născută în 1813, este foarte straniu.

.
În 1845, directorul unui pension pentru fetele nobililor de lângă Riga (Letonia), a angajat-o (la vârsta de 32 de ani) pentru a le învăţa manierele şi limba franceză. Dinamică, inteligentă şi foarte sociabilă, Emilie plăcea foarte mult directorului său, cât şi elevilor. Dar, după doar câteva săptămâni, au început să apară zvonuri tulburătoare. Profesoara franceză fusese văzută în acelaşi timp, în mai multe locuri diferite.
La început, colegii ei de serviciu nu aplecaseră urechea la zvonurile neliniştitoare care îi invadau, tratându-le drept fantasme. Dar chestiunea s-a complicat într-o seară când şeful grădinarilor a văzut-o pe profesoară plimbându-se prin parc la ora cinei, când toţi cei care locuiau în pensiune trebuiau să fie în sala de mese. Curios de această anomalie, bărbatul a intrat în clădire, a deschis uşa încăperii unde se servea masa şi a văzut-o pe franţuzoaică mâncând alături de ceilalţi profesori.

.
Nelămurit, omul s-a reîntors în parc şi stupoare, a revăzut-o pe tânăra femeie plimbându-se în voie, cu o carte în mână, întâlnindu-se cu el şi neacordându-i nici măcar un salut.

Dar problema s-a agravat cu adevărat în ziua în care profesoara scria pe tablă o fabulă de La Fontaine. Una dintre elevele sale, extrem de înfricoşată, a alertat sala. În spate, pe o bancă, stătea domnişoara Sagée!

.
„Dublura” profesoarei a mai apărut apoi de câteva ori în luna următoare. Comportamentul său a devenit din ce în ce mai imprevizibil. De exemplu, atunci când fetele se aflau la ora de broderie, la etaj, ele au observat pe fereastră, plimbările încoace şi-ncolo ale profesoarei în parc. La un moment dat, supraveghetoarea lor a dispărut. Ea a fost înlocuită imediat de Emilie (sau de dublura sa), aşezată imobilă şi foarte tăcută. Tinerele vedeau, însă prin ferestrele deschise, pe adevărata Émilie sau pe sosia sa, mergând lent pe o alee, cu faţa palidă, cu pasul ezitant, de parcă era foarte obosită. Confuzia era generală.

.
În faţa acestui mister profund, unele dintre eleve au înconjurat în grabă fiinţa care se afla lângă ele, chiar au atins-o, fără ca ea să protesteze. Corpul său nu oferea nici cea mai mică rezistenţă şi degetele lor se afundau în piele şi veşminte, de parcă ar fi întâlnit acolo doar vid.
Strania creatură s-a deplasat apoi prin încăpere şi s-a disipat lent sub ochii fetelor, dispărând brusc, aşa cum apăruse… Şocul a fost imens!
Această experienţă incredibilă a provocat o vie emoţie în rândul elevelor. Şi frisoane! Ele au povestit apoi cele întâmplate tuturor, cu zeci de detalii tulburătoare. Urmarea? Elevii pensiunii s-au înjumătăţit, dând repede bir cu fugiţii.

.
Directorul instituţiei nu a asistat însă niciodată personal la fenomen şi deşi nu credea în cele auzite. Fortuit, s-a decis să se despartă de Emilie Sagée. Ea a declarat că şi-a părăsit de câteva ori slujba, pentru fapte asemănătoare. Dar a jurat că nu avea nicio vină.

.
Câteva luni mai târziu, Émilie l-a întâlnit pe celebrul parapsiholog rus Alexandr Akakof. Ei au rămas în contact până în 1850, anul în care franţuzoaicei i s-a pierdut definitiv urma, datorită unui eveniment tragic.

.
Devenită doamnă de companie a unei văduve bogate care o îndrăgea mult, Émilie părea, în fine, că-şi găsise liniştea şi serenitatea. Dar, în absenţa sa, protectoarea franţuzoaicei a fost găsită moartă în patul său.

.
Martorii serioşi afirmă că Émilie fusese văzută în locuinţă chiar în noaptea decesului stăpânei sale, pe când ea pretinsese că se găsea chiar în acea noapte la rezidenţa de vară a contesei, la 400 km distanţă de Sankt Petersburg, ceea ce confirma intendentul domeniului.

.
În fine, un lucru pare sigur: Émilie Sagée era sinceră şi inocentă. Ce interes ar fi avut să mintă? Să fi fost „dublura” sau fiinţa care a fost văzută ieşind din apartamentul contesei? Un argument puternic în favoarea autenticităţii fenomenului şi a sincerităţii femeii: mărturia uneia dintre vechile sale eleve. Aceasta a făcut o vizită la părinţii unde locuia ea şi a observat că fiii săi păreau să se fi obişnuit cu ideea de a avea două „tanti Émilie”, una fericită, volubilă şi dinamică, alta palidă, obosită şi tăcută, asemeni celei care ieşise în noaptea morţii contesei din apartamentul său. Sau, aşa cum o văzuseră elevele, în timpul orei de broderie, la pensiunea blestemată din Letonia.

.
sursa: internet

Cazul straniu al profesoarei franceze Émilie Sagée – dedublare astrala https://www.evolutiespirituala.ro/cazul-straniu-al-profesoarei-franceze-emilie-sagee-dedublare-astrala/?feed_id=65747&_unique_id=64a1d44337c18

/de
, , ,

Dezvăluirile lui Franz Bardon despre macabrele ritualuri ale lojii FOGC – Ordinul Francmasonic al Centurionului de Aur

remoteviewing

Dezvăluirile lui Franz Bardon despre macabrele ritualuri ale lojii FOGC – Ordinul Francmasonic al Centurionului de Aur

de Mihaela Gheorghiu

O oribilă grupare masonică activa în anii treizeci şi, după unele dezvăluiri, mai activează şi astăzi. Formată din 99 de importanţi oameni politici şi de afaceri, ea caută să acapareze putere şi bani prin invocarea unor entităţi demoniace. Pacturi semnate cu sânge, ritualuri macabre practicate la  Solstiţiul de vară. Admiterea unor noi membrii doar prin tragerea la sorţi a morţii unuia dintre cei existenţi. Atacuri de natură paranormală pentru anihilarea celor care se opun planurilor lor. Sunt câteva din mârşăviile acestei grupări din care a făcut parte şi Adolf Hitler. 

franz1930Cel care a atras atenţia asupra acestei oribile grupări masonice a fost Franz Bardon, considerat unul dintre cei mai mari ocultişti moderni şi încarnarea unei fiinţe superioare, a cărei misiune era trezirea spirituală a oamenilor.  Între anii 1920 şi 1930 el a ţinut mai multe reprezentaţii pe teritoriul Germaniei în cadrul cărora demonstra publicului existenţa planurilor subtile cu ajutorul extraordinarelor sale capacităţi paranormale. În acea perioadă era cunoscut sub numele de Frabato – de la FRAnz BArdon Troppau Opava (Opava fiind oraşul în care se născuse, iar Troppau numele german al aceleiaşi localităţi).

De-a lungul vieţii sale, Franz Bardon s-a confruntat cu multe piedici, mai ales din partea lojii masonice Ordinul Francmasonic al Centurionului de Aur şi a naziştilor. A fost în repetate rânduri ameninţat cu moartea, arestat, torturat şi chiar închis într-un lagăr nazist timp de trei ani şi jumătate. Cu puţin timp înainte de terminarea războiului, în 1945 a fost condamnat de nazişti la moarte. Chiar înainte de executarea sentinţei, închisoarea unde era întemniţat a fost bombardată şi el a reuşit să scape, fiind salvat de sub ruine de câţiva tovarăşi de detenţie. A stat ascuns până la sfârşitul războiului, apoi a reuşit să ajungă în oraşul său natal, pe teritoriul de azi al Cehiei.

În iulie 1958, cu puţin timp înainte de a muri, Franz Bardon i-a încredinţat secretarei sale Otti Votavova planul unei cărţi auto-biografice şi misiunea de a o publica după moartea sa. Manuscrisul, finalizat de Votavova şi corectat de un apropiat de-al său, Dieter Ruggeberg, a fost publicat abia în 1979 sub titlul „Frabato Magicianul”.  În această carte sunt descrise pentru prima oară acţiunile malefice ale grupării ultra-secrete Ordinul Francmasonic al Centurionului de Aur (în limba engleză Freemasonic Order of the Golden Centurion – FOGC). 

În Epilogul acestei cărţi, Dieter Ruggeberg face câteva completări privind legăturile dintre loja FOGC şi nazişti care explică de ce aceştia din urmă îl vânaseră cu atâta înverşunare pe Bardon:

franz1946 „În cele ce urmează, aş dori să dezvălui câteva lucruri pe care Otti Votavova le ştia direct de la Franz Bardon. Astfel, Adolf Hitler a fost membru al lojii 99. Î n afară de asta, Hitler şi câţiva dintre prietenii săi intimi au fost membri ai „Ordinului Thule”, reprezentând instrumentul extern al unui grup de puternici practicanţi ai magiei negre din Tibet, care foloseau membrii acestui ordin pentru a-şi atinge scopurile. Pentru a se camufla, Hitler avea o mulţime de dubluri care îl reprezentau în diferite ocazii.

Din pricina neglijenţei lui Wilhelm Quintscher (Rah Omir Quintscher), discipolul şi prietenul lui Bardon, care nu a ars corespondenţa sa cu acesta, deşi fusese rugat să o facă, Bardon a intrat în atenţia naziştilor din ce în ce mai mult. El a fost arestat împreună cu Quintscher. În timp ce erau biciuiţi, Quintscher n-a mai rezistat, şi-a pierdut controlul şi a rostit o formulă kabalistică; imediat după aceasta, cei care îl torturau au paralizat pe dată, complet. Mai târziu, după ce a anulat efectul formulei, el a fost împuşcat din răzbunare.

Lui Franz Bardon i s-au oferit poziţii înalte în cel de-al treilea Reich de către Adolf Hitler, cu condiţia să-l ajute să câştige războiul folosindu-se de puterile sale magice. Mai mult, Franz Bardon urma să-i dezvăluie lui Hitler adresele celorlalte 98 din 99 de loje, răspândite în întreaga lume. Când a refuzat să colaboreze, el a fost expus celor mai nemiloase torturi. Printre altele, făceau operaţii pe trupul lui, pe viu, fără să folosească narcotice. Gleznele i le-au strâns cu inele de care erau atârnate bile foarte grele din metal.[…] După război, Franz Bardon a aflat, cu ajutorul puterilor sale magice, că Adolf Hitler îşi găsise scăparea peste hotare. De teama s ă nu fie recunoscut, acesta îşi făcuse numeroase intervenţii chirurgicale faciale”.

Ordinul francmasonic al centurionului de aur

Informaţii despre această lojă erau cunoscute şi în gruparea Ordo Templi Orientis (OTO) a lui Aliester Crowley – cel care îşi spunea „Bestia” – şi ulterior în gruparea „Fraternitas Saturni”, desprinsă din OTO. Guido Wolther (numit şi Master Daniel) care a fost multă vreme conducătorul Fraternitas Saturni şi care avea gradul 33 a făcut în 1960 dezvăluiri uluitoare despre ritualuri de magie neagră ale FOGC, care confirmă şi completează dezvăluirile lui Franz Bardon din 1958. 

horns„Jurământul celor 25 de ani a expirat, iar acum limba mea nu mai este pecetluită şi pot dezvălui anumite lucruri” şi-a început Guido Wolther confesiunea. „Membrii acestei «asociaţii magice» nu sunt în mod cert nişte catolici pioşi. Sunt absolut sigur şi afirm cu cea mai mare certitudine: da, a existat o lojă FOGC şi s-ar putea să mai existe şi astăzi. Dar din anumite motive nu vreau să spun mai mult despre aceasta. Nu pentru că aş tremura de frică, ci din loialitate fraternă pentru membrii ei, pe care nu îi pot numi din motive evidente. Până la urmă, să nu uităm că vorbim despre 99 de bărbaţi situaţi la cele mai înalte niveluri în politică şi finanţe. Însă ceea ce mi se permite să spun despre această lojă voi spune.

Numărul membrilor ei este de trei ori 33, adică 99. Sunt deci 99 de grade şi fiecărui grad îi este alocat un număr. Cel de-al o sutelea loc este ocupat de demonul lojii cu care fiecare membru face un pact semnat cu sânge. În momentul admiterii, neofitul semnează că la moartea sa, averea pe care o are va aparţine lojii. Nu există titluri speciale, ci doar aceste numere. Marele Maestru are numărul 99, nu unu. De la 1 la 33 sunt ucenicii, de la 34 la 66 calfele şi de la 67 la 99 maeştrii.

Ţinuta pentru ucenici (de la 1 la 33) este următoarea: la întâlnirile festive şi regulare robă, şorţ cu margine albastră şi inelul lojii. La ritualuri magice se adaugă o mantie albastră. Pe lângă robă şi mantie, ei mai poartă o mască albastră care le acoperă jumătatea superioară a feţei.

Gradele de la 34 la 66 (calfele) poartă robă, şorţ cu margine roşie, două rozete, eşarfă şi bijuterii la gât. La ritualurile magice au mantii roşii cu şnur auriu şi inelul lojii.

Gradele de la 67 la 99 (maeştrii) poartă robe, şorţuri cu margine roşie şi neagră, trei rozete aurii, eşarfă, bijuterii la gât şi inel. În plus ei au şi spadă. În timpul ritualurilor magice au mantii negre şi şnur auriu. Marele Maestru are dreptul să poarte mantie aurie şi mască aurie. Măştile celorlaţi maeştrii sunt negre. „Strângerea de mână” specifică este aceeaşi pentru toate cele 99 de grade şi constă în strângerea reciprocă a încheieturilor”.

Intenţia lor este să avanseze cât mai mult în grad şi să acumuleze cât mai multă influenţă, putere şi bani. Regula de bază este respectarea strictă a cuvintelor Marelui Maestru. Cei care vor să fie admişi trebuie să fie membrii ai lojilor masonice regulare şi să aibe un nivel de cunoştinţe magice foarte mare. Ei trebuie să fie persoane influente în viaţa publică, independente din punct de vedere economic sau cel puţin să aibe prieteni influenţi. Se vede că nu este foarte uşor să ajungi în acest cerc.

După admitere, fiecărui membru i se alocă un aşa numit demon subordonat. După aceasta urmează pactul cu demonul lojii, care este pecetluit cu sânge. Opiniile sunt divergente, dar pot să spun cu certitudine că loja venerează în mod obişnuit doi demoni. Primul este Belphegor şi celălalt este Ashmodeu, după cum menţionează şi Quintscher. Orice magician expert în evocări ştie că lucrurile nu merg prea uşor cu aceştia doi, întrucât sunt foarte şmecheri, brutali şi însetaţi de sânge în fogcadevăratul sens al cuvântului. Primul lucru pe care îl învaţă neofitul este ritualul de adorare al acestor doi demoni, la fel ca şi metoda prin care pot fi chemaţi şi evocaţi.”

Viaţa sau moartea membrilor FOGC sunt decise de bile

În ciuda faptului că unii autori precum Adolf Hemberger pretind că FOGC nu este o grupare masonică, pe motiv că gradele sale nu au nume, descrierea lojii arată o structură tipic masonică. Există aceleaşi trei niveluri numite ucenic, calfă şi maestru ca în masonerie. Aceleaşi ritualuri satanice de adorare, membrii poartă şorţul masonic, iar pe emblema lojii apar cele două coloane prezente în orice templu masonic, totul fiind dominat de o imensă reptilă (!).  

Iată cum descrie Adolf Hemberger gruparea: „În 1840 lângă Munchen, în Germania a fost fondată o lojă având ca membrii oameni de afaceri, industriaşi şi cetăţeni cu poziţii sociale înalte. Această lojă a existat până în 1933. Din gruparea secretă nu puteau face parte decât 99 de bărbaţi. În mod similarr cu ruleta rusească (practicată şi în cadrul Ordinului Asasinilor care a activat la trecerea dintre secolele XIX şi XX în Europa Centrală) la fiecare cinci ani, dacă între timp nu murea vreunul dintre membrii, se organiza un ritual în seara zilei de 23 iunie. (Pe 23 iunie este un moment astrologic de mare importanţă – Solstiţiul de vară, cu semnificaţie creştină, fiind ajunul sărbătorii Sfântului Ioan Botezătorul, n.n.). Acest candidat la moarte este sacrificat demonului lojii  în schimbul serviciilor aduse. Candidatul era ales prin tragere la sorţi şi cel sortit morţii trebuie să se sinucidă în timpul întrunirii bând o otravă letală. În urma sacrificiului este acceptat un nou membru căruia i se alocă imediat un loc, un număr şi un demon subordonat lui, fiind iniţiat în aceeaşi zi în tehnicile de magie neagră ale lojii. Fiecare membru este legat de demonul lojii printr-un pact pecetluit cu sânge.

Guido Wolther face o descrierea mai detaliată a desfăşurării sângerosului ritual: „Din cinci în cinci ani sunt admişi noi membrii. Aceasta înseamnă în mod evident că pentru a intra un nou membru, unul dintre cei 99 trebuie să dispară, din moment ce numărul membrilor rămâne constant, iar această dispariţie trebuie „aranjată” cumva. Toţi membrii, inclusiv Marele Maestru participă atunci la un ritual. Într-un săculeţ negru sunt puse 99 de bile din care 98 sunt albe şi una este neagră. Dacă Marele Maestru trage bila neagră are dreptul să refuze de trei ori această bilă. Este oricum puţin probabil ca Marele Maestru să tragă de trei ori consecutiv bila neagră. Bardon pretinde că acest lucru s-a petrecut cu câţiva ani înainte de preluarea puterii de către Hitler în Germania”.

„Loja FOGC a acţionat mereu în culise, continuă Guido Wolther. Mulţi dintre membrii săi au devenit în timpul războiului membrii ai Wermacht, alţii au ajuns de partea Aliaţilor. Unii au murit în război, dar opt dintre ei au supravieţuit şi s-au reunit la Munchen în 1947 la fostul sediu. Semnele, simbolurile, cuvintele şi sigiliile demonilor alocaţi fiecărui membru au fost încredinţate unui tânăr soldat din Marina Germană şi apoi mie, care le-am salvat şi le-am păstrat în secret, dar nu le voi dezvălui. Oricum dacă FOGC ia în vizor pe cineva, această persoană ar trebui să îşi facă ultima rugăciune.”

Atacurile paranormale telepatice pentru a-şi elimina oponenţiimonster

„Loja utilizează şi atacurile parapsihologice telepatice cu ajutorul unui aparat numit tepafon” scrie Adolf Hemberger. Acelaşi lucru îl dezvăluie şi Franz Bardon în Frabato Magicianul descriind cum a fost utilizat acest aparat împotriva lui şi cum fusese omorât de la distanţă unul dintre membrii care trădase secretele lojii prin provocarea unui infarct:

„Înainte de toate, loja era constituită din mari capitalişti care aveau grămezi de bani, adunaţi prin aplicarea metodelor oculte, doar în intenţia de a acumula un capital frumuşel în scurt timp. Fuseseră întotdeauna gata să facă orice pentru a-şi atinge scopul. Viaţa unui om nu însemna nimic pentru ei şi întotdeauna ştiau să exploateze în favoarea lor aşa-zisa „jurisdicţie”.[…]

Loja organiza reprezentaţii de ocultism doar ca să demonstreze că acesta era o înşelătorie. Ştiau foarte bine că răspândirea filosofiei oculte ar aduce cu sine o nouă ordine în societate, ceea ce ar fi constituit un obstacol în tot ce întreprindeau. Mai mult, exista pericolul să fie recunoscuţi de ocultiştii cu activitate pozitivă şi, ca urmare, să fie descoperiţi.[…]

Printre secretele Lojii FOGC se număra şi capacitatea de a face pe oricine să adoarmă, de a se trezi din nou, de a îmbolnăvi, de a ţine în viaţă sau de a ucide, după bunul lor plac. Membrii conducerii dobândiseră această abilitate şi ştiinţă printr-un pact cu diavolul. Puteau influenţa orice persoană neantrenată, prin metodele lor magice, aceasta neavând nici o şansă de a cunoaşte cauza influenţei la care era supusă. Frabato era un caz special pentru Lojă, fiindcă era familiarizat cu practicile oculte de orice fel. Ei hotărâră să scape de Frabato printr-un asalt magic.

După o scurtă discuţie, Secretarul merse în camera cu echipament, aducând un aparat pe care îl numeau tepafon. Acest dispozitiv a fost plasat în mijlocul camerei. Era un aparat emiţător de raze magice ale morţii pe orice distanţă şi constituia cea mai puternică armă a Lojii FOGS, strict confidenţială. Dacă o fotografie sau o mumie a unei fiinţe ori a unui animal era plasată în focarul razelor sale, nu numai fizicul era afectat, dar chiar şi entitatea astrală. Acest instrument putea distruge orice fel de material, de la orice distanţă şi de orice categorie. Mai mult, acesta servea la transmisia de energie, ceea ce constituia o realizare a ştiinţei moderne. În afară de asta, orice fel de idee (sugestie) putea fi transmisă cu ajutorul lui. În sfârşit, se puteau declanşa, cu ajutorul acestui dispozitiv, otrăvirea, precum şi maladiile nervoase, care ar fi putut pune în dificultate şcolile de medicină. O fotografie sau un obiect personal era de obicei suficient pentru a intra în contact cu persoana ce urma a fi influenţată, distanţa neavând nici o importanţă.

franz1950Marele Maestru fixă fotografia lui Frabato în focarul razelor tepafonului şi aprinse combustibilul, un amestec preparat cu alcool. În acelaşi timp, fraţii formară un cerc magic în jurul aparatului pentru a intensifica elementul focului pe plan fizic, prin telepatie. Frabato, la început, nu sesiză atacul Lojii asupra sa. Începuse să se plimbe prin cameră neliniştit, încercând să afle cauza căldurii care creştea în corpul său. Îşi dorea să-i ţină piept, dar căldura deja se amplificase, sângele aproape fierbându-i în vine. Deşi încerca să reziste, nu putea să-şi influenţeze organismul cu ajutorul spiritului. În această situaţie disperată, Frabato îl rugă pe Dumnezeu să-l ajute şi să-l inspire. Deodată, Frabato auzi o voce în timpul invoacaţiei sale, „Apă, multă apă!” Frabato îşi scufundă mâna stângă în apă, simţindu-se mai uşurat, iar în scurt timp claritatea şi forţa gândurilor îi reveniră, putând în scurt timp să-şi utilizeze capacitatea de clarviziune şi realiză că atacul venea din partea Lojii FOGC. Cât timp a emis raze tepafonul, Frabato continua să le devieze în apă, iar după o oră fraţii lojii desfăcură, în sfârşit, cercul magic, mutând fotografia din focar şi stingând flacăra. Fraţii lojei erau satisfăcuţi de ceea ce făcuseră şi aşteptau deja cu nerăbdare ştirile de a doua zi, care anunţau moartea binecunoscutului magician. Şedinţa se încheie. A doua zi, Marele Maestru al Lojei FOGC a rămas consternat să afle că Frabato nu murise. Merse grabnic la casa Lojii şi îşi propusese să ceară ajutorul tuturor entităţilor demoniace şi satanice pentru a-l omorî pe Frabato.”

Existenţa unor astfel de aparate prin intermediul cărora sunt amplificate anumite gânduri este confimată. Există numeroase cazuri de utilizare a unor aparate radionice, psihotronice şi a telepatiei în scopuri criminale.

Loja FOGC este doar una din încrengătura de ordine şi loji ale Francmasoneriei mondiale. Dacă în cazul unor alte loji, pentru masonii de ranguri mici, satanismul sectei malefice a Francmasoneriei nu este evident, pentru alte loji, cum este cea prezentată în acest articol sau pentru sinistra Skull and Bones, nici măcar cei mai naivi admiratori ai masoneriei nu pot să pretindă că nu înţeleg că masoneria practică satanismul.

Bibliografie:

1.     Franz Bardon – Frabato Magicianul, Editura Vox, 1995

2.     Richard Laufenburg  – Master Daniel’s account of FOGC Lodge – Transcribed from a secret cipher by Master Daniel (Guido Wolther) of the Fraternitas Saturni , http://www.geocities.com/orionbooks2002/MasterDaniels.html

3.     Adolf Hemberger – Freemasonic order of the Golden Centurium, geocities.com/orionbooks2002/

Sursa: www.yogaesoteric.net
 

https://www.evolutiespirituala.ro/dezvaluirile-lui-franz-bardon-despre-macabrele-ritualuri-ale-lojii-fogc-ordinul-francmasonic-al-centurionului-de-aur/?feed_id=61064&_unique_id=648e40283ec2c

/de
,

Bioplasma – a 5-a stare de agregare a materiei – starea eterica care face legatura dintre materie si Spirit

479432861 640

Bioplasma – a 5-a stare de agregare a materiei – starea eterica care face legatura dintre materie si Spirit

 

Aceasta este a 5-a stare de agregare a materiei. Fantomele, spiritele si duhurile au la baza structura bioplasmatica.

Fantomele, spiritele, sferele de energie – un subiect real al parapsihologiei, metafizicii si fizicii cuantice! Numai persoanele care nu cunosc acest fenomen in pot nega!

Ca persoana am studiat acum multi ani, fenomenul care sta la baza aparitiei fantomelor, dincolo de explicatia mistica, care totusi in unele cazuri se imbina de minune cu cea stiintifica. Acum postand asta, intru iarasi pe un taram in care unele persoane vor fi sceptice si intr-un fel asa e si normal, sa existe opinii diferite, dar inainte de a fi sceptic cu privire la ceva e bine sa analizezi temeinic dovezile existente si sa nu te erijezi in a fi un batjocoritor al celor care sustin aceste lucruri.

Acelasi lucru se petrece si aici. In poza expusa de mine, va fac o comparatie, destul de bine argumentata, zic eu. Ce am facut?
Nu stiu cati dintre voi stiati asta: daca luati o telecomanda de la televizor si o puneti cu acel led in fata unei camere foto/video care este pornita si o sa apasati pe buton, o sa observat ca pe camera o sa vedeti cum acel led va lumina, radiind o nuanta de albastru (acum depinde si de camera). Daca va uitati in acelasi timp la led in timp ce apasati butonul, nu o sa vedeti ca se aprinde ledul. De ce? Pentru ca ledul are la baza lumina infrarosie si functioneaza in afara spectrului celor 7 culori ale luminii albe.

Lumina infrarosie se poate observa si cu ochiul uman, dar nu de multe persoane caci trebuie sa ai un ochi antrenat. De pilda eu ca sa vad acea lumina infrarosie am nevoie de intuneric deplin pentru a vedea putine scanteieri ale ledului, dar chiar si asa se pot observa cu greu, insa se pot observa, dar la lumina nu se poate vedea, dar camera fot/video poate captura, indiferent de ce lumina e in exterior.

CONEXIUNEA

Majoritatea oamenilor nu pot vedea undele radio, desi exista dispozitive cu care se pot captura, dar asta nu inseamna ca daca nu le poti vedea, aceste unde radio n-ar exista. Daca eu sint setat pe o anume frecventa la radio, asta nu inseamna ca numai acel post de radio exista si ca nu mai exista nimic in afara sa, nu, exista si altele, doar ca eu nu le pot auzi deoarece sint setat pe o anume frecventa.

Majoritatea celor care sint sustinatori ai existentei fantomelor, le-au fotografiat fara sa doreasca, pur si simplu cu diverse ocazii si-au facut poze si au ramas stupefiati sa observe ca pe langa ei se afla si anumite „duhuri”. Scepticii evident sustin ca „sint falsuri”. Oare? Iarasi ajungem la chestia cu lumina infrarosie, omul nu o poate observa cu ochii fizici, deci poate sa sustina ca „nu exista”, dar camera o poate captura, atunci, ca si in cazul fantomelor ar putea zice „este fals, eu nu cred”. Asta inseamna o negare absurda a unei evidente.

BIOPLASMA

Atat fantomele, spiritele de orice fel, sferele de lumina, duhurile, au la baza o substanta eterica numita in stiinta metafizica, parapsihologica, dar si in fizica cuantica ca „bioplasma”. Bioplasma mai este denumita de cercetatori ca „starea care face legatura dintre materie si spirit”. Altii au mai denumit-o si pe buna dreptate, foarte bine, „o a 5-a stare de agregare a materiei”, dar care nu prea a fost recunoscuta oficial, pentru ca oficial nu prea s-a dorit recunoasterea fantomelor, spiritelor, sferelor energetice etc. pentru ca asta deranjeaza intr-un fel esafondul persoanelor care insista sa mentina mintea oamenilor numai intr-o stare de materialism, tinandu-i astfel intr-o inchisoare mentala teribila.

Citez dintr-un articol publicat pe site-ul ezoteric almeea.com:

„In mod curent, oamenii de stiinta se refera la patru stari ale materiei: solida, lichida, gazoasa si plasma. Ultima stare ar fi un gaz care are toti electronii separati de nucleii atomilor lor; ea exista in spatiul cosmic, dar poate fi produsa si experimental, la mari temperaturi, in laboratoare. In anul 1944, insa, V.S.Grisenko a pus pentru prima oara problema existentei unei a 5-a stari a materiei proprii organismelor vii. Doua decenii mai tarziu, mai exact in 1966, savantul rus a numit aceasta stare „plasma biologica” sau „bioplasma”.

Ulterior, s-au desfasurat numeroase experiente menite sa confirme sau sa infirme existenta bioplasmei. Se stie ca fiecare organism viu este un sistem care radiaza energie creand un camp in jurul sau; numai ca noi cunoastem prea putin despre reteaua de energie a organismului. In special din timpul telepatiei, cand doua organisme par sa interactioneze la o distanta atat de mare, incat fenomenul nu poate fi explicat in mod adecvat prin mijloace conventionale. Un organism viu poate fi descris ca un camp biologic sau „biocamp” („campul” fiind o regiune constituita din liniile de forta care actioneaza unele asupra altora). Acesta are o configuratie spatiala clara, fiind conturat de diferite campuri fizice: electrostatic, electromagnetic, acustic, hidrodinamic si poate si de altele inca neexplorate adecvat.

Experimentele descrise de Victor M. Iniusin intr-un articol aparut in volumul „Future Science” (S.U.A.,1977) au indicat in mod cert ca bioplasma consta din ioni, electroni liberi si protoni, cu alte cuvinte, din particule subatomice care exista independent de nuclee. Experimentele au mai aratat ca biocampul isi datoreaza structura bioplasmei, mai stabila decat alte componente ale biocampurilor. Acestea s-ar datora echivalentei particulelor pozitive si negative din bioplasma. Echipa de cercetare din care a facut parte Victor M. Iniusin, a numit acest echilibru „stereo-bio-energostazia”. Sub impactul diferitilor factori interni si externi, stereobioenergostazia poate sa se prabuseasca. De regula, acest fenomen este temporar, dupa care echilibrul se restabileste; daca echilibrul nu se restabileste, organismul poate suferi profund.

Dar, ne intrebam, cum functioneaza oare procesele in cea de-a 5-a stare a materiei? Se pare ca particulele bioplasmice sunt reinnoite in mod constant prin procesele chimice din interiorul celulelor, in special la nivelul mitocondriilor, in cadrul carora au loc transferuri directe de electroni de la o molecula la alta. Mitocondriile sunt corpuri foarte mici din citoplasma celulelor. Ele contin numeroase enzime dintre care cele mai importante se pare ca sunt acelea implicate in ciclul acidului citric. Alaturi de moleculele bioplasmice, produse ale proceselor din mitocondrii, se constata si o absorbtie directa de sarcini din mediu. In acest caz, plamanii joaca un rol extrem de important. Totusi, intre organism si mediu se instaleaza o relatie mult mai complexa: unele particule bioplasmice sunt absorbite din surse externe, in timp ce altele sunt expulzate in spatiu.

Fotografia Kirlian

In experimentele efectuate, echipa lui Iniusin a utilizat fotografierea la mare voltaj, descoperita de Semion Kirlian si sotia sa. Valentina. Procedura de baza consta in generarea unui camp de inalta frecventa intre doi electrozi si plasarea unui obiect direct pe un film ce ramine expus in acest camp. Aceasta procedura permite obtinerea unei imagini a obiectului fara a se folosi camera cu obiectiv. Obiectul va fi conturat cu o corona (adica aerul ionizat si electronii ce parasesc obiectul cand se creaza cimpul de inalta frecventa).

Totusi obiectele vii arata o mare varietate in ceea ce priveste marimea coronei in raport cu cele lipsite de viata. Cercetatorii au emis ipoteza ca aceasta variatie se datoreaza campului bioplasmic care interactioneaza cu campul format artificial si care probabil pune limite coronei.

In experientele cu iepuri s-a observat ca descarcarile coronei variaza in mare masura in raport cu starea psihica a iepurelui (daca este sau nu speriat de ceva). Intensitatea reactiei creste de 2-3 ori in momentul socului, dar revine la marimea normala a coronei dupa cateva minute. Introducand un senzor in creierul iepurelui, s-a observat o crestere de 10 ori a intensitatii radiatiei in raport cu cea degajata de piele sau muschi. Aceste experimente au demonstrat ca cea mai mare acumulare de bioplasma se afla in creier. Mai putina bioplasma a fost gasita in tesuturile de legatura si in tesuturile moi ale corpului.

Investigatii mai detaliate au fost facute cu fiinte umane in diferite stari psihologice si fiziologice. S-a descoperit astfel ca maduva spinarii, cu marea sa aglomerare de celule nervoase, pare sa fie centrul activitatii bioplasmice. Activitatea bioplasmica este puternica la degete, ca si in spatele plexului solar. Sangele insa, nu contine atat de multa bioplasma ca celulele nervoase. Totusi, sangele seamana cu un sistem cristal-lichid in care are loc un transfer de energie. El poate, de asemenea, transporta energie. Sistemul circulator este un sistem transportor de energie la fel ca si sistemul bioplasmic.

S-a descoperit, totodata, ca activitatea bioplasmica este dependenta de dispozitie. Artistii plastici, de pilda, au o corona foarte stralucitoare cand gandesc la pictura. O persoana aliata in stare de depresiune are o corona subtire care contine multe pete intunecate. Incercarile de a se fotografia direct bioplasma fara a se mai folosi campul electric suplimentar prezent in metoda Kirlian, precizeaza Victor M. Iniusin, desi incipiente, sunt incurajatoare.

 

Alte experimente cu bioplasma

Numeroase alte experimente au condus la concluzia ca se degaja multa caldura atunci cand tesuturile se dezintegreaza. Acest fenomen indica in primul rand capacitatea organismului de a transforma masa in energie. Mai mult, organismele vii sunt capabile sa absoarba o mare cantitate de radiatii, trasatura inexistenta la tesuturile moarte. Alte temeiuri stiintifice au fost gasite pentru a motiva si mai convingator conceptul de plasma biologica: prezenta de electroni delocalizati in zona de electroni pi; existenta de proprietati semiconductoare in membranele celulare; o mare concentrare de electroni de perechi in molecule biologice importante ca ADN sau ARN; prezenta de polaritate electronica in organisme; proprietatile semiconductoare ale clorofilei si independenta procesului de fotosinteza in raport cu temperatura; caracterul colectiv al schimburilor in densitate a proceselor cuantice, sub efectul factorilor fizici (asa cum se intampla cu radiatia mitogenica creata in campurile vizuale cand lumina loveste retina ochiului); crearea de campuri electrice, de sarcini concentrate pe suprafata campurilor, ce pot fi detectate la distanta de corpuri.

Alexander Dubrov a emis ipoteza ca organismele emit unde gravitationale. Daca este asa, atunci bioplasma se poate implica in aceste unde. Interactiunile gravitationale sunt cele mai slabe dintre toate interactiile cunoscute in fizica si deci, foarte dificil de detectat. Totusi, in ciuda intensitatii scazute a undelor gravitationale, ele ar putea juca un rol bine definit in molecule diferite ale caror organisme interactioneaza cu mediul lor. Deoarece aceste interactiuni se schimba de la o zi la alta, variatiile lor sunt greu de explicat prin mijloacele conventionale.

Echipa de cercetatori amintita estimeaza ca experimentele cu bioplasma trebuie facute in conditii atmosferice constante cum ar fi umiditatea sau caldura. Apropierea unei furtuni, de pilda, poate influenta decisiv rezultatele. Deci, campul bioplasmic este instabil atunci cand apar schimbari bruste ale fortelor electrice din mediu. Cu toate acestea, in ciuda sensibilitatii la schimbarile electrice din mediu, bioplasma pare a fi relativ stabila, ca o expresie a balantei particulelor pozitive si negative din ea. Daca apare o ruptura intr-o directie sau alta, acestea se poate reflecta in starea de sanatate a organismului.

Desi campul bioplasmic al organismului este relativ stabil, o importanta energie este radiata in spatiu sub forma de „microcurenti” (canalele de particule bioplasmice formate prin ace), sau „bioplasmoizi” (fragmente de bioplasma care se indeparteaza de organism). Este posibil ca fenomenul de fotografiere Kirlian sa faciliteze dezvoltarea de microcurenti si de bioplasmoizi care sunt prinsi pe film; acestia ar putea fi implicati in telepatie, psihokinezie si alte modalitati de interactiune la distanta dintre organisme.

In incercarea de a investiga interactiunea la distanta intre o persoana si o planta, a fost implantat un senzor cu cristal lichid, cu un termostat protejat de un disc de aluminiu. Bioluminiscenta plantei s-a masurat cu un tub senzitiv care inregistra lumina emisa de planta. Astfel, cand o persoana aflata intr-o incapere departata si-a stimulat pielea cu un ac, lumina emisa de planta a crescut intr-un grad remarcabil. Rezultate similare s-au obtinut cand un alt subiect si-a imaginat ca se afla intr-o stare emotionala. Alte experimente au demonstrat ca ochii sunt o sursa de intensa radiatie; in cateva situatii, efectul ochilor a putut fi observat chiar in cazul separarii lor de dispozitivul de masurare pe un ecran metalic. Concluzia ar fi ca bioplasma este in gama ultravioletelor.”[1]”

Nu putem sa discutam despre subiecte cum ar fi „fantomele” sau „bioplasma” fara a accepta existenta sufletului, un motor al vietii si care pe langa organe intretine organismul, dar care memoreaza absolut totul.

Odata cu intrarea intr-un nou mileniu, omenirea a ajuns sa se intrebe cu adevarat daca exista viata dupa moarte. Desi inca destul de sovaielnic, stiinta a ajuns sa intrezareasca alte dimensiuni sau realitati ale universului, ispitandu-ne sa ne intrebam daca nu cumva raiul si iadul exista cu adevarat…Oamenii de stiinta afirma ca sufletul cantareste 1/ 3000 dintr-o uncie

Un uimitor experiment al cercetatorilor din Dresda, Germania, a relevat ca sufletul uman exista, cantarind 1/ 3000 dintr-o uncie, sau 1: 84.000 dintr-un gram. Rezultatele acestui studiu au fost publicate in jurnalul de stiinta “Horizon”. Unul dintre conducatorii cercetarii, doctorul Becker Mertens a declarat : ” Concluzia evidenta este ca s-a confirmat existenta sufletului si ca s-a determinat masa acestuia. Provocarea este de a determina exact din ce anume este compus sufletul. Suntem inclinati sa credem ca este o alta forma de energie”.

Experimentele lui Watters despre suflet

Chiar din anii 1940, oamenii de stiinta au cautat sa gaseasca o dovada consistenta a existentei sufletului. Doctorul R.A. Watters, pe acel timp director al Fundatiei de Cercetari Psihologice William Bernard Johnston, din Reno, Nevada, a dezvoltat o incredibila ipoteza atomica despre suflet. El a presupus ca sufletele exista intr-un stadiu limbic, intr-un “spatiu intra-atomic dintre atomii celulelor umane”. Pentru a-si testa teoria, el a recurs la o camera de expansiune cu ceata tip Wilson. Acest dispozitiv, folosit mai ales de fizicieni, are scopul de a observa particulele atomice si subatomice. Watters era de pare ca , prin folosirea acestui aparat, s-ar putea examina plecarea sufletului dintr-un trup chiar in momentul mortii.
Intr-un experiment, Watters a asezat o lacusta intr-o astfel de camera de ceata, eutaniasand-o prin intermediul unei supradoze de eter. O camera de luat vederi a fost amplasata astfel incat sa surprinda clipa in care viata avea sa se desprinda de acea insecta. Aceasta camera a fost reglata pentru a surprinde aparitia unor vapori de apa. Fotografia a scos la iveala un inexplicabil “fenomen de umbra”, o forma asemanatoare corpului lacustei. Watters si-a dus mai departe experimentele, folosind soareci si broaste in locul insectelor. In toate cazurile, s-a constatat aparitia, in clipa mortii, a unei umbre reproducand forma creaturii ce tocmai murea, o umbra ce se mentinea cel mult 8 ore dupa deces.

Camera GDV a doctorului Korotkov

Camera bioelectrografica de vizualizare a descarcarii (eliberarii) de gaz (GDV) masoara campul energetic al oamenilor. In prezent, este singurul dispozitiv de acest tip din lume. Sistemul este foarte complex si se bazeaza pe un software al unui computer de analizare in timp real a distributiei nivelurilor de energie ale subiectelor biologice.
Konstantin Korotkov este profesor de fizica la Universitatea Tehnica de Stat din Sankt Petesburg, in Rusia, un om de stiinta avand brevetate 12 patente ale unor inventii biofizice.
Prin intermediul camerei GDV s-au realizat uimitoare fotografii ale sufletului uman (in albastru) iesind din corp chiar in momentul mortii.
Imaginile arata sufletul parasind trupul unui pacient inainte ca imaginea acestuia sa devina rosie. Se poate vedea ca, initial, partea de sub piept este parasita de forta vietii, urmand apoi capul, si, in final, inima si zona inghinala.

Suflete strigand prinse de demoni

Au fost, asadar, imortalizate suflete parasind la moarte insectele, animalele si oamenii. Sufletele au fost masurate si cantarite. Multi dintre voi ati auzit de experientele traite de cei aflati in preajma mortii, cand au zarit tunele de lumina, prieteni dragi, fiinte iubite sau chiar paradisul. O abordare stiintifica a acesti fenomen a fost consacrata de un renumit om de stiinta din domeniul medicinii, pe nume Maurice S. Rawlings. Acestui cercetator i se atribuie meritul de a fi cercetat in amanuntime poarta de trecere dintre lumea reala si cea a iadului. Se spune ca dr. Rawlings era un ateist convins pana cand a supus observatiei pacienti muribunzi ale caror suflete , tipand de groaza, era rapite in spatiul dintr-o alta dimensiune al celor damnati, iadul!
Iata una din marturiile lui Rawlings :”Urmaream un monitor pentru a ghida un “pacemaker” (aparat de reglare a pulsului unor oameni blonavi de inima) catre inima unui pacient de al meu, cand s-a intamplat… inima lui s-a oprit. Pacientul isi amintea in felul sau acest lucru:”Am lesinat si apoi m-ai lovit in piept… Cineva striga. Ceva m-a lovit in umarul stang; era o intreaga nebunie. Pluteam intr-un spatiu negru ca smoala, miscandu-ma foarte repede. Vantul imi suiera alaturi, si mai indreptam degraba catre acea frumoasa lumina arzanda. Pe cand ma miscam in mare viteza, zidurile tunelului au luat foc. Dincolo de acest tunel de flacari era un imens lac de foc arzand ca o sonda de petrol.” Apoi au aparut demonii… “Am vazut umbrele prelungi ale unor oameni miscandu-se fara tinta asemeni animalelor inchise in custile dintr-o gradina zoologica. La marginea unui deal am vazut un vechi prieten care murise mai demult (ultima data cand il zarisem il scoateau, inecat, dintr-u rau). L-am strigat :”Hei, Jim!” El s-a uita la mine fara nici o urma de zambet. Demonii au inceput sa traga de el, si a inceput sa urle. L-au tarat in putul iadului. Am fugit, dar nu aveam incotro sa ma duc. Dintr-o data, am ajuns din nou in corpul meu, in timp ce imi coseai operatia”. Inima acestui pacient s-a oprit mai tarziu a doua oara, fiind declarat mort clinic peste cateva minute.

Un alt bolnav i-a relatat doctorului Rawlings urmatoarele : ” Am fost calauzit intr-o lume a spiritelor numita iad. Acesta este un loc al pedepselor. Nu numai ca am vazut iadul, dar am si simtit chinurile tuturor celor care erau acolo. Intunecimea iadului este atat de mare incat pare sa apese asemeni unei mari presiuni. Ea ii inspira omului un simtamant disperat de singuratate. Caldura este uscata, deshidratanta. Ochii iti sunt atat de uscati incat ii simti ca niste carbuni aprinsi in cap. Limba si buzele sunt uscate si arse de intensa caldura… Singuratatea transmisa de iad nu poate fi descrisa in cuvinte.”

Numeroase incidente intamplate in spitale, avand de a face cu trairile din preajma mortii clinice au convins multe cadre medicale despre existenta unei alte vieti dupa moarte. As zice ca esenta fiecarui om continua sa existe dupa moarte, fie ca o numim suflet sau altfel, fie ca se indreapta catre rai, iad, sau un alt univers paralel…

 

 

Sursa: www.departamentul-zero.ro

  https://www.evolutiespirituala.ro/bioplasma-a-5-a-stare-de-agregare-a-materiei-starea-eterica-care-face-legatura-dintre-materie-si-spirit/?feed_id=60497&_unique_id=648c4572198db

/de
, ,

Explicarea stiinţifică a fenomenelor „paranormale”

Human DNA

Explicarea stiinţifică a fenomenelor „paranormale”

Învăţătorii ezoterici şi spirituali au ştiut de ani de zile că trupul nostru poate fi programat prin limbaj, cuvinte şi gând. În prezent, acest lucru a fost demonstrat şi explicat. ADN-ul uman este un Internet biologic şi, în multe
aspecte, superior celui artificial.

Cea mai recentă cercetare ştiinţifică din Rusia explică direct sau indirect fenomene precum clarviziunea, intuiţia, actele de vindecare spontană sau de la distanţă, auto-vindecarea, tehnicile de afirmaţie, lumină/aură neobişnuită din jurul oamenilor (precum maeştrii spirituali), influenţa minţii asupra tiparelor de vreme şi multe altele. Mai mult, există dovezi în sprijinul unui tip complet nou de medicină în care ADN-ul poate fi influenţat şi reprogramat prin cuvinte şi frecvenţe, FĂRĂ a extrage şi înlocui genele singulare. Numai 10% din ADN-ul nostru este folosit pentru construirea proteinelor şi tocmai această subcategorie prezintă interesul cercetătorilor occidentali, fiind examinat şi clasificat.

Celelalte 90% sunt considerate „ADN nefolosit”. Cercetătorii ruşi, însă, fiind convinşi că natura nu este lipsită de inteligenţă, s-au alăturat lingviştilor şi geneticienilor într-o căutare de a explora acele 90% de „ADN nefolosit”.
Rezultatele, descoperirile şi concluziile lor sunt pur şi simplu revoluţionare!

Conform descoperirilor, ADN-ul nostru nu este responsabil numai cu construirea corpului nostru, ci serveşte, de asemenea, ca depozit de date şi comunicare. Lingviştii ruşi au descoperit că, codul genetic – mai ales în aparentele 90 de procente „nefolositoare” – urmează aceleaşi reguli ca toate limbajele noastre umane. Ei au comparat regulile sintaxei (felul în care sunt aranjate cuvintele între ele pentru a forma fraze şi propoziţii), semantica (studiul semnificaţiei în formele limbajului) şi regulile de bază ale gramaticii. Ei au descoperit ca alcaloizii ADN-ului nostru urmează o gramatică regulată şi au reguli fixe, exact ca şi limbajele noastre. Prin urmare, limbajele umane nu au apărut accidental, ci sunt o reflecţie a ADN-ului nostru inerent.

Biofizicianul şi biologul molecular rus Pjotr Garjajev şi colegi săi au explorat, de asemenea, comportamentul vibraţional al ADN-ului. Pe scurt, ideea de bază a fost:

„Cromozomii vii funcţionează exact ca un computer holografic, folosind radiaţie ADN laser endogenă”.

Aceasta înseamnă că ei au reuşit, de exemplu, să moduleze anumite tipare de frecvenţă (sunete) pe o rază ca cea de laser, care influenţa frecvenţa ADN-ului şi astfel informaţia genetică propriu-zisă. Având în vedere că structura principală a perechilor de ADN-alcalin şi a limbajului (aşa cum am explicat mai devreme) au aceeaşi structură, nu e nevoie de nici o decodare de ADN. Putem folosi pur şi simplu cuvinte şi propoziţii din limbajul uman! Şi acest lucru a fost demonstrat prin experiment! Substanţa ADN vie (din ţesut viu, nu în vitro) va reacţiona întotdeauna la raze laser modulate prin limbaj şi chiar şi la unde radio, dacă se folosesc frecvenţele adecvate (sunet). Acest lucru explică ştiinţific, însfârşit, de ce afirmaţiile, hipnoza şi cele asemănătoare pot avea asemenea efecte puternice asupra oamenilor şi a corpurilor lor.

Este foarte firesc şi natural ca ADN-ul nostru să reacţioneze la limbaj. În timp ce cercetătorii occidentali extrag gene singulare din şiruri ADN şi le inserează în altă parte, cei ruşi creează mecanisme ce influenţează metabolismul celular prin frecvenţe radio şi de lumină modulate, reparând astfel defectele genetice. Ei au capturat până şi tiparele informaţionale ale unui anumit ADN şi l-au transmis altuia, în acest fel reprogramând genele la un alt genom. Astfel că au transformat cu succes, de exemplu, embrioni de broască în embrioni de salamandră, pur şi simplu prin transmiterea tiparelor de informaţie ADN!

În acest fel, întreaga informaţie a fost transmisă fără nici unul dintre efectele secundare sau conflictele întâlnite atunci când se extrag şi se reintroduc genele singulare din ADN. Acest lucru reprezintă o revoluţie şi o senzaţie incredibilă, transformatoare: prin simpla aplicare a vibraţiei (frecvenţe de sunet) şi limbaj, în schimbul procedurii arhaice de extragere!

Acest experiment arată puterea imensă a geneticii cu unde, care are în mod evident o influenţă mai mare în formarea organismelor decât procesele biochimice ale secvenţelor alcaline.

Învăţătorii ezoterici şi spirituali au ştiut de ani de zile că trupul nostru poate fi programat prin limbaj, cuvinte şi gând. Acest lucru a fost demonstrat şi explicat în prezent. Dar, bineînţeles, frecvenţa trebuie să fie corectă. Şi acesta este motivul pentru care nu toată lumea are la fel de mult succes sau poate face acest lucru cu întotdeauna aceeaşi forţă. O persoană trebuie să lucreze la dezvoltarea proceselor interioare pentru a stabili o comunicare
conştientă cu ADN-ul.

Cercetătorii ruşi lucrează la o metodă care să nu depindă de aceşti factori, ci care să funcţioneze ÎNTOTDEAUNA, cu condiţia ca frecvenţa corectă să fie folosită. Însă, cu cât este mai evoluată conştiinţa unui individ, cu atât este mai puţină nevoie de orice tip de mecanism: o persoană poate obţine aceste rezultate de una singură. Ştiinţa va înceta într-un final să râdă de aceste idei şi va confirma şi explica rezultatele şi nu se termină aici.

Cercetătorii ruşi au descoperit, de asemenea, că ADN-ul nostru poate cauza tipare neregulate într-un vid, producând astfel găuri de vierme magnetizate. Găurile de vierme sunt echivalentele microscopice ale aşa numitelor punţi Einstein-Rosen din apropierea găurilor negre (lăsate de stele care au explodat).

Acestea sunt legături de tunel între zone complet diferite din Univers prin care informaţia poate fi transmisă în afara timpului şi spaţiului. ADN-ul atrage aceste părticele de informaţie şi le trimite mai departe către conştiinţa noastră. Acest proces de hipercomunicare (telepatie, channeling) este mult mai uşor de folosit într-o stare de relaxare.
Stresul, îngrijorarea sau un intelect hiperactiv împiedică hipercomunicarea sau informaţia va fi complet distorsionată sau inutilă. În natură, hipercomunicarea a fost aplicată cu succes timp de milioane de ani.
Fluxul de viaţă organizat al insectelor demonstrează acest lucru cu prisosinţă.

ADN UMAN 2

Omul modern o cunoaşte doar la un nivel mult mai subtil numit „intuiţie”. Însă şi noi ne putem recâştiga utilizarea completă a ei. Ca exemplu din natură, atunci când o regină furnică este separată de colonia ei, furnicile lucrătoare care au rămas vor continua să construiască intens în conformitate cu planul. Însă, dacă regina este ucisă, toată activitatea din colonie se opreşte. Nici o furnica nu va ştii ce să facă. Se pare că regina transmite supuşilor ei „planurile de construire” chiar dacă se află la mare distanţă – prin intermediul conştiinţei de grup. Se poate găsi oricât de departe, cu condiţia să fie în viaţă.

La oameni, hipercomunicarea se întâlneşte cel mai adesea atunci când o persoană dobândeşte dintr-o dată accesul la informaţia care se află în afara bazei de cunoaştere a cuiva. Acest gen de hipercomunicare este apoi experimentată ca intuiţie sau inspiraţie (de asemenea, în channeling în tranşă). Compozitorul italian Giuseppe Tartini, de exemplu, a visat într-o noapte că un demon stătea lângă el şi cânta la vioară. A doua zi, Tartini a reuşit să noteze cu exactitate piesa din memorie. A numit-o sonata „Trilul diavolului”.

Timp de mulţi ani, un asistent medical de 42 de ani a visat o situaţie în care era conectat la un fel de CD-ROM de cunoaştere din care i se transmitea informaţie verificabilă din toate domeniile imaginabile, pe care şi-o putea aminti dimineaţa. Era o asemenea avalanşă de informaţii, încât parcă descărca în fiecare noapte o întreagă enciclopedie. Majoritatea informaţiilor se aflau în afara cunoaşterii sale personale şi atingea detalii tehnice despre care nu ştia absolut nimic. Atunci când hipercomunicarea se produce, se pot observa în ADN, ca şi în oameni, fenomene supranaturale.

Oamenii de ştiinţă ruşi iradiau mostre ADN cu raze laser. Pe ecran, se formează un anumit tipar de unde. Atunci când au înlăturat mostra de ADN, tiparul nu a dispărut, ci a rămas. Multe experimente controlate au arătat că tiparul continua să vină de la mostra înlăturată, a cărei câmp de energie a rămas de unul singur. Acest efect este numit acum efectul de ADN fantomă. Teoria spune că energia din afara spaţiului şi timpului curge în continuare prin găurile de vierme activate după ce ADN-ul a fost înlăturat. Efectele secundare întâlnite cel mai adesea în hipercomunicarea oamenilor sunt câmpurile electromagnetice inexplicabile din apropierea persoanei în cauză.

Mecanismele electronice precum CD-playerele pot fi iritate şi pot înceta să funcţioneze ore întregi. Atunci când câmpul electromagnetic se disipează încet, mecanismul funcţionează normal din nou. Mulţi vindecători şi oameni cu capacităţi extrasenzoriale cunosc acest efect din munca lor: cu cât atmosfera şi energia sunt mai bune, cu atât este mai „obositor” pentru mecanismele de înregistrare, deoarece ele încetează să funcţioneze chiar în acele momente. Adeseori, până a doua zi totul revine la normal. Probabil că citirea acestor rânduri îi linişteşte pe mulţi, deoarece nu are nici o legătură cu faptul că sunt inapţi din punct de vedere tehnic; înseamnă că ei sunt buni pentru hipercomunicare.

În cartea lor Vernetzte Intelligenz, Grazyna Gosa şi Franz Bludorf explică aceste legături cu precizie şi claritate. Autorii citează, de asemenea, surse ce presupun că în vremurile timpurii umanitatea semăna perfect cu animalele: era conectată foarte puternic la conştiinţa de grup şi prin urmare se comporta ca un grup. Pentru a dezvolta şi experimenta individualitatea însă, noi, oamenii am trebuit să uităm aproape complet hipercomunicarea.

În prezent, când suntem relativ stabili în conştiinţa noastră individuală, putem crea o nouă formă de conştiinţă de grup – şi anume una în care să dobândim accesul la toată informaţia prin intermediul ADN-ului nostru, fără a fi forţaţi sau controlaţi de la distanţă în legătură cu ce să facem cu acea informaţie.
Noi ştim acum că exact aşa cum folosim Internet-ul, ADN-ul nostru poate distribui informaţie adecvată în reţea, poate prelua informaţie din reţea şi poate stabili contacte cu alţi participanţi la reţea. Vindecarea la distanţă, telepatia sau „simţirea la distanţă” în legătură cu starea altuia pot fi astfel explicate. Unele animale ştiu foarte bine atunci când stăpânii lor plănuiesc să se întoarcă acasă. Acest lucru poate fi interpretat şi explicat mai nou prin conceptele ştiinţei de grup şi hipercomunicarii.

Orice conştiinţă colectivă nu poate fi utilizată raţional pentru o anumită perioadă de timp fără o individualitate distinctivă; altfel ne-am întoarce la instinctul primitiv de turmă care este manipulat cu uşurinţă. Hipercomunicarea în noul mileniu reprezintă ceva foarte diferit. Cercetătorii consideră că dacă oamenii cu individualitate completă ar recâştiga conştiinţa de grup, ar avea o putere dumnezeiască de a crea, modifica şi modela lucruri pe Pământ! Şi umanitatea chiar se îndreaptă colectiv către o asemenea conştiinţă de grup nouă. Cincizeci de procente dintre copii vor deveni o problemă din momentul în care merg la şcoală, deoarece sistemul „îngrămădeşte” pe toată lumea la un loc şi aceştia necesită ajustări. Însă individualitatea copiilor de astăzi este atât de puternică, încât ei refuză aceste ajustări şi se opun renunţării la particularităţile lor în cele mai variate feluri. În acelaşi timp, se nasc din ce în ce mai mulţi copii clarvăzători. Ceva din aceşti copii se luptă pentru a se îndrepta către conştiinţa de grup de noul tip şi nu mai pot fi supuşi. Ca o regulă, vremea, de exemplu, este foarte dificil de influenţat de un singur individ, însă poate fi influenţată de conştiinţa de grup (ceva ce nu este deloc nou pentru unele triburi indigene).

Vremea este puternic influenţată de frecvenţele de rezonanţă ale Pământului (frecvenţele Schumann). Însă, exact
aceleaşi frecvenţe se produc şi în creierul nostru, iar atunci când mai mulţi oameni îşi sincronizează gândirea sau când indivizi (maeştrii spirituali, de exemplu) îşi concentrează gândurile ca un laser, atunci nu este deloc uimitor că pot influenţa vremea. O civilizaţie modernă care îşi dezvoltă conştiinţa de grup nu ar avea nici probleme de mediu, nici goluri de energie: dacă ar folosi asemenea puteri mentale ca o civilizaţie unificată, ar avea controlul energiilor planetei sale ca o consecinţă naturală. Atunci când un număr mai mare de oameni se unifică într-o intenţie mai înaltă ca meditaţia pentru pace – se dizolvă, de asemenea, şi potenţialele pentru violenţă.

Se pare că ADN-ul este, de asemenea, un superconductor organic care poate lucra la temperatura corporală normală, spre deosebire de superconductoarele artificiale care necesită temperaturi extrem de reduse

între 200 şi 140A °C pentru a funcţiona. Mai mult, toate superconductoarele pot stoca lumina şi astfel, informaţia. Acest lucru explică mai departe felul în care ADN-ul poate stoca informaţia. Mai există un fenomen legat de ADN şi găuri de vierme. În mod normal, aceste găuri de vierme supermici sunt foarte instabile şi se menţin numai pentru mici fracţiuni de secundă. În anumite condiţii, găurile de vierme stabile se pot organiza, formând apoi câmpuri de vid distincte în care, de exemplu, gravitatea se poate transforma în electricitate. Câmpurile de vid sunt sfere autoradiante de gaz ionizat ce conţin cantităţi considerabile de energie. În Rusia există regiuni în care astfel de mingi radiante apar foarte des.

Din cauza confuziei generale, ruşii au iniţiat programe de cercetare masivă care au condus în final la unele dintre descoperirile menţionate mai sus. Mulţi oameni cunosc câmpurile de vid ca sfere strălucitoare pe cer. Ei se uită cu atenţie şi uimire la ele şi se întreabă ce ar putea fi. M-am gândit odată: „Bună! Dacă eşti un OZN, zboară în triunghi”. Şi dintr-o dată, sferele de lumină s-au mişcat în triunghi. Sau zburau pe cer ca nişte pucuri de hochei: accelerau de la zero la viteze ameţitoare, în timp ce alunecau tăcut pe cer. Am rămas uitându-mă la cer şi am crezut, ca mulţi alţii că sunt OZNuri. Prietenoase, se pare, deoarece au zburat în triunghiuri pentru a-mi face pe plac.

În prezent ruşii au descoperit – în regiunile în care apar adesea câmpurile de vid – că uneori ele zboară ca sfere de lumină de la sol, în sus, spre cer şi că aceste sfere pot fi îndrumate prin gând. S-a descoperit că aceste câmpuri de vid emit unde de frecvenţă joasă care sunt produse şi în creierele noastre şi datorită acestei asemănări de unde ele pot reacţiona la gândurile noastre. A intra cu entuziasm într-o astfel de sferă de la nivelul solului nu este tocmai o idee prea bună, deoarece acele sfere de lumina pot conţine energii imense şi ne pot modifica genele.

Mulţi învăţători spirituali produc, de asemenea, asemenea sfere sau coloane de lumină vizibile atunci când se află în meditaţie profundă sau în timpul lucrului cu energie, ceea ce declanşează senzaţii plăcute şi nu dăunează cu nimic. Se pare ca acest lucru depinde, de asemenea, de o anumită ordine, calitate şi origine interioară a câmpului de vid.

Există unii învăţători spirituali precum tânărul englez Ananda, de exemplu, la care nu se vede nimic la început, dar căruia dacă i se face o fotografie în timp ce stă şi vorbeşte sau meditează în hipercomunicare, iese doar o fotografie a unui nor alb pe scaun. În anumite proiecte de vindecare a Pământului apar, de asemenea, astfel de efecte de lumină în fotografii.

Pe scurt, acest fenomen are de a face cu forţele de gravitaţie şi antigravitaţie care sunt forme stabile de găuri de vierme şi afişări ale hipercomunicării cu energii din afara structurii noastre de timp şi spaţiu. Generaţiile timpurii care au experimentat această hipercomunicare şi câmpuri de vid vizibile erau convinse că le-a apărut un înger: şi noi nu putem fi prea siguri la ce forme de conştiinţă putem obţine acces atunci când folosim hipercomunicarea.

Fără a avea dovada ştiinţifică a existenţei lor reale, oamenii care au avut astfel de experienţe. NU suferă însă cu toţii de halucinaţii. Am făcut pur şi simplu un pas uriaş către înţelegerea realităţii noastre. Ştiinţa oficială ştie, de asemenea, de anomaliile de gravitaţie de pe Pământ care contribuie la formarea fenomenelor de vid. Recent, anomalii de gravitaţie au fost descoperite în Rocca di Papa din sudul Romei.

 

sursa : www.scribd.com

  https://www.evolutiespirituala.ro/explicarea-stiintifica-a-fenomenelor-paranormale/?feed_id=60119&_unique_id=648af3b53e153

/de
,

PARADIGMA: SISTEM INTEGRAL UMAN ŞI PSIHOTRONICĂ

47135 247189245404586 55309275 n

PARADIGMA: SISTEM INTEGRAL UMAN

ŞI PSIHOTRONICĂ

Dr. Constantin NEACŞU

 

The definition of human being through his intellectual quest to discover knowledge,

has created a lot of content, which, have offered a lot of gnoseological, epistemologicul and

ontologicul ideas on man. To understand these phenomena and processes that ensure our

interrelations with our inner and outer universe, we need a certain degree of rational

knowledge.

Fiinţa umană ca entitate biologică raţională pe Terra deţine în mod dialectic şi calitatea de a cunoaşte în acelaşi mod. Această dublă condiţie determină spiritul omului la o permanentă incursiune în realitatea propriului său univers interior şi al celui înconjurător. Cunoaşterea include înţelegerea realităţii obiective a proceselor sau fenomenelor la care omul este partener direct sau mediat. înţelegerea este fundamentată pe logică -un corolar al raţiunii- demersul spre adevăr reprezentând un dat al sorţii sale dea fi unica fiinţă raţională pe această planetă, diacronia sa parcurgând etape desfăşurătoare evolutive cu un caracter permanent ascendent ca randament.

Oricum, evoluţia gândirii omenirii confirmă implacabilul destin al fiinţei umane de a continua în spaţiul şi timpul fizic (ce include trăirea biologică) efortul de „ a ştii”.

Definirea omului în cadrul căutării intelectuale de a realiza propria cunoaştere, a conturat şi consfinţit numeroase conţinuturi, care la vremea lor

ofereau fiecare un „randament” ideatic evident mai ridicat prin oferta gnoseologică, epistemologică sau ontologică asupra fiinţei umane.

înţelegerea fenomenelor sau proceselor care se desfăşoară (sau asigură) relaţiile fiinţei noastre în univers (propriu sau din afară) solicită un grad adecvat de cunoaştere raţională în primul rând.

Contemporaneitatea noastră cere ca în această etapă demersurile intelectuale să includă – dacă nu completări sau adăugiri calitative şi/sau

cantitative, – măcar unele clarificări cu potenţial pozitiv. Atitudinea noastră ştiinţifică (asigurată de fayr-play-ul corespunzător acestei atitudinii) include ca necesară definirea termenilor cu care vom „opera” în demersul nostru asupra unui domeniu fenomenologic pe care omul – considerat de noi ca unica fiinţă bio-psiho-socio-culturală – 1-a realizat în decursul diacroniei procesului de cunoaştere şi anume cel al fenomenelor paranormale sau proceselor PSI.

protectis psi2

Cunoscute de când omul aceste fenomene sau procese în care fiinţa sa este implicată în mod exhaustiv, constituie un grup aparte datorită în primul rând caracteristicilor de desfăşurare: fenomene rare, deosebite din punct de vedere al manifestărilor (calitative şi cantitative) şi prin faptul, apoi, că nu au putut până în prezent a fi reproduse integral prin metodologia şi modul de gândire definit ca ştiinţific.

Definirea lor a cuprins multe conţinuturi semantice, explicarea lor de asemenea, nu a putut fi despărţită – până în prezent – de imaginar şi mistic. Ca atare zona de „înţelegere a acestei categorii de fenomene a fost decretată ca aparţinând „supranaturalului” după canoanele ştiinţifice „ortodoxe” operante încă la ora actuală.

Argumentarea noastră proprie în prezentarea fenomenologiei descrise ca „paranormale sau PSI” este de tipul ştiinţifico-logic raţional şi nu pateticomistic, raţionalitatea fiind fundamentul de susţinere. Intr-o atare tentativă de a aborda o înţelegere ştiinţifică a acestui domeniu de sorginte umană plecăm, aşa cum am menţionat mai sus, de la definirea termenilor implicaţi în periplul explicativ al acestui domeniu fenomenologic.

I – O primă aserţiune în paradigma prezentată de noi o reprezintă ideea considerării ab initio a fiinţei umane ca unică fiinţă bio-psiho-socio-culturală, această structură tetralogică constiftiind o modalitate „operaţională” a fiinţei umane ca sistem. Abordarea omului duce la posibilitatea operării cu acest concept în lumina definiţiilor acceptate şi operante actualmente în ştiinţă. Dacă ne referim la apartenenţa omului la sisteme biologice deschise (Berthalamffy) atunci putem opera cu realitatea unei relaţii existente atât intrinsecă entităţii vii (mediului său interior) cât şi cel exterior în care operează informaţional în condiţia desfăşurării biologice a demersului de viaţă.

protectie psi1

II – Dacă ne oprim la conţinutul conceptului de sistem integrat sau integral definirea noastră operantă a termenilor (cu un randament optimal) o

reprezintă aserţiunea că omul ca fiinţă vie reprezintă un sistem „integral” (definită de noi încă din 1973). Calitatea de sistem biologic integral consfinţeşte omul ca fiind unica fiinţă care produce „plus informaţie” spre deosebire de celelalte sisteme biologice subdiacente în starea evolutivă (pe care o putem accepta ca reală). Calitatea specifică de sistem integral, producător de „plus informaţie” consfinţeşte „capacitatea” de a realiza concepte (modele) care nu sunt în desfăşurarea în natură, capacitatea de creaţie, de conştientizare a demersului de suflet ( cu corolarul de credinţă), de comunicare scrisă şi verbală, de posibilitatea modificării a habitusului natural, demersurile sale socio-culturale realizând un univers propriu ideativ cu un conţinut informaţional extrem de eficient pentru statutul său de fiinţă vie.

Toate aceste demersuri susţinute de structurarea de fiinţă raţională are ca rezultat, conturarea unei „dimensiuni” ce structurează la rândul său o altă calitate tot atât de fundamentală şi anume cunoaşterea.

protectie psi2

Această caracteristică a omului reprezintă baza demersurilor sale ideatice în cadrul dinamicii raportului raţiune/cunoaştere (R/C), raportul descris oferind – după concepţia noastră – posibilitatea de explicare a întregii evoluţii de fiinţă bio-psiho-socio-culturală în demiurgul său permanent spre cunoaşterea raţională. Din prezentarea structurii acestei paradigme a omului se remarcă faptul că acesta, deşi deţine în desfăşurarea vieţii sale biologice un randament crescător al capacităţii raţiunii sale, el reprezintă condiţia limitării sale în sensul calităţii entropice la un moment dat. De aceea, diferenţa de nivel între cei doi parametrii fundamentali R şi C al căror raport rămâne diferit de 1, face ca demersurile mai noi să ne determine a accepta unele feedback-uri esenţiale de a fi al omului. Caracteristica parametrului delta R de a rămâne diferită de 0, ne explică în mod raţional, nu pasional-subiectiv, domeniul specific omului – de ce mai rămân unele idei, probleme fenomene, trăiri neexplicate, ne cunoscute nouă la un moment dat sau la o etapă de gândire pe care o analizăm.

In această situaţie considerăm că se află încă, la ora actuală, lumea fenomenelor paranormale (PSI), a căror cunoaştere sau înţelegere a mecanismelor desfăşurate nu a putut fi „acoperită” de modalitatea gândirii umane (considerată ştiinţifică) prin axiomele sau canoanele cu care operează şi a cărui conţinut informaţional nu deţine o entropie adecvată.

III – La ora actuală operarea proceselor biologice – mai ales cele dependente de organismul uman este – mult completată prin implicarea informaţional biologice. Conceptul structural al informaţiei a fost expus de noi într-o viziune sistemică încă din 1982 (Informaţia biologică, Ed. Ştiinţifică, 1982) în contextul poziţionării informaţiei în general ca „ipostază de cunoaştere raţională a materiei” alături de cea de substanţă, energie şi mişcare (nu a timpului ca cea a patra dimensiune) conturându-se schema explicitării trecerii dintr-o ipostază în alta prin procesul, mecanismul sau fenomenul rezonanţei.

protectie psi3

IV – Definirea acestei aserţiuni a cuprins ideea că rezonanţa nu depinde de timp, de spaţiu, de energie, de entropie, de entalpie, având randamentul specific de 100% (C. Neacşu, 1982). In felul acesta ne putem explica existenţa reală, obiectivă, deci cognoscibilă raţional, a trecerii (transferului) între cele patru ipostaze ale materiei fără a fi observată în mod obişnuit de către noi. In acest context definitoriu, explicitarea raţională a unor procese sau fenomene la care participă omul în ipostaza de activator, activat sau mijloc de transfer, capătă parametrii de integralitate în existenţa reală naturală şi supranaturală. Un edificator al procesologiei PSI cuprinde telepatia, telekinezia, levitaţia, clarviziunea, vizualizarea câmpului bioenergetic şi hipnoza, prin implicarea a ceea ce se defineşte drept „puterea gândului”, aceasta fiind de fapt bazat pe mecanismul, procesul sau fenomenul de rezonanţă.

Explicitarea relaţiilor umane în contextul tetralogie de fiinţă bio-psihosocio- culturală bazate pe substratul fenomenologic, face ca imperativul de tip rezonanţă să aducă omului explicarea reală a contextului trăirii biologice de viaţă în zona înţelegerii definitorie, în ideea că ceasta categorie fenomenologică deţine un aspect calitativ şi cantitativ deosebit în comportamentul său în general, cunoscut de omul obişnuit, în care procesele para PSI (în lumina psihotronicii) să nu constituie decât „calităţi” individuale. Aceste calităţi deosebite face ca desfăşurarea lor să aibă loc în condiţii acceptate ca nesemnificativ statistic.

V – Este de acceptat în poziţia noastră că structura biologică prin componenta psihologică specifică nu este generată (coordonată) statistic, orice element, fenomen sau mecanism fiind considerate a se desfăşura ca normalitate după unele modele logice de înţelegere de sorginte statistică. Procesele sau fenomenele PSI care nu se desfăşoară după aceste scheme (logice pentru om) cu eficienţă reală în cuprinsul desfăşurării socio-culturale sunt clasificate după criterii deosebite atribuindu-li-se pecetea de anormalitate. Este clar că procesul reprezentativ al telepatiei asigură transmiterea informaţiei biologice de la un emiţător uman conştient la altul în aceeaşi postură (ca receptor diferenţiat), că psihokinezia sau telekinezia reprezintă focalizarea energetică informaţională de la un emiţător cu potenţial deosebit calitativ, faţă de „normal”, că spectrograma vizuală a aurei reprezintă „o capacitate” proprie unor receptori biologici umani care pot „caracteriza” valori spectrale după criteriile ortodoxe ş.a.m.d.

torus (2)

Măsurătorile sau evidenţierea unor calităţi la unele organisme umane, în acest sens diferenţiat calitativ sau cantitativ, reprezintă astăzi o preocupare de tip ştiinţific al acestui domeniu de manifestare fenomenologică clasificat încă şi astăzi ca paranormal. O dată cu cunoaşterea sau acceptarea unor mecanisme informaţionale biologice cu transpunerea în contextul calitativ sau cantitativ al tehnologiei deţinută de activitatea tehnologică contemporană apare şi realitatea explicitării acestor procese cu răspândire din punct de vedre biologic selectiv. Nu toţi oamenii pot „exprima” sau „conştientiza” această gamă de procese „normale biologic” care au loc în contextul vieţii omului contemporan, în contextul tetralogie al omului, acceptarea corelativ-integratoare-reală oferind soluţii de operare chiar sub aspectul unor metodologii adecvate.

Insuficienţa, la ora actuală a psihotronicii de a „reproduce” sau a stăpânii aceste fenomene sau mecanisme în aceleaşi condiţii ca cele obişnuite (naturale ) se datorează nu numai nivelului energetico-informaţional deosebit ci şi faptului că modelele experimentate – absolut necesare convingerii şi dovedirii acestor fenomene – nu pot fi încă realizate în condiţiile specifice mecanismului lor şi anume a proceselor sau mecanismelor rezonatoare de o asemenea calitate.

Posibilitatea creării unor device-uri care să asigure calitativ şi cantitativ mecanisme sau procese rezonatoare asemănătoare condiţiei umane este încă în stadiul de dorinţă ştiinţifică sau profesională. Rămâne însă condiţia fundamentală a acestor procese care se manifestă în contextul lumii vii şi mai ales al omului de a-şi imagina sau selecta modele tot biologice care să poată fi manevrate sau să răspundă dezideratului experimentatorului.

Realitatea proceselor paranormale este asigurată în perspectiva viitorului apropiat de a deveni instrumente manevrabile pentru desfăşurarea unei vieţi optimale în care fenomenele naturale pot interveni prin interferarea „optimului” dorit de om şi nu în alte scopuri.

BIBLIOGRAFIE

1. C, Neacşu, Sistemul neuroendocrin ca sistem integrator al organismului,

în rev. Progresele Ştiinţei, 1973, 53, 106

2. C, Neacşu, Teză doctorat medicină – IMF, 1980

3. C, Neacşu, Informaţia biologică, Ed. Ştiinţifică, 1982

4. C, Neacşu, Ritmurile biologice, Ed. Medicală, 1989

5. C, Neacşu, Bioritmurile şi medicina, vol. I, Ed. N Şteflea, 1986

6. C, Neacşu, Biotipologia umană şi zodiacul, Ed. Privirea, 2005

7. C, Neacşu, Credinţa – atribut sau necesitate, 20088 (în redacţie)

 

S E C U R I T A T E Ş l A P Ă R A R E

Î N  U N I U N E A E U R O P E A N Ă

SESIUNEA ANUALĂ DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE

Bucureşti, 17-18 aprilie 2008

https://www.evolutiespirituala.ro/paradigma-sistem-integral-uman-si-psihotronica/?feed_id=56969&_unique_id=647d8439b2a02

/de
, ,

Explicarea stiinţifică a fenomenelor „paranormale”

Human DNA

Explicarea stiinţifică a fenomenelor „paranormale”

Învăţătorii ezoterici şi spirituali au ştiut de ani de zile că trupul nostru poate fi programat prin limbaj, cuvinte şi gând. În prezent, acest lucru a fost demonstrat şi explicat. ADN-ul uman este un Internet biologic şi, în multe
aspecte, superior celui artificial.

Cea mai recentă cercetare ştiinţifică din Rusia explică direct sau indirect fenomene precum clarviziunea, intuiţia, actele de vindecare spontană sau de la distanţă, auto-vindecarea, tehnicile de afirmaţie, lumină/aură neobişnuită din jurul oamenilor (precum maeştrii spirituali), influenţa minţii asupra tiparelor de vreme şi multe altele. Mai mult, există dovezi în sprijinul unui tip complet nou de medicină în care ADN-ul poate fi influenţat şi reprogramat prin cuvinte şi frecvenţe, FĂRĂ a extrage şi înlocui genele singulare. Numai 10% din ADN-ul nostru este folosit pentru construirea proteinelor şi tocmai această subcategorie prezintă interesul cercetătorilor occidentali, fiind examinat şi clasificat.

Celelalte 90% sunt considerate „ADN nefolosit”. Cercetătorii ruşi, însă, fiind convinşi că natura nu este lipsită de inteligenţă, s-au alăturat lingviştilor şi geneticienilor într-o căutare de a explora acele 90% de „ADN nefolosit”.
Rezultatele, descoperirile şi concluziile lor sunt pur şi simplu revoluţionare!

Conform descoperirilor, ADN-ul nostru nu este responsabil numai cu construirea corpului nostru, ci serveşte, de asemenea, ca depozit de date şi comunicare. Lingviştii ruşi au descoperit că, codul genetic – mai ales în aparentele 90 de procente „nefolositoare” – urmează aceleaşi reguli ca toate limbajele noastre umane. Ei au comparat regulile sintaxei (felul în care sunt aranjate cuvintele între ele pentru a forma fraze şi propoziţii), semantica (studiul semnificaţiei în formele limbajului) şi regulile de bază ale gramaticii. Ei au descoperit ca alcaloizii ADN-ului nostru urmează o gramatică regulată şi au reguli fixe, exact ca şi limbajele noastre. Prin urmare, limbajele umane nu au apărut accidental, ci sunt o reflecţie a ADN-ului nostru inerent.

Biofizicianul şi biologul molecular rus Pjotr Garjajev şi colegi săi au explorat, de asemenea, comportamentul vibraţional al ADN-ului. Pe scurt, ideea de bază a fost:

„Cromozomii vii funcţionează exact ca un computer holografic, folosind radiaţie ADN laser endogenă”.

Aceasta înseamnă că ei au reuşit, de exemplu, să moduleze anumite tipare de frecvenţă (sunete) pe o rază ca cea de laser, care influenţa frecvenţa ADN-ului şi astfel informaţia genetică propriu-zisă. Având în vedere că structura principală a perechilor de ADN-alcalin şi a limbajului (aşa cum am explicat mai devreme) au aceeaşi structură, nu e nevoie de nici o decodare de ADN. Putem folosi pur şi simplu cuvinte şi propoziţii din limbajul uman! Şi acest lucru a fost demonstrat prin experiment! Substanţa ADN vie (din ţesut viu, nu în vitro) va reacţiona întotdeauna la raze laser modulate prin limbaj şi chiar şi la unde radio, dacă se folosesc frecvenţele adecvate (sunet). Acest lucru explică ştiinţific, însfârşit, de ce afirmaţiile, hipnoza şi cele asemănătoare pot avea asemenea efecte puternice asupra oamenilor şi a corpurilor lor.

Este foarte firesc şi natural ca ADN-ul nostru să reacţioneze la limbaj. În timp ce cercetătorii occidentali extrag gene singulare din şiruri ADN şi le inserează în altă parte, cei ruşi creează mecanisme ce influenţează metabolismul celular prin frecvenţe radio şi de lumină modulate, reparând astfel defectele genetice. Ei au capturat până şi tiparele informaţionale ale unui anumit ADN şi l-au transmis altuia, în acest fel reprogramând genele la un alt genom. Astfel că au transformat cu succes, de exemplu, embrioni de broască în embrioni de salamandră, pur şi simplu prin transmiterea tiparelor de informaţie ADN!

În acest fel, întreaga informaţie a fost transmisă fără nici unul dintre efectele secundare sau conflictele întâlnite atunci când se extrag şi se reintroduc genele singulare din ADN. Acest lucru reprezintă o revoluţie şi o senzaţie incredibilă, transformatoare: prin simpla aplicare a vibraţiei (frecvenţe de sunet) şi limbaj, în schimbul procedurii arhaice de extragere!

Acest experiment arată puterea imensă a geneticii cu unde, care are în mod evident o influenţă mai mare în formarea organismelor decât procesele biochimice ale secvenţelor alcaline.

Învăţătorii ezoterici şi spirituali au ştiut de ani de zile că trupul nostru poate fi programat prin limbaj, cuvinte şi gând. Acest lucru a fost demonstrat şi explicat în prezent. Dar, bineînţeles, frecvenţa trebuie să fie corectă. Şi acesta este motivul pentru care nu toată lumea are la fel de mult succes sau poate face acest lucru cu întotdeauna aceeaşi forţă. O persoană trebuie să lucreze la dezvoltarea proceselor interioare pentru a stabili o comunicare
conştientă cu ADN-ul.

Cercetătorii ruşi lucrează la o metodă care să nu depindă de aceşti factori, ci care să funcţioneze ÎNTOTDEAUNA, cu condiţia ca frecvenţa corectă să fie folosită. Însă, cu cât este mai evoluată conştiinţa unui individ, cu atât este mai puţină nevoie de orice tip de mecanism: o persoană poate obţine aceste rezultate de una singură. Ştiinţa va înceta într-un final să râdă de aceste idei şi va confirma şi explica rezultatele şi nu se termină aici.

Cercetătorii ruşi au descoperit, de asemenea, că ADN-ul nostru poate cauza tipare neregulate într-un vid, producând astfel găuri de vierme magnetizate. Găurile de vierme sunt echivalentele microscopice ale aşa numitelor punţi Einstein-Rosen din apropierea găurilor negre (lăsate de stele care au explodat).

Acestea sunt legături de tunel între zone complet diferite din Univers prin care informaţia poate fi transmisă în afara timpului şi spaţiului. ADN-ul atrage aceste părticele de informaţie şi le trimite mai departe către conştiinţa noastră. Acest proces de hipercomunicare (telepatie, channeling) este mult mai uşor de folosit într-o stare de relaxare.
Stresul, îngrijorarea sau un intelect hiperactiv împiedică hipercomunicarea sau informaţia va fi complet distorsionată sau inutilă. În natură, hipercomunicarea a fost aplicată cu succes timp de milioane de ani.
Fluxul de viaţă organizat al insectelor demonstrează acest lucru cu prisosinţă.

ADN UMAN 2

Omul modern o cunoaşte doar la un nivel mult mai subtil numit „intuiţie”. Însă şi noi ne putem recâştiga utilizarea completă a ei. Ca exemplu din natură, atunci când o regină furnică este separată de colonia ei, furnicile lucrătoare care au rămas vor continua să construiască intens în conformitate cu planul. Însă, dacă regina este ucisă, toată activitatea din colonie se opreşte. Nici o furnica nu va ştii ce să facă. Se pare că regina transmite supuşilor ei „planurile de construire” chiar dacă se află la mare distanţă – prin intermediul conştiinţei de grup. Se poate găsi oricât de departe, cu condiţia să fie în viaţă.

La oameni, hipercomunicarea se întâlneşte cel mai adesea atunci când o persoană dobândeşte dintr-o dată accesul la informaţia care se află în afara bazei de cunoaştere a cuiva. Acest gen de hipercomunicare este apoi experimentată ca intuiţie sau inspiraţie (de asemenea, în channeling în tranşă). Compozitorul italian Giuseppe Tartini, de exemplu, a visat într-o noapte că un demon stătea lângă el şi cânta la vioară. A doua zi, Tartini a reuşit să noteze cu exactitate piesa din memorie. A numit-o sonata „Trilul diavolului”.

Timp de mulţi ani, un asistent medical de 42 de ani a visat o situaţie în care era conectat la un fel de CD-ROM de cunoaştere din care i se transmitea informaţie verificabilă din toate domeniile imaginabile, pe care şi-o putea aminti dimineaţa. Era o asemenea avalanşă de informaţii, încât parcă descărca în fiecare noapte o întreagă enciclopedie. Majoritatea informaţiilor se aflau în afara cunoaşterii sale personale şi atingea detalii tehnice despre care nu ştia absolut nimic. Atunci când hipercomunicarea se produce, se pot observa în ADN, ca şi în oameni, fenomene supranaturale.

Oamenii de ştiinţă ruşi iradiau mostre ADN cu raze laser. Pe ecran, se formează un anumit tipar de unde. Atunci când au înlăturat mostra de ADN, tiparul nu a dispărut, ci a rămas. Multe experimente controlate au arătat că tiparul continua să vină de la mostra înlăturată, a cărei câmp de energie a rămas de unul singur. Acest efect este numit acum efectul de ADN fantomă. Teoria spune că energia din afara spaţiului şi timpului curge în continuare prin găurile de vierme activate după ce ADN-ul a fost înlăturat. Efectele secundare întâlnite cel mai adesea în hipercomunicarea oamenilor sunt câmpurile electromagnetice inexplicabile din apropierea persoanei în cauză.

Mecanismele electronice precum CD-playerele pot fi iritate şi pot înceta să funcţioneze ore întregi. Atunci când câmpul electromagnetic se disipează încet, mecanismul funcţionează normal din nou. Mulţi vindecători şi oameni cu capacităţi extrasenzoriale cunosc acest efect din munca lor: cu cât atmosfera şi energia sunt mai bune, cu atât este mai „obositor” pentru mecanismele de înregistrare, deoarece ele încetează să funcţioneze chiar în acele momente. Adeseori, până a doua zi totul revine la normal. Probabil că citirea acestor rânduri îi linişteşte pe mulţi, deoarece nu are nici o legătură cu faptul că sunt inapţi din punct de vedere tehnic; înseamnă că ei sunt buni pentru hipercomunicare.

În cartea lor Vernetzte Intelligenz, Grazyna Gosa şi Franz Bludorf explică aceste legături cu precizie şi claritate. Autorii citează, de asemenea, surse ce presupun că în vremurile timpurii umanitatea semăna perfect cu animalele: era conectată foarte puternic la conştiinţa de grup şi prin urmare se comporta ca un grup. Pentru a dezvolta şi experimenta individualitatea însă, noi, oamenii am trebuit să uităm aproape complet hipercomunicarea.

În prezent, când suntem relativ stabili în conştiinţa noastră individuală, putem crea o nouă formă de conştiinţă de grup – şi anume una în care să dobândim accesul la toată informaţia prin intermediul ADN-ului nostru, fără a fi forţaţi sau controlaţi de la distanţă în legătură cu ce să facem cu acea informaţie.
Noi ştim acum că exact aşa cum folosim Internet-ul, ADN-ul nostru poate distribui informaţie adecvată în reţea, poate prelua informaţie din reţea şi poate stabili contacte cu alţi participanţi la reţea. Vindecarea la distanţă, telepatia sau „simţirea la distanţă” în legătură cu starea altuia pot fi astfel explicate. Unele animale ştiu foarte bine atunci când stăpânii lor plănuiesc să se întoarcă acasă. Acest lucru poate fi interpretat şi explicat mai nou prin conceptele ştiinţei de grup şi hipercomunicarii.

Orice conştiinţă colectivă nu poate fi utilizată raţional pentru o anumită perioadă de timp fără o individualitate distinctivă; altfel ne-am întoarce la instinctul primitiv de turmă care este manipulat cu uşurinţă. Hipercomunicarea în noul mileniu reprezintă ceva foarte diferit. Cercetătorii consideră că dacă oamenii cu individualitate completă ar recâştiga conştiinţa de grup, ar avea o putere dumnezeiască de a crea, modifica şi modela lucruri pe Pământ! Şi umanitatea chiar se îndreaptă colectiv către o asemenea conştiinţă de grup nouă. Cincizeci de procente dintre copii vor deveni o problemă din momentul în care merg la şcoală, deoarece sistemul „îngrămădeşte” pe toată lumea la un loc şi aceştia necesită ajustări. Însă individualitatea copiilor de astăzi este atât de puternică, încât ei refuză aceste ajustări şi se opun renunţării la particularităţile lor în cele mai variate feluri. În acelaşi timp, se nasc din ce în ce mai mulţi copii clarvăzători. Ceva din aceşti copii se luptă pentru a se îndrepta către conştiinţa de grup de noul tip şi nu mai pot fi supuşi. Ca o regulă, vremea, de exemplu, este foarte dificil de influenţat de un singur individ, însă poate fi influenţată de conştiinţa de grup (ceva ce nu este deloc nou pentru unele triburi indigene).

Vremea este puternic influenţată de frecvenţele de rezonanţă ale Pământului (frecvenţele Schumann). Însă, exact
aceleaşi frecvenţe se produc şi în creierul nostru, iar atunci când mai mulţi oameni îşi sincronizează gândirea sau când indivizi (maeştrii spirituali, de exemplu) îşi concentrează gândurile ca un laser, atunci nu este deloc uimitor că pot influenţa vremea. O civilizaţie modernă care îşi dezvoltă conştiinţa de grup nu ar avea nici probleme de mediu, nici goluri de energie: dacă ar folosi asemenea puteri mentale ca o civilizaţie unificată, ar avea controlul energiilor planetei sale ca o consecinţă naturală. Atunci când un număr mai mare de oameni se unifică într-o intenţie mai înaltă ca meditaţia pentru pace – se dizolvă, de asemenea, şi potenţialele pentru violenţă.

Se pare că ADN-ul este, de asemenea, un superconductor organic care poate lucra la temperatura corporală normală, spre deosebire de superconductoarele artificiale care necesită temperaturi extrem de reduse

între 200 şi 140A °C pentru a funcţiona. Mai mult, toate superconductoarele pot stoca lumina şi astfel, informaţia. Acest lucru explică mai departe felul în care ADN-ul poate stoca informaţia. Mai există un fenomen legat de ADN şi găuri de vierme. În mod normal, aceste găuri de vierme supermici sunt foarte instabile şi se menţin numai pentru mici fracţiuni de secundă. În anumite condiţii, găurile de vierme stabile se pot organiza, formând apoi câmpuri de vid distincte în care, de exemplu, gravitatea se poate transforma în electricitate. Câmpurile de vid sunt sfere autoradiante de gaz ionizat ce conţin cantităţi considerabile de energie. În Rusia există regiuni în care astfel de mingi radiante apar foarte des.

Din cauza confuziei generale, ruşii au iniţiat programe de cercetare masivă care au condus în final la unele dintre descoperirile menţionate mai sus. Mulţi oameni cunosc câmpurile de vid ca sfere strălucitoare pe cer. Ei se uită cu atenţie şi uimire la ele şi se întreabă ce ar putea fi. M-am gândit odată: „Bună! Dacă eşti un OZN, zboară în triunghi”. Şi dintr-o dată, sferele de lumină s-au mişcat în triunghi. Sau zburau pe cer ca nişte pucuri de hochei: accelerau de la zero la viteze ameţitoare, în timp ce alunecau tăcut pe cer. Am rămas uitându-mă la cer şi am crezut, ca mulţi alţii că sunt OZNuri. Prietenoase, se pare, deoarece au zburat în triunghiuri pentru a-mi face pe plac.

În prezent ruşii au descoperit – în regiunile în care apar adesea câmpurile de vid – că uneori ele zboară ca sfere de lumină de la sol, în sus, spre cer şi că aceste sfere pot fi îndrumate prin gând. S-a descoperit că aceste câmpuri de vid emit unde de frecvenţă joasă care sunt produse şi în creierele noastre şi datorită acestei asemănări de unde ele pot reacţiona la gândurile noastre. A intra cu entuziasm într-o astfel de sferă de la nivelul solului nu este tocmai o idee prea bună, deoarece acele sfere de lumina pot conţine energii imense şi ne pot modifica genele.

Mulţi învăţători spirituali produc, de asemenea, asemenea sfere sau coloane de lumină vizibile atunci când se află în meditaţie profundă sau în timpul lucrului cu energie, ceea ce declanşează senzaţii plăcute şi nu dăunează cu nimic. Se pare ca acest lucru depinde, de asemenea, de o anumită ordine, calitate şi origine interioară a câmpului de vid.

Există unii învăţători spirituali precum tânărul englez Ananda, de exemplu, la care nu se vede nimic la început, dar căruia dacă i se face o fotografie în timp ce stă şi vorbeşte sau meditează în hipercomunicare, iese doar o fotografie a unui nor alb pe scaun. În anumite proiecte de vindecare a Pământului apar, de asemenea, astfel de efecte de lumină în fotografii.

Pe scurt, acest fenomen are de a face cu forţele de gravitaţie şi antigravitaţie care sunt forme stabile de găuri de vierme şi afişări ale hipercomunicării cu energii din afara structurii noastre de timp şi spaţiu. Generaţiile timpurii care au experimentat această hipercomunicare şi câmpuri de vid vizibile erau convinse că le-a apărut un înger: şi noi nu putem fi prea siguri la ce forme de conştiinţă putem obţine acces atunci când folosim hipercomunicarea.

Fără a avea dovada ştiinţifică a existenţei lor reale, oamenii care au avut astfel de experienţe. NU suferă însă cu toţii de halucinaţii. Am făcut pur şi simplu un pas uriaş către înţelegerea realităţii noastre. Ştiinţa oficială ştie, de asemenea, de anomaliile de gravitaţie de pe Pământ care contribuie la formarea fenomenelor de vid. Recent, anomalii de gravitaţie au fost descoperite în Rocca di Papa din sudul Romei.

 

sursa : www.scribd.com

  https://www.evolutiespirituala.ro/explicarea-stiintifica-a-fenomenelor-paranormale/?feed_id=53252&_unique_id=647089fc7f29b

/de
,

PARADIGMA: SISTEM INTEGRAL UMAN ŞI PSIHOTRONICĂ

47135 247189245404586 55309275 n

PARADIGMA: SISTEM INTEGRAL UMAN

ŞI PSIHOTRONICĂ

Dr. Constantin NEACŞU

 

The definition of human being through his intellectual quest to discover knowledge,

has created a lot of content, which, have offered a lot of gnoseological, epistemologicul and

ontologicul ideas on man. To understand these phenomena and processes that ensure our

interrelations with our inner and outer universe, we need a certain degree of rational

knowledge.

Fiinţa umană ca entitate biologică raţională pe Terra deţine în mod dialectic şi calitatea de a cunoaşte în acelaşi mod. Această dublă condiţie determină spiritul omului la o permanentă incursiune în realitatea propriului său univers interior şi al celui înconjurător. Cunoaşterea include înţelegerea realităţii obiective a proceselor sau fenomenelor la care omul este partener direct sau mediat. înţelegerea este fundamentată pe logică -un corolar al raţiunii- demersul spre adevăr reprezentând un dat al sorţii sale dea fi unica fiinţă raţională pe această planetă, diacronia sa parcurgând etape desfăşurătoare evolutive cu un caracter permanent ascendent ca randament.

Oricum, evoluţia gândirii omenirii confirmă implacabilul destin al fiinţei umane de a continua în spaţiul şi timpul fizic (ce include trăirea biologică) efortul de „ a ştii”.

Definirea omului în cadrul căutării intelectuale de a realiza propria cunoaştere, a conturat şi consfinţit numeroase conţinuturi, care la vremea lor

ofereau fiecare un „randament” ideatic evident mai ridicat prin oferta gnoseologică, epistemologică sau ontologică asupra fiinţei umane.

înţelegerea fenomenelor sau proceselor care se desfăşoară (sau asigură) relaţiile fiinţei noastre în univers (propriu sau din afară) solicită un grad adecvat de cunoaştere raţională în primul rând.

Contemporaneitatea noastră cere ca în această etapă demersurile intelectuale să includă – dacă nu completări sau adăugiri calitative şi/sau

cantitative, – măcar unele clarificări cu potenţial pozitiv. Atitudinea noastră ştiinţifică (asigurată de fayr-play-ul corespunzător acestei atitudinii) include ca necesară definirea termenilor cu care vom „opera” în demersul nostru asupra unui domeniu fenomenologic pe care omul – considerat de noi ca unica fiinţă bio-psiho-socio-culturală – 1-a realizat în decursul diacroniei procesului de cunoaştere şi anume cel al fenomenelor paranormale sau proceselor PSI.

protectis psi2

Cunoscute de când omul aceste fenomene sau procese în care fiinţa sa este implicată în mod exhaustiv, constituie un grup aparte datorită în primul rând caracteristicilor de desfăşurare: fenomene rare, deosebite din punct de vedere al manifestărilor (calitative şi cantitative) şi prin faptul, apoi, că nu au putut până în prezent a fi reproduse integral prin metodologia şi modul de gândire definit ca ştiinţific.

Definirea lor a cuprins multe conţinuturi semantice, explicarea lor de asemenea, nu a putut fi despărţită – până în prezent – de imaginar şi mistic. Ca atare zona de „înţelegere a acestei categorii de fenomene a fost decretată ca aparţinând „supranaturalului” după canoanele ştiinţifice „ortodoxe” operante încă la ora actuală.

Argumentarea noastră proprie în prezentarea fenomenologiei descrise ca „paranormale sau PSI” este de tipul ştiinţifico-logic raţional şi nu pateticomistic, raţionalitatea fiind fundamentul de susţinere. Intr-o atare tentativă de a aborda o înţelegere ştiinţifică a acestui domeniu de sorginte umană plecăm, aşa cum am menţionat mai sus, de la definirea termenilor implicaţi în periplul explicativ al acestui domeniu fenomenologic.

I – O primă aserţiune în paradigma prezentată de noi o reprezintă ideea considerării ab initio a fiinţei umane ca unică fiinţă bio-psiho-socio-culturală, această structură tetralogică constiftiind o modalitate „operaţională” a fiinţei umane ca sistem. Abordarea omului duce la posibilitatea operării cu acest concept în lumina definiţiilor acceptate şi operante actualmente în ştiinţă. Dacă ne referim la apartenenţa omului la sisteme biologice deschise (Berthalamffy) atunci putem opera cu realitatea unei relaţii existente atât intrinsecă entităţii vii (mediului său interior) cât şi cel exterior în care operează informaţional în condiţia desfăşurării biologice a demersului de viaţă.

protectie psi1

II – Dacă ne oprim la conţinutul conceptului de sistem integrat sau integral definirea noastră operantă a termenilor (cu un randament optimal) o

reprezintă aserţiunea că omul ca fiinţă vie reprezintă un sistem „integral” (definită de noi încă din 1973). Calitatea de sistem biologic integral consfinţeşte omul ca fiind unica fiinţă care produce „plus informaţie” spre deosebire de celelalte sisteme biologice subdiacente în starea evolutivă (pe care o putem accepta ca reală). Calitatea specifică de sistem integral, producător de „plus informaţie” consfinţeşte „capacitatea” de a realiza concepte (modele) care nu sunt în desfăşurarea în natură, capacitatea de creaţie, de conştientizare a demersului de suflet ( cu corolarul de credinţă), de comunicare scrisă şi verbală, de posibilitatea modificării a habitusului natural, demersurile sale socio-culturale realizând un univers propriu ideativ cu un conţinut informaţional extrem de eficient pentru statutul său de fiinţă vie.

Toate aceste demersuri susţinute de structurarea de fiinţă raţională are ca rezultat, conturarea unei „dimensiuni” ce structurează la rândul său o altă calitate tot atât de fundamentală şi anume cunoaşterea.

protectie psi2

Această caracteristică a omului reprezintă baza demersurilor sale ideatice în cadrul dinamicii raportului raţiune/cunoaştere (R/C), raportul descris oferind – după concepţia noastră – posibilitatea de explicare a întregii evoluţii de fiinţă bio-psiho-socio-culturală în demiurgul său permanent spre cunoaşterea raţională. Din prezentarea structurii acestei paradigme a omului se remarcă faptul că acesta, deşi deţine în desfăşurarea vieţii sale biologice un randament crescător al capacităţii raţiunii sale, el reprezintă condiţia limitării sale în sensul calităţii entropice la un moment dat. De aceea, diferenţa de nivel între cei doi parametrii fundamentali R şi C al căror raport rămâne diferit de 1, face ca demersurile mai noi să ne determine a accepta unele feedback-uri esenţiale de a fi al omului. Caracteristica parametrului delta R de a rămâne diferită de 0, ne explică în mod raţional, nu pasional-subiectiv, domeniul specific omului – de ce mai rămân unele idei, probleme fenomene, trăiri neexplicate, ne cunoscute nouă la un moment dat sau la o etapă de gândire pe care o analizăm.

In această situaţie considerăm că se află încă, la ora actuală, lumea fenomenelor paranormale (PSI), a căror cunoaştere sau înţelegere a mecanismelor desfăşurate nu a putut fi „acoperită” de modalitatea gândirii umane (considerată ştiinţifică) prin axiomele sau canoanele cu care operează şi a cărui conţinut informaţional nu deţine o entropie adecvată.

III – La ora actuală operarea proceselor biologice – mai ales cele dependente de organismul uman este – mult completată prin implicarea informaţional biologice. Conceptul structural al informaţiei a fost expus de noi într-o viziune sistemică încă din 1982 (Informaţia biologică, Ed. Ştiinţifică, 1982) în contextul poziţionării informaţiei în general ca „ipostază de cunoaştere raţională a materiei” alături de cea de substanţă, energie şi mişcare (nu a timpului ca cea a patra dimensiune) conturându-se schema explicitării trecerii dintr-o ipostază în alta prin procesul, mecanismul sau fenomenul rezonanţei.

protectie psi3

IV – Definirea acestei aserţiuni a cuprins ideea că rezonanţa nu depinde de timp, de spaţiu, de energie, de entropie, de entalpie, având randamentul specific de 100% (C. Neacşu, 1982). In felul acesta ne putem explica existenţa reală, obiectivă, deci cognoscibilă raţional, a trecerii (transferului) între cele patru ipostaze ale materiei fără a fi observată în mod obişnuit de către noi. In acest context definitoriu, explicitarea raţională a unor procese sau fenomene la care participă omul în ipostaza de activator, activat sau mijloc de transfer, capătă parametrii de integralitate în existenţa reală naturală şi supranaturală. Un edificator al procesologiei PSI cuprinde telepatia, telekinezia, levitaţia, clarviziunea, vizualizarea câmpului bioenergetic şi hipnoza, prin implicarea a ceea ce se defineşte drept „puterea gândului”, aceasta fiind de fapt bazat pe mecanismul, procesul sau fenomenul de rezonanţă.

Explicitarea relaţiilor umane în contextul tetralogie de fiinţă bio-psihosocio- culturală bazate pe substratul fenomenologic, face ca imperativul de tip rezonanţă să aducă omului explicarea reală a contextului trăirii biologice de viaţă în zona înţelegerii definitorie, în ideea că ceasta categorie fenomenologică deţine un aspect calitativ şi cantitativ deosebit în comportamentul său în general, cunoscut de omul obişnuit, în care procesele para PSI (în lumina psihotronicii) să nu constituie decât „calităţi” individuale. Aceste calităţi deosebite face ca desfăşurarea lor să aibă loc în condiţii acceptate ca nesemnificativ statistic.

V – Este de acceptat în poziţia noastră că structura biologică prin componenta psihologică specifică nu este generată (coordonată) statistic, orice element, fenomen sau mecanism fiind considerate a se desfăşura ca normalitate după unele modele logice de înţelegere de sorginte statistică. Procesele sau fenomenele PSI care nu se desfăşoară după aceste scheme (logice pentru om) cu eficienţă reală în cuprinsul desfăşurării socio-culturale sunt clasificate după criterii deosebite atribuindu-li-se pecetea de anormalitate. Este clar că procesul reprezentativ al telepatiei asigură transmiterea informaţiei biologice de la un emiţător uman conştient la altul în aceeaşi postură (ca receptor diferenţiat), că psihokinezia sau telekinezia reprezintă focalizarea energetică informaţională de la un emiţător cu potenţial deosebit calitativ, faţă de „normal”, că spectrograma vizuală a aurei reprezintă „o capacitate” proprie unor receptori biologici umani care pot „caracteriza” valori spectrale după criteriile ortodoxe ş.a.m.d.

torus (2)

Măsurătorile sau evidenţierea unor calităţi la unele organisme umane, în acest sens diferenţiat calitativ sau cantitativ, reprezintă astăzi o preocupare de tip ştiinţific al acestui domeniu de manifestare fenomenologică clasificat încă şi astăzi ca paranormal. O dată cu cunoaşterea sau acceptarea unor mecanisme informaţionale biologice cu transpunerea în contextul calitativ sau cantitativ al tehnologiei deţinută de activitatea tehnologică contemporană apare şi realitatea explicitării acestor procese cu răspândire din punct de vedre biologic selectiv. Nu toţi oamenii pot „exprima” sau „conştientiza” această gamă de procese „normale biologic” care au loc în contextul vieţii omului contemporan, în contextul tetralogie al omului, acceptarea corelativ-integratoare-reală oferind soluţii de operare chiar sub aspectul unor metodologii adecvate.

Insuficienţa, la ora actuală a psihotronicii de a „reproduce” sau a stăpânii aceste fenomene sau mecanisme în aceleaşi condiţii ca cele obişnuite (naturale ) se datorează nu numai nivelului energetico-informaţional deosebit ci şi faptului că modelele experimentate – absolut necesare convingerii şi dovedirii acestor fenomene – nu pot fi încă realizate în condiţiile specifice mecanismului lor şi anume a proceselor sau mecanismelor rezonatoare de o asemenea calitate.

Posibilitatea creării unor device-uri care să asigure calitativ şi cantitativ mecanisme sau procese rezonatoare asemănătoare condiţiei umane este încă în stadiul de dorinţă ştiinţifică sau profesională. Rămâne însă condiţia fundamentală a acestor procese care se manifestă în contextul lumii vii şi mai ales al omului de a-şi imagina sau selecta modele tot biologice care să poată fi manevrate sau să răspundă dezideratului experimentatorului.

Realitatea proceselor paranormale este asigurată în perspectiva viitorului apropiat de a deveni instrumente manevrabile pentru desfăşurarea unei vieţi optimale în care fenomenele naturale pot interveni prin interferarea „optimului” dorit de om şi nu în alte scopuri.

BIBLIOGRAFIE

1. C, Neacşu, Sistemul neuroendocrin ca sistem integrator al organismului,

în rev. Progresele Ştiinţei, 1973, 53, 106

2. C, Neacşu, Teză doctorat medicină – IMF, 1980

3. C, Neacşu, Informaţia biologică, Ed. Ştiinţifică, 1982

4. C, Neacşu, Ritmurile biologice, Ed. Medicală, 1989

5. C, Neacşu, Bioritmurile şi medicina, vol. I, Ed. N Şteflea, 1986

6. C, Neacşu, Biotipologia umană şi zodiacul, Ed. Privirea, 2005

7. C, Neacşu, Credinţa – atribut sau necesitate, 20088 (în redacţie)

 

S E C U R I T A T E Ş l A P Ă R A R E

Î N  U N I U N E A E U R O P E A N Ă

SESIUNEA ANUALĂ DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE

Bucureşti, 17-18 aprilie 2008

https://www.evolutiespirituala.ro/paradigma-sistem-integral-uman-si-psihotronica/?feed_id=50921&_unique_id=646866a1202e1

/de
, , ,

Dezvăluirile lui Franz Bardon despre macabrele ritualuri ale lojii FOGC – Ordinul Francmasonic al Centurionului de Aur

remoteviewing

Dezvăluirile lui Franz Bardon despre macabrele ritualuri ale lojii FOGC – Ordinul Francmasonic al Centurionului de Aur

de Mihaela Gheorghiu

O oribilă grupare masonică activa în anii treizeci şi, după unele dezvăluiri, mai activează şi astăzi. Formată din 99 de importanţi oameni politici şi de afaceri, ea caută să acapareze putere şi bani prin invocarea unor entităţi demoniace. Pacturi semnate cu sânge, ritualuri macabre practicate la  Solstiţiul de vară. Admiterea unor noi membrii doar prin tragerea la sorţi a morţii unuia dintre cei existenţi. Atacuri de natură paranormală pentru anihilarea celor care se opun planurilor lor. Sunt câteva din mârşăviile acestei grupări din care a făcut parte şi Adolf Hitler. 

franz1930Cel care a atras atenţia asupra acestei oribile grupări masonice a fost Franz Bardon, considerat unul dintre cei mai mari ocultişti moderni şi încarnarea unei fiinţe superioare, a cărei misiune era trezirea spirituală a oamenilor.  Între anii 1920 şi 1930 el a ţinut mai multe reprezentaţii pe teritoriul Germaniei în cadrul cărora demonstra publicului existenţa planurilor subtile cu ajutorul extraordinarelor sale capacităţi paranormale. În acea perioadă era cunoscut sub numele de Frabato – de la FRAnz BArdon Troppau Opava (Opava fiind oraşul în care se născuse, iar Troppau numele german al aceleiaşi localităţi).

De-a lungul vieţii sale, Franz Bardon s-a confruntat cu multe piedici, mai ales din partea lojii masonice Ordinul Francmasonic al Centurionului de Aur şi a naziştilor. A fost în repetate rânduri ameninţat cu moartea, arestat, torturat şi chiar închis într-un lagăr nazist timp de trei ani şi jumătate. Cu puţin timp înainte de terminarea războiului, în 1945 a fost condamnat de nazişti la moarte. Chiar înainte de executarea sentinţei, închisoarea unde era întemniţat a fost bombardată şi el a reuşit să scape, fiind salvat de sub ruine de câţiva tovarăşi de detenţie. A stat ascuns până la sfârşitul războiului, apoi a reuşit să ajungă în oraşul său natal, pe teritoriul de azi al Cehiei.

În iulie 1958, cu puţin timp înainte de a muri, Franz Bardon i-a încredinţat secretarei sale Otti Votavova planul unei cărţi auto-biografice şi misiunea de a o publica după moartea sa. Manuscrisul, finalizat de Votavova şi corectat de un apropiat de-al său, Dieter Ruggeberg, a fost publicat abia în 1979 sub titlul „Frabato Magicianul”.  În această carte sunt descrise pentru prima oară acţiunile malefice ale grupării ultra-secrete Ordinul Francmasonic al Centurionului de Aur (în limba engleză Freemasonic Order of the Golden Centurion – FOGC). 

În Epilogul acestei cărţi, Dieter Ruggeberg face câteva completări privind legăturile dintre loja FOGC şi nazişti care explică de ce aceştia din urmă îl vânaseră cu atâta înverşunare pe Bardon:

franz1946 „În cele ce urmează, aş dori să dezvălui câteva lucruri pe care Otti Votavova le ştia direct de la Franz Bardon. Astfel, Adolf Hitler a fost membru al lojii 99. Î n afară de asta, Hitler şi câţiva dintre prietenii săi intimi au fost membri ai „Ordinului Thule”, reprezentând instrumentul extern al unui grup de puternici practicanţi ai magiei negre din Tibet, care foloseau membrii acestui ordin pentru a-şi atinge scopurile. Pentru a se camufla, Hitler avea o mulţime de dubluri care îl reprezentau în diferite ocazii.

Din pricina neglijenţei lui Wilhelm Quintscher (Rah Omir Quintscher), discipolul şi prietenul lui Bardon, care nu a ars corespondenţa sa cu acesta, deşi fusese rugat să o facă, Bardon a intrat în atenţia naziştilor din ce în ce mai mult. El a fost arestat împreună cu Quintscher. În timp ce erau biciuiţi, Quintscher n-a mai rezistat, şi-a pierdut controlul şi a rostit o formulă kabalistică; imediat după aceasta, cei care îl torturau au paralizat pe dată, complet. Mai târziu, după ce a anulat efectul formulei, el a fost împuşcat din răzbunare.

Lui Franz Bardon i s-au oferit poziţii înalte în cel de-al treilea Reich de către Adolf Hitler, cu condiţia să-l ajute să câştige războiul folosindu-se de puterile sale magice. Mai mult, Franz Bardon urma să-i dezvăluie lui Hitler adresele celorlalte 98 din 99 de loje, răspândite în întreaga lume. Când a refuzat să colaboreze, el a fost expus celor mai nemiloase torturi. Printre altele, făceau operaţii pe trupul lui, pe viu, fără să folosească narcotice. Gleznele i le-au strâns cu inele de care erau atârnate bile foarte grele din metal.[…] După război, Franz Bardon a aflat, cu ajutorul puterilor sale magice, că Adolf Hitler îşi găsise scăparea peste hotare. De teama s ă nu fie recunoscut, acesta îşi făcuse numeroase intervenţii chirurgicale faciale”.

Ordinul francmasonic al centurionului de aur

Informaţii despre această lojă erau cunoscute şi în gruparea Ordo Templi Orientis (OTO) a lui Aliester Crowley – cel care îşi spunea „Bestia” – şi ulterior în gruparea „Fraternitas Saturni”, desprinsă din OTO. Guido Wolther (numit şi Master Daniel) care a fost multă vreme conducătorul Fraternitas Saturni şi care avea gradul 33 a făcut în 1960 dezvăluiri uluitoare despre ritualuri de magie neagră ale FOGC, care confirmă şi completează dezvăluirile lui Franz Bardon din 1958. 

horns„Jurământul celor 25 de ani a expirat, iar acum limba mea nu mai este pecetluită şi pot dezvălui anumite lucruri” şi-a început Guido Wolther confesiunea. „Membrii acestei «asociaţii magice» nu sunt în mod cert nişte catolici pioşi. Sunt absolut sigur şi afirm cu cea mai mare certitudine: da, a existat o lojă FOGC şi s-ar putea să mai existe şi astăzi. Dar din anumite motive nu vreau să spun mai mult despre aceasta. Nu pentru că aş tremura de frică, ci din loialitate fraternă pentru membrii ei, pe care nu îi pot numi din motive evidente. Până la urmă, să nu uităm că vorbim despre 99 de bărbaţi situaţi la cele mai înalte niveluri în politică şi finanţe. Însă ceea ce mi se permite să spun despre această lojă voi spune.

Numărul membrilor ei este de trei ori 33, adică 99. Sunt deci 99 de grade şi fiecărui grad îi este alocat un număr. Cel de-al o sutelea loc este ocupat de demonul lojii cu care fiecare membru face un pact semnat cu sânge. În momentul admiterii, neofitul semnează că la moartea sa, averea pe care o are va aparţine lojii. Nu există titluri speciale, ci doar aceste numere. Marele Maestru are numărul 99, nu unu. De la 1 la 33 sunt ucenicii, de la 34 la 66 calfele şi de la 67 la 99 maeştrii.

Ţinuta pentru ucenici (de la 1 la 33) este următoarea: la întâlnirile festive şi regulare robă, şorţ cu margine albastră şi inelul lojii. La ritualuri magice se adaugă o mantie albastră. Pe lângă robă şi mantie, ei mai poartă o mască albastră care le acoperă jumătatea superioară a feţei.

Gradele de la 34 la 66 (calfele) poartă robă, şorţ cu margine roşie, două rozete, eşarfă şi bijuterii la gât. La ritualurile magice au mantii roşii cu şnur auriu şi inelul lojii.

Gradele de la 67 la 99 (maeştrii) poartă robe, şorţuri cu margine roşie şi neagră, trei rozete aurii, eşarfă, bijuterii la gât şi inel. În plus ei au şi spadă. În timpul ritualurilor magice au mantii negre şi şnur auriu. Marele Maestru are dreptul să poarte mantie aurie şi mască aurie. Măştile celorlaţi maeştrii sunt negre. „Strângerea de mână” specifică este aceeaşi pentru toate cele 99 de grade şi constă în strângerea reciprocă a încheieturilor”.

Intenţia lor este să avanseze cât mai mult în grad şi să acumuleze cât mai multă influenţă, putere şi bani. Regula de bază este respectarea strictă a cuvintelor Marelui Maestru. Cei care vor să fie admişi trebuie să fie membrii ai lojilor masonice regulare şi să aibe un nivel de cunoştinţe magice foarte mare. Ei trebuie să fie persoane influente în viaţa publică, independente din punct de vedere economic sau cel puţin să aibe prieteni influenţi. Se vede că nu este foarte uşor să ajungi în acest cerc.

După admitere, fiecărui membru i se alocă un aşa numit demon subordonat. După aceasta urmează pactul cu demonul lojii, care este pecetluit cu sânge. Opiniile sunt divergente, dar pot să spun cu certitudine că loja venerează în mod obişnuit doi demoni. Primul este Belphegor şi celălalt este Ashmodeu, după cum menţionează şi Quintscher. Orice magician expert în evocări ştie că lucrurile nu merg prea uşor cu aceştia doi, întrucât sunt foarte şmecheri, brutali şi însetaţi de sânge în fogcadevăratul sens al cuvântului. Primul lucru pe care îl învaţă neofitul este ritualul de adorare al acestor doi demoni, la fel ca şi metoda prin care pot fi chemaţi şi evocaţi.”

Viaţa sau moartea membrilor FOGC sunt decise de bile

În ciuda faptului că unii autori precum Adolf Hemberger pretind că FOGC nu este o grupare masonică, pe motiv că gradele sale nu au nume, descrierea lojii arată o structură tipic masonică. Există aceleaşi trei niveluri numite ucenic, calfă şi maestru ca în masonerie. Aceleaşi ritualuri satanice de adorare, membrii poartă şorţul masonic, iar pe emblema lojii apar cele două coloane prezente în orice templu masonic, totul fiind dominat de o imensă reptilă (!).  

Iată cum descrie Adolf Hemberger gruparea: „În 1840 lângă Munchen, în Germania a fost fondată o lojă având ca membrii oameni de afaceri, industriaşi şi cetăţeni cu poziţii sociale înalte. Această lojă a existat până în 1933. Din gruparea secretă nu puteau face parte decât 99 de bărbaţi. În mod similarr cu ruleta rusească (practicată şi în cadrul Ordinului Asasinilor care a activat la trecerea dintre secolele XIX şi XX în Europa Centrală) la fiecare cinci ani, dacă între timp nu murea vreunul dintre membrii, se organiza un ritual în seara zilei de 23 iunie. (Pe 23 iunie este un moment astrologic de mare importanţă – Solstiţiul de vară, cu semnificaţie creştină, fiind ajunul sărbătorii Sfântului Ioan Botezătorul, n.n.). Acest candidat la moarte este sacrificat demonului lojii  în schimbul serviciilor aduse. Candidatul era ales prin tragere la sorţi şi cel sortit morţii trebuie să se sinucidă în timpul întrunirii bând o otravă letală. În urma sacrificiului este acceptat un nou membru căruia i se alocă imediat un loc, un număr şi un demon subordonat lui, fiind iniţiat în aceeaşi zi în tehnicile de magie neagră ale lojii. Fiecare membru este legat de demonul lojii printr-un pact pecetluit cu sânge.

Guido Wolther face o descrierea mai detaliată a desfăşurării sângerosului ritual: „Din cinci în cinci ani sunt admişi noi membrii. Aceasta înseamnă în mod evident că pentru a intra un nou membru, unul dintre cei 99 trebuie să dispară, din moment ce numărul membrilor rămâne constant, iar această dispariţie trebuie „aranjată” cumva. Toţi membrii, inclusiv Marele Maestru participă atunci la un ritual. Într-un săculeţ negru sunt puse 99 de bile din care 98 sunt albe şi una este neagră. Dacă Marele Maestru trage bila neagră are dreptul să refuze de trei ori această bilă. Este oricum puţin probabil ca Marele Maestru să tragă de trei ori consecutiv bila neagră. Bardon pretinde că acest lucru s-a petrecut cu câţiva ani înainte de preluarea puterii de către Hitler în Germania”.

„Loja FOGC a acţionat mereu în culise, continuă Guido Wolther. Mulţi dintre membrii săi au devenit în timpul războiului membrii ai Wermacht, alţii au ajuns de partea Aliaţilor. Unii au murit în război, dar opt dintre ei au supravieţuit şi s-au reunit la Munchen în 1947 la fostul sediu. Semnele, simbolurile, cuvintele şi sigiliile demonilor alocaţi fiecărui membru au fost încredinţate unui tânăr soldat din Marina Germană şi apoi mie, care le-am salvat şi le-am păstrat în secret, dar nu le voi dezvălui. Oricum dacă FOGC ia în vizor pe cineva, această persoană ar trebui să îşi facă ultima rugăciune.”

Atacurile paranormale telepatice pentru a-şi elimina oponenţiimonster

„Loja utilizează şi atacurile parapsihologice telepatice cu ajutorul unui aparat numit tepafon” scrie Adolf Hemberger. Acelaşi lucru îl dezvăluie şi Franz Bardon în Frabato Magicianul descriind cum a fost utilizat acest aparat împotriva lui şi cum fusese omorât de la distanţă unul dintre membrii care trădase secretele lojii prin provocarea unui infarct:

„Înainte de toate, loja era constituită din mari capitalişti care aveau grămezi de bani, adunaţi prin aplicarea metodelor oculte, doar în intenţia de a acumula un capital frumuşel în scurt timp. Fuseseră întotdeauna gata să facă orice pentru a-şi atinge scopul. Viaţa unui om nu însemna nimic pentru ei şi întotdeauna ştiau să exploateze în favoarea lor aşa-zisa „jurisdicţie”.[…]

Loja organiza reprezentaţii de ocultism doar ca să demonstreze că acesta era o înşelătorie. Ştiau foarte bine că răspândirea filosofiei oculte ar aduce cu sine o nouă ordine în societate, ceea ce ar fi constituit un obstacol în tot ce întreprindeau. Mai mult, exista pericolul să fie recunoscuţi de ocultiştii cu activitate pozitivă şi, ca urmare, să fie descoperiţi.[…]

Printre secretele Lojii FOGC se număra şi capacitatea de a face pe oricine să adoarmă, de a se trezi din nou, de a îmbolnăvi, de a ţine în viaţă sau de a ucide, după bunul lor plac. Membrii conducerii dobândiseră această abilitate şi ştiinţă printr-un pact cu diavolul. Puteau influenţa orice persoană neantrenată, prin metodele lor magice, aceasta neavând nici o şansă de a cunoaşte cauza influenţei la care era supusă. Frabato era un caz special pentru Lojă, fiindcă era familiarizat cu practicile oculte de orice fel. Ei hotărâră să scape de Frabato printr-un asalt magic.

După o scurtă discuţie, Secretarul merse în camera cu echipament, aducând un aparat pe care îl numeau tepafon. Acest dispozitiv a fost plasat în mijlocul camerei. Era un aparat emiţător de raze magice ale morţii pe orice distanţă şi constituia cea mai puternică armă a Lojii FOGS, strict confidenţială. Dacă o fotografie sau o mumie a unei fiinţe ori a unui animal era plasată în focarul razelor sale, nu numai fizicul era afectat, dar chiar şi entitatea astrală. Acest instrument putea distruge orice fel de material, de la orice distanţă şi de orice categorie. Mai mult, acesta servea la transmisia de energie, ceea ce constituia o realizare a ştiinţei moderne. În afară de asta, orice fel de idee (sugestie) putea fi transmisă cu ajutorul lui. În sfârşit, se puteau declanşa, cu ajutorul acestui dispozitiv, otrăvirea, precum şi maladiile nervoase, care ar fi putut pune în dificultate şcolile de medicină. O fotografie sau un obiect personal era de obicei suficient pentru a intra în contact cu persoana ce urma a fi influenţată, distanţa neavând nici o importanţă.

franz1950Marele Maestru fixă fotografia lui Frabato în focarul razelor tepafonului şi aprinse combustibilul, un amestec preparat cu alcool. În acelaşi timp, fraţii formară un cerc magic în jurul aparatului pentru a intensifica elementul focului pe plan fizic, prin telepatie. Frabato, la început, nu sesiză atacul Lojii asupra sa. Începuse să se plimbe prin cameră neliniştit, încercând să afle cauza căldurii care creştea în corpul său. Îşi dorea să-i ţină piept, dar căldura deja se amplificase, sângele aproape fierbându-i în vine. Deşi încerca să reziste, nu putea să-şi influenţeze organismul cu ajutorul spiritului. În această situaţie disperată, Frabato îl rugă pe Dumnezeu să-l ajute şi să-l inspire. Deodată, Frabato auzi o voce în timpul invoacaţiei sale, „Apă, multă apă!” Frabato îşi scufundă mâna stângă în apă, simţindu-se mai uşurat, iar în scurt timp claritatea şi forţa gândurilor îi reveniră, putând în scurt timp să-şi utilizeze capacitatea de clarviziune şi realiză că atacul venea din partea Lojii FOGC. Cât timp a emis raze tepafonul, Frabato continua să le devieze în apă, iar după o oră fraţii lojii desfăcură, în sfârşit, cercul magic, mutând fotografia din focar şi stingând flacăra. Fraţii lojei erau satisfăcuţi de ceea ce făcuseră şi aşteptau deja cu nerăbdare ştirile de a doua zi, care anunţau moartea binecunoscutului magician. Şedinţa se încheie. A doua zi, Marele Maestru al Lojei FOGC a rămas consternat să afle că Frabato nu murise. Merse grabnic la casa Lojii şi îşi propusese să ceară ajutorul tuturor entităţilor demoniace şi satanice pentru a-l omorî pe Frabato.”

Existenţa unor astfel de aparate prin intermediul cărora sunt amplificate anumite gânduri este confimată. Există numeroase cazuri de utilizare a unor aparate radionice, psihotronice şi a telepatiei în scopuri criminale.

Loja FOGC este doar una din încrengătura de ordine şi loji ale Francmasoneriei mondiale. Dacă în cazul unor alte loji, pentru masonii de ranguri mici, satanismul sectei malefice a Francmasoneriei nu este evident, pentru alte loji, cum este cea prezentată în acest articol sau pentru sinistra Skull and Bones, nici măcar cei mai naivi admiratori ai masoneriei nu pot să pretindă că nu înţeleg că masoneria practică satanismul.

Bibliografie:

1.     Franz Bardon – Frabato Magicianul, Editura Vox, 1995

2.     Richard Laufenburg  – Master Daniel’s account of FOGC Lodge – Transcribed from a secret cipher by Master Daniel (Guido Wolther) of the Fraternitas Saturni , http://www.geocities.com/orionbooks2002/MasterDaniels.html

3.     Adolf Hemberger – Freemasonic order of the Golden Centurium, geocities.com/orionbooks2002/

Sursa: www.yogaesoteric.net
 

https://www.evolutiespirituala.ro/dezvaluirile-lui-franz-bardon-despre-macabrele-ritualuri-ale-lojii-fogc-ordinul-francmasonic-al-centurionului-de-aur/?feed_id=39266&_unique_id=643fb6ecbf055

/de