Articole

mana maicii domnului 1

Mâna Maicii Domnului – o plantă cu miros divin şi proprietăţi miraculoase

 

Caprifoiul (Lonicera japonica), numit în popor şi mâna Maicii Domnului, este o plantă originară din ţările asiatice (Japonia, China, Coreea) fiind cunoscută la noi pentru florile albe şi delicate cu parfum suav şi îmbătător, ce înfloresc încă din timpul primăverii până vara târziu. Este o plantă căţărătoare, care poate creşte până la 10 metri sau chiar mai mult, are frunze verzi simple, iar florile albe îşi schimbă culoarea după câteva zile în galben pal. Planta a fost cunoscută încă din vechime având mari proprietăţi vindecătoare pentru multe boli şi afecţiuni. Un vechi proverb român spunea: ,,Cum să moară omul, dacă are salvie în grădină”. În tradiţia populară se spune că proprietăţile vindecătoare ale acestei plante se datorează Fecioarei Maria, care fugea cu Pruncul Iisus în braţe fiind urmărită de soldaţii regelui Irod. Când Fecioara Maria a cerut florilor de pe câmp să o ascundă, prima plantă care i-a sărit în ajutor a fost caprifoiul, care a adăpostit-o printre bogăţia de frunze şi a scăpat-o de urmăritori. Drept mulţumire Maica Domnului a binecuvântat-o zicându-i: ,,De astăzi înainte şi până în veşnicie, tu vei fi floarea preferată a oamenilor. Îţi dau puterea să vindeci pe om de toate bolile şi să-i salvezi de la moarte aşa cum ai făcut tu pentru mine”. Caprifoiul nu este o planta mofturoasa, prefera zonele in care este expusa direct la soare, dar creste bine si in penumbra. Solul nu este foarte important, dar cele mai multe varietati cresc cel mai bine in sol cu pH neutru si drenaj bun. Se planteaza primavara, in martie-aprilie si infloreste de obicei in perioada aprilie-august. Mai mult, florile au o mare valoare terapeutică. Datorită proprietăţilor antibacteriene naturale şi antiinflamatorii, acestea au fost folosite ca medicament în medicina chineză din antichitate şi până în prezent pentru a trata febra şi a elimina toxinele din corp. Datorită proprietăţilor antivirale puternice, caprifoiul a fost planta medicinală the top folosită în China în timpul epidemiei de SARS. Florile se recoltează cu precădere primăvara sau la începutul verii când floarea este încă în stadiul de boboc. În medicina tradiţională chineză, se spune că această plantă acţionează asupra meridianelor stomacului, plămânilor şi intestinului gros. De aceea, decoctul din floarea de caprifoi este indicat la tratarea febrei acute, durerilor de gât, durerilor de cap, dizenterie, urinare dureroasă, tratarea rănilor dureroase, sau pentru abcese mamare, abcese intestinale sau tratarea ochilor umflaţi. Nu se recomandă folosirea decoctului dacă sunteţi răciţi, aveţi o digestie proastă sau diaree. Pentru prepararea decoctului folosiţi între 9-15 grame de plante la 300 ml de apă. Caprifoiul deţine capacitatea de a încetini procesul de coagulare a sângelui. Unii experţi cred că floarea de caprifoi poate scădea tensiunea arterială, ajută la tonifierea inimii şi reduce nivelul colesterolului din sânge. Poate calma crampele şi are un efect benefic asupra artritei şi reumatismului. Acesta este, de asemenea, utilizată ca un tratament pentru mai multe tipuri de afecţiuni ale pielii, cum ar fi acnee, răni, abcese, cicatrici, etc. Pentru estomparea pistruilor şi petelor de vârstă se recomandă folosirea infuziei reci de flori de caprifoi. La un litru de apă, se adaugă o ceşcuţă de flori de caprifoi şi se lasă apoi la macerat peste noapte. A doua zi se strecoară, iar cu loţiunea obţinută se dă apoi pe faţă, decolteu sau alte zone cu pistrui sau pete. Datorită aromei dulci şi parfumului deosebit, florile de caprifoi se pot folosi ca adjuvant în combinaţie cu ceaiul verde. Se recomandă precauţie în cazul persoanelor alergice, femeilor însărcinate şi celor care alăptează.

Sursa : epochtimes-romania.com

ROXANA DOBRE, A.M.PRESS

https://www.evolutiespirituala.ro/mana-maicii-domnului-o-planta-cu-miros-divin-si-proprietati-miraculoase/?feed_id=83174&_unique_id=650b309be1e28

mana maicii domnului

Mâna Maicii Domnului – o plantă cu miros divin şi proprietăţi miraculoase

 

Caprifoiul (Lonicera japonica), numit în popor şi mâna Maicii Domnului, este o plantă originară din ţările asiatice (Japonia, China, Coreea) fiind cunoscută la noi pentru florile albe şi delicate cu parfum suav şi îmbătător, ce înfloresc încă din timpul primăverii până vara târziu. Este o plantă căţărătoare, care poate creşte până la 10 metri sau chiar mai mult, are frunze verzi simple, iar florile albe îşi schimbă culoarea după câteva zile în galben pal. Planta a fost cunoscută încă din vechime având mari proprietăţi vindecătoare pentru multe boli şi afecţiuni. Un vechi proverb român spunea: ,,Cum să moară omul, dacă are salvie în grădină”. În tradiţia populară se spune că proprietăţile vindecătoare ale acestei plante se datorează Fecioarei Maria, care fugea cu Pruncul Iisus în braţe fiind urmărită de soldaţii regelui Irod. Când Fecioara Maria a cerut florilor de pe câmp să o ascundă, prima plantă care i-a sărit în ajutor a fost caprifoiul, care a adăpostit-o printre bogăţia de frunze şi a scăpat-o de urmăritori. Drept mulţumire Maica Domnului a binecuvântat-o zicându-i: ,,De astăzi înainte şi până în veşnicie, tu vei fi floarea preferată a oamenilor. Îţi dau puterea să vindeci pe om de toate bolile şi să-i salvezi de la moarte aşa cum ai făcut tu pentru mine”. Caprifoiul nu este o planta mofturoasa, prefera zonele in care este expusa direct la soare, dar creste bine si in penumbra. Solul nu este foarte important, dar cele mai multe varietati cresc cel mai bine in sol cu pH neutru si drenaj bun. Se planteaza primavara, in martie-aprilie si infloreste de obicei in perioada aprilie-august. Mai mult, florile au o mare valoare terapeutică. Datorită proprietăţilor antibacteriene naturale şi antiinflamatorii, acestea au fost folosite ca medicament în medicina chineză din antichitate şi până în prezent pentru a trata febra şi a elimina toxinele din corp. Datorită proprietăţilor antivirale puternice, caprifoiul a fost planta medicinală the top folosită în China în timpul epidemiei de SARS. Florile se recoltează cu precădere primăvara sau la începutul verii când floarea este încă în stadiul de boboc. În medicina tradiţională chineză, se spune că această plantă acţionează asupra meridianelor stomacului, plămânilor şi intestinului gros. De aceea, decoctul din floarea de caprifoi este indicat la tratarea febrei acute, durerilor de gât, durerilor de cap, dizenterie, urinare dureroasă, tratarea rănilor dureroase, sau pentru abcese mamare, abcese intestinale sau tratarea ochilor umflaţi. Nu se recomandă folosirea decoctului dacă sunteţi răciţi, aveţi o digestie proastă sau diaree. Pentru prepararea decoctului folosiţi între 9-15 grame de plante la 300 ml de apă. Caprifoiul deţine capacitatea de a încetini procesul de coagulare a sângelui. Unii experţi cred că floarea de caprifoi poate scădea tensiunea arterială, ajută la tonifierea inimii şi reduce nivelul colesterolului din sânge. Poate calma crampele şi are un efect benefic asupra artritei şi reumatismului. Acesta este, de asemenea, utilizată ca un tratament pentru mai multe tipuri de afecţiuni ale pielii, cum ar fi acnee, răni, abcese, cicatrici, etc. Pentru estomparea pistruilor şi petelor de vârstă se recomandă folosirea infuziei reci de flori de caprifoi. La un litru de apă, se adaugă o ceşcuţă de flori de caprifoi şi se lasă apoi la macerat peste noapte. A doua zi se strecoară, iar cu loţiunea obţinută se dă apoi pe faţă, decolteu sau alte zone cu pistrui sau pete. Datorită aromei dulci şi parfumului deosebit, florile de caprifoi se pot folosi ca adjuvant în combinaţie cu ceaiul verde. Se recomandă precauţie în cazul persoanelor alergice, femeilor însărcinate şi celor care alăptează.

Sursa : epochtimes-romania.com

ROXANA DOBRE, A.M.PRESS

https://www.evolutiespirituala.ro/mana-maicii-domnului-o-planta-cu-miros-divin-si-proprietati-miraculoase/?feed_id=80306&_unique_id=64f6bd2352259

mana maicii domnului

Mâna Maicii Domnului – o plantă cu miros divin şi proprietăţi miraculoase

 

Caprifoiul (Lonicera japonica), numit în popor şi mâna Maicii Domnului, este o plantă originară din ţările asiatice (Japonia, China, Coreea) fiind cunoscută la noi pentru florile albe şi delicate cu parfum suav şi îmbătător, ce înfloresc încă din timpul primăverii până vara târziu. Este o plantă căţărătoare, care poate creşte până la 10 metri sau chiar mai mult, are frunze verzi simple, iar florile albe îşi schimbă culoarea după câteva zile în galben pal. Planta a fost cunoscută încă din vechime având mari proprietăţi vindecătoare pentru multe boli şi afecţiuni. Un vechi proverb român spunea: ,,Cum să moară omul, dacă are salvie în grădină”. În tradiţia populară se spune că proprietăţile vindecătoare ale acestei plante se datorează Fecioarei Maria, care fugea cu Pruncul Iisus în braţe fiind urmărită de soldaţii regelui Irod. Când Fecioara Maria a cerut florilor de pe câmp să o ascundă, prima plantă care i-a sărit în ajutor a fost caprifoiul, care a adăpostit-o printre bogăţia de frunze şi a scăpat-o de urmăritori. Drept mulţumire Maica Domnului a binecuvântat-o zicându-i: ,,De astăzi înainte şi până în veşnicie, tu vei fi floarea preferată a oamenilor. Îţi dau puterea să vindeci pe om de toate bolile şi să-i salvezi de la moarte aşa cum ai făcut tu pentru mine”. Caprifoiul nu este o planta mofturoasa, prefera zonele in care este expusa direct la soare, dar creste bine si in penumbra. Solul nu este foarte important, dar cele mai multe varietati cresc cel mai bine in sol cu pH neutru si drenaj bun. Se planteaza primavara, in martie-aprilie si infloreste de obicei in perioada aprilie-august. Mai mult, florile au o mare valoare terapeutică. Datorită proprietăţilor antibacteriene naturale şi antiinflamatorii, acestea au fost folosite ca medicament în medicina chineză din antichitate şi până în prezent pentru a trata febra şi a elimina toxinele din corp. Datorită proprietăţilor antivirale puternice, caprifoiul a fost planta medicinală the top folosită în China în timpul epidemiei de SARS. Florile se recoltează cu precădere primăvara sau la începutul verii când floarea este încă în stadiul de boboc. În medicina tradiţională chineză, se spune că această plantă acţionează asupra meridianelor stomacului, plămânilor şi intestinului gros. De aceea, decoctul din floarea de caprifoi este indicat la tratarea febrei acute, durerilor de gât, durerilor de cap, dizenterie, urinare dureroasă, tratarea rănilor dureroase, sau pentru abcese mamare, abcese intestinale sau tratarea ochilor umflaţi. Nu se recomandă folosirea decoctului dacă sunteţi răciţi, aveţi o digestie proastă sau diaree. Pentru prepararea decoctului folosiţi între 9-15 grame de plante la 300 ml de apă. Caprifoiul deţine capacitatea de a încetini procesul de coagulare a sângelui. Unii experţi cred că floarea de caprifoi poate scădea tensiunea arterială, ajută la tonifierea inimii şi reduce nivelul colesterolului din sânge. Poate calma crampele şi are un efect benefic asupra artritei şi reumatismului. Acesta este, de asemenea, utilizată ca un tratament pentru mai multe tipuri de afecţiuni ale pielii, cum ar fi acnee, răni, abcese, cicatrici, etc. Pentru estomparea pistruilor şi petelor de vârstă se recomandă folosirea infuziei reci de flori de caprifoi. La un litru de apă, se adaugă o ceşcuţă de flori de caprifoi şi se lasă apoi la macerat peste noapte. A doua zi se strecoară, iar cu loţiunea obţinută se dă apoi pe faţă, decolteu sau alte zone cu pistrui sau pete. Datorită aromei dulci şi parfumului deosebit, florile de caprifoi se pot folosi ca adjuvant în combinaţie cu ceaiul verde. Se recomandă precauţie în cazul persoanelor alergice, femeilor însărcinate şi celor care alăptează.

Sursa : epochtimes-romania.com

ROXANA DOBRE, A.M.PRESS

https://www.evolutiespirituala.ro/mana-maicii-domnului-o-planta-cu-miros-divin-si-proprietati-miraculoase/?feed_id=66461&_unique_id=64a4e7ff215e5

mana maicii domnului

Mâna Maicii Domnului – o plantă cu miros divin şi proprietăţi miraculoase

 

Caprifoiul (Lonicera japonica), numit în popor şi mâna Maicii Domnului, este o plantă originară din ţările asiatice (Japonia, China, Coreea) fiind cunoscută la noi pentru florile albe şi delicate cu parfum suav şi îmbătător, ce înfloresc încă din timpul primăverii până vara târziu. Este o plantă căţărătoare, care poate creşte până la 10 metri sau chiar mai mult, are frunze verzi simple, iar florile albe îşi schimbă culoarea după câteva zile în galben pal. Planta a fost cunoscută încă din vechime având mari proprietăţi vindecătoare pentru multe boli şi afecţiuni. Un vechi proverb român spunea: ,,Cum să moară omul, dacă are salvie în grădină”. În tradiţia populară se spune că proprietăţile vindecătoare ale acestei plante se datorează Fecioarei Maria, care fugea cu Pruncul Iisus în braţe fiind urmărită de soldaţii regelui Irod. Când Fecioara Maria a cerut florilor de pe câmp să o ascundă, prima plantă care i-a sărit în ajutor a fost caprifoiul, care a adăpostit-o printre bogăţia de frunze şi a scăpat-o de urmăritori. Drept mulţumire Maica Domnului a binecuvântat-o zicându-i: ,,De astăzi înainte şi până în veşnicie, tu vei fi floarea preferată a oamenilor. Îţi dau puterea să vindeci pe om de toate bolile şi să-i salvezi de la moarte aşa cum ai făcut tu pentru mine”. Caprifoiul nu este o planta mofturoasa, prefera zonele in care este expusa direct la soare, dar creste bine si in penumbra. Solul nu este foarte important, dar cele mai multe varietati cresc cel mai bine in sol cu pH neutru si drenaj bun. Se planteaza primavara, in martie-aprilie si infloreste de obicei in perioada aprilie-august. Mai mult, florile au o mare valoare terapeutică. Datorită proprietăţilor antibacteriene naturale şi antiinflamatorii, acestea au fost folosite ca medicament în medicina chineză din antichitate şi până în prezent pentru a trata febra şi a elimina toxinele din corp. Datorită proprietăţilor antivirale puternice, caprifoiul a fost planta medicinală the top folosită în China în timpul epidemiei de SARS. Florile se recoltează cu precădere primăvara sau la începutul verii când floarea este încă în stadiul de boboc. În medicina tradiţională chineză, se spune că această plantă acţionează asupra meridianelor stomacului, plămânilor şi intestinului gros. De aceea, decoctul din floarea de caprifoi este indicat la tratarea febrei acute, durerilor de gât, durerilor de cap, dizenterie, urinare dureroasă, tratarea rănilor dureroase, sau pentru abcese mamare, abcese intestinale sau tratarea ochilor umflaţi. Nu se recomandă folosirea decoctului dacă sunteţi răciţi, aveţi o digestie proastă sau diaree. Pentru prepararea decoctului folosiţi între 9-15 grame de plante la 300 ml de apă. Caprifoiul deţine capacitatea de a încetini procesul de coagulare a sângelui. Unii experţi cred că floarea de caprifoi poate scădea tensiunea arterială, ajută la tonifierea inimii şi reduce nivelul colesterolului din sânge. Poate calma crampele şi are un efect benefic asupra artritei şi reumatismului. Acesta este, de asemenea, utilizată ca un tratament pentru mai multe tipuri de afecţiuni ale pielii, cum ar fi acnee, răni, abcese, cicatrici, etc. Pentru estomparea pistruilor şi petelor de vârstă se recomandă folosirea infuziei reci de flori de caprifoi. La un litru de apă, se adaugă o ceşcuţă de flori de caprifoi şi se lasă apoi la macerat peste noapte. A doua zi se strecoară, iar cu loţiunea obţinută se dă apoi pe faţă, decolteu sau alte zone cu pistrui sau pete. Datorită aromei dulci şi parfumului deosebit, florile de caprifoi se pot folosi ca adjuvant în combinaţie cu ceaiul verde. Se recomandă precauţie în cazul persoanelor alergice, femeilor însărcinate şi celor care alăptează.

Sursa : epochtimes-romania.com

ROXANA DOBRE, A.M.PRESS

https://www.evolutiespirituala.ro/mana-maicii-domnului-o-planta-cu-miros-divin-si-proprietati-miraculoase/?feed_id=54134&_unique_id=64739ea82c237

mana maicii domnului

Mâna Maicii Domnului – o plantă cu miros divin şi proprietăţi miraculoase

 

Caprifoiul (Lonicera japonica), numit în popor şi mâna Maicii Domnului, este o plantă originară din ţările asiatice (Japonia, China, Coreea) fiind cunoscută la noi pentru florile albe şi delicate cu parfum suav şi îmbătător, ce înfloresc încă din timpul primăverii până vara târziu. Este o plantă căţărătoare, care poate creşte până la 10 metri sau chiar mai mult, are frunze verzi simple, iar florile albe îşi schimbă culoarea după câteva zile în galben pal. Planta a fost cunoscută încă din vechime având mari proprietăţi vindecătoare pentru multe boli şi afecţiuni. Un vechi proverb român spunea: ,,Cum să moară omul, dacă are salvie în grădină”. În tradiţia populară se spune că proprietăţile vindecătoare ale acestei plante se datorează Fecioarei Maria, care fugea cu Pruncul Iisus în braţe fiind urmărită de soldaţii regelui Irod. Când Fecioara Maria a cerut florilor de pe câmp să o ascundă, prima plantă care i-a sărit în ajutor a fost caprifoiul, care a adăpostit-o printre bogăţia de frunze şi a scăpat-o de urmăritori. Drept mulţumire Maica Domnului a binecuvântat-o zicându-i: ,,De astăzi înainte şi până în veşnicie, tu vei fi floarea preferată a oamenilor. Îţi dau puterea să vindeci pe om de toate bolile şi să-i salvezi de la moarte aşa cum ai făcut tu pentru mine”. Caprifoiul nu este o planta mofturoasa, prefera zonele in care este expusa direct la soare, dar creste bine si in penumbra. Solul nu este foarte important, dar cele mai multe varietati cresc cel mai bine in sol cu pH neutru si drenaj bun. Se planteaza primavara, in martie-aprilie si infloreste de obicei in perioada aprilie-august. Mai mult, florile au o mare valoare terapeutică. Datorită proprietăţilor antibacteriene naturale şi antiinflamatorii, acestea au fost folosite ca medicament în medicina chineză din antichitate şi până în prezent pentru a trata febra şi a elimina toxinele din corp. Datorită proprietăţilor antivirale puternice, caprifoiul a fost planta medicinală the top folosită în China în timpul epidemiei de SARS. Florile se recoltează cu precădere primăvara sau la începutul verii când floarea este încă în stadiul de boboc. În medicina tradiţională chineză, se spune că această plantă acţionează asupra meridianelor stomacului, plămânilor şi intestinului gros. De aceea, decoctul din floarea de caprifoi este indicat la tratarea febrei acute, durerilor de gât, durerilor de cap, dizenterie, urinare dureroasă, tratarea rănilor dureroase, sau pentru abcese mamare, abcese intestinale sau tratarea ochilor umflaţi. Nu se recomandă folosirea decoctului dacă sunteţi răciţi, aveţi o digestie proastă sau diaree. Pentru prepararea decoctului folosiţi între 9-15 grame de plante la 300 ml de apă. Caprifoiul deţine capacitatea de a încetini procesul de coagulare a sângelui. Unii experţi cred că floarea de caprifoi poate scădea tensiunea arterială, ajută la tonifierea inimii şi reduce nivelul colesterolului din sânge. Poate calma crampele şi are un efect benefic asupra artritei şi reumatismului. Acesta este, de asemenea, utilizată ca un tratament pentru mai multe tipuri de afecţiuni ale pielii, cum ar fi acnee, răni, abcese, cicatrici, etc. Pentru estomparea pistruilor şi petelor de vârstă se recomandă folosirea infuziei reci de flori de caprifoi. La un litru de apă, se adaugă o ceşcuţă de flori de caprifoi şi se lasă apoi la macerat peste noapte. A doua zi se strecoară, iar cu loţiunea obţinută se dă apoi pe faţă, decolteu sau alte zone cu pistrui sau pete. Datorită aromei dulci şi parfumului deosebit, florile de caprifoi se pot folosi ca adjuvant în combinaţie cu ceaiul verde. Se recomandă precauţie în cazul persoanelor alergice, femeilor însărcinate şi celor care alăptează.

Sursa : epochtimes-romania.com

ROXANA DOBRE, A.M.PRESS

https://www.evolutiespirituala.ro/mana-maicii-domnului-o-planta-cu-miros-divin-si-proprietati-miraculoase/?feed_id=22950&_unique_id=63baebcd00578

mana maicii domnului

Mâna Maicii Domnului – o plantă cu miros divin şi proprietăţi miraculoase

 

Caprifoiul (Lonicera japonica), numit în popor şi mâna Maicii Domnului, este o plantă originară din ţările asiatice (Japonia, China, Coreea) fiind cunoscută la noi pentru florile albe şi delicate cu parfum suav şi îmbătător, ce înfloresc încă din timpul primăverii până vara târziu. Este o plantă căţărătoare, care poate creşte până la 10 metri sau chiar mai mult, are frunze verzi simple, iar florile albe îşi schimbă culoarea după câteva zile în galben pal. Planta a fost cunoscută încă din vechime având mari proprietăţi vindecătoare pentru multe boli şi afecţiuni. Un vechi proverb român spunea: ,,Cum să moară omul, dacă are salvie în grădină”. În tradiţia populară se spune că proprietăţile vindecătoare ale acestei plante se datorează Fecioarei Maria, care fugea cu Pruncul Iisus în braţe fiind urmărită de soldaţii regelui Irod. Când Fecioara Maria a cerut florilor de pe câmp să o ascundă, prima plantă care i-a sărit în ajutor a fost caprifoiul, care a adăpostit-o printre bogăţia de frunze şi a scăpat-o de urmăritori. Drept mulţumire Maica Domnului a binecuvântat-o zicându-i: ,,De astăzi înainte şi până în veşnicie, tu vei fi floarea preferată a oamenilor. Îţi dau puterea să vindeci pe om de toate bolile şi să-i salvezi de la moarte aşa cum ai făcut tu pentru mine”. Caprifoiul nu este o planta mofturoasa, prefera zonele in care este expusa direct la soare, dar creste bine si in penumbra. Solul nu este foarte important, dar cele mai multe varietati cresc cel mai bine in sol cu pH neutru si drenaj bun. Se planteaza primavara, in martie-aprilie si infloreste de obicei in perioada aprilie-august. Mai mult, florile au o mare valoare terapeutică. Datorită proprietăţilor antibacteriene naturale şi antiinflamatorii, acestea au fost folosite ca medicament în medicina chineză din antichitate şi până în prezent pentru a trata febra şi a elimina toxinele din corp. Datorită proprietăţilor antivirale puternice, caprifoiul a fost planta medicinală the top folosită în China în timpul epidemiei de SARS. Florile se recoltează cu precădere primăvara sau la începutul verii când floarea este încă în stadiul de boboc. În medicina tradiţională chineză, se spune că această plantă acţionează asupra meridianelor stomacului, plămânilor şi intestinului gros. De aceea, decoctul din floarea de caprifoi este indicat la tratarea febrei acute, durerilor de gât, durerilor de cap, dizenterie, urinare dureroasă, tratarea rănilor dureroase, sau pentru abcese mamare, abcese intestinale sau tratarea ochilor umflaţi. Nu se recomandă folosirea decoctului dacă sunteţi răciţi, aveţi o digestie proastă sau diaree. Pentru prepararea decoctului folosiţi între 9-15 grame de plante la 300 ml de apă. Caprifoiul deţine capacitatea de a încetini procesul de coagulare a sângelui. Unii experţi cred că floarea de caprifoi poate scădea tensiunea arterială, ajută la tonifierea inimii şi reduce nivelul colesterolului din sânge. Poate calma crampele şi are un efect benefic asupra artritei şi reumatismului. Acesta este, de asemenea, utilizată ca un tratament pentru mai multe tipuri de afecţiuni ale pielii, cum ar fi acnee, răni, abcese, cicatrici, etc. Pentru estomparea pistruilor şi petelor de vârstă se recomandă folosirea infuziei reci de flori de caprifoi. La un litru de apă, se adaugă o ceşcuţă de flori de caprifoi şi se lasă apoi la macerat peste noapte. A doua zi se strecoară, iar cu loţiunea obţinută se dă apoi pe faţă, decolteu sau alte zone cu pistrui sau pete. Datorită aromei dulci şi parfumului deosebit, florile de caprifoi se pot folosi ca adjuvant în combinaţie cu ceaiul verde. Se recomandă precauţie în cazul persoanelor alergice, femeilor însărcinate şi celor care alăptează.

Sursa : epochtimes-romania.com

ROXANA DOBRE, A.M.PRESS

https://www.evolutiespirituala.ro/mana-maicii-domnului-o-planta-cu-miros-divin-si-proprietati-miraculoase/?feed_id=7175&_unique_id=621911a48cd23

Salvia

Cu toții ne dorim ca noi și cei dragi, să fim cât mai sănătoși în anotimpul rece. Pentru ca acest lucru să se întâmple, avem nevoie de un sistem imunitar foarte puternic. Foarte multe persoane răcesc în urma variațiilor bruște de temperatură, tocmai datorită faptului că nu stau prea bine la acest capitol. Dacă și tu te numeri printre astfel de persoane, iată ce plante trebuie să folosești:

1. Echinacea

echinacea

Pe primul loc situam echinacea, deoarece este una dintre cele mai bune plante atunci când vine vorba de creșterea capacității corpului de apărare în faţa virusurilor. Pe lângă acest mare beneficiu, echinacea mai prezintă și calități antiseptice, depurative, antivirale și antibacteriene.

Mod de administrare:

Pentru creșterea imunității, echinacea se poate administra sub formă de tinctura sau ceai. Tinctura de echinacea se administrează cam 1 lingurița (30 de picături de trei ori pe zi), iar ceaiul se face din infuzarea unei lingurițe de plante în 250 ml de apă fiartă (se beau câte 2-3 căni/zi).
O cură pe bază de tinctură de propolis sau ceai, trebuie să dureze maxim 2 săptămâni, urmând ca mai apoi să facem o pauză de 10 zile, după care să o reluăm.

2. Eucaliptul

Eucalipt-frunze

Și eucaliptul este o plantă ideală pentru creșterea imunității. Din frunzele arborelui de eucalipt se extrag uleiuri cu proprietăți antibacteriene dovedite.

Mod de administrare:

Se poate administra sub formă de pulbere sau tinctură. Ambele produse pe bază de eucalipt se găsesc la magazinele naturiste.

3. Salvia

Salvia

Salvia este folosită încă din timpuri străvechi datorită proprietăților medicinale pe care le are. Printre acestea amintim și creșterea imunității.

Mod de administrare:

Se administrează sub formă de infuzie, pudră sau tinctura.

În primul caz, se pune o lingură de plantă la infuzat în 1-2 căni de apă fierbinte.

Pudra – se macină câteva mâini de salvie. Se ia câte un vârf de cuțit de pulbere, de 3-4 ori pe zi. Aceasta pudră ajuta și la îndepărtarea mirosului neplăcut al gurii.

Tinctură – se pun la macerat în 200 ml de alcool, 2-3 linguri cu pulbere de salvie. Se lasă timp de 2 săptămâni, într-un loc călduț, după care se filtrează. Se iau câte 20-30 de picături de trei ori pe zi, diluate în puțină apă.

4. Mușețelul

Mușețel

Datorită proprietăților puternic dezinfectante, antiinflamatoare și antibacteriene, mușețelul este un aliat de nădejde când vine vorba de creșterea sistemului imunitar.

Mod de administrare:

Mușețelul poate fi consumat sub formă de infuzie sau de tinctura.

Infuzia se prepară dintr-o linguriță de plantă uscată la o cană cu apă fiartă. Pe lângă distrugerea bacteriilor, infuzia de mușețel calmează durerile de dinți sau pe cele provocate de ciclu menstrual.

Tinctura de mușețel – se prepară dintr-o mână de mușețel, care se pune la macerat într-un borcan cu alcool, timp de 15 zile. La final, se filtrează și se iau câte 20-30 picături, diluate în 50 ml apă, de 2-3 ori pe zi.

5. Cimbrișorul

Cimbrișor

În ciuda faptului că este folosit îndeosebi ca și condiment, cimbrișorul prezintă și adevărate proprietăți terapeutice. Acesta ajută la creșterea sistemului imunitar iar uleiurile sale esențiale, tratează cu succes tusea convulsivă.

Mod de administrare:

Se consuma sub formă de infuzie, sirop sau tinctura.

6. Socul

Soc

Socul este o altă planta cu beneficii în ceea ce privește întărirea imunității și nu numai.

Mod de administrare:

Socul se administrează sub forma infuzie sau tinctură.

 

 

 

7. Alte plante indicate pentru creșterea imunității:

  • iasomie
  • mugurii de plop
  • mugurii de pin
  • valeriana
  • teiul
  • brusturele
  • rădăcină de lemn dulce
  • cimbrişor
  • ienupăr
  • conuri de hamei.

8. Condimentele

Nu uitați nici de condimente, deoarece datorită uleiurilor volatile pe care le conțin, au un puternic rol dezinfectant la nivelul cailor respiratorii, transformându-se astfel în adevarate arme de creştere a imunităţii. Așadar consuma cât mai mult:

  • busuioc
  • oregano
  • nucşoară
  • scorţişoară
  • cuişoare
  • mentă
  • ghimbir
  • rozmarin
  • turmeric, etc.

Pe ultimul loc, dar nu cel din urmă, trebuie să amintim și de tradiționalul usturoi și de ceapa noastră cea de toate zilele, care au fost secole de-a rândul, cele mai bune remedii de creștere a imunității strămoșilor noștrii.

 

Sursa: www.degenfeminin.ro

mana maicii domnului

Mâna Maicii Domnului – o plantă cu miros divin şi proprietăţi miraculoase

 

Caprifoiul (Lonicera japonica), numit în popor şi mâna Maicii Domnului, este o plantă originară din ţările asiatice (Japonia, China, Coreea) fiind cunoscută la noi pentru florile albe şi delicate cu parfum suav şi îmbătător, ce înfloresc încă din timpul primăverii până vara târziu. Este o plantă căţărătoare, care poate creşte până la 10 metri sau chiar mai mult, are frunze verzi simple, iar florile albe îşi schimbă culoarea după câteva zile în galben pal. Planta a fost cunoscută încă din vechime având mari proprietăţi vindecătoare pentru multe boli şi afecţiuni. Un vechi proverb român spunea: ,,Cum să moară omul, dacă are salvie în grădină”. În tradiţia populară se spune că proprietăţile vindecătoare ale acestei plante se datorează Fecioarei Maria, care fugea cu Pruncul Iisus în braţe fiind urmărită de soldaţii regelui Irod. Când Fecioara Maria a cerut florilor de pe câmp să o ascundă, prima plantă care i-a sărit în ajutor a fost caprifoiul, care a adăpostit-o printre bogăţia de frunze şi a scăpat-o de urmăritori. Drept mulţumire Maica Domnului a binecuvântat-o zicându-i: ,,De astăzi înainte şi până în veşnicie, tu vei fi floarea preferată a oamenilor. Îţi dau puterea să vindeci pe om de toate bolile şi să-i salvezi de la moarte aşa cum ai făcut tu pentru mine”. Caprifoiul nu este o planta mofturoasa, prefera zonele in care este expusa direct la soare, dar creste bine si in penumbra. Solul nu este foarte important, dar cele mai multe varietati cresc cel mai bine in sol cu pH neutru si drenaj bun. Se planteaza primavara, in martie-aprilie si infloreste de obicei in perioada aprilie-august. Mai mult, florile au o mare valoare terapeutică. Datorită proprietăţilor antibacteriene naturale şi antiinflamatorii, acestea au fost folosite ca medicament în medicina chineză din antichitate şi până în prezent pentru a trata febra şi a elimina toxinele din corp. Datorită proprietăţilor antivirale puternice, caprifoiul a fost planta medicinală the top folosită în China în timpul epidemiei de SARS. Florile se recoltează cu precădere primăvara sau la începutul verii când floarea este încă în stadiul de boboc. În medicina tradiţională chineză, se spune că această plantă acţionează asupra meridianelor stomacului, plămânilor şi intestinului gros. De aceea, decoctul din floarea de caprifoi este indicat la tratarea febrei acute, durerilor de gât, durerilor de cap, dizenterie, urinare dureroasă, tratarea rănilor dureroase, sau pentru abcese mamare, abcese intestinale sau tratarea ochilor umflaţi. Nu se recomandă folosirea decoctului dacă sunteţi răciţi, aveţi o digestie proastă sau diaree. Pentru prepararea decoctului folosiţi între 9-15 grame de plante la 300 ml de apă. Caprifoiul deţine capacitatea de a încetini procesul de coagulare a sângelui. Unii experţi cred că floarea de caprifoi poate scădea tensiunea arterială, ajută la tonifierea inimii şi reduce nivelul colesterolului din sânge. Poate calma crampele şi are un efect benefic asupra artritei şi reumatismului. Acesta este, de asemenea, utilizată ca un tratament pentru mai multe tipuri de afecţiuni ale pielii, cum ar fi acnee, răni, abcese, cicatrici, etc. Pentru estomparea pistruilor şi petelor de vârstă se recomandă folosirea infuziei reci de flori de caprifoi. La un litru de apă, se adaugă o ceşcuţă de flori de caprifoi şi se lasă apoi la macerat peste noapte. A doua zi se strecoară, iar cu loţiunea obţinută se dă apoi pe faţă, decolteu sau alte zone cu pistrui sau pete. Datorită aromei dulci şi parfumului deosebit, florile de caprifoi se pot folosi ca adjuvant în combinaţie cu ceaiul verde. Se recomandă precauţie în cazul persoanelor alergice, femeilor însărcinate şi celor care alăptează.

Sursa : epochtimes-romania.com

ROXANA DOBRE, A.M.PRESS