, , , , , , , , ,

Legendele Babei Dochia

legenda babei dochia

Romanii sarbatoresc pe 1 Martie, nu numai prima zi de primavera ci si Ziua Babei Dochia. In mitologia romana, Baba Dochia era asociata cu zeita Junona. In alte culturi, Baba Dochia a fost cunoscuta drept o zeita agrara, care isi gaseste sfarsitul de 1 martie, odata cu venirea primaverii si renaste de Sfintii Mucenici, pe 9 martie.

 

RTEmagicC_babele_01.jpg

Exista mai multe legende despre Baba Dochia si multe dintre ele au legatura cu rocile mari de pe Masivul Ceahlau. “… asemenea stanci antropomorfe ca stanca Dochiei si oile, sunt simbolul unui idol pagan care dainuia de veacuri la Carpati, la dacii liberi din Carpatii orientali…” Vasile Parvan

legenda babei dochiaUna dintre legende porneste de la etnogeneza poporului roman. Criticul literar George Calinescu, considera ca mitul “Traian si Dochia” este “rezultatul unei intregi experiente de viata a poporului roman”. Mitul i-a fermecat pe romancierii romani, Gheorghe Asachi fiind cel care in 1838, a scris o balada special dedicata Dochiei. Legenda relateaza despre formarea poporului roman, despre unirea dacilor cu romanii. Despre Dochia, o fata extraordinar de frumoasa, se credea ca a fost fiica regelui geto-dac Decebal. Dupa cucerirea Daciei, asezandu-se pe meleagurile dacice, Traian a fost vrajit de farmecul Dochiei si si-a dorit sa o ia de nevasta. Aceasta casatorie ar fi trebuit sa fie un exemplu pentru ceilalti romani, asigurandu-se in felul acesta asimilarea populatiei dacice. Dochia era insa o fata foarte mandra si hotarata, decisa sa nu raspunda sentimentelor falnicului cuceritor. Astfel, ea decide sa fuga si sa se ascunda printre stancile sacre ale muntelui Ceahlau. Traian impreuna cu trupele acestuia o urmareste si o ajunge din urma. In acest moment, Dochia cere ajutorul zeului Zamolxis (zeul suprem al dacilor )si ii cere sa o prefaca in stana de piatra decat sa capituleze in fata cuceritorului poporului dac. Ascultandu-i ruga, zeul o transforma impreuna cu oile sale in stane de piatra. Legenda continua si in zilele de azi … daca stanca este alba, atunci ciobanii vor avea parte de o zi insorita, iar daca este cenusie, vor veni ploi si furtuni.

 

fata iarna

Alte legende ne introduc in atmosfera pastorala a satului romanesc. Cu mult timp in urma o femeie batrana care se numea Dochia avea o fiica vitrega pe care o ura. Intr-o zi de iarna cumplita Dochia i-a dat o haina foarte murdara cerandu-i sa o spele la rau pana devine alba ca zapada. Tanara fata a spalat-o mult timp, dar cu cat o spala ea mai tare, cu atat devenea haina mai neagra. Atunci a aparut un fecior care se numea Martisor si a intrebat-o de ce plange. Ea i-a povestit ce i s-a intamplat. Atunci Martisor i-a spus ca poseda o putere magica si i-a oferit o floare rosie cu alb si a indemnat-o sa mai spele inca o data vesmantul si apoi sa se intoarca acasa. Cand a ajuns fata acasa panza era alba ca si neaua. Batranei Dochia nu i-a venit sa isi creada ochilor. Ea nu a crezut ca fiica sa vitrega va reusi sa indeplineasca sarcina. Deodata a vazut floarea prinsa in pieptul fetei. Batrana a crezut ca primavara a venit si a plecat cu turma de oi pe munte, luandu-so pe ea noua cojoace. Pe drum vremea era frumoasa, asa ca a renuntat rand pe rand la cojoacele pe care le purta, ramanand doar in ie. Atunci insa vremea rea s-a intors, aducand viscol si ger mare. Cand a ajuns in varf i s-a aratat Martisor care i-a spus: “Vezi cat de rau este sa stai in frig si umezeala? Tu, cea care ti-ai obligat fiica sa spele iarna hainele la rau.” Apoi a disparut. Batrana a ramas singura pe munte, a venit gerul si impreuna cu oile, a fost transformata in stana de piatra. De la legenda celor noua cojoace (in unele variante 12 cojoace) a pornit credinta ca, incepand cu 1 martie, urmatoarele noua zile sunt ale Babei Dochia. In aceste zile, cei care doresc sa cunoasca cum le va fi viitorul apropiat, isi aleg o anumita data si observa cu atentie cum va fi ziua respectiva. Daca este cald si soare, vor fi tot anul sanatosi si voiosi iar daca va fi urat, vor fi tristi, posomorati, bolnavi, vor avea necazuri.

O alta legenda ne spune ca in acele vremuri cand inca umblau Dumnezeu cu Sfantul Petre pe pamant, traia baba Dochia, vaduva, cu fiul si cu nora ei. Harnica foc era Dochia, dar si nora ei, mai harnica era. Numai ca, dupa cum se spune, ca nurorile cu soacrele greu se impaca, asa era si in gospodaria lor. Orice facea nora, soacra o certa si nu era multumita. Intr-o zi foarte friguroasa de februar, babei Dochia ii trece prin minte sa-si trimita nora in padure, ca are pofta de fragi. Dar fragii – cine nu stie – nu se coc in februarie cand padurea este acoperita de zapada… Vrand, nevrand, fata cea harnica s-a dus in padure, dupa fragi. A cautat pe sub zapada, desi stia ca n-are cum afla… Cuprinsa de frig si deznadejde fata s-a pornit pe plans. Cum insa Dumnezeu nu lasa oamenii buni nemangaiati, s-a gandit cum sa o ajute. Fata a ajuns la o poiana unde a vazut fum de foc. S-a dus acolo, sa se incalzeasca. La foc sedeau Dumnezeu si Sfantul Petre, care au imbiat-o sa-si traga sufletul. Fata le-a povestit necazul ei si atunci mosnegii i-au zis sa ia jaratic din foc, sa-l puna in ulcica pentru fragi si sa-i duca babei, fara a se uita inauntru, si sa aiba credinta. Nora a facut intocmai. Cand i-a intins babei cofa, in loc de jaratic, avea fragi proaspeti, inmiresmati. Bucuroasa, baba i-a mancat pe toti, cu mamaliga. A doua zi, a pornit si baba in padure, cu 12 cojoace pe ea si cu cele 12 capre cate avea, sa gaseasca si ea fragi. A scormonit ea prin zapada, dar nu a aflat. Ajungand la aceeasi poiana unde sedeau la foc Dumnezeu cu Sfantul Petru, ea a cerut de la ei paine calda si vin vechi…, si a primit. Dupa aceea, i-a venit gand pacatos in minte, dar de cum i-a venit, Dumnezeu nu a ingaduit asta, si a transformat-o pe Dochia in stanca mai mare, iar pe caprele ei, in stanci mai mici. Dumnezeu si Sfantul Petru s-au facut nevazuti, iar focul s-a transformat intr-un izvor rece si limpede. In zadar a cautat-o nora pe baba, ca nu a mai aflat-o. A gasit, in schimb, stancile care aveau forma babei si a caprelor, si a inteles ca s-a intamplat ceva. A gasit si izvorul, dar pe cei doi mosnegi, nu i-a mai aflat. Asa patesc cei care nu se multumesc cu ce au, iar pietrele au ramas ca marturie si luare-aminte si pentru altii!

O alta varianta ne spune ca Baba Dochia era personificarea anului vechi si mama lui Dragobete. Dragobete s-a casatorit impotriva dorintei ei. Pentru a-si necaji nora, intr-o zi rece de iarna, i-a dat acesteia un ghem de lana neagra si a trimis-o la rau sa-l spele, spunandu-i sa nu se mai intoarca pana cand lana nu devine alba. Fata a incercat sa spele lana, dar chiar daca degetele sale au inceput sa sangereze, culoarea acesteia ramanea tot neagra. De disperare, pentru ca nu se putea intoarce acasa la sotul iubit, a inceput sa planga. Impresionat de durerea fetei, Domnul Iisus Hristos i-a aparut in cale si i-a dat o floare rosie, spunandu-i sa spele lana cu ea. Acesta nu este un fapt neobisnuit, pentru ca, in legendele romanilor, Iisus insotit de Sfantul Petre apar des in vietile oamenilor pentru a-i ajuta la nevoie. Multumindu-i, fata a pus floarea in apa, a spalat-o si a constatat cu uimire ca lana s-a albit. Fericita ca a reusit sa duca la bun sfarsit aceasta sarcina grea, si-a indreptat pasii spre casa, unde nu a fost primita cu bucurie de soacra sa, din contra, auzind povestea fetei aceasta a acuzat-o ca Martisor (asa ii spunea fata, deoarece nu-l recunoscuse pe Isus) era iubitul ei. Dupa aceasta intamplare, Dochia a pornit impreuna cu turma sa spre munte, fiind convinsa ca primavara venise deja, altfel de unde ar fi putut Martisor sa aiba floarea? Pe parcursul calatoriei sale, si-a scos, rand pe rand, cele doisprezece cojoace pe care le purta, pana cand a ramas fara nici unul. Dar vremea s-a schimbat. Pe cat de frumos fusese la inceputul zilei, pe atat de urat se facuse acum. Ningea si totul incepuse sa inghete. Fara alte vesminte cu care sa se incalzeasca, Dochia a inghetat impreuna cu oile sale, transformandu-se, conform legendei, in stana de piatra ca urmare a gerului naprasnic trimis de catre Martie, care l-a imprumutat de la fratele lui mai mic, Februarie. De atunci rosul si albul simbolizeaza lupta dintre iarna si primavara, bine si rau. Rocile se pot observa si astazi pe muntele Ceahlau si sunt o marturie vie a acestui mit romanesc.

 

Sursa: crestinortodox.ro

/de
, , , , , , , ,

Originea martisorului

martisor 1

martisor1

In vechime, pe data de 1 martie, martisorul se daruia inainte de rasaritul soarelui, copiilor si tinerilor – fete si baieti deopotriva. Snurul de martisor, alcatuit din doua fire de lana rasucite, colorate in alb si rosu, sau in alb si negru, reprezinta unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-intuneric. Snurul era fie legat la mana, fie purtat in piept. El se purta de la 1 martie pana cand se aratau semnele de biruinta ale primaverii: se aude cucul cantand, infloresc ciresii, vin berzele sau randunelele. Atunci, martisorul fie se lega de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa ne aduca noroc, fie era aruncat in directia de unde veneau pasarile calatoare, rostindu-se: „Ia-mi negretele si da-mi albetele„.

Unele legende populare spun ca martisorul ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte.

Cu timpul, la acest snur s-a adaugat o moneda de argint. Moneda era asociata soarelui. Martisorul ajunge sa fie un simbol al focului si al luminii, deci si al soarelui.

 

martisor 1

Poetul George Cosbuc intr-un studiu dedicat martisorului afirma:

„Scopul purtarii lui este sa-ti apropii soarele, purtandu-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet… Taranii pun copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca.”

Cu banul de la snur se cumparau vin rosu, paine si cas proaspat pentru ca purtatorii simbolului de primavara sa aiba fata alba precum casul si rumena precum vinul rosul.

Despre istoricul martisorului, Tudor Arghezi afirma in volumul „Cu bastonul prin Bucuresti”:

„…La inceput, atunci cand va fi fost acest inceput, martisorul nu era martisor si poate ca nici nu se chema, dar fetele si nevestele, care tineau la nevinovatia obrazului inca inainte de acest inceput, au bagat de seama ca vantul de primavara le pateaza pielea si nu era nici un leac. Carturaresele de pe vremuri, dupa care au venit carturarii, facand „farmece” si facand si de dragoste, au invatat fetele cu pistrui sa-si incinga grumazul cu un fir de matase rasucit. Firul a fost atat de bun incat toate cucoanele din mahala si centru ieseau in martie cu firul la gat.

…Vantul usurel de martie, care impestrita pleoapele, nasul si barbia, se numea martisor si, ca sa fie luat raul in pripa, snurul de matase era pus la zintii de mart. Daca mai spunem ca firul era si rosu, intelegem ca el ferea si de vant, dar si de deochi.”

Mentionam ca la geto-daci anul nou incepea la 1 martie. Astfel, luna Martie era prima luna a anului. Calendarul popular la geto-daci avea doua anotimpuri: vara si iarna. Martisorul era un fel de talisman menit sa poarte noroc, oferit de anul nou impreuna cu urarile de bine, sanatate, dragoste si bucurie.

Surse: CrestinOrtodox.ro

/de
, , ,

Ceahlaul, muntele străbătut de cea mai puternică axă energetică a Pământului

RO2000 1164

Ceahlaul, muntele străbătut de cea mai puternică axă energetică a Pământului

Imagini-muntele-ceahlau-32

Ceahlăul se numără printre cele mai misterioase masive muntoase din România. În primele ore ale dimineţii, la răsăritul soarelui, deasupra masivului apar, în mod inexplicabil, nişte jocuri de lumini.

În trecut, se spunea despre acest masiv muntos că ar fi fost casa zeului dac Zalmoxis. În prezent, mulţi susţin că Ceahlăul ar fi străbătut de cea mai puternică axă energetică existentă pe Terra.

Sătenii care îşi duc traiul de zi cu zi în aşezările de la poalele muntelui declară că au fost martorii unor apariţii misterioase pe cer, în timp ce, în alte cazuri, găsesc pe păşunile de pe dealuri cercuri perfect rotunde, despre care susţin că ar fi opera unor fiinţe supranaturale sau a unor fiinţe venite de pe alte planete.

Imagini-muntele-ceahlau-29
Deşi nu se numără prin­tre cele mai înalte vâr­furi muntoase din România, Ceahlăul are o ampla­sare care îi permite să fie văzut de la kilometri depărtare şi, în anu­mite zile, cu lumi­nozitate şi vizi­bi­litate foarte bună, el poate fi ză­rit chiar de la malul Mării Negre. De asemenea, în fie­care an, în zona Ceahlăului au loc două fenomene optice care nu au putut fi explicate.

La răsăritul soa­relui, în prima decadă a lunii august, o hologramă naturală uriaşă, în formă de piramidă perfectă, denu­mită de localnici „Umbra Piramidei”, este for­mată timp de o oră şi jumătate de vârfurile Piatra Cio­ba­nului şi Toaca.

Tot la răsărit şi în aceeaşi perioadă, timp de câteva minute, are loc fenomenul denumit „Calea Cerului”. Este un fenomen optic care constă în apa­riţia unui stâlp înalt, format dintr-o lu­mină foar­te intensă şi stranie, mărginit în laturi de două benzi întunecate.

Stâlpul luminos lasă impresia că se pierde în înălţimea spaţiului ceresc. Explicaţia – necon­fir­mată – oferită acestor două fe­no­mene face referire la faptul că Ceahlăul ar fi ampla­sat exact pe una din axele energe­tice ale planetei.

Sursa: antena3.ro

/de
, , , , , , ,

„OMENIREA CA SPECIE NU ISI VA ATINGE OBIECTIVUL DORIT”

Portals Connecting Universes

„OMENIREA CA SPECIE NU ISI VA ATINGE OBIECTIVUL DORIT”

edgarmitchell

Edgar Mitchell, a facut parte din echipajul misiunii Apollo 14, fiind al saselea om care a pasit pe Luna. Viziunile sale despre omenire nu sunt deloc optimiste, spunand ca specia umana nu isi va atinge obiectivul dorit daca nu isi schimba actualul mod gandire.

 

Edgar Mitchell, impreuna cu Alan Shepard si Stuart Roosa, a facut parte din echipajul misiunii Apollo 14, care a decolat de la Cape Kennedy pe 31 ianuarie 1971 si a aterizat în Pacificul de Sud pe 9 februarie 1971.

Azi, Mitchell, trecut bine de 80 de ani, a ramas ultimul membru in viata, al echipajului. Ceea ce este un lucru bun pentru omenire, deoarece in anii post-Apollo el si-a dedicat viata unei calatorii mult mai complexe. In iunie 2011, Edgar Mitchell a devenit cea de-a saptea persoana acceptata in prestigioasa Societate Leonardo da Vinci pentru studiul gandirii, in timpul unei ceremonii desfasurate la Universitatea de Tehnologie Avansata din Tempe, Arizona. Din aceasta societate mai fac parte fizicianul Dr. Michio Kaku, futuristul tehnolog Ray Kurzweil, psihologul Dr. Edward de Bono, Dr. Fritjof Capra, autorul unei carti despre taoism si fizica, Dr. Lynn Margulis, un exponent al teoriei Gaia si Dr. Margaret J. Wheatley, care investigheaza viteza schimbarilor in societatea noastra.

Motivul alegerii lui Edgar Mitchell nu este doar faptul ca este posesor al unui doctorat in aeronautica si astronautica la MIT sau ca a fondat, dupa ce a parasit NASA in 1972, Institutul de Stiinte Noetice si, mai recent, Institutul Quantrek, orientat spre exploatarea energiei de punct zero. Cel mai semnificativ, Mitchell a dezvoltat o noua cosmologie si a propus principii pentru a ne schimba modul in care ne vedem in raport cu realitatea din jurul nostru.

Scopul lui Edgar Mitchell este sa corecteze ceea ce el considera a fi un defect, indus in secolul al 17-lea, care a plasat gandirea stiintifica occidentala intr-o cutie materialista, oprind-o astfel sa inteleaga mai complet legile Universului. Edgar Mitchell este convins ca cele mai stralucite minti ale civilizatiei noastre nu gandesc cuprinzator. Cat timp va fi asa, omenirea, ca specie, nu va merge spre telul catre care ne indruma evolutia.

Un pact faustian

O serie de fenomene umane fundamentale observabile, intre care si constiinta, au fost ocolite de catre „marea stiinta”, neavand nici azi o descriere stiintifica riguroasa. Acest lucru s-a intamplat nu din cauza dovezilor insuficiente privind existenta fenomenului, ci mai degraba din lipsa unor constructii teoretice care ar putea-o incadra in paradigmele dominante ale stiintei actuale. Cosmologia lui Edgar Mitchell, pe care el o numeste „modelul diadic al constiintei”, are drept una dintre componentele-cheie conceptul de „holograma cuantica”, propus in 1992 de catre matematicianul german Dr. Walter Schempp.

Holograma cuantica – scria Edgar Mitchell – este primul fenomen energetic care leaga direct toata materia aflata la scara macro cu lumea cuantica. In cea mai mare parte a secolului trecut, non-localizarea cuantica a fost considerata un artefact suparator al interactiunii particulelor, fara insa vreo influenta asupra lumii la scara macro. Nu s-a considerat ca informatiile non-locale ar putea avea vreo utilizare. Acum este clar ca, in circumstante potrivite, aceasta informatie cuantica este si disponibila, si utilizabila.

Potrivit lui Mitchell, in secolul al 17-lea, in civilizatia europeana occidentala a avut loc o sciziune a gandirii intre stiinta si biserica. Pana atunci religia a fost principiul de organizare fundamentala a societatii. Intelectualii care ar fi sustinut idei in contradictie cu doctrina religioasa ar fi fost supusi persecutiilor. Cand Galileo a folosit telescopul sau pentru a obtine dovezi de observatie care sprijineau teza heliocentrica a lui Copernic, nu numai ca oficialii bisericii au refuzat sa se uite prin telescop la aceste dovezi, dar l-au si condamnat pentru erezie. In aceste imprejurari, solutia oamenilor de stiinta a fost un pact faustian cu biserica. O linie de demarcatie filosofica lasa constiinta exclusiv la religie, in schimb stiinta obtinea libertatea de a investiga orice altceva. Stiinta a capatat astfel acces la chimie, fizica, matematica, geologie, biologie si la alte discipline care au modelat civilizatia tehnologica occidentala. Bisericii ii ramaneau spiritul, minunile, rugaciunea si prezenta nevazuta care supravegheaza totul.

Aceasta politica de demarcatie, care a ajuns sa fie cunoscuta sub numele de „dualitate carteziana”, postula ca mintea si materia nu interactioneaza si, prin urmare, ar putea fi luate in considerare separat. A fost un reductionism fatal, care a pus stavila unei intelegeri holistice a realitatii timp de secole. De peste 400 de ani, constiinta, un aspect fundamental al Universului, a ramas astfel intangibil, in afara limitelor marii stiinte. Pro-blema este deci ca realitatea, in intregul sau, nu poate fi inteleasa in mod stiintific, pana cand nu este luata in considerare si constiinta, or, daca esti un om de stiinta, nu ai voie sa iei in considerare constiinta.

Datorita separarii bisericii de stiinta de-a lungul granitei dintre spirit si materie, fenomene observabile „normale”, care deriva in mod rezonabil dintr-un model holografic cuantic, au fost in mod eronat etichetate drept „paranormale”. Iar stigmatul implicit, asociat cu tot ce e „paranormal”, a descurajat mintile stiintifice sa investigheze o multime semnificativa de fenomene din realitate. Distinctia dintre minte si materie a durat pana in secolul al XX-lea, atunci cand a aparut mecanica cuantica. Dar chiar si atunci, marea stiinta a continuat sa se agate de ideea de dualitate carteziana. Constiinta ramanea inca exclusa in cea mai mare parte din abordarile stiintifice serioase. In acest context, ceea ce cauta Edgar Mitchell s-ar putea numi reunificarea spiritului cu materia.

Natura interdisciplinara a investigatiilor lui Mitchell si ale echipei sale o face vulnerabila la atacurile unor sceptici, care ar putea considera ideile sale ca absurde. La fel ca un orb care incearca sa descrie un elefant doar pipaindu-i un picior, multi nu au o intelegere suficient de larga pentru a cuprinde acea intreaga complexitate pe care Mitchell se straduieste sa o puna cap la cap.

Weili Lou PhD, un membru al echipei stiintifice din Institutul Quantrek, scria intr-o lucrare: „Constiinta intrinseca, pe care o avem noi toti, este un fenomen universal in randul tuturor fiintelor vii. Ea este starea de baza a experientelor noastre constiente, fiind atemporala si ireductibila. Reductionismul nu poate fi aplicat la studiul constiintei intrinseci, ceea ce reprezinta o provocare la adresa actualelor «teorii despre tot» in care constiinta este ignorata”.

Informatia, radacina perceptiilor

Modelul diadic al lui Mitchell presupune ca orice experienta umana, inclusiv experienta mistica, are o baza informationala valida, deci ca informatia (configuratii de energie, conform lui) este radacina tuturor perceptiilor. El accep-ta ca toate stiintele, de la mecanica cuantica la paleontologie, au produs corpuri valide de informatii. Dar in modelul diadic, stiinta si experienta religioasa sunt doar doua moduri diferite de a cunoaste, care utilizeaza functii diferite ale creierului si sunt „cuplate diadic”.

Jurnalistul Larry D. Lowe argumenta intr-un articol din 2012 ca activitatea lui Mitchell ar putea avea o relevanta in intelegerea fenomenului OZN, cel putin pe doua cai. Una dintre ele este perspectiva ispititoare ca intelegerea modului in care constiinta interactioneaza cu fizica clasica si cuantica sa conduca la o explicatie a comportamentului fantastic si incredibil raportat in unele observatii OZN. Evolutiile recente sugereaza faptul ca electromagnetismul ar putea juca un rol in manifestarea fenomenului, dincolo de ideea ca sistemele de propulsie si de control ar putea sa se bazeze pe o interactiune inca nedescoperita dintre electromagnetism si gravitatie.

O alta conexiune, mai pragmatica, este ca Edgar Mitchell face parte dintr-o populatie in crestere: persoane inteligente, care au citit literatura de specialitate valabila, au trecut-o prin propria gandire si au ajuns la concluzia ca omenirea se confrunta cu un fenomen enigmatic care – ilustrand spusele lui Arthur C. Clarke – reprezinta o constiinta atat de avansata incat, de multe ori, manifestarile sale sunt „imposibil de distins de magie”. Actiunile observate si raportate ale acestei constiinte superioare sunt adesea respinse de oamenii de stiinta prea limitati de principiile stabilite la inceputul „veacului ratiunii” si prea increzatori in priceperile lor intelectuale pentru a recunoaste implicatiile dovezilor pe care fie nu vor sa le ia in considerare, fie nu le pot rationaliza.

Exista indicii ca o gama larga de constiinte cosmice interactioneaza cu umanitatea, prin variate metode si din diverse motive. Interactiunea se face intr-un mod ascuns si enigmatic si, prin urmare, este usor de negat de cei multi, care nu se obosesc sa se uite prea atent la dovezile existente. Civilizatia tehnologica occidentala, sau cel putin institutiile sale politice, mass-media, academice, stiintifice si militare sunt multumite sa ignore sau sa nege aceste fapte, desi ele sunt parte din viata noastra de zi cu zi.

Cu prilejul acceptarii sale in Societatea Leonardo da Vinci, Dr. Mitchell a declarat inca odata ca el crede ca in vastul Univers exista o inteligenta avansata si ea interactioneaza deja cu umanitatea. Anumite persoane din guvernul si industria SUA sunt constiente de acest lucru, a spus el, dar nu dezvaluie marelui public ceea ce stiu, controland mass-media si refuzand constant sa discute sau sa admita situatia. Motivele sunt diverse si unele dintre ele nu sunt foarte simple.

 

Sursa: DAN D. FARCAS (revistamagazin.ro)

/de
, , , , ,

Oameni cu puteri supranaturale

Telepathy

Oameni cu puteri supranaturale

 

OMUL PLUTĂ

Pe 13 august 1931, în America a murit Omul Plută. Angelo Faticoni avea 71 de ani și putea să plutească 15 ore, cu greutăți legate de picioare, de peste zece kilograme. Putea dormi în apă, putea să se rostogolească în apă, fără să aibă probleme. Odată a fost cusut într-un sac cu o ghiulea de 10 kilograme. A ieșit la suprafața apei, unde a rămas în picioare peste 10 ore. Medicii au făcut investigații medicale, crezând că această capacitate a sa se datorează faptului că organele sale interne sunt deosebite de cele normale. Acest lucru nu s-a confirmat și misterul dăinuie și astăzi.

 

PREDICȚIILE LUI SWEDENBORG

swedenborg

Swedenborg, om de știință și filosof, în timp ce se afla în vizită la un prieten, în alt oraș , îi spune acestuia că în orașul său de domiciliu a izbucnit un incendiu și că în acel moment arde tocmai casa unui prieten. Menționăm faptul că în secolul al XVIII lea nu existau mijloace de transmitere a comunicațiilor foarte rapid, iar între cele două orașe era o distanță de 500 kilometri.

O altă întâmplare cel puțin la fel de ciudată este cea legată de faptul că Swedenberg a scris o scrisoare unei personalități a vremii, un important om al bisericii. În scrisoare acesta îi spunea că știe că-și dorește să-l cunoască și i-a făcut o invitație la reședința sa.

Înaltul prelat a rămas surprins că acesta cunoștea această dorință secretă a sa, de a-l întâlni, povestind acest lucru unui grup de prieteni.

Prelatul îi răspunde că peste 6 luni, va fi în țară ca să se poată întâlni cu el. Swedenborg îi răspunde că peste o lună, pe 29, va muri. Lucru care s-a și întâmplat.

 

POLGAR, OMUL CARE CITEȘTE GÂNDURILE

În 1917, la sfârșitul primului Război Mondial, doctorul Polgar a fost însărcinat să interogheze niște militari luați prizonieri. În timpul războiului, acest medic maghiar fusese victima unui accident în care un obuz la accidentat grav. A fost inconștient un timp iar când și-a revenit a constatat că poate citi gândurile altor persoane. El a fost racolat de către serviciile secrete germane. Ulterior a plecat în America.

A fost elev al lui Freud și executa toate comenzile pe care Freud i le dădea, prin intermediul gândurilor. Specialiștii americani au declarat că și scepticii trebuie să fie de acord că există posibilitatea de a fi transferate gândurile.

 

TAINA APELOR DEȘERTULUI

În 1917, trupele engleze atacă pe turci, în apropierea Ierusalimului. Armata se confrunta cu o problemă foarte grea, lipsa apei. Un ofițer a solicitat unui militar australian Kelly, care se lăudase că poate descoperi ușor apă, să-i ajute. Acesta a privit întinderea deșertului și a localizat un loc, unde s-a săpat și a fost descoperită apă. Astfel englezii au putut cucerii Ierusalimul.

 

TESTE TELEPATICE LA UNIVERSITATEA DIN CALIFORNIA

telepatie

Luther Burbank, horticultor din SUA, California avea mama bolnavă și prin telepatie o chema acasă pe sora sa, ori de câte ori era nevoie. Și el și sora sa aveau această capacitate de a comunica telepatic.

 

EXPERIMENTUL LUI EDISON

În 1915, Edison a făcut un test prin care a măsurat capacitatea de clarvăzător al unui renumit ghicitor al vremii. Edison a fost dus într-o încăpere îndepărtată față de cea în care se afla ghicitorul și i-a scris acestuia o întrebare. La câteva secunde, ghicitorul i-a răspuns foarte corect la întrebarea adresată. Edison care era un sceptic în ceea ce privește citirea gândurilor, nu a putut explica acest fenomen și a spus că este exclusă ideea de coincidență.

 

MESSING, CLARVĂZĂTORUL COMUNIȘTILOR

De origine polonez, Messing a impresionat întreaga lume prin previziunile sale foarte corecte. A trăit în Germania o perioadă. Acolo l-a întâlnit pe Hitler. L-a avertizat să nu înainteze înspre frontul de est, pentru că va pierde războiul și va muri. Hitler nu l-a ascultat, mai mult, a pus un premiu de 200000 de mărci pe capul său. S-a refugiat în Rusia, unde a devenit un apropiat al lui Stalin, acesta folosindu-i toate capacitățile paranormale, pentru a câștiga războiul.

Messing a declarat că gândurile celorlalți deveneau imagini pentru el. Tot el spunea că îi era mai ușor să ghicească gândurile celor cu o inteligență medie și nu pe cele ale supradotaților. Medicii au observat că o parte a capului genera o căldură neobișnuită. Nu au putut explica științific acest lucru.

 

BĂIATUL CARE CITEȘTE CĂRȚILE FĂRĂ SĂ LE DESCHIDĂ

În 1936, 150 de fizicieni s-au adunat pentru a testa un băiat de 12 ani. Acesta a fost legat la ochi și a reprodus pagini întregi din cărți luate aleatoriu din rafturi, de către fizicieni.

 

Sursa: efemeride.ro

/de
, , , , , ,

Triunghiul Bermudelor

triunghiul bermudelor

Triunghiul Bermudelor

triunghiul bermudelor

triunghiul bermudelor

 

Bermudele, sau Triunghiul Diavolului este o zonă din Oceanul Atlantic, în sud-estul Statelor Unite, o zonă asociată cu misterioasele dispariții ale navelor – percepția populară este aceea că nenumărate vapoare și avioane și-au găsit inexplicabil sfârșitul. Triunghiul se întinde de la insula Bermuda până la Miami și mai apoi Puerto Rico și se spune că ascunde un secret supranatural. După ce s-au semnalat câteva dispariții mai importante mass-media a transformat zona într-un fel de mit al lumii moderne. Chiar și termenul de „Triunghiul Bermudelor” a fost lansat într-o revistă SF. Este oare adevărat că oceanul dispune în acea zonă de puteri necunoscute care influențează în rău destinul marinarilor și al aviatorilor, sau acest mister doar rodul imaginației?

Cea mai faimoasă dispariție în triunghi este aceea a Zborului 19, din ziua de 5 decembrie 1945. Un escadron alcătuit din cinci aparate de zbor – bombardiere torpiloare Avenger, a plecat de pe baza Lauderdale, Florida, pentru a efectua o misiune de rutină deasupra insulei Bimini. În total zburau 14 oameni, toţi studenţi, în afara comandantului, locotenentul Charles Taylor. După aproximativ o oră şi jumătate de la începerea misiunii operatorii radio au receptat un mesaj din partea comandantului Taylor care spunea că, deşi nu-i funcţionează radarul, este convins că se află deasupra localităţii Florida Keys. A fost sfătuit să vireze spre nord, aşa încât să ajungă din nou deasupra continentului. În realitate el era deasupra insulelor Bahamas, iar încercarea lui de a se îndrepta spre nord-nord-est l-a îndepărtat şi mai mult de continent. O furtună puternică a provocat defecţiuni severe la sistemul de comunicare al aparatului în care se afla locotenentului, care se pare că a fost nevoit să cedeze conducerea escadronului unui alt pilot.

Contactul radio cu escadronul s-a întrerupt şi imediat a fost trimis un avion de căutare care să-i ghideze pentru a-i putea readuce acasă. Dintre cele trei aparate trimise să salveze şi să recupereze Zborul 19, unuia i s-a defectat sistemul de comunicare din cauza gheţii depusă pe antenă, unul pur şi simplu nu a avut noroc să-i găsească, iar cel de al treilea a se pare că a explodat la scurt timp după decolare. Escadronul 19 nu a mai fost niciodată recuperat. Se presupune că s-au prăbusit în apele învolburate ale oceanului după ce li s-a consumat tot combustibilul, după care, având în vedere că aparatele erau destul de grele, s-au scufundat imediat. Iniţial, în rapoartele Marinei Statelor Unite dezastrul a fost provocat de confuzia comandantului, însă în urma apelului familiei locotenentului Charles Taylor concluzia a fost schimbată, verdictul final fiind acela de „cauze necunoscute”. Zborul 19 nu este singura dispariţie semnificativă. Nava rusească Cyclops si nava comercială Sulphur Queen au dispărut si ele fără urmă în apele din Triunghiul Bermudelor.

Legenda Zborului 19 a stat la baza filmului lui Steven Spilberg „Close Encounters of the Third Kind” (Întâlnire de gradul trei). Într-adevăr, unele teorii acreditează ideea că în apele din zona Bermudelor se află o navă spaţială extraterestră, care este cauza acestor dispariţii. De asemenea, au mai fost luate în considerare si alte idei fanteziste potrivit cărora în acea zonă ar exista tehnologia extrem de avanstă și necunoscută a atlanţilor, sau că ar fi vorba de o creatură marină demonică. Unii autori au afirmat că este posibil ca acea zonă în formă de triunghi să fie o poartă către o altă dimensiune. Misterioasele dispariţii au mai fost puse si pe seama unor fenomene ciudate pentru o zonă oceanografică, cum ar fi un imens nor de metan care îşi avea originea într-o pungă de pe fundul oceanului.

În realitate, zona are o calitate care poate explica aceste dispariţii. Spre deosebire de oricare altă parte a lumii – separat de Triunghiul Dragonului aflat în apropierea Japoniei – aici, radarele se dereglează si nu mai indică Nordul magnetic. Acesta poate fi factorul care contribuie la legenda Triunghiului. Paza de coastă a Marinei SUA este însă de părere că dispariţiile sunt provocate de un amestec de cauze naturale si greseli umane. În această zonă există un trafic intens, atât pe apă, cât și aerian, la care participă mulţi amatori de senzaţii tari. Curenţii foarte puternici, precum și condiţiile meteo extrem de imprevizibile pot contribui la avarierea ambarcaţiunilor, fie ele mai mari sau mai mici, favorizînd îndepărtarea urmelor de îndată ce acestea au fost distruse.

Totodată este interesant de remarcat faptul că paza de coastă nu consideră că zona care are probleme deosebite în ceea ce priveste incidentele si accidentele. Un cercetător care a examinat toate dispariţiile survenite în zonă a ajuns la concluzia că zvonurile si înfloriturile au denaturat realitatea, îngreunând înţelegerea adevăratelor cauze din spatele evenimentelor. De asemenea, companiile de asigurări, cum este Lloyd din Londra, au dovezi care atestă faptul că zona numită Triunghiul Bermudelor nu este mai periculoasă decât oricare altă cale maritimă din alt colţ al palnetei. Cu toate acestea, mitul Triunghiului Bermudelor a pătruns atât de adânc în conștiința publică încât cu siguranță va dăinui veșnic, atâta vreme cât autorii de literatură SF îl folosesc drept sursă de inspirație pentru tot felul de întâmplări misterioase.

Sursa: ziare.com

/de
,

Cele mai misterioase şi inexplicabile locuri de pe planeta noastră

Kolmanskop

Trăim pe o planetă minusculă care plutește printre trilioane de stele, și totuși, chiar și în era minunilor, realizăm cât de puține lucruri cunoaștem și le putem explica despre Pământ. Pe Pământ există multe locuri stranii . Vă prezentăm câteva dintre ele.

Dealul Crucilor

Dealul Crucilor

Un deal din Lituania are peste 50000 de cruci de forme și dimensiuni diferite, deși acolo nu este un cimitir. Există o legendă conform căreia cel care pune o cruce va avea noroc. Nu se știe de când datează acest obicei și ce origini are.

 

Kolmanskop

Orașul fantomă îngropat în nisip

Kolmanskop este un oraș din sudul Namibiei, construit chiar în mijlocul deșertului. Cu mult timp în urmă, în acea zonă s-au descoperit rezerve de diamante. Oamenii au migrat către această zonă, construind case, scoli. În anii 50, orașul a fost părăsit din cauza faptului că diamantele se găseau tot mai greu. În prezent, dunele au pus stăpânire pe acest oraș. Peisajul este dezolant.

 

hueco-siberia-7

Gropile inexplicabile din pădure

Începând cu anii 80, în unele păduri din Rusia, oamenii au început să descopere gropi, foarte adânci, în locuri în care nu are cum să pătrundă niciun mijloc de transport care să aducă echipament necesar care să sape. Nimeni nu-și explică cum au apărut și la ce folosesc. Gropile par că nu au fund.

 

centralia3

Gura Iadului

În 1962, în Centralia, Pennsylvania, un incendiu de mică amploare a migrat către un filon de cărbune antracit, aflat sub oraș. Flăcările de la suprafață au fost stinse, însă în subteran cărbunele a ars în continuare, astfel încât în 1984, incendiul a scăpat complet de sub control și orașul a trebui să fie evacuat. Astăzi, Centralia este un oraș abandonat și fantomatic. În subteran, cărbunele continuă să ardă.

 

Darvaz

Poarta spre iad

În Uzbekistan, lângă orașul Darvaz, acum 35 de ani, geologii au făcut forări pentru a descoperi noi filoane de gaz. La un moment dat, au descoperit o cavernă, dat nimeni nu a avut curajul să se apropie de ea, pentru că s-a umplut cu gaz.

Geologii au luat decizia să-i dea foc, astfel încât niciun gaz otrăvitor să nu iasă la suprafață și să se răspândească în atmosferă. Nu se știe câte tone de gaz au ars în 35 de ani, deoarece focul arde continuu iar sursa pare inepuizabilă.

 

eaglehawk-neck

Eaglehawk Neck Tasmania

Situată în sudul Tasmaniei, limba de pământ care unește două insule, este celebră din două motive.

În primul rând este exemplul unui fenomen geologic extrem de rar, acela al aspectului de dale pe care îl capătă solul în urma eroziunii și a fragmentării rocilor sub acțiunea plăcilor tectonice. Practic, solul arată ca și cum ar fi format din sute de dale cu forme geometrice perfecte, asemenea pavajului artificial. Un alt motiv este faptul că aici a fost o celebră închisoare care era păzită de câini uriași, înfometați pentru a deveni cât mai violenți. Această zonă era singura posibilitate pe care prizonierii britanici o aveau ca să ajungă în libertate. În plus, oceanul era infestat cu rechini. În istoria închisorii, doar trei prizonieri au reușit să evadeze.

 

White Desert Egypt

Deșertul Alb – Sahara

Oaza Farafra este una dintre cele mai mici și mai izolate așezări din Egipt. Cu milioane de ani în urmă, când deșertul era acoperit de ape, numeroase depozite de cretă s-au format pe fundul oceanului. Odată cu retragerea apelor, vântul a modelat aceste formațiuni calcaroase, dându-le forme impresionante.

 

BigHole1

The Big Hole

Este cea mai mare groapă artificială din lume, creată de către căutătorii de diamante. Din această groapă au fost scoase peste 3000 de kilograme de diamante. Uriașa mină verticală, cu o suprafață de 17 hectare, a fost închisă și inundată. Adâncimea apei este de 40 de metri.

 

lac mortal camerun

Lacul Ucigaș – Camerun

Nyos pe numele său adevărat și-a câștigat acest trist nume, după ce în 1986, un nor uriaș s-a ridicat în urma unui cutremur și a omorât 1700 de persoane și toate animalele, care se aflau în apropierea lacului. Norul avea o lungime de 100 de metri și a plutit deasupra lacului două zile. După acest incident, apele lacului au devenit negre și toată vegetația din zonă este pârjolită. Se estimează că lacul ar fi degajat 1,7 milioane de tone de dioxid de carbon.

 

Sursa: efemeride.ro

/de
, , , ,

Semnele timpului UN SFÂNT PĂRINTE MOARE înainte să înceapă APOCALIPSA

apocalipsa

Semnele timpului

UN SFÂNT PĂRINTE MOARE înainte să înceapă APOCALIPSA

apocalipsa 2
Întâmplător au fost descoperite manuscrisele de la Marea Moartă. Un beduin pe numele palestinian Muhamad el Dib, în primăvara anului 1947, căutându-și caprele rătăcite pe faleza de nord a Mării Moarte, aruncă întâmplător o piatră într-o grotă.

.
Un zgomot de cioburi sparte se aude din grotă și îi stârnește curiozitatea. Se strecoară în grotă și găsește într-un vas trei suluri din piele de capră, ascunse într-un vas. Neștiind ce să facă cu ele le predă unui anticar. Anticarul constată că scrierile sunt în limba siriacă și le predă mănăstirii siriace Sfântul Marcu.

.
După o perioadă de timp aceste manuscrise ajung la Universitatea Ebraică din Ierusalim. Specialiștii au studiat aceste manuscrise și constată că ele datează din secolul I î. Hr. Constatându-se importanța acestor manuscrise, în 1952, este deschis un șantier arheologic în acea grotă. Au fost descoperite peste 40000 de astfel de documente.

.
O parte din aceste documente se regăsesc în cărțile Vechiului Testament. Reprezentanții bisericii refuză să vorbească despre acest lucru. Cum a fost posibil ca aceste documente să se regăsească în scrierile biblice, dacă ele au fost descoperite în 1947, cu mult după scrierea Biblie?

.
Manuscrisele sunt scrise în opt limbi și dialecte. Semnificația textelor a creat o polemică internațională. În texte se vorbește despre un aşa-numit Învățător al Dreptății și faptele sale. Vă reamintesc faptul că aceste documente datează cu 100 de ani, înainte ca Christos să se nască. Totuși, există o similitudine între viața Învățătorului din aceste manuscrise și viața lui Iisus, care se va naște peste o sută de ani.

.
Manuscrisele au fost descoperite într-o grotă, pe malul vestic al Mării Moarte, zonă care este disputată între Palestina și Israel. În aceste documente a fost descoperit și un calendar, cu 364 de zile, 12 luni cu 30 de zile fiecare lună.

.
Paul Hutchins, cercetător, susține faptul că telescopul Hubble confirmă vechile referiri la Univers, care sunt scrise în manuscrisele de la Marea Moartă.

.
Isaia, în aceste documente face profeții despre cunoașterea Universului. El îndeamnă omenirea să descopere și să cunoască Universul. El vorbește despre o galaxie care prezintă o energie de neimaginat și care trebuie descoperită.

.
Biserica păstrează distanță și tăcere față de descoperirea acestor documente.
Sunt aceste documente proba că ele stau la baza scrierii Bibliei?

.
Cine era acel Învățător, la care se face referire în aceste documente și care are aceeași misiune cu cea a lui Iisus? Ne-am obișnuit ca Vaticanul să păstreze tăcerea sau să țină secret documente de o importanță vitală pentru omenire. Vorbim mai jos despre Fatima și despre cele trei secrete pe care Fecioara Maria le-a spus, celor trei copii din Portugalia. Este un subiect controversat, pe care Vaticanul a încercat să-l țină departe de ochii publicului.

.
În 13 iulie 1917, Fecioara Maria a spus trei secrete, celor trei copii păstori din Portugalia. Lucia, unul dintre copii, a scris aceste mesaje, la îndemnul reprezentanților Vaticanului, dar ele au fost date publicității parțial, trunchiat, de către reprezentanții Vaticanului.

.
Începând cu 1960, cele două secrete au fost făcute publice. În prima scrisoare a Luciei sunt descrieri ale iadului. În cea de a doua scrisoare se face referire la cel de al doilea Război Mondial și implicațiile Papei în acel război. Vă reamintesc faptul că Vaticanul a fost implicat în acel război, având uneori o poziție duală, față de Puterile Centrale și de Antanta. Cea de a trei scrisoare a fost dată publicității, tocmai în anul 2000 și doar parțial.

.
Este descrisă Apocalipsa ce va urma. Orașe în flăcări, cadavre. Este înfricoșător faptul că Sfântul Părinte, l-a care se face referire în această scrisoare, moare. Când se va întâmpla acest lucru și care Sfânt Părinte va muri?

.
sursa: www.efemeride.ro

/de
, , , , , , ,

Profeţiile călugăriţei Hildegard von Bingen

Hildegard-von-Bingen

Profeţiile călugăriţei Hildegard von Bingen

Hildegard von Bingen

Hildegard von Bingen

 

Decăderea creştinismului, Planeta X şi subjugarea Antihristului
De-a lungul timpului au existat numeroși oameni care au avut numeroase viziuni despre viitor. Acești profeți au rămas în cărțile de istorie drept oameni neînțeleși sau chiar cei excluși de societate. Printre aceștia se numără Nostradamus, mama Shipton, Edgar Cayce și mulți alți vizionari.
În materialul următor, am ales să vă prezentăm un alt profet, mai puțin cunoscut în țara noastră, Hildegard von Bingen. Sf Hildegard, o călugăriţă a secolului 12, desi este cunoscuta pentru contribuţiile ei in muzică şi literatură, este cunoscută şi pentru prezicerile pe care le-a făcut – deşi au fost multe.
Hildegard s-a născut în 1098 în Bockelheimm în Germania și încă de la vârsta de 8 ani a luat contactul cu Biserica. Toată viața sa și-a petrecut-o în slujba lui Dumnezeu și datorită acestui fapt a fost recompensată cu diverse viziuni despre viitor. Acestea erau notate într-un jurnal, care a fost ţinut secret o vreme îndelungată. Atunci când călugăriţa s-a hotărât să le facă publice le spunea apropiaţilor săi că : “până la vârsta de 15 ani am avut cele mai multe dintre viziuni, dar nu aveam curaj să vorbesc despre ele”.
Interesant este faptul că la vârsta de 40 de ani a primit un ordin spiritual pentru a-şi face publice viziunile. Hildegard nu a spus niciodată de unde provenise acest ordin, dar este lesne de înţeles că provenise de la cel care îi provoca aceste viziuni.
Sfânta a hotărât astfel că trebuie să-şi înşire viziunile într-o carte pe care a intitulat-o “Scivias”. Aici putem găsi cele mai sumbre viziuni asupra viitorului omenirii, printre care şi cele care descriu cu lux de amănunte decăderea Bisericii, naşterea şi expansiunea Antihristului sau chiar războaie care nimicesc milioane de vieţi.

Hildegard von Bingen 1

Hildegard von Bingen

Decăderea creştinismului
“În viitorul îndepărtat, va veni o vreme în care oamenii vor renunţa în a mai crede în Dumnezeu şi astfel Biserica se va confrunta cu declinul”. Această profeţie se referă la timpurile noastre când oamenii au din ce în ce mai multe îndoieli cu privire la Creator. Aceste îndoieli sunt induse în mod voluntar de către o forţă negativă, care doreşte cu ardoare să pună mâna pe Pământ, indiferent de consecinţe. Antihristul se va naşte şi va predica învăţăturile sale în aşa fel încât să distrugă calea cea dreaptă pe care trebuia s-o urmeze omenirea.
Cometa devastatoare
O altă viziune interesantă se referă la sosirea unei comete. Hildegard scria cu aproximativ 1000 de ani în urmă că nu cu mult înainte de sosirea acestei comete omenirea se va confrunta cu o perioadă de foamete. Vor exista numeroase zone de pe glob în care mâncarea va fi considerată un lux şi atunci când problemele vor fi cele mai mari, o cometă uriaşă se va apropia foarte mult de Terra. Aceasta va provoca numeroase cutremure, tsunami, dar şi boli dintre cele mai ciudate.
Specialiştii care au analizat această viziune susţin că Hildegard se referea nu la o cometă, ci la o planetă care se îndreaptă spre Terra. Această planetă se regăseşte în cultura mai multor civilizaţii antice şi este numită Planeta X.

hildegard-of-bingen-a-saint-for-our-times

hildegard-of-bingen-a-saint-for-our-times

Antihristul va pune stăpânire pe omenire
Imediat după ce dramele cometei vor zdruncina omenirea, o altă problemă majoră se va naşte pe Terra. ANtihristul va pune stăpânire pe întreaga omenire şi haosul va fi cuvântul de ordine. “Fiul pierzaniei va fi o fiară sălbatică, care îi va ucide pe cei ce nu cred în el şi care se uneşte cu regii, preoţii falşi şi cei bogaţi”. Antihristul va fi născut dintr-o femeie, care încă din copilărie va avea cunoştinţe despre ocultism şi va alege să se alăture răului. Fiul său va fi crescut în acest spirit şi cu ajutorul forţelor răului va reuşi să-şi impună viziunea în sufletele oamenilor.
Aceste trei viziuni, cele mai importante poate, sunt cele care au ridicat numeroase întrebări cu privire la viitorul omenirii. Dacă ele se vor arăta a fi adevărate în cele din urmă, atunci putem recunoaşte că civilizaţiile antice au avut dreptate cu privire informaţiile pe care le-au lăsat moştenire despre trecutul îndepărtat, dar şi despre viitorul care pare extrem de sumbru.

st hildegard of bingen

st hildegard of bingen

sursa: internet

/de
, , , ,

Planeta X sau Nibiru?

planeta x nibiru

Planeta X sau Nibiru?

planet-x-nibiru

Planeta X sau Nibiru?

 

Şefii de stat din lume ştiu încă din 2003 de existenţa planetei X, secret dezvăluit de George Bush! Isteria “Nibiru din 2012″ a fost o manipulare grosolană! Planeta X va produce dezastre Pământului în anii următori!

.
În mai 2003, şefii de stat din întreaga lume au fost invitaţi de către preşedintele George Bush pentru a discuta, chipurile, despre războiul din Iraq. Mulţi şefi de stat au ieşit însă cu chipurile răvăşite de la acea întâlnire. Ceea ce înseamnă că acolo s-a discutat altceva… un aspect devastator pentru întreaga omenire. Există indicii că acolo preşedintele american le-a spus o informaţie strict secretă, care trebuia să rămână doar pentru elite: şi anume că în interiorul sistemului nostru solar se află o planetă necunoscută, masivă, descoperită cu 10 ani înainte, şi care va provoca daune Pământului, dar pericolul cel mai mare ar fi acela ca publicul să ştie acest lucru, creându-se o panică de nedescris. Prin urmare, toţi din conducerea lumii (fără excepţie) trebuie să-şi ţină gura închisă.

Articol: Planeta X sau Nibiru?

.
Tot atunci, în 2003, s-a pregătit cea mai mare manipulare din istoria omenirii: s-a creat o poveste cu anul 2012, calendarul mayaş şi planeta Nibiru. Această poveste a fost extrem de promovată de mass-media şi televiziuni, dar nu în mod serios, ci ca un fel de “ciudăţenie” sau “can-can”. Din păcate, site-urile de conspiraţii (printre care şi eu, trebuie să recunosc… cel puţin la început) au căzut în capcană şi a început să vorbească serios că în anul 2012 se va apropia de noi planeta Nibiru, care va produce dezastre uluitoare pe Pământ. Bineînţeles că în decembrie 2012 nu s-a produs nimic, şi atunci multă lume şi-a dat seama că totul este doar o farsă, o manipulare.

.
Însă, planeta X, planeta necunoscută, chiar există, iar acum, oricine ar vorbi de ea ca despre un lucru adevărat va fi luat în derâdere. Despre ea a vorbit chiar cotidianul “Washington Post” în 1983, probabil că dintr-o greşeală, căci ştirea n-ar fi trebuit să ajungă niciodată în mass-media. Reproduc încă o dată ştirea de atunci, despre care am scris în ianuarie 2010:

.
Un corp ceresc mare, la fel de mare ca şi planeta-gigant Jupiter şi destul de aproape de Pământ, ce ar face parte din sistemul nostru solar, a fost descoperit în direcţia constelaţiei Orion, de către un telescop astronomic în infraroşu montat pe un satelit aparţinând SUA (IRAS).

.
Obiectul este unul misterios, astronomii neştiind dacă este vorba de o planetă, de o cometă gigantă, de o “protostea” care n-a reuşit să devină o stea, de o galaxie aflată în formare sau de de o galaxie învăluită în praf, astfel încât lumina nu poate să treacă dincolo de ea.

.
“Tot ce vă pot spune este că nu ştiu ce reprezintă”, a declarat Dr. Gerry Neugenbauer, astronomul-şef al Laboratorului California’s Jet Propulsion şi directorul Institutului Californian de Tehnologie.

Articol: Planeta X sau Nibiru?

.
Cea mai fascinantă explicaţie al obiectului ceresc misterios o reprezintă faptul că el ar reprezenta o planetă gigantică de gaz, la fel de mare ca şi Jupiter, aflată la o distanţă de 538 de unităţi astronomice (1 unitate astronomică = distanţa dintre Pământ şi Soare) faţă de Pământ. Această înseamnă că acest corp ceresc este cel mai apropiat obiect de Pământ, dincolo de planeta Pluto. “Dacă într-adevăr este atât de aproape, atunci el face parte din sistemul nostru solar”, a declarat Dr. James Houck, de la Centrul Universitar Cornell pentru Radiofizică şi Cercetare Spaţială, membru al echipei IRAS. “Dacă este atât de aproape, nu ştiu cum astronomii au putea-o s-o clasifice”, a mai declarat el.

.
Corpul misterios a fost observat de două ori. Prima observaţie a fost făcută atunci când satelitul a putut să observe cele mai reci corpuri din cer. Cea de a doua observaţie a fost realizată la 6 luni după prima, şi s-a observat că acest corp ceresc misterios nu s-a mutat din locul său din constelaţia Orion. “Aceasta sugerează faptul că nu poate fi o cometă, pentru că ar fi prea mare, iar ea s-ar fi mişcat”, a mai spus Houck.
Indiferent ce-ar fi, Houck spune că acest corp misterios are sub 40 de grade sub limita de “zero absolut”, adică 459 de grade Fahrenheit. Atunci când a fost observat prima dată, s-a speculat faptul că el s-ar putea îndrepta spre Pământ.

.
Acum, întrebarea care se pune e următoarea: de ce nu vorbesc astronomii despre această planetă dacă ea există? De ce nu vorbesc observatoarele astronomice din întreaga lume despre ea? Evident, se încearcă o muşamalizare. În primul rând, multe din observatoarele astronomice performante ale lumii sunt finanţate de guverne şi probabil că se dau ordine directe şefilor de la observatoare să nu vorbească nimic publicului despre planeta X. În al doilea rând, există informaţii cărora planeta X poate fi vizualizată cel mai bine din Antarctica, datorită poziţiei sale orbitale şi nu din alte părţi ale globului.

planeta-x-nibiru

Planeta X sau Nibiru?

Nu în ultimul rând, astronomii care au îndrăznit să vorbească despre existenţa planetei X şi să ofere date concrete au fost scoşi din scenă de Oculta Mondială aici i-am putea numi pe Richard Crowe, John Huchra, Brian G. Marsden, Dr.Rodney Davis Marks, Eugene Shoemaker, Robert Harrington… sunt doar câţiva dintre astronomii care au murit suspect de-a lungul timpului. Robert Harrington este adevăratul descoperitor al planetei X, fiind astronomul-şef al Observatorului Marinei Americane. Folosind un telescop de 8 inch în Black Birch, Noua Zeelandă, unul din puţinele locuri de pe Pământ de unde poate fi observată planeta X, Harrington a calculat că aceasta se apropie de jos, la un unghi ecliptic de 40 de grade, la 16 miliarde distanţă de Pământ, cam de 3 ori distanţa dintre Pământ şi Pluto. Dr. Harrington a dovedit astfel că planeta X se află la în interiorul sistemului solar.

.
În ultima perioadă, o serie de erupţii vulcanice sau tentative de erupţii au avut loc în întreaga lume (vezi vulcanii Cerro Negro şi Chiles din Columbia – ştirea o găsiţi pe site-ul colombiareports.co sau Turrialba din Costa Rica – vezi ştirea de pe bbc.com). De asemenea, schimbarea poziţiei polilor magnetici ai Pământului se datorează tot existenţei planetei X în sistemul nostru solar:

.
“O nouă inversare a polilor magnetici ai Pământului ar putea să se producă într-un viitor nu foarte îndepărtat, arată o analiză a datelor privind câmpul magnetic terestru, de Agenția Spațială Europene (ESA). Aceeaşi concluzie reiese inclusiv din examinarea unor straturi de sedimente aflate la poalele Munților Apenini, în Italia, relatează publicaţia Live Science”. (sursa: incomemagazine.ro).

.
Am informaţii că preşedintele Obama ar fi dorit să recunoască public existenţa planetei X încă din 7 iunie 2013, la întâlnirea sa cu preşedintele chinez, Xi Jinping, dar au existat presiuni imense din partea sa să nu o facă. Însă acest moment nu mai poate fi amânat…

 

Articol: Planeta X sau Nibiru?

.
sursa: internet

/de
, , , , , , , , , , , ,

Opt artefacte inexplicabile

artefacte inexplicabile

Opt artefacte inexplicabile

 

Din cind in cind arheologii fac descoperiri uluitoare, care dezvaluie faptul ca una sau alta dintre civilizatiile stravechi foloseau uzual instrumente sau tehnologii „inventate” in secolul XX. Iata cateva artefacte care, conform cronologiei unanim acceptate, nu ar fi avut cum sa existe.

 

1. COMPUTERUL ANTIKYTHERA, un procesor de 2.085 de ani

 

 

 
In anul 1900, resturile unui bizar instrument mecanic au fost recuperate de pe epava unei corabii antice, esuata la cativa kilometri de insula Creta. Artefactul consta intr-un complicat sistem de roti de bronz (trei s-au pastrat pana astazi) si cadrane de sticla fixate intr-un cadru de lemn. Analiza cu raze X a relevat faptul ca instrumentul fusese creat in anul 80 i.Hr., iar reconstituirea sa i-a dezvaluit functionalitatea – aceea de veritabil „computer” astronomic, care putea indica, in functie de ora si de zi, pozitia exacta a Soarelui, a Lunii si a tuturor planetelor din sistemul solar. Desi se stie ca grecii erau buni astronomi, nici o informatie de ordin istoric pastrata de la ei nu semnaleaza existenta unei masinarii atat de sofisticate.

 

2. AVIONUL EGIPTEAN, un Concorde la anul 200 i.Hr.

 

artefacte

In anul 1898, intr-un mormant din Saqqara , Egipt, un explorator descoperea o ciudata macheta din lemn a unui obiect cu aripi. Cum la acea vreme avionul nu fusese inventat, cercetatorii au considerat artefactul drept reprezentarea unei pasari si l-au facut „uitat” intr-un muzeu din Cairo . In 1972, arheologul Kalil Messiha a dat intamplator peste macheta si a ramas socat de formele sale aerodinamice si de curbura aripilor, identica celei a unui avion Concorde. In plus, Messiha a facut legatura intre aceasta macheta si mai multe schite ciudate descoperite tot la Saqqara, ajungand la concluzia ca egiptenii planuiau, inca din secolul al II-lea i.Hr., construirea unui obiect zburator.

 

3. CRANIUL MITCHELL-HEDGES, sculptura maiasa cu laser

 
 

artefacte

 

 

Acest craniu de cristal a fost modelat de maiasi in urma cu aproximativ 1.000 de ani. Analize complexe, efectuate de catre cercetatorii de la laboratoarele Hewlett Packard din California, arata ca artefactul a fost cioplit cu mare migala in sensul invers al axei naturale a cristalului – operatie imposibil de realizat fara ajutorul razelor laser. In plus, craniul are proprietati optice uluitoare, lumina focalizandu- se dinspre ceafa catre orbite. Unui sculptor din ziua de azi i-ar fi imposibil sa creeze acest efect in lipsa realizarii prealabile a unui model 3D al sculpturii, pe care sa-l urmeze, apoi, la micrometru, in manopera.

 

4. CIOCANUL LONDONEZ, unealta de dinaintea istoriei

artefacte


Acest ciocan din fier cu coada de lemn a fost descoperit de o echipa de arheologii americani si britanici in 1936, pe un santier arheologic de la marginea Londrei (Kimball County, Nebraska, SUA). Unealta era incastrata intr-o roca veche de 400 de milioane de ani, iar testele efectuate asupra sa au relevat faptul ca a fost faurita in urma cu 500 de milioane de ani. De mentionat ca fierul ciocanului este mult mai pur decat oricare alt fier produs prin tehnologiile moderne.

 

5. HARTA LUI PIRI RE’IS, Pamantul turcului

 

artefacte

 

Piri Re’is a fost un marinar turc care, in 1513, a desenat o harta a Africii, a Americilor si a Antarcticii. In 1929, cand a fost regasita, harta turcului a facut mare valva: oficial, Antarctica fusese descoperita abia in 1818. Ceea ce este si mai bizar la aceasta harta este faptul ca Piri Re’is – dupa cum dovedesc reconstituiri de ultima ora – a cartografiat fidel Antarctica asa cum arata aceasta inainte de a fi acoperita de zapada. Mai precis, in urma cu 6.000 de ani.
6. DESENELE DE LA NAZCA, un balon cu indieni, acum 2.000 de ani
 

artefacte

 
 

artefacte

Desenele au fost descoperite in anul 1930, cand aviatia SUA a inaugurat doua linii comerciale care survolau pampa peruana. Se pare ca acestea au fost realizate in perioada de inflorire a civilizatiei Nazca (300 i.Hr. – 600 d.Hr). Acoperind o suprafata de 450 de kilometri patrati, desenele de la Nazca infatiseaza diverse plante si animale. Cele mai mari reprezentari ajung la 200 de metri lungime. Printre acestea, apar si unele figuri ciudate, numite de cercetatori geoglife. In vreme ce comunitatea stiintifica este rezervata in privinta utilizarii geoglifelor, unii entuziasti afirma ca ele ar fi harti astronomice sau puncte de reper pentru OZN-uri (teorie speculata si in filmul „Semne” din 2002). Indiferent la ce au folosit, desenele de la Nazca n-ar fi putut fi realizate decat printr-o coordonare venita de foarte sus, cel mai probabil din balon (care, la vremea respectiva, evident, nu era „inventat”).


7. ORASUL NAN MADOL, misterioasa asezarea de pe reciful de corali

 

artefacte

 

Datarea cu carbon-14 arata ca orasul Nan Madol a fost construit intre anii 200 i.Hr.- 800 d.Hr., pe un recif de corali din Micronezia, din aproximativ 250 milioane de tone de blocuri bazaltice. Asezarea se intindea pe o suprafata de aproximativ 18 kilometri patrati si era formata din peste 100 de insulite artificiale unite prin viaducte. Nimeni nu poate explica felul cum au fost transportate acolo blocurile de bazalt si nici cum a fost construit orasul. Pentru ridicarea lui Nan Madol, azi ar fi nevoie de zeci de macarale gigantice.

 

8. ZIDURILE SACSAYHUAMAN, precizie incasa de secol XX

 

artefacte

3 ziduri concentrice, lungi de 360 de metri si inalte de sase, au fost construite, in secolul al XVI-lea, in jurul fortaretei incase Sacsayhuaman din Cuzco , Peru . Ele au fost ridicate din imensi bolovani de calcar, cantarind aproximativ 300 de tone fiecare. Incasii nu au folosit mortar pentru a fixa bolovanii, dar acestia sunt atat de bine asezati unul peste altul, incat nu se poate strecura intre ei nici macar o lama de cutit. Cum au reusit incasii sa construiasca un asemenea ansamblu cu tehnologiile secolului al XVI-lea ramane un mister.

Un lucru care ar putea explica toate aceste enigme, plus multe altele (ex. piramidele, civilizatia Maya, etc) este faptul ca cele mai vechi fosile hominide au fost descoperite in anul 2002, in Ciad. Specia, datand de acum aproximativ 6-7 milioane de ani, a fost botezata Sahelantrhopus Tchadensis.
Conform studiilor, hominidul reprezinta un stramos comun al oamenilor si al cimpanzeilor, si prezinta caracteristici asemanatoare primatelor din ziua de astazi.


Daca noi in ~5000 de ani am plecat din pesteri si de la arme primitive si am ajuns la bomba nucleara si zbor in cosmos, cine poate stii ce a reusit stramosul nostru in 6-7 milioane de ani.

 

Sursa: Editura ForYou
/de
, , , ,

Cazul straniu al profesoarei franceze Émilie Sagée – dedublare astrala

dedublare astrala meditatie Émilie Sagée

Cazul straniu al profesoarei franceze Émilie Sagée – dedublare astrala

dedublare astrala meditatie Émilie Sagée

Émilie Sagée – dedublare astrala

Émilie Sagée a fost şi ea victima fenomenului de dedublare de tip Doppelgänger. Cazul acestei profesoare din Dijon, născută în 1813, este foarte straniu.

.
În 1845, directorul unui pension pentru fetele nobililor de lângă Riga (Letonia), a angajat-o (la vârsta de 32 de ani) pentru a le învăţa manierele şi limba franceză. Dinamică, inteligentă şi foarte sociabilă, Emilie plăcea foarte mult directorului său, cât şi elevilor. Dar, după doar câteva săptămâni, au început să apară zvonuri tulburătoare. Profesoara franceză fusese văzută în acelaşi timp, în mai multe locuri diferite.
La început, colegii ei de serviciu nu aplecaseră urechea la zvonurile neliniştitoare care îi invadau, tratându-le drept fantasme. Dar chestiunea s-a complicat într-o seară când şeful grădinarilor a văzut-o pe profesoară plimbându-se prin parc la ora cinei, când toţi cei care locuiau în pensiune trebuiau să fie în sala de mese. Curios de această anomalie, bărbatul a intrat în clădire, a deschis uşa încăperii unde se servea masa şi a văzut-o pe franţuzoaică mâncând alături de ceilalţi profesori.

.
Nelămurit, omul s-a reîntors în parc şi stupoare, a revăzut-o pe tânăra femeie plimbându-se în voie, cu o carte în mână, întâlnindu-se cu el şi neacordându-i nici măcar un salut.

dedublare astrala meditatie Émilie Sagée

Émilie Sagée – dedublare astrala

Dar problema s-a agravat cu adevărat în ziua în care profesoara scria pe tablă o fabulă de La Fontaine. Una dintre elevele sale, extrem de înfricoşată, a alertat sala. În spate, pe o bancă, stătea domnişoara Sagée!

.
„Dublura” profesoarei a mai apărut apoi de câteva ori în luna următoare. Comportamentul său a devenit din ce în ce mai imprevizibil. De exemplu, atunci când fetele se aflau la ora de broderie, la etaj, ele au observat pe fereastră, plimbările încoace şi-ncolo ale profesoarei în parc. La un moment dat, supraveghetoarea lor a dispărut. Ea a fost înlocuită imediat de Emilie (sau de dublura sa), aşezată imobilă şi foarte tăcută. Tinerele vedeau, însă prin ferestrele deschise, pe adevărata Émilie sau pe sosia sa, mergând lent pe o alee, cu faţa palidă, cu pasul ezitant, de parcă era foarte obosită. Confuzia era generală.

.
În faţa acestui mister profund, unele dintre eleve au înconjurat în grabă fiinţa care se afla lângă ele, chiar au atins-o, fără ca ea să protesteze. Corpul său nu oferea nici cea mai mică rezistenţă şi degetele lor se afundau în piele şi veşminte, de parcă ar fi întâlnit acolo doar vid.
Strania creatură s-a deplasat apoi prin încăpere şi s-a disipat lent sub ochii fetelor, dispărând brusc, aşa cum apăruse… Şocul a fost imens!
Această experienţă incredibilă a provocat o vie emoţie în rândul elevelor. Şi frisoane! Ele au povestit apoi cele întâmplate tuturor, cu zeci de detalii tulburătoare. Urmarea? Elevii pensiunii s-au înjumătăţit, dând repede bir cu fugiţii.

.
Directorul instituţiei nu a asistat însă niciodată personal la fenomen şi deşi nu credea în cele auzite. Fortuit, s-a decis să se despartă de Emilie Sagée. Ea a declarat că şi-a părăsit de câteva ori slujba, pentru fapte asemănătoare. Dar a jurat că nu avea nicio vină.

.
Câteva luni mai târziu, Émilie l-a întâlnit pe celebrul parapsiholog rus Alexandr Akakof. Ei au rămas în contact până în 1850, anul în care franţuzoaicei i s-a pierdut definitiv urma, datorită unui eveniment tragic.

.
Devenită doamnă de companie a unei văduve bogate care o îndrăgea mult, Émilie părea, în fine, că-şi găsise liniştea şi serenitatea. Dar, în absenţa sa, protectoarea franţuzoaicei a fost găsită moartă în patul său.

.
Martorii serioşi afirmă că Émilie fusese văzută în locuinţă chiar în noaptea decesului stăpânei sale, pe când ea pretinsese că se găsea chiar în acea noapte la rezidenţa de vară a contesei, la 400 km distanţă de Sankt Petersburg, ceea ce confirma intendentul domeniului.

.
În fine, un lucru pare sigur: Émilie Sagée era sinceră şi inocentă. Ce interes ar fi avut să mintă? Să fi fost „dublura” sau fiinţa care a fost văzută ieşind din apartamentul contesei? Un argument puternic în favoarea autenticităţii fenomenului şi a sincerităţii femeii: mărturia uneia dintre vechile sale eleve. Aceasta a făcut o vizită la părinţii unde locuia ea şi a observat că fiii săi păreau să se fi obişnuit cu ideea de a avea două „tanti Émilie”, una fericită, volubilă şi dinamică, alta palidă, obosită şi tăcută, asemeni celei care ieşise în noaptea morţii contesei din apartamentul său. Sau, aşa cum o văzuseră elevele, în timpul orei de broderie, la pensiunea blestemată din Letonia.

.
sursa: internet

Cazul straniu al profesoarei franceze Émilie Sagée – dedublare astrala

/de
, ,

Muntii Carpati – o poarta deschisa catre un alt Univers?

piatra craiului

Muntii Carpati – o poarta deschisa catre un alt Univers?

Carpatii-Meridionali-piatra mare

Carpatii-Meridionali-Piatra Mare

 

Un inginer roman pasionat de calatorii si drumetii a venit cu o poveste uluitoare despre o zi de toamna din anul 1990, ce i-a dat ochilor sa vada o poarta deschisa catre un alt Univers.

Iata-i povestea:

“Imi amintesc ca si cum ar fi fost ieri. Era in ziua de 22 septembrie 1990. pe la ora 11. Plecasem pe unul din traseele mele favorite. Piatra Mare pe la Sapte Scari. Ziua era foarte frumoasa , calduroasa chiar in umbra padurii.In jurul orei 11, mai aveam cam o jumatate de ora pana la cabana si incetinisem ritmul , ca sa ma bucur de frumusetea peisajului. Parasisem cursul izvorului si incepusem un fel de …ratacire intentionata, ca sa mai schimb ceva din monotonia cararii.

Drumeagul meu urca catre o culme impaturita si , la un moment dat , am zarit ceva bizar, ca o sclipire , in dreapta mea; soarele , reflectat intr-un obiect. M-am gandit imediat la nesimtitii care lasa mormane de conserve si borcane prin padure.

O curiozitate stupida m-a impins catre acel loc: eram convins ca e vorba de vreo sticla de vin aruncata, dar vroiam sa ma conving. Cand am zarit-o prima data, lucirea era undeva cam la vreo 20 , 30 de metri catre culme. Am inceput sa urc, dar n-am vazut nimic .In mod evident , eram in alt unghi fata de lumina soarelui.

Dupa cateva minute de urcat , am inceput sa-mi pun oaresce intrebari: eram intr-un luminis , totul imi era vizibil , dar nu vedeam nici un obiect capabil sa reflecte lumina. Eram pe cale sa plec mai departe, cand am vazut…imi este greu sa va descriu.

Era o forma eliptica, verticala , pe care nu o sesizam decat prim modificarea luminii. Stiti cum arata fenomenul optic denumit “Fata Morgana”… pe sosele , din cauza caldurii la sol , se produce frecvent acest fenomen: peisajul era deformat, unduit, ca si cum ar fi privit printr-un geam curb.

Acelasi lucru, cu o deformare in unghiuri drept , il aveam eu in fata ochilor. Era un brad in spatele formei:portiunea de trunchi din spatele elipsei ciudate era deformata, voalata.

Daca vreti o alta comparatie , mai semana cu o perspectiva unduita pe care o aveti prin vaporii de benzina. M-am apropiat si am constatat cu uimire ca nu vedeam nici un obiect material care sa poata genera un asemenea efect. In locul respectiv nu era nimic. Un nimic care arata ca o diafragma , o suprafata eliptica intinsa in aer , aparent concava.

Mai uimitor era faptul ca din spate, forma respectiva nu mai exista. M-am intrepus intre ea si bradul despre care v-am mai spus si n-am mai vazut-o. Nici nu mai stiam unde era. A trebuit sa revin in pozitia initiala pentru a o revedea.

Elipsa avea cam 1 metru , 1 metru si 20 in diametru mare, adica inaltimea, si maximum 40 de centimetri in cel mic, in latime.

Baza era cam la 25-30 de centimetri de sol. Plutea. Era perfect transparenta , in afara de fenomenul de unduire , de voalare, a spatiului din spatele ei. Marginile erau foarte netede , adica fenomenul de alterare optica se termina brusc.

M-am fatait cateva clipe in jurul ei si apoi am incercat sa o ating. Din fericire , un fel de instinct , de teama nemotivata (forma parea perfect inofensiva) m-a facut sa iau mai intai o creanga de brad de pe jos. Prima data am atins marginile elipsei .Creanga intampina o rezistenta elastica ca si cum as fi apasat pe un balon. Elipsa se deforma foarte putin in locul in care apasau eu, dar rezistenta era de netrecut dupa doar cativa centimetri castigati.

Atunci am apropiat creanga de centrul elipsei. Nu am intampinat nici un fel de rezistenta: creanga intra fara probleme in forma aceea ciudata, dar nu mai era vizibila. Era ca un fel de gaura in care varful crengii disparuse total; in tot acest timp , continuam sa vad perfect peisajul unduit din spate. Creanga avea vreo 50 de centimetri lungime si disparuse pe jumatate inauntru. Cand am retras-o, am vazut cu groaza ca nu mai avea decat 20 de centimetri lungime. Portiunea intrata in forma aceea disparuse cu totul”, povesteste inginerul.

Capatul era perfect sectionat, ca si cum un fierastrau de mare precizie ar fi functionat pe partea cealalta. Atunci m-am gandit ce s-ar fi intamplat daca ar fi fost mana mea in locul crengii…Am repetat operatia cu alte crengi, apoi am legat o piatra cu sfoara si am aruncat-o in elipsa ; rezultatul a fost acelasi de fiecare data. Orice patrundea in acea forma nu se mai intorcea.In acel moment m-am cam speriat. In plus, se facuse cam tarziu si m-am hotarat sa plec mai departe catre cabana.

Mai inainte insa, am fost nevoit sa fac, pentru prima data in viata, gestul necivilizat de a scrijeli copacii din padure. Ca sa recunosc locul , am insemnat toti brazii din luminis cu un cutit. Am ajuns la cabana putin dupa pranz. O supa calda si un ceai mi-au mai refacut moralul, dar problema continua sa ma macine.Il cunosteam pe cabanier si i-am povestit toata intamplarea. Omul ma stia , asa ca nu si-a batut joc de mine.Mi-a spus ca el n-a vazut niciodata asa ceva in padure, dar ca totul este posibil si ca nu s-ar mira daca ar fi vorba de “vreo noua dracovenie de-a armatei”.

Masivul Piatra Mare

Masivul Piatra Mare

Asa cum se intampla deseori pe munte, vremea s-a stricat brusc pe la ora 15.A inceput sa bata vantul , s-a racorit si era limpede ca se pregatea de o furtuna.Cum eram si obosit,m-am hotarat sa rman peste noapte si am vorbit cu cabanierul. Seara, la masa, s-a apropiat de mine Stefan, baiatul cabanierului , un pusti de 12 ani. Il cunosteam destul de bine si din cauza asta a venit la masa mea fara timiditate.
– Am auzit ca ati vorbit la pranz cu tata ,mi-a spus el. Stiti, eu am vazut stafia din padure!

Am inceput sa-l descos si am aflat ca Stefan era impreuna cu doi ciobani cand a zarit prima data elipsa . Curios din fire , a revenit de mai multe ori in acel loc; tot de la el am aflat ca forma trece prin cel putin doua faze distincte : cand are aspect transparent (starea in care o vazusem eu), ea permite intrarea unor obiecte ; cand asa cum o vazuse Stefan o singura data , devine albicioasa si ceva mai mare , functioneaza in sens invers, adica era inchisa pentru noi si lasa obiecte din partea cealalta sa treaca prin ea.

A doua zi de dimineata am plecat si , din cauza vremii foarte proaste, n-am mai trecut prin luminis. M-am intors in Piatra Mare dupa doua saptamani. De data asta am mers direct la cabana, l-am luat pe Stefan si am plecat catre locul cu pricina. Cu noi a venit si un baiat de la o stana din apropiere , unul dintre cei care il insotisera pe Stefan in preumblarile sale prin padure.

Ajunsi in luminis , dezamagirea noastra a fost imensa: nu mai era nici un fel de elipsa. Pur si simplu disparuse. Numai brazii marcati de mine imi dadeau certitudinea ca nu visasem. Pe tot timpul iernii am ramas in Bucuresti si, treptat, forma din padure mi-a iesit din minte. Apoi, in februarie 1991, un prieten caruia ii povestisem toata intamplarea mi-a facut o vizita. Era foarte agitat si mi-a aratat o revista germana in care aparea un material despre fenomenele similare celui observat de mine. Articolul mentiona existenta unei organizatii care studia ciudatele elipse, ODRG (Open doors research group). Le-am scris o scrisoare in care povesteam tot ce vazusem si auzisem si, in luna aprilie , am primit din partea lor un colet.

Imi scrisesera o scrisoare de multumire pentru informatiile furnizate , asigurandu-ma ca Poarta vazuta de mine a intrat pe listele lor. Pe langa scrisoare , imi trimisesera mai multe materiale din care am aflat totul despre Portile Deschise. Am ramas de atunci in corespondenta si tot ce urmeaza este rodul informatiilor primite de mine. Forme precum aceea vazuta de mine ar fi aparut din timpuri imemoriale , ele fiind prezente , sub diferite descrieri, in nenumarate texte vechi.

In anul 1962, Barry Roscott, un inginer englez, a vazut o Poarta in timpul plimbarilor sale prin imprejurimile orasului Manchester. Poarta a ramas deschisa timp de 2 luni, iar Roscott a apucat sa faca mai multe observatii si experimente. In urma acestei experiente s-a infiintat grupul ODRG, care si-a facut membri in toate colturile lumii . Din 1963 pana astazi .ODRG a inregistrat nu mai putin de 238 de Porti Deschise pe Terra.Cele mai multe par a fi fost in SUA, iar cele mai recente provin din Rusia (18 Porti observate intre anii 1988 si 1995) , Polonia (3 porti) si Romania ( Poarta observata de mine in masivul Piatra Mare).

In medie, o Poarta ramane deschisa intre 2 luni si un an. S-a observat o legatura intre durata ei si marime. Cu cat o Poarta este mai mare, cu atat are sanse sa existe mai mult timp. Portile de 1 an au cel putin 1 metru latime. Majoritatea au forma eliptica observata de mine (verticala sau orizontala),dar au fost consemnate si porti circulare. O poarta trece prin 4 faze distincte : deschidere, stare de acces, stare de sursa si inchidere. Fazele 2 si 3 nu apar neaparat in aceasta ordine. Nimeni nu a asistat pana astazi la deschiderea unei Porti sau la inchiderea ei.

carpati In Carpati exista o Poarta catre un alt univers. Ea ramane deschisa 2 luni pe an

Tot ce se stie , gratie unor observatii facute pe teren , este faptul ca la deschidere este prezenta o radiatie extrem de intensa , care poate fi daunatoare organismelor biologice. Starea de acces este cea in care am observat-o eu : Poarta este deschisa pentru lumea noastra, noi putem introduce in ea orice obiect sau fiinta, dar nimic nu vine din partea cealalta. In aceasta stare , ea este transparenta , prezentand doar fenomenele de modificare optica descrise mai sus.

Starea de sursa este cea descrisa de Stefan ; in aceasta faza, Poarta de o culoarea albicioasa , nu permite accesul din partea noastra, ci functioneaza ca o usa deschisa pentru cealalta parte. Din ea pot iesi obiecte, (fiinte?) , descrise intotdeauna ca fiind de forma unor mingi albicioase , care se deplaseaza cu foarte mare viteza, rostogolindu-se pe sol sau planand la mica inaltime. Faza de inchidere , niciodata observata , pare a genera aceeasi radiatie foarte intensa.

Sursa

/de