Descoperirile ştiinţelor ultimului secol pun la grea încercare convingerile pe care le are fiecare dintre noi cu privire la proprietăţile materiei. Fizica a dovedit că materia aflată la îndemâna simţurilor este energie. Odată cu aceasta, s-a produs o adevărata revoluţie în cunoaştere, care a diminuat convingerile şi reperele culese din lume prin intermediul simţurilor. Totuşi, această descoperire extraordinară potrivit căreia şi trupul nostru, şi toate cele receptate de simţurile noastre sunt alcătuiri energetice nu lămureşte şi taina subiectului uman. Chiar dacă descoperă prin aceasta că posedă un trup material ce este constituit din energie, omul nu poate găsi în ea răspunsul deplin la taina adâncului său şi sfârşitul căutărilor sale.
Mecanica cuantică a dovedit că lucrurile materiale, care par a avea consistenţă şi întindere, sunt alcătuite din mici constituenţi, ce nu se arată a fi doar asemenea granulelor minuscule de materie. În anumite situaţii, aceşti constituenţi se comportă ca şi cum ar fi unde. De exemplu, teoria, care s-a dovedit în nenumărate rânduri că este corectă, afirmă că până ce aceştia sunt supuşi unei măsurători, ei trebuie să fie consideraţi mai degrabă ca fiind răspândiţi într-o regiune, decât situaţi într-un anumit loc…
Pe de altă parte, celebra teorie a relativităţii restrânse descoperită de Einstein la începutul secolului XX dezvăluie o relaţie de echivalenţă neaşteptată între materie şi energie, radioactivitatea, dar şi procesele pe baza cărora o centrală nucleară produce energie dovedesc astăzi acest fapt: materia este convertibilă în energie, dovedind o constituţie surprinzătoare a ei. Este adevărat că, în realitate, convertirea totală a materiei în energie este întâlnită doar la nivelul lumii cuantice. Soarele, de exemplu, în miezul căruia se petrec reacţii nucleare violente, nu poate extrage întreaga energie depozitată în materie! Prin reacţiile nucleare din miezul său fierbinte, dintr-o sută de grame de material, abia dacă este valorificat 1% în energie.
Totuşi, relaţia de echivalenţă ne arată că în 100 de grame de materie sunt ascunse 3 miliarde de kilovaţi-oră de electricitate!
Structura atomilor care alcătuiesc lucrurile ce ne înconjoară arată că ceea ce noi considerăm a fi consistent este, în realitate,mult mai mult vid decât substanţă. Sondând structura materiei până la scări de ordinul a 10-9 din 10-9 dintr-un metru, fizicienii au arătat că tot ce s-a întâlnit până acum constă într-o combinaţie de particule. Însă, materialitatea obiectelor nu rezidă în aceste granule; ele nu conţin substanţa cu care s-au deprins simţurile noastre. 99,99% din masa unui atom este conţinută în nucleul său, care este de 100.000 de ori mai mic. Aceasta înseamnă că întreaga „materialitate“ pe care noi o acordăm obiectelor constituite din atomi stă ascunsă de fapt în ceva mult mai mic.
Atomii sunt mai degrabă goi, materia existentă în ei fiind concentrată într-un nucleu care abia ocupă 10-18 din întreg volumul său! Dar şi neutronii şi protonii ce alcătuiesc nucleul au mult mai multă masă decât quarcii care îi compun: 90% din masa lor vine din energia de mişcare a quarcilor din interior. Agitaţia quarcilor dă mai degrabă masa nucleelor din atomi decât substanţa ca atare! Şi aşa ajungem din nou la ceea ce s-a spus în repetate rânduri: materialitatea, întinderea şi consistenţa lucrurilor din lumea sensibilă este o aparenţă. Lumea este o alcătuire de energie.
Reprezentările noastre sunt amendate de datele fizicii recente pentru că pe de o parte, faptul că materia nu este decât energie se întrevede, teologic, în începutul creaţiei, căci totul a început când Dumnezeu a zis: „Să fie Lumină!“. Cuvântul lui Dumnezeu, prin care El a poruncit şi s-au zidit toate, este energetic. Pe de altă parte, Sf. Grigorie Palama observă că, în mod virtual, în această lumină primordială de la începutul creaţiei sunt cuprinse cosmosul, pământul şi toate celelalte. Părintele Stăniloae subliniază chiar că, în acest fel, Sfântul Griore Palama pare a insinua că în lumina sau energia aceea de la început îşi avea subzistenţa sau originea întreaga lume creată. Relevant este şi faptul că Sf. Grigore de Nyssa subliniază că tot ceea ce este materie în lumea creată s-a născut prin lucrarea energiilor necreate în cele create dintru început. Firea spirituală este cea care dă viaţă forţelor spirituale şi „întâlnirea acestora produce materia“. Acestea arată, într-un fel, că şi teologia întrevede, în tot ceea ce este creat, un fel de substrat energetic.
Fizica dă explicaţii şi pentru energiile necreate. S-ar putea spune, deci, că fizica ne invită să depăşim reperele simţurilor şi logica simplă. Mai mult chiar, din perspectivă teologică, şi simţurile, logica şi toate instrumentele raţiunii nu trebuie abandonate, ci deschise spre ceea ce nu poate fi înţeles prin ele.
Părintele Stăniloae observă că posibilitatea aceasta a spiritualizării simţurilor şi raţiunii noastre este dată tocmai în faptul că „toată realitatea văzută e, în fond, o raţionalitate dinamică plasticizată“, în raport cu care omul descoperă puterile pe care le are şi felul în care le poate folosi în raporturile sale cu lumea. Până la urmă, aşa cum observă şi părintele Stăniloae, faptul că fizica ne descoperă că materia însăşi este o ţesătură energetică poate arată, dintr-o perspectivă teologică, faptul că ea este făcută să primească lucrarea energiilor necreate.
Aşa cum s-a spus, faptul că lucrurile sensibile şi toate cele din lume sunt în ultimă instanţă diverse forme de energie forţează raţiunea – care le pătrunde şi le cunoaşte – dar forţează şi simţurile, care le sesizează, la smerenie: căci în lumea fizică se petrec lucruri pe care nu le putem percepe şi nici nu le putem înţelege deplin. Nici simţurile, şi nici judecăţile logice nu sunt reperele ultime privind lumea fizică în care trăim.
Există şi alte înţelesuri ale celor existente în creaţie, care depăşesc simţurile şi logica şi la care nu putem ajunge prin acelea.
Trupul omului este legat de întreg cosmosul. Este adevărat că, prin dovedirea substratului energetic al materiei, fizica face un pas înspre dezvăluirea omului ca fiinţă spirituală. Materia ca energie ne apropie într-un fel ideea că şi trupul nostru are o constituţie energetică, ajutându-ne să înţelegem mai bine cum dispoziţiile şi mişcările sufletului (spiritual) influenţează starea trupului.
Mai mult, făcând acest pas dinspre materia lumii sensibile spre energia ascunsă, „dedesubtul“ ei, ştiinţele arată, într-un fel, că toate făpturile lumii create au trupuri înrudite între ele, prin constituenţii din care sunt făcute. Dar şi teologic aceasta se vede în faptul că toate plantele, vietăţile şi trupul omului au fost făcute din pământul primordial. Însă faptul că toţi aceşti constituenţi care alcătuiesc lucrurile sensibile, vieţuitoarele şi trupul omului au o constituţie duală şi sunt, în ultimă instanţă energie, arată că întreaga lume are capacitatea de a fi pătrunsă de lucrarea sfinţitoare a lui Dumnezeu.
Astfel s-ar putea spune că trupul material al omului îl arată pe el ca microcosmos, adunând întreaga materie a lumii sensibile.
Mai mult chiar, inseparabilitatea cuantică sugerează chiar mai mult o legătură tainică între trupul nostru şi întregul univers. Mecanica cuantică a mai produs un rezultat surprinzător. Este vorba despre nonseparabilitate sau nonlocalitate. În lumea cuantică s-a dovedit că două particule care au fost legate între ele păstrează un fel de legătură între ele.
La nivelul experienţei directe, nici o acţiune nu se poate transmite cu viteze mai mari decât cea a luminii. În lumea cuantică, particulele care iniţial au fost legate între ele păstrează semnele legăturilor lor şi se manifestă ca atare, în orice situaţie în care se intervine asupra lor! Acţiunea exercitată asupra uneia dintre ele se transmite, într-un fel, şi celeilalte, însă instantaneu, indiferent la ce distanţă se află aceea.
Faptul nonlocalităţii, verificat deja experimental, valabil în lumea cuantică, ar putea dezvălui cum, într-un fel, omul este mai mult decât cel în trupul căruia se adună, simbolic, materia lumii terestre.
Ţinând seama de faptul că la începutul lumii materia şi energia cunoscute astăzi au fost una şi aceeaşi, omul se dezvăluie a fi într-un fel strâns legat de întreg universul, prin aceea că constituenţii din care este alcătuit trupul lui păstrează această amprentă a unităţii lumii şi sunt legaţi tainic de întreaga materie existentă în univers.
Tutoring pe toata durata de desfasurare a Programului (puteti adresa intrebari in scris, prin mesaje, in cadrul platformei, Instructorului)
Reducere 30% la sedintele de Consiliere privata cu Instructorul cursului, Catalin Bogdan, pe toata perioada de desfasurare a cursului si atat timp cat abonamentul dvs la curs este activ.
Exista oameni care isi doresc sa li se intample ceva spectaculos in viata, mai ales ca majoritatea oamenilor isi doresc o pata de culoare in vietile lor. Dar pe langa acestia, exista si (alti) oameni care ar da orice pentru un pic de liniste si o viata banala, monotona, plina de normalitate. Exista oameni a caror cea mai mare dorinta este sa aiba o viata normala, sa se piarda printre trecatori pe strada, sa adoarma seara franti de oboseala de peste zi iar singurele lor griji sa fie cele normale, banale, legate de viata cotidiana.
Am intalnit aceste persoane si desi la exterior arata si se poarta ca oricare dintre noi, in ascuns sunt mistuiti de o taina si o suferinta: in corpul lor nu exista o singura entitate, ci doua sau chiar mai multe uneori. In indiferenta lor fata de suferintele reale ale acestor oameni, medicina s-a grabit sa-i catalogheze si sa-i inghesuiasca intr-o cutie etichetata larg, biserica s-a grabit sa-i renege si uneori chiar sa-i numeasca posedati, societatea in ansamblu preferand mai degraba sa se fereasca de ceea ce nu intelege decat sa incerce cu adevarat sa ajute un semen. Pentru ca realitatea este asta: nici unul dintre acestia nu si-au dorit sa fie in acea situatie. Ei sunt doar victimele colaterale ale unui razboi vechi de cand lumea – Binele si Raul, Lumina si Intunericul.
Fie ca se refera la acel element extern disturbator numindu-l extraterestru, posesie sau walk-in, elementul comun este acelasi: doua entitati sau doua energii se lupta sa ocupe acelasi spatiu in acelasi timp.
Problemele cauzate de emisii concentrate, de natura mentala sau articifiala (aparatura psihotronica) constituie alta cauza de suferinta au unor persoane. Armele psihotronice sunt dispozitive de manipulare in masa, realizate pe baza tehnologiei de control a undelor cerebrale. Inductia este realizata printr-o forma de influenta subtila si nu este deloc usor de perceput de majoritatea oamenilor care nu-si observa gandurile zilnic. Aceste aparate pot fi calibrate sa emita catre un grup de persoane sau catre o singura familie sau individ.
Armele psihotronice actioneaza asupra psihicului uman alterandu-i starea sa de normalitate.
Armele psihotronice reprezinta un complex de influente prin intremediul carora se distruge sistemul nervos, inima, vezica biliara, pancreasul, ficatul, genereaza o dischinezie artificiala a cailor biliare, a organelor sexuale si urinare, a tractului intestinal, desincronizeaza si franeza activitatea cerebrala, picioare permanent incordate, a spatelui, rinichilor, gat, incheieturi, distruge dantura, infecteaza organismul cu microbi, virusi, stafilococi, streptococi, asfel, scopul final al armei este de a distruge omul sau de a-l schilodi sau ucide.
CE FACEM? CUM FACEM?
Facem la inceput o regresie in viata curenta pentru a vedea care este momentul declansator, care este exact momentul din viata cand acea entitate s-a lipit de tine. Apoi, dupa ce am identificat cu ce avem de-a face, incepe operatiunea de curatare propriu-zisa. Sesiunile se vor desfasura saptamanal, in fiecare saptamana primind un alt obiectiv si o alta unealta delucru impotriva entitatii.
La sfarsitul acestui program vei putea sa-ti refaci viata fara influenta nefasta a entitatii in viata ta. Vei fi scapat de entitati, de cipuri sau de alti factori disturbatori de natura energetica din aura ta.
CINE POATE PARTICIPA?
In cadrul acestui program poate participa orice persoana majora care considera ca parcursul sau a fost deturnat de aparitia la un moment dat a unei entitati exterioare propriei persoane sau de o energie care i-a afectat parcursul vietii. Poate participa oricine doreste sa-si schimbe viata si sa urmeze calea care i-a fost harazita de Dumnezeu fara influente externe.
https://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2022/04/Psihotronic2-1.jpg460768adminhttps://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2025/07/logo-transparent.pngadmin2022-04-24 18:48:152022-04-24 18:48:15Program de Curatare si Eliberare de Energii si Entitati Malefice / Implanturi / Aparate Psihotronice
Fiecare stare planetară are o misiune specială. Care este cea a Pământului? Ea constă în a da posibilitate celui pe care îl numim acum om să-şi realizeze existenţa ca fiinţă omenească. Totul este organizat pe Pământ în aşa fel, încât omul să poată deveni un Eu, ceea ce nu era posibil în stările anterioare de existenţă la care a participat. Căci omul nu a devenit o fiinţă omenească în sensul actual al cuvântului decât pe Pământ. Fiecare dintre stările planetare precedente a avut o misiune analoagă. Pe alte plante, alte fiinţe au devenit „oameni”, fiinţe care se află acum la un nivel de evoluţie superior omului.
Poate vă amintiţi că în lucrarea Creştinismul ca realizare mistică se spune că un înţelept egiptean i-a dezvăluit grecului Solon un adevăr uimitor, adică faptul că odinioară Zeii au fost fiinţe omeneşti. Cunoaşterea acestui lucru făcea parte dintre adevărurile pe care le învăţau în vechime cei care se iniţiau în Mistere: zeii care se află acum în înălţimi spirituale, se spunea, n-au fost întotdeauna zei. Ei au evoluat. Odinioară ei au fost „oameni”, adică au trecut prin stadiul omenesc.
Din aceasta decurge în mod evident un adevăr din care cei care se iniţiau în Mistere trăgeau o concluzie îndrăzneaţă: că la rândul lor oamenii vor deveni odată zei. Datorită acestei concluzii adevărul însuşi era considerat ca primejdios, căci trebuie adăugat aici că omul nu poate deveni zeu decât dacă a atins maturitatea necesară. Dacă îşi închipuie, la un moment dat, că l-a găsit pe Dumnezeu în sine însuşi înainte de a atinge maturitatea dorită, nu va deveni Dumnezeu, ci va înnebuni. Deci în faţa omului se deschid două căi: să înainteze cu răbdare spre ceea ce Dionisie Areopagitul numeşte „deificare” sau să-şi închipuie înainte de vreme că aceasta s-a înfăptuit deja. Prima cale duce cu adevărat la îndumnezeire, cealaltă la nebunie.
Expresiile folosite în Antichitate duc adesea la neînţelegeri, pentru că în vremea noastră nu mai ştim să facem distincţie între diferitele trepte pe care se află entităţile divine. Atunci când vorbea despre zei, iniţiatul egiptean nu avea în vedere numai un grup de fiinţe divine, Divinitatea, ci o întreagă serie ierarhică de entităţi divine. Dionisie Areopagitul, ca şi înţelepţii Orientului, ştia să facă distincţia cuvenită între aceste entităţi. Nu contează că unul vorbeşte despre Îngeri iar ceilalţi despre Dhyan-Chohàni, căci cei care recunosc cu adevărat unitatea înţelepciunii universale ştiu că aceste nume diferite exprimă acelaşi lucru.
Fiinţele nevăzute care se găsesc chiar deasupra omului, care au atins un grad de evoluţie mai înalt decât al său, sunt numite în esoterismul creştin Îngeri, Angeloi sau Mesageri, căci ei sunt trimişii lumilor spirituale. Cei care sunt cu o treaptă mai sus, adică cu două trepte mai sus de om, sunt numiţi Arhangheli, Archangeloi sau Spirite ale focului. Urmează fiinţele care, atunci când au evoluat în mod normal, se află cu o treaptă deasupra Arhanghelilor – acestea sunt Spiritele personalităţii, Forţele primordiale, Archaii sau Arheii. Aceste trei grupe de fiinţe care se află imediat deasupra omului au trecut toate prin „stadiul omenesc”. Toate au fost „oameni”. Dacă privim lucrurile la scara timpului cosmic, acest stadiu omenesc nu este prea îndepărtat în trecutul celor care acum sunt Îngeri, căci ei erau „oameni” pe vechea Lună. Arhanghelii au trecut prin acest stadiu pe vechiul Soare, iar Principatele sau Spiritele personalităţii pe vechiul Saturn. Aceste entităţi s-au ridicat gradat deasupra omenirii; ele sc află mai presus de ea în seria Ierarhiilor. Privind din punct de vedere spiritual ansamblul regnurilor din Univers, vom avea deci regnurile: mineral, vegetal, animal, uman, care sunt vizibile pe Pământ, apoi, în lumea nevăzută, regnul Îngerilor, cel al Arhanghelilor sau Spirite ale focului şi cel al Principatelor sau Spirite ale personalităţii. Iar în vreme ce în ceea ce priveşte viaţa lor interioară, natura lor, aceste spirite treceau astfel din starea de oameni în cea divină – sau mai degrabă în cea de mesageri ai Zeilor, căci aceasta sunt –, în timp ce aceste fiinţe se înălţau în existenţa lor spirituală, planetele pe care şi pentru care trăiau se transformau la rândul lor. Vechiul Saturn, pe care Arheii au fost „oameni”, avea cu totul alt aspect decât pământul nostru.
Am vorbit în conferinţa anterioară că pe Pământ distingem patru elemente: pământ, apă, aer şi foc sau căldură. Pe Saturn nu exista nici urmă din primele trei. Exista atunci numai focul sau căldura. Pentru cel care gândeste materialist, căldura nu poate exista decât legată de obiecte exterioare; pot exista corpuri solide calde, apă caldă, dar nu poate exista căldură în sine. Asa crede materialistul, dar aceasta este o eroare. Dacă cu simţurile noastre de astăzi am fi putut vedea vechiul Saturn, cum ar fi arătat el? Să presupunem, ca o ipoteză, că pe timpul vechiului Saturn s-ar fi putut zbura în spaţiul cosmic; nu s-ar fi văzut nimic în locul unde se găsea acel astru, dar am fi avut impresia că intrăm într-un cuptor de brutărie; nu s-ar fi simtit nici cel mai slab suflu de aer şi nici urmă de apă; n-ai fi putut să stai în picioare nici să pui mâna pe ceva, căci nu exista nimic solid; întregul glob nu era decât căldură. O planetă de căldură, aşa era pământul nostru în prima stare prin care a trecut. Vă daţi seama că Heraclit avea mare dreptate când spunea că totul s-a născut din foc. Da, totul vine din foc. Deoarece Pământul nu este decât vechiul Saturn metamorfozat, putem spune că şi pe Pământ totul a provenit din foc. Este un adevăr pe care Heraclit l-a aflat în cadrul vechilor Mistere şi la acest adevăr se referă relatarea că el a dedicat cartea în care a consemnat acestea zeiţei din Efes*. Aducănd cartea ca ofrandă pe altarul zeiţei, el adeverea faptul că datora aceste cunoştinţe Misterelor din Efes, unde întotdeauna a fost expusă cea mai pură doctrină a focului primordial al lui Saturn.
Se înţelege de la sine că fiinţele pe care le numim Principate sau Spirite ale personalităţii şi-au realizat „stadiul omenesc” în condiţii total diferite de cele de astăzi. Omul de astăzi are posibilitatea să încorporeze în organismul său, în oasele sale, în sistemul circulator, solidul, lichidul şi gazosul. „Omul” de pe Saturn – Spirit al personalităţii – trebuia să-şi alcătuiască corpul din căldură. De fapt nu avea decât un corp de căldură.
V-am spus în conferinţa precedentă că există, ca să zicem aşa, două faţete ale căldurii: una este cea perceptibilă în calitate de căldură interioară; ne este cald sau frig fără a avea vreun contact cu un corp străin, dar putem, de asemenea, să simţim o căldură exterioară atunci când atingem un corp cald. În evoluţia lui Saturn se remarcă un fapt deosebit: căldura, care la început era exclusiv internă, a devenit spre final exterioară, perceptibilă. Dacă aţi fi putut intra în spaţiul lui Saturn aşa cum era el la origine, n-aţi fi simţit nici o senzaţie de căldură la nivelul pielii, ci în interior, şi v-aţi fi zis: Ce bine este aici! Dacă aţi fi putut cunoaşte acest stadiu de început al evolutiei lui Saturn, v-ar fi izbit ceva asemănător cu ceea ce numim acum căldură sufletească. Ne putem imagina această experienţă gândindu-ne la senzaţiile diferite pe care le avem atunci când privim o suprafaţă roşie şi o suprafaţă albastră. Culoarea roşie dă o impresie de căldură, pe când privind albastrul ai o impresie de răcoare. Închipuiţi-vă ce poate simţi sufletul omenesc la vederea unui roşu frumos, sentiment care desigur nu a putut exista în acea vreme; este această senzatie de căldură plăcută pe care aţi fi avut-o. Dar la sfârşitul evoluţiei lui Saturn nu aţi fi avut numai această impresie de mulţumire interioară, ci pe lângă aceasta şi senzatia unei călduri ce vine din afară. Căldura interioară s-a transformat treptat în căldură exterioară. Acesta este drumul străbătut de Saturn: de la căldura interioară, psihică, la căldura exterioară, perceptibilă, aşa cum o cunoaştem acum.
Aşa cum copilul se transformă treptat în adult trecând prin tot felul de experienţe, Spiritele personalităţii s-au dezvoltat pe vechiul Saturn. Au simţit la început căldura, care le-a dat o impresie de mulţumire; apoi, puţin câte puţin, au început să perceapă această căldură şi ca pe ceva exterior, ca ceva care s-a înfăptuit, s-a întrupat, am putea spune. Ce s-a întâmplat atunci? La început căldura interioară a globului lui Saturn a dat posibilitate Spiritelor personalităţii să se întrupeze. Apoi, în decursul acestui proces, s-a format căldura exterioară. Dacă s-ar fi putut călători pe Saturn într-un stadiu mai avansat al evoluţiei sale, s-ar fi distins locuri calde şi altele mai reci.
Suprafaţa lui Saturn era formată în întregime din „ouă de căldură”. Văzute din afară – dacă cineva ar fi putut să le vadă – arătau ca nişte mure sau boabe de zmeură. Ce erau acele „ouă”? Erau corpurile Spiritelor personalităţii iar prin căldura lor interioară aceste Spirite produceau căldura exterioară a ouălor de pe Saturn. Pornind de la această situaţie, putem spune pe bună dreptate că aceste spirite au „clocit” căldura, că aşa s-au ivit într-adevăr primele corpuri de foc. Acestea au fost „clocite” pornind din spaţiul universal. În căldura din jur, ouăle de căldură s-au coagulat sub acţiunea focului care venea din interior. Astfel că pe vechiul Saturn Spirtele personalităţii, Arheii se încarnaseră în aceste trupuri de foc. Însuşi astrul era alcătuit în întregime din elementul foc.
Or, în acea perioadă a evoluţiei lui Saturn Spirtele personalităţii aveau de asemenea posibilitatea să aducă căldura interioară în stare de căldură exterioară printr-un proces intern mişcător. De fapt, aceste Spirite produceau neîncetat ouă de căldură, pe care apoi le destrămau. Vă puteţi reprezenta mai precis acest lucru presupunând că faceţi o călătorie pe suprafaţa lui Saturn; veţi remarca că în unele epoci nu era perceptibilă nici o căldură exterioară, ci exista numai senzaţia de mulţumire, de foc interior; apoi, în alte epoci, ouăle de căldură apăreau iarăşi. Aţi percepe în acest fel ceva ce ar pute fi considerat respiraţia lui Saturn, dar o respiratie de foc. Dispărând orice căldură exterioară, totul fiind doar un sentiment de mulţumire, v-aţi spune că Saturn inspiră din nou căldura. Iar într-un alt moment, când aţi regăsi ouăle de căldură, v-aţi gândi că acum Saturn a expirat căldura sa interioară, care a devenit foc exterior. Aceasta este imaginea pe care sfinţii Rishi o evocau în faţa discipolilor lor. Ei îi readuceau în cuget în epoca vechiului Saturn şi îi făceau să simtă că o întreagă planetă realizează un proces care se aseamănă cu ritmul actual al respiratiei noastre. Deşteptau în ei imaginea unui foc care exală în afară şi se fragmentează în nenumărate corpuri de căldură, apoi, fiind inspirat din nou, devine esenţa, Eul Spiritelor personalităţii. Viaţa aceasta a planetei era comparabilă astfel cu o respiraţie, dar care pe Saturn era o respiraţie de foc, căci aerul nu exista încă.
Să ne închipuim acum următorul lucru: că pe vechiul Saturn toate aceste Spirite ale personalităţii ar fi expirat şi apoi ar fi inspirat căldura fără încetare. Şi-ar fi realizat astfel pe Saturn evoluţia lor normală, ceea ce ar fi avut drept urmare, după câtva timp, că totul ar fi fost absorbit din nou, ar fi fost readus la starea de căldură interioară. Satum ar fi dispărut în calitate de planetă de foc, ar fi fost absorbit din nou de lumea spirituală. Ar fi putut să se întâmple aşa. Atunci n-ar mai fi existat niciodată stadiile următoare, cel al vechiului Soare, al vechii Luni şi al Pământului, pentru că tot ceea ce ar fi putut fi expirat ar fi fost transformat din nou în căldură interioară şi s-ar fi întors în lumea spirituală.
Ne vom exprima acum într-un mod mai concret, pentru ca lucrurile să fie mai uşor de înţeles; unele Spirite ale personalităţii au preferat, ca să zicem aşa, să nu ia înapoi prin inspiraţie decât o parte din căldura expirată, să mai lase ceva din ea, astfel încât ouăle de pe Saturn nu s-au destrămat toate; unele au subzistat. Astfel că pe Saturn s-a format treptat o dualitate: pe de o parte căldură interioară, pe de alta căldură exterioară, în corpurile care erau ouăle de pe Saturn. Nu a fost tras înapoi totul. Putem spune că Spiritele personalităţii au lăsat să fie de sine stătătoare o parte din căldura expirată; au lăsat-o pe dinafară. De ce au făcut asta? Au trebuit să procedeze aşa, pentru că altfel n-ar mai fi devenit niciodată „oameni” pe Saturn.
De fapt ce înseamnă „să devină oameni”? Înseamnă să devină conştienţi de Eul lor, ceea ce nu este cu putinţă dacă nu poţi distinge ceva exterior faţă de tine. Doar astfel esti un Eu. Mănunchiul acesta de flori este acolo – eu sunt aici. În calitate de Eu, mă deosebesc de obiectul acela. Spiritele personalităţii n-ar fi făcut nimic altceva decât să se răspândească în spaţiu în veşnicie, dacă nu ar fi lăsat în afara lor ceva ce urma să le opună rezistenţă: elementul căldură devenit obiectiv. Dacă Spiritele personalităţii au ajuns să fie conştiente de Eul lor, aceasta se datorează faptului că au redus o parte a naturii lor la o existenţă calorică pur exterioară. Şi-au zis: să exteriorizăm ceva din noi înşine; să lăsăm acest lucru să se răspândească şi să subziste în afară, pentru ca noi să ne distingem de el şi să deşteptăm astfel în noi conştiinţa Eului. În felul acesta au creat un regn alăturea de al lor, o reflectare exterioară a naturii lor interioare.
Dar aceasta a avut ca urmare faptul că atunci când s-a terminat evoluţia lui Saturn Spiritele personalităţii n-au mai putut să facă să dispară această planetă, cum s-ar fi întâmplat dacă ele ar fi inspirat toată căldura; ne mai având posibilitatea să ia înapoi ceea ce ele însele expiraseră, au fost nevoite să lase în voia lui câmpul de acţiune care le dăduse posibilitatea să dobândească o conştiinţă personală. Numai prin ele însele nu aveau putere să facă ca Saturn să intre în starea de Pralaya. A fost deci nevoie să intervină spirite mai elevate pentru a determina acea destrămare, pentru a face să se realizeze o stare de tranziţie, de somn, de Pralaya. Deci, odată terminată evoluţia lui Saturn, s-au întâmplat următoarele: Spiritele personalităţii dobândiseră conştiinţa Eului; absorbiseră din nou o parte a căldurii înconjurătoare; ajunseseră la o anumită concentrare a Eului lor, iar pe de altă parte dăduseră naştere unui regn inferior. Ceea ce părăseau ele acum a fost destrămat de către Tronuri şi Saturn a intrat într-un fel de noapte planetară.
Răsare o nouă zi şi din nou toate se vor trezi într-un anumit fel, după legi pe care vom învăţa încetul cu încetul să le cunoaştem. Dacă toată substanţa calorică de pe vechiul Saturn ar fi fost luată înapoi prin inspiraţie, dacă toată viaţa de pe Saturn ar fi revenit în lumea spirituală, această deşteptare n-ar mai fi avut loc. Tronurile au putut să destrame pentru un timp ceea ce extrăseseră din ele însele Spiritele personalităţii sub forma ouălor de căldură, dar numai pentru un timp. În vederea unei noi evoluţii, a trebuit ca aceste ouă să apară din nou, la un nivel inferior al existenţei. A apărut deci următorea zi planetară; este prima metamorfoză a lui Saturn, starea solară. Dar ce a renăscut atunci? Spiritele personalităţii revin de pe vechiul Saturn după ce planeta a petrecut un timp în stare de somn. Ele au acum conştiinţa Eului lor şi nu mai au nevoie să treacă prin aceleaşi experienţe. Dar ouăle de căldură care au fost expirate de ele pe Saturn reapar puţin câte puţin şi se diferenţiază de masa generală, ceea ce are drept urmare faptul că Spiritele personalităţii ajung să fie legate, ca să zicem aşa, de ceea ce se trage din ele. Dacă ar fi luat totul cu ele în lumea spirituală, nu ar fi fost legate de Soare, obligate să coboare din nou, pe când aşa au trebuit să se îngrijească de acea parte a fostei lor naturi pe care o părăsiseră. Aceasta le-a atras cu ea spre o nouă existenţă planetară.
Era Karma lui Saturn, Karma universului, Karma Cosmosului. Prin faptul că nu au reabsorbit totul pe vechiul Saturn, Spiritele personalităţii şi-au pregătit o Karma care le-a obligat să revină acolo unde şi-au putut regăsi propriile făpturi, ca pe o moştenire a vechiului Saturn. Aşa s-a întâmplat ceea ce a fost prezentat şi în conferinţa anterioară: căldura s-a împărţit pe de o parte în lumină, pe de alta în fum. În acest Saturn reînviat, în noua planetă, din ouăle de căldură a ieşit un element gazos – aerul sau fumul, nu contează ce nume îi dăm – şi în acelaşi timp a apărut lumina şi astfel am putea spune că s-a revenit la o stare superioară a căldurii. În interiorul vechiului Saturn metamorfozat se află pe de o parte fumul, gazul, aerul, pe de altă parte lumina. Dacă călătorind prin spatiu aţi fi ajuns la locul unde se găsea vechiul Soare aţi fi perceput încă de departe lumina, pentru că fumul se condensa dedesubt. Aţi fi văzut, dacă nu lumina, cel putin un glob luminos, tot aşa cum vechiul Saturn fusese un glob de căldură. La suprafaţa acestui glob luminos şi chiar în interiorul lui aţi fi perceput nu numai căldură, ci şi vânturi, aer, curenţi de gaze deplasându-se în toate părţile. Astfel globul de căldură s-a prefăcut într-un glob de lumină. A luat naştere un Soare. Este numit pe bună dreptate Soare, pentru că sorii de astăzi trec şi acum prin acest proces; în interior sunt alcătuiti din curenţi de gaze, iar pe de altă parte la exterior gazul devine lumină; ei răspândesc lumina în spaţiul universal. Lumina nu apare decât în acel stadiu al metamorfozei în care se găsea Pământul în acea perioadă.
Spiritele personalităţii deveniseră „oameni” în căldura vechiului Saturn; alte spirite puteau face acelaşi lucru în lumina pe care o împrăştia acum Soarele. Acestea sunt entităţile Ierarhiei spirituale care, pentru noi, este cea a Arhanghelilor. De fapt, dacă cineva înzestrat cu clarviziune s-ar fi apropiat atunci de Soare, n-ar fi văzut numai razele de lumină; în această lumină ar fi distins activitatea Arhanghelilor. Dar aceştia au trebuit să-şi mai ia o sarcină pe deasupra: Spiritele personalităţii nu găsiseră decât foc pe vechiul Saturn. Arhanghelii, care n-au putut să devină „oameni” decât pe vechiul Soare, au găsit acolo în plus fumul, gazul. Ce trebuiau să facă ca să rămână în strânsă legătura cu Soarele, pentru ca acesta să devină locuinţa lor? Au fost datori să-şi modeleze natura interioară din lumină; şi-au făcut un suflet de lumină, la care s-a adăugat un corp exterior făcut din substanţă gazoasă. Aşa cum astăzi noi avem trup şi suflet, aceşti Arhangheli – în calitate de oameni pe Soare – aveau o natură interioară în stare să emită lumină şi un corp exterior, fizic, alcătuit din gaz, din aer. Pe când corpul omenesc actual este alcătuit din solid, lichid, aer şi foc, cel al Arhanghelilor este făcut din aer la exterior şi din lumină în interior. Dar, desigur, exista şi elementul foc; chiar el era acela care se transforma în lumină şi în fum. Natura acestor Arhangheli consta deci din lumină, fum şi foc. Prin lumină ei duceau o viaţă exterioară; exalau în spaţiul universal o forţă luminoasă. Prin foc ei cunoşteau o viaţă interioară şi simţeau o mulţumire datorită căldurii. Trăind într-un trup gazos, ei luau parte la însăşi existenţa planetei. Dar aveau posibilitatea să distingă propriul lor trup gazos de substanţa solară în general; astfel se izbeau de ceva situat în exteriorul lor, ceea ce trezea în ei un fel de conştiinţă de sine.
Dar această conştiinţă nu putea să se dezvolte în continuare decât dacă aceşti Arhangheli doreau să rămână în trupurile lor gazoase, de fum, sau cel puţin să le facă să dureze în sânul substanţei solare. Căci pe Soarele acesta vechi Arhanghelii puteau, alternativ, să absoarbă toată substanţa gazoasă din mediul lor înconjurător, pentru ca apoi să o restituie substanţei solare. Era un adevărat proces de respiraţie. În substanţa gazoasă se formau curenţi care ar fi putut fi percepuţi ca un fel de respiraţie. Fazele de calm absolut corespundeau momentelor în care Arhanghelii inspirau toată substanţa gazoasă. Apoi ei o expirau, se formau curenţi şi simultan apărea lumina. Aceasta era alternanţa stărilor solare: Arhanghelii aspirau întreaga substanţă gazoasă, şi atunci era un calm absolut, dar şi întuneric, noapte solară. Ei expirau acea substanţă şi Soarele se umplea de curenţi gazoşi, dar în acelaşi timp împrăştia raze în afară şi era ziuă solară. Întregul corp al Soarelui respira: expiraţia = ziuă solară, iluminarea lumii exterioare; inspiraţia = noapte solară, întunecarea în întregul univers înconjurător.
Vedeţi deci ce diferenţă este între vechiul Soare şi Soarele actual. Acesta străluceşte fără întrerupere şi întunericul nu apare decât atunci când un corp opac se interpune, acoperind lumina sa. Dar vechiul Soare nu era aşa: el avea în sine puterea să fie rând pe rând luminos şi întunecat, să strălucească pentru ca apoi să se stingă; în fond acesla era modul său de respiraţie.
Să ne imaginăm acum ce s-a întâmplat în exterior, în mod vizibil. Să avem în vedere situaţia de expirare. Lumina se răspândeşte şi, în schimb, Soarele se umple de fum. Curenţii de gaze, fumul, formează figuri regulate. La fiecare expiraţie, un anumit număr dintre aceste formatiuni se inserează în substanţa solară. Ceea ce mai înainte avea simpla formă de ouă s-a transformat în tot felul de figuri regulate. Se ivesc formaţiuni extraordinare, alcătuite din aer şi fum, înzestrate cu viaţă şi cu o ordine interioară. Dacă pot să mă exprim aşa, aş zice că „din ouă au apărut puii”. S-a întâmplat ceva ce poate fi într-adevăr comparat cu acest fenomen de densificare. Aşa cum iese puiul din ou, oul de căldură s-a desfăşurat şi din el au ieşit forme gazoase regulate. Aceste forme sunt corpurile cele mai dense ale Arhanghelilor. Aceştia populează Soarele cu corpuri aeriene, de fum. În felul acesta ei sunt „oameni” pe Soare.
Întâlnim aici noţiunea spirituală de „stea fixă”, de Soare cosmic, care este Soare prin propria sa forţă, ca să zieem aşa, care face prin sine însuşi să alterneze ziua cu noaptea. Ca şi o respiraţie, el face să apară alternativ claritatea şi obscuritatea, căci Soarele este atunci o stea fixă. Tot ceea ce străluceşte de la sine în spaţiul Universului nostru împrăştie nu numai lumină, ci şi viaţa mesagerilor spirituali: Arhanghelii.
Ce au produs deci Archaii, Arheii sau Spiritele personalităţii prin propria lor evoluţie? Au dat posibilitate Soarelui să apară. Datorită faptului că au lăsat pe Saturn ouă de căldură, Saturn a putut să devină Soare. Altfel în evoluţie nu ar fi existat decât Saturn şi pe Saturn Arheii. Pe Soare, Arhanghelii au avut posibilitatea să treacă prin stadiul uman. Ei au fost „vestitorii” care au putut spune Universului: Principatele, Spiritele personalităţii, ne-au precedat; noi, trimişii lor, mărturisim în lumina strălucitoare existenţa anterioară a unui Saturn de foc, căldură interioară pură. Suntem mesagerii, trimişii Arheilor. Angeloi înseamnă mesager, trimis. Archai înseamnă primordiali, Principi (Începători). Arhanghelii nu erau deci decât trimişii care făceau cunoscute lumii acţiunile realizate de Principate sau Arhei în trecut. Ei sunt „Îngerii începuturilor”, Arhanghelii care au fost odată oameni, pe vechiul Soare.
Nesimțirea fie în trup, fie în suflet, este o letargie care, prin durata bolii și a nepăsării (lenei), a trecut în nesimțire.
Nesimțirea fie în trup, fie în suflet, este o letargie care, prin durata bolii și a nepăsării (lenei), a trecut în nesimțire. Împietrirea este nepăsare care cu vremea a devenit ca și naturală, amorțire, (adormire) a minții, odraslă a obișnuinței care o ia înaintea voii și conștiinței, alungare a lui Dumnezeu. Împietritul este un filosof neînțelept care se osândește pe sine însuși, voind să se arate învățător altora, orator care condamnă pe sine însuși prin vorbele pe care le rostește; el vorbește despre felul în care poate fi vindecată o rană, în vreme ce el nu încetează să și-o scarpine pe a sa. Cugetă la moarte, însă trăiește ca și cum ar fi nemuritor. Predică înfrânarea, dar se străduiește să-și satisfacă lăcomia. Citește despre înfricoșata judecată, însă în același timp începe să râdă. Laudă rugăciunea, dar fuge de ea ca de bici. Fericește ascultarea, dar e cel dintâi care nu o practică. Preamărește pe cei milostivi și ocărăște pe cei săraci. Se osândește pururea pe sine, însă nu voiește să aibă conștiința răului săvârșit.
(Sfântul Ioan Scărarul, Scara Raiului, traducere de mitropolit Nicolae Corneanu, Editura Învierea, 2007, pp. 251-252).
Numele sãu înseamnã, în traducere româneascã, Cel care este asemenea lui DUMNEZEU. Atât în unele texte biblice cât si în cele care le sunt posterioare lor, Arhanghelul Mihail este considerat a fi cel mai important dintre toti Arhanghelii. Acest aspect este mentionat atât în traditia crestinã cât si în cea ebraicã si islamicã. Fiind un protector divin prin excelentã, Arhanghelul Mihail este apelat adeseori de Bisericã si de comunitatea crestinã ca sã apere de rãu. Nu este deloc întâmplator cã în Apocalipsa lui Ioan, Arhanghelul Mihail împreunã cu îngerii sãi, sunt descrisi ca fiind în luptã cu balaurul (forta satanicã) si cu demonii (îngerii decãzuti) care sunt subordonati acestuia, iar deznodãmântul acestei lupte este cã acest balaur al abisurilor infernale a fost azvârlit sub pãmânt împreunã cu îngerii întunericului (demonii) care-l slujeau. Tocmai din aceastã cauzã, Arhanghelul Mihail este reprezentat cel mai adesea în iconografia crestinã luptându-se si biruind un balaur. El este atunci înarmat cu o lance sau cu o sabie, amândouã fiind în realitate simboluri ale discernãmântului spiritual care învinge pânã la urmã orice rãu.
Testamentul lui Avraam, lucrare care dateazã din secolul al II-lea D.C. îl prezintã pe Arhanghelul Mihail ca fiind atât de apropiat de DUMNEZEU încât, prin interventia sa în fata lui DUMNEZEU, el poate chiar sã salveze sufletele din infernuri ri sã le ghideze cãtre ceruri (sferele tainice superioare ale manifestarii). Întocmai ca si zeul egiptean ANUBIS care patrona toate riturile funerare precum si procedeele de proiectie consientã în lumile astrale, Arhanghelul Mihail este de asemenea însãrcinat cu cântãrirea faptelor bune si a faptelor rele ale sufletului care tocmai a pãrãsit definitiv corpul fizic. HERMES, care este judecãtorul traditional al sufletelor celor defuncti, în traditia greacã (el fiind în aceastã directie identic cu zeul MERCUR din traditia romanã) este adesea identificat cu ANUBIS iar serpii care sunt încolãciti pe caduceul sãu traditional îl fac sã prezinte unele asemãnãri cu Arhanghelul Mihail si cu balaurul pe care el îl învinge. De altfel, este demn de retinut cã în ezoterismul yoghin si tantric, înfrângerea balaurului reprezintã în realitate atingerea fazei de control perfect asupra potentialului creator (sexual). Dealtfel, nu este deloc întâmplãtor cã balaurul care e învins de Arhanghelul Mihail este reprezentat cel mai adesea având aripi, iar acesta (balaurul cu aripi) este un binecunoscut simbol alchimic si tantric, care semnificã un control perfect, atât asupra tentatiilor, cât si asupra fortelor inferioare, ce sunt imediat sublimate (aceasta este semnificatia ascunsã a aripilor) în aspecte angelice si dumnezeiesti; în felul acesta, natura inferioarã a sarpelui este sublimatã si transformatã în natura superioarã a pãsãrii (porumbelul sau vulturul). Arhanghelul Mihail (lat. Sanctus Michael Angelus; fr. Monseigneur Saint Michel; it. San Michele, Sammichele) este cel pe care Dumnezeu l-a însarcinat sã-i alunge din rai pe Satana si pe ceilalti îngeri rãzvratiti. Sarcina lui acum este dublã: cea de sfânt protector al Bisericii pe Pâmânt si de Stapân al sufletelor mortilor. El hotãrãste, în functie de meritele lor, ca cei buni sã meargã la Dumnezeu, iar cei rãi si ticãlosi, în iad. Se crede cã Arhanghelul Mihail i-a aparut la Hagar (Geneza XXI.17) lui Abraham pentru a-i interzice sacrificarea lui Isaac (Geneza XXII.11); tot el este acela care i-a adus pe ciumati în Egipt, i-a condus pe israeliti în timpul cãlãtoriei lor, s-a luptat cu Satana pentru trupul lui Moise (Iudei 5), a înlocuit blestemele din gura lui Balaam cu binecuvântari (Num. XXII, 35), a fost cu Joshua la Jericho (Josh. V.13), i-a apãrut lui Gideon (Jud. VI.11), a adus molima în Israel (2 Sam. XXIV.16), a distrus armata asirianã (2 Cron. XXXII.21), i-a eliberat pe cei trei evrei credinciosi din cuptorul fierbinte (Daniel III, 25) si l-a trimis pe Habakkuk sã-l hrãnescã pe Daniel în adapostul leului (Clopotul si dragonul, 32). Tot învãtãtura Bisericii ne aratã cã Sfântul Arhanghel Mihail este cel care l-a scos pe Sfîntul Apostol Petru din închisoare si l-a pedepsit pe Irod (care primise cu încântare lauda exageratã a poporului, ce îi spunea ca ar fi vorbit cu glas de înger). Descris uneori ca detinând cheile Cerului (Paradisului), Arhanghelul Mihail, este numit Printul Luminii, într-unul dintre manuscrisele de la Marea Moartã, intitulat Lupta Fiilor Luminii împotriva Fiilor întunericului, si el este conducãtorul îngerilor de luminã în lupta împotriva demonilor (îngerilor întunericului), acestia din urma fiind condusi de demonul Belial, identificat de regulã cu Satana (care este denumit si Prinþul Întunericului). În traditia islamicã, Arhanghelul Mihail (numit Mikail), este înfãtisat având aripi verzi, din topaz, si fiind acoperit din cap pânã în picioare cu fire de pãr aurii, fiecare fir având un milion de fatete (fete), iar fiecare dintre aceste fete implorând într-o limbã diferitã iertarea divinã pentru faptele rele ale celor credinciosi. Ghid divin al sufletelor umane, pe care le conduce catre lumina eternã, Arhanghelul Mihail este prin excelentã eroul luptator al lui Dumnezeu. Prin urmare, ajutorul sãu neconditionat este primit instantaneu de toti cei care luptã plini de eroism si cu curaj împotriva rãului (atât cel exterior, cât si cel interior, din fiinta lor). Modalitatea optimã de a-i atrage spontan sprijinul si ghidarea este calea luptãtorului curajos sau a eroului spiritual, VIRA. Reciproca este, deasemenea adevaratã, în sensul cã apelarea constantã si plinã de dãruire a Arhanghelului Mihail dezvoltã extraordinar de mult în cel sau în cea care îl invoca astfel, starea de erou spiritual (VIRA).
În decursul istoriei crestine, Arhanghelul Mihail s-a manifestat de multe ori, salvând diferite comunitati crestine de o serie întreagã de pericole. În sec. al Vl-lea, când s-a declansat în Roma o molimã înspãimântatoare, Sfântul Grigore i-a sfatuit pe locuitori sa realizeze o procesiune care sã strabatã strãzile orasului, intonând cântece religioase, cântece care de atunci s-au numit Marile Litanii. Aceste procesiuni s-au desfãsurat timp de trei zile, si în ultima zi, când au ajuns în fata mormântului lui Hadrian, Grigore l-a vazut pe Arhanghelul Mihail plutind în aer deasupra orasului; Arhanghelul a coborât apoi pe vârful Mausoleului si si-a scos sabia din teacã; sabia era, se spune, stropitã cu sânge. Dupã aceasta, ciuma a încetat, iar mormântul lui Hadrian a fost numit din acea zi „Castelul Sfântului Înger”; o capela purtând numele de „Ecclesia Sancti Angeli usque al Coelos” i-a fost consacratã Arhanghelului Mihail. Se mai spune cã tot Arhanghelul Mihail ar fi apãrut pentru a cere construirea a douã biserici. Prima a fost ridicatã pe coasta de est a Italiei si a fost denumitã Biserica Muntele Galgano. Legenda povesteste cã în sec. al V-lea locuia în Siponte un om numit Galgano, care avea multe turme; acestea erau duse la pasune pe munte. La un moment dat, un taur s-a rãtãcit, iar Galgano a plecat împreunã cu cativa slujitori sã-l caute; când l-au vãzut, taurul se afla pe vârful muntelui, lânga intrarea unei pesteri. Galgano s-a înfuriat pe taur atât de tare, încât a ordonat unui slujitor sã-l omoare; dar sãgeata s-a întors în pieptul slujitorului care a tras-o si l-a omorât imediat. Galgano, tulburat de aceastã întâmplare, a cerut sfatul preotului. Preotul a postit si s-a rugat timp de trei zile, dupã care Arhanghelul Mihail i-a apãrut si i-a spus cã locul în care taurul se afla pe vârful muntelui, era un loc sacru si nu putea sã permitã ca acel loc sa fie stropit cu sânge; Arhanghelul a cerut ca acolo sã fie ridicatã o bisericã care sã îi fie consacratã lui. În pesterã a fost descoperit un pârâu ce cobora de pe stâncã, cu o apã miraculoasã care vindeca tot felul de boli; imediat au fost ridicate trei altare, iar unul dintre ele a fost acoperit cu o tesãturã purpurie, brodatã cu fir de aur. Faima acestei viziuni s-a rãspândit în toatã Europa, iar biserica ce a fost ridicatã acolo a devenit un loc sfânt de pelerinaj. În timpul domniei lui Hidelbert II, Arhanghelul Mihail i-a aparut Sfântului Aubert, Episcop de Avranches, în Normandia. Aici se afla o stâncã ce era înconjuratã de apã pe perioada fluxului, si de aceea era consideratã ca o fortareatã inaccesibilã. Episcopului i s-a spus cã un taur va fi gãsit ascuns acolo, iar biserica trebuie construitã astfel încât sã acopere tot pamântul pe care taurul l-a cãlcat în picioare; tot acolo se afla si un pârâu cu apã extrem de purã. Sfântul Aubert a crezut cã este vorba doar despre un vis, dar viziunea s-a repetat din nou si din nou, iar a treia oarã, Arhanghelul Mihail si-a apãsat degetul mare pe capul episcopului si i-a lãsat aici un semn care nu a mai dispãrut niciodatã. Dupã aceasta, a fost construitã o bisericutã care a fost înlocuitã mai târziu cu o mânastire magnificã, începutã de catre Richard, Ducele de Nomandia si terminatã de catre Wilhelm Cuceritorul. Muntele Sf. Mihail (SaintMichel) a devenit unul dintre cele mai celebre locuri de pelerinaj, având o legendã atât de originalã, dar care totusi pare a fost doar o variantã mai sãracã aceleia a Muntelui Galgano. Din acest moment, Arhanghelul Mihal a început sa fie foarte venerat în Franta. El a fost ales ca sfânt protector al întregii tãri si al ordinului pe care Sf. Louis l-a instituit în onoarea sa. Un vechi scriitor francez îl numeste Îngerul bunelor sfaturi si spune despre el: Marea sarcinã a Arhanghelului Mihail este aceea de a face revelatii oamenilor, dându-le sfaturi sfinte pline de înþelepciune si în mod special sfaturi referitoare la hrana bunã pe care tatãl si mama trebuie sã o dea copiilor lor. Arhanghelul Mihail este întotdeauna reprezentat tânãr si frumos. Ca protector al Bisericii Militante, el este Sfântul Înaripat, fãrã nici un alt atribut (însemn) decât scutul si lancea. Ca învingãtor al lui Satana, el este reprezentat în armurã, tinând un picior peste cel Rãu, care este înfãtisat ca o fiintã doar pe jumatate om sau ca un dragon. Îngerul este pe cale sã-l punã în lanturi pe Cel Rãu sau sã-l strâpungã cu lancea. Dar modul în care este tratat acest subiect variazã în foarte multe moduri, cum de altfel se poate recunoaste foarte usor. Ca Stãpân (Domn) al sufletelor, Arhanghelul Mihail este neînarmat, el tine o balantã, si pe fiecare platan se aflã câte un mic trup gol (nud), reprezentând sufletele; cei acceptati au, de obicei, mâinile împreunate într-un gest de recunostintã, în timp ce cei respinsi exprimã groaza în privire si atitudine. În mod frecvent este reprezentat si un demon care prinde cu ghearele sau cu un cârlig plutonian platanul care coboarã în aceste reprezentari, Arhanghelul Mihail apare doar rareori fãrã aripi.
Atunci când în picturi apare si Fecioara Maria cu Pruncul, Arhanghelul Mihail îi prezintã balanta lui Iisus, care pare sã spunã bun venit sufletelor fericite. Oricum, cu sau fãrã balantã, Arhanghelul Mihail este întotdeauna stãpânul sufletelor în picturile care reprezintã moartea, venerarea sau glorificarea (slãvirea) Fecioarei Maria, deoarece traditia aratã ca el i-a primit sufletul si a avut grija de el pânã când s-a ridicat la Fiul ei. Cei doi Arhangheli, Mihail si Gabriel, sunt pictati pe usile laterale ale iconostasului (peretele pictat care desparte altarul de restul bisericii), pãzind intrarea în locul unde se sãvârseste, la fiecare Liturghie, Sfânta Jertfã. Datoritã tuturor acestor dovezi ale sprijinului si protectiei permanente din partea sa asupra întregii umanitãti, Arhanghelul Mihail este cel mai popular si mai apelat înger din traditia crestinã.
Arhanghelul Mihail – Arhanghelul Razei Albastre de Protectie, Perfectiune si Vointa Divina
Mihail, Arhanghelul Primei Raze de Protectie, Perfectiune si Vointa Divinã, este cunoscut si ca Printul Arhanghelilor, Îngerul Eliberator, Apãrãtorul Credintei Fiilor si Fiicelor lui Dumnezeu, Pãzitorul Celor Douãsprezece Triburi ale lui Israel, Protectorul Relatiei Maestru-Discipol. În ierarhia cereascã, el are rolul celui care conduce ostirile de lumina împotriva rebelilor. Despre Arhanghelul Mihail si actiunile sau misiunea sa apar multe referiri în Biblie, atît referitoare la cele din trecut, cît si la misiunea sa din evenimentele descrise în Apocalipsã. Lui i s-a dat rolul de a aduce prima din cele 7 plãgi care sunt descrise ca „mînia lui Dumnezeu”, de fapt karma negativã acumulatã de omenire, si care astfel se poate manifesta pentru a-i elibera pe cei care au generat-o, în mãsura în care sunt pregãtiti pentru asta. Mesajele receptionate prin channeling, meditatii sau de cãtre mediumi în ultimele zeci de ani dezvãluie cã Pamîntul a fost scos din carantinã, si cã Arhanghelul Mihail conduce actiunea de eliminare, din corpurile subtile ale oamenilor, a semintei de rebeliune plantate de cãtre asa-numitii îngeri cãzuti. Pentru aceasta, fiecare om trebuie sã cearã, în sufletul sãu, aceastã purificare, pe calea care îi este proprie, pentru ca sã poatã trece la o nouã constiintã.
ARHANGHELUL GABRIEL (GAVRIL)
Numele Gabriel semnificã în limba ebraicã Dumnezeu este puterea mea (lat. Sanctus Gabriel; it. San Gabriello, San Gabriele, LAngelo Annuriziatore; Li. St Gabriel)
Arhangheul Gabriel (Gavril) este, alãturi de Arhanghelul Mihail, unul dintre cei mai importanti îngeri de luminã cunoscuti în mod explicit în cadrul traditiei iudeo-crestine si acelei islamice. Este cel de-al doilea în rang printre Arhanghelii care se aflã înaintea lui Dumnezeu. El este Îngerul Bunei Vestiri, al reînvierii, al compasiunii, al pedepsei divine, al mortii si al revelatiei divine si este considerat a fi guvernatorul divin al Paradisului (Raiului).
Profetul Mahomed afirma cã Arhanghelul Gabriel (Jibrail, în arabã), cel cu 140 de perechi de aripi, i-a dictat Coranul vers cu vers, si de aceea el îl considera îngerul sãu protector si inspirator.
În traditia islamicã, Gabriel (Jibrail) este considerat a fi spiritul divin al adevãrului. În traditia ebraicã se aratã cã Gabriel este îngerul pedepsei divine bine meritate, care s-a abãtut asupra oraselor decãzute – Sodoma si Gomora.
Numele sãu este mentionat de patru ori în Biblie (de douã ori în Daniel VIII.16 si IX.21; de douã ori în Luca I.19, 26), si de fiecare datã apare ca un mesager care aduce vesti importante. Mai întâi, el l-a anuntat pe Daniel despre întoarcerea evreilor din captivitate, si apoi i-a revelat printr-o viziune spiritualã viitorul natiunilor. Apoi tot el i-a spus lui Zaharia (care avea o vârstã înaintatã) cã sotia lui îi va naste un copil, si în cele din urmã i-a spus Fecioarei Maria cã ea este cea aleasã si cea mai binecuvântatã dintre femei. Aceste patru manifestãri binecunoscute ale Arhanghelului Gabriel îi conferã o importanþã aparte si aratã cã el poate ghida si sustine orice actiune beneficã atunci când este invocat. În plus, fatã de cele arãtate mai sus, se crede cã tot el ar fi profetit nasterea lui Samson si a Fecioarei Maria. Este totodatã venerat ca fiind îngerul care vegheazã în mod constant asupra nasterii copiilor.
Multi dintre sfintii Pãrinti spun cã Arhanghelul Gabriel a fost si cel care a rãsturnat piatra de la intrarea mormântului lui Hristos, la înviere si le-a vorbit femeilor mironosite. Acestea, intrând în mormânt, au vãzut un tânãr sezând în partea dreaptã, îmbrãcat în vesmânt alb si s-au înspãimântat iar el le–a spus: Nu vã înspãimântati! Cãutati pe Iisus Nazarineanul Cel rãstignit? A Înviat! (Marcu 16, 5-6)
Evreii îl considerã Conducãtorul îngerilor pãzitori si pãstrãtorul comorilor ceresti. Tot el a anuntat si nasterea lui Ioan Botezãtorul. Deasemenea, în mod traditional, se considerã cã Arhanghelul Gabriel a fost îngerul care i-a apãrut lui Iisus în grãdina Ghetsimani, pentru a-L sprijini în teribilul moment al cunoasterii cu anticipatie – de cãtre Iisus – a Calvarului ce urma sã se producã.
Pe de altã parte, o legendã islamicã, mentionatã în Coran (20.88), relateazã cã atunci când praful de pe urmele copitelor calului [vehiculul subtil al Arhanghelului Gabriel a fost aruncat în gura Vitelului de Aur [idol al bogãtiei, simbol al bunurilor materiale care se substituie celor spirituale si al tentatiei mereu crescânde a fiintelor ignorante sau perverse, de a se orienta exclusiv cãtre aspectele materiale (bogãtie, plãceri inferioare, senzualitate necontrolatã, putere socialã etc)], acesta si-a pierdut pentru un anumit timp puterea sa de fascinatie perversã. Acest aspect ilustreazã alegoric ajutorul divin extraordinar pe care Arhanghelul Gabriel îl poate oferi oricând celor care îl apeleazã sincer si intens, pentru a se detasa rapid de tentatiile planurilor inferioare si pentru a amplifica în fiinta lor starea de puritate si de aspiratie cãtre Dumnezeu.
Într-un alt pasaj din Coran, Gabriel (Jibrail) este descris (simbolic) ca având în total 1600 de aripi, pãrul fiindu-i de culoarea sofranului (galben auriu) – simbol al strãlucirii extraordinare si sublime a aurei sale de luminã – chiar fiecare fir de pãr având o strãlucire comparabilã cu cea a Lunii si astrelor. Între ochii sãi – se spune în continuare – rãsare însusi Soarele; observãm aici un simbol foarte evident al deschiderii (activãrii) sale deosebite la nivelul celui de al treilea ochi, Ajna Chakra.
În plus, atunci când el si-a manifestat mãretia sa dumnezeiascã, pentru a revela învãtãtura spiritualã cuprinsã tainic în Coran, aripile sale verzi ca smaraldul strãlucitor au acoperit întregul orizont, de la rãsãrit si pânã la apus, din ele cãzând pe pãmânt, sub forma a milioane de stropi de luminã, tot atâtia îngeri care îl slãvesc necontenit pe Dumnezeu.
Datoritã asocierii sale traditionale, în crestinism, cu nasterile, Arhanghelul Gabriel este considerat drept sfântul patron (protector divin) al nasterilor (de altfel, mai ales în Occident, alãturi de numele Michael, numele de Gabriel este (în formele adaptate fiecãrei limbi europene) cel mai rãspândit, mai mult decât atât, datoritã rolului sãu atât de important – dupã cum am arãtat – de vestitor (mesager divin), Arhanghelul Gabriel a fost declarat în anul 1926, de cãtre Papa Benedict al XV-lea, drept patron (protector divin) al postelor, telefoanelor si posturilor telegrafice, si, prin extensie, el este asociat astãzi cu televiziunea, radioul si alte forme moderne de telecomunicatie.
În conformitate cu mãrturiile de epocã, Arhanghelul Gabriel a fost si cel care a inspirat-o pe Ioana D’Arc sã vinã cu întãriri în ajutorul regelui Frantei.
În literaturã si artã, Sfântul Arhanghel Gabriel este traditional descris ca un Înger de luminã purã, a cãrui frumusete este o minunatã oglindire a Frumusetii Divine. El poartã în mânã, de regulã, în reprezentãrile iconografice, un crin (simbol al puritãtii, inocentei si stãrii virginale, dar si al iubirii divine, triumfãtoare datoritã abandonãrii fiintei în harul si splendoarea iubirii Divine).
Maniera în care Arhanghelul Gabriel a fost reprezentat pictural diferã însã, de-a lungul timpului, în functie de modificãrile dictate de cãtre Biserica de la Roma în reprezentãrile cele mai vechi ale Arhanghelului Gabriel si ale Fecioarei Maria. Fecioara Maria este înfãtisatã în genunchi, plinã de umilintã si veneratie în fata Arhanghelului Mihail, considerându-l în mod evident o fiintã superioarã. Dupã secolul al XII-lea însã, Fecioara Maria este cea slãvitã si preamãritã. De acum ea va apãrea ca Regina angelorum (Regina îngerilor), si datoritã acestui fapt, Gabriel aparea deseori ilustrat stând în genunchi în fata ei. Atributele (simbolurile) Arhanghelului Gabriel sunt: crinul, un pergament cu inscriptia Ave Maria, Gratia Plena, un sceptru si uneori o ramurã de mãslin, simbol al pãcii pe pãmânt pe care el o anuntã.
În cadrul traditiei crestine, Arhanghelul Gabriel mai este uneori considerat si ca Îngerul Pãzitor al aspectului uman al lui lisus Cristos.
ARHANGHELUL METATRON
ARHANGHELUL METATRON este considerat drept cel mai pãmântesc dintre arhangheli, deoarece el a fost mai întâi un om întelept si virtuos pe care, apoi, Dumnezeu l-a luat în Cer. Sufletul sãu a fost toatã viata plin de credintã, de iubire pentru oameni si a fost foarte atent la întelesurile faptelor, nutrind convingerea cã numai acela care învatã permanent din ceea ce petrece în el si în afara lui este capabil sã-si ajute cu adevãrat semenii. Astfel, el a urmat de la sine calea întelepciunii si a bunãtãtii inimii.
Misiunea lui cereascã: El consemneazã în Cartea Vietii toate faptele noastre, ca nimic din experienta umanã sã nu se iroseascã, ci ca marii îndrumãtori de oameni sã aibã unde sã caute învãtãturile care ne salveazã în timpuri tulburi.
Misiunea lui pe pãmânt: Ne ajutã sã avem mãsura corectã în tot ceea ce facem, apãrând ca martor al actiunilor noastre. Gratie lui, noi constientizãm puterea noastrã de a iubi si sensul existentei noastre.
În timpul vietii sale pãmântesti, ca fiintã umanã, Metatron a fost cunoscut sub numele de Henoch si a fost al saptelea patriarh dupã Adam. Povestirile ni-l redau ca „plimbându-se cu Dumnezeu”, dupã moartea sa fiind primit în Cer printre Arhangheli. El a fost atât de bun, atât de blând, atât de înþelegãtor si de îngãduitor, încât a întruchipat, la vremea sa, virtuti divine, care au atras asupra sa harul Tatãlui. Mai mult chiar, el a stiut sã asculte glasul inimii si a trãit smerit si abandonat total Vointei Supreme, asemenea tuturor marilor Iluminati.
Scrierile iudaice presupun cã el ar fi fost Schechina, îngerul care conduce copiii rãtãciti prin pãdure, si cã tot el a fost cel care l-a oprit pe Abraham din sãvârsirea jertfei, atunci când Dumnezeu i-a cerut sã i-L ofere pe fiul sãu, Isaak.
Metatron este întâlnit sub diferite ipostaze: arhivar a lui Dumnezeu, înger al legãturilor si Rege al îngerilor. El sustine totodatã viata oamenilor, fiind o punte între Dumnezeu si om. Este foarte bine sã-i cerem sfatul pentru fiecare actiune pe care o avem de fãcut, mai ales atunci când stim cã ne lipseste simtul mãsurii sau cã, fiind implicati emotional într-o chestiune, nu detinem mãsura corectã a ratiunii ori a actiunii noastre. Vom putea astfel sã obtinem echilibrul si discernãmântul necesar în orice întreprindem. Rezultatul va fi claritatea a ceea ce realizãm, iar aceastã întelepciune ne va conferi o mare sigurantã, atât de necesarã atunci când vrem sã ne angrenãm cu succes în oricare dintre planuri (material, afectiv, spiritual etc.).
Tot Metatron ne conduce cãtre starea de armonie în iubire, pentru ca noi sã ducem o viatã solarã, sãnãtoasã, echilibratã si calmã. El este, astfel, martorul faptelor noastre bune si al tuturor acelor acte ale vietii si ale iubirii pe care nimeni în afara lui nu ni le cunoaste.
Îl vom ruga pe Arhanghelul Metatron sã ne conducã si sã ne sustinã în orice moment al vietii, ca sã avem întotdeauna mãsura corectã a faptelor si a sentimentelor noastre. Tot astfel, îl putem ruga, în timpul meditatiilor, sã ne indice când „destul e destul”, dar si când trebuie sã mai facem ceva pentru noi însine sau pentru ceilalti.
https://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2022/04/angel-25.jpg480320adminhttps://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2025/07/logo-transparent.pngadmin2022-04-21 18:47:102022-04-21 18:47:10Arhanghelii si contactarea lor
“Nu creierul generează conştiinţa, ci conştiinţa are în primire un creier de care se foloseşte”
Dumitru Dulcan
Interviu Constantin Dulcan – ”Mintea de dincolo”
Constantin Dulcan este medic neurolog şi psihiatru, cercetător în domeniul conştiinţei, o fire curioasă şi temerară ce a îndrăznit să caute răspunsuri despre om în teritorii ale cunoaşterii încă neexplorate. Distinse cu premii şi declarate bestsellers, cărţile domniei sale au schimbat viziunea ştiută despre univers, punând pe gânduri o întreagă comunitate ştiinţifică. Cea mai recentă apariţie, ”Mintea de dincolo”, nu e doar rodul unor lecturi extrem de vaste, ci şi expresia unei inteligenţe ieşite din comun, ce a reuşit performanţa absolut originală de a pune cap la cap concluziile fizicii cuantice, ale psihologiei transpersonale şi ale ştiinţelor neurocognitive, cu experienţele religioase şi ale morţii clinice, pentru a ne oferi o descriere cât mai aproape de realitatea lumii de dincolo. Un demers impresionant, ce reafirmă originea noastră divină şi importanţa de a trăi după legi spirituale.
“Moartea clinică este o trecere între două lumi…”
Interviu Constantin Dulcan – ”Mintea de dincolo”
– Domnule Constantin Dulcan, tocmai a ieşit de sub tipar cartea dvs. cea mai recentă, care adună şi sintetizează studii şi mărturii ale experienţei morţii clinice. De ce aţi ales tocmai acest subiect? Poate experienţa morţii clinice să dezlege unele mistere ale existenţei umane?
– Nimic din ce am scris până acum n-a fost premeditat. M-a mobilizat de fiecare dată curiozitatea de a şti ce este in lumea de dincolo de noi. Aş putea spune că, scriind, mi-am răspuns singur la multe întrebări. Am scris întâi”Inteligenţa materiei”, pentru că am vrut să argumentez ştiinţific intuiţia că, în spatele tuturor lucrurilor se află o Raţiune universală care ordonează şi coordonează totul. Şi că această Raţiune e Dumnezeu. Dacă Dumnezeu există, atunci şi noi, oamenii, trebuie să avem un sens. Cea de-a doua carte, ”În căutarea sensului pierdut”, a fost motivată de faptul că, lumea actuală se înscrie, din punct de vedere moral, pe o curbă descendentă. Am pierdut legătura cu Sursa şi am uitat de ce suntem aici.Singuri, fără o busolă spirituală, am alunecat în marele impas moral, social şi economic în care ne aflăm.
Constantin Dulcan
Acum, ceea ce am încercat în cartea ”Mintea de dincolo”, a fost să arăt că experienţa morţii clinice vine să susţină cu argumente clare originea noastră spiritual, idee pentru care pledează descoperirile fizicii cuantice, religiile, psihologia transpersonală, ştiinţele neurocognitive şi nu numai acestea. Toate sursele discutate ne spun că viaţa noastră pe pământ este doar o mică parte din ceea ce avem de trăit, o lecţie pe care trebuie să ne-o însuşim pentru evoluţia noastră spirituală. Scriind această carte, simt că am încheiat un ciclu fundamental al adevărului despre noi. Suntem şi materie, suntem şi spirit, a reduce existenţa lumii doar la dimensiunea ei fizică înseamnă a ne întemeia viaţa pe un adevăr incomplet.
Interviu Constantin Dulcan – ”Mintea de dincolo”
– Ce înseamnă concret, din punct de vedere mdical, moartea clinică?
– Moartea clinică este acea experienţă în urma căreia individul traversează toate etapele morţii biologice, dar nu definitiv, fiindcă e resuscitat, readus la viaţă spontan sau prin intervenţie medicală, iar funcţiile sale vitale sunt reluate. Ce trăiesc aceste persoane în timpul morţii clinice e însă tulburător. Studiul experienţelor de moarte clinică demonstrează că există un tipar comun la toată lumea, indiferent de rasă, origine sau moment al istoriei.
Constantin Dulcan
– Sunt cunoscute cazurile celor care s-au reîntors la viaţă şi au avut, în timpul morţii clinice, o seamă de revelaţii. Ce “văd” de fapt aceste persoane?
– La început, chiar în momentul morţii, subiecţii sunt confuzi, nu înţeleg ce li se întâmplă. Durerea, în cazul celor foarte bolnavi, încetează brusc. Apoi conştientizează că au murit şi încep să-şi vadă din afara lor corpul bolnav, rănit sau abandonat. Se miră că nu pot fi văzuţi şi nu pot fi auziţi de nimeni; sunt uimiţi să-i audă pe cei din jur că-i declară morţi. Decorporalizaţi, îşi caută rudele, vor să le îmbrăţişeze, dar mâna lor trece prin corpul acestora fără să fie percepută. Într-un caz citat de Kenneth Ring, un soldat american mutilat în războiul din Vietnam şi-a văzut corpul de deasupra sa. A văzut elicopterul american care l-a tranportat la spital şi, spune el,“m-am întrebat unde sunt dus şi am zburat după el“. Cei mai mulţi indivizi vorbesc apoi de imaginea unui tunel, prin care sunt obligaţi să treacă, singuri sau însoţiţi de ghizi – rude decedate sau îngeri. Este trecerea dintre două lumi, din lumea noastră fizică în lumea spiritelor, în lumea de dincolo.
Constantin Dulcan
– În cele mai multe cazuri, indivizii se întâlnesc cu o Fiinţă de Lumină. E chiar Dumnezeu?
– Dincolo de tunel, toţi martorii acestor experienţe văd o lumină vie, de o strălucire foarte intensă, care nu orbeşte totuşi. E o lumină feerică, învăluitoare şi caldă, ce oferă mângâiere şi bucurie. Cei care au trăit aceste experienţe spun că e Fiinţa Supremă, Iisus, Buddha sau Allah, în funcţie de apartenenţa religioasă a fiecăruia. O fiinţă pe care o descriu mai degrabă ca pe o impresie trăită, decât ca pe o figură concretă. Se şi spune căDumnezeu este aşa cum şi-l imaginează fiecare dintre noi, dar în realitate nu este ca în niciuna din închipuirile noastre. Aşa cum mărturisesc cei care au experimentat moartea clinică, Dumnezeu îi întâmpină cu o iubire copleşitoare, o pace profundă şi o stare de beatitudine despre care toţi spun că nu au mai trăit-o niciodată. Nici urmă de Dumnezeul dur, ameninţător şi acuzator, cum e descris tradiţional.
Constantin Dulcan
– …care, în plus, ne va supune la Judecata de Apoi.
– Există şi în mărturiile acestor oameni un soi de judecată. Este filmul vieţii pe care îl văd cei ajunşi în faţa Fiinţei de Lumină, un film panoramic cu amănunte în detaliu. Aceasta este, cred, expresia Judecăţii De Pe Urmă, cu care ne-au obişnuit religiile. Nu ne judecă nimeni, ne judecăm singuri, fiindcă, văzând acest film, trăim, în toată cruzimea sa, efectul acţiunilor noastre asupra altora. Dannion Brinkley, un caz celebru de moarte clinică, mercenar angajat în armată, mărturiseşte că a simţit durerea provocată de gloanţele trase pe front în soldaţii armatei inamice, dar şi durerea şi disperarea copiilor, mamelor şi soţiilor celor ucişi în timpul misiunilor lui. A mărturisit că a simţit inclusiv durerea propriului câine, pe care îl lovea, enervat că îi roade covorul. La filmul vieţii nu eşti, deci, un simplu spectator, ci trăieşti aievea durerea şi tristeţea pe care le-ai produs altora, dar şi bucuria şi recunoştinţa celor pe care i-ai ajutat sau i-ai iubit.
Constantin Dulcan
– Există, deci, o plată în ceruri a tuturor faptelor noastre?
– Nu Dumnezeu ne pedepseşte, ne pedepsim singuri, aici, pe pământ. Există o lege cosmică, după care tot ce facem altora se repercutează asupra noastră, mai devreme sau mai târziu, prin boală, necazuri şi nefericire. Iadul e mai degrabă o stare de spirit, o stare a conştiinţei noastre încărcate de rele. Toţi cercetătorii acestor fenomene afirmă cu convingere că nu există in lumea de dincolo o pedeapsă divină fără sfârşit, pentru nimeni.
– Să revenim la experienţa propriu-zisă a morţii clinice. Ce se întâmplă mai departe?
Constantin Dulcan
– După ce filmul vieţii îi face să înţeleagă unde au greşit şi unde au procedat corect, celor aflaţi în moarte clinică li se arată o barieră, o punte sau un râu, şi li se interzice să treacă. E semnul distinctiv dintre cele două lumi.“Nu este încă timpul” e ceea ce aud cei mai mulţi dintre ei. Altora li se spune, într-o formă sau alta, “Du-te înapoi şi spune lumii ce ai văzut”. Toţi cei care au trecut prin aşa ceva spun deschis că nu mai au niciun fel de frică faţă de moarte. Pentru cei care trăiesc aceste experienţe e atât de covârşitor, încât rămân conştienţi şi după aceea de existenţa unei dimensiuni spirituale în univers, dedicându-se, pe mai departe, unei vieţi spirituale sau unei vieţi puse în slujba binelui.
“Nu creierul generează conştiinţa, ci conştiinţa are în primire un creier de care se foloseşte.”
– Domnule Dulcan, vă provoc să discutăm şi din punct de vedere ştiinţific. Cum se împacă toate aceste descoperiri cu formaţia dvs. de medic neurolog?
– Tocmai pentru că sunt medic neurolog şi am studiat creierul pot să afirm cu tărie că mintea omenească nu se reduce la reacţiile biochimice care au loc în creier. S-au făcut măsurători ale momentului în care sunt activate diferite arii din creier şi ele demonstrează că aceste activări preced cu câteva miimi de secundă conştientizarea lor. Cu alte cuvinte, decizia de executare a unei mişcări pare a fi luată înainte de a fi informat creierul. Şi atunci, dacă iniţiativa creierului precede, oarecum, voinţa noastră de a acţiona, ne întrebăm firesc:gândim sau suntem gândiţi? Nu avem încă o teorie coerentă referitoare la conştiinţă.
Constantin Dulcan
Experienţa morţii clinice pledează pentru independenţa conştiinţei faţă de creier. Nu creierul generează conştiinţa, aşa cum încă se crede la modul general, ci conştiinţa are în primire un creier, de care se foloseşte de-a lungul unei vieţi, pentru a se informa, a experimenta şi a evolua.
Constantin Dulcan
– S-a imputat acestor viziuni avute în timpul morţii clinice că ar fi rodul anestezicelor sub care se află majoritatea pacienţilor.
– Da, s-a adus argumentul că ar putea fi halucinaţii sau expresia unui creier în suferinţă, că ar fi rezultatul ischemiei sau al unor crize epileptice. Sunt doctor neurolog şi pot aduce oricând argumente medicale împotriva acestor ipoteze. Despre efectul anestezicului nu poate fi vorba, căci sunt şi mulţi oameni care au avut aceste experienţe spontan, fără nicio influenţă chimică. Apoi, există oameni care şi-au dezvoltat capacitatea de a călători extracorporal, ei sunt cât se poate de lucizi şi de sănătoşi, iar mărturiile lor se mulează perfect pe viziunile celor care au trăit o moarte clinică. Nu e vorba de nicio influenţă exterioară. E pur şi simplu o altă stare a creierului, pe care, vrea nu vrea, ştiinţa va trebui să o accepte. Există studii făcute pe sute de oameni, de vârstă, sex, religie şi provenienţă diferite. Viziunile lor sunt asemănătoare, fie că e vorba de Sfânta Tereza de Avila, de Platon sau de persoane din zilele noastre.
Constantin Dulcan
– Aduce studiul morţii clinice argumente concrete în favoarea realităţii lumii de dincolo?
– Unul din cele mai puternice argumente este faptul că în timpul morţii clinice, nevăzătorii din naştere văd prima oară ce se întâmplă în jur. Ei văd cu ochii spiritului, ai corpului de energie. Este o dovadă că nu avem doar corp fizic, ci şi corp subtil, care este însoţit de o conştiinţă detaşată de creierul nostru anatomic şi care are o altă percepţie asupra timpului şi a spaţiului. Experienţa este a acestei conştiinţe, nu a creierului. Vederea se face într-un unghi de 360 de grade şi poate explora instantaneu la orice distanţă. Această vedere panoramică apare nu numai la cei care au o moarte clinică, ci şi în stările de extaz mistic sau în experienţa unor maeştrii spirituali ai Orientului. Un creier traumatizat poate genera, desigur, şi halucinaţii, dar ele n-au coerenţă, n-au logică.
Constantin Dulcan
Tot ceea ce se petrece în experienţa morţii clinice are o coerenţă, un sens moral, o filosofie profundă, cu referire la viaţa persoanei implicate. În urma lor, învăţăm întotdeauna o lecţie. Un alt argument extrem de important este memoria noastră de dincolo. Filmul retrospectiv al vieţii, care li se prezintă tuturor celor care ajung in lumea de dincolo, demonstrează că nimic nu se uită din ceea ce am trăit aici. Se reţin şi cele mai mici amănunte, pe care credeam că le-am uitat de mult, pe care şi le amintesc chiar şi indivizii bolnavi de Alzheimer. În timpul vieţii noastre, nu memoria se pierde, ci instrumentul de redare, neuronul se atrofiază. Memoria rămâne în câmpul conştiinţei, care se extinde dincolo de noi în acelaşi timp cu matricea corpului nostru subtil. Argumente există cu duiumul, dar probabil cele mai puternice sunt mărturiile celor reîntorşi la viaţă.
– Din toate cazurile pe care le-aţi întâlnit şi studiat, care vi se pare cel mai spectaculos?
Constantin Dulcan
– Cred că cel mai impresionant este cazul Anitei Moorjani, pe care l-a şi relatat într-o carte autobiografică. Era de patru ani bolnavă de cancer limfatic când, intrată în comă profundă, terminală, începe să perceapă lumea dincolo de limitele obişnuite. Deşi are ochii închişi, fiindcă e supusă reanimării, îl vede pe fratele său în avionul cu care venea din India la Hong Kong, pentru a fi prezent la ultimele sale clipe de viaţă. Aude discuţiile între medici şi soţul său, deşi ele aveau loc pe un coridor îndepărtat. Şi nu doar că îi aude şi vede, dar le aude şi gândurile. Se eliberează din trupul fizic şi constată, cu uimire, că poate fi în mai multe locuri în acelaşi timp.
Constantin Dulcan
Vede toate manevrele de reanimare pe care le fac medicii, înţelege disperarea soţului şi ar vrea să-i spună fratelui să nu se grăbească, fiindcă nu va muri până nu va veni. Însă nimeni nu o aude. După o vreme, ataşamentul ei faţă de oameni se estompează şi intră într-o lume minunată, guvernată de bucurie şi de iubire necondiţionată. Îşi revede tatăl, care murise cu zece ani înainte, cu care stă de vorbă şi care o anunţă că nu a venit încă timpul să rămână acolo. Îşi vede filmul vieţii şi înţelege misiunea pentru care a sosit pe pământ şi ceea ce mai are de făcut pentru a o împlini. Nu se bucură la gândul revenirii în corpul bolnav, dar înţelege că trebuie să se întoarcă să transmită lumii un mesaj. La ieşirea din comă, le zâmbeşte medicilor şi le spune că a fost vindecată şi va trăi. Nimeni n-o ia în serios. Şi totuşi, peste câteva zile, la analizele efectuate, medicii constată semne certe de vindecare. Însă Anita Moorjani a mai spus ceva în cartea ei autobiografică, şi anume că, în spaţiul lumii de dincolo, în timpul filmului panoramic, i s-au revelat şi vieţile pe care le-a avut până atunci.
Constantin Dulcan
“Suntem cu adevărat «Lumină din Lumină»…”
– Atingeţi o chestiune extrem de controversată, tema reîntrupării, respinsă, de altfel, de religia creştină. Avem motive să credem în aşa ceva?
– Ideea reîntrupării e motiv de mare controversă între creştini şi susţinătorii ei. Există însă argumente ce ţin de impresia fiecăruia dintre noi, de acel sentiment de déjà vu pe care îl avem, uneori, când întâlnim o anumită persoană. Din nou, mărturiile oamenilor sunt cele care ar trebui să ne pună cel mai tare pe gânduri. Cercetătoarea Sandra Anne Taylor aduce în discuţie un caz foarte interesant, al unui tânăr arab, care s-a născut în munţi, în Liban, şi nu şi-a părăsit casa până la 20 de ani. S-a întâmplat să fie dus ocazional într-o altă localitate, la sute de km distanţă, pe care a recunoscut-o imediat ca fiind cea în care a trăit anterior.
Constantin Dulcan
Ba mai mult, dintr-un impuls, a mers direct la casa în care se născuse, i-a identificat pe nume pe cei care o locuiau, le-a arătat locul în care şi-a amintit că a ascuns nişte bani şi i-a găsit. Familia respectivă era atunci într-un proces de stabilire a unui hotar între pământuri. El şi-a amintit unde era vechiul hotar. A fost atât de convingător, încât şi justiţia i-a acceptat mărturia. Se născuse în acelaşi anotimp în care, în urmă cu 20 de ani, vechea persoană fusese ucisă. Reîncarnarea lui a fost, deci, imediată. Mai e şi cazul lui Rand Jameston Shields, care în timpul unei morţi clinice retrăieşte 68 de evenimente din vieţile anterioare. A reţinut locul unde a trăit şi cine a fost. A făcut 8 vizite în acel oraş, a inventariat 114 dovezi care atestau acea viaţă şi a recunoscut 35 de clădiri. Cazul lui e celebru şi e studiat de dr. Jim B.Tucker, la secţia de medicină psihiatrică din Universitatea Statului Virginia. Dar detaliul care naşte cele mai multe întrebări e chiar cazul Anitei Moorjani. Acolo, sus, Cineva i-a spus să stea liniştită, că va fi vindecată şi i-a arătat şi celelalte vieţi pe care le-a avut. Dacă ştiinţa a putut confirma vindecarea ei miraculoasă, anunţată în lumea de dincolo, de ce n-am crede şi în celelalte lucruri văzute de ea acolo? Este o întrebare ce nu poate fi evitată.
Constantin Dulcan
– Suntem, deci, nemuritori. Murim, dar continuăm să trăim sub altă formă.
– Continuăm să trăim în corpul subtil, care e format din lumină de înaltă frecvenţă. Cei care au văzut corpul subtil, ceea ce numim în mod tradiţional “suflet”, în timpul experienţelor extracorporale, l-au descris ca fiind format din milioane de puncte luminoase. Dacă, în ceea ce priveşte trupul nostru s-a spus că “pământ suntem şi în pământ ne vom întoarce”, în ceea ce priveşte sufletul, “lumină suntem şi în Lumină ne vom întoarce”. Suntem cu adevărat “lumină din Lumină”. E valabil şi dacă extrapolăm la nivel macro. Universul, spune David Bohm, este o hologramă gigantică. Între lumea de aici şi lumea de dincolo e doar o diferenţă de frecvenţă. Ceea ce nu vedem nu înseamnă că nu există. De pildă, noi percepem sunetele a căror frecvenţă se situează între 16.000 şi 20.000 Hz. Liliacul emite şi receptează ultrasunete cu frecvenţa până la 150.000 Hz. Iar delfinii comunică pe frecvenţe situate peste 150.000 Hz. La fel şi cu lumina. Sub un anumit prag al frecvenţei, lumina se condensează în materie fizică, iar deasupra acestuia, lumina devine energie invizibilă. Suntem aici, pe pământ, limitaţi de zidul unei frecvenţe care ne obturează vederea. Însă Dumnezeu, în mărinimia Lui, ne-a aşezat într-o fereastră cosmică, din care putem vedea universul, din care ni se oferă deschiderea.
Constantin Dulcan
– Vreţi să spuneţi că Îl putem cunoaşte pe Dumnezeu pentru că El Însuşi vrea să fie cunoscut?
– Universul nu face lucruri gratuite. În vremurile noastre au explodat o serie de preocupări ştiinţifice care nu fac decât să confirme această dimensiune spirituală a universului, să demonstreze că istoria universului şi a omului e scrisă de aceeaşi mână, că omul şi universul au aceeaşi origine spirituală. Experienţa morţii clinice a fost un mare dar pe care Dumnezeu ni l-a dat, pentru a ne îndemna să schimbăm drumul greşit pe care am mers până acum şi să ne însuşim lecţia cunoaşterii şi a iubirii, care e adevăratul sens al vieţii. Avem o singură şansă de ieşire din criza în care întreaga omenire este implicată: să optăm pentru o adevărată renaştere spirituală. Cu alte cuvinte, să trăim în armonie cu Dumnezeu, cu noi înşine, cu semenii şi cu natura. Nu întâmplător, Iisus a spus: “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”. Ni s-a arătat Adevărul, ni s-a arătat Calea, e rândul nostru să răspundem chemării Lui.
https://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2022/04/meditatie-conexiunea-cu-dumnezeul-acestui-univers-vimeo-thumbnail-1.jpg540960adminhttps://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2025/07/logo-transparent.pngadmin2022-04-20 18:47:142022-04-20 18:47:14VIDEO! Interviu Constantin Dulcan – ”Mintea de dincolo”
“FUZIONAREA TRECUTULUI, PREZENTULUI SI VIITORULUI”
transmis prin Ronna Herman
Preaiubiti maestri, omenirea experimenteaza o expansiune a constiintei la o rata foarte accelerata, atunci cand Pamantul intra intr-un taram, in care timpul este fluid si maleabil. iar abilitatile voastre de a co-crea devin mult mai puternice. Spirala ascensiunii duce Pamantul mai aproape de soarele sau, de locul sau potrivit, din sistemul vostru solar si din galaxie. Cei dintre voi care deveniti multidimensionali, treceti mai amplu intr-o noua fiinta, o Fiinta umana/spirituala imputernicita. Nu mai puteti ramane izolati in propria voastra lume, pentru ca, intradevar, Pamantul devine foarte mic. Voi sunteti mult mai constienti de ceea ce se petrece, chiar si in cele mai indepartate locuri de pe planeta, pe calea stirilor prin media si prin internet.
Voi puteti spune ca sunteti conectati la reteaua Cosmica de cunoastere, astfel voi invatati mai multe despre descendenta voastra, despre locul din care veniti, despre ce ati experimentat inainte de incarnarile de pe pamant, care a fost Planul Divin pentru acest univers si ce are viitorul pus deoparte pentru voi si pentru planeta Pamant. Prin mesagerul nostru, noi v-am trimis mii de mesaje personale peste ani pentru sufletele din multe tari si din toate drumurile vietii, indivizilor care erau pe diverse nivele ale trezirii spirituale si astfel fiecare mesaj a fost menit sa le ofere informatii pertinente, despre descendenta lor, despre trecutul lor si sa ii incurajeze pentru viitor. Va spunem fiecaruia dintre voi, ca ati experimentat pe durata a mii de eoni de timp.
Multi dintre voi sunteti intr-un punct al integrarii voastre cu Spiritul, astfel incepeti sa primiti propriile voastre mesaje din taramurile inalte si acest lucru asa trebuie sa fie. Este momentul sa incetati sa va mai oferiti puterea voastra altcuiva, gandind ca este mai intelept si mult mai cunoscator decat voi. Preaiubititlor, incepeti procesul de indepartare a distorsiunilor care va retin, de la incredibila relatie cu Sinele Superior, cu ghizii si invatatorii vostri, cu ajutoarele voastre angelice, cu noi si in ultimul rand cu Sinele Divin. Timp de ani de zile v-am oferit toate informatiile si uneltele de care ati avut nevoie, ca sa realizati acest lucru si odata ce ati facut “bresa” spre taramurile de deasupra voalului, vietile voastre vor fi pentru eternitate schimbate. Va incurajam sa petreceti timp in meditatie, in Piramida voastra de Lumina. Cereti-ne sa ne alaturam voua acolo si puneti intrebarile cele mai importante din mintea si din inima voastra! Ascultati cu atentie pentru scurt timp si daca nu veti primi raspunsuri instantaneu, ele vor veni. Daca veti persista in incercarile voastre si in practicarea “tele-gandului” cu noi, calea va fi deschisa si conectarea va creste, din ce in ce mai mult, incat voi veti deveni mult mai eficienti.
Va vom prezenta multe scenarii, care sunt doar o minuscula parte a descendentei posibile si a experientelor pe care le-ati avut in aventurile voastre prin univers. Cum veti sti care se aplica voua? Veti sti cand veti simti ca una din descrieri este scrisa chiar pentru voi. Veti sti atunci cand “ lovitura ingerului” apare pe pielea voastra si o unda de amintire se revarsa peste voi. Veti sti cand intuitia voastra va va spune ”Da”. Pentru cei dintre voi, care simtiti o conectare stransa cu Pamantul, cu flora si fauna, cu lacurile si muntii, este aproape posibil ca voi va exteriorizati ca si Scanteie individuala a Constiintei Divine a marelui Regat Devic Angelic. Prin substanta Luminii cristaline pure, voi ati ajutat la crearea unor paradise mondiale extraordinare. Ati simti multa placere in a co-crea lucruri de mare diversitate si apoi in experimentarea a ceea ce ati creat si, da, voi sunteti printre cei care ati ajutat la crearea micii planete numita Pamant. Datoria asumata de regatul Devic si Elemental era sa supervizeze si sa hraneasca regatul naturii, pomii, plantele si minunatele flori, ca si muntii, lacurile, apele curgatoare si oceanele. Ele sunt in legatura cu elementele foc, aer, apa si pamant. Voi sunteti ceea ce se numeste Samanta Stelara, ceea ce inseamna ca Pamantul nu este adevarata voastra casa. Unele dintre cele mai vesele amintiri pe care le aveti unii dintre voi, sunt cele ale timpurilor magice cand omenirea era acordata la Vointa Creatorului.
Multi dintre voi, sunteti cei ce sunt numiti Paznicii Portii celor Sapte Raze ale Constiintei lui Dumnezeu. Voi ati ajutat noile suflete care erau destinate sa se incarneze pe Pamant, atunci cand treceau prin cele sapte taramuri ale Constiintei lui Dumnezeu. Facand acest lucru, voua vi s-a oferit energia crsitalina sapte-fatetata in centrul inimii voastre, care va ofera capacitatea de a-i ajuta pe altii sa purifice si sa echilibreze virtutile celor Sapte Raze, astfel incat ei sa-si vindece corpurile lor fizice si sa inceapa sa-si construiasca corpurile de Lumina minunate, inca o data. Aceasta energie centrala este diferita de Celula voastra de Dumnezeu Creator, caci aceasta a fost activa de la momentul nasterii si a devenit mai puternica atunci cand v-ati maturizat, prin cunoasterea spirituala. Celula voastra de Dumnezeu Creator era nefunctionala pana cand ati atins un anumit nivel vibrational, care a permis Sinelui Superior sa radieze tipare potrivite de Lumina spre voi, care au activat Celula de Dumnezeu Cristalina cu 12 fatete. Multi dintre voi ati fost vindecatori in vietile trecute si ati ales sau v-ati simtit atras de modalitati de vindecare, intrun anumit fel, in aceasta viata.
Multi dintre voi aveti descendenta din marea Fiinta numita Lordul Melchisedec, care incorporeaza si transmite intelepciunea Creatorului. El este Lordul Cosmic al Luminii si prezideaza si conduce marea Preotime a Luminii. A existat intotdeauna, asa numita Preotime a lui Melchisedec pe Pamant, alcatuita din oameni care au capacitatea de a aduce cele mai relevante informatii spirituale, pentru cei din oricare cultura sau rasa. Va cerem tuturor sa studiati invataturile aduse si apoi sa le prezentati celor din jurul vostru, intr-un mod in care ei sa poata sa inteleaga cel mai bine. Mai intai, voi puteti sa ii invatati prin exemplu, apoi oamenii vor simti si vor fi dornici sa asculte ceea ce vreti sa spuneti. Incepeti de unde va aflati, prin orice mica modalitate. Priviti cum intelepciunea voastra, abilitatile se extind si cand veti deveni mai increzator, lumea voastra privata se va schimba in mod dramatic, spre mai bine.
Voi toti, ati calatorit prin univers, experimentand si invatand sa creati armonie prin Vointa Divina a lui Dumnezeu. Unii dintre voi ati petrecut un timp foarte indelungat in galaxii indepartate, in civilizatii in care mintea era onorata si respectata. Pe durata a eoni de timp, voi ati creat lucruri extraordinare atunci cand ati invatat sa va folositi puterea mentala si ati modelat energia cosmica primara in forma. Voi puteti sa fiti numiti “arhitecti cosmici” pentru formele gand perfecte si viziunile care au fost codificate in structura creierului vostru. ca voi si cei ca voi, sa puteti sa il ajutati pe puternicul Elohim si pe marii Constructori ai Formei, sa creeze multe sisteme stelare, galaxii si planete, inclusiv paradisul numit Gaia (numele spiritual al Pamantului). Dupa ce v-ati asumat forma fizica, Pamantul a sporit in densitate si creatiile voastre au devenit distordionate, amintind de frica, suferinta si lipsuri.
Reamititi-va, voi sunteti co-creatori; iubitilor, va cerem sa va focalizati pe iubire, frumusete, bucurie, abundenta, pentru ca acolo unde va plasati atentia, acolo va veti da energia si aceea veti manifesta! Este momentul ca voi sa adunati toata intelepciunea voastra, tot succesul si bucuria, pe care le-ati experimentat pe durata a multe vieti pe Pamant, cand avansati pe calea ascensiunii. Multi dintre voi sunteti din descendenta angelica sau din alte mari Fiinte de Lumina. In mesajul din luna urmatoare, va vom oferi mai multe informatii, despre mostenirea voastra trecuta si o descriere a Razelor lui Dumnezeu( a primelor trei) ca voi sa puteti determina pentru voi-insiva, care este Raza voastra ce va supervizeaza sau Eu Sunt Prezenta Divina.
Voi sunteti cu mult mai puternici decat realizati! Voi abia incepeti sa acceptati faptul ca va puteti baza pe voi-insiva si pe judecata proprie decat sa permiteti altora sa ia decizii pentru voi. Reamintiti-va, Pamantul nu este casa voastra; voi va aflati aici prin acord si acordul se apropie de un sfarsit. Este extraordinar sa va privim, cand accesati si va aduceti toate darurile si intreaga intelepciune, pe care le-ati stocat in structura creierului vostru. Voi aveti o experienta atat de vasta pentru a o evidentia, nu doar din sejururile din taramurile cele mai inalte, ci si din experientele pamantene. Voi, intotdeauna ati pasit inainte cu inflacarare, ca sa fiti voluntari pentru un nou acord, neavand importanta cat de complicat sau de dificil parea. Multi dintre voi ati avut multe vieti in Lemuria si in Atlantis, invatand sa manifestati exprimarea fizica din planul pe care l-ati purtat in mintea voastra si multi dintre voi ati fost in forma fizica in timpurile dinainte si, de asemeni, cand marele cataclism a venit, ce a micsorat fragmente din acele continente minunate, de sub ape.
Pentru toti dintre voi, care sunteti pe calea ascensiunii, aceasta este o viata de echilibrare, in care voi cautati sa aduceti la armonie toate fatetele Fiintei voastre. Profund in inima voastra, voi sunteti constienti cat de important este ca voi sa onorati si sa integrati natura feminina, energia blanda, intuitiva, creativa si focalizata spre interior, cat si dezvoltarea si utilizarea atributelor masculine. Va straduiti sa fiti puternic, dar bland, dinamic si focalizat in exterior, atunci cand accesati intuitia voastra interioara.
Este momentul ca voi sa realizati ca voi sunteti mult mai mult, decat identitatea pe care ati ales-o in aceasta viata. Voi v–vati oferit oportunitatea de a integra multiplele fatete ale voastre si facand astfel veti incepe sa vedeti cat de puternic si intelept sunteti, cu adevarat. Toate incercarile, testele si aparentele caderi v-au determinat sa fiti Fiinta Spirituala stralucitoare, minunata, care sunteti astazi. Atunci cand voi ii invatati pe altii, ii invatati din experienta. Prin exemplul vostru, le aratati altora cum pot sa depaseasca orice obstacol si ca ei ca si voi, pot sa triumfe peste orice opreliste. Aflati ca voi ati experimentat fatetele pozitive si negative ale tuturor Razelor, invingand multe incercari si trecand multe teste ale initierii. Va cerem sa ii invatati pe altii, cum sa treaca prin situatiile dificile ale iluziei, prin durerea si limitarile dimensiunilor a treia si a patra.
In multe vieti, voi ati simtit o mare responsabilitate pentru cei din jur si adesea, ati simtit ca propriile necesitati nu erau cunoscute. Va cerem sa priviti in interior pentru validarea valorii de sine, pentru ca acolo este locul in care veti afla ce cautati. Preaiubitilor, aflati ca voi sunteti demni de iubire si meritati relatii pline de iubire, dar concentrati-va pe voi-insiva mai intai si promiteti-va ca pentru moment, veti incepe sa faceti ceea ce va incita si va aduce bucurie, pentru ca in aceasta consta misiunea voastra si este modul in care puteti sa serviti mai bine! Atunci cand aduceti bucuria in viata voastra, altii vor observa si vor incepe sa urmeze exemplul vostru. Atunci cand incepeti sa activati aceasta sursa a puterii, din ce in ce mai mult, aceasta va atrage ceea ce este necesar pentru ca altii sa se trezeasca la atentionarea Spiritului. In acest mod, oamenii plini de iubire vor fi atrasi de voi, care vor valida valoarea voastra. Atunci cand va concentrati pe cresterea sufletului, veti incepe sa radiati energiile iubirii si totalitatii, veti atrage la voi oameni care vor reflecta inapoi spre voi, acea iubire.
In taramurile cele mai inalte, voi toti sunteti luptatorii pentru pace, din Legiunile mele de Lumina. Acolo voi toti sunteti androgini, un echilibru perfect dintre atributele masculine si feminine ale Creatorului. Este momentul ca voi sa va reamintiti, ca ati promis sa fiti reprezentantii nostri in planul fizic al existentei si sa permiteti frecventelor rafinate ale Luminii lui Dumnezeu sa curga prin voi in lume.
Viziunea Luminii alb-aurii a Creatorului radiind in jos prin Divinul Eu Sunt Sinele, prin chakra coroanei voastre, iluminand coloana vertebrala ca un tub fluorescent stralucitor, inainte ca voi sa radiati energia in jos, prin chakra radacinii, in Pamant. Apoi vizualizati-o urcand in spirala din Pamant, prin sistemul vostru de chakre si iesind prin plexul vostru solar. Prin intentia voastra, observati-o cum urmeaza calea structurii grilei centrii chakrelor (centri cristalini) ai Pamantului, prin aceasta purificand, echilibrand, armonizand, eliberand stress-ul si ajutand planeta voastra mama, sa revina la frumusetea ei imaculata.
Voi toti sunteti necesari, ca transductori si transmitatori ai acestei energii rafinate, pentru a ajuta omenirea si Pamantul, sa treaca prin acest moment important de tranzitie. De aceea eu imi chem legiunile la un loc, inca o data si va fac cunoscuta prezenta mea, pentru ca voi aveti un rol important de jucat in marea drama, care se desfasoara acum pe Pamant.
Daca cititi aceste mesaje si rezonati cu adevarurile din ele, voi va aflati pe calea iluminarii de multe vieti. Noi stim ca lectiile voastre au fost dificile, dar noi va onoram pentru pastrarea scanteii Spiritului arzand stralucitor in inima/sufletul vostru. Va spunem ca este momentul ca sa va concentrati pe recuperarea tuturor virtutilor si atributelor celor !2 Raze ale Constiinteti lui Dumnezeu, astfel ca voi sa puteti, cu adevarat, sa fiti un exmplu viu, a ceea ce ii veti invata pe altii.
Nemultumirea Divina pe care o simtiti multi dintre voi si simptomele fizice de disconfort, pe care le experimentati ocazional, sunt toate parte din transformarea accelerata, in mijlocul careia va aflati. Ascultati-va Corpul vostru Elemental (subconstientul vostru adanc) atunci cand va straduiti sa aduceti toate fatetele Fiinteti voastre in armonie, inca o data. Cand va reafirmati maestria voastra, noi am dori sa va dam asigurarea, ca voi aveti abilitati care asteapta sa apara, ce va vor uimi si cand veti incepe sa realizati visele voastre si sa manifestati versiunea voastra de paradis, veti afla ca altii vor fi atrasi de voi, cei care vor dori sa invete si sa-si aminteasca de propriul lor plan/misiune Divina. Accesati viziunea voastra, pretiosilor! Ea va asteapta.
Cand invatati sa accesati poarta galactica a prosperitatii si a abundentei, voi puteti sa manifestati orice puteti sa va imaginati. Exista multe cai de a va indeplini misiunea vietii voastre. Mai intai, eliminati acele lucruri din viata voastra, care nu va aduc bucurie si apoi concentrati-va pe acele lucruri care va fac inima sa cante si va incita. Acolo se afla puterea si maretia voastra. Pe durata acestor momente de mari schimbari, vi s-a dat o oportunitate de a fi co-creatori ai frumusetii, gratificatiei, pacii si bucuriei inca o data, la fel cum erati la inceput. Dumnezeu-l vostru iubitor radiaza in jos pe Pamant, Celulele Noii Creatii, un dar binecuvantat, care nu a fost disponibil de multe ere.
Tot ce aveti de facut, este sa fiti destul de curajosi, ca sa va expuneti viziunea voastra si apoi prin intentia si actiunile voastre, pentru cel mai inalt bine al tuturor, sa ramaneti focalizati si sa traiti fiecare moment, conform celei mai bune abilitati a voastra si apoi sa observati cum noile voastre creatii incep sa se dezvaluie. Care este cea mai mare dorinta a inimii voastre? Ce va aduce bucurie? Care este pasiunea voastra? Atunci cand veti avea un raspuns clar la aceste intrebari, veti cunoaste, cu certitudine, ce cale sa urmati.
Voi acum, accesati magazia Divina de comori, care sunt dreptul vostru prin nastere, asa ca indrazniti sa visati si noi va vom ajuta in aducerea acestor vise la implinire. Radiati stralucirea pe care o purtati in centrul inimii/sufletului vostru, atunci cand cu blandete veti vorbi despre adevarul vostru si imartasiti intelepciunea voastra, apoi observati cum se dezvaluie miracolele in preajma voastra! Provocarea voastra majora din aceasta viata, a fost sa va incarnati pe Pamant si sa experimentati intreaga diversitate a cosmosului, de la cea mai joasa treapta a scarii evolutive, pana la cea mai inalta de atins, prin exprimarea fizica. Ultimul vostru scop, alaturi de alte mii(de scopuri), a fost sa fiti pregatiti de a ajuta la indrumarea umanitatii inapoi pe calea i-LUMINA-rii si sa devina inca o data, Fiinte spiritual/umane. Recuperati maestria voastra, creati propriul paradis si apoi invatati-i pe altii sa faca la fel! Ne aflam in momente de mari schimbari, care au fost prezise de mii de ani. Va spunem ca sunteti in detasamentul de frunte, sunteti cei destul de curajosi, ca sa pasiti inafara credintelor populare si a constiintei de masa limitate, a dimensiunii a treia.
Permiteti acelor viziuni care danseaza uneori, in mintea voastra, sa iasa la suprafata. Permiteti-va sa spuneti cuvintele care adesea, sunt pe varful limbii voastre. Voi purtati in interior frecventele vibrationale rafinate ale viitorului si voi puteti sa faceti o diferenta. Atrageti Iubirea/Lumina Creatiei prin Sinele voastru Divin, folositi ceea ce va este necesar, ca sa va aduca in armonie si la sanatate vibranta si apoi permiteti inimii voastre blande, sa radieze stralucirea minunata a energii iubirii catre altii! Va spunem bun venit in mijlocul nostru; preaiubitilor, noi v-am simtit lipsa, din greu! Permiteti-ne sa va ajutam ca sa indepliniti misiunea voastra si sa va hranim cu iubirea noastra! EU SUNT Arhanghelul Mihail.
https://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2025/07/logo-transparent.png00adminhttps://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2025/07/logo-transparent.pngadmin2022-04-19 18:46:062022-04-19 18:46:06Mesaj de la Arhanghelul Mihail
Viziunea crucii de la Podul Milvian. „Convertirea” lui Constantin pusă la îndoială. Este discutată istoria găsirii de către Elena a „adevăratei” cruci.
UN FACTOR IMPORTANT CARE a contribuit la adorarea simbolului crucii în cadrul bisericii romano-catolice a fost renumita „viziune a crucii” şi ulterioara „convertire” a lui Constantin.
În timp ce Constantin şi soldaţii săi s-au apropiat de Roma, s-au aflat în faţa a ceea ce este cunoscut drept Bătălia de la Podul Milvian. Potrivit obiceiului acelei vremi, haruspicii (ghicitori ce foloseau mijloace precum citirea din măruntaiele animalelor aduse ca jertfă) au fost solicitaţi să-şi dea sfatul. (Biblia relatează cum regele Babilonului a urmat aceeaşi practică: „Căci regele Babilonului a stat la răscruce, la capătul celor două drumuri, ca să folosească ghicirea: el şi-a scuturat săgeţile, şi-a consultat idolii, s-a uitat la ficat” – Ezechiel 21:21). În cazul lui Constantin, i s-a spus că zeii nu-i vor veni în ajutor, că va suferi o înfrângere în acea bătălie. Dar atunci, într-o viziune sau într-un vis, după cum a istorisit el mai târziu, i-a apărut o cruce şi cuvintele: „învinge în numele acestui semn”.
În următoarea zi – 28 octombrie 312 – el a mers la luptă în spatele unui stindard care înfăţişa crucea. A fost victorios în acea bătălie, şi-a înfrânt rivalul şi şi-a mărturisit convertirea.
Se recunoaşte totuşi la modul general că viziunea despre cruce a lui Constantin s-ar putea să nu fie adevărată din punct de vedere istoric. Singura sursă de unde au preluat istoricii această relatare este Eusebiu. Dar chiar dacă Constantin a avut într-adevăr această viziune, oare trebuie să presupunem că Isus Cristos a fost Iniţiatorul ei? Oare Prinţul Păcii 1-ar fi însărcinat pe un împărat păgân să-şi facă un stindard militar cu o cruce pe el, pentru ca să cucerească şi să ucidă în numele acelui semn?
Imperiul Roman (al cărui Cezar a devenit Constantin) a fost descris în Scriptură ca o „fiară”. Daniel a văzut patru fiare mari care reprezentau patru imperii modiale – Babilonul (un leu), Medo-Persia (un urs), Grecia (un leopard) şi Roma. Cea de-a patra fiară, Imperiul Roman, a fost atât de groaznică, încât a fost simbolizată de o fiară diferită de celelalte (Dan.7:l-8). Nu avem nici un motiv să presupunem că i-ar fi spus Cristos lui Constantin să cucerească în semnul crucii pentru a duce mai departe sistemul fiarei de la Roma.
Dar dacă viziunea nu a fost de la Dumnezeu, cum putem explica convertirea lui Constantin? De fapt, convertirea sa este pusă sub semnul întrebării. Chiar dacă el a avut de a face cu instituirea anumitor învăţături şi obiceiuri în Biserica din acea vreme, realitatea arată limpede că nu a fost convertit cu adevărat – nu în sensul biblic al cuvântului. Istoricii admit că, „după înseşi standardele din vremea aceea, convertirea lui a fost numai cu numele”.
Cel mai limpede indiciu că el n-a fost convertit cu adevărat este faptul că după convertirea lui a comis câteva crime – inclusiv uciderea propriei sale soţii şi a propriului său fiu! Conform Bibliei, „nici un ucigaş nu are viaţă eternă rămânând în el” (l Ioan 3:15).
Prima căsătorie a lui Constantin a fost cu Minervina, cu care a avut un fiu numit Crispus. A doua lui soţie, Fausta, i-a născut trei fiice şi trei fii. Crispus a devenit un remarcabil soldat şi ajutor pentru tatăl său. Cu toate acestea, în anul 326 – la foarte scurt timp după ce a condus conciliul din Niceea – a dat ordin ca fiul său să fie omorât. Potrivit tradiţiei, Crispus a făcut dragoste cu Fausta. Cel puţin aceasta a fost acuzaţia Faustei. Dar aceasta putea să fi fost metoda ei de a-l înlătura din cale, pentru ca unul dintre fiii ei să poată avea pretenţia la tron! Mama lui Constantin l-a convins totuşi că soţia lui „a cedat fiului său”. Constantin a dat ordin ca Fausta să fie înecată într-o baie supraîncăzită. Cam în acelaşi timp a pus să-1 ciomăgească până la moarte pe fiul surorii sale şi să-l sugrume pe soţul ei – cu toate că promisese că-i va cruţa viaţa.
Aceste lucruri sunt rezumate în următoarele cuvinte din The Catholic Encyclopedia: „Chiar şi după convertirea sa, el a provocat executarea cumnatului său Licinius şi a fiului acestuia, precum şi a lui Crispus, propriul său fiu din prima căsătorie, şi a soţiei sale, Fausta. După citirea acestor fapte de cruzime este greu de crezut că acelaşi împărat putea să fi avut uneori simţăminte blânde şi tandre; dar natura umană este plină de contradicţii”.
Constantin a arătat într-adevăr creştinilor numeroase dovezi ale favorii sale, a abolit moartea prin crucificare, şi persecuţia care devenise atât de crudă la Roma a încetat. Dar a luat el oare aceste decizii doar din convingeri creştine, ori a avut motive politice? Cităm din nou The Catholic Encyclopedia: „Unii episcopi, orbiţi de splendoarea de la curte, au mers până acolo încât să-l preamărească pe împărat ca pe îngerul lui Dumnezeu, ca pe o fiinţă sacră, şi să profeţească că el, asemenea Fiului lui Dumnezeu, va domni în cer. Prin urmare, s-a susţinut faptul că numai din motive politice a favorizat Constantin creştinismul, iar el a fost considerat ca un despot,iluminat’ care s-a folosit de religie doar ca să-şi impună politica”.
Aceasta a fost concluzia binecunoscutului istoric Will Durant în privinţa lui Constantin. „A fost oare convertirea lui sinceră – a fost oare un act de convingere religioasă, sau o lovitură perfectă a oportunismului politic? Probabil cea din urmă. Rareori s-a conformat el cerinţelor ceremoniale ale închinării creştine. Scrisorile sale adresate unor episcopi creştini arată limpede că puţin i-a păsat de diferenţele teologice care agitau creştinătatea – deşi dorea să suprime controversele în interesul unităţii imperiului. De-a lungul domniei sale i-a tratat pe episcopi ca pe ajutoarele sale politice; i-a convocat, le-a prezidat conciliile şi a fost de acord să impună acea opinie aleasă de majoritate. Un adevărat credincios ar fi fost mai întâi creştin şi după aceea om de stat; în cazul lui Constantin a fost exact invers. Creştinismul era pentru el un mijloc, nu un scop”.
Persecuţiile nu distruseseră credinţa creştină. Constantin ştia aceasta. În loc ca imperiul să fie permanent divizat – păgânii fiind în conflict cu creştinii – de ce să nu facă paşii necesari ca să amestece elemente din ambele religii, se gândea el, şi prin aceasta să aducă o forţă unită imperiului? Existau asemănări între cele două sisteme religioase. Nici măcar crucea nu era un factor de dezbinare, căci în acea vreme era folosită de creştini; dar nici „pentru cei din armata lui Constantin care se închinau lui Mitra nu putea crucea să fie o jignire, căci ei luptaseră mult timp sub un stindard care purta o cruce mitraică de lumină”.
Creştinismul lui Constantin a fost un amestec (sincretism – n.tr.). Deşi a dat ordin ca statuia sa să fie îndepărtată din templele păgâne şi a renunţat să i se aducă jertfe, totuşi oamenii au continuat să vorbească despre divinitatea împăratului. În calitatea lui de pontifex maximus, el a continuat să protejeze închinarea păgână şi să-i apere drepturile. Când a inaugurat Constantinopolul în anul 330, a avut loc o ceremonie pe jumătate păgână şi pe jumătate creştină. Carul de luptă al zeului soare a fost pus în piaţă, iar deasupra lui o cruce. Pe monede făcute de Constantin se putea vedea crucea, dar şi reprezentări ale lui Marte sau Apolo. Deşi mărturisea că este creştin, continua să creadă în formule magice păgâne pentru protecţia recoltelor şi pentru vindecarea bolilor. Toate aceste lucruri sunt subliniate în The Catholic Encyclopedia. Cu toate acestea, practica lui Constantin – noţiunea de amestec – a fost în mod clar metoda prin care Biserica catolică s-a dezvoltat, s-a îmbogăţit şi a dobândit bunuri.
Mama lui Constantin, Elena, când a avut aproape optzeci de ani, a făcut un pelerinaj la Ierusalim. Legenda ne spune că a găsit acolo trei cruci îngropate – una, crucea lui Cristos, şi celelalte două, cele pe care au fost crucificaţi tâlharii. Crucea lui Cristos a fost identificată prin faptul că făcea minuni de vindecare la indicaţia lui Macarie, episcopul Ierusalimului, în timp ce celelalte două nu făceau.
Un articol din The Catholic Encyclopedia spune: „O bucată din Adevărata Cruce a rămas la Ierusalim închisă într-o raclă de argint; restul, împreună cu cuiele, trebuie să i se fi trimis lui Constantin. Unul din cuie a fost prins în coiful împăratului, şi unul în frâul calului său, făcând să se împlinească, conform spuselor multor Părinţi, ceea ce fusese scris de profetul Zaharia:Ceea ce este pe frâul calului va fi sfânt Domnului’ (Zah.14:20)!8 Acelaşi articol, cu toate că încearcă să susţină învăţăturile generale ale Bisericii cu privire la cruce, admite că relatările despre descoperirea crucii variază şi că această tradiţie (care de fapt a apărut mulţi ani mai târziu) s-a bazat în mare parte pe legendă.
Faptul că Elena a vizitat Ierusalimul în anul 326 pare să fie corect din punct de vedere istoric. Dar istoria descoperirii de către ea a crucii n-a apărut decât în 440 – cu 114 ani mai târziu!9 Ideea că crucea originară mai era încă la Ierusalim după aproape 300 de ani de la crucificare pare foarte îndoielnică. Pe lângă aceasta, legile evreieşti cereau ca, după crucificare, crucile să fie arse.
Să presupunem că cineva ar găsi adevărata cruce. Acest fapt ar fi foarte interesant, desigur; dar acea bucată de lemn ar avea oare vreo valoare? Nu, căci crucea şi-a împlinit deja scopul. Ne amintim că „Moise a făcut un şarpe de aramă şi l-a pus pe o prăjină, şi s-a întâmplat că dacă un şarpe a muşcat pe un om, dacă el privea şarpele de aramă, trăia” (Num.21:9). Acesta era o prefigurare, o imagine (tip) a felului în care a fost înălţat Cristos prin moarte (Ioan 3:14). Dar după ce şarpele de aramă şi-a împlinit menirea, israeliţii l-au păstrat şi au făcut un idol din el! Astfel că, după secole, Ezechia „a făcut ceea ce era corect. a distrus idolii şi a zdrobit în bucăţi şarpele de aramă pe care-l făcuse Moise: căci în zilele acelea copiii lui Israel ardeau tămâie înaintea lui” (2. Re. 18:1-4). Ezechia a acţionat „corect” – nu numai prin distrugerea idolilor păgâni – ci şi prin distrugerea a ceea ce rânduise Dumnezeu, căci acum ajunsese să fie folosit într-un mod superstiţios şi idolatru. Pe aceeaşi bază, dacă ar mai exista crucea originală, nu ar fi nici un motiv pentru a face din ea un obiect de închinare. Iar dacă n-ar mai exista putere în crucea originară, cu cât mai puţin ar exista putere într-o simplă bucată de lemn care are forma acesteia?
La fel cum egiptenii păgâni au înălţat obeliscuri, nu numai ca simbol al zeului lor, ci pentru că în unele cazuri se credea că însăşi imaginea lui posedă puteri supranaturale, tot aşa au ajuns unii să considere crucea. Nu-l ajutase ea oare pe Constantin în lupta de la Podul Milvian? Nu făcuse crucea minuni pentru Elena? Ea a ajuns să fie considerată ca o imagine care era în stare să sperie duhurile rele. Era purtată ca talisman. Era pusă pe vârful turlelor bisericilor pentru a opri trăsnetele – şi totuşi, datorită poziţiei ei înalte, tocmai ea era cea care atrăgea trăsnetele! Folosirea crucii în casele particulare se presupunea că păzeşte de necaz şi boală. Multe bucăţi de lemn – chipurile bucăţi din crucea „originală” – au fost vândute şi schimbate ca protectoare şi talismane.
https://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2022/04/sfintii_constantin_si_elena_social.jpg223400adminhttps://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2025/07/logo-transparent.pngadmin2022-04-18 18:45:122022-04-18 18:45:12CONSTANTIN şi CRUCEA
Manipularea tinerilor se realizeaza prin metode de spalare a creierului si controlul mintii. Sa vedem ce inseamna acesti termeni de “spalare a creierului” sau “controlul mintii”:
Pentru obținerea unui control total asupra individului se acționează pe trei mari direcții de acțiune:[2]
remodelarea comportamentului,
restructurarea gândirii și
redefinirea structurii emoționale.
Acest lucru se realizează în trei etape:
1) dezghețarea, constând în distrugerea totală a vechiului element de identitate a individului (act de comportament, mod de gândire, sentiment).
2) schimbarea, prin inocularea noului element de identitate.
3) reînghețarea, prin fixarea noii personalități a individului, pentru ca ea să reziste în timp.
Osho
”… în afară de Dumnezeu, nu există adevăr… dacă scoţi Biblia din Europa, atunci Shakespeare devine un glumeţ tragic. Fără Biblie, europenii, chiar şi laureaţii premiului Nobel, dormeau în crăci. Stiinţa şi filozofia greacă sunt foarte folositoare, dar nu sunt mântuitoare. Prima carte mântuitoare şi consolatoare pe continent – suverană – e Biblia.”[Din cugetările lui Petre Țuțea]
I. Adevărul despre Osho.
În hindi, cuvântul Osho, ओशो, se traduce prin Oceania (Oshiyenia, Oshiyenika) – vezi insulele răspândite de-a lungul Oceanului Pacific).
În limba japoneză, cuvântul Osho, 和尚, desemnează un înalt preot zen-buddhism care se află la conducerea unui templu.
Osho, pe numele său adevărat Chandra Mohain Jain (1931 – 1990), nu este nimeni altul decât acel guru cunoscut sub numele de Bhagwan Shree Rajneesh, un nume pe care, el l-a purtat între anii 1970 și până spre finalul anilor 1980, când el a fost expulzat din SUA pentru numeroase încălcări ale legii, printre care și crime. Numele de ”Osho”, avea să fie purtat pentru scurtă vreme, aproximativ doar un an înainte de decesul acestuia. Numele de Bhagwan Shree Rajneesh este un nume de tristă amintire pentru America, pentru victimele sale dar și pentru locuitorii orașului Antelope, din Oregon – oraș care avea la un moment dat să intre sub stăpânirea sectei lui Bhagwan, ocazie cu care și numele i-a fost schimbat în Rajneesh City.
Astăzi, fără a se cunoaște toate aceste amănunte, Osho a devenit un nume la care, cu reverență, se face trimitere tot mai des de către adepții diverselor forme de Human Potential Movement – vezi seminariile Landmark Forum, NLP,Lifecoaching, cursurile de dezvoltare personală etc; iar România nu face nicio excepție – în țara noastră, Osho este deja un nume respectat de mastercoach-i, coach-i, traineri și alte călăuze! Cel care spunea că, ”Atracția pentru sex este atracția pentru Dumnezeu!” (min 12:06 din documentar), și care se autointitula un playboy spiritual, a fost până la urmă un osho (înalt preot), un existențialist,(după cum se autodefinea)1) un învățător al unei credințe și filozofii anticreștine!
La un moment dat, el chiar îl citează pe comunistul Karl Marx, împărtășind credința acestuia potrivit căreia ”Religia este opiu pentru popoare!”. Dar Osho merge și mai departe, și în calitate de admirator al lui Hitler, afirmă că, ”Dreptatea este de partea celui puternic”, ”frica și ura îi unește pe oameni”, făcând apologia confruntării, ”O regulă a generalilor!”… Își exprimă ura pentru familie, face glume pe seama lui Dumnezeu [”Slavă lui Dumnezeu că nu există Dumnezeu!”]…
Mai mult, Osho afirmă că, ”Oricine vă dă un sistem de credință, acela este adversarul vostru!”2) – dar, în deplină contradicție cu afirmația sa, el asta face: oferind așa-zisa religie fără religie (similară budhismului, în care Dumnezeul Creației este negat), presupunând la rându-i un sistem de credințe și convingeri. Important de menționat aici este faptul că, multe alte mișcări religioase similare ca învățătură cu a lui Osho, și ai căror guru/învățători negau că de fapt ei promovau o anume formă de religie, au fost declarate în instanțele americane a fi învățături religioase.
De exemplu, Meditația Transcedentală – ai cărei guru și adepți au încercat să o introducă în școli, ca pe o știință nereligioasă – a fost declarată ca fiind o ”învățătură religioasă”, de către Tribunalul din New Jersey, 1977, care a interzis predarea acesteia în școlile din USA, prin concluzia de mai sus, a judecătorului H. Curtis. [Yoga și Meditația Transcedentală, de John Weldon și Dr. Clifford Wilson, pag. 15]. Existențialistul zen, Osho, le-a oferit adepților săi, ”eliberarea prin sex” – în fapt, niște acte de o inimaginabilă depravare și degradare a ființei umane. (vezi cele două fotografii de deasupra).
Oamenii aceștia și-au necinstit singuri trupurile, înșelați de învățăturile mincinoase ale unui osho, care le-a spus că nu există Dumnezeu, dar care i-a determinat să-i aducă lui închinare, ca unui dumnezeu. Biblia vorbește despre oameni ca și aceștia, atunci când spune:
”S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit; și au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o imagine care seamănă cu omul muritor… . De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.” (Romani 1:22-24)
Mulți dintre acești bieți înșelați, munceau și câte 20 de ore pe zi, slujindu-i unui mare mincinos și oportunist. El s-a îmbogățit, pe seama lor, în timp ce copiilor acestor adevărate slugi ale lui Osho, le-a fost afectată iremediabil viața – și ca sfidarea la adresa bunului simț să fie completă, Osho ”binefăcătorul” lor, își însușea fără rușine expresia bănească a recunoștinței lor, sporindu-și zilnic uriașa avere!
Astăzi însă, se poate spune că, ”Osho” este deja o marcă sub care prosperă comerțul cu literatură anticreștină, tipică New Age, iar noii săi admiratori, cei mai mulți, habar nu au despre cee ce se ascunde în spatele atât de abstractului, atractivului și comercialului, ”Osho”.
Așadar un osho(înalt preot zen), un existențialist, un filozof al absurdului, la fel ca și prietenul său, Werner Erhard; care neagă existența Dumnezeului Creației și a Fiului Său, Hristos; iar în schimb proclamă divinitatea umană! Un sistem de credință specific monismului hindus. Pentru aceia care vor dori să analizeze cu atenția învățătura acestui înalt preot, Rajneesh, nu va fi dificil să se observe că aceasta abundă în contradicții:
– de exemplu, el spune undeva așa: ”… viața nu are niciun înțeles, și nici nu este fără înțeles…”
Într-o afirmație ca acea de mai sus însă, apare o contradicție flagrantă – un lucru nu poate să aibă un înțeles și în același timp să nu aibă vreun înțeles! Aritstotel, invalida o astfel de atitudine, prin ceea ce se cheamă principiul contradicțiilor: ”Sunt unii însă care, precum am spus, afirmă că e posibil ca un lucru să fie și totodată să nu fie, și că se poate cugeta în acest chip. Părerea aceasta se întâlnește la mulți naturaliști. … este însă o imposibilitate ca un lucru să fie și în același timp să nu fie… Încă unii, din pricina ignoranței lor, pretind că trebuie dovedit chiar și acest principiu fundamental; dar e un semn de ignoranță să nu-ți dai seama care propoziții au nevoie să fie dovedite și care nu. Oricum, e peste putință ca toate să fie demonstrate, căci procedând astfel am merge înainte la infinit, și atunci nu s-ar mai putea dovedi nimic. Dacă deci există vreun principiu care să nu aibă nevoie de a fi demonstrat, apoi cu greu s-ar găsi altul care să întrunească într-o mai mare măsură această condiție decât acesta. (principiul contradicțiilor) … ar fi ridicol să întrebuințăm argumente față de acela care n-are niciun argument pentru niciun lucru, tocmai pentru că nu are. Un om care are o asemenea atitudine, în măsura în care o are, nu e altceva decât unbuștean.” [Aristotel, Metafizica; pag. 130, 131] Acest fel de abordare contardictorie, a discuției, este unul specific atât în cazul lui Osho, cât și pentru filozofia existențialistă/absurdă și/sau nihilistă; grecii antici numeau abordarea discuției/filozofiei de pe o asemenea poziție contradictorie – și implicit fără argumente – ca ”vorba lungă a unui sclav”.3) (Simonide)
Bhagwan Shree Rajnees (Osho) nu este altceva decât o mască a răului , pe care puțini îl cunosc, și care a îngrozit America anilor 1980, prin crimele comise în cadrul workshop-urilor sale [trupurile unor decedați, în condiții suspecte, fiind incinerate pe teritoriul sectei, fără anunțarea autorităților], prin metodele de spălare a creierului și control mental [vezi și așa-numita meditație dinamică sau meditația kundalini], prin abuzarea sexuală a adepților săi [obligați de multe ori să întrețină și relații homosexuale sau lesbiene], prin înrobirea adepților săi [unii muncind și 20 de ore pe zi pentru el], prin crearea unei dependențe totale de ashraamul său și distrugerea a mii de suflete și vieți, atât ale multora dintre membrii dar și a viitorului copiilor acestora – și totul în numele creării așa-numitului om fericit fără minte.4) Pentru toate acestea el avea să fie arestat, judecat și expulzat din SUA, în anul 1985.
II. Secretele Controlului Minții. Bhagwan Shree Rajneesh
(Osho)
Note
1) Filozoful Walter Kaufmann sesizează dificultatea majoră a existențialismului, și anume că nu poate defini și clasifica concis. El spune că ”Existențialismul nu este o filozofie, ci o etichetă pentru mai multe revolte foarte diferite față de filozofia tradițională [În cazul civilizației europene și americane, credința creștină]; că deși cei mulți dintre „existențialiști”, au repudiat această etichetă; oricare observator din afară ar putea concluziona că singurul lucru pe care îl au în comun între ei „existențialiștii” este o aversiune reciprocă. Având în vedere acest lucru, se poate argumenta că eticheta de „existențialism”, ar trebui să fie abandonată cu totul.” Existentialism: Introduction (Existentialism from Dostoevsky to Sartre, 1972) W. Kaufmann
ExistențialistulJean Paul Sartre (1905-1980), în eseul său cu același nume – vezi afirmația care urmează – publicat în anul 1946, afirma că, ”Existentialisme est un Humanisme.”, adică,existențialismul este umanism!
În anul 1962, un umanist, dr. Charles Francis Potter, lider și fondator al First Humanist Society, New York, – el fiind și unul dintre semnatarii Manifestului Umanist din anul 1933 -, arăta că:
”Umanismul nu înseamnă abolirea religiei”, ci începutul adevăratei religii. Eliberând religia de supranatural, vor fi eliberate rezerve enorme de putere, contrar decât până acum. Omul a așteptat prea mult pentru ca Dumnezeu să facă ceea ce omul ar trebui să facă și este pe deplin capabil să o facă. „Aceasta trebuie să fie, a spus el,” o religie de bun-simț; iar scopul principal al omului este de a se auto-perfecționa (self-improvement), atât ca individ cât și ca popor. ” (1962) New York Times Obituary, Charles Potter, Clergyman Dead.)
Apoi, Joseph. M. Bochenski (1902-1995), logician și filozof, constata că, ”filozofia existențialistăpoartă întotdeauna ștampila de experiență personală.” (Contemporary European Philosophy, pag. 159)
Iar referitor la ”experiență personală”, dr. Michael York, în cartea sa, The Emerging Network – o abordare sociologică a noilor religii specificie New Age, la pagina 318, redă observația potrivit căreia: ”experiența personală extatică, mistică sau psihică este un criteriu de identitate pentru un cult aparținând mișcărilor New Age sau neo-păgâne”.
În concluzie, existențialismul este o religie umanistă, a revoltei antiteiste, care poartă pecetea experienței personale și se suprapune vizibil cu noile culte New Age sau neo-păgâne. Bhagwan Shree Rajneesh însuși confirmă această suprapunere atunci când spunea despre el așa: ”Eu sunt un existențialist!”. Deci, el a mințit când susținea că nu-i învață pe adepții săi nicio religie! Și dacă la asta mai se adaugă și faptul că, cuvântul osho se traduce prin mare preot (un termen specific religiei), atunci pretenția la nereligiozitate a lui Osho denotă ridicol, nesinceritate, ignoranță sau toate la un loc.
2) Afirmația lui Osho, potrivit căreia ”Oricine vă dă un sistem de credință, acela este adversarul vostru!” este mult mai subtilă decât pare. Înainte de toate trebuie să se observe caracterul general al afirmației, exprimat prin cuvântul, ”oricine”; chiar și așa însă, Osho vizează credința creștină. Însă deoarece Osho este un admirator al lui Darwin, Marx, Heidegger, Htiler (și implicit al sistemelor acestora de credințe) etc – prin urmare acel ”oricine” nu vizează chiar pe oricine! Un lucru trebuie observat clar, anume că, filozofia/credința specifică mediului din care proveneau adepții săi americani și europeni era una predominant creștină. Prin urmare, declarația lui Osho viza exclusiv creștinismul istoric. Dar să presupunem, prin absurd, că observația mea nu ar fi una justă – atunci, chiar și așa, ”generalizarea” lui Osho, atungi când atinge invariabil Cuvântul Scripturii, ea nu se traduce decât prin blasfemie! Cuvântul folosit de Osho, adversar – care în ebraică se traduce prinSatana – este atribuit de către Osho, ”oricui” ar da oamenilor un sistem de credință.
Iată însă ce se spune în Biblie despre credință și despre cine le dă oamenilor, credința creștină:
”Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” (Romani 10:17)
”Iar Isus a strigat: „Cine crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine.” (Ioan 12:44)
”La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.” (Ioan 1:1)
Apostolul Iuda (nu iscarioteanul) îi îndeamnă astfel pe cei care au auzit și au primit Cuvântul:”…luptaţipentrucredinţa care a fost datăsfinţilor o dată pentru totdeauna.” (Iuda 3:3).
Cine este Acela care le-a dat sfinților credința? Acela este doar Dumnezeu! Cine este Acela care le dă oamenilor credința, prin auzirea Cuvântului? Acela este doar Dumnezeu!
Așadar, Osho numește Cuvântul, adversar! Osho îl numește pe Dumnezeu, Satana!
3) ”Toate aceste teorii sunt lipsite de rațiune, căci se combat între ele, sfidează bunul simț și seamănă cu ceea ce Simonide numește ”vorbă lungă”. (Când scavii sunt prinși că au greșit , ei caută să se disculpe prin vorbe înșirate care nu mai au sfârșit.)”; Aristotel, Metafizica, pag. 571.4) ”… după cum e tot atât de puțin admisibil să punem buna întocmire a lumii pe seama întâmplării sau a nimerelii… Mintea este pricina bunei întocmiri și rânduieli…” Aristotel, Metafizica, pag. 28
Meditația dinamică. Spălarea creierului prin hiperventilație.
Sa va intrebati din cand in cand…despre nivelul vostru actual de evolutie spirituala…
Sa va intrebati din cand in cand, atunci cand va angajati pe o cale, in evolutia dvs spirituala: este aceasta calea de urmat? imi aduce crestere cu adevarat dpdv spiritual? am simtit vreun efect pozitiv pana acum ? (se presupune ca ati fost seriosi in demers si ca a trecut cel putin o perioada de 2 luni de la inceperea demersului de crestere spirituala) .
Daca raspunsul este nu sau nu cred / nu stiu la una din intrebari, parasiti acea cale, pentru ca in 99% din cazuri, aceea nu este Calea inspre Lumina, Evolutie Spirituala si Inaltare sau Ascensiune. Tineti minte: evolutia spirituala a spiritelor este un proces supravegeat de Ierarhiile Ceresti. Nu este un proces la intamplare, este ca un mecanism elaborat si foarte bine pus la punct, care actioneaza ca un ceas si care declanseaza fiecare proces si nivel de evolutie, atunci si numai atunci cand vibratia interioara a spiritului si nivelul acestuia de constiinta (sau de constienta, uneori) corespunde nivelului imediat superior celui prezent.
Exista trepte intermediare intre nivele sau intre initieri, cum au fost ele denumite anterior, dar niciodata sa nu credeti ca poate cineva, spirit intrupat, destrupat sau neintrupat, sa faca munca de crestere in locul dvs sau ca macar ar incerca sa o faca. De aceea rugaciunile asa-numitilor „pacatosi” nu sunt ascultate si nu primesc raspuns…pentru ca ceea ce ei vor nu corespunde nivelului lor de constiinta si vibratie si nici nivelului ierarhic caruia ei doresc sa se adreseze. Singura cale e efortul conjugat si zilnic. Puteti sa optimizati acest efort prin participarea la cursuri, seminarii, workshop-uri cu teme spirituale, prin citit, prin meditatie.
Dar..si aici ajung la motivul pentru care scriu acest articol: aveti mare grija CE cursuri, meditatii, workshop-uri, seminarii faceti si cu cine…CE carti cititi (pentru ca unele carti sunt adevarate bombe cu ceas, fiind informate in mod negativ pentru a produce adepti – dependenta) si in general…fiti atenti la calea pe care mergeti si alaturi de cine mergeti. In principiu evolutia spirituala se face pe persoana fizica…si nu in grup, gasca, tabara, secta…etc…Puteti sa va ajutati de persoane care stiu sa sintetizeze din vasta informatie disponibila si CARE AU PASIT DEJA PE ACEA CALE SI FAC DOVADA CA AU ATINS UN NIVEL SUPERIOR DE CUNOASTERE SI ACCES si nu ma refer aici la diplome, ci la adevarata cunoastere in Lumina si Acces la Cunoasterea lui UNU, dar atat, acestia pot fi ghizi spirituali cel mult, iar restul CAII o parcurgeti cu ajutorul Ierarhiilor Ceresti care va ghideaza poate la inceput prin ghidul dvs de aici si acum, dar cand sunteti pregatiti (si ar trebui sa fiti la un moment dat), prin comunicare, indrumare directa, prin sincronicitati, prin comunicari directe sau vizuale, in functie de nivelul si abilitatile fiecarui spirit intrupat in parte.
Am rugamintea sa nu va lasati pacaliti de persoane (multe la numar) care se ocupa cu acest domeniu unic si vast, al Evolutiei Spirituale si care sunt ei insisi pe un nivel inferior sau chiar negativ de acces si vibratie si care urmaresc sa creasca in putere energetica furand de la dvs energie si Lumina sau carora le place sa aiba discipoli si isi doresc cu orice pret sa fie importanti si isi dau importanta…Aceste persoane va apar in cale ca si piedici…depinde de dvs sa depistati impostorii si sa ii eliminati din viata dvs si din proximitatea dvs energetica, pentru ca va fac mult rau si va trag in jos in procesul dvs de evolutie spirituala.
Nu va jucati cu viata dvs, nu va lasati manipulati energetic, fizic si mental de acesti impostori, pentru ca nu se vor multumi sa va paraziteze, ci va vor distruge dpdv mental, spiritual si de multe ori chiar si financiar si familial. Am vazut familii distruse de asemenea oameni, daca ei mai pit fi numiti oameni…pentru ca li se spune partenerilor (ambilor sau numai partii feminine din cate am observat) ca nu sunt potriviti, ca unul il agreseaza pe celalalt dpdv energetic, sau ca au vraji sau blesteme si trebuie sa se desparta, altfel nu vor putea sa isi gaseasca linistea…am vazut oameni care au facut anumite tipuri de yoga (desi personal apreciez foarte mult sistemele yoga si le gasesc utile) si care au ajuns papusi in mana papusarilor-sefi…adica instructorilor de yoga…care au fost agresati pana la destrupare si amenintati…sau dimpotriva, care ajunsesera sa accepte cu incantare faptul ca „Maestrul” are o „coarda energetica” pusa in permanenta pe ei…crezand cu covingere ca asa ii ajuta „Maestrul” sa creasca dpdv spiritual….ceea ce, credeti-ma…este atat de fals si de grotesc…incat ma ingretoseaza pur si simplu…am vazut oameni carora li se cereu bani ca sa li se arda karma…fiindca aceasta karma era asa….la indemana „Maestrului Reiki” sa o arda….daca si numai daca i se plateau bani….NOTA: karma nu poate fi arsa de alt spirit decat cel care a produs-o / creat-o…..in fine….am vazut oameni care au ajuns sa venereze locul pe unde calca te miri ce farseur….fie el maestru Reiki sau yogin, sau Iisus reintrupat, sau Moise reintrupat, Napoleon, David, etc…Sa stiti ca exemplele sunt tintite, nu la intamplare…in Romania chiar exista „Maestri” care nu stiu daca chiar se cred…dar spun „discipolilor” ca sunt reintruparea acestor personaje mai sus amintite…
Mai este o categorie de periculosi exaltati pe care inca nu i-am mentionat: cei care cred ca extraterestrii transmit mesaje prin channelling prin intermediul diversilor amabili de senzatii tari…Dragilor….extraterestrii exista…ok. Chiar daca nu i-ati vazut, este de bun simt ca exista…pentru ca daca din tot Universul, numai pe planeta aceasta ar exista viata inteligenta…atunci nu s-ar respecta nicio statistica si pare o imfatuare prea mare chiar si pentru rasa umana de pe Terra anului 2015, sa creada ca sunt atat de unici si de nereplicat / inlocuit. Nu mai aduc aici in discutie zeii din vechime, care majoritatea par rupti dintr-un seriar SF…nu mai aduc in discutie sutele de artefacte gasite care dovedesc existenta unor tehnologii inexplicabile si ireplicabile de noi chiar si acum, in prezent….nu mai vreau sa amintesc in detaliu nici despre sutele, poate deja miile de schelete de giganti de rasa umanoida sau de umanoizi cu cranii de marimi si forme total diferite de noi…cu 6-8 degete…etc…Asadar…sa concluzionam ca extraterestrii exista! Ei si?? Ce anume va face sa credeti ca sunt benevolenti? Ce anume va face sa credeti ca vorbesc prin channeling? Din cauza mesajelor de genul „iubitii nostri” ? (cu un singur „i” fiindca asa e corect dpdv gramatical dar na…unora le-a mai scapat gramatica printre degete la scoala…) …
Asadar…daca ati fi niste extraterestri, oricat de evoluati ati fi, n-ati transmite astfel de mesaje, pentru ca, daca ati fi intr-adevar evoluati, atunci ati face deja parte din anumite Ierarhii si Ordine Spirituale care v-ar interzice comunicarile de acest fel, inafara acceptului primit de la D-zeu UNUL prin anumite grupuri de spirite care numai la un loc fiind intr-o anumita proportie, pot da glas replicii gandirii lui D-zeu UNUL, Creatorul Unic si Divin. Deoarece comunicarea este EXCEPTIA si nu regula. Aici si acum, aceste spirite s-au intrupat pe aceasta planeta numita Terra, pentru a evolua dpdv spiritual. REGULA este ca, pentru a evolua, este OBLIGATORIU ca ele sa uite de unde au venit,cine sunt si chiar scopul calatoriei in sine, pentru ca experienta sa fie una valida si neviciata de interes. Adica sa faci bine daca chiar ai vrut sa faci ceva bine….daca nu…faci rau…ca ai liber arbitru…faci karma….si treaba ta…..trebuie sa o arzi singur la un moment dat, ca nu merge pe pile in Ceruri…..si uite asa…daca evoluezi, evoluezi pentru ca AI VRUT SI AI MUNCIT, nu pentru ca ai stiut care e mersul, stii raspunsurile la testul grila si copiezi la examen! Pentru ca, in cazul concret, daca ai facut tot ce ar fi trebuit sa faci ca sa evoluezi spiritual PENTRU CA AI STIUT CA ASTA TREBUIE SA FACI CA SA ITI FIE BINE AICI, ACUM SI ACOLO SI ATUNCI…de fapt NU ai sa obtii niciun rezultat, pentru ca experienta ta, chiar daca muncesti, este anulata de INTERESUL TAU INTERIOR, NESINCER, stiind care e finalitatea DACA NU faci ce trebuie. Din acest punct de vedere si religiile gresesc, cele care ameninta cu Iadul necredinciosii…dar oricum, nici credinciosii n-au sanse sa ajunga la mai mult de nivelele intermediare de evolutie spirituala…asadar….raul e mai mult de natura 3D, pentru ca produce blocaje energetice cu manifestare imediata in planul fizic, decat neplacerile spirituale, ca sa ma exprim asa mai….plastic.
Este mai usor de inteles aceasta aparenta fractura logica descrisa mai sus, printr-un exemplu destul de bine cunoscut in acest domeniu al cresterii si evolutiei spirituale: persoanele care cauta, prin diverse tehnici, yoga, meditatie, tehnici de respiratie, energetice, etc…sa isi dezvolte capacitatile psi (telepatia, telechinezia, vederea in astral, clarsimtul, clarmirosul, etc), sfarsesc prin a nu obtine decat rezultate mediocre sau deloc. De ce? Pentru ca fiind interesate de aceste rezultate finale si nu de evolutia spirituala, in mod sincer, ele isi anuleaza singure posibilitatea de a accesa acele abilitati, care sunt intrinsec legate de nivelul de evolutie spirituala. Iar Creatia nu poate fi pacalita…pentru ca este inteligenta. Mult mai inteligenta decat ne-am putea imagina unii dintre noi si prezenta, atenta, eterna. Mereu.
Revenind la extrateresti: este de bun simt sa credem ca exista, dar este la fel, de bun simt, sa credem ca, daca au venit aici in nave extraterestre, atunci sunt inca in forma fizica si nu au atins un nivel spiritual superior care sa le permita o comunicare directa cu Ierarhiile Luminii. Treaba aia cu…”ei sunt in dimensiunea a 5-a si de aceea noi nu-i putem vedea si ei comunica astfel cu noi numai prin channelling” este o abureala de doi franci! Ganditi mai inainte de a lasa niste dezaxati sau niste aburici, sa va faca creierii biscuiti!! Credeti ca e ceva inofensiv in aceste channeling-uri si ca va dau o stare de bine si va relaxeaza sa le cititi chiar daca nu credeti in totalitate ca sunt adevarate? NU ESTE ADEVARAT! Simplul fapt ca le cititi va afecteaza, pentru ca acele informatii va intra in suconstient si in timp se transforma in convingeri, lasand cale libera acelor asa-zisi extraterestri cu care comunica acei nefericiti, ca sa intre si sa va patrunda / posede corpul fizic si corpurile energetice!! Stiti vorba aceea…”numele lor este LEGIUNE”, da? Ashtar Commander si Consilii si alte nebunii…astea toate sunt creatii ale spiritelor cazute in Intuneric si care nu mai pot accesa lumea aceasta decat prin intrupare (celor carora le mai permite cat de cat vibratia, dar ei stiu ca vor avea vieti grele si nu toti au curaj sa se mai intrupeze din cauza karmei lor) sau prin POSESIE fizica sau astrala (partiala)!! Asadar…nu va mai „relaxati” citind astfel de mesaje….ca va atrageti numai probleme de care nu puteti scapa singuri si uneori nici cu ajutor.
Ce este de facut pentru a nu cadea in atat de desele capcane ale evolutiei spirituale? Pai cum spuneam in primele randuri ale acestui articol…puneti-va periodic aceste intrebari: este aceasta calea de urmat? imi aduce crestere cu adevarat dpdv spiritual? am simtit vreun efect pozitiv pana acum ?
https://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2022/04/1482779_658597307514666_1966888358_n.jpg689565adminhttps://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2025/07/logo-transparent.pngadmin2022-04-16 18:45:112022-04-16 18:45:11Sa va intrebati din cand in cand…
Sincronicitatea se produce atunci când două sau mai multe evenimente, aparent fără legătură cauzală, se produc împreună, într-o manieră semnificativă (pentru observator). Pentru a fi vorba de sincronicitate, ar trebui să fie improbabil ca evenimentele să aibă loc din întâmplare. Pentru scriitorul Robert Torres, sincronicitatea este o ilustrare a Divinului.
Cine consideră că sincronicitatea este o simplă coincidenţă, atunci nu a citit lucrările unor experţi faimoşi din domeniu. Celebrul psihiatru Carl Gustav Jung a creat termenul sincronicitate în anii 1920 pentru a face referire la alinierea dintre forţele universale şi experienţele unei persoane.
S-a încercat descoperirea motivelor acestor „concidenţe” de secole întregi, în multe tradiţii spirituale, ca mijloc pentru alinierea cu un aşa-zis “curent”. De obicei este nevoie de ani de meditaţie disciplinată, studiu, sau de alte mijloace şi metode pentru a naviga în această călătorie către o “individuaţie” armonioasă.
Pentru unii, cercetarea are loc în interior şi are ca obiectiv găsirea sinelui, în timp ce pentru alţii cercetarea are loc în exterior şi are ca obiectiv găsirea spiritualităţii.
Prima mea experienţă cu sincronicitatea a fost momentul naşterii mele. M-am născut în 21 martie la ora 3:03 a.m. – adică a treia lună, a treia săptămână, a treia oră şi al treilea minut, sau 3333. Data marchează de asemenea echinoxul. A fost alinierea mea cu forţele universale, cu planeta, spaţiul şi timpul.
Interesul meu în cercetarea naturii metafizice a realităţii a apărut în timpul unui moment de trezire în care am experimentat o întâlnire – supranaturală de fapt – cu o „entitate” formată din lumină. După această întâlnire am avut o înţelegere intrinsecă a multor concepte ezoterice precum “curentul”, spiritul, unicitatea şi chiar divinitatea.
Unicitatea: Ce anume ne conectează
În cartea lui Jung “An Acausal Connecting Principle” se spune că sensul subiectiv este cel care ne conectează.
Fără un observator (propria ta persoană), nu există gândire, nu există sincronicitate, nu există un sens. Gândurile sunt conectate la evenimente, mintea este conectată la mişcările materiei şi acest lucru este subiectiv; acestui lucru îi lipseşte o cauză obiectivă (este acauzală).
Cercetarea mea a început cu Carl Jung, deşi omul a observat sincronicitatea multe mii de ani înainte de Jung. Înainte de “sincronicitate”, umanitatea antică a folosit cuvinte precum rezonanţă, armonie şi unitate.
În secolul 4 d.Hr., filozoful grec Heraclit considera că toate lucrurile sunt interconectate; nimic nu ar fi izolat şi toate lucrurile ar fi legate între ele. În mod similar, Hipocrat a declarat: “Există un singur curent comun, o singură respiraţie. Totul este în rezonanţă”. Clasica idee că separarea este o iluzie include o legătură chiar şi între obiectele fără viaţă. Unii susţin că toată materia are conştiinţă.
Rolul conştiinţei şi a paranormalului în sincronicitate
Jung a fost interesat toată viaţa de paranormal şi a avut multe experienţe în acest sens. Împreună cu el a lucrat fizicianul Wolfgang Pauli, un câştigător al Premiului Nobel, care ar fi avut la rândul său experienţe de telekinezie. În preajma lui Pauli aveau loc accidente serioase şi inexplicabile cu echipamentele pentru experimente – lucru extrem de cunoscut în istorie.
Deseori se făceau glume în privinţa acestui lucru, dar multor savanţi le era frică de prezenţa sa în timpul experimentelor deoarece se considera în general că el era cauza acelor accidente, care dădeau peste cap experimente întregi organizate minuţios. Acest lucru este binecunoscut în fizică sub numele de “Efectul Pauli”.
Împreună, Jung şi Pauli au ajutat la pavarea drumului în studierea parapsihologiei. Mulţi alţii au dezvoltat domeniul, fizicienii moderni ştiu şi vorbesc despre conştiinţă consideraţă este deseori ca un element cheie pentru explicarea unor abilităţi precum telekinezie, vedere la distanţă şi previziune.
Un exemplu semnificativ este reprezentat de “câmpurile morfice” ale lui Rupert Sheldrake. El ne-a arătat cum câmpurile crează relaţii. În cartea sa “A New Science of Life”, citează experimente în care dacă unii dintre şobolani sunt supuşi la un anumit tip de pregătire, ceilalţi aflaţi într-un alt laborator, la mare distanţă, devin mult mai capabili să înveţe acelaşi lucru. Este ca şi cum şobolanii au în comun un câmp în care cunoştinţele acumulate prin antrenarea unora devin disponibile tuturor (şobolanilor).
Un alt fizician renumit, David Bohm, afirmă în lucrarea “Implicate and Explicate Order” că, de fapt, conştiinţa începe în afara spaţiu-timpului nostru, în “curentul” în care există întreaga cunoaştere şi unde prinde formă realitatea noastră materială. Apoi, conştiinţa se manifestă în dimensiunea noastră, urmând ca ulterior să se întoarcă în “curent”.
Aceste teorii – alături de cele explorate în renumita lucrare “Holographic Universe” a lui Michael Talbot sau de lucrarea “Meaning and Form” a fizicianului David Peat – emit ipoteze în privinţa unui sub-strat ce există sub (sau peste) realitatea noastră materială şi temporală.
Problema este că acest concept – „conştiinţa” – nu poate fi cuantificată din punct de vedere fizic. Mulţi consideră că ea există în afara creierului, poate în câmpul Akashic – conceptul tradiţional indian al unui fel de rezumat al tuturor cunoştinţelor provenite de-a lungul timpului de la toate fiinţele simţitoare.
Deşi sunt de acord cu multe dintre aceste teorii în privinţa existenţei unui tip de “matrice”, care este inteligenţa care funcţionează în spatele tuturor acestor lucruri?
O forţă inteligentă
Umanitatea a recunoscut de mult timp existenţa unei inteligenţe superioare, deşi aceasta apare în multe forme diferite. Mulţi mari savanţi au ajuns exact la aceeaşi concluzie. Einstein declara: “Toţi cei implicaţi serios în cercetări ştiinţifice devin convinşi că un spirit se manifestă în legile Universului – un spirit cu mult superior celui al omului.”
Max Planck, considerat fondatorul fizicii cuantice, a declarat: “Toată materia provine şi există doar prin virtutea unei forţe. Trebuie să presupunem că această forţă este existenţa unei minţi conştiente şi inteligente. Această minte este baza întregii materii.”
Isaac Newton considera că universul este mecanic, pus în mişcare de Dumnezeu şi apoi lăsat să funcţioneze. Niels Bohr, cel care a propus modelul atomului de hidrogen, dar şi omul care a creat una dintre marile dileme ale cuanticii (în tandem cu Einstein), vorbea de Tao – „Calea” universului, pe care o regăsea în modelele şi tiparele fizicii.
Multe dintre aceste teorii şi credinţe susţin că propriile tale gânduri pot modifica lumea exterioară în relaţie cu propria ta persoană. Deşi există o inteligenţă separată, care coordonează şi se află în control, tu eşti un fel de cocreator.
Când sincronicitatea se manifestă ca un eveniment exterior ce este legat de gândurile tale, într-o manieră semnificativă şi acauzală, atunci este clar că ajuţi la crearea ei.
Dar evenimentele coincid de asemenea şi fără ca noi să ne gândim la ele – exemplu în acest sens fiind momentul naşterii mele sub forma 3333.
Adânc în interiorul nostru, ştim dintotdeauna că suntem văzuţi, chiar şi într-o cameră goală – şi că nu suntem niciodată singuri. De câte ori nu suntem martori la întâmplări în care unele evenimente se aliniază încât totul devine foarte ciudat şi improbabil din punct de vedere statistic? Trebuie ca aceste evenimente să îşi aibă originea în afară. Acest lucru presupune că Sursa sau acel Cineva sau Ceva, care controlează în cele din urmă totul, se află acolo, în afară. Nu în interior.
Albert Einstein a mai declarat: “Sincronicitatea este modul prin care Dumnezeu rămâne anonim.”
Robert Torres este autorul lucrării “Sin Thesis”. De asemenea, este cântăreţ, compozitor, artist şi colaborează cu mai multe reviste. El invită cititorii să îşi împărtăşească gândurile cu el pe adresa: rttowers3 – at – gmail.com.
BRATARILE DACILOR-FOLOSITE LA MANIPULAREA PSIHICA A MASELOR
Conform unor specialisti militari in psihotronica si razboi radioelectronic, ele alcatuiau un dispozitiv radionic, folosit de sacerdoti atat pentru influentarea starii de sanatate, cat si pentru manipularea psihica a maselor.
„7”, numarul magic
Folosind un aparat de detectie a metalelor marca “Spectrum Wait”, „braconierii” din Deva au reusit ceea ce arheologii n-au reusit niciodata, descoperirea unor gropi sacre care demonstreaza inca o data cunostintele extraordinare ale castei preotilor daci. Cercetatorul Florin Medelet a fost primul care, cercetand 25 de bratari spiralate de argint, descoperite in imprejurimile Sarmisegetusei, a remarcat ca acestea depaseau sensul strict de podoabe, incadrandu-le in „domeniul ritualico-magic”. Bratarile studiate erau terminate la ambele extremitati cu capete de sarpe, urmate de 7 palmete infatisand „pomul vietii”. La fel cum sunt si bratarile de aur recent descoperite. „7” este si modulul numeric folosit la construirea sanctuarului mare, care are 30 de formatiuni a cate 7 stalpi.
Comoara de sub lespezi
Conform declaratiei data la politie de catre sapatori, in zona culmii “Caprareata” – punct arheologic al sitului „Sarmizegetusa Regia” – „la distanta de 5 metri de o stanca aflata pe panta muntelui, s-a descoperit o lespede de piatra sub care se afla o groapa triunghiulara, cu dimensiunile de 50x50x60 cm, avand peretii placati cu lespezi de piatra. In interiorul acesteia, dupa evacuarea pamantului, s-au descoperit zece bratari spiralice din aur masiv asezate perechi, cate doua, respectiv cate o bratara mai mica introdusa intr-una mai mare; trei perechi de cate doua bratari erau asezate vertical, iar alte doua perechi de cate doua bratari erau asezate orizontal, la nivel inferior, separate de primele printr-un strat de pamant”.
. Misterele cultului solar
Ulterior, in zona bazinelor de apa de pe paraul Godeanu, la poalele culmii Caprareata, alti sapatori neautorizati au mai localizat o groapa sacra, amenajata cu lespezi de piatra, deteriorata, in care au descoperit doua bratari de tipul celor descrise mai sus. In ziua urmatoare, tot pe o panta a culmii Caprareata, acestia au descoperit o a treia groapa triunghiulara de cult, in care au declarat ca au gasit alte trei bratari din aur. Toate cantarind peste un kilogram. Cele trei gropi de cult erau amplasate intr-un triunghi imaginar cu varful in jos, doua pe panta culmii, iar a treia la poale, la est de incinta sacra unde se oficiau misterele cultului solar. Conform cercetatorului Gheorghe Serbana, denumirea culmii burdusita cu bratarile masive nu vine de la capra, ci de la Cap (de) Ra, zeul soarelui, al carui cult era celebrat la Sarmisegetusa si care nu este exclusiv zeu egiptean. In afara de casta preotilor, in misterele cultelor Soarelui erau initiati si razboinicii si capii familiilor aristocratice, sarpele fiind emblema religioasa, lupul al castelor de luptatori, iar ursul al familiilor aristocratice. De sarbatorile solstitiale, la aceste mistere participa si poporul.
. Sistem energetic de mare putere
Observand schita „inginereasca” a gropii de cult, un triunghi isoscel format din lespezi de piatra ce contineau cinci „bobine” din aur despartite printr-un strat de pamant, cativa specialisti in razboi radioelectronic de la Academia Militara, au recunoscut imediat o „cutie de rezonanta”. Dar cand au aflat ca este vorba despre mult controversatele bratari dacice, au cerut mai mult timp si detalii tehnice: numar de spire, grosime, inaltime etc. Acum, in urma recuperarii catorva bratari, col.dr. Emil Strainu, specialist in psihotronica si razboi radioelectronic, si-a facut o parere preliminara: pe Caprareata se afla un sistem de dispozitive radionice de mare putere.
. Dirijarea energiei radionice
Conform col. dr. Emil Strainu, „cele trei dispozitive puteau focaliza, concentra si dirija energiile subtile”, unele bratari actionand ca bobine Tesla, captatoare de energie radionica. „Bratarile, amplasate intr-o cutie de rezonanta, jucau rolul de circuite oscilante si transformatoare de frecventa, putand induce maselor stari benefice sau negative, in functie de ceea ce doreau sacerdotii care actionau dispozitivele, prin fluxuri radionice emise de la distanta”, subliniaza col.dr. Strainu. De exemplu, se putea induce luptatorilor stari de manie si curaj nebunesc. Asa si vorbesc anticii despre razboinicii daci, actionand pe campul de lupta fara teama, asemenea lupilor. Mircea Eliade, care a studiat indelung mitologia populara romaneasca, vorbeste si despre puterea miraculoasa a razboinicilor de se transforma ritual in lupi. Eliade era de parere ca razboinicii se constituisera intr-o intr-o confrerie de luptãtori, la intrunirile carora se oficiau ritualuri sacre, luptatorii fiind posedati de spiritele lupilor, ceea ce avea sa fie denumit ulterior „furor heroicus”. Nenumarate triburi cu nume de lupi sunt atestate si in regiuni mai indepartate, in Spania (Loukentioi si Lucenses), in Galicia celtiberica, in Irlanda si Anglia. Cam pe unde au ajuns luptatorii-lupi, avand ca steag de lupta sarpele cu cap de lup.
. Spirala, sarpele totemic
Printre totemurile dacilor, trebuie mentionat si sarpele, in forma lui naturala sau in cea fantastica, de balaur. Sarpele in forma naturala, ca animal consacrat Soarelui si care reprezenta energia inmagazinata, spiralata, a fost folosit ca simbol din cele mai vechi timpuri, pe ceramica sacra, apoi de catre casta razboinica, pe scuturi si coifuri. Sarpele fantastic, incoronat, cum avea sa fie folosit si de faraonii egipteni, a fost considerat de arheologi, un animal simbolic al localnicilor din Carpati inca din perioada culturii Hallstatt. Figurarea iconografica a Cavalerului trac mosteneste in reprezentarea arborelui sacru incolocit de un sarpe caracteristica totemica antica din epoca predacica.
. Tratamentele radionice
Energia radionica manevrata de preotii daci prin aceste sisteme spiralate putea fi folosita si in scopuri terapeutice. Preotii daci erau recunoscuti ca cei mai buni lecuitori ai lumii antice. Pentru specialistii in terapii radionice din ziua de azi, „podoabele” dacice, bratari spiralate sau sub forma de spirala stransa ca o rozeta sunt tot atatea instrumente radionice cu efect curativ. In practica, obiectivul radionicii este ide a intari sistemul imunitar al omului si de a creste capacitatile organismului de autovindecare , ajutand la inlaturarea influentelor factorilor toxici, influentelor la nivel emotional si psihologic. Totodata, creste potentialul energetic al pacientului, in sensul dobandirii unei stari de bine, nu numai la nivel fizic, ci si emotional, mintal si spiritual. Adica, exact cum se spunea despre vindecatorii daci, acestia lecuiau si trupul si sufletul, altminteri vindecarea nu ar fi fost completa. Radionica sustine ca fiecare persoana dispune de o forta vitala sau camp energetic, care, atunci cand este tulburat, produce manifestari si simptome de boala in corpul fizic. Tratamentele radionice incearca sa alinieze, sa regleze campul energetic personal, actiune cunoscuta ca „normalizare”. Radionica a fost promovata in timpurile noastre de dr.Albert Abrams (1863-1924) si s-a dezvoltat datorita unor practicieni renumiti precum dr.Ruth Drown (USA), Sir George de la Warr, David Tansley si Malcom Rae (Anglia).
.
„Ratiile” bratarilor dacice
Una dintre afirmatiile fundamentale ale lui Abrams este ca tot ceea ce exista intr-o forma sau alta are o „semnatura vibrationala unica”. Aceste semnaturi sunt reprezentate in radionica printr-o serie de coduri numerice, asa numitele „rate” radionice. Dr. Albert Abrams considera ca dispozitivele metalice in forma de spirale dublu- concentrice influenteaza sistemul nervos central. Purtate ca bratari, pot avea un efect calmant, echilibrand sistemul nervos, inducand o stare de armonie. Cele de aur lucreaza cu cea mai purã si nobilã energie, cea a Soarelui, caruia ii si este consacrat aurul. Inca de pe vremea masagetilor (mileniul II i.C.) se purtau bijuterii spiralate din aur, la maini si la picioare, acestea avand efect benefic asupra organismului. Masagetii, inchinatori exclusiv la Soare, purtau bentite de aur, cu motive serpentiforme si spiralate, cand plecau la razboi. Ca preotii geto-daci cunosteau efectele „bobinelor” ca generatoare de energie vitalã o demonstreaza sofisticatul sistem de pe culmea Caprareata, din incinta sacra de la Sarmizegetusa. Nu se stie cu ce „ratie” radionica lucrau, dar se presupune ca intregul sistem concentra in interior energie radionica din mediul inconjurator, ca apoi sã o emane pentru a insufla razboinicilor „furor heroicus” sau sa o reverse asupra multimii pentru a o face sa simta energia cosmica.
https://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2022/04/Bratarile_Dacice-e1425824874904.jpg333500adminhttps://dezvoltarespirituala.ro/wp-content/uploads/2025/07/logo-transparent.pngadmin2022-04-14 18:45:132022-04-14 18:45:13BRATARILE DACILOR-FOLOSITE LA MANIPULAREA PSIHICA A MASELOR
Tablitele summeriene sunt cunoscute ca cele mai vechi scrieri de pe planeta, insa nu este asa, tablitele descoperite in Muntii Neamtului sunt cu 1000 de ani mai vechi decat cele summeriene. De ce nu le analizeaza nimeni pe plan mondial?, de ce se vorbeste despre asta? Pt ca Romania ar fi mai cunoscuta tuturor si evident ca nu se doreste asta, pe langa cele din Muntii Neamtului sunt
Tablitele de la Tartaria si ele mai vechi, iarasi aceeasi problema, nici ele nu sunt cunoscute pe plan modial, deoarece cei care au modificat, scris si rescris istoria nu vor ca noi sa aflam asaceva, mai ales despre ROMANIA.
Acum ma voi referi la Tablitele Summeriene, mai exact la rasa extraterestriilor care este prezentata acolo si anume AN.UNNA.KI.
Cel care a tradus tablitele summeriene a fost reputatul savant Zecharia Sitchin.
Acum voi prezenta istoria reptilienilor anunnaki, asa cum este in tablitele summeriene:
Evenimente inainte de potop:
450.000 i.Hr.
Atmosfera planetei Nibiru incepe sa se deterioreze si devine astfel ostilita vietii. Anu il detroneaza pe Alalu si ajunge cu ajutorul unei nave pe Terra. Aici gaseste zacaminte de aur si realizeaza ca acestea pot fi folosite spre a salva atmosfera planetei sale.
445.000
Annunaki aterizeaza pe Terra si isi stabilesc baza la Eridu, cu intentia de a extrage aur din Golful Persic. Ei sunt condusi de Enki, care este fiul lui ANU
430.000
Pamantul incepe sa devina ospitalier datorita climei care devenise mai blanda. Annunaki sosesc pe pamant in numar mare. Ei sunt condusi de sora vitrega a lui Enki. Ea era doctor si avea rang de conducator
416.000
Productia de aur incepe sa scada, iar acest lucru il determina pe ANU sa vin pe Pamant. Impreuna cu el soseste si fiul lui, Enlil. Odata ajuns aici, Anu hotaraseste ca exploatarea miniera sa aiba loc in Africa. Totodata il numeste pe Enlil coordinator al misiunii Terra. Enki este trimis in Africa. In momentul in care vroia sa paraseasca Terra, Anu este atacat de nepotul lui Alalu.
400.000
In sudul Mesopotamiei existau sapte localitati dezvoltate. Cele mai importante erau: un port spatial din Sippar, Centrul de Control al Misiunii din Nippur si Centrul Metalurgic din Shurrupak. Minereurile era transportate din Africa cu ajutorul unor nave. Metalul era rafinat si apoi trimis in sus pe orbita. De aici era incarcat in navele care soseau regulat de pe Nibiru. Igigi era raspunzator de trimiterea produsului finit.
380.000
Igigi il sprijina pe nepotul lui Alalu, iar acesta incearca sa ia Pamantul in stapanire.
Enlilitii castiga intr-un final razboiul impotriva zeilor.
300.000
Annunaki se razvratesc deoarece nu le convenea munca grea pe care o depuneau in mine, Enki si Ninhursag se vad pusi in situatia de a gasi alti muncitori. De aceea se gadesc sa creeze lucratori. Primi lucratori obtinuti prin manipulare genetica au avut la baza AND-ul unei female de maimuta. Acestia au fost primii Homo Sapiens. Ei sunt pusi la munca in locul annunaki-lor. In acelasi timp Enlil adduce lucratori primitive din Edin din Mesopotamia.
Homo Sapiens a fost creat avand posibilitatea procreerii si de aceea a inceput sa se inmulteasca.
200.000
O noua era glaciara se abate asupra Pamantului. Acest lucru face ca viata sa regreseze.
100.000
Clima incepe sa isi revina, incalzindu-se. Fiicele oamenilor care era deosebit de frumoase sunt ravnite de catre annunaki. Acestia incep sa se cupleze cu ele. Acest lucru in enerveaza pe Enlil.
75.000
Asupra Pamantului se abate o noua era glaciara. Pe Pamant este atat de frig incat doar omul Cro-Magnon supravietuieste.
49.000
Enki si Ninhursag se decide sa puna noi conducatori in Shuruuppak. Ei ii aleg din randul oamenilor, dar din categoria celor care aveau parinti annunaki. Acest lucru il infurie pe Enlil, care se hotaraste sa distruga intreaga populatie.
13.000
Enlil isi da seama ca se va produce o catastrofa globala odata cu trecerea planetei Nibiru prin apropierea Pamantului. Valul urias ce urma sa se propage pe Terra avea sa ii duca planul la bun sfarsit. El ii pune pe annunaki sa jure ca nu vor divulga oamenilor aceasta informatie.
Evenimentele dupa Marele Potop
11.000 i.Hr.
Enki nu poate respecta promisiunea si ii invata pe Ziusudra (Noe din biblie) cum sa isi construiasca o barca sigura. Apele se revarsa asupra Pamantului. Annunaki urmaresc intreaga scena de la bordul navei lor. Dupa ce apele au inceput sa se retraga, Enlil accepta ca populatia ramasa sa primeasca unelte si seminte. Oamenii incep sa cultive mai intai in zonele inalte. Enki ii invata cum sa domesticeasca animalele.
10.500
Descendentii lui Ziusudra (Noe cel din biblie) primesc trei tinuturi unde sa isi desfasoare activitatea. Ninurta, fiul lui Enki, ii ajuta facand stavilare si secand raurile spre a le oferi teren fertile.
Enki intervine si el, facand valea Nilului cultivabila.
Peninsula Sinai este transformata in port pentru navele spatiale. Annunaki construiesc un Centrul de Control pe muntele Moriah, viitorul Ierusalim.
9.780
Primul nascut al lui Enki, pe nume Ra/Marduck, imparte domnia Egiptului intre Osiris si Seth.
9.330
Seth il captureaza pe Osiris, dupa care il omoara taindu-l in bucati. Preaia apoi rolul de conducator al Nilului.
8.970
Fiul lui Osiris, pe nume Horus, isi razbuna tatal initiind primul razboi al piramidelor. Seth reuseste sa scape refugiindu-se in Asia. El ia peninsula Sinai si Canaan-ul.
8.670
Urmasul lui Enlil nu sunt de accord cu faptul ca desendentii lui Enki controlau toate zonele de zbor si de aceea initiaza un al doilea razboi al piramidelor. Ninurta castiga batalia si goleste piramidele de echipament. Ninhursag organizeaza o conferinta de pace. Conducerea Egiptului este preluata de urmasii lui Thoth Atlantul, cel care a construit defapt piramidele. Dinastia Ra/ Marduk isi pierde puterea. Se construieste Heliopolisul.
8.500
La portile facilitatilor spatiale sunt construite turnuri de veghe. Unul dintre acestea se afla in Jericho.
7.400
Este o perioada a pacii. Annunaki dezvaluie oamenilor noi cunostinte. Este momentul in care incepe perioada neolitica. Egiptul este condos de semi-zei.
3.800
Annunaki se hotarasc sa infiinteze din nou orasele zeilor din summer. Este momentul in care apare civilizatia. Primele orase contruite sunt Eidu si Nippur. Marele sef al annnunaki ANU vine in vizita pe Terra. Cu aceasta ocazie se construieste orasul Uruk, iar templul acestui oras este inchinat zeitei Inanna, care era nepoata lui ANU.
Istoria Familiilor Regale de pe Terra
3.760
Oamenilor le-a fost data conducerea. Ninurta face prima capitala la Krish. In Nippur apare calendarul. Civilizatia incepe sa se raspandeasca si in afara Summerului.
3.450
Nannar/Sin preia conducerea in Summer. Babilonul este proclamat de catre Marduk ca fiind “poarta zeilor”. Acum are loc cunoscut incident de la turnul Babel, iar annunaki reusesc sa amestece limbile oamenilor.
Thoth atlantul a fost dat jos de pe tron de catre Ra/Marduk. Dumuzi un atlant, fratele lui Thoth atlantul, cel care o “tradase” pe Inanna este arestat si apoi ucis din greseala. Marduk este zidit de viu in Marea Piramida, dar reuseste sa scape printr-un tunnel.
Pleaca apoi in exil.
3.100 – 3.350
Sunt ani de haos, care se sfarsesc odata cu instalarea unui faraon. Civilizatia inainteaza ajungand in a doua regiune.
2.900
Conducerea Summerului este preluata de Erech, caruia Inanna ii da putere peste a treia regiune. Acesta este momentul in care valea Indus incepe sa se civilizeze.
2.650
Regatul Summerului incepe sa se destrame, ocazie cu care capitala se muta. Enlil isi da seama ca oamenii sunt din ce in ce mai greu de condos.
2.371
Inanna se indragosteste de Sharu-Kin (Sargon akkadianul). Acesta isi stabileste capitala la Agade. Acesta este momentul nasterii imperiului Akkadian.
2.316
Sargon, vrand sa stapaneasca cele patru regiuni, desacralizeaza pamantul Babilonului. Conflictul dintre Inanna si Marduk capata amploare si ia sfarsit doar in momentul in care Neregal, fratele lui Marduk, pleaca in Africa, spre a-l convinge sa paraseasca Mesopotamia.
2.291
Tronul din Akkad este ocupat de Naram-Sim. Acesta reuseste cu ajutorul Inannei sa intre in Egipt prin peninsula Sinai.
2.255
Inanna preia puterea in Mesopotamia. Narram-Sin sfideaza Nippurul. Marii annunaki ataca Agade, stergandu-l de pe fata pamantului. Inanna reuseste sa scape. Grupari loiale lui Enlil si Ninurta ocupa Summerul si Akkad.
2.220
Civilizatia Summerului explodeaza gratie unor conducatori abili din Lagash. Gudea este ajutat de Thoth atlantul sa construiasca un ziggurat in onoarea Ninurtei.
2.193
Este anul in care Terah, tatal lui Abraham se naste intr-o familie de inalti preoti.
2.180
Egiptul se imparte in doua. Urmasii lui Ra/Marduk raman cu sudul, iar faraonii obtin tronul Egiptului de jos.
2.130
Autoritatea incepe sa se deterioreze in Mesopotamia.
Inanna nu reuseste sa reziste la conducerea Erechului.
Era Decisiva
2.123
In Nippur se naste Abraham.
2.113
Enlil ii incredinteaza lui Nannar, pamantul din Shem. Se decide ca UR. Sa fie capitala noului imperiu. UR-Nammu se urca pe tron si devine protectorul Nippurului.
Tatal lui Abraham, Terah, vine in Ur spre a incheia o alianata cu curtea regala.
2.096
Ur-Nammu este ucis in razboi. Oamenii sunt convinsi ca omorarea lui a fost aranjata de ANU si Enlil. Terah pleaca impreuna cu familia sa in Harran.
2.095
Shulgi vine la tron in Ur. Imperiul incepe sa prospere. El se indragosteste de Inanna si devine iubitul acesteia. Da Larsa elamitilor in schimbul promisiunii ca vor servii ca legiune straina.
2.080
Parintii din Theba, care ii erau loiali lui Ra/Marduk au inceput sa faca presiuni asupra nordului ce se afla sub Mentuhotep I. Nabu. Fiul lui Marduk obtine adepti pentru tatal sau, din Asia de Vest.
2.055
Nnnar ii ordona lui Shulgi sa trimita trupe elamite pentru a stopa revolta din orasele Canaanite. Elamitii ajung la intrarea in peninsula Sinai si la portul spatial.
2.048
Moare Slugi, Marduk se muta in tinutul hititilor. Abraham stapaneste peste sudul Canaanului, fiind ajutat de o trupa de elita.
2.047
Amar-Sin, cunoscut in Biblie ca Amraphel, devine regale Urului. Abraham pleaca in Egipt, de unde revine dupa cinci ani, insotit de mai multe trupe.
2.041
Amar-Sin, ghidat de Inanna, formeaza coalitia regilor din est si organizeaza o expeditie militara in Cannan si Sinai. Conducatorul acesteia este elamitul Kheodor-la`omer.
Abraham le blocheaza accesul la intrarea in portul spatial.
2.038
In timp ce imperiul se destrama, Shu-Sin il inlocuieste pe Amar-Sin la tronul din Ur.
2.029
Ibbi-Sin il inlocuieste pe Shu-Sin. Provinciile vestice sunt din ce in ce mai mult orientate catre Marduk.
2.024
Marduk intra in Summer si se inscauneaza in Babilon.
Lupta se extinde catre centrul Mesopotamiei. Pamantul sfant al Nippurului este ocupat. Enlil ordona pedepsirea lui Marduk si Nabu, insa Enki se opune. Cu toate acestea fiul lui Enki, Nergal ii tinea partea lui Enlil. Nabu impreuna cu ajutoarele lui incearca sa captureze portul spatial, moment in care marele annunaki ANU aproba folosirea armelor nucleare. Nergal si Ninurta distrug atat portul spatial cat si orasele Canaanite.
2.023
Vantul poarta deseuri radioactive catre Summer, iar oamenii si animalele mor rapuse. Apa este otravita si pamantul devine sterp. Summerul si intreaga sa civilizatie zac in ruine. Abraham moare la varsta de 100 de ani, iar mostenitorul devine Isaac.
We may request cookies to be set on your device. We use cookies to let us know when you visit our websites, how you interact with us, to enrich your user experience, and to customize your relationship with our website.
Click on the different category headings to find out more. You can also change some of your preferences. Note that blocking some types of cookies may impact your experience on our websites and the services we are able to offer.
Essential Website Cookies
These cookies are strictly necessary to provide you with services available through our website and to use some of its features.
Because these cookies are strictly necessary to deliver the website, refuseing them will have impact how our site functions. You always can block or delete cookies by changing your browser settings and force blocking all cookies on this website. But this will always prompt you to accept/refuse cookies when revisiting our site.
We fully respect if you want to refuse cookies but to avoid asking you again and again kindly allow us to store a cookie for that. You are free to opt out any time or opt in for other cookies to get a better experience. If you refuse cookies we will remove all set cookies in our domain.
We provide you with a list of stored cookies on your computer in our domain so you can check what we stored. Due to security reasons we are not able to show or modify cookies from other domains. You can check these in your browser security settings.
Other external services
We also use different external services like Google Webfonts, Google Maps, and external Video providers. Since these providers may collect personal data like your IP address we allow you to block them here. Please be aware that this might heavily reduce the functionality and appearance of our site. Changes will take effect once you reload the page.
Google Webfont Settings:
Google Map Settings:
Google reCaptcha Settings:
Vimeo and Youtube video embeds:
Privacy Policy
You can read about our cookies and privacy settings in detail on our Privacy Policy Page.
.jpg "Materia, sufletul omului şi energiile necreate 2")
