medicina traditionala chineza

Hidratarea in medicina traditionala chineza

 

Este vara si cald. A plouat scurt si frumos.Imi place sa privesc luciul frunzelor acoperite de apa. Bate vantul si in scurt timp totul este uscat.

Da, este vara si cald. Apa se pierde repede si la fel ca frunzele, corpul uman are si el nevoie de apa.

Exista multe legende despre hidratare.

Daca este sa ma iau dupa ce apare la televizor, musai sa beau cel putin 2 litri de apa pe zi.
Daca este sa ma iau dupa ceva autori americani, musai sa beau cel putin 4 litri de apa pe zi. Hmmm, stiind ca in vezica urinara intra maxim 400 ml de lichid, la 4 litri de apa sau mai mult ajung sa-mi petrec ziua in solitudine si nu stiu daca imi convine.Ceva nu arata bine in recomandarea asta. Nu-i bai, ca vina alta si mai si.Imi amintesc de o legenda urbana, care vorbeste de o “metoda chinezeasca” de vindecare ce recomanda consumul unei galeti de apa inca de dimineata.
Sunt multe mituri atribuite medicinei traditionale chineze, asa ca este buna oricand o verificare.

Medicii chinezi considera ca stare de sanatate vine din echilibrul energiei in corp. Echilibrul energiei in corp este asigurat printre altele si de adaptarea stilului de viata la ritmul naturii, si aici ma gandesc in principal la anotimpuri si cuplul ziua-noapte.

Vara este anotimpul abundentei si al plenitudinii energiei. Aspectul Yang al energiei este viguros si se manifesta in mod natural. Este ocazia de a hrani astfel Yang-ul organismului. Asta se paote face cultivand o anume atitudine, un stil de viata si o alimentatie ok.

Mental, se recomanda o stare de liniste si destindere astfel find permis jocul liber al Qi-ului in organism. Yang-ul Qi-ului se mentine si se conserva prin somnul devreme si trezirea devreme. Ok, stiu ca e vara si tot cheful incepe de cu seara insa pe vremea taoistilor nu se inventase Vama Veche!

Revenind la vara si alimentatie, se recomanda mancare usoara si alimente racoritoare. Asta nu e greu de facut, corpul cautand in mod natural astfel de alimente. Cam greu sa consumi slanina in luna lui cuptor.

Hidratarea este cea mai mare provocare din timpul verii.

Energia apei va hrani rinichii. Energia rinichilor si conservarea lor este radacina vitalitatii organismului. Intre rinichi se afla un punct energetic foarte important, care se numeste Ming Men, altfel spus “Poarta Vitalitatii”.

Hai sa vedem ce se mai intampla prin corp si cum danseaza energia lui.
In rinichi se “conserva” 2 feluri de energie: energia dobandita si energia “mostenita”.

Energia dobandita este baza cresterii si a dezvoltarii corpului.
Energia mostenita, o avem de la nastere si permite asimilarea si consumarea a ceea ce se cheama energia dobandita.

Energia rinichilor care se reflecta in calitatea auzului, are legatura cu energia ficatului si energia plamanilor care la randul lor se reflecta in energia ochilor si a pielii.

Asadar, un dezechilibru al energiei rinichilor se va reflecta in mai multe parti ale corpului.
Un consum foarte mare de apa, va duce la “innecarea” rinichilor, va “stinge” Yang-ul lor si va deranja intregul echilibru al corpului. In plus, va taia si accesul celorlalte organe la alimentarea cu energie.

Ce ar face un copac fara radacinile lui?
Daca se consuma apa multa si in plus si foarte rece, tot ce se obtine este doar amplificarea dezechilibrului descris inainte.

Apa consumata in plus va fi depozitata in organism, pentru ca rinichii nu vor putea “procesa” tot ce au primit. Stii cum va fi mentinuta? Sub forma de celulita.

Singura metoda de care vorbesc medicii chinezi pentru eliminarea celulitei este “incalzirea si framantarea” respectiv sauna ( sau echivalentul – prin folosirea de plante si lotiuni ) si masaj voinicesc.

Cum se pot preveni cele de mai sus?

Solutia este echilibrul Yin si Yang al energiei rinichilor.

Echilibrul se mentine pur si simplu prin hidratare corespunzatoare. Asta nu se face peste noapte, si corpul are nevoie sa fie obisnuit in mod treptat cu obiceiuri mai sanatoase.

Practic, pentru nevoile unui tip obisnuit fara prea multe activitati fizice sunt suficiente 6 cani de apa, aici fiind incluse si supele ori ceaiurile si sucurile de fructe (care nu sunt diuretice ).

In China, se obisnuieste ca in timpul mesei sa se consume ceai verde sau apa calda. Pentru noi occidentalii, a bea apa calduta este cel putin ciudat. Obiceiul nu este rau si merita incercat. Este o metoda buna de a conserva Yang-ul rinichilor si de revitalizare rapida.

Cand este canicula, si transpiratia este mai abundenta sau daca se practica ceva sporturi, se inlocuieste ceea ce s-a pierdut prin consum suplimentar de lichide.

Cum stiu ca sunt deshidratat?

Buzele uscate arata ca sunt deja deshidratat.
Poti sa intrebi colegii pe care-i vezi agitati si plangadu-se de oboseala cata apa au baut. Ai sa aflii ca multi nu au baut decat o ceasca de cafea , adica au consumat un diuretic.

Cum te rehidratezi?

Bei incet apa sau ceai. Iei o gura de apa, o lasi sa umple gura, inspiri umfland pieptul apoi inghiti.
Astfel se absoarbe in mod optim si energia apei si corpul primeste uns emnal de la creier ca are apa la indemana, obtinand si o stare de comfort si relaxare.

In cazul in care nu connsumi foarte multa apa pe zi, recomandarea este sa consumi doar o jumatate de cana de apa in plus fata de cat obisnuiai inainte. Asta timp de o saptamana. Cand trece o saptamana, daca simti ca faci un effort pentru a bea aceasta apa suplimentara nu forta. Ai rabdare si lasa corpul sa se obisnuiasca. In timp, dupa saptamani si luni ai sa ajunci la un consum optim de lichide.

Desigur, prin lichide, inteleg apa, ceai de plante sau suc de fructe. Nici nu ma gandesc la ceva carbogazos.

Avantajul va fi si faptul ca arderile vor fi mai puternice cu 20% asa ca silueta va fi mai faina.
Inchei aici acest articol. Am atins in treacat si am simpificat destul de mult unele mecanisme. Te rog sa-mi spui ce informatii suplimentare doresti.

 

Sursa: www.9vieti.ro https://www.evolutiespirituala.ro/hidratarea-in-medicina-traditionala-chineza/?feed_id=61631&_unique_id=64903b1f42278

7 pasi coperta 3d 1

– 7 PAŞI PENTRU SCHIMBARE –

AUTOR:  CĂTĂLIN BOGDAN

INSTRUCTOR ACREDITAT INTERNATIONAL DE CATRE INSTITUTELE AAH & IPHM & CIT & CoE

 

 

Ai avut vreodată sentimentul că viaţa trece pe lângă tine şi nu poţi face nimic să opreşti asta?

Nu eşti mulţumit cu viaţa ta de până acum?

Ai probleme în a te adapta şi a te alinia la actualele cerinţe ale societăţii?

Atunci această carte îţi poate arăta ce trebuie să faci pentru a începe să-ţi schimbi viaţa şi a deveni exact aşa cum îţi doreşti.

Prin doar 7 paşi simpli şi uşor de urmat, îţi poţi schimba viaţa în totalitate, iar tu te vei transforma din răţuşca cea urâtă în strălucitoarea lebădă care atrage toate privirile.

Urmează cu seriozitate paşii prezentaţi, iar la sfârşitul cărţii privind înapoi vei putea observa singur diferenţa dintre unde ai fost şi unde ai ajuns.

 

Cuprins:

Introducere
Pasul 1: Afla cine esti si care sunt valorile tale
Pasul 2: Asuma-ti responsabilitatea
Pasul 3: Identifica convingerile limitative apoi reformuleaza
Pasul 4: Stabilește-ti ținta (ce vrei sa realizezi)
Pasul 5: Sporeste-ti puterea de concentrare
Pasul 6: Iubeste-te si cauta optimismul din jurul tau
Pasul 7: Mediteaza
Pasul expertului: Fara regrete …

FRAGMENTE DIN CARTE:

 

Cheia fericirii este să fi mulţumit de tine şi de ce faci. Orice altceva, bani, proprietăţi, faima, sunt de fapt nesemnificative. Mulţi oameni atunci când sunt întrebaţi ce i-ar face fericiţi, sunt tentaţi să răspundă în termeni ca bani, notorietate sau alte posesiuni fizice exterioare lor. De regulă vor enumera lucrurile care îi fac nefericiţi, în speranţa că având acele lucruri vor deveni automat fericiţi. Nu este aşa, iar dovada o stau oamenii de afaceri care se tratează curent la psiholog, sau chiar actorii celebrii de la Hollywood. Dacă nici actorii de la Hollywood nu au bani, faimă şi proprietăţi, toate acestea cumulate, atunci nu ştiu cine mai are… Şi cu toate acestea, mulţi dintre ei de fapt NU sunt fericiţi.

[…]

Aceasta „mulțumire de sine” este totuşi o sabie cu două tăişuri: dacă una dintre variante este de a te accepta aşa cum eşti şi a accepta care-ţi sunt limitele superioare, acelaşi lucru se poate întâmpla şi atunci când ne raportăm la limitele inferioare. Există chiar un curent ideologic care statuează faptul că „eşti perfect aşa cum eşti”, iar acest lucru poate duce la o frânare a dezvoltării personale dacă nu este bine înţeles conceptul. Da, eşti perfect aşa cum eşti, dar la nivel spiritual de potenţial latent, iar acest lucru nu înseamnă că nu mai trebuie să faci nimic de acum cu tine ci doar să cazi într-o admiraţie narcisistă faţă de propria persoană, doar pentru că ai potenţial. De la potenţial la realizare este o cale atât de lungă… Şi un pui de leu este perfect având potenţialul de a fi cel mai mare vânător din savană, dar cu toate acestea mesele lui depind în totalitate de hrană vânată de leoaica mama. De la puiul neexperimentat până la viitorul vânător feroce exista o etapă de transformare care face potenţialul posibil. Atenţie deci să nu cădeţi pe panta admiraţiei de sine care duce la inacţiune şi pasivitate faţă de tot ce este în jurul vostru. Viaţa este despre evoluţie, despre depăşirea limitelor şi atingerea potenţialului, iar acest lucru înseamnă până la urmă să îţi asumi responsabilitatea pentru viaţa ta, pentru ceea ce eşti şi ceea ce îţi doreşti să fi.

[…]

Bineînţeles că îţi doreşti tot ce este mai bun în viaţa ta, asta îţi doresc şi eu, dar tot ce te rog în acest moment este să revezi încă o dată acea listă de valori şi să încerci să anticipezi în ce măsură valorile tale vor intra în conflict unele cu altele în viitor. Crede-mă că acum este momentul să faci asta, nu mai târziu. Sunt sigur că nu vrei să porneşti pe un drum doar pentru a constata la jumătatea lui ca de fapt pe parcurs ţi-ai neglijat sau chiar ţi-ai încălcat o grămadă de alte valori secundare şi că acum ai un conflict interior greu de rezolvat.

Acum este momentul să vezi tot parcursul drumului tău, să vizualizezi şi să anticipezi totul, de la început până la final, cu toate implicaţiile aferente. Este momentul să-ţi faci planul de acţiune şi să vizualizezi toate plusurile şi minusurile lui.

Este mai bine să analizezi situaţia în acest moment, cât încă nu ai depus efort în a merge într-o direcţie, decât să constaţi la jumătatea drumului ca de fapt te îndrepţi într-o direcţie diferită de ceea ce vroiai iniţial.

[…]

Dacă înainte conta părerea celorlalţi despre mine, acum acest lucru nu mai contează aproape deloc. Am înţeles că nu pot să-mi trăiesc viaţa încercând să-i mulţumesc pe ceilalţi în detrimentul meu şi că eu sunt singurul responsabil pentru fericirea sau nefericirea mea. Şi aproximativ în aceeaşi perioadă am mai înţeles ceva: eu sunt persoana nr 1 din viaţa mea. Şi spun acest lucru fără a fi egoist. Nu înseamnă că trebuie să ignor viaţa celorlalte persoane, dar nu înseamnă nici că trebuie să fac lucruri doar pentru a-i fi bine unei alte persoane şi astfel să mă neglijez pe mine.

 

Am învăţat ceva ce înainte nu ştiam: să spun NU. Este foarte important în viaţa să înveţi să spui nu atunci când vrei să faci asta, este unul dintre primii paşi pe calea schimbării vieţii tale.

 

Am vorbim mult despre regretele personale, dar hai să vă dau lista iniţială de regrete care pe mine m-a motivat atât de mult în procesul de schimbare a vieţii mele. Voi împărţi acum cu voi morcovul apetisant care pe mine m-a făcut (şi încă mă mai face) să merg mai departe în fiecare zi, zi după zi, săptămână după săptămână, lună după lună, an după an.

 

 

https://www.evolutiespirituala.ro/lansare-carte-7-pasi-pentru-schimbare/?feed_id=61568&_unique_id=6490029ccfb47

atlantida 1

Ce mostenire spirituala ai – de Atlant sau Lemurian?

 

Despre atlanti  a auzit aproape toata lumea gratie scrierilor lui Platon, indiferent de gradul de interes pentru laturile misterioase ale existentei noastre. Ceea ce nu este tot atat de cunoscut este faptul ca pe langa atlanti a mai existat o alta mare civilizatie antica: lemurienii.

Cele doua civilizatii au coexistat in trecutul indepartat al planetei o buna perioada de timp. Daca despre atlanti asa cum spuneam, Platon este cel care a scris prima data, el oferind si descrierea cea mai exacta a civilizatiei acestora, scrierile privind existenta lemurienilor nu sunt atat de cunoscute asa cum ar fi fost normal. Doar traditiile indepartate din acea partea a globului unde acum se afla Australia si Noua Zeelanda mai aminteste de vechii lemurieni si faptele si poemele lor, precum si cateva constructii colosale din piatra aruncate din loc in loc pe intinderea planetei noastre.

Cele doua civilizatii erau pe cat de dezvoltate, pe atat de diferite: daca atlantii erau recunoscuti pentru progresul tehnologic care le conducea existenta (lucru care in final a cauzat si caderea si apoi distrugerea intregii lor civilizatii), lemurienii au fost mult mai pasnici si inclinati catre laturile mistico-religioase ale existentei lor. Atlantii, posesori ai unei tehnologii de invidiat care avea la baza producerea energiei printr-un fel de cristale potrivit lui Edgar Cayce, au ales sa-si dedice toate eforturile in vederea dezvoltarii civilizatiei proprii cu ajutorul tehnologiei.

La polul opus, lemurienii fara a beneficia de un avantaj tehnologic iesit din comun, si-au indreptat atentia catre interior, catre Suflet si tainele vietii interioare ca modalitate de existenta. Cunoscuti ca preoti devotati, lemurienii au avut cam aceleasi realizari in plan fizic ca atlantii, doar ca prin alte metode de lucru si la o scara mai reduse datorita dezinteresului lor pentru lucrurile materiale si efemere.

piramide pe globimage

(Localizarea celor mai importante piramide pe mapamond)

Capetele numite Moai din Insula Pastelui (localizata in sud-estul Oceanului Pacific, aproximativ in locul in care a fost situat si continentul vechilor lemurieni), stau marturie pentru realizarile lor arhitecturale impresionante. De asemenea, constructiile din America de Sud, atribuite ca apartinand civilizatiilor maya si olmece arata de asemenea gradul de perfectionare a acestora atunci cand se dorea realizarea unei constructii menite sa dainuiasca peste timp. Desi exista elemente asemanatoare intre cele doua civilizatii, acestea difera si din punct de vedere arhitectural si al modalitatilor de realizare a constructiilor.

piramide egiptimage

Cu toate ca ambele civilizatii au construit piramide, acestea difera foarte mult intre ele, apartenenta piramidelor la o civilizatie sau alta fiind vizibila atat prin forma cat si prin localizarea acestora pe suprafata Terrei. Piramidele atlante sunt identificate ca fiind acele piramide cu varful ascutit, precum arhicunoscutele piramide de la Giza din Egipt, sau cele din Europa. Piramidele lemuriene sunt acele piramide realizate in trepte, al carui varf il constuie un platou, de cele mai multe ori ceremonial. Astfel de piramide gasim atat in America de Sud, cat si in China, locuri in care lemurienii ramasi s-au retras in urma scufundarii continentului lor.

piramide mexicimage

Din pacate ambele civilizatii au avut parte de un sfarsit tragic si ironic, asemănător: s-au scufundat in mare. Prima data au pierit lemurienii, urmati la cateva secole de atlanti. Multe suflete au pierit in acele cataclisme care au sfarsit cele doua civilizatii, o parte din ele aflandu-se acum din nou pe Pamant, intrupate in persoane raspandite pe toate continentele lumii.

Cei mai multi nu-si amintesc de existentele precedente, dar in stare de hipnoza regresiva si cu vointa de cunoastere din partea lor, anumite informatii au iesit la suprafata aratandu-ne câteva dintre cele mai interesante aspecte ale existentei lor indepartate. Cei pasionati de vietile anterioare si influentele lor in vietile actuale cunosc faptul ca anumite caracteristici se pastreaza de la o intrupare la alta, caracteristici care daca sunt analizate cu atentie ne pot arata apartenenta uneia sau alteia dintre civilizatii. Bineinteles ca nu toti cei intrupati in acest moment au fost intrupati si in acele vremuri imemorabile, dar daca recunosti anumite caracteristici la tine, atunci destul de probabil ca ai facut parte din civilizatia respectiva la un moment dat.

piramida oras atlantidaimage

 

Voi incepe cu atlantii, deoarece gratie scrierilor lui Platon se bucura de o mai mare notorietate in lumea occidentala.

 

Caracteristici ale atlantilor:

Interesati de dezvoltarea tehnologica mai mult decat de dezvoltarea Spiritului

Mândrii si aroganti, posesori ai unei cunoasteri avansate care le-a permis sa controleze civilizatiile invecinate

Interesati de stiinta in detrimentul religiei si a Spiritului

Isi bazeaza majoritatea descoperirilor pe utilizarea exclusiva a elementelor exterioare (aparate, masini, cristale)

Ambitiosi pana dincolo de limita ratiunii cateodata, atlantii au reusit performanta nefericita de a-si distruge propria civilizatie, ducand experimentele dincolo de limita de siguranta.

Reci, calculati, buni cunoscatori ai stiintelor exacte, mai ales a fizicii si matematicii, atlantii sunt caracterizati de o dorinta acerba de cunoastere. Verbul lor preferat era “a descoperi”.

 

Caracteristici ale lemurienilor:

Discreti si modesti, lemurienii s-au evidentiat prin poemele lor in care isi descriau sentimentele si viata

Nu erau atat de dezvoltati tehnologic, considerand ca existenta pe acest Pamant este ceva tranzitoriu, o etapa in pregatirea Sufletului catre o noua destinatie.

S-au ocupat foarte mult de Spiritul lor, nu atat de dezvoltarea unei societati avansate tehnologic, si de dezvoltarea capacitatilor lor mentale (cunnoscute astazi ca si “capacitati psy)

Preoti recunoscuti, au alocat o importanta deosebita traditiei si religiei (in forma care era cunoscuta atunci). Verbul caracteristic „a crede”.

 

harta lemuria atlantidaimage

 

Citind lista de mai sus, poti destul de usor sa-ti dai seama care dintre aceste caracteristi principale le regasesti in actuala ta viata si astfel poti face un prim pas catre identificarea cu una dintre cele doua civilizatii. Bineinteles ca doar aderarea la cateva caracteristici enumerate nu reprezinta un factor definitiv de suprapunere peste una sau alta dintre cele doua civilizatii, dar constituie un punct de plecare pentru o eventuala analiza ulterioara.

Deci, tu carei civilizatii crezi ca i-ai apartinut?

 

Autor articol: Catalin Bogdan

Sursa: www.dezvoltarespirituala.ro https://www.evolutiespirituala.ro/ce-mostenire-spirituala-ai-de-atlant-sau-lemurian/?feed_id=61442&_unique_id=648f922028ebc

archangelic seichim 1

Arch-Angelic Seichim

Cerințe preliminare: Seichim Maestru Reiki sau Maestru Reiki, Kundalini Reiki Maestru.

Arch-Angelic Seichim Reiki a fost dezvoltat de către Vincent Paul Amador lucrand cu Reiki Seichim sau Seichim în 7 nivele și cu ființele angelice. Aceasta este o metodă cu un singur nivel de conectarea la această energie. Acesta nu este un sistem separat, ci mai degrabă o abordare diferită de a lucra cu energia și de conectare la aceasta. Informațiile pe care Vincent Amador le oferă în ceea ce privește îngerii provin de la cercetarea sa in domeniul creștin, gnostic, cabalistic și din alte surse istorice apocrife / religioase.

Arch-Angelic Seichim

Aceasta initiere lucreaza cu cele șapte Arhangheli care stau inaintea tronului lui D-zeu. Fiecare din cei șapte reprezintă un aspect diferit al Sursei energetice: Michael, Rafael, Gabriel, Uriel, Jarameel (Ramiel), Raguel, și Sariel. Metatron și Shekinah vor fi chemați pentru echilibrarea si centrarea fortelor. În plus, există alti trei arhangheli care sunt inclusi în acest acordaj: Jophiel, Raziel și Tzadkiel.

 

Arch-Angelic Seichim

 

Karanna Academy

reiki

PAGINA FACEBOOK

  https://www.evolutiespirituala.ro/arch-angelic-seichim/?feed_id=61379&_unique_id=648f59a24d128

Descifrand Misterul Vietii DOCUMENTAR

Descifrând Misterul Vieţii
-Originiile Vieţii, Evoluţie şi Concepţie Inteligentă –

Unlocking The Mystery Of Life
– Life’s Origins, Evolution And Intelligent Design –

„Este viata pe Pamânt rezultatul unui cumul de factori (precum timpul, selectia naturala si sansa) care au favorizat independent aparitia acesteia? Oare diversitatea si originea organismelor vii pot fi explicate printr-o cauza inteligenta?
Unlocking the Mystery of Life exploreaza aceste intrebari si prezinta dovezi ce sustin o idee care ar putea revolutiona gandirea stiintifica – teoria „designului inteligent.” – comentariu preluat de aici

Acest documentar analizeaza şi combate cu argumente ştiinţifice teoria evoluţionista a lui Darwin. Ei nu susţin creaţionismul neapărat ca nişte credincioşi dogmatici, ci spun doar că formele de viaţă existente pe pământ, de la cele mai simple, la cele mai complexe, pornind de la celulă la om, nu puteau fi rezultatul unor mutaţii genetice aleatoare, aşa cum susţine Darwin prin teoria evoluţionistă şi aduc numai dovezi ştiinţifice şi argumente de bun simţ.
Cum a apărut viaţa? Cred că nu a existat vreo altă întrebare care să mistifice omenirea mai mult decât aceasta. Descoperind misterul vieţii, este o călătorie fascinantă în interiorul unei celule vii, o lume microscopica elaborată, cu sisteme distincte care indică dovezi copleşitoare ale unui design inteligent.

Există o vie controversă între creaţionişti şi evoluţionişti. Mai nou, creaţionismul este condamnat de UE (citiţi aici). Ultimile descoperiri din genetică, biologie şi chimie tind să le contrazică pe ambele. Nu se aduce deloc în discuţie teoria evoluţionistă a lui Lamarck, prima teorie evoluţionistă, care susţine ereditatea caracterelor dobândite, care mai nou este luată din nou în vizor de epigenetică.

 

  https://www.evolutiespirituala.ro/documentar-tradus-unlocking-the-mystery-of-life/?feed_id=61316&_unique_id=648f2162af557

couple 6653517 1280

Gândirea pozitivă întărește sistemul imunitar și crește longevitatea

 

Creierul se modelează în funcție de ce gândim, simțim și facem și acesta este motivul pentru care gândirea pozitivă este atât de importantă.

Gândirea pozitivă întărește sistemul imunitar și mărește energia vitală iar credința, blândețea și generozitatea sunt, de asemenea, esențiale.

 

 

Iată câteva sfaturi și explicații oferite de către profesorul doctor neurolog Constantin Dulcan sub forma de pasi de urmat in viata.

 

Primul pas este să înțelegem ce se întâmplă în creierul nostru.

Din 100 de celule într-o perioada de timp de 3 până la 4 luni, 50 din cele 100 celule devin neuroni care la randul lor se împart în două. Toate lucrurile funcționează cu + și -, cu excitație și inhibiție, astfel incat 25 de neuroni vor fi dedicați funcției de excitabilitate iar 25 funcției de inhibiție.

Tot ceea ce gândim noi și tot ceea ce ni se întâmplă are o reprezentare în diferite zone din creier. Între creier și periferie este un dialog permanent, între aria din creier care reprezintă mâna sau piciorul și membrele propriu-zise este un permanent dialog.

În momentul în care un segment se pierde accidental, aria respectivă fie se atrofiază, fie migrează spre o altă arie și o dublează ca funcțiune. Acest lucru este extrem de important.

În boala Alzheimer de exemplu, legăturile din creier se rup și omul nu mai are corelența lucrurilor, nu mai poate duce o idee la capăt. Nevăzătorii învață Braille pentru că lobul parietal care percepe sensibilitatea, este dublat ca funcționalitate.

De asemenea, lobul prefrontal are funcționalitatea mărită atunci când nevăzătorul aude sunetele. Prin antrenament, ne putem forma și utiliza funcționalitatea.

 

gandirea pozitiva sistemul imunitar longevitatea

 

Pasul doi este adăugarea de noi rețete neuronale.

Spre exemplu, cântatul la pian favorizează dezvoltarea ariei din creier responsabilă de coordonarea degetelor. Violoniștii au partea care lucrează pe coarde mult mai dezvoltată decât cealaltă.

Vorbim despre antrenamentul oricărei însușiri prin imagerie mentală: începem să ne imaginăm un lucru, să-l vedem cu mintea în realitatea lui și creierul nostru se antrenează și preia această funcție ca și cum ar fi reală.

Reacțiile noastre la imaginație sunt aproape de cele reale. Dacă citim, învățăm o nouă limbă sau noi noțiuni, se adaugă rețele neuronale noi. Așadar, putem spune că creierul se modelează în funcție de ceea ce gândim, simțim și facem.

Creierul este cel mai puțin rigidă structură din corpul nostru, refăcându-se anatomic și fiind funcțional în permanență. Unul dintre condiții este antrenamentul: creierul este ca un mușchi – dacă nu-l folosim se atrofiază.

 

 

Pasul trei: sentimentele pozitive produc hormonii stării de bine.

În funcție de semnificația lor, cuvintele, emoțiile, gândurile și sentimentele sunt procesate în arii diferite diferite din creier. Din punct de vedere biochimic, toate aceste sentimente devin hormonii bunei dispoziții: dopamină, endorfine, oxitocină. Mai mult, gândirea pozitivă favorizează și neurogeneza și aduce un tegument frumos și sănătos.

 

 

Pasul patru: atenție cum vă creșteți copiii

Genele se modifică în funcție de stres, alimentație, emoții, gândire, comportament, credințe și convingeri și aceste modificări pot fi transmise la urmași. Un copil care nu este iubit de părinți, pe măsură ce se dezvoltă și văzând ostilitatea părinților, va crede că lumea toată este ca ei, o lume ostilă și rea.

 

gandirea pozitiva sistemul imunitar longevitatea

 

Pasul cinci: alimentația

Să rămânem după fiecare masă cu o ușoară senzație de foame deoarece atunci când mâncăm până la saturație toate celulele grase se absorb imediat și se depun pe abdomen.

 

Pe scurt, ceea ce dorește profesorul să nu uităm sunt următoarele idei:

  • Intelege ce se intampla in creierul tau
  • Invata tot timpul ceva nou deoarece astfel iti dezvolti retaua neuronala
  • Sentimentele pozitive produc hormonii stării de bine
  • Atentie cum va cresteti copiii
  • Alimentatia conteaza foarte mult

 

Gândirea pozitivă întărește sistemul imunitar și crește longevitatea

 

Karanna Academy©

 

Alte articole din categoria Wellness

 

Vizitati-ne Pagina de Facebook  https://www.evolutiespirituala.ro/gandirea-pozitiva-intareste-sistemul-imunitar-si-creste-longevitatea/?feed_id=61253&_unique_id=648ee926e8fda

claudia procula pontiu pilat iisus 1

Claudia Procula – sotia lui Pilat – Marturii istorice despre Iisus

 

Există numeroase scrieri nebiblice aparținând unor istorici, oameni politici și laici care confirmă existența lui Jesus Christus (numele latin al lui Isus Hristos).

Seria Pro Jesus a mărturiilor istorice despre existența, caracterul și influența lui Isus Hristos începe cu scrisoarea antică a soției lui Ponțiu Pilat, Claudia Procula, adresată prietenei ei, Fulvia Romelia. Conform datelor disponibile, originalul acestei scrisori se află în bibliotecile Vaticanului de unde, pe la 1643, a fost copiată și trimisă episcopului Dionisie al Constantinopolului.

 

„Claudia Procula,

Ție Fulvia Romelia,

Salutare!

O, tu a mea credincioasă tovarăşă, mă întrebi şi mă rogi a-ţi descrie evenimentele care s-au petrecut după ziua despărţirii noastre. Ştirile unora din ele au ajuns şi până la tine, însă taina în care sunt învăluite trezeşte în tine neliniştea şi voința de a şti starea mea. Dând atenţie apelului tău mă voi strădui să refac inelele lanţului de amintiri împrăştiate ale vieţii mele şi, dacă vei întâlni astfel de împrejurări, care ar uimi mintea ta, atunci adu-ţi aminte că Puterile Creatoare sunt nepătrunse şi înconjurate de întuneric pentru priceperea noastră neputincioasă şi muritoare, şi că este cu neputinţă pentru fiinţele muritoare de a schimba soarta vieţii lor.

Eu nu o să-ţi amintesc primele zile ale vieţuirii mele, care au zburat aşa repede în pace, în Narbona, sub paza şi grija părinţilor mei şi sub ocrotirea divină a prezenţei lor …

Tu ştii că odată cu sosirea celei de-a şaisprezecea primăveri a fecioriei mele, m-am unit prin legătură conjugală cu romanul Ponţiu, nepot al unei renumite familii, care ocupa pe atunci, în Italia, un post de guvernator… Imediat după ieşirea noastră din templu a trebuit să merg cu Ponţiu în provincia care i-a fost încredinţată.

Am plecat fără bucurie, dar nici cu o deplină îndoială, după soţul meu care, după anii săi, putea fi socotit ca tatăl meu. Eu v-am regretat mult… fiindcă locuinţa liniştită a părinţilor mei, fericitul cer al Narbonei, frumoasele monumente, gingaşele dumbrăvi ale patriei mele au rămas ceva sublim în sufletul meu. Eu vă salut, copleşită de dor, cu ochii plini de lacrimi!…

Primii ani ai vieţii mele conjugale au trecut liniştiţi. Cerul mi-a dăruit un fiu. El mi-a fost mai drag decât lumina zilei, am împărţit cu el ceasurile mele de îndeletniciri, de tristeţe, de bucurie.

Fiul meu era de numai cinci ani când Ponţiu, după mila Împăratului, a fost numit Procurator peste Iudeea. Atunci noi am plecat cu oamenii noştri reangajaţi ca servitori, pe un drum foarte greu de descris… Cu timpul, m-am îndrăgostit de acea provincie bogată şi fructiferă pe care soţul meu trebuia să o cârmuiască în numele Romei, stăpâna popoarelor. În Ierusalim de multe ori am fost înconjurată de aplauze şi cinste, dar totuşi am trăit în deplină singurătate şi izolată, din cauza mândriei şi dispreţului cu care evreii ne întâmpinau pe noi, “străinii” şi “păgânii” – după cum ei ne numeau pe noi. Ei susţineau că noi spurcăm cu prezenţa noastră pământul sfânt, pe care Dumnezeul lor l-a făgăduit strămoşilor lor. Eu mi-am petrecut deseori timpul plimbându-mă cu copilaşul meu prin pădurile mele liniştite, unde mistreţul se hrănea cu ramurile măslinilor, unde palmieri cu frunzele lor delicate, mai frumoase ca cele din Delosa, se ridicau deasupra portocalilor sălbatici care înfloreau, ori printre narvii fructiferi. Acolo, sub acea umbră răcoroasă, am cusut învelitori pentru altarele zeilor, sau citeam versurile lui Virgiliu care sunt foarte plăcute auzului şi tot atât de răcoritoare inimii.

Soţul meu, numai puţine momente îşi putea rezerva pentru mine. El era întunecat şi trist, pentru că oricât de tare era mâna lui, ea era totuşi prea slabă pentru a ţine în frâu acest popor care a fost mult timp independent şi pornit din fire către răscoală. Deşi am observat că sunt despărţiţi în mii de secte furtunoase, totuşi ei se unesc într-un singur punct: ura turbată contra romanilor.

Numai o singură familie din înalta clasă din Ierusalim îmi arătă o prietenie relativă. Aceasta era familia şefului sinagogii, iar eu am găsit o mare plăcere în vizitarea soţiei lui, Salomeea, un exemplu de bunătate şi blândeţe, şi îndeosebi în faptul că am făcut cunoştinţă cu fiica ei, ce avea vârsta de doisprezece ani, Semida cea iubită şi preafrumoasă, ca zarea Saronului care înfrumuseţează părul ei…

Câteodată ele îmi vorbeau despre Dumnezeul părinţilor lor şi îmi citeau pasaje din sfintele lor cărţi. Şi ce să-ţi spun, Fulvia, îmi amintesc despre cunoscutele cântări de laudă compuse de Solomon pentru Dumnezeul lui Iacob – acel singur Dumnezeu, veşnic şi nepătruns de obiceiurile şi proverbele cărora noi le dăm ascultare la altarele noastre numindu-le dumnezeieşti, Atotputernicul şi Milostivul, care uneşte în Sine bunătatea, curăţia şi mărirea. Amintindu-mi de glasul Semidei care răsuna ca sunetul de harfă când cânta sfântul imn Binefăcătorului şi Marelui Împărat al lui Israel, la rândul meu încercam să-l cânt la instrumentul meu, aşa de des folosit pe atunci. În singurătatea mea, lângă leagănul băiatului meu, mă aruncam în genunchi, Îl chemam de multe ori, chiar împotriva voinţei mele, rugam pe acel Dumnezeu, pentru smerenia şi liniştea inimii mele, îi supuneam soarta şi judecata mea mâinii Lui tari de fier, ca o roabă unui domnitor, şi să vezi minune! Eu totdeauna mă ridicam ajutată şi mângâiată.

După un timp oarecare, Semida se îmbolnăvi. Într-o dimineaţă, când m-am deşteptat, mi s-a spus că ea a murit în braţele mamei sale şi fără prea mare suferinţă. Cuprinsă de întristare, auzind această ştire, eu l-am luat pe copilaşul meu pentru a merge la ele, ca să o plâng împreună cu plângătoarele şi cu maica ei, Salomeea. Sosind în strada unde era casa lor, servitorii mei doar cu mare greutate au putut face drum prin mulţime, pentru mine şi însoţitoarele mele, pentru că plângâtoarele şi cântăreţele, împreună cu o imensă mulţime de oameni, se îngrămădiseră în jurul casei…

Deodată, am văzut că mulţimea se retrage, făcând loc de trecere unui grup de oameni ce veneau şi la care mulţimea privea cu mare interes şi respect. În primul om, eu am recunoscut pe tatăl Semidei; dar în loc a-l vedea întristat, după cum mă aşteptam să-l văd, pe strălucitoarea lui faţă am văzut semnele unei ferme convingeri şi nădejdi, ce nu putea fi înţeleasă de mine. Cu el mai mergeau trei inşi, îmbrăcaţi cu haine aspre şi cam sărăcăcioase, ce dădeau impresia că sunt nişte oameni simpli şi neştiutori. Dar după ei mergea Unul îmbrăcat, un bărbat în anii de plină frăgezie a tinereţii Lui.

Eu mi-am ridicat ochii ca să-L privesc, dar a trebuit imediat să-mi retrag privirea de la El spre pământ, ca dinaintea Soarelui strălucitor. Mi se părea că fruntea Lui era luminată, iar în jurul capului se forma o strălucire care părea ca o coroană, iar părul Lui se lăsa pe umeri, potrivit cu obiceiul locuitorilor din Nazaret.

Îmi este imposibil a-ţi explica ce am simţit eu când L-am privit! Aceasta a fost cea mai puternică emoţie pe care am simţit-o vreodată, pentru că în fiecare trăsătură se descoperea o nepătrunsă frumuseţe, dar totodată El insufla şi o teamă tainică prin privirea ochilor Săi, ce păreau că ne prefac în ţărână. Eu plecai după El fără să ştiu unde merge.

Uşa se deschise şi eu am putut vedea pe Semida, care zăcea în pat înconjurată de sfeşnice şi miresme! Era încă frumoasă, în acea linişte cerească ce se cobora peste ea, dar fruntea îi era palidă, precum culoarea crinilor ce erau îngrămădiţi la picioarele ei. Degetul morţii lăsase urme în jurul ochilor ei, peste buzele ei uscate. Salomeea stătea lângă ea, amuţită şi aproape lipsită de orice simţire. Mi s-a părut că ea nici nu mă vedea.

Iar tatăl Semidei s-a aruncat la picioarele Aceluia, necunoscut de mine, care se apropie de aşternutul celei moarte, şi după ce i-a arătat-o, a strigat: “Domnul meu, fiica mea este în mâinile morţii: dar dacă voieşti, ea va învia!”

Am tremurat când am auzit aceste cuvinte. Inima mea a încetat să mai bată din cauza măreţiei Aceluia pe care eu nu-L cunoşteam. El a prins mâinile Semidei, aţintindu-şi puternica-i privire la ea şi i-a zis: “Fetiţo, scoală-te!”

Semida s-a ridicat de pe patul ei, ca şi cum ar fi fost ajutată de o mână nevăzută. Ochii i se deschiseră, elanul cel fin al vieţii înflori iarăşi pe buzele ei, apoi şi-a întins mâinile şi a strigat: “Mamă!”. La acest strigăt se trezi Salomeea. Mama şi fiica ei, tremurând, s-au îmbrăţişat una pe alta. Iar Iair a îngenunchiat în faţa Aceluia căruia îi zicea Domn, sărutându-i ciucurii de la poala veşmântului, zicând: “Ce trebuie să fac pentru a avea viaţă veşnică?”. “Să iubeşti pe Dumnezeu şi pe oameni”, a spus El şi S-a făcut nevăzut, ca o fantomă în umbra luminii. Eu eram în genunchi, fără să-mi dau seama. După ce m-am sculat, ca într-o deşteptare din somn, am plecat acasă lăsând fericita familie în culmea bucuriei – o bucurie pe care nici o pană nu o poate descrie.

În timpul când luam masa de seară, i-am istorisit lui Ponţiu tot ce-am văzut şi auzit. El plecă capul şi zise: “Tu ai văzut pe Iisus Nazarineanul, care e obiectul de ură şi de dispreţ al fariseilor şi al saducheilor, al partidului lui Irod şi al leviţilor îngâmfaţi din Templu. Această ură creşte zi de zi, tot mai mult şi unicul lor gând este ca să-i ia viaţa, dar cuvintele Nazarineanului sunt ale unui înţelept şi minunile Lui, sunt ale adevăratului Dumnezeu”.

“Dar pentru ce-L urăsc ei aşa de mult?” zisei eu. “Pentru că El mustră obiceiurile şi făţărnicia lor. Eu L-am auzit odată zicând fariseilor: “Morminte văruite! Pui de năpârci otrăvitoare! Voi puneţi fraţilor voştri sarcini grele pe umeri, pe care nu voiţi să le atingeţi nici cu degetul mic al vostru! Voi plătiţi zeciuiala din chimen, dar foarte puţin vă interesaţi de împlinirea legii, de credinţă, dreptate şi milă!” Înţelesul acestor cuvinte este adânc şi adevărat… El a supărat pe aceşti oameni îngâmfaţi şi mândri şi atmosfera e foarte nefavorabilă pentru viitorul Nazarineanului”.

“Dar tu o să-L aperi, nu-i aşa?” am strigat eu, plină de indignare.

“Puterea mea este foarte slabă în faţa acestui popor răsculător şi stricat; de altfel, aş suferi şi eu foarte mult, sufleteşte, dacă ar trebui să vărs sângele acestui înţelept”. După aceste cuvinte, Ponţiu se sculă şi intră în altă cameră, adânc îngândurat. Eu am rămas într-o durere şi întristare de nedescris…

Ziua Paştelor se apropia. La această mare sărbătoare, atât de importantă pentru evrei, se îngrămădea în Ierusalim o mare mulţime de oameni, din toate părţile Iudeii, pentru a aduce, în Templu, jertfa divină legată de solemnitatea sărbătorilor care aveau loc. Joi, înainte de această sărbătoare, Ponţiu mi-a spus întristat că viitorul Nazarineanului e foarte neliniştitor. Asupra capului Lui s-a făcut deja o conjuraţie şi se poate ca încă în aceasta seară El să fie predat în mâinile Arhiereilor. Eu mă cutremurai la auzirea acestor cuvinte şi îl întrebai: “Tu o să-L aperi, nu-i aşa?”. “Voi putea face eu aceasta?” răspunse Ponţiu, cu o privire întunecată. “Soarta pe care Platon o prezicea pentru unii neprihăniţi, mi se pare că o să-L lovească pe Iisus. El va fi persecutat, dispreţuit şi predat spre a fi osândit la moarte crudă”.

Veni timpul pentru culcare şi pe dată ce aşezai capul pe pernă, nişte puteri tainice parcă au pus stăpânire pe mintea mea.

Eu L-am văzut pe Iisus, aşa după cum Salomeea îl descria pe Dumnezeul ei. Faţa Lui strălucea ca un soare de atâta mărire. El zbura undeva deasupra aripilor heruvimilor şi din fiinţa Sa izvorau flăcările ce împlineau voinţa Lui. Mi se părea că El era oricând gata de a judeca popoarele adunate în faţa Sa, doar prin întinderea dreptei Sale puternice. El a despărţit pe drepţi de nedrepţi. Cei dintâi se urcau către El plini de mărirea tinereţii veşnice şi mărirea Dumnezeiască; dar cei din urmă au fost aruncaţi în lacul focului, un foc pe lângă care Ereba şi Plegetona sunt nimic. Atunci judecătorul divin, arătând mulţimii rănile ce-I împestriţau corpul Său, a zis cu un glas de tunet puternic:”Daţi-Mi înapoi sângele pe care Eu l-am vărsat pentru voi!”. Atunci aceşti nenorociţi rugau munţii şi peşterile pământului ca să-i înghită, acoperindu-i. În zadar s-au simţit ei fără suferinţe, în zadar s-au simţit nemuritori şi nesupuşi disperării cât timp au fost pe pământ! Ei pieriră! O! Ce fel de vis, sau mai bine i s-ar zice prevestire!

Îndată ce zorile începură să se ivească şi să lumineze auriu turnurile templului, eu m-am sculat cu inima apăsată de groază de cele văzute, m-am aşezat la fereastră pentru a lua aer proaspăt. Mi se părea însă că din centrul oraşului se aude, din ce în ce mai tare, un şuier zgomotos; strigătele, ţipetele, blestemele, care erau mai înspăimântătoare decăt valurile înfuriate ale oceanului, ajungeau la urechile mele. Eu am continuat să ascult; inima mea bătea înspăimântată, iar fruntea mi se umplu de sudoare rece.

Nu peste mult timp am auzit acel zgomot apropiindu-se, tot mai mult, până ce treptele care conduceau la Palatul Justiţiei s-au cutremurat sub greutatea gloatei ce venise într-un număr foarte mare.

Adânc îngrijorată de cele ce vor urma, pe neaşteptate, mi-am luat pe fiul meu în braţe, acoperindu-l cu o învelitoare subţire şi am alergat la soţul meu… Ajungând la uşa din interior, care conduce la sala de judecată şi auzind acel zgomot mare de glasuri, n-am mai îndrăznit să intru înăuntru, ci am rămas să privesc prin perdeaua de purpură.

Ce privelişte, Fulvio! Ponţiu stătea pe tronul său, făcut din oase de elefant, în toată mărirea cu care Roma înconjură pe reprezentanţii săi; şi, deşi în aparenţă fără teamă, cum voia el să apară, arătând prin expresia feţei lui că nu se teme, totuşi, eu mărturisesc că am putut pricepe grozăvia chinului său.

În faţa lui, cu mâinile legate, cu hainele rupte de maltratările suferite, cu fruntea plină de sânge stătea Iisus Nazarineanul, liniştit şi neclintit. În trăsăturile feţei Lui nu se putea vedea nici mândrie, nici frică. El era liniştit ca un nevinovat, supus ca un miel; blândeţea Lui m-a umplut de frică şi groază, pentru că în urechile mele încă mai răsunau cuvintele din vis: “Daţi-mi sângele ce am vărsat pentru voi!”

În jurul Lui, plină de furie şi turbată, stătea mulţimea, care Îl adusese la judecată; la această gloată se mai adăuga şi o mare mulţime de gardieni şi servitori, de leviţi şi de farisei, cu privirile încruntate şi mânioase. Aceştia din urmă se puteau deosebi după tăbliţele de pergament, însemnate cu diferite texte din Lege pe care le aveau legate pe frunţi. Toate aceste feţe fierbeau de egoism şi erau pline de ură; pot spune că mi se părea că pe faţa lor strălucesc flăcările infernului şi că spiritele lui Nemera amestecă glasurile lor cu strigăte sălbatice, întocmai ca acelea ale fiarelor turbate. În cele din urmă, după ce se făcu un semn din partea lui Ponţiu, se lăsă tăcere.

– “Ce vreţi voi de la mine?” – întrebă el.

– “Noi vrem moartea acestui om, Iisus Nazarineanul” – răspunse unul din preoţi, în numele întregului popor. “Irod Îl trimite la tine, pentru ca tu să-i pronunţi osânda”.

– “Cu ce Îl învinuiţi voi? În ce constă gravitatea vinei Lui?”

După aceste întrebări a început din nou să se audă ecoul ţipetelor lor.

– “El a prezis distrugerea Templului; El se intitulează Rege al Iudeilor, Hristos, Fiul lui Dumnezeu; El a supărat pe preoţii seminţiei lui Aaron”, strigau leviţii.

– “Să fie răstignit!” ţipa mulţimea înfuriată. Acest strigăt îşi păstrează şi acum ecoul în urechile mele, iar chipul jertfei Sale neprihănite se perindă adeseori prin faţa ochilor mei.

Atunci Pilat, întorcându-se către Iisus, i se adresă cu cuvintele lor prefăcute:

– “Aşadar, Tu eşti Împăratul Iudeilor?”

– “Tu zici aceasta”, răspunse Iisus.

– “Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu?” Îl întrebă iarăşi Pilat.

Dar Iisus nu i-a răspuns nici un cuvânt. Țipetele se reînnoiră atunci şi mai accentuat ca înainte şi acum, întocmai ca urletele unui tigru flămând, ei începură să strige:

– “Daţi-ni-L nouă, ca să moară pe cruce!”

Ponţiu îi făcu din nou să tacă, zicându-le:

– “Eu nu găsesc nici o vină acestui om şi am să-L eliberez”.

– “Dă-ni-L nouă! Răstigneşte-L!” se repetă strigătul mulţimii. Eu n-am putut asculta mai departe; am chemat un rob al meu şi l-am trimis la soţul meu, să-l cheme pentru a vorbi puţin cu el.

Ponţiu părăsi sala judecăţii fără întârziere şi veni la mine. Eu m-am aruncat la picioarele lui zicând:

– “Pentru tot ce ţi-e mai drag şi mai scump, pentru copilul acesta, arvuna aceasta sfântă a unirii noastre, să nu te faci părtaş la vărsarea sângelui Acestui Neprihănit, care este asemenea lui Dumnezeu celui nemuritor! Eu L-am văzut într-un vis în astă noapte, înconjurat de mărire dumnezeiască. El judeca omenirea, care tremura în faţa Lui şi printre nefericiţii aceia, care au fost aruncaţi în flăcările gheenei, eu am recunoscut faţa acestora, care cer moartea Lui… Păzeşte-te a nu ridica preaputernica ta mână împotriva Lui! O! Crede-mă, că numai o singură picătură a acestui sânge, va cauza în veşnicie osândirea ta!”

– “Tot ce se petrece acum mă înfricoşează şi pe mine, îmi răspunse Ponţiu, dar ce pot face eu? Scutul gărzii romane e alcătuit dintr-un număr foarte redus de soldaţi şi ca atare, o asemenea apărare este neînsemnată, faţă de acest popor înţesat de demoni. Nenorocirea ne ameninţă şi asemenea judecată e întocmai ca a eumendiţilor, de unde aşteaptă nu dreptate, ci răzbunare. Linişteşte-te, Claudio! Mergi cu copilul în grădină; ochii tăi nu sunt creaţi pentru a privi această scenă dureroasă”.

După aceste cuvinte, el a ieşit şi m-a lăsat singură, iar eu m-am prăbuşit într-o adâncă descurajare şi jale. Iisus era încă ţinta tuturor batjocurilor şi al maltratărilor din partea mulţimii şi a soldaţilor brutali; patimile lor se aprindeau şi mai mult, din cauza răbdării Lui nemărginite.

Ponţiu se întoarse îngrozit la tronul său. Când gloatele văzură aceasta, ţipetele: “La moarte, la moarte”, răsunau mai asurzitor decât înainte.

După o veche tradiţie, guvernatorul elibera totdeauna de Paşte câte unul din condamnaţii la moarte, ca un semn al binefacerii romane, acesta fiind şi graţiat. În această faptă dumnezeiască, el se adresa întotdeauna poporului. Văzând în acest obicei un mijloc de a-L elibera pe Iisus, Ponţiu întrebă poporul cu glas tare:

– “Pe cine să vă eliberez de sărbători, pe Baraba sau pe Iisus, numit Hristos?”

“Eliberează pe Baraba”, strigă mulţimea. Baraba era un tâlhar şi criminal cunoscut bine prin împrejurimi din cauza cruzimilor săvâşite de el. Ponţiu întrebă din nou: “Dar ce să fac acestui Iisus Nazarineanul?”

– “Să fie răstignit!” strigară ei.

– “Dar ce rău v-a făcut El?”

Cu şi mai multă furie ei strigară:

– “Să fie răstignit!”

Ponţiu plecă capul descurajat. Îndrăzneala gloatei creştea mereu şi lui i se părea că este ameninţată autoritatea sa şi autoritatea romană pe care el o apăra aşa de mult. În Ierusalim el nu avea altă apărare decât escorta lui, fiindcă numai puţini dintre militarii localnici depuseseră jurământul semnului nostru de vultur. Tulburarea creştea cu fiecare minut ce trecea. Niciodată n-am putut vedea o furtună atât de zgomotoasă ce agita mulţimea, niciodată încăierările în forum nu au avut atâta influenţă chinuitoare asupra auzului meu. Nicăieri eu nu mai puteam găsi linişte. Liniştea deplină se găsea numai pe fruntea victimei.

Maltratările, batjocurile, dispreţul general şi chiar moartea chinuitoare, nimic dintre acestea nu puteau întuneca acea privire cerească şi luminată. Acei ochi care dăduseră viaţă fiicei lui Iair priveau la chinuitorii Săi cu un reflex nedescris de pace şi iubire. El suferea, fără îndoială, dar suferea cu bucurie şi spiritul Lui, mi se părea mie, se înălţa către tronul cel nevăzut, ca o flacără curată ce se oferea pentru arderea de tot a păcatelor lumii.

Judecătoria era plină de mulţime care dădea aspectul unui râu înfuriat, ale cărui ape se îngrămădeau începând de la muntele Sion, unde era ridicat templul şi până în faţa Pretoriului şi în fiecare minut se adăugau glasuri noi acestui cor al infernului. Bărbatul meu, obosit şi ameninţat, a fost silit să cedeze în cele din urmă.

O! Fatal ceas al pierzării!!!…

Ponţiu se ridică. Pe faţa lui se citea îndoiala şi groaza morţii. Îşi spălă mâinile în mod simbolic, în ligheanul plin cu apă, zicând:

– “Eu să ştiţi că mă consider nevinovat de sângele acestui drept ce urmează a fi vărsat”.

– “Să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri!” zbiera nefericitul şi nebunul de popor, care se îngrămădea în jurul lui Iisus. Călăii, ca turbaţi, Îl răpuseră. Eu am urmărit cu ochii mei Jertfa, care era condusă la înjunghiere…

Deodată, ochii mi se întunecară ca din cauza unor bătăi accelerate de inimă: mi se părea că viaţa mea a atins marginile ei. Eu am fost luată de mâinile femeilor mele servitoare şi condusă la o fereastră care dădea în curtea tribunalului. Eu m-am aplecat şi am văzut urmele de sânge vărsat. “Aici au bătut cu biciul pe Nazarinean!” îmi spunea una din roabele mele. “Acolo L-au încoronat cu spini” spunea o altă roabă. “Soldaţii L-au batjocorit, zicându-I Regele Iudeilor, lovindu-L peste faţă”. “Acuma El îşi dă sufletul!” răspunse a treia roabă.

Fiecare cuvânt din acestea străpungea inima mea întocmai ca un cuţit. Amănuntele acestei grozave fărădelegi înmulţeau întristările mele şi suferinţele ce le simţeam atunci în pieptul meu. Am simţit, îţi spun, că s-au întâmplat evenimente cu totul supranaturale în acea nenorocită zi. Mi se părea că cerul se asemăna cu jalea inimii mele. Nori mari, negri şi înfricoşători, de diferite forme, pluteau asupra pământului şi din atingerea norilor se descărcau fulgere, care aduceau ecoul tunetelor…

Astfel, oraşul plin de zgomot se linişti ca pus pe gânduri, în tăcere, ca şi când moartea ar fi întins peste el aripile ei negre. O groază de nedescris îmi răpi privirea spre un punct. Când mi-am strâns la piept copilaşul meu, eu aşteptam ceva, fără ca să ştiu ce; pe la ceasul al nouălea al zilei, întunericul se îngroşă şi avu loc un puternic cutremur de pământ, care zgudui totul. Putea să creadă omul că a venit pustiirea lumii şi că stihiile se prefăcuseră în haosul primitiv. Eu mă lăsai pe pământ, iar în acel timp una din femeile mele, născută evreică, intră în camera mea; palidă, disperată şi cu ochii speriaţi, striga:

– “A venit ziua de apoi! Dumnezeu anunţă aceasta prin minuni. Catapeteasma care desparte Sfânta de Sfânta Sfintelor s-a despicat în două de sus până jos. Vai este pentru sfântul locaş! Se spune că multe morminte s-au deschis şi mulţi au văzut pe cei drepţi înviaţi, care fuseseră dispăruţi demult din Ierusalim: profeţi şi preoţi din timpul lui Zaharia, care a fost ucis în templu, şi până la Ieremia, care a prezis căderea Sionului. Morţii ne prevestesc mânia lui Dumnezeu. Pedeapsa Celui Atotputernic se răspândeşte ca o flacără”.

Când auzeam aceste cuvinte, mi se părea că îmi pierd raţiunea! M-am ridicat şi abia îmi târâiam picioarele; am ieşit la scări, unde l-am întâlnit pe sutaşul care luase parte la maltratarea lui Iisus. El era un viteaz încărunţit şi prea oţelit în luptele cu germanii şi alte popoare. Niciodată nu a bătut în piept o inimă aşa de îndrăzneaţă ca a acestuia. Dar în această clipă el era indispus şi istovit de chinuri, căindu-se. Eu am vrut să-l întreb mai amănunţit despre cele întâmplate, însă el trecu pe lângă mine repetând în urmă: “Acela pe care noi L-am omorât a fost cu adevărat Fiul lui Dumnezeu!”

Eu intrai în marea sală. Acolo stătea Ponţiu care îşi acoperea faţa cu mâinile. Când şi-a ridicat capul, la intrarea mea, mi-a zis disperat: “Ah! Pentru ce nu te-am ascultat, Claudio! Inima mea întunecată nu va mai gusta niciodată liniştea. Pentru ce nu am putut apăra pe acest înţelept cu viaţa mea?!”.

Eu nu mai avui îndrăzneala de a-i mai răspunde. Nu puteam găsi nici cuvinte spre a-l întări sau înviora şi de a-l abate de la acea nefericire, care ne pecetluia în veci pierzania. Tăcerea noastră de mormânt era întreruptă numai prin ecourile tunetelor, care răsunau prin toate coridoarele palatului.

Fără a ţine seama de furtună, un om bătrân s-a prezentat în faţa locuinţei noastre. El a fost condus în faţa noastră şi, cu lacrimi în ochi, se aruncă la picioarele bărbatului meu, zicând: “Mă numesc Iosif din Arimateea şi am venit să te rog a-mi permite ca să iau de pe cruce corpul lui Iisus şi să-L înmormântez în mormântul meu”. “Du-te şi ia-L!” răspunse Ponţiu, fără a ridica ochii să-l privească. Bătrânul ieşi; am văzut că se uni cu un grup de femei, îmbrăcate în haine lungi, cu care se acopereau, şi-l aşteptau la poartă.

Astfel s-a terminat acea zi fatală! Iisus a fost înmormântat într-un mormânt, într-o peşteră săpată în piatră, iar la uşa peşterii s-au pus santinele de pază.

Dar acum află, Fulvio!

A treia zi, plin de strălucire, mărire şi triumfător, El se arătă deasupra acestui oraş. El a înviat. Împlinind prezicerile ce s-au făcut cu privire la El şi triumfând prin biruinţa asupra morţii, El S-a arătat ucenicilor şi prietenilor Săi şi mai pe urmă El a apărut la o mare mulţime de oameni din popor. În felul acesta mărturiseau despre El ucenicii Lui – confirmându-şi mărturia cu sângele lor şi ducând vestea despre Domnul lor Iisus, atât în faţa tronurilor, cât şi în faţa mai marilor şi judecătorilor. Dar, ca o dovadă şi mai autentică cu privire la acestea, învăţătura Lui a fost încredinţată câtorva pescari. Această învăţătură se răspândeşte în întreg imperiul.Aceşti neştiutori au devenit pe dată oameni cu renume şi vestiţi, cu cuvintele lor dulci, spuse în toate limbile şi pline de putere. Noua credinţă creşte ca o sămânţă de muştar, căci ea este o adevărată rădăcină roditoare, căreia urmează să i se supună orice rădăcină.

De la această dată, soţului meu a început să-i meargă din ce în ce mai rău. Învinuit fiind pentru procedura sa de către Senat şi de către Tiberiu însuşi, care era stăpânit de ură contra iudeilor, şi bănuit fiind chiar de acei a căror patimă şi dorinţă o împlinise, viaţa lui se transformă în chinuri şi otravă. Salomeea şi Semida mă priveau cu frică; ele vedeau în mine soţia prigonitorului şi o cursă pentru Domnul lor, pentru că ele deveniseră urmaşele Sale, ale Aceluia care dăruise mamei pe fiica ei, iar fiicei pe mama sa. Eu am văzut în locul blândeţii şi bunătăţii lor o neîncredere, care le făcea să le tremure faţa când le priveam şi îndată am încetat a le mai vizita.

În acest timp al singurătăţii mele m-am dedicat cercetării neîntrerupte a unor învăţături morale ale lui Iisus, ce îmi fuseseră predate de Salomeea şi păstrate cu sfinţenie de mine.

O, scumpă prietenă! Cât de neînsemnată şi deşartă este înţelepciunea mai marilor noştri, în comparaţie cu învăţătura aceea, pe care numai singur Dumnezeu a inspirat-o şi a împrăştiat-o pe Pământ! O! Cât de adânci sunt aceste cuvinte înţelepte! Ce pace şi bunătate inspiră ele! Unica mea mângâiere constă în a le citi şi reciti mereu.

După trecerea câtorva luni, Ponţiu a fost obligat să demisioneze din postul care-i oferea atâta autoritate. Noi a trebuit să ne întoarcem în Europa, peregrinând din oraş în oraş. El purta cu sine în toată împărăţia greutatea umilirii şi întristării sale şi a chinurilor descurajării lui sufleteşti. Eu am mers împreună cu el, dar cum era vieţuirea mea cu el? Prietenia familială a vieţii conjugale nu mai este între noi; el vede în persoana mea martorul viu al amintirii despre crima lui; eu, de asemenea, văd în el chipul şi crucea plină de sângele Aceluia pe care el – nefericitul şi nelegiuitul judecător – L-a osândit. Nu mai am îndrăzneala să-mi ridic ochii ca să-l privesc în faţă. Sunetul cuvintelor lui, acel glas car e a pronunţat osânda, îmi străpunge şi răneşte inima. Iar când, după luarea mesei, îşi spală mâinile, mi se pare că nu le înmoaie în apă curată, ci în acel sânge cald, ale cărui urme nu se mai pot şterge.

Într-un timp, eu am vrut să-i vorbesc de pocăinţă şi de expierea păcatului, dar îţi spun că niciodată nu voi uita privirea lui sălbatică şi cuvintele lui pline de furie şi fără nădejde.

Nu peste mult timp, copilul meu muri în braţele mele, dar eu nu l-am plâns. Fericitul! El a murit ca fericit, scăpând de blestemul care ne urmăreşte, el a descărcat din spatele lui uriaşa povară a numelui tatălui său. Nefericirea ne urmărea întruna, din cauză că în toate părţile existau creştini; chiar aici, în această sălbatică patrie, unde noi ne rugăm a ni se acorda ocrotirea, lângă valurile mării şi stâncile ciudate, chiar şi aici pot auzi cu câtă indignare se pronunţă numele bărbatului meu! Cei care erau trimişi să predice învăţăturile Lui Iisus au scris între îndrumările lor şi cuvintele: “El a fost răstignit din ordinul lui Ponţiu Pilat”. Grozav blestem, care în toate veacurile va fi repetat.

Iartă Fulvio! Şi te rog să plângi şi tu, care mă doreşti. Să-ţi ajute dreptul judecător Dumnezeu şi să-ţi dea, cât mai repede, toată fericirea pe care noi o dorim una alteia.

Scuză-mă!

Claudia”

Cine a fost Claudia Procula?

Claudia Procula a fost cea de-a doua soție a lui Ponțiu Pilat, guvernatorul roman al Iudeii între anii 26-36. Aceasta a fost nepoata împăratului Augustus Cezar și fiica nelegitimă a celei a treia soții a lui Tiberius, numită Julia (care a murit nu după mult timp de la nașterea Claudiei). Tiberius a înfiat-o însă pe Claudia iar căsătoria ei cu Ponțiu Pilat se spune că a fost aranjată de Sejanus, prietenul și confidentul lui Tiberius.

Dacă în mod normal soțiile guvernatorilor nu obișnuiau să își însoțească soții în diversele teritorii ale Imperiului Roman (preferând confortul și siguranța Romei), Claudia Procula se remarcă drept o soție care are o relație aparte cu Ponțiu Pilat și acceptă pericolelele provinciilor romane îndepărtate.

Claudia Procula a fost menționată fără nume în Evanghelia după Matei în contextul judecării lui Isus Hristos: „Pe când sta Pilat pe scaun la judecată, nevastă-sa a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic a face cu neprihănitul acesta, căci azi am suferit mult în vis din pricina lui.”” (Matei 27:19).

De asemenea, în arhiva Vaticanului există scrieri istorice aparținând lui Pilat în care acesta a menționat că în timpul judecării lui Isus Hristos i-a atenționat pe acuzatorii lui Isus: „”Știți că soția mea vă simpatizează în ceea ce privește iudaismul”. „Da, știm Pilat”. „Ei bine, soția mea a trimis să mi se spună: să nu faci nimic acestui om drept în această noapte”” (Ravasi G., „Il canto del gallo arrostito e la conversione di Ponzio Pilato”, L’Osservatore Romano).

Unii cercetători ai istoriei afirmă că în Iudeea, Claudia Procula avea o cameristă feniciană care credea în evanghelia împărăţiei propovăduită de Isus Hristos iar aceasta îi transmisese Claudiei tot ceea ce știa și credea. Spre deosebire de Pilat, care s-ar fi sinucis, Origene –  unul dintre cei mai reprezentativi teologi creștini din secolul al III-lea -, a sugerat în lucrarea „Omiliile după Matei” că soția sa, Claudia Procula, a murit ca și creștină. Acest aspect este confirmat și de Sinaxarul grecesc unde scrie: „Procula s-a făcut uceniță (…) și a primit sfântul botez”.

Scrisoarea de mai sus, scrisă în original în latină, se presupune că a fost scrisă într-un mic oraș galic din zona montană (zona Rennes-les-Bains din sudul Franței, în apropiere de locul natal al Claudiei, actualul Narbonne), la câțiva ani după ce Pilat plecase din Ierusalim.  Claudia Procula a scris în total trei scrisori către Fulvia. Manuscrisul scrisorii de față a fost găsită înițial într-o veche mănăstire din Bruges (Belgia) iar apoi transferată în arhivele Vaticanului. În arhivele ultimului țar al Rusiei s-a găsit de asemenea o copie a traducerii acestei scrisori, probabil aceasta fiind procurată de la Constntinopul unde ajunsese de altfel prima copie a scrisorii ei în jurul anului 1643.

În 1865, jurnalul catolic Novice din Slovenia a publicat scrisoarea lui Claudia Procula în limba slovenă. Însă adevărata popularizare a scrisorii s-a făcut atunci când Pictorial Review Magazine a publicat traducerea în limba engleză a scrisorii Claudiei Procula în aprilie 1929.

În prezent, în unele comunități catolice mai vechi din Europa, citirea acestei scrisori precede spălarea picioarelor săracilor în Joia Mare, înainte de Paștele care comemorează moartea și învierea lui Isus Hristos.

Surse Pro Jesus:
Forcucci J. (compil.), Relics of Repentance: The letters of Pontius Pilate and Claudia Procula, Issana Press, p. 1-21, 1996
Ravasi di G., „Il canto del gallo arrostito e la conversione di Ponzio Pilato”, L’Osservatore Romano, 24 aprilie 2009
***, „Documente istorice şi mărturii despre Domnul nostru Iisus Hristos”, Apărătoul.md, 3 mai 2013
***, „Sfanta Procla, sotia lui Pontiu Pilat”, Creștin Ortodox, 3 august 2012
***, „The Relationship between Rome and Judea prior to Jesus’ public life”, Historian.net, 19 august 2014

  https://www.evolutiespirituala.ro/claudia-procula-sotia-lui-pilat-marturii-istorice-despre-iisus/?feed_id=61190&_unique_id=648eb0e51189f

47055 152168234819808 145451122158186 226755 4024096 n

Cauzele SPIRITUALE ale bolilor (bibliografie: Louise L. Hay – You can heal your life)

Clasificarea în simptome somatice, fizice, psihologice şi mentale nu este cu adevărat justificată, pentru că toate aceste simptome sunt manifestări ale aceleiaşi probleme de principiu, diferind doar nivelul.
Creierul
Emisfera dreaptă a creierului controlează predominant funcţiile jumătăţii stângi ale corpului şi totodată este în legătură cu înţelegerea sufletească, creativitatea, simţurile, intuiţia, percepţia spaţiului şi a muzicii. Emisfera dreaptă corespunde Yin în tradiţia chineză, precum şi  Lunii, apei, aspectelor feminine şi receptivităţii.
Emisfera stângă controlează în mod predominant partea dreaptă a corpului şi are legătură cu logica, gândirea analitică şi raţională, inteligenţa, limbajul şi matematica. Corespunde, de asemenea,  chinezescului Yang , Soarelui, aspectelor masculine şi principiului  de a dărui.

Epilepsia
În timpul unei crize de epilepsie o persoană eliberează prin energie apăsarea şi agresiunea.
“Energia pozitivă pe care o eliberaţi, va permite să vă abandonaţi atât memoria cât şi cunoştinţa. Acceptaţi forţele şi energiile din interiorul dvs. fără a le reprima sau dezaproba şi îmbrăcaţi-le într-o formă conştientă.
Experimentaţi şi acceptaţi orice primiţi în conştiinţă atunci când adormiţi. Aceasta vă va permite să învăţaţi ce este devotamentul şi să lăsaţi lucrurile să se elibereze fără a fi forţat să o faceţi.”

Pierderea cunoştinţei (comoţie)
Noţiunea de comoţie reprezintă ceva ce va demolează întreaga maniera de a gândi. Eşti incapabil să ţii capul ridicat din cauza că începe să te doară de îndată ce te ridici. Trăieşti cu vechea ta manieră de a gândi şi rămâi tu însuţi. Dă-ţi şansa de a integra în viaţa ta simţămintele şi intuiţia.

Tumori pe creier
O tumoare pe creier este un semnal că  trebuie să schimbi modul de a gândi. Eşti ceea ce se numeşte “greu de cap” şi nu doreşti să renunţi la vechile  deprinderi care au durat suficient de mult încât să te îmbolnăvească şi în plan fizic. Trebuie să încerci să înţelegi că întreaga viaţă este supusă schimbărilor permanente. Ai încredere în puterea vieţii şi vei găsi libertatea.

Durerile de cap
Durerile de cap sunt un indiciu al unei tensiuni excesive. Pot fi cauzate de existenţa  unei ambiţii excesive şi/sau unei  dorinţe acute de perfecţiune. O altă cauză obişnuită a durerilor cumplite de cap este îngrijorarea permanentă. Greşeala este că acorzi o prea mare importanţă raţionalului care sălăşluieşte în mintea ta prea mult timp. Regăseşte-ţi echilibrul prin conştientizarea a ceea ce se întâmplă în interiorul tău şi  prin a-ţi urma intuiţia. Lasă lucrurile să curgă fără să le judeci. Aceasta va slăbi tensiunea şi va crea spaţiu pentru pace, dragoste şi bucurie.

 

Apoplexia
În timpul unui atac de apoplexie, irigarea anumitor zone ale creierului se întrerupe şi acestea încetează să mai funcţioneze corespunzător. Aceasta demonstrează o rezistenţă extremă împotriva vieţii şi o negare a Eu-lui  în acelaşi timp. Ceea ce rezultă de aici este paralizia care restricţionează activitatea ta în lumea de afară. Înţelege aceasta lecţie, dezvoltă şi acordă mai mare atenţie simţămintelor tale si intuiţiei. Acceptă viaţa ca un tot.

Părul – Problemele părului în general

Părul tău este un simbol al libertăţii şi puterii. În vremurile de demult, părul lung era un semn al libertăţii civice, dimpotrivă părul scurt însemna de cele mai multe ori că puterea, libertatea şi demnitatea persoanei vizate au fost retrase. Dacă ai probleme cu părul  întrebă-te ce doreşti de fapt să faci în raport cu ce se aşteaptă de la tine de către alţii. Dacă vei găsi curajul să fi sincer cu tine vei putea regăsi bucuria de a trăi şi totodată vei da un sens libertăţii şi puterii – la fel ca şi părul tău. Dezvoltarea acestei linii de gândire îţi poate da o interpretare pentru părul degenerat.

 Ochii – Problemele ochilor în general

Ochii noştri sunt ferestrele lumii şi oglinda sufletului nostru. Ei primesc impresii şi reflectă la rândul lor ceea ce percepem. Dacă aveţi probleme cu ochii trebuie să vă întrebaţi ce anume nu vreţi să vedeţi. Claritatea perfectă este în legătură cu ceea ce conştientizaţi, pentru a putea găsi lumina şi adevărul. Priviţi înăuntrul vostru înainte de a întoarce privirea către lume. În acest fel veţi fi capabil să aveţi o altă perspectiva a lucrurilor legate de voi.

Conjunctivitele

Conjunctivitele indică un conflict pe care refuzaţi să-l conştientizaţi. Dacă simţiţi dorinţa de a închide ochii, atunci priviţi în interiorul fiinţei voastre. Fiţi oneşti cu voi înşivă şi asumaţi-vă conflictul. Priviţi-l conştient şi observaţi-vă reacţiile fără să le condamnaţi. Soluţia este deja la voi.

 Orbirea

Orbirea este  formă extremă de a nu dori să vedeţi. Este manifestarea orbirii conştiinţei. Orbirea poate şi trebuie să conducă influxul în interior. Uitaţi-vă în interiorul vostru, iar libertatea pe care o veţi găsi va releva lucrurile care sunt refuzate privirii lumii. În acest fel veţi descoperi o noua lume şi un nou mod de a percepe lucrurile.

 Discromatopsie

Pentru cei ce nu pot distinge culorile, totul pare cenuşiu şi arată la fel. Dacă sunteţi incapabil să vedeţi diversitatea culorilor vieţii, deschideţi din nou ochii asupra unităţii care stă la baza relaţiilor dintre toate lucrurile şi aruncaţi din nou o privire asupra lumii. Veţi realiza  cât de multă bucurie şi plăcere veţi găsi în diversitatea vieţii.

Cataracta cenuşie

Când aveţi cataractă cenuşie, viziunea voastră asupra lumii este diminuată şi lucrurile nu pot fi percepute cu claritate. Practic refuzaţi să vedeţi anumite lucruri şi  păstraţi o distanţă între voi înşivă şi mediul înconjurător. Este ca şi cum aţi lăsa jos transperantele. Raţiunea pentru care viziunea tridimensională a fost diminuată este să vă ajute să vă opriţi a privi numai conturul extern al lucrurilor. Astfel, dacă viitorul pare întunecat priviţi în interior până găsiţi fluxul de lumină. Atunci aceasta va revărsa lumină pe cenuşiul lumii de afară, aşa cum soarele străluceşte peste griurile unei zile terne.

 Glaucomul

Glaucomul este rezultatul creşterii presiunii intraoculare. Aceasta la rândul ei este rezultatul unei continue presiuni a fluxului interior cauzată de lacrimile care nu au curs şi de sentimentul că aţi fost răniţi. Aţi pierdut literalmente busola unei vieţi vaste şi expansive. Percepeţi doar o mică parte a întregului, iar aceasta corespunde ideilor pe care le aveţi deja formate despre aceasta. Admiteţi  supărarea şi lăsaţi lacrimile să curgă. După aceasta veţi fi capabil să vă deschideţi către viaţă din nou.

 Miopia

Miopia este întotdeauna un indiciu pentru o prea mare subiectivitate. Priviţi totul din propriul punct de vedere. Viziunea voastră limitată indică faptul că ar trebui să vă analizaţi foarte bine, şi să faceţi în aşa fel pentru a mari cunoaşterea despre sine. Lumea care ne înconjoară este întotdeauna o expresie a propriului Eu. Astfel, ceea ce vedeţi în jurul vostru vă învaţă multe despre voi înşivă şi vă va  ajuta să dobândiţi  mai multă maturitate. Vederea asupra lumii înconjurătoare se va extinde odată ce veţi descoperi extinderea în interiorul vostru.
(Din acest motiv, miopia dispare de cele mai multe ori la bătrâneţe. Pe de altă parte, se poate dezvolta la aceasta vârstă).

Strabism

Este un fel de viziune unilaterală, în care vedeţi totul dintr-un singur punct de vedere şi în care lucrurile par plate şi bidimensionale. Pentru a deveni un întreg, trebuie să încercaţi să aflaţi şi celelalte laturi ale lucrurilor şi, totodată, să învăţaţi să le acceptaţi. Încercaţi să vedeţi într-o altă dimensiune a realităţii fără să excludeţi anumite aspecte ale acesteia. Boala vă va forţa să fiţi sinceri cu voi înşivă şi în acelaşi timp vă va arăta că aveţi lipsuri. Acordaţi atenţie la ce vă spune corpul vostru  şi veţi descoperi frumuseţea, fiind capabili de a vedea toate laturile vieţii.

 Hipermetropia

Hipermetropia apare de obicei la o vârstă înaintată. Este un indicator pentru a vedea viaţa ca un tot şi a nu rămâne prinşi în trivialităţi. Urmaţi sfatul pe care ochii vi-l dau.

 Nasul – Inflamaţiile nazale

Nasul este un organ prin care inhalaţi şi expiraţi aerul. Un nas obturat restrânge acest schimb cu exteriorul. (A se vedea şi Sistemul respirator). Când aveţi o răceală vreţi să vă retrageţi în sine pentru că nu mai puteţi mirosi lucrurile. Poate exista un conflict pe care încercaţi să-l ştergeţi, sau poate lucrurile au devenit pur şi simplu prea mult pentru voi.
Asiguraţi-vă pacea şi odihna după care tânjiţi îngăduiţi-vă să puneţi  distanţă între voi şi ceilalţi oameni, între voi şi probleme. Adunaţi noi puteri. Veţi fi atunci capabili să vă clarificaţi conflictele cu  mai multă uşurinţă.

 Problemele sinusurilor

Aceste simptome indică faptul că cineva apropiat vă irită. Observaţi modul în  care aţi reacţionat şi acceptaţi-l. Asiguraţi-vă odihna şi regăsiţi-vă puterea şi independenţa. Dacă reuşiţi, nimeni nu va mai putea să vă enerveze de acum încolo.

Urechile – Dureri de urechi,  otite

Ca în toate procesele inflamatorii, este vorba de o nemulţumire cauzată de un conflict care nu a fost eradicat. Ce anume doriţi să auziţi? În ce zonă a vieţii voastre vă lipseşte smerenia?  Traume de acest gen apar în mod frecvent în copilărie.  Devenim conştienţi de faptul că în mod inconştient, atragem situaţii şi persoane din exterior care ne învaţă exact acele lucruri pe care refuzam să le învăţăm singuri. Ascultaţi şi învăţaţi, orice  lucru are ceva să ne spună. Ascultaţi, de asemenea, vocea interioară şi urmaţi-i sfatul. În acest mod nu va mai fi nevoie să vă îmbolnăviţi .

 Auzul slăbit

Aceste simptome apar în mod obişnuit la o vârstă avansată. Persoanele afectate se izolează în ele însele mai mult decât înainte şi devin din ce în ce mai rigide şi inflexibile şi au o mai mică dorinţă de a asculta. Cu toate că cele expuse apar, cel mai des, la persoane în vârstă, aceasta nu este o regulă absolută. Ca boală, vârsta a treia scoate la iveală adevărul. Astfel  problemele care nu au fost rezolvate de-a lungul vieţii reapar. Încercaţi să menţineţi o minte deschisă şi receptivă pe măsură ce îmbătrâniţi şi învăţaţi din tot ceea ce vi se întâmplă. Ascultaţi, de asemenea, conştiincios vocea interioară şi fiţi deschişi la ceea ce vine.

 Surzenia totală

Numai persoanele care au ignorat total vocea interioară pentru multă vreme devin surde. Aceasta este o forma extremă a simptomelor descrise înainte, o stare de îmbolnăvire a inimii-capului şi de izolare. Prin a fi surd sunteţi în mod absolut forţaţi să ascultaţi ceea ce se întâmplă în interiorul vostru. Învăţaţi din aceasta şi ascultaţi semnalele din interior şi fluxul vital din voi. Deschideţi-vă complet vocii interioare şi ascultaţi-i comenzile.

 Gura – Respiraţia neplăcută

Ceea ce expiraţi corespunde cu starea voastră interioară. Dacă respiraţia voastră miroase neplăcut  este din cauza că gândurile sunt de asemenea neplăcute. Sunteţi nemulţumiţi privind adevărul în faţă. Uitaţi-vă bine la adevărurile de care sunteţi în mod special preocupat şi realizaţi  odată că dragostea, prietenia şi onestitatea prevalează în interiorul vostru iar respiraţia voastră va redeveni proaspătă.

 Probleme generale ale gurii

Problemele legate de gura indică o anumită inabilitate de a accepta noi impresii sau idei. Ca urmare, sunteţi copleşiţi de opinii rigide şi aţi devenit rigizi. Învăţaţi să fiţi receptivi la noi idei şi concepţii şi fiţi pregătiţi să acceptaţi noul. Deveniţi mai flexibili şi mai deschişi.

 Polipi nazali

Aceste probleme sunt în mod uzual un semn al dificultăţilor în familie, o atmosfera tensionată acasă, unde copiii  sunt nemulţumiţi şi se simt îndepărtaţi. Daţi copiilor înţelegerea faptului că sunt doriţi, în ciuda greutăţilor de orice natură. Fiecare fiinţă umană este expresia puterii divine a creaţiei şi are dreptul să fie aici, în privinţa a ceea ce ea sau el au de învăţat. Acceptaţi-vă atât pe voi cât şi pe copii aşa cum sunt şi oferiţi-vă unul altuia dragoste şi afecţiune.

 Dinţii şi gingiile

Problemele danturii în general inclusiv deteriorarea dinţilor
Starea danturii voastre arată în ce măsura sunteţi capabili să vă evidenţiaţi, să duceţi o lupta, să vă găsiţi o cale.
O dantură deteriorată indică că aveţi mari dificultăţi în a va exprima forţa (prin analogie cu felinele) să vă evidenţiaţi pe voi înşivă şi faptul că, pe de alta parte, nu vreţi să recunoaşteţi acest lucru, ori sunteţi incapabil să o faceţi.
Aveţi adesea dificultăţi în a lua decizii şi în a sublima agresivitatea naturală pierzând dragostea şi recunoaşterea generală. Fiţi voi înşivă, observaţi ce aşteaptă lumea de la voi. Acceptaţi-vă tendinţele spre agresivitate şi lăsaţi-le să ia loc în interiorul vostru fără a le condamna. În acest fel se pot transforma într-o forţă pozitivă şi constructivă care vă va ajuta să vă atingeţi cu uşurinţă scopurile.

 Scrâşnirea dinţilor noaptea

Scrâşnirea dinţilor noaptea este indicaţia a unei agresivităţi neeliberate, neexprimate, neînţelese. Dorinţa de a avea acţiuni incisive nu este admisă în timpul zilei, de unde acest exces de încrâncenare în timpul nopţii. Este timpul să deveniţi conştienţi de furia voastră, de agresivitate şi neajutorare. Nu le îndepărtaţi până nu adormiţi. (Ase vedea şi Problemele de deteriorare).

 Tartrul (Odontolithiasis)

Aceasta nemulţumire este o manifestare a unei agresiuni care nu a fost înlăturată şi care literalmente s-a transformat în piatră. Aceasta înseamnă că, dacă vă rezolvaţi problemele cu mai multă conştiinciozitate nu va mai fi nevoie ca efectele să se manifeste prin dinţii voştri.

 Dinţii falşi

Dinţii falşi creează o impresie de vitalitate şi evidenţiere care în realitate nu există. Dacă aveţi dinţi falşi, priviţi-vă să vedeţi dacă aţi luat mai mult decât puteţi mesteca sau dacă trăiţi prea mult în acord cu ceea ce alte persoane aşteaptă de la dumneavoastră. Întrebaţi-vă ce doriţi cu adevărat şi aveţi curajul să lăsaţi deoparte dorinţele altora.

 Probleme generale ale gingiilor

Aşa cum gingiile sunt baza dinţilor, aşa încrederea în viaţă şi în sine sunt baza în a fi capabil să evidenţiaţi. Problemele legate de gingii indică o incapacitate în acesta zona, probabil datorată temerii de a pierde dragostea. Sunteţi atinşi şi vulnerabili şi nu aveţi curajul să spargeţi gheaţa. Atâta vreme cât vă veţi iubi şi vă veţi accepta ca atare, nu veţi mai fi dependenţi de dragostea şi recunoaşterea celorlalţi şi veţi fi capabili sa va realizaţi propriile dorinţe. Veţi deveni autentici în a oferi celorlalţi dragostea pe care aţi descoperit-o în voi înşivă.

 Gâtul – Probleme generale ale gâtului

Problemele cu gâtul indică faptul că nu vrem sau nu suntem capabili să înghiţim ceva. Pot, de asemenea, să vă atragă atenţia asupra faptului că aţi exagerat furia, trăiri care v-au durut, etc. pe care nu doriţi să le exprimaţi. Din acest motiv durerile de gât au de a face cu frica într-o anumită măsură.

 Laringitele

Când aveţi laringita sunteţi forţaţi să vă retrageţi de la comunicare şi confruntare. Aceasta poate fi cauzată de frica de a fi respins când vă exprimaţi cu voce tare opiniile. Acest simptom este un semn că ar trebui să învăţaţi să vă exprimaţi resentimentele şi furia (adesea în faţa autorităţilor) în moduri diferite. Problemele pe care le-aţi avut în lumea exterioară sunt doar o expresie a conflictului dinăuntrul vostru. Odihniţi-vă pentru o vreme singuri şi priviţi în voi ceva mai mult. Atunci când veţi putea vorbi cu dragoste şi încredere, nu veţi mai avea nevoie să vă pierdeţi vocea.

Amigdalele
Când amigdalele voastre sunt inflamate aveţi dificultăţi în a înghiţi. Este ceva ce nu mai acceptaţi de acum înainte să înghiţiţi, vă reprimaţi trăirile în ciuda acestora, poate de teama de ceva anume. Ca în toate procesele inflamatorii, amigdalitele sunt un indiciu al unui conflict acut care a fost reprimat. Sfatul este să vă retrageţi şi să lăsaţi lucrurile pe drumul lor, pentru o vreme. Acceptaţi-vă sentimentele şi furia. Cu timpul, aceste sentimente vor înceta sa va mai sperie şi veţi deveni deschis şi liber.

 Dificultăţi de înghiţire

Daca aveţi dificultăţi de înghiţire sau aveţi un nod în gât, trebuie să vă întrebaţi ce anume nu puteţi sau nu doriţi să înghiţiţi. Acceptaţi-vă limitele. Când ceva devine prea mult pentru dumneavoastră nu vă forţaţi să procedaţi aşa cum alţii ar dori să o faceţi. Amintiţi-vă pacea şi forţa pe care le aveţi în interiorul vostru. fiţi dumneavoastră înşivă.
Sistemul RespiratorRespiraţia (în general)
Astmul
Când suferiţi de astm respiraţi mult aer dar aveţi dificultăţi în a-l elibera din nou. Pentru ca eliberaţi o cantitate atât de mică este posibil sa nu puteţi inspira de ajuns  si astfel capacitatea respiratorie se va diminua din ce în ce. Sunteţi probabil  persoane care tânjesc după dragoste dar care nu au învăţat încă să o ofere. Dar să luaţi întotdeauna fără să oferiţi nu merge. Ce păstraţi şi ce nu doriţi să oferiţi? Aveţi agresiuni sau furie pe care nu le admiteţi?  citiţi din Matei 5;44 in Biblie si recunoaşteţi că exista destul pentru orice şi oricine. Toată viaţa pe care o avem de oferit este deja prezentă în noi. Oferiţi  celorlalţi ceea ce aveţi deja şi o noua viaţa va începe iar să circule prin voi. Nu vă fie teamă să admiteţi prezentul statut de om neajutorat şi sentimentul ca sunteţi nesemnificativ, dacă procedaţi aşa veţi primi numai sprijin. Deveniţi conştienţi de ceea ce anume aţi respins sau şters de curând. Acceptaţi şi cuprindeţi viaţa în totalitatea ei şi veţi realiza că nu mai exista “duşmani” – ei au fost doar un produs al minţii voastre conştiente. În final veţi fi capabil să respiraţi liber din nou – un sentiment minunat.

Dificultăţi de respiraţie

Dacă pieptul vostru se simte ”ţinut” când inspiraţi sau aveţi dificultăţi în a lua aer întrebaţi-vă ce anume este ceea ce va restricţionează şi nu vă lasă să respiraţi liber. Conştientizaţi de asemenea, când şi ce v-a luat respiraţia sau v-a întrerupt-o. Acceptaţi faptul că sunteţi persoane libere. Adevărata libertate se află în sine, în conştiinţa voastră. Rămâne la latitudinea voastră să eliberaţi orice constrângeri aparent exterioare.

 Bronşitele

Bronşitele indică un conflict acut, manie sau tulburare în familie, sau în imediata voastră apropiere. Răceala indică faptul că există ceva pe care în mod inconştient doriţi să-l îndepărtaţi, ceva ce vă tulbură şi vă înfurie. Realizaţi că membrii familiei voastre, la fel ca oricine altcineva, au aceeaşi şcoală de viaţă cu a voastră. Acceptaţi faptul că fiecare persoana are drumul ei în viaţă. Împăcaţi-vă cu voi şi cu viaţa pe care o duceţi.

Pneumonia
Pneumonia este un semn ca procesul comunicării cu viaţa şi toate aspectele sale incluzând pe cele nemateriale sunt deranjate. Sunteţi prins într-un conflict cu propriul Ego conflict care a făcut ca plămânii să ia foc. În multe cazuri persoana implicată  a suferit din punct de vedere emoţional, ca urmare s-a retras în ea însăşi. Respiraţi respiraţia vieţii din nou. Fluxul supărării şi al bucuriei sunt la fel; în turbulenţele vieţii există o balanţă a armoniei.

 Tuberculoza

Tuberculoza indică un sever conflict al Ego-ului cu toată viaţa care vă înconjoară. Doriţi prea mult de la voi şi asta v-a făcut să uitaţi respiraţia minunata a vieţii. Respiraţi din nou liber şi deschideţi-vă spre viaţa în unitatea şi diversitatea ei şi realizaţi că există îndeajuns pentru orice şi oricine.

Inima
Tulburările emoţionale sunt date de lipsa de bucurie, precum şi respingerea vieţii. Trebuie să  ascultaţi mesajul inimii voastre mult mai atent. În acelaşi timp întrebaţi-vă când capul şi inima, intelectul şi emoţiile sunt în echilibru. Acestea mai reprezintă un ritm vital pentru viaţa voastră? Trăiţi din toata inima? Sunteţi capabil să vă chestionaţi inima în mod liber sau aveţi nevoie întâi să vă îmbolnăviţi? Dacă nu, nu este nevoie să aveţi nici un fel de probleme cu inima.

Aritmii
Aritmiile inimii sunt un indiciu al unei tulburări emoţionale şi o disfuncţie pe care aţi construit-o dumneavoastră înşivă. Ceva este în afara echilibrului. Indiferent ce a cauzat această tulburare, încercaţi să o integraţi în mod conştient în viaţa dumneavoastră.

Atacul de cord
Un atac de cord indică eliberarea unei mari acumulări de energie “agresivă”. Este suma totală a supărărilor şi enervărilor voastre care nu au găsit altă ieşire şi care s-au întors către voi cu toată forţa. Priviţi cu atenţie “camera de presiune” a emoţiilor neexteriorizate şi nu încercaţi să vă judecaţi. Deschideţi-vă inima către dumneavoastră şi către alţii şi salvaţi-vă de la a avea un atac de cord.

Angina Pectorală
Constrângerile au întotdeauna, legătură cu frica şi în cazul anginei pectorale, expresii ca inimă grea, o inimă rece sau o inimă de piatră sunt foarte sugestive. Aţi oprit deseori Ego-ul vostru de la unitatea vieţii şi a emoţiilor ceea ce are ca rezultat blocarea lor. Separarea creează întotdeauna antagonisme sau o atitudine de apărare. (a se vedea în Biblie Moise 15:7 şi Evreii 3:8). Aceasta la rândul său, creează frica, pe care încercaţi să o compensaţi prin a va strădui pentru putere. Expresia fizică a acestui mecanism este angina pectorală. Când vă închideţi în voi nimic nu poate intra şi ieşi deci deschideţi-vă către lucrurile care vă sperie. Viaţa este un proces de schimburi continue iar închiderea în sine şi separarea vă blochează. Oferiţi-vă liber  frumuseţea din dumneavoastră înşivă.

Sângele – Problemele sângelui (în general)


Când aveţi probleme cu sângele, trupul va arăta că viaţa vă este lipsită de bucurie iar ideile şi gândurile nu pot circula liber. De ce nu puteţi vedea frumosul din jurul vostru? De ce sunteţi atât de orbi asupra părţii pozitive a vieţii? Daţi gândurilor voastre libertatea să împărtăşească frumuseţea vieţii şi permiteţi-le să circule liber.

Anemia
Anemia indică o lipsă de bucurie şi de forţă şi o viaţă lipsită de dinamism. De ce refuzaţi să faceţi uz de energia care se afla în voi? Trebuie să realizaţi că există destulă putere, energie şi bucurie pentru noi toţi şi nu trebuie decât să ne deschidem către exterior pentru a o lăsa să intre.

Arteroscleroza
Ateroscleroza indică rezistenţă, tensiune, rigiditate şi o minte obtuză. În aparenţă aţi devenit prea inflexibili atât în privinţa minţii, cât şi a corpului şi nu înţelegeţi aceasta. Acum corpul vostru încearcă să va explice cu claritate care sunt apropierile de viaţă care va lipsesc: deschidere, flexibilitate, toleranţă, afirmarea vieţii şi a lumii înconjurătoare şi liniştea. Deschideţi-vă spre acestea şi trăiţi în pace, în acelaşi timp cu voi şi cu lumea.

Embolia

Embolia indică faptul că nu mai sunteţi flexibil înăuntrul vostru şi că aţi devenit rigizi din punct de vedere mental. Viaţa voastră a fost canalizată prea mult pe repaus şi relaxare şi, ca rezultat trupul vostru a devenit letargic. Realizaţi că totul în viaţă este în mişcare şi că nu faceţi excepţie de la aceasta. Fiţi deschişi şi abordaţi o atitudine flexibilă, deveniţi toleranţi şi iubiţi natura.

Presiunea arterială crescută
Presiunea arterială crescută apare atunci când nu v-aţi exprimat gândurile şi emoţiile o lungă perioadă de timp. Trăiţi constant la marginea unui conflict fără să ajungeţi la nici o concluzie. Aceasta natural că vă ţine într-o presiune continuă. (Acest fel de problemă este menţionată în Biblie în Proverbe 13 ;12). Priviţi cu atenţie problemele. Simţiţi calea către ele şi lăsaţi-le să se îndepărteze fără să ţineţi neapărat la una dintre ele. Un conflict va arată unde trebuie să învăţaţi să vă eliberaţi. În acest fel veţi fi capabil să eliberaţi o mare presiune şi să faceţi faţă problemelor voastre într-o manieră calmă.

Presiunea arteriala scăzută
O presiune arterială scăzută este un indiciu că încercaţi să evitaţi să faceţi faţă problemelor. Sunteţi lipsiţi de energie vitală vigoare şi nu vă puteţi evidenţia. Poate indica, de asemenea, o încercare de a evita sexualitatea. Priviţi forţele care lucrează în interiorul vostru, fără să emiteţi nici o judecată. Observaţi pur şi simplu ce se întâmplă şi acceptaţi-vă cu toate bolile. Dacă puteţi să fiţi oneşti cu voi veţi constata că veţi putea face faţă vieţii şi responsabilităţilor sale. Aplecaţi-vă asupra interiorului vostru şi veţi descoperi că sunteţi puternici şi atunci veţi fi capabili să vă bucuraţi fiind activ.

Varicele
Oamenii care suferă această stare au adesea o opoziţie a energiei interne faţă cu munca pe care o depun şi care nu le place de loc. Se simt depăşiţi de muncă şi uneori dezamăgiţi. Rezultatul este letargia, negativitatea şi pot avea o lipsa de elasticitate, energie şi o lipsă a sprijinului interior. Aceasta încearcă să vă spună venele voastre cu varice. Este important să acceptaţi situaţia voastră şi maniera de a acţiona. Fiţi voi înşivă din nou, apoi veţi fi capabili să vă relaxaţi şi să găsiţi o cale de a trăi viaţă cu bucurie şi o trăire interioară completă. Poate că tot ceea ce trebuie să faceţi este să vă schimbaţi atitudinea şi apropierea faţă de lume. Odată ce aţi devenit liberi din acest punct de vedere, sistemul circulator va fi şi el capabil să funcţioneze liber. Corpul este expresia gândurilor voastre.

Colapsul circulator
Simptomele de acest fel vă dau ocazia de a vă eschiva de la responsabilităţi şi de la probleme în loc să le rezolvaţi. În acest fel puteţi  câştiga putere asupra celorlalţi. Odată ce aceste simptome scad în intensitate vă veţi da seama ca problemele vă copleşesc mai mult ca oricând. Admiteţi că nu aveţi putere asupra anumitor situaţii şi acceptaţi acest fapt. Apoi aruncaţi o privire asupra problemelor fără a reprima nimic. Veţi fi capabili să găsiţi o soluţie pe aceasta cale şi veţi putea descoperi că vă veţi bucura asumându-vă responsabilităţi.

 

Edemele

Edema indică faptul că doriţi să reţineţi ceva. Poate vă e teama să pierdeţi ceva dar nu aveţi puterea să o recunoaşteţi. Este timpul să terminaţi cu trecutul.

Stomacul – Problemele stomacului (în general)
Stomacul are legătură cu recepţia şi digerarea emoţiilor Aceasta funcţie solicită o atitudine de deschidere, acceptare şi devotament. Dacă cineva şi-a interzis  capacitatea pentru a simţi în viata sa conştientă, stomacul va trebui să elibereze emoţiile. În ideea de a vă deschide către sentimente şi impresii, idei şi opinii şi să le integraţi în mod conştient este nevoie de mai multă încredere în sine. Datorită lipsei  de încredere aveţi dificultăţi în acceptarea sentimentelor, în special, ale furiei şi agresivităţii şi, de asemenea, va este greu să faceţi faţă conflictelor. În schimb, preferaţi să înghiţiţi lucrurile şi să le lăsaţi pe ele să vă mănânce. Deschideţi-vă spre tot ceea ce viaţa v-a adus şi continuă să vă ofere. Odată ce aţi început să înţelegeţi că exista un sens în spatele a tot ceea ce se întâmplă (şi veţi fi capabili să înţelegeţi numai dacă veţi fi deschişi şi receptivi)  nu veţi mai simţi lucrurile atât de apăsătoare in stomacul vostru. Veţi învăţa, de asemenea, să vă întoarceţi spre viaţă, cu toate impresiile şi experienţele şi veţi fi capabili să vă acceptaţi sentimentele şi să le exprimaţi liber.

Lipsa apetitului

Lipsa apetitului este un indiciu că vă este teama de noi impresii şi că refuzaţi să acceptaţi procesul digestiei care se manifestă odată cu acestea. Este cât se poate de evident că ceva vă strică apetitul. Lumea este plină de noi şi interesante impresii, şi dacă le întoarceţi spatele veţi trăi numai pe jumătate. Încercaţi să creşteţi fluxul interior pentru a primi  impresii şi apetitul se va dezvolta de la sine.

 Ulcerul gastric

Ulcerul gastric îl găsim la o persoana care nu poate să-şi exteriorizeze sentimentele şi agresivitatea, iar acestea se întorc înspre ea însăşi. Este un fel de autodistrugere pentru stomac, care începe să se digere pe el însuşi. Acceptaţi-vă sentimentele şi nu mai evitaţi conflictele. Deschideţi-vă spre impresiile din afară şi în mod conştient digeraţi-le şi acceptaţi-vă, totodată, şi  agresiunea. Admiteţi că sunteţi dornic de protecţia din copilărie cum ar fi dorinţa de a fi iubit şi de a se avea grijă de voi.

Arsuri gastrice

Dacă vă înghiţiţi furia iar şi iar, sucul gastric va deveni foarte acid într-o încercare inconştientă de a vă exterioriza sentimentele, ceea ce va duce la senzaţia de arsură. În acelaşi timp aceasta creează o presiune care previne cantitatea viitoarei mese. Înghiţirea hranei vă deranjează. Realizaţi că există un sens pentru orice în viaţă, incluzând modul în care reacţionaţi. Înţelegerea acesteia vă va da în viitor, un sentiment de încredere şi securitate, care vă va fi de ajutor în a va exprima nevoile şi furia (dacă mai este acolo) mult mai liber.

Greaţa (şi vomitatul)
Greaţa indică totdeauna respingerea a ceva ce am găsit că este prea greu de digerat nu numai în sensul fizic al cuvântului. Dacă mâncăm prea multe alimente sau avem multe idei, nu vom fi în stare să le digerăm suficient, iar voma ne previne că  ne încărcăm prea tare. Greaţa şi vomitatul în timpul sarcinii, în general, înseamnă lipsa dorinţei de a recepta sperma la concepţia copilului, dar mai poate însemnă respingerea propriei feminităţi, sau chiar a copilului însuşi. Oricare ar fi cazul fiţi un pic mai conştienţi de ce anume înghiţiţi şi fiţi sigur că este digerabil. Dacă sunteţi incapabili să schimbaţi situaţia în care vă aflaţi, deschideţi-vă mai mult şi veţi fi capabili să recepţionaţi mai mult. Mulţumiţi corpului dumneavoastră pentru ceea ce vă spune.

Tractul intestinal
Generarea de gaze
Aceste simptome sunt  adesea datorate faptului că nu puteţi sau nu vreţi să înghiţiţi ceva. În acelaşi timp, există o lipsă de dorinţă de a admite aceasta şi de asemenea, prin înghiţirea aerului, simulaţi actul real al înghiţirii. O altă cauza poate fi faptul că aţi înghiţit prea multe lucruri pe care nu le-aţi agreat, nu v-aţi împăcat şi acum sunteţi pe punctul de a exploda. Trebuie să fiţi mai selectiv şi să intraţi în contact  numai cu ceea ce doriţi şi ceea ce puteţi digera corespunzător. Acceptaţi-vă aşa cum sunteţi, incluzând orice limite puteţi avea şi învăţaţi să spuneţi “nu”. Veţi fi capabil să vă relaxaţi din nou şi  fluxul vieţii va trece prin voi mult mai uşor.

Apendicitele
Ca proces inflamator, apendicitele indică faptul că există o urgenţă, o problemă acută care blochează fluxul vieţii, în mod frecvent asociată cu o frică de viaţă. Opriţi întoarcerea în trecutul vostru şi viaţa îşi va relua cursul.

 Spasmele intestinale

Crampele şi colicile indică frecvent o tensiune care se refera la cum o persoana îşi girează fazele dezvoltării sale. Trebuie să învăţaţi să lăsaţi deoparte acele lucruri care nu mai sunt valide pentru dezvoltarea voastră. Tensiunea va slăbi ea însăşi sau nici măcar nu va fi nevoie să interveniţi. Lăsaţi-o să treacă , Fiţi deschişi pentru nou, permiteţi vieţii să vă învăluie.

Colita ulceroasă
Probabil că aţi avut părinţi foarte meticuloşi şi stricţi. Aţi avut parte de experienţe de reprimare şi umilire, cu rezultatul că vă este teamă de a vă arăta propria personalitate şi adesea jucaţi un rol doar ca să faceţi plăcere altora. Aşa cum aveţi o excesivă şi puternică dorinţă de afecţiune, vă ataşaţi prea puternic de alţii în loc să trăiţi propria viaţă. Fiţi voi înşivă! Puteţi să vă acceptaţi şi să vă iubiţi, vă veţi elibera de dependenţa de alţii şi veţi ajunge să realizaţi că viaţa este plăcută.

 Diareea (cazurile acute sau cronice)

Frica este în mod uzual implicată în cazurile de diaree. În anumite cazuri reprezintă o uşurare a ceva pe care, în loc să îl acceptăm şi să îl digerăm îl tot cărăm cu noi. Toate experienţele şi impresiile au ceva frumos şi sunt folositoare pentru voi. Deschideţi-vă fără teamă şi permiteţi-le să rămână înăuntrul vostru.

Hemoroizii
Aceste simptome arată că înfruntaţi probleme pe care trebuie să le lăsaţi deoparte, că ceva vă oprimă, ceva pe care nu puteţi sau nu vreţi să îl eliberaţi. Încercaţi să priviţi conştient indiferent ce este lucrul care va sperie şi faceţi-o fără frică. Nu reluaţi pas cu pas provocarea, lăsaţi-o să treacă fără să vă condamnaţi. Atâta timp cât puteţi accepta provocarea pe care o aveţi, veţi simţi lumina şi o inima deschisă şi capabilă să trăiască aici şi acum fără nevoia de hemoroizi.

Probleme digestive (în general / intestinul subţire)
Intestinul subţire analizează şi evaluează mâncarea pe care o mâncăm şi este, de aceea, un simbol al analizei şi digestiei impresiilor şi criticilor. Frica fundamentală este, de asemenea, tipică pentru probleme de acest fel, în special frica de a nu fi capabil de a primi îndeajuns. Probabil că simţiţi o lipsă a securităţii voastre şi aveţi multe de criticat. Dacă reuşiţi să adoptaţi o atitudine mai deschisă veţi fi capabili să vă confruntaţi mult mai uşor cu toate impresiile noi, fără să suferiţi din punct de vedere fizic. Învăţaţi să nu luaţi în serios probleme minore şi devotaţi-vă jocului vieţii cu mai mult entuziasm.

Constipaţia (intestinul gros)
Constipaţia este o manifestare frapantă a unei probleme psihologice la nivelul fizicului. Adeseori are legătură cu lăcomia şi zgârcenia şi aşteptaţi să manipulaţi lucruri, în special lucruri materiale. Aveţi probabil, dificultăţi în a lăsa să treacă vechile idei, precum şi adevărul de a lăsa problemele represive să iasă la suprafaţă. Sunteţi constipat atât mental cât şi fizic şi nu puteţi lăsa anumite lucruri în trecut, aşa cum situaţia dumneavoastră o arată. Lăsaţi la o parte trecutul şi frica voastră şi   opriţi-vă în a reprima lucruri pe care le găsiţi inconfortabile să vă confruntaţi cu ele. Permiteţi fluxului vieţii să treacă prin voi cu generozitate şi veţi găsi siguranţa pe care o căutaţi.

Ulcerul duodenal
Direcţionarea agresivităţii împotriva voastră iar şi iar va spori tensiunea, frica, anxietatea şi presiunea care vor începe să vă mănânce. Care este cea mai bună cale de a stăpâni, o agresiune? Să o exteriorizaţi, ceea ce trebuie făcut numai dacă alţii nu sunt răniţi în acest proces, sau doar să o conştientizaţi şi să o trimiteţi în lumină. După un timp agresiunea dumneavoastră va arde de la sine, iar durerile fizice vor începe să dispară.

Pancreasul

Diabetul
La baza acestor îmbolnăviri stă în mod frecvent o dorinţă de dragoste, şi în acelaşi timp, o inabilitatea de a se lăsa iubit. Vă lipseşte dulceaţa vieţii şi tânjiţi după dragostea pe care sunteţi incapabili să o oferiţi. Lăsaţi să treacă trecutul şi acceptaţi că distracţia, jocurile şi dragostea şi afecţiunea sunt baza fundamentală a vieţii.

 Ficatul – Probleme ficatului (în general)

Cele mai importante funcţii ale ficatului sunt metabolizarea (a carbohidraţilor şi proteinelor) si dezintoxicarea. Totodată, el analizează ceea ce este benefic pentru corp şi ceea ce nu este benefic. Astfel, din punct de vedere psihologic şi al nivelului spiritual ficatul are legătura cu evaluarea şi judecata, la fel şi cu măsura, proporţia şi excesul. Ficatul converteşte hrana animală şi proteinele vegetale în proteine umane, unde substanţele rămân aceleaşi. Astfel, acest organ creează forme adecvate în afara slăbirii, şi este, de aceea, un simbol al domeniului de maximă evoluţie şi dezvoltare. În timpul procesului aminoacizii care reprezintă substanţa de bază, rămân nealteraţi cu toate că structura şi forma de manifestare sunt schimbate. În acelaşi fel multiple forme de viaţă sunt numai manifestări ale acesteia. Ficatul este o expresie a vieţii şi este asociat cu religia, recunoaşterea sursei vieţii (potrivit lui Dethlefsen). Dacă aveţi probleme cu ficatul ar trebui să vă întrebaţi unde faceţi excese în zona vieţii dumneavoastră şi ce nu este bun, dacă nu vă otrăveşte. Aveţi standarde de a judeca  cu măsură sau sunteţi neştiutori în privinţa multor lucruri şi vă plângeţi din cauza lor? Sunt idealurile voastre prea înalte? Ce spuneţi despre relaţiile cu Sinele? Adevărul este simplitate, aşa că debarasaţi-vă de tot ceea ce este prea mult pentru voi şi regăsiţi libertatea, înţelegerea dragostea şi încrederea care sunt în voi.

 Icterul

Exageraţi lucrurile sunteţi foarte fixişti şi aveţi puternice opinii colorate. Deveniţi mult mai toleranţi îndreptaţi-vă spre afară şi oferiţi dragostea şi simpatia voastră tuturor persoanelor. Icterul încearcă să vă spună ca să renunţaţi la atitudinea unilaterală.

Hepatita
Hepatita este un indiciu al unui conflict acut. Întrebaţi-vă unde aveţi lipsa în obiective şi de unde furia, teama şi resentimentele care au răsărit în voi. Indiferent care ar fi răspunsul, ele vă forţează acum să vă odihniţi şi vă impun restricţii. Folosiţi acest timp bine şi îndepărtaţi totul, inclusiv criticismul, furia şi vechile idei. Aceasta este schimbarea pentru un nou început. (A se vedea Problemele ficatului).

Ciroza ficatului

Dacă aţi citit interpretările la problemele ficatului descrise mai înainte veţi fi capabil să recunoaşteţi care sunt cauzele şi condiţiile legate de îmbolnăvire. În acest caz, iată, problemele respective au escaladat şi au ajuns la un nou stagiu. În aparenţă nu vreţi să învăţaţi din simptomele anterioare şi nu trageţi consecinţele necesare. Nimic nu s-a schimbat în sine, în viaţa voastră, în privinţa opiniilor care vă privesc. Corpul vostru vă cheamă, poate pentru ultima dată, să vă schimbaţi

Rinichii – Problemele rinichilor (în general)
Ca toate organele perechi, rinichii au de a face cu ideea de parteneriat. Cum plămânii reprezintă domeniul prieteniei şi al comunicaţiei, testiculele şi ovarele relaţiile sexuale şi erosul, rinichii reprezintă complementaritatea care eliberează inconştient o parte din noi către partener. În mod uzual atragem persoane care reprezintă umbra noastră, acest aspect al nostru a ceea ce am vrea să fim sau să reprimăm, dar pe care nu l-am integrat încă.
Daca aveţi probleme cu rinichii este probabil că proiectaţi deficienţele şi problemele voastre asupra partenerului sau asupra altora. Ca rezultat sunteţi foarte senzitivi, adesea dezamăgiţi şi frustraţi şi criticaţi pe alţii. În acelaşi fel, în care corpul vostru va fi otrăvit dacă rinichii nu fac diferenţa între produsele cursul vieţii. Conştiinţa voastră este conducătorul corpului. Treziţi-vă la realitate cât mai repede.

Vezica biliară
Bila este o substanţă extrem de agresivă care arde grăsimile. Problemele cu vezica biliară au întotdeauna legătură cu agresivitatea şi este evident că nu sunteţi total conştienţi de faptul că sunteţi agresivi şi indiferenţi şi nu o eliberaţi.
Simptomele de acest fel indică, în mod uzual, o agresivitate reprimată şi o blocare a energiei. Colericul tipic este bilios prin natura lui pentru că nu eliberează energia în mod conştient. Aruncaţi o privire conştientă asupra orice vă enervează fără să vă judecaţi. Furia se va dizolva, şi veţi fi capabil să folosiţi energia în mod pozitiv.

Calculii vezicii biliare
Aici simptomele descrise anterior au un stadiu crescând de dezvoltare. Înverşunarea sentimentelor grele şi agresivitatea s-au întrupat acum într-o piatră. Este probabil ca modul vostru de viaţă este influenţat de forţe de constrângere.  Deschideţi-vă spre viaţă în toată frumuseţea ei şi lăsaţi trecutul de o parte.Trebuie să vă întrebaţi ce probleme relaţionale aveţi şi care sunt limitele pe care vi le arată. Acceptaţi ceea ce aţi aflat, aceasta este singura cale de a învăţa. Orice aspect întâlnit în afara noastră care ne face să reacţionăm în interior, ne face capabili de învăţare, creştere şi maturitate. Pe aceasta cale, viaţa însăşi ne devine parteneră. Deschideţi-vă acestui potenţial şi încetaţi de a va agăţa de vechile probleme.

 Pielonefritele

Ca în toate cazurile proceselor inflamatorii, acestea indică o provocare acută sau un conflict în aflarea parteneriatului sau relaţiei pe care nu aţi rezolvat-o încă în mod conştient. Acum conflictul ia cu asalt rinichii şi va atrage atenţia. Aruncaţi o privire asupra problemei şi a tot ce este legat de ea. Încercaţi să acceptaţi şi lucraţi cu aceasta în mod conştient. (a se vedea Problemele rinichilor).

Calculii renali
Calculii renali sunt rezultatul unei agresiuni în parteneriat care datorită faptului ca a ţinut atât de mult s-a solidificat. Este o energie negativă care este păstrată în loc să fie eliminată.
Procedând astfel, aţi adus dezvoltarea voastră într-un punct mort. Intrebati-va cu ce probleme vă confruntaţi şi ce împiedică fluxul natural al dezvoltării. Faceţi uz de şansa care vi se acordă şi lăsaţi în spatele vostru trecutul. Oferiţi rinichilor voştri iubire.

Rinichi atrofiaţi (aplicabili de asemenea pacienţilor dependenţi de dializa sau rinichi artificiali)
Dacă problemele descrise anterior nu au fost integrate în mod conştient, se poate să ajungeţi la acest ultim stagiu. Noul vostru partener este acum instalaţia de dializa, o maşina care va curăţă sângele. Este un parteneriat intim de care de acum înainte sunteţi dependenţi. În acelaşi timp aveţi şansa să realizaţi că nu veţi găsi niciodată partenerul perfect, până când nu veţi deveni voi înşivă perfecţi. Este foarte important  să dezvoltaţi dragoste şi afecţiune în interiorul vostru şi să nu  proiectaţi problemele voastre asupra altora  (a se vedea remarcile de la Problemele rinichilor).

Vezica urinară
Cistitele
Substanţele secretate de rinichi sunt conduse către vezica urinară unde acestea aşteaptă să fie descărcate şi sunt lăsate să aştepte până când presiunea necesară se formează. În cazul cistitelor, procesul de formare a presiunii, de relaxare şi descărcare se produce cu durere. În ciuda presiunii mari urina se elimina cu greutate. Cistitele sunt un proces inflamator.
Poate aţi fost sub presiune mai devreme şi acum o proiectaţi asupra altora. Ar fi mai bine să lăsaţi să treacă, în mod voluntar, vechile conţinuturi psihologice. Treceţi prin toate atitudinile şi opiniile pe cale le-aţi folosit şi descoperiţi ce anume va scoate din frica. Dacă veţi proceda aşa şi veţi “descărca” opiniile care nu sunt necesare, etc., nu va mai trebui să aveţi cistită de acum înainte.

 Îmbolnăvirea vezicii urinare (în general)

Neliniştea şi frământarea timp îndelungat duc la îmbolnăvirea vezicii urinare. În aparenta acţionaţi cu o presiune psihologică asupra vezicii urinare unde în curând aceasta se va resimţi. Trebuie să realizaţi că eliberarea presiunii întotdeauna aduce uşurare. Învăţaţi să vă uşuraţi de presiunea psihologică iar vezica urinară va avea grijă de ea însăşi.

Vezica urinară “iritabilă sau agitată”
O vezica urinară “nervoasă sau iritabilă” indică o menţinere de lungă durată a presiunii în interiorul ei pentru că nu a fost în mod conştient relaxată. Aruncaţi o privire asupra celor mai presante probleme ale voastre şi faceţi-le faţă în mod cinstit. Veţi fi capabili să transformaţi presiunea care va irita şi să deveniţi liberi şi mulţumiţi, din nou.

Sarcina şi naşterea
Avortul (în general)
Când apare un avort, este probabil ca acel copil a fost conştient sau inconştient respins. Adesea aceasta demonstrează conflicte familiale sau tensiuni. Iată din nou “boala” ne arată adevărul. Dacă doriţi cu adevărat un copil faceţi-o din tot sufletul cu bucurie şi naşterea lui va deveni o experienţa pozitivă atât pentru mama, cât şi pentru copil.

 Naşterea prematură

O naştere prematură poate indica faptul că mama a vrut să nască copilul înainte de termen, dar nu a putut sau nu a vrut să admită acest lucru. Natural că acesta este un fapt negat în general. Frecvent există şi o aversiune inconştientă împotriva viitoarei sarcini. Naşterea prematură arată că doriţi să vă ascundeţi.

Pseudo-sarcina
Indică o dorinţă importantă de a avea un copil, pe de o parte, iar pe de altă parte o lipsa de responsabilitate. În cazul femeilor care trăiesc singure, o pseudo-sarcina reprezintă în mod uzual, dorinţa de a avea pe cineva care pe care să-l iubească fără a-i da naştere, aspectul sexual are legătură cu relaţia de parteneriat. Responsabilitatea şi sexul sunt părţile din viaţă care pot deveni frumoase şi să vă împlinească dacă vă deschideţi către aceasta şi trăiţi cu acestea în mod conştient. Dacă puteţi să scoateţi în evidenţă complet aceste zone ale vieţii, circumstanţele externe se vor schimba în acord cu ele.

 Probleme în timpul sarcinii

Când o femeie are dureri în timpul sarcinii, este de cele mai multe ori pentru ca respinge copilul pe care îl poartă la o anumită limită. Cu cât îl respinge mai mult, cu atât sarcina o face să conştientizeze acest lucru. Nu încercăm să emitem judecaţi sau să spunem că este bine sau rău, suntem preocupaţi de onestitate şi orice simptom pe care îl resimţiţi are legătură cu adevărul. Încercaţi să aflaţi de ce respingeţi copilul. În mod real aveţi ce învăţa unul de la celalalt. Deschideţi-vă spre ceea ce urmează să vi se întâmple şi acceptaţi situaţia aşa cum este. Aceasta vă va ajuta să vă iubiţi copilul nenăscut mai mult.

Naşterea peste termen
Naşterea peste termen este opusul celei premature, aici mama refuză să-l lase să se nască. Aceeaşi problemă poate să apară când copilul devine adult şi încearcă să părăsească casa. Trebuie să învăţăm să lăsăm  sarcina de care ne agăţam, chiar dacă este vorba de un copil nenăscut. Cu cât îi oferiţi mai mult cu atât primiţi mai mult. Dacă puteţi să lăsaţi acesta să se manifeste vă va oferi un sens al binecuvântării şi libertăţii.” Este mai mult binecuvântat ce oferi decât ceea ce primeşti ”(Apostolii 20:35)

 Probleme sexuale

Frigiditatea
Dacă sunteţi frigide, nu puneţi sau nu vreţi să vă oferiţi partenerului dumneavoastră, nu vreţi să aveţi o poziţie subordonată. Poate fi de asemenea, faptul că vă este frică de capacităţile şi dorinţele voastre sexuale sau nu doriţi să fiţi indecente, şi acestea apar de la actele de a oferi şi a primi. Preferaţi, în schimb să rămâneţi reci şi frigide. Iubirea este cea care va deschide, vă va face permisivă. Aceasta se referă şi la sexualitate. Învăţaţi să acceptaţi simţurile sexuale şi nu permiteţi fricii sau respingerii lor să vi le transforme în ceva urât.

 Bolile venerice

Practic toate bolile venerice “interzic” actul sexual în orice fel, şi  totodată sugerează ideea de auto-pedepsire. Există, în mod uzual un sens al vinovăţiei despre sex combinat cu credinţa ca organele genitale sunt murdare şi păcătoase. Luaţi o pauză şi realizaţi că sexualitatea va deveni pură şi frumoasă dacă acceptaţi că este expresia dragostei şi a dorinţei de unire. Dacă puteţi face asta nu veţi mai avea sentimente de vinovăţie sau de pedepsire.

 Impotenţa

Problemele legate de potenţă întotdeauna au de a face cu frica de ejacula şi de a pierde controlul precum şi cu frica de a-şi reprima conţinutul psihologic. Energia necesară este păstrată la nivelul creierului în loc să fie lăsată acolo unde este nevoie. Exista adesea sentimentul presiunii şi tensiunii sexuale, precum şi unul de vinovăţie, iar unii chiar simt ciuda împotriva partenerului. Nu este surprinzător că totul merge rău. Odată ce aţi devenit mult mai conştienţi de aceste lucruri veţi realiza că este necesar să vă conştientizaţi mai mult sentimentele căci sexul nu are nimic de a face cu intelectul. Altfel spus, oferiţi-vă energia interioară sau nu o mai faceţi de loc. Dacă puteţi să ignoraţi mintea voastră veţi experimenta curând puterea emoţiei şi bucuria energiei sexuale.

Spasmele Vaginale (Vaginism)
Sunteţi în starea de a ţine persoana pe care o iubiţi şi de care vă este teamă că o pierdeţi (sau altă persoană). Sentimentele de culpabilitate privind sexualitatea pot de asemenea, să aibă un rol. Realizaţi că aveţi nevoie de exteriorizare şi nimic altceva nu se va pierde nici chiar dragostea adevărată. Realizaţi, de asemenea că toate părţile din care sunteţi compus sunt frumoase.

Probleme ale sânilor ( durerile de sâni şi chisturile)
Aceste simptome vă atrag atenţia asupra faptului că instinctul de mamă a devenit prea important şi că aţi devenit autoritară şi arogantă. De aceea trupul vostru vă atrage atenţia. Acceptaţi că fiecare în individualitatea sa este diferit şi că fiecare trebuie să-şi găsească şi să-şi urmeze drumul propriu în viaţă. Permiteţi-vă şi lăsaţi pe alţii să fie liberi şi independenţi.

Dureri menstruale
Durerile menstruaţiei sunt un protest interior împotriva adevăratului devotament şi o rezistenţă inconştientă împotriva feminităţii, sexului şi partenerului. Sunt adesea sentimente de culpabilitate, iar sexualitatea este privită ca un păcat sau ca ceva murdar. A fi femeie înseamnă să experimentezi şi să dezvolţi puterea devotamentului receptivităţii şi dragostei. Aceste caracteristici formează un important contrast cu puterea bărbatului care se referă la rezistenţă şi evidenţiere (puterea Yang) care sunt atât de predominante în lumea de astăzi. Deveniţi conştientă de frumuseţe şi forţa de care sunteţi legată şi acceptaţi-vă feminitatea.

Probleme de prostată
Probleme de această natură indică faptul că în mod conştient v-aţi “colorat” cu numeroase judecăţi false şi opinii. Credeţi în eşec şi în adevărul de a îmbătrâni şi de a renunţa la idealuri importante în viaţă care sunt în spatele acestui gen de simptome cu atitudinea voastră pesimistă, adesea, plasaţi blamul asupra altora; de asemenea, tensiunea sexuală şi sentimente neconştientizate joacă un lor. Dacă învăţaţi să acceptaţi energia creativă masculină în toate zonele vieţii voastre, veţi fi capabili să vă bucuraţi de sex din nou.

Sterilitatea
Sterilitatea la unele femei indică o respingere inconştientă a sarcinii, în timp ce la altele sarcina este dorită doar pentru  “a-l lega pe partener”. Sterilitatea masculină indică frica de o relaţie apropiată şi, de asemenea, de a avea responsabilitatea unui copil. În amândouă cazurile este important să fii onest cu tine însuţi şi să admiţi ceea ce doreşti cu adevărat fără să-ţi condamni dorinţele. Veţi fi atunci capabili să faceţi pasul drept în viitor.

Probleme sexuale inflamatorii
În cazul problemelor inflamatorii corpul este aici atenţionându-vă să rezolvaţi conştient o problemă sexuală care a fost mult timp reprimată. Aceasta problemă se poate referi la sentimentul de culpabilitate, la pierderea unei persoane dragi sau la ceva ce are din partea voastră o apreciere maximă. Priviţi-vă conflictul dinăuntrul vostru cu onestitate. Adevărata dragoste este ceva ce nu se pierde niciodată, deci nu este nevoie să vă agăţaţi de aceasta. Dragostea nu are legătură cu vinovăţia,  nici măcar în privinţa aspectelor sexuale.

Probleme de climacteriu (Menopauza)
Un întreg complex de simptome sunt conţinute în problemele de menopauză. Printre acestea sunt frica de a îmbătrâni, de a deveni indezirabilă sau neatractivă, cât şi o anumită respingere a propriei persoane. Unele femei au bufeuri, ceea ce dovedeşte că sunt încă frumoase, în timp ce reapariţia menstruaţiei reprezintă dorul de tinereţe şi fertilitate. Amintiţi-vă că numai lucrurile care nu l-aţi experimentat vă pot deranja şi vă pot da bufeuri, în timp ce experienţele prin care aţi trecut deja vă vor lăsa rece. Trăiţi în acord cu nevoile naturale referitoare la aşteptările din punct de vedere social şi conceptele artificiale despre moralitate. Observaţi schimbările prin care treceţi şi recunoaşteţi că sunt mai degrabă bune decât rele. Viaţa înseamnă schimbare şi creştere. Intraţi în acest nou ciclu de dezvoltare cu bucurie şi deschidere.

Pielea – Problemele pielii (in general)
Pielea este organul care ne îmbracă corpurile, frontiera dintre interior şi exterior. Pielea noastră intră în contact direct cu lumea şi din acest motiv este un simbol în a stabili contacte şi a trage liniile între noi şi alţii. Modul în care pielea noastră arată şi starea ei ne spun multe despre noi ca persoane. Persoanele deosebit de sensibile au, adesea, o piele sensibilă  şi viceversa. O piele care transpiră mult indică insecuritate sau teama, iar o persoana care se îmbujorează este probabil excitabilă.
“Frontiera” pielii poate fi lezată din interior prin urticarii sau abcese, iar din exterior prin  vătămare. Dacă aveţi probleme cu pielea voastră trebuie totdeauna să vă întrebaţi următoarele: Sunteţi capabili să intraţi în contact cu alţii? Sunteţi capabili să oferiţi şi să primiţi tandreţe? V-aţi definit limitele şi dacă aţi făcut-o este ceva ce încearcă să spargă sau să vă plictisească dincolo de aceste limite?

Abcesele
Atâta vreme cât un conflict interior nu a putut fi resorbit la nivel psihologic, se manifesta la nivel fizic, iar rezultatul este ca pielea voastră a erupt şi este inflamată. Experimentaţi acum, din punct de vedere fizic durerea şi pericolul unui conflict pe care l-aţi fi evitat. Ar fi mai bine pentru voi să lăsaţi să treacă în mod conştient conflictul, în loc să încercaţi să-l evitaţi. Dacă vă aşteptaţi să rezolvaţi conflictele potrivit voinţei voastre, ele nu vor mai avea manifestări proprii într-o manieră atât de inconfortabilă.

Acneea
Dacă suferiţi de acnee este un semn ca aspecte din interiorul vostru, pe care     le-aţi reprimat ca teama, insecuritatea, sau ruşinea încearcă să răsară şi să devină vizibile. Dacă sunteţi adolescenţi, este probabil că aţi reprimat sexualitatea de teama necunoscutului; acneea este un semn al rezistenţei inconştiente la contactele apropiate cu alţii, chiar dacă aceasta  sunt ceea ce aşteptaţi.  Aceasta manifestare a conflictului interior se află în spatele debordării graniţelor impuse de ego-ul vostru şi găsirii pe cineva de care să fiţi  apropiaţi. Acceptaţi toate aceste forţe şi schimbări care se întâmplă în interiorul vostru şi recunoaşteţi sexualitatea ca ceva frumos şi natural. Deschideţi-vă şi veţi găsi acea persoană foarte specială.

 

Eczemele

Eczemele sunt o indicaţie ca un factor emoţional sau inconştient vă irită şi trebuie să lupte cu conştientul. Puteţi, de asemenea să rezistaţi la ceva; poate vă simţiţi ameninţaţi sau răniţi. Aceste sentimente vor interveni numai atunci când ridicaţi bariere şi încercaţi să trageţi linii prea rigide între voi şi ceilalţi. Deveniţi conştienţi ce anume vă cauzează aceasta iritaţie şi integraţi-o în viaţa dumneavoastră. Odată ce nu veţi mai avea nevoie să ridicaţi astfel de bariere veţi fi capabili să iubiţi şi să înţelegeţi ceea ce aţi găsit odată ca fiind atât de ameninţător.

Furunculii
Un furuncul este un indiciu al unei probleme acute care va face foarte furios şi vă aduce în stare de a fierbe. Dacă ştiţi cum să vă oferiţi Reiki aşezaţi-vă jos     puneţi-vă, pentru un timp, mâinile pe plexul solar şi daţi frâu liber furiei. Nu o reprimaţi ci doar observaţi-o până când nu vă va mai interesa de loc. Dintr-o dată sentimentele dumneavoastră de furie se vor evapora şi furunculul va deveni superfluu.

Ulceraţiile
Sunteţi apăsaţi de ceva şi va rod frica şi tensiunea. Aruncaţi o privire asupra a ce cauzează aceste sentimente. Observaţi cum veţi reacţiona, fără să scăpaţi nimic. Veţi realiza curând că teama şi tensiunea au dispărut şi că aţi devenit împăcaţi şi optimişti din nou. Ulceraţia va dispărea în curând.

Zona Zoster
Zona Zoster apare ca urmare a unor tensiuni de lungă durată, nesiguranţei şi indeciziei. Durerea asociată răsare din agresiuni care nu au fost eliberate şi care s-au întors împotriva voastră acum, transformându-se în auto-agresiune. (A se vedea Galatenii 6:7) Încercaţi să aflaţi de unde vine incertitudinea şi întrebaţi-vă dacă sunteţi incapabili să luaţi decizii. Aveţi încredere în fluxul vieţii; acceptaţi ceea ce se întâmplă. Veţi găsi, în curând, drumul. Aveţi încredere că lucrurile se vor dezvolta în maniera cea mai bună.

Urticariile
O urticarie poate fi o indicaţie că vă simţiţi tratat în afara barierelor pe care le-aţi impus şi acum daţi înapoi pentru a vă proteja. În acelaşi timp, încercaţi să atrageţi atenţia. Sentimentul de insecuritate v-a cauzat o reţinere a emoţiilor, iar acum ele se fac simţite cu forţa. Oricum, vă veţi simţi astfel dacă vă închideţi în voi. Fiţi deschişi faţă de voi înşivă şi veţi fi capabili să vă deschideţi faţă de alţii şi să primiţi atenţia care va fi oferită cu bucurie.

Mâncărimile
Ceva vă deranjează şi vă calcă pe nervi. Poate că este o dorinţă neîndeplinită, o cerinţă a inconştientului de rezolvare a unei probleme fizice sau a unui sentiment de furie. Ceva solicită să se exprime şi îşi caută o cale de înţelegere. Ar fi mai bine să căutaţi în interiorul vostru pentru a afla de unde aceasta mâncărime. Realizaţi că dorinţele voastre şi furia sunt exprimări de baza ale vieţii dumneavoastră deci, nu le proiectaţi asupra celorlalţi.

Eczema la copii
Dacă copilul are eczemă de lapte încearcă să vă arate că are nevoie de mai multă dăruire emoţională şi de contact fizic. Este aşteptarea copilului de a sparge sentimentul de izolare. Oferiţi copilului mai multă atenţie şi dragoste. Luaţi-l în braţe şi oferiţi-i cât de mult Reiki  puteţi.

Psoriasis
Psoriasis-ul este că o suită de armuri care sunt “îmbrăcate” în mod special de persoane foarte senzitive şi temătoare, cu latura emoţională foarte pregnantă. Nimic nu poate fi lăsat să intre sau să iasă în aceasta armura impenetrabilă. Prin aceste simptome se manifestă o dorinţă de apropiere şi, în acelaşi timp, o frica de intimitate. Depresiile nervoase şi durerile indică faptul că trebuie să vă deschideţi sufletul, chiar dacă asta înseamnă să deveniţi vulnerabil. Deschideţi-vă către viaţa indiferent ce forma întâlniţi. Fiţi pregătiţi pentru disconfort şi durerea pe care o puteţi simţi, dat nu deveniţi înspăimântaţi şi nu vă închideţi în sine. Observaţi cu simplitate ce se poate întâmpla şi în curând, durerea vă va lăsa.

Arsurile (externe)

Arsura este o vătămare a pielii, care este o frontiera între individ şi lumea înconjurătoare. În scopul de a fi capabil să iubiţi cu adevărat, aceste frontiere trebuie să fie lăsate la o parte. Poate că v-aţi ars, deoarece, aveţi o dorinţă arzătoare de dragoste, care nu este pregătită să vă cucerească. Poate aţi folosit în mod incorect focul vieţii, iar acum ardeţi rău. O altă posibilitate ar putea fi că nu aţi judecat corespunzător pericolele şi ca rezultat v-aţi  ars degetele. Focul este o expresie vie a energiei, iar când aceasta energie ia forma iubirii aceasta vă va topi inima. Lăsaţi să vi se întâmple asta. Pe de alta parte, dacă ardeţi cu furie, aşezaţi-vă şi doar aruncaţi o privire la ceea ce se întâmplă, fără să proiectaţi sentimentele asupra altora. După ce furia voastră a ars un timp va lasă loc din nou pentru pace, armonie şi dragoste.

Negii
Negii sunt un indiciu că aţi descoperit un aspect urât al sinelui şi aceasta va face să vă simţiţi vinovat. Realizaţi că orice înăuntrul vostru este o expresie a jocului vieţii în toate variantele sale. Din acest motiv, orice lucru are dreptul să existe şi este frumos în felul lui, mai ales dacă veţi înceta să condamnaţi ceea ce nu vă place. Dumneavoastră înşivă sunteţi frumos şi dornic de dragoste. Odată ce aţi realizat acest lucru nu mai este nevoie să aveţi negi.

Sistemul locomotor (în general)
Sistemul locomotor al corpului (părţile care se mişcă) simbolizează mobilitate şi flexibilitate şi echilibru. De exemplu, vorbim de anumite persoane că au spatele  drept de altele că au un gât ţeapăn, observam că oamenii sunt adesea aplecaţi de spate cu vârsta.
Sistemul locomotor este format din oase, muşchi articulaţii şi ligamente. Oasele formează schema sinelui şi reprezintă suportul corpului şi, din acest motiv  reprezintă stabilitatea şi standardele morale care ne sprijină ca fiinţe umane. Când aceste standarde devin prea rigide, de exemplu, oasele noastre se rup uşor  sau devin fragile. Muşchii şi extremităţile simbolizează mobilitatea şi activitatea. Cu ajutorul mâinilor noastre putem să strângem ori să ţinem lucrurile, şi de aceea mâinile noastre reprezintă abilitatea de a apuca sau a înţelege lucruri şi a le “ţine în mână”. Pe de altă parte cu picioarele facem progrese prin viaţă şi problemele în această zonă semnifică dificultăţi în acest sens. Îndoirea genunchilor are legătură cu smerenia şi de asemenea genunchii au şi ei legătură cu aceasta. Ne folosim picioarele pentru a sta pe pământ mai mult sau mai puţin ferm. Astfel, picioarele au legătură cu stabilitatea şi cu abilitatea de a sta vertical cât şi cu umilinţa şi înţelegerea.

Aciditatea
Aciditatea indică un lucru nedigerat pe care nu aţi vrut să-l rezolvaţi, care s-a acumulat în inconştientul dumneavoastră şi acum vă face corpul atât de acid încât    generează dureri fizice cum ar fi reumatismul care se dezvoltă. Oricum, a reprima lucruri în acest fel nu este o soluţie chiar dacă s-a întâmplat să fie aşa. Aruncaţi o privire asupra problemelor voastre şi asupra a orice vă irită în halul acesta şi încercaţi să luptaţi cu ele conştient, fără să suprimaţi nimic. Dacă reuşiţi să rezolvaţi ceva la nivelul conştientului nu veţi mai avea nevoie să suferiţi în planul fizic. Tratarea acidităţii poate fi dureroasă,  rezolvarea problemelor şi a conflictelor vă va aduce atât bucurie, cât şi eliberare.

Lipsa de mobilitate la vârsta a III-a (în general)
Lipsa de mobilitate la vârsta a III-a apare, în general, când individul implicat este rigid de fel, sau are standarde prea inflexibile. Astfel, dă dovadă de rigiditate în privinţa anumitor principii şi este mental inflexibil şi incapabil să accepte schimbarea. Lăsaţi să dispară conceptele şi principiile rigide şi corpul vostru va deveni flexibil din nou.

Artritele (în general)
Artritele va forţează să vă opriţi şi compensează supraactivitatea la nivel fizic, din cauza căreia, în interior aţi devenit rigid, “greu de cap” şi încăpăţânat. Poate că sunteţi foarte moralist şi cusurgiu. Înverşunarea, resentimentele şi lipsa umorului vor fi rezultatul şi vă veţi simţi, în fond, neiubiţi. Iată, dragostea este pretutindeni, trebuie simplu sa vă deschideţi şi să o lăsaţi să vă cuprindă, fiţi prietenoşi, iubitori şi înţelegători cu voi şi veţi putea fi în acest fel şi cu ceilalţi care vă vor trata în aceeaşi manieră ( în conformitate cu Legea afinităţii). Fiţi liberi şi oferiţi altora acelaşi drept la libertate.

Artrozele (în general)
Artrozele reprezintă o escaladare a simptomelor menţionate în cazul artritelor. Persoana care suferă de artroză este mai rigidă în concepţii şi opinii, cu rezultatul  final de a deveni “ruginit”. Flexibilitatea sinelui va restaura treptat mobilitatea fizică. Întregul creaţiei este într-o continuă mişcare. Luaţi parte la bucuria dansului vieţii. Bucuraţi-vă. Mişcaţi-vă.

Hernia de disc
Arată o anumită indecizie care este adesea asociată cu sentimentul de a nu avea îndeajuns un suport emoţional. Ceva s-a blocat în interiorul vostru, a devenit ţeapăn şi imobil. Poate aţi amplificat prea mult  nevoia voastră de recunoaştere şi acum vă simţiţi apăsat de o presiune considerabilă. Cu o hernie de disc sunteţi obligaţi să staţi pur şi simplu, să reflectaţi, aceasta fiind o bună ocazie pentru a analiza situaţia voastră şi să aranjaţi înnoitor lucrurile. Aveţi curajul să fiţi independent faţă de opiniile altora şi deschideţi-vă spre viaţă atât în interior cât şi în exterior. Veţi deveni în curând flexibili şi liberi. Dacă aveţi încredere în viaţă, aceasta vă va ajuta, deci fiţi deschis pentru acest sprijin.

Probleme ale picioarelor (în general)
Cu ajutorul picioarelor păşim spre viitor şi dacă vă este teamă de viitor sau credeţi că viaţa voastră nu poate merge pe aceasta cale  fără să admiteţi aceasta, picioarele voastre vor începe ele insele să vă simtă şi să vă împiedice progresele viitoare. Priviţi-vă situaţia în mod conştient şi admiteţi frica, sau orice alte sentimente de rezistenţă pe care le aveţi. Dacă nu este posibil să faceţi progrese externe, mergeţi înăuntrul vostru, găsiţi pacea şi încrederea ce doriţi cu adevărat şi ce poate fi îndeplinit fără prea multă dificultate. Faceţi paşii necesari. În acest mod veţi fi capabili să mergeţi prin viaţă, din nou, cu optimism şi bucurie. (a se vedea şi problemele tălpilor).

Îmbolnăvirea ligamentelor (în general)
Îmbolnăvirea ligamentelor, întotdeauna indică o anumită slăbiciune a stării interioare şi a vigorii mentale. De aceea sunteţi atât de uşor de rănit şi nu puteţi uita cu uşurinţă orice mică lovitură primită, aşa cum o arată vânătăile care va apar la fiecare izbitură. Întrebaţi-vă ce doriţi de fapt şi rămâneţi sincer cu voi înşivă şi cu dorinţele sinelui, apoi veţi găsi mai mult sprijin din partea sinelui. Nu fiţi întotdeauna cel care oferă. Fiţi voi înşivă; nu veţi mai fi dependent de dragostea celorlalţi. Veţi descoperi binefacerea dragostei şi frumuseţea ce se ascunde în străfundurile fiinţei voastre şi astfel veţi fi capabil să o împărtăşiţi celorlalţi.

Fragilitatea oaselor
Picioarele noastre ne susţin la nivel fizic aşa cum standardele morale o fac la nivel psihologic. Când standardele devin prea rigide sau limitate, picioarele noastre vor reacţiona în acord cu acesta. Lăsaţi ca rigiditatea sinelui şi standardele care vă guvernează viaţa să se “înmoaie”.  Fiţi conştienţi asupra lor şi lăsaţi lucrurile să se întâmple; lăsaţi-vă să alunecaţi şi învăţaţi să le acceptaţi fără să judecaţi. În acest mod veţi deveni flexibili şi adaptabili din nou.

Curbura spatelui

O curbura a spatelui (aplecare în faţă) prea pronunţată indică faptul că trebuie să trăiţi în smerenie. De când aceasta calitate vă lipseşte, furia şi iritabilitatea s-au acumulat în spatele vostru şi vă arată clar că aveţi lacune în atitudinea voastră conştientă. Dacă v-aţi născut cu o curbură a spatelui pronunţată este sarcina voastră să învăţaţi smerenia şi să o integraţi în viaţa voastră. Aţi făcut aceasta alegere voi înşivă şi trebuie să o acceptaţi. Totul este bine aşa cum este şi trebuie să realizaţi că nimeni nu v-a vrut vreodată răul. Alte persoane joacă un rol în îndeplinirea karmei dumneavoastră.

Contracţia muşchilor mâinii
Aceasta afecţiune arată adevărul despre noi. De când mâna voastră este închisă cu forţa, sunteţi în mod necesar lipsit de deschidere. Există şi multă agresiune şi ostilitate pe care doriţi să o ascundeţi, dar strângerea, în primul rând revelează adevăratul stadiu la care aţi ajuns. Deveniţi spirite mai deschise şi exprimaţi-vă emoţiile liber. În acest mod veţi putea, treptat, să aveţi din nou mâinile deschise.

Fracturile (oasele rupte în general)

Oasele noastre simbolizează stabilitate şi sprijin precum şi, îndeplinirea unor norme, iar un os fracturat indică faptul că aţi omis sfârşitul unei faze în dezvoltarea voastră. Acum corpul vostru este nevoit să vă spună să rupeţi cu trecutul. Este de asemenea posibil să fi avut prea mult stres în activităţi fizice şi nu îndeajuns de multă preocupare pentru spiritualitate. Lăsaţi-vă întrerupţi în drumul vostru sau, mai bine, luaţi o pauză  în privinţa a ceea ce a fost poate prea rigid în acest drum. Dacă aveţi un spirit flexibil, veţi fi flexibili şi în modul de viaţă. Fiţi maleabili, atunci oasele voastre vă vor oferi stabilitate, şi nu va fi nevoie să se rupă.

Probleme ale tălpii piciorului (în general)
Problemele tălpii piciorului pot fi interpretate într-un mod similar cu acelea ale picioarelor. (Dacă degetele sunt afectate acestea probabil au legătură cu aspecte minore ale viitorului). Astfel, există anumite temeri în viitor cauzate de lipsa de înţelegere a legilor vieţii. Pentru a preveni aceasta, mergeţi mai departe fără a vedea peste tot dificultăţi; problemele tălpilor vă atrag atenţia cu privire la aceasta frică. Adesea va exista o dorinţă prea mare de a face progrese şi  problemele picioarelor nu fac altceva decât să vă încetinească. Realizaţi că progresul constă în doi poli – anume  cel a odihnei şi cel al activităţii. Urmăriţi mesajul corpului vostru şi învăţaţi să vă odihniţi cât este necesar. Găsiţi pacea înăuntrul vostru, sursa de adevăr şi înţelegere, iubire şi încredere. Atunci veţi fi capabili să vă croiţi drumul prin viaţă, din nou.

Guta
Dacă suferiţi de gută corpul vostru este rigid şi înţepenit, şi atitudinea despre viaţă a fost, în aparenţă, inflexibilă şi rigidă pentru mult timp. Furia şi nerăbdarea     s-au depozitat ele însele în gânduri iar acum sunteţi nevoiţi să fiţi inactivi şi tăcuţi. Se poate să vreţi să dominaţi pe alţii cu purtarea voastră autocratică. Acum voi sunteţi dominaţi – anume de gută. Primiţi boala cu conştienţă pentru a regăsi pacea şi liniştea. Cultivaţi deschiderea şi receptivitatea Sinelui şi lăsaţi pe alţii să meargă pe drumul lor. Oricare om are dreptul la propria-i libertate, iar dacă  puteţi accepta aceasta totul este bine.

Probleme ale şoldului (în general incluzând coxartropatiile, de exemplu)
Problemele şoldului arată, de asemenea, un anumit grad de rigiditate şi inflexibilitate. Acesta este rezultatul fricii de viitor şi al inabilităţii voastre de a lua decizii în cazul problemelor importante. Nu vă forţaţi să faceţi progrese. Reiki vă va ajuta să dezvoltaţi liniştea, vitalitatea şi încrederea, ce sunt o bază bună pentru a lua decizii înaintea vieţii  Fiecare pas pe această cale va genera progres.

Sciatica (lumbago)

Problemele sciaticii opresc activitatea şi vă obligă să vă odihniţi mai mult. În aparenţă sunteţi copleşiţi şi, în multe cazuri aceste dureri includ o anumita teamă de viitor şi temeri financiare. În multe cazuri, oamenii suferinzi de lumbago încearcă să compenseze sentimentul de inferioritate prin intreprinderi de fapte mari. Aici, de asemenea, trebuie să dai atenţie nevoii de odihnă. Faceţi-o conştiincios şi veţi dobândi astfel liniştea interioară. Acceptaţi şi observaţi  temerile şi limitările fără să le eliminaţi sau să începeţi o acţiune compensatorie. Acceptaţi-vă pe dumneavoastră şi viaţa fără să emiteţi judecăţi. Apoi veţi descoperi că binele este oriunde şi veţi avea sentimentul că aţi primit sprijin şi protecţie. Fiţi veseli şi optimişti.

Probleme ale genunchilor (în general)
Dacă mândria, încăpăţânarea, egoismul sau teama inconştientă vă împiedică să fiţi umili şi să faceţi concesii câteodată, aceasta poate fi din cauza inflexibilităţii şi înţepenirii genunchilor. Dacă veţi reuşi să dezvoltaţi mai multă toleranţă şi simpatie şi să învăţaţi cum să iertaţi veţi fi capabili să alungaţi probleme mai grave cu genunchii în viitor. Odată ce aţi învăţat din nou smerenia veţi reuşi cu uşurinţă să vă flectaţi genunchii.

Paraliziile (în general)
Paraliziile sunt întotdeauna o formă de a evada din domeniul responsabilităţilor şi sunt, adesea, cauzate de teamă sau şoc. În multe cazuri, individul este inflexibil din punct de vedere mental, dar nu admite să fie aşa sau reprimă faptele. Realizaţi că voi sunteţi parte din viaţa întreagă şi primiţi cu drag toate experienţele noi şi schimbările pe care viaţa vi le oferă.

Epilepsia
În timpul unei crize de epilepsie o persoană eliberează prin energie apăsarea şi agresiunea. “Energia pozitivă pe care o eliberaţi, vă permite să vă abandonaţi atât memoria cât şi cunoştinţa. Acceptaţi forţele şi energiile din interiorul vostru fără a le reprima sau dezaproba şi îmbrăcaţi-le într-o formă conştientă. Experimentaţi şi acceptaţi orice primiţi în conştiinţă atunci când adormiţi. Aceasta vă va permite să învăţaţi ce este devotamentul şi să lăsaţi lucrurile să se elibereze fără a fi forţat să o faceţi.”

Hernia  (o interpretare similară este valabilă pentru hernia ombilicală)
Eforturile peste măsură, presiunile, stresul, precum şi tendinţa de auto-pedepsire se reflectă în aceasta afecţiune iar energia voastră creativă a luat un curs greşit. Este timpul să deveniţi conştienţi de aceasta şi să începeţi să trăiţi armonios în dragoste şi senzitivitate. Acceptaţi-vă pe voi înşivă aşa cum sunteţi. Oferiţi-vă dragoste.

Spondilita anchilozantă
Aceasta este o manifestare a unei inflexibilităţi inconştiente care este rezultatul unui ego extrem de puternic. Individul este forţat să vadă cât este de rigid şi de inflexibil în realitate. Acum vede cât este de bine să fie smerit decât să fie umilit în aceasta manieră. Învăţaţi să vedeţi dincolo de persoana voastră şi de propriile nevoi. Deveniţi mai flexibili şi atunci veţi fi capabil să mergeţi prin viaţă plin de bucurie şi împăcat cu sine şi cu lumea.

Scleroza multipla (MS)
Scleroza  multiplă este adesea cauzată de dorinţa de a avea totul sub control. Acum corpul vostru refuză aceasta şi încearcă să vă spună să lăsaţi la o parte inflexibilitatea şi voinţa de oţel. Aveţi inima grea. Este timpul să învăţaţi să treceţi cu drag prin fluviul vieţii. Opriţi-vă să controlaţi şi să dominaţi totul. Relaxaţi-vă complet. Aveţi încredere în ghidarea Sinelui. Învăţarea unei metode de relaxare şi meditaţie va fi de asemenea de mare ajutor.

 Crampele musculare (în general)

O crampă este întotdeauna un indiciu al unei mari tensiuni şi arată dorinţa de a păstra ceva. Lucrul de care individul nu este capabil să scape este adesea îndelung menţinut deşi trebuia distrus şi uitat cu mult timp înainte. Acum energia este blocată şi crampele sunt o ieşire la suprafaţă a ceea ce a fost reprimat. Mai bine aţi face să lăsaţi trecutul la o parte. Relaxaţi-vă şi eliberaţi-vă.

Probleme ale gâtului (cum ar fi înţepenirea gâtului, de exemplu)
Gâtul nostru are de-a face cu obstinenţa şi încăpăţânarea. Persoanele cu probleme ale gâtului refuză adesea să privească o problemă din mai multe puncte de vedere şi sunt în mod uzual inconştiente de iubirea de sine, dau dovadă de rigiditate şi încăpăţânare. Dacă învăţaţi să deveniţi mult mai flexibili şi toleranţi şi să acceptaţi opiniile celorlalţi, gâtul vostru va redeveni mobil. (a se vedea Biblia, pilde 29:1 şi Nehemiah 9:16, în acest scop).

Poliartritele
Persoanele suferinde de poliartrită sunt adesea înrăite, constrânse, mofturoase şi moraliste, frecvent ca rezultat al sinelui rigid şi încăpăţânat. În majoritatea cazurilor există o tendinţă de sacrificiu de sine

frecvent cauzată de agresiunile reprimate pe care individul nu vrea să le admită ca atare, deoarece “fiecare trebuie să vadă cât de mult mă zbat”. Pentru că sacrificiul este in mod esenţial ceva foarte pozitiv, trebuie să aruncaţi o privire critică asupra motivaţiilor voastre. Acestea nu au nici o legătură cu adevărata dragoste. Lăsaţi-i pe alţii să-şi trăiască propria viaţă. Dacă nu învăţaţi în mod conştient libertatea de care este nevoie pentru a o dezvolta o restricţionaţi cu gânduri care impun. Dragostea, iertarea, libertatea şi afirmarea sinelui sunt valori care au o importanţă particulară în cazul vostru. Deschideţi-vă către ele.

Rahitismul
Emoţiile probabil joacă un rol minor în viata copiilor care au rahitism. Dar aceste simptome apar, şi la vârsta a III-a, cât şi la maturitate. Dacă suferiţi acum de rahitism, nu exista probabil, îndeajuns de multă dragoste şi securitate în viaţa voastră şi aveţi un sentiment de lipsă de stabilitate interioară. Unii ar spune că sunteţi nealimentaţi emoţional. Acordaţi mai multă atenţie acestor aspecte ale vieţii şi amintiţi-vă în permanenţă că sunteţi alimentat şi protejat de energiile ăi dragostea universală. Pentru a primi o rază de soare, o floare trebuie mai întâi să-şi deschidă petalele.

Reumatismul
Atitudinii voastre conştiente îi lipseşte dragostea veritabila şi de aceea sentimentele sau resentimentele sunt vindicative şi au crescut de aşa manieră că acum se întorc în corpul vostru sub forma unui proces inflamatoriu. De ce nu admiteţi că aveţi aceste emoţii şi sentimente de agresiune? De ce le reprimaţi atât de puternic? Aruncaţi o privire fermă asupra acestora,  asupra obstinenţei şi inflexibilităţii şi asupra atitudinii dominatoare fără să condamnaţi. Arătaţi-vă compasiunea faţă de voi înşivă şi faţă de alţii şi învăţaţi să acceptaţi iubirea de sine cu toate emoţiile şi sentimentele, atât pozitive, cât şi negative. În acest fel veţi fi capabili să spargeţi maniera dată de negativitatea voastră şi să daţi din nou frâu liber sentimentelor.

Durerile de spate (în general)
Spatele nostru acordă corpului sprijin şi îl ţine drept. Astfel, se poate spune că spatele ne dă sprijinul şi corectitudinea. Problemele cu spatele arată că sunteţi supraîncărcaţi şi că probabil nu vreţi să admiteţi aceasta. Este de asemenea vorba de sentimentul că  nu primiţi destul sprijin. Durerile care afectează partea superioară a coloanei vertebrale sunt în legătură cu lipsa unui suport emoţional care rezultă dintr-o lipsă a stabilităţii interioare. În acelaşi timp, sunteţi probabil persoană care are tendinţa să lase în urmă dragostea şi afecţiunea. Durerile care afectează partea de jos a spatelui au legătură cu îngrijorările materiale şi financiare, precum şi cu teama de viitor în privinţa banilor. Puterea care a creat Universul v-a dat viaţă şi vă menţine sprijinul la toate nivelurile existenţei. Tot ce aveţi de făcut este să vă deschideţi acestei posibilităţi în loc să vă bizuiţi pe ego-ul vostru mic şi limitat. Oferiţi dragoste şi încredere celorlalţi şi în conformitate cu Legea afinităţii le veţi primi pe amândouă înapoi.

Torticolis
Torticolis este un indiciu al insecurităţii. În aparenţă nu vreţi să vedeţi adevărul în faţă, preferaţi să evitaţi confruntările şi acum sunteţi obligaţi să le daţi curs sub aceasta formă a bolii. Aici din nou simptomele nu mint. Trebuie să vă învingeţi aceste atitudini unilaterale şi să vă uitaţi la cealaltă faţă a lucrurilor fără teamă. Totul încetează să vă agaseze odată ce aţi învăţat să priviţi la acestea şi să acceptaţi ceea ce vedeţi. Dacă învăţaţi să manifestaţi o astfel de atitudine veţi fi capabil să vă mişcaţi din nou liber.

Bursita (genunchiul menajerei)
Acest simptom arată că aţi acumulat furie şi agresivitate pentru o prea lungă perioadă de timp. Acum aţi dori să loviţi voi primul cu pumnul în masă sau chiar să loviţi pe cineva. Încercaţi să găsiţi un mod inofensiv pentru a va elibera furia; veţi găsi cu siguranţă o cale să procedaţi aşa. Nu vă întoarceţi la sentimentele trecute, nu le condamnaţi sau să le judecaţi, ci doar priviţi-le în mod conştient. Ele sunt o formă de energie şi putere. Dacă învăţaţi să le acceptaţi  se vor transforma în energie pozitivă, iar puterea iubiri va fi liberă din nou în voi.

“Crampa scriitorului”
Acest simptom arată clar că sunteţi foarte ambiţios şi pretenţios. Pe cine încercaţi sş impresionaţi? O crampă este întotdeauna un indiciu al unei tensiuni excesive şi o încercare de a vă prezenta drept ceva sau cineva ce nu sunteţi. Petreceţi mai mult timp fiind aşa cum sunteţi cu adevărat în loc să faceţi, sau să doriţi să faceţi şi viaţa va deveni relaxată şi uşoara din nou. Sunteţi cineva chiar şi fără să exageraţi dorinţa de ambiţie (a se vedea Durerile musculare).

Durerile de umăr (în general)
Aţi folosit umărul prea mult şi aceasta a devenit prea greu, o povară pe care o duceţi. Aruncaţi o privire la ceea ce aţi dus, şi vedeţi dacă toate sunt necesare. Deveniţi îndeajuns de curajoşi să terminaţi cu unele dintre ele, a căror greutate este pe umerii voştri. Dacă faceţi asta, corpul vostru nu va mai fi atât de solicitat iar voi nu vă veţi simţi inconfortabil, iar  viaţa va deveni liberă şi mai puţin împovărată.

Amorţirea membrelor
Acest simptom este de asemenea o expresie a ceva ce aţi dus cu voi inconştient pentru multă vreme. Trăiţi într-o stare emoţională împovărătoare şi a-ţi lăsat în spate dragostea şi compasiunea. În fapt, sentimentele sunt ca nişte amorţiri ale membrelor voastre. Este timpul să reacţionaţi mai spontan în viaţă şi să vă deschideţi voi înşivă sentimentelor de dragoste, fericire şi armonie.

Luxaţiile (în general)
Uneori sunteţi prea puternici în maniera în care lucraţi cu alţii. Dacă sunteţi neatenţi, o luxaţie ne va atrage atenţia asupra acestui fapt. Acum vedem de ce nu trebuie să tot încercăm să forţăm prin  voinţă pe alţii. Lăsaţi oamenii să trăiască propria viaţă. Vor fi mult mai fericiţi aşa şi voi nu mai aveţi nevoie să vă luxaţi încheietura mâinii sau glezna.

Fractura vertebrelor
Fractura unei vertebre reflecta inflexibilitate şi vedere unilaterala în viaţă. Atitudinea voastră este prea rigidă şi, ca rezultat, grăsimea v-a doborât. Aceasta poate fi prevenită cu puţin mai multă smerenie din partea voastră. Acum aveţi timp să reflectaţi la aceasta şi trebuie să realizaţi că viata este întotdeauna în mişcare şi plină de schimbări. Învăţaţi să trăiţi toate aceste aspecte ale vieţii, învăţaţi  să “curgeţi” cu ele şi viaţa va deveni, din nou, o bucurie.

Infecţiile (in general)
Fiecare infecţie presupune un conflict care nu a fost conştientizat şi rezolvat. Astfel, fie nu sunteţi capabili să percepeţi în mod conştient acest conflict, fie aţi evitat să vă luptaţi cu acesta, ori mai simplu aţi refuzat să îl admiteţi. Fiţi oneşti cu voi înşivă. Pentru a câştiga atenţie, energia psihică pe care aţi încercat să o reprimaţi a atras viruşi, bacterii sau toxine ca au invadat corpul vostru. Acum rezistenţa organismului a fost dezactivată, iar conflictul pe care aţi încercat să-l evitaţi vă necăjeşte  în forma unei inflamaţii. O inflamaţie acută este totdeauna o chemare urgentă pentru a înţelege ceva, pe când un proces inflamatoriu care a devenit cronic reprezintă un conflict nerezolvat de multă vreme. În mod evident, vă lipseşte curajul de a lua o decizie clară în rezolvarea problemei. În aparenţă, vă simţiţi ca şi cum aţi pierdut ceva ori aţi pierde ceva dacă aţi proceda aşa. Acum energiile voastre sunt blocate şi sunteţi într-o perioadă de stagnare, toate energiile se concentrează pe focarul de infecţie, şi corpul se simte obosit. Partea corpului unde s-a localizat focarul de infecţie indică cauzele psihologice ale conflictului. Trebuie să observăm fenomenul din punct de vedere patologic pentru a descifra înţelesul acelei infecţii. Dacă nu faceţi de la sine paşii necesari în dezvoltarea voastră, conflictele vor apărea. Aruncaţi o privire asupra posibilităţilor pe care diferitele situaţii le oferă. Amintiţi-vă că în cazul unui conflict cronic este important să terminaţi cu el luând decizii clare.

 

Răcelile (în general)
O răceală indică faptul că un conflict care a stagnat o perioadă începe să piardă teren şi anumite canale blocate încep să curgă din nou. O răceală eliberează corpul de toxine; după aceea vă simţiţi, în mod obişnuit, ca şi când aţi fi făcut câţiva paşi mici în dezvoltarea voastră. Acceptaţi dorinţa, odihna şi petreceţi cât mai mult timp posibil în linişte. Încercaţi să luptaţi cu conflictele voastre observându-le şi acceptându-le. Dacă aveţi succes în a proceda aşa, veţi scăpa de răceală.

Febra (în general)
Febra indică o stare de apogeu a unei furii arzătoare care nu a fost rezolvată şi acum se manifestă la nivel fizic. Priviţi cu atenţie la ce vă face furios. Este parte din viaţa voastră şi fiecare conflict pe care îl experimentaţi are ceva să vă spună. Învăţaţi să acceptaţi indiferent ce vă tulbură, aşa cum acceptaţi partea plăcută a vieţii. După aceea veţi deveni un întreg şi veţi radia iubire.

Gripa (în general)
Gripa este un semn de prea mult stres sau al unei crize din care vreţi să evadaţi; pe de altă parte nu aveţi voinţa să admiteţi  că aceasta vi se întâmplă. Sunteţi hrănit şi aţi dori să lăsaţi totul să meargă pe propriul curs. Acceptaţi-vă dorinţa de odihnă, şi oferiţi-vă posibilitatea de a căpăta noi puteri. Acceptaţi conştient situaţia în care sunteţi şi indiferent cu ce vă confruntaţi reţineţi că  aceasta conţine o şansă pentru creştere interioară.

Alergiile (în general)
Alergia este o reacţie a sistemului imunitar al organismului la o substanţă care a fost declarată “duşman”,  iar de atunci simbolizează un aspect al individului care a fost respins sau reprimat. A lupta cu un duşman creat de noi înşine este întotdeauna un act de agresiune, o lupta inconştienta împotriva unei zone a vieţii de care ne temem sau nu vrem să o lăsăm în viaţa noastră. Rezistenţa este opusul iubirii, pentru iubire acceptarea devine un tot. Substanţa care a adus reacţia alergică este un simbol al zonei pe care o ignoraţi şi cu care vă luptaţi în mod inconştient.
Dacă suferiţi de simptome alergice este timpul să vă întrebaţi ce încearcă să vă spună duşmanul simbolic. Ce aspecte ale vieţii încercaţi să suprimaţi sau să reprimaţi? Încercaţi să aruncaţi o privire conştienta la lucrurile de care vă temeţi în mod inconştient şi observaţi rezistenţa la ele, precum şi teama şi agresarea sinelui. (În acest context citiţi Biblia pasajul din Matei 5:39 si5:44). O vindecare autentică a alergiilor va fi posibilă numai dacă reuşiţi să integraţi în mod conştient aspectele pe care le-aţi reprimat ca fiind duşmani.

Alergiile la antibiotice
Termenul antibiotic este format din cuvintele anti = împotriva şi bios = viaţă. Acestea sunt droguri care lucrează împotriva vieţii. De asemenea, ucid ceva în interiorul vostru. O reacţie la antibiotice este un indiciu că trebuie să acceptaţi toate aspectele vieţii, chiar dacă iau forma unei tensiuni sau unui conflict.

Alergiile la praful din casă
Acest tip de alergie indică o teamă de toate lucrurile pe care le simţiţi a fi impure şi murdare, o frică ce se proiectează adesea în sexualitate.

Febra Mare
Este o reacţie alergică la polen, care este un simbol al fertilităţii şi reproducerii. Febra Mare reflectă o rezistenţă inconştientă, în special în legătură cu sexualitatea. Adesea este o teamă inconştienta de sexualitate.

Alergii la animale (în general)
Acest tip de alergii reflectă reprimări ale componentelor agresive ale sexualităţii.

Alergiile la pisici
O pisică simbolizează cele mai feminine  aspecte ale sexualităţii şi calităţi ca gentileţea şi tandreţea. Dacă sunteţi alergic la pisici, puteţi avea probleme în aceasta zonă.

Bolile copilăriei (în general)
Bolile copilăriei care afectează pielea aşa cum sunt pojarul, oreionul, vărsatul de vânt, scarlatina, vestesc o nouă fază de dezvoltare a vieţii unui copil. Aici, ceva care nu este cunoscut de copil sau care poate, de aceea, să nu lupte cu el fără existenţa unui conflict, apare vizibil pe suprafaţa pielii. Când aceste probleme îşi urmează cursul, veţi observa cum copilul devine mai matur. În timpul bolii, spuneţi copilului ca totul este în regulă. Spune-i că viaţa este un voiaj în care noi lucruri se descoperă în mod constant şi  fiecare lucru pe care îl descoperim în noi înşine ne ajută să creştem mai mult.

Cancerul (în general)
Cancerul este viaţa neguvernată prin ordine, rezultatul dizarmoniei între celulele corpului. Când o persoană are cancer, celula individuală nu mai admite organizarea corpului ci are o viaţa independentă proprie, multiplicându-se indiferent de efectele pe care le are asupra părţilor organismului. Psihologul german Thorwald Dethlefsen, compara patologia cancerului cu patologia lumii noastre moderne care se caracterizează printr-o expansiune nemiloasă şi o predominantă urmărire a intereselor centriste. Astfel, în zona politicului, economiei, religiei sau vieţii private, majoritatea indivizilor urmăresc propriile interese, încercând să întărească propria poziţie în viaţă în vederea atingerii scopurilor lor egoiste. În cursul aceste rute exploatează oamenii şi natura şi privesc lumea ca pe un enorm organism oaspete. Într-o manieră similară, celulele canceroase consideră organismul ca pe un corp oaspete pe care îl exploatează nemilos pentru a atinge propriul scop. Moartea organismului înseamnă şi moartea celulelor canceroase dar, acesta în mod evident este omul modern care nu realizează că distrugând natura se distruge pe sine însuşi. Celulele canceroase nu consideră corpul uman ca pe un întreg împiedicând întregul, şi nu realizează că numai în cooperare cu alte celule pot să existe. Aşa cum o celulă este parte a corpului, noi înşine suntem parte a unităţii lumii.

Daca aveţi cancer, întrebaţi-vă care zonă a vieţii aţi “tăiat-o” voi înşivă de la acest întreg. Zona corpului afectată şi problemele psihologice pe care le simbolizează vă vor ajuta să aflaţi aceasta. Acceptaţi-vă  pe voi cu toată puterea şi slăbiciunea, şi acceptaţi tot ceea ce vi se întâmplă atât, pozitiv cât şi, negativ, şi integraţi-vă în conştiinţa voastră. Urmând aceasta cale veţi fi capabili să vă deschideţi spre viaţa ca un tot şi să experimentaţi etapele.

Probleme psihologice

Enuresis
În timpul nopţii, un copil care udă patul îşi dă drumul la ceea ce nu a făcut în timpul zilei, aceasta presupunând o presiune din partea părinţilor, a şcolii etc. Într-un sens, enuresis este legat de plâns, ambele fiind forme ale relaxării tensiunii. Scutiţi copilul de o presiune suplimentară şi oferiţi-i mai multă dragoste şi înţelegere.

Depresiile (în general)
Depresia este o etapă de oprimare severă în care persoana care are depresie se torturează pe sine cu reproşuri şi sentimente de culpabilitate. Agresiunile externe fac persoana să se simtă în mod inconştient vinovată şi de aceea aceasta se manifestă direct asupra ei. Depresia este de asemenea, o formă de a refuza responsabilitatea (care poate culmina cu sinuciderea); sentimentele de vinovăţie vă confrunta din nou cu responsabilitatea. Depresiile pot de asemenea, apărea când este timpul de a intra într-o nouă etapă a vieţii. Depresia poate, totodată, să vă confrunte cu o etapa a vieţii pe care nu aţi trăit-o, cum este vârsta a III-a, moartea, singurătatea, pierderea cuiva etc. Verificaţi aspectele din viaţă care au cauzat depresia voastră. Simţiţi-vă înăuntrul ei. Tot ceea ce viaţa  aduce conţine o sumă de lupte pentru a integra acest lucru în mod special.

Exhibiţionismul
Daca simţiţi o dorinţă să procedaţi la exhibiţionism nu aţi avut în aparenţă niciodată şansa să vă exprimaţi sexualitatea liber. Priviţi sexul ca pe ceva necurat, conştient sau inconştient şi acum aceasta zonă a vieţii voastre îşi cere drepturile, confruntându-vă cu ceea ce nu aţi vrut să vedeţi vreodată. Realizaţi că sexul este o parte frumoasă şi importantă în viaţă. Creşteţi Reiki în Inimă şi în Chakra Sacrală şi sexualitatea voastră va căpăta expresia originară.

Psihozele
Sunt multe descoperiri, şi opinii privind forţele şi mecanismele care joacă un rol în psihoze. Îmbolnăvirea mentală este în mod uzual o retragere din realitate, căreia individul nu este capabil să-i facă faţă; sau experienţa sa a fost prea dificilă, ori nu a fost îndeajuns de puternic. Ca rezultat, conştiinţa pacientului devine deschisă la zonele care au fost înainte accesibile numai inconştientului. Aceste zone sau forţe acum încep să determine comportarea persoanei dincolo de controlul conştient, cu psihoze trăindu-se de obicei în afara a ceea ce este prevăzut în normele sociale. Trecând prin boala, individul implicat este obligat să afle forţele inconştiente care îl controlează, în scopul integrării lor. Atâta timp cât Sinele face faţă şi integrează toate forţele fără să fie copleşit, nu va fi afectat de starea mentală a pacientului.

Alexia congenitală
Persoanele suferind de aceasta boala, intens ocupate cu “păstrarea gândurilor”, trebuie să se deschidă  mult pe aspectele intuitive şi creative ale vieţii.

 

Oboseala

Marea oboseală arată că viaţa în general, sau responsabilităţile pe care le aveţi au devenit excesive şi că tot ceea ce vreţi să faceţi acum este să vă retrageţi într-un stadiu inconştient (în somn). Oferiţi-vă odihna de care aveţi nevoie şi nu vă forţaţi în activitate. Făcând aceasta veţi vedea că vă veţi bucura să fiţi activ din nou.

 

Roaderea unghiilor
În afara altor lucruri unghiile pot fi folosite pentru a zgâria şi a ne apăra. Roaderea unghiilor indică adesea teama de arăta agresiunile, care apar frecvent atunci când părinţii exercită prea multă presiune asupra copiilor şi demonstrează  o lipsa de încredere. Un copil care îşi roade unghiile încearcă să aibă mai multă încredere în sine. Lăsaţi-i copilului vostru libertatea de a-şi exprima toate aspectele caracterului său fără să se simtă vinovat.

Nervozitatea (în general)
Nervozitatea indică o lipsă de pace în sine ca rezultat al unei grabe excesive, al anxietăţii şi dorinţei de a face totul foarte bine. Învăţaţi să aveţi încredere în fluxul vieţii şi aduceţi-vă aminte că nu sunteţi o eternitate, deci nu este nevoie să vă grăbiţi.

Lupta
Lupta este o reflectare a unui sine slăbit şi a temerii de a nu fi capabil de a face faţă la ceva dar, poate fi şi un indiciu al temerii de a pierde puterea. Învăţaţi să urmăriţi evenimentele vieţii voastre şi mergeţi pe fluxul acesteia. Acceptaţi tot ce se apropie de voi. Veţi descoperi repede că deja posedaţi puterea şi cunoaşterea de care aveţi nevoie pentru a reveni la parametrii  vieţii obişnuite cu tot ce va aduce ea.

 Răul de mişcare (maşina, aer, rău de mare)

Când călătoriţi lăsaţi în urmă tot ceea ce vă este familiar fără să fiţi capabil să percepeţi ceea ce vă rezervă viitorul. Este acea agăţare inconştientă de ceea ce sunteţi obişnuit, cu care aţi fost înconjurat şi teama de nou care vă oboseşte. În plus, statul în maşina, pe vapor, în avion sau tren vă face să vă daţi seama că sunteţi într-o situaţie din care “nu puteţi scăpa uşor”. “Zburaţi” cu mişcarea vehicolului. Lăsaţi deoparte rezistenţa, acceptaţi ceea ce se întâmplă şi deschideţi-vă către toate noile impresii care curg în voi. Veţi descoperi, în curând, că viaţa este foarte frumoasă dacă trăiţi cu acestea şi nu împotriva lor.

Insomnia (şi problemele somnului)

Actul de a adormi este un act de încredere care cere abilitatea să lăsaţi deoparte activitatea şi controlul şi să vă deschideţi către necunoscut. De fiecare dată când adormiţi traversaţi o “moarte minoră”. Mai mult decât atât, odată adormit, lucrurile care au fost reprimate în timpul zilei răsar în inconştientul vostru, în timpul nopţii. Oamenii care au dificultăţi în a adormi  nu sunt capabili să se elibereze. Încheiaţi-vă ziua corespunzător şi pregătiţi-vă pentru noapte. Nu va gândiţi la ziua care va veni,  aceasta va avea grijă de ea însăşi. Deschideţi-vă cu simplitate la ce va veni şi luaţi aminte şi integraţi “întunericul” ca parte a vieţii.

Anomaliile sexuale (şi perversiunile în general)
În toate cazurile de anormalitate individul implicat se confruntă cu acele aspecte ale vieţii sale pe care le respinge. Este frecvent înverşunat şi luptă împotriva lor. Forma anormalităţii îi arată calitatea care îi lipseşte cum ar fi masculinitatea, feminitatea, umilinţa, dominarea etc. Într-un anume sens aceasta anormalitate face persoana să devină un întreg prin a-l lăsa să trăiască calităţile care îi lipsesc. Integraţi polii antagonici în interiorul vostru în vederea unităţii, şi nu  procedaţi aşa printr-o comportare extremă. În acest fel, vă veţi bucura de sexualitate în întregul său.

 Bâlbâiala

Bâlbâiala împiedică curgerea liberă a expresiilor comunicării. Este cunoscut faptul că gândurile, emoţiile şi îndemnurile fac să vă simţiţi în nesiguranţă, şi să încercaţi în mod inconştient să controlaţi orice expresie a acestui fapt. Deschideţi-vă către gândurile voastre, către emoţii şi dorinţe şi acceptaţi-le fără să condamnaţi în nici un fel. În acest fel încrederea în voi va creşte şi veţi găsi  foarte uşor calea să vă deschideţi către alţii.

Dependenţa (în general)
Dependenţa întotdeauna este o căutare a împlinirii de sine. În acest caz nu sunteţi  capabil să duceţi până la capăt propriile dorinţe şi în locul acestora căutaţi substitute. În cazul dependenţei de alcool (a se vedea şi alcoolismul), de haşiş şi marijuana “loviţi” în greutăţile vieţii. Dependenţa de amfetamine sau cocaină care stimulează capacitatea de activitate şi productivitatea, indică în mod uzual o căutare a succesului şi a dragostei şi o recunoaştere că acestea merg cu voi. Folosirea de LSD, mescalină, ciupercă magică şi heroină reflectă o căutare a unei expansiuni a conştiinţei. Oricum drogurile pe care vi le administraţi  înseamnă că v-aţi lăsat satisfăcut printr-un substitut. În aparenţă  calea normală a fost foarte grea pentru voi. Este foarte greu să ajungeţi la o etapă normală chiar la începutul zilei. Poate că nu aţi reuşit niciodată să vă stăpâniţi datorită unei condamnări de sine sau a lipsei de încredere în sine. “Întreabă şi ţi se va răspunde, uită-te şi vei găsi, bate şi ţi se va deschide” Matei 7:7.
Încercaţi să aflaţi ceea ce căutaţi. Atunci căutaţi o cale care vă va lega de idealul  pe care să-l puteţi urma. Identificaţi o cale care vă va duce la acest ideal. Trebuie să fie o cale care să vă “lege”, în caz contrar nu veţi ajunge la nici un rezultat.  Ca regulă, o lungă serie de tratamente va fi necesara pentru ca rezultatele să apară. Sunt tehnici variate de meditaţie care vă vor ajuta să experimentaţi ceea ce aţi încercat cu ajutorul drogurilor. Este o recompensă mult mai mare să atingeţi scopul singur. Luaţi un nou start.

Alcoolismul
Utilizarea nediscriminatorie a alcoolului este adesea rezultatul de a încerca să scăpaţi de conflicte. Prin alcool nu încercaţi decât să spălaţi  greutăţile şi conflictele fără a avea curajul de a le “mesteca” . Oamenii care se întorc către băutură au avut adesea experienţe de zădărnicie, de  inferioritate sau vinovăţie, care sunt acutizate de dependenţa de alcool. Învăţaţi să vă iubiţi cu toată slăbiciunea de care daţi dovada. Admiteţi că aceste aspecte ale voastre vor fi primul pas în a le depăşi. În afară de Reiki meditaţia vă va ajuta să vă regăsiţi pacea, respectul de sine şi starea de bine şi să vă dea puterea să vă rezolvaţi problemele în loc să evadaţi de ele. (a se vedea şi dependenţa).

Bulimia (apetitul excesiv)
Mâncarea forţată reflectă o foame de viaţă , dragoste şi hrănire emoţională. Este o nevoie de umplere interioară care încearcă în mod disperat să vă umple la nivel fizic, atâta vreme cât nu găsiţi o altă cale să vă împlinească. Frecvent, individul este foarte nesigur şi îi este teamă de pierderi. Învăţaţi să vă acceptaţi aşa cum sunteţi şi veţi găsi mult mai uşor să vă deschideţi limitările propriului ego şi să dobândiţi şi hrana spirituală. În acelaşi timp, deveniţi conştient de faptul că există o neţărmurită sursă de iubire şi împlinire în sine; nu trebuie decât să o găsiţi şi să o folosiţi.

Anorexia nervoasă
Aceasta perturbare afectează mai ales tinerele fete în timpul pubertăţii. Simbolizează inconştientul care doreşte să scape de aspectele fizice ale feminităţii şi sexualităţii, şi se manifestă printr-o dorinţă de puritate şi de abnegaţie proprie. Dacă suferiţi de aceasta nemulţumire încercaţi să vă acceptaţi partea feminină, încercaţi să acceptaţi că aveţi o dorinţă de entuziasm, intimitate şi sexualitate. Amintiţi-vă că numai atunci când veţi accepta toate zonele vieţii veţi fi capabili să atingeţi sinele în întregul său şi să obţineţi o libertate reală.

 

Dorinţa excesivă de dulce

Dacă aveţi o dorinţă excesivă pentru dulce aţi pierdut probabil “dulcele” vieţii care la rândul său reflectă o nestăpânită foame de iubire. În copilărie aceasta indică faptul că cei tineri nu sunt iubiţi îndeajuns. Dacă aveţi o dorinţă excesivă de hrană dulce oferiţi-vă dragoste şi recunoaştere, acceptaţi-vă aşa cum sunteţi. Apoi veţi fi capabil să oferiţi dragoste altora şi o schimbare reală va avea loc.

Dependenţa de nicotină
Plămânii simbolizează ideea de libertate şi comunicare (a se vedea Sistemul Respirator) – ceea ce încercaţi să obţineţi prin fumat. Oricum, dorinţele voastre devin mult mai nebuloase în acest proces. Deveniţi conştienţi despre ceea ce doriţi cu adevărat şi atunci veţi fi capabili să vă lăsaţi mult mai uşor.

Nevroza (în general)
Nevrozele au de-a face cu o represiune masivă în zona vieţii care este privită ca extrem de negativă. Nevroza voastră vă confruntă cu aspectele pe care le reprimaţi, în scopul de a vă învăţa să acceptaţi aceasta zonă a vieţii. Odată ce veţi fi capabili să procedaţi aşa, nu veţi mai avea nevoie de nevroză, pentru tot ceea ce încearcă ea să vă spună; ceea ce aveţi de făcut este să acceptaţi, să integraţi indiferent ce aţi refuzat până acum. Aruncaţi o privire critică asupra a ceea ce aţi respins până acum şi faceţi asta  fără să emiteţi judecăţi. Dacă reuşiţi să faceţi aceasta, nevroza nu va mai avea ce să compenseze şi veţi deveni sănătoşi.

Nemulţumiri ale vârstei a III-a (în general)
Nemulţumirile vârstei a treia punctează  probleme ale atitudinii unilaterale care nu a fost rezolvată sau integrată în primii ani de viaţă. Simptomele  simbolizează probleme şi atitudini în care vă implicaţi. Odată ce aţi realizat care sunt acestea, puteţi încerca să le integraţi şi să le acceptaţi conştient. Dacă reuşiţi, puteţi fi felicitat, pentru că aceste nemulţumiri vor dispărea.

Defecte congenitale (în general)

Defectele congenitale reprezintă probleme nerezolvate într-o viaţă anterioară. Este alegerea voastră să vă fi născut în aceasta viaţă aşa cum sunteţi, deci nu blamaţi pe alţii. Defectele implicate simbolizează faptul că mai aveţi de învăţat, indiferent care este lecţia. Vedeţi-vă handicapul ca o şansă, de o mare dificultate, de a evolua.

Disfuncţii cauzate de Zone geopatice
Dacă zonele geopatice cauzează anume nemulţumiri va trebui să vedeţi care sunt simptomele şi ce încearcă acestea să ne spună. În general, acestea înseamnă schimbarea a ceva în viaţa noastră. Bineînţeles, va fi necesar să lucraţi şi să schimbaţi locul unde dormiţi, unde locuiţi. Dar trebuie să avem în vedere şi anume schimbări de ordin mental şi intelectual, deoarece se pare, ca o vedere unilaterală ne conduce într-o dezamăgire, mizerie, disconfort interior.
Astfel, nu schimbaţi numai poziţia patului, dar priviţi cu atenţie şi în interiorul părţilor voastre componente. O schimbare de poziţie va fi foarte bună.

Durerea
Durerea este întotdeauna o întrerupere a fluxului vieţii şi adesea apare ca un rezultat al sentimentelor reprimate. Zona corpului unde simţiţi durerea simbolizează aspectele  unde vă simţiţi încorsetat. Nu condamnaţi sau reprimaţi durerea – are ceva important să vă spună. Acordaţi-i toată atenţia; “intraţi” în ea, simţiţi-o cu toată conştienţa şi spuneţi-i că este binevenită. Dacă faceţi asta durerea şi-a îndeplinit rolul şi va dispărea. În scopul de a fi siguri că nu se mai întoarce, întoarceţi-vă atenţia spre aspectele psihologice ale voastre pe care ea le simbolizează. Aceasta este zona în care va trebui să eliberaţi ceva; poate chiar dorinţa de pedepsire. Lăsaţi-o să treacă şi veţi învăţa să ”curgeţi” prin viaţă din nou.

Accidentele
Fiecare dintre noi duce întreaga responsabilitate a vieţii sale a întregii sale experienţe. Chiar şi accidentele nu ni se întâmplă decât când sunt aduse în preajma noastră de noi înşine; în general aceasta se produce în subconştient. Dacă v-aţi accidentat, drumul pe care sunteţi acum este pus brusc sub semnul întrebării. Dacă analizaţi cum s-a întâmplat accidentul veţi găsi repede problema de subliniat. Poate că v-aţi pierdut controlul asupra lucrurilor. Poate că nu aţi fost capabil să vă opriţi la timp într-o anumită situaţie sau aţi scăpat din vedere ceva. Ar putea fi faptul că eraţi pe jumătate adormit când s-a întâmplat accidentul, sau aţi dat dovada de o mare rezistenţă la curgerea firească a vieţii. Priviţi cu atenţie cauzele accidentului şi acordaţi atenţie sugestiilor verbale – în general, va ajută la interpretare.
Statistici interesante de evaluare a accidentelor subliniază faptul că anumite persoane sunt cunoscute ca “personalităţi accidentate”- oameni care inconştient încearcă să-şi rezolve problemele sau conflictele prin accidente. După ce aţi găsit raţiunea “sinelui” pentru un accident lucraţi pe acesta.  În acest mod veţi avea ceva foarte interesant înăuntrul vostru şi veţi fi capabili să faceţi progrese mari în creştere şi dezvoltare.

 

Amnezia

Dacă tot uitaţi anumite lucruri, acesta poate fi un semn că trebuie să învăţaţi să uitaţi ceva ce ţineţi minte şi nu vreţi să îl eliberaţi, aşa cum sunt evenimentele din trecut. Dacă acesta este cazul, este probabil că aţi ”învârtit” gândurile iar şi iar, pe aceleaşi vechi probleme, fără să rezolvaţi, în fapt, nimic. Încercaţi conştient să lăsaţi să treacă aceste gânduri; lăsaţi trecutul în pace şi nu vă agăţaţi de lucrurile ce s-au întâmplat ieri. Fiţi aici şi acum şi deschideţi-vă spre frumuseţile vieţii în fiecare zi. Dacă puteţi să  uitaţi cu adevărat lucruri din trecut, nu veţi mai fi uituc.

https://www.evolutiespirituala.ro/cauzele-spirituale-ale-bolilor/?feed_id=61127&_unique_id=648e7868cd337

remoteviewing

Dezvăluirile lui Franz Bardon despre macabrele ritualuri ale lojii FOGC – Ordinul Francmasonic al Centurionului de Aur

de Mihaela Gheorghiu

O oribilă grupare masonică activa în anii treizeci şi, după unele dezvăluiri, mai activează şi astăzi. Formată din 99 de importanţi oameni politici şi de afaceri, ea caută să acapareze putere şi bani prin invocarea unor entităţi demoniace. Pacturi semnate cu sânge, ritualuri macabre practicate la  Solstiţiul de vară. Admiterea unor noi membrii doar prin tragerea la sorţi a morţii unuia dintre cei existenţi. Atacuri de natură paranormală pentru anihilarea celor care se opun planurilor lor. Sunt câteva din mârşăviile acestei grupări din care a făcut parte şi Adolf Hitler. 

franz1930Cel care a atras atenţia asupra acestei oribile grupări masonice a fost Franz Bardon, considerat unul dintre cei mai mari ocultişti moderni şi încarnarea unei fiinţe superioare, a cărei misiune era trezirea spirituală a oamenilor.  Între anii 1920 şi 1930 el a ţinut mai multe reprezentaţii pe teritoriul Germaniei în cadrul cărora demonstra publicului existenţa planurilor subtile cu ajutorul extraordinarelor sale capacităţi paranormale. În acea perioadă era cunoscut sub numele de Frabato – de la FRAnz BArdon Troppau Opava (Opava fiind oraşul în care se născuse, iar Troppau numele german al aceleiaşi localităţi).

De-a lungul vieţii sale, Franz Bardon s-a confruntat cu multe piedici, mai ales din partea lojii masonice Ordinul Francmasonic al Centurionului de Aur şi a naziştilor. A fost în repetate rânduri ameninţat cu moartea, arestat, torturat şi chiar închis într-un lagăr nazist timp de trei ani şi jumătate. Cu puţin timp înainte de terminarea războiului, în 1945 a fost condamnat de nazişti la moarte. Chiar înainte de executarea sentinţei, închisoarea unde era întemniţat a fost bombardată şi el a reuşit să scape, fiind salvat de sub ruine de câţiva tovarăşi de detenţie. A stat ascuns până la sfârşitul războiului, apoi a reuşit să ajungă în oraşul său natal, pe teritoriul de azi al Cehiei.

În iulie 1958, cu puţin timp înainte de a muri, Franz Bardon i-a încredinţat secretarei sale Otti Votavova planul unei cărţi auto-biografice şi misiunea de a o publica după moartea sa. Manuscrisul, finalizat de Votavova şi corectat de un apropiat de-al său, Dieter Ruggeberg, a fost publicat abia în 1979 sub titlul „Frabato Magicianul”.  În această carte sunt descrise pentru prima oară acţiunile malefice ale grupării ultra-secrete Ordinul Francmasonic al Centurionului de Aur (în limba engleză Freemasonic Order of the Golden Centurion – FOGC). 

În Epilogul acestei cărţi, Dieter Ruggeberg face câteva completări privind legăturile dintre loja FOGC şi nazişti care explică de ce aceştia din urmă îl vânaseră cu atâta înverşunare pe Bardon:

franz1946 „În cele ce urmează, aş dori să dezvălui câteva lucruri pe care Otti Votavova le ştia direct de la Franz Bardon. Astfel, Adolf Hitler a fost membru al lojii 99. Î n afară de asta, Hitler şi câţiva dintre prietenii săi intimi au fost membri ai „Ordinului Thule”, reprezentând instrumentul extern al unui grup de puternici practicanţi ai magiei negre din Tibet, care foloseau membrii acestui ordin pentru a-şi atinge scopurile. Pentru a se camufla, Hitler avea o mulţime de dubluri care îl reprezentau în diferite ocazii.

Din pricina neglijenţei lui Wilhelm Quintscher (Rah Omir Quintscher), discipolul şi prietenul lui Bardon, care nu a ars corespondenţa sa cu acesta, deşi fusese rugat să o facă, Bardon a intrat în atenţia naziştilor din ce în ce mai mult. El a fost arestat împreună cu Quintscher. În timp ce erau biciuiţi, Quintscher n-a mai rezistat, şi-a pierdut controlul şi a rostit o formulă kabalistică; imediat după aceasta, cei care îl torturau au paralizat pe dată, complet. Mai târziu, după ce a anulat efectul formulei, el a fost împuşcat din răzbunare.

Lui Franz Bardon i s-au oferit poziţii înalte în cel de-al treilea Reich de către Adolf Hitler, cu condiţia să-l ajute să câştige războiul folosindu-se de puterile sale magice. Mai mult, Franz Bardon urma să-i dezvăluie lui Hitler adresele celorlalte 98 din 99 de loje, răspândite în întreaga lume. Când a refuzat să colaboreze, el a fost expus celor mai nemiloase torturi. Printre altele, făceau operaţii pe trupul lui, pe viu, fără să folosească narcotice. Gleznele i le-au strâns cu inele de care erau atârnate bile foarte grele din metal.[…] După război, Franz Bardon a aflat, cu ajutorul puterilor sale magice, că Adolf Hitler îşi găsise scăparea peste hotare. De teama s ă nu fie recunoscut, acesta îşi făcuse numeroase intervenţii chirurgicale faciale”.

Ordinul francmasonic al centurionului de aur

Informaţii despre această lojă erau cunoscute şi în gruparea Ordo Templi Orientis (OTO) a lui Aliester Crowley – cel care îşi spunea „Bestia” – şi ulterior în gruparea „Fraternitas Saturni”, desprinsă din OTO. Guido Wolther (numit şi Master Daniel) care a fost multă vreme conducătorul Fraternitas Saturni şi care avea gradul 33 a făcut în 1960 dezvăluiri uluitoare despre ritualuri de magie neagră ale FOGC, care confirmă şi completează dezvăluirile lui Franz Bardon din 1958. 

horns„Jurământul celor 25 de ani a expirat, iar acum limba mea nu mai este pecetluită şi pot dezvălui anumite lucruri” şi-a început Guido Wolther confesiunea. „Membrii acestei «asociaţii magice» nu sunt în mod cert nişte catolici pioşi. Sunt absolut sigur şi afirm cu cea mai mare certitudine: da, a existat o lojă FOGC şi s-ar putea să mai existe şi astăzi. Dar din anumite motive nu vreau să spun mai mult despre aceasta. Nu pentru că aş tremura de frică, ci din loialitate fraternă pentru membrii ei, pe care nu îi pot numi din motive evidente. Până la urmă, să nu uităm că vorbim despre 99 de bărbaţi situaţi la cele mai înalte niveluri în politică şi finanţe. Însă ceea ce mi se permite să spun despre această lojă voi spune.

Numărul membrilor ei este de trei ori 33, adică 99. Sunt deci 99 de grade şi fiecărui grad îi este alocat un număr. Cel de-al o sutelea loc este ocupat de demonul lojii cu care fiecare membru face un pact semnat cu sânge. În momentul admiterii, neofitul semnează că la moartea sa, averea pe care o are va aparţine lojii. Nu există titluri speciale, ci doar aceste numere. Marele Maestru are numărul 99, nu unu. De la 1 la 33 sunt ucenicii, de la 34 la 66 calfele şi de la 67 la 99 maeştrii.

Ţinuta pentru ucenici (de la 1 la 33) este următoarea: la întâlnirile festive şi regulare robă, şorţ cu margine albastră şi inelul lojii. La ritualuri magice se adaugă o mantie albastră. Pe lângă robă şi mantie, ei mai poartă o mască albastră care le acoperă jumătatea superioară a feţei.

Gradele de la 34 la 66 (calfele) poartă robă, şorţ cu margine roşie, două rozete, eşarfă şi bijuterii la gât. La ritualurile magice au mantii roşii cu şnur auriu şi inelul lojii.

Gradele de la 67 la 99 (maeştrii) poartă robe, şorţuri cu margine roşie şi neagră, trei rozete aurii, eşarfă, bijuterii la gât şi inel. În plus ei au şi spadă. În timpul ritualurilor magice au mantii negre şi şnur auriu. Marele Maestru are dreptul să poarte mantie aurie şi mască aurie. Măştile celorlaţi maeştrii sunt negre. „Strângerea de mână” specifică este aceeaşi pentru toate cele 99 de grade şi constă în strângerea reciprocă a încheieturilor”.

Intenţia lor este să avanseze cât mai mult în grad şi să acumuleze cât mai multă influenţă, putere şi bani. Regula de bază este respectarea strictă a cuvintelor Marelui Maestru. Cei care vor să fie admişi trebuie să fie membrii ai lojilor masonice regulare şi să aibe un nivel de cunoştinţe magice foarte mare. Ei trebuie să fie persoane influente în viaţa publică, independente din punct de vedere economic sau cel puţin să aibe prieteni influenţi. Se vede că nu este foarte uşor să ajungi în acest cerc.

După admitere, fiecărui membru i se alocă un aşa numit demon subordonat. După aceasta urmează pactul cu demonul lojii, care este pecetluit cu sânge. Opiniile sunt divergente, dar pot să spun cu certitudine că loja venerează în mod obişnuit doi demoni. Primul este Belphegor şi celălalt este Ashmodeu, după cum menţionează şi Quintscher. Orice magician expert în evocări ştie că lucrurile nu merg prea uşor cu aceştia doi, întrucât sunt foarte şmecheri, brutali şi însetaţi de sânge în fogcadevăratul sens al cuvântului. Primul lucru pe care îl învaţă neofitul este ritualul de adorare al acestor doi demoni, la fel ca şi metoda prin care pot fi chemaţi şi evocaţi.”

Viaţa sau moartea membrilor FOGC sunt decise de bile

În ciuda faptului că unii autori precum Adolf Hemberger pretind că FOGC nu este o grupare masonică, pe motiv că gradele sale nu au nume, descrierea lojii arată o structură tipic masonică. Există aceleaşi trei niveluri numite ucenic, calfă şi maestru ca în masonerie. Aceleaşi ritualuri satanice de adorare, membrii poartă şorţul masonic, iar pe emblema lojii apar cele două coloane prezente în orice templu masonic, totul fiind dominat de o imensă reptilă (!).  

Iată cum descrie Adolf Hemberger gruparea: „În 1840 lângă Munchen, în Germania a fost fondată o lojă având ca membrii oameni de afaceri, industriaşi şi cetăţeni cu poziţii sociale înalte. Această lojă a existat până în 1933. Din gruparea secretă nu puteau face parte decât 99 de bărbaţi. În mod similarr cu ruleta rusească (practicată şi în cadrul Ordinului Asasinilor care a activat la trecerea dintre secolele XIX şi XX în Europa Centrală) la fiecare cinci ani, dacă între timp nu murea vreunul dintre membrii, se organiza un ritual în seara zilei de 23 iunie. (Pe 23 iunie este un moment astrologic de mare importanţă – Solstiţiul de vară, cu semnificaţie creştină, fiind ajunul sărbătorii Sfântului Ioan Botezătorul, n.n.). Acest candidat la moarte este sacrificat demonului lojii  în schimbul serviciilor aduse. Candidatul era ales prin tragere la sorţi şi cel sortit morţii trebuie să se sinucidă în timpul întrunirii bând o otravă letală. În urma sacrificiului este acceptat un nou membru căruia i se alocă imediat un loc, un număr şi un demon subordonat lui, fiind iniţiat în aceeaşi zi în tehnicile de magie neagră ale lojii. Fiecare membru este legat de demonul lojii printr-un pact pecetluit cu sânge.

Guido Wolther face o descrierea mai detaliată a desfăşurării sângerosului ritual: „Din cinci în cinci ani sunt admişi noi membrii. Aceasta înseamnă în mod evident că pentru a intra un nou membru, unul dintre cei 99 trebuie să dispară, din moment ce numărul membrilor rămâne constant, iar această dispariţie trebuie „aranjată” cumva. Toţi membrii, inclusiv Marele Maestru participă atunci la un ritual. Într-un săculeţ negru sunt puse 99 de bile din care 98 sunt albe şi una este neagră. Dacă Marele Maestru trage bila neagră are dreptul să refuze de trei ori această bilă. Este oricum puţin probabil ca Marele Maestru să tragă de trei ori consecutiv bila neagră. Bardon pretinde că acest lucru s-a petrecut cu câţiva ani înainte de preluarea puterii de către Hitler în Germania”.

„Loja FOGC a acţionat mereu în culise, continuă Guido Wolther. Mulţi dintre membrii săi au devenit în timpul războiului membrii ai Wermacht, alţii au ajuns de partea Aliaţilor. Unii au murit în război, dar opt dintre ei au supravieţuit şi s-au reunit la Munchen în 1947 la fostul sediu. Semnele, simbolurile, cuvintele şi sigiliile demonilor alocaţi fiecărui membru au fost încredinţate unui tânăr soldat din Marina Germană şi apoi mie, care le-am salvat şi le-am păstrat în secret, dar nu le voi dezvălui. Oricum dacă FOGC ia în vizor pe cineva, această persoană ar trebui să îşi facă ultima rugăciune.”

Atacurile paranormale telepatice pentru a-şi elimina oponenţiimonster

„Loja utilizează şi atacurile parapsihologice telepatice cu ajutorul unui aparat numit tepafon” scrie Adolf Hemberger. Acelaşi lucru îl dezvăluie şi Franz Bardon în Frabato Magicianul descriind cum a fost utilizat acest aparat împotriva lui şi cum fusese omorât de la distanţă unul dintre membrii care trădase secretele lojii prin provocarea unui infarct:

„Înainte de toate, loja era constituită din mari capitalişti care aveau grămezi de bani, adunaţi prin aplicarea metodelor oculte, doar în intenţia de a acumula un capital frumuşel în scurt timp. Fuseseră întotdeauna gata să facă orice pentru a-şi atinge scopul. Viaţa unui om nu însemna nimic pentru ei şi întotdeauna ştiau să exploateze în favoarea lor aşa-zisa „jurisdicţie”.[…]

Loja organiza reprezentaţii de ocultism doar ca să demonstreze că acesta era o înşelătorie. Ştiau foarte bine că răspândirea filosofiei oculte ar aduce cu sine o nouă ordine în societate, ceea ce ar fi constituit un obstacol în tot ce întreprindeau. Mai mult, exista pericolul să fie recunoscuţi de ocultiştii cu activitate pozitivă şi, ca urmare, să fie descoperiţi.[…]

Printre secretele Lojii FOGC se număra şi capacitatea de a face pe oricine să adoarmă, de a se trezi din nou, de a îmbolnăvi, de a ţine în viaţă sau de a ucide, după bunul lor plac. Membrii conducerii dobândiseră această abilitate şi ştiinţă printr-un pact cu diavolul. Puteau influenţa orice persoană neantrenată, prin metodele lor magice, aceasta neavând nici o şansă de a cunoaşte cauza influenţei la care era supusă. Frabato era un caz special pentru Lojă, fiindcă era familiarizat cu practicile oculte de orice fel. Ei hotărâră să scape de Frabato printr-un asalt magic.

După o scurtă discuţie, Secretarul merse în camera cu echipament, aducând un aparat pe care îl numeau tepafon. Acest dispozitiv a fost plasat în mijlocul camerei. Era un aparat emiţător de raze magice ale morţii pe orice distanţă şi constituia cea mai puternică armă a Lojii FOGS, strict confidenţială. Dacă o fotografie sau o mumie a unei fiinţe ori a unui animal era plasată în focarul razelor sale, nu numai fizicul era afectat, dar chiar şi entitatea astrală. Acest instrument putea distruge orice fel de material, de la orice distanţă şi de orice categorie. Mai mult, acesta servea la transmisia de energie, ceea ce constituia o realizare a ştiinţei moderne. În afară de asta, orice fel de idee (sugestie) putea fi transmisă cu ajutorul lui. În sfârşit, se puteau declanşa, cu ajutorul acestui dispozitiv, otrăvirea, precum şi maladiile nervoase, care ar fi putut pune în dificultate şcolile de medicină. O fotografie sau un obiect personal era de obicei suficient pentru a intra în contact cu persoana ce urma a fi influenţată, distanţa neavând nici o importanţă.

franz1950Marele Maestru fixă fotografia lui Frabato în focarul razelor tepafonului şi aprinse combustibilul, un amestec preparat cu alcool. În acelaşi timp, fraţii formară un cerc magic în jurul aparatului pentru a intensifica elementul focului pe plan fizic, prin telepatie. Frabato, la început, nu sesiză atacul Lojii asupra sa. Începuse să se plimbe prin cameră neliniştit, încercând să afle cauza căldurii care creştea în corpul său. Îşi dorea să-i ţină piept, dar căldura deja se amplificase, sângele aproape fierbându-i în vine. Deşi încerca să reziste, nu putea să-şi influenţeze organismul cu ajutorul spiritului. În această situaţie disperată, Frabato îl rugă pe Dumnezeu să-l ajute şi să-l inspire. Deodată, Frabato auzi o voce în timpul invoacaţiei sale, „Apă, multă apă!” Frabato îşi scufundă mâna stângă în apă, simţindu-se mai uşurat, iar în scurt timp claritatea şi forţa gândurilor îi reveniră, putând în scurt timp să-şi utilizeze capacitatea de clarviziune şi realiză că atacul venea din partea Lojii FOGC. Cât timp a emis raze tepafonul, Frabato continua să le devieze în apă, iar după o oră fraţii lojii desfăcură, în sfârşit, cercul magic, mutând fotografia din focar şi stingând flacăra. Fraţii lojei erau satisfăcuţi de ceea ce făcuseră şi aşteptau deja cu nerăbdare ştirile de a doua zi, care anunţau moartea binecunoscutului magician. Şedinţa se încheie. A doua zi, Marele Maestru al Lojei FOGC a rămas consternat să afle că Frabato nu murise. Merse grabnic la casa Lojii şi îşi propusese să ceară ajutorul tuturor entităţilor demoniace şi satanice pentru a-l omorî pe Frabato.”

Existenţa unor astfel de aparate prin intermediul cărora sunt amplificate anumite gânduri este confimată. Există numeroase cazuri de utilizare a unor aparate radionice, psihotronice şi a telepatiei în scopuri criminale.

Loja FOGC este doar una din încrengătura de ordine şi loji ale Francmasoneriei mondiale. Dacă în cazul unor alte loji, pentru masonii de ranguri mici, satanismul sectei malefice a Francmasoneriei nu este evident, pentru alte loji, cum este cea prezentată în acest articol sau pentru sinistra Skull and Bones, nici măcar cei mai naivi admiratori ai masoneriei nu pot să pretindă că nu înţeleg că masoneria practică satanismul.

Bibliografie:

1.     Franz Bardon – Frabato Magicianul, Editura Vox, 1995

2.     Richard Laufenburg  – Master Daniel’s account of FOGC Lodge – Transcribed from a secret cipher by Master Daniel (Guido Wolther) of the Fraternitas Saturni , http://www.geocities.com/orionbooks2002/MasterDaniels.html

3.     Adolf Hemberger – Freemasonic order of the Golden Centurium, geocities.com/orionbooks2002/

Sursa: www.yogaesoteric.net
 

https://www.evolutiespirituala.ro/dezvaluirile-lui-franz-bardon-despre-macabrele-ritualuri-ale-lojii-fogc-ordinul-francmasonic-al-centurionului-de-aur/?feed_id=61064&_unique_id=648e40283ec2c

196443 188801764498398 7314269 n e1397397851596

METODE DE LINISTIRE A MINTII

Reflecţia (Contemplaţia), Concentrarea şi Meditaţia
492 chakra kundalini

„Reflecţia”(contemplaţie) este gândirea direcţionată. Cu toţii gândim; asta, însă, nu înseamnă reflecţie. Acea gândire nu este direcţionată, este vagă, nu duce nicăieri.

Gândirea noastră obisnuită nu este reflecţie (contemplaţie), este ceea ce adepţii lui Freud numesc asociaţie de idei ( mişcare browniană). Un gând duce la altul, dar fără a fi direcţionate de voi. Gândul însuşi duce la un alt gând, ca urmare a unei asociaţii. Vedeţi un câine care trece strada. În momentul în care îl vedeţi, mintea voastră începe să se gândească la câini. Câinele v-a făcut să vă gândiţi la asta, iar mintea a făcut multe asociaţii.

In copilărie vă era teamă de un anumit câine. Vă amintiţi de câinele acela, apoi vă gândiţi la copilărie. Uitaţi de câine şi începeţi să visaţi la copilăria voastră. Apoi vă gândiţi la fel de fel de lucruri asociate cu copilăria; vă mişcaţi ca într-un cerc.

De câte ori vă simţiţi în largul vostru, încercaţi să derulaţi înapoi şirul gândurilor, pentru a şti de unde au pornit. Intoarceţi-vă pas cu pas. Veţi găsi gândul care a stat la baza tuturor celorlalte gânduri. Toate aceste gânduri nu sunt legate logic. Cum ar putea să aibă vreo legătură cu copilăria voastră câinele care trecea strada?

46267 502840799746475 2140864201 n

Nu există vreo conexiune logică – există numai asociaţii în mintea voastră. Dacă eu aş fi traversat strada, acelaşi câine nu m-ar duce înapoi în copilăria mea, m-ar duce la altceva. Iar gândurile unei terţe persoane ar fi şi ele conduse în altă direcţie. Toţi oamenii au lanţuri de asociaţii în minte. Orice întâmplare va duce o persoană spre acel lanţ. Atunci, mintea începe să funcţioneze ca un computer. Un lucru duce la altul şi aşa mai departe ziua întreagă. Scrieţi, cu toată sinceritatea, pe o foaie de hârtie orice vă vine în minte. Veţi fi uimiţi de ce se poate petrece în minţile voastre. Nu există nicio legătură între două gânduri, dar voi continuaţi să gândiţi în felul acesta. Numiţi asta gândire? Este numai asocierea unui gând cu alt gând, gânduri care se nasc unul din altul… voi sunteţi cei duşi de gânduri.

Gândirea devine reflecţie nu atunci când se mişcă prin asociaţii, ci atunci când este direcţionată.

Vă gândiţi la un lucru, la o anumită problemă – atunci trebuie să goniţi din minte orice alt gând. Vă mişcaţi numai în acea problemă, vă direcţionaţi mintea. Aceasta va încerca să se folosească de orice cărare pentru a scăpa şi a face vreo asociaţie. Tăiaţi-i accesul spre aceste poteci lăturalnice; direcţionaţi-vă mintea pe un singur drum.

Un om de ştiin care studiaza o problem este adâncit în reflec ţă ă ă ţie. Un specialist în logică, care studiază o problemă de logică, este adâncit în reflecţie, la fel şi un matematician.

Un poet contemplă o floare. Restul lumii este în afară, au rămas numai poetul şi floarea. Multe alte lucruri îl vor atrage, dar el nu va permite minţii sale să se mişte în altă direcţie. Mintea se mişcă într-o singură direcţie, pe un singur drum. Asta este reflecţia.

Ştiinţa se bazează pe reflecţie. Orice gândire logică este reflecţie: gândul este direcţionat, gândirea este călăuzită. Gândirea obişnuită este absurdă. Reflecţia este logică, raţională.

Mai avem şi „concentrarea”. Concentrarea este rămânerea într-un singur punct. Nu este gândire; nu este reflecţie. Este rămânerea în acelaşi punct fără să permitem minţii să se mişte câtuşi de puţin. Intr-o gândire obişnuită, mintea se mişcă haotic ( mişcare browniană), ca un om nebun. In reflecţie, nebunul este dirijat, direcţionat; nu are scăpare în nicio direcţie. In timpul concentrării, minţii nu i se permite să se mişte.

216025 190378334340741 2506298 n

In gândirea obişnuită, mintea se poate mişca oriunde; în reflecţie se poate mişca numai într-o direcţie; în concentrare, mintea nu are voie să se mişte; trebuie să stea într-un singur punct. Intreaga energie, orice mişcare se opreşte, rămâne înţepenită într-un singur punct.

Yoga este preocupată de concentrare, mintea obişnuită, de gândirea nedirijată, iar mintea ştiinţifică, de gândirea dirijată. Mintea yoghinilor are gândirea fixată într-un singur punct; nicio mişcare nu-i este permisă.

Şi-apoi, mai avem „meditaţia”. In gândirea obişnuită, mintea se poate mişca oriunde; în reflecţie, se mişcă numai într-o anumită direcţie, orice altă direcţie îi este barată. In concentrare, minţii nu i se permite să se mişte deloc; trebuie să se concentreze asupra unui singur punct. Dar, în meditaţie, mintea (TRAFICUL DE GANDURI) nu are ce căuta; meditaţia presupune absenţa minţii.

Acestea sunt cele patru etape: gândirea obişnuită, reflecţia, concentrarea, meditaţia. Meditaţia presupune absenţa minţii – nu este permisă nici măcar concentrarea. Mintea însăşi nu poate exista, prezenţa ei este interzisă! De aceea meditaţia nu poate fi percepută de
minte. Până la concentrare, mintea poate fi abordată. Mintea poate să înţeleagă concentrarea, dar nu poate să înţeleagă meditaţia. Mintea nu are ce căuta în meditaţie. In concentrare, mintea trebuie să se afle într-un anumit punct.

In meditaţie, chiar şi acel punct îi est e luat. In gândirea obişnuită, toate direcţiile sunt deschise. In reflecţie îi este deschisă numai o direcţie. In concentrare, este deschis numai un punct – nu o direcţie, un punct.

In meditaţie, nici măcar un punct nu este deschis: minţii nu i se permite să existe. Gândirea obişnuită este starea obişnuită a minţii, iar meditaţia este treapta cea mai înaltă. Treapta cea mai de jos este gândirea obişnuită, asociaţiile de idei.

Culmea este meditaţia – când nu există minte.

295990 411574062234988 2025962117 n

Odată cu cea de-a doua întrebare, se mai întreabă şi: Reflecţia şi concentrarea sunt procese mentale.

Cum ne pot ajuta procesele mentale să ajungem în stadiul de non-minte?

Intrebarea este semnificativă. Mintea întreabă: cum ar putea mintea însăşi [ sa faciliteze transcenderea] minţii ? Cum poate un proces mental să realizeze ceva ce nu este al minţii? Pare o contradicţie. Cum poate mintea să încerce, să se străduiască, să facă un efort să creeze o stare care nu este a minţii?

Incercaţi să înţelegeţi. Când mintea există, ce este, de fapt? Un proces de gândire. Când mintea nu există, ce există, de fapt? Niciun proces de gândire. Dacă descreşteţi procesul de gândire, dacă vă dizolvaţi gândirea, încet-încet, atingeţi starea de nonminte. Mintea înseamnă gândire; absenţa minţii înseamnă absenţa gândirii. Iar mintea poate ajuta.

Mintea ne poate ajuta să ne sinucidem. Puteţi să vă sinucideţi; nu v-aţi întrebat niciodată cum un om, care este viu, se poate ajuta pe el însuşi să se ucidă. Vă puteţi ajuta pe voi înşivă să muriţi – oricine poate să facă acest lucru. Deşi sunteţi vii, vă puteţi ajuta pe voi înşivă să muriţi.

Mintea se poate ajuta pe ea însăşi să nu mai existe. Dar cum poate să facă acest lucru? Daca procesul de gândire devine tot mai intens, atunci ă mintea se dezvoltă. Dacă procesul de gândire încetineşte, atunci vă ajutaţi pe voi înşivă să ajungeţi în starea de non-minte. Depinde de voi. Iar mintea vă poate fi de ajutor, deoarece mintea este ceea ce faceţi cu conştientul vostru chiar în acest moment. Dacă lăsaţi conştientul în pace, fără să faceţi ceva cu el, devine meditaţie.

377450 363872213701739 1190822106 n

Deci, aveţi două posibilităţi: sau încet, gradat, scădeţi procesele mentale. Dacă scad chiar şi numai cu un procent, atunci aveţi 99% minte şi 1% nonminte.

Este ca şi când aţi fi scos din cameră o parte din mobilă –aţi creat spaţiu liber. Mai scoateţi şi alte obiecte de mobilier şi creaţi tot mai mult spaţiu. Când aţi înlăturat toată mobila, s-a golit toată camera.

De fapt, spaţiul nu a fost creat prin înlăturarea mobilei, spaţiul exista deja. Doar că era ocupat de mobilă. Prin înlăturarea ei nu aduceţi din afară mai mult spaţiu; spaţiul era acolo, ocupat de mobilă. Aţi înlăturat mobila şi v-aţi recuperat spaţiul. Mintea este spaţiu ocupat. Prin înlăturarea gândurilor, creaţi spaţiu sau îl descoperiţi, îl redobândiţi.

Pe măsură ce vă înlăturaţi gândurile, încet-încet, vă recâştigaţi spaţiul. Acest spaţiu este meditaţia.

Deci definesc meditaţia ca fiind conştienţă lipsită de gândire. Poţi deveni lipsit de gândire şi inconştient; atunci nu există niciun scop. Poţi fi conştient cu gândire; deja eşti aşa. Pune-le la un loc, adu-le împreună – conştienţa şi lipsa de gândire. Când se întâlnesc, are loc meditaţia, se naşte meditaţia.

Se poate obţine încet, pe îndelete, sau se poate obţine dintr-odată. Nu trebuie să pierdem mult timp înlăturând piese de mobilier, pentru că s-ar ivi probleme. Atunci când începem să tot scoatem piese de mobilier, obţinem un spaţiu liber de 1% şi rămânem cu 99% spaţiu ocupat. Spaţiul ocupat nu va privi cu ochi buni spaţiul liber; va încerca să-l umple. Şi-atunci avem o perioadă în care înlăturăm din gânduri, după care dăm naştere la noi gânduri.

Dimineaţa staţi adânciţi în meditaţie pentru un timp; scădeţi procesul de gândire. Apoi mergeţi la piaţă; acolo, din nou, simţiţi o avalanşă de gânduri.

Spaţiul se umple din nou. Şi la fel şi în zilele următoare – eliminaţi gândurile şi faceţi loc altora. 

548008 321575857909276 100001705920217 809297 799912787 n

Poţi să arunci afară toată mobila dintr-odată. Este decizia ta. Este greu, deoarece te-ai obişnuit cu ea. Poţi să nu te simţi bine fără ea; nu ştii ce să faci cu spaţiul. Poate chiar să-ţi fie teamă să pătrunzi în acel spaţiu, să-l ocupi. Niciodată nu te-ai mişcat într-o astfel de libertate.

Mintea este o condiţionare. Ne-am obişnuit cu gândurile. Aţi observat vreodată – iar dacă nu aţi făcut-o, atunci faceţi-o acum – că zi de zi repetaţi aceleaşi gânduri? Sunteţi ca o placă de gramofon; şi nici măcar una recentă, ci una chiar veche. Repetaţi mereu în minte aceleaşi şi aceleaşi gânduri. De ce? Ce rost are? Nu este decât puterea obişnuinţei; vi se pare că faceţi ceva.

Staţi întinşi în pat şi aşteptaţi să vă vină somnul; de fiecare dată aceleaşi gânduri vă trec prin minte. De ce faceţi acest lucru? Intr-un fel, vă ajută. Obiceiuri vechi, condiţionări, ajutor. Un copil are nevoie de o jucărie. Dacă i se dă jucăria, adoarme imediat; după ce a adormit, puteţi să-i luaţi jucăria. Dar, dacă jucăria nu este acolo, copilul nu poate să adoarmă. Somnul lui este
condiţionat de jucărie. In momentul în care i se dă jucăria, în mintea lui se declanşează un mecanism. Acum el este gata să adoarmă.

Acelaşi lucru vi se întâmplă şi vouă. Numai jucăria este diferită. Există oameni care nu pot adormi dacă nu repetă incantaţia: „Rama, Rama, Rama…” Altfel, nu pot adormi! Aceasta este jucăria lor. Dacă repetă: „Rama, Rama, Rama…”, este ca şi când li s-ar da jucăria; şi pot să adoarmă.

Vă este greu să adormiţi când vă aflaţi într-o cameră nouă. Dacă sunteţi obişnuiţi să adormiţi în anumite pijamale, veţi avea nevoie de ele în fiecare seară. Psihologii spun că, dacă obişnuiţi să dormiţi în cămaşă de noapte şi nu o aveţi la îndemână, nu puteţi dormi. De ce? Dacă nu sunteţi obişnuiţi să dormiţi în pielea goală şi vi se spune să o faceţi, nu vă veţi simţi în largul vostru. De ce? Nu există nicio legătură între goliciune şi somn, dar pentru voi este un obicei vechi. Obiceiurile vechi îl fac pe om să se simtă în largul său, să se simtă confortabil.

559433 369904189722183 1050440724 n

Tiparele de gândire sunt numai obiceiuri. Va simtiti confortabil cu aceleaşi gânduri în fiecare zi, aceeaşi rutină. Simţiţi că totul este în ordine.

Aţi investit în gândurile voastre – asta este problema.

Mobila voastră nu e formată numai din vechituri bune de aruncat; aţi investit mult în ea. Toată mobila poate fi aruncată imediat: se poate face! Există metode bruşte despre care vom vorbi. Imediat, chiar în acest moment, vă puteţi elibera de toate gândurile. Dar atunci o să vă simţiţi goliţi şi nu veţi mai şti cine sunteţi. Nu veţi şti ce să faceţi, deoarece, pentru prima dată, vechile obişnuinţe vă vor lipsi. Şocul poate fi prea mare. S-ar putea chiar să muriţi sau să înnebuniţi. Iată de ce nu se folosesc metodele bruşte. Dacă nu sunteţi pregătiţi, astfel de metode nu se folosesc. Puteţi înnebuni, pentru că vă pierdeţi ancora.

Trecutul dispare imediat; când dispare trecutul, vă este greu să concepeţi viitorul – viitorul a fost întotdeauna conceput în legătură strânsă cu trecutul. Rămâne doar prezentul, iar voi nu aţi fost niciodată în prezent. Aţi fost fie în trecut, fie în viitor. Deci, atunci când vă aflaţi în prezent pentru prima dată, veţi simţi că v-aţi pierdut minţile. De aceea metodele bruşte nu sunt folosite dacă nu urmaţi nişte cursuri, dacă nu lucraţi sub îndrumarea unui maestru, în cadrul unui grup, dacă nu v-aţi dedicat total meditaţiei. Prin urmare, metodele graduale sunt mai bune.

Durează foarte mult, dar încet-încet vă obişnuiţi cu spaţiul. Incepeţi să simţiţi spaţiul, frumuseţea acestuia şi fericirea pe care v-o provoacă; şi-atunci, veţi putea înlătura toată mobila.

Deci de la gândirea obişnuită este bine să treceţi la reflecţie – asta înseamnă metoda graduală.

De la reflecţie puteţi trece la concentrare, de la care puteţi sări la meditaţie. In felul acesta, vă mişcaţi încet şi simţiţi pământul sub PICIOARE LA fiecare pas pe care îl faceţi. Şi-atunci când sunteţi siguri de un pas, puteţi să treceţi la pasul următor. Nu este un salt, O PLONJARE ci este o creştere treptată. Deci, aceste patru lucruri – gândirea obişnuită, reflecţia, concentrarea, meditaţia – sunt cei patru paşi.



Sursa: www.danmirahorian.ro

https://www.evolutiespirituala.ro/metode-de-linistire-a-mintii-reflectia-contemplatia-concentrarea-si-meditatia/?feed_id=61001&_unique_id=648e07e9ad0a5

angel 31

IERARHIILE CERESTI

Fiecare stare planetară are o misiune specială. Care este cea a Pământului? Ea constă în a da posibilitate celui pe care îl numim acum om să-şi realizeze existenţa ca fiinţă omenească. Totul este organizat pe Pământ în aşa fel, încât omul să poată deveni un Eu, ceea ce nu era posibil în stările anterioare de existenţă la care a participat. Căci omul nu a devenit o fiinţă omenească în sensul actual al cuvântului decât pe Pământ. Fiecare dintre stările planetare precedente a avut o misiune analoagă. Pe alte plante, alte fiinţe au devenit „oameni”, fiinţe care se află acum la un nivel de evoluţie superior omului.
Poate vă amintiţi că în lucrarea Creştinismul ca realizare mistică1 se spune că un înţelept egiptean i-a dezvăluit grecului Solon un adevăr uimitor, adică faptul că odinioară Zeii au fost fiinţe omeneşti. Cunoaşterea acestui lucru făcea parte dintre adevărurile pe care le învăţau în vechime cei care se iniţiau în Mistere: zeii care se află acum în înălţimi spirituale, se spunea, n-au fost întotdeauna zei. Ei au evoluat. Odinioară ei au fost „oameni”, adică au trecut prin stadiul omenesc.
angel+(12)
Din aceasta decurge în mod evident un adevăr din care cei care se iniţiau în Mistere trăgeau o concluzie îndrăzneaţă: că la rândul lor oamenii vor deveni odată zei. Datorită acestei concluzii adevărul însuşi era considerat ca primejdios, căci trebuie adăugat aici că omul nu poate deveni zeu decât dacă a atins maturitatea necesară. Dacă îşi închipuie, la un moment dat, că l-a găsit pe Dumnezeu în sine însuşi înainte de a atinge maturitatea dorită, nu va deveni Dumnezeu, ci va înnebuni. Deci în faţa omului se deschid două căi: să înainteze cu răbdare spre ceea ce Dionisie Areopagitul numeşte „deificare” sau să-şi închipuie înainte de vreme că aceasta s-a înfăptuit deja. Prima cale duce cu adevărat la îndumnezeire, cealaltă la nebunie.
Expresiile folosite în Antichitate duc adesea la neînţelegeri, pentru că în vremea noastră nu mai ştim să facem distincţie între diferitele trepte pe care se află entităţile divine. Atunci când vorbea despre zei, iniţiatul egiptean nu avea în vedere numai un grup de fiinţe divine, Divinitatea, ci o întreagă serie ierarhică de entităţi divine. Dionisie Areopagitul, ca şi înţelepţii Orientului, ştia să facă distincţia cuvenită între aceste entităţi. Nu contează că unul vorbeşte despre Îngeri iar ceilalţi despre Dhyan-Chohàni, căci cei care recunosc cu adevărat unitatea înţelepciunii universale ştiu că aceste nume diferite exprimă acelaşi lucru.
angel+(33)
Fiinţele nevăzute care se găsesc chiar deasupra omului, care au atins un grad de evoluţie mai înalt decât al său, sunt numite în esoterismul creştin Îngeri, Angeloi sau Mesageri, căci ei sunt trimişii lumilor spirituale. Cei care sunt cu o treaptă mai sus, adică cu două trepte mai sus de om, sunt numiţi Arhangheli, Archangeloi sau Spirite ale focului. Urmează fiinţele care, atunci când au evoluat în mod normal, se află cu o treaptă deasupra Arhanghelilor – acestea sunt Spiritele personalităţii, Forţele primordiale, Archaii sau Arheii. Aceste trei grupe de fiinţe care se află imediat deasupra omului au trecut toate prin „stadiul omenesc”. Toate au fost „oameni”. Dacă privim lucrurile la scara timpului cosmic, acest stadiu omenesc nu este prea îndepărtat în trecutul celor care acum sunt Îngeri, căci ei erau „oameni” pe vechea Lună. Arhanghelii au trecut prin acest stadiu pe vechiul Soare, iar Principatele sau Spiritele personalităţii pe vechiul Saturn. Aceste entităţi s-au ridicat gradat deasupra omenirii; ele sc află mai presus de ea în seria Ierarhiilor.
Privind din punct de vedere spiritual ansamblul regnurilor din Univers, vom avea deci regnurile: mineral, vegetal, animal, uman, care sunt vizibile pe Pământ, apoi, în lumea nevăzută, regnul Îngerilor, cel al Arhanghelilor sau Spirite ale focului şi cel al Principatelor sau Spirite ale personalităţii. Iar în vreme ce în ceea ce priveşte viaţa lor interioară, natura lor, aceste spirite treceau astfel din starea de oameni în cea divină – sau mai degrabă în cea de mesageri ai Zeilor, căci aceasta sunt –, în timp ce aceste fiinţe se înălţau în existenţa lor spirituală, planetele pe care şi pentru care trăiau se transformau la rândul lor. Vechiul Saturn, pe care Arheii au fost „oameni”, avea cu totul alt aspect decât pământul nostru.
Rudolf Steiner – Ierarhiile spirituale
angelbeauty

IERARHIILE ANGELICE:

St. Ambrose
(in Apologia Prophet David, 5)

Gregory the Great
(in Homilia)

John of Damascus
(De Fide Orthodoxa)

Moses Maimonides
(in Mishne Torah)

The Zohar
(Exodus 43a)

Pseudo-Dionysius
(in Celestial Hierarchy
and Summa Theologica)

Dante’s Divine Comedy

Maseket Azilut

Berith Menucha

St. Jerome

Isidore of Seville
(in Etymologiarum)

Isidore of Seville
(in De Ordine Creaturarum)

Constitutions of the Apostles
(in Clementine Liturgy of the Mass)

Francis Barrett

The Magus

Sursa ierarhii: www.hafapea.com

https://www.evolutiespirituala.ro/ierarhiile-ceresti/?feed_id=60938&_unique_id=648dcfab1c73e

diana vaughan

 Cazul Dianei Vaughan, fostă «Mare Preoteasă» a lui Lucifer (II)

 

Citiţi prima parte a acestui articol: CazulDianei Vaughan,fostă «Mare Preoteasă» a lui Lucifer (I)

În urmaritualului satanic în care însuşi Lucifer a confirmat-o pe Diana ca „MarePreoteasă”, Albert Pike (foto) a semnat decretul din 8 aprilie 1889,prin care a proclamat oficial statutul Dianei de „Maestră Templieră”, acestapunând capăt conflictelor dintre loja Saint-Jacques din Paris şi loja celorUnsprezece, fondată de tatăl ei la Charleston.
Începutul convertirii
Timp de 10 ani de la data confirmării prin ritual camare preoteasă a lui Lucifer, Diana va duce un război împotriva lui Adonai,Dumnezeul creştinilor, cu o ardoare care îl uimea şi pe Albert Pike însuşi, acărui mână dreaptă şi confidentă devenise.
Succesorul lui Albert Pike a fost,începând din 1887, Lemmi, despre care Diana considera că dezonoreazăfrancmasoneria. Aflând că acesta îşi pusese în locuinţă un crucifix răsturnat,pe care inscripţionase cuvintele „glorie lui Satan”, Diana îi vadeclara război, întrucât ea lupta împotriva lui Satan cu la fel de multă ardoarepe cât lupta pentru Lucifer. Însă faptul că ea, în puritatea ei neştiutoare(rămăsese virgină), refuzase să profaneze trupul lui Hristos şi tainaeuharistiei, a atras bunăvoinţa divină, care a intervenit pentru a o salva, prinintermediul Ioanei d’Arc.
Diana se va reîntoarce în Franţa. Aici va cunoaştepovestea Ioanei d’Arc, eroină pentru care va simţi în mod spontan o veneraţieaparte. Pe 7 aprilie 1894, Lemmi ordonă francmasonilor să împiedicesanctificarea Ioanei d’Arc, chestiune care urma să fie analizată la Vatican.Aceasta nu va face decât să amplifice aversiunea Dianei faţă de Lemmi şiveneraţia faţă de Ioana d’Arc. În această perioadă, Diana va citi tot ceea ceera legat de Ioana d’Arc şi va vizita locurile prin care aceasta trecuse. Vamerge chiar la Orleans, unde va intra în camera în care Ioana d’Arc a dormitînainte de bătălie.
Diana scrie: „am îngenuncheat şi m-am rugat lanobila fecioară franţuzoaică din toată inima mea”. Asta se petrecea înoctombrie 1894. Rugăciunea ei a primit răspuns chiar în aceeaşi zi. Seara, pecând Diana se plimba, a zărit o lumină intensă între doi copaci şi, instantaneu,Ioana d’Arc i s-a arătat într-o sublimă viziune. Diana o descrie astfel:„avea armură, dar nu purta arme, şi avea capul descoperit. Figura ei aveatrăsături energice, dar în acelaşi timp era de o blândeţe foarte mare. M-aprivit fără să scoată un cuvânt, în timp ce lacrimile îi curgeau peobraji”.
Acest fapt a bulversat-o pe Diana foarte mult, ea încercând, întimpul apariţiei în această viziune a Ioanei d’Arc, să o întrebe de ce plânge.Aceasta nu i-a răspuns, ci a continuat să o privească foarte intens, cunesfârşită milă, lacrimile şiroindu-i pe obraji. Diana s-a simţit străpunsă deaceastă privire, care îi pătrundea până în ungherele cele mai ascunse alesufletului… A implorat-o să îi vorbească, să îi spună motivul pentru careplânge, întrebând-o chiar dacă plânge din cauza lui Lemmi, care îi profanaamintirea. După ce, fără să spună vreun cuvânt, Ioana d’Arc a privit-o încă odată cu mare tristeţe, a dispărut. Diana, tulburată, nu va înţelege decât maitârziu sensul acestei viziuni.
În aceeaşi seară, Diana îl va invoca peAsmodel, entitatea luciferică despre care ea credea că este un înger de lumină,şi îi va spune acestuia că Ioana d’Arc era devotată lui Lucifer. Auzind aceasta,Asmodel a făcut o adevărată criză de gelozie şi furie, spunându-i scurt că puteasă iubească pe cine vroia ea şi apoi, mânios, s-a făcut nevăzut.
Pe moment,Diana nu a înţeles mesajul Ioanei d’Arc (foto) şi a continuat să fie oadoratoare fidelă a lui Lucifer. Pe 21 ianuarie 1895, la Londra, ea se va decidesă fondeze o revistă intitulată „Palladiumul regenerat şi liber”.Editarea revistei avea un dublu scop: combaterea lui Lemmi şi a cultului luiSatan, pe de o parte, şi pe de altă parte răspândirea peste tot şi în modspecial în Franţa a cultului lui Lucifer, „Bunul Dumnezeu”. În sufletulDianei persista încă o confuzie evidentă între aceste realităţispirituale.
La apariţia primului număr al revistei, catolicii au fostfericiţi să constate scindarea din rândurile sectei masonilor, dar au fosttotodată şocaţi să citească blasfemiile Dianei împotriva euharistiei şi aSfintei Fecioare Maria. Al doilea număr conţinea şi el blasfemii, însă erautotodată publicate instrucţiunile ultra-secrete date de Lemmi, Marele Maestru alfrancmasoneriei, referitor la problema sanctificării Ioanei d’Arc, în 7 aprilie1894.
Numeroşi catolici se vor ruga pentru convertirea acestei tinere careavusese curajul de a-l provoca pe „Marele Maestru” Lemmi şi întreagafrancmasonerie. Un preot chiar i-a scris, încercând să o convingă să nu o maiblasfemieze pe Fecioara Maria.
Diana era atât de bulversată, încât în altreilea număr al revistei, ea promite să nu mai publice lucruri care să aducăprejudicii catolicismului. Face, o dată în plus, elogiul Ioanei d’Arc.Povesteşte despre o crimă comisă în 1891 în cadrul unei loji din Londra, când unnefericit refuzase să profaneze sfânta euharastie şi anunţă totodată că se vaduce să vadă o călugăriţă, prietenă a mamei sale.
Acest al treilea număr alrevistei a apărut în iunie 1895. Începând cu data de 6, cu tot statutul ei de„mare preoteasă”, francmasonii englezi s-au dezis de Diana: „prin acest altreilea număr al revistei v-aţi semnat singură condamnarea. Nu mai aveţi dreptulsă vă mai consideraţi dintre ai noştri”. În aceeaşi zi, pe 6 iunie, ea vadepune un număr al revistei la picioarele unei mici statui a Ioanei d’Arc pecare o avea în cameră. Mişcată de scrisoarea unui preot, care o implora înnumele Ioanei d’Arc să nu o mai blasfemieze pe Maica Domnului, Diana aîngenuncheat pentru prima dată cu ambii genunchi în faţa statuii Ioanei,cuprinsă de un elan irezistibil şi a jurat cu voce solemnă că niciodată nu vamai scrie nici măcar un cuvânt lipsit de respect la adresa Sfintei FecioareMaria, pe care Ioana d’Arc o iubea atât de mult.
„Imediat ce amrostit aceste cuvinte, am fost aruncată cu violenţă în faţă. M-am lovit cu capulde pardoseală. În timp ce încercam să mă ridic, i-am văzut apărând pe Belzebut,Astaroth, Moloch şi Asmodel. Aveau aspectul lor obişnuit, de aşa-zişi îngeri delumină, cu care apăreau în faţa adepţilor palladismului, dar figura lor exprimamânie, adusă la paroxism.” Cum Diana era obişnuită cu înfăţişarea lorluminoasă şi bună faţă de ea, se întreba ce îi făcea să fie mânioşi, căci erapentru prima oară când i se arătau astfel. Aceştia o ameninţau, plini deturbare, ca şi cum ar fi fost un înger al lui Adonai, aşa că Diana a realizat cănu era de glumă. Ei s-au năpustit asupra sa. Sub imperiul sentimentului depericol, Diana a strigat instinctiv: „Ioana, Ioana, apără-mă!” Atunci,cei patru au izbucnit în nişte urlete înspăimântătoare, leii răniţi nu ar fiputut să scoată nişte răgete atât de înfiorătoare. În acelaşi timp, instantaneu,faţa şi forma celor patru „îngeri de lumină” s-a schimbat: Diana i-avăzut, în sfârşit, aşa cum erau ei de fapt: hidoşi, monstruoşi, cu coarne şicoadă. Într-un cuvânt, nişte adevăraţi diavoli. Figura lor exprima turbare şimânie, la care însă se adăuga şi o frică teribilă, care era acum starea lordominantă. Toate acestea au durat nu mai mult de câteva secunde. Imediat după cei-a văzut cu înfăţişarea lor adevărată, de demoni, cei patru ţapi infernali audispărut, scufundându-se undeva în adâncul de dedesubt al tălpii iadului,proferând blesteme înfricoşătoare.
Diana a fostprofund impresionată de această viziune, vocea lăuntrică a conştiinţeispunându-i acum că ea fusese înşelată încă din copilărie. Adevărul ieşea laiveală puţin câte puţin, iar ea a început să înţeleagă că de fapt Lucifer eratotuna cu Satan şi, deoarece nu era posibil să existe doi „Dumnezei airăului”, ea s-a simţit atrasă cu o forţă irezistibilă de unicul Dumnezeuadevărat, Dumnezeul creştinilor, Dumnezeul unic şi de o infinităbunătate.
Francmasonii englezi au somat-o să-şi dea demisia din postul pecare îl deţinea,  fiind însărcinată cu propaganda. „Toată viaţa mi-a trecutprin faţa ochilor conştiinţei mele. Nu mai ştiu unde sunt, de unde vin şiîncotro mă îndrept. Aud un strigăt: Eu sunt Adevărul, rămâi cu mine, apoi, esteun murmur în urechea mea: te-a înşelat dintotdeauna, renunţă la el. Cel care teiubeşte cu adevărat nu aşteaptă decât o rugăciune pentru a-şi deschide braţelepentru tine.” Tulburată şi suferind din cauza faptului că nu ştie adevărul,Diana solicită ajutor. Deja în câteva mănăstiri din Franţa se făceau rugăciunipentru sufletul ei.
Pe 8 iunie 1895, Diana a răspuns francmasonilor englezi,dându-şi demisia. Pe 12 iunie, ea se va retrage la o mănăstire, în secret, undeva fi ascunsă şi protejată, întrucât era de aşteptat ca, dezvăluind atât demulte despre înalta francmasonerie, ucigaşii plătiţi să încerce să o lichideze.Imediat, sufletul Dianei a fost cuprins de o pace divină, simţind prezenţa luiDumnezeu foarte profund în urma rugăciunilor intense zilnice.
Avea laacea dată 31 de ani. Pe data de 15 iunie, seara, urma să părăsească mănăstirea.Maica stareţă insistă să o boteze, iar Diana acceptă. Astfel, ea a îngenuncheatşi a renunţat pentru totdeauna la Necuratul, confirmând revenirea ei la credinţaîn adevăratul şi unicul Dumnezeu. În acelaşi moment în care avea loc botezul,părintele Delaporte, de la Sacré-Coeur, îşi dădea ultima suflare. Corespondentuldin Paris al publicaţiei „Catolic Times” scria, în data de 28 iunie că, deşipoate părea ciudat la prima vedere, moartea binecunoscutului misionar de laSacré-Coeur, părintele Delaporte şi botezarea Dianei sunt corelate. Prelatul,autor al unor articole cu conţinut anti-masonic, urmărea cu viu interes situaţiaDianei Vaughan, în speranţa convertirii la creştinism a acestei victime inocentea sataniştilor. Nu numai că depusese eforturi pentru sprijinirea acesteia, darîşi oferise, în rugăciune, propria viaţă lui Dumnezeu, în schimbul convertiriiei, fapt binecunoscut de către prietenii părintelui. În orice caz, după ce Dianaa fost botezată, Delaporte a murit misterios şi subit. În acea noapte, ea vatrece prin încercări grele, fiind torturată de diverse apariţii demoniace şitrezindu-se în dimineaţa următoare cu dureri în întreg trupul. În aceeaşi vară,pe 14 august, se va reîntoarce pentru a petrece câteva zile la mănăstire. Dinnou sosirea ei va fi tăinuită, pentru a fi protejată. Va face un pelerinaj laLourdes între 16 şi 21 august, deghizându-se într-o bolnavă. Nopţile au devenitmai uşoare pentru ea, care se ruga la Sfânta Fecioară Maria să îndepărteze toatechinurile prin care trecea de când se convertise.
Din acel moment, ea se vaangaja într-o luptă contra francmasoneriei, demascând toate atrocităţile şicrimele realizate în cadrul acestei organizaţii satanice. Convertirea ei a fostcelebrată în presa catolică, şi chiar la Vatican, fiind considerată „una dincele mai mari victorii prin graţie divină cunoscute până atunci”, „obinecuvântare cu totul deosebită” (Papa Leon al XIII-lea).
5905 5
În acelaşitimp, surse de încredere i-au confirmat Dianei că înalta francmasonerie îşitrimisese spioni cu scopul de a afla unde se ascunde. Ea era conştientă defaptul că, dacă era descoperită, soarta sa era pecetluită, căci ar fi fost ucisăcu sânge rece de foştii „fraţi” şi fostele „surori”. De aceea, îşi expediafragmentele de manuscris şi articolele cu deosebite precauţii, cu ajutorul unuicurier de încredere, care se deplasa într-o localitate vecină şi depuneaplicurile la poştă, având grijă ca timbrele lipite pe acestea să nu dezvăluievreun indiciu despre locaţia în care se ascundea Diana.
Dezvăluiri
Înperioada 1895-1897, Diana Vaughan va scrie „Memoires d’uneex-palladiste”, în care va dezvălui o serie de amănunte despre educaţia saîn spiritul adorării Necuratului, despre confirmarea sa ca „mare preoteasă” alui Lucifer, despre ritualurile satanice realizate de înalta francmasonerie,date despre componenţa lojilor funcţionale în acea perioadă, despre membriiacestora, despre locaţiile în care se desfăşoară ritualurile satanice, descriindinclusiv manifestările şi apariţiile terifiante ale entităţilor de acest gen şiale lui Lucifer însuşi şi instrucţiunile date în mod nemijlocit de acestaînalţilor francmasoni pentru războiul „Potrivnicului” contra lui Dumnezeu. Eapublică, de asemenea, şi corespondenţa cu membrii marcanţi ai  clerului catolic,care au sprijinit-o pe diverse căi în demersurile sale împotrivafrancmasoneriei, precum şi cu sfânta Tereza de Lisieux (a Pruncului Iisus şi aSfintei Feţe) (foto), care s-a rugat pentru mărturisirea Dianei. Deasemenea, tot ea a pus în scenă chiar şi o piesă care ilustra povestea şocantă a„preotesei” lui Lucifer şi a convertirii sale.
Piesa se numea „Triumfulumilinţei” şi a fost scrisă pentru a o sărbători pe Maica Stareţă Marie dinGonzague. Personajul Diana Vaughan are un rol important în piesă, convertireaacesteia de la satanism la creştinism fiind un eveniment răsunător în Franţasfârşitului de secol al XIX-lea. Sfânta Tereza auzise toată tărăşenia de larudele sale, familia Gurin. Impresionată de cele auzite, sfânta îi va trimiteDianei un portret al Ioanei d’Arc, pe care a scris dedicaţia: „pentru noua Ioanad’Arc.” La rândul său, Diana îi va scrie o scrisoare de mulţumire.
„Triumfulumilinţei” înfăţişează lupta dintre Bine şi Rău şi aportul Arhanghelului Mihailla victoria Binelui, evidenţiată prin convertirea Dianei la creştinism. Piesaprezintă imaginea Bisericii triumfătoare, celebrează umilinţa, ca virtute şisimbolul miresei lui Hristos.
Redăm în continuare câteva dezvăluiri făcute deDiana Vaughan în „Memoriile” sale, cu privire la satanismul înaltei francmasonerii.
5905 4
O crima abominabilă
Victima afost o tânără novice, o orfană de origine franceză, catolică, ce fuseseîncredinţată spre adopţie unei familii de englezi. A fost acceptată, mai întâi,într-o „lojă prin adopţie”, fiind pregătită ulterior pentru a primiiniţierea în gradele superioare. Triunghiul Londonez, gruparea în care aceastătânără a fost iniţiată, practica câteva ritualuri luciferice, după cum relateazăDiana, care avea mai multe cunoştinţe în rândurile acestei loji. Cel puţinaceasta era situaţia la început, căci ulterior se pare că realitatea a devenitalta. Lemmi a desemnat în fruntea acestor loji un „preot” de origine poloneză,foarte înverşunat împotriva lui Hristos şi care a introdus în practicile lojiiritualuri satanice. Acesta a compus un fel de anti-psalm, închinat Satanei, ceeace i-a adus un anume prestigiu printre apropiaţii lui Lemmi. Influenţa lui acrescut rapid, într-un an el devenind adevăratul conducător al TriunghiuluiLondonez.
Parcurgândcâteva grade de iniţiere, fără să fie însă pe deplin conştientă de pericolulacţiunilor sale, în 1891, avidă de cunoaştere, tânăra fată va solicita iniţiereaîn gradul de maestră templieră. La acea dată, iniţierea deja presupunearealizarea unui ritual satanic, ca probă de admitere, ce consta în profanareatrupului lui Hristos, reprezentat prin ostia oferită de preoţii catolici laeuharistie. Fata a refuzat. Atunci, aceasta a fost legată, veşmintele i-au fostsfâşiate. Mizerabilii au vrut să o omoare imediat. Au lăsat-o suspendatădeasupra podelei, în casa veche în care îşi desfăşurau practicile, şi au plecatîncuind toate uşile, porţile astfel încât, chiar dacă ar fi reuşit să seelibereze, ţipetele ei nu s-ar fi putut auzi din exterior şi nu ar fi pututfugi. Aceştia şi-au dat întâlnire în ziua următoare, pentru a stabili în ce felurma să moară nefericita. La căderea nopţii, au revenit. Erau în total două„surori” şi şapte „fraţi”, printre care şi preotul polonez. Acesta venise cuideea de a aduce nişte ţevi de plumb. Au legat victima de acele ţevi şi aucoborât-o într-o pivniţă nefolosită a casei, plină de şobolani. În acest caz,pedeapsa pentru refuzul de a oficia un ritual satanic a fost o moarte cumplită,fata fiind mâncată de vie de şobolani.
5905 6
Reptilieni şi magie neagră
Diana reia, în memoriile sale, relatarea consemnată destrămoşul ei, Thomas Vaughan, într-un document existent în biblioteca familiei,referitor la Francesco Bori, un membru al înaltei francmasonerii, a căruimisiune a fost să discrediteze catolicismul. Philalet afirmă că acesta aveadrept consoartă o… salamandră, care se numea Elkbamstar. „A luat o micăsticluţă, pe care o avea tot timpul asupra sa. I-a răspândit conţinutul pe sol.Era sânge. Dar sticluţa părea inepuizabilă. Sângele s-a revărsat, camera a fostinundată. Picioarele noastre se scăldau în lichidul roşiatic. Atunci fratelenostru se întinse în acel sânge, agitând sticluţa în acelaşi timp. Sângele aînceput să se coaguleze, luând formă vie. Arătarea avea capul şi trunchiul defemeie, partea de jos terminându-se într-o coadă imensă de şopârlă. Avea patrupicioare cu gheare. Culoarea sa era roşiatică, asemănătoare focului. Ea s-aaruncat asupra «fratelui Borrus», începând să-l zgârie cu ghearele. Dar acesta,în loc să se ferească, a început să geamă de plăcere, spunând că vrea mai mult,în timp ce sângele-i curgea. Treptat monstrul s-a potolit, cei prezenţi auvăzut-o micşorându-se, până a dispărut. «Fratele Borrus» le-a explicat căaşa-zisa lui soţie îşi făcea apariţia de fiecare dată în aceeaşi manieră.Sângele lui, pe care şi-l păstra în sticluţă, servea salamandrei pentru a prindeformă.”
Acest aventurier, care se dădea drept alchimist la un moment datşi care cutreiera Europa ţinând tot felul de predici în slujba Necuratului, afost prins în cele din urmă de reprezentanţii papalităţii. Va muri ulterior întemniţă, în 1685.
„Alchimie satanică”
În„Memoriile” sale, Diana Vaughan reproduce şi fragmente din lucrarea aparţinândstrămoşului său, Thomas Vaughan, aflată în biblioteca familiei. Iată unul dintreacestea, care probează faptul că, „în numele alchimiei”, al„căutării” Pietrei Filosofale, de fapt goana după aflarea uneimodalităţi de a produce aur şi a trăi cât mai mult, Thomas Vaughan şicontemporani săi, francmasoni de asemenea, erau ghidaţi de entităţi satanice,rătăcind în păienjenişul unor puteri paranormale minore, pe care acestea leofereau temporar, fără să înţeleagă adevăratul sens al ştiinţei milenare aalchimiei, o cale spirituală autentică pentru a ajunge la Dumnezeu.
ThomasVaughan se afla în „laboratorul” său din Amsterdam, distilând azot.„Brusc am fost aruncat la pământ şi am scos un strigăt, neştiind ce mi sepetrece. Totul dispăruse în jurul meu. Când m-am ridicat, camera era goală şipereţii la fel. Şi atunci am auzit un zgomot foarte mare, îndepărtat, care seapropia treptat. Şi pereţii încăperii au început să se lărgească. Astfel, m-amtrezit singur într-o sală imensă, care se extindea în toate direcţiile cuexcepţia înălţimii. Apoi, a apărut un vultur, care îl aducea pe fratele masonMinutatim, pe care îl ştiam în Suedia; apoi, un leu înaripat, pe care se aflacălare fratele Serenus, despre care ştiam că este în Silezia; apoi, un taurînaripat, care îl purta pe fratele Procubans, pe care îl ştiam a se afla în acelmoment în Anglia.”
Diana explică aceste nume, spunând că Minutatim erade fapt baronul Louis van Geer, profesor la colegiul din Stockholm, rozicrucianca şi tatăl său; prin numele de Serenus, Thomas Vaughan îl desemna pe AmosKomenski (mai cunoscut nouă sub numele de John Amos Comenius), iar Procubans eraHenri Blount. „Mai târziu, aceştia îmi vor povesti că s-au simţit ridicaţide la sol instantaneu, în acelaşi timp în care eu fusesem aruncat lapământ”, relatează Thomas Vaughan.
După ce i-au adus în laboratorul luiVaughan, cele trei animale fantastice s-au volatilizat, „fraţii” având alăturiacum, în locul lor, trei demoni, care se numeau Leviathan, Cerber şi Belphegor.„Cei trei demoni au venit spre mine şi mi-au sărutat mâna stângă”,povesteşte în continuare strămoşul Dianei.
5905 8
Se auzeau tunete şi fulgereşi, brusc, sala s-a umplut de demoni, care şi-au „adus omagiul” luiPhilalet (Thomas Vaughan), numindu-l succesorul Marelui Maestru al lojeiRoza-crucienilor, Valentin Andreae, care murise. Atât Serenus, cât şi ceilalţidoi masoni au sărutat mâna stângă a lui Philalet, în semn de recunoaştere afuncţiei pe care Necuratul i-o oferise acestuia. Apoi, ceilalţi demoni de ranginferior, care umpleau sala, au procedat într-o manieră similară, la îndemnullui Cerber. Vaughan povesteşte de asemenea cum deasupra lor pluteau niştegloburi de foc, care luminau sala, silfide (spirite feminine ale aerului, înmitologia popoarelor germanice) şi gnomi. Simultan, din pereţi se auzea muzică.Demonii şi silfidele au început un dans frenetic, fără a atingesolul.
Într-una din scrisorile sale, „care nu trebuie citită decât demagi”, Vaughan precizează şi alte amănunte despre „fratele” van Geer, alcărui „protector” era demonul Leviathan. Pentru a-şi demonstra „calităţile” demagician, tânărul profesor din Stockholm s-a risipit în bucăţi la voinţă,pronunţând anumite incantaţii de magie neagră. Trupul său s-a răspândit în miide bucăţi, fără a curge nici măcar un strop de sânge. Toate rămăşiţele acestuiaau fost adunate într-un sac. Apoi sacul a fost adus pe un scut antic în mijloculsălii şi depus într-un cerc trasat acolo, în prealabil. Leviathan s-a arătat înacest cerc şi a înconjurat sacul cu rămăşiţe de şapte ori. La al şaptelea tur,sacul a început să se mişte şi „magicianul” a ieşit, cu trupul întreg,reconstituit, cum fusese înainte de „demonstraţie”. Philalet precizeazăcă acesta este motivul pentru care van Geer avea, în cadrul Fraternităţii,numele de Minutatim. Iată deci, că înalta francmasonerie practica magia neagră,obţinând mici „succese” cu ajutorul entităţilor invocate în acestscop.
Satanism precoce
Despre HenriBlount, Vaughan mai menţionează că, în acelaşi an în care Valentin Andreae,marele maestru al Roza-crucienilor a murit, Henri Blount a avut un fiu, pe carel-a numit Charles. Când acesta a împlinit vârsta de 11 ani, tatăl său l-a adusla Amsterdam, pentru a-l prezenta noului mare maestru, Philalet. Acesta, înprezenţa lui Henri Blount şi a lui Amos Komenski, îl va „consacra” pe miculCharles lui Lucifer, care s-a arătat în cadrul ritualului satanic şi a comunicatcelor prezenţi că spiritul lui Valentin Andreae s-a încarnat în Charles Blount.„Acesta va fi succesorul lui Philalet”, a mai spus Necuratul.
În manuscrisulmoştenit de Diana, Thomas Vaughan relatează cum a urmărit „progresele” realizatede Charles Blount. Povestirea care urmează evidenţiază precocitatea satanică atânărului Charles, care avea numai 15 ani la acea dată. Aflându-se în vizită laacesta, Philalet a fost condus de Charles în camera sa, unde acesta i-a arătatun crucifix de lemn, inversat, atârnat de perete, deasupra patului său.Crucifixul era din lemn masiv, sculptat grosolan. Un stilet se afla înfipt înacesta, în locul unde se afla inima Mântuitorului. Philalet i-a spus atunci cătrebuie înţepat buricul, nu inima şi a schimbat locul de străpungere astiletului. Înainte de culcare, în fiecare seară, tânărul Charles Blount aduceanumeroase injurii la adresa lui Hristos şi profana o icoană care se afla deasemenea pe perete la el în cameră, atârnată şi aceasta cu capul înjos.
„Strămoşul meu a lăsat în acest manuscris şi un rezumat alindicaţiilor pe care i le dădea succesorul său. Din ele rezultă că se urmăreadistrugerea bisericii lui Hristos. Totodată, se afirma că lumea asta nu esteîncă pregătită pentru un cult oficial al lui Lucifer. De aceea, trebuie sădistrugă religia prin toate mijloacele posibile, fără a lăsa să se întrevadăadevăratul scop final al demersurilor sale”, precizeazăDiana.
5905 10
 
Simboluri
Diana rezumă, în câteva cuvinte,partea esenţială a iniţierii în gradul de maestru:
„Aspirantul, după ceintră în cerc şi ascultă relatarea unei crime al cărei autor este acuzat a fi,se supune jocului membrilor Lojii. La finalul relatării, este lovit în acelaşimod în care a fost lovită victima şi este culcat în cerc, fiind acoperit de ungiulgiu. Pe cap îi este aşezată o creangă de salcâm. Fraţii se perindă dintr-oparte în alta a încăperii; ei simbolizează «bunii» masoni, constructori aiTemplului lui Solomon, în căutarea arhitectului lor martir. În fine, creanga desalcâm «îi aduce» pe căutători lângă «aspirantul» care face pe mortul. I se dădeoparte vălul mortuar. Fraţii se apleacă asupra lui, ajutându-l să se ridiceşi, când acesta se află deja în picioare, încăperea este luminată brusc şi seaud ţipete de bucurie. Farsa este astfelîncheiată.”
Ritualuri satanice
În„Memoriile” sale, Diana Vaughan descrie unul din ritualurile satanice realizatede înalta francmasonerie, de obicei în zilele de mare sărbătoare pentrucreştini, cum ar fi Crăciunul, Paştele, Vinerea Mare etc. Ea relatează cum„magul” oficiant şi participanţii rosteau diverse formule satanice şi invocauentităţi luciferice. La un anumit moment din desfăşurarea ritualului satanic,fiecare din participanţi putea rosti numele unui creştin asupra căruia dorea sădezlănţuie demonii, provocând diverse nenorociri. Ritualul cuprindea şisacrificii de animale. Astfel, la final era adus un berbec castrat, răstignit peo cruce de lemn, imitând în mod blasfemiator poziţia Mântuitorului.„Sacrificiul era înfăptuit prin tăierea capului şi picioarelorberbecului”, povesteşte Diana, „care erau apoi aruncate într-un jeraticfoarte bine încins, pregătit în prealabil pentru acest scop, în timp ce atât«magul» oficiant al ritualului, cât şi participanţii, proferau injurii odioasela adresa lui Iisus Hristos şi a lui Dumnezeu.” Diana afirmă că acesteasunt imposibil de reprodus, într-atât erau de obscene. „Toţi participanţiistrigau la final: «Glorie lui Satan!»”. Restulrămăşiţelor berbecului sacrificat era dus în ziua următoare unui măcelar, masonde asemenea, dar de rang inferior, după cum relateazăDiana.
Descrierea unei încăperi din palatul Borghese (Roma),destinată ritualurilor satanice
Pe 20septembrie 1893, în mod fraudulos şi profitând de slăbiciunea unui membru alfamiliei Borghese, Lemmi (succesorul lui Albert Pike la conducerea sectei) ainaugurat ca sediu al sectei masonice, satanice primul etaj al palatuluiBorghese din Roma, aparţinând unei străvechi familii nobiliare italiene. Lemmi aţinut cont de dispunerea apartamentelor în formă de echer. În punctul marcat culitera D, care se află în unghiul dintre două galerii care dau înspre mareagrădină a palatului, Lemmi a făcut o mică piaţă, ceea ce a întrerupt circulaţiaîn această zonă. Masonii din gradele inferioare nu puteau astfel să intre decâtîn anumite săli, cum ar fi cele rezervate administraţiei şi sala de petreceri.Chiar şi  Roza-crucienilor şi celor din gradul Kadosh, care nu aparţineaupalladismului le era interzisă intrarea în piaţă şi trecerea dincolo de punctulD. Era suficient să se închidă o uşă, pentru că nimeni din gradele inferioare sănu mai poată pătrunde în templul lui Lucifer, chiar dacă acea persoană aveagradul de cavaler Kadosh. Această secţiune a palatului era rezervată doarmembrilor înaltei francmasonerii. Timp de doi ani, aceasta a servit practiciloroculte infernale ale acestora.
Sala care a fost amenajată de Lemmi ca templual lui Lucifer avea pereţii acoperiţi de draperii roşii şi negre. În capăt era otapiserie foarte mare, pe care se distingea, în proporţii imense, figura luiLucifer. În faţa acestei tapiserii se afla un fel de altar pentru sacrificiilesângeroase realizate de oficianţii ritualurilor satanice. Camera mai eradecorată cu diverse simboluri francmasonice: triunghiuri, echere şi altesimboluri ale acestei secte satanice, precum şi cărţi care conţineau indicaţiidespre etapele ritualurilor etc. De jur împrejur erau dispuse fotolii aurite,iar în mijlocul acestui templu infam era aşezat un tron.
francmasoneria
Moştenitoriifamiliei Borghese au reuşit să recupereze în cele din urmă clădirea însuşităilegal de către Lemmi. Deşi iniţial li s-a interzis accesul în această partedestinată ritualurilor satanice, au pătruns totuşi, descoperind urmele ororilorînfăptuite acolo. Descrierea templului lui Lucifer, prezentată de Diana Vaughanîn „Memorii”, este confirmată de aceştia.
Fragment din lucrarea „Noi semnale şi ordine francmasonicesecrete ce sunt transmise prin mass-media”
volumul IV

https://www.evolutiespirituala.ro/cazul-dianei-vaughan-fosta-mare-preoteasa-a-lui-lucifer-ii/?feed_id=60812&_unique_id=648d5f276a2a6

10371508 574104399373568 6732853286958003196 n

Exercitiu de relaxare

exercitiu de relaxare meditatie

 

Mulți dintre noi ne confruntăm în fiecare zi cu lucruri care ne stresează: un număr copleșitor de sarcini, o întâlnire importanta, un proiect foarte greu, plata facturilor, cineva este supărat pe noi, există o criză familială sau pur si simplu lumea se simte haotică.

Putem găsi o modalitate de a fi relaxați în aproape orice situație stresantă?

Absolut. Este nevoie doar de niște antrenamente. Și multă practică.

Exercitiu de relaxare

Să ne imaginăm că vă simțiți stresați acum, despre orice trebuie să faceți, despre un conflict interpersonal, despre ceva care va apărea în viitorul apropiat …

Ce te stresează în legătură cu asta? S-ar putea să începeți să-mi spuneți toate detaliile situației sau toate lucrurile pe care cealaltă persoană le-a greșit … dar asta este narațiunea dvs. despre asta. Lucrul care te stresează este narațiunea sau mai bine zis modul în care privești situația sau persoana.

Ce-ar fi dacă ați putea renunța la această viziune și ați fi doar în acest moment prezent, fără narațiune? Poate exista un sentiment de pace și deschidere. Încercați chiar acum.

Acesta este antrenamentul. Relaxați-vă narațiunea, slăbiți-vă viziunea și intrați în deschiderea momentului prezent. Respirați profund și relaxați-vă corpul. Relaxați maxilarul, relaxați mușchii trunchiului. Simțiți deschiderea în acest moment.

Antrenamentul il puteti exersa în timp ce intrați la întâlnire stresantă, sau intrați într-o scenă haotică sau cand aveți o conversație dificilă. Începeți însă cu situațiile mai ușoare: când vă aflați pe laptop sau când spălați vase. Când ieșiți la plimbare sau cand discutați cu un prieten.

Respiră, relaxează-te, renunță la narațiune și la ce credeai ca se poate intampla și găsește pacea momentului prezent.

 

Karanna Academy©

 

Alte articole din categoria Spiritualitate

 

Vizitati-ne Pagina de Facebook 

  https://www.evolutiespirituala.ro/exercitiu-de-relaxare/?feed_id=60749&_unique_id=648d26e60a247