Iluminarea ca Eliberare totală, în Upanishade
(Texte Sacre ale Indiei)
Gîndirea este creatoare : prin ea au fost făcute cele trei lumi, ea le susţine, ea le va dizolva, şi totuşi dizolvată va fi, la rîndu-i şi ea.
Spiritele încorporate în planul terestru în trupuri omeneşti, sânt prizoniere datorită sentimentelor de bucurie şi tristeţe care le afectează viaţa în această lume. Pentru a se putea elibera de magia iluziei în care trăiesc experienţa corporalităţii, trebuie să obţină cunoaşterea realităţii ascunse simţurilor corporale, datorită căreia fiecare poate fi ferit de boală, bătrîneţe şi moarte, putând chiar scăpa din lanţul karmic al reîncorporărilor (renaşterilor) în planul terestru.
.
Cunoaşterea poate fi dobândită pe multe şi diferite căi, în esenţă fiind una singură, cea care scoate la iveală în mod progresiv adevărul.
Unii oameni aleg o cale practică rituală, dar pe majoritatea lor ignoranţa îi face să cadă în capcana ritualismului. Nimeni nu poate descrie realitatea ascunsă simţurilor, inexprimabilă, şi să o explice în mod explicit altuia, pe înţelesul său. Nici chiar cărţile sfinte nu pot îndeplini această sarcină deosebit de dificilă. Formele supreme ale cunoaşterii sunt inexprimabile în limbajul comun, deoarece acesta nu conţine termeni adecvaţi experienţelor de natură pur spirituală.
.
Textele, de orice fel, trebuiesc privite ca ceva orientativ, ca o simplă îndrumare, ca ceva ce nu poate suplini experienţa directă şi efortul personal.
.
Realităţile spirituale nu pot fi experimentate prin intermediul cărţilor, a trăirilor altora. Rolul cărţilor este însă incontestabil, deoarece ele pot oferi o înţelegere raţională a motivelor şi cauzelor datorită cărora diferite căi conduc la anumite experienţe de viaţă cu tematică spirituală.
.
Spiritul încorporat, prizonier în corporalitatea materială, îşi poate regăsi adevărata sa natură spirituală, doar când se eliberează de limitările impuse de învelişurile sale corporale : percepţia limitată, ignoranţa, şi trăirile emoţionale confuzorii.
Cunoaşterea, singură, lipsită de aplicabilitatea practică, nu poate determina eliberarea spiritului de limitări, şi nici practica singură, lipsită de fundamentul cunoaşterii, nu poate conduce la eliberare. Omul care doreşte eliberarea, trebuie să fie conştient de acest lucru, şi să se străduiască să dobândească cunoaşterea, în acelaşi timp cu punerea în practică (experimentarea) a cunoştinţelor dobândite, conştient de faptul că ignoranţa reprezintă cauza nefericirii sale.
.
Cunoaşterea reprezintă o condiţie a eliberării, pe care o îndeplineşti exersându-ţi mereu raţionamentul logic, deoarece prin el analizezi ceea ce trebuie să fie cunoscut, obiectul cunoaşterii.
.
Centrele, chakrele : primul este cel de Bază, al doilea, cel al Fundamentului. Între ele se află Yonişthana care are forma Dorinţei. Muladhara are în mijloc un lotus cu patru petale : aici se află Yonişthana. În mijlocul său se află falusul înclinat către înapoi. Despicat în partea superioară se aseamănă cu o bijuterie. Asemenea aurului topit, Centrul de la Bază Străluceşte ca lumina fulgerului. Cvadrangular, el este situat deasupra Focului dar dedesubtul sexului; graţie sunetului emis de el însuşi suflul îl poate pătrunde, găsindu-şi aici punctul de sprijin.
.
În ce priveşte Svadhişthana se spune că este însuşi sexul : suflul trece prin el aşa cum firul trece prin perlă.
În regiunea buricului, este situat Centrul Bijuteriei; mai sus se află Anahata, asemenea unei roţi de 12 raze. Sufletul, împiedicat de virtuţi şi defecte, se învîrte haotic, şi cât timp rătăceşte astfel, el nu va putea afla adevărul.
.
Deasupra sexului, sub buric, se află un bulb în formă de ou, de unde se răspîndesc toate canalele, 72 de mii la număr. Din toate numai 72 prezintă interes. Cele mai importante sînt zece, prin care circulă suflurile, anume: Ida şi Pingala unite cu Suşumna; Gandhari, Hastijihva, Pusa, Yasasvini, Alambuşa şi Kuhu, şi Sankhini.
Astfel este constituită Roata celor zece canale. Cele trei canale principale prin care circulă suflurile au Luna, Soarele şi Focul ca Divinităţi. Ele se numesc: Ida, Pingala, Suşumna. În stînga se află Ida, în dreapta Pingala, avînd la mijloc pe Suşumna. Acestea sînt cele trei căi prin care trec cele cinci sufluri: Prana, Apana, Udana, Vyana şi Samana, numite şi „Cele Cinci Vînturi”: Naga, Kurma, KrKaraka, Devadatta şi Dhanamjaya. Ele circulă prin canale luînd forma sufletului individual, care, depinzînd de Prana şi Apana, suflă ca vîntul, în sus şi-n jos, la stînga, la dreapta, dar nu poate fi văzut datorită vitezei mişcării continue.
.
Prana trage înainte sprijinindu-se pe Apana, iar Apana trage înapoi sprijinindu-se pe Prana. Aşa cum pasărea trage de firul cu care este legată, sufletul trage înainte, dar este adus înapoi cu acelaşi fir. Prana iese însoţit de sunetul „HAM !” Apana intră însoţit de „SA !” Aşa se întîmplă cu sufletul individual care repetă fără încetare formula sacră: „HAMSA ! HAMSA !” Sufletul spune şi repetă, cu voce joasă, de 21 de mii şase sute ori această formulă ce poate fi măsurată chiar dacă pare neclară. Prin ea, adepţii se eliberează: este de ajuns să o conştientizeze pentru a se elibera de orice păcat. Nu a existat şi nu va exista vreodată, o ştiinţă asemenea ei, o formulă asemenea ei, o sfinţenie asemenea ei. Pe drumul care duce pînă la paradisul lui Brahman, Calea este barată de capul Zeiţei adormite (Kundalini), trezită de Unificarea care uneşte focul cu spiritul şi cu aerul. Ea se ridică prin Suşumna antrenîndu-şi corpul de şarpe aşa cum acul trage după el aţa. Prin Kundalini, faci să se deschidă, pentru tine, poarta Eliberării.
.
Trei sînt lumile, trei Vedele, trei împreunările rituale, trei tonurile; trei sînt Focurile sacrificiului, trei calităţile naturale; şi toate aceste triade au ca fundament cele trei foneme ale silabei OM. Cine cunoaşte această triadă, la care trebuie adăugată rezonanţa nazală, îl cunoaşte pe Acela pe care universul întreg este ţesut, Acela care este Adevărul şi Realitatea Supremă.
.
Lotusul se află în inimă, înclinat în jos, îşi înalţă tulpina, şi are la bază un însemn: în mijlocul său, spiritul odihneşte. Cînd, spunînd „OM”, pronunţi vocala A, lotusul se ridică, şi este străpuns cînd pronunţi U. Cu nazala M, OM este completă, prelungită de rezonanţa în formă de semilună.
.
Sub aparenţa Verbului pur este acolo brahman, indivizibil, prin care răul este distrus. Sufletul astfel „înhămat” la Yoga îţi atinge scopul suprem.
.
Există două cauze care fac ca spiritul să funcţioneze sau să nu funcţioneze :
.
1. ansamblul amintirilor moştenite
2. aerul pe care îl inspiri şi expiri în mod inconştient
.
Când una din aceste cauze dispare, amîndouă devin în mod automat, inoperante.
.
Trebuie deci să veghezi la buna funcţionare a amîndurora, dar mai ales să îţi stăpîneşti şi controlezi respiraţia. Vei realiza aceasta în trei etape :
.
1. Dieta – trebuie să te abţii de la consumul condimentelor, piper, sare, muştar, şi, în general, de la hrana grea, acră, astringentă sau acidă. Evită să mănînci multe legume, diminuează frecvenţa actelor sexuale, nu călători, nu fă baie dimineaţa, nu posti, şi nu efectua nimic din ceea ce ar putea produce excreţii corporale abundente. O dietă cu lapte şi unt este recomandată, şi cereale fierte, bob sau orez.
.
2. Poziţiile / posturile (asanele) -sânt două poziţii importante : Poziţia Lotusului şi Poziţia Trăsnetului. Dacă te aşezi în „Tăietor”, picioarele fiind sprijinite de coapse cu tălpile în aer, piciorul drept pe coapsa stîngă şi piciorul sting pe coapsa dreaptă, vei realiza Poziţia Lotusului, care vindecă orice boală. Dacă te aşezi ţinînd corpul drept, inclusiv ceafa şi capul, apăsînd călcîiul stîng chiar sub buric, şi plasînd călcîiul drept deasupra celui stîng, vei realiza Poziţia Trăsnetului.
.
3. Trezirea Puterii – Puterea ce trebuie trezită este Energia încolăcită. O vei face să se desfăşoare şi să urce de la bază pînă în punctul dintre sprîncene, aceasta fiind trezirea Puterii. Pentru a reuşi aceasta trebuie să întăreşti Sarasvati, prin care va urca Energia încolăcită, şi să exersezi reţinerea suflului.
.
CELE 6 ETAPE ALE PRACTICII UNIFICĂRII sunt :
1.Poziţiile
2. Reţinerea Suflului
3. Retragerea simţurilor
4. Atenţia concentrată
5.Meditaţia
5. Enstaza – finală
.
1.POZIŢIILE / Posturile (Asanele)- sînt foarte numeroase, dar cele mai importante sînt patru : Poziţia Perfectă, Poziţia Generoasă, Leul şi Lotusul.
.
Despre Peceţi: Contracţia Maiestoasă : aşează-ţi piciorul stîng sub sex ţinîndu-ţi piciorul drept cu ambele mîini, înclinînd capul pînă ce bărbia atinge pieptul;
.
inspiră şi reţine-ţi suflul cît poţi de mult, apoi expiră. Reia totul de la-nceput, inversînd poziţia: de fiecare dată piciorul ţinut cu ambele mîini va fi pus pe coapsa opusă.
.
Marea Perforare- este o variantă a Contracţiei Maiestoase, constând în blocarea cu bărbia la piept a aerului aspirat, prin Gestul Purtătorului de Laţuri, cu scopul de a umple pe de-a-ntregul cele două canale Ida şi Pingala.
Pecetea Păsării- constă în a întoarce extremitatea limbii spre înapoi, pînă cînd ea se va situa în fundul gîtului, în spatele glotei. Se practică fixînd atenţia asupra punctului situat între cele două sprîncene.
Contracţia Zburătorului- datorită ei suflul urcă prin Suşumna, pînă în creştetul capului. Contracţia Matricei – datorită ei Apana este împins în sus, prin contracţia regiunii genitale realizată cu ajutorul călcîielor.
Contracţia Bazei -prin care cele 2 sufluri se identifică cu vocala O şi cu nazalizarea ei (M), scopul suprem al practicii Yoga.
Poziţia inversă – fereşte de anumite boli ale corpului şi spiritului. Practicată în fiecare zi, Focul digestiei va arde mai bine şi va trebui consumată mai multă hrană decît de obicei, în lipsa ei focul digestiei consuma corpul. Cu capul în jos şi picioarele în aer, rămîi aşa, cu trupul drept, timp de un minut, în prima zi, două minute în a doua zi, şi tot aşa, mărind progresiv durata exerciţiului. În trei luni ridurile şi părul cărunt vor dispare, şi dacă vei practica Poziţia inversă, trei ore pe zi, nu vei mai muri niciodată.
Pecetea Trăsnetului: cine o practică capătă toate puterile şi realizarea supremă se află într-un fel, la îndemîna lui, cunoscând trecutul şi viitorul, iar beneficiile obţinute de cel ce practică Pecetea Păsării şi el le va dobîndi, fâră îndoială.
.
2. REŢINEREA SUFLULUI – stând în poziţia Lotusului, ţinînd corpul drept, cu buricele degetelor de la mîini împreunate, şi palmele apropiate de piept, respiră amplu şi profund, concentrându-ţi atenţia asupra respiraţiei, câteva minute. Apoi, cu degetul cel mare al mîinii drepte, blochează-ţi nara dreaptă, orificiul canalului Pingala, şi trage uşor aer pe nara stîngă – orificiul canalului Ida. Reţine suflul cît poţi mai mult, eliberând apoi aerul treptat şi uşor, pe nara dreaptă. Inspiră din nou, amplu şi profund, pe nara stîngă, şi reţine respiraţia cât mai mult timp posibil, eliminându-l apoi pe nara dreaptă, încet. Fiecare inspiraţie trebuie să dureze şaisprezece măsuri, reţinerea şaizeci şi patru de măsuri, şi expiraţia treizeci şi două de măsuri.
Repetă procesul, inspirînd pe o nară şi expirînd pe cealaltă, reţinîndu-şi aerul cît poţi mai mult. Exerciţiul trebuie repetat de patru ori pe zi, dimineaţa, la prînz, seara, şi la miezul nopţii, reţinând respiraţia de cel puţin optzeci de ori la o şedinţă.
După 3 luni, cele două canale, Ida şi Pingala, vor fi pe deplin purificate, efectele fizice resimţindu-se asupra metabolismului, putându-se manifesta o pierdere în greutatea corporală.
.
Urmînd aceste reguli şi ţinând dieta, vei reuşi să-ţi reţii respiraţia cât vei voi, atingând ceea ce este denumit Reţinerea Perfectă. Inspiraţia şi expiraţia vor fi ca şi înlăturate, iar stăpînirea acestei tehnici îţi va conferi capacităţi deosebite.
În timpul exerciţiilor trupul va transpira puternic, iar după o perioadă de antrenament va începe să tremure, în postura Lotusului, după care va începe să zvâcnească, executând salturi ca o broască. Ulterior salturile vor înceta, dar corpul se va ridica în aer (în poziţia Lotus) şi se va deplasa levitând. Se vor manifesta şi alte fenomene supranormale, de care va trebui să nu faci mare caz şi publicitate. Somnul ţii va fi mai scurt, excreţiile corporale vor fi mai reduse, vei fi scutit de hemoragii, salivări, sudori abundente, mirosuri neplăcute, etc.
.
Cele cinci elemente sînt : Pămîntul, Apa, Focul, Aerul, şi Eterul. Partea dintre talpa piciorului şi genunchi este asociată elementului Pămînt; Pămîntul este pătrat, şi de culoare galbenă, fiind simbolizat prin silaba LAM. Vei face să intre suflul în partea din corp care ţine de Pămînt, în asociere cu silaba LAM, reţinîndu-ţi suflul de cinci ori cîte 24 de măsuri. Prin acest procedeu vei stăpîni elementul Pămînt şi te vei proteja de moarte pe pămînt.
.
Partea cuprinsă între genunchi şi anus este asociată elementului Apă; Apa are forma unei semiluni, şi este de culoare albă; simbolul său este silaba VAM. Vei face să intre suflul, în asociere cu sunetul VAM, în timp ce-ţi vei reţine suflul de cinci ori cîte 24 de măsuri. Astfel vei fi spălat de păcatele tale. Apa nu va mai prezenta pentru tine un pericol, şi vei fi protejat de moarte în apă.
Partea cuprinsă între anus şi inimă este asociată elementului Foc. Focul are formă de triunghi, culoare roşie, şi simbol silaba RAM. Vei face să pătrundă suflul în asociere cu sunetul Ram. Îţi vei reţine suflul de cinci ori cîte 24 de măsuri. Vei fi ferit pentru totdeauna de foc.
.
Partea cuprinsă între inimă şi sprîncene este asociată elementului Aer. Aerul are formă hexagonală, culoare neagră, şi simbol silaba YAM. Vei face să pătrundă suflul în asociere cu sunetul YAM, reţinîndu-ţi suflul de cinci ori cîte 24 de măsuri, obţinând posibilitatea de a te mişca în spaţiu la fel de liber ca aerul. Aerul nu va mai prezenta pentru tine nici un pericol.
.
Partea cuprinsă între sprîncene şi vîrful capului este asociată elementului Eter. Eterul este în formă de cerc, culoare albăstruie, şi simbol silaba HAM. Vei face să pătrundă suflul în asociere cu sunetul HAM. Vei medita ţinîndu-ţi suflul, obţinând puterea de a călători în spaţiul cosmic bucurîndu-te oriunde te-ai opri de o beatitudine nesfîrşită.
.
Aceasta este Cvintupla Fixare: prin practicarea ei nu va mai exista moarte, căci nimic nu te va mai putea atinge, în nici un caz.
Paricaya este exerciţiul datorită căruia suflul se asociază cu Focul Fundamentului, find apoi condus de tine pînă în Suşumna. Suflul şi focul pătrund aici după ce ce au luat forma şi funcţia Energiei încolăcite. Tot aici pătrunde şi spiritul tău, care de acum înainte va urma această cale majoră. Paricaya se realizează efectiv atunci cînd spiritul şi suflul intră împreună în Suşumna.
.
3. RETRAGEREA SIMŢURILOR – retragerea puterii simţurilor şi acţiunilor, pentru a distruge orice dorinţă este realizat prin practica Reţinerii suflului.
„Ulciorul”este exerciţiul pentru controlul suflurilor : te vei strădui să uneşti cuplul inspiraţie-expiraţie cu cel al gîndirii şi inteligenţei, ca şi suflet individual-suflet universal, înlăturînd opoziţia dintre ele. În acest scop vei practica Reţinerea suflului descrisă mai sus, dar timp de o pătrime din durata sa. Dacă doreşti Reţinerea Perfectă, o vei face o singură dată pe zi, la răsărit sau la apus.
.
4. ATENŢIA CONCENTRATĂ – exerciţiul fixării gîndirii, sau concentrarea atenţiei asupra unui obiect unic : oricare ar fi viziunea pe care ochii tăi o vor vedea, va trebui să o recunoşti ca fiind propriul tău suflet; oricare ar fi sunetul pe care urechile tale îl vor auzi, va trebui să-l recunoşti ca fiind propriul tău suflet, oricare ar fi mirosul pe care nările tale îl vor percepe, va trebui să îl recunoşti ca fiind propriul tău suflet, oricare ar fi gustul pe care limba îl vei simţi, va trebui să-l recunoşti ca fiind propriul tău suflet, oricare ar fi atingerea pe care pielea ta o va simţi, va trebui s-o recunoşti ca fiind propriul tău suflet. Astfel vei fixa asupra sufletului tău atenţia facultăţilor senzoriale.
.
Acest efort va fi făcut în fiecare zi timp de trei ore, cu insistenţă şi perfect treaz, şi efectele se vor manifesta ca puteri miraculoase ale gîndirii tale : vei auzi de departe, vei vedea de departe, vei străbate distanţe instantaneu, vei dobîndi perfecţiunea limbajului, vei putea lua orice formă, vei putea deveni invizibil, la dorinţă, vei obţine puterea de a călători în spaţiul cosmic, etc. Toate aceste capacităţi trebuie considerate obstacole pe drumul care duce la Realizare. Va trebui să eviţi exercitarea acestora, păstrând secretul în privinţa dobândirii lor.
.
5. MEDITAŢIA – meditaţia profundă este următoarea etapă, care se practică reţinînd suflul de 60 de ori cîte 24 de măsuri. Meditaţia se numeşte „cu suport” căci are ca obiect o divinitate. Practicînd-o, cîştigi tot felul de puteri miraculoase, ca cea de a putea reduce corpul la dimensiunile unui atom. Cînd ajungi să practici meditaţia numită „fără suport” poţi atinge în 12 zile scopul suprem al practicii, Enstaza finală.
.
Vei deveni un eliberat în viaţă, graţie puterii de a-ţi reţine suflul cât doreşti, şi faptului că sufletul tău individual va putea să se unească cu Sufletul universal.
.
Vei putea, dacă îţi doreşti, să-ţi abandonezi corpul, sau, dimpotrivă, să-ţi păstrezi integritatea corporală. Vei putea, dacă vei vrea, să străbaţi lumile, graţie puterilor tale, ca aceea de a te deplasa oriunde după bunul tău plac. Vei putea, prin voinţă, să devii Zeu şi să te bucuri de plăcerile Cerului, sau să te transformi în om, animal, sau chiar geniu, să atingi chiar starea de Dumnezeu Suprem.
După ce ţi-ai umplut corpul, îţi retragi în el simţurile, odată cu aerul inspirat. Cînd cele nouă porţi sînt închise, suflul inspirat se ridică, apoi rămîne nemişcat în centrul corpului, ca flacăra unei lămpi. Atunci vei sta într-un loc izolat în linişte, găsind aici certitudinea, pentru că vei cîntări orice lucru după măsura sufletului.
.
Practica meditaţiei poate distruge păcatul acumulat de-a lungul vieţii. Silaba-germene are deasupra un punct şi o semilună. Ea este sonoră, dar dacă o distrugi nu mai rămîne decît absolutul, tăcut. Percepând sunetul care nu se aude, pentru că este dincolo de sunet, vei fi eliberat de îndoială.
Fiinţele toate sânt pătrunse de suflet, ca perlele de firul de aţă. Spiritul calm, gîndirea clară, care-l cunoaşte pe brahman îşi află în El propriul sprijin. Sufletul este în corpul omului, pe care-l învăluie şi-l locuieşte. În orice realitate, fie ea unică sau multiplă, Sufletul este prezent.
.
Cei ce doresc Eliberarea meditează asupra acestui Tot, Brahman, Monosilaba OM.
.
În fonemul A, prima parte a Monosilabei, s-au născut şi se vor dizolva Pămîntul, Focul, Rig-Veda, exclamaţia Bhur şi Brahman Creatorul. În fonemul U, a doua parte a Monosilabei, s-au născut şi se vor dizolva Spaţiul, Aerul, Yajur-Veda, exclamaţia Bhuvah şi Vishnu Protectorul. În fonemul M s-au născut şi se vor dizolva Cerul, Lumina, Sama – Veda, exclamaţia Suvah şi Shiva, Domnul.
A este galben, se spune, el este Energia difuzată. U este alb, el este Lumina. M este negru el este întuneric. Cine va ignora cele opt membre, cele patru picioare, cele 3 locaşuri, cei cinci zei ai silabei OM, acela nu va fi niciodată un brahman, căci OM este arcul, Spiritul este Săgeata, iar brahman este ţinta. Graţie Atenţiei concentrate, spiritul va străpunge ca o săgeată ţinta-brahman. Actele vor dispărea cînd vei avea viziunea Aceluia, care este atît de departe, şi totuşi atît de aproape.
.
Din OM au luat fiinţă zeii din OM au luat fiinţă Aştrii din OM – tot acest Univers, compus din 3 lumi şi din fiinţe însufleţite şi neînsufleţite.
.
Ca silabă scurtă, OM arde păcatele; ca silabă lungă OM, fără efort, aduce bogăţia.
.
Însoţită de rezonanţa nazală, OM procură eliberarea.
.
Curgătoare ca uleiul vărsat în jet continuu, murmur surd de clopot bătînd în depărtări, astfel este inexprimabila rezonanţă a silabei OM. În centrul corolei lotusului inimii se află ea, nemişcată, strălucind ca o flacără ce nu se stinge niciodată. Asupra ei trebuie să meditezi, asupra silabei OM, care este o fărâmă a Divinităţii.
.
Aerul trebuie tras prin nara stîngă, pînă cînd burta se va umple, şi atunci poţi medita pe silaba OM, aflată în mijlocul corpului, înconjurată de o perdea de lumină. Inspiraţia este Brahman, Reţinerea suflului este Vishnu, iar expiraţia este Rudra, acestea fiind divinităţile Disciplinei Suflului.
.
Ca cele două lemne care aprind focul prin frecare, OM se află deasupra şi sufletul dedesubt, şi meditînd, le vei freca unul de altul, iar Zeul ascuns se va revela atunci ca o flacără, în inimă, datorită armonicelor silabei OM. De aceea este necesar ca, din toate forţele, să aduni în tine suflul, pînă cînd vei obţine dispariţia oricărui alt sunet.
.
Unică, OM este prezentă în suflul inspirat, în suflul expirat, în suflul reţinut. Precum zece milioane de sori, ea străluceşte în forul interior al tuturor oamenilor. Cei ce o văd sub forma Păsării, vor fi spălaţi de orice murdărie.
Gîndirea este creatoare, ea a făcut cele trei lumi, ea le susţine, ea le va dizolva şi totuşi dizolvată va fi, la rîndu-i şi ea – aceasta este Cuvîntul Suprem al lui Vishnu.
.
Lotusul inimii are opt petale şi 32 de stamine, în mijlocul său se află Soarele, şi Luna în mijlocul Soarelui. În centrul Lunii arde Focul, în sînul căruia străluceşte Lumina. Aici se găseşte un tron împodobit cu giuvaeruri. Aici stă aşezat Zeul Vasudeva, fără de pată, are pe pieptu-i Părul Sfînt şi poartă Bijuteria Oceanului. Împodobit cu Perla preţioasă acesta pare transparent ca un cristal pur : astfel trebuie să meditezi tasupra lui Vishnu, Zeul ce străluceşte ca zece milioane de luni.
.
Dar adeptul avansat poate medita, după cum urmează : inspirînd aerul, el îl vede pe Marele Vishnu în Centrul Buricului. Aici şi-a făcut sălaş Zeul cu patru braţe de culoarea florii de in. Reţinînd aerul inspirat el îl vede pe Brahman în Centrul Inimii : aşezat pe un lotus stă aici Zeul cu patru feţe, Tatăl, de culoarea topazului. Expirînd aerul, îl va vedea pe Rudra în Centrul Frunţii, Zeul cu trei ochi, Indivizibilul distrugător al Răului, transparent cum e cristalul.
.
Lotusul inimii are floarea întoarsă în jos şi tulpina orientată în sus, corola fiind inversată, curbată în jos, ca o floare de bananier. Substanţa sa benefică este cea a tuturor Vedelor. Împodobit cu o sută de petale, înfloreşte timp de o sută de ani, în vastul său pericarp fiind dispuse hierarhizat, Soarele, Luna şi Focul. Adeptul, prin meditaţie, face să se desprindă şi să se înalţe floarea Înţelegînd germenele inimii, el mişcă şi sufletul nemişcător, cel cu trei stări şi trei căi, trei brahmani şi trei foneme, trei măsuri şi jumătate.
Ferm ancorat în practica unificării, adeptul aspiră aerul ca şi cum ar aspira apa cu ajutorul unei trestii. Reducînd lotusul la dimensiunea unui mugure, el aspiră aerul exterior doar prin tulpina florii şi îl face să urce pînă în punctul situat între cele două sprîncene, acolo unde aerul aspirat se disipează. Acolo, în mijlocul frunţii, la rădăcina nasului, se află centrul Vieţii. Adeptul trebuie să cunoască acest loc unde brahman şi-a făcut sălaş.
.
Practicând constant repetiţia silabei OM (AUM), alungind mult vocala, vei şterge păcatele săvîrşite în trecut.
.
6. ENSTAZA FINALĂ – Împreunîndu-şi mîinile ca pentru rugăciune încolăcindu-şi picioarele în Poziţia Lotusului, apăsînd cu fermitate bărbia în piept, fîxîndu-şi gîndul în Acela, facînd să urce în el, de mai multe ori, aerul inspirat, apoi eliberîndu-şi suflul, după ce l-a reţinut cît a putut, adeptul, graţie Energiei-încolăcite, va realiza trezirea totală.
.
Aşezat în Poziţia Lotusului, îşi va umple cu aer orificiile arterelor. Dacă îşi va reţine suflul astfel, el va fi, fără îndoială, eliberat. Trebuie să-şi maseze membrele cu sudoarea produsă de efort, trebuie să renunţe la orice aliment amar, acid sau sărat, şi orice băutură, cu excepţia laptelui pentru a se menţine în formă. Adeptul care adoptă această disciplină în privinţa alimentaţiei, şi duce o viaţă castă, va putea atinge perfecţiunea în cel mult un an. Cînd va stăpîni puterea Energiei încolăcite, facînd-o să urce din bulb, atunci va atinge perfecţiunea. Pentru a uni cele două sufluri, trebuie redusă cantitatea de urină şi excremente. Practicînd cu perseverenţă Contracţia Bazei, vei reuşi acest lucru, şi îţi vei regăsi vigoarea tinereţii, chiar dacă ai fi bătrân. Contracţia Bazei se realizează presînd cu putere zona pubiană cu ajutorul călcîielor, împingînd înapoi anusul, iar aerul inspirat va urca atunci.
.
Contracţia Zborului conferă energia cu care o pasăre se înalţă şi zboară fără odihnă. Se realizează trăgînd intestinul înapoi, în burtă, pînă deasupra buricului. Această Contracţie a Zborului este leul ce învinge elefantul morţii, căci ea împiedică scurgerea Apei Norilor, care, de la cap, coboară pînă în partea de jos a corpului.
.
Contracţia Purtătorului de Laţuri distruge numeroase robleme care afectează gîtul. Pentru a o face, este suficientă contracţia acestuia.
Pecetea Păsării – cînd limba, întoarsă, pătrunde în Caverna Craniului, nectarul nu cade în foc, nici suflul nu se evaporă. Privirea se va fixa în spaţiul interior dintre sprîncene, aceasta fiind ceea ce numim Pecetea Păsării. Nu va pieri de boală, ( khecarin = „pasăre”, are două semnificaţii: „care se mişcă” (carin) în spaţiu (kha) şi „care se mişcă în caverna craniului”) nu-i va mai fi somn, nici sete, nici foame, nu va mai cădea în sincopă, cel ce va cunoaşte Pecetea Păsării. Nici o boală nu-l va atinge, actele sale nu-l vor mai murdări, şi nu va mai fi supus timpului. Şi fiindcă gîndul, datorită lui, se poate mişca în voie în spaţiu, şi fiindcă limba, şi ea, capătă aceeaşi mobilitate, acest gest este numit Pecetea Păsării. Datorită Peceţii Păsării sperma nu se va mai scurge în afară, şi chiar de s-ar scurge pătrunzînd în matricea partenerei, ea va putea fi aspirată înapoi prin virtuţile Peceţii-matrice, şi va reintra în organ. Există două feluri de spermă : sperma roşie şi sperma gălbuie. Cea galbenă este sperma propriu-zisă, cea roşie este asemănătoare coralului, este sîngele menstrual, pe care îl găsim în matrice, în timp ce sperma sălăşluieşte în lună. A realiza unirea lor este un lucru greu.
.
Sperma este Shiva, iar sîngele este Puterea sa. Sperma este Luna, iar sîngele este Soarele. Numai realizînd conjuncţia lor adeptul îşi va face un corp de glorie.
.
Atunci cînd sîngele, pus în mişcare de aerul inspirat şi de Energia încolăcită, pătrunde în Caverna craniului şi se uneşte cu Soarele ce străluceşte aici, corpul adeptului devine divin. Sperma este asociată Lunii, iar sîngele Soarelui. Cel ce ştie ce au comun aceste două fluide, sperma şi sîngele, cunoaşte cu adevărat Unificarea.
.
Pecetea Maiestăţii – care face să sece orice umoare, realizează Unirea prin Soare şi Lună, prin care te cureţi de toate excreţiile neplăcute.
.
1) Pentru aceasta, vei sprijini cu putere bărbia în piept şi vei fixa cu ambele mîini piciorul stîng în zona pubisului ţinînd tot timpul piciorul drept bine întins înainte; apoi vei umple cu aer cele două cavităţi abdominale şi îl vei ţine acolo un timp înainte de a-l expira, puţin cîte puţin. Această practică distruge păcatele care aduc decăderea şi dizgraţia.
.
2) În regiunea inimii, se află un lotus cu 8 petale, iar în centrul lui este un cerc de dimensiuni microscopice unde sălăşluieşte sufletul individual care este lumină. Aici îşi au sorgintea toate lucrurile, aici toate se unesc, se fac, se mişcă. Prin credinţa sa prin propria sa autonomie, sufletul individual hotărăşte : „Eu acţionez şi dispun ca individul ce mă întrupează să fie fericit sau nefericit, chior sau şchiop, surd sau mut, slab sau gras”.
.
Petala din Est este albă. Atunci cînd sufletul odihneşte pe ea, apare o tendinţă mentală însoţită de devoţiune împingînd individul spre bine.
Petala din Sud-Est este roşie. Când sufletul odihneşte pe ea apare o tendinţă mentală spre somn şi lene.
Petala din Sud este neagră. Cînd sufletul odihneşte pe ea apare o tendinţă mentală
spre duşmănie şi mînie.
Petala din Sud-Vest este albastră. Cînd sufletul odihneşte pe ea apare o tendinţă mentală spre răutate şi cruzime.
Petala din Vest este transparentă. Cînd sufletul odihneşte pe ea apare o tendinţă mentală spre joc şi plăcere.
Petala din Nord-Vest e de smarald. Câînd sufletul odihneşte pe ea apare o tendinţă mentală spre agitaţie şi indiferenţă.
Petala Nordului este galbenă. Când sufletul se odihneşte pe ea apare o tendinţă mentală spre plăcere şi voluptate.
Petala din Nord-Est are culoarea perlei. Când sufletul se odihneşte pe ea apare o tendinţă mentală spre caritate şi compasiune.
Când sufletul se află în punctul de joncţiune al petalelor, apar multe boli care afectează respiraţia, bila, mucusul. Cînd se odihneşte chiar în centrul lotusului, capătă Cunoaşterea, ştiind tot ceea ce se poate şti.
.
3) Cînd ochiul interior va obosi în a contempla sufletul în inimă, pentru a-l odihni trebuie să faci să apară imaginea unui cerc, ce va avea culoare de bandhuka. Vei afla aici centrul somnului, în mijlocul căruia este centrul viselor. Aici iau naştere imaginile fantastice, halucinaţiile vizuale, auditive, fantasmele de orice natură, de care însă, ochiul exterior se va plictisi curînd. Pentru a-l odihni trebuie să faci să apară imaginea celui de-al doilea cerc, culoarea de Indrakopa, în care te vei adînci. Vei afla aici somnul profund, aici inteligenţa unindu-se cu Zeul Suprem şi fără asemănare, şi va păstra pentru totdeauna această viziune. Apoi, graţie acestei intuiţii, vei ajunge la însuşi Zeul.
.
Trebuie atunci să provoci apariţia imaginii unui al treilea cerc, de culoarea lotusului roşu, în care te vei adînci pentru a afla a Patra Stare. Numai în a Patra Stare Gîndirea se va înălţa la unirea perfectă cu Sufletul Suprem şi fără asemănare. O astfel de viziune nu va dispărea niciodată.
.
Adeptul se va apropia, pas cu pas, de odihna absolută, fixîndu-şi Spiritul în Sufletul Universal, graţie inteligenţei sale dominată de propria voinţă. De atunci începînd, nu va mai zări nimic. Unindu-şi suflurile, el îşi va educa inteligenţa în a nu vedea în toate cîte sînt, doar Sufletul Universal, şi numai pe el. Cînd va depăşi a Patra Stare, va realiza bucuria universului, aflându-se dincolo de orice dualitate, şi cât timp corpul său va subzista, va subzista şi beatitudinea. Ulterior adeptul va deveni însuşi Sufletul universal, şi astfel va obţine Eliberarea.
.
Prin joncţiunea celor Patru Drumuri, adeptul conduce suflul inspirat, care a depăşit Marea Poartă, pînă la un punct situat deasupra Triunghiului de la Bază, acolo aflând Imuabilul. Deasupra Triunghiului trebuie să meditezi asupra culorilor celor cinci elemente, ca şi asupra culorilor celor cinci sufluri, fără a uita germenii lor, funcţiunile şi centrele. Germenele lui Prana este YA, culoarea sa este ca a unui nor întunecat. Germenele focului este RA, culoarea sa fiind cea a soarelui, el fiind, de fapt, Apana. Vyana are culoarea unei bandhuka, germenul său este LA, iar elementul său este Pămîntul. Udana are culoarea sidefului, germene litera VA, şi ca element Viaţa. Samana are germenele HA, culoarea cristalului, iar ca element, Eterul, find prezent în tot corpul, de la inimă la degetul mare al piciorului, trecînd prin buric, nas, gît, picioare, prin cele 72 de mii de canale şi cele 28 bilioane de pori. Samana şi sânt, în realitate, totuna, după cum sufletul este unic.
.
Practicînd triada inspiraţie, reţinerea suflului, expiraţie, după ce ţi-ai stăpînit gândul, şi concentrîndu-ţi spiritul într-un punct unic, reuneşti în mod progresiv toate facultăţile mentale în cavitatea situată în lotusul inimii. Vei înnoda apoi cele două sufluri, şi, graţie silabei OM, le faci să se înalţe.
.
Contractîndu-ţi gîtul, ca şi organele genitale, vei întrezări splendida Suşumna, care, asemenea unei tije de lotus, ţîşneşte din Centrul de la Bază. Aici se află Sunetul fără formă, produs de strunele lăutei, asemănător rezonanţei medii a unei cochilii şi altor instrumente. Atunci cînd atinge Orificiul Boltei, sunetul se aseamănă cu strigătul păunului. În centrul cavităţii craniene, în centrul intersecţiei celor patru, străluceşte Sufletul universal, tot astfel cum pe bolta cerească străluceşte Soarele.
.
Puterea divină se află în orificiul lui Brahman, situat în mijlocul arcului format din cele două sprîncene.
Adeptul trebuie să-şi contemple fiinţa sa intimă, propriul suflet. Aici se operează disoluţia gîndirii, aici se află bijuteriile, clarul de lună, sunetul, picătura de ambrozie, sălaşul Zeului. Adeptul care ştie aceasta, va atinge izolarea.
.
Puterea ce trebuie trezită este Energia încolăcită. O vei face să se desfăşoare şi să urce de la bază pînă în punctul dintre sprîncene, aceasta fiind trezirea Puterii. Pentru a reuşi aceasta trebuie să întăreşti Sarasvati, prin care va urca Energia încolăcită, şi să exersezi reţinerea suflului.
.
Întărirea lui Sarasvati : ( trezirea Puterii este o urmare a acesteia) trebuie întîi să ghidezi suflurile prin canalul Ida, apoi să măreşti de la patru la douăsprezece măsuri spaţiul ce înconjoară Suşumna, în scopul de a reţine cu fermitate aerul inspirat, astupînd cu ajutorul mîinilor, urechile, nasul, gura. Astfel faci să treacă suflurile din canalul drept în canalul stâng şi invers, timp de trei ore, fără teamă de accident.
.
În acest moment, vei face să se ridice Puterea pînă ce va atinge orificiul canalului Suşumna, şi suflurile vitale vor trece prin el. Vei face apoi Contracţia lui Tana care se înnoadă în abdomen. Combinînd-o cu Contracţia Gîtului, şi prin întărirea lui Sarasvati, vei ajuta aerul reţinut în plămîni să urce prin Pingala, şi îl vei elimina pe gură. Întărirea lui Sarasvati este întotdeauna însoţită de audiţia Sunetului primordial, ea vindecând de bolile ce pot afecta burta : dilataţia splinei, hidroptizie, exces de bilă.
.
Controlul respiraţiei, a treia etapă a Stăpînirii totale, se rezumă la reţinerea suflului.
.
Se numeşte „Caliciul”, un exerciţiu ce nu trebuie practicat decît după ce ai învăţat să îţi stăpîneşti suflurile. Există un Caliciu complex, format din combinarea Caliciului propriu-zis cu alte patru modalităţi de control al suflului : Fiica Soarelui, Cea Victorioasă, Cea Rece, Cea de Dincolo.
.
Modalitatea numită „Fiica Soarelui” se practică astfel : te vei retrage, într-un loc ferit, curat, nepietruit, avînd aspectul exterior în formă de arc, un loc fâră vînt, nici umed, nici prea uscat. Te vei aşeza pe un scaun confortabil, nici prea înalt, nici prea scund,
şi vei lua Poziţia Lotusului, executînd-o cu precizie. Ggraţie întăririi canalului Sarasvati, aerul exterior, inhalat doar prin nara dreaptă, este vehiculat uşor de-a lungul Canalului din Dreapta. Poţi aspira cît vei voi, apoi să-l elimini prin Canalul din Stînga, sau poţi conduce aerul pînă în craniu, şi să-l menţii acolo în scopul purificării.
.
Această practică distruge cele patru feluri de boli datorate vînturilor şi viermilor.
Ea poate fi repetată după voie.
.
Modalitatea numită „Cea Victorioasă” se practică astfel : cu gura foarte bine închisă, aerul exterior inhalat prin cele două nări, va fi vehiculat uşor de-a lungul celor două canale, din Dreapta şi din Stînga, pînă se va umple spaţiul cuprins între gît şi inimă, şi va produce aici un sunet. Atunci vei putea reţine aerul cît vei voi, apoi îl vei elimina prin Canalul din Stînga. Această practică are avantajul de a descongestiona capul şi de a alunga flegma din zona cefei, în plus, vindecă de anumite boli şi echilibrează temperatura corpului. Vei evita astfel umplerea Canalelor cu apă, prin această practică ce ajută la purificarea elementelor constitutive ale organismului fizic, fie stînd, fie în mers, putând practica acest exerciţiu oricînd.
.
Modalitatea a treia, „Cea Rece”, presupune mai întîi un exerciţiu identic cu cel precedent, urmat de o aspirare a aerului cu limba şi buzele, asemănător gestului pe care-l faci cînd bei apă, aerul fiind apoi eliminat pe nas. Această practică vindecă suferinţele biliare, înlătură bolile abdominale, epuizarea, fereşte de orice febră cauzată de ingerarea de otrăvuri.
A patra modalitate de control al suflului -„Cea de dincolo” sau „Foalele”. Vei lua Poziţia Lotusului avînd grijă să ai corpul drept, apoi cu gura bine închisă, vei expulza aerul inhalat prin amîndouă nările deodată, astfel încît aerul să umple tot spaţiul cuprins între craniu şi gît, producînd aici un sunet. O mică parte din aerul inhalat poate fi de asemenea dirijată către Lotusul Inimii, şi aceasta de mai multe ori.
.
Exerciţiul seamănă cu acţiunea foalelor manevrate de fierar : inspiri, expiri, cu regularitate şi cu putere. Aerul, revenind la Lotusul Inimii, se va angaja pe Canalul din Dreapta, exerciţiul trebuind repetat pînă la obosirea corpului.
Poţi de asemenea să conduci aerul pînă în abdomen, şi să-l menţii acolo, strângând nările cu degetele, fără a le acoperi cu totul, aerul ce a umplut abdomenul fiind apoi evacuat prin canalul din stînga. Această practică vindecă inflamaţiile gîtului, face să strălucească Focul interior, şi ajută la trezirea Energiei încolăcite. Practicînd-o, vei căpăta merite, vei fi ferit de rău, şi vei beneficia de binecuvîntare. În mod cu totul special, această practică are avantajul de a debarasa Suşumna de orice impuritate care l-ar putea invada.
.
Acestor modalităţi de control al suflului, este bine să li se asocieze cele trei contracţii musculare : a Bazei, a Zburătorului, a Purtătorului-de-Laţuri.
.
Contracţia Bazei obligă Apana să-şi inverseze mişcarea, datorită unei contracţii a anusului, şi, în loc să coboare, Apana va urca pînă în locul în care străluceşte Focul interior, fâcîndu-l să crească şi să se înteţească. Focul astfel înteţit, unit cu Apana ce şi-a inversat cursul, va ajunge acolo unde sălăşluieşte suflul interior, arzând cu putere şi cuprinzând tot corpul. Energia încolăcită, încălzită de Suflul aprins, se trezeşte şi se ridică şuierînd, ca un şarpe trezit de un fluier fermecat, pătrunzând în Suşumna prin orificiul interior.
Atunci cînd, în controlul Suflului, reţii aerul inhalat, poţi, înainte de a-l elimina, să practici Contracţia Zburătorului, numită astfel deoarece, datorită ei, Suflul interior pătrunde în Suşumna şi se înalţă rapid, ca o pasăre ce-şi ia zborul. Pentru aceasta, vei lua Poziţia Trăznetului şi, apucînd picioarele cu ambele mîini, vei sprijini cu putere gleznele pe Nodul situat sub ombilic. Vei adopta apoi Poziţia-Înapoi care asigură ridicarea Suflului pînă în zona din spatele capului, după ce a trecut prin inimă. Poziţia-Înapoi se execută doar pînă ce Suflul atinge capul pieptului, şi trebuie practicată cu mare precauţie, numai după ce stomacul a fost golit de toate impurităţile.
Contracţia Purtătorului de Lanţuri o vei practica după ce ai inhalat. Contractînd cu putere gîtul pentru a împiedica aerul să iasă, îl vei obliga să pătrundă în Suşumna.
.
Acest exerciţiu se practică luînd Poziţia-Înapoi, pentru a întări Sarasvati. Acesta este mijlocul de a controla, în mod eficace, mişcările Suflului interior.
.
Dacă doreşti să înveţi modalităţile de reţinere a suflului şi contracţiile musculare,
se cuvine să exersezi progresiv. În prima zi vei practica de zece ori cele patru modalităţi de reţinere a suflului, în a doua zi, vei trece la 15, aceste exerciţii fiind permanent asociate cu cele trei tipuri de contracţii musculare.
Obstacole care pot să apară : să ţi se poate facă somn în timpul zilei, dacă veghezi pînă tîrziu, sau faci prea multă dragoste noapte, pot apărea dureri abdominale, dacă de exemplu, în timpul exerciţiilor, ai închis din greşeală căile de evacuare a urinei sau excrementelor, pot apărea diverse dureri, dacă de exemplu, în timpul exerciţiilor ai luat greşit poziţiile sau ţi-ai reţinut prea puternic suflul. Adeptul poate să se îndoiască de eficienţa practicilor, sau să intre într-o stare de tulburare, sau de indolenţă, sau să resimtă, irezistibil, o mare dorinţă de a dormi, poate fi tentat, să abandoneze exerciţiile, sau el se poate adesea înşela în timpul practicilor. Acestea sînt cele şapte obstacole, din care numai primul este de netrecut, tot aşa cum nu pot fi depăşite frivolitatea, care te face să preferi bogăţiile acestei lumi, în locul perfecţiunii obţinute prin Yoga, sau dorinţa sexuală, care antrenează grave tulburări, ca şi stupiditatea care te împiedică să înţelegi învăţătura Maeştrilor de Yoga. Adeptul avizat, însă, evită sau depăşeşte aceste obstacole, datorită inteligenţei sale, care îi permite să le recunoască şi să le învingă.
.
În mod normal, conştiinţa zace nemişcată în Suşumna. Cînd ea se află astfel, Suflul interior nu poate urca. Dar cînd, prin practicile descrise, mai sus, deschiderea lui Suşumna se realizează, Suflul pătrunde prin el după ce Apana a fost obligat să-şi inverseze mişcarea sa naturală. Prin Contracţia Bazei obligi Apana să-şi schimbe drumul, să se unească cu Focul interior, şi, astfel aprins, să ajungă în punctul secret, unde sălăşluieşte Suflul interior. Atunci, încălzită de Suflu, pusă în mişcare de Apana şi de Focul interior, Energia încolăcită se trezeşte şi pătrunde în orificiul Canalului Suşumna. Străpungînd Nodul lui Brahman, care îşi are originea în Calitatea Activităţii, Energia încolăcită va străluci deodată, ca un fulger, la orificiul inferior al canalului Suşumna. Pătrunzînd în Suşumna, urcînd apoi, ea va atinge curînd Nodul lui Vishnu, care se află în inimă. Străpungîndu-l, îşi va urma apoi ascensiunea, pînă la Nodul lui Rudra (Shiva), în sfîrşit, ajungînd între sprîncene, acolo unde se află Nodul solidar cu Centrul Ajna, Energia-încolăcită va atinge regiunea unde domneşte Luna. Aici se află Centrul Anahata asemănător unui Lotus cu 16 petale. Suflul, asociindu-se Energiei încolăcite, va usca umiditatea produsă de Lună. Activat de Suflul asociat Energiei, Soarele usucă sîngele şi bila.
Substanţa pură, asemănătoare unui fluid, răspîndită în toată acestă regiune a corpului, s-ar putea încălzi atunci cînd Suflul asociat Energiei încolăcite atinge Centrul Lunii. În acest moment substanţa pură de culoarea albă a Lunii, devine incandescentă sub acţiunea Soarelui care activează Suflul şi Energia încolăcită. Atunci lichidul lunar, agitat de Suflu şi de Energia încolăcită, devine ambrozie şi curge din belşug.
.
Eliberat de orice pofte senzuale, adeptul, concentrîndu-şi atenţia asupra acestui proces, va absorbi această ambrozie, aşa cum un închinător bea soma şi astfel se stabileşte pe veci în propriul său suflet.
Energia încolăcită urcă apoi pînă la Centrul cu o Mie de Petele, abandonînd cele opt elemente : Apa, Pămîntul, Aerul, Focul, Eterul, Gîndirea, Inteligenţa, Ego-ul, însuşindu-şi Ochiul, Gîndirea şi Suflul, şi îmbrăţişîndu-le strîns, va ajunge la Shiva.
Împreună cu Shiva însuşi, se va dizolva apoi în Centrul cu o Mie de Petale. Atunci, pe loc, cele două principii fundamentale ale individului : Activitatea şi Lumina, se vor dizolva, la rîndul lor, în Shiva, tot aşa trupul grosier schimbându-se, în sfîrşit, în forma sa divină.
.
Spălat de orice mizerie, eliberat din starea de stupoare în care-l menţinea gîndirea sa captivă, corpul subtil străluceşte. El este conştiinţă pură, esenţa însăşi a individului, nefiind altceva decît Sufletul universal care sălăşluieşte în orice fiinţă.
Aceasta este adevărata Eliberare de existenţă şi de timp. Adeptul va fi eliberat atunci cînd va realiza unitatea fundamentală dintre propria sa persoană şi universul întreg, dintre Linga şi Sufletul cosmic, dintre somn şi Starea a Patra, unitatea dintre sufletul său individual şi Sufletul Lumii care străluceşte prin el-însuşi.
.
Puterea divină, Energia încolăcită, străluceşte ca tulpina unui lotus tînăr, ca un şarpe încolăcit, ea îşi prinde coada cu gura şi se odihneşte, adormită, în Muladhara.
Atunci cînd adeptul, executînd Poziţia Lotusului şi contractîndu-şi anusul, face să urce prin Suşumna aerul inspirat, acesta aprinde Focul interior şi pătrunde cu el în Svadhisthana. Atunci Regele Şerpilor, trezit de Suflu şi de Foc, se înalţă, străpunge Nodul lui Brahman, apoi Nodul lui Vishnu, apoi Nodul lui Rudra (Shiva), şi tot astfel, pînă cînd va ajunge la Lotusul cu o mie de petale. Acolo, în Sahasrara, Puterea divină se va bucura împreună cu Zeul Shiva.
.
Aceasta este adevărata Eliberare, prin ea sustrăgându-te Devenirii, şi cunoscând beatitudinea.
.
O altă formă a lui Tara este Ekajata Tara, despre care se spune că a fost revelată în India chiar de marele înţelept şi eliberat Nagarjuna, după ce acesta a preluat forma ei de adorare din Tibet. Referitor la acest aspect, există totuşi în prezent anumite semne de întrebare asupra iniţiatorului acestei forme de expresie a lui Tara, întrucât Nagarjuna a trăit în secolele I-II d.Hr., iar budismul tantric tibetan a început să se evidenţieze abia din sec. al VII-lea d.Hr.
s-a încarnat în prinţesa nepaleză. Ea a devenit Tara cea Verde pe când s-a coborât în lumea manifestării. Se arată ca o fată tânără, jucăuşă, pe când Tara cea Albă este reprezentată ca o femeie matură şi înţeleaptă. Tara cea Verde este cea mai blândă şi sinceră manifestare a Tarei. Ea ne ghidează în ascensiunea noastră spre iluminare. Tara aparţine familiei Karma, simbolizată prin culoarea sa verde şi este contrapartea plină de înţelepciune a Transcendentalului Buddha Amogasiddhi. Ea este descrisă în poziţie şezând pe o floare de lotus cu piciorul stîng plasat peste coapsa dreaptă, iar piciorul drept lăsat să atîrne înainte. Mâna sa stângă este plasată în dreptul inimii cu palma spre exterior, degetul mare de la mână şi degetul inelar atingându-se, iar celelalte trei degete fiind îndreptate în sus realizând astfel mudra oferirii protecţiei . Mâna sa dreaptă se odihneşte pe genunchiul drept, cu palma făcând mudra generozităţii.
O, tu cea care eşti un simbol al libertăţii
Tradiţia spirituală a Indiei a identificat încă din vremuri imemoriale acest sunet subtil al respiraţiei omului ca fiind celebra mantra SO-HAM, care este emisă spontan, continuu şi într-un mod subtil (adică fără a fi explicită la nivelul vorbirii discursive, aşa cum apare ea în redarea aproximativă de mai sus). Atât mintea, cât şi prana, prin formele lor particulare de expresie, care sunt, respectiv, cuvântul şi vibraţia energetică, îşi au sursa în sunetul subtil macrocosmic (shabda), care în esenţă este redat prin intermediul mantra-elor. Vom putea înţelege acum mult mai bine semnificaţia extraordinar de importantă a folosirii mantra-elor în sadhana (practica spirituală) zilnică, deoarece ele (mantra-ele) purifică, energizează şi elevează în cel mai înalt grad mintea şi întreaga fiinţă a aspirantului, conferindu-i în final eliberarea spirituală. În acest proces de evoluţie şi desăvârşire a diferitelor sale aspecte psiho-mentale, aspirantul care este ferm şi perseverent în antrenamentul său spiritual, o invocă plin de iubire şi devoţiune pe Tara, cea care îl îndrumă cu o mare compasiune şi în final îi oferă graţia eliberatoare a transcendenţei divine.![kuan yin1[1]](ftp://ftp.yogaesoteric.net/files//img/yogaes/articles/puteri_cosmice/tara/kuan-yin1[1].jpg "TARA, Marea Putere Cosmică a Compasiunii 57")
Zeiţa Tara este de asemenea asociată cu Kuan Yin, marea zeiţă chineză a compasiunii. Kuan Yin este acel aspect al divinităţii care se oferă să ajute aspiranţii aflaţi pe o cale spirituală ce se confruntă cu dificultăţi, ghidându-i plină de iubire, cu o imensă compasiune. Ea deschide inimile, trezeşte starea de umilinţă, de dragoste pură, aduce armonie, cunoaştere profundă şi iluminare. În Kuan Yin recunoaştem compasiunea divină, care se manifestă cu o graţie nesfârşită, plină de frumuseţe şi înţelepciune.
Poporul Cheyenne vorbeşte despre Femeia Stea care a coborât din Ceruri pe Pământ. În jurul său au început să crească plantele necesare hranei. Ea a convins poporul său să se împerecheze cu fiinţele primitive ce locuiau pe pământ, dăruindu-le astfel acestora darul înţelepciunii. Această legendă se repetă, fiind prezentă în scrierile lui Z. Sitchin, în care vorbeşte despre zeiţa antică egipteană IshTar care, spune legenda, a venit pe pământ dintr-un alt sistem planetar şi şi-a îndrumat poporul să se împerecheze cu locuitorii pământului făcându-i astfel capabili să realizeze cu inteligenţă multe acţiuni.
-Tara este câteodată descrisă cu ochi în tălpile picioarelor şi în palmele mâinilor. Din această cauză, este numită Tara cea cu şapte ochi, o formă a zeităţii tradiţionale din Mongolia.![KuruP FlagDtl[1]](ftp://ftp.yogaesoteric.net/files//img/yogaes/articles/puteri_cosmice/tara/KuruP-FlagDtl[1].jpg "TARA, Marea Putere Cosmică a Compasiunii 60")
Din punctul de vedere al sadhana-ei sau practicii spirituale efective de identificare cu sfera gigantică de forţă şi influenţă a Marii Puteri Cosmice Tara, cea mai eficientă modalitate o reprezintă practica tehnicii de laya yoga cu mantra de rezonanţă specifică acestei Manifestări grandioase a lui Dumnezeu. O altă modalitate foarte eficientă este aceea a meditaţiei profunde, având ca subiect invocarea Graţiei Divine pentru a salva şi elibera toate fiinţele din Manifestare, adică implorarea Marii Puteri Cosmice Tara de a-şi revărsa compasiunea Ei nesfârşită în inima fiecăreia dintre fiinţele Creaţiei lui Dumnezeu. O altă modalitate de a o adora pe Tara este aceea de a ne plasa, la nivel mental, în tainicul interval de linişte dintre două sunete consecutive, pentru a rezona astfel plenar cu sunetul primordial nemanifestat (care este pranava) şi a obţine identificarea cu Sfera de Conştiinţă Beatifică a Marii Puteri Cosmice Tara. Toate aceste modalităţi practice reprezintă căi sigure şi eficiente pentru a dobândi într-un timp cât mai scurt (în deplină conformitate cu eforturile pe care le depunem) eliberarea spirituală supremă (moksha).
