|

Articole

Dezvoltare spirituala, EVOLUTIE SPIRITUALA, INGERI, ISTORIE, MISTERE, SPIRITUALITATE, TEORIA CONSPIRATIEI, Uncategorized, ZEI

Potopul – mitul suprem in istoria universala (partea a 4-a)

Partea a treia a acestei serii o puteti citi aici.

Cine a adus Luna aici pentru a provoca o era glaciara ? Stramosii nostri spun ca zeii. Daca ei sunt raspunzatori pentru acest lucru, care ar fi motivul lor ? Miturile sustin ca „marele înghet”, aparitia Lunii, disparitia Soarelui si Potopul au avut loc în timpul celui de-al doilea mare razboi al zeilor, numit Ragnarok de scandinavi sau Gigantomachia de greci. Se pare ca armata lui Marduk era superioara celei a lui Enlil, miturile din întreaga lume relevând ca el a câstigat primele lupte. Spre deosebire de primul razboi al zeilor, pierdut de Enki din cauza inferioritatii numerice, Marduk avea acum în subordine Veghetorii, semizeii si oamenii, numarul lor ridicat oferindu-i un avantaj consistent în fata unchiului sau. Pierzând lupta dupa lupta, Enlil se vedea în fata înfrângerii totale. Singura solutie pentru victorie era reducerea armatei dusmanului sau. Cum nu se putea înfaptui acest lucru prin lupta dreapta, Enlil a apelat la solutii alternative. Prima a fost crearea erei glaciare prin aducerea Lunii si interpunerea ei între Pamânt si Soare. Cum „frigul cel mare” nu parea sa aiba efecte vizibile, Enlil le-a trimis pamântenilor virusi, acele „boli, epidemii, ciuma si holera”, însa cei mai afectati erau oamenii, nicidecum semizeii si Veghetorii. Nici frigul, nici foametea si nici virusii nu atingeau Veghetorii si pe copiii acestora, asa ca Enlil a recurs la solutia finala: înecarea tuturor printr-un Potop. Daca Epopeea lui Atra-Hasis afirma ca zeul s-a aratat nemultumit de înmultirea oamenilor, nu înseamna ca era deranjat de zgomotele lor facute în timpul împerecherilor, asa cum sustine si Epopeea lui Ghilgames, ci de cresterea numarului lor. Prin urmare, seria lui de pedepse îndreptate asupra Pamântului avea doar rolul de a distruge armata lui Marduk. Banuim ca nu i-a fost usor sa ia aceasta hotarâre însa, de obicei, în timp de razboi nu exista reguli. Anu si Ninhursag au acceptat propunerea lui Enlil, hotarând declansarea Potopului. Acesta s-a realizat prin înlaturarea Lunii din calea Soarelui, ceea ce a dus la brusca încalzire globala din mijlocul erei glaciare, de acum treizeci – treizeci si cinci de milenii. Enki a fost obligat sa jure ca nu va dezvalui acest „secret al zeilor” însa zeul întelepciunii nu putea sa nu gaseasca un subterfugiu.

Juramântul îl oprea sa le împartaseasca oamenilor secretul, nu însa si unui obiect. Astfel încât, în Epopeea lui Ghilgames, Enki l-a înstiintat pe Utnapistim printr-un vis de sosirea Potopului. Însa nu direct, ci vorbind cu peretii casei acestuia: „Casa de trestii, casa de trestii! Perete, o, perete, da-mi ascultare, casa de trestii, perete, cugetati! Omule din Surrupak, fiu al lui Ubara-Tutu, darâma-ti casa ta si cladeste o corabie; paraseste averile si ai grija de viata ta, dispretuieste bogatiile lumesti si mântuieste-te pe tine doar! Darâma-ti casa, asa cum îti spun eu, si întocmeste-ti o corabie. Aici ai masurile corabiei, cum trebuie sa o fauresti; lungimea ei sa fie deopotriva cu largimea ei, puntea ei sa fie acoperita ca bolta ce acopera adâncimile, apoi ia în corabie samânta din toata faptura vie”. Întrebat de Utnapistim ce le va spune oamenilor care îl vor vedea ca ridica ditamai corabia, Enki i-a raspuns: „Spune-le lor urmatoarele: am auzit ca Enlil este înfuriat pe mine si nu mai cutez sa umblu prin tinutul acesta, nici sa traiesc în cetatea asta; ma voi coborî spre limanul marii, ca sa locuiesc împreuna cu Ea, stapânul meu. Dar peste noi revarsa-va ploaie de bogatii: pesti mari, pasari din cer, ca si tot rodul de vietuitoare ale marii. Seara, Calaretul Norilor de furtuna va aduce grâu, în suvoaie!”. Ultimile fraze subliniaza acea perioada de foamete, datorata erei glaciare, amintita si de alte legende. Pentru a rupe „blestemul Pamântului” si a primi hrana, oamenii din Suruppak chiar l-au ajutat pe Utnapistim sa-si construiasca ambarcatiunea.

Epopeea lui Atra-Hasis descrie aceeasi întâmplare într-un mod identic. Enki l-a chemat pe slujitorul sau devotat, Atra-Hasis, punându-l sa stea în spatele unui scut de trestie. Apoi, pretinzând ca vorbeste cu scutul, a spus:

„Scut de trestie,

Baga de seama la ceea ce-ti spun.

Toate casele oamenilor si toate orasele,

De o furtuna mare vor fi maturate.

Samânta omului atunci va disparea…

Aceasta-i ultima lege,

Cuvântul Adunarii Zeilor,

Cuvântul rostit de Anu, Enlil si Ninhursag”.

Enki si-a sfatuit slujitorul credincios sa construiasca o corabie. Când acesta i-a spus „dar eu n-am mai facut o corabie niciodata… fa-mi desenul pe pamânt sa pot vedea cum”, Enki i-a oferit instructiuni precise, dimensiunile si modul de constructie. Pentru curiosi, Atra-Hasis a folosit ca motiv al construirii „vasului pentru Apsu” faptul ca urma sa plece în lacasul lui Enki, pentru a scapa de mânia lui Enlil, întocmai ca Utnapistim.

Dupa ce a terminat de construit arca, Utnapistim / Atra-Hasis si-a îmbarcat rudele, toate felurile de animale si multi mestesugari. Momentul în care el însusi trebuia sa intre în corabie era unul precis:

„Când Samas,

Care porunceste un cutremur la apusul Soarelui,

Va ploua din cer cu eruptii,

La bordul corabiei sa te sui,

Si bine intrarea s-o închizi”.

Acest semn pe care trebuia sa îl astepte Utnapistim reprezinta sosirea lui Marduk / Samas, care pare sa lanseze un atac aerian dezastruos împotriva lui Enlil („va ploua din cer cu eruptii”), asemanator celui descris în Ramayana(„sute de meteoriti cazând din cer”), ce va zgudui pamântul („porunceste un cutremur”). Acest atac al lui Marduk coincide cu începutul Potopului si reprezinta ultima batalie din cel de-al doilea mare razboi al zeilor, consemnata în multe legende ale lumii. De altfel, în Epopeea lui Ghilgames, începutul Potopului pare a descrie o lupta între cele doua tabere rivale de divinitati: „La primele licariri ale zorilor(când Luna a fost înlaturata din calea Soarelui), un nor negru (nava lui Enlil) s-a ivit în slava cerului, tuna acolo unde Adad, stapânul furtunii(Enlil), calarea pe nori. Peste dealuri si câmpii, zeii Sullat si Hanis, crainicii Furtunii, o calauzeau. Apoi zeii din haurile Infernului (Veghetorii) se ridicara. Nergal (Marduk)deschise zagazurile apelor din lumea de dincolo, Ninurta, stapânul razboiului, deschise canalele, iar cei sapte judecatori ai Infernului, Anunnaki (capeteniile Veghetorilor), înaltara tortele lor, aprinzând toata tara cu flacara lor stralucitoare (au lansat arme asemanatoare rachetelor). Un strigat de deznadejde urca la ceruri când zeul Furtunii a înlocuit lumina zilei cu întunericul (descriere identica cu cea din Ramayana, unde „un disc negru acoperi Soarele” si „numaidecât, ziua fu înlocuita de un întuneric total”), când a sfarâmat tot tinutul ca pe un vas de lut. O zi întreaga vijelia a bântuit cu furie, s-a napustit peste lume ca valurile unei osti atacatoare. Nimeni nu mai putea sa-si vada propriul frate, nu mai era chip sa zaresti din cer oamenii”.

Înainte de revarsarea apelor, Pamântul a fost trecut prin foc, datorita armelor teribile, nucleare, folosite de combatanti. În Theogonia lui Hesiod, „o mare parte din Pamântul urias fu pârjolita de aburii cumpliti, topindu-se cum se topeste tabla încinsa de mestesugul omului”. În Ramayana, „sulitele, securile, scuturile se învolburau. Un fum staruitor si gros ca noroiul înabusea oamenii si animalele care încercau sa iasa pe strazi”. Indienii hopi spun ca „prima lume a fost distrusa, ca pedeapsa pentru ticalosia oamenilor, de catre un foc a-toate-nimicitor, care a venit de sus si de jos”. În mitologia scandinava, „uriasul Surt a dat foc întregului Pamânt; universul nu mai era decât un cuptor imens. Flacarile tâsneau din crapaturile stâncilor; peste tot se auzea suieratul aburilor. Toate vietuitoarele, toate plantele au fost mistuite. Numai tarâna golasa a mai ramas dar, precum cerul însusi, nici Pamântul nu mai era decât crapaturi si prapastii”, poemul Voluspa sustinând ca

„Focul se-ncinge

Cu fum fumegând în vârtejuri.

Fuioare de foc navalesc

Sa loveasca chiar cerul”.
Puhoiul de ape a acoperit Pamântul, stingând flacarile si distrugând cea mai mare parte a armatei lui Marduk (care nu dispunea de nave, precum liderii Veghetorilor), oferindu-i astfel lui Enlil avantajul urmarit: „s-au desfacut toate izvoarele adâncului celui mare si s-au deschis jgheaburile cerului” (Geneza), „vântul a suflat,suvoiul, furtuna si potopul au coplesit lumea, naprasna si puhoaiele au bântuit laolalta ca ostirile în batalie” (Epopeea lui Ghilgames), „toate râurile, toate marile s-au umflat si s-au revarsat. Pretutindeni, toate valurile se ciocneau de valuri. Se înaltau si clocoteau încet peste toate cele” (New Larousse Encyclopaedia of Mythology). Intensitatea Potopului, care aducea Apocalipsa, „îi facea pe zei sa tremure”, dupa cum declara Epopeea lui Atra-Hasis. Iar dupa Ramayana, „cele doua osti crezura ca venise sfârsitul lumii. Zdruncinarea vazduhului le-a prabusit. Pamântul s-a cutremurat pâna în maruntaiele lui de foc. Multe stele s-au desprins de pe cer”, descriere din care întelegem ca acel cutremur poruncit de Samas a decurs conform planului. Din navele lor, Enlil si Marduk au continuat lupta chiar si pe apa, egiptenii amintind-o sub forma unei curse de „barci”, în care cei doi s-au lovit cu „harpoanele”. Zeii supravietuitori însa au fugit din calea apelor, Epopeea lui Atra-Hasis sustinând ca „au întors spatele si au urcat în cerul lui Anu”, la bordul unor „rukub ilani” („carele zeilor” sau vimanele din literatura hindusa). În Epopeea lui Ghilgames, „însisi zeii, înspaimântati de revarsarea apelor, se refugiara în locurile cele mai înalte ale cerului, firmamentul lui Anu. Ei se zgribulira lipiti de ziduri, înghesuindu-se unii într-altii, asemenea câinilor. În cele din urma Istar, Regina Cerurilor (Ninhursag), cea cu glas dulce, începu sa tipe ca o femeie cuprinsa de durerile facerii: «Vai de mine, praful s-a ales de zilele din trecut, fiindca eu am dat o porunca rea. De ce poruncit-am acest rau în sfatul zeilor? Am fost capetenia razboaielor menite sa-i nimiceasca pe oameni, dar nu sunt ei oare copiii mei, caci eu i-am facut sa se nasca? Acum ei plutesc pe ocean la fel ca neamul pestilor». Zeii cei mari ai Cerului si ai Infernului plângeau, acoperindu-si gurile. Vreme de sase zile si sase nopti vântul n-a contenit sa sufle, furtuni, vijelii, revarsari de ape au coplesit Pamântul. Vântoase naprasnice si potopiri de ape vuiau dezlantuite, ca razboinicii pornind împotriva vrajmasilor”. Epopeea lui Atra-Hasis prezinta evenimentul într-un mod asemanator:

„Anunakii, Marii Zei,

Stateau suferind de foame si de sete…

Ninti (Ninhursag) plângea si suferea;

Plângea sa-si usureze marea durere.

Zeii plângeau si ei alaturi de ea, pentru Pamânt.

Era coplesita de marea durere,

Si setea cea crunta o încoltea.

Acolo unde ea statea, zeii plângeau,

Ca oile strânse una într-alta stateau.

Buzele lor de sete erau arse,

Iar burta lor de foame gemea”.

Zeita Mama, Ninhursag, era socata de amploarea distrugerii:

„Zeita a vazut si a plâns…

De febra buzele-i erau aprinse…

Ca mustele-s fapturile de mine facute.

Ei umplu râurile, sunt hrana pentru pesti,

Sunt înghititi cu totii de marea furioasa”.
Declaratia zeitei din Epopeea lui Ghilgames ofera amanunte suplimentare despre acest mare razboi al zeilor: „praful s-a ales de zilele din trecut, fiindca eu am dat o porunca rea. De ce poruncit-am acest rau în sfatul zeilor ? Am fost capetenia razboaielor menite sa-i nimiceasca pe oameni, dar nu sunt ei oare copiii mei, caci eu i-am facut sa se nasca ?”. Din aceasta marturisire aflam ca, desi era mama lui Marduk si fosta mare iubire a lui Enki, ea a luptat alaturi de noul ei sot, Enlil, si de fiul lor, Ninurta. În miturile egiptene exista descris acest moment: desi era initial de partea lui Horus / Marduk, Isis / Ninhursag si-a ajutat noul sot si frate, pe Seth / Enlil, ceea ce l-a facut pe fiul ei sa o decapiteze. Istoricul Plutarh sustine ca nu a fost vorba despre o decapitare adevarata, Horus smulgându-i, de fapt, mamei sale coroana de pe cap. Daca Plutarh are dreptate, Marduk si-a renegat mama, ea trecând astfel de partea lui Enlil. Probabil pentru a-si demonstra loialitatea, ea a fost trimisa, sub forma leoaicei Sekhmet, sa înabuse revolta oamenilor, ce era cât pe ce sa se transforme într-o extinctie a rasei umane. Tot ea era Athena din mitologia grecilor, care a luptat alaturi de Zeus împotriva lui Typhon si Istar de la hititi, care i-a fost alaturi lui Tesub în razboiul cu Ullikummi. Astfel întelegem si motivul pentru care, în Epopeea lui Atra-Hasis si Epopeea lui Ghilgames, ea a fost de partea lui Anu si Enlil atunci când s-a hotarât distrugerea oamenilor prin Potop. Si-a dat seama în timpul Diluviului ca a ales tabara gresita, însa era prea târziu. Cel putin pentru oameni.

Poemul babilonian Enuma Elis pare a descrie doua evenimente într-o singura poveste. Desi se refera la distrugerea de catre Enki si Marduk a dinozaurilor reprezentati de Apsu, Tiamat si copiii ei, poemul include si povestea celui de-al doilea mare razboi al zeilor. Dupa cum am vazut deja, Enki si Ninhursag sunt cei care au distrus reptilele ce conduceau Pamântul, Marduk nefiind nascut în acea vreme. Prin urmare, Enuma Elis se refera nu doar la povestea dinozaurilor, ci si la cea a ascensiunii lui Marduk din timpul razboiului.

În Epopeele lui Ghilgames si a lui Atra-Hasis, galagia oamenilor îl împiedica pe Enlil sa se odihneasca, prin urmare a hotarât distrugerea lor. Enuma Elis sustine un lucru asemanator, si anume faptul ca zeul Apsu nu putea dormi din cauza harmalaiei tinerilor zei.

„Toti fratii s-au adunat împreuna;

Încolo si încoace alergau, gata s-o sfarme pe Tiamat.

În joaca lor nebuna printre stele,

Faceau sa tremure pântecul lui Tiamat.

Apsu nu a mai putut suporta zbenguielile lor;

În fata lor, însasi Tiamat nu mai avea glas.

Nesuferite erau faptele lor…

Si necugetate miscarile”.

Apsu s-a sfatuit cu Mummu, sfetnicul sau, si a hotarât sa-i distruga pe tinerii zei. Din aceasta poveste reiese ca Apsu este Enlil, sotia sa, Tiamat, este Ninhursag, iar Mummu nu poate fi decât Nusku, vizirul lui Enlil.Poemul sustine ca „Sfatul lor de taina” a fost aflat de zeii cei mari, care s-au înfricosat. Singurul care nu s-a pierdut cu firea a fost Ea / Enki, care a nascocit un plan prin care „somnul sa cada asupra lui Apsu”. Când ceilalti zei au aprobat planul, Enki a „trasat o dreapta harta a cerurilor” si a rostit descântecul divin, astfel încât „somnul a cazut peste Apsu” si chiar „sfetnicul Mummu nu putea sa se miste”. Dupa ce i-a anesteziat pe Enlil / Apsu si Nusku / Mummu, Enki „a luat tiara si i-a dat jos mantia sa de aur?”. Aceasta întâmplare exista si în Mitul lui Zu, unde pasarea Zu („întelepciunea”), Enzu („domnul întelepciunii”) sau Anzu („întelepciunea cerului”) îi fura lui Enlil însemnele regale, sceptrul si Tablitele Destinului. Tiamat însa nu a stat degeaba:

„Ea l-a ridicat pe Kingu,

Între ei l-a facut cel mai mare…

Si conducerea bataliei,

În mâinile lui a încredintat-o”.

În Sumer, alaturi de Enlil se afla Ninurta, fiul sau si al lui Ninhursag, mâna sa dreapta si mostenitorul sau (numit Thor de scandinavi sau Ares de greci), în timp ce la hititi, în lupta cu Ullikummi au stat lânga Tesub Istar si Tasmisu. În Mitul lui Zu, Ninurta este cel care se lupta cu Zu si recupereaza Tablitele Destinului, alaturi de însemnele regale ale tatalui sau. Iar în Enuma Elis apare Kingu, fiul lui Tiamat, care preia conducerea armatei, despre care nu putem decât sa banuim ca este acelasi Ninurta.

Speriati de Tiamat si de armata sa condusa de Kingu, zeii (Veghetorii) l-au ales pe Marduk sa îi salveze: „El, cel care-i mândru si puternic, va fi cel care ne va razbuna; El, viteaz ca nimeni altul în batalie: Marduk, Eroul!”. Marduk a acceptat misiunea, nu fara o conditie:

„Daca va fi, atunci, sa va razbun,

Vietile sa vi le scap, pe fioroasa Tiamat s-o rapun,

Cheama a Zeilor Adunare si peste toti al meu destin mai mare sa fie!”.

Bucurosi ca nu trebuie sa o înfrunte pe Tiamat, zeii au hotarât: „Marduk va fi rege!”. Apoi l-au trimis pe noul lor conducator la lupta.

„Tiamat si Marduk, cei mai întelepti dintre zei,

Unul spre celalalt se îndreptau;

Tot mai aproape, o batalie sa hotarasca totul,

De lupta erau acum gata”.

Dupa o batalie crâncena, Marduk si-a învins adversara, alaturi de armata acesteia. Apoi a taiat-o în bucati, ba chiar decapitând-o, la fel cum a procedat Horus cu Isis în miturile egiptene:

„Cu arma sa cereascs a taiat capatâna;

A taiat vaile prin care sângele ei curgea;

Pe vântul de nord l-a pus sa-l poarte

Si într-un loc necunoscut sa-l lase”.

Preotii babilonienii au încercat sa ofere o explicatie si pentru faptul ca Tiamat a fost considerata personificarea Pamântului, sub identitati ca Geea la greci sau Ki în Sumer, atribuindu-i lui Marduk crearea planetei noastre din corpul ei:

„Punând capul lui Tiamat în locul hotarât,

Pe el lanturile de munti le-a facut sa apara,

Vaile le-a despicat, râuri prin ele sa curga,

Prin ochii ei, Tigrul si Eufratul au iesit.

Din sânii ei, el a facut muntii cei sfinti.

Izvoare a facut, din ele râuri sa se adape”.

Dupa aceasta victorie, Marduk a fost declarat erou si si-a pastrat pozitia de rege al zeilor. Însa, dupa cum am vazut, adevaratul conducator al Veghetorilor era Enki, Marduk fiind doar generalul suprem al armatei, fiul loial ce urma întotdeauna poruncile tatalui sau. Nu stim daca a fost vorba într-adevar de o decapitare si o reînviere a Zeitei-Mama sau doar de o renegare din partea fiului sau, însa cert este ca finalul razboiului o prinde îndepartându-se de Pamânt, plina de lacrimi si remuscari.

Ramas fara cea mai mare parte a armatei sale, oamenii si semizeii murind în apele ce acoperisera Terra, Marduk a fost înfrânt, dupa cum povestesc legendele grecilor, hititilor, scandinavilor si ale indienilor. „Veghetorul purificarii”, „domnitorul vesnic” sau „cel slavit de generatiile viitoare”, asa cum era numit de catre preotii babilonieni, a fost nevoit sa fuga cu coada între picioare, alaturi de tatal sau, Enki, sora sa, Istar, si restul Veghetorilor care au supravietuit îndelungatului razboi. Însa Enlil îsi dorea sa încheie conflictul odata pentru totdeauna, pregatind lovitura de gratie….

Preluare www.mixdecultura.ro

21 iulie 2015/de admin

EGIPT, EXTRATERESTRI, IISUS, INGERI, MAESTRII SPIRITUALI ASCENSIONATI, MISTERE, NEW WORLD WORDER, RELIGIE, SPIRITUALITATE, TEORIA CONSPIRATIEI, Uncategorized, VIATA IN UNIVERS, ZEI

Biblia si Al Treilea Razboi Mondial

Biblia vorbeste despre o serie de conducători politici si religiosi care vor exista pe scena istoriei inaintea inceperii unei noi conflagratii mondiale. In cele ce urmează voi prezenta si unele dintre temele lucrarii Biblia si Al Treilea Razboi Mondial, pe care am publicat – o in anul 1992 (Editura Romfel, Bucureşti). Recomand si cartea Agonia Batranei Planete (The Late, Great Planet Earth) de Hal Lindsey si C.C. Carlson.

Pentru inceput cateva informatii despre Israel, primite de profetul Daniel de la un elohim/anunnaki,„omul Gavriil, care a venit repede in zbor iute” (Daniel 9:21):

„Saptezeci de saptamani au fost hotarate asupra poporului tau si asupra cetatii tale cele sfinte(Ierusalimul – n.a.) … pana la ungerea Sfantului sfintilor (Mesia Isus/Enlil – n.a.). Sa stii ca, de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, pana la Unsul (Mesia Isus/Enlil – n.a.), la Carmuitorul, vor trece sapte saptamani, apoi timp de sasezeci şi doua de saptamani, pietele şi gropile vor fi zidite din nou… Dupa aceste sasezeci si doua de saptamani, Unsul va fi starpit(Rastignirea lui Mesia Isus/Enlil – n.a.) si nu va avea nimic (apartia Sa inaintea ucenicilor intr-un nou corp, de elohim/anunnaki – n.a.). Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea si sfantul Locas (distrugerea celui de Al Doilea Templu de catre romani – n.a.)” (Daniel 9:24-26).

Aceasta perioada de 70 de saptamani de ani reprezintă un total de 490 de ani. Se imparte in trei faze:

– Prima faza de 7 saptamani, 49 ani, timp in care a fost reconstruit Ierusalimul. Aceasta parte a prorociei este descrisa in cartile Neemia şi Ezra din Vechiul Testament si s-a petrecut in jurul anilor 450 – 400 i.Chr. Porunca pentru rezidire a fost data in 450 i.Chr., iar rezidirea a durat aproximativ 50 de ani.

– A doua faza are 62 de saptamani, adica 434 de ani. Cele doua etape care insumeaza 483 de ani se termina odata cu plecarea lui Mesia Isus/Enlil pe Planeta Zeilor (450 i.Chr. – 33 d.Chr.). Intre saptamanile 69 şi 70 se introduce o perioada nedeterminata.

– A treia faza cuprinde o saptamana, adica 7 ani, si se refera la intregul pamant, la mijlocul ei incepand un nou razboi mondial. Sa o analizam:

„El va face un legamant trainic cu multi, timp de o saptamana, dar la jumătatea saptamanii va face sa inceteze jertfa si darul de mancare, si pe aripa uraciunilor idolesti, va veni unul care pustieste” (Daniel 9:27).

Foarte multi cercetatori ai profetiilor biblice cred ca la inceputul acestei perioade de 7 ani evreii isi vor construi Al Treilea Templu, dupa care „El” (Anticristul – un conducator politic) ii va impiedica sa-si oficieze cultul si le va distruge altarul. Deoarece locul unde ar putea fi construit Al Treilea Templu este ocupat (momentan), propun si o alta interpretare:

– „El” – Poporul american/ Partidul Republican/ Presedintele G. W. Bush/ sprijin puternic pentru Israel.

– “Legamantul trainic cu multi” – Coalitia antiirakiana, Ocuparea Irakului – dupa 2003-2004.

– Jumtatea saptamanii – dupa 2007-2008.

– Incetarea jertfei si a darului de mancare – Poporul american/ Partidul Democrat/ Presedintele B.Obama / sprijin mai slab pentru Israel.

– Unul care pustieste – coalitia ruso-araba indreptata impotriva Israelului, care se va forma, probabil, daca evreii vor ataca centralele nucleare ale Iranului.

– Finalul saptamanii – dupa 2011-2012 , coincide si cu evoluţia Planetei X/Eris/Nibiru prin sistemul nostru solar.

Cateva profetii implinite deja, despre Irak:

„Trimit impotriva Babilonului (Irak – n.a.) niste vanturatori care-l vor vantura (helicoptere – n.a.)…vor veni din toate partile asupra lui, in ziua nenorocirii (coalitia multinationala – n.a.) … Am voit sa vindecam Babilonul, dar nu s-a vindecat (rezolutiile ONU premergătoare atacurilor coalitiei – n.a)… pedeapsa lui a ajuns pana la ceruri si se inalta pana la nori (fumul exploziilor – n.a.)… te voi umplea de oameni ca niste lacuste” (Ieremia 51:2, 6-7, 9, 14).

Cateva profetii despre coalitia ruso-araba contra Israelului:

„Gog din tara lui Magog … domnul Rosului, Mesecului si Tubalului (în Geneza 10:2 se mentioneaza faptul ca Gomer, Tubal, Mesec sunt fiii lui Iafet, unul dintre fiii lui Noe, care au intemeiat grupul nordic de popoare – n.a.) … impreuna cu tine … cei din Persia (Iran – n.a.), Etiopia si Put(vechea denumire a Libiei – n.a.) … in vremea de apoi, vei merge impotriva tarii (Israel – n.a.), ai carei locuitori, scapati de sabie (Al Doilea Război Mondial, Holocaustul – n.a.), vor fi stransi dintre mai multe popoare pe muntii lui Israel care multa vreme fusesera pustii (intre anii 70 d.Chr. – 1948 d.Chr – n.a) … vei fi ca un nor negru care va acoperi tara” (Ezechiel 38:1-9, 16).

In lupte vor fi antrenate si tările asiatice:

„Apa lui a secat (Eufrat – construirea de poduri miltare – n.a.), ca sa fie pregatita calea imparatilor de la rasaritul soarelui” (Revelatia 16:12).

Referitor la “ingerii” de la Eufrat, in numar de patru, este avansata si o cifra de combatanti: “douazeci de mii de ori zece mii“ (Apocalipsa 9:14-16), care ar conduce la o armata de 200 de milioane de oameni. Doar China are o asemenea armata, ceilalti trei “ingeri” putand fi: Japonia, Coreea de Sud, Coreea de Nord. Secarea apelor Eufratului, lucru foarte simplu de realizat abia in zilele noastre, si prin simple apasari efectuate asupra unor butoane aflate in barajele existente pe acest fluviu, in Turcia.

Si Ioan ajuns pe Planeta X vede pe un ecran TV “ o mare de sticla amestecata cu foc“ (Apocalipsa/Revelatia 15:2), evenimente din istoria omenirii, unele chiar de maxima actualitate. Cateva exemple:

a) Conflictul din Irak si intensificarea activitatii seismice cauzata de apropierea Planetei X de sistemul nostru solar:

“Cetatea cea mare a fost impartita in trei parti (razboiul civil din Irak se desfasoara intre siiti, suniti si kurzi – n.a) si cetatile neamurilor s-au prabusit… Dumnezeu Si-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca sa-i dea potirul de vin al furiei maniei Lui“ (Apocalipsa 16:19).

b) Imaginea unor avioane aflate in plina misiune de lupta si o explozie nucleara:

“Lacustele acelea semanau cu niste cai pregatiti de lupta. Pe capete aveau un fel de cununi (carlinga- n.a)… aveau niste platose ca niste platose de fier; si vuietul pe care-l faceau aripile lor era ca vuietul unor care trase de multi cai care se arunca la lupta. Au niste cozi ca de scorpii, cu ace (cele 3 aripioare de la coada avioanelor-n.a). Si in cozile lor statea puterea (de acolo cadeau bombele-n.a) lor ca sa vatame pe oameni cinci luni (boala de iradiere-n.a)… o stea (bomba-n.a) care cazuse din cer pe pamant… s-a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. Si soarele si vazduhul s-au intunecat de fumul fantanii” (Apocalipsa 9:1-10).

c) Imaginea unor baterii antiaeriene:

“Capetele cailor erau ca niste capete de lei si din gurile lor ieseau foc, fum si pucioasa “ (Apocalipsa 9:17).

Luptele cele mai grele se vor desfasura in zona Meghido (Armaghedon): „locul care pe evreieste se cheama Armaghedon” (Revelatia 16:16). Meghido (Armaghedon) este situat la 16 km. vest de Nazaret, pe soseaua principala dintre Asia si Africa. Este o campie inconjurata de munti, cu o lungime de 35 km si o latime de 25 km. In traducere inseamnă „Muntele masacrului” sau „locul unei mari multimi”.

Napoleon, ajuns acolo, amintindu-si de profetia biblica, a spus:

„Toate armatele lumii ar putea manevra aici intr-o lupta!”.

Pierderile evreilor vor fi mari:

„In toata tara, zice Domnul (Yahweh/Anu – n.a.), doua treimi vor fi nimicite, vor pieri, iar cealalta treime va ramane… vor chema Numele Meu … ii voi asculta” (Zaharia 13:8-9).

„Voi turna peste casa lui David si peste locuitorii Ierusalimului, un duh de indurare si de rugaciune, si isi vor intoarce privirile spre Mine, pe care l-au strapuns (referire clara la Mesia Isus/Enlil şi Rastignirea Sa – n.a.); Il vor plange cum plange cineva pe singurul lui fiu” (Zaharia 12:10).

Coreland revenirea lui Mesia Isus/Enlil cu existenta pe pamant a unui lider religios puternic – Papa şi institutia pe care o patroneaza, Vaticanul – Biblia spune:

„Nimeni sa nu va amageasca… caci nu va veni (Mesia Isus/Enlil – n.a.) inainte ca sa fi venit lepadarea de credinta si de a se descoperi omul faradelegii (omul pacatului), potrivnicul, care se inalta mai presus de tot ce se numeste «Dumnezeu» sau de ce este vrednic de inchinare … dandu-se drept Dumnezeu” (2 Tesalonicieni 2:3-4).

Despre paganismul Vaticanului si crimele comise, cateva cuvinte ale lui Ernest Renan, din Viaţa lui Isus:

„In numele lui Isus, timp de secole, s-au chinuit şi omorat ganditori tot atat de nobili ca şi el … Isus nu este vinovat de aceste rataciri. El nu putea prevedea ca, cutare popor cu mintea ratacita il va concepe ca pe un infricosator Moloh, lacom de carne arsa. Timp de secole, episcopii au fost printi si Papa a fost rege. Imperiul pretins al sufletelor s-a aratat in diferite randuri ca o infricosatoare tiranie, intrebuintand ca sa se mentina, tortura si rugul; dar va veni ziua in care … domeniul celor sufletesti va inceta sa se mai numeasca «putere», pentru a se numi «libertate»”.

Incheierea conflictului se va face prin aparitia navelor elohimilor/anunnakilor:

„Domnul (Yahweh/Anu – n.a.) se va arata si va lupta impotriva acestor neamuri … muntele Maslinilor se va despica la mijloc (o companie petroliera a descoperit o falie gigantica pe directia est-vest care trece chiar prin centrul Muntelui Maslinilor – n.a.) … se va face o vale foarte mare … veti fugi in valea muntilor Mei (loc de adapost pentru evrei – n.a.) … si atunci va veni Domnul, Dumnezeul meu, si toti sfintii impreuna cu El! … Domnul va fi imparat peste tot pamantul!”(Zaharia 14:3-5,9).

Despre soarta invadatorilor si armele elohimilor/anunnakilor doar cateva referiri:

„Le va putrezi carnea stand in picioare, le vor putrezi ochii in gaurile lor si le va putrezi limba in gura (arme nucleare – n.a.) … Domnul va trimite o mare invalmasala intre ei (arme psihologice – n.a.) … vor ridica mana unii asupra altora” (Zaharia 14:12-13).

„Spune lui Gog … ii voi judeca prin ciuma (arme bacteriologice – n.a.) … printr-o ploaie torentiala(arme meteorologice – n.a.) si prin pietre de grindina; voi ploua foc şi pucioasa peste el, …si peste popoarele cele multe , care vor fi cu el” (Ezechiel 38:14, 22).

„Voi strange toate popoarele si le voi cobori in valea lui Iosafat (Meghiddo – n.a.). Acolo ma voi judeca cu ele pentru poporul meu, pentru Israel, mostenirea Mea, pe care l-au risipit printre neamuri, impartind intre ele tara Mea” (Ioel 3: 2).

Sfarsitul razboiului este descris astfel:

„Atunci se va arata in cer Semnul Fiului Omului (Planeta X sau Planeta Crucii, cum o denumeau sumerienii – n.a.), atunci toate popoarele pamantului se vor boci (din cauza devastarilor produse de sosirea Planetei Zeilor – n.a) si vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii (nave – n.a.) cerului …El va trimite pe ingerii Sai si vor aduna pe alesii Sai” ( Matei 24:30-31).

„Iată, El (Mesia Isus/Enlil – n.a.) vine cu norii (nave – n.a.), si orice ochi Il va vedea, si cei ce L-au strapuns” (evreii care îl vor recunoaşte drept Mesia – n.a.) (Revelatia 1:7).

„Noi cei vii … vom fi rapiti in nori ( nave – n.a.) ca sa intampinam pe Domnul in vazduh” (1 Tesalonicieni 4:17).

Cateva cuvinte despre recunoasterea lui Mesia Isus de catre evrei, extrase dintr-un recent aricol aparut la Agentia.org: “Rabinul care l-a identificat pe Mesia cu Iisus Hristos”:

“Cu cateva luni inainte de a muri, unul dintre cei mai proeminenti rabini din Israel a scris numele lui Mesia pe o bucata de hartie, cerand ca aceasta sa fie pastrata intr-un plic timp de un an dupa moartea sa. Cand a fost deschis plicul,a fost gasit numele cunoscut de secole: Yehoshua (Yeshua – Iisus) este Mesia.

Respectatul rabin Yitzhak Kaduri a scris, in nota secreta: ‘Cu privire la abrevierea numelui lui Mesia, El va ridica oamenii si va dovedi ca legea si cuvantul sau sunt adevarate. Aceasta semnez eu in luna milei, Yitzhak Kaduri’. Propozitia in ebraica, cu numele ascuns al lui Mesia, suna asa: ‘Yarim Ha’Am Veyokhiakh Shedvaro Vetorato Omdim’. Initialele indica numele evreiesc al lui Iisus, Yehoshua. Yehoshua si Yeshua sunt de fapt acelasi nume, derivat din aceeasi radacina ebraica a cuvantului ‘mantuire’, asa cum se arata in Zaharia 6:11 si Ezra 3:2.

Cand cel mai cunoscut rabin din Israel indica numele lui Mesia ca fiind Iisus este de inteles de ce ultima sa dorinta a fost sa se astepte un an dupa moartea sa pentru desigilarea notei pe care a scris-o, comenteaza Israel Today.

Cand numele Yehoshua a aparut in mesajul lui Kaduri, evreii ultraortodocsi de la seminarul Nahalat Yitzhak Yeshiva din Ierusalim au argumentat ca maestrul lor nu a lasat solutia exacta pentru decodarea numelui lui Mesia.

Revelatia a starnit o furtuna in media israeliana. Doar site-urile News First Class (Nfc) si Kaduri.net au mentionat nota insistand ca este autentica. Cotidianul Ma’ariv a publicat un articol in care a descris biletelul ca fiind un fals.

Cititorii evrei de pe forumuri au comentat cu stupoare: ‘Deci asta inseamna ca rabinul Kaduri a fost crestin’ sau ‘Crestinii danseaza si jubileaza’. Israel Today relateaza ca a stat de vorba cu doi dintre adeptii lui Kaduri, care au admis ca nota este autentica, dar creeaza confuzie chiar si in randurile lor. ‘N-avem idee cum a descoperit rabinul numele lui Mesia’, a declarat unul dintre ei. Fiul rabinului, David Kaduri, a declarat in schimb, ca, la data la care este scrisa nota (septembrie 2005) starea fizica a tatalui sau nu i-ar fi permis sa scrie.

Kaduri, care a murit la varsta de 108 ani, si-a surprins adeptii cand le-a spus, cu putina vreme inainte de a muri, ca l-a intalnit pe Mesia. In sinagoga sa, cu ocazia sarbatorii de Yom Kippur, el a lasat invataturi pentru recunoasterea lui Mesia. Kaduri a mentionat ca Mesia va aparea in Israel dupa moartea lui Ariel Sharon (fostul premier, aflat in coma din anul 2006). Aceasta prezicere nu este singulara insa. Ea coincide cu predictiile rabinului Haim Cohen, cabalistului Nir Ben Artzi si sotiei rabinului Haim Kneiveskzy.

Nepotul lui Kaduri, rabinul Yosef Kaduri, a relatat si el ca l-a auzit pe bunicul sau in mai multe randuri vorbind despre venirea lui Mesia si despre mantuire, cu putin timp inainte de a muri.”

Dupa incheierea razboiului si indepartarea Planetei X/Eris/Nibiru de planeta noastra, va avea loc revenirea pe pamant a elohimilor si a oamenilor care au crezut in Yahweh/Anu şi Mesia Isus/Enlil, si inceperea Imparatiei de 1000 de ani. Cateva descrieri:

„In acele zile, rasa sfanta si binecuvantata va cobori din inaltimea cerului si va trai laolalta cu fiii oamenilor” (Cartea lui Enoh, cap XXXIX).

Astfel de evenimente au mai avut loc. In lucrarea A Douasprezecea Planeta, Z. Sitchin scrie următoarele:

„O tăblita apartinand unei arhive din Uruk ne da masura pompei şi fastului care insoteau venirea lui Anu … Zeii … formează o procesiune in fata si in spatele purtatorului sceptrului, apoi protocolul spune: «Apoi coboara catre Slavita curte, si se intorc spre zeul Anu/ Apoi preotul purificării sfinteste sceptrul, si Purtătorul sceptrului va intra si se va aseza»”.

„Asa vorbeste Domnul «Ma intorc iarasi în Sion si voi locui in mijlocul Ierusalimului. Si Ierusalimul va fi numit Cetatea Adevarului, si muntele Domnului, Muntele cel Sfant … Ulitele cetatii vor fi pline de baieti si de fete, care se vor juca pe strazi … Iata, Eu voi salva pe poporul Meu” (Zaharia 8:3, 5, 7).

„Am auzit pe cineva vorbindu-mi din casa (Al Treilea Templu – n.a.) si un om statea langa mine(Yahweh/Anu – n.a.). Si el mi-a zis: «Fiu al omului, acesta este locul scaunului meu de domnie; aici voi locui pentru totdeauna in mijlocul fiiilor lui Israel»” (Ezechiel 43:6-7).

„Locuitorii cetatilor lui Israel … vor arde si vor da prada flacarilor armele … sapte ani vor face focul cu ele ( topirea metalelor de la armamentul distrus – n. a.) … voi da lui Gog un loc de inmormantare in Israel: Valea Calatorilor, la rasaritul Marii Moarte” ( Ezechiel 39:9-11).

In timpul viitoarei Epoci de Aur vor fi, conform Bibliei, doua cladiri simbol pentru omenire: Al Treilea Templu din Ierusalim şi Casa Poporului din Romania, a carei simbolistica am prezentat-o in 1991, in lucrarea Biblia şi OZN-urile (Ed. SITI, Bucuresti). Deocamdata este construita doar aceasta din urmă. Voi arata in continuare cum se incadrează in profetiile Bibliei:

– „Iata masurile: inspre miazanoapte patru mii cinci sute de coti (1 cot=0,60m; în Biblie unele valori sant de zece ori mai mari. Deci sunt 270m – n .a.), inspre miazazi patru mii cinci sute, inspre rasarit patru mii cinci sute, inspre apus patru mii cinci sute” (Ezechiel 48:16).

Casa Poporului din Bucuresti este o cladire patrata cu latura de aproximativ 270 metri, fiind ca marime a doua constructie din lume, dupa Pentagon.

– „Zidul cetatii avea douasprezece temelii” (Revelatia 21:14).

Casa Poporului are 12 porti, câte 6 de o parte si de cealalta a intrării.

„Si iata ca iesea apa de sub pragul casei, dinspre rasarit; caci fata casei era spre rasarit. Apa se cobora de sub partea dreapta a casei” ( Ezechiel 47:1).

Casa Poporului are fata orientata spre rasarit si in partea dreapta este raul Dambovita care, daca mergem la aproximativ 2 kilometri de clădire, in fata ei, pare a iesi de sub pragul casei, dinspre rasarit.

„Apa aceasta curge spre tinutul de rasarit, se coboara in campie, si se varsa in mare” (Ezechiel 47:8).

Raul Dambovita curge in sud-estul Romaniei, coboara in Campia Romana, se varsa în Raul Arges, iar acesta in Dunăre, care se varsa in Marea Neagra.

„Casa aceea se va numi o casa de rugaciune pentru toate popoarele” (Isaia 56:7).

Casa Poporului (vechea si cea mai cunoscuta denumire a ei) va deveni un loc de închinare universal, o Casa a Popoarelor. Mentionez faptul ca in august 1998, in Bucuresti, a avut loc Reuniunea Internationala „Oameni si Religii”, gazduita de Casa Poporului.

„Muntele casei Domnului (Al Treilea Templu – n.a.) va fi intemeiat … toate neamurile se vor ingramadi spre el … vor zice …sa ne invete caile Lui … din Sion va iesi Legea si din Ierusalim Cuvantul Domnului. El (Mesia Isus/Enlil – n.a.) va hotari intre un mare numar de popoare; asa incat din sabiile lor vor fauri fiare de plug, si din sulitele lor cosoare (unelte agricole – n.a.); nici un popor nu va mai scoate sabia impotriva altuia si nu vor mai invata razboiul” (Isaia 2:2-4).

Dupa un astfel de razboi devastator si in prezenţa elohimilor este fireasca dezarmarea generala.

„El ( Mesia Isus/Enlil – n.a.) va strange pe exilatii lui Israel, si va aduna pe cei risipiti ai lui Iuda, de la cele patru capete ale Pamantului” (Isaia 11:12).

Dezastrele cauzate de razboi si de trecerea Planetei Zeilor prin sistemul nostru solar, ca si in situatiile precedente, vor lasa supravietuitori pe Pamant. Lor li se vor adauga cei rapiti in navele elohimilor/anunnakilor, care vor reveni pe Terra.

Trezirea spirituală va fi mondiala:

„Si pe strainii care se vor alipi de Domnul ca sa-I slujeasca si sa iubeasca Numele Domnului(Yahweh/Anu – n.a.), pentru ca să fie slujitorii Lui, si pe toti cei ce vor pazi Sabatul (atat Isus cat şi ucenicii Sai pazeau Sabatul; (falsul crestinism inspirat din faptele lui Enki şi ale anunnakilor razvratiti a introdus duminica drept zi de închinare – n.a.) ca sa nu-l pangareasca, si vor starui in legamantul Meu, ii voi aduce la Muntele meu cel sfant, si-i voi umple de veselie in casa Mea de rugăciune” (Isaia 56:6-7).

Dupa disparitia falselor religii va fi doar inchinarea stabilita de Yahweh/Anu prin Moise:

„Si multe popoare si multe neamuri vor veni astfel sa caute pe Domnul ostirilor la Ierusalim … zece oameni din toate limbile pamantului vor apuca pe un iudeu de poala hainei, zicand: «vrem sa mergem cu voi; caci am auzit că Dumnezeu (Yahweh – n.a.) este cu voi»” (Zaharia 8:22-23).

Imparatul David spunea:

„El (Mesia Isus/Enlil – n.a.) va face dreptate celor necajiti din popor … El va stapani de la o mare la alta, si de la Rau (Eufrat – n.a.) pana la marginile pamantului … toate neamurile il vor sluji. Caci el va izbavi pe saracul care striga, si pe nenorocitul care n-are ajutor” (Psalmul 72).

„Se va vedea sezand cu credinciosie, in casa lui David, un judecator, prieten al dreptului si plin de ravna pentru dreptate” (Isaia 16:5).

„El nu va slăbi, nici nu se va lasa, pana nu va aseza dreptatea pe Pamant” (Isaia 42:4).

Conducerea lui Mesia Isus/Enlil va fi categorica. Rautătile nu vor fi tolerate:

„In fiecare dimineata voi nimici pe cei rai din tara, ca sa starpesc din cetatea Domnului pe toti lucratorii nelegiuirii” (Psalmi 101:8).

Pacea, dreptatea si fericirea vor fi prezente în lume:

„Domnul ostirilor pregateste tuturor popoarelor … un ospat de bucate gustoase, un ospat de vinuri vechi, de bucate miezoase pline de maduva, de vinuri vechi si limpezite” (Isaia 25:6).

Pamantul va fi îmbelsugat:

„Va fi belsug în tara … oamenii vor inflori in cetati ca iarba pamantului. Numele lui va dainui pe vecie … toate neamurile il vor numi fericit” (Psalmi 72:6-17).

Contactul cu anunnakii/elohimii va duce la progresul stiintelor:

„Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor, atunci schiopul va sari ca un cerb, si limba mutului va canta de bucurie … Cine va muri la varsta de o suta de ani va fi inca tanar” (Isaia 35:5-6; 65:19).

Va fi şi o pace reala intre evrei şi arabi:

„Domnul ii va binecuvanta, zicand: «Binecuvantat sa fie Egiptul … Asiria … si Israel , mostenirea Mea!»” (Isaia 19:25).

Articol: Cristian Negureanu

31 ianuarie 2014/de admin

DOCUMENTARE, EXTRATERESTRI, MISTERE, Uncategorized, VEGHETORII, VIATA IN UNIVERS, ZEI

Video – Intâlniri ale civilizaţiei Maya cu OZN-uri extraterestre

Documentar – Intâlniri ale civilizaţiei Maya cu OZN-uri extraterestre

Există civilizaţii extraterestre, am reuşit noi să avem contact cu lumi de pe alte planete şi galaxii? Dar, mai presus de toate, au avut extratereştri vreun amestec în definirea noastră ca specie şi în dezvoltarea care s-a produs ulterior? Ei bine, vrem sau nu să recunoaştem, extratereştrii par să fi interacţionat destul de puternic cu vechile civilizaţii pământene.

Calakmul, pyramid

Un exemplu foarte bun îl constituie scurtul documentar realizat de Jason Kirby, care arată legătura între civilizaţia Maya şi OZN-uri extraterestre. Secvenţele din acest mini-documentar conţin unele obiecte descoperite foarte recent în anumite camere din piramidele mayaşe, care nu fuseseră găsite până acum, Asta şi pentru că mayaşii construiau piramidele una în cealaltă, iar tehnica folosită de către arheologi nu permitea să vedem acolo unde mayaşii au încercat să nu o facem!În documentarul cu pricina sunt prezentate anumite descoperiri foarte recente pe care guvernul Mexican le-a ţinut secrete, şi care arată foarte clar reprezentarea unor OZN-uri, dar şi a extratereştrilor!

Calakmul, pyramid

Raul Julia-Levy, un producător care lucrează în prezent la un documentar solid despre legătura mayaşilor cu civilizaţiile extraterestre, şi care beneficiază de ajutorul guvernului Mexican pentru a avea acces la descoperiri care până acum au fost ţinute secrete, a vorbit pe seama incredibilelor dezvăluiri: “Toate astea sunt foarte importante pentru întreaga umanitate, nu numai pentru Mexic. Aceste descoperiri au fost secrete timp de 80 de ani până acum, dar a venit momentul ca oamenii să înţeleagă seria de evenimente ce urmeză să se producă în viitorul imediat, şi consecinţele pentru fiecare dintre noi.”

Informaţiile, împreună cu unele dintre artefactele mayaşe prezentate în acest documentar au fost ţinute secrete de către guvernul mexican timp de 80 de ani. Recent, au fost descoperite alte artefacte mayaşe, informaţii despre ele fiind făcute publice de către guvernul mexican.

Conform Reuters, “Revelaţiile mayaşilor despre 2012 şi dincolo” este un documentar aflat în producţie, care va prezenta dovezi clare, codice (manuscrise), artefacte, şi alte documente puse la dispoziţie de guvernul mexican. Recent au fost descoperite noi dovezi ale contactului civilizaţiei Maya cu extratereştrii. Ministrul Turismului din provincia mexicană independentă Campeche susţine că “mayaşii obişnuiau să construiască piramidele peste cele vechi, fapt care nu a făcut posibile senzaţionale descoperiri” . În zona arheologică Calakmul, arheologii de la INAH au descoperit noi camere într-o piramidă, neexplorate până atunci.

Pentru realizarea acestui documentar, guvernul mexican permite accesul realizatorilor la anumite secrete de stat în legătură cu sfârşitul calendarului mayaş. Informaţiile, protejate timp de 80 de ani, vor revela credinţele şi înţelepciunea mayaşilor despre evenimente viitoare, care sunt numite “şocante” de către producătorul documentarului.

Filmul este prevăzut pentru lansare înainte de sfârşitul calendarului mayaş, adică 21 decembrie 2012.

“Aceste dovezi explică cine suntem noi”, susţine Raul Julia-Levy. “Oficialii mexicani au declarat că mayasii şi extratereştrii au o istorie comună. Este oficial. Este cât se poate de oficial”, a adăugat producătorul documentarului aflat în lucru. “Lumea nu a văzut toate aceste lucruri. Nimeni nu le-a văzut încă. Dar sunt absolut convins că lumea este pregătită pentru a afla adevărul. Asta va crea un impact global în modul cum oamenii vor vedea realitatea”, a întărit Raul Julia-Levy.

“Toate astea sunt foarte importante pentru întreaga umanitate, nu numai pentru Mexic” a spus Raul Julia-Levy.

Mai sus v-am prezentat o fotografie în care se poate observa, în centru, o planetă cu atmosferă. Aceasta poate fi Pământul… Spre sud găsim o planetă mai mică, posibil un satelit care nu are atmosferă (Luna???). În cele 4 puncte cardinale observăm că sunt 4 nave extraterestre. La cel aflat în partea de nord observămun detaliu extreme de important: un om îmbrăcat în costum şi cască de cosmonaut!!!

OZN-ul dinspre est este plasat în spatele unei comete sau asteroid, în timp ce OZN-ul din vest se deplasează spre această cometă pentru a o opri sau devia din calea Pământului. Observăm inclusiv un câmp de forţă specific. Acest OZN, care împinge înapoi cometa, este altfel reprezentat decât celelalte pictograme.

Întrun alt artefact, figurat mai jos, se observă cum mayaşii au reprezentat un OZN foarte detaliat. Acesta decolează de la sol (se poate observa Luna în partea stângă). OZN-ul are aceleaşi semne distinctive ca şi cele de mai sus: o scară de acces figurată în centru, o cupolă de pilotaj, şi un jet de aer sub el.

Artefactul mayaş ne arată cum, din soare – aflat în partea de sud-vest a reprezentării – iese printr-un triunghi negru un OZN care se îndreaptă spre Pământ (aflat în zona de nord-est). De asemenea, mai observăm alte două OZN-uri, şi Luna.

Sateliţii americani de monitorizare a Soarelui au fotografiat acest triunghi negru aflat în soare, care are o mărime impresionantă, şi care i-a intrigat pe cercetători. Acest triunghi este foarte clar reprezentat pe artefactul mayaş! Să mai amintim că mayaşii au susţinut mereu că soarele este de fapt o poartă stelară (stargate) prin intermediul căruia nave cosmice extraterestre călătoresc în galaxie, aşa cum a declarat Hunbatz Men, membru în Consiliul Înţelepţilor Mayaşi.

Nassim Haramein subliniază că aceste două artefacte importante desemnează evenimente cosmice care au avut loc în trecut, sau care vor avea loc în viitor. Concluzia, citează roaim.net, este susţinută de faptul că mayaşii aveau un calendar foarte exact. Despre acesta deja ştim că le întrece în exactitate pe cele moderne, şi că se încheie pe 21 decembrie 2012. Faţă de aceast aspect există teorii care susţin că mayaşii aveau cunostinţe detaliate despre anumite evenimente care urmau să se producă în viitorul lor.

Sursa: ovidiuciutescu.wordpress.com

25 noiembrie 2013/de admin

DEZVOLTARE PERSONALA, EVOLUTIE SPIRITUALA, MAESTRII SPIRITUALI ASCENSIONATI, MEDITATIE, PROTECTIE ENERGETICA, PROTECTIE PSI, RUGACIUNE, SPIRITUALITATE, Uncategorized, VEGHETORII, VIATA IN UNIVERS, ZEI

TARA, Marea Putere Cosmică a Compasiunii

TARA, Marea Putere Cosmică a Compasiunii

În panteonul tantric hindus, Tara este cea de-a doua Mare Putere Cosmică şi totodată ea reprezintă cea mai importantă şi cea mai adorată zeitate în cadrul budismului tantric tibetan (calea vajrayana). Cele mai dese şi complexe referiri la această mare putere cosmică (Tara) le găsim însă în cadrul tradiţiei budiste tibetane, unde ea mai este cunoscută şi sub numele de Tarini. În această tradiţie, numeroasele forme ale zeiţei sunt prezentate ca tot atâtea aspecte diferite sau funcţii ale lui Tara, semnificând elemente particulare ale acestei expresii foarte elevate a conştiinţei divine în Manifestare. În plus, invocarea şi adorarea (puja) lui Tara este intim corelată (în cadrul tradiţiei tibetane) cu panteonul complex al celor cinci “Familii” de energii divine creatoare şi, prin urmare, al celor cinci Dhyani Buddha-şi. În aceste condiţii, este foarte dificil să putem face o omologare precisă între zeităţile (grupul de zeităţi) care sunt asociate caracteristicilor principale ale lui Tara şi marea putere cosmică ce este prezentată în tradiţia tantrică hindusă.

Vă prezentăm în cele ce urmează diferitele aspecte şi ipostaze ale acestei Mari Puteri Cosmice şi Zeiţe, aşa cum se regăsesc ele în diferite tradiţii şi culturi ale lumii. Acest amplu material va fi structurat pe subcapitole, pe care vă invităm să le parcurgeţi cu multă atenţie, ele relevându-ne întreaga splendoare şi măreţie a acestei grandioase Puteri Cosmice, care este TARA:

1. Ipostaze şi atribuţii ale Marii Puteri Cosmice Tara
În general vorbind, formele de reprezentare ale zeiţei Tara sunt redate în diferitele texte ale spiritualităţii hinduse şi tibetane aproximativ în aceiaşi termeni, diferenţele existând mai ales în ceea ce priveşte obiectele pe care zeiţa le ţine în mâinile sale. Textul Sadhanamala Tantra descrie un lung şir de astfel de “zeiţe Tara” care sunt emanate din sfera gigantică de conştiinţă a marelui Dhyani Buddha (sau jina) Amoghasiddhi.

Unele texte ale spiritualităţii tibetane (cum ar fi, de exemplu, Shaktisangama Tantra) înglobează particularităţile Marilor Puteri Cosmice Kali, Tara, Tripura Sundari şi Chinnamasta în manifestarea unei singure mari zeiţe. În plus, de multe ori în cadrul aceleiaşi tradiţii a budismului tantric tibetan întâlnim echivalarea lui Tara cu Kali (în ceea ce priveşte funcţiile cosmice, trăsăturile şi particularităţile acestor divinităţi).

În textele budiste, prima şi cea mai importantă din grupul de zeităţi emanate de Akshobya este Mahachinna Tara, care mai este cunoscută şi ca Ugra Tara (adică Tara în aspectul ei teribil, aşa cum este ea înfăţişată în tradiţia tantrică hindusă).

O altă formă a lui Tara este Ekajata Tara, despre care se spune că a fost revelată în India chiar de marele înţelept şi eliberat Nagarjuna, după ce acesta a preluat forma ei de adorare din Tibet. Referitor la acest aspect, există totuşi în prezent anumite semne de întrebare asupra iniţiatorului acestei forme de expresie a lui Tara, întrucât Nagarjuna a trăit în secolele I-II d.Hr., iar budismul tantric tibetan a început să se evidenţieze abia din sec. al VII-lea d.Hr.

Cea de-a treia formă principală a lui Tara este menţionată ca fiind Nila Saraswati Tara (care adeseori este echivalată cu Ugra Tara). Tradiţia afirmă că această expresie sau formă a lui Tara îşi are originea în lacul Chola, care este plasat în apropierea muntelui sacru Meru. Astfel, în timp ce Nila Saraswati practica anumite forme de tapas (sau austerităţi) pe malul acestui lac, energia ei pură “a căzut” în apă şi a conferit de atunci înainte culoarea albastră corpului zeiţei. Vom preciza însă faptul că, deşi panteonul budismului tantric tibetan menţionează diferite aspecte ale zeiţei Tara, totuşi ea nu este contemplată ca una din Cele Zece Mari Puteri Cosmice din tradiţia tantrică hindusă.

Putem însă remarca existenţa unui grup de zeităţi feminine, care sunt oarecum similare ca formă cu Marea Putere Cosmică Tara, manifestând diferite puteri paranormale şi oferind daruri spirituale şi chiar de ordin material (în sensul facilitării obţinerii prosperităţii materiale) adoratorilor fideli şi sinceri. Una dintre caracteristicile principale ale acestor zeităţi este aceea că adeseori ele sunt înfăţişate călărind un anumit animal şi fiind înconjurate de o mulţime de entităţi angelice ce le însoţesc pretutindeni, servindu-le cu devoţiune într-o strictă conformitate cu locul ierarhic pe care ele (zeităţile) îl ocupă în acest alai.

Deoarece una din atribuţiile sale cosmice este aceea de a ne salva sau elibera de diferitele necazuri sau dificultăţi cu care ne confruntăm în viaţă (atunci când noi îi cerem aceasta cu fervoare şi sinceritate), Tara se aseamănă într-o anumită măsură cu zeiţa Durga (care este una din ipostazele de manifestare ale Marii Puteri Cosmice Kali). Din această cauză ea mai este numită uneori şi Durga-Tara. Însă în timp ce Durga semnifică puterea de a înlătura şi de a distruge orice obstacol, dificultate sau forţă negativă ce ne agresează, Tara reprezintă puterea care ne face să sublimăm aproape instantaneu aceste aspecte şi astfel să le depăşim cu succes. Cu alte cuvinte, Tara este însăşi puterea care ne facem să transcendem toate aspectele inferioare şi ignobile din viaţa noastră. Din această perspectivă, zeiţa nu numai că ne salvează din faţa pericolelor iminente, dar de asemenea, ea ne oferă posibilitatea să accedem cu rapiditate la nivele din ce în ce mai elevate ale cunoaşterii spirituale.

Întrucât ultimul şi cel mai dificil obstacol pe care îl avem de depăşit îl reprezintă chiar mintea noastră, Tara ne ajută să trecem cu uşurinţă dincolo de gândurile şi valurile turbulente ale ideilor care se nasc clipă de clipă în minte. Această acţiune pur spirituală a zeiţei este simplu de înţeles dacă vom remarca faptul că mintea (împreună cu toate funcţiile şi energiile subtile pe care ea le manifestă) nu reprezintă altceva decât o parte sau un fragment din Logosul Divin Suprem. Într-adevăr, Tara este însăşi energia gigantică şi extrem de subtilă a sunetului nemanifestat, care transcende Manifestarea.

Pe de altă parte, Creaţia sau Manifestarea însăşi nu reprezintă altceva decât o modulare pe o infinitate de frecvenţe de vibraţie a nesfârşitei energii a Logosului (sau Cuvântului) Primordial al lui Dumnezeu. Aşadar, din această perspectivă, Tara poate fi privită de asemenea şi ca un veritabil creator şi în acelaşi timp distrugător al întregii Creaţii, atunci când aceste acţiuni (de emanaţie şi de distrugere sau resorbţie) sunt considerate din perspectiva energiilor fonematice ale Logosului Divin. În această ipostază, Tara “conţine” în ea însăşi toate mantra-ele care există. De pildă, pentru a putea folosi şi asimila în mod corect înţelesul spiritual profund al unei mantra care sintetizează un aspect macrocosmic foarte elevat şi pentru a fi capabili să ne identificăm plenar cu energia subtilă şi beatifică a acelei mantra, graţia Marii Puteri Cosmice Tara este indispensabilă şi ea trebuie invocată cu o mare devoţiune şi aspiraţie. Tot prin graţia zeiţei este dobândită inspiraţia poetică sublimă sau talentul oratoric. Tradiţia tantrică afirmă că cel care este pe deplin devotat marii zeiţe nu va putea fi niciodată învins în dezbaterile sau argumentaţiile de orice natură (în special cele din domeniul spiritualităţii), iar talentul său literar va fi uimitor, depăşind cu mult posibilităţile de exprimare artistică a celorlalte fiinţe umane.

Un alt aspect important în ceea ce priveşte acţiunea Marii Puteri Cosmice Tara la nivelul microcosmosului fiinţei umane este acela că zeiţa reprezintă şi forţa purificatoare a suflurilor prana-ice subtile care animă orice fiinţă umană vie. Ca şi suflul subtil universal nediferenţiat (prana), sunetul subtil (shabda) se manifestă în eterul (akasha) omniprezent.

Prin urmare, Tara ne ajută prin intermediul energiei cunoaşterii (jnana shakti) să traversăm “apele întunecate” ale samsara-ei, deoarece întreaga cunoaştere nu reprezintă altceva decât o continuă aspiraţie către eternitatea şi infinitudinea Realităţii Supreme. În tradiţia hindusă tantrică, Marea Putere Cosmică Tara este însăşi sunetul foarte subtil care percepe şi totodată revelează Adevărul, deoarece sunetul nu este diferit de energia cunoaşterii şi de percepţie. De aceea, în unele texte ale înţelepciunii hinduse, Tara este adorată ca Marea Zeiţă a Conştiinţei Supreme a lui Dumnezeu.

Astfel, în imensa ei compasiune pentru fiinţele umane limitate din Creaţie, Tara favorizează perceperea şi acumularea nectarului divin (soma) în propriul nostru corp, rezonând astfel mai ales cu aspectele ezoterice, tainice şi ocultate cunoaşterii profane. În mitologia Purana-elor (care sunt texte ale spiritualităţii hinduse din antichitate), Tara este soţia lui Jupiter, dar, de asemenea, ea mai are o legătură de dragoste, care este secretă, cu Luna. Prin urmare, Tara ni se revelează ca având o natură duală: pe de o parte, ea susţine şi dezvăluie cunoaşterea (Jupiter), iar pe de altă parte, ea revelează pura beatitudine spirituală (ananda) sau extazul divin nesfârşit (Luna). Din tainica ei legătură de iubire cu Luna, Tara a născut un fiu, Mercur (planetă care determină manifestarea rezonanţelor profunde cu aspectele mentale practice, cu inteligenţa şi cu abilitatea oratorică).

În tradiţia tibetană, mai mare decât un zeu sau o zeiţă este un buddha, o fiinţă care a transcens definitiv ciclul vieţii şi a morţii. Ca iluminat, un buddha a obţinut înţelepciune, compasiune şi capacităţi extraordinare. Buddha-şii integrează toate aspectele şi posibilităţile existenţei. Ei sunt una cu tot ceea ce există. Ei pot manifesta corpuri de lumină şi strălucire şi pot emana diferite forme de corpuri în această lume pentru a ajuta fiinţele acestei lumi confuze şi provocatoare. Tara fiind dincolo de toate aceste condiţii, ea este numită ca Mama tuturor Buddha-şilor.

În Tibet se crede că ea este încarnată atât în fiecare femeie pioasă, cât şi în cele două soţii – prinţesa chineză şi prinţesa nepaleză – a primului rege buddhist din Tibet, Srong-brtsan-sgam-po, care sunt identificate cu cele două forme majore ale lui Tara: Tara cea Albă şi Tara cea Verde. Un al treilea aspect al Tarei este Tara cea roşie.

–Tara cea Albă ( în sanscrită: Sitatara; în tibetană: Sgrol-dkar) s-a încarnat în prinţesa chineză. Ea simbolizează puritatea şi este descrisă adesea stând în partea dreaptă a consortului său, Avalokiteshvara, sau şezând cu picioarele încrucişate, ţinând o floare de lotus deschisă. Ea este în general descrisă ca având trei ochi. Tara cea Albă, Mama tuturor Buddha-şilor, este cea care dăruieşte longevitatea şi energizează pe cei care o vizualizează, putând după aceea să folosească acea energie pentru practica lor spirituală.

–Tara cea Verde (în sanscrită: Syamatara; în tibetană: Sgrol-ljang) se crede că s-a încarnat în prinţesa nepaleză. Ea a devenit Tara cea Verde pe când s-a coborât în lumea manifestării. Se arată ca o fată tânără, jucăuşă, pe când Tara cea Albă este reprezentată ca o femeie matură şi înţeleaptă. Tara cea Verde este cea mai blândă şi sinceră manifestare a Tarei. Ea ne ghidează în ascensiunea noastră spre iluminare. Tara aparţine familiei Karma, simbolizată prin culoarea sa verde şi este contrapartea plină de înţelepciune a Transcendentalului Buddha Amogasiddhi. Ea este descrisă în poziţie şezând pe o floare de lotus cu piciorul stîng plasat peste coapsa dreaptă, iar piciorul drept lăsat să atîrne înainte. Mâna sa stângă este plasată în dreptul inimii cu palma spre exterior, degetul mare de la mână şi degetul inelar atingându-se, iar celelalte trei degete fiind îndreptate în sus realizând astfel mudra oferirii protecţiei . Mâna sa dreaptă se odihneşte pe genunchiul drept, cu palma făcând mudra generozităţii.

–Tara cea roşie (Kurrukulla). Ea reprezintă energia pasională. Culoarea sa roşie-aurie trezeşte deopotrivă iubirea trupească cât şi cea spirituală. Ea dansează deasupra demonului Rahu (ignoranţa) distrugându-l. Arcul cu săgeţile sale străpung toate dificultăţile, mâna sa dreaptă lăsată în jos face gestul stabilităţii, abayah mudra. Ghirlanda de cranii indică faptul că ea este o formă tibetană a lui Kali, cea care transformă moartea în viaţă. Ea oferă sănătate şi o existenţă plină de bucurie tuturor adoratorilor săi.

2. Legende
Legendele şi miturile diferitelor culturi vorbesc despre Cea Care Dă Viaţă, Cea Care Este Plină De Înţelepciune, Marea Putere Cosmică A Compasiunii, Lumina Cerească. Ea este cunoscută sub diferite nume şi revelată sub multe aspecte. Adorarea sa continuă şi astăzi în şcolile tradiţionale din Asia.

Acoperită în mister, revelată în splendoare, Marea Zeitate a fost adorată de milenii. Sculpturile descoperite în peşterile preistorice datate acum 30.000 de ani au arătat că Tara a fost venerată încă din cele mai vechi timpuri. Statuia originală de bronz care este datată în secolul 7 sau 8 A.D. a fost găsită în nord-estul provinciei Lanka între Trincomale şi Batticaloa. Înălţimea totală a statuii este de 143.75 cm.

Cu mult timp înainte (se menţionează într-un tratat tibetan Taranatha), într-un univers numit Lumina Divizată, exista o prinţesă numită Jñana-candra care era extrem de devotată lui Buddha. În fiecare zi ea aducea ofrande lui Buddha Dundubhisvara (“Sunetul Tobei”) şi comunităţii Sangha. Atingând astfel un nivel înalt de conştiinţă Bodhicitta ( tib. byang-chub kyi sems, inima minţii iluminate. Bodhicitta absolută, după Gampopa (discipolul lui Milarepa), este vacuitatea nedespărţită de compasiune – strălucitoare, neclintită, şi imposibil de definit prin concepte. Bodhicitta relativă apare printr-o zărire a celei absolute şi constă în impulsul interior de a urma Calea spre Iluminare şi de a lucra, prin compasiune, la eliberarea tuturor fiinţelor din Samsara), a aspirat plină de compasiune să obţină Iluminarea pentru binele tuturor fiinţelor. Discipolii i-au sugerat să se roage ca ea să se reîncarneze ca bărbat, progresând astfel ca Bodhisattva şi eventual devenind un Buddha (aceasta deoarece, aşa cum întâlnim deseori în literatura buddhistă, pentru ca o femeie aflată pe calea spirituală să evolueze către stări înalte de conştiinţă ea trebuie “să devină bărbat”). În final prinţesa Jñana-candra spune:

„Aici nu există bărbat, aici nu există femeie,
Nici ego, nici individ şi nici conştiinţă.
Numele de “bărbat” sau “femeie” nu are consistenţă,
Dar aduce confuzie în mintea umană obişnuită.”
Şi ea face următorul legământ:
“Sunt multe fiinţe care îşi doresc Iluminarea
într-un corp de bărbat, dar nimeni nu-şi doreşte
să le fie de ajutor fiinţelor simţitoare
fiind într-un corp de femeie.
Deci, până când samsara va fi pustie,
Eu voi ajuta fiinţele simţitoare
Rămânând într-un corp de femeie!”

Ea a continuat să fie atât de devotată în misiunea de salvare a fiinţelor umane din ignoranţă încât Tathagata Dundubhisvara i-a dat numele de Tara sau Cea Care Oferă Ghidare În Marea Trecere.

Imnuri de slavă închinate Tarei

Invocaţie către Tara

O, Mamă Divină Tara
Tu cea care creezi totul,
Energie Supremă
În universul fără margini.
Strălucitoare asemeni unei stele
Cu ochii strălucind asemeni fulgerului
Cea născută din floarea de lotus
A lacrimii compasiunii cosmice
Ajută-mă să-i vindec pe ceilalţi
Ajută-mă să mă vindec pe mine.

Cu înfăţişare precum milioane de Luni
Pline şi luminoase,
Plină de pace şi iubire
Zeiţă a iertării
Te chemăm
În această clipă a nevoii noastre.

Zeiţă a tot ce este drept şi adevărat
Tu cea care presari petale de lotus albastre
Şi esti plină de veselie şi iubire,
Cea mai dăruită
Oh, mamă a perfecţiunii
Ajută-mă să-i vindec pe ceilalţi
Ajută-mă să mă vindec pe mine.

Venerată de toţi zeii,
Mamă Supremă a universului,
Cântecele tale umplu întregul cer
Veselia ta alungă
Demonii şi spiritele demoniace,
Purificând pământul,
Ajută-mă să-i vindec pe ceilalţi
Ajută-mă să mă vindec pe mine.

Eşti marea distrugătoare
A fricii, a neputinţei
A opresiunii şi bolii
Ia de la noi povara neputinţei
Ajută-ne să vedem nebănuitul
Radioasă şi jucăuşă Zeiţă
Tu cea care dansezi pe tot cuprinsul
Acestei planete zbuciumate
Vindecând pe măsură ce picioarele tale de lotus
Ating pământul din jurul nostru.

Oh, mare protectoare
Care aduni laolaltă toate puterile
Toţi zeii,
Toate popoarele tuturor lumilor
Ajută-mă să-i vindec pe ceilalţi
Ajută-mă să mă vindec pe mine
Arzi precum focul cel sfânt
O, Zeiţă Tara,
Purifică-ne cu îmbrăţişarea flăcărilor tale
Bucuria ia locul fricii,
Iar îndoielile noastre dispar.

Slăvită Zeiţă
Virtuoasă, onestă şi dătătoare de pace
Pe măsură ce mă identific cu tine
Răutăţile acestei lumi
Mă părăsesc precum picăturile de apă.

Zeiţă Supremă
În care îşi au nădejdea toţi zeii şi popoarele
Mamă a spiritului pământului,
Acoperă-mă şi apără-mă,
Tu eşti armura mea
Împlineşte-mă şi alină-mă
Umple-mă de calm şi de voinţă de a manifesta
Ajută-mă să-i vindec pe ceilalţi
Ajută-mă să mă vindec pe mine,
Vino, Mamă supremă a tuturor manifestărilor!

Iat-o pe Tara cea roşie, la Sud!
Iat-o pe Tara cea galbenă, la Nord!
Iat-o pe Tara cea neagră, la Vest!
Iat-o pe Tara cea verde, la Est!
Iar aici în mine
Se află Maha Tara, Tara esenţială, Tara inefabilă,
Străluceşte ca o stea în inima mea!
Om tare tuttare ture soha! Tara!
Ajută-mă să-i vindec pe ceilalţi
Ajută-mă să mă vindec pe mine.

Invocaţie către Tara cea Verde

Concrescenţă a tuturor energiilor
şi a acţiunii pozitive imediate
Tu, cea care ghidezi şi ajuţi
cea care cu râsul tău îndupleci duşmanii,
trezeşti lumea
şi ne uşurezi calea
transformând această lume dezechilibrată
într-o lume echilibrată.
Priveşte-o cum ea vine la tine râzând,
Ea cea care ţine luna plină în palmă.

Invocaţie către Tara cea Roşie

O, tu cea care eşti un simbol al libertăţii
Şi al ascensiunii către starea de Eliberare
Purifică focul aspiraţiei
Contopeşte Dualitatea
În punctul de Început
Transformând Lumea Iluziei
În Lumea Eternităţii.
PRIVEŞTE-O VENIND CĂTRE TINE, STRĂLUCIND,
PRECUM LUMINA A SUTE DE LUNI PLINE.
PRIVESTE-O VENIND CĂTRE TINE,
EA ÎNTOTDEAUNA VINE CĂTRE TINE

OM TARE TUTTARE SOHA.

Tara, Zeiţă a Centrării

Atent la respiraţia mea
inspirând şi expirând,
respirând parcă însuşi
dansul creaţiei,
dansul universului,
dansul vieţii.
Stau nemişcat
Conştient fiind de respiraţie
inspirând şi expirând
asemeni oceanului – simbol al vieţii
care vibrează şi pulsează
în jurul meu;
asemeni miilor de încarnări
care mă cuprind şi mă înlănţuie
Ochii mei văd tot
ştiu tot şi privesc.
Eu respir
Nemişcat. Focalizat. Atent. Centrat.

4. Semnificaţia numelui. Sunetul primordial

Atunci când ne raportăm la diferitele aspecte ale vieţii şi existenţei noastre, Marea Putere Cosmică Tara acoperă un spectru larg de activităţi care cuprind atât planul microcosmosului uman cât şi, prin omologare, planul întregului Macrocosmos. Astfel, Tara reprezintă în planul divin al Creaţiei însăşi forţa divin purificatoare a respiraţiei care este un proces vital pentru orice fiinţă vie.

Din punct de vedere etimologic, cuvântul Tara înseamnă “salvatoarea” sau “eliberatoarea” şi el provine de la rădăcina sanscrită “tri”, care se referă la a trece (peste ceva), cum ar fi: a trece un râu, o mare, un munte sau a depăşi orice altă situaţie dificilă. De aceea, într-o abordare exoterică, putem spune că marea zeiţă Tara este invocată întotdeauna atunci când ne confruntăm cu situaţii periculoase, uneori chiar la limită sau atunci când trebuie să ne decidem în favoarea unei posibilităţi din mai multe pe care le avem la dispoziţie (de pildă, atunci când ne aflăm la o răscruce de drumuri şi nu suntem siguri de direcţia în care trebuie să mergem mai departe, sau atunci când trebuie să ne decidem asupra unei destinaţii din mai multe opţiuni etc.). Pe de altă parte, din punct de vedere ezoteric (cu alte cuvinte, din punct de vedere iniţiatic, ocult) Tara reprezintă cunoaşterea care salvează. Aşadar, semnificaţia profundă a zeiţei în aspectul ei de Salvatoare este aceea că ea dăruieşte discipolilor merituoşi înţelepciunea divină fără limite, care îi eliberează pe aceştia din lanţurile suferinţei samsara-ice (adică din lanţul încarnărilor succesive în Manifestare).

Un alt înţeles al cuvântului Tara mai este şi acela de “stea”, în sensul că această Mare Putere Cosmică este precum o stea a aspiraţiei noastre frenetice către Dumnezeu. Prin urmare, ea este atât cea care ne inspiră cât şi ghidul nostru pe complicata cale a desăvârşirii spirituale.

Sunetul primordial

Ca putere desăvârşită a sunetului subtil (shabda shakti), Tara corespunde lui Kali care reprezintă puterea timpului şi a transformării. Între cuvânt (logos) şi timp (transformare) există o strânsă interdependenţă. Într-adevăr, putem înţelege în mod intuitiv că logosul este precum o conştiinţă a timpului, iar timpul nu este altceva decât un gen de “mişcare” a Cuvântului. La modul esenţial vorbind, Logosul Divin (care este o nesfârşită şi extatică vibraţie creatoare) nu reprezintă altceva decât fundamentul apariţiei şi manifestării diferenţiate a energiei subtile a timpului.

Un alt aspect important în ceea ce priveşte acţiunea Marii Puteri Cosmice Tara la nivelul microcosmosului fiinţei umane este acela că zeiţa reprezintă şi forţa purificatoare a suflurilor prana-ice subtile care animă orice fiinţă umană vie. Ca şi suflul subtil universal nediferenţiat (prana), sunetul subtil (shabda) se manifestă în eterul (akasha) omniprezent.

Desigur, în această ipostază eterul nu reprezintă noţiunea din fizică ce se referă doar la un simplu mediu de propagare (cum este, de pildă, eterul cosmic), ci el este cu mult mai mult decât atât, deoarece are o natură subtilă luminoasă şi el este chiar spaţiul nesfârşit al conştiinţei, din care apar şi în care mai apoi se resorb toate lucrurile, fiinţele şi fenomenele din Manifestare. În ceea ce priveşte suflurile prana-ice, putem spune că respiraţia oricărei fiinţe umane reprezintă “sunetul primordial al vieţii”, deoarece ea este precum un cântec inefabil şi continuu ce susţine elementul vital în fiinţa respectivă.

Tradiţia spirituală a Indiei a identificat încă din vremuri imemoriale acest sunet subtil al respiraţiei omului ca fiind celebra mantra SO-HAM, care este emisă spontan, continuu şi într-un mod subtil (adică fără a fi explicită la nivelul vorbirii discursive, aşa cum apare ea în redarea aproximativă de mai sus). Atât mintea, cât şi prana, prin formele lor particulare de expresie, care sunt, respectiv, cuvântul şi vibraţia energetică, îşi au sursa în sunetul subtil macrocosmic (shabda), care în esenţă este redat prin intermediul mantra-elor. Vom putea înţelege acum mult mai bine semnificaţia extraordinar de importantă a folosirii mantra-elor în sadhana (practica spirituală) zilnică, deoarece ele (mantra-ele) purifică, energizează şi elevează în cel mai înalt grad mintea şi întreaga fiinţă a aspirantului, conferindu-i în final eliberarea spirituală. În acest proces de evoluţie şi desăvârşire a diferitelor sale aspecte psiho-mentale, aspirantul care este ferm şi perseverent în antrenamentul său spiritual, o invocă plin de iubire şi devoţiune pe Tara, cea care îl îndrumă cu o mare compasiune şi în final îi oferă graţia eliberatoare a transcendenţei divine.

Aşa după cum se ştie, sunetul (în forma lui grosieră sau subtilă) este practic o manifestare complexă a prana-ei subtile, adică a forţei subtile şi universale a vieţii. Din această perspectivă, putem afirma că respiraţia constituie de fapt primul sunet al vieţii, care impulsionează, susţine şi hrăneşte ulterior toate activităţile şi modalităţile de manifestare ale individului. Astfel, relaţia profundă care se stabileşte între sunet, cuvânt, prana şi minte este o rezultantă directă a acţiunii lui Tara în Manifestare.

Această acţiune deosebit de complexă o regăsim de asemenea în cunoaşterea care provine din semnificaţiile diferite ale cuvintelor, ale sunetului. Ştim că sunetele diferite, atunci când se combină, reprezintă “vehiculul” prin care se manifestă ideile şi gândurile noastre. De asemenea, ştim că sunetul divin primordial (la care tradiţia spiritualităţii hinduse se referă ca fiind pranava) reprezintă substratul sau fundamentul care face posibilă apariţia şi manifestarea tuturor acestor sunete, precum şi a înţelesurilor şi semnificaţiilor implicate în combinaţiile lor. Însă nenumăratele semnificaţii care există au scopul doar de a ne reintegra pe noi înşine ca picături divine individuale, în oceanul infinit al Conştiinţei Supreme, care este Dumnezeu Tatăl.

5. Adorarea Tarei în diferite tradiţii. Modalităţi practice de adorare
Terra, Tar, IshTar, Tarahumara sunt tot atâtea denumiri ale Marii Zeiţe Tara, aşa cum sunt ele regăsite în diferite tradiţii ale culturilor lumii. Reprezentările sale multiple se regăsesc răspândite pe tot globul pământesc, încă din cele mai vechi timpuri. Una dintre modalităţile de adorare a Marii Puteri Cosmice Tara este prin invocarea Graţiei Divine pentru a salva şi elibera toate fiinţele din Manifestare, adică implorarea Marii Puteri Cosmice Tara de a-şi revărsa compasiunea Ei nesfârşită în inima fiecăreia dintre fiinţele Creaţiei lui Dumnezeu.

Tara a fost adorată din vremuri imemoriale, în diferite culturi ale lumii. Ea a fost venerată de către latini ca Zeiţa Terra, Mama Pământ. Druizii o numeau pe zeiţa mamă Tara. Numele ei îşi are rădăcina în cuvântul Tor, care semnifică o “ridicătură a pământului” sau “o zonă încărcată cu energie spirituală” sau “conectare la lumea spiritelor”. Cele mai vechi referinţe la zeiţa Tara au fost găsite în epopeea antică a Finlandei în urmă cu 5 milioane de ani. În epopee se vorbeşte despre Tar, Femeia Înţelepciunii. Un vechi trib al popoarelor indigene din junglele Americii de Sud o numeau pe zeitatea lor, Tarahumara.

Zeiţa Tara este de asemenea asociată cu Kuan Yin, marea zeiţă chineză a compasiunii. Kuan Yin este acel aspect al divinităţii care se oferă să ajute aspiranţii aflaţi pe o cale spirituală ce se confruntă cu dificultăţi, ghidându-i plină de iubire, cu o imensă compasiune. Ea deschide inimile, trezeşte starea de umilinţă, de dragoste pură, aduce armonie, cunoaştere profundă şi iluminare. În Kuan Yin recunoaştem compasiunea divină, care se manifestă cu o graţie nesfârşită, plină de frumuseţe şi înţelepciune.

Poporul Cheyenne vorbeşte despre Femeia Stea care a coborât din Ceruri pe Pământ. În jurul său au început să crească plantele necesare hranei. Ea a convins poporul său să se împerecheze cu fiinţele primitive ce locuiau pe pământ, dăruindu-le astfel acestora darul înţelepciunii. Această legendă se repetă, fiind prezentă în scrierile lui Z. Sitchin, în care vorbeşte despre zeiţa antică egipteană IshTar care, spune legenda, a venit pe pământ dintr-un alt sistem planetar şi şi-a îndrumat poporul să se împerecheze cu locuitorii pământului făcându-i astfel capabili să realizeze cu inteligenţă multe acţiuni.

Tara este zeitatea feminină arhetipală în mitologia hindusă, a cărui nume înseamnă “Stea” – cunoscută în Hinduismul Indian ca Mama Creatoare. În scripturile hinduse vechi, ea este descrisă ca una dintre cele opt aspecte majore ale Principiului Divin Feminin, o manifestare plină de iubire în comparaţie cu tulburătoarea Kali.
Tara – Sgrol-ma tibetană, Zeiţa Salvatoare buddhistă cu numeroase forme, este populară în mare măsură şi în Nepal, Tibet şi Mongolia.
-Tara este câteodată descrisă cu ochi în tălpile picioarelor şi în palmele mâinilor. Din această cauză, este numită Tara cea cu şapte ochi, o formă a zeităţii tradiţionale din Mongolia.
-Adoptată de buddhism de la hinduism, începând cu secolul al III-lea î.C., Tara apare în buddhism, jainism, şi în mod particular în lamaismul tibetan, cu o multitudine de manifestări: Zeiţă a ascetismului şi misticismului, Mamă creatoare, Protectoarea fiinţelor umane ce traversează marea (oceanul) vieţii.
-În legendele Tibetului se vorbeşte despre zeiţa Tara ca fiind contrapartea feminină a lui Bodhisattva Avalokitesvara. O legendă spune că ea a apărut în manifestare dintr-o lacrimă a lui Avalokiteshvara, care a căzut pe pământ şi a format un lac. La suprafaţa apei a îmbobocit un lotus, care deschizându-se, a revelat-o pe zeiţă. Asemenea lui Avalokiteshvara, ea este plină de compasiune, acordând ajutorul fiinţelor care “traversează marea către un alt ţărm”. Ea oferă ghidare şi protecţie atât în călătoriile pe mare şi pe uscat cât şi în călătoriile spirituale către starea de Iluminare.
-Tara mai este cunoscută la tibetani ca Zeiţa Devotată, Cea care asigură protecţie deplină. În sistemul practicilor mentale, oferite de marii maeştri ai înţelepciunii tibetane, Tara este arhetipul propriei noastre înţelepciuni. Ei vorbesc despre transformarea conştiinţei, o călătorie spre libertate. Ei predau căi simple şi directe pentru ca fiecare persoană să descopere înăuntrul lor înţelepciunea, compasiunea şi gloria atribuite lui Tara.

Modalităţi practice de adorare

Din punctul de vedere al sadhana-ei sau practicii spirituale efective de identificare cu sfera gigantică de forţă şi influenţă a Marii Puteri Cosmice Tara, cea mai eficientă modalitate o reprezintă practica tehnicii de laya yoga cu mantra de rezonanţă specifică acestei Manifestări grandioase a lui Dumnezeu. O altă modalitate foarte eficientă este aceea a meditaţiei profunde, având ca subiect invocarea Graţiei Divine pentru a salva şi elibera toate fiinţele din Manifestare, adică implorarea Marii Puteri Cosmice Tara de a-şi revărsa compasiunea Ei nesfârşită în inima fiecăreia dintre fiinţele Creaţiei lui Dumnezeu. O altă modalitate de a o adora pe Tara este aceea de a ne plasa, la nivel mental, în tainicul interval de linişte dintre două sunete consecutive, pentru a rezona astfel plenar cu sunetul primordial nemanifestat (care este pranava) şi a obţine identificarea cu Sfera de Conştiinţă Beatifică a Marii Puteri Cosmice Tara. Toate aceste modalităţi practice reprezintă căi sigure şi eficiente pentru a dobândi într-un timp cât mai scurt (în deplină conformitate cu eforturile pe care le depunem) eliberarea spirituală supremă (moksha).

6. Reprezentarea tradiţională simbolică a Marii Puteri Cosmice Tara
Tara este în general reprezentată şezând pe un tron din floare de lotus cu piciorul drept lăsat în jos, purtând ornamentele bodhisattva-şilor şi ţinând un lotus închis de culoare albastră (utpala). Ea este reprezentată ca având trei sau şapte ochi, făcând diferite mudre cu cele patru mâini ale sale sau ţinând diverse obiecte.

În panteonul tantric budist, Tara este adeseori echivalată cu Marea Putere Cosmică Kali. Descrierile formei zeiţei o înfăţişează ca fiind tânără, plină de forţă în aspectul ei teribil, relativ mică de statură şi cu şolduri mari. Ea poartă la gât o ghirlandă din cranii omeneşti, iar limba ei este scoasă mult în afară. În cele două mâini drepte ea ţine o sabie şi un cuţit, iar în cele două mâini stângi are un craniu şi un lotus. În această formă, ea este adorată nu numai pentru a-l conduce pe aspirant către eliberarea finală, ci şi pentru a-i dărui acestuia cunoaşterea iniţiatică profundă, abilitatea poetică, bunăstarea materială şi succesul în toate acţiunile pe care le întreprinde.

Asemenea lui Kali, ea poate fi văzută ca o Putere Cosmică ce corijează pe cei necredincioşi, sau ca o Lumină care aduce binele atunci când ei sunt greu încercaţi de forţele răului. Născută ca o Mare Zeitate, ea poate resorbi şi da naştere lumilor, sau se poate arăta ca o zeitate ce consolează şi hrăneşte pe cei înfometaţi. Asemenea războinicei Kali, ea controlează puterea timpului, ea binecuvântează privaţiunile fizice ale asceţilor care urmăresc să se detaşeze de corpul fizic pentru a fi mai aproape de Sine. Puterea Tarei este atât de mare încât ea poate distruge un întreg sistem solar.

Mai este descrisă ca o femeie teribilă cu 4 braţe, aşezată deasupra unui cadavru, ţinând în prima mână un craniu, o sabie în cea de-a doua, un lotus albastru în a treia şi în a patra un bol pentru cerşit. În părul ei despletit de culoare roşie şerpuiesc şerpi albaştri veninoşi. Strălucirea roşie a ochilor săi ne aminteşte de focurile iadului, iar pe capul său este împletită o coroană din cranii.

Mâna sa dreaptă realizează vara mudra, iar cu mâna stângă realizează gestul vitarka mudra. Talia sa sveltă contrastează cu formele pline ale şoldurilor şi cu sânii săi puternici, fiind totodată întruchiparea ideală a frumuseţii feminine. Zeiţa, demnă şi graţioasă în această manifestare, reprezintă castitatea şi virtutea şi întruchipează dragostea, compasiunea şi binecuvântarea.

Pentru a intra în rezonanţă cât mai intimă cu Marea Putere Cosmică Tara, putem să ne raportăm la această zeitate din mai multe aspecte, astfel:
-Tara este asociată cu cel de-al treilea ochi, cu Luna Plină, cu lacurile, curcubeele şi i se atribuie numerele 3, 7 şi 11.
-Animalele simbolice ale Tarei sunt bufniţa, corbul, scroafa şi iapa.
-Plantele atribuite acestei zeiţe sunt: floarea de lotus, atât cea deschisă cât şi bobocul de floare.
-Parfumurile şi miresmele atribuite Ei sunt: tămâia, moskul şi miresmele de trandafir şi narcisă.
-Pietrele preţioase şi metalele care fac posibilă intrarea în rezonanţă cu Tara sunt: diamantul, cristalul roz, turmarinul roz, smaraldul, precum şi orice piatră roz sau verde.
-În ceea ce priveşte culorile, sunt specificate albul şi verdele, dar poate fi cuprins întregul spectru de culori.

7. Yantra Marii Puteri Cosmice Tara
Yantra este o diagramă geometrică simplă în care sunt sintetizate caracteristicile esenţiale simbolice ale unei anumite mari Puteri Cosmice sau a unei zeităţi sau a unei anumite energii divine din Macrocosmos. Ea este utilizată în vederea unei consonanţe telepatice spirituale pentru a realiza fuziunea cu Conştiinţa sau realitatea acelei sfere de forţă, fiind un simbol esenţial al divinelor sale caracteristici, al puterilor sale sau al anumitor aspecte fundamentale ale acesteia.

Sursa: yogaesoteric

o sinteză realizată de Verona Muntean şi Dan Bozaru

Articole Recomandate: Dasha Maha Vidya – Cele Zece Mari Intelepciuni Cosmice

7 octombrie 2013/de admin

DOCUMENTARE, EVOLUTIE SPIRITUALA, RELIGIE, SPIRITUALITATE, TEORIA CONSPIRATIEI, Uncategorized, VEGHETORII, VIATA IN UNIVERS, ZEI

DOCUMENTAR CUNOAȘTEREA STRĂVECHE – Părțile 1 – 5

ANCIENT KNOWLEDGE – PARTILE 1 – 5

Constiinta, Geometrie sacra, Cimatica, Iluzia Realitatii, Filmari Rare, Sirul lui Fibonacci, Proportia de Aur, Phi in natura, ADN-ul, Amprenta lui Dumnezeu, Piramide, Megaliti, Reteaua Energetica a Pamantului, Castelul Coral, Energia, Tăblița lui Shamash, Mitologia SI Magnetismului, Saturn, Gigantii, Vortexul Hexagonal de la Polul Nord

Traducere: Victor Sam

Ideile esentiale din aceste filme sunt urmatoarele:

„Anticii stiau mult mai multe despre Viata, Univers, Astronomie, Matematicile avansate, Magnetism, Vindecare, Forte Nevazute, samd. decat ni se spune in istoria oficiala. Cunoasterea codificata este informatia ce este ocultata in semne si simboluri si putem gasi aceasta cunoastere in toata lumea. Toate aceste semne si tipare geometrice (Geometria Scara) simbolizeaza forte nevazute aflate in lucru.

Besakih temple El Castillo Mayans Balinese

Suntem mintiti de media. Arheologii moderni nu stiu despre ce vorbesc. Anticii nu erau prosti sau primitivi. Noi pur si simplu nu am reusit sa decodam aceasta cunoastere ocultata in semne, simboluri si opere de arta antice. Acest fel de informatie este tinuta ascunsa publicului.

Oamenii de stiinta nu stiu ce tine universul la un loc, iar raspunsul poate fi gasit in cadrul acestor forte invizibile.

Materia este guvernata de frecvente ale sunetului.

Maya Bali Elephants Old World New World Elephants

Interesant este ca exista in cultura mayasa arhitectura cu elefanti, desi acestia se presupune ca au disparut din Americi acum peste 10 000 de ani, de dinainte de epoca glaciara.

Intrebarea este ”cine si ce guverneaza aceste forte nevazute?” Ce se afla in spatele simetriei din intreaga natura? (Ratia de aur, Phi, Sirul lui Fibonacci, etc?) . Pur si simplu nu poate fi o coincidenta. Eu cred ca este vorbe de o minte inteligenta, o constiinta aflata in spatele acestor aspecte, care tine totul legat.”

TRADUCEREA SI ADAPTAREA DE AICI: http://www.youtube.com/

VEDETI PRIMA PARTE TRADUSĂ, AICI – link 1 sau AICI – link 2

(Consciousness, Sacred Geometry, Cymatics, Illusion of Reality, Rare Footage)

DOWNLOAD RAPID – prima parte

(cu subtitrare pe film)

VEDETI A II-A PARTE A ACESTUI FILM (Fibonacci Sequence, Golden Ratio, Phi in Nature, DNA, Fingerprint of God) AICI, link 1 SAU AICI – link 2 SAU AICI – link 3

DOWNLOAD RAPID – A 2-A PARTE

(cu subtitrare pe film)

VEDETI AICI A III-A PARTE A ACESTUI FILM (Pyramids. Monuments Megaliths, Ley Lines, Earths Energy Grid) sau AICI link 2 sau AICI link 3

DOWNLOAD RAPID – A 3-A PARTE
(cu subtitrare pe film)

VEDETI AICI PARTEA A IV-A (The Real Secret Of How The Pyramids Were Built and Coral Castle)

Castelul Coral este un monument din calcare localizat in „Homestead” Florida. Constructorul acestuia „Edward Leedskalnin” sustine ca stie secretele constructorilor antici si a demonstrat-o construind acest castel. Secretul este magnetismul si anti-gravitatia. El a construit un dispozitiv magnetic pentru a anula sau a reduce foarte mult greutatea acestor stanci enorme astfel incat el sa le poata aseza cu usurinta la locul lor. El a lasat indicii pentru noi si aceleasi indicii (simbologie) in Norman Hall (Grand Masonic Lodge) din Philadelphia. Secretele magnetismului sunt incifrate in forma operelor de arta. Francmasonii au tinut aceste secrete dintotdeauna, dar timpul secretomaniei este acum pe sfarsite. Trezirea globala a inceput si este cazul sa rescriem cartile noastre de istorie care nu spun adevarul.”

Sursa: http://www.youtube.com

DOWNLOAD RAPID – A 4-A PARTE

(cu subtitrarea pe film)

VEDETI AICI PARTEA A V-A (Energy, Coral Castle, Tablet of Shamash, Saturn, Magnetism and Mythology, Hexagonal Vortex Feature on Northpole, Hurricane Sandy, Winterstorm Athena, Giants, Nephilim )

DOWNLOAD RAPID

(a 5-a parte)

Sursa: fymaaa.blogspot.ro

24 septembrie 2013/de admin

DEZVOLTARE PERSONALA, EVOLUTIE SPIRITUALA, EXTRATERESTRI, INGERI, ISIS, MAESTRII SPIRITUALI ASCENSIONATI, SHAMBALLA, SIRIUS, SPIRITUALITATE, THOTH ATLANTUL, Uncategorized, VEGA, VEGHETORII, VIATA IN UNIVERS, Zane, ZEI

Sfincsii din Carpati – Portaluri spre Universuri Paralele

Sfincsii din Carpati – Portaluri spre Universuri Paralele

Semnificatia Carpatilor este asemanatoare in mai multe scrieri vechi. Astfel, in sumeriana, KUR-PAT/es/I inseamna Muntele printilor si se aminteste ca inainte de Potop, au domnit 8 regi in 5 orase, timp de 241.200 de ani. Apoi tablitele sumeriene spun ca “…a sosit Potopul, iar dupa Potop au venit la domnie regii popoarelor din munti…”. In sanscrita denumirea de KARPATA inseamna “Locul Guvernatorului” iar in latina CARPE, “Muntele tau”. Mai mult, o serie de istorici romani si straini considera ca muntele mistic, Caucaz, amintit in scrierile stravechi nu are absolut nici o legatura cu actualul Caucaz, ci cu muntii care se intindeau intre Portile de Fier si pina in zona Buzaului. Aici ar fi fost si Prometeu inlantuit de Zeus. Cunoscand toate aceste legende si realitati istorice, putem intelege mai usor valoarea spirituala a sfincsilor romanesti.

Energiile inteligente

In Muntii Bratocea, la capatul uneia dintre culmi gasim o alta stinca ciudata. Localnicii ii spun Faunul, iar numele spune totul despre vechimea pietrei. Si aici, ca si in celelalte locatii unde se gasesc sfincsi, masuratorile energetice au aratat un flux iesit din comun. Batrinii spun ca demult de tot, Zeus insusi, ranit in lupta cu titanii, si-ar fi gasit refugiu intr-o pestera de sub sfinx si ar fi fost ascuns de un faun care l-a ingrijit si i-a vindecat ranile. Tot faunul a fost cel care s-a sacrificat pentru regele zeilor atunci cand titanii s-au oprit in preajma muntilor cautindu-si prada. Dupa ce s-a vindecat, Zeus s-a intors la lupta si si-a recucerit Olimpul, iar cu un manunchi de fulgere a sculptat actuala stinca, in semn de omagiu pentru salvatorul sau. Uneori si ziua si noaptea, sfincsul pare sa ia foc. Unii spun ca se vad fulgerele lui Zeus, altii spun ca sunt flacari de comori.

Doar radiestezistii afirma ca, in realitate, e vorba despre niste incarcaturi energetice exceptionale, care se pot vedea si in plan fizic. Puterea lor este atit de mare, incit, daca nu ar fi controlate ar putea arde jumatate din Romania pe o adincime de circa doi metri, sustine domnul Pavel Codrescu, unul dintre cei care au masurat, pina la ora actuala, energiile din jurul citorva sfincsi. Domnia sa si cei cativa colaboratori au efectuat o experienta inedita in zonele studiate. La o adincime de jumatate de metru, au ingropat un trei obiecte: unul de argint, unul de aur si unul dintr-un aliaj oarecare, pe care le-au lasat un an intreg. Se urmarea efectul energiilor asupra diverselor metale. “Am pornit de la ideea ca in antichitate sacerdotii foloseau mai mult aur si argint si mai putin alte metale”. La dezgropare, argintul era de o culoare verde inchis, aurul nu avea nimic iar aliajul respectiv era pur si simplu topit. O explicatie logica nu a putut fi data experimentului.

“Pentru ca ar fi trebuit sa acceptam ca energiile din zonele respective sunt… inteligente si au anumite preferinte metalice. Iar asta nu e totul. Culoarea argintului nu a fost niciodata aceeasi. La Toplet argintul a avut o culoare albastra, aurul a capatat o vaga nuanta rosiatica, iar in Bucegi, argintul a fost acoperit de o pelicula rosie”. Nimeni nu poate explica anomaliile respective decat prin… componenta energetica diferita intre zone.

Paznicul de seara

Se ajunge relativ usor, de pe drumul turistic care duce de la Cabana Ciucas in virf, fiind situat pe unul din abrupturile sudice ale Tigailor Mari. Privirea sfinxului este indreptata catre apus, mai exact catre locul din care, in religia crestina, vin luptatorii negativi, cei cunoscuti si sub numele de diavoli. Localnicii spun despre sfinxul lor ca ar fi fost, la origine, un inger de-al lui Dumnezeu. Ingerul trebuia sa pazeasca o inchisoare in care Stapinul ceresc ii aruncase pe diavoli. Dar paznicul nu a fost suficient de vigilent si diavolii au scapat si au fugit catre soare-apune. Atunci ingerul, de rusine, l-a rugat pe Dumnezeu sa-l ierte si sa-l lase acolo, in locul unde daduse gres. Iar Dumnezeu l-a ascultat si l-a transformat intr-un paznic de piatra. Cei care ajung in preajma Paznicului pot simti mici furnicaturi in palme si sunt cuprinsi de o stare de moleseala. Unii pun asta pe seama lipsei de oxigen la inaltime, dar oamenii locului stiu ca acesta e semn ca locul e viu. Si oricum, nimeni nu are curajul sa doarma in zona. Mai ales ca nu foarte departe de acel loc, mai exista o stinca denumita sugestiv “Mina dracului”.

Disparitii misterioase

In vara lui 1992, Georgescu Aurel, cativa tineri specialisti in mistica si energetica – la vremea cand acestea abia intrau pe “piata romaneasca”, aveau sa dispara fara urma. Respectivii, in numar de sapte, sustineau ca sunt in posesia unor scrieri vechi si a unor harti care atestau existenta unor porti de trecere catre alte dimensiuni. Cei sapte spuneau ca in interiorul Bucegilor s-ar afla mai multe incaperi unde au fost depozitate arhive secrete din cele mai vechi timpuri si ca acestea ar fi pazite de niste preoti ciudati. Timp de aproape doua luni, respectivii au cautat intrarile respective. Intrau in pesterile din zona si apareau abia spre seara, obositi dar deloc descurajati.

La un moment dat, cei sapte au povestit unuia dintre calugari, parintelui Teofil, (de la care, in urma cu mai bine de 10 ani a aflat subsemnatul povestea, n. a.) ca sunt pe cale sa descopere intrarea cautata. Si cand au avut impresia ca nu sunt crezuti, au scos dintr-un rucsac vechi doua obiecte stranii ce pareau a fi facute dintr-un amestec de bronz si argint. Spuneau ca mai cele doua bucati fac parte din cheia care va deschide poarta de trecere si ca ei sunt pe cale sa descopere cea de a treia bucata, si ultima, a cheii.

A fost ultima seara cand cei sapte au mai fost vazuti. Corturile in care-si faceau veacul pe timp de zi si de noapte au ramas goale iar o ancheta in adevartul sens al cuvintului nu a putut fi pornita, pentru ca nu exista nici o urma a baietilor. S-a spus la vremea respectiva cum ca ar fi patruns intr-o galerie care s-a surpat in urma lor sau ca au fost striviti de zidurile pesterilor prin care tot intrau si scormoneau. Doar parintele Teofil credea ca baietii gasisera poarta de trecere si o deschisesera, dar nu mai aveau si cheia de intoarcere. Pentru ca asa spunea calugarul cel initiat, ca fiecare usa spirituala are cheia sa si daca folosesti o alta, nimeresti in alta parte. Cit despre cei disparuti, acestia nu au fost singurii, mai multe cazuri de disparitii stranii fiind puse pe seama caderilor in prapastie sau a ursilor. Cu toate astea, pina acum nu au fost descoperite urme ale tragediilor, asa incit misterul nu a fost inca elucidat.

Pentru o mai buna documentare ne-am adresat spiritologilor si specialistilor in energetica. Se pare ca astfel de chei exista si permit accesul la anumite zone. “Spre exemplu, toata lumea stie ca sub Sfinxul din Bucegi se gasesc comorile spirituale ale omenirii, dar nimeni nu a putut descoperi nimic, indiferent de aparatura folosita. Sa va spun eu de ce. Pentru ca intrarea este ascunsa sub un val de energie primordiala, greu de reperat si de penetrat. Doar cel care trece de zidul respectiv de energie poate patrunde in tainitele secrete ale Sfinxului. Altminteri, Sfinxul pare o piatra ca oricare alta, pe unul din munti. E vorba de ceea ce noi numim decalaj temporar. Adica in acelasi loc pot exista mai multe civilizatii dar decalate temporar”, sustine domnul Frederik Hanunssen, din Finlanda, un iubitor al spatiului carpatic, pe care-l considera adevaratul pamint sfint de unde au venit zeii. Domnia sa este autorul unor cercetari care aduc in prim plan Carpatii dintre Dunare si Ceahlau, ca fiind leaganul civilizatiei noastre si al puterilor mistice care au stapinit planeta in vechime.

Dar pentru cei care sunt cit de cit initiati in mistica, cuvintul Akasha rezolva tot misterul. Pentru ca Akasha este memoria universala, cea care inregistreaza si pastreaza tot ceea ce s-a intamplat de-a lungul timpului. Astfel, se pare ca sfincsii din intreaga lume sunt zone in care aceasta arhiva a omenirii poate fi accesata. In felul acesta, stincile cele ciudate actioneaza ca o poarta ascunsa intr-un program sofisticat, o poarta lasata de programatorii initiali pentru orice eventualitate, in caz ca lucrurile nu se deruleaza asa cum ar trebui.

Punct de reper pentru calatoriile spatiale

Pentru existenta Sfincsilor din intreaga lume, exista si o alta explicatie. In cartea sa intitulata “Cartea trecutului misterios”, francezul Robert Charoux spune ca pe glob exista locuri speciale, numite puncte ale dragostei, in care energiile se aduna si se contopesc. Nu este vorba despre energiile normale ci despre energiile primordiale, cele din care a fost format pamintul si care poarta intreaga informatie despre planeta noastra. In acele puncte ale dragostei energetice, in care energiile terestre si cele celeste converg, Pamintul a “nascut” diverse forme zoomorfe de piatra. Cei care ajung sa controleze acele puncte pot controla viata si moartea pe Terra. Din acest motiv exista o permanenta lupta in umbra pentru a controla centrele de energie primordiala. Numai ca acestea nu pot fi controlate material, ci spiritual si energetic.

Un alt loc special se gaseste in Muntii Calimani, in rezervatia “12 Apostoli”, unde pot fi vazute o serie de stinci cu diverse reprezentari antropomorfe. Ani de zile oamenii au crezut ca au de-a face cu niste toane ale naturii, dar in 1987 un student descoperea pe Valea Paltinu, un megalit straniu, care reprezenta o figura bizara insotita de cateva simboluri solare. S-a afirmat la vremea respectiva ca insemnele solare sunt cele mai vechi din lume, dar descoperirea nu a avut ecou, parte din cauza birocratiei comuniste, parte din dorinta puterilor oculte de a face cit mai putin zgomot in preajma centrelor de putere energetica si spirituala. Mai mult, au fost voci care au sustinut ca zona ar fi una tamaduitoare, dar nu a fost demonstrat nimic din punct de vedere stiintific. Trecand apoi in Ceahlau, intr-un luminis la care se ajunge dupa un urcus nu chiar la indemina oricui, se gaseste o stinca ciudata, de cremene, inconjurata de mai multe formatiuni antropomorfe.

Este vorba de ceea ce localnicii au numit Dochia si care are o inaltime impresionanta de nu mai putin decat 20 de metri. La baza stincii este un mic izvor, despre care oamenii spun ca ar avea proprietati curative. Aici vin, de la departari mari, pentru a umple bidoanele si sticlele de plastic cu apa curata, apa sfinta ce izvoraste direct din stinca. Legendele care inconjoara stinca sunt numeroase si nici una nu e mai “tinara” de 2.000 de ani. Unii spun ca Dochia ar fi fost, in fapt, fiica lui Decebal preschimbata de zei in stinca pentru a nu fi prinsa de romani. Se spune ca Traian insusi o urmarea pe fata si cand a vazut puterea vechilor zei ai dacilor si-a oprit armatele si nu a mai inaintat. Oricum, pasionatii de OZN sustin ca in preajma Dochiei s-ar fi vazut cele mai multe obiecte zburatoare stranii din 1980 incoace.

Florea Mihai, unul dintre acestia, afirma ca Dochia este, nici mai mult, nici mai putin, decat primul punct din cadrul calatoriilor spatiale care folosesc gaurile de vierme pentru a scurta durata calatoriilor. “Chiar si asa, consumul de energie este mare si aici, la Dochia, ei fac prima reincarcare a navelor. Poate parea de domeniul fictiunii, dar orice aparat electric pe baterii functioneaza mult mai mult acolo sus, decat este prevazut a se intampla. Asta din cauza curentilor energetici din apropiere. Dochia a fost folosita de mii de ani ca punct de reper pentru calatoriile spatiale…”. Daca este sau nu adevarat, ramine ca timpul sa ne arate.

“Nu sunt copil, da` mi se facuse parul maciuca in cap”

In apropiere de Orasul Herculane, de-a lungul Cernei, pe soseaua catre Orsova, se gaseste un alt Sfincs, cel de la Toplet, ascuns privirilor turistilor, dar de a carui existenta stiu iubitorii muntelui. Se ajunge ceva mai greu la el, din cauza drumului anevoios. Si el este inconjurat de legende si povestiri fantastice. Si daca stim ca Nicolae Densusianu a localizat Muntele Sfint Kogaionon putin mai jos, la Dunare, in apropiere de Portile de Fier, nu ne mai miram de nimic. Sub Sfinxul de acolo se spune ca ar fi ingropate ciomagul lui Hercule si piele leului prin care nu trecea nici o arma. Multi au cautat, de-a lungul anilor, cele doua obiecte mistice dar nimeni nu le-a gasit. Spun oamenii ca numai un viteaz cu inima curata le va gasi si ca acela va deveni aparatorul romanilor. Ba mai mult, oamenii spun ca o data la 100 de ani, cele doua arme pot fi vazute stralucand, timp de cateva minute.

“Atunci trebuie ele luate, pentru ca altminterea nimenea nu le gaseste”, afirma domnul Nicoara Matei, profesor etnolog si istoric, citind una din legendele locale. Tot domnia sa spune ca despre unul dintre eroii locali, haiducul Pantelimon, pe la 1830, oamenii spuneau ca ar fi gasit pielea de leu si ca din cauza asta nu-l atingeau gloantele poterei si ale strajilor domnesti trimise sa-l pranda.

“Dar eu mai curand cred ca dadea bani poterei si aceia nu aveau nici un interes sa-l omoare”, incheie domnul Matei. Tot de la domnia sa aflam si ca in preajma Sfinxului de pe Cerna, viperele sunt mai mari si mai veninoase.

“Eu am vazut cateva si m-au trecut fiori pe sira spinarii. Era una care sta tolanita taman pe sfinx si arata ingrozitor. Avea pe putin 2 metri si o grosime ca pe brat. Cand m-a auzit s-a ridicat ca la juma` de metru si a sisiit spre mine de m-a luat groaza. Apoi a alunecat pe stinca si s-a strecurat printr-o crapatura, chiar sub sfinx. Nu sunt copil, da` mi se facuse parul maciuca in cap. Am crezut ca nu scap de acolo”, isi incheie etnologul relatarea.

Vocile din preajma sfincsilor

Dar cea mai importanta alcatuire stincoasa de tip sfinx a fost facuta in Muntii Retezat, unde nu mai putin de sase formatiuni de tip antropomorf sunt dispuse pe un arc de cerc care inconjoara virful cu acelasi nume. Cei care analizeaza solul masivului vor remarca uimitoarea lui asemanare cu cel de pe Luna. In plus, turistii care au campat sau doar au trecut prin preajma, sustin ca nu au simtit nevoia de apa sau de mincare si ca s-au simtit foarte relaxati, chiar daca ajunsesera acolo dupa o zi intreaga de mers pe munte.

Culmea Gropsoarelor din masivul Zaganul adaposteste un alt sfinx, numit Ciobanasul. Privirea sa este orientata catre sud-est, ocrotitor. Pentru locuitorii vechi ai Romaniei, denumirea de cioban avea si o altfel de semnificatie. Simboliza stapinitorul locului respectiv, patronul turmei, al formatiunilor tribale si chiar al micilor voievodate si cnezate. Locul musteste de legende si de intamplari bizare, iar localnicii il ocolesc, spunind ca nu aduce noroc. Cei care au trecut prin preajma Ciobanasului sustin ca au auzit niste voci ciudate, vorbind intr-o limba complet necunoscuta. Vocile au incetat imediat ce s-au indepartat de Ciobanas. Sa fi fost doar niste unde radio sau altfel de unde?! In plus, nu o data s-a afirmat ca vocile care se aud in preajma stincilor si a pesterilor pot apartine si unor fantome. Dar ce sa caute fantomele in locuri pustii, pe virf de munte?

Satelitii celesti

O alta ipoteza tulburatoare a existentei sfincsilor a fost emisa de o serie de cercetatori straini si romani a fost aceea ca pietrele functionau, in realitate, acum mii si mii de ani, ca niste bizare aparate de emisie – receptie spirituala. Prin intermediul lor, zeii de dincolo de Pamint isi puteau trimite ordinele catre preoti, iar prin intermediul lor, acestea sa ajunga la oameni. Nu intamplator zonele au fost cunoscute ca fiind sfinte din cele mai vechi timpuri, iar pe virfurile muntilor s-au descoperit o gramada de urme ale unor temple vechi de mii de ani.

Sfincsii functionau nu ca aparate de radio celeste ci ca statii de amplificare, fluxurile energetice si spirituale care treceau prin ele fiind retrimise catre lumea larga. Si in felul acesta, informatiile controlate de zei ajungeau si la cele mai cunoscute oracole, printre care si cel din Delphi. Ani de zile s-a afirmat despre acesta din urma ca ar fi “functionat” ba pe seama unor gaze halucinogene care se gaseau sub oracol, ba pe seama cine stie caror mincaruri sau ciuperci cu efect halucinogen. Realitatea este putin diferita. Gazele sau mincarurile halucinogene nu ofereau informatiile primite de la zei ci il deschideau pe sacerdotul care efectua serviciul catre lumea divina. Apoi veneau informatiile celeste, care treceau prin sfincsi si se repartizau in functie de reteaua informationala creata de zei. Cum s-ar spune in zilele noastre, sfincsii indeplineau, pe vremuri, rolul satelitilor de comunicatie din zilele noastre, dar la un nivel la care satelitii nu vor ajunge niciodata.

Locul unde omenirea s-a nascut

Interesant este ca departe de a fi centre turistice active, zonele care adapostesc sfincsi par cuprinse de tacere, ca si cum cineva ar incerca sa le faca uitate in timp. Nu este vorba despre mina omului, cum s-ar putea crede ci despre o auto-protectie a zonelor respective. Energia emisa in preajma sfincsilor a dus la crearea unei faune cel putin bizare (vezi viperele de la Toplet, n. a) dar si a unor fenomene naturale menite a-i alunga pe turisti. Este suficient sa privim statisticile din ultimii zeci de ani ca sa vedem cum zona Retezat – Godeanu a fost foarte rar vizitata si cum nu o data, cei care s-au aventurat pe muntii respectivi, au murit sau au suferit accidente grele.

“Cu Bucegii s-a intamplat altceva. Strainii au stiut dintotdeauna ca acolo sunt secrete nemaipomenite care pot da stapinire asupra lumii si a popoarelor. Si cum sa ajunga sa caute acele secrete, fara a fii remarcati? Asa ca au folosit cozile de topor romane si au introdus Bucegii in circuitul turistic. In felul acesta, printre turisti, cautatorii de comori spirituale isi pot pierde urma usor printre ceilalti si pot parea oameni obisnuiti” afirma domnul Marian Dumitrescu, geologog si specialist in energia pietrelor. Cu toate acestea, in ultimii 3-4 ani, o serie de accidente bizare au tras un semnal de alarma asupra Bucegilor.
Avalanse, caderi in prapastie, accidente inexplicabile, ii determina pe tot mai multi turisti sa renunte la explorarea masivului Bucegi, cu toate ca asta nu convine anumitor grupari oculte. Si ceea ce parea imposibil, se petrece de cativa ani incoace: muntele se trezeste iar paznicii spiritualitatii universale s-au intors acasa, in locul unde omenirea s-a nascut.

Un articol de: Viky Mora

Sursa: bindiribli.ro

28 iulie 2013/de admin

DEZVOLTARE PERSONALA, DOCUMENTARE, EGIPT, EVOLUTIE SPIRITUALA, EXTRATERESTRI, INGERI, ISIS, MISTERE, ORION, SIRIUS, SPIRITUALITATE, TEORIA CONSPIRATIEI, THOTH ATLANTUL, VEGHETORII, VIATA IN UNIVERS, ZEI

TABLITELE SUMERIENE – Adevarul despre istoria partiala a Terrei

TABLITELE SUMERIENE

– Adevarul despre istoria partiala a Terrei –

Se vorbeste destul de mult de tablitele Sumeriene, dar foarte putini au citit traducerea acestora. Ele prezinta istoria in varianta Sumeriana.
Tablitele de la Tartaria, mai vechi cu cca. 1000 ani decat cele Sumeriene, inca nu sunt complet descifrate, iar cele descifrate prezinta calcule matematice intr-un alt sistem. Deci pana la definitivarea descifrarii placutelor de la Tartaria, cand e posibil sa aflam o completare sau o schimbare radicala a istoriei, e bine sa cunoastem varianta „traducerii” (sub rezerva unei posibile dezinformari) tablitelor Sumeriene. Asemanarea multor aspecte cu scrierile biblice e covarsitoare.

Zecharia Sitchin, cunoscut datorita traducerii (descifrarii) tablitelor Sumeriene, a caror inteles schimba radical istoria omenirii, catalogat si ca fiind un manipulator, de catre unii, dar si fiindui apreciata traducerea de catre altii.
In cartea ” An.unnak.ki Versus An.unnak.ki ” , Aryana Havak prezinta pe scurt istoria tablitelor Sumeriene, dar si traducerea catorva dintre tablite. In continuare aveti acest pasaj :

Aceasta ar fi istoria oficială, prezentată succint, a Sumerului.

În urma unor ample săpături arheologice, printre care cele din 1850, din zona Mosulului, efectuate de Sir Layard şi cele nu mai puţin faimoase din Telloh, care au fost începute de nişte arheologi francezi în anul 1877 şi au fost continuate de alte echipe până în anul 1913, s-a reuşit aducerea la lumină a unor uriaşe vestigii arheologice care atestă rolul civilizator pe care l-au avut sumerienii. Cu ocazia acestor şantiere s-au găsit aprox. 250.000 de tăbliţe şi cilindri, preponderent din lut şi piatră, pe care se afla întreaga istorie a Sumerului. Din păcate nu s-au tradus decât foarte puţine. Ele sunt considerate ca fiind una din cele mai mari descoperiri arheologice din istoria umanităţii, dar deşi au trecut peste 150 de ani de la aceste evenimente, ele continuă să fie ignorate şi excluse din istoria oficială. Acest lucru se datorează faptului că ele contravin versiunii oficiale, atât din punct de vedere istoric, cât şi religios. Majoritatea acestora fac referire la situaţia economică, socială, religioasă şi politică din acea perioadă. Cel mai important apărător şi traducător al acestor scrieri este reputatul savant Zecharia Sitchin, istoric şi poliglot, care a studiat ani la rând aceste texte şi care, în urma unor argumente coerente, a ajuns la concluzia că această civilizaţie sumeriană a fost un «dar al zeilor».
Ceea ce este însă important şi interesant de aprofundat este Lista Sumeriană a Zeilor şi Zeiţelor. Această listă se află gravată pe o multitudine de tăbliţe de lut şi sigilii de piatră şi cuprinde o perioadă de aproximativ 400.000 de ani. Cu toate că anumite voci au afirmat că ele sunt reale şi trebuiesc acceptate, datorită lungii perioade pe care o acoperă, comunitatea ştiinţifică a respins aceste informaţii considerându-le neverosimile. Ei îşi bazează argumentaţia şi pe faptul că conducătorii sunt descrişi ca fiind zei sau nemuritori.

În aceste înscrisuri sumeriene zeii sunt numiţi An.unnak.ki – în traducere, cei care au venit din cer pe pământ. Nu putem să nu facem o corelaţie cu religia oficială şi anume cu faptul că în Geneză apar nişte personaje ce sunt numite Nefilimi, cuvânt a cărui traducere uzuală este cea de uriaşi, dar a cărui interpretare corectă ar fi: cei care au venit jos.
Mitologia sumeriană afirmă că au existat o serie de zei şi zeiţe, buni sau răi, care au venit pe pământ şi au creat rasa umană. Sitchin spune că aceşti zei au sosit de pe o planetă numită Nibiru sau Planeta încrucişării, pe care asirienii şi babilonienii o numeau Marduk. Sumerienii credeau că această planetă are o orbită eliptică de 3.600 de ani pământeni şi că orbita acestui astru ar începe undeva între Jupiter şi Marte şi s-ar extinde departe în spaţiul cosmic. În prezent s-a identificat un corp ceresc, numit Planeta X, care este situat dincolo de Pluto şi care se pare că face parte din sistemul nostru solar. În traducerea lui Sitchin, planeta Nibiru ar fi cauzat, la începutul formării sistemului solar, distrugerea unei planete numită Tiamat. Se pare că centura de asteroizi dintre Marte şi Jupiter a apărut ca urmare a ciocnirii dintre Tiamat şi una din Lunile planetei Nibiru. Acest cataclism este descris în amănunt pe câteva tăbliţe, însă nu mai există nicio o altă dovadă care să susţină această ipoteză. Singurul argument care se poate aduce este faptul că sumerienii aveau ample, dar totodată neobişnuite cunoştinţe de astronomie, nefireşti pentru acea perioadă, ei având tăbliţe cu reprezentări ale sistemului solar şi al planetelor, reprezentări în care sunt desenate corect poziţiile, mărimea şi orbitele acestora.
Conform calculelor acestora Nibiru trece prin sistemul nostru solar odată la 3.600 de ani, iar sumerienii au numit această perioadă un SAR. Pe tăbliţe găsim afirmaţia că anunnakki au ajuns pe pământ cu 120 de SAR înaintea potopului. Asta ar însemna aproximativ 432.000 ani. Sitchin crede că aceşti zei aveau viaţa foarte lungă, de până la 500.000 de ani pământeni. Tot el spune ca aceştia au venit pe Terra cu scopul de a căuta aur. Se pare că aurul le era necesar la refacerea atmosferei de pe planeta lor, întrucât aceasta se deteriorase. De aceea au venit aici. au construit mine situate în principal în actualul Zimbabwe, zonă numită de sumerieni AB.ZU, au făcut baze între actualele Iran şi Irak. Însă după o perioadă, dându-şi seama că nu pot face munca, au combinat ADN-ul lor cu cel al lui Homo Erectus, creând astfel Homo Sapiens.
Tăbliţele descriu modul în care au fost combinate genele Anunnakki cu cele ale băştinaşilor, ba mai mult, fac referire la anumite recipiente în care au fost creaţi embrionii. Se pare că în misiunea lor de a căuta aur ei au mai aterizat şi pe alte corpuri cereşti cum ar fi Lahmu (Marte) şi Luna. Iniţial au fost 900 de colonizatori, dar doar 600 s-au stabilit pe Terra.
Locuitorii de atunci ai zonei sumeriene au fost primii care au interacţionat cu ei şi tot ei au fost cei cărora de-a lungul timpului le-au fost dezvăluite informaţii privind sistemul solar, astronomia, construcţia de oraşe, agricultura, canalizare, etc.
Anunnakki aveau ca şi conducători pe Enlil şi Enki, care erau fiii conducătorului suprem al celor de pe Nibiru, numit Anu. Enki împreună cu Ninhursag sau Ninti se pare că au fost cei care i-au creat pe oameni, deşi Enlil s-a opus cu vehemenţă. Ninhursag, Ninti sau Ninkharsag este descrisă ca având vaste cunoştinţe medicale şi apare deseori în reprezentările sumeriene sub forma unei potcoave cu ajutorul căreia se tăia cordonul ombilical. În anumite reprezentări ea apare ca fiind o femeie însărcinată.
Ulterior aceasta devine zeiţa mamă şi o regăsim în diverse religii sub felurite nume ca: regina Semiramida, Isis, Barati, etc.
Tăbliţele ne spun că în fazele iniţiale s-a încercat combinarea ADN-ului zeilor cu feluritele vietăţi existente pe Terra la acel moment. Aşa se face că au apărut creaturi cu diverse defecte sau hibrizi, inapţi în a munci.
Într-un final, după multe combinaţii şi încercări eşuate, au descoperit formula corectă şi astfel s-a născut LU.LU, primul Homo Sapiens. În conformitate cu textele sumeriene Lulu a avut ca mamă o femeie din Africa, iar descoperiri recente arată că Homo Sapiens a apărut pentru prima oară acolo. Ştiinţa confirmă că noi am avut acelaşi strămoş feminin care a trăit în Africa acum 150.000–300.000 de ani. Tot ştiinţa demonstrează că acum 35.000 de ani s-a produs o nouă intervenţie, la fel de bruscă ca prima, asupra ADN-ului uman, în urma căreia a apărut Homo Sapiens Sapiens.
Pe tăbliţele sumeriene apar numele şi ierarhia zeilor anunnakki. Astfel: tatăl zeilor se numea AN (cer) iar mama lor ANTU. Aceştia stăteau în cerul lor şi veneau în vizită pe E.RI.DU doar rareori.

Se pare că aceşti doi au fost cei care i-au trimis pe Enlil şi Enki, care erau fraţi vitregi, să guverneze pământul. Ulterior aceştia au devenit din fraţi, rivali. Tăbliţele mai descriu faptul că oamenii au primit posibilitatea procreerii, iar acest lucru a dus la o explozie demografică. Se pare că acesta a fost declanşatorul unui conflict major între Enlil şi Enki, conflict în care Enki a ţinut partea rasei nou create. De altfel atât legendele sumeriene cât şi textele Vedice povestesc despre conflicte permanente în rândul zeilor, iar dacă ne gândim şi la mitologia greacă observăm aceeaşi stare conflictuală la nivelul zeilor, care exploda la cel mai mic incident.

Zeii sumerieni sunt descrişi ca având mai multe înfăţişări. Uneori sunt umanoizi, alteori au cap şi aripi de păsări şi adesea au aspect de reptilă. Această ultimă reprezentare apare în special în imaginile în care aceştia sunt descrişi ca fiind războinici. Aceste tipare sunt repetitive şi se regăsesc pretutindeni. Interesant este faptul că în texul tăbliţelor, pe parcursul a mai multe sute de mii de ani, se regăsesc numele aceloraşi zeităţi.

Cel mai important zeu era Anu, dumnezeu din cer, stăpânul constelaţiilor, rege al zeilor, spiritelor şi demonilor şi care locuia în cele mai înalte zone din cer. El avea puterea creaţiei şi puterea distrugerii, pedepsindu-i astfel pe cei răi. El a fost tatăl lui Anunnku, în traducere, cel venit din cer.
Pe una din tăbliţe apare Enmeduranki, un prinţ din Sippar, care a fost îndrăgit de Anu, Enlil şi Enki. El a fost adus de Shamas la adunarea zeilor. Ei i-au arătat cum «să vadă uleiul pe apă» şi multe alte secrete. Apoi i-au dat Tăbliţa Divină care conţinea secretele Cerului şi ale Pământului. Tot ei l-au învăţat cum să facă calcule matematice.
Sumerienii nu i-au numit dumnezei pe anunnakki, ci DIN.GIR, adică cei puri, strălucitori. Nu are sens să intrăm în amănunt în aceste descrieri. Informaţiile se găsesc şi pot fi accesate. Este important de menţionat că textele sumeriene împart istoria în două părţi: înainte şi după Potop. Se pare că a existat un potop care a venit şi a distrus ceea ce creaseră anunnakki. Ei spun că după ce apele s-au retras, anunnakki au decis că au fost prea măreţi (în sensul de buni) pentru umanitate. Termenul folosit este ELU, care se traduce din acadiană ca măreţ.
Dacă suprapunem informaţiile tăbliţelor peste cele din Biblie vedem că anumite idei corespund, regăsindu-se în ambele scrieri.

Iar după ce au început a se înmulţi oamenii pe pământ şi li s-au născut fiice, Fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au ales dintre ele soţii, care pe cine a voit.
Dar Domnul Dumnezeu a zis: „Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceştia, pentru că sunt numai trup. Deci zilele lor să mai fie o sută douăzeci de ani!”
În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi (nefilimi), mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii: aceştia sunt vestirii viteji din vechime.
Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ şi că toate cugetele şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele,
I-a părul rău şi s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ.
Şi a zis Domnul: „Pierde-voi de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci îmi pare rău că le-am făcut.”

Babylon

Potopul a ţinut pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi s-a înmulţit apa şi a ridicat corabia şi aceasta s-a înălţat deasupra pământului.
Şi a crescut apa mereu şi s-a înmulţit foarte tare pe pământ şi corabia se purta pe deasupra apei.
Şi a sporit apa pe pământ atât de mult, încât a acoperit toţi munţii cei înalţi, care erau sub cer.
Şi a acoperit apa toţi munţii cei înalţi, ridicându-se cu cincisprezece coţi mai sus de ei. Şi a murit tot trupul ce se mişca pe pământ: păsările, animalele, fiarele, toate vietăţile ce mişunau pe pământ şi toţi oamenii.
Toate cele de pe uscat, câte aveau suflare de viaţă în nările lor, au murit
Şi aşa s-a stins toată fiinţa care se alia pe faţa a tot pământul, de la om până la dobitoc şi până la târâtoare şi până la păsările cerului, roate s-au stins de pe pământ, şi a rămas numai Noe şi ce era cu el în corabie.
Iar apa a crescut mereu pe pământ, o sută cincizeci de zile.
Geneza

De altfel dacă ar fi să cercetăm legendele şi miturile existente pe întreg pământul am realiza că pretutindeni apare ideea de potop. În tăbliţele sumeriene se povesteşte cum anunnakki au părăsit pământul în navele lor în timp ce întreg teritoriul era acoperit de apă. Există în prezent dovezi geologice care confirmă că acum aproximativ 11.000 î.Hr. pe Terra s-a produs o catastrofă care a distrus toate aşezările existente. Ici colo apar noi descoperiri, dovezi ale unor civilizaţii avansate, dar care nu sunt luate în seamă.
Tot pe aceste tăbliţe găsim informaţii cu privire la faptul că sumerienii îşi vedeau zeii ca fiind buni şi puternici şi de aceea atribuiau eşecurile şi nereuşitele personale ca fiind răsplata propriilor fapte. Astfel s-a născut credinţa că dacă îţi dispreţuiai sau judecai dumnezeul acesta îţi aducea boli, suferinţă, dezastre. Din scrieri aflăm că în acea zonă geografică ploile erau rare şi că atunci când ploua şi apăreau inundaţii acestea erau puse pe seama unui demon care trăia în Golful Persic şi care se răzbuna pe ei. Tot la sumerieni apare ideea că un copil se naşte deja păcătos şi că orice suferinţă este dată pe merit şi că trebuie mulţumit pentru ea.

Panteonul Zeilor Sumerieni

Sumerienii atribuiau calităţi umane zeilor şi astfel avem informaţii despre tot felul de conflicte cum ar fi cel apărut între zeul bovinelor Lahar şi sora lui, zeiţa cerealelor, Ashnar. Apare apoi o ceartă între Emesh, zeul verii, răspunzător de floră, construcţii, oraşe şi temple şi Eten, zeul iernii, care era responsabil cu naşterile şi roditul. Se pare că aceşti zei erau geloşi şi voiau să fie lăudaţi în permanenţă. De asemenea a existat un conflict şi între Enki şi Ninhursag (doamna care dă viaţă). Acesta se pare că ar fi mâncat opt plante crescute într-un loc special, numit grădina divină şi ar fi declanşat astfel furia zeiţei. Aceasta l-a blestemat, dorindu-i ca opt părţi din corpul lui să se îmbolnăvească, iar Enki s-a îmbolnăvit. Una din zonele afectate a fost o coastă.
Într-un final lui Ninhursag i s-a făcut mila şi s-a întors să îl însănătoşească. Ea a creat opt divinităţi care să îl vindece, din care una a fost făcută special pentru coasta bolnavă. Ea se numea Nin-Ti, în traducere doamna coastă. Să fie acesta oare o asemănare cu biblica Eva?

Despre Ninhursag se ştie că a avut o fiică şi un fiu cu Enki. Aceasta a devenit ulterior zeiţa păşunilor, iar fratele ei pe nume Ninurta a fost văzut ca fiind răspunzător de fântâni. Ninhursag este numită şi Niniti-doamna vieţii sau Mammi şi răspundea de facilităţile medicale.

Enki iese din apă la îndemnul mesagerului său Isimud care este uşor de identificat prin cele două feţe care privesc în părţi opuse (dualitate).

În reprezentări, Enki apare adesea reprezentat de doi şerpi care se încolăcesc, imagine foarte asemănătoare cu cea a AND-ului uman şi cu cea a caduceului, simbol folosit şi în prezent de medicină. Pe tăbliţe se află consemnat faptul că el a sfidat Consiliul Conducător al Anunnakkilor, care hotărâse să distrugă umanitatea, pentru că o vedea ca fiind o creaţie imperfectă, şi l-a învăţat pe Ziusudra (Noe sumerian) cum să îşi construiască o barcă spre a se salva pe el şi familia lui.
Perioada domniei lui Enki se întinde pe 120 SAR. Templul lui principal se numea E-ENGUR-RA, în traducere, casa din străfundul apei şi se alia în Eridu, o localitate situată în zona văii Eufratului. Se mai ştie despre Enki că a avut un copil cu fiica sa care a dat naştere unei fete pe nume Nikurra. Enki s-a împreunat şi cu aceasta şi astfel s-a născut Uttu. Important este faptul că Enki apare întotdeauna ca protector şi învăţător al omenirii şi este văzut ca fiind creatorul omului.
Spre deosebire de fratele său Enki, Enlil este descris ca fiind un zeu al vântului sau al dominaţiei. Tăbliţele spun despre el că ar fi fost aruncat din DILMUN, casa zeilor, pentru că ar fi violat o fată pe nume Ninlil. Aceasta însă l-a urmat în pribegie şi i-a născut patru copii. Enlil este văzut ca fiind stăpânul pământului şi este cunoscut ca fiind inventatorul târnăcopului.

În afara acestor principali zei, în tăbliţele sumeriene mai găsim relatări şi despre alte zeităţi, fiecare având un rol binestabilit în ierarhia existentă.
Consider că este important să amintim cronologia evenimentelor, stabilită de Sitchin, în urma traduceri tăbliţelor.

Evenimente înainte de Potop

450.000 Î.Hr.
Atmosfera planetei Nibiru începe să se deterioreze şi devine astfel ostilă vieţii. Anu îl detronează pe Alalu şi ajunge cu ajutorul unei nave pe Terra. Aici găseşte zăcăminte de aur şi realizează că acestea pot fi folosite spre a salva atmosfera planetei sale.

445.000
Anunnakki aterizează pe Terra şi îşi stabilesc baza la Eridu, cu intenţia de a extrage aur din Golful Persic. Ei sunt conduşi de Enki, care este fiul lui Anu.

430.000
Pământul începe să devină ospitalier datorită climei care devenise mai blândă. Anunnakki sosesc pe Pământ în număr mare. Ei sunt conduşi de sora vitregă a lui Enki. Ea era doctor şi avea şi rang conducător.

416. 000
Producţia de aur începe să scadă, iar acest lucru îl determină pe Anu să vină pe Pământ. Împreună cu el soseşte şi fiul lui, Enlil. Odată ajuns aici, Anu hotărăşte ca exploatarea minieră să aibă loc în Africa. Totodată îl numeşte pe Enlil coordonator al misiunii Terra. Enki este trimis în Africa. În momentul în care voia să părăsească Terra, Anu este atacat de nepotul lui Alalu.

400. 000
În sudul Mesopotamiei existau şapte localităţi dezvoltate. Cele mai importante erau: un port spaţial în Sippar, Centrul de Control al Misiunii din Nippur şi Centrul Metalurgic din Shurrupak. Minereurile erau transportate din Africa cu ajutorul unor nave. Metalul era rafinat şi apoi trimis în sus, pe orbită. De aici era încărcat în navele care soseau regulat de pe Nibiru. Igigi era răspunzător de trimiterea produsului finit.

380.000
Igigi îl sprijină pe nepotul lui Alalu iar acesta încearcă să ia Pământul în stăpânire.
Enliliţii câştigă într-un final războiul împotriva zeilor.

300. 000
Anunnakki se răzvrătesc deoarece nu le convenea munca grea pe care o depuneau în mine. Enki şi Ninhursag se văd puşi în situaţia de a găsi alţi muncitori. De aceea se gândesc să creeze lucrători. Primi lucrători obţinuţi prin manipulare genetică au avut la bază ADN-ul unei femele de maimuţă. Aceştia au fost primii Homo Sapiens. Ei sunt puşi la muncă în locul anunnakki lor. În acelaşi timp Enlil aduce lucrători primitivi în Edin din Mesopotamia. Homo Sapiens a fost creat având posibilitatea procreerii şi de aceea a început să se înmulţească.

200.000
O nouă eră glaciară se abate asupra Pământului. Acest lucru face ca viaţa să regreseze.

100.000
Clima începe să îşi revină, încălzindu-se. Fiicele oamenilor care erau deosebit de frumoase sunt râvnite de către anunnakki. Aceştia încep să se cupleze cu ele. Acest lucru îl enervează pe Enlil.

75. 000
Asupra Pământului se abate o nouă eră glaciară. Pe Pământ este atât de frig încât doar omul Cro-Magnon supravieţuieşte.

49. 000
Enki şi Ninhursag se decid să pună noi conducători în Shuruuppak. Ei îi aleg din rândul oamenilor, dar din categoria celor ce aveau părinţi anunnakki. Acest lucru îl înfurie pe Enlil, care se hotărăşte să distrugă întreaga populaţie.

13. 000
Enlil îşi dă seama că se va produce o catastrofa globală odată cu trecerea planetei Nibiru prin apropierea Pământului. Valul uriaş ce urma să se propage pe Terra avea să îi ducă planul la bun sfârşit. El îi pune pe anunnakki să jure că nu vor divulga oamenilor această informaţie.

Evenimente după Potop

11.000 î.Hr.
Enki nu poate respecta promisiunea şi îl învaţă pe Ziusudra cum să îşi construiască o barcă sigură. Apele se revarsă asupra pământului. Anunnakki urmăresc întreaga scenă de la bordul navei lor. După ce apele au început să se retragă, Enlil acceptă ca populaţia rămasă să primească unelte şi seminţe. Oamenii încep să cultive mai întâi în zonele înalte. Enki îi învaţă cum să domesticească animalele.

10.500
Descendenţii lui Ziusudra primesc trei ţinuturi unde să îşi desfăşoare activitatea. Ninurta, fiul lui Enki, îi ajută făcând stăvilare şi secând râurile spre a le oferi teren fertil.
Enki intervine şi el, făcând valea Nilului cultivabilă. Peninsula Sinai este transformată în port pentru navele spaţiale. Anunnakki construiesc un Centru de Control pe muntele Monah, viitorul Ierusalim.

9.780
Primul născut al lui Enki, pe nume Ra/Marduck, împarte domnia Egiptului între Osiris şi Seth.

9.330
Seth îl capturează pe Osiris, după care îl omoară tăindu-l în bucăţi. Preia apoi rolul de conducător al Nilului.

8.970
Fiul lui Osiris, pe nume Horus, îşi răzbună tatăl iniţiind primul război al piramidelor. Seth reuşeşte să scape refugiindu-se în Asia. El ia peninsula Sinai şi Canaan-ul.

8.670
Urmaşii lui Enlil nu sunt de acord cu faptul că descendenţii lui Enki controlau toate zonele de zbor şi de aceea iniţiază un al doilea război al piramidelor. Ninurta câştigă bătălia şi goleşte piramidele de echipament. Ninhursag organizează o conferinţă de pace. Conducerea Egiptului este preluată de urmaşii lui Thoth. Dinastia Ra/Marduk îşi pierde puterea. Se construieşte Heliopolisul.

8.500
La porţile facilităţilor spaţiale sunt construite turnuri de veghe. Unul dintre acestea se afla în Jericho.

7. 400
Este o perioadă a păcii. Anunnakki dezvăluie oamenilor noi cunoştinţe. Este momentul în care începe perioada neolitică. Egiptul este condus de semi-zei.

3.800
Anunnakki se hotărăsc să înfiinţeze din nou oraşele zeilor în Sumer. Este momentul în care apare civilizaţia. Primele oraşe construite sunt Eridu şi Nippur. Anu vine în vizită pe Terra. Cu această ocazie se construieşte oraşul Uruk, iar templul acestui oraş este închinat zeiţei Inanna, care era nepoata lui Anu.

Regi pe Pământ

3.760
Oamenilor le-a fost dată conducerea. Ninurta face prima capitală la Kish. În Nippur apare calendarul. Civilizaţia începe să se răspândească şi în afara Sumerului.

3.450
Nannar/Sin preia conducerea în Sumer. Babilonul este proclamat de către Marduk ca fiind „poarta zeilor”. Acum are loc cunoscutul incident de la turnul din Babel, iar anunnakki reuşesc să amestece limbile oamenilor. Thoth a fost dat jos de pe tron de către Ra/Marduk. Dumuzi, fratele lui Thoth, cel care o trădase pe Inanna este arestat şi apoi ucis din greşeală. Marduk este zidit de viu în marea piramidă, dar reuşeşte să scape printr-un tunel. Pleacă apoi în exil.

3.100-3.350
Sunt ani de haos, care se sfârşesc odată cu instalarea unui faraon. Civilizaţia înaintează ajungând în a doua regiune.

2.900
Conducerea Sumerului este preluată de Erech, căruia Inanna îi dă putere peste a treia regiune. Acesta este momentul în care valea Indus începe să se civilizeze.

2.650
Regatul Sumerului începe să se destrame, ocazie cu care capitala se mută. Enlil îşi dă seama că oamenii sunt din ce în ce mai greu de condus.

2.371
Inanna se îndrăgosteşte de Sharru-Kin (Sargon). Acesta îşi stabileşte capitala la Agade. Acesta este momentul naşterii imperiului akkadian.

2.316
Sargon, vrând să stăpânească cele patru regiuni, desacralizează pământul Babilonului. Conflictul dintre Inanna şi Marduk capătă amploare şi ia sfârşit doar în momentul în care Nergal, fratele lui Marduk, pleacă din Africa, spre a-l convinge să părăsească Mesopotamia.

2.291
Tronul din Akkad este ocupat de Naram-Sin. Acesta reuşeşte cu ajutorul Inannei să intre în Egipt prin peninsula Sinai.

2.255
Inanna preia puterea în Mesopotamia. Narram-Sin sfidează Nippurul. Marii anunnakki atacă Agade, ştergându-l de pe faţa pământului. Inanna reuşeşte să scape. Grupări loiale lui Enlil şi Ninurta ocupă Sumerul şi Akkad.

2.220
Civilizaţia Sumerului explodează graţie unor conducători abili din Lagash. Gudea este ajutat de Thoth să construiască un ziggurat în onoarea Ninurtei.

2.193
Este anul în care Terah, tatăl lui Abraham se naşte într-o familie de înalţi preoţi.

2.180
Egiptul se împarte în două. Urmaşii lui Ra/Marduk rămân cu sudul iar faraonii obţin tronul Egiptului de Jos.

2.130
Autoritatea începe să se deterioreze în Mesopotamia. Inanna nu reuşeşte să reziste la conducerea Erechului.

Era decisivă

2.123
În Nippur se naşte Abraham.

2.113
Enlil îi încredinţează lui Nannar, pământul din Shem. Se decide ca Ur să fie capitala noului imperiu. Ur-Nammu se urcă pe tron şi devine protectorul Nippurului. Tatăl lui Abraham, Terah, vine în Ur spre a încheia o alianţă cu curtea regală.

2.096
Ur-Nammu este ucis în război. Oamenii sunt convinşi că omorârea lui a fost aranjată de Anu şi Enlil. Terah pleacă împreună cu familia sa în Harran.

2.095
Shulgi vine la tron în Ur. Imperiul începe să prospere. El se îndrăgosteşte de Inanna şi devine iubitul acesteia. Dă Larsa elamiţilor în schimbul promisiunii că vor servi ca legiune străină.

2.080
Prinţii din Theba, care îi erau loiali lui Ra/Marduk au început să facă presiuni asupra nordului ce se afla sub Mentuhotep I. Nabu. Fiul lui Marduk obţine adepţi, pentru tatăl său, din Asia de Vest.

2.055
Nannar îi ordonă lui Shulgi să trimită trupe elamite pentru a stopa revolta din oraşele canaanite. Elamiţii ajung la intrarea în peninsula Sinai şi la portul spaţial.

2.048
Moare Slugi. Marduk se mută în ţinutul hitiţilor. Abraham stăpâneşte peste sudul Canaanului, fiind ajutat de o trupă de elită.

2.047
Amar-Sin, cunoscut din Biblie ca Amraphel, devine regele Urului. Abraham pleacă în Egipt, de unde revine după cinci ani, însoţit de mai multe trupe.

2.041
Amar-Sin, ghidat de Inanna, formează coaliţia regilor din est şi organizează o expediţie militară în Canaan şi Sinai. Conducătorul acesteia este elamitul Khedor-la’omer. Abraham le blochează accesul la intrarea în portul spaţial.

2. 038
În timp ce imperiul se destramă, Shu-Sin îl înlocuieşte pe Amar-Sin la tronul din Ur.

2.029
Ibbi-Sin îl înlocuieşte pe Shu-Sin. Provinciile vestice sunt din ce în ce mai mult orientate către Marduk.

2.024
Marduk intră în Sumer şi se înscăunează în Babilon. Lupta se extinde către centrul Mesopotamiei. Pământul sfânt al Nipurului este întinat. Enlil ordonă pedepsirea lui Marduk şi Nabu, însă Enki se opune. Cu toate acestea fiul lui Enki, Nergal îi ţine partea lui Enlil. Nabu împreună cu ajutoarele lui încearcă să captureze portul spaţial, moment în care marele anunnakki aprobă folosirea armelor nucleare. Nergal şi Ninuria distrug atât portul spaţial cât şt oraşe canaanite.

2.023
Vântul poartă deşeuri radioactive către Sumer. Oameni şi animale mor răpuşi. Apa este otrăvită şi pământul devine sterp. Sumerul şi întreaga sa civilizaţie zac în ruine. Abraham moare la vârsta de 100 de ani, iar moştenitorul lui devine Isaac.

După cum am mai spus, aceasta este cronologia evenimentelor, cronologie stabilită de Sitchin în urma analizării tăbliţelor sumeriene. Trebuie menţionat că există multe voci, mai mult sau mai puţin autorizate, care contestă aceste evenimente. Este însă izbitoare similitudinea şi cronologia unor evenimente înşiruite aici, cu cele descrise de alte surse din antichitate şi în primul rând cu cele din Biblie. Peste tot apare un dumnezeu/forţă supremă care a făcut omul, l-a învăţat, i-a dat pereche, l-a izgonit atunci când a încălcat o lege, etc. În toate tradiţiile se vorbeşte despre un potop care a venit să şteargă păcătoşii de pe suprafaţa pământului şi despre un singur om, care avertizat fiind, şi-a luat măsurile necesare. Dacă este să luam în calcul că majoritatea munţilor sunt tineri, atunci nu putem să nu acceptăm ideea unor convulsii, apărute nu departe în trecut, la nivelul scoarţei terestre. Până şi Platon menţionează într-una din lucrările sale că agricultura a început întâi în regiunile înalte, deoarece un val uriaş distrusese toate aşezările de la şes.

Nu vreau să spun mai multe, vă las să trageţi concluziile singuri. Vă recomand însă înainte de a accepta o versiune, oficiala sau neoficială a istoriei, să analizaţi cât mai multe surse. Numai aşa vă veţi putea forma o opinie corectă asupra trecutului nostru.

În jurul datei de 12 iunie 2006, un batalion de infanterie, care avea ca sarcină supravegherea zonei petroliere de la Baza aviatică din Talil, situată în sud-estul Bagdadului, a descoperit accidental o cutie de cupru în interiorul căreia se aflau mai multe tăbliţe de lapis-lazuli ce aveau gravate în ele simboluri ale scrierii cuneiforme. Fără să ştie exact despre ce este vorba, Agenţia Naţională de Securitate, împreună cu guvernul american şi britanic, au restaurat o tăbliţă. Pentru a vedea despre ce descoperire era vorba aceasta a fost dusă la British Museum. Membrii au fost asiguraţi că rezultatul va fi făcut public, dar se pare că forţe guvernamentale au interzis acest lucru. Enervaţi aceştia au plecat către British Museum spre a lua parte la proiect. În acest mod, au apărut simultan în mai multe oraşe, transcrieri ale textului străvechi. Probabil că asta a fost marea noastră şansă de a afla de această descoperire.

Tăbliţa I

După dorinţele lor, tronul regal a fost coborât din ceruri
Drepturile au fost perfecţionate, ordonanţele divine au fost exaltate.
În locuri pure, cinci oraşe au fost construite: primul fiind Eridu, al doilea Badtibira. Larak a fost al treilea şi Sippar al patrulea. Al cincilea oraş a fost Shuruppak al cărui rege am fost eu, Ziusudra.
Acestea au fost centrele cultului. Aceste cinci oraşe au fost desemnate centrele cultului.
Un vuiet a ieşit din aceste centre de cult. Un vuiet perturbat de zei.
După ce oraşele au fost distruse, centrele cultului au fost distruse de asemenea.
După dezastru, inundaţia trimisă să acopere tot pământul, distrugătoarea vieţii.

Iar eu Ziusudra, pe vârful înalt al muntelui Nimush, am aranjat şapte şi şapte bărci, pline cu trestie, pini şi liliac şi am dus ofranda pentru a răspândi tămâia în toate direcţiile, iar zeii au mirosit mireasma.
Au mirosit mireasma, şi s-au adunat în jurul ofrandei precum muştele.
Belet-ili a venit. Ea ţinea în aer un ornament în formă de muscă pe care Anu îl făcuse în focul său interior.
„Jur că pe acest medalion albastru,
Că nu o să uit niciodată aceste zile, niciodată!”
Când Enlil a ajuns, m-am adunat cu soţia mea în jurul zeilor.
Ne-a atins sprâncenele şi ne-a spus „Hithero, Ziusudra a fost o fiinţă umană, acum va fi cunoscut ca şi Utnapishtim, şi el împreună cu soţia vor fi zei, ca şi noi.”
Şi am fost duşi departe.
Am fost duşi la locul de unde izvorăsc mari râuri.
La Gihon, Pishon, Tigris şi Euphrates.
În acel loc îndepărtat trăim.
Acolo, la sursa marilor râuri trăim.
Când am ajuns în acel loc de peste lumi,
Enlil mi-a spus, către Utnapishtim, a spus
„Tu”, „cel de departe” vei face munca conducătorului tău EA.
Cândva înţelepciunea venea dintr-un zid de trestie, aşa vei face şi tu.
Vei lua decizii pentru alta, o cu totul altă corabie. Scrie-le în tabletele din lapis-lazuli
Scrie-le în tabletele alese.
Apoi pune-le într-o cutie de bronz, pusă pe o trestie şi pe crengi de pin şi liliac.
Împarte înţelepciunea. Împarte bogăţia. Ascunde-le, departe
În oraşul celui mai puternic erou, care a văzut ce a fost ascuns.
Inspectează fundaţiile, puse de către cei 7 maeştri zidari (masoni) pe cărămizile arzătoare. Vezi cum străluceşte precum bronzul în soare?
Urcă-te pe scări. Uită-te la pământul pe care îl întrupează.
Admiră grădinile, templele şi magazinele, toate locurile magnifice.
Caută piatra din mijloc
Uită-te sub.
Acum, în acele timpuri, în acele zile, lumea era încă nouă.
Când Enlil a adus în faţă tăbliţele, pământul abia se uscase.
Coliba roşie, coliba roşie. Zid, Zid.
Coliba roşie ascultă, zid reflectă
Dă jos coliba, construieşte o barcă
Lasă posesiunile. Caută viaţa.
Renunţă la bunurile lumeşti. Ţine sufletul în viaţă.
O nouă furtună se apropie, dar ploile nu urlă. Altă inundaţie vine. Din nou peste pământuri.
Fii pregătit şi pregăteşte-ţi crucile familiei
Schimbă bucuria din sufletele oamenilor.
Ascunde-te în îmbrăţişarea lui Nibiru, întoarcerea luminii în permanentul cerului. A fost (ilizibil)
Sfârşitul tăbliţei

Tăbliţa II

Din prima băutură
Când a intrat pentru prima oară sub manta
Pentru nectarul negru al „raqiya” acesta a fost predestinat
Peste mii de ani, ei au venit
În cea mai violentă formă, au venit
Şi au întrerupt căile vechi
(ilizibil)
Şi oamenii pământului au fost ţinuţi prizonieri în propriile case
Invadatorii s-au luptat între ei pentru bogăţiile pământului
Pentru nectarul negru
Zeii se uitau trişti la ce se întâmplă
Şi s-au consiliat între ei
Pentru un remediu
(ilizibil)
(ilizibil)
În acest timp invadatorii au continuat
Spre oripilarea martorilor, invadatorii au continuat
(ilizibil)
(ilizibil)
Când a apărut urâtul semn în deşert
Uzurpatorii nu au luat de seamă (ilizibil)
Acolo în Dilmun
(ilizibil)
(ilizibil)
Marii zei s-au adunat
Marii zei s-au adunat în Dilmun
(ilizibil)
Ninhursag a adus schimbarea înaintea lui Enki
(ilizibil)
Şi soarta oamenilor a fost pecetluită
Sfârşitul fragmentului

Tăbliţa III

S-a stabilit că naţiunile se vor întoarce
(ilizibil)
(ilizibil)
Naţiunile oamenilor se vor întoarce în pântec
În Nibiru, eterna mamă creatoare
(ilizibil)
(ilizibil)
(Ilizibil)
Annuaki au fost trimişi în faţă
Din ceruri Annuaki au fost trimişi către creaţia lor
(ilizibl)
An, Enlil, Enki şi Ninhursag creatorii oamenilor cu capete negre
Fondatorii Eidu, Bad-tibira, Larsa, Sippar şi Shuruppak
(ilizibil)
Primele oraşe au fost fondate
(ilizibil)
Acestea au fost păstrătoarele naţiunilor
Puternicii oameni cunoscuţi care au dat afară Nephilimul
Şi au construit temple divine, ordine, ritualuri şi ceremonii
(ilizibil)
Acestea au fost generaţiile, naţiunile multitudinii.
Această multitudine de naţiuni a curs din ceruri
(ilizibil)
Annuaki, An, Enil şi Ninhursag au trimis înainte mesajele divine
(ilizibil)
Aşteptând întoarcerea lor, întoarcerea copiilor, creatorii oamenilor au aşteptat
(ilizibil)
Cu inimile grele, dar pline de bucurie au aşteptat

Tăbliţa IV

Un nou potop a venit
Din ceruri un nou potop a venit
Cu Dilmun pe dreapta şi sacrul Eridu pe stânga
Annuaki s-au adunat
Între două locuri pure, locul de apă pură
De unde Gihonul şi Pish-onul, Tibru şi Eufrat au curs
Ungând pământul şi oamenii într-o baie purificatoare.
Aceste ape limpezi, cele ce susţineau viaţa au secat
Marile râuri au secat
Acum praful suflă în acele locuri.
Unde marile râuri curgeau cândva
Praful domneşte în acel loc.
Marduk a deschis uşa şi fiii lui Dilmun au mers înainte
Fiii lui Dilmun
Tinerii bravi ai acelui oraş pur
Cel mai luminat dintre oraşe
Au venit în timp ce fiii lui Eridu pregăteau masa
Recitau incantaţia, uitata ceremonie veche
Radiant cu mâinile curate stă Ninhursag
În faţa Annunaki
Cu mâinile curate se pregătea. Supraveghea pregătirile incantaţiilor potrivite, ofrandele şi ceremoniile.
Copiii, zeii creatori, consiliul, Annuaki, pentru ei
Se pregătea
(ilizibil)
Naţiunile, triburile de pe pământ s-au pregătit în timp ce patru oameni puternici ţineau şi focurile şi vânturile
Ca nimic să nu se întâmple pe pământ.
Nici noapte, nici zi, întuneric sau lumină, monotonia dăinuia.
Până când naţiunile, triburile şi-au luat zborul
De pe pământ, naţiunile alese şi triburile au zburat,
În timp ce un munte de foc a ieşit din mare
Curăţând pe cei necuraţi, înghiţind cerul.
Sfârşitul Tăbliţei

Tăbliţa V

Sfânta migraţie peste ceruri
Annunaki
Zeii din apus s-au adunat în locurile sacre vechi şi noi
Ea, Ninki, Inanna şi Utu
Enlil lângă Ninlil, Adad lângă Ninhursag
Zeiţa mamă, (ilizibil) înţeleapta Mammi
A administrat drepturile divine în lumina focurilor consacrate
În timp ce zeiţa pântec, Belet-ili era prezentă
Focurile veşnice, făcute din trestii pure, liliac şi pin ardeau în locurile predestinate
Sub grija oamenilor cunoscuţi, progeniturile antice
Progeniturile antice ale lui Umal au administrat focurile
La trei şi două puncte (ilizibil) au făcut (ilizibil) oamenii înţelepţi fac o ofrandă pe pământ
După ritualul cerc, Umal, naţiunile şi triburile s-au refugiat
La trei şi două puncte, locurile de (ilizibil) pe calea spre ceruri
Naţiunile lui Umal şi triburile s-au spălat pe mâini
Au învăţat ceremoniile şi ritualurile în acele locuri (ilizibil) prin migraţia sfântă
În acele locuri, Umal, naţiunile pământului şi triburile
Au fost făcuţi curaţi din nou
În acele locuri Umal a fost făcut curat într-o baie purificatoare
Scufundat total, acesta a ieşit curat
Ca şi tinerii din Dilmun (ilizibil)
Au pregătit nava nouă, noile nave, planificatele nave.
Inscripţionate de Ut Napishtim după sfaturile lui Enlil din partea lui Ea,
Au fost pregătite în acele locuri predestinate.
La două, trei puncte (ilizibil)
Bravii tineri din Dilmun au pregătit navele.
Pentru (ilizibil) drum prin ceruri, migraţia sfântă
Bravii tineri din Dilmun au administrat (ilizibil)
Al doilea (ilizibil) următoarea (ilizibil), locul chinului lui Umal a fost pregătit
Abundenţa a fost dăruită pământului
Seminţe, cereale, pomi fructiferi şi peşti de tot felul mării
Sub îndrumarea lui Umal se va (ilizibil… ilizibil… ilizibil) nu va merge.
Zeii din Apsu, consiliul şi annunaki au spus:
Spre ceruri îşi va căuta Umal pâinea
Şi în ordonanţele divine îşi va găsi Umal dreptatea
Umal nu va mai (ilizibil) în locurile desemnate, locurile sacre.

Traducere tablitelor din engleză de Cristian David Isăilă

LINK TABLITELE SUMERIENE TRADUSE IN ENGLEZA:

http://www.youtube.com/playlist?list=PLEF46697CFC133577

PRIMA TABLITA, CAPITOLUL 1/6

23 aprilie 2013/de admin

DEZVOLTARE PERSONALA, EVOLUTIE SPIRITUALA, MAESTRII SPIRITUALI ASCENSIONATI, MEDITATIE, SPIRITUALITATE, Uncategorized, ZEI

Dasha Maha Vidya – Cele Zece Mari Intelepciuni Cosmice

Dasha Maha Vidya / Shakti – Cele Zece Mari Intelepciuni Cosmice

Shakti este forța divină care, manifestându-se distruge forțele demonice și restabilesc echilibrul. Fiecare zeu în hinduism are energia sa Shakti și fără aceasta energie nu au nici o putere. Lakshmi este energia lui Vishnu. Parvati este energia lui Shiva. Shakti este, de asemenea, numita Devi sau Mahadevi, presupunând roluri diferite ca Sati, Parvati, Durga și Kali.

Deci, Shakti este zeița mamă, sursa a toate, a principiului feminin universal de energie, putere sau creativitate. Shakti este inseparabilă de principiul masculinShakti, adica de Tatălui Universal, Creatorul Divin. Shakti–principiul masculin este numit Brahman de scriitorii Upanishadelor. Pincipiul masculin al lui Shakti însăși este Shiva.

Dasha Maha Vidya – Shakti cu cele 10 manifestari ale sale

Maha Vidya înseamnă Marea Înţelepciune (maha – înseamnă mare în sanscrită, iar vidya – înţelepciune sau cunoaştere ). Este vorba despre uniunea divină exprimată prin zece aspecte – Dasha Maha Vidya (dasha – zece).

Cele Zece Mari Înţelepciuni sau Căi ale Înţelepciunii sunt tot atâtea aspecte fundamentale, ideale, pe care fiecare om le are mai mult sau mai puţin trezite în el însuşi. Întotdeauna realizarea spirituală este însoţită şi de trăirea deplină a Înţelepciunii, în toate cele zece aspecte ale sale.

Inţelepţii Indiei au atribuit calităţi umane acestor forme ale intelepciunii, vorbind despre ele ca despre Mame divine, binevoitoare, ce îţi deschid calea spre Dumnezeu. Ele sunt totodată energii fundamentale ale manifestării pe toate planurile sale, sunt adevărate matrici energetice care constituie însuşi Universul fizic şi subtil.

Indiferent dacă ştii sau nu Cele Zece Maha Vidya există în tine şi exişti prin ele. Iată câte idei despre fiecare:

Kali este Înţelepciunea eternităţii, forţa transformatoare care există pretutindeni. Te ajută să depăşeşti teama şi limitele determinate de timp şi efemeritate.

	Name	KALI (Time)
	Mahavidya	Eternity of time
	Worship means	To die daily, detach from body consciousness and the impermanence of all things, transforming into the eternal unborn being.
	Mantra	KRING KRING KRING HING HRING DAKSHINE KALIKE KRING KRING KRING HRING HRING HUNG HUNG SWAHA
	Enhances	Kumbaka, self-knowledge, samadhi.

Tara este Înţelepciunea conştienţei, forţa compasiunii divine. Ea este Steaua călăuzitoare a uturor celor ce aspiră la o fericire adevărată.

	Name	TARA (Star)
	Mahavidya	The power of silence
	Worship means	To move accross the pond of mind & emotion, guided by the savior star that is silence, the void, nada, the primordial sound.
	Mantra	AING AUNG HRING KRING HUM PHAT
	Enhances	Hearing the silence of nada (or Aum) behind all sound, inner peace.

Tripura Sundari este Înţelepciunea voinţei divine, iubirea şi frumuseţea la nivel esenţial. Prin ea te ridici deasupra personalităţii limitatoare trăind iubirea şi recunoscând frumus eţea.

	Name	TRIPUR SUNDARI (beauty of the 3 worlds)
	Mahavidya	The beauty of pure perception
	Worship means	To move beyond the perception of form into the delightful union of seen and seer, the divine beauty in everything.
	Mantra	HRING KA AE EE LA HRING HA SA KA HA LA HRING SA KA LA HRING
	Enhances	Witness consciousness

Bhuvaneshvari este Înţelepciunea cunoaşterii supreme, energia spaţiului nesfârşit. Te ghidea ză pentru a depăşi ataşametele faţă de maya, iluzia cosmică.

	Name	BHUVANESHWARI (queen of the universe)
	Mahavidya	The love of infinite space
	Worship means	To let the fullness of inner space merge with the cosmic womb of outer space, with the divine mother, and join the play of loving union with everything.
	Mantra	HRING
	Enhances	Universal love

Tripura Bhairavi este Înţelepciunea acţiunii purificatoare, energia tapasului ardent. Ea te pregăteşte pentru a putea primi graţia lui Dumnezeu.

	Name	TRIPUR BHAIRAVI (terror of the 3 worlds)
	Mahavidya	The fire of truth
	Worship means	To let the awesome power of truth destroy all impediments to spiritual growth by burning them in the fire of tapas (ascetism).
	Mantra	HASAIN HASKARING HASAIN
	Enhances	Inner light, removal of the 9 impediments of mind

Chinnamasta este Înţelepciunea curajului şi a sacrificiului suprem. Ea îţi trezeşte discernăm ul, bijuteria cea mai de preţ a fiecărui om.

	Name	CHINNAMASTA (chopped off head)
	Mahavidya	To stop mind is liberation
	Worship means	To liberate yourself from the desire for sensory input, cutting off the source of the movements of mind and reaching deep meditation (samadhi).
	Mantra	SHRING HRING KLING AING VAJRAVAIROCHNIYE HUNG HUNG PHAT SWAHA
	Enhances	Willpower, vision, meditation, sexual abstinence, kundalini yoga, samadhi

Sursa imagini: sanatansociety.org

Dhumavati este Înţelepciunea Divinului ocultat, lumina de dincolo de întuneric. Ea est e forţa vidului beatific.

	Name	DHUMAVATI (beholder of smoke)
	Mahavidya	The blessing of suffering
	Worship means	To let the unreal become obscured by the smoke of suffering, revealing the hidden potential behind pain, uglyness and old age, grasping the opportunity for learning, embracing the wisdom of forgetting the past.
	Mantra	DHUNG DHUNG DHUMAVATI THAH THAH
	Enhances	Enjoyment of sorrow, spiritual insight, compassion, mental health

Bagala Mukhi este Înţelepciunea fascinaţiei divine, cea care te încântă pentru a te înălţa. Matangi este înţelepciunea armoniei, a perfecţiunii. Este forţa vindecătoare a naturii. Pr in ea întreaga viaţă va fi plină de armonie.

	Name	BAGLA MUKHI (power to stop speech)
	Mahavidya	All opposites are one
	Worship means	To apply the stunning power of the truth of complementarity upon all negativity, silencing confusion and doubt.
	Mantra	AUM HRING BAGLAMUKHI SARVA DUSHTANAM VAVACHAMUKHAM ISTAMBHAY JIVHAMKEELAY BUDDHINASHAY HRING AUM SWAHA
	Enhances	Inner silence, stillness of asana, kumbhaka, willpower

MATANGI

	Name	MATANGI (power of intellect)
	Mahavidya	Speaking truth purifies
	Worship means	To speak truth, teach truth, sing of truth, paint truth, even if it makes us outcasts, even if we feel unsuited, and thus invoke its purifying power.
	Mantra	AUM HRING KLING HUM MATANGAIYE PHAT SWAHA
	Enhances	Creativity, harmony, mantra meditation, teaching

Kamalatmika este Înţelepciunea splendorii divine, energia prin care atingi prosperit atea materială şi spirituală.

	Name	KAMLA (lotus, clad in water)
	Mahavidya	Sharing brings wealth
	Worship means	To share wealth, beauty and enjoyment in order to obey the magic law of karma, thus providing a peaceful background for spiritual growth.
	Mantra	AUM AING HING SHRING KLING HASSAU JAGATPRASUTAYEI NAMAH
	Enhances	Wealth, sharing, peace, devotion

Pentru fiecare dintre acestea există modalităţi specifice pentru a le trezi în propria fiinţă, pentru a folosi conştient energia lor în evoluţia spirituală, dar şi în viaţa de zi cu zi.

Câteva caracteristici ale celor zece Maha Vidya

Înţelepciunea este revelată prin zece căi. Ceea ce este specific tuturor acestor a este atât exaltarea dorului de Sublim, cât şi chemarea mistică profundă.

Unde, dacă nu în Misterul lui Kali, poţi să intuieşti eternitatea? Unde, dacă nu în lumina ei, găseşti alinarea, în iubirea din Sundari – esenţa vieţii, în expansiunea lui Bhuvaneshwri – cunoaşterea nelimitată, în focul lui Bhairavi – concentrarea perfectă, în discernământul si Chinnamasta – transcenderea minţii, în inefabila Dhumavati – pacea absolută, în forţa lui Bagalamukhi – fascinaţia divină, în armonia lui Matangi – desăvârşirea, în splendoarea lui Kamaka – încununarea fericirii?

Ele nu sunt diferite înţelepciuni, ci sunt 10 manifestări ale lui Kali. Dasha Maha Vidya începe cu Kali, care nu este prima dintre ele, ci este câmpul energiei prin care toate se desfăşoară.

Kali însăşi este considerată Shakti Yoga. Energia lui Kali este Kriya Shakti, energia de acţiune a oricărui proces interior care ne conduce de la nefiinţă spre fiinţă, de la multiplicitate spre unicitate. Aceasta se produce prin trezirea lui Kundalini Shakti. Kriya shakti a lui Kali din yoga inversează procesul creaţiei, ducându-ne de la multiplicitate spre unicitate. Fiecare dintra Dasha Maha Vidya reprezintă o parte din Kali.

Tara cuprinde Tarana shakti sau capacitatea sau puterea de a ne salva, de a ne scoate din ignoranţă şi de a ne duce spre iluminare. Tara ne dăruieşte cunoaşterea fiecărui plan al existenţei. Ea este ghidul interior şi marea preoteasă a ascensiunii spirituale.

Tara ne ajută să depăşim obstacolele, să trecem de oceanul de ignoranţă.

Maha Vidya cunoscută sub numele de Sundari este expresia frumuseţii şi a încântării.

Ea este Sundari a lui Kali, frumuseţea şi încântarea inerente în Kali, inerente procesului Odată ce am trecut prin Kali şi am fost conduşi de Tara către în sus, descoperim frumuseţea şi încântarea ca forţe interioare prin Sundari. Calea spirituală nu vorbeşte numai despre renunţare, austeritate sau moarte. Sundari este Akarshana shakti, forţa atracţiei Divinului, care ne conduce în iubire, în aspiraţia de a ne reîntoarce spre Inima noastră. Sundari este puterea atracţiei lui Kali şi ea este energia vieţii eterne.

Bhuvaneshvari este aspectul divin al mamei care guvernează întregul univers, mişcarea timpului şi orientarea obiectelor în spaţiu. Puterea sa este Vikasana shakti, puterea de a face totul clar sau evident. Aceasta duce la manifestarea întregii creaţii. Ducându-ne spre interior, trecem dincolo de tărâmul uman, dincolo de forţele naturii şi ajungem în contact cu această putere guvernatoare, măreaţă a mamei divine. Doar prin această putere toate lucrurile pot să existe, să acţioneze. Sub această putere a lui Bhuvaneswari, a viziunii ei, ea restructurează perspectiva noastră asupra vieţii în conformitate cu înţelepciunea ei, cu graţia ei, dăruindu-ne un simţ al libertăţii, al expansiunii, al bucuriei în toate acţiunile, amplificând influenţa lui Sundari. Ea creează spaţiul şi libertatea noastră interioară.

Bhairavi este forma cea mai aprigă a lui Kali. Ea reprezintă focul lui Kali ascuns în lumea materială, în natură şi în cele mai ascunse locuri ale corpului şi ale minţii noastre. O dată ce este trezită, ea iniţiază şi propulsează procesul înălţător în interior. Pavitra karana shakti este puterea purificatoare. Acţiunile ei le preced pe cele ale lui Kamala. Focul lui Bhairavi poate să distrugă toate forţele ostile. Focul lui Bhairavi duce la transmutarea energiilor, elanurilor în Inima fiinţei.

Kali devine Bhairavi pentru a proteja, pentru a purifica, pentru a ne transforma.

Chinnamasta este o formă şi mai puternică a lui Kali. Ea este o dezvoltare mai amplă a e nergiilor lui Bhairavi. Este focul din al treilea ochi care deschide Sahashrara, prin tăierea simbolică a capului. Aceasta permite sângelui devoţiunii inimii spirituale să se reveleze şi să devină soma, fluviu de beatitudine şi de încântare. Lumina lui Chinnamata îndepărtează ignoranţa. Ea este Chhedana shakti sau puterea de a tăia, care, la cel mai înalt nivel, este puterea unei percepţii adânci, discriminarea, discernământul sau viveka.

Dhumavati este cunoscută ca jiestha sau forma mai în vârstă a lui Kali. În cazul ei, este vorba despre avarana shakti, puterea de a ascunde, de a tăinui. Este deseori simbolizată ca o forţă care însoţeşte sărăcirea, suferinţa, dezamăgirea, tristeţea. Dar acesta este doar un aspect al naturii sale. Dhuma este fumul. Fumul lui Dhumavati este de asemenea parfumul de tămâie, fumul de tămâie care ne inspiră. Ea este noaptea primordială în care descoperim originile luminii eterne.

Bagalamukhi este un alt aspect plin de forţă al lui Kali. Este puterea stopării, a neutralizării, este Stambhana shakti. Este energia lui Kali cunoscută ca arma sa. Arma sa este aceea a mantrei şi a luminii. Această armă nu este doar caracterizată de putere, ci şi de frumuseţe. Ea ne hipnotizează cu frumuseţea ei, ne copleşeşte. Se consideră că Shak este arma lui Shiva. Kali, ca fiind această armă, este Bagalamukhi, focul radiind galben sau forţa lipsită de frică a purei conştiinţe. Prin Bagalamukhi, energia lui Kali ne poate opri mişcarea în timp şi spaţiu şi ne poate duce în infinit, în eternitate.

Matangi este forma lui Kali care guvernează forţele naturii în lumea exterioară şi ne dăruieşte ajutorul ei, ghidarea ei. Ea ne ajută inclusiv prin animale, păsări, plante, flori.

Ea este Kali ca Natura care ne înconjoară. Ea este puterea de seducţie a lui Kali sau Mohana shakti, farmecul interior care ne duce în profunzimile fiinţei. În felul acesta, ea este un alt aspect al lui Sundari sau Sundari în plină acţiune pe pământ, prin natură.

Cu toate acestea, Matangi are şi ea aspectele ei de forţă. Ea ne aduce toate forţele naturii în ajutor în sprijinul sadhanei noastre. Ea este totodată farmecul lumii interioare. Ea este cea prin care acţionează puterea creatoare şi vindecătoare a întregii naturi.

Kamala este aspectul de abundenţă al lui Kali. Prin aspectul prosperităţii, Kamalatmika ne ajută să intrăm în interior, unde găsim o abundenţă de bucurie, frumuseţe, fericire, încântare si reprezintă abundenţa interioară. Acesta este rezultatul cel mai înalt al dansului lui Kali prin cele 10 Maha Vidya. Kamala cuprinde Pusthikarana shakti sau energia hrănirii, ultimul aspect care se revelează al lui Sundari, totodată şi ca expansiune a lui Sahashrara. Ea este frumuseţea percepţiei renăscute din experienţa infinitului şi a eternităţii prin graţia lui Kali cea neagră.

Kali este Dasha Vidya Atmika, întruchiparea celor 10 forme ale înţelepciunii.

Samharakali

”Fără gânduri, infinită, matrice universală, ea închide ochii resorbind lucrurile pentru a le face să apară din nou, existând plenar, ea este etern născătoarea. O omagiez pe Kali cea care resoarbe, ea care este cu totul vidă şi în întregime plină de bucurie.” – Abhinavagupta

”Vidă, pentru că este lipsită de gândirea dualizantă, dar înzestrată cu plenitudinea existenţelor deoarece ea conţine esenţa lucrurilor. Ea debordează de bucuria faptului că, diferenţierea dispărând, Conştiinţa înfloreşte plenar. Această energie se naşte etern, căci dacă ea închide ochii, absorbindu-se în ea însăşi, este numai pentru a se naşte din nou sub forma unei adevărate Cunoaşteri, aceea a lucrurilor clar percepute, însă numai în ea.

Străluceşte de puritate, îndoielile capabile să o umbrească fiind eliminate. Deoarece ea transcende gândirea mentală (manas) toate modalităţile de cunoaştere acced la conştiinţa non-mentală (unmani) lipsită de construcţiile dualizante; de aceea a fost numită vidă.

Energia resorbitoare prezintă două aspecte: o succesiune gradată (krama) când, îndoielile evaporându-se, diferenţierea dispărând, ea bea nectarul lumii şi, căutând să integreze mijloace de cunoaştere, ea le înţelege în unitatea lor. Dar dacă această succesiune nu mai are loc (akrama), această Kali se dezvăluie în natura sa infinită. Ea se odihneşte în etapa celei mai înalte cunoaşteri şi face să crească bucuria, căci Conştiinţa înfloreşte în ea plenar. Ea are acelaşi extaz atât în activităţile sale lumeşti cât şi în culmea vieţii mistice: gloria actului cunoaşterii îi aparţine”. Abhinavagupta

Tara descrisă de Frawley

În forma, culoarea și aparen a lui Tara putem găsi multe simboluri și în elesuri, în special prin prisma faptelor prin care ea este binecunoscută. Există în traditia budistă multe înfătișări pe cara le poate lua, așa cum se poate vedea din cele 21 de forme, cele 8 Tara-e care ne salvează din cele 8 pericole și rugăciunile respective către ele. Tara este, totuși, ce l mai adesea cunoscută în 2 forme: Tara cea albă și Tara cea verde. (GREEN TARA SI WHTE TARA)

Tara cea verde e văzută ca aducând pacea, salvând fiintele din pericole și temeri. Ea este, așa cum și numele o sugerează, de culoare verde, simbol al actiunii și al compasiunii active; în corelatie cu aceasta este legătura ei cu Amoghasiddhi care domnește asupra familiei de Buddha-și ai actiunii. Astfel, Tara actionează doar pentru binele adoratorilor ei și este rapidă în ceea ce face.

Tara cea albă este caracterizată de cei 7 ochi ai săi, trei pe faţă, câte unul pe fiecare palmă și câte unul pe talpa fiecărui picior. Ochii aflati pe fata ei semnifică puritatea corpului, vorbirii și mintii. Cei de pe mâini și picioare reprezintă cele patru calităti nelimitate le unui bodhisattva: compasiunea, bunătatea iubitoare, bucuria și egalitatea.

Tara cea albă este populară pentru că este cunoscută ca oferind binecuvântarea pentru o viaţă lungă.

Tara cea albă este cunoscută ca fiind Chintamattra Cakra, ”Roata care împlinește toate dorintele” , nume care vine de la mantra rădăcină aflată în inima ei.

Frawley despre Tripura Sundari

Tripura Sundari, înţelepciunea existenţei în frumuseţe şi iubire :

Sundari înseamnă în sanscrită – frumuseţe. A te orienta spre ea înseamnă a căuta frumuseţea divina.

Frumuseţea provine din lumina Conştiinţei care străluceşte în obiecte. Lumina frumuseţii pe care o vedem în obiecte este lumina conştiinţei. Descoperind aceasta cand pătrundem în izvorul încântarii infinite din noi înşine. Aceasta este o revelare a lui Sundari.

Sundari reprezintă frumuseţea ultimă a purei percepţii care apare în noi când vedem întregul Univers în noi înşine, când vedem toată natura ca fiind o reflectare a conştiinţei. Sundari este astfel frumuseţea naturii dar văzută prin prisma unităţii. Când ajungem la o astfel de conştienţă vom descoperi încântarea în tot ceea ce vedem. Percepţia devine bucurie, chiar dacă e vorba de obiecte obişnuite.

Înţelepciunea lui Sundari oferă cunoaşterea adevărului că Tu eşti Acela… Ea ne învaţă că totul este Brahman. Din perspectiva ei, samsara este unită cu nirvana. Lumea iluziei se topeşte în Inima. Ea reprezintă cunoaşterea lui Atman şi este cel mai mult iubită de maeştrii vedantici.

Cea mai înaltă formă de adorare a lui Sundari este să te abandonezi în Sine, să fii cine eşti in realitate, Sinele întregului Univers.

Shankaranarayanan despre Tripura Sundari

Tantra concepe Supremul în dubla sa postură de prakăsa şi vimarsa. Supremul ca Transcendent Absolut este strălucirea esenţială, prakăsa. Când se mişcă pe sine pentru a manifesta ceva din el, există o reflectare, vimarsa, asupra sieşi. Această reflectare ia forma unui impuls, un imbold, o dorinţă, kăma. Dorinţa se produce printr-o scindare în fiinţă şi este o cuantă, kala. Această cuantă a dorinţei Supremului, kămakală, este marea Zeiţă Tripu Sundari, cea de-a treia dintre Dasa Maha Vidyas.

„S-a mişcat la început ca dorinţă înăuntru, care a fost sămânţa originară a minţii”, spune Riorit ca eu să mă multiplic, pentru naşterea neamurilor” este exprimarea din Upanişade. ”Dorinţa este secretul creaţiei. Dorinţa este rădăcina manifestării. Dorinţa este fundamentul existenţei. Dorinţa Divinului de a se extinde pe Sine în manifestare este transmisă în fiinţa individuală care încearcă să se perpetueze pe sine, să crească printr-un proces de posesie, absorbţie, asimilare şi stăpânire.

Dorinţa ia mai întâi, forma unei fragmentări, apoi încearcă să unească toate părţile într-unul, doreşte să se dăruiască pe sine prin creaţie şi apoi doreşte să primească înapoi creaţia. Această dublă dorinţă este la baza Iubirii, legătura dătătoare de viaţă care îl leagă pe Creator de Creatură.” (Sri Aurobindo)

Potrivit profeţilor vedici, Iubirea este o revărsare a divinei Desfătări, Beatitudinea fundamentală care se află la baza tuturor lucrurilor. Iar când fericirea se manifestă în formă, ea se exprimă ca Frumuseţe.

Tronând în Transcendent, Iubirea este suverană peste întreaga manifestare. Sentimente de bunăvoinţă, bunătate, consideraţie, afecţiune, camaraderie, apropiere, unitate – toate acestea sunt anemicele expresii pe pământ ale Divinei Iubiri care îl impregnează şi îl susţine.

Ea este cunoscută ca Tripura Sundari.

BHUVANESHWARI – Marea Intelepciune Cosmică a Spaţiului

Cea de-a patra Mare Intelepciune Cosmică în panteonul tantric hindus este Bhuvaneshwari – Marea Zeiţă care protejează toate lumile în Manifestare.

De altfel, acest atribut al zeiţei este simbolizat chiar de numele ei, care înseamnă Regina Glorioasă sau Guvernatoarea (Ishvari) întregului domeniu al Creaţiei, cu toate lumile (Bhuvana) pe care Creaţia le conţine. Bhuvaneshwari este creatoarea Pământului, Apei, Focului, Aerului, Eterului, a întregii Naturi (Prakriti), a Soarelui şi a Lunii.

Cu alte cuvinte, ea este Mama Divină care protejează toate lumile.

Bhuvaneshwari reprezintă puterea deschiderii şi a expansiunii nesfârşite, a egalităţii în spirit şi a păcii profunde care conţine şi susţine toate lucrurile. Zeiţa este spaţiul originar din care se obiectivează mai apoi orice lucru sau fiinţă.

Intelegerea lui Bhuvaneshwari face cu putinţă transcenderea limitărilor fiinţei umane, revelându-ne faptul că adevărata iubire universală, liberă şi complet neataşată, nu are formă, cu alte cuvinte, ea nu se „contractă” şi nu se focalizează doar asupra uneia sau alteia dintre formele obiectivate (fiinţă, animal etc.), dar cu toate acestea, ea înglobează toate formele. O astfel de iubire sublimă nu limitează şi nici nu urmăreşte să ţină ceva doar pentru ea însăşi, aspect care o face să se manifeste mereu într-un mod profund altruist. Pe de altă parte, spaţiul inefabil al iubirii reprezintă un spaţiu care permanent „hrăneşte” tot ceea provine din el, conferind în acest fel posibilitatea de creştere şi dezvoltare.

Deoarece reprezintă spaţiul, Bhuvaneshwari este complementara lui Kali , care după cum ştim reprezintă timpul: cele două zeiţe semnifică astfel cele două faţete principale ale Zeitatii Supreme (Shakti), respectiv infinitatea şi eternitatea. Cu alte cuvinte, putem spune că Bhuvaneshwari creează într-un anumit fel „scena” pe care, mai apoi, Kali îşi desfăşoara dansul teribil al vieţii şi al morţii. Această analogie ne permite totodată să remarcăm faptul că zeitatea supremă reprezintă în acelaşi timp atât martorul (sau cel care observă), cât şi principiul activ, dansul cosmic a lui Kali.

Legenda despre apariţia Marii Puteri Cosmice Bhuvaneshwari în manifestare spune că la Începuturi, doar Soarele (sub forma Creatorului întregului Univers) era stăpânul cerului. Înţelepţii (rishis) au implorat Soarele (Surya) să creeze mai multe lumi, oferindu-i ca ofrandă soma. Atunci, Surya a folosit Energia sa Supremă pentru a manifesta lumile (lokas sau bhuvanas). Astfel, această Energie Supremă a luat o formă proprie sub înfăţişarea plină de splendoare a Marii Puteri Cosmice Bhuvaneshwari.

Spre Inima Spirituală cu Tripura Bhairavi

Upanişadele vorbesc despre trei aspecte ale Absolutului Divin Transcendent, aspecte care sunt precursoare creaţiei. „El a dorit, so ‘kămayata, să devină multiplu, divers”. Acestă dorinţă, voinţă primordială este icchă sakti, forţa-voinţă, Tripura Sundari din Dasha Mah. Apoi este a doua ipostază: „Care a văzut, tadaikşata”. Această percepţie determină ceea ce este cunoscut ca Spaţiu şi are drept rezultat forţa-cunoaştere, jnăna sakti. Bhuvaneshwari este numele ei. Cel de al treilea aspect este tapas. „El şi-a insuflat energie sieşi: sa tapo’ tapyata”, spun Upanişadele. Acest tapas este forţa-acţiune kriyă sakti şi este desemnata de marele nume Tripura Bhairavi.”( Shankaranarayanan)Tripura Bhairavi este forţa Divinului de a acţiona, înţelepciunea focului purificator şi a concentrării perfecte. Ea este totodată perseverenţa, focul aspiraţiei, ardoarea ce însoţeşt drumul nostru spre idealurile propuse precum şi patosul din toate acţiunile pe care le săvârşim cu tot sufletul. Pasiunea unei vieţi trăite profund, perseverenţa, cufundarea totală în miezul oricărui lucru sau fenomen pe care îl studiem, puritatea deplină ce o trezim prin sadhana, toate acestea sunt urmarea trezirii înţelepciunii lui Tripura Bhair avi în noi.

Chinnamasta

Chinnamasta face ca înţelegerea limitată să poată fi depăşită şi să se reveleze astfel realitea condiţionată.

Înţelepciunea sa te duce dincolo de dualitate, dincolo de mintea legată de efemeritate. Prin ea se transcende lumea obişnuită sau se conştientizează extraordinarul acestei lumi.

Shankaranarayanan spune: ”Chinnamasta este tunetul care distruge toate fortele antidivine; ea este strălucirea ascunsă în inima norului. Stăpânind peste Divina Minte, ea actionează prin mintea umană și este simtul de dincolo de simturi. Există cinci simturi ale actiunii armendriyas și cinci simturi ale cunoașterii – jnănendriyas; mintea este considerată de către gânditorii indieni ca fiind al unsprezecelea simt . De fapt, ea este cunoscută ca antahkarana, prin care ochiul vede, urechea aude și celelalte sim uri își îndeplinesc functiile. Omul devine stăpân peste simturile lui gratie fortei lui Chinnamasta.

Chinnamasta reprezintă forta neîmblânzită, puterea extraordinară a Supremului.

Chinnamasta își are sediul în cap, în locul dintre sprâncene, în ajna cakra; este puterea vointei superioare și a viziunii supramentale.”

Despre Chinnamasta, Machig si Chod

Prajna Paramita ne învaţă că odată ce am renunţat la gândirea conceptuală, vidul este revelat fiind plin. El nu este o pustietate moartă ci un pântece vibrant al conştiinţei din care totul se naşte. Învăţătura oferirii propriului corp ca nectar tuturor fiinţelor vii (chod) ne arată că acesta nu este doar un simplu sacrificiu de sine care conduce la moarte, ci o generozitate care provine dintr-o inimă deschisă, bazată pe înţelegerea faptului că totul este impermanent în dualitate şi că nu există o existenţă separată, individuală.

Dhumavati – a şaptea rază a Înţelepciunii

Cele Zece mari Înţelepciuni – Dasha Maha Vidya – descriu Fiinţa divină prin atributele care îi conturează perfecţiunea. Analog, la nivel uman ele încununează viaţa împlintă, trăită fericită. Fiecare Maha Vidya reprezintă un aspect ideal al fiinţei umane ca şi al Divinului. De aici se poate înţelege necesitatea trezirii acestora în fiecare dintre noi. Fie că o vom face în această viaţă, fie că mai aşteptăm câteva zeci de existenţe, atunci când vom atinge cele mai înalte nivele spirituale, vom constata şi înflorirea acestor mari înţelepciuni în noi. Ele caracterizează desăvârşirea pe care orice om o va atinge.

Înţelepciunea lui Dhumavati este Vidul care există înaintea şi în urma Creaţiei.

Forma urâtă prin care e descrisă îl învaţă pe aspirant să privească dincolo de ceea ce e suprareal, să privească în profunzime şi să caute adevărurile înalte ale vieţii.

Dhumavati este cea care dăruieşte puteri paranormale, cea care te salvează din necazuri, cea care oferă daruri, inclusiv spirituale, cum ar fi cunoaşterea ultimă sau eliberarea.

Faţă în faţă cu minunea prin Bagalamukhi

Bagalamukhi e un alt aspect al formei teribile a lui Kali, fiind puterea de a opri, paraliza sau neutraliza, Sthambhana Shakti. Ea este energia lui Kali care se manifestă ca o armă invincibilă. Dar această armă işi are forţa într-o mantra şi în lumina desi nu este doar o armă a puterii, ci una a frumuseţii.

Prin Bagalamukhi, este posibil să ne oprim mişcarea în timp şi spaţiu şi să intrăm în infinitul etern.

Bagalamukhi mai e numită Pitambaradevi sau Brahmastra Rupini pentru că ea transformă fiecare lucru în opusul lui. În momentul liniştit dintre dualităţi, ea ne permite să le transcendem. Bagalamukhi e prezenţa secretă a opuşilor în care fiecare lucru e dizolvat înapoi în Nefiinţă.

Bagalamukhi este una din Dasha Maha Vidya, una din cele Zece Mari Înţelepciuni divine.

Locul ei în corp e indra-yoni, palatul moale, punctul aflat la mijloc între simţurile ochilor, urechilor, nasului şi limbii.

Bagalamukhi e vizualizată ca fiind aşezată pe un tron de aur şi înconjurată de lotuşi galbeni. Ea este uimirea, minunarea, fascinaţia pe care o trăim deseori în faţa frumuseţii. Dorinţa oamenilor de a vedea minuni este o manifestare directă a lui Bagala. Simţim, inutim că viaţa ne este mult mai intensă dacă suntem în preajma miracolelor.
Matangi – Armonia şi sensul vieţii

Înţelepciunea armoniei divine a totului este reprezentata in Tantra Shastra de Matangi.

Prin trezirea acesteia toţi cei care se confruntă cu haosul, dezordinea, incoerenţa, existenţa fără rost vor putea să depăşească aceste situaţii.

Ordinea cauzală şi acauzală, forţele naturii şi energia vindecătoare a plantelor, puterea cuvântului rostit şi redarea valorii limabjului sunt câteva din caracteristicile lui Matangi.

Matangi este totodată şi expresia fundamentală a tendinţei de unificare într-un tot coerent şi unitar a întregului univers şi de aceea cunoaşterea ei deschide calea spre trăirea un ităţii şi unicităţii divine, principiu fundamental în hridaya yoga.

Kamalatmika – Intelepciunea Splendorii Divine

Kamalatmika este „Cea precum esenta lotusului” – zeita bogatiei, a frumusetii, a fertilitatii, a iubirii si devotiunii.

Kamalatmika reprezinta dansul Sinelui prin cele Zece Maha Vidya. Intelepciunea eternitatii, puterea compasiunii divine, iubirea si frumusetea in esenta lor, cunoasterea suprema ca spatiu nesfarsit, focul purificator, curajul si discernamantul, vidul beatific, fascinatia divina si armonia naturii dau nastere splendorii

divine.

Kamalatmika este energia prin care putem atinge prosperitatea materiala si spirituala, abundenta in toate formele ei.

Ea este adeseori vizualizata sub forma unei zeite de o frumusete orbitoare, ce straluceste extatic la nivelul inimii si trezeste gratia divina in toate fiintele

din Univers.

Kamalatmika este splendoarea divina in manifestare.

Articol preluat partial: tantra-mahavidya.com

Sursa imagini: sanatansociety.org

21 aprilie 2013/de admin

MISTERE, SHAMBALLA

Orasele subterane ale getilor

Orasele subterane ale getilor si portile spre taramul celalalt ale mayasilor

Derinkuiu este un oras antic din Capadocia ce se desfasoara pe verticala, scobit in roca vulcanica, pe 11 nivele subterane, care, se spune, ar cobora pana la 85 de metri sub pamant.

Sali ample foloseau si drept loc de vanzare a produselor alimentare

Putea adaposti intre 30.000 si 50.000 de locuitori. Intrarea in fiecare nivel era inchisa de roti masive de piatra, de 1,5 metri in diametru, cantarind 500 de kilograme.

O Shambala a getilor

Tuneluri prevazute cu trepte asigurau accesul spre nivelul urmator

Este cea mai spectaculoasa cetate care s-a durat vreodata, foarte ingineresc construita, cu sisteme de aerisire sub forma de puturi, cu 15.000 de deschideri la suprafata, si canalizare.

Fiecare nivel era inchis de roti masive de piatra, cantarind 500 de kilograme

In interior, era dotata cu toate accesoriile pentru o viata normala: puturi si bazine de apa, aprovizionate de un rau subteran, prese de ulei si de struguri, camari, crame, staule pentru vite, scoli, capele. Frizele prezinta toate simbolurile dragi neamului get: zig-zagul, rombul, sfoara, spirala. Este prezent si simbolul regal, floarea cu patru petale, prezenta pe scutul lui Decebal de pe Columna lui Traian, pe frizele mormintele regale ale getilor odrisi si pe steagurile dahilor parti. Era si simbolul zeului capadocian Mitra.

Zeci de orase subterane

Simbolul regal, floarea in patru petale, este motivul de decor principal

Derinkuiu nu este singular. Este legat de alte complexuri subterane, peste 40, ce se desfasoara in adancurile Capadociei prin zeci de kilometri de tuneluri. Derinkuiu era legat de Kaimakul (caimacul) printr-un tunel de opt kilometri. Kaimakul putea adaposti 20.000 de oameni. Sunt cele mai mari orase subterane.

Arhitectura orasului subteran este foarte complexa

Multi se straduiesc sa explice denumirea orasului Derinkuiu prin fel de fel de asocieri lingvistice, uitand ca era in Capadocia, cea locuita de geti. Pentru ei, „dura” era cetate, iar cuiul, cui. A „dura in cui”, inseamna sa construiesti in adancime, cum intra cuiul in lemn. Preluata de neamurile care au venit ulterior, denumirea nu prezinta o diferenta mare de pronuntie. Spaniolii il traduc si ei, fara sa dea detalii lingvistice, „cetate in adancime”. Istoricii de la Ministerul turc al Culturii dateaza constructia orasului subteran in secolul VIII, VII i.C. si sustin ca era folosit ca refugiu din calea invadatorilor.

Orasele au fost construite de zei

Cercetatorii David Childress si David Wilicock nu sunt de acord, pentru simplul motiv ca gurile de aerisire ale orasului subteran erau la suprafata si era foarte usor pentru invadatori sa le astupe si sa-i faca pe locuitori sa se predea. Subteranele au fost folosite ca ascunzatori in diferite perioade, destul de populate fiind in perioada de persecutie a crestinilor. Arheologi americani si spanioli dateaza constructia in 2000-1500 i.C. Childress si Wilicock il considera mult mai vechi. Ei au descoperit o relatare in epoca persana ca adaposturi subterane ar fi fost construite dupa planurile zeului Ahura Mazda. Demn de remarcat constructia foarte precisa, ce dovedea cunostinte de geologie, inginerie, rezistenta materialelor si inginerie de sisteme si instalatii urbane. Trebuia sa stii toate acestea ca sa construiesti labirintul subteran supraetajat, astfel incat sa nu se prabuseasca.

Dragonul mayas era Sarpele cu Pene

Conform cercetatorilor Childress si Wilicock , orasele subterane au fost facute pentru a nu fi identificate ca tinte din aer! Ni se recomanda sa citim cu atentie epopeile antice in care zeii pornisera un razboi intre ei, aviatia fiind forta principala. Cum fiecare zeu avea popoare de supusi, acestea deveneu tinte ale zeilor inamici. Asadar, pentru a-si proteja supusii, zeii le-au construit cetatile subterane din tinuturile Capadociei si adaposturile subterane ale indienilor Hopi, care spun ca „oamenii stelelor” au locuit primii in ele. Sarpele cu Pene al mayasilor, le-a construit adaposturile subterane din Tahtzibitchen, care sunt si „porti subterane spre lumea de dincolo”, guvernata de zeul unui nou inceput, Xi Balba. Cel care-i sperie pe „apocalipticii” anului 2012.

Sursa: enciclopediagetodacilor.blogspot.ro

10 aprilie 2013/de admin

DEZVOLTARE PERSONALA, EVOLUTIE SPIRITUALA, INITIERI, ZEI

Rún Valdr System

Rún Valdr

Acest Sistem este bazat pe vibratia Runelor nordicilor. Acest sistem este completă în sine și nu se bazează în nici un fel pe simbolurile sau energia altor sisteme Reiki. Acest sistem pe care Fondatorul, Rodney Cox, l-a denumit Run Valdr, depășește nivelul de acces al sistemelor de tip Reiki, în care simbolurile și tehnicile pot fi folosite cu precadere pentru vindecare. Acest sistem poate fi folosit inclusiv in lucrari de magie, fiind și o modalitate puternica de a incarca si programa obiecte.

Initial sistemul a fost denumit „Runic Reiki”, dar fondatorul a decis să schimbe numele, pentru ca nu este cu adevarat un sistem de tip Reiki. Run Valdr este puterea runelor nordice vechi. Dar RunValdr nu este doar putere, ci si responsabilitatea de a crea ceva real, ceva benevolent si in acord cu binele superior al persoanei si al Creatiei in totalitatea sa.

O mare parte din material a fost revelat fondatorului în timpul călătoriilor astrale, unde a fost in contact cu Zeii Odin si Freya.
Acestia i-au dat simbolurile, numele lor și scopul utilizarii lor. Acestea nu sunt doar simboluri aleatoare, dar sunt parte a unui sistem mai mare.

In sistemul Run Valdr exista 18 simboluri principale si mai multe simboluri secundare.

Acest sistem are doua nivele, de Practicant si de Maestru. Gradul Practicant presupune acordajul la simbolurile principale, iar gradul Maestru face conexiunea la zei si deschide canalul de comunicare cu acestia, implementand de asemenea, mai multe simboluri secundare, dar nu mai putin importante. Simbolurile asa-zis secundare ale Run Valdr sunt simboluri specifice ce pot fi utilizate in diverse situatii, pentru terapie si protectie energetica.

RUNE:

Simbolurile prezentate mai jos apartin gradului I Practicant Rún Valdr. Simbolurile nu pot fi utilizate ca atare, ci doar in urma unei initieri transmise de un Instructor Rún Valdr. Pentru initieri ne puteti contacta AICI.

Simboluri Rún Valdr

8 aprilie 2013/de admin

Despre călătoria Creatorului Prim

Omenirea este rezultatul unui experiment. Şi ea a apărut în urma unui proiect, ca de altfel creaţia în plenitudinea ei. Cu mult timp în urmă, Creatorul Prim şi-a început experimentele creatoare în acest univers cu scopul de a se explora, de a se desfăta şi de a se exprima în sinea sa şi pe sine. Prin extensia sinelui său, Creatorul Prim a atras în acest univers energiile şi esenţele vieţii, pe care le-a transmis mai departe prelungirilor sinelui său. A binevoit să dea de la el aceste daruri. Există şi alte universuri, ca şi multe alte modalităţi de a le crea; numai că acesta este deosebit prin faptul că a fost creat ca zonă a liberului arbitru, unde totul este permis.

Creatorul Prim le-a grăit acestor extensii ale sale: „Mergeţi şi zămisliţi şi aduceţi la sânul meu toate aceste zămisliri.” Oare nu era aceasta o misiune cât se poate de simplă? Cu alte cuvinte, Creatorul Prim le spunea: „Pe mine mă dau vouă. Daţi-vă şi voi acestui univers, ca toate creaţiile voastre să se regăsească în mine.”

Aceste extensii ale Creatorului Prim, pe care le vom numi de acum încolo zei creatori, au început sa experimenteze cu energia Creatorului, pe care o aveau cu toţii în fiinţa lor. Şi-au creat o ierarhie proprie, din care s-au născut altele în timp. Fiecare succesor îşi asigura, la rândul lui, succesorul, oferindu-i din propria esenţă şi dându-i astfel, posibilitatea de a participa la dezvoltarea universului. Până la urmă, într-un sistem galactic a fost instrumentat un plan de transformare a Pământului în centru intergalactic al transferului informaţional. Planul era incredibil de ambiţios. Încă dinainte, Pământul era bine cunoscut ca o planetă minunată, aflată la periferia unui sistem galactic şi uşor accesibilă din toate punctele Universului. Se găsea în proximitatea multor portaluri intergalactice, prin care undele energetice străbat enormele zone ale spaţiului.

S-a muncit mult atunci, până când s-a stabilit câte o ambasadă pentru fiecare galaxie, aici pe planetă. Unii dintre zeii creatori erau reputaţi geneticieni. Au modificat, făcând uz de poziţia lor înaltă, lanţurile moleculare—şi au codificat în aceste catene identitatea, frecvenţa şi sarcina electrică—cu scopul de a crea viaţa. Multe dintre civilizaţiile avansate ale timpului au oferit mostre din propriul ADN pentru a fi reprezentaţi în enciclopedia vie a Pământului. În urma acestei acumulări gigantice de informaţie genetică, zeii creatori au conceput diverse specii, unele umane, unele animale. Planul sortit Pământului era cu adevărat grandios.

Primii Arhitecţi ai Pământului erau membri ai Familiei de Lumină, entităţi care lucrau şi erau asociate cu un aspect al conştiinţei denumit lumină. Lumina este informaţie. Familia de Lumină a creat acest centru al tranzitului informaţional întocmai cum îl plănuiseră; era un loc menit să adune cunoaşterea din nenumăratele sisteme galactice, pe care toţi urmau să o împărtăşească. Pământul ar fi devenit o bibliotecă intergalactică, unde s-ar fi experimentat diverse moduri de a stoca informaţia prin intermediul frecvenţelor şi al geneticii.

În afara cadrului temporal, o sută de mii de ani trec la fel de repede ea un an terestru. Zeii creatori nu erau supuşi rigorii timpului pe care îl cunoaşteţi voi. Pentru ei, o sută de mii sau un milion de ani erau egali cu zero.

Energii din diverse locuri au fost canalizate atunci spre Pământ. Unele specii umane au ajuns astfel să dezvolte civilizaţii foarte avansate în urmă cu cinci sute de mii de ani. Nu intră în discuţie civilizaţiile pe care voi le numiţi Lemuria şi Atlantida; pentru noi, acestea aparţin modernităţii. Vorbim despre civilizaţii cu adevărat vechi, îngropate adânc sub calota glaciară a îndepărtatului continent austral Antarctida.

Proiectul Bibliotecii Vii de pe Pământ a ajuns într-un final să fie disputat de tabere adverse. Era destul de tentant să pui stăpânire pe o asemenea bază de date. În istoria primitivă a acestei planete s-au dus lupte în spaţiu pentru dominaţie. Nu v-aţi întrebat niciodată cine stăpâneşte Pământul? Doar este un teritoriu de prima mână. Chiar credeţi că nimeni în spaţiul cosmic nu şi l-a revendicat?

Au avut loc ciocniri, care au dus la crearea unei dualităţi. Unii zei creatori, care au putut să-şi aroge dreptul de a face tot ce poftesc—tocmai pentru că Pământul era o zonă a liberului arbitru—au preluat conducerea. Cunoaştem aceste evenimente drept „cotropirea” Pământului. A fost aidoma tendinţelor „cotropitoare” ale companiilor financiare de pe Wall Street. Zeii creatori au invadat Pământul acum aproximativ trei sute de mu de ani—în epoca propusă de savanţi drept zorii civilizaţiei omeneşti. În realitate, cu greu putem accepta această eră ca începuturile civilizaţiei. Cel mult, ea nu a fost decât o fază timpurie a omenirii moderne.

În acele vremuri, una dintre grupările care şi-au disputat supremaţia asupra planetei a câştigat acest teritoriu. Nici unul din aceşti stăpâni nu a permis băştinaşilor—oamenii—să afle ce s-a întâmplat cu adevărat. Neinformată, specia devenea mult mai lesne de controlat. Din acelaşi motiv, lumina este echivalentă cu informaţia, iar întunericul nu este decât lipsa acesteia din urmă. Cuceritorii au alungat lumina o dată cu instaurarea lor pe Pământ. Asta vă face să vedeţi lumina dintr-o perspectivă cu totul nouă, nu-i aşa? Radioactivitatea şi reacţiile nucleare erau foarte intense în acele timpuri şi pârjoleau Pământul. Specia predominantă, oamenii, suferiseră multe distrugeri şi acum se răzleţiseră.

Zeii creatori, noii, stăpânitori, se pricepeau de minune la experimente genetice. Aprofundaseră ştiinţa creării vieţii şi, în acelaşi timp, voiau aceste teritorii pentru motive numai de ei ştiute. Teritoriile sunt create şi menţinute prin intermediul unor energii speciale din mai multe motive, printre care cel alconştiinţei omniprezente în natură.

Conştiinţa comunică în permanenţă. Ea vibrează, sau poate fi făcută să vibreze, la atingerea Unor valori electromagnetice precise. Aceste energii pot fi manipulate să vibreze la o anumită frecvenţă pentru a servi drept sursă de hrană. Asemeni merelor care pot fi pregătite şi mâncate într-o multitudine de feluri, la fel conştiinţa poate fi pregătită şi ingerată într-o sumedenie de moduri.

Pe parcursul propriei evoluţii, anumite entităţi au descoperit că pot să se hrănească de pe urma modulării frecvenţei în forme specifice ale conştiinţei creaţiilor lor; aceasta le dădea posibilitatea de a controla procesul în permanenţă. Cu timpul au înţeles că acesta era modul de hrană al însuşi Creatorului Prim. Acesta din urmă îşi trimite extensiile cu scopul de a menţine o anumită frecvenţă electromagnetică, care este pentru el sursa de hrană.

Noi proprietari aveau_:apetituri şi preferinţe diferite de stăpânitorii anteriori. Lor le plăcea să se hrănească cu haos şi frică. Numai aceste stări îi puteau hrăni, îi stimulau şi le menţineau intacte puterile.

Aceşti cuceritori de acum trei sute de mii de ani sunt uriaşii de care se vorbeşte în Biblie, în tăbliţele babiloniene şi sumeriene şi în toate celelalte texte sacre ale omenirii. Au ajuns pe Pământ şi au modificat specia umană anterioară. Le-au rearanjat ADN-ul, astfel încât fiinţele omeneşti să nu mai poată emite decât într-un anumit interval limitat de frecvenţe, care îi putea hrăni pe ei şi care să le confere putere.

Omul originar era o fiinţă colosală, al cărei ADN avea douăsprezece catene, primite de la o multitudine de civilizaţii avansate. La sosirea noilor stăpâni, ADN-ul uman a fost redus la două catene, iar o nouă specie umană a luat fiinţă. ADN-ul priginar a fost porţionat şi împrăştiat în celula umană, dar în stare dezactivată; fusese deconectat.

În fiecare celulă umană se găsesc filamente fotocodificate, fire extrem de subţiri de energie care sunt purtătoare; de informaţii. Prin unificarea tuturor acestor fire, ADN-ul devine funcţional. La rearanjarea din trecut, nu v-a rămas decât dubla elice a acestuia. Restul de informaţie, lipsită de importanţă pentru supravieţuirea omului, a fost deconectat, pentru a vă menţine într-O poziţie de subordonare, din care nu aţi mai fost capabili să emiteţi decât pe anumite frecvenţe pe care ei le puteau controla.

Planeta a fost apoi împrejmuită cu o barieră de blocare a frecvenţelor, asemeni unui gard electric, care permitea numai fluxul informaţiilor acceptate de zeii creatori. Îndeosebi frecvenţele luminii —informaţiile—au fost împiedicate să pătrundă pe Pământ. Chiar dacă, într-un final, lumina a reuşit sa străbată această barieră, pe Pământ nu mai rămăsese nici o altă frecvenţă de lumină care să o poată recunoaşte. ADN-ul uman fusese deconectat, filamentele foto fuseseră împrăştiate, în consecinţă razele purtătoare de creativitate din spaţiul cosmic nu au avut la ce să se conecteze.

Ce rol aveţi voi în toată această poveste? Sunteţi membri ai Familiei de Lumină. Însuşi faptul că în acest moment citiţi această carte demonstrează apartenenţa voastră. Unora vi se pare că vă amintiţi ca prin vis. Nu facem decât să readucem la suprafaţă cunoaşterea care este îngropată adânc în Voi. Am venit pe această planetă să reactivăm memoria umană—să conferim întregii specii umane amintirea a ceea ce a fost cândva, prin intermediul frecvenţei de lumină, pentru a vă putea crea o realitate proprie, modificând astfel frecvenţa planetei pentru a vă asuma stăpânirea asupra acestui teritoriu şi asupra voastră înşivă.

Noi, Pleiadienii, ne-am întors în timp—în ceea ce ar putea fi numit propriul nostru trecut—în postura de reprezentanţi ai luminii. Am făcut acest pas pentru a împărtăşi cu voi o anumită frecvenţă, pe care toţi aţi fost de acord să o purtaţi aici, pentru a rearanj a ADN-ul rasei umane modificate. Este o ştire extrem de importantă. Ar putea chiar să fie pusă în cap de afiş.

Arhitecţii Primi ai planetei nu au de gând să cedeze teritoriul de bunăvoie. Nu ar avea nici un motiv să o facă. Au apelat la Familia de Lumină ca să se insinueze în acest proiect, ca membrii ei să se întrupeze rând pe rând şi să aducă lumina—sub formă de raze cosmice creatoare, purtătoare de informaţii—acolo unde ea fusese pierdută. Familia şi-a început astfel lucrarea într-un sistem unde lumina şi informaţia erau absente. Cu timpul, razele cosmice au determinat modificarea legilor genetice ale omenirii şi s-au insinuat în fiecare entitate, la început la nivel individual, apoi in colectivităţi din ee în ce mai numeroase. De-a lungul timpului, puţine astfel de iradieri au penetrat cu succes fieful terestru. Au fost purtate multe războaie ca să se împiedice infiltrarea luminii sau a informaţiilor care ar fi trezit oamenii la realitate. În ciuda aparentei înfrângeri, Arhitecţii Primi au înţeles că, la scară macrocosmică, cedarea planetei însemna înţelegerea în profunzime a liberului arbitru din zona Pământ.

Arhitecţii au stabilit astfel un plan colateral care să intre în vigoare o dată cu alterarea frecvenţei pe Pământ, într-un moment în care noii proprietari s-ar fi dezintegrat în absenţa frecvenţei lor specifice. Afectivitatea este o sursă de hrană. Hrana multora este dragostea, pe care şi Arhitecţii Primi au plasat-o ca frecvenţă fundamentală pe Pământ Numai că hrana zeilor creatori este formată din frică, nelinişte, haos, foamete şi dependenţă, stări care trebuie înlăturate din viaţa omului.

Cine este atunci responsabil de eliminarea lor? Chiar voi înşivă! În postura de membri ai Familiei de Lumină, sunteţi toţi nişte renegaţi. Voi subminaţi sistemele, capabili în orice moment să vă învingeţi propria frică şi să demonstraţi planetei că frica este totalmente inutilă. E în fiinţa voastră să căutaţi pericolul şi să îl sfidaţi. Tot voi, ca Familie de Lumină, sunteţi cunoscuţi pretutindeni ca purtători ai informaţiei şi modificatori ai frecvenţelor. Nu este treaba voastră să-i convertiţi pe alţii. Doar vă infiltraţi în respectivul sistem şi vă comportaţi ca nişte receptacule; înmagazinaţi razele cosmice în corpul pe care îl gestionaţi ca oameni. Înfăţişarea umană este, însă, numai un camuflaj, care vă permite să desfăşuraţi acest proces.

Şi voi sunteţi programaţi să îndepliniţi anumite sarcini care, o dată cu reapariţia memoriei, se conturează în planul de modificare a frecvenţelor pe care îl aveţi de îndeplinit pe Pământ Veţi începe cu menţinerea unei frecvenţe specifice prin intermediul căreia veţi supravieţui. Acceptarea identităţii ca frecvenţă înseamnă acceptarea identităţii dintre pulsaţiile electronice şi totalitatea corpurilor fizic, mental, emoţional şi spiritual. Când trăiţi pe o anumită frecvenţă, aceasta îi afectează pe toţi cei din jur, oriunde v-aţi afla. Acest lucru vi se întâmplă deja. Mulţi vă înţelegeţi deja misiunea, în timp ce alţii abia acum se dumiresc.

Sarcina de a modifica modularea frecvenţei care controlează specia umană implică rearanjarea ADN-ul ui şi a filamentelor energeticc pe care le deţine fiecare dintre voi. Acum, misiunea vi se pare copleşitoare ca anvergură. Planeta susţine, în această manieră, evoluţia întregului Univers. Numai Pământul poate găzdui astfel de evenimente: este locul fierbinte, unde trebuie să ne angajăm în luptă. Aici se articulează planul, iar evenimentele de aici vor avea efecte în multe alte lumi.

Aţi fost de acord, ca membri ai Familiei de Lumină, să vizitaţi Pământul de nenumărate ori—sub multe înfăţişări şi în diverse epoci—pentru a studia terenul şi a afla cum stau lucrurile—adică pentru a vă antrena. Era nevoie de o îndelungată experienţă pe Pământ ca să fiţi pregătiţi pentru perioada în care ar fi demarat modificarea frecvenţei, moment în care v-aţi fi întrupat cât mai mulţi pentru a vă îndeplini misiunea.

Pretutindeni, membrii Familiei de Lumină încep să se regăsească între ei. Trebuie să puneţi accentul pe lucrurile care vă unesc, nu pe, cele care vă diferenţiază. Pentru a vă recăpăta puterile de membri aiFamiliei, trebuie să aduceţi informaţia pe Pământ camuflată, pentru propria voastră expansiune. E nevoie de asta—evoluţia voastră va afecta evoluţia întregii planete.

ADN-ul vi se va multiplica de la două la douăsprezece catene. Acestea corespund unor centre energetice, sau chakra, aflate atât în interiorul, cât şi în afara corpului. Mai multe milioane vă aflaţi deja în misiune pe Pământ şi aţi acceptat să menţineţi frecvenţa care vă ajută să duceţi totul la bun sfârşit. Atât de mulţi reuşiţi să atingeţi perfecţiunea, iar perfecţiunea voastră se răsfrânge asupra tuturor. În curând veţi şti limpede cine sunteţi şi care vă este misiunea.

Este un progres individual fantastic pentru oricine participă la un astfel de proces, care va prinde un ritm ameţitor în următorii douăzeci de ani. Unora deja vi s-au rearanjat cele douăsprezece catene nucleare. Acestea interacţionează între ele în interiorul şi în afara corpului. Conexiunea lor este un semnal de activare a celor douăsprezece centre de energie, care vor menţine astfel un tranzit informaţional permanent.

După cum ştim din; tradiţii, şapte dintre centre sunt plasate în corpul omenesc, iar cinci în afara lui. Sunt cunoscute sub denumirea de chakra şi se aliniază după rotaţia celor douăsprezece corpuri celeste ale sistemului solar pe care le cunoaşteţi până acum —douăsprezece surse de vibraţii ale realităţii tridimensionale. Rotirea lor generează informaţie: se învârt în acelaşi ritm cu sistemele chakra care se întind departe, spre capetele Universului şi transmit mişcarea ADN-ului pe care îl purtaţi în voi.

Prin rearanjarea ADN-ului uman în cele douăsprezece catene se va descoperi o incomensurabilă sursă de informaţii şi un izvor nesecat de putere. Prin simpla alăturare a indivizilor, în trup, dar mai ales în spirit şi în intenţii—împletiţi într-un receptacul telepatic al energiilor pan-cosmice—Universul se va transforma integral.

Numim mutaţie procesul de restructurare a ADN-ului. Când voi, ca membri ai Familiei de Lumină, veţi găsi puterea de a susţine mutaţia în structura voastră celulară, veţi putea deschide cele douăsprezece centre de informaţie. Veţi înţelege că vă puteţicrea experienţele, că aveţi şansa de a deveni, creatori conştienţi. Mai mult, veţi conştientiza ceea ce sunteţi de fapt.

La deschiderea ultimelor trei chakra, veţi fi capabili să introduceţi energii extra-terestre în existenţa cotidiană. Cu cât sunteţi mai mulţi cei care menţin frecvenţele înalte, cu atât o mai mare concentraţie din aceste energii vor fi canalizate către Pământ. A zecea chakra asigură legătura cu sistemul solar, a unsprezecea cu întreaga spirală galactică, iar ultima cu un loc îndepărtat din Univers. Prin ele veţi obţine o informaţie uimitoare, şocantă pentru întreaga lume.

Indivizii, culturile chiar, vor fuziona, multe „ordine ale lumii noi” vor apărea, iar haosul şi confuzia vor împânzi lumea. Postura de membri ai Familiei de Lumină nu vă permite decât să observaţi, dar fiţi siguri că haosul şi confuzia sunt necesare pentru prăbuşirea vechiului sistem şi reconstruirea celui nou în lumină. Trebuie să înţelegeţi necesitatea acestui proces evolutiv, deci evoluţia implicită a celor care vor menţine frecvenţa schimbării. Pământul chiar este un loc minunat în aceste vremuri, un loc unde trebuie să te afli cu orice preţ. Nu-i acesta cel mai bun plan?

Fragment din cartea „MESAJE DIN CONSTELAŢIA PLEIADELOR”
de BARBARA MARCINIAK

29 ianuarie 2013/de admin

.

„TRECEREA DE LA A PATRA LA A CINCEA RASĂ-RADACINĂ”

Rudolf Steiner

DIN CRONICA AKASHA

-FRAGMENTE-

„Următoarele comunicări se referă la trecerea de la a patra rasă-rădăcină (atlanteană) la cea de a cincea (ariană), căreia îi aparţine omenirea civilizată de astăzi.
[…]

Ceea ce am spus în paginile precedente despre a patra rasără-dăcină, a atlanteenilor, se referă la marea majoritate a umanităţii. Aceasta se afla încă sub comanda unor conducători mult mai evoluaţi decât omul obişnuit, prin capacităţile lor. Înţelepciunea şi puterea de care dispuneau aceşti conducători nu ar fi putut fi atinse prin nici un sistem terestru de educaţie. Ele erau conferite de entităţi superioare care nu făceau parte din lumea pământească. Era ceva cu totul natural ca marea majoritate a oamenilor să vadă în aceşti conducători fiinţe superioare, mesageri ai zeilor. Şi pe bună dreptate, căci nici prin organele de simţ şi nici prin inteligenţa omului nu ar fi putut fi atinse ştiinţa şi dibăcia acestor conducători. Ei erau veneraţi ca trimişi ai lui Dumnezeu şi oamenii primeau de la ei porunci, îndrumări şi învăţături. Fiinţe de asemenea natură au instruit omenirea să deprindă ştiinţa, artele şi fabricarea uneltelor. Aceşti „mesageri ai zeilor” conduceau uneori ei înşişi comunităţile, iar alteori prin oameni mai evoluaţi, pe care îi instruiau în arta de a guverna. Se spune despre aceşti conducători că „erau în relaţie directă cu zeii”, care le revelau legile după care trebuia să se dezvolte omenirea. Aceasta era realitatea. Această legătură cu zeii era, de fapt, o adevărată iniţiere şi se realiza în locuri ascunse cu străşnicie celorlalţi oameni. Erau adevărate centre de iniţiere şi se numeau „temple ale misteriilor”. De aici emana întreaga conducere a umanităţii.

Ceea ce se petrecea în templele de misterii era, prin urmare, de neînţeles pentru popor, ca şi intenţiile marilor săi conducători. Poporul nu putea, cu ajutorul simţurilor, să înţeleagă decât ceea ce era legat nemijlocit de Pământ şi nicidecum ceea ce se revela din lumile superioare pentru salvarea lui. Din aceasfă cauză învăţăturile pe care le dădeau conducătorii trebuiau să fie înfăţişate într-o formă care nu semăna cu nimic din cele ce se refereau la evenimente strict terestre. Limbajul de care se slujeau zeii în relaţia cu „mesagerii” lor, în centrele de misterii, nu era unul pământesc, iar forma sub care aceşti zei se revelau era, cu atât mai puţin, una terestră… „În nori de foc” apăreau aceste înalte spirite în faţa mesagerilor lor, pentru a le transmite cum să conducă pe oameni. Doar omul avea putinţa să îmbrace o formă umană; entităţile ale căror facultăţi depăşeau nivelul uman nu se puteau manifesta decât sub o formă care nu avea nimic asemănător ce ceea ce era pe pământ.

582188 417521558259036 100000035857627 1607895 1813126163 n

„Mesagerii zeilor” puteau să primească revelaţiile transmise de entităţile superioare pentru că ei înşişi erau cei mai evoluaţi în cadrul comunităţilor în care trăiau. În cursul perioadelor anterioare de evoluţie, ei dobândiseră facultăţile pe care majoritatea celorlalţi oameni abia de acum înainte urmau să le obţină. Ei erau oameni propriu-zis numai dintr-un anumit punct de vedere; puteau lua o formă umană, dar facultăţile lor spirituale şi sufleteşti aveau dimensiuni supraumane. Cu alte cuvinte, erau înzestraţi cu o dublă natură, atât divină, cât şi umană. Trebuie să vedem aceşti mesageri ca pe nişte spirite superioare, care însă puteau să îmbrace o formă umană, spre a fi în mijlocul oamenilor, să-i ajute să progreseze în evoluţia lor terestră. Adevărata lor patrie nu se afla pe Pământ. – Aceste fiinţe îndrumau pe oameni, dar nu le puteau dezvălui principiile după care îi conduceau; până în epoca celei de a cincea subrase atlanteene, a protosemiţilor, oamenii erau cu totul incapabili să înţeleagă aceste principii. Era necesar ca, mai întâi, în timpul acestei subrase, să se dezvolte facultatea de judecată, forţa gândirii. Iar această forţă nu s-a dezvoltat decât foarte lent şi în mod progresiv. Chiar şi ultimele subrase atlanteene nu puteau înţelege decât foarte puţin principiile după care acţionau conducătorii lor dumnezeieşti. Ei începuseră să presimtă aceste principii. De aceea, ideile pe care le aveau, ca şi legile care guvernau instituţiile lor de stat, erau mai curând presimţite, decât gândite clar.

[…]

Către sfârşitul perioadei atlanteene, existau trei grupuri de entităţi de tip uman. 1. Primul grup era alcătuit din acele fiinţe pe care le-am numit „mesageri ai zeilor”; aceştia se aflau pe o treaptă de evoluţie ce depăşea cu mult pe aceea a celorlalţi oameni; ei propovăduiau înţelepciunea divină şi făceau fapte dumnezeieşti. 2. Al doilea grup, mai restrâns, era format din marea masă a populaţiei, la care forţa de gândire era încă într-un stadiu latent, dar care dispunea totuşi de unele facultăţi elementare pe care omenirea de azi le-a pierdut. 3. Un al treilea grup dispunea de o putere de gândire mai evoluată, dar pierduse complet vechile facultăţi elementare atlanteene. În schimb, deveneau capabili să asimileze, cu ajutorul gândirii, principiile directoare transmise de „mesageri”. – Al doilea grup de fiinţe umane urma să dispară treptat. Dimpotrivă, al treilea grup a fost pregătit şi educat de fiinţele superioare din primul grup pentru a putea prelua în mâinile lor propriul destin.

Din rândul celor care alcătuiau acest al treilea grup, marele Conducător, pe care literatura ocultă îl numeşte Manu*, a ales pe cei mai apţi şi i-a pregătit să pună bazele unei noi umanităţi. Cei aleşi, fiinţele cele mai dotate, se aflau din a cincea subrasă. Gândirea oamenilor care făceau parte din subrasele a şasea şi a şaptea căpătase o anumită tentă negativă şi nu mai erau apte să evolueze. – Venise acum timpul să se dezvolte la maximum cele mai bune calităţi ale celor mai buni. Alegerea s-a făcut de către acel mare Conducător, care a izolat pe cei aleşi într-o zonă specială a Pământului – undeva în interiorul Asiei –, punându-i la adăpost de toate influenţele negative care ar fi putut veni de la cei rămaşi în urma evoluţiei sau care decăzuseră. – Sarcina pe care Conducătorul şi-o luase era ca acest grup de aleşi să progreseze până într-atât, încât aceştia să reuşească să sesizeze în sufletul lor, cu ajutorul gândirii, principiile după care fuseseră conduşi până atunci, principii pe care mai înainte abia le presimţeau, fără a le putea înţelege. De acum înainte trebuia ca oamenii să cunoască forţele divine pe care mai înainte le-au urmat în mod inconştient. Până atunci, zeii conduseseră omenriea prin „mesagerii” lor; acum trebuia ca oamenii să ştie entităţile divine. Trebuia să se deprindă să se considere ei înşişi ca fiind organele de execuţie ale Providenţei.

Acest grup izolat se afla în faţa unei hotărâri de mare importanţă. Conducătorul divin se afla în mijlocul lor sub o formă umană. De la aceşti „mesageri divini”, omenirea primea îndrumări şi porunci în legătură cu ceea ce trebuia sau nu trebuia să facă. Oamenii erau instruiţi în ştiinţele care se bazau numai pe ce era perceptibil cu simţurile fizice. Ei presimţiseră această conducere divină a lumii, o simţiseră în propriile lor fapte; dar o conştienţă clară despre ea nu avuseseră. – Acum, Conducătorul le vorbea într-un mod cu totul nou. Îi învăţa că tot ceea ce percep în jurul lor este dirijat de puteri invizibile şi că, de acum înainte, ei înşişi, sunt slujitorii acestor puteri invizibile şi, prin puterea propriei judecăţi, vor avea de tradus în practică legile acestora. Oamenii aud acum despre o lume divină, suprapământească. Aud că spiritul invizibil este creatorul şi susţinătorul a tot ceea ce este vizibil pentru om. Până atunci ei îşi ridicau privirile spre „mesagerii” lui Dumnezeu, pe care îi vedeau, spre acei iniţiaii de natură supraomenească, dintre care unul le vorbea şi le spunea ce trebuie să facă sau să nu facă. Dar, de acum înainte, ei înşişi erau demni ca mesagerul divin să le vorbească chiar despre zei. Cuvântul pe care acesta îl rostea fără încetare acestui grup de oameni aleşi de el avea o puternică rezonaniă: „Voi aţi văzut până acum pe cei care vă conduceau, dar există conducători mai mari pe care voi nu îi vedeţi. Acestor conducători să vă supuneţi. Trebuie să împliniţi poruncile Domnului, pe care nu îl vedeţi, şi să ascultaţi de acela despre care nici măcar nu vă puteţi face o imagine”. Aşa suna, din gura marelui Conducător, noua şi suprema poruncă prin care se instituia, de fapt, cultul unei Divinităti căreia nu-i semăna nici o imagine material-vizibilă şi despre care, din această cauză, nu era îngăduit să se facă nici un fel de chip cioplit. Un ecou al acestei puternice porunci primordiale pe care a primit-o a cincea subrasă se regăseşte în cuvintele Decalogului: „Să nu-ţi faci ţie chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer sus şi din câte sunt pe pământ jos şi din câte sunt în apele de sub pământ”.

[…]

Nu toţi cei selecţionaţi de Manu erau corespunzătari pentru acest scop, ci numai un grup foarte restrâns. Numai din rândul acestui grup Manu putea forma nucleul noii rase-rădăcină. El i-a adunat şi s-a retras cu ei, pentru a-i pregăti şi perfecţiona, în timp ce restul s-a amestecat cu ceilalţi oameni existenţi. – Din acel mic nucleu de oameni grupaţi în jurul lui Manu derivă tot ceea ce constituie încă, până in zilele noastre, adevăraţii germeni ai progresului existenţi în actuala a cincea rasă-rădăcină. Aceasta explică faptul că există două caracteristici care jalonează întreaga evoluţie a acesteia. Una este proprie celor care sunt însufleţiţi de idei superioare, considerându-se ca nişte copii ai unei puteri divine cosmice; alta reprezintă pe cei care pun totul în slujba intereselor personale şi a egoismului.

[…]

Oamenii iniţiaţi, care au apărut mai târziu, sunt din punct de vedere exterior oameni ca şi ceilalţi. Dar ei au rămas, în orice caz, în legătură cu lumile superioare, iar revelaţiile şi apariţiile mesagerilor divini pătrund până la ei. În cazuri cu totul aparte, când apare o necesitate superioară, recurg la anumite forţe care le vin de sus. Ei săvârşesc atunci acte pe care oamenii nu pot să le explice prin legile cunoscute de ei, considerându-le din această cauză, pe bună dreptate, drept minuni. – În toate aceste cazuri, scopul urmărit de forţele superioare este acela de a aşeza omenirea pe picioare proprii şi de a dezvolta complet forţa ei de gândire. – Iniţiaţii-oameni sunt astăzi mediatori între popor şi puterile superioare şi, numai prin actul iniţierii, ei devin apţi să intre în relaţie cu mesagerii divini.”

6 august 2012/de admin

EVOLUTIE SPIRITUALA, MAESTRII SPIRITUALI ASCENSIONATI, RELIGIE, SPIRITUALITATE, Uncategorized, ZEI

RADACINI SPIRITUALE: ZAMOLXE SI DACIA

RADACINI SPIRITUALE STRAVECHI ÎN DACIA (I)

Dan Costian

Tentativa pe care o întreprindem, pentru a descifra unele sensuri profunde ale spiritualitatii în antichitatea atât de putin cunoscuta a locuitorilor acestor tinuturi, se dovedeste deopotriva pasionanta, dar si generatoare de riscuri; ne referim mai cu seama la ispita, care i-a încercat pe multi, de a luneca pe o panta patriotarda. Încercând sa evitam aceasta greseala, punctul nostru de plecare, îl va reprezenta opera a doi autori români, ce constituie o referinta în materie.

Este neîndoios ca atât Mircea Eliade, cât si mai putin celebrul Vasile Lovinescu, au fost niste autentici carturari. În pofida acestui fapt, nici unul din ei nu a avut o cunoastere iluminata, deoarece nu au fost capabili sa ajunga la esenta, în pofida unor intuitii surprinzatoare, dar ramase fara finalitate, ori conducând la piste false.
Desigur, între cei doi autori exista deosebiri marcante. Este suficient sa observam rigoarea lui Eliade, îmbinata cu prudenta caracteristica omului de stiinta, atunci când avanseaza ipoteze, si sa o comparam cu înclinatia vadita catre speculatie a lui Lovinescu, antrenat adeseori, în focul pasionatelor sale cautari, pe terenul primejdios al unor asertiuni insuficient fundamentate. În ceea ce-l priveste pe acesta din urma nu putem fi de acord cu exegetii care îl considerau un initiat („Cuvânt înainte” la Vasile Lovinescu, Dacia hiperboreana, Cartea Româneasca, Bucuresti 1993, p.9). Si aceasta cu atât mai mult cu cât, din nefericire, împrejurarile l-au plasat pe Lovinescu în sfera de influenta a unui fals maestru, ale carui preocupari theosofice si-au pus amprenta nefasta pe opera discipolului român, ce a vadit deopotriva înclinatii catre ocultism si alchimie. Consecinta a fost alterarea capacitatii acestuia de a discerne între Adevar si falsa cunoastere. Cele aratate pot explica îndeajuns de ce Eliade a ajuns o celebritate mondiala, pe când visatorul Lovinescu a ramas apreciat doar de o clientela îngusta de intelectuali, pe care i-au apropiat afinitati comune.

* * *

CADRUL GEOGRAFIC SI ISTORIC

În anii 1936-1937, o revista pariziana avea sa publice, sub pseudonimul Geticus, studiul La Dacie hyperboreene. Destinul ciudat al lucrarii va face ca ea sa fie republicata (în Italia si apoi în Franta) dupa o jumatate de veac, iar în tara de origine, de data asta sub adevaratul nume al autorului, abia în 1993 (V.L., op.cit.).
Lovinescu a avansat aici ipoteza a ceea ce numea „marea migratie hiperboreana”, întelegând prin aceasta „o coborâre din indistinctia polara primordiala în multiplele manifestari secundare ale ciclului”.

S-a considerat ca, în decursul mileniilor, s-a produs o deplasare a spiritualitatii avansate, de la nord catre sud, de-a lungul unei verticale coborând din zona polara, trecând prin Grecia, pentru a culmina în Egipt, concomitent cu o dezvoltare pe orizontala, ce urmarea paralela nordica de 450 (deci mediana dintre pol si ecuator), având în extrema vestica pe celti, iar la rasarit China si Japonia.

Cercetari arheologice efectuate în anul 1992 în apropierea orasului Aomori din arhipelagul japonez, au scos la iveala morminte, resturile unor coloane de 20 m înaltime si numeroase obiecte de ceramica Jomon, având o vechime de 5500 de ani. Este dovada existentei în Japonia a unei stravechi si dezvoltate civilizatii, ce nu era cu nimic mai prejos decât cea pelasgica sau cea sumeriana (România libera, 4 martie 1995, p.7). Cât despre meridianul de 450 al dezvoltarii spiritualitatii, acesta corespunde, dupa cum se va vedea mai jos, uneia din principalele directii de raspândire a limbilor indo-europene. Teritoriul României, ocupat în vechime de geto-daci, s-ar fi aflat, deci, la rascrucea acestor doua axe ale spiritualitatii. Nu se poate nega faptul ca acest teritoriu prezinta o serie de caractere specifice, care îl singularizeaza de rest. Forma sa, aproximativ rotunda, este în mod natural delimitata (asa cum în vechime era delimitata incinta sacra de spatiul profan), prin cursurile Dunarii la sud, al Tisei la vest si al Nistrului la est. Simbolismul celor trei fluvii poate sugera analogia cu cele trei canale principale ale structurii subtile energetice: Ida, Sushumna si Pingala, asupra carora vom reveni. Ele sunt desemnate în sanskrita prin cuvântul „nadi” ce înseamna „râu” si corespund celor trei fluvii sacre din India: Gange, Saraswati si Yamuna. Inelul acvatic (exterior) format de fluviile Daciei, sugereaza ca în mijlocul lor se afla o insula. De altfel, România e considerata a face parte – în geografia subtila admisa de Sahaja Yoga – din „vidul” planetar, în sanskrita Bhava Sagara sau Oceanul Iluziilor.

Si din punct de vedere al reliefului, ceea ce constituia odinioara centrul spiritual si administrativ al Daciei, adica platoul transilvan, se ridica din intinsul câmpiei, asemenea unei insule, strajuite de cel de-al doilea inel (interior) al muntilor Carpati si al Apusenilor. Urmarind paralela 450 remarcam ca este singura proeminenta ce domina imensa câmpie care se întinde de la Alpi pâna la hotarul apusean al Chinei. În acest cadru, creuzetul adapostit in inima Carpatilor reprezinta singurul tinut definit de natura în mod geografic unitar.

Evolutia istorica avea sa confirme acest caracter special al teritoriului, caci el va ramâne o „insula a latinitatii”, dovedind, de fapt, mentinerea vechilor traditii (lingvistice, limba româna fiind 70% latina, concomitent cu pastrarea caracterelor rasiale dacice, dar si a spiritualitatii, dupa cum vom vedea). Popoarele migratoare nu au reusit sa altereze continuitatea acestei traditii, desi au slavizat popoarele de la sud si sud-vest de Dunare precum si pe cele din partea rasariteana si i-au hunizat pe cei din nord.

De pe pozitii pur speculative, Roxana Cristian si Florin Mihaescu sustin ca pe aceste meleaguri se proiecteaza constelatia Dragonului, care corespunde lantului carpatic, cu capul în platoul Boemiei, corpul (inima) în Carpatii nostri si coada în Balcani, iar Polul ceresc (centrul cercului de precesie) de pe spira principala a corpului Dragonului este proiectat în platoul Transilvaniei unde se afla centrul spiritual (op.cit., p.11).

Vastul teritoriu de pe ambele maluri ale Dunarii cuprins între Carpatii Slovaciei si nordul Greciei, de la bazinul Tisei la Nistru, gurile Bugului si Marea Neagra, era locuit în antichitate de marele popor indo-european al tracilor, ce cuprindea peste o suta de formatii tribale si gentilice si despre care Herodot afirmase ca sunt cel mai numeros popor dupa indieni. Dintre acestea, triburile daco-getice erau cele mai mari si cele mai puternice si se singularizau prin omogenitatea limbii si cultura lor mult mai avansata; numele de geti era folosit cu precadere de greci, în timp ce romanii le spuneau acestora daci. De altfel, Strabon a aratat ca ei formau acelasi popor, „vorbind aceeasi limba”; (Geografia VII, 3.13). Pliniu sustinea ca dacii si tracii sunt acelasi neam.

ISTORIE

Dupa cum amintea Vasile Lovinescu, nenumarate surse antice i-au desemnat pe geto-daci ca fiind un popor hiperborean (op. cit., p.18-20). Le prezentam în ordine cronologica. Eruditul poet grec Pindar (c.518-c.438) afirmase ca Apollo, dupa zidirea Troiei, s-a reîntors în patria sa de pe Istru (Dunare), la hiperboreeni: „x nthon epeigen…es Istron elaLnon” (Olymp VIII, 47).

În secolul al treilea, înainte de era crestina, Apollonius din Rhodos aratase ca hiperboreenii sunt pelasgi locuind în nordul Traciei (Argonautica II, 5.675).
Vergilius Maro (70-19), vestitul autor al Eneidei scria despre Orfeu: „Singuratec, cutreiera gheturile hiperboreene si Tanais (Donul) acoperit de gheturi, si câmpiile niciodata fara zapada, în jurul muntilor Riphei (Carpati), pâna ce femeile trace, mâniate de dispretul sau îl sfâsiara”: „Solus hyperboreas glacies, Tanaimque nivalem/ Arvaque Riphaei nunquam viduata pruinis/ Lustrabat, raptam etc.” (Georgica IV, 5.517).

În cunoscutul sau stil elegiac, poetul Ovidiu (43 î.e.c. – 18 e.c.) îsi deplângea exilul sub axul boreal, la stânga Marii Negre: „Vita procul patria, peragenda sub axe boreo/ Qua maris Euxini, terra sinistra jacet” (Tristia IV, 41-42) si îi scria prietenului sau Macro la Roma ca îi vorbea în gând de sub axul boreal în tara getilor: „gelido…sub axe, inque getas” (Pontice II, 19. 40-45). La începuturile erei crestine, marele geograf si istoric Strabon (c.63/58 î.e.c.- 21/25 e.c.) consemna: „Primii care au descris diferitele parti ale lumii spun ca hiperboreenii locuiau deasupra Pontului Euxin (Marea Neagra) si a Istrului” (Geografia XI,6.2).

Intr-o frumoasa epigrama, Martial (40-104) îi scria lui Marcellin: „soldat Marcellin, tu pleci acum ca sa iei pe umerii tai cerul hiperborean si astrele Polului getic”: „Miles, hyperboreos modo, Marcelline, triones/ Et getici tuleris sidera pigra poli” (Epigrame IX, 45). În epistole, el numeste triumful lui Domitian asupra dacilor: „hyperboreus triumphus” (Epistulae VIII, 78), comentând: „De trei ori a trecut prin coarnele perfide ale Istrului sarmatic; de trei ori si-a scaldat calul în zapada getilor; mereu modest, el a refuzat triumful pe care-l merita si n-a adus cu sine decât renumele de a fi învins lumea hiperboreenilor” (Epistulae VIII, 50).

Geograful Ptolemeu, activ între 127 si 141 sau 151, amintea în Geografia (III, 10) de fortareata dacica Piribori-dava de pe Hierasus (Siret), numele indicând, dupa opinia lui Lovinescu, o cetate (dava) hiperboreana.

Clement din Alexandria (mort în jurul anului 215) îi atribuia lui Zalmoxis epitetul de hiperborean (Stromateis IV, 213).

Macrobiu (activ c.400) amintea de „regiunile udate de Don si Dunare…pe care antichitatea le numea hiperboreene”: „Regiones quas praeterfuluunt Tanais et Ister, omnesque super Scythiae locum quorum indigenas vetustas hyperboreos vocavit” (comentariul la Somnium Scipionis II, 7). Dupa cum vom avea ocazia sa constatam, Lovinescu nu ezita sa se lanseze în speculatii, pentru a putea concluziona: „pare bine stabilit ca Dacia a fost sediul Centrului Suprem într-o vreme foarte îndepartata” (p.30).

În ceea ce ne priveste, credem ca sunt posibile alte argumente, care sa sustina o asertiune mai putin ambitioasa si anume, ca geto-dacii au avut personalitati care atinsesera un elevat nivel de cunoastere spirituala. Este tema pe care ne propunem sa o dezvoltam în viitorul articol al serialului nostru.

* * *
Unora dintre cititori li se va parea exagerata tentativa de a apropia traditia perpetuata la locuitorii acestor tinuturi, de cele existente pe alte meleaguri, între care îndepartata Indie. Pentru a le risipi orice rezerve, vom face apel la concluzia marelui istoric al religiilor care a fost Mircea Eliade: „Exegeza materialelor românesti si sud-est europene înlesneste analiza traditiilor religioase populare din India, Asia Centrala, Extremul Orient si Mesoamerica, si este, la rândul ei, validata de rezultatele obtinute în aceste arii culturale exotice” (De la Zalmoxis la Genghis-Han, Ed.stiintifica si enciclopedica, Bucuresti 1980, p.16 – prefata la traducerea româneasca, Chicago University, 25 noiembrie 1978).

Tot în sensul unei mai bune întelegeri ale ipotezelor pe care urmeaza a le avansa, prezentam, în încheierea acestui prim articola, o scurta incursiune în domeniul lingvisticii.

Studiile de specialitate au stabilit existenta, acum opt mii de ani, a unei protolimbi din care a luat nastere familia limbilor indo-europene, vorbite azi de mai bine de jumatate din populatia globului. În procesul de expansiune catre apus, s-a stabilit ca una din directiile de migratie a ocolit pe la nord Marea Caspica si a traversat actualul teritoriu al României, în timp ce alte trei, venind din Asia Mica, strabateau zona dorica (Thomas Gamkrelidze, V,Ivanov, Pour la science nr.151, mai 1990, p.88-95).

În acest context, nu trebuie sa ne surprinda prea mult ca în tara noastra pot fi întâlnite numeroase cuvinte similare (uneori pâna la identitate) cu cele din limba sanskrita. Vom mentiona aici numai unele toponime din cele mai cunoscute, precizând frecventa lor. În paranteza a fost indicat cuvântul sanskrit si semnificatia sa.

Agnita (Agni = foc); 2 Bala (Bala = copil); nu mai putin de 22 Buda din care 3 au fost înglobate sau contopite, cu derivatele: Budele, 3 Budeni, 14 Budesti (Buddha = cel iluminat); 6 Crasna, 2 Cris, 3 Crisan, 5 Criseni, fara a mai vorbi de cele 3 râuri Cris (Krishna = cel negru); Deva (Deva = zeitate); Ganas (Ganas = armata de zeitati inferioare slujindu-l pe Shiva); Gurueni (Guru = maestru); Linga (Linga = organul masculin, simbolul lui Shiva); Mahal (Mahal = palat; Maha = mare); 3 Maia (Maya = iluzie); Manu (Manu = parintele omenirii); Manga, Mangalia (Mangala = auspicios; este totodata numele unei planete si, de asemenea, un alt nume al lui Kartikeya); Moacsa (Moksha = eliberare din ciclul reîncarnarilor); Nadis, Nadisa, Nadisu (Nadis = râuri; canale energetice ale corpului subtil); Parva (Parva = carte; Parvati = munteanca); Pria (Priya = placut, bun, drag); 3 Purani (Purana = vechi); 2 Racsa (Raksha = spirit malefic; demon); Rada (nu apare ca toponim, dar este un onomastic raspândit), Radila (Radha, dim.Radhika – consoarta lui Krishna); Ragu (Ragu = unul din numele lui Rama); Rahau (Rahu = cauza eclipselor); 2 Rama, Ramna, Rams, Ramsca, Ramscani (Rama = regele din Ayodhya, eroul epopeei Ramayana) – Lovinescu (p.41-42), furat de entuziasm adauga aici Râmnic, Rima, Rigmani, Roman, Romlia, Rum, Armeneasca, Armenis, Ormeni care au, evident, alte origini; ba chiar sustine ca „Roma, Romania, România sunt vechi nume pelasge” si nu provin de la Roma (fara comentarii). Dar sa reluam firul: Sadau, Sadu (? Sada-Shiva = Dumnezeu cel Atotputernic); Salva (Salwa = tara în vestul Indiei – Rajahstan; este si numele unui rege); 2 Sita, Sitani (Sita = sotia lui Rama); Sandra (Chandra = Luna); Sivita (?dim. de la Shiva = zeitatea suprema) Rosiori de Vede, 3 Vedea (Veda = divina cunoastere, ca scripturi sfinte); Vedanta (Vedanta = scoala de filosofie derivata din Vede); Vrata (Vrata = penitenta). Iar lista e departe de a fi completa…

RADACINI SPIRITUALE STRAVECHI ÎN DACIA (II)

koson+coson+cosoni+comori+daci+dacia+dacii+dacica+geto dacii+getii+monede+coins+dacs

O SPIRITUALITATE EVOLUATA, UNANIM RECUNOSCUTA

Antichitatea avea cuvinte de apreciere la adresa geto-dacilor. Scriind despre geti, Herodot, supranumit „parintele Istoriei”, arata: „ei sunt cei mai viteji si cei mai drepti dintre traci” (Istorii IV, 93). Într-un decret dat de cetatea greceasca Dionysopolis, Burebista era numit „cel dintâi si cel mai mare dintre regii Traciei”. Dar, dupa cum vom putea constata din cele ce urmeaza, elogiile se refereau si la spiritualitatea lor avansata.

Mircea Eliade arata: „Grecii recunoscusera destul de devreme originalitatea si forta religiozitatii trace. Diverse traditii localizau în Tracia sau în Frigia originea miscarii dionysiace si o mare parte a mitologiei despre Orfeu (Istoria credintelor religioase, Ed. Siintifica si enciclopedica, Bucuresti 1986, vol.II, p.168).
Marija Gimbutas, cunoscut etnograf si istoric contemporan, consemneaza: „România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europa, o entitate culturala cuprinsa între 6500-3500 î.e.n…A devenit, de asemenea, evident ca aceasta straveche civilizatie europeana precede cu câteva milenii pe cea sumeriana…A fost o perioada de reala armonie, în deplin acord cu energiile creatoare ale naturii… Trebuie ca de acum încolo sa recunoastem importanta spiritualitatii Vechii Europe ca o parte a istoriei noastre” (Civilizatie si cultura, Ed.Meridiane, Bucuresti 1989).

ZALMOXIS

Mircea Eliade constatase cu amaraciune: „Creatiile religioase ale tracilor si geto-dacilor par sa fi împartasit deopotriva un destin nefericit… Cu exceptia câtorva informatii pretioase, comunicate de Herodot a propos de scenariul mitico-ritual al lui Zalmoxis, informatiile privind religiile traca si traco-geta sunt putin numeroase si aproximative”. Marele istoric dezvaluie unul din motive: „Ca si celtii, sacerdotii si ascetii traci si geto-daci nu se încredintau scrierii” (Istoria…, p.168).

Astfel, dupa marturia lui Caius Iulius Caesar (contemporan cu Burebista si Deceneu), acestia „nu permiteau consemnarea în scris a învataturii lor, desi în celelalte treburi, de ordin public si privat, se folosesc, în general, de alfabetul grecesc” (apud O.Drâmba, Istoria culturii si civilizatiei, Ed. Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti 1984, vol.I, p.807). O alta explicatie o constituie pierderea stranie a presupusei carti a împaratului Traian despre razboaiele dacice si a cartii lui Criton, medicul acestuia, ca si disparitia altor surse pretioase.

Vom vedea ca informatiile ce ne-au parvenit erau nu numai sarace, dar si confuze, uneori de-a dreptul contradictorii.

În ce-l priveste pe Zalmoxis (Herodot, Platon, Diodor din Sicilia, Apuleius, Iordanes, Porphirios, etc.) ori Zamolxis (Strabon, Lukian din Samosata, Diogenes Laertios, Herodian, Suidas, Origenes), el a fost considerat de diferiti autori: personaj istoric îndeplinind rolul de filosof (Iordanes), sacerdot (Strabon), legislator (Diodor), reformator religios, cultural si politic (Herodot, Diodor, Iordanes, Origenes), medic (Platon) sau erou civilizator (Herodot, Strabon), poate mesianic, profet (Strabon), rege (Platon, Iordanes), semizeu ori daimon (Herodot), zeu suprem sau chiar unic.
Dupa informatiile primite de Herodot de la grecii din Hellespont si Marea Neagra, „acest Zalmoxis, fiind om (ca toti oamenii), ar fi trait în robie la Samos, ca sclav al lui Pythagoras”, lucru de care marele istoric se îndoia: „Socot ca acest Zalmoxis a trait cu multa vreme mai înaintea lui Pythagoras. Fie ca Zalmoxis n-a fost decât un om, fie c-o fi fost într-adevar vreun zeu de prin partile Getiei, îl las cu bine” (Istorii IV, 95-96; trad.Adelina Piatkovski si Felicia Vant-Stef). Istoricul arata ca getii „numesc aceeasi fiinta divina (daimon) Gebeleizis” (IV, 94).

Eliade respinge identificarea celor doua zeitati ( Istoria…, p.172), iar Kernbach presupune o contopire a lor, într-un lent proces de sincretism (Dictionar de mitologie generala, Ed.Albatros, Bucuresti 1995, p.387). Mnaseas din Patara, elev al lui Eratosthene, îl considera identic lui Kronos, iar Diodor îl plasa alaturi de mari reformatori religiosi ca Zarathustra si Moise (apud Drâmba, p.801). Eliade face precizarea: „Kronos era stapân în Insulele Fericitilor unde sunt admisi numai oamenii piosi” (De la Zalmoxis…, p.58). Kronos fusese identificat de romani cu batrânul Saturn, considerându-se ca în timpul vârstei de aur (aurea aetas), sub domnia pacii si a fericirii obstesti, acesta va trai la suprafata pamântului. Saturnus Rex era Pater Deorum, Tatal zeilor.

De la Homer (Iliada XIII, 301 sq.) la Vergiliu (Eneida III, 357), traditia considera Tracia ca fiind patria lui Ares, zeul razboiului (Marte la romani), ce ar putea reprezenta astfel, principala zeitate. Eliade emite ipoteza ca la origine, Ares fusese un zeu al cerului, devenit zeu al furtunii si al razboiului, sugerând implicit posibila identificare cu Zalmoxis (Istoria…, p.169; De la Zalmoxis…, p.64-65). Dupa Hadrian Dacicoviciu „se presupune ca însusi numele Ares ar fi de origine traco-dacica” (apud Drâmba, p.802). Herodot (Istorii V, 7) aratase ca alaturi de Ares, tracii îi adorau pe Artemis si Dionysos, acesta din urma fiind fiul divin al zeului Cerului si al zeitei Pamântului (vezi mai jos „Cultul Marii Zeite”). Dionysos era pus în relatie directa cu Zalmoxis (Eliade, Istoria…, p.175). „A.B.Cook conchide ca Zalmoxis era apelativul trac al lui Zeus nou-nascut” (apud De la Zalmoxis…, p.59, nota 70).

În epoca urmatoare cuceririi romane, pantheonului autohton i s-au adaugat, pe lânga divinitati romane, si unele rasaritene. Kernbach (p.391) a aratat ca „abundenta de zei orientali absorbiti a raspuns, fara îndoiala, unei nevoi de religie a misterelor, ceea ce sistemul religios roman nu putea oferi; religia zalmoxiana oferise aceasta ispita, asa cum intelectualii din Roma imperiala se interesau îndeaproape de cultul zeitei hellenice Demeter si, implicit, de Misterele Eleusine” (v.mai jos).

O serie de autori sustin ipoteza unui monoteism daco-get (Vasile Pârvan, Jean Coman, R.Pettazzoni, E.Rohde) în baza afirmatiei lui Herodot: „ei nu cred ca exista vreun alt zeu decât al lor” (Istorii IV, 94; trad. Legrand). În alta varianta de traducere (Adelina Piatkovski si Felicia Vant-Stef): „ei nu recunosc vreun alt zeu decât al lor”.

În fine, Strabon aratase ca „zeul suprem dacic este fara nume, fara calificare” (apud V.Lovinescu, Dacia…, p.35). Monoteismul, asociat acestei conceptii, furnizeaza dovada unui nivel spiritual deosebit de elevat (exemplul lui Yahweh în Vechiului Testament). Lovinescu vedea în asta reflectarea unei Traditii Primordiale, facând analogia cu Brahma Nirguna; el considera ca Zalmoxis nu era decât numele reprezentantului acestui Zeu nemarginit (ibid., p.36).

Din dialogul ce a avut loc între Socrate si un medic trac al lui Zalmoxis (Platon, Charmides, 157 d-e; v. mai jos), s-a apreciat ca întâlnirea celor doi ar fi avut loc la Potideia (colonie corintiana din Tracia) între anii 432-429, deci în perioada razboiului peloponeziac. Alte repere situeaza cultul lui Zalmoxis în intervalul 514-339. Numele zeului începe a fi citat în sec.al V-lea. În alta ipoteza (Stelian Stoica), radacinile cultului acestuia ar data din sec.IX-VII (apud Kernbach, p.686-687).

CULTUL MARII ZEITE (MAMA DIVINA)

401076 238116149606912 191752544243273 513854 1789293583 n

Cultul pentru Marea Zeita sau Mama Divina era nelipsit din religia popoarelor antice si daco-getii nu faceau exceptie. Prin asa-numita interpretatio graeca, sursele ce mentioneaza zeitatile feminine le-au atribuit numele similare grecesti. Eliade le indica pe cele importante, în primul rând pe „Artemis…zeitate chtoniana analoga zeitelor trace Bendis sau Kotyto (Kotys)” (Herodot, IV, 33).

Putem identifica, de asemenea, o treime sacra alcatuita din zeul cerului (furtunii), Terra Mater (Mama Pamânt) si fiul lor, Dyonisos (cu numele trac de Sabos ori Sabazios) (Istoria…, p.169). A.Bodor (Dacia, N.S. VII, 1963, p.211-239) presupune cultul cuplului Liber-Libera a fi de origine dacica (De la Zalmoxis…, p.80, nota 134).
Bendis, ocrotitoarea femeilor, personifica Luna si corespundea nu numai lui Demeter, dar si Dianei romane (Diana sancta, potentissima). A.Fol si I.Marazov arata ca Bendis era „cea mai raspândita personificare traca a Mamei Zeilor”. Imaginea ei apare în mai multe reprezentari plastice (O.Drâmba, p.803). În schimb, dupa Paul Mac Kendrick, „dacii nu si-au conceput antropomorf zeitele” (Pietrele dacilor vorbesc, Bucuresti 1978, p.152). Cu toate acestea, corespondenta purtata de regii daci cu împaratii romani atesta ca dacii iubeau în general simbolurile (apud Kernbach, p.389).

În perioada daco-romana, li se adauga Minerva, Iuno, Ceres, Proserpina, Libera, Kybele, Isis, chiar si varianta locala a Dianei Mellifica, acestea fiind manifestari ale Zeitei, ale Mamei Divine (Kernbach, p.390-391).

Legenda lui Hermip (transmisa de Diogenes Laertios VIII, 41, Tertullian, De anima 28 si scoliastul Electrei, v.62), despre Pythagoras, al carui nume este indisolubil legat de al lui Zalmoxis, l-a facut pe Eliade sa evoce o rationalizare a Marii Mame. La Metapont, oras în care se credea ca a murit Pythagoras, casa sa a fost transformata într-un sanctuar al Demetrei (De la Zalmoxis, p.41-42).

Diodor din Sicilia consemnase: „Zalmoxis pretindea ca si lui îi daduse legile Hestia” (Biblioteca istorica I, XCIV.2). Rezulta de aici ca Zalmoxis ar fi fost doar legiuitorul aflat în relatie cu divinitatea protectoare feminina (Kernbach, p.685), punând în evidenta preeminenta Zeitei.

Suidas a mentionat ca numele de Zamolxis apartinea unei zeite !!! (apud Kernbach, p.685). Mircea Eliade arata ca „dupa Suidas, Hera ar fi varianta greaca a lui Zalmoxis” (De la Zalmoxis…, p.57; subl.ns.). Desi faptul poate parea surprinzator, nu trebuie sa pierdem din vedere ca multi exegeti considerau numele Zamolxis provenit de la cel al unei zeite: Mama Pamânt, reprezentata fie de Semele („zeita Pamântului”, mama lui Dionysos), fie de zeita chtoniana traca de prim rang Zemelo, derivând de la cuvântul slav „zemle” – „pamânt”. Eliade, referindu-se la parerea lui I.I. Russu (Anuarul Institutului de Studii Clasice, V, Cluj, 1947, p.93), consemna: „Pentru savantul tracolog, valoarea semantica a temei zamol- este „pamânt” si „puterea pamântului”” (De la Zalmoxis…, p.60). Ori, este bine cunoscut nu numai ca Pamântul este Zeitatea feminina prin excelenta, dar la fel este si Puterea (Shakti, în sanskrita), dupa cum se observa si din exemplul Diana sancta potentissima, mentionata mai sus). De altfel, chiar functiile lui Zalmoxis îndreptateau interpretarea amintita: „izvorul vietii, zeul vegetatiei, al reînvierii naturii, atributele lui erau legate de cresterea vitelor si de rodul ogoarelor” (O.Drâmba, p.803). Iar Russu (loc cit.) nu ezita sa-l asocieze „sânului matern în care se reîntorc oamenii” (apud De la Zalmoxis…, p.60). Dupa cum a aratat Eliade, cultul Zeitei „a supravietuit dupa romanizarea Daciei si numele de Diana se gaseste în vocabula româneasca zâna. Diana Sancta din Sarmizegetusa a devenit Sânziana (=San(cta) Diana), figura centrala a folclorului românesc” (ibid., p.79).

Lovinescu semnaleaza un caz analog: „Exista, de asemenea, si o divinitate colectiva dacica, numita Dacia felix asimilata cu Gaia. Aceasta asimilare a divinitatii colective locale cu marele Principiu feminin era cu totul obisnuita în antichitate. În legendele românesti, Dacia e numita Dochia, Deciana, Baba Gaia” (Dacia…, p.34).

DECENEU

Dekaineos (gr.) sau Decaeneus (lat.) uneori ortografiat Dicineus, a fost cel mai celebru sacerdot daco-get, zeificat ulterior, care a trait în vremea lui Burebista.
Burebista l-a asociat la domnie, acordându-i „o putere aproape regala” (Iordanes, Getica XI, 67). Dupa moartea celui dintâi, Deceneu succede ca rege. Prin urmare, marele preot era fie asociat al puterii regale, fie un posibil succesor al regelui, fie „rege si preot” în acelasi timp, cum se intitula unul din predecesorii lui Decebal (O.Drâmba, p.792-793). Eliade se refera la marele preot Comosicus (De la Zalmoxis…, p.57).

Deceneu a îndeplinit rolul unui erou civilizator. Dupa Strabon, el dobândise cunostinte în Egipt (Geografia VII, 3.11), lucru confirmat si de Iordanes care sustinea ca el i-a initiat pe geto-daci nu numai în filosofie, etica, logica, dar si în fizica si astronomie (Getica XI, 69-70). Platon elogiase, la rândul sau, cunostintele filosofice, astronomice si medicale ale lui Zalmoxis si ale sacerdotilor daci.

„Dupa Iordanes (XI, 67-68) Dicineus devine colaboratorul regelui Boruista când Sylla domnea peste romani, adica în jurul anului 80 î.e.n. si aceasta indicatie pare corecta” (De la Zalmoxis…, p.76). Eliade apreciaza ca „învatatura enciclopedica a lui Deceneu” indica „înflorirea culturala a dacilor în urma unificarii realizate de Burebista si apogeul ei în timpul domniei lui Decebal” (p.77).

„Pe barbatii cei mai de seama si mai întelepti pe care i-a învatat teologia, i-a sfatuit sa cinsteasca anumite divinitati si sanctuare” (Getica XI, 71). În centrul religios de la Sarmizegetusa si împrejurimi, la Gradistea Muncelului, s-au gasit pâna acum resturile a zece sanctuare (O.Drâmba, p.806).

Dar, cum vom vedea, Deceneu a fost, mai presus de orice, un autentic initiat.

O INITIERE AUTENTICA

Istoricii, si mai ales arheologii admit ca „incontestabil ca religia geto-dacilor ajunsese la un nivel de spiritualizare mai înalt decât toate celelalte religii înrudite ale popoarelor învecinate” (Radu Florescu, în comentariile de editor al Geticii, p.539).

Anticii remarcasera asemanarea dintre cultul initiatic existent la daco-geti si cultele Misteriilor grecesti: cele de la Eleusis, cele dionisiace, etc. „Privita sub raportul practicilor de cult, religia daco-getilor era o religie initiatica si misterica” (O.Drâmba, p.802). În consemnarile lui Herodot, Mircea Eliade „ghiceste caracterul misteric al cultului” (Istoria…, p.174), explicând acest fapt prin aceea ca „discretia sa r propos de Mistere este bine cunoscuta”(loc.cit.).

Contrar parerii ca Zalmoxis fusese initiat de pitagoreici, situatia se prezenta invers, caci grecul Hermippus Callimachius arata textual ca Pythagoras era „thrakôn dôxas mimoumenos” („discipol al întelepciunii trace”), cu atât mai mult cu cât Herodot admisese anterioritatea lui Zalmoxis fata de marele matematician si filosof (Dacia…, p. 36).

Dupa cum scria Herodot, getii „se cred nemuritori” (Istorii IV, 83). Eliade arata însa ca „verbul „áthanatizein” (cf.V, 4) nu înseamna a se crede nemuritor”, ci „a se face nemuritor”. Aceasta „imortalizare” se dobândeste prin intermediul unei initieri” (Istoria…, p.174). Mai departe se mentioneaza ca dintre elementele cele mai caracteristice ale cultului „”imortalizarea” sufletului si învatatura privind existenta beatifica…îl apropie pe Zalmoxis de Mistere” si ca „în acest sens, poate fi comparat cu Dionysos al misterelor dionysiace” (ibid., p.175 si nota 90).

„Aceasta post-existenta fericita nu era deloc generala, ci se obtinea prin intermediul unei initieri…Hellanikos, care era mai vârstnic decât Herodot, dar care urmeaza povestirea sa, descriind ritul lui Zalmoxis îl numeste pe buna dreptate „teletai” subliniindu-i caracterul initiatic” (De la Zalmoxis …, p.47). „În Charmides, dialog scris probabil cu vreo treizeci de ani dupa Herodot, Socrate vorbeste de un medic trac pe care-l întâlnise, „unul din acei doctori ai regelui trac Zalmoxis despre care se zice ca stapânesc mestesugul de a te face nemuritor” (136 d)” (ibid., p.46). Pe buna dreptate sublinia Eliade ca, la fel cu initiatii Misterelor eleusine sau orficii, pentru geti,”numai „sufletul”, principiul spiritual, îl întâlneste pe Zalmoxis” (ibid., p.49).

Pornind de la analogia cu Kronos-Saturn unii exegeti au interpretat numele lui Zalmoxis prin Zeul-Mos (N.Densusianu, R.Vulcanescu, apud Kernbach, p.685; Dacia…, p.36). Dupa opinia noastra, sufixul este analog cu sanskritul Moksha, având semnificatia de nemurire prin eliberarea din ciclul nesfârsit al reîncarnarilor. Zalmoxis este deci Zeul Mokshei, zeul care confera nemurirea.

„Hippolit (Philosophumena II, 25) comunica o legenda conform careia Zalmoxis ar fi propagat o doctrina pythagoreica printre celti… Anumiti autori moderni au apropiat druidismul de confreriile trace si geto-dace. Mai ales importanta marelui preot, credinta în nemurire si stiinta sacra, de tip initiatic, ale druizilor evoca paralelisme cu dacii. De altfel trebuie luate în considerare anumite influente celtice, pentru ca celtii au locuit câtva timp în regiunile occidentale ale Daciei” (De la Zamolxis…, p.75-76).

În cele ce urmeaza vom arata ca la geto-daci se regaseau elemente certe dovedind o initiere autentica cum ar fi asceza si experienta extatica. Cât despre simbolismul energiei spirituale Kundalini, care atesta neîndoielnic atingerea unui nivel elevat al spiritualitatii, el va fi prezentat într-un capitol aparte.

„Strabon (Geografia VII, 3.3) reproduce, dupa Posidonius, ca misienii se abtineau sa manânce carne, multumindu-se cu miere, lapte, brânza, si ca din aceasta cauza ei se numesc „cei ce se tem de Zeu” (theosebeis)…Strabon adauga ca, la traci, exista solitari mistici cunoscuti sub numele de ktistai care traiesc fara femei, se consacra zeilor si vietuiesc „eliberati de orice teama”” (loc. cit.) (apud Eliade, Istoria…, p.171 si nota 79; vezi si De la Zalmoxis…, p.56-57,74). Strabon mai arata ca în vremea lui Deceneu „practica pitagoreica de a se abtine de la carne a ramas la ei ca o porunca data de Zalmoxis”. „La daci, dupa o informatie a lui Flavius Josephus (Antichitati iudaice XVIII, 2), acesti asceti si contemplativi se numeau pleistoi, cuvânt pe care Scaliger l-a propus sa fie citit polistai” (De la Zalmoxis…, p.71,74).
Circumambulatia în jurul locurilor sacre sau dansul circular se întâlnesc în multe manifestari spirituale. Sunetele puternice erau folosite pentru a alunga demonii. Dupa cum preciza Eliade, cultul lui Sabos (Sabazios), echivalentul trac al lui Dionysos, includea, pe fondul unor „zgomote de lovire în cazane de bronz, chimvale, fluiere”, dansul circular, aprig, însotit de strigate de bucurie (Istoria…, p.169-170).

„Ca toti tracii, getii cunosteau si ei extazul” arata Mircea Eliade (De la Zalmoxis…, p.56). „Experientele extatice întareau convingerea ca sufletul nu e numai autonom, ci si susceptibil de o unio mystica cu divinitatea…Credintele arhaice, într-o supravietuire vaga si aproximativa a sufletului, au fost treptat modificate, ducând, în cele din urma, la ideea de metempsihoza, sau la diverse conceptii despre nemurirea sufletului. Probabil ca experientele extatice care au croit drum unor astfel de conceptii nu erau întotdeauna de tip „dionysiac”, adica orgiastic. Extazul putea fi provocat si … prin rugaciune” (Istoria…, p.170-171). Dupa Eliade, experienta extatica era corelata, la triburile trace, cu „credinta în nemurire si certitudinea beatitudinii sufletului decorporalizat”. În cadrul manifestarilor extatice el mentiona „oracolul lui „Dionysos”; templul se afla pe un munte înalt si profetesa prezicea viitorul în „extaz”, ca si Pythia de la Delfi” (loc cit.). Strabon (Geografia VII, 67) îl citeaza pe Zalmoxis alaturi de Amphiaraos, Trophonius, Orfeu si Musaios, care erau renumiti prin experientele lor extatice. Iar Pythagoras, cu care era comparat Zalmoxis, fusese pus în legatura cu Aristeas, Abaris, Epimenide, Phormion, Empedocle. „Legendele lui Pythagoras fac aluzie la raporturile sale cu zeii si spiritele”. Aristeas, eroul unei calatorii (mentionate anterior) în tara hiperboreilor, la nordul Marii Negre, trecuse de la moarte la înviere. Epimenide „postise si deprinsese extazele prelungite”, devenind „stapân al unei „întelepciuni entuziaste”, adica al unei anumite tehnici extatice”. Phormion „a fost vindecat de o rana în urma unei calatorii extatice într-o regiune ciudata, apartinând unei „geografii mitice””; ca si „Leonymos ajunge în „Insula Alba” – mai târziu localizata în Marea Neagra” (apud M.Eliade, De la Zalmoxis…, p.49-50, 52-54). Semnificatia „Insulei Albe” (Leuke) identificata cu Insula Serpilor din dreptul gurilor Dunarii, va face obiectul unei analize ulterioare. Polyaenus (Stratagemata VII, 22) îl mentioneaza pe Kosingas, rege al triburilor trace Kebrenoi si Sykaiboai, care era în acelasi timp mare preot al Herei (v.mai sus „Cultul Marii Zeite”). Când supusii sai deveneau recalcitranti, Kosingas îi ameninta ca se urca la cer pe o scara de lemn, pentru a se plânge de purtarea lor. Simbolismul scarii este atestat si în alte religii ale Orientului Apropiat antic si ale Mediteranei (M.Eliade, Le chamanisme, p.378 sq.). Eliade adauga: „Ceea ce este sigur, e ca în episodul foarte rationalizat de Polyaenus, se descifreaza un vechi rit trac de ascensiune extatica la Cer” (De la Zalmoxis…, p.57). Toate cele aratate l-au facut pe marele istoric al religiilor sa conchida: „Este ceva adevarat în cliseele atât de populare în Grecia dupa Herodot, care-l plasau pe Zalmoxis alaturi de Pythagoras, Orfeu, Musaios si mai târziu de Zoroastru, de „înteleptii egipteni” sau de druizi. Toate aceste personaje erau cunoscute ca având experiente extatice si capabile sa reveleze mistere privind sufletul omenesc si supravietuirea lui” (ibid., p.58).

Eliade a combatut – cu argumente asupra carora nu are rost sa insistam – teoria ca Zalmoxis ar fi fost un zeu al mortii, precizând: „Zeii si zeitele mortii domnesc peste o multime de morti, în timp ce divinitatile Misterelor admit pe lânga ele numai initiati. Pe deasupra este vorba de doua geografii escatologice diferite: tarâmurile stralucitoare care îi asteapta pe initiatii în Mistere nu se confunda cu Infernurile subterane în care se aduna mortii” (op.cit., p.61).

Nu putem încheia acest capitol fara a mentiona împrejurarea ce-l desemneaza pe Deceneu a fi fost unul din marii initiati ai antichitatii.

„Boirebistas…si l-a luat ca ajutor pe Dekaineos, un barbat vrajitor, care umblase multa vreme prin Egipt, învatând acolo multe semne profetice, datorita carora sustinea ca talmaceste vointa zeilor. Ba înca, de la un timp, era socotit si zeu, asa cum am aratat când am vorbit despre Zamolxis. Ca o dovada de ascultarea ce i-o dadeau, este si faptul ca ei s-au lasat înduplecati sa-si stârpeasca viile si sa traiasca fara vin” (Strabon, Geografia VII, 3.11).

Desi savantii i-au ignorat profunda semnificatie, faptul în sine este extraordinar si credem ca importanta sa nu poate fi îndeajuns apreciata. Caci interdictia data de Deceneu echivaleaza cu o revolutie în conceptia religioasa, dovedind ca marele preot era un adevarat iluminat, o autentica personalitate, care atinsese un nivel spiritual exceptional. Gândirea lui Lovinescu se dovedeste înca odata falsa si sterila (Interpretarea…, p.134, nota de subsol si p.135). Mai întâi, vitei de vie îi atribuie, în mod eronat, trasaturi pozitive: „Vita de vie reprezinta în acest context o expresie materializata a originii si a caracterului de vesnicie a vietii spiritului uman, cu atât mai mult ca unul din simbolurile energiilor „esenta” este vinul” (!). Apoi, îsi pune retoric „întrebarea ce semnificatie a avut smulgerea vitei de vie de Burebista si Deceneu?”, ramasa fara raspuns.

Sa ne reamintim ca în Biblie, oprelistea de a consuma vin era o porunca divina. Astfel, Dumnezeu le-a cerut preotilor (Aaron si fiii sai), sub amenintarea pedepsei cu moartea: „Tu si fiii tai împreuna cu tine, sa nu beti vin, nici bautura ametitoare” (Levitic 10.9). „Nici un preot nu va bea vin” (Ezechiel 44.21). Cei care i se consacrau, „facând juruinta de nazireat, ca sa se închine Domnului, sa se fereasca de vin si de bautura ametitoare”, ba chiar si de must, struguri proaspeti ori uscati (Numeri 6.2-3; vezi si Amos 2.12). Îngerul Domnului i-a spus mamei care-l purta în pântece pe Samson, destinat nazireatului (închinarii): „sa nu bei nici vin, nici bautura tare” (Judecatori 13.4, 14). Tema se regaseste în Proverbe 23.29-31; Isaia 5.11, 22; 28.7; Osea 4.11. În Noul Testament arhanghelul Gavril îi vesteste lui Zaharia ca Ioan „nu va bea vin, nici bautura ametitoare (sichera)”) (Luca 1.15; vezi si 7.33).

Incompatibilitatea consumului de bauturi cu spiritualitatea nu fusese denuntata doar de Dumnezeul biblic. Krishna interzisese locuitorilor din Dwaraka sa bea vin. Încalcând porunca, foarte multi si-au gasit aici moartea, între care si fiul sau, Pradyumna. În Grecia antica, negativitatea bacchantelor s-a manifestat împotriva divinitatii, atunci când l-au sfârtecat pe Orfeu, aruncându-i capul taiat în Hebros.
Comparând cu cele poruncite de Yahweh numai slujitorilor sai, cât de extraordinar ne apare acum faptul ca Deceneu a impus interdictia de a bea vin unui popor întreg ! Si asta, dupa ce, timp de secole, consumul de vin constituise un obicei general!

RADACINI SPIRITUALE STRAVECHI ÎN DACIA (III)

Dan Costian

SUPRAVIETUIREA TRADITIEI SPIRITUALE

Unii istorici au afirmat ca reforma lui Deceneu ar fi însemnat modificarea sau chiar disparitia cultului pentru Zalmoxis. Eliade ofera o alta ipoteza: „Toate aspectele religiei lui Zalmoxis – escatologie, initiere, pythagoreism, ascetism, eruditie de tip misteric (astrologie, terapeutica, theurgie etc.) – încurajau apropierea de crestinism1). Cea mai buna si cea mai simpla explicatie a disparitiei lui Zalmoxis si a cultului sau ar trebui cautata în crestinarea precoce a Daciei (dinainte de anul 270 e.n.). Din nefericire cunoastem destul de putin fazele cele mai vechi ale crestinismului în Dacia; nu stim, în consecinta, daca anumite aspecte ale religiei lui Zalmoxis au supravietuit sub o forma noua, în perioada primelor secole crestine. Dar ar fi zadarnic sa cautam eventualele urme ale lui Zalmoxis în folclorul românesc” (ibid., p.80-81; subl.ns.).Ultima fraza a lui Eliade poate parea surprinzatoare; el arata în continuare: „Destinul lui Zalmoxis este desigur paradoxal. Disparut la daco-romani, a supravietuit departe de patria sa, în traditiile gotilor si, prin urmare, în eruditia istoriografica, foarte mitologizata, a Occidentului. El a supravietuit tocmai pentru ca simboliza într-un anumit fel geniul geto-dacilor” (loc cit.;subl.ns.).

Credem ca exista suficiente marturii ale supravietuirii autohtone a traditiei spirituale – de o mare profunzime – a stramosilor nostri. Am vazut ca Eliade citase cazul mentinerii zeitei Diana sub forma Sânzienei. În alt loc el arata: „Paradoxul Daciei, si în general al întregii Peninsule Balcanice, este ca ea constituie în acelasi timp o „raspântie”, în care se întretaie influente diverse, si o zona conservatoare, cum o dovedesc elementele de cultura arhaica, care au supravietuit aici pâna la începutul secolului XlX” (De la Zalmoxis…, p.162; subl.ns.).

Fara a fi de acord cu multe din interpretarile, uneori exagerate, ale lui Vasile Lovinescu, nu e lipsit de interes sa procedam la audiatur et altera pars. În opinia acestuia, Dacia „a fost centrul suprem al unei traditii mult mai puternice si mai pure decât traditia celtica. Ocupatia romana a durat numai de la 110 la 275 dupa Christos, în total 165 ani. Si mai putin de o treime din Dacia a fost ocupata: Transilvania si Oltenia actuala. În tot restul tarii, dacismul a subzistat fara sa fie tulburat… De altfel, crestinismul nici n-a avut timpul sa se implanteze. Numai catre sec. VIII si IX câtiva misionari au îndraznit sa patrunda dincolo de frontiere si în câmpii. Apoi, ortodoxia n-a avut niciodata gustul prozelitismului. Centrele spirituale ale dacilor se gaseau în masivele centrale ale muntilor, cei mai salbatici si cei mai de nepatruns din Europa…O imensa padure a acoperit Dacia si viata pastorala s-a generalizat din nou, mai ales în muntii centrali inaccesibili…În jur, barbarii goti, ostrogoti, vandali, gepizi, slavi, cumani, pecenegi, unguri, mongoli au facut vid…Traditia dacica a continuat sa subziste netulburata, în afara timpului, în afara istoriei care se facea în jurul ei. Astfel, când în sec. XIII si XIV au fost întemeiate principatele Moldovei, Valahiei si Transilvaniei, a caror reunire avea sa formeze România moderna, Dacia era neatinsa de istorie… Când în 1829, tratatul de la Adrianopole a permis comertul exterior în Tarile române, noua zecimi din teritoriu era acoperit de paduri.

Asadar, întemeierea celor trei principate românesti semnifica o readaptare a traditiei dacice. La crestinism ? That is the question…Se va vedea de ce credem ca se poate raspunde: nu.

Am vazut ca crestinismul n-a patruns decât foarte târziu în Dacia. Toata spiritualitatea crestina româneasca provine din afara, din Bizant, de la Muntele Athos, din Bulgaria. Liturghia s-a oficiat totdeauna într-o limba straina, în slavona mai întâi, apoi în greaca. Numai catre secolul XIX limba româna a înlocuit limba greaca si n-a fost ceva traditional”. Se zice ca Lovinescu si-a fi schimbat mai apoi parerea (Dacia…, p.51-53). Lasam cititorul sa aprecieze singur valoarea argumentelor de mai sus.

RADACINI SPIRITUALE STRAVECHI ÎN DACIA (IV)

Dan Costian

CORPUL ENERGETIC. TREZIREA LUI KUNDALINI

În lumea antica, preotii-terapeuti ai geto-dacilor se bucurau de un renume deosebit. „Dio, una din sursele lui Iordanes, afirma ca getii erau aproape tot atât de civilizati si „savanti” ca grecii” (De la Zalmoxis…, p.77).

Vom vedea ca acesti initiati abordau o medicina integralista (holistica) asemenea yoghinilor, motiv care ne determina sa avansam ipoteza ca nu le era straina nici structura energetica a corpului subtil, atât de familiara tuturor variantelor de Yoga.
Socrate vorbeste cu admiratie despre medicii „regelui trac Zalmoxis”, a caror doctrina si practica erau superioare celor ale medicilor greci (Platon, Charmides, 156 d).

Eliade arata ca „reputatia medicilor geto-daci era reala si ca ea s-a mentinut timp de secole. Dar Platon comunica câteva detalii de mare valoare: importanta acordata „sufletului” de catre Zalmoxis care este în acelasi timp zeu, rege si terapeut; relatia functionala între sanatatea conservata printr-o „metoda totala”, în care sufletul joaca rolul decisiv, si obtinerea nemuririi… Pe scurt, Zalmoxis este zeul-terapeut care se preocupa înainte de toate de sufletul uman si de destinul sau. Intr-adevar, exista o anumita traditie despre Zalmoxis iatros (cf.Tomaschek, Die alten Thraker II, I, pp.64 sq.), si, cum remarca Pârvan (Getica, p.145), nu este o întâmplare daca Dioscoride, doctor grec din sec. I e.n., s-a straduit sa adune si sa înregistreze un mare numar de nume daco-gete de plante medicinale (cf.Tomaschek, op.cit., pp.22 sq.)” (De la Zalmoxis… , p.69).

Dar sa-i dam mai bine cuvântul lui Socrate, pentru a ne furniza o mostra din învatatura lui Zalmoxis: „Dupa cum nu se cuvine sa încercam a vindeca ochii fara sa fi vindecat capul, nici sa tamaduim capul fara sa tinem seama de trup, cu atât mai mult nu trebuie sa încercam a vindeca trupul fara a cauta sa tamaduim sufletul; cauza pentru care cele mai multe boli nu se supun artei medicilor Helladei este ca ei nesocotesc întregul pe care ar trebui sa-l îngrijeasca, iar daca acestui întreg nu-i merge bine, nu poate sa-i mearga bine nici partii” (Platon, Charmides, 157 d-e).
În cele ce urmeaza vom cauta sa aducem argumente în sprijinul ipotezei ca stramosii nostri posedau cunostinte despre elementele structurale ale corpului energetic: canale (nadi) si centre (chakre). Pentru amanunte privind corpul energetic, trimitem cititorii la serialul pe aceasta tema publicat în revista YOGA SPONTANA.

Vasile Lovinescu avansase ipoteza unei analogii între geografia hiperboreana si cea a Deltei Dunarii. El sustinuse existenta unei similitudini între Marea Neagra si Ocean (Strabon o numea „nou ocean”, Geografia I, 2.10), Istrul fiind „keras okeanoio” – golful oceanului (Apollonius din Rhodos, Argonautica IV, 182), iar bratul central al deltei numindu-se Boreostromion. Insulei Albe, unde se afla templul lui Apollo amintit de Hecateu din Abdera (citat de Diodor din Sicilia, II, 47), el i-a gasit corespondentul în Insula Serpilor, numita în vechime Leuke (Alba) unde s-ar afla ruinele unui templu apollonian, si care era înconjurata de denumiri geografice asemanatoare: Olbiopolis, insula Apollonia, Cetatea Alba lânga Nistru, Bolgrad (orasul alb). Insula hiperboreana Thule era în marea Cronium, careia el i-a stabilit o corespondenta cu Marea Neagra saturniana. Tot Hecateu afirmase ca din Insula Alba a hiperboreenilor se vedea Luna. Pornind de la aceasta, Lovinescu a aratat ca Insula Serpilor e în fata orasului Sulina (numit înca de localnici Selina, si consemnat astfel în De administratione imperii de Constantin Porphirogenetul si în Periplul Catalan din 1375). În numele lagunei Letea el o vedea pe Leto (in dialect pelasg Lete), mama lui Apollo (si a Selenei), cea nascuta „în fata tinutului celtilor, în partile oceanului [unde] este o insula numita Leuky” (Hecateu). În Tulcea (dar si în Tuzla) sustinea ca se regaseste numele insulei Thule. La rândul lor, R.Cristian si F.Mihaescu vor vedea în Marea Neagra corespondenta Marii Baltice (deoarece ambele sunt mari interioare) si în Crimeea (Chersones tauric) corespondenta Danemarcei (Chersones cimbric) (Dacia…, p.23-25).

Credem ca aceste speculatii nu fac decât sa ne îndeparteze de la Adevar.
Vom remarca, mai întâi, ca mari civilizatii din vechime au fost legate de zona deltelor unor fluvii cum sunt Nilul, Gangele etc.

Delta Dunarii este formata din trei brate (canale), asemenea celor trei canale energetice din corpul subtil uman (reflectare a structurii Fiintei Cosmice, Virata): Ida, Sushumna si Pingala. Canalul Ida este canalul lunar, al energiei feminine, deci ar putea fi pus în relatie cu Luna sau Selena (Sulina), în timp ce Pingala, canalul solar, va corespunde fratelui acesteia, Apollo (zeul Soarelui). Simbolul sacru al sarpelui (insula cu acelasi nume) indica energia serpentiforma Kundalini, încolacita în ea însasi de trei ori si jumatate (ca si sarpele-zeu Glikon gasit nu departe de Delta, la Tomis-Constanta, cu tot atâtea încolaciri si al carui par de femeie o sugereaza pe Kundalini). Sediul lui Kundalini este osul sacru, în care, în stare inactiva, aceasta se afla încapsulata si complet izolata de rest, asemenea unei insule.

Atribuit altui brat, numele sfântului Gheorghe este indisolubil legat de doua simboluri revelatoare. Primul este sarpele (dragonul, balaurul), deci Kundalini. În al doilea, lancea, nu este greu sa ghicim canalul Sushumna (coloana vertebrala) care se înalta drept (ca o lance) între serpuitoarele canale laterale ale sistemului nervos simpatic. Tema va fi dezvoltata mai jos, în cadrul alegoriei sarpelui.

Trezirea lui Kundalini este însotita de instaurarea beatitudinii. Or, alte denumiri date Insulei Serpilor erau Helixea (Felicia), care are aceasta semnificatie, si „nesos makaron” (Insula Preafericitilor). Este vorba, desigur, de cei care aveau activata energia Kundalini.

Desi citeaza elemente ale unor cunoscute basme, Lovinescu nu poate sesiza adânca lor semnificatie. Vom încerca sa suplinim aceasta lacuna în cele ce urmeaza.
În serialul despre „Ciclurile cosmice” a fost analizata semnificatia celor trei metale: arama, argint si aur, ce revin obsesiv în basmele noastre, aratând ca ele pot fi puse în legatura si cu energia celor trei canale. Astfel, arama (cel mai dur metal din cele trei) corespunde canalului drept, masculin, Pingala; argintul, moale, indica Ida nadi, canalul lunar, feminin; iar aurul, cel mai nobil dintre ele, trimite la Sushumna, canalul perfectiunii, al echilibrului desavârsit. El este Calea Regala a lui Kundalini, ce duce în Împaratia Cerurilor (Sahasrara). Nu întâmplator, rezultatul final al diferitelor transformari (atingerea starii de Yoga) este aurul (realizarea suprema, a Sinelui): palatele se prefac într-un mar de aur, parul devine de aur etc. Marul de aur e aruncat în capul alesului (Sahasrara). În basmul Fata Împaratului Rosu, Fat-Frumos va sari cu calul sau (Kalki, zeitatea Sahasrarei, al carui vehicul e calul) si va lua coroana de aur pusa în vârful unei sulite (Sushumna, coloana vertebrala). Fidel unor surse autentice, Lovinescu vede în cal energia Kundalini, în turnul ce avea în vârf fata de împarat (aici Adi Shakti, zeitatea pereche a Sahasrarei) – simbolul coloanei vertebrale si în coroana de aur – Sahasrara. El atentioneaza asupra primejdiei trezirii violente (termenul corect ar fi „trezirea neautorizata”) a energiei Kundalini (Dacia…, p.71).

Basmele pun în evidenta caracterul secret al acestor cunostinte initiatice: coliba este urâta pe dinafara (corpul fizic) si de aur pe dinauntru (corpul subtil activat de Kundalini); parul de aur este disimulat sub o basica etc.

Calea catre Dumnezeu presupune o lupta (interioara, în mod evident). Eroul (Sinele nostru) trebuie sa învinga multe dificultati (prin asceza, tapasia, în Yoga clasica). El se va lupta cu fortele raului: zmei, animale monstruoase, personaje malefice (asa cum în marile epopei hinduse lupta era purtata împotriva demonilor). Lovinescu remarca: „Batalia simbolizeaza acel haos indispensabil si prealabil coborârii Razei ceresti care-l va organiza dându-i vibratia initiala necesara” (Dacia…, p.70). Intr-adevar, Kundalini se manifesta ca energie vibratorie. În metodele traditionale, trezirea ei este rasplata luptei interioare a yoghinului. Efectul sau asupra sistemului energetic interior este trecerea de la o stare de dezechilibru (haos) la echilibrul perfect organizat, în armonie cu divinitatea.

Când se refera la stradaniile sau la metamorfozele eroului (simbolizând evolutia sa spirituala catre realizarea Sinelui, concomitent cu o transformare profunda), cifrele 3 si 7 dezvaluie activarea etapizata a celor trei canale, respectiv a celor sapte centre energetice clasice (sau noua, la un nivel superior al cunoasterii – v. mai jos).

Merele de aur sunt vegheate trei nopti, eroul va lupta cu zmeii trei zile si trei nopti, va repeta unele încercari de trei ori, va înfrânge trei zmei, va trece trei poduri, va strabate trei paduri, sau va traversa o apa, un munte si o padure. Metamorfozele presupun schimbarea a trei costume (de arama, argint, aur), se produc dupa ce se plesneste din bici de trei ori, dupa ce faptura înghite trei guri de jaratic, se scutura de trei ori, se da de trei ori peste cap etc. Relatând transformarea calului (!), Lovinescu arata ca astfel „eroul ia în mod virtual în posesiune cele trei lumi… Eroul a descoperit adevaratul Agent, el a eliberat pe Shakti, captiva unei materii vulgare si de dispretuit. Lovita la cap, formidabila putere a Sarpelui se trezeste si zboara pâna la Nori, pâna la Luna, pâna la Soare… Fiecare lovitura de frâu sau învârtire de Cheie deschide Poarta strâmta a uneia din cele trei lumi” (Dacia…, p.80).

În opinia noastra, eliberarea celor trei printese simbolizeaza admirabil eliberarea (activarea) puterilor celor trei canale – Maha-Lakshmi, Maha-Saraswati, Maha-Kali, corespunzând celor trei guna, respectiv Sattva, Rajo si Tamo.

Lovinescu vedea în cele trei fete ale Împaratului Verde din basmul Harap-Alb, trei shakti (puteri), „trei aspecte ale „Regelui Lumii””, cele trei Iele din traditia româna, Margalina, Rosalina, Savatina, sau Sânziene. Obsedat de Ianus, în dezacord cu Eliade, el o asimileaza pe Sânziana cu Sfânta Ioana, aspect feminin al lui Ianus, ca Iana (?) (Dacia…, p.76).

Canalele laterale au semnificatii antagonice. Astfel:

– canalul stâng (feminin) Ida reprezinta Luna, recele, trecutul, noaptea, întunericul, pasivitatea (inertia), umiditatea, moliciunea, semnul minus, simbolul Yin etc.;

– canalul drept (masculin) Pingala e caracterizat de Soare, caldura, viitor, zi, lumina, actiune, uscaciune, duritate, semnul plus, simbolul Yang etc.

În memoria basmelor le regasim sub forma contrariilor: „tara în care împaratea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pamântului; si craiia istuilalt la alta margine” (latura dreapta si cea stânga a corpului subtil). Împaratul Verde, corespunde canalului Ida: verdele e o culoare rece, împaratul avea trei fete. Craiul Rosu trimite la canalul Pingala: rosul e o culoare calda, craiul avea trei feciori. Dar Lovinescu vede aici simboluri alchimice: plumb, mercur, sulf… (Dacia…, p.78).br În reprezentarile artistice, Adam si Eva se tin de-a dreapta si de-a stânga Arborelui Vietii, simbolizând astfel canalele laterale Pingala (masculin) si Ida (feminin).

Contrariile apar si în numele eroului Harap-Alb (negru si alb). E curios cum Lovinescu nu a sesizat semnificatia, de vreme ce consimte ca „Harap-Alb este Negru-Alb, Yin-Yang” (ibid., p.73); „Harap-Alb este numele românesc al Yin-Yang, echilibrare perfecta de antinomii” (Interpretarea…, p.26). În pofida acestui fapt, el se lanseaza în speculatii care-l conduc la concluzii false, potrivit carora eroul basmului ar fi când Mistretul Alb (Omul Universal al erei Mistretului, p.74-76), când Ganesha-Ianus (p.79), când Suveran Pontif si Rege al Lumii (p.83), când Perseu (p.86) ori Parashurama (p.87) sau chiar Rama (p.98).

Alte numere (totdeauna pare) ar putea sugera ramificatiile plexurilor ce corespund chakrelor – numarul lor de petale: patru piloni ce sprijina Pamântul (Muladhara), sase sau douasprezece aripi ale calului nazdravan (Swadisthan, respectiv Anahath), vârsta de saisprezece ani când eroul porneste sa caute Tinerete fara Batrânete si Viata fara de Moarte (Vishuddhi), doi pesti ce sprijina Pamântul (Agya, nivelul superior de manifestare al Fiului Divin Ganesha-Pamântul, adica Iisus, simbolizat de Peste). Cât despre Sahasrara al carei nume înseamna „lotusul cu o mie de petale”, numarul sau simbolizeaza transcendenta.

Dintre animalele benefice care îl sprijina pe erou, unele sunt cunoscute ca vehicule ale zeitatilor ce guverneaza centrele energetice: câinele (Adi Dattatreya-Vidul), leul (Durga-Anahath), pajura (Krishna-Vishuddhi), calul (Kalki-Sahasrara) etc.
Deosebit de semnificativ ni se pare faptul ca eroul îi va imobiliza pe Murgila, Miazanoapte si Zorila, adica va suspenda Timpul. Metafora, care îi scapa lui Lovinescu, este trezirea lui Kundalini, pe canalul central, al prezentului, ceea ce îi permite yoghinului sa traiasca exclusiv în prezent, de fapt, sa fie Kalatit (dincolo de Timp), sa supuna Timpul.

Lovinescu reda textul unor colinde (Dacia…, p.26-30) din care reproducem:

„La Mânastirea cu noua altare/ Mi-ard noua lumânare
… Si din Padure mare
S-a taiat un Copac mare/ Si s-a facut o Mânastire Alba Mare
Cu noua altare/ Si noua Tronuri de Aur
Cu slove de Aur./ În Altarul Mare
E Sânta Maria Mare./ În Altarul Mic
E Sânta Maria Mica./ În Altarul din Mijloc
Maica Domnului sedea…”

Ne exprimam surprinderea ca scriitorul, care nu era strain de hinduism si yoga, nu a putut remarca aici simbolismul evident: Copacul este Arborele Vietii (sistemul energetic subtil). Cele trei Marii sunt energiile celor trei canale, reprezentate de entitati feminine: Maha-Saraswati, Maha-Lakshmi si Maha-Kali (v. mai sus).

Mânastirea Alba Mare este Sahasrara (lotusul alb cu o mie de petale); cele noua Altare (noua lumânari, noua Tronuri de Aur) sunt chakrele (în mod obisnuit considerate în numar de sapte; doar marii initiati au cunostinta si de cele doua superioare: Bindu si Artabindu, ce transcend limitele corpului uman), tot atâtea etape energetice ale evolutiei lui Kundalini. În povestirea Harap-Alb, pentru a ajunge la curtea împaratului (Sahasrara), eroul si Spânul trec noua mari, noua tari si noua ape mari. Lovinescu ignora sensul atât de evident afirmând: „acestea ni se par a corespunde la cele 9 constelatii circumpolare” (Dacia…, p.83, nota 11).
Lovinescu trimite la o descriere luata din Edda: „Cunosc noua lumi, noua domenii acoperite de arborele lumii, acest arbore cu întelepciune întemeiat care se împlânta în sânul pamântului” (Interpretarea…, p.104-105).

Cele sapte chakre sunt indicate în Povestea gainusii de aur pe care Dumnezeu o transforma, dimpreuna cu puii într-un roi de stele: Closca cu Pui, Pleiadele (7 stele). Lovinescu recunoaste în aceste simboluri cosmice, manifestarea unor entitati divine: „Legatura lui cu divinitatea se putea face prin intermediari cosmici („closca cu pui”) prin care putea primi putere în rezolvarea tuturor problemelor” (ibid.102-103,105). Cele sapte chakre pot fi regasite si în basmul despre eroul care taie balaurul cel urias în sapte bucati (v. alegoria sarpelui).

Faptul ca fiecare chakra este guvernata de un aspect al divinitatii, rezulta din urmatoarele versuri (Dacia…, p.27-28):

„…Noua preoti preutesc
Noua diaconi citesc/ În locas Dumnezeiesc”.
Si mai departe:
„În Dalba Mânastire Mare/ Aho Ler Doamne Ler!
Mânastirea cu Noua Altare/ Si cu Jeturi aurite.
Da în Jeturi cine sade?/ E Ilion,
Lânga el e Maica Precista/ Lânga Maica Precista
Sade Batrânul Craciun/ Lânga Batrânul Craciun
Sade Ion Sânt Ion… /Si Siva Vasilea”.

Avem de-a face, evident, cu numele aspectelor divine care guverneaza chakrele (Altare, Jilturi, toate cu majuscula); între ele apare… Siva!!! Vasilea (Basileus) indica suprematia lui Shiva. Lovinescu nu observa nimic din acestea. El va atribui numelor populare de sfinti, corespondente arbitrare: Sfânta Maica – Latona; Sf. Maria Mare – Gaia; Sf. Maria Mica – Diana, Luna; Ion-Sânt-Ion este Ianus, iar Craciun – Saturn, pe când Siva este „Ops Consiva, divinitate a recoltelor”!!! Zeitate minora, ce nu are nimic dintr-un Basileu al zeilor.

Exista numeroase alte dovezi ca stramosii nostri admiteau stapânirea zeitatilor (încarnarilor, aspectelor divine) asupra chakrelor. Analizând basmul Lostrita (Interpretarea…, p.77,80), Lovinescu consemna: „Nici un om nu se poate mântui prin propriile-i sfortari si necesita sprijinul si interventia unui Soter (mântuitor, intermediar) coborât din ceruri” exemplificând prin „Maria Lipan (Maria sotia Pestelui), nume soteriologic prin excelenta, ceea ce înseamna ca Mântuitorul apare si în ipostaze feminine. În dogma crestina Maria este „corascumparatoarea” genului uman”.

În alta parte (Dacia…, p.38-39) el furnizeaza elemente referitoare la relatia aspectelor divine cu chakrele, dar întelesul real îi scapa, propunând piste false.

„Sus la cheia raiului/ Buna ceata mi-e adunata
Tot de sfinti de aceia sfinti/ Si-mi citeau, prooroceau,
Si-mi citeau de Dumnezeu/ Si pe Dumnezeu nu-l stiu…
Jos la cheia raiului/ În stâlp de piatra mi-e-ncheiat.
D-unde sfintii c-auzea,/ Ei saltara si zburara,
Sus mai sus se ridicara,/ Cu norii s-amestecara.
Jos mai jos ca se lasa/ Pe stâlp de piatra cadea;
Când acolo c-ajungea/ Carti pe brate ca-si lua,
Si citea, proorocea,/ De trei zile si trei nopti.
Stâlp de piatra în patru crapa/ Iata Dumnezeu ca scapa”.
Si mai departe: „Jos la tara duce-m-oi/ Chei în mâna prinde-voi
Mânastiri deschide-voi/ Slujbe sânte face-voi”.

Trecerea lui Kundalini prin chakre este în mod traditional comparata cu deschiderea (descuierea) unor porti. Am vazut ca, în crestinism, Sahasrara are semnificatia de Împaratie a Cerurilor (Rai). Cheia ajungerii în Rai se afla în Kundalini, amplasata (în starea initiala, adormita) „jos”: la baza coloanei vertebrale (în osul sacru); dar dupa ridicarea lui Kundalini în Sahasrara, cheia Raiului ajunge „sus”. Ceata de sfinti reprezinta aspectele divine ale chakrelor, care sunt integrate, toate, în Sahasrara. Ele reflecta calitatile divine, pe care initiatul trebuie sa le descopere, trecând de la ignoranta la cunoasterea divina: „Si-mi citeau de Dumnezeu/ Si pe Dumnezeu nu-l stiu”. Este o conditie indispensabila, ce caracterizeaza „alesii, carora pasiunea de cunoastere le-a prins toti ganglionii, iar sarpele le-a muscat din leagan calcâiul”, minunata metafora cu care Lovinescu îsi încheie volumul Interpretarea esoterica a unor basme si balade populare românesti (p.202). Ganglionii reprezinta, desigur, plexurile nervoase corespunzatoare chakrelor sistemului subtil (v. serialul Corpul nostru energetic).

Stâlpul de piatra este, evident, canalul Sushumna din coloana vertebrala. Kundalini e încuiata la baza acestuia:

„Jos la cheia raiului/ În stâlp piatra mi-e-ncheiat”.
Saltul, zborul sfintilor semnifica ascensiunea. Mai întâi însa e necesar ca aceste entitati ce guverneaza chakrele sa o elibereze pe Kundalini, iar aceasta presupune în prealabil cunoasterea divina (al carei sediu e tot jos, în chakra Swadisthan stânga):
„Jos mai jos ca se lasa/ Pe stâlp de piatra cadea;
Când acolo c-ajungea/ Carti pe brate ca-si lua,
Si citea, proorocea”.
Dupa dobândirea cunoasterii, chakra cu patru petale a Muladharei de la baza coloanei se deschide, eliberând energia dumnezeiasca a lui Kundalini (de fapt Duhul Sfânt, care îi ilumina pe prooroci, de unde si desele referiri la proorocire):
„De trei zile si trei nopti,
Stâlp de piatra în patru crapa/ Iata Dumnezeu ca scapa”.

În fine, „jos la tara duce-m-oi” se refera la elementul Pamânt care e asociat Muladharei, cea mai de jos chakra.

În serialul publicat în revista YOGA SPONTANA s-a aratat ca al noualea Avatar, Iisus Christos, stapâneste Agya chakra, situata în centrul fruntii („al treilea ochi” cum i se spune în India). În basmele cosmologice românesti se poate citi (apud Dacia…, p.49): „Sfântul Soare este Fata lui Christos, Ochiul lui Dumnezeu”. În acest sens, amintim si una din încercarile la care Spânul îl supune pe Fat-Frumos, trimitându-l sa aduca nestemata stralucitoare ca soarele din fruntea cerbului, ce era lepadata la sapte ani odata (aluzie la cele sapte chakre, la cele sapte etape pe care le parcurge Kundalini).

Agya chakra este un pasaj extrem de dificil. Aici se intersecteaza cele trei canale. Ea e situata între baloanele ego-ului si superego-ului. E poarta, trecatoarea cea îngusta ce duce la Împaratia Cerurilor, despre care vorbea Iisus, stapânul Agyei, care se desemna prin aceasta metafora cu semnficatie precisa. Ea e amintita adeseori în tezaurul folcloric al memoriei colective. Harap-Alb e trimis sa aduca Apa Vie si Apa Moarta de unde se bat muntii în capete. Cele doua feluri de apa reprezinta contrariile, energia ce curge prin canalele laterale: canalul stâng, al inertiei (Apa Moarta) si canalul drept, al actiunii (Apa Vie). În încercarea sa eroul e ajutat de o pasare, simbolul Duhului Sfânt, adica al lui Kundalini. Muntii ce se bat în capete sunt extremitatile superioare, proeminente, ale canalelor laterale: ego si superego (v. mai jos, Lostrita).

Lovinescu vorbeste în alta parte de „ultima incinta a Raiului,… unde se gaseste Poarta Strâmta”; „portile strâmte, puntile de trecere, pazite de cei ce au realizat o initiere regala”; „centrul ocupat de contemplativii puri, desavârsitii unei initieri”; „pazitorii sunt entitati mitice” (Interpretarea…, p.18). Dar nu poate face conexiunile necesare.

Tot în basmele cosmologice (apud Dacia…, p.49) se arata: „Pamântul e Sfânta Maica. Pamântul este o insula de argint cu osie de aur. Focul este Împarat, Apa este Împarateasa. Pamântul e înconjurat de ape. Deasupra sunt Ape, dedesubt sunt Ape”. În aceasta descriere sintetica se regasesc cele trei chakre inferioare. Muladhara ocupa extremitatea inferioara (Pamântul). Chakrele superioare ei sunt numite Împarat si Împarateasa: imediat deasupra este Swadisthan chakra simbolizata de Foc (Împaratul); mai sus se afla Nabhi chakra, ce reprezinta Apa (Împarateasa). Insula este Muladhara sacrum în care e încapsulata Kundalini (ca pe o insula). Canalul stâng, Ida nadi (argintul) porneste din Muladhara. Osia de aur e canalul central Sushumna, a carui baza e Muladhara (Pamântul).

În sanskrita, Mula = suport, Adhara = radacina. În fapt, e radacina întregului sistem subtil, adica a Copacului Vietii. Semnul Muladharei e swastika, numita Steaua Polara: „swastika… indica de asemenea pe cât de precis posibil, situarea „polara” a acestui Centru” (Dacia…, p.46); „Swastika clavigera… pecete a Polului (Interpretarea…, p.65). „Steaua Polara este… Stejarul Câmpului” (Dacia…, p.49). În acest centru, pe care îl considera a fi (în basmul Harap-Alb) Gradina Ursului (Gradina Polara), Lovinescu vede locuind aspectul feminin, „aspectul de Shakti”” (ibid., p.84). Într-adevar, dupa cum am vazut, în Muladhara sacrum rezida Kundalini, reflectare la nivel uman a lui Adi Shakti, Zeita Primordiala.

Nabhi chakra se afla în centrul zonei abdominale a Vidului, Oceanul Iluziilor, Nabhi si Vidul au culoarea verde. Nabhi e guvernat de Vishnu si de Shakti a sa, Lakshmi. Vishnu pluteste pe Oceanul primordial, sustinut de sarpele urias Shesha. Din frazele confuze ale lui Lovinescu (Dacia…, p.84), am putea deduce, cu bunavointa, ca în Ostrovul Verde îsi au resedinta Vishnu si Shakti a sa.

În Dacia hiperboreana (p.92), Lovinescu constata relatia ce exista între personajele fabuloase (ce-l vor ajuta pe Harap-Alb sa-si atinga telul) si elemente: Flamânzila (Pamânt), Gerila (Foc), Setila (Apa), Pasari-Lati-Lungila (Aer). Sa-l ajutam sa întregeasca enumerarea cu atributul lipsa al lui Ochila (Lumina). Vedem în aceasta, parcurgerea de catre Kundalini a chakrelor corespunzatoare acestor atribute-elemente: Muladhara, Swadisthan, Nabhi, Anahath,… Agya…, respectiv învingerea dificultatilor pe care acestea le pot ridica în calea energiei subtile. Ultima încercare: fata de împarat se preface în pasare (arhetip spiritual, aici Kundalini) si se ridica în înaltul Cerului (Sahasrara). Prinderea acesteia reprezinta cucerirea telului suprem, deci unio mystica între manifestarea masculina (Atman) si cea feminina (Kundalini). Acestea sunt, la rândul lor, reflectarea principiilor cosmice primordiale: Tatal (Sada-Shiva) si Mama Divina (Adi Shakti).

Simbolismul nuntii cosmice este admirabil descris în balada populara a Mioritei. Aici, moartea reprezinta starea de Samadhi, unirea cu Absolutul. Eliade arata ca „numerosi autori români au recunoscut… aceasta nostalgie a reintegrarii cosmice”, apreciind ca „într-adevar, balada reprezinta, pentru cultura româneasca, în acelasi timp o problema de folclor si de istorie a spiritualitatii populare si un capitol central în istoria ideilor”. El respinge „interpretari fanteziste, ca de exemplu cea a lui Th.D. Sperantia, care vede în Miorita „un mit sau o legenda rituala” „de origine egipteana”, facând parte „din cultul cabirilor””(De la Zalmoxis…, p.227-228). „Diaconu vedea în balada… „un rest de poezie… înfatisând împreunarea sufletului ciobanesc cu imensitatea cosmica”, un strat poetic anterior adaptarii sufletului daco-roman la valorile crestine” (ibid., p.231). Lucian Blaga „descifra în balada semnificatii mai profunde, care nu erau sesizabile decât de la un anumit nivel speculativ”. Concluzia lui Eliade e ca „balada Miorita este ea însasi rezultatul unui proces creator… care, la o anumita epoca, a efectuat transmutatia unui comportament ritual primar într-o capodopera poetica, încarcata de semnificatii noi si purtatoarea unui mesaj mai bogat si mai „elevat”” (ibid., p.233).

Citatele ce urmeaza provin din varianta data de Vasile Alecsandri. De la bun început suntem preveniti ca ne aflam:

„Pe-un picior de plai,/ Pe-o gura de rai”.
Spre deosebire de cei ce au vazut aici doar o metafora poetica, Eliade observa ca „intri în cu totul alta lume” care „nu are nimic de-a face cu riturile funerare… În Miorita universul întreg este transfigurat. Suntem introdusi într-un cosmos liturgic, în care se savârsesc Mistere. Lumea se reveleaza „sacra”… concepte specific crestine nu sunt atestate în Miorita” (p.246). Citim mai încolo:

„Sa le spui curat/ Ca m-am însurat
C-o mândra craiasa/ A lumii mireasa…
Soarele si luna/ Mi-au tinut cununa…
Preoti muntii mari,/ Pasari lautari
Pasarele mii/ Si stele faclii!”

Craiasa este energia feminina Kundalini; a Lumii Mireasa e Adi Shakti, simbolul Fecioarei Divine (Gauri), corespondent cosmic al lui Kundalini. Soarele si luna reprezinta canalele laterale, iar cununa e Sahasrara. Preotii-munti sunt simbolurile geografiei sacre, de fapt, aspectele divine masculine ce guverneaza chakrele, în timp ce pasarile reprezinta puterile lor feminine (Shakti). Stelele sunt corespondentele cosmice ale chakrelor, iar faclia e simbolul energiei spirituale atotpatrunzatoare (Paramchaitanya).

Eliade (ibid., p.247 si nota 49) arata: „Ca o nunta au fost interpretate de misticii si teologii crestini agonia si moartea lui Christos. Este suficient sa amintim un text de Sfântul Augustin în care Christos „ca un nou mire… vine în patul nuptial al crucii, si urcând în el savârseste nunta” (cf. Sf.Augustin, Sermo suppositus, 120, S (In Natali Domini, IV)”. Este, deci, o transcendere a eroului baladei catre nemurire, o învingere a mortii, dobândirea prin Yoga a starii de unire permanenta cu Dumnezeu. Aceasta îi permite, arata Eliade, „sa triumfe asupra propriului destin” (ibid., p.248).

Lovinescu semnaleaza o serie de fragmente ale cunoasterii cosmologice continute în legendarul românesc, dar nu e în stare sa le interpreteze corect (Dacia…, p.49-50). Explicatiile noastre sunt încadrate de acolade { }:

„Focul {Kundalini} vine de la Dumnezeu {ca reflectare a Sfântului Duh}. Dumnezeu sta în el; el e Dumnezeu. Pamântul {Muladhara, v. mai sus} se sprijina pe patru piloni {cele patru petale ale Muladharei} si o osie {coloana vertebrala; canalul central, Sushumna}. Osia se reazema pe un Balaur care se încolaceste în jurul ei {Kundalini încolacita în jurul sau, în osul sacru de la baza coloanei vertebrale}. Pamântul e vegheat la cele patru colturi de patru Serafimi {cele patru calitati sacre ale zeitatii ce guverneaza Muladhara: puritate, inocenta, întelepciune, bucurie}. În centru e un Munte pe care sta Dumnezeu {muntele sacru, sediul lui Kundalini, cunoscut în geografia sacra}. În centru este o fântâna {Kundalini ca „apa vie”; v.mai jos}. Cerul {Sahasrara, Împaratia Cerurilor} este sustinut de sapte piloni {cele sapte chakre} paziti de sapte îngeri {cele sapte zeitati ale chakrelor}. Cei sapte îngeri vegheaza asupra lungimii, latimii, adâncimii, înaltimii si centrului Cerului {calitatile chakrelor se regasesc integrate în Sahasrara/Cerul}. Pamântul este înconjurat de Apa Sâmbetei {osul sacru, contine apa vie a lui Kundalini}. Apa Sâmbetei este matca tuturor apelor {aici este originea celor trei canale, ca niste râuri}. Acolo e Cetatea lui Dumnezeu {osul sacru} si Marul rosu {rosul e culoarea lui Ganesha, stapânul Muladharei}. Apele lumii ies din Marul rosu, se raspândesc în lume si se întorc la Marul rosu {Kundalini se ridica pe canalul central si coboara pe cele laterale}. Marul rosu este Osia Pamântului. El se gaseste acolo unde e Buricul Pamântului”.
În legatura cu aceste ultime propozitii, Lovinescu citeaza dintr-o „colectie de ghicitori”:

– Unde este Buricul Pamântului?
– În mine însumi; sau:
– Acolo unde sunt eu.

Pe Buricul Pamântului e un Munte Sfânt. Pe Munte e o Mânastire de maici {Kundalini e reflectarea Mamei Divine care e Sfântul Duh}. Dumnezeu trimite prin ele mesaje în Lume {activarea lui Kundalini, înseamna conectarea cu Dumnezeu; toti profetii aveau energia Kundalini/Duhul Sfânt activ în ei, de aceea puteau primi mesajele lui Dumnezeu}. Acolo se gasesc Sfânta Miercuri, Sfânta Vineri, Sfânta Duminica” {fiecarei zile a saptamânii îi corespunde o chakra si o divinitate: marti pentru Muladhara, miercuri pentru Swadisthan etc., luni pentru Sahasrara}. Lovinescu recunoaste în aceste sfinte „aspecte feminine de arhangheli planetari” (Dacia…, p.67). Dupa opinia noastra ele sunt „puterile” feminine (shakti) ale celor sapte chakre (chakrele având, desigur, si corespondente planetare).
Am vazut ca energia Kundalini este manifestarea la nivel uman a Puterii Divine Primordiale (Adi Shakti), care este Mama Sfânta. Ea se pogoara asupra fatului, la vârsta de doua-trei luni. Trezirea ei e numita de indieni: „a doua nastere”, termen folosit si de Iisus în convorbirea cu Nicodim (Ioan 3.3,5).

„Coborât-a coborât/ Maica Sfânta pe pamânt.
I-a venit vremea sa nasca/ Si umbla din casa-n casa”.

La o lectura simplista vom vedea în aceasta simpla relatare a istoriei biblice despre nasterea lui Iisus, precum si recunoasterea Fecioarei Maria ca Avatar (încarnare divina pogorâta pe pamânt). Dar „casele” pot reprezenta chakrele, pe care le parcurge Mama Sfânta Kundalini, harazind a doua nastere.

Lostrita, descântec de facere usoara cules de prof. Vasile Popa de la liceul „Nicu Gane” din Falticeni (apud Interpretarea …, p.79-83) este în întregime o alegorie a trezirii energiei Kundalini:

„A fost odata/ O lostrita de aur
Chicata/ În apa sarata,
În apa bâhlita,/ De mâluri mâlita.
Apa întunecata,/ De stânci încongiurata”.

Lostrita de aur aflata în apa sarata e simbolul lui Kundalini (feminina ca si lostrita). Sarea reprezinta elementul Pamânt (de mâluri mâlita), deci Muladhara sacrum ce contine initial energia în stare latenta. Apa întunecata, de stânci înconjurata e osul sacru în care e închisa Kundalini.

„Lostrita se chinuia,/ Tot în sus sarea,
Rau se farâma,/ Si nici ca putea
Din balta sa iasa/ La apa aleasa,
Din iaz sa s-arunce/ La apa mai dulce”.

Energia Kundalini doreste sa se ridice pe Sushumna (tot în sus sarea), sa iasa din osul sacru (din balta sa iasa). Balta, iazul, pot avea aici si o alta semnificatie: canalul central este întrerupt pe portiunea abdominala (Vidul, Bhava Sagara adica Oceanul iluziilor; v. mai jos „apele ce mint”). Într-adevar, parasimpaticul prezinta o discontinuitate între nervul vag si plexul solar. Tendinta sa e sa ajunga în Împaratia Cerurilor (Sahasrara) – „apa aleasa”. Performanta nu e posibila decât cu ajutorul Mamei Divine (Adi Shakti) care îi va permite accesul la cele trei canale (trei tei) ale Copacului Vietii, deschizând chakrele (frunza-nfrunzita si floarea-nflorita):

„Dar norocul ei/ Ca pe sub trei tei
Cu frunza-nfrunzita,/ Cu floarea-nflorita
Precista trecea,/ Mari c-o vedea,
Si se-nduiosa/ Si asa graia:
– Lostrita, lostrita,/ Draga copchilita,
Nu te chinui/ Nu te necaji,
Gura n-o casca,/ Sufletul nu-ti da,
Ca eu oi vraji,/ Stâncile-oi urni,
Si tu îi scapa,/ Si te-i bucura.

Cei ce practica Yoga Spontana (Sahaja Yoga) stiu ca, în zilele noastre, activarea lui Kundalini se poate obtine – gratie lui Shri Mataji Nirmala Devi – în rastimpul a câteva minute, fara asceza, fara chinuitoarele posturi (Asana) si fara exercitii de respiratie (Pranayama): „nu te chinui, nu te necaji, gura n-o casca, sufletul nu-ti da”. Câta deosebire fata de Yoga clasica!

Referindu-se la trezirea lui Kundalini prin metoda clasica, Lovinescu consemna pe buna dreptate, despre trezirea lui Kundalini: „Operatia izbândita (este cea mai grea „performanta” din lume) aduce deconditionarea, perfectiunea, starea de zeu, în crestinism de înger” (Interpretarea…, p.189).

Eliberarea energiei Kundalini aduce cu sine starea de bucurie, de beatitudine ce caracterizeaza extazul sfintilor: „si tu îi scapa, si te-i bucura”.

Maicuta se frânge,/ Stâncile le-atinge;
Stâncile surate,/ Stâncile curate,
Se uita mirate/ Si se dau deoparte.
Lostrita ca trece/ Catre apa rece”.
Mama (Maica, în slavona; Mataji, în sanskrita) Preacurata (Precista, în slavona; Nirmala în sanskrita) va urni stâncile.

„Aceste doua stânci „surate” sunt fara îndoiala cele doua stanci sau munti, care se bat cap în cap în basme, în momentul lor de înclestare, pe care o „desface” Maica Domnului, sau stâncile Symplegade, care opresc la Dardanele trecerea navei Argo spre Colchida, unde se afla Lâna de Aur. E puterea Cheilor întrebuintata în toata stralucirea ei de catre Mama cereasca” (Interpretarea…, p.81). Recunoastem, cu usurinta, pe Kundalini (nava Argo) si Sahasrara (Lâna de Aur; v. mai sus simbolismul aurului).

Stâncile sunt ego-ul si superego-ul. Ele devin „curate” numai dupa ce au fost atinse de Mama Divina. În urma acestei purificari aplicate chakrei Agya, ego-ul si superego-ul se dau deoparte lasând sa treaca „lostrita”, deci Kundalini, reflectare în fiinta umana a Mamei Sfinte, dar si simbol al lui Iisus, nascut de aceasta (pestele e simbolul christic al mântuirii), ambele manifestari divine fiind stapâne asupra chakrei Agya.

„Stâncile curate,/ Se uita mirate/ Si se dau deoparte.
Lostrita ca trece/ Catre apa rece,
Lostrita se duce/ Catre apa dulce”.

Lostrita trece catre „apa rece” – evident, briza racoroasa sau apa vie (v. alegoriile respective), deci Kundalini a trecut de Agya si a ajunsa în Sahasrara, unde se manifesta în acest fel. „Ape reci de munte – substitut în lumea noastra a apelor ceresti” (ibid., p.81). Puterea Cheilor (aici si cu sensul de „trecatoare printre munti”, deci Agya) încrucisate (canalele laterale se încruciseaza în Agya, la nivelul chiasmei optica, intersectia nervilor optici), formeaza swastika clavigera, simbol al Fiului Divin.

Descântecul urmeaza astfel:

„Dar cum a scapat/ De lacul sarat,
Cu ape ce mint/ Lostrita de-argint,
Si Maria noastra/ Sa scape, sa nasca,
Pruncul sa s-arate/ Pe maluri curate,
Viu si sanatos/ Ca de la Hristos”.

Pruncul este Atman (Sinele, Spiritul uman), iar malurile curate semnifica Sahasrara, Împaratia Cerurilor, limanul întregii lucrari, destinatia ultima a lostritei-Kundalini. Aici e vorba de :”a doua nastere” (Ioan 3.3,5) alt nume dat Realizarii Sinelui (activarea lui Kundalini, atingerea starii de Yoga).

Finalul, reafirma necesitatea lucrarii divine a Mamei Universale, ca solutie suprema (leac):

„Descântecul de la mine,/ Leacul de la Maica Precista”.
Spicuim din concluziile lui Lovinescu la acest „descântec”: „Terminologia e de cea mai înalta calitate initiatica… ne arata transcendenta ezoterismului în care se integreaza descântecul… Descântecul trece de la universal la individual si de la general la particular… Ceea ce arata ca se cunoaste de catre detinatorii traditiei, asa-zise populare, analogia dintre macrocosm si microcosm” (ibid., p.82).

Lovinescu (Dacia…, p.55) descifreaza în legenda mesterului Manole, miracolul trezirii lui Kundalini. Sotia lui Manole, Florica, reprezinta aici pe Shakti, zidita în fundatia edificiului – Muladhara sacrum, nodul vital. Ea trebuie sa permita afirmarea celor sapte centre, pe care Lovinescu le identifica prin cei sase mesteri plus Manole, ca Sahasrara. Scarile simbolizeaza coloana vertebrala (inclusiv ascensiunea lui Kundalini, am adauga noi). Aripile pe care si le fauresc sunt o aluzie la suflul resimtit ca manifestare a lui Kundalini. Fântâna în care se transforma contine, desigur, Apa Vie (v. mai jos).

REPREZENTARI ALEGORICE

În traditia multor popoare, corpul energetic subtil este considerat a fi Arborele Vietii, pe când energia subtila Kundalini este reprezentata alegoric de un sarpe, e asemanata cu un foc, sau e numita apa vie, iar manifestarea sa este perceputa ca un suflu de origine divina (Duhul lui Dumnezeu în Vechiul Testament; Sfântul Duh în Noul Testament; Ruh în Coran; Paramchaitanya, în scrierile sfinte indiene, Pneuma, în limba greaca, Spiritus în latina etc.).

ARBORELE VIETII

Pomul, axul vertical, axis mundi, sunt tot atâtea metafore pentru sistemul energetic subtil al lui Kundalini. La fel crucea (simbol al copacului) cu trei dimensiuni (trei canale): are sase vârfuri plus centrul, deci sapte chakre.

Tema Arborelui Vietii nu-i este straina lui Lovinescu (Interpretarea…, p.67,105): „Obiectul central, cu deamanuntul studiat în basmul românesc, este Pomul Vietii… Este Arborele Unitatii.” De unde concluzia: „Ambianta româneasca precrestina era de natura Primordiala”.

„Cei trei copaci ai Paradisului, Pomul Vietii, de o parte si de alta cu Arborele Cunoasterii Binelui si Raului bifurcat, sau cei trei curenti subtili principali leaga lumea noastra de lumea cereasca” (loc. cit.).

Iata cum ni se dezvaluie simbolismul corpului subtil în Povestea viei: De trei ori câte noua ani a umblat Dumitru în cautarea Arborelui Lumii. „Când a dat sa intre în ograda s-a izbit de Pomul Lumii. Nu se vedea dar îl simtea… A sarit în sus. Cum a sarit, parca într-o clipa i s-au deschis ochii, altii decât cei pe care îi avea. A vazut Pomul Lumii… întors cu vârful în jos, cu radacinile în aer… Si a început sa plânga de bucurie”. Lovinescu comenteaza: „Asadar putem strabate toate zarile, aqrabu min chabliward, cum spune Coranul, „mai aproape decât vena jugulara”… Este semnificativa indicatia ca Axul Lumii trebuie cautat în maracinisul nostru, în partile cele mai parasite, mai încâlcite din fiinta noastra, mai paraginite, cum le arata casa si ograda lui Dumitru. Fiind ascuns, nu devine vizibil decât atunci când îl pipai pentru prima oara, când „luminile s-au deplasat” în tine, cum spun cabalistii, si-l vezi cu vârful în jos si cu radacinile în Tarie, asa cum se oglindeste în lumea noastra” (Interpretarea…, p.120-121). Constient de rostul existentei umane, autorul explica în alt loc (p.95-96): „Tatal ceresc… l-a facut pe om, a carui misiune este sa elibereze scânteia olimpica din centrul sau… Initierea în Mistere avea aceasta ca principala tinta… Operatia este numita în Kabala „Makifim”, deplasare a luminilor, ceea ce era inferior se transmuta în superior… Omul autonom devine un arbore inversat, cu radacinile în cer”.

Cele de mai sus concorda perfect cu conceptele yoghine:

¤ corpul subtil, energetic, este reprezentat în Yoga asemenea unui arbore rasturnat, cu coroana în pamânt si cu radacinile în aer;

¤ canalul evolutiei spirituale, Sushumna, corespunde sistemului nervos parasimpatic sau autonom;

¤ cei de trei ori câte noua ani de cautari semnifica activarea succesiva a celor trei canale si a celor noua chakre;

¤ sistemul subtil este invizibil: nu poate fi evidentiat anatomic (desi ne folosim de repere anatomice pentru a pozitiona aproximativ centrele energetice si canalele); în schimb, manifestarea energiei subtile se simte (v. alegoria suflului divin);

¤ saltul, care determina deschiderea ochilor, reprezinta trecerea la o noua stare (Yoga) prin ascensiunea energiei Kundalini, si presupune dobândirea unei noi constiinte (constiinta vibratorie), dar si schimbarea opticii asupra lumii, modificarea prioritatilor;

¤ deschiderea altor ochi decât cei pe care îi avea, este totodata o aluzie la activarea chakrei Agya („al treilea ochi”, v. mai sus).

Bucuria imensa resimtita este o consecinta cunoscuta a dobândirii starii de Yoga.

ALEGORIA SARPELUI

O formula araba spunea: „kâna el-insana hayyatan fi-l qidam”, adica „omul a fost altadata sarpe” (apud Interpretarea …, p.150).

Despre simbolul sarpelui, Ernst Junger (Approches, drogues et ivresses, p.322) facea urmatoarele reflectii: „Când sarpele se înfasoara si de desfasoara în fata ochilor nostri, este mai mult decât o întâlnire episodica. Zarathustra iubea sarpele; îl considera ca cel mai întelept dintre animale. Nu se poate sa se fi gândit la sarpele lumii empirice, animalul pe care-l cunosc si-l descriu anatomistii si biologii. A trebuit sa presimta o alta inteligenta si o alta fiinta decât aceea ce apare în natura. În sarpe traiesc, de fapt, viclenia si întelepciunea mamei Natura, dar nu mai viguros decât în orice alta creatura. Aceasta nu explica spaima si veneratia pe care le suscita în orient si în occident, rangul care-l ridica deasupra capetelor zeilor si regilor si-i repartizeaza un loc la picioarele crucii… Ce lucreaza aici este un principiu diferit si mai puternic, care pâna în timpul nostru a prezervat si conservat puterea sa imediata de surpriza… Nu este puterea originara, ci o putere adusa prin evolutie… În acest, sens sarpele este un stâlp-frontiera” (apud Intrepretarea…, p.143-144). Pasionat de alchimie, Lovinescu (ibid., p.146) compara sarpele cu „mercurul radical, reprezentat printr-un triplu sarpe” (de fapt, cele trei canale).
Mai sus am avut ocazia sa vorbim de relatia dintre Kundalini, Insula Serpilor, sarpele-zeita Glikon. Revenim cu alte exemple din istoria antica a acestor locuri.
Caduceul lui Hermes ce apare pe monedele dacice cu legenda ARMIS sau SARMIS BASIL, simbolizeaza perfect sistemul subtil: o tija verticala (Sushumna, coloana vertebrala), în jurul câreia sunt înfasurati doi serpi (canalele laterale, Ida si Pingala), întretaindu-se în puncte nodale (chakrele, ce au proiectii pe toate cele trei canale). „Armis si Sarmis par sa fie identice cu Hermes. Valerius Flaccus, unul din preotii însarcinati cu pastrarea cartilor sibiline, vorbeste în Argonauticele sale de un rege scit Armes, adorat ca zeu, care devenise celebru prin iscusinta sa de a fura cirezile de boi si turmele de oi ale, vecinilor sai… anecdota similara cu mitul lui Hermes, furând boii lui Phoebus. Capitala Daciei era Sarmisegetuza” (Dacia…, p.46). Credem ca aici se afla cheia enigmei ce-l preocupa pe Eliade (Istoria…, p.171): „Cât despre „Hermes”, care, dupa Herodot, era cinstit exclusiv de catre „regi”, adica de aristocratia militara, el este greu de identificat”. Pista unei divinitati solare, cercetata de savantul român „nu lamureste deloc teologia „regala” mentionata de Herodot”. Iata însa ca monedele amintite mai sus pun în evidenta relatia dintre casta sacerdotala regala (Sarabos tereos) si Hermes-Sarmis: SARMIS BASIL (regele).

Dansatoarele trace se remarcau prin aceea ca „în mâini tineau serpi consacrati lui Sabazios, pumnale sau tirsuri” (Istoria…, p.170). Tirsul, toiag pe care erau încolaciti curpeni de vita de vie, simbol al lui Dionysos-Sabazios, reprezinta o alta alegorie a lui Kundalini, înrudita cu sarpele si caduceul.

Este bine cunoscut faptul ca stindardul dacilor reprezenta un lup cu corp de dragon (Vasile Pârvan, Getica, p.519 sq.). Preluarea stindardului prevazut cu draco în armatele romane ale Imperiului de Jos se datora, foarte probabil, unei influente a dacilor sau partilor (De la Zalmoxis…, p.29).

Folosirea sarpelui-dragon pe stindardul dacilor ar putea dovedi ca, la origini, erau un popor de initiati în secretele energiei Kundalini simbolizata de acesta. Citam în acest sens pe Eliade (De la Zalmoxis…, p.144, nota 24): „Merkelbach arata ca animalul figurând pe stindarde trebuie sa fie pus în relatie cu miturile de origine ale anumitor popoare din antichitate. Altfel zis, urmând stindardul, armata reactualizeaza evenimentul mitic al întemeierii natiunii.”

În reprezentarile artistice, sarpele edenic apare încolacit în jurul trunchiului Arborelui Vietii.

Mitologia crestina ni-l prezinta pe Sfântul Gheorghe, calare pe un cal de foc, înfigând lancea si tintuindu-l de pamânt pe Dragon. Lovinescu comenteaza: „Sfântul Gheorghe si Balaurul, antagonisti în ochii celor ce privesc din afara… sunt în realitate complementari pe verticala” (Interpretarea…, p.87). Si aici este evidenta identitatea balaurului (dragonului), animal fabulos, cu Kundalini. Calul de foc (focul fiind alta alegorie a lui Kundalini, v. acolo) e simbolul lui Kalki, stapânul Sahasrarei (fontanela craniana), locul pe unde energia divina patrunde în foetusul uman (v. mai sus). Lancea desemneaza napustirea lui Kundalini prin coloana vertebrala (lancea) si fixarea acesteia în sacrumul Muladharei (balaurul e tintuit astfel de Pamânt, elementul Muladharei). De altfel, Lovinescu, vorbind de sadirea semintei ca „imitatie a fulguratiei primordiale a Soarelui spiritual creator de lumi” , îl aminteste pe Sf. Gheorghe calare pe cal. Corespondentele cu cele aratate de noi nu lipsesc. Gheorghios (gr.) semnifica „lucrator al pamântului”. „Apollo omorând pe Python, fiul mâlului, prin sadirea unui pom determina un ax vertical pe întinderea Gaiei, facând sa rasara la suprafata un punct pe un plan de existenta, care printr-o amplificare vibratorie va face sa treaca o latenta de la potenta la act” (ibid., p.87). Or, stim ca energia Kundalini e de natura vibratorie. Amplificarea ce transforma latenta în potenta, duce la Realizarea Sinelui, la trezirea constiintei vibratorii.

Privitor la simbolica sarpelui, Lovinescu (Interpretarea…, p.142-170) analizeaza balada populara Mistricean, pe marginea careia face urmatoarele comentarii (observatiile noastre, între acolade { }): „Sarpele e fiinta principala din balada româneasca pe care o studiem”. Comparându-l cu „Axis Mundi, verticala care strabate si uneste toate lumile prin centrul lor”; arata ca este calea necesara prin care Dumnezeu se coboara în lumea noastra {pogorârea lui Kundalini în fat}… Tot pe acelasi drum se înalta la ceruri {ascensiunea lui Kundalini prin Sushumna}. Dar aceasta coborâre este sacrificiala {nu coborârea, ci ascensiunea, caci în Yoga clasica ea presupune asceza}, punctul de impact al verticalei cu orizontala… caverna de metamorfoze {osul sacru}, pentru ca în el Divinul se conditioneaza fara limitari {Kundalini}”. Alte interpretari ale autorului fiind eronate, le vom trece cu vederea.

Balada debuteaza prin cuvintele:

„Departe, vere, departe,/ Nici departe, nici aproape.
În buricul pamântului,/ În mormântul Domnului,
La casele Leului,/ La curtile zmeului”

În cele de mai sus, Lovinescu vede „Buricul Pamântului… Omphalos, la care ajungi, spun sufitii, la fi-l bari wa la fi-l babri, nici pe uscat, nici pe apa, ci pe cararea subtire, ca un fir de paianjen, care serpuieste între ele”. Credem ca este o aluzie la o cunoastere esoterica, în fapt, cunoasterea despre Kundalini, aflata în osul sacru din noi, deasupra Muladharei (Pamânt) si dedesubtul Nabhi (Apa), pe cararea îngusta a Sushumnei, nici departe, caci este chiar în noi, nici aproape, fiind inaccesibila omului de rând. Amintim ca sufismul reprezinta un curent esoteric islamic. „Mormântul Domnului”; este aici crucea, cu un simbolism dublu: Arborele Vietii, dar si Agya chakra, etapa penultima în ascensiunea lui Kundalini catre destinatia finala Sahasrara. Casele Leului si curtile zmeului sunt, desigur, denumirile altor chakre: sa ne reamintim ca leul e vehicului zeitei Durga, ce stapâneste, în conceptia yoghina, chakra Anahath; cât despre zmeu, ca entitate autohtona, e greu de precizat la ce se refera.

Mai încolo apar unele versuri cu semnificatie aparent bizara:br> „Pui de sarpe suga-mi-te,/ De sub talpa casei noastre” indicând, dupa parerea noastra, prezenta lui Kundalini în stare latenta (pui de sarpe) într-o pozitie bazala: Muladhara „suportul radacinii” (v. mai sus).

Partea din balada ce urmeaza e caracterizata de Lovinescu astfel: „Operatia este yoghina si strâns legata de tehnicile desteptarii lui Kundalini”:

„Sarpele dac-auzea/ El era ca undreaua,/ Cu Mistricean ca crestea.
Savai, Mistricean de un an/ Si sarpele de un an!
Savai, Mistricean de doi ani/ Si sarpele tot de doi ani!
Savai, Mistricean de trei ani/ Si sarpele tot de trei ani!
Si crescura pâna la zece/ Si de zece nu mai trece!”

„Pentru ca e numarul indefinitatii matematice”, comenteaza Lovinescu. Surprinzator, caci în alt loc (p.159) el remarcase: „de altminteri zece este reductibil la sapte în arborele sefirotic”. Intr-adevar, aici este vorba de o „crestere”, adica de ridicarea sarpelui Kundalini, treptat, prin cele sapte chakre. Dupa cum am aratat mai sus, anii reprezinta parcurgerea succesiva a traseului subtil.

„Sarpele-n coada de lungea,/ Si-n capatâna se marea
Iar trupul, mare se facea,/ Aproape cât butea!
Zau, mi te apuca groaza!/ Loc sub talpa nu-mi avea!
De la zece ani pleca,/ De sub talpa esea
Casa trei zile urla!/ El, mare, unde-mi mergea?
În buricul pamântului,/ La mijlocul câmpului,
Pe cel drum cam parasit,/ Cu negara acoperit/ Cu troscot verde învelit
În buricul pamântului/ În inima câmpului.
El aici se-ncolacea/ Pe Mistricean astepta…
C-al lui era daruit/ De când era copil mic”.

Odata iesit de sub talpa (sacrumul Muladharei) sarpele Kundalini rascoleste cele trei canale, de fapt întregul sistem (casa trei zile urla), dar destinatia finala este Sahasrara, numita aici „inima câmpului” (într-adevar, chakra inimii se proiecteaza exact în centrul Sahasrarei). Aici, Mistricean (Sinele, sau Atman) e asteptat de sarpe (Kundalini) având loc o unio mystica a celor doua entitati (atingerea starii de unire = Yoga, în sanskrita). Balada dezvaluie faptul ca realizarea Sinelui (Yoga, trezirea lui Kundalini si unirea cu Sinele) constituie predestinarea oricarei fiinte umane, de la nastere (al lui era daruit de când era copil mic). Drumul cel parasit, napadit de buruieni, este Sushumna care strabate chakrele impure ale fiintei umane nerealizate (v. mai sus Povestea viei).

„Sarpele se-ncolacea/ Dupa Mistricean sa lua/ Sapte hotare-l gonea”
reprezinta, de asemenea, descrierea parcurgerii de catre Kundalini a celor sapte chakre.

Balada descrie cum sarpele
„Pe Mistricean îmbuca/ De la talpi ca mi-l lua”
„adica de jos în sus, în sensul în care parcurge Kundalini desteptata organismul uman” observa, pe buna dreptate, Lovinescu.

Parcurgerea de catre sarpele Kundalini a celor sapte chakre e redata metaforic si în mitul sarpelui urias care pazea „portile de fier” ale Dunarii. Portile sunt, desigur, chakrele, iar Dunarea e fluviul sfânt al energiei Kundalini si, totodata axa acesteia, Sushumna Nadi (în sanskrita „nadi” este râu, fluviu). Sarpele va fi taiat în sapte bucati, câte una în alta localitate (metafora a parcurgerii etapizate a celor sapte centre subtile). Lovinescu face apropierea de trezirea lui Kundalini pe care (nu stim de ce) o considera malefica. Totodata realizeaza existenta geografiei sacre legate de prezenta chakrelor si canalelor planetare, posibil a fi activate prin interventia directa a Marilor Incarnari: „Pamântul e un organism spiritual, subtil si corporal. El are linii de forta, noduri de putere care trebuiau dezlegate, canalizate, sublimate, resorbite (si nu distruse desigur), operatiuni supreme între toate rezervate Zeilor sau reprezentantilor lor” (Dacia…, p.44). „Aceste localizari terestre, desi inaccesibile, nu sunt decât niste oglindiri în lumea noastra ale unor prototipuri ceresti” (Interpretarea…, p.110). Ceea ce este în deplina concordanta cu conceptia hinduista care admite ca Virata, Fiinta Cosmica se reflecta la nivelul microcosmic (Pamânt, fiinta umana). De altfel, Lovinescu amintea în aceeasi lucrare (p.15) de „inima Lumii” si de „corpul Adamului Cosmic”, fiind de acord cu ipoteza ca „era în adevar în antichitate, ceea ce s-ar putea numi o geografie sacra, sacerdotala… Timeu al lui Platon pare sa contina, sub o forma voalata, unele aluzii la stiinta despre care este vorba” (ibid., p.201).

ALEGORIA FOCULUI

În Povestea viei, am vazut ca lotusul Sahasrarei e asemanat cu Ulciorul bucuriei care statea „în mijlocul nestematelor… si din el se raspândeau în toate partile raze” (Intrepretarea…, p.123). Petalele lotusului din acest centru sunt, într-adevar, reprezentate ca niste raze de toate culorile, pornind din Brahmarandra. Descrierea sugereaza „focurile” nestematelor.

Lovinescu (ibid., p.128-130) trimite la o serie de detalii semnificative din cartea lui D.A. Vasiliu (Focul Viu, Studii de folclor, Bucuresti, Ed.Casa Scoalelor 1943) pe care îl considera amintirea Rugului Arzator vazut de Moise pe Muntele Horeb. La fel, mentioneaza raspunsuri date unor culegatori de folclor: „Focul e fata lui Dumnezeu” (Vasiliu, p.109); „Focul tine cerul” (Elena Niculita-Voronca, Datinile si credintele poporului român adunate si asezate în ordine mitologica, vol. I, part. IV-V, p.120), apreciind ca „afirmatie care întrece în splendoare pe celelalte”: „Vazduhul pe care coboara pasarea e foc”. Dincolo de splendoarea pe care o remarca autorul, noi vedem aici identificarea cunoscuta (a doua simboluri ale lui Kundalini: Duhul Sfânt ca pasare si focul) pe care o regasim la descrierea pogorârii Duhului Sfânt ca limbi de foc asupra apostolilor si a Fecioarei Maria, în ziua de Rusalii.

Multe din reprezentarile artistice ale unor zeitati din vechime, le arata purtând coarne, ca simbol al puterii. Aratam ca este vorba de puterea conferita de energia Kundalini. Astfel, pe un sigiliu descoperit la Mohenjo-daro, datând din mileniul al treilea, se observa un personaj asezat în clasica postura yoghina a lotusului; din cap ies trei fascicule de raze: cel central vertical, cele laterale curbate ca niste coarne. Numeroase zeitati din Mesopotamia poarta „coarne”. La fel e prezentat Moise în nemuritoarea sculptura a lui Michelangelo. Este, de fapt, reprezentarea emanatiei unor raze luminoase (manifestari cunoscute ale energiei Kundalini – v. serialul despre Yoga si crestinism). Confirmarea acestei identitati o aflam într-o colinda (Monica Bratulescu, La luncile soarelui, antologie a colindelor laice, Ed. pentru literatura, Bucuresti 1964; apud Interpretarea…, p.182, nota 11) unde putem întâlni versurile:

„Manule, Manule
Nu ma sageta/ Nici nu m-alunga/ Ca eu ti-oi lua
Cele doua coarne/ Cele doua raze”.

ALEGORIA APEI VII

Locul sacru unde locuia Zalmoxis, era muntele (sau pestera) „socotit sfânt si asa îl si numesc. Numele lui este Kogainon, la fel ca al râului care curge pe lânga el” (Strabon, Geografia VII, 3.5).

Desi exista mai multe ipoteze asupra localizarii muntelui Kogaion (I.I. Russu, loc. cit.) se pare ca majoritatea înclina sa-l identifice cu vârful Omu.

Lovinescu a observat si el analogia între numele muntelui (vârfului) si cel al silabei sacre OM a hiduismului, facând legatura si cu Omólois, numele sub care Saturn era adorat de Thessalieni. „Chiar pe vârful Omului (la 2550 m), este un omphalos urias de zece metri înaltime si douazeci latime. Este Geticus Polus, numit de popor „Osia Lumii” si „Buricul Pamântului”. În plus, Muntele Om este traversat de o grota imensa care e una din cele mai mari din lume, în sensul ca nu i s-a dat înca de capat. A fost explorata pe vreo douazeci de kilometri si atât” (Dacia…, p.35).

Lovinescu semnaleaza, în legendele românesti, o populatie misterioasa (Blajini, Rohmani, Rahmani, Rucmani): „Sunt Blajini, sunt Sfinti. Locuiesc la capatul Lumii, aproape de Apa Sâmbetei; toti sunt sihastri; toti sunt preoti; tara lor se numeste Macarele (macáron nesoi, Insulele Preafericitilor). Portile Raiului sunt aproape… la Rohmani se gaseste Apa Vie si Apa Moarta. Poporul sarbatoreste si astazi „Pastele Blajinilor” (Dacia…, p.40). Numele de Rohmani/Rahmani (Lovinescu îl considera provenit de la Rama!) trimite la casta preoteasca a Brahmanilor („toti sunt preoti”). De altminteri, se stie ca sihastrii (isihastii) practicau Yoga (v. serialul „Yoga si crestinism”, din revista YOGA SPONTANA) Raiul este Sahasrara; portile sale alcatuiesc Agya chakra (v.mai sus). La capatul opus (capatul Lumii) se afla Muladhara. Apa Sâmbetei este Kundalini. Dupa cum am vazut mai sus, Apa Vie si Apa Moarta, reprezinta canalele laterale. Acesti initiati dobândisera, prin Yoga, beatitudinea, erau preafericiti.

Legenda relateaza despre un moldovean care i-a slujit unui Rohman timp de sapte ani (necesari deschiderii celor sapte chakre), în schimbul dezvaluirii secretului Apei de Foc (v. mai sus alegoria Focului).

Lovinescu face urmatoarea remarca (Interpretarea…, p.67): „Complementarismul si strânsa solidaritate dintre Arborele Vietii si Apa Vietii constituie una din temele cele mai raspândite în simbologia universala… Influentele ceresti se coboara de-a lungul Polului, al Axului vertical… pentru a se transforma, a se distribui la radacina copacului” (Mula adhara). În Cartea Facerii din Biblie, din Arborele Vietii din centrul Raiului izvorasc fluviile (în sanskrita „nadi”, canalele).

În Povestea viei (Interpretarea…, p.122-123) se descriu etapele realizarii Sinelui, iluminarea treptata a canalelor si chakrelor: „Dupa unsprezece crengi verzi, frunzele au început sa fie de arama stralucitoare… continua sa urce. De data asta frunzele erau de argint… Ajunsese la crengile de aur. Trecu de ele si se afla dintr-odata la crengi cu nestemate. În mijlocul nestematelor, statea Ulciorul Bucuriei… si din el se raspândeau în toate partile raze…Vazu curgând în acelasi timp Izvorul Bucuriei”. Preasfântul îi spuse ca el ar fi putut sa fie „omul care sa fi adus pe pamânt Ulciorul Bucuriei si Izvorul Vietii, ca sa fie dat oamenilor. Altcineva va face lucrul acesta”. Alegoria este evidenta: crengile cu nestemate sunt etapa ultima, Sahasrara. În centrul ei se afla Brahmarandra (Ulciorul Bucuriei), deschiderea prin care se revarsa Kundalini, apa vie, care confera bucuria, beatitudinea (Ananda, în sanskrita).

Dupa ce sunt depasite primele unsprezece crengi (verzi, deci obisnuite), are loc o transcendere, caci încep sa ni se dezvaluie elementele structurii subtile: frunzele de arama, de argint, de aur si de nestemate, culminând cu Ulciorul Bucuriei, în care noi vedem o trimitere clara la Potirul sfânt al Graalului din ciclul arthurian al legendelor Mesei Rotunde. Cele unsprezece crengi pot fi o referire la etapa actuala a ciclului, era Pestilor, cea de-a unsprezecea (a douasprezecea si ultima, fiind era Varsatorului simbolizata de Ulcior).

Lovinescu face o interesanta legatura între numele eroului din basm si cel al Sfântului Dumitru „izvorâtorul de mir”, deci cel ce revarsa „apa vie” a lui Kundalini (noi l-am numi Varsator, simbol al erei celei noi, deci al lui Kalki).

Sahaja Yoghinii stiu din proprie experienta ca dupa ce a primit Realizarea Sinelui, cel initiat poate la rândul sau ajuta la emanciparea altora, trezindu-le energia Kundalini, asa cum se descrie în Povestea gainusii de aur (ibid., p.106–107). Gheorghe „reusise sa realizeze în el însusi o purificare si o armonizare superioara starii lui anterioare”. El trece „de la starea contemplativa la aceea de legatura directa cu dumnezeirea”. Faptul ca Dumnezeu îi daduse dezlegare sa dea samânta din pom (al Vietii, deci sa raspândeasca stiinta secreta), la oameni atât buni cât si rai „ca sa se întinda în toata lumea”, reprezenta „o adevarata investire a lui Gheorghe cu calitatea de „guru”, adica de ajutor pentru purificarea altor spirite încarnate în oameni… Dupa ce si-a lucrat pamântul, adica si-a purificat spiritul (caci acesta este sensul ezoteric de „lucrator al pamântului” – Gheorghios, în greceste), i s-a dat sarcina de „semanator” cu toate implicatiile sale… Samânta din care sa creasca” arborele.

ALEGORIA SUFLULUI DIVIN

Din cele mai vechi timpuri, se stia ca trezirea energiei Kundalini se manifesta sub forma unui suflu. Pentru crestini este clasic exemplul zilei de Rusalii când Duhul Sfânt s-a manifestat ca un vânt puternic (Faptele Apostolilor 2.2). Atât Vechiul cât si Noul Testament contin numeroase referiri la acest suflu. De altfel, „duh” înseamna „suflare” fiind un cuvânt de provenienta slavona (spiritus, în latina; pneuma, în greaca). Cei care practica Sahaja Yoga (Yoga Spontana) resimt o briza (adiere) racoroasa iesind din fontanela si din centrul palmelor. Referitor la aceasta forma sub care este perceputa energia spirituala, Strabon consemna: „În scurt timp, Deceneu însusi a fost socotit patruns de suflul divin, la fel cum am spus când am vorbit despre Zalmoxis” (Geografia VII 3.11; trad. Adelina Piatkovski si Felicia Vant-Stef). În balada Miorita, eroul cere sa i se puna la cap trei fluiere, din trei materiale diferite, care simbolizeaza suflul (vântul) ce anima cele trei canale (care se intersecteaza în cap, la nivelul chakrei Agya):

„Iar la cap sa-mi pui
Fluieras de fag,/ Mult zice cu drag;
Fluieras de os,/ Mult zice duios;
Fluieras de soc/ Mult zice cu foc!
Vântul când a bate,/ Prin ele-a razbate”.

Putem considera ca fagul si socul reprezinta canalele laterale: pe cel stâng, latura emotiva (cel ce zice cu drag) si pe cel drept, solar, al actiunii (cel ce zice cu foc). Fluierul de os este, evident, coloana vertebrala, osoasa, al carei gol interior contine maduva.

14 iunie 2012/de admin

Articole

Partea a treia a acestei serii o puteti citi aici.

Biblia si Al Treilea Razboi Mondial

Documentar – Intâlniri ale civilizaţiei Maya cu OZN-uri extraterestre

TARA, Marea Putere Cosmică a Compasiunii

Imnuri de slavă închinate Tarei

DOCUMENTAR CUNOAȘTEREA STRĂVECHE – Părțile 1 – 5

Sfincsii din Carpati – Portaluri spre Universuri Paralele

TABLITELE SUMERIENE

– Adevarul despre istoria partiala a Terrei –

Tăbliţa I

Tăbliţa II

Tăbliţa IV

Dasha Maha Vidya / Shakti – Cele Zece Mari Intelepciuni Cosmice

Kali este Înţelepciunea eternităţii, forţa transformatoare care există pretutindeni. Te ajută să depăşeşti teama şi limitele determinate de timp şi efemeritate.

Tara este Înţelepciunea conştienţei, forţa compasiunii divine. Ea este Steaua călăuzitoare a uturor celor ce aspiră la o fericire adevărată.

Tripura Sundari este Înţelepciunea voinţei divine, iubirea şi frumuseţea la nivel esenţial. Prin ea te ridici deasupra personalităţii limitatoare trăind iubirea şi recunoscând frumus eţea.

Bhuvaneshvari este Înţelepciunea cunoaşterii supreme, energia spaţiului nesfârşit. Te ghidea ză pentru a depăşi ataşametele faţă de maya, iluzia cosmică.

Tripura Bhairavi este Înţelepciunea acţiunii purificatoare, energia tapasului ardent. Ea te pregăteşte pentru a putea primi graţia lui Dumnezeu.

Chinnamasta este Înţelepciunea curajului şi a sacrificiului suprem. Ea îţi trezeşte discernăm ul, bijuteria cea mai de preţ a fiecărui om.

Sursa imagini: sanatansociety.org

Dhumavati este Înţelepciunea Divinului ocultat, lumina de dincolo de întuneric. Ea est e forţa vidului beatific.

Bagala Mukhi este Înţelepciunea fascinaţiei divine, cea care te încântă pentru a te înălţa. Matangi este înţelepciunea armoniei, a perfecţiunii. Este forţa vindecătoare a naturii. Pr in ea întreaga viaţă va fi plină de armonie.

MATANGI

Kamalatmika este Înţelepciunea splendorii divine, energia prin care atingi prosperit atea materială şi spirituală.

Orasele subterane ale getilor si portile spre taramul celalalt ale mayasilor

Rún Valdr

RUNE:

Simboluri Rún Valdr

Despre călătoria Creatorului Prim

.

„TRECEREA DE LA A PATRA LA A CINCEA RASĂ-RADACINĂ”

RADACINI SPIRITUALE STRAVECHI ÎN DACIA (I)

ZALMOXIS

CULTUL MARII ZEITE (MAMA DIVINA)

DECENEU

O INITIERE AUTENTICA

RADACINI SPIRITUALE STRAVECHI ÎN DACIA (IV)

ALEGORIA APEI VII

Pagina Facebook

INSCRIE-TE LA NEWSLETTER