Intotdeauna m-am ferit de droguri si de orice altceva asociat acestora. Trecand peste aspectele ”practice” cum ar faptul ca provoaca dependenta, ceva imi spunea ca nu sunt bune si din cu totul alt motiv, ca nu are sens sa intru in contact cu ele, ba mai mult decat atat, ca sunt periculoase.

Imi amintesc acum de o intamplare din timpul facultatii cand ajuns la o petrecere in camin i-am vazut pe cativa tineri retragandu-se complice intr-o camera. Neintelegand exact despre ce este vorba si crezand ca pregatesc o ghidusie specifica studentiei, i-am urmat si eu in camera cu toate ca nu-i cunosteam chiar atat de bine. Apoi unul dintre ei a scos o tigare si a aprins-o. Nu am fost atent si chiar nu mi s-ar fi parut nimic ciudat ca cineva sa-si aprinda o tigare, doar eram la o petrecere nu? Dar asta pana cand in putin timp am vazut tigarea plimbandu-se de la unul la altul pana a ajuns in apropierea mea. Atunci am inteles: era o tigare de marijuana! Nu vazusem, nu mirosisem, cu atat mai putin sa fi pus gura pe asa ceva. Am simtit cum ceva rau urma sa se intample asa ca am plecat imediat din camera si de la petrecerea respectiva simtindu-ma cumva afectat de ceea ce vazusem. Parca eram urmarit de tigarea aia, ca si cum ma vazuse si stia ca am fost in apropierea ei. Poate parea ciudat, dar vreo doua zile de la intamplarea respectiva imi amintesc faptul ca am simtit ca o prezenta mereu in urma mea. Nu era nimeni, nu se vedea nimic, dar pana la urma senzatia a disparut la fel de insesizabil cum a si aparut…

Asta se intampla prin 1995, cand flagelul drogurilor nu era atat de bine infipt in societatea romaneasca. Bineinteles ca se stia de droguri si atunci, dar in nici un caz nu erau atat de „populare” cum sunt in ziua de azi. Au trecut ani buni de atunci, intre timp intr-o perioada aparusera si celebrele „magazine de vise” in care se vindeau la tejghea fel de fel de plante ametitoare, dar atunci cand aud de drogor nu pot sa uit senzatia aceea de pericol iminent pe care am avut-o atunci. Nici mirosul specific din acea camera de camin.

Nu o sa fac acum apologia luptei antidroguri, este clara parerea mea in ceea ce le priveste, dar vreau sa ma refer la influenta acestora (a drogurilor) asupra oamenilor din punct de vedere spiritual. Drogurile, substantele halucinogene in general, se stie ca provoaca dependenta indiferent cat de „inofensive” sunt prezentate a fi de catre dealeri. Dependenta care apare urmare a consumului nu este data (dpdv spiritual vorbind) atat de mixul de substante, cat de demonul care vine la pachet odata cu ele. Iar eu exact la acest demon vreau sa fac referire.

Sunt cunoscute chiar practici spirituale care implica folosirea voluntara a substantelor halucinogene, a căror menire este aceea de a facilita patrunderea mai rapida in lumea nevazuta a spiritelor. Exemplul cel mai cunoscut sunt șamanii si șamanismul care implica (cel putin șamanismul clasic) ingerarea sau inhalarea de substante care altereaza starea de constiinta. Fumand diferite substante, sau folosindu-le sub forma de fumigatii, samanii erau capabili sa patrunda dincolo de lumea cunoscuta pentru aflarea diferitor informatii necesare. Vechii samani indieni stiau foarte bine ce fac, era o incursiune asumata si indraznesc sa spun chiar controlata. Problema apare atunci cand diferiti tineri sau mai putin tineri folosesc metode asemanatoare pentru a-si altera starea de constienta in speranta de a aceesa taramuri altminteri inaccesibile. Iar tentatia este din pacate destul de mare, in mare parte si din cauza faptului ca nu se constientizeaza exact ce se intampla atunci cand acele substante sunt consumate. In teribiliemul specific varstei, o „banala” dependenta nu mai sperie prea multi tineri, ei nefiind constienti exact de ceea ce se afla in spatele acelei dependente, ce o genereaza si cat de greu este sa scape de ea. Daca ar sti cu ce anume exact intra in contact in timpul transei halucinogene, tinerii nu ar mai fi atat de viteji in fata unei doze de stupefiant.

Asa cum am spus si mai devreme, dependenta nu este generata atat de substanta fizica care face chimia din creier, ci de ceva cu mult mai îngrijorător si mai greu de controlat.

Putini sunt tinerii care sunt interesati de dezvoltare spirituala, de calatorii astrale, hipnoza sau subiecte asemanatoare acestora. Majoritatea sunt concentrati pe a se distra cat mai bine, a experimenat si a unoaste lumea inconjuratoare si este foarte bine ca este asa. Vor avea timp dupa ce vor fi copilărit suficient, sa-si dea seama ca in viata nu este vorba doar despre cum sa te distrezi mai bine sau despre ultima moda in materie de haine. Toate au timp al lor si adolescenta si tineretea nu este chiar cel mai potrivita perioada din viata sa exersezi calatoriile astrale, de a face initieri in reiki sau in alte sisteme energetice. Totusi, atunci cand intalnesc tineri care sunt cu adevarat interesati de astfel de subiecte, le acord instinctiv mai multa atentie. Acesta este cazul unei tinere familii despre care va voi vorbi in randurile urmatoare.

Am cunoscut destul de bine o astfel de persoana care a folosit substante narcotice si halucinogene, atunci cand ne-a contactat pentru a-i rezolva o problema sotiei sale. Tot atunci am aflat ca nu cu mult timp in urma, amandoi consumasera substante halucinogene. Nu erau dependenti de ele, dar consumasera de cateva ori si apucasera sa vada efectele acestora. Si daca la inceput erau foarte incantati de ceea ce descoperisera, mai ales ca erau pasionati de mistere si de calatorii astrale, mai tarziu au fost atat de depasiti de evenimentele din viata lor incat efectiv nu mai stiau ce sa faca si incotro sa mearga.

Din motive de confidentialitate nu voi divulga identitatea lor si nici nu voi da prea multe informatii pentru a putea fi recunoscuti, dar pot sa spun faptul ca persoanele in cauza erau doi tineri seriosi, interesati de aspectele spirituale ale vietii si de dezvoltarea lor spirituala lucru destul de neobisnuit pentru niste tineri de varsta lor, care la un anumit moment au avut nevoie de un impuls pentru a trece un hop din viata. Am vorbit mult cu ei, despre experientele lor in acele momente si in altele, despre cum au inceput ei sa fie interesati de acest subiect, despre cateva calatorii astrale pe care reusisera sa le faca si cum s-au simtit atunci, dar ceea ce face obiectul acestui articol este doar efectul pe care l-au avut drogurile asupra lor.

Dupa ce am identificat cu ce aveam de-a face, le-am cerut sa spuna cand a inceput totul si daca ceva iesit din comun s-a intamplat in acea perioada. Dupa ce s-au privit cu inteles, ea a dat din cap aprobator si el a inceput sa povesteasca ce li s-a intamplat. A inceput sa ne povesteasca despre o petrecere la care au participat si cum la acea petrecere s-au consumat si ceva substante halucinogene. Primul efect pe care l-au constat a fost evident acela de plutire, de inaltare specific majoritatii celor care consuma asa ceva. Apoi un alt efect s-a instalat la unul dintre ei (nu la amandoi, ci doar la el): a „inceput sa stie lucruri” ca sa-l citez exact. Isi alterase starea de conștiință intr-atat de mult incat dupa o perioada de cateva minute de catalepsie (timp in care toata lumea se speriase si vroia sa sune la ambulanta), cand s-a trezit a putut spune despre fiecare persoana din incapere lucruri pe care nu avea de unde sa le cunoasca. Asa ca a inceput sa le povesteasca despre viețile lor, tuturor celor din incapere, timp de cateva ore.

Daca pana aici lucruri par a fi frumoase, chiar tentante pentru cei mai slabi, ceea ce va urma ii va pune pe ganduri serios pe toti cei carora le-a trecut prin cap sa incerce sa foloseasca astfel de substante.

Barbatul respectiv devenise de nerecunoscut in decurs de doar doua ore, din persoana vesela si blanda pe care o cunosteau toti, devenise un fel de „guru” care stia totul despre fiecare, putea raspunde la orice intrebare (cel putin asa sustine el), dar toate acestea aparent venisera cu un pret: orgoliul si vanitatea pusesera stapanire pe el, astfel incat nu se putea abtine din a se pozitiona deasupra celorlalti, si mai mult decat atat, o prezenta straina parca intrase in el. A recunoscut ca se simtea precum o marioneta in mainile unui papusar, iar controlul lui era limitat. A experimentat cateva fenomene de poltergeist cu zgomote prin incapere si cu un pahar spart din senin (lucru confirmat si de sotia sa) si o puternica dorinta de „a impartasi cu prietenii mei ceea ce tocmai obtinusem”. Aceasta parea a fi dorinta lui cea mai mare in acele momente,chiar si in zilele urmatoare. Vroia sa le dea si lor din puterea care pusese stapanire pe el, simtea ca trebuie sa imparta cu toti acea senzatie de unire cu totul. Nici unul dintre prieteni nu a acceptat propunerea lui, nici atunci nici in zilele urmatoare, speriati fiind de ceea ce vedeau, dar cu toate acestea fortat tot i-a cedat din noile sale puteri unuia dintre ei, fara ca acesta sa aiba insa aceleasi rezultate ca si el. Doar o durere de cap si o prietenie stricata.

Starea aceasta de atotcunoaștere a continuat timp de doua zile in care povestea ca se simtea ca un zeu pe pamant, stia totul despre orice persoana cu care intra in contact, inclusiv necunoscutii de pe strada, facandu-l din ce in ce mai arogant si in acelasi timp indepartandu-l din ce in ce mai mult de prietenii sai care deja erau speriati de el. Mi-a marturisit ca daca pana in acea seara statea in compania prietenilor aproape tot timpul, din acel moment prietenii au inceput sa-l evite, nici macar nu-i mai raspundeau la telefoane. Aceasta este partea sa spunem frumoasa a medaliei, „castigul” primit, dar lucrurile nu au stat prea mult la fel, caci dupa ce a primit toate aceste „daruri”, dat  fiind ca Universul se balanseaza de fiecare data, trebuia sa dea si el ceva la schimb pentru ele. Iar acel ceva cerut la schimb a fost tocmai lucrul pe care il iubea cel mai mult pe lume: sotia sa.

Ascultam cumva neincrezator tot ceea ce povestea si ma gandeam daca chiar asa s-au petrecut lucrurile sau pur si simplu incearca sa-mi spuna o poveste interesanta, dar dupa ce l-am „scanat” putin mi-am dat seama ca ceea ce spunea era adevarat, nu doar o fantasma a unei minti imbibate de narcotice.

Deoarece timpul nu-mi mai permite in aceasta seara, maine voi termina de povestit aceasta intamplare, urmand a va oferi si concluziile care deriva din utilizarea drogurilor pentru a evolua spiritual sau a obtine acces pe paliere unde nu va este inca permis accesul.

Poti citi continuarea articolului aici.

Articol scris de Catalin Bogdan

Puteti distribui acest articol pe retelele de socializare. Preluarea acestuia pe alte siteuri se face doar cu acordul scris al autorului.