Salvia

Cu toții ne dorim ca noi și cei dragi, să fim cât mai sănătoși în anotimpul rece. Pentru ca acest lucru să se întâmple, avem nevoie de un sistem imunitar foarte puternic. Foarte multe persoane răcesc în urma variațiilor bruște de temperatură, tocmai datorită faptului că nu stau prea bine la acest capitol. Dacă și tu te numeri printre astfel de persoane, iată ce plante trebuie să folosești:

1. Echinacea

echinacea

Pe primul loc situam echinacea, deoarece este una dintre cele mai bune plante atunci când vine vorba de creșterea capacității corpului de apărare în faţa virusurilor. Pe lângă acest mare beneficiu, echinacea mai prezintă și calități antiseptice, depurative, antivirale și antibacteriene.

Mod de administrare:

Pentru creșterea imunității, echinacea se poate administra sub formă de tinctura sau ceai. Tinctura de echinacea se administrează cam 1 lingurița (30 de picături de trei ori pe zi), iar ceaiul se face din infuzarea unei lingurițe de plante în 250 ml de apă fiartă (se beau câte 2-3 căni/zi).
O cură pe bază de tinctură de propolis sau ceai, trebuie să dureze maxim 2 săptămâni, urmând ca mai apoi să facem o pauză de 10 zile, după care să o reluăm.

2. Eucaliptul

Eucalipt-frunze

Și eucaliptul este o plantă ideală pentru creșterea imunității. Din frunzele arborelui de eucalipt se extrag uleiuri cu proprietăți antibacteriene dovedite.

Mod de administrare:

Se poate administra sub formă de pulbere sau tinctură. Ambele produse pe bază de eucalipt se găsesc la magazinele naturiste.

3. Salvia

Salvia

Salvia este folosită încă din timpuri străvechi datorită proprietăților medicinale pe care le are. Printre acestea amintim și creșterea imunității.

Mod de administrare:

Se administrează sub formă de infuzie, pudră sau tinctura.

În primul caz, se pune o lingură de plantă la infuzat în 1-2 căni de apă fierbinte.

Pudra – se macină câteva mâini de salvie. Se ia câte un vârf de cuțit de pulbere, de 3-4 ori pe zi. Aceasta pudră ajuta și la îndepărtarea mirosului neplăcut al gurii.

Tinctură – se pun la macerat în 200 ml de alcool, 2-3 linguri cu pulbere de salvie. Se lasă timp de 2 săptămâni, într-un loc călduț, după care se filtrează. Se iau câte 20-30 de picături de trei ori pe zi, diluate în puțină apă.

4. Mușețelul

Mușețel

Datorită proprietăților puternic dezinfectante, antiinflamatoare și antibacteriene, mușețelul este un aliat de nădejde când vine vorba de creșterea sistemului imunitar.

Mod de administrare:

Mușețelul poate fi consumat sub formă de infuzie sau de tinctura.

Infuzia se prepară dintr-o linguriță de plantă uscată la o cană cu apă fiartă. Pe lângă distrugerea bacteriilor, infuzia de mușețel calmează durerile de dinți sau pe cele provocate de ciclu menstrual.

Tinctura de mușețel – se prepară dintr-o mână de mușețel, care se pune la macerat într-un borcan cu alcool, timp de 15 zile. La final, se filtrează și se iau câte 20-30 picături, diluate în 50 ml apă, de 2-3 ori pe zi.

5. Cimbrișorul

Cimbrișor

În ciuda faptului că este folosit îndeosebi ca și condiment, cimbrișorul prezintă și adevărate proprietăți terapeutice. Acesta ajută la creșterea sistemului imunitar iar uleiurile sale esențiale, tratează cu succes tusea convulsivă.

Mod de administrare:

Se consuma sub formă de infuzie, sirop sau tinctura.

6. Socul

Soc

Socul este o altă planta cu beneficii în ceea ce privește întărirea imunității și nu numai.

Mod de administrare:

Socul se administrează sub forma infuzie sau tinctură.

 

 

 

7. Alte plante indicate pentru creșterea imunității:

  • iasomie
  • mugurii de plop
  • mugurii de pin
  • valeriana
  • teiul
  • brusturele
  • rădăcină de lemn dulce
  • cimbrişor
  • ienupăr
  • conuri de hamei.

8. Condimentele

Nu uitați nici de condimente, deoarece datorită uleiurilor volatile pe care le conțin, au un puternic rol dezinfectant la nivelul cailor respiratorii, transformându-se astfel în adevarate arme de creştere a imunităţii. Așadar consuma cât mai mult:

  • busuioc
  • oregano
  • nucşoară
  • scorţişoară
  • cuişoare
  • mentă
  • ghimbir
  • rozmarin
  • turmeric, etc.

Pe ultimul loc, dar nu cel din urmă, trebuie să amintim și de tradiționalul usturoi și de ceapa noastră cea de toate zilele, care au fost secole de-a rândul, cele mai bune remedii de creștere a imunității strămoșilor noștrii.

 

Sursa: www.degenfeminin.ro

gutui 1

Cancerul poate fi ameliorat de consumul de gutui

Exista o traditie la vechii greci prin care la nunta unui cuplu tanar acestora le era oferit un cos plin cu gutui. Aceasta traditie izvoreste din legenda frumoasei Afrodita despre care se spune ca s-a nascut din spuma marii si a iesit din mare tinand in maini un cos cu gutui.

Afrodita

La fel ca orice traditie, si aceasta are un sambure de adevar, asa ca am vrut sa stiu de ce dintre toate fructele, se spune despre Afrodita ca a ales gutuia. Si iata ce am aflat despre fructul care anunta venirea toamnei:

 

Datorita culorii sale galbene, este lesne de inteles de ce gutuia a fost numita „fructul de aur”, dar nu doar culoarea este cea care o face deosebita printre fructele toamnei, ci si excelentele sale proprietati terapeutice.

Gutuile intaresc sistemul imunitar tratand anemia, revigoreaza si redau pofta de mancare, combat afectiunile hepato-biliare. Gutuia este si bogata in vitamine (A, B1, B2, B6, C, E) dar are in compozitie si minerale importante dintre care amintesc fierul, calciul, sodiul, potasiul fosforul si magneziu.

Precum se vede, gutuia constituie un veritabil  coctail de sanatate pentru trup si pentru minte. Complexul de B-uri face ca acest fruct, pe langa gustul dulce acrisor, sa aduca si sanatatea psihicului, vitamina B fiind binecunoscuta pentru influenta sa in alungarea stresului si combaterea starilor depresive. Dupa fiecare masa, la desert se poate servi ca fruct crud, sub forma de dulceata de gutui, sau chiar compot.

La tara, se obisnuia ca dupa coacerea gutuilor, femeile sa aseze la ferestrele casei cate una doua gutui pentru linistirea tuturor celor din casa si pentru parfumarea incaperilor.

gutui

Pectina din compozitia gutuii te fereste de raceala, de infectii si de marirea colesterolului. Vrei sa nu racesti la venirea frigului? Mananca in fiecare zi cate o gutuie si vei vedea ca vei trece peste toamna fara a fi afectat de schimbarea de temperatura.

Datorita proprietatilor sale diuretice si dezinfectante, un alt efect este acela de a ameliora cistita, gutuia fiind folosita pentru tratarea acestei afectiuni sub forma sucului de gutuie (50-100 ml/zi).

Si colita poate fi vindecata cu ajutorul acestui fruct-minune. 20 g de seminte de gutuie se fierb la foc mic in 200 ml apa pana ce lichidul scade la jumatate, apoi se strecoara bine si se bea. Pentru un efect mai puternic puteti combina 150 grame de gutuie razuita cu miere de albine, astfel putand beneficia si de proprietatile minunate ale mierii de albine.

 

Sucul proaspat de gutuie ajuta la tratarea insuficientei pancreatice. Uita de medicamente si bea cate un pahar de suc de gutui pe zi. Pe langa efectul racoritor, vei beneficia si de calitatile vindecatoare ale acesteia.

 

Infuzia din frunze de gutui este utila in combaterea diareii.

 

Cancerul poate fi ameliorat de consumul de gutui proaspete sau sub forma de nectar din pulpa. Medicii au observat faptul ca vitamina B17 (substanta prezenta in compozitia gutuilor) ajuta la distrugerea celulelor maligne fara a afecta celulele  normale.

dulceata gutui

Gutuile se culeg toamna, incepand cu luna septembrie, fructele galbene si tari fiind cele potrivite pentru consum. Un fapt mai putin cunoscut este acela ca gutuile pot fi pastrate in pungi de plastic bagate la frigider chiar si doua trei luni fara a-si pierde din propietati. Din fericire, in timpurile moderne nu este nevoie sa asteptam venirea toamnei pentru a putea consuma aceste fructe deosibite, acestea gasindu-se in orice anotimp in oferta de produse ale magazinelor.

Va doresc multa sanatate!

 

 

Articol scris de Catalin Bogdan

Puteti distribui acest articol pe retelele de socializare. Preluarea acestuia pe alte siteuri se face doar cu acordul scris al autorului.

 

Caisele te fac mai frumoasa si mai sanatoasa

 

 

Totul in natura este masurat, nimic nu este intamplator. Acelasi lucru se poate spune si despre samburii de caise, acestia avand o forma aproximativ asemanatoare unei inimi. Caisele şi uleiul extras din sâmburii lor protejeaza inima şi celelalte organe vitale de numeroase afecţiuni iar conţinutul bogat în nutrienţi, vitamine şi minerale face din aceste fructe zemoase şi parfumate o adevărată fântână a sănătăţii şi tinereții.

Gustoasele fructe au fost cultivate pentru prima dată în istorie acum mai bine de 3.000 de ani în India, însă se crede că originea acestora este în Armenia, unde se consumau atât proaspete, cât mai ales uscate, datorită faptului ca astfel se puteau transporta mai usor si rezistau mai mult in timp.

caise

 

Ce probleme de sanatate rezolva caisele?

Caisele consumate crude sunt surse preţioase de vitamine, minerale şi substanţe nutritive avand un rol extrem de benefic asupra organismului, printre minarelele pe care le contin amintind potasiul, fosforul, calciul, riboflavina, fierul, vitamina A, magneziul, zincul, betacarotenul şi vitamina C, precum şi seleniu, mangan, tiamină, cupru, folaţi, vitamina B6, acid pantotenic şi colină.

 

Conţinutul crescut de betacaroten este foarte important deoarece scade nivelul de colesterol din sânge şi protejează astfel inima, iar vitamina A menţine o vedere bună.

 

Fibrele conţinute de caise asigură un bun tranzit intestinal şi are uşor efect laxativ, prevenind tulburările digestive şi constipaţia cronică, precum şi apariţia ulcerului.

 

Caisele consumate în mod frecvent ajută la eliminarea toxinelor din organism, combat astenia şi stările depresive, stopează pierderile de memorie datorită conţinutului ridicat de fosfor, tratează insomnia şi luptă împotriva infecţiilor din organism.

 

Esti insarcinata sau folosesti anticonceptionale? Atunci poate ca ai face bine sa dai o fuga in piata si sa cumperi cateva caise. Caisele sunt recunoscute pentru faptul ca echilibreaza continutul de provitamina A in organism. Beta-carotenul se mai numeste si „provitamina A„, deoarece el trebuie sintetizat de ficat inainte de a fi transformat in vitamina A, care este un antioxidant major si declanseaza reproducerea celulelor. Vitamina A ajuta de asemenea la imbunatatirea vederii pe timpul noptii, formand un pigment numit radopsin, care detecteaza lumina difuza, de maxima importanta pentru imbunatatirea vederii pe timpul noptii, mentine umiditatea ochiului, in special a corneei, prevenind uscarea acesteia, fapt care ar conduce la afectiuni ale retinei.

Mineralele şi vitaminele continute de caise sunt cum spuneam indicate în protecţia şi îmbunătăţirea sănătăţii ochilor, iar vitamina C conţinută de caise întăreşte sistemul imunitar şi ne fereşte de infecţii şi viroze respiratorii.

 

Caisele conţin licopen, compus fitochimic care previne instalarea anumitor forme de cancer, printre care şi cancerul de prostată, şi asigură o bună funcţionare a sistemului cardiovascular.

caise cu frunze

 

Esti preocupata de silueta inaintea concediului? Atunci poate te-ar interesa sa sti ca poti face o cura de slabire mancand caise. O caisă conţine circa 0,009 gr. grăsimi saturate şi 0,087 gr. grăsimi nesaturate, ceea ce este foarte puţin şi face din acest fruct un aliat ideal în curele de slăbire. De asemenea, o caisă proaspătă conţine numai 17 calorii, este dulce, aromată şi săţioasă, in consecinta poate înlocui cu succes un desert cu mult mai multe calorii si grasimi nesanatoase.

Si pentru ca tot aminteam de concediu, caisele sunt bogate în vitamina A, iar aceasta vitamina este excelentă pentru pielea noastră! vitamina A ne pregăteşte pielea pentru soare şi o protejează de agresiunile zilnice în mod natural, deci le puteti consuma chiar si pe plaja.

 

Nu-mi mai ramane de facut decat sa va doresc CONCEDIU PLACUT!

 

Articol scris de Catalin Bogdan

Puteti distribui acest articol pe retelele de socializare. Preluarea acestuia pe alte siteuri se face doar cu acordul scris al autorului.

 

nihms459462f1 stem cells lin28

Misterul VINDECĂRII rapide a fost elucidat!

 

Cercetătorii americani sunt cei care au descifrat misterul vindecării rapide a rănilor din prima parte a vieţii oamenilor.

Descoperirea va ajuta ca procesul de îmbătrânire să fie încetinit, iar viaţa oamenilor să fie prelungită.
Cercetătorii au descoperit două dintre genele implicate în regenerarea ţesuturilor, după cum nota The Independent.
O genă

Oamenii de ştiinţă consideră că genele numite Lin28a si IMP1 sunt concepute pentru a fi deosebit de active în timpul primelor etape de viaţă şi regresează odată cu vârsta, ceea ce ar putea explica de ce vindecarea ranilor la persoanele în vârstă dureaza mai mult decât la tineri, dar şi modul în care se produce îmbătrânirea.
„Pare ceva science-fiction, dar gena Lin28a ar putea reprezenta un fel de cocteil de vindecare, care ofera adulţilor repararea ţesuturilor superioare”, a declarat Daley, care a efectuat studiul pe şoareci.

„Cea mai importanta concluzie a mea este că gena Lin28a îmbunătăţeşte vindecarea rănilor. Iar în viitor, aceasta s-ar putea traduce în vindecarea rapidă a rănilor dupa intervenţiile chirurgicale sau traumatismele suferite de pacienţi”, a explicat Daley.

 

Sursa: evzmd.md

tipuri droguri 01

Va spuneam in articolul de ieri despre experienta terifianta pe care a avut-o un amic atunci cand a combinat drogurile cu interesul pentru aspectele nevazute ale Creatiei, si cum in urma unei portii de droguri a capatat cateva abilitati iesite din comun, dar odata cu ele si-a pierdut controlul asupra corpului propriu si ca trebuia sa plateasca un pret pentru toate acestea.

Puteti citi prima parte a articolului aici.

 

Din acea seara in care trebuiau sa se distreze impreuna cu prietenii, sotiei sale a inceput sa i se faca din ce in ce mai rau de la ora la ora, pana cand dupa o zi si o noapte de la eveniment vazand ca lucrurile incep sa se agraveze, au fost nevoiti sa cheme ambulanta. Medicii au reusit sa o puna pe picioare din punct de vedere fizic, dar cum era si de asteptat, nu au luat in calcul si Spiritul acesteia. Din inaltimile in care fusese urcat, amicul a inteles ca tot ceea ce i se intampla tinerei sale sotii cumva i se datoreaza lui si mai ales noilor „daruri” pe care le primise. Cu toate ca primise asistenta medicala de specialitate din partea medicilor, starile de rau, de lesin, de ameteala revenisera. Intelegand ca el este cauza a tot ceea ce i se intampla sotiei sale, a vrut sa renunte la tot ceea ce primise. Mi-a explicat ca s-a rugat, a implorat si ca pana la urma a reusit sa scape de toate acele puteri care-l faceau sa se simta special, diferit. Singura problema era aceea ca desi nu mai avea puterile, sotia sa tot nu se simtea ca inainte, acuzand in continuare stari de oboseala, lesin, dureri musculare si nu numai. Mai grav este ca incepuse sa vada prin casa fel de fel de umbre, entitati, iar voci straine nu o lasau noaptea sa adoarma.

 

La cateva luni dupa acel incident au aflat de noi si ne-au contactat. Cu destul de multa greutate, mai ales din cauza piedicilor care apareau la tot pasul, au luat totusi legatura cu noi si lucrand impreuna, intr-un final au scapat de demonii care le invadasera viata. Aici vreau sa fac o precizare importanta: pentru a scapa de o problema, in cazul de fata un demon adus prin consumul de stupefiante, este imperativ necesar sa-ti schimbi stilul de viata si obiceiurile vechi. Ei s-au rupt foarte greu de vechea viata (adevarat ca au  renuntat la consumul de stupefiante, dar stilul de viata asociat care la randul lui atragea alte energii joase l-au pastrat), acest lucru facand cu atat mai grea alungarea acestuia. Dar cum este vorba aceea frumoasa, „totul este bine cand se termina cu bine”, important este ca au scapat de problema, ramanand ca mai departe sa aiba grija ce anume atrag in viata lor.

Cu câteva luni inainte de acest caz mai avusesem o situatie tot cu un tanar care in urma consumului de stupefiante incepuse sa vada entitati in jurul sau, dar aceasta intamplare rememorata, datorita faptului ca am avut ocazia sa discut cu ei mult timp pe acest subiect mi-a aratat inca o data ca in droguri exista demoni si nu este doar o inventie bisericeasca asa cum majoritatea tinerilor tind sa creada. Cu toate ca pentru unii dintre voi  aceasta povestire poate parea destul de ciudata, va asigur de faptul ca nu toate lucrurile care ne inconjoara sunt vizibile, iar in aceasta idee, metoda strutului care refuza sa priveasca amagindu-se ca nu exista, este pe cat de infantila, pe atat de inutila.

Sunt prezentate chiar si la buletinele de stiri cazuri de tineri care sub influenta narcoticelor se sinucid sau fac fapte pe care in mod normal nu ar fi in stare sa le faca. Imi aduc aminte chiar un caz prezentat de curand la buletinele de stiri in care doi tineri aflati sub influenta stupefiantelor s-au aruncat de la inaltime, sau cazul din Constanta in care la fel doi tineri, prieteni buni, aflandu-se sub efectul halucinogenelor unul dintre ei l-a ingunghiat pe celalalt in timp ce acesta incerca sa-l salveze din a se arunca pe geam. Ulterior dupa ce si-a injunghiat prietenul, s-a aruncat pe geam. Ce a declansat aceste comportamente? Raspunsul este usor de intuit, mai ales atunci cand incepi sa vezi realitatea si altfel decat o vad cei mai multi.

Sunset-Sunrise-Clouds-Landscapes-Sun-485x728

Se impune o observatie: este adevarat ca majoritatea celor interesati de calea spirituala doresc sa atinga stari de constiinta alterata, dar conteaza foarte mult si directia in care se merge. Nu este totul sa obții o stare de transa, ci conteaza foarte mult si metodele folosite pentru a o accesa, la fel ca si directia in care te indrepti odata ce ai atins starea dorita. Pentru a face o comparatie pe care le-am spus-o si clientilor nostri la momentul respectiv, este exact ca atunci cand ai cumparat o masina foarte puternica si doresti sa mergi foarte repede cu ea pentru a vedea „ce poate”. Conteaza si directia in care te indrepti nu doar viteza cu care o faci, deoarece nu este acelasi lucru sa alergi cu un bolid catre un zid sau catre un spatiu deschis.

Metodele cele mai sigure si din Lumina de atingere a starii de constiinta alterata, sunt cele in care se foloseste meditatia, contemplarea, chiar si autohipnoza. Orice substanta ingerata, inhalata sau mai rau, injectata, va trimite direct in jos spre taramuri umbroase. Lumina este Sus iar pentru a ajunge la ea trebuie sa te ridici, nu sa te afunzi in vicii noi si dependente de orice fel. Orice substanta halucinogena, indiferent cat de inocent este prezentata de dealer, are ca efect scaderea vibratiei campurilor proprii si implicit aruncarea in starea de transa in astralul inferior populat de entitati malefice. De aici rezulta si dependenta. Odata ajuns in astralul inferior, entitatile de acolo sesizeaza noua prezenta, mai precis Lumina care-l insoteste pe ratacit, astfel incat doritori de a sustrage cat mai multa Lumina din el genereaza stari si senzatii care duc intr-un final la dependenta. Ratacitul va continua sa se intoarca in acele locuri de fiecare data cand va folosi aceeasi metoda de accesare a planului astral, pana la pierderea totala a Luminii din campuri, moment in care iese din intrupare, de cele mai multe ori prin sinucidere. Aceasta sinucidere il va arunca in acelasi plan astral in care se plimba, ingrosand randurile celor care asteapta cu disperare la randul lor un alt ratacit pentru a-l seca de Lumina.

O persoana relativ sensibila la aceste aspecte spirituale isi poate da seama din timp de drumul pe care se afla si poate lua masuri pentru a accesa Astralul Superior, dar chiar si aceia dintre oameni care nu sunt interesati de aceste aspecte ale vietii, in Spirit sunt totusi constienti de ceea ce li se intampla si de finalul care ii asteapta la capatul drumului ales prin Liber Arbitru. Asa se explica de ce majoritatea dependentilor de stupefiante isi fac un scop din a racola si mai multe persoane care sa-i urmeze pe acelasi drum. Ca sa fiu cinic, este precum un plan de pensii, doar ca este vorba despre Lumina; devenind si altii dependenti, atunci cand vor avea nevoie de Lumina lor, prin dependenta lor va avea cine sa le-o ofere…

Este trist ca se intampla asa ceva, ca oamenii sunt efectiv pacaliti la nivel spiritual sa-si piarda Lumina interioara, dar trecand peste orice fel de lamentari, acest lucru trebuie sa ne faca pe noi toti mult mai atenti la toate capcanele care ne sunt aruncate in drumul nostru spiritual.

 

Articol scris de Catalin Bogdan

Puteti distribui acest articol pe retelele de socializare. Preluarea acestuia pe alte siteuri se face doar cu acordul scris al autorului.

marihuana

Intotdeauna m-am ferit de droguri si de orice altceva asociat acestora. Trecand peste aspectele ”practice” cum ar faptul ca provoaca dependenta, ceva imi spunea ca nu sunt bune si din cu totul alt motiv, ca nu are sens sa intru in contact cu ele, ba mai mult decat atat, ca sunt periculoase.

 

 

Imi amintesc acum de o intamplare din timpul facultatii cand ajuns la o petrecere in camin i-am vazut pe cativa tineri retragandu-se complice intr-o camera. Neintelegand exact despre ce este vorba si crezand ca pregatesc o ghidusie specifica studentiei, i-am urmat si eu in camera cu toate ca nu-i cunosteam chiar atat de bine. Apoi unul dintre ei a scos o tigare si a aprins-o. Nu am fost atent si chiar nu mi s-ar fi parut nimic ciudat ca cineva sa-si aprinda o tigare, doar eram la o petrecere nu? Dar asta pana cand in putin timp am vazut tigarea plimbandu-se de la unul la altul pana a ajuns in apropierea mea. Atunci am inteles: era o tigare de marijuana! Nu vazusem, nu mirosisem, cu atat mai putin sa fi pus gura pe asa ceva. Am simtit cum ceva rau urma sa se intample asa ca am plecat imediat din camera si de la petrecerea respectiva simtindu-ma cumva afectat de ceea ce vazusem. Parca eram urmarit de tigarea aia, ca si cum ma vazuse si stia ca am fost in apropierea ei. Poate parea ciudat, dar vreo doua zile de la intamplarea respectiva imi amintesc faptul ca am simtit ca o prezenta mereu in urma mea. Nu era nimeni, nu se vedea nimic, dar pana la urma senzatia a disparut la fel de insesizabil cum a si aparut…

Asta se intampla prin 1995, cand flagelul drogurilor nu era atat de bine infipt in societatea romaneasca. Bineinteles ca se stia de droguri si atunci, dar in nici un caz nu erau atat de „populare” cum sunt in ziua de azi. Au trecut ani buni de atunci, intre timp intr-o perioada aparusera si celebrele „magazine de vise” in care se vindeau la tejghea fel de fel de plante ametitoare, dar atunci cand aud de drogor nu pot sa uit senzatia aceea de pericol iminent pe care am avut-o atunci. Nici mirosul specific din acea camera de camin.

Nu o sa fac acum apologia luptei antidroguri, este clara parerea mea in ceea ce le priveste, dar vreau sa ma refer la influenta acestora (a drogurilor) asupra oamenilor din punct de vedere spiritual. Drogurile, substantele halucinogene in general, se stie ca provoaca dependenta indiferent cat de „inofensive” sunt prezentate a fi de catre dealeri. Dependenta care apare urmare a consumului nu este data (dpdv spiritual vorbind) atat de mixul de substante, cat de demonul care vine la pachet odata cu ele. Iar eu exact la acest demon vreau sa fac referire.

demon

 

Sunt cunoscute chiar practici spirituale care implica folosirea voluntara a substantelor halucinogene, a căror menire este aceea de a facilita patrunderea mai rapida in lumea nevazuta a spiritelor. Exemplul cel mai cunoscut sunt șamanii si șamanismul care implica (cel putin șamanismul clasic) ingerarea sau inhalarea de substante care altereaza starea de constiinta. Fumand diferite substante, sau folosindu-le sub forma de fumigatii, samanii erau capabili sa patrunda dincolo de lumea cunoscuta pentru aflarea diferitor informatii necesare. Vechii samani indieni stiau foarte bine ce fac, era o incursiune asumata si indraznesc sa spun chiar controlata. Problema apare atunci cand diferiti tineri sau mai putin tineri folosesc metode asemanatoare pentru a-si altera starea de constienta in speranta de a aceesa taramuri altminteri inaccesibile. Iar tentatia este din pacate destul de mare, in mare parte si din cauza faptului ca nu se constientizeaza exact ce se intampla atunci cand acele substante sunt consumate. In teribiliemul specific varstei, o „banala” dependenta nu mai sperie prea multi tineri, ei nefiind constienti exact de ceea ce se afla in spatele acelei dependente, ce o genereaza si cat de greu este sa scape de ea. Daca ar sti cu ce anume exact intra in contact in timpul transei halucinogene, tinerii nu ar mai fi atat de viteji in fata unei doze de stupefiant.

Asa cum am spus si mai devreme, dependenta nu este generata atat de substanta fizica care face chimia din creier, ci de ceva cu mult mai îngrijorător si mai greu de controlat.

 

Putini sunt tinerii care sunt interesati de dezvoltare spirituala, de calatorii astrale, hipnoza sau subiecte asemanatoare acestora. Majoritatea sunt concentrati pe a se distra cat mai bine, a experimenat si a unoaste lumea inconjuratoare si este foarte bine ca este asa. Vor avea timp dupa ce vor fi copilărit suficient, sa-si dea seama ca in viata nu este vorba doar despre cum sa te distrezi mai bine sau despre ultima moda in materie de haine. Toate au timp al lor si adolescenta si tineretea nu este chiar cel mai potrivita perioada din viata sa exersezi calatoriile astrale, de a face initieri in reiki sau in alte sisteme energetice. Totusi, atunci cand intalnesc tineri care sunt cu adevarat interesati de astfel de subiecte, le acord instinctiv mai multa atentie. Acesta este cazul unei tinere familii despre care va voi vorbi in randurile urmatoare.

Am cunoscut destul de bine o astfel de persoana care a folosit substante narcotice si halucinogene, atunci cand ne-a contactat pentru a-i rezolva o problema sotiei sale. Tot atunci am aflat ca nu cu mult timp in urma, amandoi consumasera substante halucinogene. Nu erau dependenti de ele, dar consumasera de cateva ori si apucasera sa vada efectele acestora. Si daca la inceput erau foarte incantati de ceea ce descoperisera, mai ales ca erau pasionati de mistere si de calatorii astrale, mai tarziu au fost atat de depasiti de evenimentele din viata lor incat efectiv nu mai stiau ce sa faca si incotro sa mearga.

Din motive de confidentialitate nu voi divulga identitatea lor si nici nu voi da prea multe informatii pentru a putea fi recunoscuti, dar pot sa spun faptul ca persoanele in cauza erau doi tineri seriosi, interesati de aspectele spirituale ale vietii si de dezvoltarea lor spirituala lucru destul de neobisnuit pentru niste tineri de varsta lor, care la un anumit moment au avut nevoie de un impuls pentru a trece un hop din viata. Am vorbit mult cu ei, despre experientele lor in acele momente si in altele, despre cum au inceput ei sa fie interesati de acest subiect, despre cateva calatorii astrale pe care reusisera sa le faca si cum s-au simtit atunci, dar ceea ce face obiectul acestui articol este doar efectul pe care l-au avut drogurile asupra lor.

Dupa ce am identificat cu ce aveam de-a face, le-am cerut sa spuna cand a inceput totul si daca ceva iesit din comun s-a intamplat in acea perioada. Dupa ce s-au privit cu inteles, ea a dat din cap aprobator si el a inceput sa povesteasca ce li s-a intamplat. A inceput sa ne povesteasca despre o petrecere la care au participat si cum la acea petrecere s-au consumat si ceva substante halucinogene. Primul efect pe care l-au constat a fost evident acela de plutire, de inaltare specific majoritatii celor care consuma asa ceva. Apoi un alt efect s-a instalat la unul dintre ei (nu la amandoi, ci doar la el): a „inceput sa stie lucruri” ca sa-l citez exact. Isi alterase starea de conștiință intr-atat de mult incat dupa o perioada de cateva minute de catalepsie (timp in care toata lumea se speriase si vroia sa sune la ambulanta), cand s-a trezit a putut spune despre fiecare persoana din incapere lucruri pe care nu avea de unde sa le cunoasca. Asa ca a inceput sa le povesteasca despre viețile lor, tuturor celor din incapere, timp de cateva ore.

Daca pana aici lucruri par a fi frumoase, chiar tentante pentru cei mai slabi, ceea ce va urma ii va pune pe ganduri serios pe toti cei carora le-a trecut prin cap sa incerce sa foloseasca astfel de substante.

Barbatul respectiv devenise de nerecunoscut in decurs de doar doua ore, din persoana vesela si blanda pe care o cunosteau toti, devenise un fel de „guru” care stia totul despre fiecare, putea raspunde la orice intrebare (cel putin asa sustine el), dar toate acestea aparent venisera cu un pret: orgoliul si vanitatea pusesera stapanire pe el, astfel incat nu se putea abtine din a se pozitiona deasupra celorlalti, si mai mult decat atat, o prezenta straina parca intrase in el. A recunoscut ca se simtea precum o marioneta in mainile unui papusar, iar controlul lui era limitat. A experimentat cateva fenomene de poltergeist cu zgomote prin incapere si cu un pahar spart din senin (lucru confirmat si de sotia sa) si o puternica dorinta de „a impartasi cu prietenii mei ceea ce tocmai obtinusem”. Aceasta parea a fi dorinta lui cea mai mare in acele momente,chiar si in zilele urmatoare. Vroia sa le dea si lor din puterea care pusese stapanire pe el, simtea ca trebuie sa imparta cu toti acea senzatie de unire cu totul. Nici unul dintre prieteni nu a acceptat propunerea lui, nici atunci nici in zilele urmatoare, speriati fiind de ceea ce vedeau, dar cu toate acestea fortat tot i-a cedat din noile sale puteri unuia dintre ei, fara ca acesta sa aiba insa aceleasi rezultate ca si el. Doar o durere de cap si o prietenie stricata.

marihuana

Starea aceasta de atotcunoaștere a continuat timp de doua zile in care povestea ca se simtea ca un zeu pe pamant, stia totul despre orice persoana cu care intra in contact, inclusiv necunoscutii de pe strada, facandu-l din ce in ce mai arogant si in acelasi timp indepartandu-l din ce in ce mai mult de prietenii sai care deja erau speriati de el. Mi-a marturisit ca daca pana in acea seara statea in compania prietenilor aproape tot timpul, din acel moment prietenii au inceput sa-l evite, nici macar nu-i mai raspundeau la telefoane. Aceasta este partea sa spunem frumoasa a medaliei, „castigul” primit, dar lucrurile nu au stat prea mult la fel, caci dupa ce a primit toate aceste „daruri”, dat  fiind ca Universul se balanseaza de fiecare data, trebuia sa dea si el ceva la schimb pentru ele. Iar acel ceva cerut la schimb a fost tocmai lucrul pe care il iubea cel mai mult pe lume: sotia sa.

 

Ascultam cumva neincrezator tot ceea ce povestea si ma gandeam daca chiar asa s-au petrecut lucrurile sau pur si simplu incearca sa-mi spuna o poveste interesanta, dar dupa ce l-am „scanat” putin mi-am dat seama ca ceea ce spunea era adevarat, nu doar o fantasma a unei minti imbibate de narcotice.

Deoarece timpul nu-mi mai permite in aceasta seara, maine voi termina de povestit aceasta intamplare, urmand a va oferi si concluziile care deriva din utilizarea drogurilor pentru a evolua spiritual sau a obtine acces pe paliere unde nu va este inca permis accesul.

 

Poti citi continuarea articolului aici.

 

 

Articol scris de Catalin Bogdan

Puteti distribui acest articol pe retelele de socializare. Preluarea acestuia pe alte siteuri se face doar cu acordul scris al autorului.

dud negru

Dudul – prietenul sanatatii tale

 

Ati trecut de atatea ori pe langa el si probabil ca nu i-ati acordat nici un fel de importanta, fara a cunoaste faptul ca dudul detine rezolvarea multor probleme de sanatate care afecteaza vietile multora dintre noi.

 

Dudul, numit si agud, este o planta care provine din Orient. Dudul alb provine din Japonia, pe cand cel negru din vechea Persie. Despre fructele sale se spune ca ii inzestreaza cu puteri magice pe cei care le consuma, oferindu-le acestora sanatate si viata indelungata. De fapt este suficient sa ne uitam la cei din mediul rural, unde dudele cresc pe marginea drumului si toata lumea le consuma pe drum.

Dudele negre mai sunt cunoscute si ca „mure de copac” fiind foarte bogate in vitamina C, saruri minerale, proteine si lecitine. Fructele, frunzele, scoarţa sau rădăcinile de dud negru sunt bune pentru tenie, dureri în gât, amigdalite, afecţiuni pulmonare, stomatită, diaree, detoxifiere, etc, in timp ce dudul alb este indicat în tratarea bolilor de ficat, diabet diaree gastrite, durerilor reumatice, erupţii ale pielii, ulcer gastric şi duodenal, calmează durerile de dinţi, acţionează benefic asupra muşchiului inimii, este detoxifiant, efect laxatic, angine, stomatite şi afte, ascite şi viermi intestinali.

Indienii au fost primii care au observat calitatile benefice pentru sanatate ale agudului, fapt ulterior confirmat si de medici. Acestia au fost de acord cu faptul ca dudul stimuleaza imunitatea si reduce nivelul colesterolului. Cercetatorii din Anglia si Franta au studiat agudul cu atentie, descoperind faptul ca acestea contin proteine, lecitine si derivati glutaminici, necesari dezvoltarii sistemului muscular.

O cura cu numai 200 grame de dude zilnic timp de 12 zile, urmată apoi de o cura de 24 zile de capsuni si fructe de padure, revigoreaza cresterea musculara cu peste 20%, bineinteles insotite si de cateva exercitii fizice.

Domnilor, consumul de agude pe langa faptul ca ajuta la dezvoltarea masei musculare, va ofera si o rezerva de calciu utila activitatii psihice si intelectuale, scade agresivitatea masculina produsa de excesul de  hormoni androgeni, si creste virilitatea intarziind andropauza.

Cum poate fi folosit agudul in ameliorarea starii de sanatate? Simplu, de la fructele sale dulce-acrisoare, pana la frunze, radacini sau chiar scoarta de copac, poate fi consumat sub forma de infuzii, gemuri, dulceturi sau aplicatii externe ale frunzelor atunci cand este vorba de afectiuni si rani la suprafata pielii.

dud_negru

Este foarte folositor dudul in tratarea numeroaselor afectiuni, dar din pacate s-a constatat o usoara disparitie a acestui copac in ultimii ani chiar si in mediul rural. De aceea este important sa protejam si sa ajutam la raspandirea acestui prieten al sanatatii noastre.

Sa va fie de folos!

 

 

Articol scris de Catalin Bogdan

Puteti distribui acest articol pe retelele de socializare. Preluarea acestuia pe alte siteuri se face doar cu acordul scris al autorului.

how to hypnotize someone

Terapia prin hipnoza

 

zebra hypnotic

Mecanismele sale raman un mister. Dar eficacitatea sa nu mai trebuie demonstrata. Din ce in ce mai multi practicanti au recurs la ea pentru a lupta contra stresului, durerii, fumatului, kilogramelor in plus, fobiilor…

Uita de hipnoza spectaculoasa de varieteu. Aici nu intra in discutie decat hipnoza terapeutica. Nimeni nu te va forta sa spui ce nu vrei si nici nu te va face sa realizezi acte condamnabile. Conceputa si practicata ca instrument de vindecare, aceasta me­to­da are scopul de a te ajuta sa des­coperi in adancul inconstientului cheile unei schimbari in bine.

Ce este hipnoza?

Irina Holdevici, psiholog si profesor universitar, autoare a volumului Hipnoza clinica (EdituraCeres, 2001) precizeaza acest lucru. Departe de a fi vreun fenomen supranatural, ci doar o „stare modificata de constiinta“, hipnoza „permite accesul la restructurarea unor con­ti­nuturi psihice si ameliorarea sau vindecarea acestor simptome“.

Feno­me­ne asemanatoare cu cel hipnotic se intalnesc frecvent in viata cotidiana. Astfel, cineva poate fi atat de absorbit de lectura unui roman sau de vizionarea unui film la televizor, incat nu mai aude soneria de la usa sau poate fi atat de cufundat in ganduri, incat nu mai aude persoana cu care tocmai discuta. Se apropie de hipnoza si fenomenele de reverie.

„Starea hipnotica se situeaza intre starea de veghe si somn – similara lunaticilor – care se caracterizeaza printr-o oprire par­ti­a­la a vointei. Hipnoza tra­di­tio­nala se sprijina in mod esential pe tehnici de sugestie.“

ceas hipnoza

Istoric

Desi pare a fi fost practicata si in Egiptul Antic si in Grecia Antica, primele fundamente stiintifice ale hipnozei sunt legate de descoperirea „magnetismului animal“ de ca­tre psihologul austriac Franz-An­ton Mesmer, la mijlocul secolului al XVIII-lea.

O suta de ani mai tarziu, James Braidchirurg scotian, inventeaza termenul „hipnoza“ (din grecescul „hypnos“: „somn“) si mai ales tehnica ce-si va lasa amprenta in viziunea cinematografica a terapeutului: pentru a-si a­dor­mi pacientii, ii facea sa ur­ma­reas­ca cu privirea un deget sau un obiect stralucitor.

In acelasi timp, neurologul Jean-Martin Char­cot studiaza si preda hipnoza la spitalul Salpetriere, laParis. Alaturi de el, tanarul Sigismund Freud se va initia in aceasta metoda si o va practica.

In secolul XXScoala Fran­ceza va fi reprezentata mai ales de catre Leon Chertok care, din 1949, va face importante cercetari asupra acestui fenomen straniu al constiintei si va crea hipnoanaliza. In SUA, psihoterapeutul Milton Erickson pune la punct o tehnica diferita, care ii va purta numele.

sedinta hipnoza

Desfasurarea unei sedinte

„Dormi!“ Aceasta formula legendara face parte din repertoriul formulelor de spectacol…

Practicata de un psihoterapeut specializat, hipnoza tra­ditio­na­la este declansata intr-un mod progresiv si incepe „dupa ce s-a rea­lizat un interviu clinic aprofundat, in urma caruia terapeutul identifica problema pacientului, dar si daca acest gen de terapie i se potriveste sau nu“, adauga Irina Hol­de­vici.

Intins, pacientul inchide ochii sau se uita la un punct fix din in­ca­pere. Asezat pe un scaun langa el, terapeutul il invita sa se destinda. Este faza „preinductiei“. Unii profesionisti folosesc un echipament sonor care difuzeaza o muzica li­nis­titoare si vorbesc la microfon cu o voce calma. Ii propun pacientului sa se concentreze asupra anumitor parti ale corpului: este faza inductiei, care ii permite pa­ci­entului sa-si fixeze atentia asupra lui insusi.

Se poate instala somnolenta. Tera­pe­u­tul ii verifica starea, cerandu-i sa ridice o mana sau sa incruciseze de­getele. Daca pacientul raspunde la ce i se cere, inseamna ca se afla in stare hipnotica. Dupa aceea, te­ra­peutul repeta de mai multe ori sugestii directe („Durerea bratului dumneavoastra dispare“) sau indirecte („Va aflati intr-un loc pla­cut“). La sfarsitul sedintei, pacientul se „trezeste“ usor in timpul u­nei numaratori inverse, isi rega­seste controlul asupra corpului si revine la realitate fara o senzatie de rau.

Apoi, pacientul si terapeutul comenteaza sedinta. De exemplu: un barbat caruia ii displacea iesirea la pensie a regasit cu ajutorul hipnozei amintirea altor schimbari (intrarea la universitate, casatoria, mutatul…), care fusese­ra dificile. Cu terapeutul, isi va analiza rezistenta si va pune la punct beneficiile acestor schim­bari, pentru a construi „un scenariu i­de­al“, permitand o transformare in­te­ri­oara pozitiva.

Una din­tre particularitatile hipnozei este ca o poti practica singur, aca­sa. Cu ajutorul unei casete inregistrate sau a uneia cu muzica adaptata, poti sa te antrenezi pentru a plonja in tine insuti. Prin antrenament, vei capata siguranta si capacitatea de a-ti stapani concentrarea in orice situatie.

 

Indicatii si contraindicatii

Irina Holdevici recomanda hipnoza in „combaterea durerii din afec­tiunile cronice sau generate de proceduri medicale dureroase, in tratamentul tulburarilor anxioase, cum ar fi atacurile de panica sau fobiile simple, ale celor psihosomatice: tahicardie, hipertensiune arteriala, astm bronsic, colite, gastrite, afectiuni dermatologice.

De asemenea, poate vindeca ticuri sau poa­te ajuta la reducerea efectelor negative ale stresului si optimizarea performantelor umane.

Este folosita ca adjuvant in terapia alcoolismului si a dependentei de droguri, precum si in recuperarea unor afec­tiuni neurologice (traumatisme craniene) endocrinologice sau impotriva tulbura­rilor sexuale (frigiditate, ejacularea pre­coce)“.

Da rezultate si in cazuri de probleme scolare, pregatire pentru examene sau dupa doliu.

Hip­noza este contraindicata persoanelor suspectate de paranoia sau depresie melancolica, cu tentative sinucigase.

Pret si durata

„Durata terapiei este variabila si depinde de problematica subiectului, dar si de nivelul de sugestibilitate al acestuia“, spune Irina Holdevici. „In medie, putem vorbi despre 14-20 de sedinte. Costurile sunt, de asemenea, diferite, in functie de nivelul, experienta si no­to­­rietatea terapeutului.“

 

„Am invatat sa stau departe de mancare“
Laura, 36 ani, fizician

„Dupa o deceptie amoroasa, am cazut intr-o depresie grava. Eram, totodata, anorexica (la 1,62 m cantaream 45 kg) si bulimica. Cand am inceput sedintele, plangeam tot timpul. A fost primul lucru pe care l-am invatat: sa plang, sa ma eliberez.

La a treia consultatie, am facut o sedinta de hipnoza care mi-a permis sa imi relaxez corpul, sa redescopar starea de bine. Terapeutul meu mi-a vorbit despre o calatorie spre soare, langa malul marii. M-am simtit bine in corpul meu, desi, pana atunci, doar simplul fapt de a-l privi ma facea sa vomit. Nu am iesit vindecata de la acea sedinta, dar, usor-usor, am invatat sa iau distanta fata de mancare, sa nu mai am nevoie de ea pentru a-mi administra stresul.

Schimbarile au prins contur in viata mea. Intrebandu-ma despre alte lucruri din viata mea decat mancarea, terapeutul m-a facut sa scap de obsesiile alimentare si sa ma concentrez asupra altor lucruri. Mi-a spus adevaruri la care nu ma gandisem si pe care ai nevoie sa le auzi. M-a facut sa imi schimb vederile, am invatat sa dedramatizez, sa rad, sa merg la cinema sau sa calatoresc singura.

Am mai invatat sa primesc sfaturile altora, sa nu ma mai enervez, sa imi fixez o scara a valorilor. Astazi cantaresc 60 kg, sunt mai precauta, am o relatie de cuplu si ma gandesc sa fac un copil.”

„Imi pot privi problemele in fata“
Maria, 39 de ani, analist financiar

„Terapeutul meu foloseste des povestirile. Una dintre ele a avut un impact foarte mare: este intamplarea unui barbat care si-a pierdut cheile pe o strada intunecata, dar le cauta pe alta strada, doar pentru ca aceasta era luminata! In stare hipnotica, m-am regasit in acest comportament si am «revazut» mai multe situatii similare din viata mea.

Am inteles ca incercam mereu sa gasesc solutii la problemele mele in alta parte si nu in mine insami.
 Am putut atunci sa lucram pe increderea in sine si sa gasim mijloace de a nu fugi din fata greutatilor si a rezolva problemele care apar.”

scaun hipnoza

Hipnoza ericksoniana

Exista lucruri pe care le stiti, dar nu stiti ca le stiti. Cand veti sti ceea ce nu stiti ca stiti, atunci va veti schimba.“ Sunt cuvintele pe care Milton H. Erickson, inventatorul autohipnozei, le spunea pacientilor lui in timpul transei.

In cartea scrisa de Ion Dafinoiu , Hipnoza clinica. Tehnici de inductie. Stra­tegii terapeutice (Polirom, 2007), se explica: „Relatia de parteneriat intre terapeut si pacient, fiecare individ este unic, personalizarea mesajului transmis pacientului, un comportament raspunde unui obiectiv, nu exista esec, exista feedback, pacientul este expertul, si adevarul lui este singurul care conteaza”.

In hipnoza ericksoniana, terapeutul nu da niciun ordin direct: el povesteste scurte intamplari, legende, un extras dintr-un roman sau dintr-un film. Acest exercitiu imaginativ ii va permite inconstientului sa se „recunoasca” intr-o anumita situatie. Astfel, de-a lungul povestirii, va putea sa aleaga solutii pentru a rezolva problema.

Puterea evocatoare a unei intamplari actioneaza si in profunzime: permite o noua intelegere de sine, ofera noi perspective asupra vietii. Cheia hipnozei ericksoniene este participarea activa a pacientului la starea sa hipnotica: el asculta si coopereaza.

Indicatii: angoase, anxietati sau depresii, dar si pentru controlul durerii, dezvoltarea facultatilor intelectuale sau a intuitiei, a creativitatii sau vindecarea traumatismelor.

Sursa: www.psychologies.ro

 

vindecari miraculoase

Dovezi de vindecare instantanee

– Vindecarile miraculoase sunt reale! –

 

Patronii industriei farmaceutice câștigă miliarde de dolari, din suferința speciei umane. Trusturile produc numai medicamente care nu vindecă definitiv bolile pentru care sunt recomandate, pentru a le menține în stare cronică, pentru ca bolnavii să cumpere medicamente toată viața lor. Medicamentele elaborate provoacă totodată, efecte secundare și dependență – deci alte boli ale organelor omului – pentru “combaterea” cărora bolnavul trebuie să cumpere și alte medicamente, ce produc la rândul lor alte efecte secundare. În acest mod, omul se ruinează din punct de vedere fizic, psihic și material.

Patronii industriei medicamentelor adună averi impresionante pe seama suferințelor omului. Dar aceste bunuri cumulate nu îi fac nici mai inteligenți de cât sunt, nici mai sănătoși, nici mai arătoși și nici nu îi feresc de boli incurabile, pentru a le asigura o viață mai lungă.

Și atunci de unde vine impulsul ce îi determină să adune grămezi de bani, din suferința umană? În raționamentul lor limitat, patronii trusturilor de produse farmaceutice adună averi fabuloase, pe care le lasă ulterior de izbeliște întrucât viața omului este trecătoare. În rapacitatea lor, se îmbolnăvesc de boli incurabile și se sting în chinuri ca orice muritor. Este un blestem al speciei umane greu de înțeles, pe care îl duc fabricanții de medicamente cu sine în mormânt.

Pentru contracararea efectelor nefaste ale medicamentelor, ar trebui să ne orientăm către aria terapiilor alternative și vindecării paranormale instantanee.

Vindecările miraculoase, recunoscute de medicina secolului XXI

vindecare
Dr. Carl Olson

Potrivit unui sondaj de opinie realizat în Statele Unite de compania HCD Research, 73% dintre medicii chestionați cred în miracole ale vindecării, chiar și în situații dramatice în care doctorii nu dau nici o șansă de supraviețuire unor pacienți cu boli considerate incurabile. O parte însemnată dintre medicii participanți la sondaj, au declarat că au asistat personal la miracole ale vindecării, ce nu pot fi explicate de medicina actuală.

Doctorul Carl Olson de pildă, oncolog la St. Mary’s din Columbia, având o practică de 30 de ani în tratarea cancerului, a fost martorul unor vindecări miraculoase, pentru care nu există nici o explicație științifică.

“Dacă definim un miracol drept ceva ce depășește limitele medicinii, ale științei în general, atunci nu am nici o îndoială că unele cazuri întâlnite în lunga mea carieră se încadrează în această categorie”, spune doctorul Olson. Prin miracole ale vindecării, sute de oameni se întorc în fiecare an la viața normală, reluându-și activitățile profesionale cât şi cele spirituale.

vindecare
Dr. Alexis Carrel, laureat al premiului Nobel pentru medicină.

Doctorul Alexis Carrel, laureat al premiului Nobel pentru medicină, a confirmat că există vindecare instantanee.

Doctorul Alexis Carrel, laureat al premiului Nobel pentru medicină, a studiat și a confirmat, împreună cu echipa sa, numeroase cazuri de vindecare instantanee, în special la pacienți bolnavi de cancer. „Procesul de vindecare – observa doctorul Carrel –  se schimbă puțin de la un individ la altul. Adeseori, omul simte o mare durere; apoi vine senzația subită a unei vindecări complete. În câteva secunde, în câteva minute sau cel mult în câteva ore, plăgile se cicatrizează, simptomele generale dispar, pofta de mâncare revine. Uneori, dezordinile funcționale dispar înaintea leziunii anatomice. Deformările osoase caracteristice morbului lui Pott, ganglionii neoplazici, mai persistă încă două sau trei zile din momentul vindecării. Miracolul se caracterizează mai ales printr-o accelerare extremă a proceselor de vindecare organică.”

Bruno Gröning, cel mai mare vindecător din istoria omenirii

vindecare
Bruno Gröning – cel mai mare vindecător cunoscut din istoria omenirii.

Potrivit surselor documentare, Bruno Gröning – cel mai mare vindecător uman cunoscut din istoria omenirii, s-a născut la 30 mai 1906, la Gdansk și a trăit în Germania de vest după încheierea ultimului război mondial. A fost de meserie tâmplar, apoi electrician. A activat ca tămăduitor în Germania,  între anii 1940 – 1950.

În prezența sa, oamenii pur și simplu se vindecau spontan. Cei ce au beneficiat de harul său, au declarat că le dispăreau simptomele bolii incurabile de care sufereau, din momentul în care îl vedeau pe Bruno. Vindeca instantaneu grupuri masive de oameni, câte 5.000 – 10.000 de indivizi odată. Au depus mărturie despre capacitățile sale vindecătoare și medici, pe care el i-a vindecat de boli incurabile pentru medicina actuală. Dintre miile de martori oculari, care au asistat la vindecările în masă făcute de Bruno Gröning, redăm declarația unui medic al cărui tatăl fost vindecat de Bruno, de o bolală incurabilă:

„Bolnavii s-au sculat din scaunele cu rotile și au început apoi să le împingă singuri. Lucrul acesta l-am văzut cu ochii mei. Când am văzut efectele la cei în cărucioare, la tânărul orb care a început să vadă iar mai târziu la tatăl meu, logic că mi-am schimbat părerea. Atunci trebuie să-ți schimbi părerea, realitatea te convinge.”

Bruno Gröning își rezuma astfel crezul: „Doresc să le fiu oamenilor doar o călăuză, să le arăt calea cea dreaptă, calea spre Dumnezeu.” Cuvintele rostite de Bruno Gröning pe patul de suferință, sunt tulburătoare: “Toți oamenii trebuie să moară. Și eu voi muri. Trupul meu va fi pus în pământ dar eu nu voi fi mort. Iar dacă cineva mă va chema, voi veni la el să-l ajut în continuare. Și când va veni momentul, fiecare va dobândi de la sine putere, ajutor și vindecare.”

Sunt unul dintre beneficiarii vindecării instantanee şi pot declara, fără rezerve, că trăiesc datorită unui miracol divin. La 9 decembrie 1989, mă îmbolnăvisem subit de o maladie necunoscută şi deosebit de virulentă, imposibil de diagnosticat pe cale medicală. Suferințele fizice erau atroce, aveam senzația că fiecare celulă din organismul meu exploda de durere, aveam o continuă stare de greață ce se intensifica odată cu trecerea timpului. Medicii au decis că nu mai eram transportabil la spital, iar în următoarele două zile au intervenit şi pierderi succesive ale cunoștinței, îndreptându-mă către un final previzibil.

vindecare
Ana-Maria Rudan, copilul care primise pentru o clipă puteri divine,  pentru a-l întoarce pe tatăl său din pragul morţii.

După plecarea medicului, care încercase fără succes să-mi facă o perfuzie la data de 11 decembrie, fetița mea, Ana-Maria – pe atunci în vârstă de 3 ani şi şase luni – s-a apropiat palidă de mine şi mi-a spus cu glas tremurând: „Tati, eu te fac bine”. Începuse să-mi atingă uşor cu degetele fruntea şi tâmplele, iar după câteva zeci de secunde miracolul s-a  produs: durerile şi greața încetaseră cu totul, boala dispăruse cu desăvârșire. Nu îmi venea să cred simțurilor. M-am ridicat de jos și am făcut câțiva paşi prin cameră. Răul din trupul meu, oricare ar fi fost, pierise fără urmă. Pentru a mă convinge că nu visez, am făcut câteva genuflexiuni, aplecări în faţă, lateral. Eram sănătos!

Cred că acest copil nevinovat primise pentru o clipă puteri divine, pentru a-l întoarce pe tatăl său din pragul morţii. După această dramatică întâmplare, Ana-Maria mi-a spus să nu mă îmbolnăvesc niciodată, pentru că ea nu mai avea cum să mă ajute. Miracolul săvârșit de Ana-Maria  nu a putut fi explicat din punct de vedere medical nici până în ziua de azi.

Nu contează ce cred scepticii despre fenomenul vindecării paranormale instantanee. Este dreptul lor să emită păreri contrare realității. Contează faptul că există cu certitudine vindecarea paranormală instantanee, care ne poate mântui de boli incurabile din punctul de vedere al medicinii alopate actuale. Dacă ne îmbolnăvim o maladie incurabilă, nu trebuie să ne pierdem speranța în vindecarea trupului și a sufletului nostru. Trebuie să credem, cu tenacitate, că vindecarea poate veni instantaneu ca urmare a unor factori necunoscuți, a căror evoluție se află mai sus de înțelegerea noastră.

 

Sursa: jurnalparanormal.ro

Dr. Octavian Udriste

Medic prin vocatie si har – studiul cancerului

Ar fi putut sa obtina premiul Nobel pentru una din cele mai mari descoperiri ale acestui secol: gena marker ancestrala si originea cancerului.

 

Chiar daca a publicat cateva carti pe aceasta tema si a salvat mii de bolnavi incurabili, dr Octavian Udriste a murit sarac si dispretuit de toata floarea cea vestita a lumii stiintifice romanesti.
In urma lui a ramas o arhiva impresionanta. Nimeni nu pare interesat sa o cerceteze. Lespedea grea a uitarii ingroapa nu doar o munca de o viata, ci si speranta ca boala neagra a secolului poate fi pusa la zid.
A fost cel mai bun student al profesorilor Victor Papilian, Iuliu Hatieganu, Victor Preda si Grigore Benedeto.Inca din anii 60, a intuit originea cancerului si chiar aparitia ingineriei genetice, starnind interesul unor renumiti cercetatori din strainatate: prof. Roger Weil, prof. Ervin Haas, G. Mayer.
In tara , cartile si conferintele lui s-au izbit de zidul moale si impenetrabil al ostilitatii, al invidiei dusmanoase.
Era convins ca facuse o descoperire epocala. Patimas si rebel, cum era de obicei, explica medicilor oncologi adunati intr-o modesta sala din strada Berzei, teoria lui privind cauza cancerului:gena marker ancestrala.
Deja publicase mai multe studii pe aceasta tema, iar tratamentul sau dadea primele rezultate certe, verificate prin analize de laborator. Nu era suficient. Tot mai ostila, sala fremata intr-un murmur dezaprobator.
Ceea ce explica dr. Octavian Udriste parea o blasfemie stiintifica, o ratacire trufasa, imposibil de acceptat. Pierzandu-si rabdarea, cineva din sala l-a intrerupt, strigand sub privirea incurajatoare a colegilor: “Arata-ne la microscop gena si o sa te credem!”.
In cateva minute, sala s-a transformat in tribunal – amestec de acuze si vorbe grele: nebunie, amatorism, inconstienta
Doctorul Udriste nu s-a lasat nici el. Insultele curgeau de o parte si de alta, dar batalia era pierduta. “Arata-ne gena!”, continuau sa strige oncologii, stiind ca acest lucru era cu neputinta pentru un simplu medic de provincie. Dr. Udriste trebuia sa se recunoasca invins.

Toate acestea se petreceau in 1969. In 1981, lumea stiintifica mondiala anunta cu entuziasm prima fotografiere a unei gene Era prea tarziu. Teoria doctorului Octavian Udriste fusese deja data uitarii. Meritele lui, de asemenea.
“Bolile trupului pornesc de la suflet”
Calimanesti, strada Tudor Vladimirescu nr. 48. O casa inalta, cu pridvor taranesc si vita de vie, rasare dintr-o mare de flori. Aici a trait dr. Udriste. Aici s-a retras, in sihastria pazita astazi de d-na Elena, sotia sa .
Aici a fugit, in uitare si liniste, transformandu- si biroul intr-o chilie plina de icoane si carti. “Cateodata, imi vine sa bat la usa . Am senzatia stranie ca doctorul este inca aici, cufundat in lectura si meditatie. Citea enorm.
Desi traia in provincie, era la curent cu toate noutatile medicale care-l interesau. Adesea, adormea cu capul pe masa, reluandu-si munca dupa cateva ore de somn.”
Doamna Elena Udriste deschide usile unui dulap care ocupa un perete intreg. Zeci de dosare, scorojite si legate cu sfori de diferite culori, manuscrise aranjate meticulos intr-o ordine secreta, desavarsita: “Genele raului”, “Biodetectia”, “Schema corporala”, “Spirala”, “Imaginea biomotoare”, “Filtrul subcuantic”, “Microspirala biologica”,
“Vederea lui Dumnezeu”.
O arhiva formidabila, necercetata pana acum de nimeni Munca lui de o viata. O cazuistica imensa. Nume, diagnostic, tratament si rezultate. De la primele ore ale diminetii pana seara tarziu, statea cu bolnavii pe terasa umbrita de o iedera imensa.
Se lupta cu moartea, indarjit si disciplinat ca un ostas. Nu o facea pentru bani. Mai presus erau mila crestina si curiozitatea stiintifica. Teoria lui despre gena marker ancestrala avea nevoie de confirmari.
“Doctorul era asaltat de bolnavi”, isi aminteste Elena Udriste. “Veneau chiar daca, inca de pe peronul garii, li se spunea ca doctorul a murit, ca e arestat sau ca e un escroc, un balneolog marunt, fara prea multa stiinta de carte.
Erau cazuri disperate, oameni cu metastaze, in ultima faza a bolii. Doctorul ar fi vrut sa fie lasat in pace, sa-si duca la bun sfarsit teoria pe care o incepuse. A ajuns la tratament, fortat fiind de oameni.
Totul a inceput dupa prima lui carte publicata si un articol aparut in revista “Albina”. Un anume domn Vladulescu a venit la Calimanesti, spunand: “Nu se poate. Trebuie sa ma ajuti. Daca ai descoperit originea bolii, trebuie sa controlezi si efectul”. Acest Vladulescu avea polipoza vezicala. Suporta cumplite cauterizari lunare, dar fara nici un efect. Ezitand, cu inima cumva indoita, doctorul a inceput un tratament pe baza de rostopasca.
Rezultatele au fost uimitoare si asta l-a convins. Era pe drumul cel bun.”
Cand vorbeste despre el, d-na Udriste ii spune si acum, cu infinita tandrete si respect: Doctorul. “Avea o personalitate teribila, covarsitoare. Ardea ca o valvataie incendiara. Adeseori, la sfarsitul mesei, nici nu mai stia ce mancase.” Gandul lui era mereu la descoperirea pe care o facuse – o teorie pe cat de simpla, pe atat de complicata.
Cancerul e o boala nu a celulei, ci a informatiei continute in ea.
Daca formele canceroase sunt declansate de o gena ancestrala naturala (cea a cresterii) scapata de sub control, tratamentul trebuia sa fie tot natural. Precaut si evitand generalizari pripite, constata ca la baza declansarii cancerului stateau stresul, proasta alimentatie, slabirea sistemului imunitar, poluarea si fumatul – asa-zisii “spini iritativi”.
Orice tratament incepea cu o discutie de cel putin o ora. Bine individualizat, remediul avea la baza cunoasterea bolnavului. Ca sa controleze efectul, trebuia sa afle cauza – ce anume slabise sistemul imunitar. Nu era impotriva tratamentelor alopate, nici a citostaticelor, dar facea adevarate crize de revolta cand auzea de punctii.
I se parea o crima sa risipesti in intreg organismul o gena canceroasa, aflata in primele faze ale bolii. Nu-si facea iluzii si, adeseori, spunea ca tratamentul e de drum lung, ca boala poate fi oricand reactivata, ca tratamentul trebuie urmat si reluat pentru foarte mult timp. Obligatorii erau schimbarea alimentatiei, a stilului de viata si, nu in ultimul rand, crearea unei atitudini pozitive.
“Multe pornesc de la psihic”, zicea el. “Aceasta cumplita boala se invinge cu optimism si cu vointa de a trai.” Structura profund religioasa, doctorul stia prea bine puterea rugaciunii si a credintei, efectul meditatiei si al linistirii sufletesti. “Pana si aspirina trebuie luata crezand in efectul ei”, zicea el adesea.
Era cu adevarat un terapeut crestin. “Bolile trupului pornesc de la suflet, spunea, de la nelinistea pacatului nespovedit, de la departarea de Hristos.” Intamplare sau nu, cele mai spectaculoase rezultate le-a obtinut cu oamenii simpli, din Moldova , oameni senini si cu frica de Dumnezeu.
Adeseori, doctorul se amuza, povestind cum Ilie Damian, un taran din Poduri – Moinesti, isi punea fisa tratamentului pe perete, in rama, langa icoana Maicii Domnului, iar cand mergea la prasit, isi tinea sticla cu decoct de rostopasca in pamant, sa nu o vada cumva soarele si caldura sa distrugatoare. Intr-un an, era sanatos si bun de munca. Metastazele hepatice (confirmate de biopsie) disparusera miraculos.
“Sa nu ne ingreunam si sa postim”
Aparent, tratamentul era complicat. Pe o foaie impartita in sase, erau trecute cele 10-15 ceaiuri in succesiunea lor: dimineata, pranz si seara; inainte si dupa masa. Ceaiuri de tot felul- de la tataneasa la coada-soricelului, de la rostopasca la galbenele. Urmau apoi medicamentele, si ele numeroase, spre revolta medicilor oncologi, care strigau: “Otraveste organismul cu medicamente”.
Uitau sau voiau sa uite ca aceste medicamente erau in majoritatea lor extracte naturale: silimarin (armurariu), difebion (afine), anghirol, tarasin sau valeriana. La acestea adauga miopeptidul (extract din miocard de vitel), o miraculoasa contracarare a efectelor chimioterapiei; medicamente care sa regenereze celula hepatica, diamalinul (bazat pe vitamina A acida), polidinul sau formidabila coenzima Q10, pe care abia apucase sa o experimenteze.
Deosebit de importanta era si dieta – sucul de morcovi, fructele, eliminarea carnii de porc, despre care zicea ca are unde cuantice lungi, toxice pentru organism.
El insusi experimenta virtutile alimentatiei naturale, respectand indemnul Bisericii: “Sa nu ne ingreunam si sa postim”. Renuntase la fumat, dupa ce intr-o perioada ajunsese la 3-4 pachete de tigari pe zi. Nu mai manca deloc carne, iar legumele si le cultiva singur, in gradina. Manca o data pe zi si niciodata nu-i lipsea usturoiul la masa. Efectele energizante ale acestei diete erau formidabile. Imperativ, sfatuia si pe ceilalti sa faca la fel.
De fapt, tot secretul doctorului Udriste statea in individualizarea tratamentului. De regula, femeile cu cancer de san aveau probleme ginecologice: anexite, tulburari ovariene etc. Intai trata bolile adiacente si apoi incepea ofensiva anticanceroasa. Se indigna peste poate vazand ca un bolnav cu leucocitele scazute urma tratament cu citostatice. Intai ii trata anemia si apoi se ocupa de boala propriu-zisa.
Cele mai bune rezultate le-a avut in cancer de san sau pulmonar, in maladia Hodgkin. Nu se entuziasma si nici nu-si gasea merite deosebite atunci cand obtinea rezultate. “Eu nu vindec”, repeta el adesea. “Eu doar tin boala sub control. Numai Dumnezeu vindeca cu adevarat.”
Desi a luptat toata viata sa i se recunoasca meritele stiintifice, in sinea lui nu avea nici urma de trufie sau (si mai grav) de resentiment. Era ortodox pana in ultima lui fibra si, citind scrierile Sfintilor Parinti, gasea confirmarea teoriei lui: daca energiile necreate ale lui Dumnezeu sunt informatie pura, cancerul este tulburarea acestei informatii, ispitirea ei.
Remediul nu putea fi decat curatirea, apropierea de Dumnezeu si de natura. Mai mult chiar, era convins ca exista un tratament ortodox de reechilibrare matriceala.
Nu intamplator, la prima consultatie ii intreba pe bolnavi: “Cand te-ai spovedit ultima data?”. Pe multi i-a intors la dreapta credinta, cu mult folos medical: cele mai spectaculoase vindecari le-a facut la cei credinciosi. Avea nevoie de conlucrare. Tratamentul sau era o combinatie de lupta personala, de pricepere medicala si de experiment. Urmarea fiecare detaliu al bolii. Nimic nu era lasat la voia intamplarii.
Asa a descoperit ca vitamina C accelera cancerul pulmonar, ca multi bolnavi aveau mari probleme hepatice si hormonale. Visa o clinica de recuperare oncologica, un spatiu medical aflat undeva intr-o manastire, cat mai aproape de Dumnezeu, de rugaciune. Nimeni nu l-a luat cu adevarat in seama. Munca lui de-o viata e ingropata si acum intr-un dulap prafuit.
Speranta continua
Singurul om care ii poate continua tratamentul este sotia sa. Mai bine de 20 de ani i-a fost colaborator apropiat. Cunoaste toate retetele doctorului si micile secrete ale terapiei. Ca asistenta medicala, l-a ajutat mult si l-a inteles. S-a format langa el si acum incearca sa-i duca mai departe tratamentul, neputand sa-i refuze pe oamenii disperati care ii bat la poarta.
A obtinut rezultate uimitoare, dovada numeroasele scrisori de multumire: Emilia Nicolae din Buzau , Scramnic Stana din Bucuresti, Hila Elena din Sibiu , Rodica Bulete din Focsani , Maria Burligoi din Onesti. Oameni carora medicii nu le mai dadeau de trait decat cateva saptamani sunt si astazi in viata, putand oricand confirma virtutile tratamentului Udriste.
In total, doctorul a vindecat 3000 de oameni – o cazuistica enorma. Vazand lumea asteptand disperata zile intregi la poarta casei, ofta a revolta si neputinta, zicand: “Doamne, e prea multa suferinta. Singur nu o pot dovedi. Ajuta-ma!”.
Ceea ce a facut dr. Udriste pentru oameni nu e istorie, cum s-ar crede. Multi din pacientii lui traiesc si pot da marturie si astazi. Stanescu Dumitru din Bucuresti, diagnosticat cu un cancer pulmonar in ultima faza, este si acum, dupa 17 ani, in viata.
Suferind de rectita radica radiata, Maria Tuclea din Lugoj a fost scoasa pe brate din spital, fara a i se mai da nici o sansa. Ca o ultima incercare, rudele au adus-o mai mult moarta decat vie la dr. Udriste. Acum se bucura de nepoti si se pregateste de pensionare.
Alexandra Kis din Bucuresti avea o tumora la gat cat oul de gaina Dupa doar 3 luni de tratament, tumora a disparut pentru totdeauna. La fel de miraculos s-a vindecat Sandu Marin din Craiova . Avand o forma agresiva de cancer osos, dr. Udriste l-a avertizat ca tratamentul trebuie sa dureze cel putin doi ani. Dupa doar cateva luni, s-a prezentat la spital, unde chirurgul ortoped il programase pentru operatie la sold. Nu a mai fost cazul. Privind rezultatul analizelor, chirurgul a ramas uluit, zicand: “Ce ai facut Sandule? Nu mai trebuie operatie. Osul e complet refacut”
“Draga mea, daca ai sti cat sunt de aproape…”
Trecute atent si meticulos in fise si dosare, toate cele 3000 de cazuri pot da oricand marturie despre inegalabilul tratament Udriste. Cifrele sau descrierea monoton incifrata a bolilor poate ca nu spun mare lucru unui nespecialist. Cu adevarat graitoare este recunostinta celor vindecati de doctor. Sandu Constantin – un tanar bolnav de Hodgkin – vine an de an la mormantul doctorului cu o floare. Plange si mangaie crucea, convins ca fara tratamentul Udriste, astazi n-ar mai fi fost in viata.
Cu acelasi preaplin de multumire, Vasile Deac din Cugir vine la cimitir, de Sfanta Treime, impreuna cu sotia si cei doi copii. Varsa o lacrima de recunostinta, vorbind despre doctor ca despre binefacatorul intregii familii. Fara dr. Udriste n-ar mai fi cunoscut niciodata bucuria de a fi impreuna.
Sotia doctorului Udriste, Elena Udriste, impresionata de disperarea bolnavilor, a continuat sa ofere, la randul ei, sfaturile terapeutice ale doctorului, initiata fiind chiar de acesta, in ani si ani de truda in echipa.
Desi a refuzat pe multi, d-na Elena a mai adaugat cateva cazuri la lunga lista de vindecari ale doctorului. Cel mai impresionant a fost cel al unei tinere de 27 de ani, diagnosticata cu Non Hodgkin, cu multiple metastaze pulmonare si hepatice. A ajutat-o Dumnezeu, dar si “Formula As”, cata vreme tanara a trecut pe langa un chiosc de ziare si, cumparand revista, a gasit acolo articolul dedicat doctorului Udriste. Asta i-a dat curaj si speranta. A venit la Valcea, a urmat cu mult sarg tratamentul si acum isi creste fetita, cu bucuria celui ce pare a se fi nascut a doua oara.
Atat cat poate, Elena Udriste urmeaza calea sotului ei, dar isi da seama ca e prea putin. In ultimii ani, doctorul avusese o revelatie. Pomenea despre “fiola anticancer”, repetand de mai multe ori: “Draga mea, daca ai sti cat este de simplu, cat sunt de aproape…”.
Doamna Elena Udriste e convinsa ca secretul acestei “fiole” se ascunde in imensa lui arhiva. Se ofera sa o puna, fara nici o pretentie materiala, la dispozitia unui centru de cercetari oncologice, a unor specialisti.
Singura nu poate face mare lucru. “Am firul rosu, drumul de urmat, dar nu am fundamentul stiintific”, ne spunea ea cu amaraciune, neintelegand tacerea si lipsa de reactie a celor care au cunoscut, intr-un fel sau altul, cartile lui Octavian Udriste. In urma primului articol aparut in “Formula As”, a contactat-o cineva din Italia, de la un mare institut oncologic.
Entuziasmata, persoana respectiva a facut o multime de promisiuni, dar de atunci nu a mai dat nici un semn de viata. E dureros sa vezi cum, si dupa moarte, opera doctorului e in continuare marginalizata, privita ca o fantezie neserioasa, o ratacire stiintifica.
Chiar daca va fi fost inca departe de adevarata tratare a cancerului, arhiva lui trebuie sa contina secrete importante – posibile capete de drum pentru cercetari ulterioare.
Miza e uriasa. Nu e vorba de reabilitarea memoriei unui om profund nedreptatit de colegi si de intamplarile vietii. E vorba de ceva mult mai important – de recastigarea sperantei.
Invitat la cateva congrese internationale, dr. Udriste ar fi putut ramane in strainatate, unde i se ofereau laboratoare si fonduri impresionante pentru a-si implini ideile. A preferat sa ramana in tara , dominat de sentimente greu de inteles pana si de cei mai infocati romani.
Voia cu toata ardoarea sa-si vada implinita teoria si, in acelasi timp, nu accepta ca aceasta posibila descoperire sa nu apartina intru totul compatriotilor sai.
Trebuie sa-l fi durut enorm vestea ca microbiologii americani Harold R. Varmus si Michael Bishop au luat in 1989 premiul Nobel, confirmand in laborator ceea ce el descoperise teoretic cu 14 ani inainte: gena ancestrala a cancerului.
Va gasi puterea sa-si continue cercetarile si sa se imbarbateze, zicand: “Am studiat pentru om si nu pentru premii”.
Sase ani mai tarziu, dr. Octavian Udriste se va stinge din viata precum a trait – dispretuit de confrati pentru indrazneala de a propune medicinii o alta cale: sinteza dintre terapie si religie, dintre vindecarea trupeasca si cea sufleteasca.
Se va stinge, iertand pe toata lumea si smerindu-se ca un ascet: “Am fost un suspin al nimicului”. In noaptea mortii, desi parea perfect sanatos, s-a sculat, s-a ras, s-a imbracat cu hainele cele bune, dupa care s-a asezat pe marginea patului asteptand. In treacat fie spus, doctorul avea o superstitie: era convins ca toate intamplarile faste din viata lui i s-au petrecut intr-o zi de marti, 13. Spre dimineata va muri, cugetand cu voce tare ca “Moartea e ca inserarea”. Era o zi de marti, 13. Chiar de Sfanta Treime, sarbatoarea cea mai draga lui.

 

 

 

81260696 five musthave essential oil

TERAPII COMPLEMENTARE (ALTERNATIVE)

 

 

DEFINITII

 

TC/TA -ansamblul conceptelor+practicilor de diagnostic tratament diferite de M.Convenţională =Ştiinţifică=Academică=Orthodoxă=Tehnică=Modernă

 

TC / A utilizează noţiunea de corp energetic, acţionează prin modelarea cîmpurilor energetice si influenţează componenta simptomatică a bolii, nu şi pe cea etiologică şi patogenetică; Efectele practicilor alternative nu sunt probate ştiintific, deşi sunt pacienţi si afecţiuni care beneficiază. Contraindicaţiile sunt reduse, iar riscul supradozelor sau ef.adverse este mai mic.

 

M.Convenţ./Ştiinţifică abordează corpul anatomic, acţionează prin influenţarea cauzelor, mecanismelor patogenetice şi a efectelor, influenţînd componenta etiologică, patogenetică si simptomatică a bolii.

Mijloacele alopate sunt probate ştiinţific, dar nu toate simptomele pot fi influenţate pe termen lung, iar efectele scundare limitează uneori durata terapiei.

 

Clasificarea mijloacelor terapeutice complementare:

 

Grupa 1. Terapii alternative care beneficiază de organizaţii profesionale proprii

 

  • Homeopatia
  • Acupunctura; Electropunctura; Moxaterapia
  • Chiropractica
  • Osteopatia

 

Grupa 2. Terapii naturiste

 

  • Gemoterapia
  • Medicina nutriţionistă
  • Hidroterapia ( ape minerale, ape termale, terapia cu nămol )
  • Fitoterapia
  • Kinetoterapia
  • Masoterapia
  • Reflexoterapia, Presopunctura, Talasoterapia
  • Yoga; Meditaţia
  • Hipnoterapia
  • Aromaterapia;
  • Cromoterapia – terapia prin culoare
  • Meloterapia – element al complex therapeutic antistres;

-Raoul Rousseau – muzica acţionează asupra a 3 “compartimente” cu rol de receptor: sensorial, afectiv, intellectual; sistemul limbic-sediul integrării experienţei psihice transmise prin muzică

 

Grupa 3. Discipline alternative

 

  • Medicina Ayurvedică(India)
  • MedicinaTradiţională Chineză
  • Medicina orientală – tibetană
  • Cristaloterapia
  • Iridodiagnoza
  • Sacroterapia

 

HOMEOPATIA

 

Principiul similitudinii ”similia similibus curantur” a fost cunoscut din per. Hippocrate. Mai tirziu, Paracelsus a enunţat teoria corespondenţelor şi a analogiilor, preluată si aplicată în Germania de către Samuel Hahnemann(n.1755), întemeietorul Homeopatiei moderne.

Similitudinea constă în faptul că orice bolnav poate fi vindecat cu mici doze dinamizate din substanţa care provoacă în doze mari la sănătos simptome asemănătoare cu cele ale bolii; adică totalitatea simptomelor şi semnelor de boală prezente la un pacient pot fi vindecate de o substanţă capabilă să producă unei persoane sănătoase simptome similare.

De cele mai multe ori sunt recomandate doze minime/infinitezimale de remediu homeopat, există insă şi situaţii cînd se folosesc şi doze ponderabile.

Homeopatia foloseşte mai multe tipuri de diluţii care se prepară din tinctura-mamă sau din suşa chimică sau animală.

  •  Diluţiile centezimale hahnemanniene 1/100 CH sunt preparate adăugînd o parte din substanţa activă şi 99 părţi de solvent. Amestecul este agitat puternic-dinamizat şi rezultă diluţia 1CH. O parte a acesteia se diluează in alte 99 părţi solvent, se dinamizează , rezultă diluţia 2CH Şi se continuă pinăla diluţie 30CH, chiar 100.000CH.
  •  Diluţiile decimale hahnemaniene DH sunt diluţii successive la 1/10, cele mai recomandate fiind cele 1, 3 6 DH
  •  Diluţia korsakoviană-K, în 1832, Korsakov, evită utilizarea atitor flacoane, propune o tehnică de diluţie “în flacon unic”.Se agită puternic 5ml tinctură-mamă într-un flacon, apoi este golit prin aspirare. În flacon rămîn 1% din subst.activă, se adaugă 99 părti apă purificată, rezultind diluţia 1K.

Efectele medicale ale diluţiilor mari sunt cele mai puternice.

Modalitatea specifică de administrare a remediilor homeopate sunt granulele şi globulele, administrate cu 15 min înainte sau 30 min după mese.

Indicaţii:

-boli acute- IACRS, ITU, boli digestive funcţionale

-boli cornice: mai ales cele cu componentă disimunitară-bronsite, astm, artrite

 

GEMOTERAPIA

 

Se integrează în concepţia hannemaniană de “drenaj” cu scopul de a facilita dezintoxicaţia generală a organismului.

Utilizează preparate din muguri vegetali proaspeţi –mladiţe, radicele, scoarţa internă a rădacinii, tijei, seminţe sub acţiunea dizolvantă a unui amestec de glicerină si alcool în proporţiii determinate.Cele mai frecvente:mesteacăn, castan comestibil, cedru, brad argintiu, smochin, păducel, lămîi.

Maceratele glicerinice permit prin conţinutul de glibereline, auxine, citokinine, fitocrom,microelemente o veritabilă terapie tisulară, potenţializatoare.

Biostimulinele vegetale realizează un drenaj centrifug.

Posologia maceratelor glicerinice

-50-100 pic/zi în puţină apă, antemenzam

Acţiuni: flebotonic, tonic cerebral, consolidarea fracturilor, antisclerozant.

 

ACUPUNCTURA

 

Stimularea diferitelor meridiane ale org. uman pt. restabilirea echilibrului energetic.

Electroacupunctura – asociată cu stimularea electrică cutanată.

Este practicată cu succes în algo-terapie, mai ales în afecţiuni reumatice, dar şi în obezitate ( puncte auriculare ) -controlul centrului foamei.

Moxa-terapia, moxibustia – aplicarea intradermică a unei plante în ardere-iritaţie dermică, algoliză.

 

CHIROPRACTICA

 

Tehnici /manevre /manipulări vertebrale + masaj cu scopul restaurării mobilităţii si funcţiei articulare

 

OSTEOPATIA

-presiuni repetate la nivelul articulaţiilor, a entezelor- inserţii tendinoase pe oase

 

MEDICINA NATURISTĂ

  • Ecologie clinică:
  • Monodiete – diete unilaterale
  • fasting-diet,
  • vegetarianism,
  • veganism

 

 

medicina traditionala chineza

Hidratarea in medicina traditionala chineza

 

Este vara si cald. A plouat scurt si frumos.Imi place sa privesc luciul frunzelor acoperite de apa. Bate vantul si in scurt timp totul este uscat.

Da, este vara si cald. Apa se pierde repede si la fel ca frunzele, corpul uman are si el nevoie de apa.

Exista multe legende despre hidratare.

Daca este sa ma iau dupa ce apare la televizor, musai sa beau cel putin 2 litri de apa pe zi.
Daca este sa ma iau dupa ceva autori americani, musai sa beau cel putin 4 litri de apa pe zi. Hmmm, stiind ca in vezica urinara intra maxim 400 ml de lichid, la 4 litri de apa sau mai mult ajung sa-mi petrec ziua in solitudine si nu stiu daca imi convine.Ceva nu arata bine in recomandarea asta. Nu-i bai, ca vina alta si mai si.Imi amintesc de o legenda urbana, care vorbeste de o “metoda chinezeasca” de vindecare ce recomanda consumul unei galeti de apa inca de dimineata.
Sunt multe mituri atribuite medicinei traditionale chineze, asa ca este buna oricand o verificare.

Medicii chinezi considera ca stare de sanatate vine din echilibrul energiei in corp. Echilibrul energiei in corp este asigurat printre altele si de adaptarea stilului de viata la ritmul naturii, si aici ma gandesc in principal la anotimpuri si cuplul ziua-noapte.

Vara este anotimpul abundentei si al plenitudinii energiei. Aspectul Yang al energiei este viguros si se manifesta in mod natural. Este ocazia de a hrani astfel Yang-ul organismului. Asta se paote face cultivand o anume atitudine, un stil de viata si o alimentatie ok.

Mental, se recomanda o stare de liniste si destindere astfel find permis jocul liber al Qi-ului in organism. Yang-ul Qi-ului se mentine si se conserva prin somnul devreme si trezirea devreme. Ok, stiu ca e vara si tot cheful incepe de cu seara insa pe vremea taoistilor nu se inventase Vama Veche!

Revenind la vara si alimentatie, se recomanda mancare usoara si alimente racoritoare. Asta nu e greu de facut, corpul cautand in mod natural astfel de alimente. Cam greu sa consumi slanina in luna lui cuptor.

Hidratarea este cea mai mare provocare din timpul verii.

Energia apei va hrani rinichii. Energia rinichilor si conservarea lor este radacina vitalitatii organismului. Intre rinichi se afla un punct energetic foarte important, care se numeste Ming Men, altfel spus “Poarta Vitalitatii”.

Hai sa vedem ce se mai intampla prin corp si cum danseaza energia lui.
In rinichi se “conserva” 2 feluri de energie: energia dobandita si energia “mostenita”.

Energia dobandita este baza cresterii si a dezvoltarii corpului.
Energia mostenita, o avem de la nastere si permite asimilarea si consumarea a ceea ce se cheama energia dobandita.

Energia rinichilor care se reflecta in calitatea auzului, are legatura cu energia ficatului si energia plamanilor care la randul lor se reflecta in energia ochilor si a pielii.

Asadar, un dezechilibru al energiei rinichilor se va reflecta in mai multe parti ale corpului.
Un consum foarte mare de apa, va duce la “innecarea” rinichilor, va “stinge” Yang-ul lor si va deranja intregul echilibru al corpului. In plus, va taia si accesul celorlalte organe la alimentarea cu energie.

Ce ar face un copac fara radacinile lui?
Daca se consuma apa multa si in plus si foarte rece, tot ce se obtine este doar amplificarea dezechilibrului descris inainte.

Apa consumata in plus va fi depozitata in organism, pentru ca rinichii nu vor putea “procesa” tot ce au primit. Stii cum va fi mentinuta? Sub forma de celulita.

Singura metoda de care vorbesc medicii chinezi pentru eliminarea celulitei este “incalzirea si framantarea” respectiv sauna ( sau echivalentul – prin folosirea de plante si lotiuni ) si masaj voinicesc.

Cum se pot preveni cele de mai sus?

Solutia este echilibrul Yin si Yang al energiei rinichilor.

Echilibrul se mentine pur si simplu prin hidratare corespunzatoare. Asta nu se face peste noapte, si corpul are nevoie sa fie obisnuit in mod treptat cu obiceiuri mai sanatoase.

Practic, pentru nevoile unui tip obisnuit fara prea multe activitati fizice sunt suficiente 6 cani de apa, aici fiind incluse si supele ori ceaiurile si sucurile de fructe (care nu sunt diuretice ).

In China, se obisnuieste ca in timpul mesei sa se consume ceai verde sau apa calda. Pentru noi occidentalii, a bea apa calduta este cel putin ciudat. Obiceiul nu este rau si merita incercat. Este o metoda buna de a conserva Yang-ul rinichilor si de revitalizare rapida.

Cand este canicula, si transpiratia este mai abundenta sau daca se practica ceva sporturi, se inlocuieste ceea ce s-a pierdut prin consum suplimentar de lichide.

Cum stiu ca sunt deshidratat?

Buzele uscate arata ca sunt deja deshidratat.
Poti sa intrebi colegii pe care-i vezi agitati si plangadu-se de oboseala cata apa au baut. Ai sa aflii ca multi nu au baut decat o ceasca de cafea , adica au consumat un diuretic.

Cum te rehidratezi?

Bei incet apa sau ceai. Iei o gura de apa, o lasi sa umple gura, inspiri umfland pieptul apoi inghiti.
Astfel se absoarbe in mod optim si energia apei si corpul primeste uns emnal de la creier ca are apa la indemana, obtinand si o stare de comfort si relaxare.

In cazul in care nu connsumi foarte multa apa pe zi, recomandarea este sa consumi doar o jumatate de cana de apa in plus fata de cat obisnuiai inainte. Asta timp de o saptamana. Cand trece o saptamana, daca simti ca faci un effort pentru a bea aceasta apa suplimentara nu forta. Ai rabdare si lasa corpul sa se obisnuiasca. In timp, dupa saptamani si luni ai sa ajunci la un consum optim de lichide.

Desigur, prin lichide, inteleg apa, ceai de plante sau suc de fructe. Nici nu ma gandesc la ceva carbogazos.

Avantajul va fi si faptul ca arderile vor fi mai puternice cu 20% asa ca silueta va fi mai faina.
Inchei aici acest articol. Am atins in treacat si am simpificat destul de mult unele mecanisme. Te rog sa-mi spui ce informatii suplimentare doresti.

 

Sursa: www.9vieti.ro

presopunctura

Presopunctura si echilibrul emotional

In cazul in care in familia ta sau in relatiile cu cei din jurul tau apar din cand in cand neintelegeri sau situatii dramatice, incearca aceasta noua abordare si ai grija de sanatatea si de propriul tau echilibru emotional. In loc sa indrepti degetul catre unul sau catre celalalt, de ce nu incerci sa-ti indrepti degetul catre tine insuti, la propriu. Presopunctura poate face minuni in majoritatea cazurilor.

Iata o lista a celor cinci emotii, inclusiv organele lor corespunzatoare si cateva exercitii de presopunctura pe care le poti utiliza in acele momente dificile pentru a te echilibra mental si emotional.

Fiecare dintre aceste puncte de presopunctura sunt bilaterale, adica, aceste meridiane circula pe abele parti ale corpului tau. Astfel pentru ca aceasta tehnica sa fie eficienta este necesar sa fie repetata si pe partea opusa.

Apasati fiecare punct de cinci ori, aproximativ 5 secunde, cu pauza de 2-3 secunde. In anumite cazuri vei putea sa aplici aceasta tehnica separat, iar in altele pe ambele parti in acelasi timp.

Furie

Organ: Ficat

Element: Lemn

06

Furia corespunde ficatului si vezicii biliare. Medicina trationala estica sustine ideea potrivit careia calculii biliari sunt “picaturi fosilizate de agresiune”.

Acest punct de presopunctura se afla in partea de sus a talpii piciorului. Apasa acest punct pentru tonifierea ficatului, pentru stimularea vezicii biliare si pentru dizolvarea acestei emotii negative.

Bucurie

Organ: Inima

Element: Foc

04

Asa cum era de asteptat, aceasta emotie corespunde inimii si intestinului subtire. Cu toate ca fiecare dintre noi dorim sa traim experienta acestei emotii cat de des cu putinta, aceasta este totusi o emotie si poate cauza dezechilibre energetice. In cazul in care aceasta emotie este prezenta prea mult timp, pot sa apara dezechilibre.

Gaseste-ti echilibrul apasand punctul localizat in palma, sub degetul inelar. Tine-ti incheietura cu cealalta palma si apasa usor cu degetul mare acest punct.

Ingrijorare

Organ: Splina

Element: Pamant

02

Aceasta emotie corespunde splinei si stomacului.

Acest punct este situat pe picior, patru degete mai jos de rotula. Plaseaza-ti mana pe genunchi, numara patru degete mai jos si apasa punctul din dreapta situat in afara osului tibiei.

Tristete

Organ: Plamani

Element: Metal

03

Se spune ca atunci cand plamanii sunt aglomerati de tristete acestia adapostesc toate lacrimile tale suprimate. De asemenea, tristetea este o emotie ce corespunde si intestinului gros.

Acest punct se afla in partea carnoasa a palmei tale, intre prima articulatie a degetului mare si incheietura mainii. Aplica o presiune usoara in acest punct. Poti sa utilizezi o presiune constanta sau poti masa acest punct in mici cercuri. In curand vei simti ca respiri mult mai bine.

Frica

Organ: Rinichi

Element: Apa

05

Frica este emotia care corespunde rinichilor si vezicii urinare. Probabil acum acea expresie populara pe care o spun oamenii atunci cand le este frica o sa capete mult mai mult sens acum. Sentimentul de frica constant solicita extrem de mult glandele supra-renale si sistemul nervos central. Tonifica-ti rinichii cu ajutorul acestui punct de presopunctura situat pe gleza interioara.

Acest punct se afla in lateralul osului gleznei. Apasa acest punct cu degetul mare pentru a stimula functionarea rinichilor.

Sursa: www.changeyourenergy.com