DEZVOLTARE PERSONALA, Interviuri, Lifestyle, Reviews, Uncategorized

Psihologia Poporului Roman Concluziile unei cercetari facute o data la 100 de ani: Cum suntem, cum credem ca suntem si cum vrem sa fim

Psihologia Poporului Roman

Concluziile unei cercetari facute o data la 100 de ani: Cum suntem, cum credem ca suntem si cum vrem sa fim

Articolul urmator, preluat in intregime de pe hotnews.ro consider ca reprezinta un instrument foarte util acelora dintre voi care sunteti interesati de psihologie si de dezvoltarea personala, deoarece reprezinta o analiza pertinenta din punct de vedere psihologic asupra noastra ca entitate nationala si in acelasi timp puteti trage propriile concluzii privind cine suntem si incotro mergem.

Trasatura esentiala a romanilor este neincrederea in oameni. Preocuparea pentru binele altora nu depaseste zona familiei. Si tot romanii cauta puterea sociala, „dar in mod ipocrit, conform unei culturi colectiviste in care nu da bine sa arati ca vrei sa iesi din rand, isi ascund aceasta dorinta sub masca modestiei si sacrificiului pentru altii (ex. ‘eu nu as vrea puterea, dar oamenii imi solicita asta…‘)”. Concluziile apartin unuia dintre cele mai importante studii din ultima suta de ani, „Psihologia Poporului Roman. Profilul Psihologic al Romanilor” – lucrare coordonata de reputatul psiholog Daniel David.

Daniel David, directorul fondator al Departamentului de Psihologie Clinica si Psihoterapie din cadrul Universitatii Babes-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca, este coordonatorul grupului de psihologi ce reface lucrarea filosofului Constantin Radulescu Motru – „Psihologia poporului roman”.

Lucrul la noul studiu, numit „Psihologia Poporului Roman. Profilul Psihologic al Romanilor”, a inceput in 2013, s-au folosit teste psihologice internationale adaptate pe populatia romaneasca, iar cercetarea integrala va fi publicata in prima jumatate a acestui an, la aproape 100 de ani de la aparitia profilului realizat de Constantin Radulescu-Motru.

Pana la aparitia studiului integral, Daniel David, care este profesor de stiinte cognitive clinice la UBB, profesor universitar adjunct la Mount Sinai School of Medicine New-York, SUA, si formator in psihoterapie rational-emotiva si cognitiv-comportamentala la Albert Ellis Institute, SUA, a publicat in Revista Sinteza si pe blogul sau o noua serie de concluzii ale cercetarii.

„Cum suntem (profilul psihologic de suprafata) si de ce am ajuns asa

Profilul psihologic de suprafata este in unele segmente incomplet dezvoltat, neexprimand potentialul pe care il avem. Astfel, potentialul ridicat pentru inteligenta cognitiva/emotionala, creativitate si invatare nu este valorificat. Structura de personalitate, adesea defensiva, sustine uneori prea multe aspecte negative (ex. cinism/scepticism/mizantropie, etc.).Comportamentul este unul care nu se supune usor normelor si regulilor.

Pe de alta parte avem o mare nevoie de a ne dovedi valoarea (potentialul),ceea ce ne face competitivi in munca; intr-adevar, daca conditiile socio-culturale sunt prielnice, competitivitatea se traduce si in performanta (ex. vezi performanta romanilor din strainatate in mediul academic). Munca (ca modalitate de afirmare sociala), familia (contextul sigurantei) sireligiozitatea (care ne da sens si semnificatie in viata) sunt cele trei repere majore care definesc viata romanilor. Acestea sunt constranse de o trasatura cardinala a romanilor, si anume neincrederea in oameni;aceasta se generalizeaza de la straini la cunoscuti/prieteni, exceptie facand familia unde, dimpotriva, compensam cu o incredere foarte mare.

Acest profil psihologic de suprafata deriva din modul in care mediu socio-cultural interactioneaza cu profilul psihologic de adancime. Sub aspect psiho-cultural romanii cauta puterea sociala, dar in mod ipocrit, conform unei culturi colectiviste in care nu da bine sa arati ca vrei sa iesi din rand, isi ascund aceasta dorinta sub masca modestiei si sacrificiului pentru altii (ex. ‘eu nu as vrea puterea, dar oamenii imi solicita asta…’).

Apoi, utilizarea puterii se face intr-o paradigma feminina, caracterizata prindiscutii si cautarea consensului. Dar din cauza ca cinismul social si scepticismul sunt ridicate, adesea aceste discutii spre consens sunt grevate de certuri/neintelegeri, nu se ajunge la planuri concrete, iar leadership-ului adesea i se refuza respectul cuvenit (ex. carisma/valoarea).

O cultura colectivista este caracterizata de neincrederea in straini, neincredere care la romani, amplificata de un nivel scazut de autodeterminare si spirit civic, asa cum spuneam, s-a generalizat intr-o neincredere cronica, inclusiv asupra cunoscutilor.

Cultura romanilor promoveaza heterodeterminarea (influenta traditiei/religiei), in dauna autodeterminarii (autonomie in decizie) si a pragmatismului (interesul personal), in dauna spiritului civic.

Romanii au un stil cultural represiv si evitativ, ceea ce ii face sa fie defensivi. Defensivitatea se poate exprima in complexe de inferioritate si/sau, daca acestea sunt compensate, in complexe de superioritate. In ceea ce priveste complexele de inferioritate spre exemplu, romanii au aspiratii similare tarilor vestice (ex. SUA), dar adesea sunt mai neincrezatori ca le pot realiza si se simt mereu datori sa faca auto si heterocomparatii cu altii mai buni pentru a se valida.

Romanii au scoruri mai mici la valori ca universalism (preocuparea pentru binele general), benevolenta (bunavointa, preocuparea pentru binele celor cunoscuti), hedonism (cautarea placerii), stimulare (cautarea noului) si autodeterminare (autonomie/independenta), dar aparent, pentru a face o impresie buna, se pot prezenta ca acordand importanta acestor valori.

Foarte interesant, la romani universalismul este secundar benevolentei, ceea ce inseamna ca preocuparea pentru binele altora nu depaseste la romani zona familiei si ajunge uneori maxim pana la persoanele pe care le cunosc. Asta arata un individualism egoist care nu este opus colectivismului, ci il poate fundamenta in forme foarte specifice (ex. familial); opus colectivismului este individualismul benevolent si universalist.

Romanii au insa scoruri ridicate la realizare (a arata ca sunt competenti), putere (a obtine statut social) si conformism (la normele existente). Interesant, scorurile la traditie si securitate sunt astazi la un nivel mediu (dar uneori sunt exacerbate pentru a face o impresie buna). Probabil ca traditia este vazuta in prezent mai ales ca nevoie, romanii fiind gata a renunta la ea daca nu mai aduce un beneficiu sau daca apare altceva mai bun (asa cum a facut de altfel majoritatea popoarelor).

Foarte probabil ca securitatea a fost un factor important in influentarea normelor socio-culturale a romanilor mai ales in trecut, dar aceste norme socio-culturale derivate din nevoia de securitate se perpetueaza astazi, desi in prezent securitatea este mai bine asigurata (ex. prin intrarea in NATO si UE).

Autonomia are un statut interesant la romani. Atunci cand este evaluata ca opinie, romanii se considera la fel de autonomi ca americanii si turcii; chinezii, germanii si spaniolii se simt cei mai autonomi, iar rusii si ucrainienii se simt cei mai putin autonomi. Cand este evaluata ca atitudine (ex. direct, in cadrul valorilor emancipative, si/sau in forma autodeterminarii sau conformismului), autonomia romanilor este mai scazuta. Asadar, luand in calcul si situatia chinezilor, opinia romanilor ar putea reflecta aici mai degraba modul in care cred si/sau isi doresc acestia sa fie, decat situatia in care sunt cu adevarat.

Relatia romanilor cu religia este foarte interesanta. Asa cum am spus mai sus,sfidarea, indoiala si relativismul sunt mai scazute, iar conformismul crescut, ceea ce ii face predispusi spre supunere la dogme (in acest caz religioase). Intr-adevar, romanii au un nivel crescut de religiozitate si vad religia ca foarte importanta in viata lor (au incredere foarte mare in biserica). Desi sunt foarte increzatori in dezvoltarea stiintifica (ex. in dezvoltare tehnologiei; in universitati), daca stiinta s-ar ciocni cu religia, 50.2% dintre romani ar alege religia. Dar religia este vazuta echilibrat: (1) nu doar ca norma/ceremonie religioasa, ci si ca mijloc de a face bine oamenilor si (2) nu doar ca facand sens pentru viata de apoi, ci si ca facand sens (a ajuta) in viata de acum.

Pe termen lung, transgenerational, aceste elementele din profilul psihologic de suprafata pot fi asimilate in profilul psihologic de adancime.

Cum am putea fi (profilul psihologic de adancime)

Profilul psihologic de adancime, potentialul pe care il avem, este unul la nivelul altor tari/culturi moderne si democratice, astfel incat, prin prisma acestui profil, romanii sunt perfect integrabili in lumea moderna (UE, NATO, etc.). Acest profil deriva din interactiunile mediului socio-cultural, ecologic si biologic/genetic, sustinand apoi aceste medii. Astfel, avem potential ridicat (ex. comparabil cu francezii, britanicii, americanii) pentru inteligenta cognitiva/emotionala, creativitate si invatare. Structura de personalitate permite atat expresii pozitive, cat si negative, depinzand de noi pe care le modelam socio-cultural.

Este o nesansa extrem de mare ca mediul socio-cultural din tara nu ne permite exprimarea si valorificarea potentialului pe care il avem in profilul psihologic de suprafata; adesea romanii trebuie sa mearga in tari asezate ca sa exceleze si sa-si poata realiza potentialul bun pe care il au. Aceasta opozitie reala intre potential bun-valorificare deficitara apare si in perceptiile romanilor bazate pe analize de etnopsihologie, ca autostereotip national (vezi Iacob, 2003). […]

Cum credem ca suntem si de ce credem asa

Acest demers genereaza mai ales autostereotipuri ale romanilor. Avem o parere buna despre noi, considerand ca suntem persoane ‘calde’ (ex.primitoare/ospitaliere/tolerante/altruiste, etc.) si ‘inteligente’ (ex. inteligente/creative/cu abilitati peste medie, etc.). Cinstea, care aparea ca o caracteristica autoatribuita importanta a romanilor atat in analizele din 1988, cat si in cele din 1993 (vezi Chelcea, 1994), incepe sa dispara in analizele din 2005 si 2007 (vezi Glaveanu, 2007) si nu ocupa o pozitie importanta nici in analizele noastre din 2014/2015.

Personalitatea este considerata ca una pozitiva, cu umor, compensand comportamentele mai negative (ex. indisciplina), pe care le contextualizam, definindu-le nu ca o caracteristica stabila, ci una situationala.

Ne vedem astazi ca alternand intre (a) individualism (mai egoist) vs. colectivism, (b) perseverenta (mai ales din interes si/sau incapatanare) vs. neperseverenta/autodisciplina scazuta si (c) autonomie vs. gregarism. Aceasta imagine dominant pozitiva este absolut necesara din punct de vedere psihologic pentru a ne forma stima de sine-imaginea/identitatea sociala/predictibilitatea/justificarea prezentului, tinand cont de faptul ca profilul de suprafata nu este foarte incurajator in acest sens.

Elementele negative din aceasta imagine apar doar pentru a da credibilitate aspectelor pozitive, fiind de asemenea atenuate: (a) individualismul, desi prezentat ca egoist, este extins pentru a include si familia (automat devenind astfel ‘grija pentru familie’) si (b) neperseverenta/autodisciplina scazuta poate fi oricand depasita, daca ‘ne intereseaza ceva’ si/sau daca ‘vream noi neaparat asta’.

Scurt spus, ne consideram ospitalieri, inteligenti, cu simtul umorului, patrioti, adaptati/bine orientati si prietenosi; recunoastem ca in comparatie cu atributele de mai sus, onestitatea, autodisciplina/constiinciozitatea si educatia sunt mai scazute (vezi si David, in pregatire; Hunyady, 2003).

[…]

O subcategorie a acestui punct 3 se refera la cum cred altii ca suntem. Acest demers genereaza mai ales heterostereotipuri fata de romani. Sunt putine studii riguroase de acest tip cu referire la romani. Incerc insa o sinteza a concluziilor la care am ajuns. Altii ne vad mai ales patrioti si adaptati/bine orientati, dar restul autostereotipurilor noastre de mai sus sunt minimizate de acestia.Mai recent, romanii sunt asociati cu Dracula/vampiri, mai ales in SUA, si cu comportamente antisociale mai putin constiincioase, mai ales in Europa de Vest. Interesant, partea de lipsa de constiinciozitate din heterostereotipurile fata de romani este recunoscuta si in autostereotipurile romanilor.

O alta subcategorie a acestui punct se refera la cum credem ca sunt altii (heterostereotipuri ale romanilor). Asadar, cum ii vad romanii pe ceilalti (dupa David, in pregatire; Hunyady, 2003):
1. Americanii – puternici, populari/cu umor, patrioti;
2. Britanicii – inteligenti/educati, onesti, patrioti;
3. Chinezii – patrioti, onesti, muncitori, inteligenti;
4. Francezii – patrioti, inteligenti/educati, boemi;
5. Germanii – muncitori, onesti, inteligenti;
6. Maghiarii – patrioti, adaptati/bine orientati, asertivi/hotarati;
7. Rusii – patrioti, adaptabili/bine orientati, asertivi/hotarati.

Romanii ii prefera pe britanici, americani si francezi, apoi pe germani, si mai la urma pe maghiari si rusi (dupa Hunyady, 2003).

[…]

Cum vrem sa fim (modelul psiho-cultural ideal)

Diferentele dintre ‘cum suntem’/’cum putem fi’, pe de o parte, si ‘cum credem ca suntem’/’cum cred altii ca suntem’, pe de alta parte, sunt generatoare de stres psihologic, stres care la randul sau intareste mecanismele de aparare care mentin discrepanta (David, 2012). Se intra astfel intr-o cerc vicios, care ne mentine in starea defensiva.

Modelul psiho-cultural ideal al romanilor – cum vrem sa fim – este definibil in proiectia lor psihologica: ‘cum cred ca sunt’. Vestea buna este ca desi romanii ‘se cred’ asa ‘cum nu sunt’, totusi ‘se cred’ asa ‘cum ar putea sa fie’.Asadar, as spune ca proiectia lor – ‘cum cred ca sunt’ – nu reprezinta o iluzie pozitiva, ci un optimism realist. De aceea, in cazul romanilor exista o sansa foarte mare pentru dezvoltare si evolutie in directia unui model psiho-cultural ideal.

Cum ar trebui sa arate acest model psiho-cultural ideal? Simplu spus, sa creeze cetateni inteligenti, creativi, adaptabili social, cu un bagaj de cunostinte declarative si procedurale vast, cu o personalitate care sustine comportamente prosociale (ex. altruism/deschidere spre oameni/optimism/empatie, etc.). As vrea sa vad niste cetateni autonomi/independenti, capabili de o solidaritate sociala formidabila, generoasa, specifica societatilor individualiste creatoare de institutii sociale moderne, dincolo de comunitatea colectivistilor nascuta din siguranta in comun a unor cetateni nesiguri pe ei (care in Romania a generat adesea ‘clanuri’ si ‘gasti’). Toate acestea vor putea sustine apoi o sanatate psihica si fizica buna, cu impact pozitiv asupra cresterii sperantei de viata si a fericirii. Dezvoltarea acestei componente psihologice poate sa fie parte a unui proiect de tara, prin care Romania sa nu fie doar o tara care a aderat la spatiul european, ci una bine integrata in acest spatiu.

Predictia mea este ca facand o politica educationala, socio-culturala si economica inteleapta – dar chiar si in ciuda acestora, ca urmare a presiunii administrativ-economice a UE (si a infuziei de capital din UE) si a tinerilor romani din tara si diaspora -, Romania va fi nu doar o tara care a aderat la spatiul european, ci una perfect integrata si performanta in acest spatiu.

Ce se va mai pastra din profilul psiho-cultural actual (ex. profilul psihologic de suprafata)? Eu cred ca putin, deoarece, ca esenta (in profilul psihologic de adancime), romanii sunt integrati in cultura europeana, doar ca au fost opriti in drumul lor de blocajele istoriei, ultimul fiind perioada comunista. Cat de repede se poate face tranzitia astfel incat profilul psihologic de adancime sa devina unul de suprafata? Depinde de cat de repede se pot coaliza indivizii-cetatenii autonomi pentru a crea retele sociale moderne care sa inlocuiasca ca influenta comunitatea colectivistilor.

Tinand cont de contextul european in care ne-am integrat, cred ca maximum o generatie (20 de ani) va face tranzitia definitiv, dar speranta este ca schimbarea se poate intampla in anumite segmente (ex. economice, academice, etc.) si mai repede, ca sa nu mai avem generatii de sacrificiu.”

Reputatul psiholog Daniel David precizeaza ca, „pentru a intelege corect profilul psihologic al romanilor, am analizat toate studiile de specialitate publicate pana in ianuarie 2015 pe aceasta tema si am demarat o serie de studii proprii. Totalul subiectilor care au intrat in studiile analizate/derulate de noi depaseste 50.000 de romani, din diverse zone ale tarii, cu varste de la 2 ani la +80 (multe analize fiind pe esantioane reprezentative national)”.

Acesta precizeaza ca „profilul psihologic al romanilor este unul statistic, care nu poate fi aplicat la un individ, ci poate fi utilizat in situatii in care se doreste a se face politici publice si proiecte relevante pentru tara si/sau grupuri mari„.

Preluare de pe hotnews.ro

31 martie 2015/de admin

Dezvoltare spirituala, Divertisment, DOCUMENTARE, ISTORIE, MISTERE, Uncategorized

Romania necunoscuta

Parcul-National-Piatra-Craiului

Semnificația Carpaților este asemănătoare în mai multe scrieri vechi. Astfel în sumeriană KUR-PAT înseamnă Muntele Prinților și amintește că înainte de Potop, au domnit opt regi în cinci orașe, timp de 241200 de ani. Apoi tăblițele sumeriene spun că a sosit Potopul, după care la domnie au venit regii popoarelor din munți. În sanscrită KARPATA înseamnă Locul Guvernatorului iar în latină CARPE înseamnă Muntele Tău.

Mai mulți istorici români și străini consideră că muntele mistic, Caucaz, nu are nicio legătură cu actualul Caucaz, ci cu munții care se întindeau de la Porțile de Fier și până în zona Buzăului. Aici ar fi fost Prometeu înlănțuit de Zeus. Cunoscând toate aceste legende dar și fapte istorice putem înțelege valoarea spirituală a sfincșilor românești.

Sfinxul_Bratocei_in_the_Ciucaş_Mountains

Energiile inteligente

În munții Bratocea, la capătul uneia dintre culmi se află o stâncă ciudată. Localnicii îi spun Faunul. Măsurile energetice efectuate aici au arătat un flux deosebit de energie. Bătrânii spun că însuși Zeus, rănit în lupta cu titanii s-ar fi adăpostit acolo, îngrijit fiind de un faun. Drept răsplată, Zeus, cu o mână de fulgere a sculptat această stâncă. Uneori sfinxul pare că a luat foc. Se spune că flăcările ascund comorile din interiorul stâncii.

Radiesteziștii afirmă că zona este încărcată energetic și că dacă nu ar fi controlată ar putea arde toată România pe o adâncime de doi metri.

Cercetătorul Pavel Codrescu a efectuat un experiment. A îngropat trei obiecte, unul de aur, altul din argint și un altul dintr-un aliaj. După un an de zile le-a dezgropat și a constatat că aurul nu pățise nimic, argintul căpătase culoarea verde iar aliajul se topise. În Topleț argintul a căpătat culoarea albastră iar în Bucegi roșu. Nu au putut fi explicate aceste anomalii.

Paznicul de seară

Această stâncă se află în apropierea cabanei Ciucaș. Persoanele care s-au apropiat de ea au avut stări de somnolență, furnicături.

În 1992, Georgescu Aurel, specialist în mistică a susținut că are o hartă foarte veche a acestei zone și care prezintă că aici s-ar afla porți de trecere spre alte dimensiuni. El și alte șase persoane au dispărut misterios în această zonă.

Echipa venise în zonă să o cerceteze. Au purtat discuții cu călugărul Teofil, care locuia în zonă, explicându-i că au găsit în peșterile din zonă niște obiecte stranii din argint și că sunt foarte aproape să descopere acele porți către altă dimensiune. La scurt timp toată echipa a dispărut. Au mai fost și alte dispariții dar s-au pus pe seama urșilor sau a unor accidente. Nu au fost găsite probe că urșii au atacat sau că au fost accidente montane.

Spiritologii susțin că sub Sfinxul din Bucegi se găsesc comorile spirituale ale lumii. Ele nu au fost descoperite pentru că acest văl de energie este greu de penetrat. Tot ei susțin că aici sunt porți către civilizații decalate temporar.

Cercetătorul finlandez Frederik Hanunssen consideră că această zonă este leagănul spiritual al omenirii.

Pentru cei care sunt inițiați în mistică, cuvântul Akasha înseamnă memoria universală, cea care înmagazinează tot ce s-a întâmplat de-a lungul timpului. Se pare că toți sfincșii din lume sunt zone în care aceste arhive pot fi accesate. Aceste stânci ciudate acționează ca niște porți într-un program sofisticat în care acestea sunt lăsate deschise atunci când lucrurile nu merg cum trebuie.

0035 12 Apostoli Calimani Toprural 201103009 e1425309744372

Punct de reper pentru călătoriile spațiale

În Munții Călimani, în rezerva 12 Apostoli, în 1987, un student a descoperit un megalit straniu care reprezintă o figură bizară însoțită de simboluri solare. În apropiere se află o stâncă înaltă de 20 de metri care se numește Dochia. La baza ei există un izvor cu puteri curative. Se spune că cele mai multe OZN uri au fost văzute în acea zonă. Se susține că aici ar fi o gaură de vierme care ar scurta călătoriile în timp. Orice aparat cu baterii funcționează mult mai mult în acea zonă.

Cea mai importantă alcătuire stâncoasă de tip sfinx se află în Munții Retezat, unde nu mai puțin de șase formațiuni de tip antropomorf sunt dispuse pe un arc de cerc. Cei care analizează solul masivului vor constata asemănarea cu cel de pe Lună.

În Masivul Zăganu există un sfinx denumit Ciobănașul. Aici se aud niște voci ciudate în altă limbă. Energia emisă lângă sfincși a dus la crearea unei faune deosebite, vezi viperele de la Topleț dar și producerea unor fenomene naturale deosebite.

În zona Retezat – Godeanu se întâmplă foarte des accidente montane, fapt care i-a făcut pe turiști să evite această zonă.

In zona Olteniei se inregistreaza cea mai veche locuire in bordeie din lume(18,000 ani inainte de Christos), cea mai veche activitate de minerit, cel mai vechi tarnacop de miner descoperit vreo data, cea mai veche activitate metalurgica a aramei din lume (8,000 ani inainte de Christos).

Tot aici s-a inventat arcul, au aparut primele furnale din Europa, si tot de aici au plecat si s-au format celelalte popoare indo-europene si nu numai cum ar fi: iranienii, carienii, italicii, frygienii, scitii, cimmerienii, triburile iberice, bascii, sarmatii, elenii(ahei si dorieni), fenicienii, etc.

Traco-dacii reprezinta cea mai veche si mai inalta cultura de pe Pamant, anterioara civilizatiei Sumeriene, si totodata cea mai numeroasa (180 – 200 de triburi). Ei puteau fi gasiti in intreaga Europa (Balcani, Ucraina, Ungaria, Austria, germania, Cehoslovacia, Polonia, Italia, Franta, Spania, Turcia europeana, Asia Mica, Africa, chiar si Burii din Africa de Sud sunt tot un neam Dac, din care facea parte insusi Burebista.

Scrisul si odata cu el istoria, au aparut mai intai in spatiul tracic si abia mai tarziu in spatiul greco-roman, dus probabil acolo tot de triburile care au migrat de aici. Traco-dacii au avut cea mai veche agricultura din Europa, (neolitic) si printre cele mai vechi din lume. La vremea lor erau singurul popor din lume care foloseau cercul la dispozitivele de masurare a timpului.

Incepand cu anul 1995, dupa studii indelungate, insa intentionat tinute la subsol, o serie de savanti americani de prestigiu au ajuns la concluzia ca Potopul descris in Biblie a avut loc pe malul vestic al Marii Negre, unde locuia o populatie neasteptat de dezvoltata, (oare cine?). De altfel Olimpul, legendarul munte din mitologia greaca (ULIMP- Lumina sau Splendoare, in limba traco-daca), nu era altceva decat muntele Bucegi pe care nu intamplator dainuie al doilea Sfinx de pe Pamant. Istoricul Homer spunea ca numai tracii stiau sa lupte calare si cu arcul incepand cu mileniul cinci inainte de Christos.

Traco-dacii se remarcau printr-o corectitudine desavarsita, toate conventiile fiind incheiate verbal si apoi pastrate cu sfintenie. Lipsa de acasa era semnalata printr-un bat lasat la poarta, fiind mai mult decat suficient.

Traco-dacii erau singura civilizatie din lume care nu a folosit sclavagismul sub nici o forma a sa.

In jurul anului 1400 I.C, se construieste in Tracia nord-Dunareana, cea dintai scoala cu local de sine statator de pe Terra, numita Androniconul, unde preotii Zamolxieni predau toate disciplinele universitare incepand cu teologia (cultul Zeului Soare si al celor 12 constelatii).

Confom marturiilor ramase posteritatii ale lui Platon si Socrate, insusi Pitagora si-a completat studiile la scoala Zamolxiana, si tot ei afirmau ca in acea vreme in Dacia existau cei mai de seama medici ai timpului.

Istoricul Herodot, ii considera pe Cimerieni originari de pe versantul Nord-Estic al Carpatilor,(Moldova de astazi). Apoi o parte din ei s-au deplasat spre Sud, in Anatolia, unde au fost cunoscuti ca Cimiry. Migrati ulterior catre Italia, Spania, Anglia si Irlanda au fost cunoscuti sub denumirea de celti.

Zona Nord-Dunareana (Romania de astazi), a fost considerata din vechime drept un paradis terestru. Un teren bogat in aproape toate bogatiile pamantului, cu terenuri agricole(Granarul Europei de mai tarziu), pasuni intinse, toate formele de relief, un incredibil sistem hidrografic natural, o zona bine aparata contra majoritatii dezastrelor naturale…..etc. Ca un miracol unic al istoriei, locuitorii acestei zone n-au putut fi alungati din vatra stramoseasca si nici deznationalizati.

Romanii pastreaza in continuare limba, portul, obiceiurile, traditiile stramosilor de acum 7.000 de ani. Analizele minutioase de sange, demonstreaza un alt miracol : in ciuda numeroaselor invazii, inclusiv mult distorsionata ocupatie romana, ne-am pastrat puritatea genetica, specifica stramosilor nostri.

Romania ramane un miracol, caruia i s-a prevazut un viitor mesianic. Profetul indian Sundhar Singh scria in 1922, ca romanii vor deveni un popor indragit si respectat de toate popoarele lumii.

Sursa: obiectiv.info

2 martie 2015/de admin

Dezvoltare spirituala, Divertisment, DOCUMENTARE, EVOLUTIE SPIRITUALA, ISTORIE, Lifestyle, MISTERE, RELIGIE, SPIRITUALITATE, Uncategorized

Legendele Babei Dochia

Romanii sarbatoresc pe 1 Martie, nu numai prima zi de primavera ci si Ziua Babei Dochia. In mitologia romana, Baba Dochia era asociata cu zeita Junona. In alte culturi, Baba Dochia a fost cunoscuta drept o zeita agrara, care isi gaseste sfarsitul de 1 martie, odata cu venirea primaverii si renaste de Sfintii Mucenici, pe 9 martie.

Exista mai multe legende despre Baba Dochia si multe dintre ele au legatura cu rocile mari de pe Masivul Ceahlau. “… asemenea stanci antropomorfe ca stanca Dochiei si oile, sunt simbolul unui idol pagan care dainuia de veacuri la Carpati, la dacii liberi din Carpatii orientali…” Vasile Parvan

Una dintre legende porneste de la etnogeneza poporului roman. Criticul literar George Calinescu, considera ca mitul “Traian si Dochia” este “rezultatul unei intregi experiente de viata a poporului roman”. Mitul i-a fermecat pe romancierii romani, Gheorghe Asachi fiind cel care in 1838, a scris o balada special dedicata Dochiei. Legenda relateaza despre formarea poporului roman, despre unirea dacilor cu romanii. Despre Dochia, o fata extraordinar de frumoasa, se credea ca a fost fiica regelui geto-dac Decebal. Dupa cucerirea Daciei, asezandu-se pe meleagurile dacice, Traian a fost vrajit de farmecul Dochiei si si-a dorit sa o ia de nevasta. Aceasta casatorie ar fi trebuit sa fie un exemplu pentru ceilalti romani, asigurandu-se in felul acesta asimilarea populatiei dacice. Dochia era insa o fata foarte mandra si hotarata, decisa sa nu raspunda sentimentelor falnicului cuceritor. Astfel, ea decide sa fuga si sa se ascunda printre stancile sacre ale muntelui Ceahlau. Traian impreuna cu trupele acestuia o urmareste si o ajunge din urma. In acest moment, Dochia cere ajutorul zeului Zamolxis (zeul suprem al dacilor )si ii cere sa o prefaca in stana de piatra decat sa capituleze in fata cuceritorului poporului dac. Ascultandu-i ruga, zeul o transforma impreuna cu oile sale in stane de piatra. Legenda continua si in zilele de azi … daca stanca este alba, atunci ciobanii vor avea parte de o zi insorita, iar daca este cenusie, vor veni ploi si furtuni.

Alte legende ne introduc in atmosfera pastorala a satului romanesc. Cu mult timp in urma o femeie batrana care se numea Dochia avea o fiica vitrega pe care o ura. Intr-o zi de iarna cumplita Dochia i-a dat o haina foarte murdara cerandu-i sa o spele la rau pana devine alba ca zapada. Tanara fata a spalat-o mult timp, dar cu cat o spala ea mai tare, cu atat devenea haina mai neagra. Atunci a aparut un fecior care se numea Martisor si a intrebat-o de ce plange. Ea i-a povestit ce i s-a intamplat. Atunci Martisor i-a spus ca poseda o putere magica si i-a oferit o floare rosie cu alb si a indemnat-o sa mai spele inca o data vesmantul si apoi sa se intoarca acasa. Cand a ajuns fata acasa panza era alba ca si neaua. Batranei Dochia nu i-a venit sa isi creada ochilor. Ea nu a crezut ca fiica sa vitrega va reusi sa indeplineasca sarcina. Deodata a vazut floarea prinsa in pieptul fetei. Batrana a crezut ca primavara a venit si a plecat cu turma de oi pe munte, luandu-so pe ea noua cojoace. Pe drum vremea era frumoasa, asa ca a renuntat rand pe rand la cojoacele pe care le purta, ramanand doar in ie. Atunci insa vremea rea s-a intors, aducand viscol si ger mare. Cand a ajuns in varf i s-a aratat Martisor care i-a spus: “Vezi cat de rau este sa stai in frig si umezeala? Tu, cea care ti-ai obligat fiica sa spele iarna hainele la rau.” Apoi a disparut. Batrana a ramas singura pe munte, a venit gerul si impreuna cu oile, a fost transformata in stana de piatra. De la legenda celor noua cojoace (in unele variante 12 cojoace) a pornit credinta ca, incepand cu 1 martie, urmatoarele noua zile sunt ale Babei Dochia. In aceste zile, cei care doresc sa cunoasca cum le va fi viitorul apropiat, isi aleg o anumita data si observa cu atentie cum va fi ziua respectiva. Daca este cald si soare, vor fi tot anul sanatosi si voiosi iar daca va fi urat, vor fi tristi, posomorati, bolnavi, vor avea necazuri.

O alta legenda ne spune ca in acele vremuri cand inca umblau Dumnezeu cu Sfantul Petre pe pamant, traia baba Dochia, vaduva, cu fiul si cu nora ei. Harnica foc era Dochia, dar si nora ei, mai harnica era. Numai ca, dupa cum se spune, ca nurorile cu soacrele greu se impaca, asa era si in gospodaria lor. Orice facea nora, soacra o certa si nu era multumita. Intr-o zi foarte friguroasa de februar, babei Dochia ii trece prin minte sa-si trimita nora in padure, ca are pofta de fragi. Dar fragii – cine nu stie – nu se coc in februarie cand padurea este acoperita de zapada… Vrand, nevrand, fata cea harnica s-a dus in padure, dupa fragi. A cautat pe sub zapada, desi stia ca n-are cum afla… Cuprinsa de frig si deznadejde fata s-a pornit pe plans. Cum insa Dumnezeu nu lasa oamenii buni nemangaiati, s-a gandit cum sa o ajute. Fata a ajuns la o poiana unde a vazut fum de foc. S-a dus acolo, sa se incalzeasca. La foc sedeau Dumnezeu si Sfantul Petre, care au imbiat-o sa-si traga sufletul. Fata le-a povestit necazul ei si atunci mosnegii i-au zis sa ia jaratic din foc, sa-l puna in ulcica pentru fragi si sa-i duca babei, fara a se uita inauntru, si sa aiba credinta. Nora a facut intocmai. Cand i-a intins babei cofa, in loc de jaratic, avea fragi proaspeti, inmiresmati. Bucuroasa, baba i-a mancat pe toti, cu mamaliga. A doua zi, a pornit si baba in padure, cu 12 cojoace pe ea si cu cele 12 capre cate avea, sa gaseasca si ea fragi. A scormonit ea prin zapada, dar nu a aflat. Ajungand la aceeasi poiana unde sedeau la foc Dumnezeu cu Sfantul Petru, ea a cerut de la ei paine calda si vin vechi…, si a primit. Dupa aceea, i-a venit gand pacatos in minte, dar de cum i-a venit, Dumnezeu nu a ingaduit asta, si a transformat-o pe Dochia in stanca mai mare, iar pe caprele ei, in stanci mai mici. Dumnezeu si Sfantul Petru s-au facut nevazuti, iar focul s-a transformat intr-un izvor rece si limpede. In zadar a cautat-o nora pe baba, ca nu a mai aflat-o. A gasit, in schimb, stancile care aveau forma babei si a caprelor, si a inteles ca s-a intamplat ceva. A gasit si izvorul, dar pe cei doi mosnegi, nu i-a mai aflat. Asa patesc cei care nu se multumesc cu ce au, iar pietrele au ramas ca marturie si luare-aminte si pentru altii!

O alta varianta ne spune ca Baba Dochia era personificarea anului vechi si mama lui Dragobete. Dragobete s-a casatorit impotriva dorintei ei. Pentru a-si necaji nora, intr-o zi rece de iarna, i-a dat acesteia un ghem de lana neagra si a trimis-o la rau sa-l spele, spunandu-i sa nu se mai intoarca pana cand lana nu devine alba. Fata a incercat sa spele lana, dar chiar daca degetele sale au inceput sa sangereze, culoarea acesteia ramanea tot neagra. De disperare, pentru ca nu se putea intoarce acasa la sotul iubit, a inceput sa planga. Impresionat de durerea fetei, Domnul Iisus Hristos i-a aparut in cale si i-a dat o floare rosie, spunandu-i sa spele lana cu ea. Acesta nu este un fapt neobisnuit, pentru ca, in legendele romanilor, Iisus insotit de Sfantul Petre apar des in vietile oamenilor pentru a-i ajuta la nevoie. Multumindu-i, fata a pus floarea in apa, a spalat-o si a constatat cu uimire ca lana s-a albit. Fericita ca a reusit sa duca la bun sfarsit aceasta sarcina grea, si-a indreptat pasii spre casa, unde nu a fost primita cu bucurie de soacra sa, din contra, auzind povestea fetei aceasta a acuzat-o ca Martisor (asa ii spunea fata, deoarece nu-l recunoscuse pe Isus) era iubitul ei. Dupa aceasta intamplare, Dochia a pornit impreuna cu turma sa spre munte, fiind convinsa ca primavara venise deja, altfel de unde ar fi putut Martisor sa aiba floarea? Pe parcursul calatoriei sale, si-a scos, rand pe rand, cele doisprezece cojoace pe care le purta, pana cand a ramas fara nici unul. Dar vremea s-a schimbat. Pe cat de frumos fusese la inceputul zilei, pe atat de urat se facuse acum. Ningea si totul incepuse sa inghete. Fara alte vesminte cu care sa se incalzeasca, Dochia a inghetat impreuna cu oile sale, transformandu-se, conform legendei, in stana de piatra ca urmare a gerului naprasnic trimis de catre Martie, care l-a imprumutat de la fratele lui mai mic, Februarie. De atunci rosul si albul simbolizeaza lupta dintre iarna si primavara, bine si rau. Rocile se pot observa si astazi pe muntele Ceahlau si sunt o marturie vie a acestui mit romanesc.

Sursa: crestinortodox.ro

1 martie 2015/de admin

Dezvoltare spirituala, Divertisment, ISTORIE, Lifestyle, MAGIE, MISTERE, RELIGIE, SPIRITUALITATE, Uncategorized

Originea martisorului

In vechime, pe data de 1 martie, martisorul se daruia inainte de rasaritul soarelui, copiilor si tinerilor – fete si baieti deopotriva. Snurul de martisor, alcatuit din doua fire de lana rasucite, colorate in alb si rosu, sau in alb si negru, reprezinta unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-intuneric. Snurul era fie legat la mana, fie purtat in piept. El se purta de la 1 martie pana cand se aratau semnele de biruinta ale primaverii: se aude cucul cantand, infloresc ciresii, vin berzele sau randunelele. Atunci, martisorul fie se lega de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa ne aduca noroc, fie era aruncat in directia de unde veneau pasarile calatoare, rostindu-se: „Ia-mi negretele si da-mi albetele„.

Unele legende populare spun ca martisorul ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte.

Cu timpul, la acest snur s-a adaugat o moneda de argint. Moneda era asociata soarelui. Martisorul ajunge sa fie un simbol al focului si al luminii, deci si al soarelui.

Poetul George Cosbuc intr-un studiu dedicat martisorului afirma:

„Scopul purtarii lui este sa-ti apropii soarele, purtandu-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet… Taranii pun copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca.”

Cu banul de la snur se cumparau vin rosu, paine si cas proaspat pentru ca purtatorii simbolului de primavara sa aiba fata alba precum casul si rumena precum vinul rosul.

Despre istoricul martisorului, Tudor Arghezi afirma in volumul „Cu bastonul prin Bucuresti”:

„…La inceput, atunci cand va fi fost acest inceput, martisorul nu era martisor si poate ca nici nu se chema, dar fetele si nevestele, care tineau la nevinovatia obrazului inca inainte de acest inceput, au bagat de seama ca vantul de primavara le pateaza pielea si nu era nici un leac. Carturaresele de pe vremuri, dupa care au venit carturarii, facand „farmece” si facand si de dragoste, au invatat fetele cu pistrui sa-si incinga grumazul cu un fir de matase rasucit. Firul a fost atat de bun incat toate cucoanele din mahala si centru ieseau in martie cu firul la gat.

…Vantul usurel de martie, care impestrita pleoapele, nasul si barbia, se numea martisor si, ca sa fie luat raul in pripa, snurul de matase era pus la zintii de mart. Daca mai spunem ca firul era si rosu, intelegem ca el ferea si de vant, dar si de deochi.”

Mentionam ca la geto-daci anul nou incepea la 1 martie. Astfel, luna Martie era prima luna a anului. Calendarul popular la geto-daci avea doua anotimpuri: vara si iarna. Martisorul era un fel de talisman menit sa poarte noroc, oferit de anul nou impreuna cu urarile de bine, sanatate, dragoste si bucurie.

Surse: CrestinOrtodox.ro

1 martie 2015/de admin

DEZVOLTARE PERSONALA, Dezvoltare spirituala, Divertisment, INGERI, Lifestyle, Uncategorized

Ajutorul vine de unde nu te astepti

Ajutorul vine de unde nu te astepti

Toata lumea a avut in viata macar un moment de cotitura daca nu chiar mai multe. Am sa va povestesc cum a fost al meu, de fapt primul dintre ele.

Era in vara ultimului an de liceu. Eram obosit de scoala si de necesitatea de a invata ceva abstract, de neinteles (ca sa nu zic chiar inutil) pregatindu-ma pentru a da BAC-ul. La copiat nu am fost niciodata bun (ma faceam rosu-rosu si ma blocam, iar pana la urma tot ce invatasem acasa scriam) asa ca facusem eforturile de rigoare si acum reusisem sa bag toate informatii acelea in mine pentru a trece cu bine de Bacalaureat. Acum luasem BAC-ul cu o nota buna si tot ce vroiam era sa ma relaxez…

Ai mei ma intrebau la inceput discret, apoi din ce in ce mai insistent unde vreau sa dau mai departe la facultate, dar mie nici nu-mi trecea prin cap sa fac asa ceva. Eram obosit psihic, tot ce vroiam era sa ma relaxez, sa uit de tot sau ziceam eu „sa-mi incep viata”, cand am intalnit un tip pe nume Edy.

Nici acum nu stiu cine era de fapt tipul asta. Era un tip cu cativa ani mai mare ca mine, blondut, slab dar totusi destul de vanjos. A aparut de nicaieri in anturajul meu si ma uitam la el ca nu prea imi placea. De fapt ce sa-mi placa? Ii cam placea bautura, eu nu beau alcool nici azi, era mereu imbracat ponosit si se baga in toate discutiile neinvitat…

Nimanui nu-i placea de el in mod deosebit, dar cu toate astea isi facuse loc in grup. Asta si din cauza ca era mereu calm si avea o energie placuta si o licarire deosebita in ochi.

Timpul trecea, vara se apropia de final, asa ca presat de ai mei cu raspunsul la intrebarea ce vreau sa fac in viata, le-am zis intr-o doara ca sa scap de ei: „Constructii„. Bucurie mare! In sfarsit iesisem din letargie, ziceau ai mei. Asa ca, cu vreo 3 saptamani inainte de admitere, stateam asezat pe un gardulet si ma gandeam cu groaza ca nu am chef sa dau la facultate, ca poate intru si n-am chef sa mai invat. Asa ca imi cautam curajul si argumentele cum sa le spun eu alor mei parinti ca nu mai dau la nici o facultate ca m-am saturat de invatat…

Asa m-a gasit Edy pe gardul de metal din fata blocului. Imi aduc aminte ca ieri toata conversatia.

– Ce faci aici?

– Hmm, nimic…

-Te-a suparat cineva? Spune-mi mie si rezolv imediat!

– Nu. Nu e asta…

Si nu stiu de ce, dar am inceput sa-i spun toata tarasenia. Cu liceul, ca am obosit sa învăț, ca ar trebui sa dau la facultate si ca nu am nici un chef, ca ce parinti am ca ma obliga sa fac ceva ce nu vreau si ca as vrea sa ma duc sa ma angajez undeva si sa incep sa castig niste bani.

M-a ascultat cu atentie pret de vreo jumatate de ora. Nu-mi aduc aminte sa ma fi intrerupt. Nici nu stiu cum de a avut atata rabdare si nici de ce ma destainuiam lui, un necunoscut pe care il mai vazusem de vreo 2-3 ori pana atunci, cu hainele cam jerpelite si aproape alcoolic, cu care nu aveam absolut nimic in comun.

In fine, dupa ce am terminat de vorbit mi-a povestit si el povestea lui.

Mi-a povestit cum are 3 frati mai mici, ca tatal lor este in puscarie pentru nu stiu ce si ca mama lor i-a parasit cu multi ani in urma. Acum el avea grija de toti. Se ducea si mai lucra din cand in cand pe unde apuca, mai des prin constructii.

In timp ce povestea, ma uitam la el si vedeam cum fata parca i se lumina pe masura ce vorbea. Asta cu toate problemele lui.

Nu mai stiu acum toate detaliile vietii lui, dar urmatoarele replici le-am tinut minte toata viata:

„Eu lucrez acum pe un santier si e al dracului de greu sa car cu cârca. Si mai am si un maistru care isi bate joc de mine mereu. Tu poti sa fi INGINER. Ce vrei sa faci, sa cari saci in cârcă, sau sa stai cu mainile in buzunar si sa ma pui pe mine sa car in locul tau?”

Exact astea au fost cuvintele lui. Le tin minte ca si cum ar fi vorbit cu mine acum o ora.

Poate ca nu inseamna mult si poate ca este exagerat, dar aceasta fraza spusa de el m-a facut sa merg mai departe si sa dau la facultate. Eram atat de ingrozit de ceea ce mi-a spus, empatizasem atat de mult cu situatia lui incat mi-am dat seama ca nu am unde sa ma angajez in alta parte decat pe un santier, iar acolo pe de-o parte nu as rezista fizic in locul lui, si pe de alta nici nu as vrea sa fiu in locul lui daca as avea de ales. Si din fericire pentru mine, aveam de ales. Am avut norocul asta, spre deosebire de el. Asa ca in mintea mea am decis imediat: „Ma duc la facultate.”

I-am zis ca am inteles si ca o sa dau pana la urma la facultate si mi-a zambit: „Acum hai sa-mi iei ceva de baut dom’ inginer.”

In saptamanile urmatoare nu l-am mai vazut pe Edy. Am vrut sa-i multumesc pentru discutie, sa-i spun ca m-a ajutat si ca pana la urma am intrat la Facultatea de Constructii. Stiam cam pe unde sta, l-am cautat, dar nu l-am gasit. Unii ziceau ca s-a mutat, altii nu-l cunosteau deloc. Brusc a aparut, brusc a disparut.

Dupa cativa ani, intr-o iarna, era noapte si ma intorceam acasa grabit si enervat ca ma apucase ninsoarea pe drum, cand m-am intalnit din nou cu Edy. Care erau sansele? I-am recunoscut fata chiar si acoperita de caciula groasa indesata pe cap. L-am oprit, s-a uitat la mine si parea ca nu ma recunoaste. I-am spus cine sunt si si-a amintit de mine imediat. I-am spus ca am intrat la facultate si acum sunt in ultimul an, si i-am MULTUMIT pentru discutia aceea care mie mi-a schimbat viata. L-am intrebat ce face si i-am povestit in doua cuvinte cum l-am cautat atunci ca as fi vrut sa vorbesc cu el dar nu l-am mai gasit. Mi-a spus ca s-a mutat la o matusa de-a lui in alta parte a orasului, ca lucreaza tot in constructii (de data asta ca muncitor calificat) si a terminat spunand: „As vrea sa lucrez pe santierul tau dupa ce termini facultatea!” I-am spus ca si eu, apoi m-a salutat si si-a continuat drumul.

Am vrut in acel moment sa-l ajut cumva, sa ma revansez fata de el pentru ajutorul pe care mi l-a dat poate fara sa stie. La un moment imi venise gandul stupid sa ma duc dupa el si sa-i dau lui toti banii pe care ii aveam prin buzunar in momentul ala (nu erau prea multi, ca doar eram si eu student), dar nu am putut. Ramasesem pironit in loc si ma uitam dupa el cum se pierde printre fulgii de zapada in noapte. Ceva din atitudinea lui nu ma lasa sa fac asta. Avea o demnitate cum nu am vazut la multi oameni si am stiut ca l-as fi jignit profund daca as fi vrut sa-i dau bani, iar acesta era ultimul lucru pe care as fi vrut sa-l fac. M-am gandit atunci sa ma intorc si sa-i mai zic ceva, dar mi se parea cam deplasat, asa ca mi-am vazut si eu de drum, gandindu-ma ca ma voi mai intalni cu el si alta data si ca de data aceea voi fi mai pregatit. Dar nu a fost asa.

Atunci a fost ultima data cand l-am vazut pe omul care m-a convins sa dau la facultate si care fara sa stie m-a ajutat sa iau o decizie buna pentru mine.

Poate ca as fi dat pana la urma la facultate si fara sa vorbesc cu el, nu stiu, dar ce stiu sigur este impactul vorbelor lui m-a determinat cu adevarat sa urmez acel drum. Ma gandesc acum la momentul acela la cat de incapatanat eram si imi dau seama ca daca mi-ar fi vorbit trei traineri de dezvoltare personala care sa-mi explice ei din carti, tot nu m-ar fi convins. Nici chiar argumentele logice sau cele moralizatoare ale alor mei cand ma vedeau lipsit de interes nu au contat prea mult in comparatie cu cuvintele baiatului ala. De ce? Pentru ca el a vorbit din inima si din experienta lui. Si pentru ca simt ca parca a fost trimis de Dumnezeu sa-mi spuna exact acel lucru care m-ar fi facut sa merg mai departe.

M-am intrebat de multe ori ce as fi facut daca nu mergeam la facultate. Probabil ca nu prea multe, apoi dupa ce ma dadeam cu capul de pragul de sus si ma loveam de greutatile vietii, m-as fi convins singur sa dau la facultate. Sau poate ca nu, habar nu am cum ar fi fost viata mea. Dar stiu ce a fost si ce este. Am facut o facultate, apoi pe cea de-a doua, am devenit inginer si am lucrat inclusiv pe santier. Mereu am respectat oamenii cu care am lucrat indiferent de studiile lor, spre deosebire de inginerii mai batrani sau de maistrii care ii priveau de sus fara sa se gandeasca ca in spatele salopetelor de lucru erau in primul rand oameni. Iar respectul oamenilor mei a fost cea mai frumoasa rasplata pentru mine. Nu am povestit nimanui cine m-a convins sa devin inginer, dar nu am uitat asta niciodată.

Din acea noapte nu l-am mai intalnit, dar mergand spre casa am stiut ca daca vreau sa fac ceva cu adevarat important, nu este nevoie sa ridic o cladire care sa reziste in timp, ci sa fac pentru altcineva ce a facut Edy pentru mine…

Articol scris de Catalin Bogdan

Puteti distribui acest articol pe retelele de socializare. Preluarea acestuia pe alte siteuri se face doar cu acordul scris al autorului.

16 februarie 2015/de admin

DEZVOLTARE PERSONALA, Divertisment, Lifestyle, Uncategorized

Obiceiurile care menţin fericirea în cuplu

Obiceiurile care menţin fericirea în cuplu

Par lucruri mărunte la prima vedere, dar psihologii sunt de părere că anumite obişnuinţe formate într-un cuplu contribuie la starea de bine a ambilor parteneri şi consolidează o relaţie.
Care sunt ingredientele unei relaţii fericite şi de durată? Răspunsurile diferă de la caz la caz, dar există mici secrete care aduc echilibru şi armonie într-o relaţie, consideră psihiatrul american Mark Gluston, care oferă în cartea sa, „Just Listen: Discover the Secret to getting Through to Absolutely Anyone“, câteva exemple de obiceiuri care menţin fericirea într-un cuplu şi ajută la depăşirea unor probleme inevitabile.

Mergeţi la culcare împreună

Partenerii care se iubesc şi se respectă nu aleg să se retragă seara în dormitor la ore diferite. Încercaţi să nu renunţaţi la acest ritual, chiar dacă sunteţi împreună de ani de zile şi sunteţi tentaţi să nu mai acordaţi aceeaşi atenţie unor lucruri care vi se păreau extrem de importante la început. Viaţa sexuală este prima care are de suferit atunci când preferaţi să mai staţi două ore în faţa televizorului şi să adormiţi pe canapea. Fiţi siguri că şi atunci când veţi fi epuizaţi după o zi de muncă, simpla atingere a trupurilor va acţiona ca un afordisiac sau măcar vă veţi relaxa.

Cultivaţi interesele comune

După anii de pasiune nebună de la început, este normal să realizaţi că poate nu aveţi în comun atât de multe lucruri cum v-aţi imaginat. Dar nu subestimaţi importanţa activităţilor făcute în echipă. Nu contează dacă nu aveţi interese similare, încercaţi să descoperiţi ceva ce vă atrage pe amândoi şi găsiţi plăcerea de a face lucruri distractive împreună. Pe de altă parte, există cupluri în care interesele comune se traduc în dependenţa de celălalt, caz în care relaţia va avea de suferit mai devreme sau mai târziu. Este la fel de important să păstraţi o anumită doză de independenţă faţă de partener.

Mergeţi unul lângă celălalt şi ţineţi-vă de mână

Cuplurile fericite se observă de la distanţă. Partenerii se ţin de mână sau măcar nu o ia unul în faţa celuilalt atunci când merg pe stradă, o formă de respect care atârnă mai greu decât avem impresia în balanţa unei relaţii armonioase.

Concentraţi-vă pe aspectele pozitive

Dacă avem mereu tendinţa să căutăm greşelile pe care le face partenerul, cu siguranţă vom găsi atâtea defecte câte ne dorim să descoperim. Cuplurile fericite învaţă să se accepte aşa cum sunt şi să accentueze părţile pozitive ale relaţiei.

Rostiţi „Te iubesc!“ şi „Să ai o zi bună!“ în fiecare zi

Acestea sunt cuvinte care „cumpără“ toleranţă şi răbdare din partea partenerului, oricât de supărat ar fi dintr-un motiv sau altul. Nu este nevoie de gesturi mari de iubire, ci doar de aceste forme de salut care ar trebui să facă parte din vocabularul zilnic al fiecărui cuplu. Regula se aplică şi în ceea ce priveşte un zâmbet, o îmbrăţişare sau un sărut fugar.

„Noapte bună“ lasă „uşa“ deschisă pentru a doua zi

Chiar dacă v-aţi ciondănit şi vă întoarceţi spatele unul altuia după ce vă băgaţi în pat, nu uitaţi să spuneţi banalul „Noapte bună!“. Este un semnal că aţi lăsat uşa deschisă pentru rezolvarea oricăror probleme ar putea interveni.
Sursa: adevarul.ro

2 februarie 2015/de admin

Business, CARTI, DEZVOLTARE PERSONALA, Lifestyle, Marketing, Uncategorized

Carti care merita citite

Carti care merita citite

In randurile urmatoare, va prezint o lista cu carti de dezvoltare personala care va pot arata o directie de urmat si care va pot face acest drum mai usor.

Carti de Dezvoltare Personala

Dale Carnegie – Cum sa-ti faci prieteni si sa devii influent

Cea mai bună carte scrisă de Dale Carnegie, un bestseller de peste 15 milioane de examplare vândute. O carte mai utilă ca niciodată într-o societate care nu dezvoltă încredere ca valoare fundamentală în interacţiunile interumane.

Dale Carnegie – Cum sa vorbim in public

O carte despre care se vorbeşte mult prea puţin. Desigur, poate cărţile în care toţi vorbesc despre Steve Jobs sunt mai adaptate la zilele noastre, însă Dale Carnegie a scris multe chestii mai bune, dinainte să se nască mulţi dintre public speaker-ii noştri preferaţi de astăzi.

Christophe Andre, Francois Lelord – Cum sa te iubesti pe tine

Cei doi au mai scris cărţi împreună, care au scopul să rezolve anumite probleme fundamentale pe care noi le avem cu noi înşine sau cu cei din jurul nostru. Cartea are diverse chestionare care te ajută să te evaluezi şi prezintă şi nişte idei şi soluţii terapeutice ca să începi să te iubeşti mai mult pe tine însuţi.

Eckhart Tolle – Linistea vorbeste

Este genul de carte pe care o reciteşti atunci când vrei să intri în stări de explorare a lucrurilor din jurul tău. Este o carte recomandată celor pasionaţi de explorarea spirituală a sinelui şi a lumii care îi înconjoară.

Eckhart Tolle – Puterea prezentului

Este o carte care vorbeşte despre felul în care vedem lumea noastră de zi cu zi, este o carte despre optică. Este o carte de explorare personală şi spirituală.

Marie Haddou – Cum sa-ti intaresti increderea in tine

O văd mai mult ca un ghid scris de o femeie psiholog către o femeie care vrea să îşi crească nivelul de încredere în sine.

Francois Lelord, Christophe Andre – Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile

Cu siguranţă avem în jurul nostru anumite persoane mai dificile, cu care însă suntem ori obligaţi să relaţionăm, ori este imperativ să facem asta pentru fac parte din cercul nostru familial sau de apropiaţi.

Florence Littauer – Personalitate Plus

Este o carte care se bazeză pe teoriile temperamentale: coleric, sangvinic, melancolic şi flegmatic. Este un instrument de cunoaştere personală şi sunt date şi nişte soluţii de cum ne putem explora personalitatea.

Peter Collett – Cartea gesturilor: Cum putem citi gandurile oamenilor din actiunile lor

Una dintre cele mai cunoscute cărţi despre body language. Cartea merge dincolo de doar nişte simple gesturi şi dă informaţii şi detalii din spatele anumitor gesturi aparent banale.

David Molden, Pat Hutchinson – NLP: Genial!

Este o carte de introducere în NLP plină de idei, exemple, strategii şi propuneri pe care le poţi implementa în viaţa de zi cu zi.

Paul McKenna – O viata noua in 7 zile

Este o carte despre schimbare scrisă de cel mai cunoscut şi bine vândut autor britanic de non-ficţiune. Cartea vorbeşte despre mai multe lucruri care ne frământă: sănătatea fizică, bani, emoţii şi altele. Ce este interesant este faptul că include şi un CD care are rolul de a uşura schimbarea promisă.

Tanya Byron – Educa-ti pozitiv copilul: ofera ce vrei sa primesti

O carte care vrea să îţi fie de ajutor în relaţia cu copilul tău. Este o carte care te introduce idee de atitudine pozitivă şi prezintă metode prin care poţi să induci această atitudine şi copilului tău.

Paz Torrabadella – Inteligenta emotionala la locul de munca

Locul de muncă este probabil locul unde este cel mai important să aplici inteligenţa emoţională, datorită conflictelor zilnice care pot apărea, a presiunii, a relaţiilor uşor instabile sau să zicem, neconsolidate.

Carti de Afaceri

Peter Drucker – Despre decizie si eficacitate

Dacă nu ai auzit de Peter Drucker, probabil cel mai influent scriitor de business al tuturor timpurilor, ar fi cazul să pui mâna pe această carte şi să o citeşti din scoarţă în scoarţă.

Cum se formeaza liderii ca Jack Welch

Jack Welch este unul dintre cei mai mediatizaţi şi populari lideri corporatişti ai tuturor timpurilor. Viziunea lui de “pe locul 1 sau 2 în orice piaţă pe care activăm” pe care a indus-o celor de la General Electric a reprezentat subiectul de discuţii între mulţi afacerişti şi gânditori de leadership.

Robert Yeung – Reguli de networking

O carte de introducere în networking. Eu zic că este în regulă ca şi carte basic despre networking.

Harry Beckwith – Ce-si doresc clienţii nostri

Este o carte destul de bună pentru afaceri, mai bună decât indică preţul, care mi-a fost recomandată de cel mai bun prieten al meu.

Brigitte Arms – Marketing Local

Un ghid basic de marketing la nivel local cu accent pus pe marketing-ul outdoor şi PR. Desigur cuprinde idei, exemple şi sfaturi de cum poţi să-ţi planifici marketing-ul.

Jim Collins – Excelenta in afaceri

Una dintre cele mai bine vândute cărţi de afaceri din toate timpurile, Excelenţa în afaceri reprezintă o carte care vorbeşte despre care sunt principiile pe care le urmează afacerile de succes. Cartea reprezintă efortul a 5 ani de studiu şi peste 1400 de companii analizate. Într-un final au rămas doar 11 care îndeplinesc criteriile excelenţei în afaceri.

Chip Bell – Manageri si mentori

Este o lectură simplă şi bună despre diferenţa dintre manager şi mentori, care intră în detaliu, vorbind despre care ar trebui să fie rolul unui mentor în relaţia cu persoana pe care o “mentorează”.

John Mullins – Testarea unei idei de afaceri

O idee de afaceri înainte de a fi lansată, ea trebuie să fie testată, pentru a putea împiedica un eventual eşec usturător şi răsunător, dar şi pentru a se asigura că anumite lucruri pe care le-ai planificat să funcţioneze la parametrii potriviţi. Este o carte potrivită pentru introducerea în antreprenoriat.

Zig Ziglar – Curs de vanzari

Zig Ziglar, unul dintre cei mai cunoscuţi autori de literatură motivaţională, de succes şi de vânzări, ne oferă unul dintre cele mai de bază, dar utile cursuri pe vânzări. Zig Ziglar, ca şi filosofie, merge pe aceeaşi idee ca şi Dale Carnegie: “Dacă vrei să ai succes în afaceri, trebuie să îi ajuţi pe celalţi să obţină ceea ce-şi doresc”.

Robert Kiyosaki – Tata Bogat, Tata sarac

Cea mai bună carte scrisă de Robert Kiyosaki, în care vorbeşte despre 2 părinţi care văd banii dintr-o perspectivă diferită. Este o carte ideală pentru cei care nu au participat la niciun fel de seminar de educaţie financiară.

Ken Blanchard, Spencer Johnshon – Manager la minut

O carte despre cum să obţii mai repede ce vrei de la oamenii din echipa ta.

Max Lansberg – Leadership

Este una dintre cele mai simpatice şi practice cărţi de leadership pe care le-am citit până acum.

Stephen Kohn, Vincent O’Connel – 6 Obiceiuri ale celor mai eficienti manageri

Este o carte care prezintă concluziile unor studii şi experienţe personale despre cum trebuie să fii ca şî manager. Lectură de bază, cu exemple practice.

Spencer Johnson – Cine mi-a luat caşcavalul

Printre cele mai celebre lecturi motivaţionale. Eu o consider o lectură simpatică şi utilă pentru cei care au nevoie cel mai mult de motivaţie şi entuziasm: oamenii de afaceri sau cei din câmpul muncii în general.

Stefan Murgeanu – Concediaza-ti seful!

Printre singurele cărţi scrise de autor român, pe care o şi recomand altora. Este un ghid potrivit pentru cei care vor să îşi schimbe cariera, cât şi un ghid pentru cei care încep acum.

Napoleon Hill – De la idee la bani

O carte genială, cu nişte principii solide de reuşită în viaţă şi în afaceri. Carte vândută în peste 20 de milioane de exemplare.

Bill Bishop – Cum sa vinzi un homar

O carte excelentă pentru cei care vor să fie introduşi domeniului de marketing şi care vor să înveţe câteva lucruri interesante despre oameni. Cred că este prima carte despre marketing şi vânzări pe care am citit-o.

Jay Conrad Levinson – Marketing fara costuri

Jay Conrad Levinson este probabil eroul IMM-urilor din SUA datorită ideii de guerilla marketing, care pune accentul pe efortul depus şi isteţimea aplicării armelor de marketing şi nu pe bugetul de marketing. Practic le-a zis, “bă băieţi şi voi puteţi să faceţi bani destui, dacă vă puneţi mintea la contribuţie şi vă concentraţi pe ceea ce trebuie”.

Bineinteles ca acestea sunt doar cateva propuneri, pe care le puteti accepta sau nu, literatura de specialitate fiind extrem de vasta.

Lista de mai sus am gasit-o pe site-ul 1cartepesaptamana.ro si am vrut sa v-o impartasesc si voua deoarece reprezinta cateva alegeri foarte bune pentru o lectura motivationala. Aceste carti precum si multe altele, le puteti comanda online pe siteul elefant.ro.

Succes si spor la citit!

25 ianuarie 2015/de admin

Business, DEZVOLTARE PERSONALA, Dezvoltare spirituala, DOCUMENTARE, EVOLUTIE SPIRITUALA, ISTORIE, Lifestyle, SPIRITUALITATE, Uncategorized

Despre puterea gandurilor si influenta acestora in vietile oamenilor

Despre puterea gandurilor si influenta acestora

in vietile oamenilor

Initial doream sa fac un research pe internet in legatura cu un subiect la care ma gandesc de ceva timp, asa ca mi-am facut timp si pentru asta si am inceput sa caut ce ma interesa.

Deodată am vazut un citat care m-a facut sa ma opresc din cautare:

„Fiţi atenţi la gândurile voastre – ele sunt începutul faptelor” – Lao Zi

Atat de simple si la obiect sunt aceste cuvinte, incat nu cred ca este cineva care sa nu le inteleaga sensul, si totusi putini sunt cei care le retin sau le respecta in viata de zi cu zi. De ce? Pentru ca majoritatea oamenilor sunt ocupati cu gandurile lor si paradoxal nu mai au timp sa fie atenti la ele.

Citind acest citat, inca o data se dovedeste ca anticii aveau o cunoastere, nu stiintifica, asa cum ne place noua acum, ci empirica. Au avut suficient timp la dispozitie in mii de ani sa constate anumite lucruri, asa ca nu le mai trebuiau alte aprobari sau legi date de alti oameni la fel ca si ei, doar pentru a crede sau a constata ceva.

Intr-adevar, gandul reprezinta cea mai ascunsa si totodata cea mai puternica arma pe care o poate avea cineva si in egala masura, tot gandul reprezinta si cel mai de pret ajutor pentru o persoana.

Am auzit cu totii ce poate face gandul: poate vindeca sau poate imbolnavii, poate atrage sau indeparta, functie de intentia unei persoane sau de starea sa de spirit intr-un moment anume.

Multi dintre voi sunteti familiarizati cu filmul The Secret. A facut multe valuri si inca mai face deoarece explica intr-o maniera usor de inteles pentru toata lumea, ce poate face gandul, cum te poate ridica si cum te poate cobora.

Aceia dintre voi care inca nu au vazut inca acest film documentar, vi-l recomand cu caldura si il puteti vizualiza aici:

Gandurile noastre ale tuturor, in timp se grupeaza in forme-gand care sunt imputernicite de noi sa actioneze. Toate gandurile tale, fie ca sunt pozitive, fie ca sunt negative, sunt stranse in jurul tau, invaluindu-te ca un mic nor invizibil. Gandesti pozitiv, atunci cel mai probabil norisorul tau va fi luminos si polarizat pozitiv. Gandesti negativ, atunci te poti astepta sa vina furtuna in jurul tau, asa ca mai bine te-ai orienta sa-ti iei umbrela. Bineinteles ca vorbesc despre o umbrela ipotetica, nu de cea atarnata langa cuierul tau. Umbrela la care fac referire o reprezinta schimbarea modului in care gandesti. Nu este tarziu niciodata sa incepi sa schimbi ceva la tine, si daca tot te-ai hotarat sa faci o schimbare in viata ta, de ce nu ai incepe exact cu asta? Felul in care gandesti.

Stiu, te-ai saturat sa-ti spuna toata lumea ce sa faci si cum sa gandesti… Eu nu o sa-ti spun decat atat: daca nu esti multumit de viata ta ACUM, schimba felul in care gandesti si lucrurile vei vedea ca incep sa se miste in directia dorita de tine. Nu brusc, nu astepta minuni, iar daca ti-ai propus ca in 6 luni sa te muti in vila proprie cu piscina incalzita, iar partenerul/partenera abea coborat/a din revista sa-ti aduca cockteiluri langa sezlong, iti urez succes dar te anunt ca nu functioneaza asa. Orice se face cu efort din partea TA, iar cand spun efort, nu ma refer doar la faptul ca de acum iti vei controla gandurile si viata ta se va schimba intr-un mod miraculos.

Aceasta schimbare de abordare in fata vietii reprezinta doar baza schimbarii pe care o vei aduce in viata ta. Pe langa aceasta, va trebui sa-ti propui ce vrei sa faci, sa-ti faci un plan, sa ajuti la intrunirea conditiilor de indeplinire cu succes ale acelui plan, si mai ales, sa te tii de el la modul SERIOS.

Toate acestea sunt interdependente: chiar daca incepi sa gandesti frumos dar nu faci nimic altceva nu te astepta ca miracolele sa dea buzna in viata ta, la fel cum nu este suficient doar sa-ti faci un plan, sa te ti totusi de el, dar mintea ta sa te saboteze in orice actiune vrei sa intreprinzi.

Trebuie sa ai un plan al tau, sa te ti de el, si sa ai incredere in el, dar mai ales in tine ca poti sa-l duci la indeplinire!

„Fiţi atenţi la gândurile voastre – ele sunt începutul faptelor” – Lao Zi

Nu ma crezi pe mine? Ok, atunci poate il crezi pe Herodot care si el la randul lui spunea :

„Oamenii care s-au hotărât să acţioneze au adesea parte de succese; din contră, acestea din urmă rar se întâlnesc la oamenii care doar analizează şi amână”

– Herodot

Sau daca Herodot nu reuseste sa te atinga, atunci cu siguranta marele filozof grec Sofocle va reusi, spunand intr-un mod simplu si direct acum mai bine de 2000 ani

„E fericită viaţa cât o trăieşti fără de gânduri negre”

– Sofocle

Toate aceste citate, eu personal le privesc ca opinii ale unor mari ganditori din alte vremuri. Vremuri in care lumea arata altfel, era mai simpla, mai putin influentata de manipularile din ziua de astazi cand toata lumea are un interes sau altul si vrea ceva de la tine. Pe vremea aceea, lucrurile erau mult mai simple, iar sensul vietii era poate mai usor de deslușit in amalgamul de evenimente cotidiene.

Poate ca nu toata lumea este interesata acum de sensul vietii, si nici nu-mi propun sa dezvolt aici acest subiect, dar cu siguranta si tu la fel ca marea majoritate a oamenilor din jurul tau, esti interesat de un lucru concret: sa fi mai multumit de tine si de viata ta si de ce nu, poate chiar sa fi mai fericit decat esti in acest moment.

Revenind mai aproape de zilele noastre, in timpul celui de-al doilea razboi mondial a fost facut un experiment cu aviatorii britanici: se constatase ca rata de intoarcere si implicit de supravietuire a pilotilor britanici era cam de 3 misiuni. Cu toate acestea, anumiti piloti ajunsesera la impresionabila in contextul dat, de a fi participat la pana la 10 misiuni sau unii chiar mai multe. Bineinteles ca s-a pus problema: „Ce se intampla cu acesti piloti? Sunt mai buni, mai norocosi, sau care este motivul pentru care ei reusesc sa se intoarca din misiuni fara daune semnificative?” asa ca cineva s-a gandit sa le observe comportamentul dintre misiuni si astfel au observat ceva diferit la acestia: erau optimisti. Acestia erau pilotii care dupa fiecare misiune isi traiau din plin viata si profitau de fiecare moment al ei. Concluzia logica ar fi aceea ca optimistii traiesc mai mult si mai bine decat pesimistii, nu-i asa? :)

Daca ai ganduri pozitive, ai mai multa incredere in tine, iar daca ai mai multa incredere in tine, ai mai multa energie si putere de materializare. Acesta este un adevar si a fost chiar demonstrat stintific atunci cand un grup de boxeri americani au fost supusi fara sa stie unor experimente psihologice. Pentru inceput, s-a masurat forta pumnului fiecarui boxer in parte pentru a avea indicatorul de martor, apoi fiecarui boxer i s-a spus ca el este cel mai bun si ca are toate sansele sa ajunga urmatorul campion la categoria sa. Apoi i s-a dat un sac de box. Va imaginati ce s-a intamplat, nu-i asa? Boxerii au lovit sacul cu o forta medie mai mare cu 30% decat in mod normal. Bun asa! Dar a doua zi, acelorasi boxeri li s-a spus ca de fapt a fost o greseala, ca erau rezultatele altor boxeri inregistrate si ca de fapt nu au o sansa reala de reusita la intrecerea care urma sa inceapa peste cateva luni. Rezultatul? Dezastruos… Forta boxerilor a scazut la nivelul de 50-70% din forta normala. Eu zic ca este destul de reprezentativ rezultatul.

In concluzie, aveti grija cum ganditi si ce ganditi, mai ales daca ati pornit pe acest drum al dezvoltarii personale si spirituale. Orice rezultat se obtine prin munca, iar prima sarcina din aceasta munca este poate cea mai placuta dintre toate: Sa fi optimist! :)

Articol scris de Catalin Bogdan

Puteti distribui acest articol pe retelele de socializare. Preluarea acestuia pe alte siteuri se face doar cu acordul scris al autorului.

19 ianuarie 2015/de admin

Dezvoltare spirituala, Divertisment, ISTORIE, SPIRITUALITATE, TEORIA CONSPIRATIEI, Uncategorized

Adevaruri necunoscute despre România

Adevaruri necunoscute despre România

De ce nu se vorbeste despre Romania asa cum s-ar cuveni? Aceasta este o intrebare pe care ne-am pus-o deseori, fara a putea sa ne dam un raspuns cu adevarat multumitor. In randurile urmatoare, o sa va prezentam cateva elemente despre Romania care nu sunt atat de cunoscute publicului larg.

Stiati ca, in Romania se gaseste…

– Cel mai vechi schelet de humanoid cunoscut la ora actuala? El a fost gasit in Valcea, supranumit „pescarul de la lacul Getic”, acesta fiind datat la 1 milion de ani.

– O civilizatie straveche, mai veche cu 1000 de ani decat cea sumeriana, este localizata in estul tarii, la Cucuteni?

– Tablitele cu scrierea de la Tartaria (reale si autentificate ca atare) sunt cu 1000 de ani mai vechi decat cele sumeriene?

– Tablitele din Muntii Neamtului, de asemenea, sunt mai vechi decat tablitele sumeriene cu 1000 de ani?

– in Masivul Sureanu un munte ticsit cu filoane de aur pur, de un metru lungime? Acest lucru este unic pe planeta, deoarece aurul se gaseste numai in forma de minereu combinat cu alte nemetale, nu si in forma pura desavarsita. Se crede ca dacii cunoasteau taina spirituala a aurului, care este de fapt o lumina condensata.

– O descoperire in Masivul Bucegi, din anul 2003 – 11 august: americanii si romanii patrund sub masivul Bucegi si descopera o asa-zisa sala a proiectiilor cu holograme care au aratat istoria adevarata a Terrei, si de asemenea descopera „amfora cu aur monoatomic”, care duce la o inimaginabila longevitate (o persoana poate trai mii de ani in acelasi corp fizic, daca ar consuma asa ceva in anumite perioade precis stabilite).

– Cel mai vechi cuptor de pe aceasta planeta, pentru topit metale, s-a gasit la Campeni; a fost atestat si varsta evaluata la aproximativ 6000 de ani i.e.n.

– La Sarmizegetusa – alt loc special, conform celor de la BBC – s-ar afla niste artefacte fabuloase sub amplasamentul cetatii (arhiva atlantilor!?).

– Artefactul de sub Masivul Ceahlau. Conform autorului Radu Cinamar, sub Ceahlau s-ar afla un artefact similar celui din Bucegi.

– Padurea Baciu, de langa Cluj-Napoca, este considerata „cea mai paranormala”, de altfel despre ea cunoscandu-se pretutindeni in lume multe detalii socante.

Spuneam ca exista si puncte de vedere legate de astfel de descoperiri uluitoare, care apartin unor oameni de stiinta straini cunoscuti in intreaga lume. Iata doua citate din aprecierile unor personalitati straine din lumea cercetarii istorice, despre neamul romanesc!

– „Civilizatia s-a nascut acolo unde traieste astazi poporul roman… raspandindu-se apoi atat spre Rasarit, cat si spre Apus(…) acum 13-15 mii de ani!” – William Schiller, arheolog american.

– „Carpatii se afla intr-o regiune a lumii unde este situat centrul european al celei mai vechi culturi cunoscute la ora actuala.” – dr. Daniel Ruzo, arheolog peruan.

Potrivit revistamagazin.ro incet, incet, se pare ca totusi cercetatorii istorici mondiali incep sa recunoasca deja, multi chiar in mod explicit, ca primele fiinte umane au existat in Transilvania, cum sustine un document aflat in Biblioteca din Viena, despre trecutul fabulos al acestui teritoriu din spatiul numit si carpato-danubiano-pontic.

Speram ca aceste lucruri aratate in articol vor deveni de notorietate si astfel Romania isi va schimba macar putin locul in lume.

Sursa: obiectiv.info

16 ianuarie 2015/de admin

Dezvoltare spirituala, Divertisment, MISTERE, Uncategorized

Ceahlaul, muntele străbătut de cea mai puternică axă energetică a Pământului

Ceahlaul, muntele străbătut de cea mai puternică axă energetică a Pământului

Ceahlăul se numără printre cele mai misterioase masive muntoase din România. În primele ore ale dimineţii, la răsăritul soarelui, deasupra masivului apar, în mod inexplicabil, nişte jocuri de lumini.

În trecut, se spunea despre acest masiv muntos că ar fi fost casa zeului dac Zalmoxis. În prezent, mulţi susţin că Ceahlăul ar fi străbătut de cea mai puternică axă energetică existentă pe Terra.

Sătenii care îşi duc traiul de zi cu zi în aşezările de la poalele muntelui declară că au fost martorii unor apariţii misterioase pe cer, în timp ce, în alte cazuri, găsesc pe păşunile de pe dealuri cercuri perfect rotunde, despre care susţin că ar fi opera unor fiinţe supranaturale sau a unor fiinţe venite de pe alte planete.

Deşi nu se numără printre cele mai înalte vârfuri muntoase din România, Ceahlăul are o amplasare care îi permite să fie văzut de la kilometri depărtare şi, în anumite zile, cu luminozitate şi vizibilitate foarte bună, el poate fi zărit chiar de la malul Mării Negre. De asemenea, în fiecare an, în zona Ceahlăului au loc două fenomene optice care nu au putut fi explicate.

La răsăritul soarelui, în prima decadă a lunii august, o hologramă naturală uriaşă, în formă de piramidă perfectă, denumită de localnici „Umbra Piramidei”, este formată timp de o oră şi jumătate de vârfurile Piatra Ciobanului şi Toaca.

Tot la răsărit şi în aceeaşi perioadă, timp de câteva minute, are loc fenomenul denumit „Calea Cerului”. Este un fenomen optic care constă în apariţia unui stâlp înalt, format dintr-o lumină foarte intensă şi stranie, mărginit în laturi de două benzi întunecate.

Stâlpul luminos lasă impresia că se pierde în înălţimea spaţiului ceresc. Explicaţia – neconfirmată – oferită acestor două fenomene face referire la faptul că Ceahlăul ar fi amplasat exact pe una din axele energetice ale planetei.

Sursa: antena3.ro

16 ianuarie 2015/de admin

DEZVOLTARE PERSONALA, Dezvoltare spirituala, HIPNOZA, Interviuri, SANATATE, Sanatate, SPIRITUALITATE, TERAPII COMPLEMENTARE, Uncategorized

Terapia prin hipnoza

Terapia prin hipnoza

Mecanismele sale raman un mister. Dar eficacitatea sa nu mai trebuie demonstrata. Din ce in ce mai multi practicanti au recurs la ea pentru a lupta contra stresului, durerii, fumatului, kilogramelor in plus, fobiilor…

Uita de hipnoza spectaculoasa de varieteu. Aici nu intra in discutie decat hipnoza terapeutica. Nimeni nu te va forta sa spui ce nu vrei si nici nu te va face sa realizezi acte condamnabile. Conceputa si practicata ca instrument de vindecare, aceasta metoda are scopul de a te ajuta sa descoperi in adancul inconstientului cheile unei schimbari in bine.

Ce este hipnoza?

Irina Holdevici, psiholog si profesor universitar, autoare a volumului Hipnoza clinica (EdituraCeres, 2001) precizeaza acest lucru. Departe de a fi vreun fenomen supranatural, ci doar o „stare modificata de constiinta“, hipnoza „permite accesul la restructurarea unor continuturi psihice si ameliorarea sau vindecarea acestor simptome“.

Fenomene asemanatoare cu cel hipnotic se intalnesc frecvent in viata cotidiana. Astfel, cineva poate fi atat de absorbit de lectura unui roman sau de vizionarea unui film la televizor, incat nu mai aude soneria de la usa sau poate fi atat de cufundat in ganduri, incat nu mai aude persoana cu care tocmai discuta. Se apropie de hipnoza si fenomenele de reverie.

„Starea hipnotica se situeaza intre starea de veghe si somn – similara lunaticilor – care se caracterizeaza printr-o oprire partiala a vointei. Hipnoza traditionala se sprijina in mod esential pe tehnici de sugestie.“

Istoric

Desi pare a fi fost practicata si in Egiptul Antic si in Grecia Antica, primele fundamente stiintifice ale hipnozei sunt legate de descoperirea „magnetismului animal“ de catre psihologul austriac Franz-Anton Mesmer, la mijlocul secolului al XVIII-lea.

O suta de ani mai tarziu, James Braid, chirurg scotian, inventeaza termenul „hipnoza“ (din grecescul „hypnos“: „somn“) si mai ales tehnica ce-si va lasa amprenta in viziunea cinematografica a terapeutului: pentru a-si adormi pacientii, ii facea sa urmareasca cu privirea un deget sau un obiect stralucitor.

In acelasi timp, neurologul Jean-Martin Charcot studiaza si preda hipnoza la spitalul Salpetriere, laParis. Alaturi de el, tanarul Sigismund Freud se va initia in aceasta metoda si o va practica.

In secolul XX, Scoala Franceza va fi reprezentata mai ales de catre Leon Chertok care, din 1949, va face importante cercetari asupra acestui fenomen straniu al constiintei si va crea hipnoanaliza. In SUA, psihoterapeutul Milton Erickson pune la punct o tehnica diferita, care ii va purta numele.

Desfasurarea unei sedinte

„Dormi!“ Aceasta formula legendara face parte din repertoriul formulelor de spectacol…

Practicata de un psihoterapeut specializat, hipnoza traditionala este declansata intr-un mod progresiv si incepe „dupa ce s-a realizat un interviu clinic aprofundat, in urma caruia terapeutul identifica problema pacientului, dar si daca acest gen de terapie i se potriveste sau nu“, adauga Irina Holdevici.

Intins, pacientul inchide ochii sau se uita la un punct fix din incapere. Asezat pe un scaun langa el, terapeutul il invita sa se destinda. Este faza „preinductiei“. Unii profesionisti folosesc un echipament sonor care difuzeaza o muzica linistitoare si vorbesc la microfon cu o voce calma. Ii propun pacientului sa se concentreze asupra anumitor parti ale corpului: este faza inductiei, care ii permite pacientului sa-si fixeze atentia asupra lui insusi.

Se poate instala somnolenta. Terapeutul ii verifica starea, cerandu-i sa ridice o mana sau sa incruciseze degetele. Daca pacientul raspunde la ce i se cere, inseamna ca se afla in stare hipnotica. Dupa aceea, terapeutul repeta de mai multe ori sugestii directe („Durerea bratului dumneavoastra dispare“) sau indirecte („Va aflati intr-un loc placut“). La sfarsitul sedintei, pacientul se „trezeste“ usor in timpul unei numaratori inverse, isi regaseste controlul asupra corpului si revine la realitate fara o senzatie de rau.

Apoi, pacientul si terapeutul comenteaza sedinta. De exemplu: un barbat caruia ii displacea iesirea la pensie a regasit cu ajutorul hipnozei amintirea altor schimbari (intrarea la universitate, casatoria, mutatul…), care fusesera dificile. Cu terapeutul, isi va analiza rezistenta si va pune la punct beneficiile acestor schimbari, pentru a construi „un scenariu ideal“, permitand o transformare interioara pozitiva.

Una dintre particularitatile hipnozei este ca o poti practica singur, acasa. Cu ajutorul unei casete inregistrate sau a uneia cu muzica adaptata, poti sa te antrenezi pentru a plonja in tine insuti. Prin antrenament, vei capata siguranta si capacitatea de a-ti stapani concentrarea in orice situatie.

Indicatii si contraindicatii

Irina Holdevici recomanda hipnoza in „combaterea durerii din afectiunile cronice sau generate de proceduri medicale dureroase, in tratamentul tulburarilor anxioase, cum ar fi atacurile de panica sau fobiile simple, ale celor psihosomatice: tahicardie, hipertensiune arteriala, astm bronsic, colite, gastrite, afectiuni dermatologice.

De asemenea, poate vindeca ticuri sau poate ajuta la reducerea efectelor negative ale stresului si optimizarea performantelor umane.

Este folosita ca adjuvant in terapia alcoolismului si a dependentei de droguri, precum si in recuperarea unor afectiuni neurologice (traumatisme craniene) endocrinologice sau impotriva tulburarilor sexuale (frigiditate, ejacularea precoce)“.

Da rezultate si in cazuri de probleme scolare, pregatire pentru examene sau dupa doliu.

Hipnoza este contraindicata persoanelor suspectate de paranoia sau depresie melancolica, cu tentative sinucigase.

Pret si durata

„Durata terapiei este variabila si depinde de problematica subiectului, dar si de nivelul de sugestibilitate al acestuia“, spune Irina Holdevici. „In medie, putem vorbi despre 14-20 de sedinte. Costurile sunt, de asemenea, diferite, in functie de nivelul, experienta si notorietatea terapeutului.“

„Am invatat sa stau departe de mancare“
Laura, 36 ani, fizician

„Dupa o deceptie amoroasa, am cazut intr-o depresie grava. Eram, totodata, anorexica (la 1,62 m cantaream 45 kg) si bulimica. Cand am inceput sedintele, plangeam tot timpul. A fost primul lucru pe care l-am invatat: sa plang, sa ma eliberez.

La a treia consultatie, am facut o sedinta de hipnoza care mi-a permis sa imi relaxez corpul, sa redescopar starea de bine. Terapeutul meu mi-a vorbit despre o calatorie spre soare, langa malul marii. M-am simtit bine in corpul meu, desi, pana atunci, doar simplul fapt de a-l privi ma facea sa vomit. Nu am iesit vindecata de la acea sedinta, dar, usor-usor, am invatat sa iau distanta fata de mancare, sa nu mai am nevoie de ea pentru a-mi administra stresul.

Schimbarile au prins contur in viata mea. Intrebandu-ma despre alte lucruri din viata mea decat mancarea, terapeutul m-a facut sa scap de obsesiile alimentare si sa ma concentrez asupra altor lucruri. Mi-a spus adevaruri la care nu ma gandisem si pe care ai nevoie sa le auzi. M-a facut sa imi schimb vederile, am invatat sa dedramatizez, sa rad, sa merg la cinema sau sa calatoresc singura.

Am mai invatat sa primesc sfaturile altora, sa nu ma mai enervez, sa imi fixez o scara a valorilor. Astazi cantaresc 60 kg, sunt mai precauta, am o relatie de cuplu si ma gandesc sa fac un copil.”

„Imi pot privi problemele in fata“
Maria, 39 de ani, analist financiar

„Terapeutul meu foloseste des povestirile. Una dintre ele a avut un impact foarte mare: este intamplarea unui barbat care si-a pierdut cheile pe o strada intunecata, dar le cauta pe alta strada, doar pentru ca aceasta era luminata! In stare hipnotica, m-am regasit in acest comportament si am «revazut» mai multe situatii similare din viata mea.

Am inteles ca incercam mereu sa gasesc solutii la problemele mele in alta parte si nu in mine insami. Am putut atunci sa lucram pe increderea in sine si sa gasim mijloace de a nu fugi din fata greutatilor si a rezolva problemele care apar.”

Hipnoza ericksoniana

„Exista lucruri pe care le stiti, dar nu stiti ca le stiti. Cand veti sti ceea ce nu stiti ca stiti, atunci va veti schimba.“ Sunt cuvintele pe care Milton H. Erickson, inventatorul autohipnozei, le spunea pacientilor lui in timpul transei.

In cartea scrisa de Ion Dafinoiu , Hipnoza clinica. Tehnici de inductie. Strategii terapeutice (Polirom, 2007), se explica: „Relatia de parteneriat intre terapeut si pacient, fiecare individ este unic, personalizarea mesajului transmis pacientului, un comportament raspunde unui obiectiv, nu exista esec, exista feedback, pacientul este expertul, si adevarul lui este singurul care conteaza”.

In hipnoza ericksoniana, terapeutul nu da niciun ordin direct: el povesteste scurte intamplari, legende, un extras dintr-un roman sau dintr-un film. Acest exercitiu imaginativ ii va permite inconstientului sa se „recunoasca” intr-o anumita situatie. Astfel, de-a lungul povestirii, va putea sa aleaga solutii pentru a rezolva problema.

Puterea evocatoare a unei intamplari actioneaza si in profunzime: permite o noua intelegere de sine, ofera noi perspective asupra vietii. Cheia hipnozei ericksoniene este participarea activa a pacientului la starea sa hipnotica: el asculta si coopereaza.

Indicatii: angoase, anxietati sau depresii, dar si pentru controlul durerii, dezvoltarea facultatilor intelectuale sau a intuitiei, a creativitatii sau vindecarea traumatismelor.

Sursa: www.psychologies.ro

12 ianuarie 2015/de admin

Dezvoltare spirituala, Divertisment, DOCUMENTARE, Interviuri, MISTERE, TEORIA CONSPIRATIEI, Uncategorized, VIATA IN UNIVERS

„OMENIREA CA SPECIE NU ISI VA ATINGE OBIECTIVUL DORIT”

„OMENIREA CA SPECIE NU ISI VA ATINGE OBIECTIVUL DORIT”

Edgar Mitchell, a facut parte din echipajul misiunii Apollo 14, fiind al saselea om care a pasit pe Luna. Viziunile sale despre omenire nu sunt deloc optimiste, spunand ca specia umana nu isi va atinge obiectivul dorit daca nu isi schimba actualul mod gandire.

Edgar Mitchell, impreuna cu Alan Shepard si Stuart Roosa, a facut parte din echipajul misiunii Apollo 14, care a decolat de la Cape Kennedy pe 31 ianuarie 1971 si a aterizat în Pacificul de Sud pe 9 februarie 1971.

Azi, Mitchell, trecut bine de 80 de ani, a ramas ultimul membru in viata, al echipajului. Ceea ce este un lucru bun pentru omenire, deoarece in anii post-Apollo el si-a dedicat viata unei calatorii mult mai complexe. In iunie 2011, Edgar Mitchell a devenit cea de-a saptea persoana acceptata in prestigioasa Societate Leonardo da Vinci pentru studiul gandirii, in timpul unei ceremonii desfasurate la Universitatea de Tehnologie Avansata din Tempe, Arizona. Din aceasta societate mai fac parte fizicianul Dr. Michio Kaku, futuristul tehnolog Ray Kurzweil, psihologul Dr. Edward de Bono, Dr. Fritjof Capra, autorul unei carti despre taoism si fizica, Dr. Lynn Margulis, un exponent al teoriei Gaia si Dr. Margaret J. Wheatley, care investigheaza viteza schimbarilor in societatea noastra.

Motivul alegerii lui Edgar Mitchell nu este doar faptul ca este posesor al unui doctorat in aeronautica si astronautica la MIT sau ca a fondat, dupa ce a parasit NASA in 1972, Institutul de Stiinte Noetice si, mai recent, Institutul Quantrek, orientat spre exploatarea energiei de punct zero. Cel mai semnificativ, Mitchell a dezvoltat o noua cosmologie si a propus principii pentru a ne schimba modul in care ne vedem in raport cu realitatea din jurul nostru.

Scopul lui Edgar Mitchell este sa corecteze ceea ce el considera a fi un defect, indus in secolul al 17-lea, care a plasat gandirea stiintifica occidentala intr-o cutie materialista, oprind-o astfel sa inteleaga mai complet legile Universului. Edgar Mitchell este convins ca cele mai stralucite minti ale civilizatiei noastre nu gandesc cuprinzator. Cat timp va fi asa, omenirea, ca specie, nu va merge spre telul catre care ne indruma evolutia.

Un pact faustian

O serie de fenomene umane fundamentale observabile, intre care si constiinta, au fost ocolite de catre „marea stiinta”, neavand nici azi o descriere stiintifica riguroasa. Acest lucru s-a intamplat nu din cauza dovezilor insuficiente privind existenta fenomenului, ci mai degraba din lipsa unor constructii teoretice care ar putea-o incadra in paradigmele dominante ale stiintei actuale. Cosmologia lui Edgar Mitchell, pe care el o numeste „modelul diadic al constiintei”, are drept una dintre componentele-cheie conceptul de „holograma cuantica”, propus in 1992 de catre matematicianul german Dr. Walter Schempp.

Holograma cuantica – scria Edgar Mitchell – este primul fenomen energetic care leaga direct toata materia aflata la scara macro cu lumea cuantica. In cea mai mare parte a secolului trecut, non-localizarea cuantica a fost considerata un artefact suparator al interactiunii particulelor, fara insa vreo influenta asupra lumii la scara macro. Nu s-a considerat ca informatiile non-locale ar putea avea vreo utilizare. Acum este clar ca, in circumstante potrivite, aceasta informatie cuantica este si disponibila, si utilizabila.

Potrivit lui Mitchell, in secolul al 17-lea, in civilizatia europeana occidentala a avut loc o sciziune a gandirii intre stiinta si biserica. Pana atunci religia a fost principiul de organizare fundamentala a societatii. Intelectualii care ar fi sustinut idei in contradictie cu doctrina religioasa ar fi fost supusi persecutiilor. Cand Galileo a folosit telescopul sau pentru a obtine dovezi de observatie care sprijineau teza heliocentrica a lui Copernic, nu numai ca oficialii bisericii au refuzat sa se uite prin telescop la aceste dovezi, dar l-au si condamnat pentru erezie. In aceste imprejurari, solutia oamenilor de stiinta a fost un pact faustian cu biserica. O linie de demarcatie filosofica lasa constiinta exclusiv la religie, in schimb stiinta obtinea libertatea de a investiga orice altceva. Stiinta a capatat astfel acces la chimie, fizica, matematica, geologie, biologie si la alte discipline care au modelat civilizatia tehnologica occidentala. Bisericii ii ramaneau spiritul, minunile, rugaciunea si prezenta nevazuta care supravegheaza totul.

Aceasta politica de demarcatie, care a ajuns sa fie cunoscuta sub numele de „dualitate carteziana”, postula ca mintea si materia nu interactioneaza si, prin urmare, ar putea fi luate in considerare separat. A fost un reductionism fatal, care a pus stavila unei intelegeri holistice a realitatii timp de secole. De peste 400 de ani, constiinta, un aspect fundamental al Universului, a ramas astfel intangibil, in afara limitelor marii stiinte. Pro-blema este deci ca realitatea, in intregul sau, nu poate fi inteleasa in mod stiintific, pana cand nu este luata in considerare si constiinta, or, daca esti un om de stiinta, nu ai voie sa iei in considerare constiinta.

Datorita separarii bisericii de stiinta de-a lungul granitei dintre spirit si materie, fenomene observabile „normale”, care deriva in mod rezonabil dintr-un model holografic cuantic, au fost in mod eronat etichetate drept „paranormale”. Iar stigmatul implicit, asociat cu tot ce e „paranormal”, a descurajat mintile stiintifice sa investigheze o multime semnificativa de fenomene din realitate. Distinctia dintre minte si materie a durat pana in secolul al XX-lea, atunci cand a aparut mecanica cuantica. Dar chiar si atunci, marea stiinta a continuat sa se agate de ideea de dualitate carteziana. Constiinta ramanea inca exclusa in cea mai mare parte din abordarile stiintifice serioase. In acest context, ceea ce cauta Edgar Mitchell s-ar putea numi reunificarea spiritului cu materia.

Natura interdisciplinara a investigatiilor lui Mitchell si ale echipei sale o face vulnerabila la atacurile unor sceptici, care ar putea considera ideile sale ca absurde. La fel ca un orb care incearca sa descrie un elefant doar pipaindu-i un picior, multi nu au o intelegere suficient de larga pentru a cuprinde acea intreaga complexitate pe care Mitchell se straduieste sa o puna cap la cap.

Weili Lou PhD, un membru al echipei stiintifice din Institutul Quantrek, scria intr-o lucrare: „Constiinta intrinseca, pe care o avem noi toti, este un fenomen universal in randul tuturor fiintelor vii. Ea este starea de baza a experientelor noastre constiente, fiind atemporala si ireductibila. Reductionismul nu poate fi aplicat la studiul constiintei intrinseci, ceea ce reprezinta o provocare la adresa actualelor «teorii despre tot» in care constiinta este ignorata”.

Informatia, radacina perceptiilor

Modelul diadic al lui Mitchell presupune ca orice experienta umana, inclusiv experienta mistica, are o baza informationala valida, deci ca informatia (configuratii de energie, conform lui) este radacina tuturor perceptiilor. El accep-ta ca toate stiintele, de la mecanica cuantica la paleontologie, au produs corpuri valide de informatii. Dar in modelul diadic, stiinta si experienta religioasa sunt doar doua moduri diferite de a cunoaste, care utilizeaza functii diferite ale creierului si sunt „cuplate diadic”.

Jurnalistul Larry D. Lowe argumenta intr-un articol din 2012 ca activitatea lui Mitchell ar putea avea o relevanta in intelegerea fenomenului OZN, cel putin pe doua cai. Una dintre ele este perspectiva ispititoare ca intelegerea modului in care constiinta interactioneaza cu fizica clasica si cuantica sa conduca la o explicatie a comportamentului fantastic si incredibil raportat in unele observatii OZN. Evolutiile recente sugereaza faptul ca electromagnetismul ar putea juca un rol in manifestarea fenomenului, dincolo de ideea ca sistemele de propulsie si de control ar putea sa se bazeze pe o interactiune inca nedescoperita dintre electromagnetism si gravitatie.

O alta conexiune, mai pragmatica, este ca Edgar Mitchell face parte dintr-o populatie in crestere: persoane inteligente, care au citit literatura de specialitate valabila, au trecut-o prin propria gandire si au ajuns la concluzia ca omenirea se confrunta cu un fenomen enigmatic care – ilustrand spusele lui Arthur C. Clarke – reprezinta o constiinta atat de avansata incat, de multe ori, manifestarile sale sunt „imposibil de distins de magie”. Actiunile observate si raportate ale acestei constiinte superioare sunt adesea respinse de oamenii de stiinta prea limitati de principiile stabilite la inceputul „veacului ratiunii” si prea increzatori in priceperile lor intelectuale pentru a recunoaste implicatiile dovezilor pe care fie nu vor sa le ia in considerare, fie nu le pot rationaliza.

Exista indicii ca o gama larga de constiinte cosmice interactioneaza cu umanitatea, prin variate metode si din diverse motive. Interactiunea se face intr-un mod ascuns si enigmatic si, prin urmare, este usor de negat de cei multi, care nu se obosesc sa se uite prea atent la dovezile existente. Civilizatia tehnologica occidentala, sau cel putin institutiile sale politice, mass-media, academice, stiintifice si militare sunt multumite sa ignore sau sa nege aceste fapte, desi ele sunt parte din viata noastra de zi cu zi.

Cu prilejul acceptarii sale in Societatea Leonardo da Vinci, Dr. Mitchell a declarat inca odata ca el crede ca in vastul Univers exista o inteligenta avansata si ea interactioneaza deja cu umanitatea. Anumite persoane din guvernul si industria SUA sunt constiente de acest lucru, a spus el, dar nu dezvaluie marelui public ceea ce stiu, controland mass-media si refuzand constant sa discute sau sa admita situatia. Motivele sunt diverse si unele dintre ele nu sunt foarte simple.

Sursa: DAN D. FARCAS (revistamagazin.ro)

12 ianuarie 2015/de admin

DEZVOLTARE PERSONALA, Dezvoltare spirituala, EVOLUTIE SPIRITUALA, Lifestyle, Uncategorized

Dezvoltare spirituală sau dezvoltare personală?

Dezvoltare spirituală sau personală?

Am început iniţial această activitate adresându-ne celor interesaţi de dezvoltarea spirituală, de Suflet, Sine Superior şi în general de acele aspecte ale vieţii care nu sunt atât de vizibile în planul concret al vieţii noastre. Am început oferind dezvoltare spirituală, dar în timp am constatat că nu poţi evolua spiritual dacă nu ai evoluat şi din punct de vedere personal, adică ai făcut puţină dezvoltare personală cu tine. Să încerci să faci dezvoltare spirituală cu cineva care nu este dezvoltat suficient la nivel personal, este ca şi cum ai pune în braţele unui copil un computer ultra-performant; mai mult decât să joace câteva jocuri cu zâne şi spiriduşi nu prea ştie ce să facă cu el şi cu atât mai puţin cum să-l folosească la adevărata capacitate… Bineînţeles că nu toţi cei cu care am venit în contact sunt în această situaţie, dar sunt şi astfel de cazuri care au nevoie întâi să-şi rezolve problemele personale pentru a urca o treaptă mai sus pe scara evoluţiei sale.

Aşa că am decis să dezvolt puţin acest domeniu, al dezvoltării personale pentru aceia care sunt interesaţi de dezvoltarea spirituală, dar încă nu şi-au descoperit adevăratul potenţial. Un alt aspect, izvorât din activitatea desfăşurată până în acest moment este acela că nu poţi face dezvoltare spirituală cu o persoană care se confruntă cu multe dificultăţi în viaţa de zi cu zi. Pentru a ajunge şi a putea face faţă la nivelurile superioare, trebuie să le rezolvi întâi pe cele intermediare. Adevărul acesta este: dacă eşti în etapa în care te chinuieşti să supravieţuieşti, puţin probabil să te poţi „deschide” pentru aspecte mai puţin concrete. Doar după ce ai obţinut o poziţie cât de cât stabilă îţi poţi îndrepta atenţia către ceva mai rafinat, mai subtil şi încep să te interese şi aceste aspecte ale vieţii. În momentul în care viaţa ta nu va mai fi un câmp de luptă, atunci vei începe să vrei mai mult de la tine şi să te întrebi cine eşti cu adevărat. Până atunci, toată atenţia ta se va duce către celelalte aspecte ale vieţii, mai concrete, mai dense şi de ce nu, mai apăsătoare.

Cei mai mulţi specialişti din branşă, recomanda iubirea necondiţionată, compasiunea şi starea de zen ca fiind panaceul universal şi totodată cheia care deschide poarta Sufletelor mântuite. :)

Nimic mai fals! Un om copleșit de griji, de durere, poate chiar de grija zilei de mâine, a cărui atenţie este îndreptată în realitatea concretă înconjurătoare, nu va putea niciodată să întrunească cu adevărat aceste condiţii. Va încerca din răsputeri şi va constata că este prea greu, chiar imposibil pentru el să facă asta. Şi atunci persoana respectivă se va simţi neputincioasă, deznădăjduită şi după ce va încerca fără succes să atingă standardele iluminării, în final va renunţa. Sau dacă nu va renunţa, atunci va încerca să facă un slalom printre toate aceste stări antagonice, trăind într-un permanent zigzag emoţional în speranţa că într-o zi va reuşi să ajungă acolo unde şi-a propus.

Din păcate, de aceştia din urmă nu se ocupă mai nimeni, iar acei puţini maeştrii care au sesizat această problemă, le vor arăta acestora ceea ce ştiu mai bine: iubire necondiţionată şi compasiune. Nu spun că este ceva rău în a arăta compasiune unui om agresat de probleme, dar eu personal atunci când am avut probleme, aveam nevoie de o soluţie pentru a scăpa de ele, nu neapărat de cineva care să mă căineze pentru ceea ce mi s-a întâmplat. Este bun şi un umăr pe care să plângi, unde să-ţi verşi problemele şi să te mai uşurezi puţin, dar cel mai bine este să înveţi să rezolvi acele probleme şi să scapi de ele. Iar pentru a reuşi să faci asta trebuie să ai cunoştinţe din mai multe domenii şi multă experienţă de viaţă şi de lucru cu oamenii. Să oferi un umăr este uşor, să iei problemă de guler şi să dai cu ea de pământ fără să răneşti, ehhh… asta este ceva mai complicat.

Sunt multe situri şi bloguri de dezvoltare personală şi spirituală, întreţinute de persoane cunoscute din domeniu, sau de freelanceri, aşa că vreau să-ţi spun de la bun început la ce te poţi aştepta de la mine şi de la acest site.

– În primul rând, eu nu sunt un coach, trainer, guru său maestru cum vrei să spui, care să-ţi dea pe tava cele “10 reguli de aur pentru succesul financiar”, sau care vrea sa va invete „Cum sa respiram corect”. De respirat ati respirat si pana acum fara sa va invete neaparat cineva cum sa faceti asta. Daca vreti sa cunoasteti tehnici speciale de respiratie, asta este altceva… Dacă sunteţi interesaţi de aceste miracole sau alte lucruri de cancan, cu siguranţă că veţi găsi aceste informatii prin reviste sau bloguri. După ce vă veţi convinge singuri de superficialitatea acestora, vă aştept cu drag pentru a discuta chestiuni serioase şi a vedea ce este de făcut în direcţia îmbunatăţirii situaţiei tale.

– Tot ceea ce fac este PERSONALIZAT, croit direct pe dimensiunile tale şi ale situaţiei tale, dar cel care va rezolva situaţia în care te afli, eşti TU. Cine afirmă altceva, nu ştie ce vorbeşte. Tu ai o problemă, iar rolul meu este să-ţi arăt şi să-ţi explic cum poţi scăpa din acea situaţie, pentru a putea fi apt să mergi mai departe, să evoluezi din acel loc către ceva mai bun pentru tine. Scopurile finale tot tu eşti cel care le stabileşte, căci cine ştie mai bine ce trebuie să faci cu viaţa ta, dacă nu tu? După ce ai stabilit unde vrei să ajungi, vom vedea împreună CUM poţi să ajungi acolo unde îţi doreşti.

– Bineînţeles că există şi sfaturi cu caracter general care se aplica mai mult sau mai puţin situaţiei prin care treci acum. Dacă ai timp, răbdare şi capacitate de sinteză, te invit să citeşti sutele de articole care sunt disponibile peste tot pe internet, pe bloguri, situri, sau reţele de socializare. Unele îţi vor folosi, altele nu prea. O parte dintre aceste sfaturi şi păreri ale mele şi ale altora le vei regăsi şi în cadrul articolelor de pe acest site.

Ok, multora dintre voi o să vi se pară cam bruscă abordarea asta şi poate mai directă decât sunteţi obişnuiţi. Am constat că în viaţă e mai bine să fi direct dacă vrei să rezolvi ceva. Stilul direct pe unii îi poate deranja, dar crede-mă, când ai o problemă adevărată, ai nevoie de cineva care să te ajute să-ţi rezolvi problema, nu de un furnizor de batiste. Iar asta cât mai repede, pentru că exceptând situaţia în care îţi place să suferi, bănuiesc că vrei să scapi cât mai curand dintr-o situaţie neplăcută.

Dar nu toţi cei care citesc materiale despre dezvoltare personală au o viaţă grea sau au probleme nerezolvate. Cei mai mulţi doresc să afle ce pot face pentru a-şi creşte calitatea vieţii, nivelul de pregătire, sau pur şi simplu sunt în căutare de ceva mai interesant de făcut cu viaţa lor. Şi tu, la fel ca mulţi dintre cei care vizitează siturile de dezvoltare personală, simţi că ai nevoie de ceva în plus în viaţa ta. Ceva care până acum ţi-a lipsit şi de care ai nevoie pentru a merge mai departe. Fie că te-ai decis că ACUM este momentul să-ţi schimbi viaţa, sau pur şi simplu treci printr-o perioadă mai grea, acestea se pot structura într-o singură frază: treci printr-o perioadă de transformare.

Contează mai puţin în acest moment dacă te-ai despărţit de partenerul insensibil, sau şeful s-a hotărât că este momentul să facă ceva schimbări la locul de muncă şi a început tocmai cu tine, sau că ai nevoie de o nouă provocare în viaţă. Dorinţa de transformare este la fel de puternică pentru tine, fie că vorbim de planul personal/sentimental, fie de cel profesional.

Şi uite aşa ai început să cauţi răspunsuri, dar mai ales SOLUŢII pentru ieşirea din situaţia ta. Vrei să ştii că nu eşti singur, că mai sunt şi alţii care au fost în aceeaşi situaţie cu tine şi precum pasărea Phoenix s-au ridicat din propria cenuşă şi au strălucit mai puternic ca niciodată. Poate că vrei să-i arăţi bizonului că eşti mult mai bună decât credea el, sau să-ţi deschizi o afacere de succes în care să-ţi vezi fostul şef implorând să se angajeze acum el la tine. Sau poate nici una din astea. Cum spuneam, nu este atât de importantă la acest moment motivaţia ta, ci faptul ca vrei sa faci o schimbare, iar aceasta schimbare sa fie facuta intr-o maniera pozitiva. Cand te vei apuca de treaba, va fi nevoie de toată motivatia de care esti capabil/a.

Dar pana atunci, am vrut doar să ne cunoaștem. :)

9 ianuarie 2015/de admin

Psihologia Poporului Roman

Concluziile unei cercetari facute o data la 100 de ani: Cum suntem, cum credem ca suntem si cum vrem sa fim

Obiceiurile care menţin fericirea în cuplu

Carti de Dezvoltare Personala

Dale Carnegie – Cum sa-ti faci prieteni si sa devii influent

Dale Carnegie – Cum sa vorbim in public

Christophe Andre, Francois Lelord – Cum sa te iubesti pe tine

Eckhart Tolle – Linistea vorbeste

Eckhart Tolle – Puterea prezentului

Marie Haddou – Cum sa-ti intaresti increderea in tine

Francois Lelord, Christophe Andre – Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile

Florence Littauer – Personalitate Plus

Peter Collett – Cartea gesturilor: Cum putem citi gandurile oamenilor din actiunile lor

David Molden, Pat Hutchinson – NLP: Genial!

Paul McKenna – O viata noua in 7 zile

Tanya Byron – Educa-ti pozitiv copilul: ofera ce vrei sa primesti

Paz Torrabadella – Inteligenta emotionala la locul de munca

Carti de Afaceri

Peter Drucker – Despre decizie si eficacitate

Cum se formeaza liderii ca Jack Welch

Robert Yeung – Reguli de networking

Harry Beckwith – Ce-si doresc clienţii nostri

Brigitte Arms – Marketing Local

Jim Collins – Excelenta in afaceri

Chip Bell – Manageri si mentori

John Mullins – Testarea unei idei de afaceri

Zig Ziglar – Curs de vanzari

Robert Kiyosaki – Tata Bogat, Tata sarac

Ken Blanchard, Spencer Johnshon – Manager la minut

Max Lansberg – Leadership

Stephen Kohn, Vincent O’Connel – 6 Obiceiuri ale celor mai eficienti manageri

Spencer Johnson – Cine mi-a luat caşcavalul

Stefan Murgeanu – Concediaza-ti seful!

Napoleon Hill – De la idee la bani

Bill Bishop – Cum sa vinzi un homar

Jay Conrad Levinson – Marketing fara costuri

Despre puterea gandurilor si influenta acestora

in vietile oamenilor

Adevaruri necunoscute despre România

Ceahlaul, muntele străbătut de cea mai puternică axă energetică a Pământului

Terapia prin hipnoza

„OMENIREA CA SPECIE NU ISI VA ATINGE OBIECTIVUL DORIT”

Dezvoltare spirituală sau personală?

Pagina Facebook

INSCRIE-TE LA NEWSLETTER